Sunteți pe pagina 1din 2

The Emperor's Club(2002)

The Emperor's Club(Clubul imparatului) este un film care a reusit sa ma surprinda in mod placut si sa ma faca sa spun ca este unul dintre cele mai reusite filme vazute de mine in ultima vreme(nu ca as avea o larga istorie in a viziona filme). Poate ca nota de pe site-ul specializat IMDb nu v-ar trimite cu gandul la un film bun sau cel putin la faptul ca este un film care trebuie vazut, dar probabil popularitatea scazuta a acestuia este unul din factorii esentiali nu doar pentru nota acordata de site, dar si pentru faptul ca ar fi putut fi un pretendent serios la Oscaruri in opinia mea. Poate ca pe unii ii va plictisi acest film din motivul ca nu exista scene de violenta cum sunt obisnuiti marea majoritate a tinerilor din ziua de astazi sa vada, dar si ei ar trebui sa cunoasca si sa inteleaga faptul ca cele mai apreciate filme sunt intotdeauna cele care iti ofera un mesaj, de orice natura. Din aceasta categorie pot spune ca fac si eu parte, cea a tinerilor adolescenti, dar, vorbind din perspectiva unuia dintre ei, pot spune ca m-am resemnat cu faptul ca nu filmele de actiune sau horror sunt cele care iti creaza un impact emotional asupra ta, ci filmele de genul in care putem incadra si The Emperor's Club. Ei bine filmul din regia lui Michael Hoffman cu castigatorul de premiul Oscar, Kevin Kline, in rol principal abordeaza o tema generala a scolii, a vietii de profesor, dar si a elevului. Ar putea fi pentru multi dintre profesorii din ziua de astazi o lectie de viata, un alt unghi din a vedea lucrurile care se petrec zi de zi la scoala. Sa incepem prin a istorisi pe scurt continutul acestui film, iar apoi va voi impartasi impresia lasata si invatatura pe care trebuie sau ar trebui sa o tragem fiecare dintre noi in urma vizionarii sale. William Hundert(Kevin Kline) este profesor de istorie greaca si romana la universitatea Saint's Benedicts si unul dintre cei mai respectati din intreaga institutie. Necazul se iveste cand in clasa sa isi face aparitia printre restul colegilor, asa zisul copil-problema, cum de altfel intalnim peste tot si in zilele de astazi. William incearca sa-si redreseze elevul si sa-l faca sa mearga pe acelasi drum cu restul colegilor, dar dimpotriva acesta reuseste sa manipuleze si sa atraga asupra sa si alti colegi care sa-i urmeze comportamentul. Hundert isi da seama ca nu poate sa o scoata la capat atat de usor si apeleaza la tatal lui Sedgewick Bell, un om cu o functie importanta in stat, pentru a remedia problema in legatura cu fiul acestuia. Dupa aceasta discutie comportamentul lui Bell pare sa se fi schimbat cat de cat si se pare ca devine un pretendent serios la concursul Iulius Cezar ce avea sa fie organizat mai tarziu. Hundert ii acorda multa incredere acestui elev, poate chiar prea multa, astfel incat este pus in situatia de a dezavantaja unul din elevii sai pentru ca Bell sa-i ia locul in concurs, poate o greseala tipica a profesorilor din ziua de azi. Dar se pare ca aparentele insala in conditiile in care, in marea finala Sedgewick Bell dovedeste a fi ceea ce a fost tot timpul, lasand doar impresia ca s-a schimbat, si triseaza, profesorul observand ca acesta avea ascunde copiute sub haina. Peste mai multi ani Sedgewick Bell devine un bogat precum tatal sau. El doreste ca acel concurs la care a participat in trecut la universitatea Saint's Benedicts sa se repete pentru a-i demonstra fostului profesor William Hundert ca s-a schimbat. Chiar Sedgewick este cel care organizeaza totul. Profesorul este sceptic in privinta acestui lucru, dar totusi hotaraste sa participe. Dar iata o lectie importanta de

viata: nu-ti poti schimba aparentele atata timp cat nu te schimbi pe tine insuti sau cum o vorba populara spune: lupul isi schimba parul, dar naravul ba. Sedgewick Bell si-a aratat din nou adevarata fata. Un film impresionant cu un mesaj pe masura. Sunt profesori in ziua de azi care acorda note nemeritate elevilor sai fie din indulgenta, fie din mila pentru ca elevul in cauza sa nu ramana corigent sau fie din diverse motive. Dar schimba acest lucru cu adevarat ceva? Nu. Elevul se va obisnui cu un astfel de tratament acordat si in viata extra-scolara si pe masura ce va creste va ramane aceeasi persoana. Va dori sa primeasca tot ce-si doreste fara niciun efort suplimentar si din pacate acest lucru il putem observa din ce in ce mai des in zilele de astazi. Iata un subiect ce ar trebui tratat mai serios pentru ca lucrurile sa arate diferit. Sedgewick Bell este un exemplu in aceasta circumstanta ce nu trebuie urmat. Chiar daca ajungi un om pe masura lui Bell, bogat si respectat, mustrarea de constiinta (pe care si personajul nostru a avut-o) iti va ramane intiparita permanent in interiorul tau precum o cicatrice pentru faptele savarsite.