Sunteți pe pagina 1din 12

Asistena social a persoanelor deviante Definiri, analiz conceptual i etiologic.

RUGINA SINZIANA

Relaia dintre sociologia devianei i criminologie: analiz comparativ

In orice societate exista si functioneaza un ansamblu de norme si prescriptii, obiceiuri si practici sociale, consistenta si coeiziunea interna, continuitatea si stabilitatea grupurilor, institutiilor si a comunitatiilor umane. Pentru acest motiv, societatea judeca si evalueaza comportamentul membrilor sai nu atat din punct de vedere al motivatiilor, cat mai ales din punctul de vedere al conformarii acestui comportament la normele si valorile unanim recunoscute. Individul manifesta puternice tendinte de adeziune la normele si valorile grupului facand din ele un etalon al propriului comportament. La randul ei, societatea apreciaza indivizii dupa acest etalon, asteptand ca ei sa se comporte in moduri predictibile, conforme cu modelul cultural si normativ, cu mijloace legitime de actiune. Devianta se poate defini ca lipsa de adeziune la modelul normativ si axologic al grupului, manifestata printr-un comportament atipic care incalca prescriptiile normative si violeaza cerintele institutionale. Diversitatea normelor si valorilor culturale, de la un grup la altul si de la o societate la alta, impiedica insa sa se considere comportamentul deviant ca fiind universal si omogen.

Pentru unii sunt suficiente puine incitaii exterioare pentru a trece la aciune imediat, ct vreme la alii trecerea la aciune nu intervine dect n cazul unor incitaii deosebit de puternice. n aceste condiii, ceea ce permite s distingem delicventul de nedelicvent i chiar pe delicveni ntre ei este aptitudinea lor mai mult sau mai puin pronunat de trecere la aciune. Din aceast cauz, criminologia fundamental nu este altceva dect tiina care studiaz trecerea la actul delictual, att i nimic altceva. Alturi de aceasta , exist i situaii nespecifice sau amorfe, adic acele situaii unde ocazia urmeaz s fie cutat. n aceste cazuri personalitatea domin situaia, iar actul criminal este consecina direct a actiunii acestei personaliti. Atat in sociologie cat si in psihologia sociala, criminologie, etc. se accepta asertiunea ca explicarea comportamentului deviant se face dintr-o perspectiva multifunctionala ce reuneste factori biologici, economici, culturali si sociali. Abordarea sociologic este, de departe,cea mai bogat n teorii i concepii cu privire la cauzele actului criminal.

Atat in sociologie cat si in psihologia sociala, criminologie, etc. se accepta asertiunea ca explicarea comportamentului deviant se face dintr-o perspectiva multifunctionala ce reuneste factori biologici, economici, culturali si sociali. Discutarea cauzalitatii in comportamentul deviant constituie o problema aproape fara solutie: toti factorii de socio-, bio-neuro-psihogeneza nu pot fi separati sau identificati cu rigoare nici in cele mai elaborate tentative explicative, insa de dragul eforturilor si exigentelor de natura epistemica, putem clasifica: cauzalitate directa neconditionata- efectul deviant este expresia directa a continutului delirant al gandirii a personalitatii deviante; cauzalitate directa conditionata- pe fondul trasaturilor personalitatii deviante, o serie de conditii de ordin predispozant si de ordin favorizant imprima motivatiei particularitati individuale, efectul fiind caracteristic acestei motivatii. . cauzalitate indirecta sau secundara-in care motivatia individuala nespecifica in raport cu continutul efectului si efect a aparut o veriga noua, care nu constituie o conditie in favorizarea efectului si schimba insasi continutul motivatiei initiale care devine specifica Ca notiune larg utilizata in diverse domenii, notiunea de devianta desemneaza in sensul sau general indepartarea, abaterea, incalcarea sau nonconformismul indivizilor fata de normele si valorile sociale.

In general, conceptele utilizate in legatura cu fenomenul de devianta sociala sunt : a) Norma, care reprezinta o regula sociala de conduita sau un model standard de comportament, definit prin asteptarile unui grup social fata de un anumit tip de comportament. b) Conformitatea, definita prin compatibilitatea concretizata in elaborarea unor raspunsuri normale, prescrise de norma. c) Devianta, constand in nonconformitatea cu normele sociale sau intr-un conflict normativ cu standardele societatii

Deviana i criminalitatea

Deviana i criminalitatea ocup un spaiu din ce n ce mai important att n dezbaterile publice ct i n agenda de lucru a guvernelor i ageniilor specializate n domeniu din ntreaga lume. Evoluia societii a generat noi tipuri de procese i probleme sociale, inclusiv o cretere i diversificare a formelor criminalitii, care afecteaz securitatea indivizilor i a comunitilor. n ultimii ani, specialitii din domeniul sociologiei criminalitii, sociologiei devianei si criminologiei au ncercat s abordeze tot mai des aspecte privind unele forme ale criminalitii: crima organizat, traficul de persoane, criminalitatea violent, violenta din spaiul familial criminalitatea migrantilor, criminalitatea informatic etc.

Maurice Cusson(in R. Boudon, 1997) realizeaza o clasificare a actelor cu caracter deviant evidentiind sapte categorii, plecand de la criteriul gravitatii/intensitatii manifestarii conduitei deviante in spatiul social: Delincventa si criminalitate, unde intra toate tipurile de delicte, de la cele mai grave, pana la infractionalitatea usoara: omucideri, furtul, violul, trafic de persoane, comercializare si trafic de droguri, delincventa juvenila, criminalitatea alba; Sinuciderea; Toxicomania, cel mai numeros grup deviant: narcomanie, alcoolism, farmacodependenti, internetomanie, si jucatorii de noroc inveterate; Transgresiunile sexuale:prostitutia, homosexualitatea, pornografia, sadism, masochism, pedofilie, gerotofilie, transexualism etc; Deviantele religioase: sectele, formele de vrajitorie, misticism s.a. Bolile mentale; Handicapurile fizice.

Avand ca punct de reper valorile sociale periclitate, in criminologie sunt analizate urmatoarele forme ale criminalitatii: 1 criminalitatea contra sigurantei statului: tradarea, atentatul asupra statului, complotul, subminarea puterii de stat, sabotajul, spionajul, etc. 2. criminalitatea contra persoanei, repartizata in mai multe subgrupe: crime contra vietii(omor, omor calificat, omor deosebit de grav, pruncucidere, uciderea din culpa), crime contra integritatii corporale sau sanatatii(lovituri, vatamare corporala, lovituri cauzatoare de moarte), crime(infractiuni) contra libertatii persoanei(lipsire de libertate, violare de domiciliu, santaj), crime cu privire la viata sexuala(viol, raport sexual cu o minora) si infractiuni sau crime contra demnitatii(insulta, calomnie). 3. criminalitatea contra autoritatii: defaimarea unei organizatii, ultrajul, uzurparea de calitati oficiale, sustragerea sau distrugerea de inscrisuri, ruperea de sigilii si trecerea frauduloasa a frontierei. 4. criminalitatea contra proprietatii publice sau personale: furtul, talharia, abuzul de incredere, inselaciunea etc. 5. criminalitatea de fals: falsificarea de moneda, fals in inscrisurisub semnatura privata; 6. criminalitatea economica ce cuprinde infractiuni de tipul concurentei neloiale, divulgarii secretului economic, falsificarii de marfuri; 7. criminalitatea contra activitatii unor organizatii de stat: abuz in serviciu, marturii mincinoase 8. criminalitatea contra convietuirii sociale: infractiuni contra familiei(bigamia), infractiuni contra sanatatii publice(traficul de stupefiante), infractiuni contra asistentei celor aflati in primejdie, infractiuni care aduc atingere convietuirii sociale, infractiuni contra ordinii si linistii publice, infractiuni de parazitism social(cersetorie, vagabontaj, prostitutie). 9.criminalitatea contra capacitatii de aparare a Romaniei: infractiuni specifice activitatii militare, de tipul dezertarii, sustragerii de la serviciul militar, sustragerii de la recrutare, incorporare sau concentrare.

Luand drept punct de referinta varsta infractorilor, se pot distinge alte patru forme ale criminalitatii: 1. criminalitatea minorilor, este o parte importanta a criminalitatii generale. 2. criminalitatea tinerilor majori este acea forma a criminalitatii ce cuprinde infractiuni comise de indivizi cu varsta cuprinsa intre 18-21 de ani. 3. criminalitatea adultilor sau majorilor(18-60ani), ocupa un loc vast in spatiul criminalitatii. 4. criminalitatea varstnicilor, cei peste 60 de ani. In functie de gravitatea delictelor comise, in teoria dreptului penal, se mentioneaza trei forme ale criminalitatii: criminalitatea grava, de gravitate mijlocie si usoara.

Devianta scolara este ansamblul comportamentelor care incalca normele si valorile scolare. Masurile eficiente de diminuare a deviantei scolare nu se pot limita numai la cadrul de referinta al scolii. Legatura dintre scoala si comunitate ridica mari probleme specificeatunci cand se urmareste realizarea unor strategii de preventie a deviantei in scoli. Victima unei etichetari poate descoperi ca atacand un copil mai slab este emotional satisfacuta si va vedea in aceasta fapta o cale de a-si redobandi stima de sine. Astfel, se amplifica devianta scolara, ceea ce face greu de aflat momentul optim de interventie, tinand cont si de efectele secundare care pot aparea si pot compromite intreaga strategie. Principalele modalitati de diminuare a deviantei scolare sunt: Preventia primara: se adreseaza populatiei generale; Preventia secundara: se adreseaza unui segment specific al acesteia (populatia considerata vulnerabila sau cu un anumit grad de risc); Preventia tertiara: se adreseaza indivizilor la care fapta a fost identificata, scopul fiind evitarea recidivei.

Preventia primara in cazul deviantei scolare

Preventia primara presupune: a) Masuri de politica sociala si economica in vederea combaterii saraciei, diminuarii somajului si inflatiei; b) Masuri de protectie a familiei si copilului; c) Masuri de prevenire a maltratarii copilului. Noiunea de delicven juvenil Exist o mare diversitate a definiiilor date acestei noiuni, n funcie de tiina care abordeaz studiul ei: din punct de vedere juridic este o abatere de la normele penale, sociologic este o devian, iar n concordan cu evalurile psihologilor sau psihiatrilor apare ca o inadaptare social ori o tulburare de comportament. Tineretul reprezint o categorie social supus diferitelor determinri biopsihice i socioculturale, dar care se individualizeaz ins printr-o serie de trsturi de vrst i gndire, aptitudini, mentaliti i comportamente. Societatea nu asigur oportuniti egale tuturor tinerilor, crend, deopotriv, o serie de bariere care in de clasa social de putere i bogie. Delincvena juvenil mai poate fi definit ca un comportament de nclcare a legilor ctre cei care din cauza vrstei lor nu sunt vzui ca deplin responsabili pentru aciunile lor. Conform ansamblului de conduite pe care le cuprinde delincvena juvenil, aceasta are un grad mare de periculozitate social. Delincvena juvenil cuprinde conduite extrem de diverse :de la jaful armat la delictul de nfruntare al prinilor,de la micile furturi la delicte sexuale,de la fuga de acas la omucideri.

Cauzele care contribuie la apariia delincvenei juvenile

Concentrarea urban. Familia si dezorganizarea sa: timpul liber al prinilor; nivelul cultural; venituri. Influena nociv a strzii: indiferena public; grupurile organzate cu rol infracional. Aciunea inadecvat a unor tipuri de mass-media. Eecul aciunilor pedagogice: abandonul colar; traume psihice provocate de pedogogi inabili. Pe lng cauzele susinute de Adrian Neculau mai pot fi amintite i urmtoarele: deficiene la nivelul familiei (lipsa de supraveghere a prinilor, necunoaterea anturajului , lipsa legturii cu coala); prezena modelului infracional n familie; tentaiile oferite de societate care devin tot mai numeroase i periculoase; convingerea greit c dac eti minor nu peti nimic ; dorina de afirmare de a fi cool, grozav; consumul ridicat de alcool n rndul tinerilor ; vulnerabilitatea victimelor , neglijena, vrsta i starea de ebrietate; slbiciunea mecanismelor de control social; criza valorilor morale.