Lanteas - partea I "Lanteas" este o serie de mici povestioare compuse de mine, ce cuprind eveniment e din viata catorva personaje

semi-fictive din vechea Atlantida. Vreau, prin int ermediul lor, sa ofer cateva idei despre anumite subiecte din viata de zi cu zi a celor din Perioada de Mijloc sau de Inflorire a acelei civilizatii. Lectura placuta !

Phalemas pasea pe podeaua de calcar cu repeziciune, indreptandu-se spre Camera Vuietului din capatul Scolii. Tinea in mana sceptrul de cupru pe care la construit anume pentru acel curs, pregatit sa-l prezinte Invatatorului, asa cu m acesta a cerut fiecarui Discipol in urma cu doua zile. Sceptrul era facut dint r-un tub de cupru cu cate un cristal la fiecare capat, pe interior avand o tija dintr-un anume lemn inconjurat de o pudra cristalina. Acel mic dispozitiv avea s a-l ajute in constientizarea echilibrului dintre nucleele sale energetice umane si cele cosmice. Intra in mica sala cu doar inca cinci Discipoli in ea, facand o mica plecaciune catre Invatator. Nici un curs nu incepea pana nu apareau toti studen tii si nimeni nu se supara daca era vreo intarziere; cu totii aveau un simt al c orectitudinii care ii indemna sa reduca pe cat posibil intarzierile. Phalemas is i lua locul in cel de-al doilea rand, pe mijloc. Scaunul lui era format dintr-un cub de marmura peste care era asezata o perna de bumbac. Privind din spatele sa lii, tanarul atlant simtea energia acelei incaperi care, la fel ca si celelalte din Scoala, erau construite anume pentru a canaliza curentii de energie telurica intr-un mod cat mai eficient posibil pentru a-i ajuta pe Discipoli sa-si faca s tudiile in armonie. Invatatorul vorbea de pe un scaun putin mai inalt dar facut la fel ca si cele pe care sedeau studentii. Lectia era despre natura energetica a tuturor aspectelor Creatiei. "Dupa cum simturile va arata, intreaga Creatie este alcatuita din aceasta Substa nta omniprezenta, manifestata prin diversi parametri in incognoscibil de multe f orme. Noi ca si umani facem parte din aceste forme, iar practica voastra de azi va va ajuta sa intelegeti mult mai bine acest lucru." Nucleul Inimii fiecarui student s-a aprins, ca si reactie la ceea ce Invatatorul urma sa faca. Cu totii si-au luat sceptrele in maini, tinandu-le int re palme cu un varf in sus si celalalt in jos, in fata lor. Atentia constiintei lor a patruns in Inima si, prin intentie, s-au proiectat intr-o stare din forma lor cosmica pe sub-planul de vibratie corespunzator lectiei lor. Simteau si auze au in acelasi timp vocea Invatatorului cum le spunea ce sa faca. Prin energia ma inilor, sceptrul a inceput sa fie activ, facilitand prin compozitia si alcatuire a lui o sincronizare intre aspectele pamantene si cele cosmice ale Discipolilor. Energia era atat de intensa incat toate nucleele li s-au aprins, reactionand la puternica armonizare care le era indusa. Pe masura ce acest proces avea loc, fi ecare element din structura fiintei lor isi destainuia secretul constructiei sal e, matricea sufleteasca dezvelindu-si inca un pic din cunoasterea sa. In aceasta stare, timpul fizic nu mai era perceput. Forma cosmica a tinerilor atlanti perc epea fluxul energetic al planelor adiacente de vibratie, percepand o alta rata d e transformare a energiei. Astfel, pentru constiinta lor timpul curgea altfel. Phalemas se lasa patruns de puternicele senzatii declansate de acel ex ercitiu, avand o atentie relaxata ce receptiona fiecare detaliu al constructiei fiintei sale, in raport cu proprietatile Substantei Universale. Fiecare manifest are din Creatie are inglobata in ea doua aspecte principale: forma sa si informa tia care-i dicteaza manifestarea si detine de asemenea si esenta formei sale. Ph alemas percepea forma fiecarui aspect al corpurilor sale, fizic si nefizice, si

totodata si informatia din spatele acestor aspecte. Constiinta lui era inundata de multitudinea de conexiuni energetice dintre ceea ce era el ca si fiinta si in treaga Creatie cu care interactiona viu in fiecare clipa, iar sceptrul incepea s a devina tot mai cald, reactionand la energia care circula prin el. Vartejul de senzatii se calma dupa aproximativ o ora, cand studentii au inceput sa simta cum ritmul lor interior se calmeaza la randul sau. Stiau ca a fost indeajuns pentru acel curs. Fiecare s-a trezit din exercitiu cu o adanca si puternica reactie la informatiile tocmai deprinse. Dupa fiecare astfel de curs, fiecare era trimis intr-o camera mica propr ie, cu ferestre mari indreptate catre cer pentru a lasa soarele sa patrunda, pen tru a medita in continuare asupra celor descoperite. Faptul ca lucrau in sala im preuna le amplifica puterea de patrundere; in schimb cand lucrau singuri, puteau sa fie mult mai atenti la detaliile particulare ale descoperirilor lor. Phalema s se ridica incet de pe scaun, parca plutind. Vederea ii era inconjurata de o au ra puternica de lumina, iar pasii abia ii simtea. Inima ii ardea intens, fiind c u putin din el in trup si mult mai constient de toate aspectele sale nefizice. S e indrepta spre camera lui aproape intuitiv. Avea de ales: sa stea in picioare sau sa se intinda pe o platforma pu tin inclinata spre ferestre. S-a intins incet pe spate si incepu sa respire prof und si calm. Lasa noile sale constientizari sa-si faca efectul asupra lui. Simte a miliardele de miliarde de particule care-i alcatuiau corpul fizic cum erau ani mate de energia Substantei Universale care le compunea, simtea cum acest corp er a parte nedespartita din energia vie a fiintei sale. Constiinta sa cuprindea toa te aspectele existentei sale intr-o singura viziune. Si linistea se facea tot ma i simtita in sufletul lui, eterna liniste peste care intreaga lui fiinta isi ast ernea manifestarea. Lanteas - partea a II-a

In Sala Teutarienilor, Alataum (pronuntat "Altuum") statea in fata consolei de mo delare a matricilor cristaline. Gandurile sale restructurau arhitectura unui vii tor cristal de parademit cu atat de mare viteza incat tot procesul se derula ca o tornada de informatii. Vibratia intregii incaperi era foarte accentuata, in ae r plutind un miros puternic de rasina, tipic pentru acel proces. Vasul mare cu s ubstanta lichida din care urma sa ia forma cristalul emana acea odoare, de altfe l foarte placuta celor ce erau obisnuiti cu ea. Alataum isi lua mainile de pe cele doua globuri de metal ale consolei si deschis e ochii lui azurii. Urma etapa a doua, aceea in care constructia sa eterica era conectata la masa cristalina din fata lui si cristalul lua forma. Dar inainte sa inceapa asta, o prezenta i-a distras atentia. In spatele sau aparu un alt atlan t. - Sufletul meu te saluta, Alataum. Iertare ca te deranjez de la pro ces. - Nu ma deranjezi. - Esti cautat in Sala Larienilor. - In cateva clipe voi ajunge. Spune-le archanilor ca nu va dura mul t. Consilierul facut un semn cu degetele mainii drepte spre frunte si pleca. Alatau m vizualiza un sigiliu cristalin in mintea lui si-l plasa in energia palmelor lu i. Si-a pus mainile din nou peste sferele de metal si proiecta prin vointa acel sigiliu inspre cristalul eteric deja construit. Comanda a fost receptionata de a

cea structura care isi modifica rapid vibratia, schimband incet forma substantei cristaline din fata atlantului. Doua brate metalice au coborat incet in vas, pr eluand cu grija cristalul ce abia se forma. Toate particulele aderau intr-un spe ctacol de lumina sidefie la formarea acelui mineral, a materializarii unei noi m atrici eterice. Alataum zambi scurt si se intoarse cu spatele spre consola, porn ind spre locul unde a fost chemat. Sala Larienilor era sala principala a consilierilor numiti archani, consilieri c are se sfatuiau in privinta luarii anumitor decizii cu privire la urmatoarele di spozitive cristaline pe cale de construire. Alataum era unul dintre cei mai iscu siti Arhitecti, astfel fiind de mare importanta ceea ce zicea. Iameus si Tritomus, doi alti Arhitecti, au deschis subiectul insa inainte ca ori ce sa inceapa, asteptau ca Alataum sa dea semnul de incepere. Constiintele lor s -au sincronizat si astfel sfatuirea a inceput. Discutiile lor era putine in cuvi nte si profunde in telepatie, transmitandu-si mai multe pe calea gandurilor deca t prin viu grai. Cand aparea vreo idee in contradictoriu, acestia cantareau gand urile cu mare atentie si extrageau ceea ce le era mai util pentru scopul acelei conversatii. La final, alegeau ceea ce trebuia sa faca fiecare conform abilitati lor specifice fiecaruia, si apoi puneau in aplicare intr-o ordine total echilibr ata. Iameus il opri, la iesirea din Sala, pe Alataum. - As vrea sa stiu daca iti este gata noul cristal. - Desigur, Iameus. - Imi va fi de trebuinta sa explorez sferele lui Yalpaur (o stea afl ata la 5660 de ani-lumina de Pamant), pentru studiile asupra arhitecturii Creato rilor Locali din acea regiune. Reprezentantul lor mi-a dat sansa sa pot sa le cu nosc modul de manifestare unic si un cristal de parademit mi-ar expune vibratia lor mult mai clar. Ma poti ajuta ? - Cu siguranta, prietene. Ti-l voi aduce in 3 zile. Am sa cercetez putin vibratia lui Yalpaur, sa adaptez matricea cristalului cat mai bine conditi ilor de acolo. - Mare multumire ! Iesirea din Sala Larienilor dadea spre curtea interioara a Anumului (intreaga cl adire unde se construiau diverse cristale). Soarele atingea cu putere copacii di n acea curte. Dupa fiecare structurare de cristale, Alataum iesea sa simta vibra tia Naturii. Il ajuta sa se reincarce cu energia planetei, din care se nasteau d e fapt toate mineralele. Respira adanc aerul curat, impreuna cu energia telurica ce-i hranea incet fiecare nucleu energetic... Lanteas - partea a III-a

Zumzetul metalic slab al campului energetic din jurului lui Keleym (pronuntat "C helim") fluctua incet, pe masura ce corpul sau incepea sa lumineze tot mai mult. Camera Piramidei era un loc in care trupul si mintea se unificau, devenind una. Un gand era indeajuns sa modifice orice parte a corpului fizic, daca voia celui ce statea pe acel tron cerea asta. Campul era de o culoare roz-violacee, aproape complet transparent, luminand in a uriu podeaua Camerei. Insa racoarea pe care o emana in jur era presanta, astfel incat Keleym sfarsi sesiunea curand. Respiratia lui se imprastie ca un nor in Ca mera ce ajunsese deja aproape de temperatura de inghet a apei, dar care se incal zea incet din nou. "Cu gandurile tale iti creezi realitatea" isi repeta acesta, "cu mintea ta modelezi materia, cu vointa ta supui trupul". Vocea invatatorului rasuna puternic in mintea tanarului. "Intr-o buna zi vei lua locul tatalui tau c a si Veghetor, iar pentru asta trebuie sa fii pregatit cu mult peste medie."

Ochii sai albastri straluceau reci in incapere, pe masura ce scruta in trecutul amintirilor. El, Veghetor... Un gand foarte placut pe care l-a avut de mult. Kel eym a inchis ochii din nou, activand mental campul energetic de forma biconica ( doua conuri cu bazele comune, orientate cu varfurile in directii opuse unul fata de celalalt). Mentalul sau fixa imaginea si semnatura energetica a corpului fiz ic cu o precizie totala, pentru ca apoi sa proiecteze prin vointa o comanda ce m odifica aspectul material al acestuia. Incet, forma sa atlanta incepea sa devina tot mai neclara, facand loc noii matrici fizice, intr-o masura in care pana si hainele pe care le purta se schimbau. De cand a aflat prima data de acest proces si-a tot dorit sa preia forma Veghetorului Atolthis, cu capul sau atat de ciuda t. Neamurile de pe Fluviu au cunoscut acel protector de la inceputuri sub acel a spect, si continuitatea nu trebuia intrerupta. Odata ce procesul s-a sfarsit si noua forma s-a putut pastra fara efort, Keleym dadu comanda sa revina la corpul atlant, lucru ce se realiza destul de rapid. Fi xat pe centrul fiintei sale pamantene, atlantul isi simtea corpul fizic atat de nou. Intr-adevar, invatatorul lui a avut dreptate: pe masura ce procesul transfo rmarii din Camera Piramidei era realizat mai des, cu atat corpul sau fizic avea sa devina mai volatil si mult mai supus Prezentei sale Cosmice. Gandurile sale deveneau o unealta de cercetat materia dincolo de orice nivel, sp atiul si timpul nemaifiind o problema. Gandurile sale cercetau profunzimea notiu nii de "spatiu", o trasatura a Creatiei Locale care permitea transmiterea energi ei prin mai multe dimensiuni subordonate Legii Schimbarii. Asta facea sa apara n otiunea de "distanta", iar procesul de transformare dintr-un punct al acelor dim ensiuni in alt punct constituia factorul "timp". Dar acestea nu numai ca erau fo arte clare in mintea lui Keleym, ci le si traia viu in campul fiintei sale biolo gice, in mod constient si total. Intelegand si aplicand aceste lucruri, spatiul si timpul nu mai erau un obstacol pentru el ci o oportunitate de a patrunde Crea tia Locala fizica spre o cunoastere foarte precisa, Cunoastere a Inimii. Era de nelipsit o astfel de Cunoastere daca voia sa devina Veghetor. Faptul ca e l ca si atlant era construit altfel in fizic decat restul popoarelor planetei ii oferea responsabilitatea de a folosi acea diferenta intr-un mod cat mai armonio s si constructiv posibil. Efectele refuzarii acestei responsabilitati erau cat s e poate de clare: cauza - efect, intr-un mod daunator lui, refuzandu-si adevarat a natura. De fapt, acest lucru il vedea oricum pe neamurile vegheate... oameni c e si-au respins atat de mult fiinta incat au si uitat ca pot sa fie mai mult. Ca ndva poate isi vor reveni, sub ghidarea Veghetorilor... Lanteas - partea a IV-a

Era dimineata si briza oceanului racorea obrazul domnitei Letya. Oceanul Lanteas aducea cu sine un rasarit superb pe coasta de est a Insulei Kapparim, parte din Marele Arhipelag. - Pace, domnita. Vocea Arhitectului se auzi din spatele ei. Acesta facea parte dintr-un Ordin in care numele lor erau substituite de functiile lor, iar el era liderul Arhitectil or Matriciali, cei care construiau matrici eterice pentru diferite functii. - O dimineata plina de ganduri, Arhitect. - Gandurile construiesc in fiecare clipa, cunoasteti asta. Letya se intoarse cu privirea spre ocean, iar Arhitectul se apropie de marginea terasei de calcar. - Am privit in larg si vad in regatul Asirir cateva lucruri tulburat oare. Desi le-am oferit sansa sa se elibereze de povara necunoasterii pamantene, ei o refuza, fixandu-si atentia asupra unor lucruri mai reduse ca si importanta . De ce ?

- Domnita, incepu Arhitectul, sa nu uitam ca desi ne seamana partia l in trup, nu suntem la fel. Noi suntem pe un stadiu de explorare mai extins dec at ei, si traim in alt fel. Ei isi spun "oameni", iar noi pentru ei suntem mult mai mult de-atat. Dar nici macar zeii lor nu ii pot convinge sa renunte la pasii necesari explorarii aici. - Da, se pare ca ei vor mai mult sa se simta placut, sa se simta libe ri nu sa fie liberi; sa se simta cunoscatori, nu sa fie cunoscatori. Domnita ofta, retragandu-si privirea Ochiului Central dinspre regatul Asirir. - Explica-mi sa inteleg de ce ii mai ajutam ? - Este de responsabilitatea noastra sa facem asta, pentru ca astfel am fost construiti. Puterea de a fi asa cum suntem noi nu vine fara mici datorii . Iar neamul oamenilor este ca un copil colectiv pentru noi. Va trebui sa facem ceva cu revolta asta. Letya trebuia sa inteleaga faptul ca neamul oamenilor nu era inca pr egatit sa cunoasca mai multe si nicidecum nu-si stiau aprecia libertatea. Ei, ca si fiinte oarbe inca fata de adevarata lor natura, cum ar putea sa foloseasca a devarata libertate daca le-ar fi oferita ? Din acest motiv au ajuns sa vrea sa s e simta liberi, dar sa nu fie cu adevarat. Oamenii viseaza sa aiba ceea ce oricu m au dar nu stiu aprecia. Iar ceea ce ei numeau zei ii vor ghida prin aceasta ig noranta atat cat va fi nevoie. - Trimite-i pe amandoi, zise intr-un final domnita. Cat mai curand . - Am inteles, facu o plecaciune Arhitectul. Parasind sala in viteza, acesta se gandea ca pana si printre ei erau destui care nu intelegeau inca sensul si necesitatea de a-i lasa pe oameni sa evolueze in r itmul lor. Da, se bucura de foarte multe fenomene iluzorii si-si dedica viata un or falsuri, foarte usor. Dar potentialul din ei ii va face candva sa treaca mult peste toate religiile lor de care acum au atat de mare nevoie, fara sa-si dea s eama. Trebuie sa invete ce inseamna sa fie in iluzie, sa fie controlati, ca sa i nteleaga adevarata libertate pe care si-o doresc atat de mult... si de care le e ste frica si mai mult. Cand ar avea libertate, ar avea responsabilitati. Ori acu m, este mai placut lor sa puna aceste responsabilitati pe zeii lor... Arhitectul era impacat cu situatia asta, stiind ceea ce se afla in spatele Omului. Ceilalt i, precum domnita Letya, nu erau inca pe deplin convinsi ca aceasta era adevarat a intelegere despre fiintele umane. - Zeii vor cobora din ceruri inca o data... Lanteas - partea a V-a Alataum si Keleym au fost chemati cat mai rapid de catre Arhitectul principal, i n Sala Ascensiunii din cadrul Scolii-Templu. Amandoi percepeau foarte clar dinai nte sa ajunga, ca nu erau chemati pentru ceva simplu. De indata ce au pasit in Sala, privirea patrunzatoare a Arhitectului le-a confir mat ceea ce simteau. Uitandu-se in adancul lui, cei doi au observat primele deta lii despre viitoarea lor misiune. Ati inteles deja ce este nevoie sa faceti. Este inteles, spuse Keleym. Am sa pregatesc aparatele acum. Pleca pe un coridor aflat inspre Est de locul unde s-au intalnit, cu pasii auzin du-i-se in ecoul incaperii. Alataum se apropie de Arhitect. Am lipsit prea mult de langa ei Cu siguranta, privi Arhitectul spre tavanul piramidal, dar asta nu ins eamna ca trebuie sa repetam aceasta situatie. Dupa ce acest incident este rezolv at, trebuie sa ne asiguram ca nu vor mai avea loc astfel de erori in gandirea si actionarea noastra. Aceasta responsabilitate nu ne-a fost data degeaba. Vom avea grija sa gasim o cale pentru asta, facu o plecaciune Alataum. Ridicandu-si mana dreapta, ochii lui se uitau spre inelul central care ii aminti de vechile sale juraminte. Oamenii aveau sa fie in grija lui in continuare, asa cum a ales candva deplin constient de consecintele acelor decizii. Arhitectul i

-a prins cateva ganduri prin aura, neintentionat. Ai facut pana acum doar cele mai constiente alegeri, prietene. Nu te i ngrijora, oamenii vor invata. Sunt puternici si au mare potential, doar sa fie i ndeajunsa rabdare pentru ei. Noi putem trai echivalentul a zeci de vieti umane i n corpurile astea, daca astfel ne este voia, pe cand ei trebuie sa o ia mereu de la inceput cu fiecare viata. Astfel le este calea, dupa alegerile neamului lor. Sa avem grija de ei, stiind ce sunt de fapt in adancuri. Inainte ca Alataum sa spuna ceva, Keleym isi facu simtita prezenta printr-un gan d limpede: totul e pregatit ! Aparatele prin care acestia urmau sa calatoreasca erau foarte similare cu ceea c e Keleym folosea de obicei in Camera Piramidei. Gandul si vointa se unificau cu materia trupului lor si, prin ea, cu energia Spatiului. Apoi, vointa dicta ce si cum sa aiba loc. Si-au luat locurile intre cele doua hemisfere de parademit aflate deasupra si de desubtul corpului, tinand in fiecare mana cate un cristal de lacerit. Ochii le e rau inchisi dar nici nu aveau nevoie de ei. Vedeau mai bine cu toate simturile a cute. Pe masura ce mental creau vortexul de transport, corpurile lor fizice se f aceau tot mai transparente, tot mai putin vizibile pana in clipa in care au disp arut de tot intr-o lumina pornita din cele doua hemisfere. In tunelurile energet ice prin care calatoreau, pline de culori si diverse forme geometrice, corpurile lor fizice isi schimbau aspectul, sub directa indrumare a gandurilor lor extrem de precise si clare. Pentru ei, nu era nici o deplasare ci spatiul se deplasa s i se schimba in jurul lor. Pana si hainele purtate se schimbau, pentru ca in ult ima clipa sa apara peretii unui templu in jurul lor, cu multe desene pe ele. Au asteptat cateva clipe ca lumina puternica sa se disipe, ca apoi s a faca doi pasi in fata. Erau intr-un templu din Asirir, in fata a cateva sute d e oameni revoltati care cereau raspunsuri de la preotii lor. Insa la aparitia ce lor doi zei, unul cu cap de ibis si celalalt cu cap de soim, din deschizaturile din tavanul templului, oamenii au mutit. Preotii cu greu s-au intors, inchinandu-se pana la podea. Alataum, i bisul, privi spre acestia spunandu-le pe propria limba: Ridicati-va. Taaut va cere asta. Ce s-a intamplat aici ? Din multime, doar o voce grai: Ne era teama ca nu veti mai veni, mareti zei. Iertare ca suntem atat d e nestiutori ! Vad in tine, Nephraph, si noi va cunoastem gandurile si temerile. Am veni t sa va raspundem rugaciunilor, asa cum am promis candva. Intr-o clipa, cei doi atlanti au inceput sa le vada oamenilor dorintele ca niste forme geometrice foarte complexe, plutind in jurul capetelor fiecaruia; astfel se manifestau in mental aceste formulari. Keleym se apleca spre Nephraph, care e ra de aproximativ 2 ori si jumatate mai mic decat el, si il privi cu ochii sai d e soim. Fie ca dorintele tale sa fie pure si curate, sa intelegi ce efecte vor avea daca iti vor fi implinite. Fie ca din gandurile tale sa rasara luciditate si armonie in tot ceea ce va urma lor. Fie ca aceste lucruri sa fie valabile pen tru toti dintre voi ! Iar pe masura puritatii dorintelor voastre, continua Alataum, astfel s a va fie implinite. O intentie de declansare a pornit din cei doi atlanti, conectand simultan toate formele geometrice ale tuturor dorintelor oamenilor din templu, emitandu-le vibr atia in Univers. Curand, dorintele lor urmau sa se implineasca mult mai rapid de cat daca cei doi nu ar fi intervenit. Murmure de aprobare au aparut printre oameni, in timp ce Keleym se intoarse spre unul dintre preoti. V-am invatat cum sa ne tineti locul in neamul vostru, cum sa-i ajutati pe semeni si sa aveti grija sa nu le lipseasca nimic. Pe viitor, nu veti mai av ea aceasta imputernicire de la noi, pentru ca stim de faptele voastre necurate. Asta, v-o promite Heruuem. Preotul nu reusi sa mai spuna ceva, pentru ca gandurile lui ascunse erau clare p entru zeul din fata lui. Nu putea minti si stia ca e vinovat, impreuna cu ceilal

ti preoti din templu. Sa nu uitati ca suntem mereu cu voi, le spuse Alataum oamenilor din te mplu, chiar si cand trupeste nu vom aparea aici. Sa nu uitati ca Unul va ofera t ot ce aveti nevoie daca stiti sa cereti, si invatati sa fiti puri in ganduri si constienti de ceea ce faceti. Belsugul va va fi prieten cat timp veti face asta. Departati-va de la Calea data de Zei si veti cadea in Intunericul Necunoasterii . Oamenii din intreaga sala s-au lasat cu capetele la pamant in semn de multumire. Cei doi atlanti au ales acel moment ca sa se retraga inapoi in lacasurile de su b tavanul deschis. O comanda mentala data cristalelor din mainile lor a fost ind eajuns ca trupurile lor sa dispara intr-un con vertical de lumina. Voiau sa se r idice deasupra planetei, sa ii cerceteze intreaga sfera energetica, pentru a gas i alte astfel de conflicte mai usor. Plecarea lor din regatul Asirir lasa in urm a o unda de nemultumire din partea preotilor Lanteas - partea a VI-a

Alataum si Keleym pluteau intr-o tacere totala deasupra planetei, inconjurati fi ind de campuri de energie luminoasa ce ii proteja de aproape vidul in care erau. Ochii lor erau vag deschisi, iar miscarile abia daca le-ar fi putut fi perceput e. Aurele lor interactionau cu campurile planetare, cautand urme ale altor situa tii asemanatoare cu ceea ce au detectat in Asirir. Insa nu tarziu, atentia lor s -a oprit asupra marelui oras Kuluhi, din vechiul regat Uygr (se pronunta Uigur). A fost nevoie doar de un gand pentru ca trupurile lor sa descinda asupra palatul ui principal din Kuluhi, pe acoperis unde, spre surprinderea lor, mai erau si al ti Veghetori. Atlantii nu puteau fi vazuti, pentru ca si-au ascuns trupurile in spatele unor campuri de energie care le facea invizibile pentru ochiul uman. La fel si ceilalti Veghetori care, spre deosebire de ei, nu aveau trupuri pamantene . Anotenii, cum isi spuneau acestia, erau niste fiinte extrapamantene care faceau parte din randul celor trei grupari principale de Veghetori peste rasele oamenil or, si posedau niste dispozitive zburatoare de forma alungita cu care calatoreau intre planete in general. Erau formate din trei seturi de discuri rotative (car e se roteau una in sens invers celeilalte, cel mai interior fiind imobil fata de restul) ce alcatuiau impreuna un singur disc mare peste care era pusa Camera, s au locul din care acesti Anoteni pilotau acele dispozitive. Extrapamantenii avea u o culoare albastru-vinetie la piele si fata de oameni, erau mai inalti si cu c apete mai alungite. Ajungand langa dispozitivul Anotenilor, cei doi Atlanti au vazut in sfarsit ce s e intampla: in fata palatului liderului din Kuluhi s-au adunat pe putin 250.000 de oameni pe o campie mare, care erau nemultumiti pe zeii lor din motive surprin zatoare. Prin cateva ganduri transmise telepatic, Keleym il informa pe Anotenul principal despre ce au patit si ei in Asirir. Se pare ca asta ni se intampla si noua, iar cauza am detectat-o la tim p. Cum asa, intreba Alataum ? Un alt gand telepatic si cei doi Atlanti au putut sa observe ca prin multimea de jos erau cateva corpuri a caror aura lucea ciudat, inuman. La o analiza mai ate nta, au perceput ca aceia nu erau oameni de rand ci niste fiinte nepamantene int rupate ca si oameni. Cand Atlantii le-au observat vibratia, un mic spasm le-a st rabatut corpurile. Arco ! Arconii au gasit o cale sa se intrupeze ! Intr-adevar, si au o influenta in randul oamenilor mai mare decat cred eam, spuse Anotenul principal. Atlantilor nu le venea sa creada cum de le-a putut scapa asa ceva atentiei lor. Grupul Arconilor, niste fiinte extrapamantene ce nu-i aveau pe oameni sau pe Veg hetori la inima, au invatat cum sa poata intra in ciclul intruparilor, cu mult d

upa ce randul lor s-a terminat la incarnare pe planeta Pamant. Un astfel de lucr u era o incalcare masiva a unor intelegeri dintre neamul lor si Veghetori. Stiti ultima data ce au facut acestia printre noi, se gandi Keleym. Nu o singura data a fost nevoie sa scufundam insule intregi pentru a scapa de ei. Cunoastem, rostira Anotenii impreuna. Nu li se poate permite sa revina . Atunci ii vom elimina de peste tot din lume ? E prea mult. Dar nimic nu parea prea mult cand era vorba de acei Arconi. Atlantii stiau ca ac estia oricum vor gasi o alta cale sa revina in trupuri umane, si ca prezenta lor acolo si (au descoperit ulterior) in regatul Asirir desemna inceputul unor noi conflicte. Anotenii au trecut pe spectrul vizibil cu dispozitivele lor. Intr-o raza de lumi na, l-au luat pe liderul din Kuluhi la bordul uneia dintre nave. Un gand catre A tlanti i-a convins ca nu mai era alta cale, si trebuiau sa plece. Arconii erau c a niste gauri-negre, cu care nu se mai putea negocia si in care nu se putea avea incredere deloc. Alataum si Keleym au fost mai fost martorii unor astfel de evenimente, greu de o colit, si din nou era nevoie de acestea. Corpurile lor s-au pregatit sa revina i n Atlantida, simtind prin sfera energetica a Pamantului ceea ce se intampla in s patele lor. Navele Anotenilor s-au ridicat incet intr-o mare de lumina, cu un murmur de uimi re din partea oamenilor adunati mai jos de palat. Cand nava centrala a ajuns la o anumita altitudine, s-a pozitionat deasupra adunarii oamenilor si a emis o sfe ra alba cu o mare viteza spre ei. Intreaga campie disparu inecata in flacarile a o mie de stele, impreuna cu palatul si intreg orasul Kuluhi Stiau ca acei oameni au sa revina la o noua viata candva fara probleme, dar ca A rconilor le era mereu dificil sa-si refaca drumul spre un nou trup uman. Trebuia u incetiniti si eliminati daca se putea, de pe toata planeta. Acestia erau niste paraziti, si se prea putea ca orice efort al Veghetorilor sa fie inutil. Daca O rdinea lui Unu voia ca Pamantul uman sa ajunga sub conducerea Arconilor, intr-un final Veghetorii se vor supune si vor accepta situatia. Inapoi in Atlantida, Alataum era in aceeasi camera din care au pornit cei doi cu cateva ore in urma. Privind in viitorul nesigur, vad ca timpul nostru se va duce, si va ve ni timpul lor Cu siguranta, Ordinea lui Unu are un rol si pentru Arconi. Pe noi apro ape ne-a distrus candva, a zis Keleym dand sa plece din camera. Candva va veni si timpul nostru, sa plecam de tot de pe lumea asta. Nimic nu este definitiv si nimic nu traieste etern, zambi Keleym. Asa este, spuse Alataum inspirand puternic pentru a-si stabiliza corpu l fizic. Pe Oameni ii asteapta o lectie majora, lunga si dura. Acum vom vedea cu m se va manifesta potentialul din ei. Sub o forma sau alta, tot ramanem printre ei Trebuie. Zambetul increzator si senin al lui Keleym ii confirma ca Veghetorii raman Veghe tori, sub o forma sau alta, pana cand rolul lor va fi terminat. Asta insemnand c a si-l vor pastra si daca vor fi in trup fizic, uman sau fara trup. Camera se ra ci incet, pastrand un zumzet fin al aparatelor. Pe fundal, Legea lui Unu continu a sa-si faca simtita prezenta in intreaga fiinta a lui Alataum Astfel se incheie mini-seria de povestioare "Lanteas". Va recomand sa meditati a tenti la mesajele din aceste situatii, sa intelegeti anumite aspecte ascunse in mod intentionat in aceste articole. Pentru ca este nevoie de cateva explicatii a m sa va spun ca regatul Asirir era pe teritoriul Egiptului de azi (cu o suprafat a insa, mult mai mare). Odata cu destramarea acestuia, poporul lor s-a imprastia t prin desert, revenind apoi (partial si dupa peste 2 milenii) ca si triburi in ceea ce a devenit ulterior Egiptul Antic. Taaut este un alt nume al celui ce a f ost cunoscut apoi ca si zeul Thoth, iar Heruuem este numele din Asirir al zeului egiptean Horus. Orasul Kuluhi a fost localizat undeva in nordul Indiei actuale sau in zona Nepalului, iar numele cristalelor de parademit si lacerit sunt inven

tate pentru a reprezenta niste varietati cristaline artificiale necunoscute in l umea moderna. Despre Arconi pot doar atat sa spun ca o parte din ei traiesc si a zi in randurile oamenilor, fiind cunoscuti (si atat de gresit intelesi de obicei ) sub numele generic de "reptilieni". Insa mai multe nu spun despre acestia. Rol ul lor pe Pamant este unul care se supune Ordinii lui Unu, si pana cand este int eles cu adevarat, omenirea inca mai are multe de invatat si descoperit.