VALORI STILISTICE/ EXPRESIVE ALE MODURILOR VERBALE Exprimând atitudinea emiţătorului faţă de acţiunea, procesul sau starea enunţate

, modurilor verbale angajează eul rostitor în discursul epic, liric sau dramatic. Resursele de expresivitate artistică ale acestei categorii gramaticale specifice verbului sunt actualizate prin marcarea modului în care emiţătorul (naratorul, eul liric, personajul epic sau dramatic se raportează la obiectul enunţării, felul în care le percepe !i ipostaza lui " implicată, subiectivă sau nonparticipativă, obiectivă " faţă de evenimentele, situaţiile, ori stările comunicate prin discurs. VALORI E !RE"IVE #$%&' ()%(*+,(- arată o acţiune sigură,  *a mod al enunţării unor fapte considerate reale !i a unor stări apreciate ca sigure, indicativul apare în limbajul comun ca un mod neutru din punct de vedere stilistic.  .n textul literar, capacitatea de a exprima certitudinea locutorului (narator, personaje/ eul liric , în raport cu obiectul enunţării, conferă referentului aparenţa unei realităţi validate în universul ficţional.  %atorită timpurilor " mai multe decât la celelalte moduri " permite instituirea unor raporturi diverse între evenimentele istorisite (cronologie " anterioritate, simultaneitate, ulterioritate " sau acronie , între timpul narat şi timpul narării, între momente evocate !i prezentul liric.  -alorile expresive ale indicativului sunt diferenţiate în funcţie de forma temporală a verbului, fiecare dintre cele !apte timpuri ale indicativului având propriile valenţe stilistice (prezentul, imperfectul, perfectul simplu, perfectul compus !i mai"mult" ca"perfectul, viitorul simplu !i viitorul anterior . #$%&' (#3ER+,(- instituie o relaţie de comunicare directă exprimând dorinţa sau voinţa emiţătorului de a determina o acţiune ori de a o împiedica.  -aloarea stilistică a imperativului rezidă în capacitatea de exprimare a unor atitudini şi trăiri subiective, printr"un dublu sistem de semnale= verbale şi paraverbale (accentele afective, pauzele expresive, in" tonaţia specifică ordinului, ameninţării, îndemnului, rugăminţii, concesiei, ironiei etc.  *a marcă textuală a stilului direct, imperativul are rol de „teatralizare" !i, în acela!i timp, rol de dinamizare a discursului personajelor (>imperativul dramatic !i narativ? 9 alături de substantivele/ adjectivele în vocativ reprezintă un indice al oralităţii stilului9 în limbajul popular, poate apărea fără referire la o E E#!LE

Exploziile se succed organizat. &nele le aud la câţiva pa!i, altele în mine. 0...1 + fost destul să apară nemţii... focul a două baterii. 2i totu!i acum soarele era sus, prietenii mă a!teptau... (*. 3etrescu #"ai lovit destul pân"acum. 0...1 4eară de seară, secundă de secundă, de ani !i ani de zile. #"ai fărâmiţat, m"ai jupuit, m"ai distrus. +i făcut din mine o fantomă, o fanto!ă, m"ai umilit. 5sta"i6per"sonaj7 (#. -i!niec 8i"e lumea toată acoperământ. $ mierlă scoate soarele din apă9 facerea lumii poate să înceapă, a înflorit un vi!in pe pământ. )u spune"am fost, nici că voi fi, ci sunt: (;. <ădescu

@ %estul: strigă 'ăpu!neanul, nu te mai boci ca o muiere: fii român verde.0...1 ;aide: luati"l de"l daţi norodului !i"i spuneţi că acest fel plăte!te +lexandru"vodă celor ce pradă ţara. (*. )egruzzi 4tiAuri, zburaţi acum din mâna mea 2i !cAiopătaţi în aerul cu floare, (,. +rgAezi ... daţi"mi voie= ori să se revizu"i iască, primesc: %ar să nu se : scAimbe nimica9 ori să nu se revizuiască, primesc: dar atunci să se j scAimbe pe ici pe colo... B ((.'. *aragiale

C

conjunctivul poate avea rolul de a institui un nivel al acţiunilor! al trăirilor interioare! al stărilor ipotetice! alternative ori anticipative#Dindicativ viitor$9  presupune dependenţa acţiunii enunţate de o altă acţiune sau de o stare. al personajelor (discurs direct. indirect/ indirect liber . să mor.+. +zi n"ai iubi de n"ar fi fost să gemi. doamnă. ori al eului liric.'. as fi putut spune nuE (#. (). 4tănescu &nde să merg de"acum7 3e cine să mai a!tept7 ((.  . două valori modale" exprimarea unei acţiuni dependente de o condiţie #explicită sau implicită$ şi exprimarea unei acţiuni reali zabile/irealizabile! prezentate ca opţiune asumată% la timpul perfect acţiunea este ireală. *aragiale &sca"s"ar izvoarele toate !i marea.  exprimă stări afective (atitudini !i trăiri subiective . I . a! dori. ci arată că acţiunea verbului este posibilă.(dezvoltă! prin aceea!i paradigmă verbală.  exprimarea eventualităţii! a posibilităţii! a unor ipoteze/ scenarii posibile sau imposibile! a unor acţiuni presupuse! realizabile sau nerealizate  de ambiguitatea conotaţiilor subiective " de la incertitudine la aserţiune fermă.  substituire a modului conjunctiv în enunţuri interogative sau exclamative9 D accentuare a unei tonalităţi subiective uimirea! indignarea sau ameninţarea ve&ementă 0E1!i de lopeţi de bărci. *âmpeanu .  substituire a imperativului cu rol de ac centuare a subiectivităţii9  în cazul special al verbelor la persoana a (((" a a conjunctivului (când poate apărea fără morfemul >să? . n"ai duce"n ocAi lumină. 3illat %e pildă. ((. %e n"ai fi plâns. (Radu GHr %in contra. o marcă textuală a unui plan al imaginaruluiD trecerea de la dimensiunea reală la cea ideală. #O$%L &O'(%'&)IV exprimă poten ţialitatea unei acţiune realizabile! posibile! probabile sau atitudinea emiţătorului faţă de acţiunea! starea! trăirea enunţate" incerti tudinea! ezitarea! aproximaţia! deliberaţia! dorinţa! protestul! indignarea etc. 4urâd numai acei care suspină. rolul stilistic este de completare a paradigmei imperativului " care nu are decât persoana a (("a. de la dorinţă concretă la aspiraţie vagă etc. când >nu exprimă nici condiţia.persoană anumeDvaloare generică9  3rezenţa imperativului în textul liric semnalizează discursul dialogic sau mo nologul adresat (care poate lua forma in" vocaţiei retorice .  în textul liric eprezintă. #$%&' *$)%(8($)+' F $3.  optativul care preia funcţia indicativuluiD ca >optativ al modestiei! al politeţii? (%. realizabilă? (E. nici dorinţa. -i!niec )"ai lăuda de n"ai !tii să blestemi. de o dorinţă. deseori. (rimia . te"a! ruga să fii bună a"mi acorda o prelungire de termen.n discursul naratorului. izbit.

având (de cele mai multe ori funcţia stilistică de epitet* această funcţie este accentuată frecvent prin valoarea adjectivală a gerunziului D rol de semnalizare a registrului stilistic cult9  la nivel fonetic " prin sonoritatea specifică a 2i stinge"s"ar soarele ca lumânarea. prilejul de a se afirma încă de tânăr. +rgAezi Războiul dădu lui Jelix. apare frecvent forma inversatăDamplifică9  în textul liricDmai rar. )egruzzi #ăicuţă bătrână M .  rolul de a atribui substantivului o însuşire dinamică. ca !i cum ai fi mort !i totu!i alergând. ().este o "formă verbală" „cu trăsături duble! de tip verbal şi nominal"! verbele la infinitiv numesc în c&ip general! abstract acţiunea! procesul sau starea.. păstrează urme semantice ale acţiunii. având mai ales rolul de a exprima o situaţie ipotetică! o experienţă lirică imaginată. astfel stau palid !i trist fumegând. Eminescu 2i"am cântat din coasta mea din vertebra ca o stea. 3reda *a !i cum ai vedea munţii plângând. de"a"ncălecare pe"o !a..  'nfinitivul lung. numind rezultatul acesteia9 apare frecvent în titlurile poeziilor. răzemându"se de pare"te= >-oi să daţi seamă înaintea lui %umnezeuL. el poate avea o funcţionalitate polivalentă. 4tănescu 2tefan"-odă a început a"i batere până ce i"au trecut de %unăre. ((. peste câţiva ani. (*. exprimând. în acela!i timp temporalitatea şi cauzalitateaDambiguitate stilistică. foaie verde de albastru. îndepline!te funcţia stilistică de marcă a narativităţii prin instituirea unei succesiuni temporale.1. #$%&' ()J()(. cAiar dacă este substan" tivizat în limba română.  valoarea livrescă (obţinută prin substituirea conjunctivului.. (G. (. *ălinescu *ăci ei se nasc spre a muri : 2i mor spre a se na!te (#.  cu valoare sentenţioasă D indice al registrului gnomic. (). )eculce . facându"le loc cu sapa !i continuând lini!tit !i neturburat să vorbească. pe o !a de cal măiastru.  capacitatea de a crea imagini dinamice9  determină circumstanţele acţiunii exprimate prin verbul regent sau îi adaugă acestuia o altă acţiune într un ritm alert9  antepus regentului.. zise suspinând. ((.. după o construcţie imperso" nală sau după verbul >a putea? Dspecifică registrului stilistic cult9  conservarea valorii verbale a infinitivului lungDregistrul stilistic ar&aic sau registrul popular (în care se utilizează !i în formele inversate ale viitorului/ale condiţionalului  asocierea valorii imperative " care conferă un ton impersonalDmarcAează stilul oficial9  forma de perfect a infinitivului(Joarte rar folosită în limba actuală. #$%&' GER&)K(& este singurul mod nepersonal care conservă conţinutul dinamic specific verbului! surprinzând o acţiune în desfăşurare! un proces! o stare durativă% înscrierea acestora într"o temporalitate fără referire la momentul enunţării permite ex primarea oricărei durate prezente! trecute ori viitoare ! în funcţie de context. *reangă %ar #oromete parcă nici nu auzea 0. ca !i cum ai ceti în deserturi un gând.mi era a scăpare de dânsul.specifică blestemului/ imprecaţiei% în asemenea enunţuri. conducând mai de"parte torentele de apă. ca !i cum ieri ar fi în curând. 4tănescu Ruxandra ie!i tremurândă !i galbănă !i. (#.(.

. metaforă. %ar neuitat !i neiertat să fie *el care"a râs de gându"mi bătăios. pentru perfectul conjunctivului. (G. cât !i într"o structură nominală " supinul are valenţe combinatorii multiple şi implicit! funcţii stilistice diverse. ceea ce îi conferă valenţe stilistice multiple. 3e câmpi alergând. 3etrescu O . (. are rol în diversificarea/îmbogăţirea lexicului !i în structurarea unor figuri stilistice specifice substantivului. incertă. cu formă afirmativă sau negativă. funcţia stilistică de epitet9  are !i valoare metaforică% *u brâul de lână. presupusă. +dame!teanu Era o gospodărie boemă. (). dacă o suită de gerunzii sunt situate la sfârşitul versurilor! generând monorima (frecventă în poeziile populare 9  structura unui grup verbal (cum este prezumtivul prezent prin care se accentuează caracterul durativ al acţiunii sau al stăriiN se reliefează percepţia subiectivă(D acţiune ipotetică. (*. ((. #$%&' 3+R. *ălinescu &manitatea înfometată. mai ales. a sfâr!it de iarnă (G. +rgAezi (ar #anea ofta 2i se apuca Kidul de zidit -isul de"mplinit. frecvent. pline de veselie !i de neprevăzut..  *articipiul substantivizat (prin articulare .  supinul care î!i menţine statutul verbal este. înnebunit. 'abi! *asa lui mo! *ostacAe era leproasă.. #$%&' 4&3() exprimă în cAip general. iradiată. dorită . 3oarta era ţinută cu un lanţ. atomizată. cu sărbători mici improvizate. înnegrită. probabilă. 3e toţi întrebând 2i la toţi zicând (#ioriţa 2i poate !i acum a mai fi trăind. &rsacAi *onfuz. metonimie etc 9  adjectivul participial poate primi determinanţi circumstanţiali specifici verbului sau poate avea grade de comparaţie specifice adjectivelor. bănuită. i 4tamate abia putu să apară cu i căruciorul prin canal.. (#. în minutare"aprins " !i încrestat. <arbu %acă ocAilor tăi le"ar plăcea )evăzutul !i ne!tiutul. dacă n"a fi murit. e prea ocupată.  participiul cu valoare adjectivală D figuri semantice (epitet. dezagregat. !i curtea toată năpădită de i scaieţi.  conservă particularităţile verbului (ca element formativ pentru diateza pasivă.terminaţiei care susţine deseori valoarea onomatopeică a verbului9  la nivelul sintaxei poetice. abstract! acţiunea! procesul sau starea văzute ca potenţialitate% având o formă verbală invariabilă precedată de un morfem"prepoziţie care poate crea legături sintactice atât într"un grup verbal.(*(3(& prezintă o acţiunea înc&eiată sau rezultatul acesteia implicând o valoare temporală trecută! cu efecte care persistă sau au încetat în momentului ( enunţării% având un „comportament dublu" verbal şi adjectival" #)icţionar de ştiinţe ale limbii$! participiul cumulează funcţii stilistice specifice celor două clase morfologice. *reangă (ertat să fie cel ce la mânie 9 #i"a împlântat cuţitul pân"la os. cu prieteni tineri. ((. (&rmuz Rotit de două ori la mărul"soare. al condiţionalului sau al infinitivului. pentru indicativ " perfectul compus sau viitorul anterior este actualizată prin tipare sin" tactice care se abat de la normele limbii standard= inversiuni topice! recurenţă! dislocare sintactică.. cea de epitet (al verbului ori al substantivului regent 9  supinul adverbializat îndepline!te. %in ocAi lăcrimând. (#ănăstirea +rge!ului +erul miroase a umed.

înscrierea acestora într-o temporalitate fără referire la momentul enunţării permite exprimarea oricărei durate . trecute ori viitoare -. un proces. >decupajele? cu valoare documentară menite să amplifice „efectul de realL. preponderent.prezente. devenind un indice textual al stilului oficial. această *unc+ie este accentuată *recvent prin valoarea adjectivală a gerunziului & rol de semnali.are a registrului stilistic cult    la nivel *onetic .ă caracterul durativ al acţiunii sau al stării. un îndemn.     capacitatea de a crea imagini dinamice determină circumstanţele acţiunii într-un ritm alert antepus regentului# el poate avea o funcţionalitate polivalentă# e!prim$nd# în acela%i timp temporalitatea şi cauzalitatea&ambiguitate stilistică' rolul de a atribui substantivului o însuşire dinamică # av$nd (de cele mai multe ori) *unc+ia stilistică de epitet.se relie*ea. poate supramarca inserţiile nonartistice.iile populare) structura unui grup ver"al (cum este pre. surprinzând o acţiune în desfăşurare.umtivul pre. MODUL GERUNZIU este singurul mod nepersonal care conservă conţinutul dinamic specific verbului.ă percepţia subiectivă(& ac+iune ipotetică# pro"a"ilă# incertă# presupusă# "ănuită# dorită)' versurilor. în funcţie de context. supinul prin care se exprimă o solicitare imperativă.ent) prin care se accentuea. supinul substantivizat activează. conferă enunţului un ton impersonal. generând e!primate prin ver"ul regent sau îi adaugă acestuia o altă acţiune P . o stare durativă. un ordin. funcţia metonimică%  ec&ivalenţă cu imperativul 9 ca !i infinitivul.prin sonoritatea speci*ică a termina+iei care sus+ine deseori valoarea onomatopeică a verbului la nivelul sinta!ei poetice# dacă o suită de gerunzii sunt situate la sfârşitul monorima (*recventă în poe.  în textul literar.