VALORI STILISTICE/ EXPRESIVE ALE MODURILOR VERBALE Exprimând atitudinea emiţătorului faţă de acţiunea, procesul sau starea enunţate

, modurilor verbale angajează eul rostitor în discursul epic, liric sau dramatic. Resursele de expresivitate artistică ale acestei categorii gramaticale specifice verbului sunt actualizate prin marcarea modului în care emiţătorul (naratorul, eul liric, personajul epic sau dramatic se raportează la obiectul enunţării, felul în care le percepe !i ipostaza lui " implicată, subiectivă sau nonparticipativă, obiectivă " faţă de evenimentele, situaţiile, ori stările comunicate prin discurs. VALORI E !RE"IVE #$%&' ()%(*+,(- arată o acţiune sigură,  *a mod al enunţării unor fapte considerate reale !i a unor stări apreciate ca sigure, indicativul apare în limbajul comun ca un mod neutru din punct de vedere stilistic.  .n textul literar, capacitatea de a exprima certitudinea locutorului (narator, personaje/ eul liric , în raport cu obiectul enunţării, conferă referentului aparenţa unei realităţi validate în universul ficţional.  %atorită timpurilor " mai multe decât la celelalte moduri " permite instituirea unor raporturi diverse între evenimentele istorisite (cronologie " anterioritate, simultaneitate, ulterioritate " sau acronie , între timpul narat şi timpul narării, între momente evocate !i prezentul liric.  -alorile expresive ale indicativului sunt diferenţiate în funcţie de forma temporală a verbului, fiecare dintre cele !apte timpuri ale indicativului având propriile valenţe stilistice (prezentul, imperfectul, perfectul simplu, perfectul compus !i mai"mult" ca"perfectul, viitorul simplu !i viitorul anterior . #$%&' (#3ER+,(- instituie o relaţie de comunicare directă exprimând dorinţa sau voinţa emiţătorului de a determina o acţiune ori de a o împiedica.  -aloarea stilistică a imperativului rezidă în capacitatea de exprimare a unor atitudini şi trăiri subiective, printr"un dublu sistem de semnale= verbale şi paraverbale (accentele afective, pauzele expresive, in" tonaţia specifică ordinului, ameninţării, îndemnului, rugăminţii, concesiei, ironiei etc.  *a marcă textuală a stilului direct, imperativul are rol de „teatralizare" !i, în acela!i timp, rol de dinamizare a discursului personajelor (>imperativul dramatic !i narativ? 9 alături de substantivele/ adjectivele în vocativ reprezintă un indice al oralităţii stilului9 în limbajul popular, poate apărea fără referire la o E E#!LE

Exploziile se succed organizat. &nele le aud la câţiva pa!i, altele în mine. 0...1 + fost destul să apară nemţii... focul a două baterii. 2i totu!i acum soarele era sus, prietenii mă a!teptau... (*. 3etrescu #"ai lovit destul pân"acum. 0...1 4eară de seară, secundă de secundă, de ani !i ani de zile. #"ai fărâmiţat, m"ai jupuit, m"ai distrus. +i făcut din mine o fantomă, o fanto!ă, m"ai umilit. 5sta"i6per"sonaj7 (#. -i!niec 8i"e lumea toată acoperământ. $ mierlă scoate soarele din apă9 facerea lumii poate să înceapă, a înflorit un vi!in pe pământ. )u spune"am fost, nici că voi fi, ci sunt: (;. <ădescu

@ %estul: strigă 'ăpu!neanul, nu te mai boci ca o muiere: fii român verde.0...1 ;aide: luati"l de"l daţi norodului !i"i spuneţi că acest fel plăte!te +lexandru"vodă celor ce pradă ţara. (*. )egruzzi 4tiAuri, zburaţi acum din mâna mea 2i !cAiopătaţi în aerul cu floare, (,. +rgAezi ... daţi"mi voie= ori să se revizu"i iască, primesc: %ar să nu se : scAimbe nimica9 ori să nu se revizuiască, primesc: dar atunci să se j scAimbe pe ici pe colo... B ((.'. *aragiale

C

rolul stilistic este de completare a paradigmei imperativului " care nu are decât persoana a (("a. #O$%L &O'(%'&)IV exprimă poten ţialitatea unei acţiune realizabile! posibile! probabile sau atitudinea emiţătorului faţă de acţiunea! starea! trăirea enunţate" incerti tudinea! ezitarea! aproximaţia! deliberaţia! dorinţa! protestul! indignarea etc. de o dorinţă.n discursul naratorului. te"a! ruga să fii bună a"mi acorda o prelungire de termen. nici dorinţa. (rimia . izbit. ().'.  exprimarea eventualităţii! a posibilităţii! a unor ipoteze/ scenarii posibile sau imposibile! a unor acţiuni presupuse! realizabile sau nerealizate  de ambiguitatea conotaţiilor subiective " de la incertitudine la aserţiune fermă. indirect/ indirect liber .  în textul liric eprezintă. 4urâd numai acei care suspină. n"ai duce"n ocAi lumină. deseori. două valori modale" exprimarea unei acţiuni dependente de o condiţie #explicită sau implicită$ şi exprimarea unei acţiuni reali zabile/irealizabile! prezentate ca opţiune asumată% la timpul perfect acţiunea este ireală. realizabilă? (E. conjunctivul poate avea rolul de a institui un nivel al acţiunilor! al trăirilor interioare! al stărilor ipotetice! alternative ori anticipative#Dindicativ viitor$9  presupune dependenţa acţiunii enunţate de o altă acţiune sau de o stare. *aragiale &sca"s"ar izvoarele toate !i marea. #$%&' *$)%(8($)+' F $3.  substituire a modului conjunctiv în enunţuri interogative sau exclamative9 D accentuare a unei tonalităţi subiective uimirea! indignarea sau ameninţarea ve&ementă 0E1!i de lopeţi de bărci. de la dorinţă concretă la aspiraţie vagă etc. al personajelor (discurs direct. 3illat %e pildă. o marcă textuală a unui plan al imaginaruluiD trecerea de la dimensiunea reală la cea ideală. ori al eului liric. I .  . %e n"ai fi plâns.+. 4tănescu &nde să merg de"acum7 3e cine să mai a!tept7 ((. să mor. când >nu exprimă nici condiţia. as fi putut spune nuE (#. ((.(dezvoltă! prin aceea!i paradigmă verbală. *âmpeanu . (Radu GHr %in contra. ci arată că acţiunea verbului este posibilă. -i!niec )"ai lăuda de n"ai !tii să blestemi. a! dori.  exprimă stări afective (atitudini !i trăiri subiective .persoană anumeDvaloare generică9  3rezenţa imperativului în textul liric semnalizează discursul dialogic sau mo nologul adresat (care poate lua forma in" vocaţiei retorice . +zi n"ai iubi de n"ar fi fost să gemi.  optativul care preia funcţia indicativuluiD ca >optativ al modestiei! al politeţii? (%. doamnă.  substituire a imperativului cu rol de ac centuare a subiectivităţii9  în cazul special al verbelor la persoana a (((" a a conjunctivului (când poate apărea fără morfemul >să? .

zise suspinând.  valoarea livrescă (obţinută prin substituirea conjunctivului. *reangă %ar #oromete parcă nici nu auzea 0. după o construcţie imperso" nală sau după verbul >a putea? Dspecifică registrului stilistic cult9  conservarea valorii verbale a infinitivului lungDregistrul stilistic ar&aic sau registrul popular (în care se utilizează !i în formele inversate ale viitorului/ale condiţionalului  asocierea valorii imperative " care conferă un ton impersonalDmarcAează stilul oficial9  forma de perfect a infinitivului(Joarte rar folosită în limba actuală. răzemându"se de pare"te= >-oi să daţi seamă înaintea lui %umnezeuL. de"a"ncălecare pe"o !a.mi era a scăpare de dânsul. 4tănescu 2tefan"-odă a început a"i batere până ce i"au trecut de %unăre. ((. (). el poate avea o funcţionalitate polivalentă.. astfel stau palid !i trist fumegând.(. pe o !a de cal măiastru. (#. )eculce . cAiar dacă este substan" tivizat în limba română.. în acela!i timp temporalitatea şi cauzalitateaDambiguitate stilistică. 4tănescu Ruxandra ie!i tremurândă !i galbănă !i.  capacitatea de a crea imagini dinamice9  determină circumstanţele acţiunii exprimate prin verbul regent sau îi adaugă acestuia o altă acţiune într un ritm alert9  antepus regentului. apare frecvent forma inversatăDamplifică9  în textul liricDmai rar. îndepline!te funcţia stilistică de marcă a narativităţii prin instituirea unei succesiuni temporale. 3reda *a !i cum ai vedea munţii plângând. Eminescu 2i"am cântat din coasta mea din vertebra ca o stea.  cu valoare sentenţioasă D indice al registrului gnomic. #$%&' ()J()(.este o "formă verbală" „cu trăsături duble! de tip verbal şi nominal"! verbele la infinitiv numesc în c&ip general! abstract acţiunea! procesul sau starea. păstrează urme semantice ale acţiunii. peste câţiva ani. #$%&' GER&)K(& este singurul mod nepersonal care conservă conţinutul dinamic specific verbului! surprinzând o acţiune în desfăşurare! un proces! o stare durativă% înscrierea acestora într"o temporalitate fără referire la momentul enunţării permite ex primarea oricărei durate prezente! trecute ori viitoare ! în funcţie de context. (). ca !i cum ai ceti în deserturi un gând. foaie verde de albastru.  rolul de a atribui substantivului o însuşire dinamică. conducând mai de"parte torentele de apă. facându"le loc cu sapa !i continuând lini!tit !i neturburat să vorbească. ca !i cum ieri ar fi în curând. exprimând. ca !i cum ai fi mort !i totu!i alergând. +rgAezi Războiul dădu lui Jelix. având (de cele mai multe ori funcţia stilistică de epitet* această funcţie este accentuată frecvent prin valoarea adjectivală a gerunziului D rol de semnalizare a registrului stilistic cult9  la nivel fonetic " prin sonoritatea specifică a 2i stinge"s"ar soarele ca lumânarea. prilejul de a se afirma încă de tânăr. având mai ales rolul de a exprima o situaţie ipotetică! o experienţă lirică imaginată.. (G.. (. (*. *ălinescu *ăci ei se nasc spre a muri : 2i mor spre a se na!te (#. numind rezultatul acesteia9 apare frecvent în titlurile poeziilor. )egruzzi #ăicuţă bătrână M .. ((.  'nfinitivul lung.1.specifică blestemului/ imprecaţiei% în asemenea enunţuri.

*reangă (ertat să fie cel ce la mânie 9 #i"a împlântat cuţitul pân"la os. (G. ((. metaforă.. cu sărbători mici improvizate. (&rmuz Rotit de două ori la mărul"soare. &rsacAi *onfuz.  conservă particularităţile verbului (ca element formativ pentru diateza pasivă. ceea ce îi conferă valenţe stilistice multiple. cea de epitet (al verbului ori al substantivului regent 9  supinul adverbializat îndepline!te. (*. +dame!teanu Era o gospodărie boemă.. *ălinescu &manitatea înfometată. cu formă afirmativă sau negativă. dorită . înnebunit. dacă o suită de gerunzii sunt situate la sfârşitul versurilor! generând monorima (frecventă în poeziile populare 9  structura unui grup verbal (cum este prezumtivul prezent prin care se accentuează caracterul durativ al acţiunii sau al stăriiN se reliefează percepţia subiectivă(D acţiune ipotetică. 3oarta era ţinută cu un lanţ. frecvent. are rol în diversificarea/îmbogăţirea lexicului !i în structurarea unor figuri stilistice specifice substantivului. înnegrită. pline de veselie !i de neprevăzut. abstract! acţiunea! procesul sau starea văzute ca potenţialitate% având o formă verbală invariabilă precedată de un morfem"prepoziţie care poate crea legături sintactice atât într"un grup verbal. (). #$%&' 3+R. (. pentru perfectul conjunctivului. în minutare"aprins " !i încrestat. dezagregat. cu prieteni tineri.terminaţiei care susţine deseori valoarea onomatopeică a verbului9  la nivelul sintaxei poetice. probabilă. %ar neuitat !i neiertat să fie *el care"a râs de gându"mi bătăios. cât !i într"o structură nominală " supinul are valenţe combinatorii multiple şi implicit! funcţii stilistice diverse. pentru indicativ " perfectul compus sau viitorul anterior este actualizată prin tipare sin" tactice care se abat de la normele limbii standard= inversiuni topice! recurenţă! dislocare sintactică. mai ales. 'abi! *asa lui mo! *ostacAe era leproasă. +rgAezi (ar #anea ofta 2i se apuca Kidul de zidit -isul de"mplinit. al condiţionalului sau al infinitivului.  participiul cu valoare adjectivală D figuri semantice (epitet.. metonimie etc 9  adjectivul participial poate primi determinanţi circumstanţiali specifici verbului sau poate avea grade de comparaţie specifice adjectivelor. (#. %in ocAi lăcrimând.. (#ănăstirea +rge!ului +erul miroase a umed. ((. #$%&' 4&3() exprimă în cAip general. !i curtea toată năpădită de i scaieţi. a sfâr!it de iarnă (G.  *articipiul substantivizat (prin articulare . incertă. <arbu %acă ocAilor tăi le"ar plăcea )evăzutul !i ne!tiutul. i 4tamate abia putu să apară cu i căruciorul prin canal.(*(3(& prezintă o acţiunea înc&eiată sau rezultatul acesteia implicând o valoare temporală trecută! cu efecte care persistă sau au încetat în momentului ( enunţării% având un „comportament dublu" verbal şi adjectival" #)icţionar de ştiinţe ale limbii$! participiul cumulează funcţii stilistice specifice celor două clase morfologice. dacă n"a fi murit.  supinul care î!i menţine statutul verbal este. presupusă. 3e toţi întrebând 2i la toţi zicând (#ioriţa 2i poate !i acum a mai fi trăind. bănuită. atomizată. 3e câmpi alergând. 3etrescu O .. funcţia stilistică de epitet9  are !i valoare metaforică% *u brâul de lână. e prea ocupată. iradiată.

umtivul pre. >decupajele? cu valoare documentară menite să amplifice „efectul de realL. o stare durativă.are a registrului stilistic cult    la nivel *onetic . în funcţie de context. această *unc+ie este accentuată *recvent prin valoarea adjectivală a gerunziului & rol de semnali. un proces.prezente. preponderent. un îndemn.prin sonoritatea speci*ică a termina+iei care sus+ine deseori valoarea onomatopeică a verbului la nivelul sinta!ei poetice# dacă o suită de gerunzii sunt situate la sfârşitul monorima (*recventă în poe. generând e!primate prin ver"ul regent sau îi adaugă acestuia o altă acţiune P . conferă enunţului un ton impersonal.iile populare) structura unui grup ver"al (cum este pre. poate supramarca inserţiile nonartistice. devenind un indice textual al stilului oficial.ă caracterul durativ al acţiunii sau al stării.ă percepţia subiectivă(& ac+iune ipotetică# pro"a"ilă# incertă# presupusă# "ănuită# dorită)' versurilor. un ordin. supinul substantivizat activează. înscrierea acestora într-o temporalitate fără referire la momentul enunţării permite exprimarea oricărei durate . MODUL GERUNZIU este singurul mod nepersonal care conservă conţinutul dinamic specific verbului.se relie*ea. funcţia metonimică%  ec&ivalenţă cu imperativul 9 ca !i infinitivul.     capacitatea de a crea imagini dinamice determină circumstanţele acţiunii într-un ritm alert antepus regentului# el poate avea o funcţionalitate polivalentă# e!prim$nd# în acela%i timp temporalitatea şi cauzalitatea&ambiguitate stilistică' rolul de a atribui substantivului o însuşire dinamică # av$nd (de cele mai multe ori) *unc+ia stilistică de epitet. trecute ori viitoare -. supinul prin care se exprimă o solicitare imperativă.ent) prin care se accentuea. surprinzând o acţiune în desfăşurare.  în textul literar.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful