VALORI STILISTICE/ EXPRESIVE ALE MODURILOR VERBALE Exprimând atitudinea emiţătorului faţă de acţiunea, procesul sau starea enunţate

, modurilor verbale angajează eul rostitor în discursul epic, liric sau dramatic. Resursele de expresivitate artistică ale acestei categorii gramaticale specifice verbului sunt actualizate prin marcarea modului în care emiţătorul (naratorul, eul liric, personajul epic sau dramatic se raportează la obiectul enunţării, felul în care le percepe !i ipostaza lui " implicată, subiectivă sau nonparticipativă, obiectivă " faţă de evenimentele, situaţiile, ori stările comunicate prin discurs. VALORI E !RE"IVE #$%&' ()%(*+,(- arată o acţiune sigură,  *a mod al enunţării unor fapte considerate reale !i a unor stări apreciate ca sigure, indicativul apare în limbajul comun ca un mod neutru din punct de vedere stilistic.  .n textul literar, capacitatea de a exprima certitudinea locutorului (narator, personaje/ eul liric , în raport cu obiectul enunţării, conferă referentului aparenţa unei realităţi validate în universul ficţional.  %atorită timpurilor " mai multe decât la celelalte moduri " permite instituirea unor raporturi diverse între evenimentele istorisite (cronologie " anterioritate, simultaneitate, ulterioritate " sau acronie , între timpul narat şi timpul narării, între momente evocate !i prezentul liric.  -alorile expresive ale indicativului sunt diferenţiate în funcţie de forma temporală a verbului, fiecare dintre cele !apte timpuri ale indicativului având propriile valenţe stilistice (prezentul, imperfectul, perfectul simplu, perfectul compus !i mai"mult" ca"perfectul, viitorul simplu !i viitorul anterior . #$%&' (#3ER+,(- instituie o relaţie de comunicare directă exprimând dorinţa sau voinţa emiţătorului de a determina o acţiune ori de a o împiedica.  -aloarea stilistică a imperativului rezidă în capacitatea de exprimare a unor atitudini şi trăiri subiective, printr"un dublu sistem de semnale= verbale şi paraverbale (accentele afective, pauzele expresive, in" tonaţia specifică ordinului, ameninţării, îndemnului, rugăminţii, concesiei, ironiei etc.  *a marcă textuală a stilului direct, imperativul are rol de „teatralizare" !i, în acela!i timp, rol de dinamizare a discursului personajelor (>imperativul dramatic !i narativ? 9 alături de substantivele/ adjectivele în vocativ reprezintă un indice al oralităţii stilului9 în limbajul popular, poate apărea fără referire la o E E#!LE

Exploziile se succed organizat. &nele le aud la câţiva pa!i, altele în mine. 0...1 + fost destul să apară nemţii... focul a două baterii. 2i totu!i acum soarele era sus, prietenii mă a!teptau... (*. 3etrescu #"ai lovit destul pân"acum. 0...1 4eară de seară, secundă de secundă, de ani !i ani de zile. #"ai fărâmiţat, m"ai jupuit, m"ai distrus. +i făcut din mine o fantomă, o fanto!ă, m"ai umilit. 5sta"i6per"sonaj7 (#. -i!niec 8i"e lumea toată acoperământ. $ mierlă scoate soarele din apă9 facerea lumii poate să înceapă, a înflorit un vi!in pe pământ. )u spune"am fost, nici că voi fi, ci sunt: (;. <ădescu

@ %estul: strigă 'ăpu!neanul, nu te mai boci ca o muiere: fii român verde.0...1 ;aide: luati"l de"l daţi norodului !i"i spuneţi că acest fel plăte!te +lexandru"vodă celor ce pradă ţara. (*. )egruzzi 4tiAuri, zburaţi acum din mâna mea 2i !cAiopătaţi în aerul cu floare, (,. +rgAezi ... daţi"mi voie= ori să se revizu"i iască, primesc: %ar să nu se : scAimbe nimica9 ori să nu se revizuiască, primesc: dar atunci să se j scAimbe pe ici pe colo... B ((.'. *aragiale

C

 optativul care preia funcţia indicativuluiD ca >optativ al modestiei! al politeţii? (%.  exprimarea eventualităţii! a posibilităţii! a unor ipoteze/ scenarii posibile sau imposibile! a unor acţiuni presupuse! realizabile sau nerealizate  de ambiguitatea conotaţiilor subiective " de la incertitudine la aserţiune fermă. să mor. (rimia . deseori. de o dorinţă.  în textul liric eprezintă.+. conjunctivul poate avea rolul de a institui un nivel al acţiunilor! al trăirilor interioare! al stărilor ipotetice! alternative ori anticipative#Dindicativ viitor$9  presupune dependenţa acţiunii enunţate de o altă acţiune sau de o stare. (Radu GHr %in contra. ().  substituire a modului conjunctiv în enunţuri interogative sau exclamative9 D accentuare a unei tonalităţi subiective uimirea! indignarea sau ameninţarea ve&ementă 0E1!i de lopeţi de bărci. nici dorinţa. ci arată că acţiunea verbului este posibilă. *aragiale &sca"s"ar izvoarele toate !i marea.n discursul naratorului. două valori modale" exprimarea unei acţiuni dependente de o condiţie #explicită sau implicită$ şi exprimarea unei acţiuni reali zabile/irealizabile! prezentate ca opţiune asumată% la timpul perfect acţiunea este ireală. ((. 4tănescu &nde să merg de"acum7 3e cine să mai a!tept7 ((. rolul stilistic este de completare a paradigmei imperativului " care nu are decât persoana a (("a.persoană anumeDvaloare generică9  3rezenţa imperativului în textul liric semnalizează discursul dialogic sau mo nologul adresat (care poate lua forma in" vocaţiei retorice . te"a! ruga să fii bună a"mi acorda o prelungire de termen. +zi n"ai iubi de n"ar fi fost să gemi. doamnă. *âmpeanu . realizabilă? (E. as fi putut spune nuE (#. al personajelor (discurs direct. %e n"ai fi plâns. #$%&' *$)%(8($)+' F $3.(dezvoltă! prin aceea!i paradigmă verbală.  exprimă stări afective (atitudini !i trăiri subiective . a! dori. #O$%L &O'(%'&)IV exprimă poten ţialitatea unei acţiune realizabile! posibile! probabile sau atitudinea emiţătorului faţă de acţiunea! starea! trăirea enunţate" incerti tudinea! ezitarea! aproximaţia! deliberaţia! dorinţa! protestul! indignarea etc. indirect/ indirect liber . izbit. 3illat %e pildă. 4urâd numai acei care suspină.'. -i!niec )"ai lăuda de n"ai !tii să blestemi. ori al eului liric. o marcă textuală a unui plan al imaginaruluiD trecerea de la dimensiunea reală la cea ideală.  . n"ai duce"n ocAi lumină. când >nu exprimă nici condiţia. de la dorinţă concretă la aspiraţie vagă etc.  substituire a imperativului cu rol de ac centuare a subiectivităţii9  în cazul special al verbelor la persoana a (((" a a conjunctivului (când poate apărea fără morfemul >să? . I .

. exprimând. ca !i cum ai ceti în deserturi un gând. numind rezultatul acesteia9 apare frecvent în titlurile poeziilor. apare frecvent forma inversatăDamplifică9  în textul liricDmai rar.  rolul de a atribui substantivului o însuşire dinamică. )egruzzi #ăicuţă bătrână M . 4tănescu Ruxandra ie!i tremurândă !i galbănă !i. foaie verde de albastru. (). *reangă %ar #oromete parcă nici nu auzea 0. având (de cele mai multe ori funcţia stilistică de epitet* această funcţie este accentuată frecvent prin valoarea adjectivală a gerunziului D rol de semnalizare a registrului stilistic cult9  la nivel fonetic " prin sonoritatea specifică a 2i stinge"s"ar soarele ca lumânarea. #$%&' GER&)K(& este singurul mod nepersonal care conservă conţinutul dinamic specific verbului! surprinzând o acţiune în desfăşurare! un proces! o stare durativă% înscrierea acestora într"o temporalitate fără referire la momentul enunţării permite ex primarea oricărei durate prezente! trecute ori viitoare ! în funcţie de context.  capacitatea de a crea imagini dinamice9  determină circumstanţele acţiunii exprimate prin verbul regent sau îi adaugă acestuia o altă acţiune într un ritm alert9  antepus regentului. conducând mai de"parte torentele de apă. (#. ().  cu valoare sentenţioasă D indice al registrului gnomic. ((. păstrează urme semantice ale acţiunii.. (.. (G. astfel stau palid !i trist fumegând. prilejul de a se afirma încă de tânăr.mi era a scăpare de dânsul. ca !i cum ieri ar fi în curând.este o "formă verbală" „cu trăsături duble! de tip verbal şi nominal"! verbele la infinitiv numesc în c&ip general! abstract acţiunea! procesul sau starea. peste câţiva ani. )eculce . ((. #$%&' ()J()(. având mai ales rolul de a exprima o situaţie ipotetică! o experienţă lirică imaginată. 4tănescu 2tefan"-odă a început a"i batere până ce i"au trecut de %unăre.  valoarea livrescă (obţinută prin substituirea conjunctivului.. în acela!i timp temporalitatea şi cauzalitateaDambiguitate stilistică. zise suspinând. ca !i cum ai fi mort !i totu!i alergând.  'nfinitivul lung. el poate avea o funcţionalitate polivalentă. 3reda *a !i cum ai vedea munţii plângând. Eminescu 2i"am cântat din coasta mea din vertebra ca o stea. facându"le loc cu sapa !i continuând lini!tit !i neturburat să vorbească.1. de"a"ncălecare pe"o !a. răzemându"se de pare"te= >-oi să daţi seamă înaintea lui %umnezeuL. cAiar dacă este substan" tivizat în limba română. după o construcţie imperso" nală sau după verbul >a putea? Dspecifică registrului stilistic cult9  conservarea valorii verbale a infinitivului lungDregistrul stilistic ar&aic sau registrul popular (în care se utilizează !i în formele inversate ale viitorului/ale condiţionalului  asocierea valorii imperative " care conferă un ton impersonalDmarcAează stilul oficial9  forma de perfect a infinitivului(Joarte rar folosită în limba actuală. (*. pe o !a de cal măiastru.(.specifică blestemului/ imprecaţiei% în asemenea enunţuri. +rgAezi Războiul dădu lui Jelix. *ălinescu *ăci ei se nasc spre a muri : 2i mor spre a se na!te (#. îndepline!te funcţia stilistică de marcă a narativităţii prin instituirea unei succesiuni temporale..

(&rmuz Rotit de două ori la mărul"soare. ((. bănuită. dorită . metaforă. iradiată. are rol în diversificarea/îmbogăţirea lexicului !i în structurarea unor figuri stilistice specifice substantivului. pentru perfectul conjunctivului. cea de epitet (al verbului ori al substantivului regent 9  supinul adverbializat îndepline!te..  supinul care î!i menţine statutul verbal este. înnebunit. (). ((. presupusă. atomizată.terminaţiei care susţine deseori valoarea onomatopeică a verbului9  la nivelul sintaxei poetice. #$%&' 4&3() exprimă în cAip general.. 3e toţi întrebând 2i la toţi zicând (#ioriţa 2i poate !i acum a mai fi trăind.  participiul cu valoare adjectivală D figuri semantice (epitet. +dame!teanu Era o gospodărie boemă. a sfâr!it de iarnă (G..  conservă particularităţile verbului (ca element formativ pentru diateza pasivă. (#. 'abi! *asa lui mo! *ostacAe era leproasă.. !i curtea toată năpădită de i scaieţi. cât !i într"o structură nominală " supinul are valenţe combinatorii multiple şi implicit! funcţii stilistice diverse. 3etrescu O .  *articipiul substantivizat (prin articulare . (G. ceea ce îi conferă valenţe stilistice multiple. *ălinescu &manitatea înfometată.. dezagregat. al condiţionalului sau al infinitivului. 3e câmpi alergând. cu prieteni tineri. #$%&' 3+R. metonimie etc 9  adjectivul participial poate primi determinanţi circumstanţiali specifici verbului sau poate avea grade de comparaţie specifice adjectivelor. *reangă (ertat să fie cel ce la mânie 9 #i"a împlântat cuţitul pân"la os. e prea ocupată. mai ales.(*(3(& prezintă o acţiunea înc&eiată sau rezultatul acesteia implicând o valoare temporală trecută! cu efecte care persistă sau au încetat în momentului ( enunţării% având un „comportament dublu" verbal şi adjectival" #)icţionar de ştiinţe ale limbii$! participiul cumulează funcţii stilistice specifice celor două clase morfologice. &rsacAi *onfuz. funcţia stilistică de epitet9  are !i valoare metaforică% *u brâul de lână. cu sărbători mici improvizate. (*. dacă o suită de gerunzii sunt situate la sfârşitul versurilor! generând monorima (frecventă în poeziile populare 9  structura unui grup verbal (cum este prezumtivul prezent prin care se accentuează caracterul durativ al acţiunii sau al stăriiN se reliefează percepţia subiectivă(D acţiune ipotetică. pline de veselie !i de neprevăzut. în minutare"aprins " !i încrestat. cu formă afirmativă sau negativă. (#ănăstirea +rge!ului +erul miroase a umed. (. pentru indicativ " perfectul compus sau viitorul anterior este actualizată prin tipare sin" tactice care se abat de la normele limbii standard= inversiuni topice! recurenţă! dislocare sintactică. incertă. 3oarta era ţinută cu un lanţ. dacă n"a fi murit. %ar neuitat !i neiertat să fie *el care"a râs de gându"mi bătăios. probabilă. frecvent. înnegrită. +rgAezi (ar #anea ofta 2i se apuca Kidul de zidit -isul de"mplinit. i 4tamate abia putu să apară cu i căruciorul prin canal. %in ocAi lăcrimând. abstract! acţiunea! procesul sau starea văzute ca potenţialitate% având o formă verbală invariabilă precedată de un morfem"prepoziţie care poate crea legături sintactice atât într"un grup verbal. <arbu %acă ocAilor tăi le"ar plăcea )evăzutul !i ne!tiutul.

un ordin.are a registrului stilistic cult    la nivel *onetic .     capacitatea de a crea imagini dinamice determină circumstanţele acţiunii într-un ritm alert antepus regentului# el poate avea o funcţionalitate polivalentă# e!prim$nd# în acela%i timp temporalitatea şi cauzalitatea&ambiguitate stilistică' rolul de a atribui substantivului o însuşire dinamică # av$nd (de cele mai multe ori) *unc+ia stilistică de epitet.  în textul literar. această *unc+ie este accentuată *recvent prin valoarea adjectivală a gerunziului & rol de semnali. un proces.se relie*ea. o stare durativă. funcţia metonimică%  ec&ivalenţă cu imperativul 9 ca !i infinitivul.ă percepţia subiectivă(& ac+iune ipotetică# pro"a"ilă# incertă# presupusă# "ănuită# dorită)' versurilor. în funcţie de context.umtivul pre. surprinzând o acţiune în desfăşurare.iile populare) structura unui grup ver"al (cum este pre. supinul substantivizat activează. devenind un indice textual al stilului oficial. preponderent. poate supramarca inserţiile nonartistice.ă caracterul durativ al acţiunii sau al stării. MODUL GERUNZIU este singurul mod nepersonal care conservă conţinutul dinamic specific verbului. supinul prin care se exprimă o solicitare imperativă.prin sonoritatea speci*ică a termina+iei care sus+ine deseori valoarea onomatopeică a verbului la nivelul sinta!ei poetice# dacă o suită de gerunzii sunt situate la sfârşitul monorima (*recventă în poe. conferă enunţului un ton impersonal.ent) prin care se accentuea. generând e!primate prin ver"ul regent sau îi adaugă acestuia o altă acţiune P . >decupajele? cu valoare documentară menite să amplifice „efectul de realL. un îndemn. trecute ori viitoare -.prezente. înscrierea acestora într-o temporalitate fără referire la momentul enunţării permite exprimarea oricărei durate .