Sunteți pe pagina 1din 21

Referinte critice Mircea Eliade

George Clinescu Mircea Eliade este cea mai integral (i servil) ntrupare a gidismului n literatura noastr. Dup Andr Gide, sensul artei fiind cunoaterea (nelege instruirea de esene pe cale mitologic), un artist e cu att mai adnc, cu ct triete mai intens, cu ct pune mai multe probleme, care, ns nu sunt propoziii inteligibile, ci trairi, 'experiene'. i cum eticul e aspectul fundamental al destinului uman, problema trebuie pus ca experien moral.

Gheorghe Glodeanu Asemenea lui Camil Petrescu, Mircea Eliade nu mai crede n superstiia scrisului frumos. Daca nainte literatura a fost echivalata cu stilul, autorul "Nopii de Snziene" nu e preocupat de imperfeciunile de ordin lexical, ci l fascineaz omul din scriitor. Eliade scrie nite romane cerebrale ale cror personaje traiesc nite experiene decisive. Prozatorul este torturat de ntrebri, de unde numeroasele paranteze i ezitri, care reflect deplina lui sinceritate. Rspunsurile conteaza mai puin dect interogaiile, deoarece orice concluzie nseamn ceva finit, sofisticat i nu mai exprim dilemele unei cunoateri de sine ce dorete s coboare pna la rdcinile fiinei. Ct autenticitate, atta originalitate, am putea spune despre aceast literatur existenialist n care se face elogiul faptei, similar cu creaia.

Eugen Simion O posibilitate de renatere printr-o mitologie noua ofer literatura fantastic. Mircea Eliade noteaz de mai multe ori aceast idee, dnd i cteva surse ale fantasticului modern. O nuant trebuie reinut: fantasticul este o experien ntr-o realitate vazut istoric. Nu o evaziune n atemporal, ci o implicare total n istorie. Viaa este o sum de mituri, arhetipuri ce nu se vd.

Referinte critice Mircea Cartarescu

El absoarbe in totalitate existenta, ca act si virtualitate, "cu fiecare ungher al ei, cu fiecare ac si fiecare soare pe care le-ai vazut vreodata, in realitate sau in vis, cu fiecare gand si fiecare senzatie", deschizand credit.intregului "corp vizionar" si nu doar unui organ privilegiat si ridicand o viziune consacrata de "claritate", de "limpezime si precizie", ba chiar de un "pozitivism" al imaginatiei, exersata strict, prin notatie, in cadrele somptuoase ale realului. Acest concept de "poezie realista" ce restituie persoana textului si textul persoanei, activat intr-o configuratie postmodernista mult mai complexa (dar si cu supravietuiri moderniste, de ar fi doar acea "explicatie orfica a lumii" remarcata de Eugen Simion), este cel care opereaza si inlauntrul poeziei lui C, nu doar pe portativul ei teoretic.

Inscriptia aceasta inserata in scenariul buf al limbajelor e sustinuta de intreaga febra creativa, al carei patos a fost delegat in inventie si disimulat in fantezism. Strangand poeme mai vechi, Dragostea (1994), care ar fi trebuit, potrivit autorului, sa faca parte din "trilogia optezicista", alaturi de Poeme de amor si Totul, ridica, pe o linie de continuitate, cateva accente noi. E, mai intai, problema insolubila (retoric) a lirismului casnic, cu efuziunile inhibate ("O, inima de tata! Miracol al paternitatii! / Asa sa exclami, cititorule, lecturand acestea. / Dar cum dracu sa spui intr-un poem ca-ti iubesti fetita?"), rezolvata intr-o reabilitare a poeziei domestice, a reveriei de cuib si, apoi, contrazicand "neaderenta la metafizic" (Dumitru Micu) sau lipsa unui "cutremur metafizic" (I. Negoitescu), exercitiile de interpelare din "Psalmi", cu nonsalanta subminata de fervoare: "odata catastrofele mi se pareau caraghioase / cu fustele lor policolore, de tiganci patafi-zice / radeam in hohote de incendii si naluciri / acum scancesc daca vad, dac-as vedea, daca te vad / dac-as putea sa Te vad vreodata".

"Roman autobiografic si vizionar" (Nicolae Manolescu), Orbitor inchide in sine o adevarata teologie a creatiei. Ca sa poata exista, lumea are nevoie de Creator, de Demiurg, singurul care o poate inventa si eterniza. Creatorul lumii e scriitorul, cel care, numind, da lucrurilor sens si fiinta.

LOSTRIA
de Vasile Voiculescu

Povestirea "Lostria" de Vasile Voiculescu (1884-1963) face parte din volumul "Iubire magic", aprut postum (1970), aadar se ncadreaz n proza contemporan. Este o povestire fantastic, deoarece mbin planul real cu cel fabulos i este o povestire n ram, ntruct ntreaga aciune se subordoneaz legendei despre tnrul Aliman i lostria fermecat, pe care pescarii de pe malul Bistriei o povestesc de generaii, mbogind-o an de an cu noi "adausuri i scornituri", dup nchipuirile oamenilor ce erau mereu avizi de "ntmplri de dincolo de fire". Naratorul omniscient i naraiunea la persoana a IlI-a definesc perspectiva narativ a povestirii. Timpul narativ este cronologic, situndu-se ntr-un plan al trecutului, iar spaiul narativ mbin realul cu imaginarul. Modalitatea narativ se remarc, aadar, prin absena mrcilor formale ale naratorului, de unde reiese distanarea acestuia de evenimente. De-a lungul rului Bistrita, una dintre placerile localnicilor, era pescuitul. Dintre toti, cel mai nfocat si cu noroc la pescuit, era Aliman. Acesta era un tnar chipes, voinic si saritor. n apele Bistritei, salasluia un peste frumos, cu cap de somn, trupul zvelt de salau si pielea pestrita, colorata cu auriu si cu bobite rosii-ruginii ca a pastravului, numit lostrita. Acest peste era carnivor si se arata foarte rar, provocnd o adevarata competitie ntre pescarii care vroiau cu orice pret sa-l prinda. Deoarece multi si-au gasit sfrsitul n ncercarea de-a prinde pestele, satenii au nceput sa creada ca lostrita, era de fapt, forma pe care o lua necuratul, pentru a-i ademeni, sfrsind prin a-i neca. Obsedat de gndul de-a prinde lostrita, Aliman statea toata ziua pe malul rului, reusind chiar s-o prinda de doua ori; o data n undita, iar a doua oara n brate, ntr-o apa de mica adncime. Tot de attea ori, lostrita a reusit sa scape. Din pacate, pentru Aliman, prinderea lostritei a devenit o obsesie. Dupa o iarna geroasa, n care lostrita nu a mai aparut, a sosit primavara, iar apele Bistritei, extrem de nvolburate, au adus printre altele, si o luntre cu o fata lesinata din satele de la munte. Aliman a salvat-o, dupa care a luat-o acasa la el, ndragostindu-se nebuneste de ea si asemannd-o cu lostrita, spre marea ngrijorare a satenilor. Dupa o buna bucata de vreme, n care cei doi amorezi si-au facut planuri, apare mama fetei, lund-o acasa cu mare scandal. n urma plecarii fetei, Aliman a devenit trist, apatic , cte-odata chiar absent, neinteresndu-l nimic. Fiind nsa un barbat bine-facut si chipes, o fata mai ndrazneata, s-a hotart sa-l ia de sot. Pregatirile erau facute, nsa, n toiul nuntii venise un satean sa dea vestea precipitat ca-n rul Bistritei, a aparut din nou lostrita. Auzind, Aliman una ca aceasta nu mai statu pe gnduri si repede fugi spre ru si se arunca n valurile nvolburate, prinznd lostrita n brate si protejnd-o de bustenii din apa. n fapta lui nebuneasca, el si-a pierdut viata, salvnd lostrita.

Aceasta ntmplare este adesea povestita si astazi de oamenii care urca cu carutele la munte pentru lemne, fiecare mai adaugnd si nflorind cte ceva. Semnificaii ale fantasticului: "Lostria" este o povestire fantastic, pe care Vasile Voiculecu o construiete din elemente reale i elemente fabuloase populare. In plan real, se situeaz satul de pescari, aflat pe malul Bistriei, care, atunci cnd primvara zpezile se topesc brusc, poate provoca inundaii i nenorociri oamenilor. Tragediile de nec ale stenilor se nscriu n realitate, precum i faptul c locuitorii de pe malul Bistriei sunt pricepui n meteugul pescuitului, care le asigur traiul zilnic. Nunta din finalul povestirii, n care ritualul ospului, naii, mireasa i nuntaii fac parte tot din realul vieii. In plan fabulos, de la nceputul povestirii, lostria sugereaz tima, duhul ru al apelor, "Necuratul", "dracul de balt", care vrjise pe muli brbai cu iubirea ei. Superstiia popular (eres) spune c dracul ia diverse nfiri ca s atrag oamenii i s-i determine s pctuiasc, pentru a le lua sufletul i pentru a-i distruge. n aceast povestire, se sugereaz ideea c dracul luase - de data asta - nfiarea unui pete, sub forma lostriei, care simbolizeaz tima apelor. Aliman, ndrgostit nebunete de lostria, trebuie s-i urmeze calea aspiraiei sale spre un ideal, face pact cu Diavolul n numele iubirii, ntocmai ca Faust al lui Goethe, este capabil de sacrificiul suprem pentru atingerea absolutului. Totul n povestire st sub semnul fabulosului, apropierea de basm constnd att n "poveste* n poveste", ct i n conturarea personajelor: Aliman este asemenea unui Ft-Frumos, iar tima, strigoaica, nagodele sunt specifice mitologiei romneti. Deznodmntul povestirii trimite ctre mitul totemic, acela c strmoul tuturor vieuitoarelor lumii este petele, ca motiv mitic, arhetipal n mitologia popular autohton. Aliman prinde lostria cu bucurie i cu dragoste nestvilit i ncearc s-o ocroteasc, contopindu-se cu ea n adncurile misterioase ale apelor, ntr-o lume necunoscut, tainic a valurilor care "s-au pecetluit deasupra lui pentru totdeauna", sugernd ntoarcerea omului la origini, prin refacerea legturii totale cu elementele cosmosului. Pe de alt parte, sfritul tragic al tnrului Aliman poate semnifica ideea c omul este devorat de propriul su ideal, spre care aspir necontenit i cu care dorete s se contopeasc. Fiind o specie a genului epic, o naraiune de mic dimensiune, n care se povestete, cu subiectivism, o singur ntmplare, la care particip personaje puine, palid conturatei n care elementele reale mbinate cu cele fabuloase creeaz fantasticul, opera "Lostria" de Vasile Voiculescu este o povestire fantastic n ram.

Limbajul artistic: Este dominat de spontaneitatea i firescul exprimrii, mai ales prin cuvintele popularespecifice zonei, care creeaz un farmec particular i originalitate povestirii. Registrele stilistice ale povestirii se nscriu n tradiionalism, mai ales prin hiperbolizarea unor secvene narative, prin excesul de epitete, precum i prin detaliile descriptive. Lexicul se caracterizeaz prin frecvena verbelor, care imprim dinamic naraiunii i prin arhaismele i regionalismele care eman o atmosfer de vraj i dau stilului oralitate. Voiculescu folosete o naraiune n maniera povetilor vntoreti, n spiritul basmelor populare: "n planul artei, autorul se comport ca solomonarii, ca vrjitoarele i ca znele sale [...]. Autorul atribuie personajelor faculti, fore nrudite cu ale lui; dar Marele Magician, Vrjitorul adevrat, rmne de fapt el nsui" (Nicolae Manolescu).

JOC I JOAC

LUMI FANTASTICE

Referinte critice Mihai Eminescu

"Eminescu

este unul din exemplarele cele mai splendide pe care le-a produs umanitatea. Avem convingerea c dac mai tria, sntos, nc douzeci de ani, el ar fi fost considerat, fr putint de contestare, ca unul din cei mai mari creatori de poezie din ntreaga literatur a lumii. [...] Dar Eminescu nu este numai un poet de geniu. Este ceva mai mult. El este cel dinti care a dat un stil sufletului romnesc si cel dinti romn n care s-a fcut fuziunea cea mai serioas a sufletului daco-roman cu cultura occidental" Garabet Ibrileanu, Prefata la Mihai Eminescu - Poezii. S. Ciornei, Bucuresti, 1971

"Mintea lui Eminescu lucreaz cu ideea originilor lumii, a infinitului, a creatiei, adic cu cele mai nalte concepte furite de ratiunea omului. Printre acestea, ideea eternittii stpneste mintea sa ntr-asemenea msur, nct una din atitudinile cele mai obisnuite ale poeziei sale este considerarea lucrurilor n perspectiva eternittii. Este, n toat poezia lui Eminescu, o considerare a lucrurilor foarte de sus si foarte de departe, dintr-un punct de vedere care rusineaz orice ngustime a mintii, orice egoism limitat. Marea superioritate intelectual a poetului este una din formale cele mai izbitoare ale manifestrii lui si aceea care explic prestigiul att de covrsitor al operei sale." Tudor Vianu, Caiete critice. E.S.P.L.A., Bucuresti, 1957

"Cu Eminescu apare n literatura european ultimul mare poet romantic, pstrnd n existenta si opera sa conturul caracteristic al dramei artistilor romantici. Nzuind necontenit spre un plan de viat superior etic si artistic, cutnd cu patos adevrul si refuznd consecvent compromisul, Eminescu s-a aflat n permanent conflict cu lumea vremii sale din pricina noncomformismului, a sincerittii n faptele de viat, si a nltimii de gndire, dublat de o sete de cunoastere absolut. " Zoe Dumitrescu-Busulenga, Valori si echivalente umanistice. Ed. Eminescu, Bucuresti, 1973

Referinte critice Ion Creanga


"n Creang triesc credintele, datinile, obiceiurile, limba, poezia, filosofia poporului. Povestea valoreaz ct valoreaz talentul celui care povesteste. Si Creang a avut asa de mare talent, nct n toate povestile sale oamenii triesc cu o individualitate si cu o putere de viat extraordinare." G. Ibrileanu (1920). Povestirile lui Creang. Iasi "Realismul rezultat din cultivarea detaliului si punerea n evident a unei individualitti stilistice apartine artei de scriitor a lui Creang. nti Creang fixeaz o dat pentru totdeauna textul, fcnd imposibil o alt editie. Secretul la Creang st n studiul efectelor, n cuvntul rar, n fixitate." Clinescu, George (1964). Ion Creang. Bucuresti: EPL

Singur pe lume de Hector Malot

De opt ani, Remi traieste la buna mama Barberin la Chavarron, in masivul central, dar atunci cand sotul acesteia, Jerome, zidar la Paris, revine acasa ranit (in urma unui accident) si ruinat, copilul afla ca mama Barberin nu este mama sa adevarata si ca, de fapt, este un copil abandonat. Ca sa supravietuiasca, Barberin (Jerome) va vinde mai intai vaca Roussette si apoi il inchiriaza pe Remi pentru 40 de franci unei trupe de actori ambulanti conduse de un anume Vitalis. Acesta da reprezentatii cu cainii sai savanti, Capi, Dolce si Zerbino si cu maimuta Joli-Coeur pentru a-si castiga existenta. In timpul unei reprezentatii la Toulouse, Vitalis este arestat si inchis pentru doua luni. Remi se trezeste singur cu animalele si este invitat de doamna Mulligan si de fiul sau paralizat Arthur, un tanar englez bolnav, care calatoreste cu mama sa la bordul Lebedei, o ambarcatiune amenajata pentru croaziere. Lui Remi i-ar placea sa ramana cu ei, dar cele doua luni au trecut si Vitalis isi reia drumul cu trupa sa. In timpul unei furtuni de zapada, doi dintre caini sunt ucisi de lupi si maimuta moare. In drum, el il intalneste pe Mattia, la ingrozitorul Garrofoli - hot de copii si sef al unei bande de falsi infirmi. Apoi, la Paris, Vitalis moare de frig si Remi este primit la un gradinar din Gentilly, care are doi baieti si doua fete, dintre care una, Lise, este muta. Remi se indragosteste de Lise, care sta la capataiul lui

mai multe zile, in timpul unei congestii pulmonare. Remi si Capi raman la gradinar pana cand acesta este inchis. Fratii si surorile sunt separati. Trezindu-se singuri, Remi si Capi trebuie sa-si castige existenta sisi reiau meseria de actori ambulanti. Ei se reintalnesc cu Mattia, care l-a ucis pe Garrofoli pentru a evada si care va deveni pentru Remi ca un frate. Fiind un bun muzician, el intra in trupa. Ca sa supravietuiasca, Remi merge sa-l viziteze pe unul din fratii Lisei si il inlocuieste ca miner. Intr-o zi mina este inundata, dar Remi si alti cativa gasesc o punga cu aer si supravietuiesc sub pamant paisprezece zile. In cele din urma sunt salvati. Remi si Mattia cumpara o vaca pentru mama Barberin si aceasta ii povesteste lui Remi ca un barbat a venit sa-l caute pentru a-l duce la adevarata sa familie. Remi, Mattia si Capi pleaca atunci la Paris pentru a-l cauta pe Barberin, dar acesta este mort si cei doi copii si cainele trebuie sa plece in Anglia. Aici, sunt dati familiei Driscoll, care pretind a fi parintii lui Remi, dar care, de fapt, sunt niste tainuitori. Remi, Mattia si Capi raman la ei pana in ziua cand Mattia aude o discutie intre dl Driscoll si unchiul lui Arthur Mulligan, dl James Mulligan. Acesta din urma vrea sa-l ucida pe Arthur pentru a putea fi el mostenitorul familiei. Dupa ce este aruncat in inchisoare pe nedrept, Remi fuge cu un vapor in Franta impreuna cu Mattia si Capi. Apoi, strabatand toate fluviile in cautarea dnei Mulligan si a lui Arthur, ei ii regasesc in Elvetia impreuna cu Lise, care isi recapatase graiul.

Doamna Mulligan ii destainuie lui Remi ca este fiul ei. Luat chiar de la nastere de langa mama sa, lady Mulligan, de unchiul sau, James Mulligan, care dorea mostenirea fratelui sau mort, Remi a fost dat lui Jeroboam Driscoll, care fusese platit sa-l faca sa dispara. Dar Driscoll l-a incredintat pe Remi cuplului Barberin. Anii au trecut si Remi s-a casatorit cu Lise, au avut un copil si s-au mutat in Anglia. Mattia a devenit un mare muzician.

ROMANUL ADOLESCENTULUI MIOP de Mircea Eliade

Romanul adolescentului miop este un jurnal deghizat, autorul mimand ca aceste notatii sunt doar materia prima, ce urmeaza ulterior a fi prelucrata. Intentionat insa transformarea nu a avut loc. Mircea Eliade ne prezinta astfel prima forma a conceptiei sale despre autenticitate, pusa in practica ulterior in eseurile sale si in perfectiontaa Maitrey. Viata de licean nu constituise pana in 1924-1925 cadrul nici unei carti din literature romana. Scris de un adolescent, primul roman al lui Mircea Eliade foloseste procedee ale prozei moderne si se citeste cu un deosebit interes. Autenticitatea ne intampina la tot pasul, incepand cu primul capitol intitulat Trebuie sa scriu un roman, unde cu ostentatie declara ca nu are nevoie de inspiratie, si va prezenta propria-i viata cu crizele adolescentei, cu colegii de scoala. Al doilea capitol se intituleaza Gloria lui Robert, personaj care il citeste pe DAnnunzio, italianul cu carti frumoase si femei frumoase in amintiri. Robert este adolescentul care vrea sa devina faimos si ii citeste pe Balzac, Ibsen si Victor Eftimiu. Este in fond un personaj care isi schimba in mod deliberat mastile, omul care joaca mai multe roluri, incluisiv de personaj care nu este ridicol, apropiindu-se in cele din urma chiar de manifestarile unei personalitati schizofrenice, ajungand sa se creada altul Ora de muzica, focalizata de autor in capitolul urmator, Juranal de clasa este plina de avatarurile nesupunerii varstelor tinere. Profesorul de muzica publicase o romanta, denumita Crinul, si voia sa-si recupereze banii pentru tipar, de aceea cerea elevilor sa-i cumpere brosura. Insa intreaga operatiune se transforma intr-un imens hohot de ras, perntru ca baritonii clasei incep sa vocifereze la cererea profesorului. Un personaj grotesc care apare in acest capitol sub denumirea de Fosil , este un evreu schiop care stie bine chimie si copiaza la teze. Colea este un

personaj funambulesc care ii trage o palma lui Fosil, iar acesta il reclama pedagogului, care il pedepseste pentru ca a tulburat ora. Un alt caz simptomatic este cel al lui Fanica, elevul terorizat de chimie, care citeste de 10-15 ori fiecare lectie si nu intelege nimic, fiind poate exponentul semnificativ al unui invatamant scolastic, bazat pe teroare si obiectivele unei invatari exceland prin rigiditate. Capitolul Intre Don Juani prezinta doi dandy de Bucuresti, aceeasi dintotdeauna, schimbandu-si doar imbracamintea si comportamentul in functie de epoca. Discutia se desfasoara in jurul unor teme din lumea scolareasca:geniile sunt nefericite, elevii urmaresc fetele si doamnele pe bulevard, Sylvia e o fata considerata de autor vulgara. Totul se petrece in atmosfera englezeasca a domnilor care fumeaza tigari selecte. Robert vorbeste despre posibilitatea voluptoasa de a se plimba cu o femeie in jurul platanilor, de a o tine de brat, de a se simti impreuna in al noulea cer, in timp ce Dinu povesteste o intamplare enigmatica, in care ca intr-un vis, era rapit de pe o strada de o servitoare si dus la alcovul unei tinere dornice sa-l cunoasca. Capitolul Corigenta descrie o experienta extrema a autorului: ramane corigent la germana, din cauza unui profesor cu o privire ingrozitoare, care il face sa uite lectia intr-o clipita. Este cuprins de disperare si se gandeste chiar la sinucidere. O alta corigenta apare la matematica .La fel ca in toate timpurile, invatatura provoaca o stare de inconfort existential, durerei groaznice de cap, un stres imens accentuat de mecanicismul invatamantului acelei vremi. Scopul corigentei pentru profesor era acela ca elevul sa se pregateasca mai bine, sa cunoasca mai bine detaliile acelui obiect subtil. Soarele de noiembrie trist in aceasta perioada a anului, marcheaza parca lipsa de vitalitate a personajelor dintr-un oras cu o mitologie inca nedescoperita. Viata liceului se scurge cu exactitatea unui ceas elvetian, gasindu-si masuratoare in repetitiile pentru spectacolul Un liceu model. Unul din cuplete este dedicat elevului bolnav de galbinare din cauza chimiei, lucru real, devenit comic tocmai prin coincidenta dintre culoarea bolnavului si specificul multor substante ale acelui obiect de studiu. Unii elevi sunt mai expansivi, altii mai timizi, dupa cum este firea

fiecaruia. Toate aceste impresii sunt culese de scriitor de la fereastra mansardei prin care se profileaza lumina unui nou inceput. Capitolul Drumul catre mine insumi al romanului incearca sa prezinte starile sufletesti specifice adolecentei, analizandu cu liciditate zbuciumul si nelinistile cerebrale precum si curiozitatea ajunsa repede entuziasm pentru problemele sociale. Autorul noteaza amanuntit reactiile si incertitudinile dezvaluind contradictiile fiecariu adolescent, dar intrezarim aici si inceputurile viitoarei personalitati cu o ferma disciplina in munca, adormind tarziu in noapte, fericit unerori ca si-a invins propriile-i slabiciuni. Incipit vita nova ar trebui citit paralel cu amintirile. Pasiunea de latina i-a fost insuflata de eruditul sau profesor Nedelea Locusteanu, autor de docte, eseuri, un indrumator exigent care l-a indemnat sistematic sa studieze limbile orientale . In afara de orele de latin, in afara de gramatica si vocabular acest profesor le deschidea elevilor sai orizontul de cultura generala vorbindu-le de Leonardo da Vinci sau despre Pitagora. Felul cum cu putini bani elevi ultimilor clase de liceu isi cumparau sfertul de ceas de dragoste este prezentat realist in capitolul Sambata.Pentru autor sambata este ziua trupului, ziua care l-a emotionat mult timp in viata lui de elev.Capitolul se inchei cu o analiza profunda a starilor stranii ce-l invalui cufundandu-l intr-un adanc zbucium sufletesc. Despre cartea lui Giovani Papini Un om Sfarsit aflam in capitolul Papini, eu si lumea, carte care i-a provocat scriitorului o mare dezamagire pentru ca scriitorul italian i-a luat initiativa scriind ceea ce ar fi vrut al sa scrie, dar si pentru ca l-a descris asa cum este. Intentia de identificare cu Papini este totala, adolescentul vrea sa-si formeze insa o alta personalitate, hotarare de schimbare, care pare irevocabila:In curand voi fi altul. Voi arata celorlati ca fluviul sufletului meu se poate revarsa si in alta matca. Voi rodi pretudindeni roade noi. Lupta se duce in sufletul autorului, pentru crearea unei personalitati diferite, pentru a descoperi noi radacini acolo unde ele nu sunt. Jurnalul se intinde pe durata unui an intreg:un an lung, plin de reflectiile unui adolescent care traieste experimentele cele mai bizare. Prietenii se indepartraza treptat:Am fost atat de singur in ultimile luni, incat ma

socoteam aproape fara prieteni. Revederea cu ei sta sub semnul unui bun ramas:Pasii mei ma instrainau de prieteni, si pasii lor ma departau. O retrospectiva a vietii sale la varsta de optisprezece ani o face autorul in capitolul Ma clatina Vanturile. Bacaleaureatul infatiseaza partea finala a epocii de scolaritate; adolescentul care citise atat de mult se simte ofensat de atitudinea indiferenta a profesorilor, care il desconsidera, ii dau note mici. Elevul este singur in fata profesorului Sunt aproape trecut. Si nu simt nici o bucurie, si asta ma doare: mult, mult. Capitolul Final consfinteste sfarsitul perioadei de liceu:Mi-am citit numele pe lista, cu ochi tulburi. Pe autor il intristau clasele in care nu va mai zari nici o fata cunoscuta iar ideea de sfarsit de epoca i se parea cutremuratoare. Scris de un adolescent, primul roman al lui Mircea Eliade foloseste procedee ale prozei moderne si se citeste cu un interes deosebit, autorul voind astel ca fiecare adolescent sa se regaseasca in scrierea lui, de aceea autorul l-a numit Romanul adolescentului miop, chiar daca contine pasaje intregi din jurnalul adolescentului Eliade.

Gargantua si Pantagruel de Francois Rabelais Francois Rabelais s-a nscut n 1494 la Chinon. Tatl su, avocat, era i un mare proprietar, ncepe studiile la abaia de la Seuilly, apoi va fi novice la mnstirea Baumette, fiind instruit dup metode scolastice ce i provoac oroare. De la 27 la 33 de ani, devenit clugr, i continu studiul i lecturile, n 1530 se nscrie la Universitatea Montpellier, unde va studia medicina. Public la Lyon, n 1532, o traducere din Hipocrate. Ca medic i ctig o bun reputaie, graie creia va fi protejat al cardinalului Jean de Bellay. Acesta i va nlesni dou cltorii la Roma, prilej pentru Rabelais de a-i mbogi cunotinele despre arta antic. Va deveni unul dintre cei mai buni medici ai regatului, n 1535 i va lua licena i doctoratul la Montpellier. Metoda diseciei de cadavre, nefolosit pn atunci, obine un mare succes i l impune i mai mult pe Rabelais n lumea medical a vremii. Nu se mai cunosc date despre scriitor ncepnd cu 1552, ceea ce ntrete presupunerea c ar fi murit la sfritul anului 1553 sau la nceputul urmtorului an. Viaa sa a fost una dintre cele mai zbuciumate: intr de foarte tnr n ordinul franciscanilor i apoi l prsete pentru cel al benedictinilor. mpreun cu prietenul su, Pierre Amy, cu care fugise de la mnstire, are ndrzneala s-i scrie lui Guillaume Bude, pentru a putea obine de la acesta materialele necesare pentru nvarea limbii greceti, n 1532, avnd deja o formaie complet de umanist, ncepe s tipreasc brouri i traduceri nsoite de glose. Dup publicarea n 1533 a lui Pantagruel, cade n dizgraia Sorbonei i, prudent, l va nsoi n cltoriile sale pe cardinalul Jean du Bellay, ca medic personal al acestuia. Dup ce adreseaz n scris Papei o rugminte de iertare pentru prsirea mnstirii i practicarea medicinei i obine un rspuns favorabil, ndrznete s-i publice al treilea volum sub semntura proprie (cu o dedicaie ctre Marguerite de Navarre). Cartea este totui cenzurat i Rabelais trebuie s-i caute din nou protectorul, ntreaga sa via, de altfel, va fi apoi o continu succesiune de perioade de dizgraie i de iertri.

S-a spus adesea despre Rabelais c el este cel care a creat literatura francez. Dac n vremea sa el a fost cenzurat la fiecare apariie a volumelor sale, faptul acesta n-a mpiedicat s fie citit i apreciat, nc de atunci, ca scriitor de geniu. Astzi, Rabelais este considerat un mare gnditor, un creator de art de talia lui Shakespeare; Gargantua i Pantagruel rmne n continuare un model de creaie artistic de la care se va revendica o ntreag literatur. Dup un prolog n care autorul pune n mod voit ambiguu problema sensului operei sale, romanul se deschide cu genealogia neamului de uriai al lui Pantagruel. Gargantua, tatl su, a fost purtat 11 luni n burta mamei, care, nsrcinat fiind, ia parte la ospee monstruoase, n plin indigestie, Gargamela l nate pe Gargantua prin ureche; autorul citeaz din textele antice si "dovedete" c lucrul acesta nu e imposibil. Pn la cinci ani, micul Gargantua triete aproape ca o slbticiune; inteligena sa devine apoi sclipitoare: tatl su, Grandgousier, i -o descoper atunci cnd Gargantua inventeaz o tergtoare pentru fund genial. De aceea Grandgousier decide s-l dea la nvtur. Ani de-a rndul, teologi "sorbonari" l ndoap cu manualele lor. A ajuns un netot din cauza metodelor folosite. Gargantua e trimis de tatl su la un preceptor umanist, Ponocrates. Clare pe o iap uria care, pentru a se apra de mute, drm cu coada pduri ntregi, pleac mpreun cu noul su nvtor la Paris. Acolo ia clopotele de la NotreDame i le atrn de gtul iepei. Ponocrates reuete s fac din Gargantua un om nou datorit educaiei pe care i-o d dup noile metode umaniste. Dup un timp ncepe un rzboi ntre ara lui Gargantua i Lerna, iscat de o ceart ntre ciobani i plcintari. Grandgousier i scrie lui Gargantua s se ntoarc acas n grab i s ia parte la lupt. Rzboiul e o ocazie pentru Rabelais de a face s plou cu enormiti. Gargantua cu ai si i nvinge pe rii lui Picrocol, dar este apoi generos cu ei: elibereaz prizonierii, nu le acapareaz teritoriile, l desemneaz doar pe Ponocrates rege pn la majoratul fiului lui Picrocol. Fratele loan, care s-a remarcat n lupt, refuz s primeasc vreo mnstire, ns e de acord s conduc una care s funcioneze dup principiile sale. La Telem va construi aceast mnstire, deasupra porii creia st scris: "F ce-i place"; nu sunt admii aici bigoii, farnicii, clugrii ipocrii, judectorii i cmtarii, ci numai cinstiii cavaleri, tinere i sprinare domnie i cei care tlmcesc cu dreptate

cuvntul Scripturii. Libertatea constituie singura regul de via a clugrilor i buntatea lor e cea care asigur o perfect nelegere ntre ei. Prologul Crii a II-a aduce laude puterii terapeutice a primeia, autorul propunndu-i s ofere nc o asemenea capodoper. Dup ce reia genealogia lui Pantagruel i arat cum el a motenit apetitul prinilor, Rabelais i trimite eroul la studiu prin Frana, la toate universitile, prilej s sublinieze defectele fiecreia. Ajuns la Paris, Pantagruel primete o scrisoare de la Gargantua, o alt ocazie pentru autor s exprime idealul culturii umaniste. Pantagruel l cunoate aici pe Panurge, personaj pitoresc, jumtate vagabond, jumtate student, cu care va fi prieten toat viaa. Auzind c dipsozii au invadat Utopia, ara lui Pantagruel, Panurge l nsoete pe acesta pentru a lua parte la lupt. Dup ce svresc mpreun isprvi de toat lauda, cei doi intr n cetatea amoroilor, unde Panurge i face regelui Anarhie o nunt de pomin. Pantagruel acoper apoi cu limba o armat ntreag, iar maestrul Alcofibras, aflat i el acolo, intr n gura lui i descoper o alt lume, asemntoare celei reale. Cnd iese, dup ase luni, cucerirea rii dip-sozilor e terminat. Ultimul capitol aduce scuzele maestrului Alcoribas Nasier i promisiunea c povestea va continua cu nunta lui Panurge i aventurile sale, i cu invitaie pentru cititori de a tri ca nite adevrai pantagrueliti. Cartea a III-a se deschide cu un prolog n care autorul i ridiculizeaz pe cei crora nu le plac crile sale. Aflm apoi c Pantagruel ocup inutul cucerit, unde aduce cu sine o mulime de locuitori ai rii lui Gargantua. Panurge l ajut i l nsoete peste tot, ns are o mare dilem: trebuie sau nu s se nsoare? Pentru a se lmuri, cei doi pornesc ntr-o foarte lung cltorie, cu scopul de a gsi sfaturi i oracole i astfel vor trece prin locurile cele mai fascinante. Negsind nicieri un rspuns satisfctor, ajuni la captul puterilor, se hotrsc s consulte Sfnta Butelc, singurul oracol cu adevrat serios. Sfritul volumului aduce laude ndelungi i erudite descoperitorului unei plante foarte utile, pantagruelionul . In Cartea a IV-a, Pantagruel i Panurge continu cltoria spre oracol, ntlnind n cale insule cu animale ciudate, nfruntnd furtuni ngrozitoare i vizitnd personaje dintre cele mai pitoreti.

Despre prologul Crii a V-a se afirm c nu-i aparine cu siguran lui Rabelais. Drumul personajelor continu spre Roma, unde vor gsi celebrul oracol, al crui rspuns le va fi dat de preoteasa Bacbuc: "Bea!".

HOMO LUDENS
de Johan Huizinga

Dupa parerea lui Johan Huizinga din Homo Ludens "jocul este mai vechi decat cultura" presupune existenta jocului de pretutindeni.El ne marturiseste concluzia sa, cu privire la jocul omenesc, dar si jocul animalelor, dand exemplu ca animal ,cel mai atasat prieten al omului ,cainele.Noua, cititorilor ni se dezvaluie jocul aparut la inceputul lumii,inainte de aparitia culturii, si cainele dat ca exemplu , este dezvaluit prin jocul cu alt cine , unde jocul nu a fost invatat, a fost din intuitia fiecarei fiinte , joc care poate convinge societatea omeneasca , inspaimantand-o , ca este un fapt violent, cand de fapt este o joaca din intuitia a doi pui.

Opinia criticului ne mai dezvaluie sensul jocului. Ne provoaca sa intelegem ca fiecare joc inseamna ceva si poate fiecare joc ne ajuta cu ceva . Mai aflam ca unele jocuri sunt pe baza psihologica , ajutand uneori oamenii cu un exercitiu de stapanire sau profesionalism. Alte jocuri ii provoaca pe jucatori sa devina posesivi sau cu dorinta de a fi totdeauna castigatori. Intersitatea jocului , atunci cand concurentii sunt nerabdatori sa fie declarati castigatori, nu poate fi explicata prin nici o analiza biologica.

In concluzia mea , jocul a fost de cand e timpul si se va termina odata cu el . Jocul pentru mine inseamna o ambitie catre castig si profesionalism ,fara sa precizez notiunile suparatoare care pot insusi jocul si in mod negativ.