CORPORATE ASSAULT ON DEMOCRACY

Realizatori:Cruceru Denisa Pista Iulian

 Schimbarea revolutionara la care asistam la inceputul sec XXI de la democratie la regula corporatiilor este la fel de semnificativa ca si trecerea de la monarhie la democratie, care avut loc in epoca moderna a natiunilor unite. Ea reprezinta o schimbare in ceea ce priveste valorile culturale si aspiratiile. Eclipsarea valorilor democratice de catre valorile corporatiilor nu este o evolutie fireasca, ci este consecinta unei strategii implementata de executivii corporatiilor, care si-au combinat resursee financiare si cele politice pentru a raspandi ideologiata pietei libere. Corporatiile au utilizat toate institutiile majore de comunicare ale unei societati moderne- inclusiv media si educatia- pentru a modela valorile, comportamentul si convingerea comunitatii.

 In decursul sec XX firmele si coalitiile au coordonat propaganda in masa prin campanii, care au combinat tehnici sofisticate de PR, dezvoltate in America Centrala, cu o ideologie reinnoita a pietei libere, originara din sec XVIII in Europa Centrala. Scopul acestei propagande a fost acela de a convinge majoritatea oamenilor ca este practic in puterea si in interesul lor ca muncitori si cetateni, sa controleze si sa restranga prin dreptul lor democratic, activitatea businessurilor. Acesta a fost rezultatul catorva factori: cresterea influentei corporative, PR-ul a raspandit ideologia pietei libere si faptul ca retelele businessurilor si coalitiile au tintit catre exercitarea presiunii politice. Drept urmare corporatiile domina complet procesul politic.

CONVINGEREA MASELOR
In anul 1930 sefii unor mari corporatii americane- cei care dirijeaza industria, finantele si comertul Americii au inceput sa se intalneasca in mod regular la New York, in timpul Marii Depresii, atunci cand increderea publica in capitalism era la pamant si ameninta sa diminueze puterea corporatiilor. Acest grup s-a numit Brass Hats. Intregul proiect a fost original. Oamenii de afaceri au vandut bunuri siservicii, ei au vandut companii individuale sau industrii, sau chiar idei specifice (ex: cea a proproetatii private); insa nu au luat niciodata in calcul sa vanda o intreaga afacere. Companii care se presupunea ca sunt in competitie si-au unit fortele pt a raspandi ideea de piata libera catre publicul larg, folosind orice cale disponibila de PR. (daca incape)

 Acesti Brass Hats au ales ca instrument de atac Asociatia Nationala a Manufacturierilor (ANM), iar in 1932 asociatia a fost restructurata, pt a se asigura ca corporatiile mari erau reprezentate cum trebuie in directorat. ANM a cerut dreptul de a se proclama ca fiind vocea industriei americane deoarece aceasta reprezenta 35.000 de manufacturieri care lucrau cu alte 5 milioane de oameni. In perioada imediata de dupa razboi organizatiile din america erau din ingrijorate din cauza activitatii uniunii, iar firmele se temeau ca publicul larg nu mai credea in sistemul liber al intreprinderilor. Multi credeau ca oamenii de afaceri vor doar profit, insa acestia si-au dat seama ca oamenii nu inteleg diferenta dintre investitie si profit.

EDUCATIA ECONOMICA IN SUA

Baza eforturilor de a schimba valorile si convingerea comunitatii comunitatii a fost o desfasurarea unei campanii educationale, ce a constat in vanzarea intreprinderilor libere in scoli si la locurile de munca. Scopul a fost de a-i face pe americani sa inteleaga corect acest termen pentru a nu fi impotriva ideologiei respective. ANMul a inceput sa distribuie in anul 1940 materiale de propaganda prin scoli mai intai sub forma unor poze de tip pamflet, apoi in 1950 s-a desfasurat o saptamana de training pt profesori pt ca ei sa invete cum sa foloseasca si sa explice sarcinile ANMului corect.

 Coca Cola a fost una dintre corporatiile care a adoptat acest stil de propaganda, distribuind materiale curiculare intitulate our America copiilor din scolile primare. Un alt exemplu il constituie General Mills, care a raspandit materiale despre povestea painii sub forma unor benzi desenate, benzi de film sau unor panouri din matase. In cele din urma una din 5 companii americane a apelat la aceste masuri de propaganda in scoli, cheltuind in 1954 aprox $50 milioane pe materiale publicitare. In anul 1970 mediul afacerilor era din nou sub amenintare, de aceasta data de catre grupuri de interes public care cautau putere guvernamentala pt a controla activitatile de afaceri. Acestia erau ecologisti care dadeau vina pe evolutia infdustriala si pe corporatiile mari, pentru poluarea masiva a mediului. Cel mai rau era faptul ca guvernul planuia sa adopte o noua legislatie ecologica.

 In diferite intalniri de afaceri numerosi antreprenori au evidentiat o pierdere in favoarea guvernului, spre exemplu, presedintele Federatiei Nationale a Afacerilor Independente a dezvaluit ca pierde razboiul impotriva abuzului guvernamental, limitand astfel libertatea lor economica. Campania de milioane de dolari a inclus publicitate, newsletteruri, filme, materiale educative, kituri de training, mesaje pe plicuri etc. iar mass media a contribuit cu 40 mio $ acordant timp si spatiu campaniei, in primii 2 ani. Conform Consiliului de Anunturi, au fost distribuite anunturi publicitare pt carti despre economia libera catre toate revistele si toate institutiile mass-media de atunci, gratuit: peste 400 de posturi tv peste 1000 de posturi radio peste 3000 de ziare zilnice si saptamanale peste 400 de reviste de business peste 110.000 de flyere de la metrou sau orice alt mijloc de transport

 4 milioane de brosuri intitulate Industria si Economia Americana au fost distribuite elevilor, studentilor si profesorilor in intreaga tara. Oportunitatile de a invata despre afaceri a fost brosura conceputa de catre Lily & Co. in colaborare cu Camera de Comert si sponsorizat de General Motors, includea 9 cursuri sub forma unui joc, unde tinerii formau un business si concurau unii cu altii pe o piata. Pachetul Economia pt tinerii americani conceput tot de Camera de Comert, folosea filme, materiale didactice, benzi de film, casete audio, lectii despre profit, productivitate si mediul inconjurator.

EXPORTUL EDUCATIEI ECONOMICE

Educatia economica s-a raspandit din SUA in alte tari vorbitoare de lb. Engleza in perioada anilor '70-'80, cu ajutorul major al PR-ului american. ANGLIA: S-au distribuit materiale didactice pt profesori si elevi in urma unei conferinte internationale la Londra in 1978 pe tema Renasterea Libertati si Intreprinderilor. Solutia pt a promova cat mai bine ideologia intreprinderilor libere era de a-i invata pe profesori acesti concepti pt ca ei sa transmita elevilor mai departe informatia corecta.

 AUSTRALIA: in anul 1972 dupa alegera unui guvern al fortei de munca foarte progresiv, Camera de Comert Australian a reactionat printr-o campanie promovand intreprinderile libere la nivel national. S-au organizat cateva serii de essey competitions pt elevi si studenti, fiind evaluate astfel cursurile de comert si economie din scolile australiene. Asa au putut sa se asigure ca profesorii le transmiteau tinerilor ideea corecta despre intreprinderile private. Alte organizatii au sponsorizat educatia economica in Australia, inclusiv Asociatia Bancherilor Australieni, Consiliul Minier Industrial, sau Asociatia Industriei Dezvoltarii Australiene si altele. Activitatile acestor organizatii au inclus conferinte si prezentari pt profesori, oameni de afaceri si elevi.

Educatia economica in prezent

Procesul de schimbare a valorilor culturale, a fost in mare indeplinit, desi reinformarea este intotdeauna necesara. Grupurile care au publicat pentru a fi obligatorie, educatia economica si afacerile in institutiile scolare, aveau o agenda ideologica si standarde economice. Acestea promovau o ideologica BIAS, insa in scolile din intreaga lume cea mai importanta era promovarea valorilor de afaceri, in intreprindere, din ultimii ani.

 In multe cazuri educatia antreprenoriala implica studentii in functionarea afacerilor mici, de cele mai multe ori in afaceri virtuale, insa uneori si in afaceri reale. Educatia antreprenoriala vizeaza producerea de angajati cu abilitati si caracteristicile necesare.

 In Marea Britanie, guvernamantul a alocat 60 de milioane de lire,pentru 3 ani din 2005, pentru a promova educatia antreprenoriala in institutiile scolare engleze. Educatia antreprenoriala in Marea Britanie , ca in alta parte , a fost determinata de afaceri.

 Lucrarile Creating an Enterprise Culture si Enterprise Insight and the Small Business Service argumenteaza ca mediul de afaceri este bun, daca absolventii de scoala au un spirit antreprenorial si atitudini pozitive fata de intreprindere.

Junior Achievement (JA)

Acest program are obiectivul de inspira tinerii, in legatura cu intreprinderile , afacerile si activitatile economice , in general. Este un program de educatie antreprenoriala, care a inceput operatiunile in SUA, in anul 1919 si a devenit o organizatie internationala. Aceasta organizatie cuprinde peste 6 mil. studenti pe an , in peste 100 de tari.

 Misiunea JA este de a se asigura ca fiecare copil din America, dezvolta o intelegere fundamentala a sistemului de intreprindere liber. JA are o extindere in peste 100 de tari. In Australia tinerii care fac parte din acest program, au fost introdusi de camera de comert americana.

 Guvernul Australian Commonwealth promoveaza activ intreprinderea educativa. Departamentul de educaie, tiin i formare (DEST), de asemenea, au alocat 10 milioane de dolari.

 Educatia antreprenoriala a fost, de asemenea integrata in lungul curriculum-ului in Australia de sud si un program numit Ready Set Go, care a fost implementat la un cost de 9 millioane de dolari. Din anii 1970, teoriile economice neoclasice, cum ar fi monetarism, supply-side economics, contestability theory and public choice theory au devenit influiente, astfel incat pot inlocui teoria Keynesian, in care predomina adevarul.

 n timpul anilor 1980 -1990 vnzrile de pia liber au fost folosite pentru a promova i a justifica privatizarea ntreprinderilor guvernamentale, liberalizarea comerului, dereglementarea forei de munc, investiii i afaceri din ntreaga lume.

Dereglementarea financiara
n timp ce FMI i Banca Mondial au jucat un rol important n aplicarea conceptului Washington consens pe rile mai srace n nevoie disperat de capital, rile dezvoltate au adoptat politici pro-afaceri pe piaa liber, n mod voluntar, n principal din cauza influenei de lobby-uri de afaceri i misionarii lor de pia liber, think tank consilieri economici, precum i pieele financiare internaionale i instituii.

 Investitori direci, investitorii n obligaiuni, fonduri de pensii i mutuale, se bazeaz pe credit. Bnciile Mondiale Internationale, Financial Corporation clasific, de asemenea, ri care sunt investibile i cele care nu sunt. Sunt considerate tari cu risc de politica , tarile in care guvernele lor sunt susceptibile de a naionaliza, schimba stimulente fiscale, sau care dau concesii pentru sindicate.

CONCLUZIE
Timp de decenii , corporatiile au convins oamenii ca valorile de piata trebuie sa se extinda n toate zonele i c piaa tranzaciilor ar trebui s ia prioritate.