Sunteți pe pagina 1din 70

Screening-ul în Bolile Transmisibile şi Bolile Netransmisibile

SCREENING-UL EPIDEMIOLOGIC

- Screening-ul = test de orientare

SCREENING-UL EPIDEMIOLOGIC - Screening-ul = test de orientare permite identificarea prezumtivă a unei boli nerecunoscute sau

permite identificarea prezumtivă a unei boli nerecunoscute sau a unui factor de risc

cu ajutorul testelor, examinărilor sau altor investigaţii

cu

posibilitatea

populaţie

aplicării rapide în

testul screening (T.S.) identifică:

• testul screening (T.S.) identifică : într-o populaţie aparent în stare bună de sănătate persoanele probabil

într-o populaţie aparent în stare bună de sănătate persoanele probabil afectate de boală ceea ce face posibilă selecţia acestora pentru a fi supuse unor investigaţii suplimentare sau măsurilor de prevenţie secundară

• testul screening (T.S.) identifică : într-o populaţie aparent în stare bună de sănătate persoanele probabil
• testul screening (T.S.) identifică : într-o populaţie aparent în stare bună de sănătate persoanele probabil

prevenţia secundară depistarea indivizilor care au suportat anumite agresiuni asupra sănătăţii

→ evidenţiate prin unele dezechilibre homeostatice în stadii reversibile → fără evidenţiere clinică

T.S. nu diagnostichează boala în mod direct, ci, de fapt, separă persoanele care au o probabilitate mai mare de a face boala de cele care au o probabilitate mai scăzută de a dezvolta boala respectivă

Beneficiul pentru sănătatea populaţiei, care se doreşte ca urmare a screening-ului, este reprezentat de scăderea morbidităţii, mortalităţii sau invalidităţii

T.S. = componentă a unui program de sănătate

publică

populaţie

depistarea

unei

stări

patologice

în

T.S. testul diagnostic

T.D. are o precizie crescută în stabilirea tipului de boală

ele se pot completa prin faptul screening-ul facilitează stabilirea diagnosticului precoce al unei boli

Diferenţele între testul screening şi testul

diagnostic

(după I. S. Bocşan, 1996)

Testul screening

 

Testul diagnostic

se

aplică

persoanelor

se aplică persoanelor cu

esenţial este un

test

cu

aparent sănătoase este practicat la nivel populaţional

simptomatologie

aplicare individuală

nu implică administrarea unui tratament

reprezintă elementul bază în aplicarea terapiei

de

mai puţin precis decât

este precis

testul diagnostic preţ de cost mai scăzut

preţ de cost ridicat

Scopurile acţiunilor screening

precizarea prevalenţei unei boli în populaţie în vederea alcătuirii programelor de sănătate

depistarea precoce a unei boli în cadrul măsurilor de prevenţie secundară

determinarea evoluţiei naturale a unei boli prevenţia şi controlul asupra unor boli contagioase

exemplu: radiografia toracică → TBC pulmonară; examen serologic boli venerice; triajul serologic al donatorilor de sânge

evaluarea unor programe de sănătate publică aplicate în populaţie

Principii OMS în efectuarea screening-ului

  • - se adreseze unei probleme majore de sănătate (boala constituie o problemă de sănătate publică)

  • - existe posibilitate de tratament, acceptată de către

bolnavul depistat

  • - fie prezente facilităţi de diagnostic şi tratament

  • - depisteze afecţiuni în stadii incipiente

  • - existe un test adecvat evaluării, de asemenea, acceptat de populația care va fi testată

  • - fie cunoscute elementele de istorie naturală a bolii

  • - costul depistării să nu depăşească pe cel al tratamentului

-

permită

o

depistare

continuităţii acţiunii

continuă

asigurarea

Categorii de screening

diferă după obiectivele propuse:

1.

simplu sau

de

masă ~

la

nivelul unei întregi

populaţii cu ajutorul unui singur test pentru depistarea unei singure stări patologice

exemplu: IDR (intradermoreacţia) la tuberculină; măsurarea TA

  • 2. multiplu ~ folosirea mai multor T.S. cu aceeaşi ocazie în acelaşi scop

exemplu: ex. premaritale, ex. pt. şcoala de şoferi

  • 3. multifazic ~ folosirea mai multor metode de S. în mai multe etape pentru acelaşi scop

exemplu: ELISA şi Western Blot → infecţia cu HIV

Categorii de screening

4. ocazional ~ formă de S. limitată la persoanele ce solicită consult medical pentru diferite alte motive

exemplu: măsurarea TA, G

5.

selectiv

sau

ţintit

~

persoane cu risc

efectuat

în

grupurile de

exemplu: în patologia profesională → expunerea la azbest, plumb etc.

6. repetat

şi

continuu ~ în

cadrul programelor de

supraveghere a sănătăţii unei populaţii

exemplu: ex. citologic pt. depistarea precoce a cancerului de col uterin

Alegerea unui test S. trebuie să se facă respectând următoarele criterii

boala este gravă şi nu trebuie ignorată boala poate fi tratată rezultatele fals pozitive nu determină traume psihologice grave la pacienţii depistaţi costul redus al tratamentului persoanelor depistate

Caracteristici ale testului screening

sensibilitate – să depisteze corect persoanele afectate de boală

specificitate – să identifice în mod real persoanele non-bolnave

reproductibilitate – să se obţină acelaşi rezultat la repetarea testului la o persoană prezentând aceeaşi stare

validitatea capacitatea testului de a face diferenţa între subiecţii care au de fapt boala şi cei

care nu o

au,

eroare

fără să

fie influenţat de surse de

Caracteristici ale testului screening

sensibilitatea (Se) este probabilitatea ca testul fie pozitiv când persoana este bolnavă

specificitatea (Sp) este probabilitatea ca testul fie negativ când persoana nu este bolnavă

valoarea

predictivă

pozitivă

(VPP)

probabilitatea ca persoana fie bolnavă când testul este pozitiv

valoarea

predictivă

negativă

(VPN)

probabilitatea ca persoana nu fie bolnavă când

testul este negativ

un test screening este cu atât mai performant cu cât Se şi Sp sunt mai apropiate de 100%

 

Boală prezentă

Boală absentă

Total

Test pozitiv

a

b

a+b

Test negativ

c

d

c+d

Total

a+c

b+d

 

Se = a/(a+c);

Sp = d/(b+d);

VPP = a/(a+b);

VPN = d/(c+d)

Se şi Sp nu depind de prevalenţa bolii, dar VPP şi VPN sunt influenţate de prevalenţa bolii.

Deşi VPP și VPN nu sunt caracteristici fixe ale T.S., ele oferă informaţii despre performanţele testului respectiv într-o anumită populaţie

chiar şi un test cu Se şi Sp foarte crescute, va avea o VPP mică, dacă boala este rară.

Prevalenţa creşte – VPP creşte, VPN scade

Prevalenţa scade VPP scade, VPN creşte

Măsurarea eficienţei screening-ului

durata de supravieţuire

~ creşterea duratei de supravieţuire = screening eficient

numărul cazurilor non-depistate

~ scăderea acestui număr = screening eficient

distribuţia pe stadii

~ număr mare de cazuri în stadii precoce = screening eficient

modificări de incidenţă a bolii în populaţie

~ creşterea incidenţei (prin depistarea cazurilor subclinice) / scăderea I pe termen lung = screening eficient

mortalitate redusă

~ scăderea mortalităţii = screening eficient

Clasificarea testelor screening după

eficacitatea lor (după I. S. Bocşan, 1996)

1. Teste screening cu eficacitate recunoscută:

HTA; anemia; sifilisul

tulburări de vedere şi auz la nou-născut şi copil TBC la copil şi adolescent, prin testarea la tuberculină

2. Teste screening cu valoare controversată sau incomplet precizată:

tulburări

ereditare

hipotiroidismului)

de

metabolism (cu

excepţia

cancerul de col uterin (frotiu citodiagnostic)

cancer

mamar

(autoexaminare,

examen

clinic,

mamografie, termografie) cancer de colon (detectarea hemoragiilor oculte)

diabet zaharat.

Clasificarea testelor screening după

eficacitatea lor (după I. S. Bocşan, 1996)

3. Teste screening cu valoare limitată:

cancer pulmonar cardiopatie ischemică bolile psihice

4. Teste screening utilizate de către ţările în curs de dezvoltare pentru boli care constitue obiective de sănătate publică:

paludism (examenul în picatură groasă al frotiului de sânge)

trahomul

(prin

conjunctivelor)

examen

sistematic

al

PROGRAME DE SCREENING ÎN

BOLILE TRANSMISIBILE

I. SEROEPIDEMIOLOGIA ÎN GRIPĂ

seroepidemiologia = colectare sistematică a unor eşantioane de seruri dintr-o anumită populaţie şi testarea acestora pentru a specifica experienţa infecţioasă a populaţiei respective

testarea serologică este efectuată în

scopul

de

a

identifica

Ac

sau

Ag,

precum şi de a evalua cantitativ titrul

Ac

I. SEROEPIDEMIOLOGIA ÎN GRIPĂ

Metode:

evidenţierea

titrului

cantitativă) prin:

Ac specifici anti-gripă (metodă

  • - ancheta seroepidemiologică;

  • - metoda imunoenzimatică;

  • - metoda microtitrării.

se recoltează seruri perechi primul în faza acută de boală şi al doilea la cel puţin 10 zile de la debut ~ reacţia de inhibare a hemaglutinării (HAI)

I. SEROEPIDEMIOLOGIA ÎN GRIPĂ

Indicaţii:

  • 1. populaţia generală ~ pe eşantioane - pentru studiul istoriei naturale a bolii şi pentru evaluarea fondului imunitar populaţional (% din populaţie care posedă Ac specifici datoraţi trecerii prin boală sau ca urmare a vaccinării) FIP ~ 70% nu avem epidemii, dar dacă este sub 70% se începe campania de vaccinare pentru a preveni apariţia unei epidemii

  • 2. colectivităţi

cu

risc:

unităţi

de

asistenţă

medico-socială

vârstnici), colectivităţi şcolare, armată

(copii,

  • 3. grupuri cu risc: copii, gravide, vârstnici, imunosupresaţi (persoane cu afecţiuni cronice respiratorii, cardio-vasculare, hepatice, insuficienţă renală etc.)

  • 4. evaluarea titrului Ac la persoanele vaccinate permite aprecierea eficienţei programelor de imunoprevenţie

  • 5. pentru achiziţionarea de noi vaccinuri

~ vaccinul care FIP cel mai ridicat se achiziţionează prin licitaţie de la diferite firme.

II. SEROEPIDEMIOLOGIA ÎN HIV/SIDA

Metode:

1. ELISA (enzyme-linked immunosorbent assay)

este un test rapid, în care Ac sau Ag este legat de o enzimă, pentru a detecta dacă există o legătură între Ag şi Ac

dacă testul = pozitiv trebuie confirmat cu Western Blot mai sensibil

rezultate fals pozitive la testarea ELISA: sifilisul

dacă testul = negativ + despre pacient se ştie cu certitudine a fost expus riscului de contaminare

este recomandabil ca testul fie repetat după 6 luni → → rezultatul negativ al testului = încă nu s-au produs anticorpi anti-HIV

dacă

cel de-al

doilea test este

pozitiv

se

confirmă

diagnosticul prin test Western Blot dacă testul = nedeterminat se repetă testarea din altă recoltă

II. SEROEPIDEMIOLOGIA ÎN HIV/SIDA

Metode:

2. Testul Western Blot

metodă prin care proteinele separate prin electroforeză în gel de poliacrilamidă → transferate (blotted) pe membrane de nitroceluloză sau nylon identificate specific prin complexarea lor cu Ac care sunt fie pre-, fie post-marcaţi cu o proteină secundară (enzimă)

rezultatul testului este o serie unică de benzi colorate (dacă apar trei benzi bine definite - testul este confirmat pozitiv; dacă apar doar două benzi - testul este nedeterminat)

dacă testul este nedeterminat/negativ + iar despre pacient se ştie cu certitudine a fost expus riscului de contaminare este recomandabil ca testul fie repetat după 6 luni rezultatul negativ al testului = încă nu s-au produs Ac anti-

HIV

II. SEROEPIDEMIOLOGIA ÎN HIV/SIDA

Indicaţii:

1) testări obligatorii:

donatorii de sânge ~ pentru securitatea transfuzională

ei

sunt testaţi

screening

de

câte

ori

donează

este mai

mult

decât un

gravide ~ pentru prevenirea transmiterii verticale premarital

2) testări solicitate (de către firme, persoane, diferite ţări ~ pentru obţinerea vizei de intrare în ţara respectivă):

persoane cu BTS, TBC, prostituate ♠ şoferi de cursă lungă, marinari, soldaţi care pleacă în alte zone ♠ plecări în străinătate pentru rezidenţă temporară sau definitivă ♠ copiii instituţionalizaţi şi copiii aflaţi în plasament familial

prin acţiuni speciale

PROGRAME DE SCREENING ÎN BOLILE NETRANSMISIBILE

SCREENING-UL EPIDEMIOLOGIC

AL FACTORILOR DE RISC

ÎN BOLILE CARDIOVASCULARE

Screening-ul pentru depistarea bolnavilor cu

dislipidemie

Metodă ~ determinarea valorilor colesterolului total prin metode biochimice (colorimetrică şi imunoenzimatică).

Indicaţii:

- la toate persoanele din grupa de vârstă 20-65 de ani în raport de existenţa sau absenţa stării de risc

risc coronarian:

  • - colesterol / HDL – colesterol ≥ 5

  • - LDL colesterol > 155mg/dl

  • - HDL – colesterol < 40mg/dl la bărbat şi < 48mg/dl la femei

  • - hipercolesterolemie (colesterol total) > 200mg/dl

  • - hipertrigliceridemie > 150mg/dl

Screening-ul pentru depistarea valorilor crescute ale tensiunii arteriale

Metodă: măsurarea tensiunii arteriale în condiţii de screening, trebuie respecte următoarele norme:

determinarea TA se facă după 5 minute de repaus, în decubit dorsal sau în poziţie şezândă

fără consum de cafea în ora precedentă examinării fără fumat cu minim 15 minute anterior măsurătorii

dialog calm medic-pacient eliminarea efectului de “bluză albă” (creşterea TA sistolice determinată de stressul medical)

la fiecare vizită se fac minimum 2 determinări spaţiate prin câteva minute

iniţial se determină TA la ambele braţe, dacă diferă se foloseşte braţul cu TA cea mai mare

HTA = creştere persistentă a TA sistolice (TAS) şi diastolice (TAD) peste valorile de 140 / 90mmHg.

Screening-ul pentru depistarea valorilor

crescute ale tensiunii arteriale

Valorile TA după Ghidul Societăţii Europene de Cardiologie,

2003:

  • - TA optimă: TAS < 120; TAD < 80 mmHg

  • - TA normală: TAS = 120-129; TAD = 80-84 mmHg

  • - TA normală înaltă: TAS = 130-139; TAD = 85-89 mmHg

  • - HTA gradul I: TAS = 140-159; TAD = 90-99 mmHg

  • - HTA gradul II: TAS = 160-179; TAD = 100-109 mmHg

  • - HTA gradul III: TAS 180; TAD 110 mmHg

  • - HTA sistolică izolată: TAS 140; TAD < 90 mmHg

diagnostic corect al HTA = obţinerea a minimum 3 seturi de valori tensionale peste normal, determinate la interval de cel puţin o săptămână

Indicaţii:

  • - medicul de familie face screening-ul în populaţia generală (persoanele înscrise pe lista sa).

Screening-ul pentru depistarea expunerii la tabagism

Metoda chestionarului

Indicaţii:

- subiect cu risc ~ tabagism activ - cel ce consumă >

  • 5 ţigarete / zi timp de 3 ani - tabagism pasiv - >3 ore/ zi într-un spaţiu închis

riscul pentru cardiopatia ischemică la fumători este de 2-

Obezitatea

în cadrul bilanţului de sănătate anual se măsoară indicele de masă corporală (IMC)

IMC = G / T 2

v.n. = 18,5-24,9Kg/m 2

în funcţie de IMC obezitatea se clasifică în :

  • - supragreutate: IMC = 25-29,9 Kg/m 2

  • - obezitate gradul I: IMC = 30-34,9 Kg/m 2

  • - obezitate gradul II: IMC = 35-39,9 Kg/m 2

  • - obezitate gradul III (obezitate extremă): > 40 Kg/m 2

în funcţie de circumferinţa abdominală:

valori normale: B = 94-101 cm; F = 80-87 cm

obezitate abdominală:

B 102 cm;

F 88 cm

creşterea greutăţii corporale cu 15% duce la o creştere de 3-4 ori a mortalităţii prin BCV.

SCREENING-UL EPIDEMIOLOGIC PENTRU DEPISTAREA

PRECOCE A CANCERELOR

METODOLOGIA

PROGRAMELOR DE

SCREENING ÎN CANCER

Etapa I: Selecţia unui grup de 5-10 MF de către Direcţia de Sănătate Publică şi Comisia teritorială de specialişti pentru cancer (oncologie, ginecologie, anatomie patologică)

Etapa a II-a: Rolul şi locul MF în programul naţional de prevenţie a cancerului:

- examinează o dată pe an întreaga populaţie înscrisă pe lista sa depistarea persoanele cu factori de risc pentru apariţia şi dezvoltarea cancerului - prezintă tuturor persoanelor examinate clinic măsurile de educaţie pentru sănătate specifice în programele de educaţie vor fi implicate Ministerul Sănătăţii şi Organizaţii Neguvernamentale

-

întocmeşte

fişa

medicală

vârsta şi factorii de risc

a

persoanei

cu

risc

cuprinde:

Etapa

a III-a: celelalte participante la Programul de

screening:

  • - cancerul

pentru

de

col

uterin:

laboratorul

de

anatomie patologică + cabinetul oncologic judeţean

  • - pentru cancerul de sân: cabinetul oncologic judeţean

  • - cancerul

pentru

colo-rectal:

centrul

de

gastro-

enterologie + cabinetul oncologic judeţean

persoanele cu FR sunt înregistrate într-o bază de date

Etapa a IV-a: Cabinetul oncologic judeţean comunică prin scrisoare medicală cu MF transmite:

  • - rezultatul investigaţiilor

  • - programul de monitorizare al persoanei respective

Etapa a V-a: Raportarea datelor

Cabinetul Onc. 1

Cabinetul Onc. 2

Cabinetul Onc. 3

Etapa a V-a: Raportarea datelor Cabinetul Onc. 2 Cabinetul Onc. 3 Cabinetul Oncologic Judeţean DSP MS
Etapa a V-a: Raportarea datelor Cabinetul Onc. 2 Cabinetul Onc. 3 Cabinetul Oncologic Judeţean DSP MS

Cabinetul Oncologic Judeţean

Etapa a V-a: Raportarea datelor Cabinetul Onc. 2 Cabinetul Onc. 3 Cabinetul Oncologic Judeţean DSP MS

DSP

Etapa a V-a: Raportarea datelor Cabinetul Onc. 2 Cabinetul Onc. 3 Cabinetul Oncologic Judeţean DSP MS

MS

Etapa a VII-a: Coordonarea activităţii → realizată de către Institutele Oncologice + colaborare cu Comisiile teritoriale de specialişti pentru cancer din centrele universitare tradiţionale → sub îndrumarea Ministerului Sănătăţii.

A. CANCERUL DE COL UTERIN

Etapa a II-a:

Factorii de

risc

investigate sunt:

care vor fi notaţi în fişa medicală a persoanei

infecţia genitală cu HPV - în special subtipurile 16, 18 debutul precoce al activităţii sexuale < vârsta de 18 ani viaţa sexuală dezordonată, parteneri sexuali multipli

fumatul

→ substanţele din tutun găsite în mucusul cervical la fumătoare produc alterări ale AND-ului celulelor cervicale riscul pentru cancerul de col la fumătoare este de 2 ori mai mare faţă de nefumătoare

antecedente heredo-colaterale de cancer al colului uterin antecedente personale de cancer al colului uterin in situ utilizarea contraceptivelor orale deficite imune dobândite sau congenitale

A. CANCERUL DE COL UTERIN

Etapa a II-a:

Medicul de familie:

  • - recoltează probe pentru examenul citodiagnostic

  • - face educaţie pentru sănătate persoanelor examinate

  • - îndrumă persoanele cu factori de risc către Cabinetul Oncologic Judeţean

A. CANCERUL DE COL UTERIN

Etapa a IV-a:

Persoana respectivă va fi înregistrată în baza de date:

va urma indicaţia terapeutică recomandată de către Comisie (în cazul confirmării caracterului malign)

sau

se va prezenta la MF cu o scrisoare medicală şi cu un program de monitorizare din partea Comisiei (în

cazul

infirmării

caracterului

malign)

Organizarea programului de screening

pentru cancerul de col uterin

Cancerul de col uterin = locul 2 la nivel mondial - între neoplaziile genitale ale femeii

România

ocupă

primul

loc

în

Europa

ca

incidenţă şi mortalitate prin cancer de col uterin

Scop: Reducerea incidenţei şi mortalităţii cancerului

invaziv

de

col

uterin

prin prevenirea şi

depistarea

precoce a cancerului de col şi tratamentul leziunilor preneoplazice.

Organizarea programului de screening

pentru cancerul de col uterin

Strategii de screening care trebuie implementate:

Screeningul de rutină prin frotiu cito-vaginal trebuie

efectuat

la

interval

de

3

ani

pentru

femeile

asimptomatice sau fără antecedente sugestive pentru

patologia colului

Toate femeile active sexual trebuie să înceapă testarea la 3 ani de la debutul vieţii sexuale dar nu mai târziu de vârsta de 21 de ani

Organizarea programului de screening

pentru cancerul de col uterin

Strategii de screening care trebuie implementate:

Înainte de 30 de ani anual - examen citologic

Papanicolau

lichid

sau

o dată

la

2

ani

citologie în mediu

După vârsta de 30 ani o femeie care a avut 3 teste Papanicolau negative poate alege să facă:

- citologie convenţională sau în mediu lichid la fiecare 2-3 ani - sau o combinaţie de testare ADN HPV şi citologie Papanicolau la fiecare 3 ani/citologie în mediu lichid

Organizarea programului de screening

pentru cancerul de col uterin

Strategii de screening care trebuie implementate:

Testarea poate înceteze după vârsta de 70 de ani la femeile care nu au avut niciodată leziuni displazice sau care au avut 2 frotiuri normale în ultimii 10 ani

După 70 de ani, este recomandată testarea la femeile care nu au nici un test în antecedente.

Organizarea programului de screening

pentru cancerul de col uterin

Populaţia ţintă:

Femeile cu vârste între 25 şi 65 de ani după Ghidul European pentru asigurarea

calităţii screening-ului și cele cu vârste între 21 şi 70 de ani după American Cancer Society

teoretic ~ cancerul de col uterin la orice persoană de sex feminin > 15 ani

practic ~ prevalenţa cancerului de col la vârste < 25 de ani şi > 65 de ani

Organizarea programului de screening pentru cancerul de col uterin Populaţia ţintă : • Femeile cu vârste

aceste grupe = nerentabile pentru screening-ul citologic

excluse: femeile cu absenţa congenitală a colului şi cele cu histerectomie totală pentru afecţiuni benigne

sunt testate femeile sub 21 de ani care prezintă simptomatologie

gravidele sunt testate la cel puţin 12 săptămâni după naştere

peste 70 de ani:

nu

testează

- ultimilor 10 ani

se

cele

cu 2 frotiuri consecutive normale în cursul

- se testează cele cu simptomatologie sau care nu au efectuat testul Pap (examenul cito-vaginal) niciodată

Organizarea programului de screening

pentru cancerul de col uterin

Femeile cu situaţii speciale (ginecopate):

cu histerectomie totală pentru afecţiuni benigne nu se testează cu histerectomie subtotală → test Pap la 3 ani

examen histopatologic cu rezultat necunoscut după histerectomie totală → se testează şi dacă nu se găsesc anomalii se întrerupe testarea

femei cu imunosupresie severă → testare anuală toate femeile cu indicaţii clinice pentru testare:

  • - sângerări intermenstruale

  • - sângerări după contactul sexual

  • - sângerări în postmenopauză

  • - cu leziuni vizibile ale colului

Intervalul optim între 2 examinări - 65 de ani

Organizarea programului de screening pentru cancerul de col uterin Femeile cu situaţii speciale (ginecopate): • cu

2-3 ani pentru femeile 21

Organizarea programului de screening

pentru cancerul de col uterin

Metoda: Examenul citologic Babeş - Papanicolau interpretarea unui frotiu colorat May Grűnwald- Giemsa / Papanicolau

Recoltarea frotiului:

între două fluxuri menstruale şi nu în timpul fluxului → poluează frotiul

(↓ sensibilitatea testului)

nu se utilizează tampoane de vată sau tifon se utilizează spatula Ayre, peria endocervicală Cytobrush sau peria de recoltare endo/exocervicală Cervex-Brush

Organizarea programului de screening pentru cancerul de col uterin Metoda : Examenul citologic Babeş - Papanicolau

spatula Ayre

Organizarea programului de screening pentru cancerul de col uterin Metoda : Examenul citologic Babeş - Papanicolau

Cytobrush

Organizarea programului de screening pentru cancerul de col uterin Metoda : Examenul citologic Babeş - Papanicolau
Organizarea programului de screening pentru cancerul de col uterin Metoda : Examenul citologic Babeş - Papanicolau

Cervex-Brush

Organizarea programului de screening pentru cancerul de col uterin Metoda : Examenul citologic Babeş - Papanicolau

Organizarea programului de screening

pentru cancerul de col uterin

Recoltarea frotiului:

cu 24-48 de ore înainte de data recoltării → se evită contactul sexual, utilizarea de ovule vaginale şi irigaţiile vaginale

pentru a obţine un frotiu cu celularitate bogată şi lipsit de elemente străine

tuşeul vaginal se face după recoltare

frotiul trebuie

conţină

un

eşantion

de

celule

endo-

şi

exocervicale, recoltate cu instrumentar adecvat (spatula Ayre

pentru exocervical, peria Cytobrush pentru endocervical şi peria Cervex- Brush pentru endo/exocervical)

B. CANCERUL DE SÂN

Etapa a II-a:

Factorii de

risc

investigate sunt:

care vor fi notaţi în fişa medicală a persoanei

menarha precoce (sub 12 ani) prima naştere după 30 de ani menopauza tardivă (peste 52 ani) biopsii mamare în antecedentele personale antecedente heredocolaterale de cancer mamar sau ovarian, în special rude de gradul I antecedente personale de cancer mamar tratament cu estrogeni în antecedente dieta → alimentaţia bogată în grăsimi

B. CANCERUL DE SÂN

Etapa a II-a:

Medicul de familie:

  • - instruieşte

toate

persoanele

autopalpării lunare

examinate

clinic în vederea

  • - îndrumă pacienta selectată către Cabinetul Oncologic Judeţean

  • - face educaţie pentru sănătate persoanelor examinate

  • - îndrumă persoanele cu factori de risc către Cabinetul Oncologic Judeţean

B. CANCERUL DE SÂN

Etapa a IV-a:

Persoana respectivă va fi înregistrată în baza de date:

va urma indicaţia terapeutică recomandată de către Comisie (în cazul confirmării caracterului malign)

sau

se va prezenta la MF cu o scrisoare medicală şi cu un program de monitorizare din partea Comisiei (în

cazul

infirmării

caracterului

malign)

Organizarea programului de screening

pentru cancerul de sân

Cancerul de sân = locul 1 la nivel mondial - între neoplaziile femeii

Cancerul mamar

=

cancer

cu

evoluţie

lent

progresivă, cu perioadă asimptomatică lungă

permite diagnosticul bolii într-o fază

permite

diagnosticul

bolii

într-o

fază

precoce prin examinări periodice

Scop: depistarea precoce a unor formaţiuni ce vor fi supuse ulterior investigaţiilor diagnostice

Organizarea programului de screening pentru cancerul de sân - metodologie ~ etape

1. Autoexaminarea sânilor (AES) se practică la 5-7 zile după menstruaţie se începe după vârsta de 20 de ani femeile sunt familiarizate cu beneficiiile şi limitele AES

se subliniază importanţa raportării prompte la medic a oricăror simptome noi la nivelul sânului

femeile pot alege să facă AES regulat (primesc instructiuni din partea medicului cum se face AES), neregulat sau nu facă deloc AES

2. Examenul clinic ~ la specialist între 20- 40 de ani ~ examen clinic la fiecare 3 ani între 40-50 de ani ~ examen clinic anual

Organizarea programului de screening

pentru cancerul de sân ex. clinic ~ la specialist

Inspecţia

bolnavă în ortostatism sau în poziţie şezândă, mai întâi cu braţele pe şolduri şi apoi cu ele ridicate deasupra capului

se observă comparativ:

  • - volumul celor doi sâni

  • - existenţa unor proeminenţe anormale / depresiuni

  • - starea tegumentului → roşeaţă, edem cutanat, dilatarea venelor subcutanate

  • - inspecţia mamelonului şi areolei anomalii de formă sau volum

  • - inspecţia foselor supraclaviculare şi a regiunilor axilare

Organizarea programului de screening

pentru cancerul de sân ex. clinic ~ la specialist

Palparea

bonavă în ortostatism cu braţele pe şolduri / în decubit dorsal cu braţele întinse deasupra capului

palparea cu delicateţe, cu palma întinsă şi degetele reunite se explorează sânul de la stern până la marginea anterioară a marelui dorsal şi de la claviculă la şanţul submamar

la sfârşitul examenului se execută o uşoară presiune asupra areolei şi în jurul mamelonului

scurgere mamelonară

se examinează ambii sâni

Organizarea programului de screening pentru cancerul de sân metodologie ~ etape

3. Mamografia = metoda standard de screening

Indicaţii (Societatea Americană de Cancer):

între 35 - 40 de ani ~ o mamografie iniţială (de reper)

după 40 de ani ~ mamografie anual examenul clinic anual ar trebui început înainte de examinarea mamografică anuală

C. CANCERUL COLORECTAL

Etapa a II-a:

Factorii de

risc

investigate sunt:

care vor fi notaţi în fişa medicală a persoanei

dieta - alimentaţia bogată în grăsimi factori genetici:

  • - sindromul de polipoză ereditară

  • - cancerul colo-rectal nonpolipozic ereditar (HNPCC)

boala inflamatorie a colonului (colita ulcerativă, boala Crohn)

polipii adenomatoşi

antecedente personale de cancer colo-rectal, cancer al glandei mamare, cancer de endometru sau de ovar

intervenţii chirurgicale în antecedente:

  • - ureterosigmoidostomia

C. CANCERUL COLORECTAL

Etapa a II-a:

Medicul de familie:

  • - instruieşte toate persoanele examinate clinic

  • - pacienţii selectaţi → către Centrul de Gastroenterologie

  • - face educaţie pentru sănătate persoanelor examinate

C. CANCERUL COLORECTAL

Etapa a III-a:

Centrul de Gastroenterologie încadrează pacientul într-o categorie de risc (mediu, mare, foarte mare):

1.

Pacientul

risc

mediu

cu diagnosticate cu cancer colorectal adenomatos la vârste > 60 de ani

-

cu

rude

de

sau

cu

gradul

I

un

polip

Screening iniţiat la vârsta de 50 de ani

  • - test Haemocult al materiilor fecale anual

  • - sigmoidoscopie - la 5 ani

  • - colonoscopie în cazul pozitivării oricărui test de mai sus → dacă rezultatul este negativ, se repetă la 10 ani

C. CANCERUL COLORECTAL

Etapa a III-a:

2. Pacientul cu risc mare

  • - Persoană cu unul / mai mulţi polipi adenomatoşi

Screening iniţiat la 3 ani de la polipectomia iniţială

  • - colonoscopie (vizualizarea leziunii, biopsie şi/sau ridicarea leziunii)

  • - Istoric personal de cancer colorectal operat

Screening iniţiat la 1 an de la intervenţia chirurgicală

  • - colonoscopie la fiecare 5 ani

  • - Orice rudă de grd. I cu cancer colorectal/polipi adenomatoşi la vârste < 60 ani

Screening iniţiat la vârsta de 40 ani

  • - colonoscopie la 5-10 ani

C. CANCERUL COLORECTAL

Etapa a III-a:

3. Pacientul cu risc foarte mare

- cu sindroame ereditare

Screening iniţiat la vârsta de 21 ani

  • - colonoscopie

  • - testare genetică

-

Cu

boală

inflamatorie

a

colonului

hemoragică, boala Crohn)

(rectocolita

ulcero-

Screening iniţiat la 8-12 ani de debutul bolii inflamatorii

  • - colonoscopie cu biopsie la 1-2 ani

C. CANCERUL COLORECTAL

Etapa a IV-a:

Persoana respectivă va fi înregistrată în baza de date:

va urma indicaţia terapeutică recomandată de către Comisie (în cazul confirmării caracterului malign)

sau

se va prezenta la MF cu o scrisoare medicală şi cu un program de monitorizare din partea Comisiei (în

cazul

infirmării

caracterului

malign)

Organizarea programului de screening

pentru cancerul colorectal

Este un cancer cu evoluţie lent progresivă, cu perioadă asimptomatică lungă, ceea ce permite depistarea bolii în faza precoce prin examinări periodice.

Scop: Reducerea morbidităţii şi mortalităţii prin cancer colo-rectal prin depistarea precoce a formelor incipiente ale acestei neoplazii.

Metodă: se utilizează teste rapide pentru depistarea hemoragiilor oculte în scaun prin metode chimice sau imunologice.

Organizarea programului de screening pentru cancerul colorectal - metode

1) Metode chimice:

Testul Haemocult:

persoana controlată depune un mic eşantion din materiile fecale pe o hârtie specială impregnată cu guaiac

testul are la bază reacţia peroxidase-like a hematinei, produs de degradare a hemoglobinei cu tinctura de guaiac, care

conduce la o schimbare de culoare pe hârtia de testare

testul este mai specific pentru cancerul de colon stâng frecvente rezultate fals pozitive şi negative rezultatele fals negative repetarea explorărilor rezultatele fals pozitive confirmate prin endoscopie consumul de carne, unele legume şi alimente care conţin peroxidaze pot da reacţii fals pozitive se impune restricţie alimentară cu 3 zile înaintea efectuării examenului

Organizarea programului de screening pentru cancerul colorectal - metode

2) Metode imunologice:

utilizează Ac care detectează un fragment dintr-o proteină specifică prezentă în sânge testul nu impune restricţii îndietă înainte de efectuare necesită recoltarea a 2 probe succesive de scaun are specificitate şi sensibilitate mai crescute faţă de testele clasice

în cancerele colo-rectale sângerarea = intermitentă → se recomandă recoltarea a 3-6 eşantioane succesive din scaun

Organizarea programului de screening pentru cancerul colorectal - metode

Indicaţii:

după 50 de ani ~ anual

toate persoanele cu vârsta peste 50 ani, cu istoric familial de cancer colorectal sau cu polipoză intestinală ~ anual + sigmoidoscopie (la fiecare 5 ani) + colonoscopie (la fiecare 10

ani)

SCREENING-UL

EPIDEMIOLOGIC

PENTRU DEPISTAREA

BOLILOR GENETICE

Definiţie: screeningul genetic reprezintă căutarea într-o populaţie a unor pesoane cu anumite genotipuri care:

sunt deja asociate cu o anumită boală (exemplu: screening neonatal pentru fenilcetonurie)

pot produce boala la descendenţii lor (exemplu: detectarea purtătorilor sănătoşi – heterozigoţi pentru gena talasemiei sau fibrozei chistice)

Scop: recunoaşterea precoce a unei boli sau a unui genotip anormal astfel ca printr-o intervenţie precoce, procesele patogenice să poată fi prevenite sau persoanele implicate să poată lua o decizie reproductivă informată

Tipuri de screening

A. Screening populaţional

  • 1. Screening prenatal (S.P.) se determină concentraţia unor markeri biochimici fetali în serul matern

Exemplu: S.P. al sindromului Down

triplu test (efectuat la 16 săptămâni de sarcină)

  • - alfa- fetoproteinei (AFP) în serul matern

  • - ↑ concentraţiei serice a gonadotrofinei corionice umane (HCG)

  • - estriolului neconjugat (uE3) în serul matern

Tipuri de screening

  • 2. Screening neonatal (S.N.)

Exemplu: S.N. pentru fenilcetonurie:

- ↑ concentraţiei plasmatice a fenilalaninei şi metaboliţilor săi

- tirozinei

  • 3. Screening populaţional al purtătorilor sănătoşi (heterozigoţi)

constă în testarea unei populaţii ţintă (de obicei grupuri etnice) pentru identificarea purtătorilor sănătoşi ai unei gene cu risc crescut de a avea copii afectaţi de o boală recesivă gravă

Exemplu: talasemie, fibroza chistică

B. Screening familial

pe bază de registre genetice