Sunteți pe pagina 1din 24

Descoperind raul-Fanus Neagu -rezumat Descoperind raul Fanus Neagu Rezumat: Era vara.

Banica statea cu picioarele in raul care il racorea.Dupa putin timp,el vru sa inhate niste placi.Tatal lui il prinse si il certa.El se duse inapoi la rau.Puse o placa pe rau,si se lasa purtat de rau.Ii placu foarte mult .Pe drum ,el se intalni cu niste gaste .Banica credea ca sunt trimise de zana apei sa il intampine.Vazand atata minunatii,el crezu ca este in ,,Tara minunilor,,. Dupa un timp,el fu zarit de o fata care il intreba de ce a venit fara voia bunicai Paraschiva.Acesta ii spuse ca nu a vrut sa plece:l-a furat raul.Fata il lua ,si vru sa il duca acasa.Pe drum ,un berbec,se dadu la el.Fata ii spuse sa il apuce de coarne.Apoi ,Banica ,fiind obosit,adormi in bratele fetei.El visa ca goneste intro trasura la care erau inhamati patru iepurasi. Descoperind raul de Fanus Neagu In aceasta opera literara, scriiitorul Fanus Neagu, ne infatiseaza peripetiile unui copilas care merge impreuna cu bunica sa Parascheva la rau. Banica o insoteste pe bunica Parascheva la rau. Banica. Banica fusese luat de rau cu tot cu albie si a fost dus in ,,ara Povestilor. Banica este recunoscut de catre fata si scos la tarm. La aparitia berbecului, Banica se sperie dar fata il sfatuieste sa se imprieteneasca cu acesta. Banica s-a imprietenit cu berbecul si i-a promis in dar clopotelul de la sania ei. Catre seara, Banica este dus acasa de catre fata si viseaza ca este intr-o trasura trasa de 4 iepuri.

Copilarie de Victor Eftimiu Cnd, n anul 1889, cel mai mare poet romn, Luceafrul poeziei romneti, Mihai Eminescu, se stinge din via, destinul, ca o consolare a acestei imense pierderi, ni-l d pe marele dramaturg, poet i prozator Victor Eftimiu, care duce mai departe talentul romnului, fiind posesorul unei opere valoroase, care mai domnete i astzi. Scriitorul a lsat n literatura noastr poezii ca: Od limbei romne, Lui Eminescu, proz ca: Punaul-Codrilor, teatru ca: nir-te, mrgrite, toate fiind scrise n cea mai curat tradiie romneasc. n poezia Copilrie, autorul i aduce aminte cu drag de propria-i copilrie, cnd i ncerca zadarnic norocul la bile sau cnd fugea dup zmeul uor, dintr-o coad, care i fusese furat de Culaie, cu zmeul din patru. Titlul sugereaz imaginea copilriei, aa cum este cunoscut de toat lumea, ca o vrst a veseliei i a lipsei de griji. n prima strof, scriitorul se simte cuprins de o adnc tristee la vederea copiilor zburdnd, sarind i ipnd sau rznd cu inocena i veselia specific vrstei, amintindu-i de propria sa copilrie.. Comparaia rznd ca nebunii subliniaz zburdlnicia vrstei lipsite de griji a copilriei, n contrast cu epitetul tristeea adnc, pe care o simte omul adult. Strofa a doua evoc imaginea copilului de odinioar. Poetul l vede pe copilul de altdat ca fiind diferit de ceilali copii: sfios, vistor, ncercnd zadarnic s-i msoare forele n jocuri copilreti, cum ar fi bilele, aricele sau nlarea zmeelor. Sensibilitatea copilului, subliniat prin epitete sugestive (sfios, vistor), nu i-a dat prilejul s se bucure alturi de copiii de vrsta lui, ci l-a fcut s se simt peste ani, rnit i impresionat la amintirea eforturilor zadarnice de a se bucura de o vrst pe care nu a putut s-o triasc cum ar fi dorit.

n strofa a treia, contrastul dintre joaca tuturor copiilor n lumina vesel a soarelui de var (n soarele vesel al zilei de var) i umbra tears a copilriei pierdute, sporete tristeea de care se simte cuprins poetul. i d seama c aceast vrst att de fericit nu se va mai ntoarce, iar timpul i urmeaz nemilos drumul nct nici acum nu se poate bucura de veselia i candoarea copiilor. Strofele cu umr diferit de versuri, msura de 11, 12, respectiv 13 silabe, ritmul iambic i versurile albe sunt elemente capabile s transmit mai bine ideile i sentimentele scriitorului. nconjurat de attea amintiri, Victor Eftimiu regret c nu mai poate fi unul dintre copiii zburdalnici, pe care i vedea jucndu-se pe maidane i i dorete ca momentele frumoase din copilria sa s se ntoarc i s se poat bucura n continuare de ele. Descrierea i naraiunea se mpletesc n mod plcut n aceast oper. Prin poezia Copilrie, Victor Eftimiu ne ndeamn s ne bucurm din plin din copilrie, cci este cea mai frumoas perioad din viaa unui om i, mai presus de orice este ireversibil: dac am pierdut-o, nu o vom mai regsi niciodat. Marele critic George Clinescu, spunea, referindu-se la opera lui Victor Eftimiu: El a scris un numr mare de poezii, probabil sincere, n stil simbolistic clasicizant, declamatorii fr vigoare, feerice fr nuan, lipsite de personalitate, ca o fabricaie n serie. De asemenea, proz, complet neglijat n cercurile literare. Scrisul su este corect i cu atta fantezie ct ngduie literatura popular.

COMENTARIU COPILARIE, REZUMAT, VICTOR EFTIMIU

Comentariu "Copilarie" de Victor Eftimiu Cuprinznd circa o suta de volume, creatia literara a lui Victor Eftimiu este constituita din piese de teatru, opere n proza, scrieri memorialiste, poezii etc... In cadrul acestor genuri literare a abordat si subiecte adresate copiilor: "Prichindel", "Palmasul codrilor", "Povestile lui Mos Cocos Cocolos", "Iepurasul de turta dulce"etc. (basme), "Cntecul mamei si al copiilor" (poezii) etc, el fiind "unul dintre cei mai buni autori de literatura pentru cei mici" (Marian Popa). Prima placheta de versuri (Poemele singuratatii) a aparut n 1912, iar n anul 1957 este publicata antologia "Oda limbii romne" ngrijita de autorul nsusi, care cuprinde perioada 1906-1956 si din care se remarca poezia ce da titlul antologiei, oda "Lui Eminescu" s.am.d. Dupa cum arata si titlul, poezia este o elegie n care autorul si exprima tristetea, regretul si nostalgia pentru pierderea copilariei. Ajuns la o alta vrsta, la cea a maturitatii sau a senectutii, el se ntoarce cu ochii sufletului catre copilul de odinioara, proiectia catre trecut fiind declansata de exuberanta, veselia si jocurile copiilor din preajma sa, prilej de adnca tristete si mila "de cel care-a fost altadata copilul". Acum i apar n minte copilul sfios, visator de odinioara, jocurile si tovarasii din copilarie, iar antiteza dintre acesta si exuberanta celor din preajma-i (sugerata prin intermediul enumeratiilor zburdnd, sarind si tipnd si al comparatiei rznd ca nebunii) determina tristetea pentru pierderea copilariei, puternic exprimata prin epitetul "tristete adnca". Ideea copilariei de mult trecute, raportata la jocurile de acum ale copiilor este reluata si accentuata n ultima strofa a fragmentului unde maturul priveste cu ochii umeziti de emotie si tristete "fantoma

pierdutei copilarii". De data aceasta, veselia copiilor este sugerata prin epitetul "soarele vesel", nsusire specific umana care este astfel transferata asupra unui element al naturii. Acum si face loc durerea sfsietoare pentru trecerea ireversibila a copilariei, care apare doar ca o nalucire strecurndu-se discret, aproape imperceptibil, printre copiii aflati la joaca. Fragmentul este structurat din doua strofe (prima si a treia) alcatuite din cte patru versuri (catrene) n care poetul si exprima sentimentele determinate de trecerea copilariei (tristetea, jalea, durerea), ntre ele intercalndu-se strofa a doua, alcatuita din cinci versuri n care este evocata copilaria pierduta. Daca aceasta strofa apare ca un moment de detensionare sufleteasca facnd loc evocarii nostalgice, cea de-a treia strofa si ultima vine sa potenteze (sa sporeasca) sentimentele anterioare: jalea si durerea iau locul tristetii si nostalgiei din versurile anterioare, caci poetul este neputincios n fata scurgerii timpului si implicit a destinului. Lirismul covrsitor al textului este sporit si de masura si ritmul versurilor, iar lipsa rimei da posibilitatea exteriorizarii firesti a starii de spirit a poetului n ciuda faptului ca el este considerat "un sentimental care se cenzureaza prin luciditatea ceruta de travaliul tehnic, care-si mascheaza trairile n fastuoase vesminte parnasiene".

Hotarul nestatornic de Ionel Teodoreanu In aceasta opera literara, scriitorul Ionel Teodoreanu ne descrie tristetea unei mame de copilul acesteia, fata de anii ce vor urma. Doamna Deleanu privi cu nostalgie la podoaba capilara a fiului ei Danut. Buclele lui Danut aveau nuante variate: castanii pe dinafara, ruginii pe dinauntru si aramii pe la marginea suvitelor. Dimineata, parul lui Danut rasarea ca o gramada de lalele inflorite in gradinile somnului. Mama se gandi la infatisarea copilului care nu va mai fi aceeasi odata cu trecerea la adolescenta. In timp ce atipise pe dormeza, mama i-a taiat o suvita in semn pentru anii ce vor urma. Danut se servi cu ciocolata din sifonier si merse in sufragerie sa-l intampine pe unchiul Puiu.

La medeleni roman (trilogie) de Ionel Teodoreanu LA MEDELENI Roman (trilogie) de Ionel Teodoreanu. Fragmente din acest roman au fost publicate mai intai in cateva numere succesive ale revistei Viata romaneasca" din . Cel dintai volum al trilogiei (Hotarul nestatornic) a aparut in 1925, la Editura Cartea Romaneasca; la distanta de un an, i-a urmat (in 1926) cel de al doilea volum (Drumuri), pentru ca, in 1927, trilogia sa se incheie cu volumul intre vanturi. La Medeleni - cel mai cunoscut si, nu incape indoiala, cel mai popular dintre romanele lui Ionel Teodoreanu - este o opera cu puternice trasaturi autobiografice, desi scriitorul a protestat cu toata hotararea impotriva unor astfel de pareri (in conferinta Cum am scris

Medeleni?', rostita in 1937, la Sibiu, Ionel Teodoreanu tinea sa precizeze, in termeni explicitti, ca Hotarul nestatornic nu era autobiografierea copilariei autorului"), linii comentatori au fost inclinati sa vada in autobiografismul" acesta al romanului una din carentele sale majore; Pompiliu Constantincscu, de pilda, nota, pe un ton de repros, ca in loc sa vedem reactia unui adolescent in fata problemelor creatiei, procesul de obiectivare si de transformare ce se savarseste in el, pentru Ionel Teodoreanu, Dan Deleanu devine doar un prilej de a-si explica si justifica procedeele din romanul sau insusi". Adevarul este ca, sub acest raport, Ionel Teodoreanu trebuie mai degraba sa fie socotit un precursor; romanul romanesc, mai cu seama in anii '30, va recidiva tot mai des (prin Anton Holban, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Octav Sulutiu s. a.) intr-o directie a autobiografismului". Este asadar un merit (iar nu un neajuns) al literaturii lui Ionel Teodoreanu , acela de a se fi inscris - inaintea altora - in noul curs; aceasta orientare se afla de altminteri, dupa toate probabilitatile, la originea si a marelui succes de public de care romanul se va bucura in epoca. Dintre formele literaturii autobiografice, trilogia La Medeleni se apropie cel mai mult de structura romanului de formatie" (Bildungsroman), scriitorul urmarind etapele distincte ale maturizarii biologice, sufletesti si intelectuale a protagonistului (Dan Deleanu) Prima parte a trilogiei (Hotarul nestatornic) este inchinata copilariei, iar fenomenul cel mai semnificativ, in aceasta sfera, il reprezinta medelenismul. Conceptul va fi definit de scriitor, prin aproximari succesive, atat pe latura sociala (fiind pus in legatura cu burghezia noastra asezata, superioara", cu standardele de viata ale acesteia), cat si istorica (medelenismul avand in vedere un stil de viata patriarhal, pe cale de disparitie, inrudit sub multe aspecte cu cel evocat de romancierul Duiliu Zamfirescu, in Viata la tara), dar si regionala (prin anumite implicatii ale sale, medelenismul apare ca un fenomen specific sufletului moldovenesc, mult mai inclinat spre visare si melancolie, decat activul suflet al munteanului: Dragii mei, lenea moldoveneasca

incepe cu vorba moldoveneasca si se incheie cu fapta moldoveneasca" -teoretizeaza Herr Direktor). Cu cel de al doilea volum (Drumuri), romancierul isi urmareste eroii la o alta varsta (aceea a adolescentei), zabovind asupra catorva dintre problemele specifice acesteia (indeosebi sexualitatea). Actiunea nu se mai desfasoara in cadrul rustic al Medelenilor (proprietatea familiei Deleanu), ci in tumultul citadin al Bucurestilor, unde Danut este elev in ultimele clase de liceu. Nostalgia ritmurilor de viata patriarhale face tot mai mult loc, in acest volum, freneziei cu care sunt traite ritmurile vietii moderne; Danut Deleanu (dar si Olguta) practica sporturile (tenis, scrima, calarie), ca orice copil al veacului, duce o viata nocturna, iubeste escapadele automobilistice etc. Cu cel de al treilea volum (Intre vanturi), patrundem intr-o varsta a maturitatii depline; nestatornicia erotica de pana acum a lui Danut Deleanu (respectiv pasagerele lui pasiuni pentru usuratica Adina Stephano, pentru perversa Ioana Palla, ori pentru vulgara Rodica) se preschimba in statornica pasiune pentru Monica. Pe de alta parte, preocuparile literare ale eroului dobandesc tot mai mare consistenta, incep sa prinda contur anumite proiecte epice din ce in ce mai indraznete, intre care si elaborarea unui roman dedicat medelenismului; intre vanturi capata astfel structura de roman al unui roman", anticipand astfel, si pe aceasta latura, o anumita linie de evolutie a romanului romanesc din deceniul urmator. Sub raport stilistic, romanul lui Ionel Teodoreanu ilustreaza un sindrom pe care scriitorul insusi l-a denumit cu termenul de metaforism". In Dnonuri, prozatorul explica aceasta manie a definitiilor metaforice printr-o necesitate de a se inradacina in concret: Se simtea (Danut - n. n.) fratele salbaticilor care poarta cercei si amulete izbavitoare de maniile zeilor prevazuti si neprevazuti. Adora concretul spre a se izbavi, prin el, de teroarea abstractului. Facea metafore cum isi astupa femeile ochii si urechile, cand le e frica prea tare". Sindromul metaforismului isi gaseste - in cazul lui Dan Deleanu - o expresie liminara in cateva din incercarile literare de inceput, avand caracterul unui repertoriu nud

de concentrate definitii metaforice, cum este si caietul intitulat, sugestiv, Alunele veveritei. Iata cateva mostre: ,flopul. iti vine sa prinzi cu degetul varful acestui minutar oprit si, invartindu-l in circonferinta, sa-l aduci la loc si sa astepti bataia imensului orologiu"; sau: ,jiandunelele. S-au molipsit stand mereu pe sarmele de lelegraf si au devenit urgente si incoherente". Etc. Limbajul scriitorului devine insa cu mult mai interesant si mai revelatoriu, de fiecare data cand stilul metaforizant este parasit in favoarea unui stil analitic. Mircea Eliade s-a numarat, de altminteri, printre cei dintai care au atras atentia asupra valentelor de modernitate pe care le detine scrisul lui Ionel Teodoreanu, dincolo de cunoscuta febricitate lirica a acestuia: in povestirile si romanele lui bate, dezmierdator, un vant de patriarhalitate. Si, cu toate acestea, maniera si limba folosita de el intru redarea acestor realitati specifice romanesti (respectiv moldovenesti) e tot ce poate fi mai personal, mai modern, mai imbibat de adevarurile invatate de la simbolisti si de la Proust". Subtilitatea si supletea, stilul acesta analitic si le datoreaza, intr-o masura considerabila, de buna seama, experientei de avocat a lui Ionel Teodoreanu Oricum, unul dintre episoadele cu adevarat memorabile - sub raportul scriiturii ale romanului ramane povestea primului proces in care pledeaza Dan Deleanu, la Curtea cu juri. Cazul prezinta unele complicatii (Acuzatul, om cu vaza in societatea ieseana, mosier bogat, isi violase propria fiica, traind cu ea maritalmente, vreme de doi ani. Intr-o zi, fata fugise cu un tanar vecin de mosie, la Iasi. Dupa o noapte petrecuta la hotel, isi denuntase parintele"), prilejuind insa, tocmai prin aceasta, lui Dan Deleanu, desfasurarea unei cazuisici psihologice de un mare rafinament. La Medeleni este - asemeni celorlalte romane ale lui Ionel Teodoreanu - un amestec de trasaturi eterogene, indreptatind critica sa vorbeasca, pe de o parte, despre un

samanatorism moldovenesc" al scriitorului, dar, pe de alta parte, si despre trasaturile moderniste ale acestei opere.

Toamna" De O. Goga

In poezia Toamna , Octavian Goga descrie cu multa sensibilitate si melancolie tabloul trist al sfarsitului de toamna .Poetul sufera alaturi de puiul golas de ciocarlie , sufletul sau vriband adanc la tristetea care acuprins natura. Incet , incet atmasfera devine intunecata si apasatoare .

Imaginea padurii este deprimanta sub povara de plumb a norilor cenusii . Pe campul pustiu , porumbul uscat tremura cuprins de frigul toamnei . Nu se mai aud sonoritatile vesele ale verii , natura devine mohorata , trista , pustiita de frig si apasata de cenusiul norilor . Dinspre miazanoapte , isi face aparitia vantul nemilos . Puterea lui face sa fie smulsa cate o sindrila de pe sura . Sub loviturile vifornitei pagane, nucii batrani devin neputinciosi , iar pe cumpana fantanii ,, plange un pui de ciocarlie singur si trist , lipsit de ocrotirea mamei . Auzind plansul puiului de coicarlie , poetul isi simte sufletul cuprins de tristete si singuratate asemenea puiului de coicarlie .

Descriindu-ne peisajul de toamna , cu transformarile care au loc in natura , Octavian Goga reusesta sa ne aduca sufletul alaturi de al sau , sa-i intelegem tristetea si emotia . Mi-a placut aceasta poezie deoarece poetul Octavian Goga a reusit cu multa sensibilitate sa ma faca sa inteleg ca in natura ca si in viata se intampla si lucruri triste .

Ciobanila-Vasile Voiculescu -rezumat Vom incepe cu niste rezumate care se gasesc mai rar pe internet:

Ciobanila Vasile Voiculescu

Rezumat: Intr-o zi un caine statea jos:parea mort.A incercat sa se ridice ,dar a cazut inapoi.Deodata un om ii puse un lant si il lega de un lemn.Ii daduse cateva bucatele de mamaliga si il lasa acolo.A stat putin cainele..dar nu a mai rezistat:a desprins lantul de lemn si a plecat.Acest caine era ciobanesc,si inainte pazea oile,dar baciul nu mai avu mancare pentru el si il dadu acelui om care l-a legat. Cainele a mers un pic pe drum,pana a vazut o cladire:era o scoala. El credea ca copiii erau mieii si dascalul baciul.Prima data copiii s-au speriat de el...dar apoi le-a fost drag de acesta.Invatatorul a adoptat catelul.Acestia i-au pus numele Ciobanila.Ciobanila era un catel cuminte.Iarna mergea cu copiii la colindat,iar vara pe camp.Cu toate acestea..catelul nu putea uita de vechea s-a familie. Intr-o zi ,pe neasteptate ,turma lui veche ,trecu pe acolo,cu baciul in

frunte.Vazandu-i ,fara sa se uite inapoi,Ciobanila o lua la fuga spre ei.I-a sarit in brate baciului..i a plecat impreuna cu ei.

COMENTARIU CIOBANILA, REZUMAT, VASILE VOICULESCU

Comentariu "Ciobanila" rezumat de Vasile Voiculescu Poet, prozator si dramaturg, Vasile Voiculescu (1884-1963) a avut un destin aparte n literatura romna, caci, daca poeziile si creatia dramatica au fost cunoscute nca din timpul zbuciumatei sale vieti, proza apare postum si prin valoarea ei a constituit un eveniment spectaculos, nct interesul criticii s-a orientat imediat asupra acesteia, reliefandu-i originalitatea izvorta din mituri, din fabulosul folcloric, din magie si practici oculte. Proza sa a fost publicata n anul 1966, n doua volume: "Capul de zimbrii" si "Ultimul Berevoi", cu subtitlul "Povestiri", din primul volum facnd parte si naratiunea "Ciobanila", datata 24 iunie 1957. Aceasta, ca si "Revolta dobitoacelor", "Amintiri despre pescuit", "Sarpele Aliodor" vizeaza universul infantil, fara a fi destinate nsa copiilor, caci sensul lor este mult mai profund, ilustrnd raportul omanimal, comunicarea celor doua regnuri, care apar, n mod ciudat, inversate. Firul epic al povestirii "Ciobanila" este usor de rezumat. Samson, un cine ciobanesc, fiind bolnav, este abandonat de baci ntr-un sat. Cinele, asa cum spera si stapnul sau, se nsanatoseste, dar suporta cu greu singuratatea pna ntr-o zi, cnd, copiii din sat i redau voiosia si ncrederea de odinioara. Vindecat definitiv, Ciobanila, asa cum l

reboteaza nvatatorul si copiii, si regaseste turma si stapnul, revenind n lumea muntelui si a stnei. Fragmentul din manual ni-l prezinta mai nti pe Samson, un cine "cu blana vlvoi, terfelita de pulberi si noroaie, cu lantul trs dupa el" care si face aparitia n curtea scolii din catunul Poeni. Copiii se sperie, nvatatorul intervine si-l alunga, dar, la insistentele elevilor, dascalul l primeste n scoala si-i ngaduie sa-i conduca copiii spre casele lor. Samson si ndeplineste constiincios slujba- i nsoteste pe elevi alergnd cnd n frunte, cnd pe laturi si alunga din calea lor cinii satului "de care copiii aveau frica si se aparau cu pietre si ciomege". Acum, nvatatorul si da seama ca Samson este un cine ciobanesc care "venea de la o stna si era deprins cu disciplinarea oilor". Dascalul pune la ncercare vointa cinelui n fata momelii, dar Samson nu se lasa ademenit de "halca de carne ", ceea ce strneste admiratianvatatorului care "l mbratisa, si-l saruta chiar acolo n mijlocul drumului". Samson devine un fel de monitor si aparator al copiilor-, i primea la scoala, i supraveghea n timpul recreatiilor si intervenea n disputele dintre ei pedepsindu-i si potolindu-i pe cei rai, fiind considerat "un cine nazdravan" "care te scoate si din ghearele zmeului". Invatatorul si copiii cauta un nume pentru cine si dupa lungi discutii este botezat Ciobanila, pentru ca i pazeste si se poarta cu ei ntocmai ca un cioban cu mieii stnei. In aceasta opera, scriitorul si propune sa sondeze "sufletul" animalului si de aceea aflam ce gndeste cinele despre copii si despre nvatator, dar oamenii sunt raportati la lumea cunoscuta de Samson: curtea scolii este "trla" n care stau copiii mieii paziti de baciul lor, nvatatorul. Nu lipseste nici elementul fabulos, caci Samson e

vazut de copii asemenea unui Fat-Frumos din basmul "cu GreulPamntului si Usurelul-Pamntului", iar prin inversarea regnului animal cu cel uman, "povestea cinelui ncepe chiar sa semene cu drama unui om lovit de amnezie care nvata lumea din nou si-si recapata memoria" (Elena Zaharia Filipas). Nararea ntmplarilor, mpletita cu descrierea, reliefeaza si cteva nsusiri ale personajelor. Invatatorul este, din perspectiva de percepere a cinelui, "baciul" copiilor, "un om voinic si mustacios, cu o nuia n mna", ceea ce sugereaza intransigenta sa fata de elevi. Cu toate acestea, n tot ce face, dovedeste vocatie de dascal. Ii supravegheaza atent pe copii, le asculta parerile si le explica rabdator tot ceea ce acestia doresc sa stie sau nu nteleg. Desi la nceput se nsala si el n privinta cinelui si l alunga cu pietre, si schimba atitudinea cnd se convinge ca Samson "e un cine bun" si-i sfatuieste pe copii sa aiba grija de el si sa nu-l necajeasca niciodata. Urmareste cu atentie reactiile si comportarea cinelui din dorinta de a se convinge de fidelitatea si corectitudinea acestuia. El iubeste animalele; dovedeste calitati de dresor si cnd este satisfacut de comportarea lui Samson l mbratiseaza si-l saruta "acolo n mijlocul drumului". Cu tact si rabdare stie sa le motiveze copiilor atitudinea cinelui (" Eu i-am dat porunca [...] sa-mi prinda si sa-mi aduca pe toti cei neastmparati," si sa-i determine sa accepte numele Ciobanila, motivndu-si parerea: Pentru ca se poarta cu voi si va pazeste ntocmai ca un cioban cu mieii stnei." Speriati, la nceput, de prezenta cinelui despre care cred ca este turbat, copiii sunt receptivi la propunerea dascalului, fiind de acord sal ngrijeasca pe Samson: " l ngrijim, l ngrijim! strigara toti voiosi.". De asemenea, accepta sa-i conduca pna acasa si sunt satisfacuti ca i apara de cinii satului "de care copiii aveau frica [...]". Ei nu nteleg, pentru nceput, prea bine comportarea cinelui, dar arunci cnd acesta i disciplina pe cei rai si neastmparati, copiii mai slabi se bucura si i cer chiar ajutorul "cnd erau ncoltiti ori batuti de cei mari". Astfel, pentru ei, Samson devine un cine nazdravan. Copiii

dovedesc multa imaginatie si l aseamana unui Fat-Frumos care i scoate chiar din ghearele zmeului. Uimiti la nceput de propunerea nvatatorul privind numele cinelui, ei cedeaza cuminti si ascultatori n fata argumentelor dascalului. Samson este, de fapt, eroul povestirii deoarece autorul insista asupra lui si-l prezinta n evolutia sa comportamentala. La nceput, cinele este nfatisat fioros, "cu blana vlvoi, terfelita de pulberi si noroaie, cu lantul trs dupa el". Desi era hd, nu parea primejdios. Si cu toate ca este alungat mai nti cu pietre, Samson persevereaza si este acceptat pna la urma de copii si de dascal. Simte afectiunea acestora si cnd este pus n slujba si-o face cu credinta (i nsoteste pe copii, i apara), capata ncredere n sine ("de data aceasta nu mai pasea sfios n coada alaiului") dovedindu-se un paznic grijuliu, inimos si viteaz. Cu o uimitoare stapnire, cinele trece cu bine si o alta ncercare, rezistnd tentatiei de a mnca bucata de carne. El evolueaza nu numai comportamental, ci si ca aspect exterior: "Ajunsese mndria scolii. Se facuse din nou frumos. Ploile l spalasera si latele lui nvoalate l mbracau ntr-o sarica alba din crestet pnan vrful cozii." Devotat nvatatorului si ascultator, i disciplineaza pe copiii rai, i ajuta pe cei slabi, ceea ce i aduce faima de cine nazdravan. Prin ceea ce face, Samson si manifesta, de fapt, comportamentul mostenit de la naintasi ("asa cum primise el predanie din batrnii cini, mosi-stramosi ai stnelor"), aplicat nsa unui alt mediu. Cu toate acestea, scriitorul i confera atribute umane: cinele gndeste, vorbeste cu sine, ramne uluit, pricepe etc. Insusirile personajelor sunt evidentiate fie direct prin descriere, fie indirect prin fapte, gnduri, atitudini, prin felul de a vorbi. Asa se explica si faptul ca n acest fragment scriitorul mbina armonios cele trei moduri de expunere: naratiunea, descrierea si dialogul. Naratiunea contine ntmplarile relatate de scriitor, prin descrierea presarata cu unele epitete sunt portretizate personajele, iar dialogul vine sa dinamizeze actiunea, sa evidentieze atitudinea eroilor.

Se observa si n aceasta opera literara trasaturile caracteristice ale prozei lui Vasile Voiculescu, fabulosul (cinele gndeste, si zice), "situarea n afara lumii din poveste", nglobarea realitatii povestitorului n imaginarul povestirii.

BALADA UNUI GREIER MIC, REFERAT, GEORGE TOPARCEANU

Compunere "Balada unui greier mic" de George Toparceanu Peste dealuri zgribulite,/Peste arini zdrenuite,/A venit aa, deodat,/Toamna cea ntunecat. Lung, slab i zlud,/Boteznd natura ud/C-un mnunchi de ciumafai, -/Cnd se scutur de ciud,/mprejurul ei departe/ Risipeten evantai/Ploi mrunte,/Frunze moarte,/Stropi de tin,/Guturai i cum vine de la munte,/Blestemnd/i lcrimnd,/Toi ciulinii de pe vale/Se pitesc prin vguni,/Iar mceii de pe cmpuri/ O ntmpin n cale/Cu grbite plecciuni Doar pe coast, la urcu,/Din csua lui de hum/A ieit un greieru,/Negru, mic, muiat n tu/i pe-aripi pudrat cu brum: - Cri-cri-cri,/Toamn gri,/Nu credeam c-o s mai vii/nainte de Crciun,/C puteam i eu s-adun/O grun ct de mic,/Ca s nu cer mprumut/La vecina mea furnic,/Findc nu-mi d niciodat,//i-apoi umple lumea toat/C m-am dus i i-am cerut

Dar de-acu,/Zise el cu glas sfrit/Ridicnd un picioru,/Dar de-acu s-a isprvit/Cri-cri-cri,/Toamn gri,/Tare-s mic i necjit! Cunoscut ca poet al anotimpurilor (mai ales n Rapsodii), al lumii gingase a florilor si a micilor vietuitoare, George Toprceanu a nfatisat n lirica sa acest univers cu duiosie si umor, el fiind un sentimental care transforma "-n glume lacrimile clare". O astfel de opera literara este si "Balada unui greier mic", publicata n saptamnalul "Lumea bazar", n anul 1923, fiind apoi inclusa n editia urmatoare a "Baladelor vesele si triste". Poezia are o structura bine articulata, ncepnd cu sosirea toamnei si ncheindu-se cu monologul greierului prin care "exprima o mare delicatete si duiosie". (C. Ciopraga) Sosirea neasteptata a toamnei "celei ntunecate" este prezentata expeditiv n primele patru versuri, poetul insistnd asupra rapiditatii actiunii, asupra surprizei ("A venit asa, deodata") si a dimensiunilor impresionante ale peisajului luat n stapnire de anotimp ("Peste dealuri zgribulite./Peste tarini zdrentuite"). Elementele cadrului natural sunt caracterizate prin epitetele zgribulite si zdrentuite care atribuie nsusiri celor doi termeni ai enumeratiei peste dealuri, peste tarini, iar epitetul cea ntunecata evidentiaza una din trasaturile anotimpului atmosfera mohorta. Toprceanu insista apoi asupra chipului toamnei prin intermediul epitetului triplu lunga, slaba si zaluda, cu rol personificator, ea aparnd asemenea uni duh malefic care lasa n urma sa toate relele posibile: "Ploi marunte,/ Frunze moarte,/ Stropi de tina./ Guturai./" Enumeratia ploi, frunze, stropi de tina, guturai ntre termenii careia se intercaleaza epitetele marunte si moarte reliefeaza ntr-un ritm alert fenomenele specifice acestui anotimp si transmite un sentiment de neliniste si de teama. Natura reactioneaza diferit n fata toamnei care "|vine de la

munte/Blestemnd si lacrimnd": cuprinsi de panica, ciulinii "se pitesc prin vagauni", macesii o ntmpina "cu grabite plecaciuni", iar greierasul si face aparitia "pe coasta, la urcus" iesind "din casuta lui de huma". Att toamna, care blestema si lacrimeaza (sugestie a vntului si a ploii), ct si celelalte elemente ale naturii apar personificate prin intermediul unor verbe de miscare: "se pitesc", "ntmpina", "a iesit". Cu o arta desavrsita de miniaturist, de fin bijutier, scriitorul zaboveste asupra imaginii greierului insistnd asupra coloritului prin folosirea enumeratiei "negru, mic, muiat n tus..., pudrat cu bruma". Duiosia si compasiunea cu care Toprceanu vorbeste despre greier, gingasia acestuia sunt evidentiate att de enumeratia anterioara, ct si de diminutivele "casuta" si "greieras". Partea finala, care cuprinde monologul greierului, copleseste prin delicatete si duiosie, depasind cu mult gingasia existenta n alte creatii, cum ar fi "Rapsodii de toamna". Toamna l gaseste pe greier cu camara goala, fapt pe care-l motiveaza prin credulitatea sa izvorta dintr-un calcul gresit ("Nu credeam c-o sa mai vii/ nainte de Craciun./ Ca puteam si eu s-adun/ O graunta ct de mica/"). Drama micii vietati este cu att mai mare, cu ct posibilitatea mprumutului la "vecina furnica" este exclusa atta timp ct orice ncercare este urmata de refuz si de brfa: "Fi'nca nu-mi da niciodata,/ Si-apoi umple lumea toata/ Ca m-am dus si i-am cerut../". De aceea, n cuvintele greierului si face loc disperarea si resemnarea ("Dar de-acus, [...]/ Dar de-acus s-a ispravit.../"), singura consolare ramnndu-i autocompatimirea: "Cri-cri-cri,/ Toamna gri,/Tare-s mic si necajit/" In cuvintele greierului ca si n ntregul text si face loc umorul, "folosit ca mijloc de transmitere a duiosiei" (D. Micu), caci scriitorul priveste cu ngaduinta, cu ntelegere pasivitatea, neglijenta, naivitatea, ca atribute specific omenesti. Un rol important n reliefarea atitudinii poetului l au si epitetele "toamna gri", glas sfrsit", diminutivul ..piciorus", repetitia "dar de-acus'\ si adjectivele cu rol de nume predicativ "mic si necajit", care mbogatesc registrul stilistic folosit anterior.

Prin personificarea greierului "care poate fi totodata un om sarmant, [...] un umil functionar. [...] un poet necunoscut, neanteles" (D. Micu), prin atitudinea acestuia, Gcorge Toprceanu prefigureaza fabulele de mai trziu, scrise ntre 1930-1936, aceasta balada putnd fi socotita un exercitiu preliminar, chiar daca si are nota ei de originalitate evidenta. PRSLEA CEL VOINIC I MERELE DE AUR MOMENTELE SUBIECTULUI Expoziiunea Aciunea se petrece demult pe trmul acesta (ntr-o mprie) i pe trmul cellalt ( la palatele zmeilor ). Timpul este neprecizat : a fost odat ca niciodat . Personajele sunt : mpratul i cei trei fii ai si. Situaia iniial mpratul avea un mr care fcea mere de aur, dar nu putea s guste din ele. Intriga Deoarece venea cineva i fura merele de aur din grdina mpratului i nimeni nu reuea s-l prind pe ho, Prslea reuete s-l conving pe mprat s-l lase i pe el s-i ncerce norocul. Desfurarea aciunii Prslea i pregtete un arc cu sgei, cri de citit, dou epue. Se aeaz la pnd i reuete s-l rneasc pe hot, ns acesta fuge. Dimineaa Prslea i duce mpratului mere de aur pe o tipsie, iar acesta de bucurie nu vrea s mai aud de hoi. Prslea ns nu se las cu una cu dou i hotrte s porneasc n cutarea acestora mpreun cu fraii si. Ajung la marginea unei prpastii, fraii ncearc s coboare, dar nu reuesc. Prslea este cobort pe trmul cellalt i, dup ce se mir c aici totul este schimbat, pornete la drum. Ajunge la un palat unde o fat de mprat i alte dou surori ale ei au fost rpite de nite zmei. Prslea se lupt pe rnd cu zmeii, i nvinge,

transform palatele n mere i pornete spre locul de unde puteau ajunge pe trmul lor. Fetele sunt trase n sus de ctre cei doi frai mai mari. Punctul culminant Frai l prsesc pe Prslea pe trmul cellalt. De aici desfurarea aciunii continu. Prslea salveaz nite pui de zgripsor, drept rsplat zgripsoroaica l duce pe trmul su. Deznodmntul Ajuns la curtea tatlui su, Prslea intr ucenic la un argintar i reuete s ndeplineasc toate dorinele fetei celei mici de mprat. Astfel, el este recunoscut de mprat i las ca Dumnezeu sa hotrasc cine este vinovat, fraii si fiind omori de sgeat. Prslea se cstorete cu fata cea mic de mprat i motenete tronul mpriei.

Basmul Praslea cel voinic si merele de aur - momentele subiectului

Basmul Praslea cel voinic si merele de aur Petre Ispirescu este unul dintre marii culegatori de folclor din literatura noastra. El a cules folclor dar inacelasi timp a si prelucrat folclor. Termenul de basm este de origine slava si inseamna povestire, nascocire. Basmul a aparut din timpuri vechi si au la baza legende scrise cu privire la lumea inconjuratoare legi care nu permit abaterea de la normal, legi care sanctioneaza aspru greselile unora din personaje. Titlul acestui basm este alcatuit din mai multe substantive si un adjectiv.

Textul apartine genului epic deoarece sentimentele autorului sunt exprimate in mod direct prin intermediul faptelor si a personajelor. Modul de expunere dominant este naratiunea, aceasta se impleteste insa cu dialogul avand in acest fel si un proces de dramatizare. Deoarece modul de expunere dominant este naratiunea actiunea cunoaste momentele subiectului. Expozitiunea: actiunea se petrece demult pe taramul acesta si pe taramul celalalt. Intriga: deoarece venea cineva si fura merele dea aur din gradina imparatului si nimeni nu reusea sa-l prinda pe hot, Praslea reuseste sal convinga pe imparat sa-l lase si pe el sa-si incerce norocul. Desfasurarea actiunii: Praslea isi pregateste un arc cu sageti, carti de citit, doua tepuse. Se aseaza la panda si reuseste sa-l raneasca pe hot, insa acesta fuge. Dimineata Praslea ii duce imparatului mere de aur pe o tipsie iar acesta de bucurie nu vrea sa mai auda de hoti. Praslea insa nu se lasa cu una cu doua si hotaraste sa porneasca in cautarea acestora impreuna cu fratii sai. Ajung la marginea unei prapastii, fratii incearca sa coboare dar nu reusesc. Praslea este coborat pe taramul celalalt si dupa ce se mira ca aici totul este schimbat porneste la drum. Ajunge la un palat unde o fata de inparat si alte doua surori ale ei au fost rapite de niste zmei. Praslea se lupta pe rand cu zmeii, ii invinge, transforma palatele in mere si porneste spre locul de unde puteau ajunge pe taramul lor. Fetele sunt trase in sus de catre cei doi frati mai mari. Punctul culminant: frati iil parasesc pe Praslea pe taramul celalalt. De aici desfasurarea actiunii continua. Praslea salveaza niste pui de zgripsor, drept rasplata zgripsoroaica il duce pe taramul sau. Deznodamantul: Praslea este recunoscut de imparat si lasa ca Dumnezeu sa hotarasca cine este vinovat. Ca specie literara este un basm deoarece actiunea are la baza un conflict intre forte simbolice care intruchipeaza binele si raul, elementele reale se imbina cu cele fantastice, timpul si spatiul

desfasurarii actiunii nu sunt bine precizate si se intalnesc formule de inceput de mijloc si de sfarsit. ,,Praslea cel voinic si merele de aur fiind un basm popular are caracteristicile tuturor creatiilor populare. Caracter anonim deoarece nu i se cunoaste autorul, caracterul colectiv rezulta din faptul ca la crearea lui au participat o colectivitate de oameni. Fiind creat de oamenii din popor are caracter popular, pentru ca a circulat pe cale orala din generatie in generatie, de la om la om are caracter oral. Deoarece in rostirea lui este insotit de gesturi si mimica, are caracter sincretic. Textul este un basm deoarece actiunea are la baza un conflict intre forte simbolice care intruchipeaza binele (Praslea,fetele de imparat, zcripzuroaica) si raul(fratii cei mari, zmei si balaurul). La fel ca in toate basmele in final invinge binele. Textul este un basm deoarece faptele reale se imbina cu cele fantastice. Intamplarile reale sunt existenta imparatului, a fetelor de imparat, a hotului iar cele fantastice existenta unui mar care facea mere de aur, furtul merelor de catre zmei, discutia lui Praslea cu corbul, transformarea palatelor in mere. ,,Praslea cel voinic si merele de aur este un basm deoarece timpul si spatiul desfasurarii actiunii nu sunt precizate cu exaccitate. Actiunea se petrece de mult ,,odata ca niciodata, pe taramuri diferite: pe taramul acesta si pe taramul celalalt, un taram plin de mistere. Fiecare se conduce dupa legi proprii si are o infatisare diferita. Nu sunt precizate nici timpul nici durata intamplarilor. Se intalnesc formule specifice acestei specii literare: de inceput, de mijloc si de sfarsit. Formule de inceput ,,a fost odata ca niciodata au rolul de a-l introduce pe cititor in atmosfera fantastica. Formule de mijloc ,,si mersera, si mersera, si mersera , ,,si se luptara, se luptara, se luptara au rolul de ai atrage cititorului atentia asupra a ceea ce urmeaza. Formule de incheiere ,,s-am incalecat pe-o sa si v-am spus poveste-asa au rolul de al aduce pe cititor la realitate.

Textul este un basm deoarece se intalnesc cifre magice: trei (zmei, frati, palate),sapte si ciofra o suta. Textul este un basm si se caracterizeaza prin oralitatea stilului. Acesta se realizeaza prin imbinarea vorbirii directe cu vorbirea indirecta prin folosirea de expresii populare. ,,Praslea cel voinic si merele de aur este un basm deoarece are un caracter moralizator. Intrucat poseda toate trasaturile acestei specii literare ,,Praslea cel voinic si merele de aur este un basm.

Prslea cel voinic i merele de aur - rezumat -Un mprat iubit are trei fii i o grdin dintre cele mai frumoase. n aceasta are unmr care face mere de aur, dar pe care el na reuit s le guste niciodata datorita faptului ca infiecare an acestea sunt furate. In ciuda numerosilor viteji care au incercat sa prinda hotul dar n-au reusit, printre care se numara si cei doi fii ai imparatului, Praslea, mezinul familiei,decide sa incerce si el.Acesta reuseste ceea ce atatia altii nu au izbutit si il raneste pe zmeul hot cu o sageata.Ia cateva mere pe care le daruieste tatalui si apoi pleaca impreuna cu fratii sai dupa zmeu. Seghideaza dupa dara de sange care ii indreapta catre o prapastie, aceasta indrumandu-I catrecelalalt traram. Aici numai mezinul are curajul de a cobori, iar odata ajuns la acolo, zarestetrei palate. Acestea sunt ale unor trei zmei si, pe parcurs ce ii invinge, salveaza trei fete deimparat. Anticipand faptul ca fratii lui vor sa scape de el, reuseste sa evite planul acestora si iiface sa creada ca lau omorat. Iese din prapastie cu ajutorul unei pasari zgripsor ai carei pui i-a salvat.Ajuns in imparatia tatalui, praslea isi dovedeste identitatea cu ajutorul fetei mai micade imparat. In final acesta ii ia locul tatalui sau si se casatoreste cu fata iubita.