P. 1
EXTINDEREA UNIUNII EUROPENE

EXTINDEREA UNIUNII EUROPENE

|Views: 13|Likes:
Published by Cristinel Haliciu
EXTINDEREA
UNIUNII EUROPENE
REALIZĂRI ŞI PROVOCĂRI
Raport prezentat de Wim Kok
Comisiei Europene
EXTINDEREA
UNIUNII EUROPENE
REALIZĂRI ŞI PROVOCĂRI
Raport prezentat de Wim Kok
Comisiei Europene

More info:

Published by: Cristinel Haliciu on Dec 02, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/02/2015

pdf

text

original

Sections

  • Capitolul 1
  • Capitolul 2
  • Capitolul 3
  • Capitolul 4
  • Capitolul 5
  • Capitolul 6

EXTINDEREA UNIUNII EUROPENE

*** REALIZĂRI ŞI PROVOCĂRI

Raport prezentat de Wim Kok
Comisiei Europene

Wim Kok s-a născut în 1938 la Bergambacht. Înainte de a intra în politică, a activat în mişcarea sindicală, fiind preşedinte al Federaţiei Sindicatelor din Olanda şi preşedinte al Federaţiei Sindicatelor Europene. A fost membru al Parlamentului şi lider al Partidului Muncii (PvdA) din Olanda, precum şi vice-preşedinte al Internaţionalei Socialiste. Din 1989 până în 1994 a deţinut funcţiile de ministru de finanţe şi Vice-Prim Ministru, iar din 1994 până în 2002 a fost Prim Ministru al Olandei.

2

CUPRINS
Introducere de Wim Kok Obiectivele raportului meu De ce extinderea ? Contextul actual Abordarea mea O agendă în cinci puncte Rezumat Pace şi stabilitate la scară continentală Acţionând împreună ca europeni Relansarea economiei Pentru o Europă mai sigură Politica de vecinătate Rolul Europei în afacerile internaţionale Construirea Noii Europe De ce se extinde UE De ce doresc ţările să adere Extinderile anterioare Actuala rundă Cetăţenii şi Uniunea în curs de extindere Actualii membri Viitorii membri Întrebări adresate frecvent Economia, piaţa forţei de muncă şi finanţele Efectele economice Comerţul Investiţiile Migraţia şi piaţa muncii Uniunea economică şi monetară Strategia de la Lisabona Costurile bugetare Calitatea vieţii Securitatea internă Mediul înconjurător Securitatea nucleară Standardele alimentare Europa în lume Politica externă şi de securitate Relaţii economice internaţionale Politica de vecinătate Acţionând împreună în Europa Probleme de identitate Reforma instituţiilor UE O mai bună punere în practică a politicilor

1

2

3

4

5

6

3

5. 3. 4. 6. Ateliere de discuţii la Institutul Universitar European 2. 7. 2. Date esenţiale cu privire la UE şi viitoarele state membre Sprijinul de care se bucură extinderea în statele membre UE Sprijinul de care se bucură aderarea în viitoarele state membre Comerţul UE cu Europa Centrală şi de Est Creşterea economică în UE şi viitoarele state membre Cheltuielile bugetare UE destinate extinderii: perioada pre-aderare Cheltuielile bugetare UE destinate extinderii: perioada post-aderare Întâlniri şi participanţi 1. Vizite în viitoarele state membre Bibliografie 4 . Consultări cu organizaţii neguvernamentale 3.Anexe Harta Europei Tabele 1.

Îi sunt recunoscător lui Günter Verheugen. Deşi responsabilitatea asupra raportului îmi aparţine. responsabil cu extinderea. asistat de Wim Van Aken şi Will Phelan. 5 . Membru al Comisiei Europene. La Centrul Robert Schuman. Din numărul mare de experţi care au participat. îi mulţumesc lui Joost Klarenbeek de la Ministerul Afacerilor Externe din Olanda care mi-a acordat un ajutor indispensabil pe tot parcursul proiectului. să depun acest raport până la sfârşitul lunii martie 2003. Heather Grabbe. menţionându-l aici în mod special pe Alain Servantie. Graham Avery a fost îndrumătorul şi raportorul proiectului. Fernando Fernandez. aş dori în mod deosebit să aduc mulţumiri lui Christoph Bertram. Andras Inotai şi Olli Rehn. precum şi lui John Wyles de la GPlus Europe. la el şi-au adus contribuţia multe persoane şi organizaţii. Doresc să mulţumesc personalului Centrului Robert Schuman pentru Studii Avansate din cadrul Institutului Universitar European din Florenţa pentru pregătirea şi publicarea acestui raport şi pentru organizarea unei serii de întâlniri cu experţi. pentru sprijinul acordat. beneficiind de consultanţa şi încurajările date de Helen Wallace şi Jan Zielonka. În scurtul timp pe care l-am avut la dispoziţie (patru luni). care m-a ajutat în contactele cu presa. În final. precum şi oficialilor din departamentul său şi din alte departamente ale Comisiei care au ajutat la pregătirea acestui raport. care mi-au acordat cu generozitate din timpul lor şi m-au sfătuit în ultimele etape ale raportului. rezultatul unei serii de întâlniri cu experţi din diferite ţări şi din diferite domenii. al contactelor cu organizaţii neguvernamentale din Europa şi vizitelor în viitoarele state membre.Mulţumiri Am fost invitat de Romano Prodi. am luat în considerare o gamă cât mai largă de puncte de vedere. Preşedintele Comisiei Europene.

În toată această perioadă. În al doilea rând. Chiar dacă percepţia generală a populaţiei asupra extinderii este pozitivă. dar actualul proces de extindere ajută la îndeplinirea visului părinţilor fondatori ai UE: o Europă unită şi liberă. Războaiele şi atrocităţile din fosta Iugoslavie au demonstrat ce pot să-şi facă europenii unii altora atunci când forţele dezintegrării sunt lăsate să devină mai puternice decât dorinţa de unitate. costurile şi riscurile potenţiale implicate de acest proces. Extinderea UE pentru a cuprinde mai multe ţări va fi însoţită de o pierdere a identităţii naţionale ? Va fi oare posibil să se ia decizii în cadrul UE dacă aceasta va număra atât de mulţi membri ? Oare extinderea va ajuta UE să-şi facă mai puternic auzit glasul pe plan mondial ? Pe măsură ce se apropie de momentul extinderii. atât membrii mai vechi. deşi rămân încă multe de făcut. divizat în urma ultimului război mondial. De ce extinderea ? Extinderea este proiectul cel mai ambiţios întreprins de UE: el reprezintă. El este similar unei fuziuni din lumea afacerilor: adevăratul test al succesului ei este atunci când devine o realitate de zi cu zi pentru cei care muncesc acolo. Acest proces în care societăţi şi popoare sunt aduse laolaltă începe acum. el încearcă să ofere răspunsuri la numărul mare de întrebări adresate de cetăţeni pe parcursul procesului de ratificare pentru aderarea a zece noi membri la 1 mai 2004. UE trebuie să răspundă la aceste întrebări. reunificarea continentului european. de fapt. Înţeleg cât de mult am câştigat în urma procesului de integrare europeană în ultima jumătate de secol.INTRODUCERE Obiectivele raportului meu Prezentul raport analizează implicaţiile şi provocările legate de apropiata extindere a Uniunii Europene (UE). Am fost un european convins toată viaţa mea. Au existat în trecut şi alte valuri ale extinderii într-o Europă divizată. Unele amintiri din tinereţea mea sunt legate de ultimul război mondial şi sunt conştient de valoarea păcii. este necesar ca procesul de informare să continue. Iată de ce este nevoie de o agendă foarte clară pentru gestionarea schimbărilor într-o Uniune Europeană extinsă. În primul rând. 6 . Aderarea a 10 ţări în 2004 este numai o etapă într-un proces care a început cu mai bine de un deceniu în urmă şi care va continua încă mulţi ani de acum încolo. Scopul pe care l-am urmărit este să prezint într-o manieră echilibrată nu numai avantajele şi oportunităţile oferite de primirea de noi membri în UE. De ce se măreşte UE de la 15 la 25 (şi într-o etapă ulterioară mai mulţi) membri ? Care vor fi efectele extinderii asupra vieţii de zi cu zi a cetăţenilor? Sunt speranţele şi îndoielile exprimate în actualele şi viitoarele state membre întemeiate ? Astfel de întrebări puse de cetăţeni merită un răspuns serios. Unele din întrebările adresate vizează probleme de bază ale integrării europene. stabilităţii şi prosperităţii de care ne bucurăm astăzi. ci şi obstacolele. raportul abordează principalele provocări pe care le presupune extinderea. Ce anume va asigura succesul procesului de extindere? Ce trebuie făcut pentru obţinerea unor beneficii maxime şi evitarea unui succes parţial sau chiar a unui eşec al acestui proces ? Scopul meu este să expun principalele domenii în care UE trebuie să elaboreze o strategie în vederea realizării cu succes a extinderii. cât şi cei mai noi au realizat progrese semnificative.

Pentru popoarele din actuala Uniune Europeană. Dar reîntoarcere în Europa a fost mai mult decât un simbol pentru aceste popoare: perspectiva aderării. Perspectiva acestei ancore de stabilitate a fost o condiţie prealabilă a refacerii prosperităţii economice. mai bine de o generaţie. cel puţin în actualele state membre. cu condiţia ca UE să răspundă provocării cu care se confruntă în prezent. UE nu a jucat nici un rol în abordarea problemei Iraq-ului. Membrii săi au fost în mod vizibil profund 7 . date fiind lipsa de voinţă politică şi dificultatea procesului decizional. iar şomajul se încăpăţânează să rămână la cote ridicate. nu numai pe planul securităţii. în perioada Cortinei de Fier şi a Războiului Rece. Climatul actual însă este departe de a fi ideal pentru noile ambiţii sau marile idei. Economia mondială trece prin momente dificile. Pe plan extern. Costurile reale ale extinderii nu pot fi cuantificate prin prisma bugetului UE: efectele cele mai considerabile ale adaptării au fost deja resimţite în viitoarele state membre. Aceste beneficii vor fi consolidate şi sporite. după părerea mea. UE nu reuşeşte să răspundă în mod corespunzător preocupărilor cetăţenilor. există un sentiment tot mai puternic de nesiguranţă şi o teamă crescândă de necunoscut. atât pentru membrii mai vechi. UE trebuie să se reinventeze. iar unele structuri asociate cu un sentiment de securitate au dispărut. Pentru popoarele din Europa Centrală şi de Est. Europa simboliza valorile la care cei care au trăit. coeziunea internă şi rolul său extern. investiţii. într-un număr de domenii. vom vedea că această viziune se confundă cu însuşi scopul urmărit de UE şi de extinderea sa: reunificarea popoarelor din Europa într-un cadru constituţional care să le încurajeze să muncească împreună în condiţii de pace şi stabilitate. stabilitatea şi democraţia din Europa Centrală şi de Est au dus deja la obţinerea unor beneficii semnificative. În politicile sale interne. ca membru. Dar dacă ne luăm răgazul necesar pentru a reflecta. dar până în prezent aceste cuvinte nobile nu au fost însoţite de reformele structurale necesare pentru o creştere stabilă pe termen lung şi pentru un răspuns dinamic la globalizare. o dată cu realizarea extinderii în 2004. În strategia de la Lisabona.În consecinţă. cât şi pentru cei noi. aspirau să se reîntoarcă. extinderea Uniunii Europene este. ci şi al prosperităţii: dezvoltarea rapidă a comerţului a contribuit la crearea de oportunităţi pentru libera iniţiativă. Contextul actual Extinderea are loc într-un moment în care UE se confruntă cu provocări majore în ceea ce priveşte performanţa sa economică. liderii Uniunii Europene şi-au declarat obiectivul de a deveni cea mai competitivă şi cea mai dinamică economie din lume bazată pe cunoaştere. care la rândul său reprezintă fundamentul stabilităţii pe termen lung în regiune. împlinirea unei viziuni – o viziune care este mult prea uşor dată uitării atunci când securitatea şi prosperitatea în Europa sunt considerate a fi ceva de la sine înţeles. Motorul dezvoltării în Europa aproape că s-a oprit. Dar drumul acestor popoare către Europa nu a fost uşor. la UE le-a ajutat să transforme în ireversibilă opţiunea lor pentru o democraţie pluralistă şi o economie de piaţă şi le-a încurajat să meargă mai departe pe calea reformei. Lumea nu stă în loc să ne aştepte. Rezultatele Convenţiei privind Viitorul Europei vor fi cruciale. Procesul de transformare a determinat schimbări masive în întreaga Europă Centrală şi de Est: nu toată lumea a beneficiat în egală măsură de noile oportunităţi apărute. în prezent cea mai importantă chestiune de politică externă din lume. Avem nevoie de un sistem de guvernare care să realizeze un echilibru mai bun între cele două cerinţe înrudite: eficienţă şi legitimitate democratică. În rândul cetăţenilor Europei. noi locuri de muncă şi o creştere economică marcată în Europa Occidentală.

Aceste probleme nu sunt cauzate de extinderea UE. 2. intern şi extern – însoţesc procesul de extindere al UE. Consider că noii parteneri mai au încă o serie de lucruri de făcut pentru a finaliza pregătirile pentru aderare. individual. al vecinilor săi şi al lumii. să răspundă în mod efectiv cerinţelor cetăţenilor şi să îşi definească rolul politic în lume. Din acest motiv. Europa în ansamblul ei a fost inexistentă. În vreme ce statele membre au jucat. Aceste trei provocări majore – pe plan economic. ar constitui un eşec politic major pentru Europa. O agendă în cinci puncte Beneficiile şi oportunităţile oferite de extindere depăşesc cu mult potenţialele obstacole. cât şi pentru ţările candidate. Strategia pe care o am în vedere pentru gestionarea schimbării poate fi rezumată în cinci teme: 1. Această situaţie este inacceptabilă pentru cetăţenii Europei. Dacă UE nu continuă reformele şi ajustările pe care le impune acum extinderea. În plus. economice şi politice. UE şi instrumentele sale de politică externă nu au jucat absolut nici un rol. în prezentul raport folosesc ori de câte ori este posibil sintagma “viitorii membri” mai degrabă decât “ţările candidate”. mai rău. pe scena internaţională. Extinderea este actul de politică externă de cel mai mare succes pe care l-a întreprins UE. Relansarea economiei europene: avem nevoie de mai multă inovaţie şi reformă. în afacerile internaţionale. competitivitatea şi crearea de noi locuri de muncă în cadrul unei pieţe extinse. acest fapt ar presupune costuri considerabile atât pentru UE. acumulată în domeniul reformelor sociale. costuri şi riscuri implicate de acest proces. ea va rata – poate pentru totdeauna – şansa de a face Europa mai puternică şi mai sigură. Abordarea mea Cred că amploarea apropiatei extinderi a UE ne oferă ocazia să abordăm provocările într-o manieră decisivă. Un proces de extindere gestionat necorespunzător ar fi însă aproape la fel de nefast. în interesul cetăţenilor ei. când noii membri vor fi parteneri.divizaţi. ca urmare a neratificării sale de către oricare din membrii UE. Extinderea poate să fie un catalizator pentru rezolvarea unora din problemele Europei aflate încă în suspensie. pentru a asigura dezvoltarea. Uniunea Europeană trebuie să îşi recâştige dinamismul şi competitivitatea economică. De aceea cred că a venit timpul să elaborăm o nouă viziune în legătură cu ceea ce poate să facă Europa cu noii săi membri şi modul în care trebuie să procedeze. Ea poate să ne ofere dinamismul necesar pentru a face un salt înainte. Ponderea economică a UE trebuie să fie dublată şi de afirmarea vocii sale pe plan politic. 8 . un rol major în această chestiune. Acţionând împreună în Europa: este necesar să perfecţionăm procesul de luare a deciziilor şi trebuie să dăm dovadă de hotărârea şi voinţa politică necesare pentru a elabora politici cu adevărat europene într-o Uniune Europeană extinsă. Ceea ce face însă viitoarea extindere este să ne oblige să le abordăm şi în unele cazuri ne poate ajuta să găsim soluţii. O întârziere a acestui proces sau abandonarea sa. Cred însă că la rândul nostru avem multe de învăţat din recenta lor experienţă. Discursul în care se vorbeşte de “actualii membri” şi de “ţările candidate” este deja depăşit şi trebuie să privim înainte la situaţia din viitor. A devenit de asemenea clar pentru mine că trebuie să ne mutăm centrul atenţiei în ceea ce priveşte abordarea politicilor UE şi să avem în vedere încă de pe acum situaţia unei UE extinse – viitoarea Uniune Europeană a celor 25.

care o poate face să funcţioneze mai bine. În momentul în care vor deveni membri cu drepturi depline şi parteneri egali – având drepturi. accentul s-a pus în trecut pe ”acquis” – îndemnuri şi sfaturi adresate viitorilor membri cu privire la modul în care trebuie să aplice reglementările europene. Pentru realizarea acestui proiect ambiţios este nevoie de un plan coerent. Pentru noii membri. dar şi obligaţii – limbajul în care folosim formulările “noi” şi “voi” trebuie să treacă la un alt registru: “noi împreună” într-o Europă lărgită. cât şi a noilor membri. în cadrul unei Uniuni Europene lărgite. coerenţă şi influenţă pe arena internaţională. În perioada care ne mai desparte de momentul aderării noilor membri în mai 2004 avem şansa unică de a pregăti succesul acestei extinderi şi de a-i implica pe viitorii membri în această pregătire. Pentru actuala UE. Iată de ce supun Comisiei Europene şi celorlalte instituţii europene recomandările cuprinse în prezentul raport. Dezvoltarea parteneriatului cu vecinii noştri din Europa: pe măsură ce frontierele UE se extind. Wim Kok 19 martie 2003 9 . schimbările importante vor fi de ordin psihologic. avem nevoie de o politică de vecinătate care să propage prosperitatea şi stabilitatea în jurul nostru. uneori. oferind standarde superioare şi o securitate sporită. O voce mai puternică a Europei în afacerile internaţionale: trebuie să fructificăm şansa de a avea 25 de membri pentru a ne bucura de o mai mare autoritate. să dea rezultate mai bune pentru cetăţenii săi şi să devină un actor în afacerile internaţionale – cu condiţia să nu rateze această şansă. Ceea ce propun eu necesită un efort de înţelegere atât din partea vechilor membri. 4.3. 5. o dată cu transformarea lor din “subiecţi de decizie” în “factori de decizie”. Ei vor trebui să îşi definească punctele de vedere în diferite domenii ale activităţii comunitare. Actualul proces de extindere este diferit de cele anterioare deoarece el face ca Uniunea Europeană să treacă la o nouă scară de activitate: o scară de operare la nivel continental. fără a pierde din vedere necesitatea de a avea nişte obiective comune şi. de a realiza compromisuri. Construirea unei Europe mai sigure pentru cetăţenii ei: ar trebui să folosim procesul de extindere pentru a face un salt considerabil înainte în domeniul colaborării pe probleme de justiţie şi afaceri interne. Aceste idei sunt explicate în detaliu in rezumatul raportului şi în capitolele acestuia.

pe care le grupează în cadrul a patru teme: · Aspecte economice (Capitolul 3: Economia. El nu încearcă să ilustreze varietatea de interese şi puncte de vedere diferite ale fiecărei ţări în parte – ceea ce ar fi depăşit cadrul acestui raport – dar are în vedere atât actualii. · Guvernarea europeană şi identitatea (Capitolul 6: Acţionând împreună în Europa). Deşi au fost publicate multe studii cu privire la extindere. Stabilitatea care a fost astfel realizată şi creşterea prosperităţii sunt nu numai în beneficiul acestor ţări. de state membre. dar perspectiva unor potenţiale conflicte între grupurile şi minorităţile etnice şi naţionale şi-a făcut apariţia în Europa Centrală şi de Est. Scopul istoric al Comunităţii Europene. era să evite un conflict sau chiar un război. · Securitatea pe plan intern şi standardele de protecţie (Capitolul 4: Calitatea vieţii). se extinde şi în Europa Centrală şi de Est. Prezentul raport analizează extinderea din perspectivă europeană. ci şi reformele pe care UE trebuie să le întreprindă în vederea realizării cu succes a extinderii Pace şi stabilitate la scară continentală Care este principalul beneficiu pe care îl prezintă extinderea UE ? Este şansa de a realiza pacea şi stabilitatea la scară europeană: Ø Extinderea UE reunifică progresiv continentul nostru. Perspectiva aderării la UE a eliminat multe din acest tip de probleme. Ø În deceniul anterior. Analiza acestor teme nu este statică. Eforturile acestor ţări pe calea reformei şi a tranziţiei au fost sprijinite de UE. cât şi viitorii membri. opinii şi cercetări. devenită în prezent Uniunea Europeană. în ansamblul ei.REZUMAT Prezentul raport analizează consecinţele extinderii Uniunii Europene (UE) de la 15 la 25. Extinderea acesteia pentru a cuprinde şi restul Europei este un beneficiu de o inestimabilă valoare. perspectiva de a deveni membru al UE a ajutat ţările din Europa Centrală şi de Est să îşi consolideze procesul de reîntoarcere la o democraţie pluralistă şi o economie de piaţă. dar şi al actualelor state membre UE. ci dinamică: raportul abordează nu numai consecinţele punerii în aplicare a politicilor şi reglementărilor comunitare existente. adresate de către opinia publică şi în cercurile politice (Capitolul 2: Cetăţenii şi Uniunea în curs de extindere). zona de pace. 10 . În capitolele următoare. divizat în urma ultimului război mondial. stabilitate şi prosperitate. · Politicile pe plan extern ale UE lărgite (Capitolul 5: Europa în lume). Raportul abordează apoi aceste întrebări. prin integrarea economică şi politică a membrilor săi. şi · identifică principalele întrebări în legătură cu extinderea. piaţa forţei de muncă şi finanţele). analizând perspectivele Uniunii Europene lărgite. În felul acesta. Viziunea reunificării – a unei Europe “întregi şi libere” – este motorul care dă viaţă extinderii Uniunii Europene. având drept surse o serie de idei. de care vest-europenii s-au bucurat timp de mai multe generaţii. majoritatea acestora au abordat acest proces dintr-o perspectivă naţională sau sectorială. raportul : · face o trecere în revistă a procesului de extindere până în prezent şi o evaluare a ceea ce s-a realizat (Capitolul 1: Construirea Noii Europe). iar mai târziu la un număr şi mai mare. s-a pus capăt şi divizării artificiale a Europei. Ø O dată cu sfârşitul Războiului Rece.

posibilitatea ca tinerii să-şi facă studiile în alte ţări ale UE. de a “perfecţiona” sistemul nostru de guvernare. să dorim cu adevărat integrarea europeană şi să fim hotărâţi să o realizăm cu succes. Avem nevoie de un document care să arate clar cetăţenilor Europei extinse ce poate şi ce nu poate aceasta să facă. Avem nevoie de o mai bună aplicare a regulilor şi politicilor UE de către noile state membre. atenţia presei. Instituţiile comunitare vor continua să respecte limbile naţionale şi vor încuraja învăţarea altor limbi. Ø O dată cu creşterea numărului său de membri de la 15 la 25. Extinderea impune necesitatea. acest raport face următoarele recomandări: · Convenţia privind Viitorul Europei trebuie să prezinte un text constituţional clar şi uşor de înţeles. trebuie să adoptăm atitudinile potrivite. precum şi de un sistem de guvernare care să realizeze un echilibru mai bun între cerinţele înrudite de eficienţă şi legitimitate democratică. regiuni bogate sau sărace. Instituţiile UE sunt deja ţinta criticilor. precum şi de către cele actuale.“cum şi când vor adera noile state membre ?”. Reformele trebuie să includă şi extinderea votului majoritar. Ø Acest lucru presupune un efort din partea europenilor de a se înţelege mai bine unii pe alţii. state membre vechi sau noi. pentru a evita riscul ca “mai mult” să însemne de fapt “mai puţin”. În consecinţă. Corelarea între provocările prezentului şi necesitatea unei mai bune guvernări poate să realizeze acea breşă pe care uniunea politică o impune. va spori diversitatea Uniunii Europene. atenţia trebuie să se deplaseze către întrebarea “ce se întâmplă după aderarea acestor ţări ?” şi “ce politici sunt necesare într-o Uniune Europeană lărgită ?”. Avem nevoie de o agendă pentru a gestiona schimbarea. şi consolidarea reţelelor universitare la nivel european. cu bogatul lor patrimoniu cultural. Noi aducem laolaltă nu numai entităţi politice. oferind totodată şi prilejul. Trebuie să facem mai mult pentru a promova înţelegerea între cetăţeni – în special înţelegerea noilor membri: aceasta presupune schimburi de persoane provenind din diferite segmente ale societăţii. ci şi societăţi şi popoare. de a identifica interesele comune şi de a combate teama că o Uniune Europeană mai mare ar însemna o pierdere de identitate. experienţă profesională. Acţionând împreună ca europeni Ø Aderarea noilor membri. nici un fel adaptări ale cadrului instituţional nu o vor uni ! 11 . Pentru ca succesul acestui proces să fie însă deplin. Extinderea va însemna mai multe schimburi de idei şi o mai bună înţelegere a altor europeni. În prezent. este necesar să se definească o strategie clară. Ceea ce trebuie să facem este să conştientizăm problemele mai ample implicate. Încrederea în Europa este necesară astfel încât noi să putem acţiona împreună pentru a găsi soluţii europene. Acest raport identifică cinci domenii cheie în care UE poate să ia măsuri pentru a asigura succesul extinderii : 1. ce sunt de interes pentru cetăţenii europeni. Cum poate fi el gestionat astfel încât beneficiile să fie maxime ? În trecut. Dacă Europa nu vrea să fie unită. consolidarea “metodei comunitare” şi respectarea echilibrului instituţional. · · · Dacă vrem cu adevărat să facem UE să funcţioneze mai bine. Nu trebuie să ne cramponăm de percepţii naţionale: ţări mari sau mici. a opiniei publice şi a autorilor de strategii s-a concentrat asupra procesului de aderare . cu toţii suntem europeni.Procesul de extindere aduce cu sine rezultate pozitive în multe domenii ale politicii publice. UE trebuie să-şi reformeze sistemul de adoptare a deciziilor.

UE poate să înveţe de la noii membri şi din experienţa acestora în realizarea reformelor economice şi sociale. o dată cu abolirea controalelor la frontieră pentru mărfuri. Menţinerea acestei situaţii va avea următoarele consecinţe : · o reducere a decalajelor economice şi sociale. · o cerere mai mare ca rezultat al procesului de creştere în noile state membre. Extinderea şi schimbările pot să aducă beneficii pe termen lung. · venituri şi standarde sociale mai ridicate. în ultimii ani. În consecinţă. Printre acestea se numără : O mai mare prosperitate pentru vechile şi noile state membre. Aceste beneficii sunt de aceeaşi natură cu cele constatate în momentul introducerii pieţei unice. Se preconizează de asemenea o serie de beneficii şi ca urmare a liberalizării serviciilor.2. Unii dintre aceştia au operat schimbările necesare mai rapid decât actualii membri ai UE. dar trebuie ţinut cont şi de faptul că apariţia acestora poate fi precedată de o serie de costuri şi că vor exista atât câştigători. Aderarea. pe lângă fluxul de capital din ultimii ani. Perspective economice mai bune pentru actualele state membre Factorii care ar influenţa acest lucru includ: · condiţii egale de concurenţă pe piaţa lărgită. Creşterea şi convergenţa trebuie să fie cuvintele cheie pentru Uniunea Europeană extinsă. raportul face următoarele recomandări : · Politicile europene şi naţionale ar trebui să acorde prioritate convergenţei şi creşterii economice: aceasta înseamnă o rată de creştere globală ridicată pentru o Uniune Europeană cu 25 de membri. Noii membri înregistrează rate de creştere mai mari decât UE. ca o consecinţă a lărgirii pieţei Creşterea rapidă a relaţiilor comerciale şi de investiţii. Aderarea noilor membri dă şansa Uniunii Europene de a-şi reforma politicile economice şi sociale în domenii unde se simte deja nevoia unor astfel de reforme. · acordarea de asistenţă din fonduri comunitare. Extinderea nu este o ameninţare. va însemna prezenţa neîngrădită pe piaţă a noilor state membre. fără frontiere. cu rate şi mai mari în noile state membre. · un cadru juridic şi economic stabil oferit de apartenenţa la UE. dacă acest lucru este posibil. Relansarea economiei Procesul extinderii a dat oferit deja o serie de beneficii economice şi poate să le ofere în continuare. · scăderea tentaţiei de a migra în alte ţări ale UE . Şansa noilor state membre de a ajunge la nivelul de prosperitate din Europa Occidentală Factorii care ar influenţa acest lucru includ: · un volum mai mare de investiţii. în 1993. · accesul la o forţă de muncă bine calificată. 12 . care să conducă la creşterea în continuare a productivităţii. capitalului şi forţei de muncă. ci un imbold pentru reînnoire. Provocarea este legată de modul în care se gestionează schimbarea. cât şi învinşi. calificărilor şi transferului de tehnologie. între UE şi viitoarele state membre a determinat câştiguri economice substanţiale.

investiţiile în cercetare. Atunci când luăm o decizie cu privire la astfel de schimbări. Pe tot cuprinsul continentului.· · · · Avem nevoie de mai multe inovaţii şi reforme pentru a relansa creşterea. cum ar fi cercetarea şi dezvoltarea. fluxul sosirilor de lucrători va fi probabil limitat. Ø Ar trebui să se găsească o modalitate inovativă de utilizare a bugetului UE pentru a sprijini alte politici. de îndată ce acest lucru este posibil. este necesară deplasarea în continuare a centrului de greutate. şi este necesar să elaborăm o politică de dezvoltare economică rurală care să sprijine şi nu să îngrădească plecarea masivă a forţei de muncă din agricultură în Europa Centrală şi de Est. mai transparent şi mai stabil. Chiar şi după ridicarea restricţiilor. asigurând astfel succesul procesului de extindere. Vor fi necesare investiţii în mediul înconjurător şi infrastructură. într-un cadru european comun. Lumea nu stă în loc să ne aştepte! 13 . reformarea politicilor comunitare este indispensabilă: nu numai pentru economisirea de fonduri. Scopul acestuia este de a facilita adaptarea la noul loc de muncă. prin libera circulaţie a persoanelor în cadrul pieţei comune. competitivitatea şi crearea de noi locuri de muncă pe o piaţă lărgită. Ar trebui elaborate încă din această etapă măsuri destinate celor care sunt afectaţi de extindere. Ø În privinţa cheltuielilor structurale. este nevoie de un sistem mai echitabil. Scopul ar trebui să fie elaborarea unor politici care să fie cu adevărate necesare Uniunii Europene a celor 25. Noii membri ar trebui implicaţi plenar acum în strategia de la Lisabona. deoarece creşterea şi dezvoltarea acestora vor aduce beneficii tuturor. Statele membre prezente şi viitoare au nevoie de politici de ocupare a forţei de muncă care să contribuie la o politică economică şi socială eficientă. astfel încât să se acorde mai puţin sprijin preţurilor şi cantităţilor şi mai mult calităţii. UE are nevoie de un model economic şi social care să combine elementele cele mai bune din actualele şi viitoarele state membre. precum şi în resurse umane şi învăţământ. precum şi la integrarea regională a Europei Centrale şi de Est. ar trebui să avem în vedere scopurile agendei de la Lisabona şi nevoia de inovaţie şi creştere: Ø În ceea ce priveşte politica agricolă comună. Migraţia forţei de muncă în funcţie de cerinţele pieţei. În acelaşi timp. precum şi liberalizarea sectoarelor energiei. pentru a face ca piaţa comună să funcţioneze mai bine. telecomunicaţiilor şi transporturilor. În ceea ce priveşte partea de venituri din buget. venind astfel în întâmpinarea ofertei de forţă de muncă din noile state membre. mai degrabă decât protecţia locurilor de muncă existente. constituie un factor de creştere. “Strategia de la Lisabona” subliniază că este timpul ca UE şi membrii săi să transpună vorbele în fapte. dar şi pentru promovarea unor politici mai bune. Actualele state membre ar trebui să îşi deschidă pieţele. UE trebuie să ofere oamenilor rezultatele pe care aceştia le aşteaptă. Ar trebui pregătit terenul pentru importantele hotărâri care se vor lua curând după aderare în legătură cu cadrul bugetar viitor al Uniunii Europene. Uniunea trebuie să dea dovadă de solidaritate şi coeziune cu noii săi membri. sunt necesare măsuri adaptate la nevoile şi priorităţile noilor membri. Aceasta presupune apariţia de oportunităţi şi pentru ţările în curs de dezvoltare de a participa la comerţul cu produse agricole. ajutând economiile mature să fie inovatoare şi pe cele mai puţin mature să îşi desăvârşească transformarea. Trebuie să se acorde prioritate unor domenii cum ar fi crearea de noi locuri de muncă.

prosperitatea şi buna 14 . justiţie şi securitate a Uniunii Europene. atât UE cât şi autorităţile naţionale trebuie să facă mai mult pentru a da asigurările necesare cetăţenilor. iar cele din noile state membre vor asigura o protecţie sporită. Standarde superioare de securitate nucleară Uniunea Europeană îşi extinde bogata cultură a securităţii în ţările Europei Centrale şi de Est şi aduce instalaţiile nucleare din aceste state la standarde superioare de securitate. Protecţia frontierelor acestor state cu terţe ţări se îmbunătăţeşte. în aplicarea legii. Traficul internaţional de droguri şi fiinţe umane devine mai uşor de controlat pe măsură ce ţările din Europa Centrală şi de Est adoptă standarde comune. monitorizate de alţi membri UE. Politica de vecinătate Pe măsură ce UE se extinde. Pentru o Europă mai sigură În multe domenii de importanţă pentru cetăţeni. Noile forme de parteneriat pot să ajute UE să propage stabilitatea. În consecinţă. extinderea contribuie deja la o mai bună colaborare cu viitoarele state membre. Un control mai eficient al imigrării Viitorii membri colaborează pentru a reglementa fluxul de imigranţi şi solicitanţi de azil din alte ţări. Eficacitate sporită în combaterea criminalităţii pe plan internaţional Viitoarele state membre şi-au intensificat colaborarea. acest raport face următoarele recomandări: · realizarea unui progres semnificativ în crearea zonei de libertate. prin intermediul forţelor de poliţie şi aparatului judecătoresc. Standarde alimentare Standardele UE pentru protecţia consumatorului vor fi menţinute: standardele în actualele state membre nu vor fi relaxate ca urmare a procesului de extindere. Prin extinderea UE. este necesară o politică de vecinătate care să propage prosperitatea şi buna guvernare în ţările învecinate. ci extindem capacitatea noastră de a furniza soluţii. Protecţia mediului înconjurător Pe măsură ce viitorii membri se conformează legislaţiei comunitare privind poluarea aerului şi a apei. mediul înconjurător din aceste state devine tot mai sigur pentru cetăţenii lor şi pentru cetăţenii din ţările învecinate. În toate aceste domenii însă. Politica UE îi va ajuta astfel să îşi conserve bogatul patrimoniu de specii şi habitaturi naturale.3. inclusiv reforma sistemului de adoptare a deciziilor · o mai strânsă colaborare şi perfecţionarea acţiunilor statelor membre şi instituţiilor comunitare pentru combaterea criminalităţii pe plan internaţional şi pentru controlul imigraţiei · integrarea considerentelor de mediu în celelalte politici · urmărirea efectivă a punerii în practică a legislaţiei UE în actualele şi viitoarele state membre 4. noi nu importăm probleme din aceste ţări. pentru a crea un cerc de stabilitate şi de securitate în jurul nostru.

perspectiva aderării viitoare la UE poate să fie un catalizator pentru schimbare. UE este deja un actor principal.problema Iraq-ului . Acest lucru va ajuta Europa să facă faţă provocării pe care o reprezintă globalizarea. Europa este sau ar trebui să fie o adevărată uniune politică. acest raport face următoarele recomandări : · Ar trebui dezvoltate forme superioare de parteneriat între UE şi ţările vecine. dar nu şi-a dezvoltat mijloacele sau voinţa de a acţiona în mod efectiv. Ø În sfera afacerilor externe. în perspectiva extinderii : · ar trebui să reflectăm fără întârziere la necesitatea de a reconstrui o politică externă comună reală. După cum o arată însă evenimentele recente. atunci ar trebui să nu ne mai amăgim. precum şi asupra respectării criteriului politic şi a celorlalte criterii. · Procesul de extindere ar trebui să continue cu Bulgaria şi România. securităţii şi apărării. Pentru ţările din Balcanii Occidentali. Uniunea Europeană nu mai poate să continue îmbinarea puterii economice cu slăbiciunea politică.guvernare în ţările nemembre. 15 . dar nu îşi foloseşte la maximum influenţa de care se bucură. Ø În sfera relaţiilor economice internaţionale. În consecinţă.UE ca atare este total absentă. indiferent dacă acestea din urmă aderă sau nu la Uniune. În prezent. Prin urmare. 5. Uniunea Europeană poate să influenţeze ceea ce se întâmplă în lume doar dacă este capabilă să adopte o linie politică clară şi să vorbească pe o singură voce. precum şi cu Turcia. cu intenţia de a vorbi pe o singură voce · Convenţia privind Viitorul Europei ar trebui să ducă la o îmbunătăţire a reprezentării UE pe plan extern. UE şi statele sale membre ar trebui să tragă fără întârziere învăţămintele care se impun din experienţa cu Iraq-ul: folosirea şi perfecţionarea mecanismelor din cadrul Uniunii Europene pentru a ajunge la o înţelegere şi poziţie comună în ceea ce priveşte unele probleme cheie. coerenţă şi influenţă pe scena internaţională. ar trebui să insistăm asupra unor pregătiri satisfăcătoare în vederea aderării. atunci ea va deveni realitate. Rolul Europei în afacerile internaţionale Ø Cele 10 noi ţări cu 75 de milioane de cetăţeni care se adaugă celor 15 state membre cu 375 de milioane de locuitori pot să întărească capacitatea UE de a influenţa cursul evenimentelor în lume. · În cazul ţărilor care ar putea să adere la UE în anii următori. Pentru unele din acestea. Ø Nu trebuie să ratăm această ocazie a extinderii la 25 de membri pentru a câştiga mai multă autoritate. extinderea va constitui un prilej pentru a o utiliza mai bine. în privinţa unei probleme cheie de politică externă . Dacă această dorinţă politică este împărtăşită de politicienii şi popoarele Europei. concluziile acestui raport sunt că. perspectiva aderării la UE poate să fie un stimulent puternic pentru progres şi reformă. UE a făcut un progres limitat. Dacă această voinţă politică nu există (sau a încetat să existe).

Non-extinderea O întrebare ipotetică Se pune uneori întrebarea “ Care ar fi costul nerealizării extinderii?” Pot fi calculate oare consecinţele pe care le-ar avea nerealizarea de către UE a preconizatei sale extinderi – tot aşa cum au fost calculate “costurile non-Europei” înainte ca UE să pună bazele pieţei unice? Cele două situaţii diferă. au fost înlăturate. fiind greu de cuantificat. 16 . cum ar fi problemele legate de minorităţi şi de frontiere. Întrebarea merită însă un răspuns. care a dat deja rezultate: nu se poate “să dăm ceasul înapoi”. Fără proiectul extinderii UE. Ce s-a realizat până în prezent? ♦ Perspectiva aderării la UE a accelerat procesul de transformare în Europa Centrală şi de Est ce a urmat după căderea comunismului. multe din aceste câştiguri nu ar fi fost posibile. Ea ne obligă să trecem în revistă rezultatele şi perspectivele procesului de extindere. ♦ Creşterea rapidă a comerţului a însemnat noi pieţe şi investiţii pentru membrii UE: viitoarele state membre desfăşoară deja cea mai mare parte a comerţului lor cu UE. Extinderea UE este un proces aflat în desfăşurare de peste un deceniu. Cauzele conflictelor. ♦ Apariţia democraţiilor stabile în acea regiune a întărit securitatea Europei pe ansamblul ei. raţiunile extinderii nu sunt numai economice. ci şi politice. În plus.

Ce ne rezervă viitorul? O întârziere a extinderii sau abandonarea acesteia. ar lipsi UE de câştiguri economice. unde pacea şi stabilitatea sunt încă fragile. costurile nerealizării extinderii – atât pe plan politic. având drept rezultat o creştere mai mică în ţările candidate. nişte vecini supăraţi şi plini de resentimente. Ea ar duce la o escaladare a riscurilor în regiunea Balcanilor. atât Uniunea Europeană. Astfel. ♦ Pentru ţările candidate. 17 . cât şi ţările candidate ar avea de suportat costurile: ♦ Nerealizarea extinderii pieţei unice. UE ar fi mai puţin capabilă să combată criminalitatea organizată. cu posibile repercusiuni pentru UE. Aceasta ar presupune nu numai pierderea beneficiilor în viitor. Într-o asemenea situaţie. ar descuraja investiţiile străine şi ar reduce creşterea economică. imigraţia ilegală şi terorismul. ar constitui un eşec politic major pentru Europa. dar şi irosirea eforturilor şi investiţiilor din trecut. “Ceilalţi europeni” ar rămâne vecinii UE. acest lucru ar diminua stimulentele pentru realizarea reformei. ca rezultat al neratificării de către statele membre UE. ♦ Deziluzionarea ţărilor candidate ar alimenta euroscepticismul din UE şi din alte regiuni. ♦ O astfel de situaţie ar putea fi o sursă de instabilitate politică. precum şi de cei excluşi. cât şi pe plan economic – ar fi ridicate şi ar fi suportate de actualii membri. ♦ În absenţa extinderii. mai puţin dispuşi să participe la rezolvarea problemelor care depăşesc frontierele naţionale din Europa sau la împărţirea responsabilităţii de a modela rolul Europei în lume.

Comisia Europeană publică Opiniile sale privind ţările din Europa Centrală şi de Est şi propune o strategie a procesului de extindere în “Agenda 2000” Încep negocierile de aderare cu Ungaria. Actualul proces de extindere lansează însă noi provocări care implică atât oportunităţi. Estonia. Slovenia. Malta. deseori chiar în perioadele în care ea primea noi membri în rândurile sale. Bulgaria. Lituania.Capitolul 1 CONSTRUIREA NOII EUROPE Viitoarea extindere este un nou pas către integrare europeană: o ocazie istorică de a punte capăt divizării artificiale între Europa de Vest şi de Est şi de a reunifica continentul nostru. Malta îşi reactivează cererea de a deveni membru al UE Consiliul European de la Berlin aprobă “Agenda 2000” şi o perspectivă financiară pentru extinderea UE Turcia este acceptată în procesul de extindere a UE pe baza criteriilor de la Copenhaga Încep negocierile cu Slovacia. Polonia. cât şi riscuri. Extinderea care urmează să includă 10 noi state membre. inclusiv state din Europa Centrală şi de Est. Extinderea transpune în viaţă această viziune prin încurajarea integrării economice şi politice. Cehia. stabilităţii. democraţiei şi prosperităţii în întreaga Europă prin integrarea statelor şi popoarelor constituie raţiunea de a fi a UE. aderarea simbolizează o reîntoarcere în Europa şi şansa de a-şi ancora ferm propriile democraţii în cadrul UE. evidenţiază idealurile. Principalele date în procesul de extindere 1989 1990 1990-1996 1993 1993 1994 1994-1996 1997 1998 1999 Căderea Zidului Berlinului Iniţierea sprijinului financiar al Comunităţii Europene destinat ţărilor din Europa Centrală şi de Est pentru reforma şi refacerea economiilor lor Cipru şi Malta solicită să devină membri ai UE Încheierea Acordurilor de Asociere (Acorduri Europene) cu state din Europa Centrală şi de Est Consiliul European de la Copenhaga aprobă extinderea UE pentru a include ţări din Europa Centrală şi de Est şi defineşte criteriile pe care trebuie să le îndeplinească pentru aderare Comisia Europeană publică Opiniile sale privind Cipru şi Malta Consiliul European de la Essen aprobă strategia de pre-aderare Zece state din Europa Centrală şi de Est solicită să devină state membre UE. România şi Malta Consiliul European de la Copenhaga marchează sfârşitul negocierilor de aderare cu Cipru. Cehia şi Cipru. Unificarea continentului european demonstrează dinamismul şi progresul continuu al UE. Extinderea nu a împiedicat UE să realizeze progrese. valorile şi obiectivele fundamentale ale UE. Slovacia. Letonia. Slovenia. UE a primit noi state membre în patru valuri consecutive – acesta fiind al cincilea val. Estonia. Letonia şi Lituania 2000 2002 18 . Încurajarea păcii. Polonia. Ungaria. Pentru statele din Europa Centrală şi de Est. În ultimii 30 de ani.

într-o perioadă în care simultan negocia actuala rundă a extinderii. Pacea şi stabilitatea constituie premisele unei economii prospere. tehnologie şi afaceri sociale. Acum ea este pe punctul de a se extinde la 25 de state membre. după căderea regimurilor dictatoriale. UE are responsabilitatea de a ajuta ţările vecine să se dezvolte din punct de vedere economic şi democratic. Acest ideal îşi are rădăcinile în experienţa acumulată datorită tulburărilor manifestate pe continentul european în anii interbelici. au devenit membri Marea Britanie. aceste state îşi doreau să adere atât la UE. Spania şi Portugalia în 1986. Extinderile anterioare UE are un trecut ce include extinderi încununate de succes. 19 . unde războiul a devenit imposibil. cu 375 de milioane de cetăţeni. într-un moment în care se afla în curs de desfăşurare aderarea Suediei. Ea oferă mai multe oportunităţi de investiţii directe şi refacere economică. În 1992. Aderarea lor la Uniune simbolizează revenirea în familia europeană. Extinderea prin primirea de noi state membre va defini cadrul politic şi economic al UE pentru mai bine de o generaţie de acum încolo. Danemarca şi Irlanda. după cum a demonstrat-o şi dezintegrarea violentă a fostei Iugoslavii. coeziune economică şi socială. La vremea aderării Spaniei şi Portugaliei. pretutindeni în Europa. UE a lansat moneda unică (euro). în paralel cu promovarea stabilităţii şi securităţii. ţările din Europa Centrală şi de Est au suferit din cauza expansionismului statelor vecine mai mari. Această viziune este în continuare importantă. în 1995. Aderarea la UE reprezintă punctul culminant al visului acestor ţări de a se reîntoarce în Europa după divizarea artificială creată de Cortina de Fier. Apoi. dă un caracter stabil tinerelor democraţii din aceste ţări şi creează climatul necesar pentru realizarea unor economii de piaţă echilibrate din punct de vedere social. Pentru a beneficia de o securitate sporită. a distrugerilor cauzate de ultimul război şi a optimismului care a început să se manifeste în perioada de după război. aderarea la UE susţinând astfel dezvoltarea lor democratică. Extinderea nu a împiedicat însă dezvoltarea în profunzime. Finlandei şi Austriei. stabilitate şi prosperitate pentru toţi cetăţenii. dar fără nici un fel de legături care să le ancoreze într-o Europă care se schimbă rapid. Cererea lor de a adera la UE a reflectat teama de a se găsi în situaţia de a fi libere. ulterior au fost primite Grecia în 1981.De ce se extinde UE Extinderea UE este rezultatul hotărârii de a împărţi cu alte state beneficiile obţinute de Europa Occidentală prin crearea unei zone stabile. reciproca fiind în egală măsură valabilă. cât şi la NATO. un mediu de afaceri stabil şi politici sociale progresiste. oferind acces la piaţa unică şi la asistenţă financiară suplimentară. cercetare. UE lansa programul pieţei unice şi politicile de mediu. De ce doresc ţările să adere De-a lungul istoriei lor. cu o populaţie de 450 de milioane de cetăţeni. Tratatul de la Maastricht a pregătit uniunea economică şi socială. În 1973. Raţionamentul părinţilor fondatori ai UE s-a bazat pe logica faptului că integrarea economiilor din Europa Occidentală ar preveni războiul şi ar crea pace. Aderarea aduce cu sine beneficii economice şi sociale care stau la baza dezvoltării democratice. Austria. Uniunea Europeană s-a extins de la 6 state membre cu o populaţie de 185 milioane la o entitate internaţională ce numără 15 state membre. Finlanda şi Suedia au devenit membre ale UE. În ultimii 30 de ani. din Est şi Vest.

în conformitate cu criteriile formulate de UE. stabilitate şi prosperitate de care s-au bucurat mai multe generaţii din Europa Occidentală. Criteriile pentru a deveni stat membru Reuniunea la nivel înalt a liderilor UE de la Copenhaga. Reformele lor economice au determinat deja obţinerea unor rate înalte de creştere economică (în comparaţie cu ratele de creştere din UE) şi perspective mai bune de ocupare a forţei de muncă. prin îndeplinirea condiţiilor economice şi politice”. ce au devenit cunoscute sub numele de “criteriile de la Copenhaga”. instituţii democratice şi un respect tot mai mare pentru minorităţi. Malta şi Cipru (vezi Tabelul 1 din Anexă. în timp ce celelalte criterii trebuie să fie îndeplinite până în momentul aderării. Letonia. ♦ Existenţa unei economii de piaţă funcţionale. suprafaţa şi economia acestora). în iunie 1993. Stabilitatea şi prosperitatea tot mai mare care au rezultat sunt în beneficiul actualilor şi viitorilor membri. “Condiţionalitatea” impusă de aceste criterii ce trebuie îndeplinite pentru a deveni membru UE a avut un puternic impact asupra ritmului reformelor şi le-a conferit un caracter ireversibil. Cehia. Ungaria şi Slovenia) şi două state mediteraneene. 20 . Al treilea criteriu presupune ca noii membri să fie capabili să preia politicile şi reglementările UE (“‘acquis”-ul). cel “politic”. respectarea şi protecţia minorităţilor. UE reunifică progresiv continentul şi extinde către alţi europeni zona de pace. precum şi de asistenţa financiară acordată de Uniunea Europeană şi de alte instituţii internaţionale. vor putea adera la Uniune de îndată ce sunt în măsură să îşi asume obligaţiile de membru. precum şi capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor de piaţă din cadrul Uniunii. statul de drept. care îşi exprimă dorinţa în acest sens.Runda actuală UE se pregăteşte acum să primească în rândul membrilor săi opt ţări din Europa Centrală şi de Est (Estonia. Slovacia. Acestea stabilesc anumite standarde pentru ţările care aspiră să devină membre ale UE: ♦ Stabilitatea instituţiilor care garantează democraţia. este considerat a fi o condiţie prealabilă pentru deschiderea negocierilor de aderare. au apărut deja democraţii stabile. Polonia. Aceste ţări s-au pregătit pentru aderare mai bine de un deceniu. Lituania. drepturile omului. Beneficiile procesului de extindere sunt deja vizibile. economice şi monetare. pentru date cu privire la populaţia. inclusiv aderarea la obiectivele uniunii politice. ♦ Capacitatea de a îndeplini obligaţiile de membru. Acest proces a fost încurajat de perspectiva de a deveni stat membru UE. pe care apoi să le pună în practică şi aplice în mod efectiv. Primul criteriu. a lansat promisiunea istorică potrivit căreia “ţările din Europa Centrală şi de Est. În viitoarele state membre din Europa Centrală şi de Est. Astfel. Cu acea ocazie. au fost specificate clar pentru prima oară condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a deveni membru.

urmate de Spania şi Belgia (70-75%). au apărut mari decalaje sociale şi economice. există o preocupare în legătură cu impactul social şi economic direct pe care îl va avea abolirea frontierelor. Cei care auziseră de procesul de extindere au înclinat în favoarea acestuia. Ce ştim despre preocupările şi aşteptările cetăţenilor din actualele şi viitoarele state membre? Actualii membri Una din preocupările importante ale cetăţenilor în ceea ce priveşte extinderea UE este domeniul securităţii personale: există oare riscul creşterii criminalităţii şi al imigrării? Vom asista oare la o scădere a exigenţei standardelor de protecţie a consumatorilor. În fine. Întrebările care se pun diferă în funcţie de ţările în cauză. de a face faţă complexităţii tot mai mari a procesului decizional. cum ar fi riscurile pe care le prezintă instalaţiile nucleare din viitoarele state membre ? Aceste temeri derivă parţial din necunoaşterea situaţiei reale din aceste ţări. restul celor chestionaţi fie că nu au dat un răspuns (9%) fie au răspuns că opinia lor variază în funcţie de ţările implicate (3%). pe măsură ce UE se apropie de momentul extinderii sale. în timp ce 22% au fost împotrivă. Aceste preocupări în legătură cu extinderea fac parte. legată de procesul de ajustare care are loc pretutindeni în lume. din neliniştea generală înregistrată în sectoarele vulnerabile ale societăţii. Cotele cele mai ridicate de sprijin au fost înregistrate în Italia şi Irlanda (în jur de 80%). în special a standardelor alimentare. desigur. problemele şi îndoielile exprimate în diferite cercuri. care se învecinează cu viitoarele state membre. Cehia (16%) şi Ungaria (12%). dar şi din conştientizarea faptului că în perioada în care ţările din Europa Centrală şi de Est se aflau sub regimul comunist. spre deosebire de cei care nu erau la curent cu existenţa sa. Polonia (30%). 21 . Ţările candidate cele mai cunoscute în rândul populaţiei din cele 15 state membre UE sunt Turcia (citată de 31% din respondenţi). pe măsură ce standarde tot mai riguroase erau progresiv introduse în Occident. O dată cu creşterea numărului de membri de la 15 la 25. În state membre ca Germania şi Austria. în forma lor actuală. deşi nu au fost prea mulţi cei care ştiau care sunt ţările în cauză (40% nu au putut să numească nici măcar o singură ţară). Majoritatea respondenţilor (82%) au auzit deja de procesul de extindere. există îndoieli în multe cercuri cu privire la capacitatea instituţiilor comunitare. proces ce însoţeşte globalizarea. “mai mult” va însemna oare “mai puţin” ? Sondajele de opinie arată că populaţia din cele 15 state membre este în general în favoarea extinderii. în vreme ce percepţiile înregistrate în statele membre cu o poziţie geografică mai îndepărtată sunt mai vagi. Decalajul economic şi social explică şi celelalte preocupări existente în actualele state membre: faptul că salariile mai mici şi protecţia socială mai redusă din noile state membre vor duce la relocarea investiţiilor şi locurilor de muncă – astfel de situaţii au apărut deja – şi că libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul unei pieţe lărgite vor determina un flux de forţă de muncă migrantă.Capitolul 2 CETĂŢENII ŞI UNIUNEA ÎN CURS DE EXTINDERE Unul dintre obiectivele acestui raport este să abordeze întrebările. În cel mai recent sondaj Eurobarometru (publicat în noiembrie 2002 – vezi Tabelul 2 din Anexă) 66 % din respondenţii din cele 15 state membre ale UE s-au exprimat în favoarea extinderii Uniunii Europene. sprijinul cel mai slab s-a înregistrat în Regatul Unit al Marii Britanii. şi la ameninţări tot mai mari împotriva mediului înconjurător.

în Germania şi Franţa. în legătură cu care majoritatea cetăţenilor nu au o experienţă directă. precum şi atunci când a fost vorba de poziţia restrictivă cu privire la libera circulaţie a lucrătorilor. majoritatea a fost de părere că: § extinderea va face mai dificilă luarea deciziilor într-o Uniune Europeană lărgită § extinderea va fi foarte costisitoare pentru ţara lor § mulţi cetăţeni din noile state membre se vor stabili în ţara lor § deschiderea frontierelor va face mai dificilă combaterea criminalităţii şi traficului ilegal de droguri O minoritate semnificativă de respondenţi au fost de părere că extinderea: · va determina o creştere a şomajului în ţara lor · va reduce standardul de protecţie socială. Cu toate acestea. În domeniul economic şi social. unele din întrebările care se pun cu privire la efectele aderării la o organizaţie supranaţională sunt valabile şi pentru actualele state membre UE: pierderea suveranităţii naţionale. cotele de sprijin erau apropiate de media din UE (66%). de exemplu la capitolele de negociere buget şi agricultură. Concurenţa Occidentului şi investiţiile străine au supus deja presiunilor întreprinderile cu capital local. principalele întrebări cu privire la impactul aderării sunt de natură diferită. dar şi la creştere economică. Astfel. a identităţii naţionale sau locale. Discuţiile privind UE în viitoarele state membre au fost influenţate de progresul negocierilor de aderare. Alte întrebări din sondajul Eurobarometru conţin date interesante despre părerile cetăţenilor cu privire la consecinţele extinderii. în aceste ţări există punctul de vedere potrivit căruia. Viitorii membri În viitoarele state membre. deoarece UE reprezintă încă ceva “straniu”. ele nu vor fi tratate ca parteneri egali. 22 . Majoritatea respondenţilor (peste două-treimi) au fost de părere că extinderea: § va permite societăţilor comerciale din ţările lor să se extindă pe noi pieţe § va face mai puternică vocea UE pe scena internaţională § va reduce riscurile de război şi conflict în Europa § va facilita abordarea problemelor de mediu la nivel european Cât despre consecinţele negative. ci vor avea oarecum un statut de “categoria a doua”. Deşi este un fapt general recunoscut în cercurile politice că actualele condiţii de aderare sunt cele mai bune care puteau fi obţinute. chiar după aderare. dificultatea de a influenţa şi de a înţelege deciziile luate la nivel european. ale căror rezultate au făcut obiectul unor analize minuţioase. argumentele politice de ordin general în favoarea extinderii au întrunit consensul general. speranţele şi temerile legate de UE sunt influenţate de experienţa tranziţiei economice – în cele mai multe cazuri o experienţă dificilă. a apărut uneori într-o lumină defavorabilă. în care reformele şi adaptările au condus la adâncirea inegalităţilor. Uniunea Europeană.Suedia şi Finlanda (50-55%). în calitate de partener de negocieri. Cu toate acestea. majoritatea respondenţilor fiind de acord că : · “avem datoria morală să reunificăm Europa după divizarea din perioada Războiului Rece” · “este normal şi justificat din punct de vedere geografic ca noi membri să adere la UE”.

cât şi în viitoarele state membre. etc. inclusiv reglementările care guvernează piaţa unică ? Vor adopta noile state membre moneda unică europeană în momentul aderării ? Extinderea va aduce oare cu sine o grad sporit de nesiguranţă. Eurobarometrul a înregistrat consecvent cote ridicate de sprijin pentru aderarea la UE. ritm de creştere. primul referendum a avut deja loc în Malta. atât în actuala UE.În viitoarele 10 state membre. finanţe. standardele alimentare. · modului în care europenii acţionează împreună pentru a realiza politicile comunitare. etc. un risc crescut de criminalitate.). 23 . cu un rezultat favorabil aderării la Uniunea Europeană. deseori sceptice. · relaţiilor UE cu vecinii săi şi rolului său în lume. care analizează impactul extinderii asupra: · economiei europene (ocuparea forţei de muncă. în rândul opiniei publice şi în cercurile politice se pun nenumărate întrebări. Întrebări adresate frecvent · · · · · · · · · · Care va fi impactul extinderii asupra ocupării forţei de muncă şi salariilor ? Se vor reduce locurile de muncă ca rezultat al unei concurenţe mai susţinute în UE extinsă ? Vom asista oare la un “dumping social” ? Vor aplica corect reglementările UE noile state membre. în care vor adera alte noi ţări? Aceste întrebări sunt grupate în patru mari teme abordate în următoarele capitole ale acestui raport. protecţia mediului ? Aderarea la UE va însemna o pierdere a identităţii mele sau a ţării mele? Îşi va pierde ţara mea suveranitatea în momentul aderării la UE ? Va fi ea un stat membru “de categoria a doua”? Va fi oare posibil să se ia decizii la nivel european cu 25 de membri? Cum poate Europa să vorbească cu adevărat într-un singur glas în afacerile internaţionale în condiţiile în care are atât de mulţi membri? Următoarea rundă a extinderii va fi urmată de altele. mai mulţi imigranţi? Vor deveni standardele de protecţie a consumatorului şi populaţiei mai puţin riguroase o dată cu aderarea noilor membri ? De ex. Rămâne de văzut dacă aceste indicii vor fi confirmate de referendumurile care vor fi organizate în aceste ţări în cursul anului 2003. · calităţii vieţii cetăţenilor europeni (securitate. Potrivit celor mai recente rezultate disponibile (pe baza unor interviuri desfăşurate în septembrie şi octombrie 2002 – vezi Tabelul 3 din Anexă) : · 52% dintre respondenţi au spus că apartenenţa la UE este un “lucru bun” · 61% ar vota favorabil într-un referendum. standarde de protecţie. La data finalizării acestui raport.). securitatea nucleară. Întrebări adresate frecvent Deşi poziţiile faţă de extindere sunt în generale favorabile.

O altă diferenţă între actuala extindere şi extinderile precedente este aceea că majoritatea noilor membri se află în etapa de tranziţie de la tipul de economie planificată la sistemul economiei de piaţă şi au trecut prin reforme economice dificile. succesul extinderii depinzând de cât de bine se realizează această gestionare. în vreme ce integrarea în UE presupune o uniune vamală. în anii ’90. Capitolul abordează întrebările cel mai des întâlnite referitor la modul în care extinderea UE va afecta dezvoltarea economică. Atât teoria cât şi experienţa trecută ne pot ghida în evaluarea consecinţelor economice posibile. 2002. Capitolul de faţă se concentrează. libera circulaţie şi o integrare politică şi juridică. se impune gestionarea atât a oportunităţilor economice. Măsura în care ţările. viitoarea extindere a UE înseamnă integrarea unui grup de ţări care constituite o economie mare şi bogată cu 375 de milioane de locuitori. condiţiile economice variază considerabil: acest capitol nu îşi propune însă să examineze fiecare ţară în parte. piaţa muncii şi finanţele UE. pe efectul intrării în UE a ţărilor din Europa Centrală şi de Est. Actuala extindere se aseamănă cel mai mult cu extinderea prin integrarea Spaniei şi Portugaliei. pe baza faptului că veniturile în Mexic erau şi sunt încă mult mai mici decât cele din SUA şi Canada. Extindea din 1995 cu includerea Austriei. a Danemarcei şi Irlandei. Atât pentru statele membre cât şi pentru cele ce vor dobândi acest statut. Boeri et al. Actuala extindere este diferită de extinderile anterioare datorită diferenţelor economice: în viitoarele ţări membre PIB-ul pe cap de locuitor este în medie 40% din PIB-ul actualelor state membre (paritate bazată pe puterea de cumpărare). firmele şi oamenii vor câştiga sau vor pierde în urma extinderii va depinde de propriilor lor decizii şi nu de extinderea ca atare a UE. cu un produs intern brut de 10 şi respectiv 4 miliarde de euro. Unii comentatori au comparat viitoarea extindere cu crearea Zonei Nord-americane a Liberului Schimb (NAFTA) între Statele Unite ale Americii. Suediei şi Finlandei a fost proporţional mai mare din punctul de vedere al suprafeţei teritoriale. o legislaţie comună. şi care nu au trecut printr-un proces de tranziţie de la o 1 T. În actualele şi viitoarele state membre ale UE. Cipru şi Malta sunt ţări mult mai mici. în mod necesar. cu un grup de ţări mult mai puţin bogate.Capitolul 3 ECONOMIE. din 1986.1 Insă NAFTA este doar o zonă a liberului schimb. În termeni relativi. a fost proporţional mai mare. independent de eforturile lor de a intra în UE. succesul economic al ţărilor membre a stat şi va sta în continuare în propriile lor mâini. 24 . Cu toată importanţa pe care o au politicile UE. o monedă unică. Canada şi Mexic. creşterea populaţiei (20%) şi a suprafeţei (23%) rezultate din extinderea din 2004 nu sunt superioare celor din extinderile precedente. deşi menţionează impactul în cazuri particulare şi relevante. cât şi a riscurilor pe care le presupune extinderea. care a dus la o creştere cu 16% a populaţiei UE: PIB-ul acestor ţări reprezenta în medie aproximativ 70% din PIB-ul UE de la acea dată (paritate bazată pe puterea de cumpărare). PIAŢA MUNCII ŞI FINANŢE Capitolul de faţă prezintă ceea ce s-a realizat până acum în vederea integrării economice în UE a viitoarelor ţări membre şi ce a mai rămas de făcut în continuare pentru ca extinderea să fie un succes. Extinderea din 1973 cu includerea Marii Britanii. din punctul de vedere al populaţiei. cu o populaţie totală de 75 de milioane de locuitori. În termeni strict economici.

În acest sens. care ar putea duce la crearea a aproximativ 300. Estimările asupra impactului extinderii asupra actualei UE sunt.2% a PIB-ului în aceste ţări. Pentru noile state membre. prin care a trecut UE în anii 90. noile state membre se pot aştepta la rate ale creşterii relativ mari.2 Acest câştig economic se va distribui probabil inegal între actualele state membre. atât în actualele. Deoarece schimbul de mărfuri cu UE s-a liberalizat în mare măsură în cursul anilor 90. însemnând o creştere cu 0. În plus. Aceasta va avea. la economii de scală. urmând ca avantajele să apară doar pe termen mediu şi lung. câştigurile să fie proporţional mult mai mari. ca efect al creşterii investiţiilor şi al specializării continue a producţiei. În rândul actualelor state membre. apartenenţa la UE înseamnă trecerea la uniunea vamală de la zona de liber schimb preexistentă. conducând astfel la o mai mare creştere economică. iar comerţul cu servicii. H. limitate. O astfel de estimare este aceea potrivit căreia actualele state membre ale UE vor câştiga probabil în total aproximativ 10 miliarde euro. în prezent. Efectele economice Extinderea UE la 25 de state membre (EU-25) va aduce încă 75 milioane de consumatori pe piaţă unică europeană. extinderea seamănă cu procesul de realizare a pieţei unice. Comentatorii remarcă faptul că este posibil ca extinderea să conducă la o creştere a volumului schimburilor comerciale între noile state membre. Comerţul Integrarea economică extensivă între actualele şi viitoarele stat membre a fost înfăptuită deja ca parte a procesului de pre-aderare (vezi Tabelul 4 din Anexa care ilustrează creşterea rapidă a comerţului din ultimii ani). Nici comerţul agricol nu este complet liberalizat. pe termen lung.economie centralizată. Dată fiind dimensiunea lor modestă. la creşterea concurenţei şi a investiţiilor. în speţă Germania şi Austria. cât şi în viitoarele ţări membre. 2001 25 . economiştii sunt cu toţii de acord că este posibil ca. investiţii şi imigraţie. extinderea UE va avea un impact economic mai important asupra acelor ţări care au graniţă comună cu viitoarele state membre. este limitat. în general. rămân domenii în care comerţul încă nu s-a liberalizat complet. cum ar fi sectorul automobilelor. aceste două ţări nu afectează mult analiza economică de ansamblu. inclusiv servicii financiare. doar un impact imediat redus asupra comerţului de mărfuri cu noile state membre. ca o reflectare a faptului ca 70% din exporturile acestor ţări merg către actuala UE (doar 4% din exporturile UE merg. pe termen scurt. mai ales între cele din Europa Centrală şi de Est. Cu toate acestea. având în vedere posibilităţile “de a ajunge din urmă” asociate cu veniturile mai mici pe cap de locuitor. Germaniei revenindu-i în jur de o treime. O recentă sinteză întocmită pe baza literaturii de specialitate ajunge la concluzia că: “simulările care au ca punct de plecare relaţiile 2 Grabbe. spre noile state membre) şi a faptului că economiile lor sunt mult mai mici. trei factori pe care îi vom analiza în continuare. Acest lucru ar trebui să ducă la intensificarea schimbului de mărfuri şi servicii. în cazul lor.000 de locuri de muncă (în ipoteza unui raport constant volum muncă – volum producţie). dată fiind dimensiunea economică mult mai mare a acesteia. Analizarea viitoarei creşteri economice depinde în mare măsură de comerţ. deşi comerţul cu produse agro-alimentare a crescut substanţial în perioada de pre-aderare.

Comentatorii din cercurile de afaceri consideră că multe companii au pregătite noi proiecte de investiţii în aşteptarea finalizării extinderii UE.5 % şi 8% sau chiar 10% din PIB. pe termen scurt şi mediu”. se pare. de regulă.000 sunt rezidenţi UE. ceea ce sugerează că ne putem aştepta la o creştere a investiţiilor. experienţa extinderilor anterioare arată că acest dinamism nu se declanşează automat. pe termen lung. costurile asociate creşterii concurenţei şi alinierii vor apărea probabil mai devreme. neapărat. Migraţia şi piaţa muncii Deoarece migraţia lucrătorilor duce la câştiguri economice în ţările gazdă. În cazul aderării la UE. în continuare. mai ales în Portugalia şi Spania.2% din populaţia acesteia. ca grup.un cerc virtuos între creştere şi investiţie – va duce probabil. dacă se aplică politici adecvate. reprezentând 0. este posibil ca efectul dinamic . s-au înregistrat salturi considerabile în fluxul investiţiilor străine. vor constitui tot atâţia factori favorizaţi. cât şi de către UE în ansamblul său. Ratele creşterii economice înregistrate recent de viitoarele state membre (vezi Tabelul 5 din Anexă) sunt mai mari decât cele din actualele state membre ale UE. după aderare. J. iar creşterea ISD depinde de politicile de ajustare sănătoase şi de o bună guvernare la nivel naţional. în Mexic. Majoritatea cetăţenilor din viitoarele state membre pot deja circula liber (fără viză) pe teritoriul UE. Este dificil de estimat însă gradul în care acestea vor creşte în viitor. în primii ani după integrare. reglementările comune şi orientarea economică ar trebui să aibă un efect şi mai puternic. Pe de altă parte. nu se întrevede o creştere a ISD după extindere. efectul “deblocării” accesului la piaţă. Se poate observa că NAFTA a avut ca efect creşterea considerabilă a investiţiilor în producţie. Unii comentatori sugerează că. la o creştere economică rapidă în noile stat membre. 2002 26 . ea ar putea fi unul din avantajele majore ale extinderii UE. exporturile acestor ţări. Investiţiile Străine Directe (ISD) au fost deja încurajate în viitoarele state membre în perspectiva aderării la UE. ci va depinde de adoptarea unor politici sănătoase. iar mobilitatea forţei de muncă s-ar putea să rămână limitată timp de câţiva ani după extindere. a muncitorilor sezonieri) se concentrează mai mult către ţările şi regiunile vecine. Chiar şi în cele mai optimiste scenarii. Peste 850. de eliminarea facilităţilor fiscale speciale şi de încheierea procesului de privatizare.comerciale demonstrează că. Creşterea siguranţei legislative pe care o impune calitatea de membru UE şi eliminarea “clauzelor protecţioniste” din actualele acorduri dintre ţările candidate şi UE. se argumentează că integrarea efectivă în UE va duce la o creştere semnificativă a fluxului investiţional. ţările candidate. Costurile şi beneficiile nu vor apărea. în aceeaşi perioadă. douătreimi din cei care migrează se stabilesc în Germania şi aproximativ 14% în Austria. câştigă undeva între 1. atât de către noile state membre. dar acest lucru nu s-a întâmplat în toate cazurile. 3 Pelkmans. investiţiile sunt cheia creşterii economice viitoare în noile state membre. Astfel. favorabile creşterii economice. Însă. ţinând cont de nivelul ISD deja mare. beneficiile pot fi foarte mari. care au limitat. După extinderile precedente. Migraţia (cel mai adesea.3 Investiţiile Deoarece există deja schimburi comerciale libere substanţiale. presupunând că situaţia locală este încurajatoare în acest sens. convergenţa economică a noilor state membre cu actualele state membre va fi un proces îndelungat . care va dura câteva decenii. Totuşi.

000 (0. Aceste temeri însă nu se vor adeveri probabil în realitate. Cum anume se va aplica acest principiu noilor state membre? Există diverse aspecte ale acestei întrebări: dreptul de a călători în alte state membre. Cifrele calculate de specialişti privind evoluţia migraţiei sunt. Celelalte state membre ar trebui de asemenea să decidă cât mai repede posibil. pe o perioadă de maximum şapte ani. 2000.este de 335. După aderare. and H.fără a lua în calcul perioada de tranziţie de şapte ani .4 4 Boeri. Brücker. Chiar şi după eliminarea restricţiilor. în general. ci doar după ce vor fi îndeplinit într-o măsură satisfăcătoare standardele privind siguranţa frontierelor. cu o uşoară creştere în următorii 30 de ani.Există o preocupare generală la nivelul UE privind o eventuală migrare masivă a lucrătorilor din noile state membre. cauzată de diferenţa mare de venituri. separat de dreptul de a munci. actualele state membre au dreptul să restricţioneze dreptul persoanelor din ţările din Europa Centrală şi de Est de a presta o muncă plătită. T. Insă. Deoarece ţările gazdă obţin avantaje economice de pe urma imigraţiei. Un aranjament provizoriu similar a fost agreat şi pentru extinderea viitoare: astfel. măsură compensată prin schimbul de informaţii şi întărirea graniţelor externe. Un alt aspect. după aderarea lor la UE. este cazul Marii Britanii şi al Irlandei. Experienţa aderărilor anterioare a ţărilor cu venituri mici este edificatoare. migraţia dinspre aceste ţări a fost nesemnificativă. modeste. Un cetăţean al unui stat membru are libertatea de a trăi şi de a munci oriunde în altă parte în UE. şi nu să aştepte încheierea perioadei de tranziţie.1% din populaţie. 27 . au existat restricţii asupra migrării populaţiei. şi apartenenţa la spaţiul “Schengen”. după extindere. este cel al liberei circulaţii a persoanelor în spaţiul “Schengen”. cetăţenii noilor state membre vor avea dreptul de a călători şi de a se stabili în oricare din actualele state membre. Consorţiul Integrării Europene estimează că numărul celor care vor migra spre teritoriul actual al UE. Trei din actualele state membre şi-au arătat intenţia de a nu restricţiona intrarea lucrătorilor din noile state membre. după extindere. după introducerea liberei circulaţii a forţei de muncă . Noile state membre nu vor devei imediat membri cu drepturi depline ai spaţiului “Schengen”. actualele state membre vor avea dreptul să restricţioneze afluxul de forţă de muncă dinspre Europa Centrală şi de Est timp de şapte ani. Migraţia netă dinspre Spania şi Portugalia. care a coincis cu recesiunea de la începutul anilor 90. dacă permit libera circulaţie a forţei de muncă din Europa Centrală şi de Est. chiar dacă statul respectiv nu face parte din spaţiul “Schengen”. a fost aproape zero în a doua jumătate a anilor 80. Libera circulaţie a persoanelor Una din libertăţile pe care Uniunea Europeană le conferă este libera circulaţie a persoanelor: cetăţenii europeni au dreptul să trăiască şi să muncească în oricare stat membru al Uniunii. aceste trei ţări vor beneficia de pe urma acestei decizii. Ţările din acest spaţiu au convenit să elimine controalele la frontierele dintre ele. În perioada respectivă.1% din actuala populaţie a UE). dreptul de a locui şi munci acolo. care s-au menţinut pe o perioadă de tranziţie de şapte ani. având în vedere că aceasta acoperă necesarul de forţă de muncă calificată şi necalificată. până la maximum 1.

cu nivel redus de calificare. în parte. În cazul NAFTA. într-o lume în care concurenţa devine din ce în ce mai acerbă (şi nu doar sau în primul rând ca urmare a extinderii UE). mai ales în regiunile din vecinătatea noilor state membre. Aceste temeri reflectă. Un raport recent al Centrului de Cercetări în domeniul Politicilor Economice sugerează că migraţia net cumulativă sau migraţia pe termen lung dinspre noile state membre (înregistrată în primii 15-20 de ani de la introducerea liberei circulaţii a forţei de muncă) va ajunge să reprezinte 2-3% din populaţie în Germania5. migraţia dinspre noile state membre va fi probabil limitată. Unele din viitoarele state membre sunt în curs de retehnologizare a producţiei. Pentru actualele state membre ale UE. la succesul extinderii. Aceştia au un nivel de pregătire relativ ridicat. Aceste cifre estimative trebuie să fie plasate în contextul societăţii europene aflată într-un proces de îmbătrânire. firmele americane au profitat de diferenţele economice pentru a-şi muta producţia bazată pe investiţii mari de resurse umane. trebuie remarcat faptul că.Ţările şi regiunile din UE aflate în imediata vecinătate a noilor state membre vor fi. în Mexic. în care nu are loc înlocuirea generaţiilor. ca rezultat al schimbărilor din zonele industriale. cum ar fi în construcţii. implicit. astfel că o parte din lucrătorii care vor migra vor avea calificare înaltă. întrucât aceştia tind să lucreze în aceleaşi sectoare ca şi alţi lucrători străini. până la un punct. o creştere a aprovizionării cu mână de lucru necalificată – inclusiv a muncii „la negru” – ar putea avea un impact asupra salariilor şi ocupării forţei de muncă necalificate din actualele state membre. Lucrătorii calificaţi care migrează dinspre viitoarele state membre acoperă deja lipsa de forţă de muncă în sectorul serviciilor şi al meseriilor. Dacă integrarea economică a noilor state membre are un efect similar. aşadar. Oricum. mai afectate decât celelalte. Actualele şi viitoarele state membre trebuie să se asigure că politicilor lor privitoare la piaţa muncii sunt de natură să permită muncitorilor cu nivel redus de calificare să lucreze şi că politicile lor de angajare contribuie la aplicarea unei politici socio-economice eficiente şi. cu consecinţe asupra cererii de forţă de muncă. vor exercita o presiune inechitabilă asupra standardelor de viaţă ale actualelor state membre. salubrizare şi manufactură. Per total. speranţa de viaţă a crescut. În fine. unele activităţi industriale care necesită multă forţă de muncă s-ar putea deplasa către ţările şi regiunile învecinate cu noile state membre. Regiunile de la graniţă vor înregistra de asemenea o creştere considerabilă a imigrării pe termen scurt (chiar de tip navetă). După extinderea UE. 28 . cu salarii mici şi standarde sociale mai scăzute. Deşi aceşti factori vor exercita presiuni asupra muncitorilor cu nivel redus de calificare – o categorie vulnerabilă a societăţii – în actualele state membre. dacă politica economică va încuraja creşterea ratei angajărilor şi dezvoltarea economică în noile state membre. Efecte vor exista probabil şi asupra cererii de muncă necalificată. o creştere a migraţiei poate compensa – dar numai parţial – creşterea dependenţei cauzată de îmbătrânirea populaţiei. temerile mai dramatice sunt exagerate. 2002. Rata natalităţii este scăzută. de combinaţia de lucrători care migrează şi de sectoarele pieţei muncii în care activează aceştia. efectul lor nu trebuie exagerat. faptul că actualele state membre vor fi nevoite să adopte politici care să încurajeze creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă. în căutare de lucru. Există de asemenea preocupări legate de ceea ce se cheamă “dumping social”: noile state membre. et al. folosindu-se de muncitorii existenţi acolo. T. probabil. 5 Boeri. Care vor fi efectele probabile asupra pieţelor muncii din actualele state membre? Acestea depind. însă adeseori calificarea lor se pierde prin migrare. iar raporturile de dependenţă (raportul dintre populaţia în vârstă şi populaţia activă) vor creşte în anii următori. perspectivele optimiste îi vor determina pe lucrătorii din aceste ţări să rămână la ei acasă.

implicând câteva etape: · actuala etapă de pre-aderare. economice şi monetare. inclusiv aderarea la idealurile uniunii politice. Cu toate acestea însă. precum şi nevoile mai mari de investiţii în modernizarea infrastructurii şi a serviciilor publice. ţinând cont de natura strictă a regulilor impuse în acest 29 .” Se presupune că ele vor adopta moneda euro atunci când vor fi pregătite să facă acest lucru. Este greu de anticipat cât de rapid vor creşte salariile în noile state membre. sau aprecieri ale ratei de schimb nominale (sau ambele). · o perioadă de minimum 2 ani de participare cu succes la mecanismul ratei de schimb. Această cheltuială publică include sumele necesare punerii în practică a acquis-ului comunitar şi co-finanţării proiectelor de infrastructură. · o etapă intermediară. şi aceşti factori pot să vină în conflict cu cerinţele de stabilizare a ratei de schimb şi de scădere a inflaţiei. apropiate de media la nivel UE. procent al datoriei mai mic de 60% din PIB. şi nevoia de investiţii din bugetul public a economiilor aflate în tranziţie. şi nu imediat după aderare. Pe de altă parte. la eliminarea riscurilor cauzate de ratele de schimb asupra investiţiilor şi la scăderea pe termen lung a ratelor dobânzii. Din aceste motive. condiţia esenţială o constituie atingerea unui grad suficient de convergenţă reală şi durabilă. ca o condiţie pentru ca aceste state să primească fonduri din bugetul UE. în care noul stat membru participă pe deplin la piaţa unică şi demonstrează că progresează în sensul creării condiţiilor necesare în vederea adoptării monedei euro. dar încă nu a fost stabilit un calendar în acest sens. în care ţara candidată trebuie să demonstreze că avansează ireversibil spre o economie de piaţă viabilă bazată pe competitivitate şi pe o stabilitate macroeconomică durabilă. Economiile în tranziţie înregistrează şi creşteri a ratelor de schimb reale. calendarul în care trebuie să se încadreze noile state membre pentru adoptarea monedei euro un este deloc clar. noile state membre vor trebui să cântărească atent diversele abordări posibile. atât la nivelul UE cât şi la nivel naţional. însă este clar că politicile. Există condiţii detaliate şi clar stabilite pentru fiecare nou stat membru. Adoptarea monedei euro va duce la creşterea integrării comerciale a noilor state membre cu economiile din zona euro. care duc la creşterea inflaţiei. aceste diferenţe se atenuează (iar noile state membre vor oferi pieţe de desfacere mai mari pentru produsele din actualele state membre). ţările candidate trebuie să demonstreze că “sunt capabile să îşi asume obligaţiile de membru. Uniunea economică şi monetară Noile state membre sunt hotărâte să adopte moneda euro. creşterea productivităţii muncii poate constitui o compensaţie pentru angajatorii care plătesc salarii mai mari. post-aderare. · îndeplinirea criteriilor aplicabile actualelor state membre pentru adoptarea monedei unice: deficit bugetar mai mic de 3% din PIB.Procesul de aderare la UE include şi adoptarea unui dialog social şi a unor măsuri de reglementare socială. care au în vedere reducerea inflaţiei şi limitarea deficitelor bugetare. Pe măsură ce nivelul salariilor în noile state membre creşte. Există o divergenţă între criteriile „Maastricht”. obligatorii pentru adoptarea monedei euro. în drumul lor spre adoptarea monedei euro. inflaţie scăzută şi rate ale dobânzii mici. trebuie să încurajeze dezvoltarea noilor state membre. Noile sate membre şi moneda euro Conform criteriilor de aderare la UE.

cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume”. pentru a putea păstra avantajele stabilităţii macroeconomice din UE pe care moneda unică le-a generat deja. la măsuri novatoare.sens. menită să asigure competitivitatea UE şi să intensifice rata de creştere economică. Acest proces de reformă economică are ca scop intensificarea concurenţei din UE. ca o condiţie vitală pentru creşterea ratei de ocupare. şefii statelor membre UE. participanţii au adoptat o gama largă de tehnici. restructurarea pieţelor muncii şi întărirea. de la legislaţia europeană obişnuită. inclusiv a femeilor şi a lucrătorilor mai în vârstă ¨ Perfecţionarea profesională a lucrătorilor şi formarea deprinderii de învăţare continuă pe toată durata vieţii. ¨ Rezolvarea problemelor cu care se confruntă micii întreprinzători şi cei care pornesc o afacere. În declaraţiile sale recente. ca de exemplu. ¨ Creşterea la 70% a ratei de participare a forţei de muncă în general. Comisia a criticat statele membre pentru “ritmul lent al reformelor” şi pentru faptul că ele “nu sunt suficient de ferme 30 . Strategia de la Lisabona În martie 2000. Strategia de la Lisabona Strategia de la Lisabona este o strategie importantă şi novatoare. al energiei şi serviciilor financiare. ¨ Acţionarea asupra cauzelor schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze generatoare de efect de seră. Progresele au fost. inclusiv la telefonia mobilă şi internet. actualii membri ai zonei euro vor trebui să respecte propriile reguli. în acelaşi timp. În acest scop. În acelaşi timp. generatoare de distorsiuni. Aceste obiective includ: ¨ Finalizarea procesului de creare a pieţei unice în sectoare cheie. ¨ Facilitarea accesului la noi tehnologii. inclusiv limitele impuse de Pactul de Dezvoltare şi Stabilitate în ce priveşte deficitele bugetare excesive. sectorul telecomunicaţiilor. cum ar fi stabilirea de jaloane şi evaluarea reciprocă a activităţii din statele membre. a coeziunii sociale şi asigurarea compatibilităţii politicilor economice cu cele de mediu. sau angajat să creeze “până în anul 2010. ¨ Modernizarea protecţiei sociale inclusiv prin reducerea numărului de persoane supuse riscului de excludere socială. prin creşterea până la 3% din PIB a cheltuielilor alocate cercetării şi tehnologiei şi prin adoptarea regimului unic de brevetare european. ¨ Încurajarea cercetării. ¨ Revizuirea generală a sistemului de pensii pentru a asigura posibilitatea de susţinere pe termen lung a finanţelor publice. ¨ Creşterea concurenţei în sectorul transporturilor feroviare şi aeriene. Această agendă ambiţioasă şi cuprinzătoare impune eforturi susţinute timp de mai mulţi ani. nesatisfăcătoare. până în prezent. O analiză anuală efectuată de Comisia Europeană măsoară progresul înregistrat raportat la obiectivele stabilite. reuniţi în şedinţa Consiliului European de la Lisabona. ¨ Promovarea pieţelor competitive şi reducerea subvenţiilor în industrie.

care trec printr-un proces complicat până la plata efectivă. Deşi semnificativă pentru noile state membre. investiţiile în infrastructură şi ajutoarele regionale. cum ar fi fondurile structurale şi de coeziune. începând din 2000 (vezi Tabelul 6 din Anexa. ele vor spera să se califice pentru a deveni membre ale zonei euro. Costurile bugetare Începând cu anii 90.din punct de vedere al PIB-ului – este mult mai mică decât resursele alocate de Germania reunificării sale în anii 90. costurile. În fapt.8 miliarde euro. Conform acordului realizat de la Copenhaga. 2003. UE a investit în ţările candidate. în 2002. cum ar fi acela al creşterii la 70% a ratei medii de ocupare şi la 3% din PIB a cheltuielilor în domeniul cercetării şi tehnologiei. care au realizat reforme economice dificile în tranziţia lor spre economia de piaţă. cum ar fi liberalizarea sectorului energetic6. Viitoarele stat membre vor trebui să răspundă numeroaselor provocări pe care le presupune îndeplinirea unora din aceste obiective. A. care a depăşit 10 miliarde de euro. costul extinderii va depinde integral de ce anume va decide UE în viitor. cheltuielile nete ale UE pentru noile state membre vor fi modeste. ea este mai mică decât costul campaniei de război şi reconstrucţie din Kosovo. Aceste state vor trebui să găsească bani să co-finanţeze proiectele de infrastructură. ameliorării administraţiei publice şi a securităţii la frontiere (vezi Tabelul 7 din Anexă). câteva din viitoarele state membre se plasează pe o poziţie superioară. actualele state membre au multe de învăţat de la noile state membre. După aderare. din punctul de vedere al realizării creşterii economice şi al sprijinirii stabilităţii politice. pentru a fi eligibile să primească alocaţii de la bugetul UE. În acelaşi timp. Noii membri vor plăti contribuţii de aproximativ 15 miliarde euro la bugetul UE. Însă aceste dificultăţi sunt tot atâtea motive de a persevera. precum şi fondurile destinate creşterii siguranţei nucleare. Aceasta presupune participarea imediată şi deplină la ea a tuturor viitoarelor state membre.în atingerea obiectivelor stabilite la Lisabona”. vor fi de maximum 40. în condiţiile în care vor trebui să-şi reducă deficitele bugetare. până în anul 2010. se vor plăti după 2006). alinierea la economia electronică (e-economy).cheltuielile bugetare nete alocate extinderii. sumă în care sunt incluse subvenţiile agricole. până la sfârşitul anului 2006. De exemplu. ilustrând costurile bugetare ale UE cu procesul de extindere). Experienţa acestora în domeniul reformei sistemului pensiilor. de exemplu. Strategia de la Lisabona trebuie tratată cu prioritate. şi dacă se restructurează. comparativ cu unele din cele actuale. până în 2006. punerea în practică a politicilor UE în domenii cum ar fi protecţia mediului şi transporturi vor necesita cheltuieli semnificative pentru mai mulţi ani. 31 . cheltuielile bugetare în acest sens ridicându-se la peste 3 miliarde euro pe an. Impactul extinderii asupra bugetului UE în perioada de după anul 2007 depinde de cum anume se restructurează bugetul. această cheltuială bugetară este totuşi modestă pentru UE. Fără îndoială. calculate ca numerar efectiv plătit. nu de a întârzia. aceste decizii se referă în special la 6 Murray. Alţi comentatori consideră că UE a făcut progrese în câteva domenii prevăzute în agenda de reformă. fără să se aştepte finalizarea oficială a procesului de extindere. În domenii ca. iar . şi – pentru că este posibil ca aceştia să nu fie capabili să folosească integral banii alocaţi . pentru a respecta termenul stabilit de aceasta pentru transformarea UE în cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere. de exemplu. ar trebui exploatată de strategia de la Lisabona. vor fi probabil de aproximativ 10 miliarde euro (unele din fondurile alocate lor. pentru a le ajuta să se pregătească în vederea aderării. Pentru noii membri. În ce priveşte cheltuielile.

ar duce la o diminuare a costurilor extinderii la numai 0.03% din PIB-ul Uniunii extinse în 2004 la 0. Terenul trebuie pregătit deja pentru deciziile importante care urmează a fi luate în 2006 cu privire la cadrul bugetar viitor: · Extinderea dă posibilitatea reconsiderării componenţei asistenţei structurale. va împiedica Europa Centrală să se dezvolte şi să ajungă din urmă actualele state membre. în propriile lor regiuni. cu venituri generoase plătite chiar şi după scoaterea din producţie . 2002. aceasta înseamnă o rată a creşterii globale mai mare pentru UE-25. precum şi asupra costurilor extinderii.18%. spre aspectele mai largi ale dezvoltării economice în zonele rurale. care schiţează diverse scenarii bugetare posibile8. costurile extinderii ar fi de numai 0. costul extinderii este influenţat în mare măsură dacă actualele state membre primesc sau nu “compensaţii” pentru reducerea. şi în ipoteza că actualele state membre primesc în continuare aceeaşi cantitate de fonduri structurale ca şi în 2006. B. Conform altor scenarii. politicile europene şi naţionale trebuie să acorde prioritate creşterii economice şi convergenţei reale între actualele şi viitoarele state membre. 32 . pentru a identifica acele domenii în care cheltuielile respective pot contribui cel mai eficient la creşterea economică din noile state membre şi mai ales la integrarea regională a Europei Centrale şi de Est prin dezvoltarea infrastructurii transfrontaliere. în care se impune o politică activă din partea UE. mai transparent şi mai stabil. la fel ca şi regulile actuale privitoare la fondurile structurale. Într-un scenariu în care politica agricolă comună rămâne absolut neschimbată. 2002. Acordurile EU referitoare la venituri au devenit din ce în ce mai complicate.11%. Extinderea asigură însă o ocazie de a continua deplasarea accentului care se pune la ora actuală pe sprijinirea agriculturii. acest lucru va reduce diferenţele sociale şi economice şi va stimula creştere economică în vechile state membre. pentru o mai bună relaţionare între finanţare şi promotorii creşterii economice. pentru noile state membre. deoarece va încuraja activităţile agricole neproductive în defavoarea reorientării spre sectoare economice mai productive. şi chiar mai mare.7 Potrivit unui studiu privitor la evoluţia bugetului UE după extindere. o reducere a fondurilor directe destinate sprijinirii agriculturii la 85% din nivelul actual până în anul 2013. Zonele rurale din UE sunt o componentă importantă dar vulnerabilă a societăţii. a cheltuielilor din fondurile structurale pe măsură ce acestea devin relativ mai bogate în cadrul unei Uniuni extinse. Karlsson.23% din PIB în 2013. Se impune reanalizarea modului în care se cheltuiesc fondurile structurale. ca urmare a dinamismului noilor state membre. Experienţa a demonstrat că subvenţiile nu ajută dacă sunt folosite pentru a amâna şi nu pentru a ajuta restructurarea. Pe termen lung. costurile extinderii s-ar ridica de la 0. J. Reformarea acestor politici ar putea avea un efect considerabil asupra întregului buget al UE. Sunt posibile şi reforme în distribuirea poverii financiare. şi se impune un sistem mai echitabil. Concluzie În vederea extinderii. dacă este posibil.politica agricolă comună şi la fondurile structurale destinate dezvoltării economice a zonelor şi sectoarelor mai sărace. 7 8 Pelkmans. Un raport recent concluzionează că menţinerea actualei politici agricole. în condiţiile aplicării stricte a regulilor referitoare la ajutoarele structurale destinate actualilor membri.

mai ales în statele membre şi în regiunile învecinate cu noile state membre. şi va constitui încă un impuls în sensul realizării unor asemenea reforme. cum ar fi cheltuielile destinate cercetării şi dezvoltării tehnologice. Actualele state membre trebuie să-şi deschidă pieţele şi să primească forţa de muncă din noile state membre. este unul din factorii care generează creşterea economică. migraţia forţei de muncă dinspre sectorul agricol din noile state membre. Actualele şi viitoarele state membre au nevoie de politici de ocupare a forţei de muncă. menită să sprijine. Migraţia forţei de muncă. Chiar şi după ridicarea restricţiilor.· · Trebuie avute în vedere şi alte tipuri de cheltuieli orientate pe dezvoltare economică. în afara fondurilor structurale. care să contribuie la eficientizarea politicii socio-economice şi implicit la succesul extinderii. Extinderea va forţa o redistribuire a forţei de muncă între industrii şi ţări. Politica agricolă comună trebuie să continue să se orienteze înspre transferarea asistenţei dinspre segmentul preţurilor şi cantităţilor spre o politică a calităţii şi de dezvoltare rurală dinamică. ca urmare a liberei circulaţii a persoanelor pe teritoriul pieţei comune. Trebuie încă de pe acum pregătite măsuri de protejare a celor afectaţi de extindere. decât o legislaţie destinată protejării forţei de muncă ocupate. într-un cadru european comun. iar reformele prevăzute de aceasta trebuie urmate de urgenţă pentru a încuraja creşterea economică într-o Uniune extinsă. UE are nevoie de un model economic şi social. care combină elementele cele mai valoroase preluate de la actualele şi viitoarele stat membre. ceea ce înseamnă deschiderea de noi posibilităţi şi pentru ţările în curs de dezvoltare. Strategia de la Lisabona trebuie readusă la starea iniţială de avânt politic. 33 . Viitoarele state membre trebuie să se implice chiar de acum în acest demers. Scopul acestuia trebuie să fie mai degrabă acela de a înlesni reorientarea profesională şi mai puţin cel de a protejarea locurile de muncă existente. Aceasta politica trebuie să fie animată de grija faţă de oameni şi de comunităţile acestora. se anticipează un aflux limitat de lucrători dinspre noile state membre. Asigurările temporare de şomaj şi sprijinirea celor care caută de lucru vor facilita mult mai eficient schimbarea. şi mai puţin să controleze. Mobilitatea forţei de muncă va fi factorul cheie în procesul de adaptare care va urma după extindere. prin comerţul cu produse agricole. cât mai repede posibil. impusă de piaţă.

Capitolul 4 CALITATEA VIEŢII Cetăţenii UE sunt preocupaţi de calitatea vieţii după extinderea UE. şi viitoarele state membre au aderat în totalitate la planul de acţiune al UE destinat combaterii acestui fenomen. şi a Eurojust. În prezent se adoptă reguli comune privind definirea infracţiunilor şi stabilirea pedepselor minime pentru delicte cum ar fi traficul de fiinţe umane şi de droguri. în domeniul securităţii interne. dreptăţii şi securităţii depăşeşte cu mult problemele stricte de securitate. Acordul privind mandatul de arestare european va simplifica procedurile de extrădare pe teritoriul UE. De exemplu. Dar aceste libertăţi pot crea şi condiţii pentru creşterea criminalităţii. de altfel. necesitatea creării unei zone a libertăţii. al cărui scop este de a întări cooperarea între organele de poliţie şi cele vamale. Au răspuns negocierile de pre-aderare acestor întrebări? Ar fi mai bine ca noii membri să fie în interiorul şi nu în afara UE? Securitatea internă Criminalitatea. mai ales a crimei organizate transfrontaliere – fenomene pe care autorităţile naţionale nu le pot rezolva singure. al siguranţei nucleare şi al standardelor alimentare. serviciilor. Lărgirea UE va oferi avantaje şi în acest domeniu. în beneficiul tuturor cetăţenilor săi. capitalului şi persoanelor pe întreg teritoriul Uniunii. Această cooperare a dus. 34 . Extinderea poate avea consecinţe deosebit de pozitive asupra securităţii interne. astfel încât să nu mai existe “paradise sigure” pentru astfel de activităţi criminale. ea va înlesni cetăţenilor dreptul la recurs în instanţele civile din alte ţări în speţe legate de protejarea vieţii private sau a intereselor lor comerciale. care sunt problemele pe care extinderea le va soluţiona sau.teritoriul Europei. terorismul şi imigraţia ilegală ocupă un loc important în preocupările cetăţenilor europeni. prin schimbul reciproc de date şi analizarea informaţiilor şi datelor secrete şi prin coordonarea anchetelor comune. dreptăţii şi securităţii. instituţie care facilitează cooperarea între procurorii de pe întreg . Cooperarea în domeniul combaterii terorismului s-a intensificat. rasism şi xenofobie. un obiectiv dezvoltat pe larg la reuniunea Consiliului European de la Tampere. sunt analizate posibilele efecte pe care extinderea Uniunii le va avea asupra securităţii interne – respectiv. după evenimentele din 11 septembrie 2001. precum şi al gestionării comune a graniţei externe a UE. infracţiuni cibernetice. Aceasta este. UE a adoptat politici în domeniul cooperării judiciare şi poliţieneşti internaţionale. prin Tratatul de la Amsterdam. Ei se întreabă cum anume va afecta extinderea viaţa lor de zi cu zi. le va agrava şi cum anume trebuie abordate acestea. al mediului. dimpotrivă. de frontieră şi justiţie pe tot continentul european. din 1999. Secţiunea de faţă analizează provocările cu care Uniunea se confruntă în ceea ce priveşte securitatea internă şi modalităţile de abordare a acestora. fără legătură cu extinderea UE. acte de terorism. şi una din provocările la care UE încercă să răspundă prin întărirea cooperării pe probleme de securitate internă. statele membre ale UE trebuie să se străduiască mai mult pentru a răspunde aşteptărilor cetăţenilor. UE încurajează libera circulaţie a mărfurilor. Însă asigurarea securităţii interne a cetăţenilor trebuie combinată cu protejarea drepturilor şi libertăţilor individuale – acesta este şi motivul pentru care Uniunea a stabilit. În continuare. incluzând cooperarea judiciară în materie civilă. In domeniul securităţii. deoarece ea va intensifica cooperarea între forţele de ordine. Această zonă a libertăţii. printre altele la înfiinţarea Europol.

adeseori ca plată pentru serviciile de contrabandă de care au beneficiat. Imigraţia ilegală nu constă numai din traficul de persoane. au întârziat progresul în domenii ca acordarea dreptului de azil şi cooperarea judiciară. prin urmare. Nu există soluţii simple pentru rezolvarea acestor probleme. fac ca aceştia din urmă să acumuleze profituri mari din activitatea criminală. cuplată cu regula unanimităţii. controlul şi supravegherea la frontieră. Pentru a contrabalansa eliminarea acestor controale. respectiv. ci provine din ţări care suferă de pe urma războiului sau a conflictelor interne. inclusiv reguli comune privitoare la trecerea. Zona de libertate. precum şi căsătoriile de formă sau folosirea abuzivă a statutului de student. astfel că guvernele naţionale doresc să aibă un cuvânt greu de spus în elaborarea politicii din domeniu. munca fără permis). Însă lipsa voinţei politice. Sumele mari plătite de imigranţi pentru serviciile traficanţilor. traficul de imigranţi – mulţi dintre aceştia provenind din alte ţări decât din statele candidate la aderare dar ajunşi în UE trecând prin acestea – practicat de către organizaţiile criminale constituie un aspect grav al imigraţiei ilegale. justiţie şi securitate este un obiectiv al UE de dată relativ recentă. gestionarea imigraţiei. În plus. cât şi pe cele din ţările de destinaţie. deşi nu au legătură cu activitatea infracţională. Astfel.9 pentru a facilita deplasarea cetăţenilor. Când condiţiile politice. ci şi din folosirea abuzivă a vizelor (şederea după expirarea termenului de valabilitate a vizei. al Curţii Europene de Justiţie este limitat.Imigraţia ilegală Una din temerile cetăţenilor este aceea legată de imigraţia ilegală. fac parte din Senghen. 35 . Islanda şi Norvegia. crima organizată se adaptează şi ea cerinţelor acestei “pieţe”. graniţele externe şi cooperarea poliţienească şi judiciară. statele membre au adoptat o serie de măsuri la frontierele externe. Comisia caută să analizeze condiţiile din ţările din care provin imigranţii ilegali. economice şi sociale ale unei ţări îi încurajează pe cetăţenii acesteia să caute oportunităţi mai bune în altă parte. pentru a reduce factorii care ar putea încuraja creşterea numărului de potenţiali imigranţi care doresc să ajungă pe teritoriul UE şi pentru a include gestionarea problemelor legate de imigraţie în politica externă a UE. din punct de vedere infracţional. deşi este dificil de calculat numărul imigranţilor care recurg la traficanţi. pentru că ele au implicaţii care ţin de drept. O mare parte din imigraţia ilegală în Europa nu are legătură cu vecinii UE. iar rolul Parlamentului European şi. precum şi cooperarea în lupta contra criminalităţii şi imigraţiei ilegale. astfel că există încă o diferenţă considerabilă între deziderat şi realitate. de politică socială şi de drepturile omului. atât societăţile din ţările de tranzit. cum ar fi cele referitoare la azil. şi aceasta stimulează săvârşirea de delicte minore. pentru a menţine Zona Nordică a Liberului Schimb. Multe chestiuni. Problemele de justiţie şi de securitate sunt chestiuni delicate din punct de vedere politic. Traficul de imigranţi pus la cale de către crima organizată afectează . cu excepţia Marii Britanii şi a Irlandei. impun aprobarea unanimă a Consiliului. Statutul de imigrant ilegal împiedică însă accesul acestor persoane la sistemul bancar sau la asistenţa juridică corespunzătoare. şi un regim comun de vize. Întărirea securităţii la frontierele externe este una din căile prin care UE combate imigraţia ilegală şi asigură protecţia împotriva altor forme de infracţionalitate. imigranţii sunt frecvent exploataţi de traficanţi şi obligaţi să cerşească sau să se prostitueze. Problema controlului eficient la frontieră a fost 9 Statele ne-membre ale UE. Ce va schimba extinderea? Procesul extinderii a îmbunătăţit capacitatea viitoarelor state membre de a-şi îndeplini rolul ce le revine în politicile de securitate ale Uniunii. Mulţi imigranţi nu au un statut legal. Sistemul Schengen presupune eliminarea controalelor la frontierele interne dintre statele membre UE.

În al doilea rând. Asistenţa financiară substanţială destinată întăririi securităţii la frontiere va continua şi după aderare. prin programul de asistenţă pentru pre-aderare. Uniunea va beneficia de intensificarea controalelor la graniţele noilor state membre. Cooperarea poliţienească şi judiciară pentru urmărirea şi pedepsirea infractorilor va fi facilitată datorită extinderii ariei de jurisdicţie. În ciuda reformelor considerabile şi impresionante. 36 . Viitoarele state membre vor institui un control la frontieră la nivelul celui existent la graniţele externe ale spaţiului Schengen. care să îndeplinească nevoia cetăţenilor de acţiuni eficiente împotriva criminalităţii internaţionale şi a imigraţiei ilegale. imediat după aderare. eficientă şi calificată. fapt care va contribui în sine la combaterea criminalităţii internaţionale şi a imigraţiei ilegale.dezbătută continuu cu ocazia negocierilor de aderare şi ţările candidate au acceptat să impună un control strict la graniţa externă începând cu momentul aderării. securităţii şi justiţiei. în cadrul acordului Schengen. S-au acordat fonduri considerabile. Astfel. pentru modernizarea frontierelor externe şi pentru instruirea poliţiei de frontieră şi a personalului din justiţie. inclusiv cu Rusia şi ţările din vestul Peninsulei Balcanice. Noile state membre nu vor participa însă. Atât Grecia cât şi Italia au trebuit să-şi modernizeze standardele timp de câţiva ani. din Europa Centrală şi de Est. înainte de a putea deveni membre depline a spaţiului Schengen. în sensul reducerii sferei de aplicabilitate a regulii unanimităţii şi al întăririi legitimităţii democratice. un raport recent10 concluzionează că în ţările candidate la aderare. Acest lucru presupune acordul unanim al tuturor statelor membre. Posibilitatea noilor state membre de a-şi asuma un rol activ în cadrul cooperării judiciare europene va depinde de capacitatea lor naţională. Asistenţa tehnică şi proiectele de înfrăţire instituţională au fost destinate cu precădere acestui domeniu. sub toate aspectele. Există disponibile fonduri. însă experienţa şi moştenirea istorică din viitoarelor state membre au pus probleme deosebite. pe care această cooperare să se poată baza. Acesta este desigur un domeniu în care există probleme şi în actualele state membre. în ceea ce priveşte crearea unei zone europene a libertăţii. politica “nici un paradis pentru infractori” se va extinde prin includerea celor zece state noi. în acest domeniu. creşterea diversităţii şi a numărului de membri va face procesul decizional mai dificil. 10 Institutul pentru o Societate Deschisă. extinderea Uniunii întăreşte abilitatea acesteia de a combate activitatea criminală şi imigraţia ilegală. controlul la graniţele interne se va elimina numai după ce aceste state vor fi demonstrat că îndeplinesc toate cerinţele acquis-ului Schengen. Rezultatele Convenţiei privind Viitorul Europei. Există şi condiţii pentru o mai bună cooperare în domeniul securităţii cu ţările din afara viitoarelor frontiere externe. şi se va baza pe o serie de exerciţii de evaluare detaliată. În dreptul penal. cooperarea pe probleme de justiţie şi securitate necesită o administraţie onestă. prin programul Comisiei destinat îmbunătăţirii infrastructurii la frontieră în Rusia şi în Ucraina. Va genera extinderea noi probleme? În primul rând. vor avea un impact semnificativ asupra succesului extinderii. nu se poate garanta încă înfăptuirea actului de justiţie într-o manieră independentă. Deşi unele probele cum ar fi armonizarea dreptului penal şi a procedurii penale vor continua să fie subiecte delicate pentru guvernele naţionale. care au eliminat deja controalele la graniţele interne. Stabilitatea politică şi prosperitatea economică a noilor state membre vor creşte o dată cu aderarea la UE. competentă şi responsabilă. 2002. UE trebuie să-şi revizuiască procesul decizional.

opinia publică este îngrijorată de moştenirea pe care ţările din Centrul şi Estul Europei o au în acest sens din perioada comunistă. să reducă gradul de deteriorare al pădurilor. economia planificată a dus la crearea unor mari complexe agro-industriale de stat. În Cipru şi Malta. Însă este clar acum că acesta este un domeniu în care procesul extinderii generează beneficii substanţiale. Ca urmare a procesului de trecere de la o economie centralizată la cea de piaţă. Obligaţia de a respecta cerinţele UE a încurajat noile state membre să acorde o mai mare atenţie problemelor de mediu în ceea ce priveşte agricultura şi dezvoltarea rurală. inclusiv de aplicare a legislaţiei anti-discriminare. să îmbunătăţească starea de sănătate a populaţiei. în 1989. Colapsul economiei centralizate şi lipsa investiţiilor au dus. la practicarea agriculturii biologice. elaborarea soluţiilor specifice fiecărei ţări şi mobilizarea fondurilor necesare implementării lor. neglijând impactul acestora asupra mediului. Impactul extinderii După decenii de degradare a mediului înconjurător în Europa Centrală şi de Est. mediul a fost privit iniţial ca o “problemă în procesul de extindere”. Toate viitoarele state membre au devenit membre ale Agenţiei Europene de Mediu. Ca atare. ea ar putea reprezenta o ocazie favorabilă pentru agricultorii din viitoarele state membre. viitoarele state membre UE au rezolvat multe din aceste probleme. În acest fel. 37 . În deceniul trecut. Perspectiva aderării la UE a mărit importanţa politicilor de mediu din viitoarele state membre şi le-a ajutat să cureţe zonele industriale poluate. folosindu-se de liniile directoare trasate de UE pentru introducerea noii legislaţii. o mare parte din industria grea a acestor ţări s-a reorganizat şi modernizat. Cadrul legal şi instituţional de protejare a minorităţilor a fost consolidat şi s-au stabilit planuri de acţiune destinate îmbunătăţirii situaţiei comunităţilor de romi. Industriile modernizate şi eficientizate şi reducerea poluării vor fi în beneficiul atât al ţărilor în cauză. problema gestionării deşeurilor a devenit o prioritate şi ambele ţări au adoptat legislaţie în acest sens. în conformitate cu legislaţia europeană şi cu instrucţiunile Consiliului Europei. Având în vedere că cererea de produse biologice este în creştere în UE.În al treilea rând. O dată extinsă. în multe cazuri. Legislaţia de mediu a UE impune crearea instituţiilor de mediu. multe din noile state membre au minorităţi etnice sau lingvistice. procesul extinderii a redus riscul existenţei unor fricţiuni în cadrul societăţilor sau chiar între ţări şi a contribuit la întărirea securităţii în cadrul Uniunii Europene extinse. a câmpurilor şi fermelor piscicole. cât şi în viitoarele state membre. Procesul de pre-aderare le-a obligat să acorde o atenţie sporită drepturilor acestor comunităţi. există preocupări privind impactul extinderii asupra mediului înconjurător. Viitoarele state membre sunt îngrijorate de costurile alinierii legislaţiei lor la legislaţia UE privitoare la mediu. În UE. Mediul înconjurător Atât în actualele 15 state membre UE. motivată şi de considerente ecologice. sau comunităţi de romi. In majoritatea fostelor ţări comuniste. Demararea procesului de aderare la UE a constituit încă un impuls. cu un număr mare de angajaţi. Investiţiile în protecţia mediului şi tehnologiile moderne vor mări eficienţa economică şi productivitatea din domeniu. nevoia de democraţie a popoarelor din regiune a fost. să protejeze mai bine habitatele naturale şi să gestioneze mai sigur şi mai eficient deşeurile. UE va deveni o piaţă pentru tehnologiile de mediu care promovează inovaţia şi încurajează cererea. în contextul tranziţiei lor către economia de piaţă. în parte. întărirea capacităţii instituţionale şi promovarea dezvoltării durabile. iar sectorul energetic s-a rentabilizat. cât şi al altor ţări ale UE.

în general. Comisia Europeană şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare estimează costurile punerii în practică a acestei legislaţii. acesta este un domeniu în care ţările din Europa Centrală şi de Est îşi aliniază în prezent legislaţia la standardele UE. la deşeuri (depozitarea în halde. deşeuri. Însă securitatea nucleară nu depinde doar de modul în care este concepută instalaţia. şi depozitarea şi gestionarea resturilor menajere şi a deşeurilor periculoase. controale de calitate. deoarece aproape întreaga legislaţie privitoare la mediu trebuie adoptată înainte de aderare. la substanţele periculoase din mediul acvatic. apă. instalaţiile cu ardere internă. proceduri de operare. elemente esenţiale ale pieţei unice (toată legislaţia privitoare la produse) şi instalaţii noi. la calitatea aerului. Nu s-au acordat perioade de graţie în domeniile: aer. râşi etc. În concluzie. Pentru a obţine rezultatele pozitive scontate. sau le-au adus la standardele de siguranţă impuse. gestionarea surselor de apă şi a apelor uzate. evaluarea impactului asupra mediului. În ultimii ani. conform abordării adoptate de Grupul celor Şapte ţări puternic industrializate. de cele mai multe ori. păduri şi rezervaţii protejate. păsări). UE a admis aranjamente provizorii. Investiţiile se vor concentra pe reducerea poluării atmosferice. Ca rezultat al procesului de extindere. aceste ţări au închis sau s-au angajat să închidă instalaţiile nucleare periculoase. metode moderne de gestiune şi instruire profesională) pe care UE o promovează şi în viitoarele state membre. mai ales în cazul directivelor UE privitoare la gestionarea apelor (respectiv apa uzată şi apa potabilă). pot opta pentru energie nucleară. incinerarea. Punere în practică şi finanţare Respectarea întocmai a standardelor de mediu ale UE presupune eforturi administrative şi investiţii masive. se impun o monitorizare eficientă a implementării regulilor UE şi eforturi reale pentru a include problema mediului în celelalte politici din noile state membre. 38 . extinderea va contribui la întărirea securităţii nucleare în Europa. ambalarea deşeurilor). dar şi pentru celelalte ţări ale UE.Viitoarele state membre oferă Uniunii extinse o sursă bogată de biodiversitate. zimbri. Din cele zece viitoare state membre. controlul integrat destinat prevenirii poluării mediului. Majoritatea costurilor vor trebui suportate la nivel naţional. Astfel. UE a cerut acestor ţări să garanteze un nivel înalt de securitate nucleară. protejarea naturii şi transport. şi pentru a promova o dezvoltare economică durabilă. Pentru a atenua impactul. ca situându-se între 80 şi 110 miliarde euro. deşi UE şi instituţiile financiare internaţionale vor acorda unele fonduri pentru co-finanţare. Securitatea nucleară În UE extinsă. pentru care s-au acordat perioade de tranziţie de. acolo unde ajustarea se face eşalonat în timp. deci. Este vorba de aproximativ 15 dintr-un total de 149 de directive. sub 10 ani. ci este rezultatul unei culturi atotcuprinzătoare a securităţii (cu reglementări eficiente şi independente. pe cheltuiala proprie. protejarea mediului (habitat. cinci au centrale nucleare în funcţiune.). Aceasta înseamnă că noile proiecte investiţionale din viitoarele state membre trebuie să respecte întocmai standardele de mediu ale UE. cu efecte pozitive nu numai pentru propriii lor cetăţeni. zone naturale nepoluate şi specii de animale şi plante considerate rare în Europa Occidentală (urşi. cu parcuri naturale. scutind temporar viitoarele state membre de la aplicarea celor mai dificile componente ale legislaţiei de mediu. pentru toate viitoarele state membre la un loc. Aceste valori naturale vor îmbogăţi patrimoniul natural al Europei şi vor reduce presiunile exercitate asupra ecosistemelor locale. statele membre vor avea libertatea de a alege combinaţia energetică necesară consumului lor de electricitate şi.

cea a plantelor şi animalelor. la cerinţe privind sănătatea animalelor asociată cu sănătatea plantelor. în combaterea criminalităţii internaţionale şi controlul imigraţiei · integrarea considerentelor de mediu în alte politici · monitorizarea eficientă a implementării regulilor UE în actualele şi în viitoarele state membre 39 . ca urmare a crizelor survenite (precum boala “vacii nebune”. pentru a verifica dacă regulile se aplică întocmai. UE oferă asistenţă financiară în acest sens. cu efecte pozitive pentru cetăţenii lor şi pentru UE pe ansamblu · promovează în viitoarele state membre regulile de securitate alimentară impuse de UE Însă aceste beneficii trebuie să fie consolidate şi protejate prin: · progrese majore în direcţia creării zonei de libertate. inclusiv a reformării sistemului decizional · o mai strânsă şi mai bună cooperare între statele membre şi instituţiile UE. la toate nivelurile lanţului trofic. Astfel. Concluzie In multe domenii importante pentru cetăţeni. Extinderea va promova un set de reguli comune în noile state membre.Standarde alimentare Importanţa securităţii alimentare în actualele state membre a crescut în ultimii ani. în acest domeniu. Alinierea la aceste standarde este însă o sarcină grea pentru viitoarele state membre. care îmbină toate aspectele securităţii alimentare. în nici un fel. UE a lansat o reformă în anul 2000. extinderea: · măreşte capacitatea UE de a combate crima organizată şi imigraţia ilegală. Nu s-a admis. extinderea ajută UE să promoveze standarde de siguranţă şi securitate superioare. într-o UE extinsă. printr-o mai bună cooperare şi un control mai susţinut al acestor fenomene în viitoarele state membre · ridică standardele de mediu ale viitorilor membri. inclusiv securitatea lor nucleară. de la prevederi privind igiena. generate de practicarea agriculturii intensive. Viitoarele state membre au acceptat să aplice toate regulile de securitate alimentară şi să instituie mecanisme de control. iar Comisia monitorizează situaţia din punctul de vedere al securităţii alimentare. justiţie şi securitate. la scăderea nivelurilor actuale de securitate alimentară. ridicând astfel nivelul general de siguranţă. o practică mai puţin răspândită în viitoarele state membre. de exemplu). Obiectivul este de asigura un nivel înalt de sănătate publică şi de protecţie a consumatorului pe teritoriul UE extinse. Obiectivul este ca extinderea UE să nu ducă. Ea va oferi garanţia aşadar că noile graniţe ale UE sunt capabile să asigure protecţie împotriva riscurilor care ar putea ameninţa sănătatea publică. nici o excepţie cu ocazia negocierilor de aderare. nu se vor putea comercializa în alte state membre. produsele alimentare care nu respectă regulile UE.

experienţa dominaţiei sovietice îşi pune amprenta pe modul în care acestea percep chestiunile de securitate. Faptul că nu s-a reuşit discutarea în profunzime a acestei probleme în cadrul instituţiilor de politică externă şi de securitate ale UE a fost un simptom al lipsei de voinţa politică a statelor membre de a adopta o poziţie la nivel european. interesele fundamentale. în 1993. în vreme ce altele. şi respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. în perspectiva deplasării spre Est a frontierelor sale. pentru a-şi asigura securitatea. trei dintre aceste ţări (Polonia. în contextul mondial actual. Viitoarele state membre din Europa Centrală şi de Est nu pot fi blamate pentru această situaţie. roluri majore. iar celelalte se aşteaptă să devină membre în 2004. După desfiinţarea Pactului de la Varşovia. în mod individual. menţinerea păcii şi întărirea securităţii internaţionale. Politica externă şi de securitate nu ţine nici de competenţa exclusivă a UE. unde nu a putut preveni conflictul şi nu a acţionat la timp pentru a determina părţile beligerante să încheie o pace durabilă. nici competenţa conjugată a UE şi statelor membre. astfel încât stabilitatea şi prosperitatea să se extindă şi în ţările din jur. dezvoltarea şi consolidarea democraţiei şi a statului de drept. cu tradiţie în nealiniere. Viitoarele state membre percep pericolele şi interesele legate de securitate diferit de felul în care acestea sunt percepute de actualele state membre. S-au făcut progrese importante în acest sens. iar în 2001. ci rămâne în responsabilitatea fiecărui stat membru. influenţa politică a UE în lume este slabă. In cazul statelor din Europa Centrală şi de Est. Deşi UE a pus bazele unei politici externe şi de securitate. UE s-a declarat capabilă să conducă operaţiuni de gestionare a crizelor. cu toate că unele state membre au jucat. Politica externă şi de securitate Politica externă şi de securitate comună a UE a fost stabilită ca al doilea pilon al Uniunii Europene. Nevoia de a completa puterea economică cu puterea politică este una din principalele raţiuni ale unei politici externe şi de securitate comună. conform principiilor consfinţite de Carta Naţiunilor Unite. Există diferenţe de opinie în ceea ce priveşte viitoarele sarcini care urmează a fi îndeplinite şi sfera geografică a acestora. Republica Cehă) au devenit membre NATO. UE ca atare a fost absentă. UE trebuie de asemenea să-şi dezvolte relaţiile cu ţările vecine. La nivelul UE. Între actualele state membre există însă divergenţe de opinie privind aplicarea obiectivelor politice pe termen mediu şi lung în domeniul afacerilor externe şi al apărării. au rămas în afara acestei organizaţii.Capitolul 5 EUROPA ÎN LUME În ciuda puterii sale economice. să ajungă la poziţii comune şi să desfăşoare acţiuni comune în domenii diverse. realizările ei în domeniu sunt modeste. independenţa şi integritatea Uniunii. promovarea cooperării internaţionale. Slăbiciunea UE s-a văzut în Bosnia şi Kosovo. acestea îşi coordonează mai îndeaproape politicile şi încearcă să conceapă strategii comune. în care statele membre şi-au manifestat public profundele divergenţe de opinie. În această problemă cheie de politică externă. aceste ţări s-au orientat spre Alianţa Atlantică şi spre UE. Scopul acesteia este de a salvgarda valorile comune. multe din acestea din urmă fiind membre NATO. Atitudinea nepotrivită a UE s-a făcut şi mai brutal remarcată cu ocazia crizei internaţionale referitoare la Irak. Acest lucru implică: întărirea securităţii Uniunii. Statele membre nu şi-au manifestat însă suveranitatea în acest domeniu. Extinderea reprezintă o ocazie pentru UE de a transforma acest deziderat în realitate. Ungaria. 40 . Urmează stabilirea politicii de securitate şi apărare comună. în 1999.

Strategia UE este de a-şi deschide piaţa pentru majoritatea comerţului internaţional. stabilitate politică şi economie de piaţă. Caraibe şi Pacific. mergând de la ajutoare alimentare. Extinderea va duce la creşterea la 450 milioane a populaţiei UE şi la sporirea ponderii sale economice din punct de vedere al PIB-ului şi relaţiilor comerciale. UE va dobândi aşadar o nouă graniţă cu cinci noi state (Croaţia. În plus. la asistenţă tehnică. Polonia. Principiile călăuzitoare ale politicii comerciale a UE constituie contribuţia acesteia la dezvoltarea armonioasă a comerţului mondial. Toate noile state membre fac parte din Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) şi din principalele instituţiile financiare internaţionale. UE are cea mai mare piaţă integrată din economia mondială şi a doua monedă de rezervă valutară din lume. în procesul de pregătire în vederea intrării în zona UE de liberă circulaţie a bunurilor şi persoanelor. şi va fi prezentă în zona mediteraneană de est (Cipru) şi de sud (Malta). care cuprind de la negocierile comerciale. Belarus). Ea reprezintă peste o cincime din volumul comerţului mondial. Acest lucru ar trebui să confere UE o mai mare influenţă în negocierile şi tratativele economice mondiale. Toate ţările vecine din Balcani şi din Europa de Est au un nivel scăzut de dezvoltare economică mai scăzut decât al ţărilor care se vor integra în UE în 2004 – şi multe dintre acestea nu sunt încă ancorate în democraţie. Politica de vecinătate După viitoarea extindere. Este pe locul întâi în lume la exportul de bunuri şi servicii şi o sursă majoră de investiţii străine directe. Statutul lor de membre ale instituţiilor internaţionale va da posibilitatea UE de a avea un cuvânt mai greu de spus în politica economică. Republica Cehă şi Republica Slovacă sunt membre OECD (Organizaţia pentru Dezvoltare şi Cooperare Europeană). multilaterale. UE va deveni cel mai mare bloc economic. UE a creat o reţea de relaţii comerciale instituţionalizate. Baza politicii de dezvoltare a UE o reprezintă acordurile de comerţ-şi-asistenţă şi acordurile de cooperare economică şi parteneriat pe care UE le-a încheiat cu 71 de ţări din Africa. UE reprezintă şi un furnizor major de asistenţă internaţională destinată dezvoltării. în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi în tratativele comerciale inter-regionale şi bilaterale. Serbia. România. în numele statelor membre. îşi va extinde graniţa pe care o are cu Rusia. cuprinzând o parte din aceasta (Kaliningrad). dată fiind nevoia noilor membri de a aplica efectiv controalele la frontieră. în condiţiile în care şi alte ţări fac acelaşi lucru. reformele financiare şi monetare internaţionale şi procesul G8. care cuprind aproape toate ţările lumii. 41 . Valoarea exporturilor din ţările în curs de dezvoltare către UE a crescut constant (52% în 2000) şi UE este cel mai mare importator de marfă din cele 49 de ţări cel mai slab dezvoltate. până la donaţii financiare. precum şi principala piaţă de export pentru un număr de peste 130 de ţări din întreaga lume. tranziţia rapidă a viitoarelor state membre spre economia de piaţă şi experienţa acestora de integrare economică internaţională vor oferi UE exemple instructive şi o vor ajuta în relaţiile sale cu ţările în curs de dezvoltare. Deoarece relaţiile comerciale sunt de competenţa UE. excluzând. cu mai mult de 500 de km. cu cea mai mare piaţă unică. Ucraina. eliminarea treptată a restricţiilor din cadrul comerţului internaţional şi a barierelor vamale. printre altele.Relaţii economice internaţionale Cu o populaţie de 375 milioane şi un PIB de peste 8000 miliarde de euro. până la problemele economice regionale. depăşind astfel Statele Unite. EU este unul din actorii principali de pe scena mondială. frontierele externe ale UE se vor deplasa spre Est. inter-regionale şi bilaterale. Ungaria. Extinderea UE până la graniţele lor creează deja probleme. comerţul agricol. Comisia negociază majoritatea aspectelor comerciale. financiară şi comercială.

Acorduri de Asociere şi Stabilitate şi Acorduri de Parteneriat şi Cooperare. prin aceea că a impulsionat reformele politice şi economice. comparativ cu România (populaţie 22 milioane). Extinderea ar trebui: · să insiste pe pregătirea satisfăcătoare în vederea aderării. ambele ţări speră să intre în UE în 2007. pe baza unor valori comune. energie şi telecomunicaţii. în ultimă instanţă. UE a declarat că acest proces este ireversibil şi cele trei ţări au făcut eforturi în vederea aderării. Deşi situaţiile diferă de la o ţară la alta. reţelele de transport. UE trebuie să definească o strategie mai bună pentru dezvoltarea acestor ţări. ca un prim jalon pe drumul către integrare. între ţările bogate şi cele sărace. UE nu poate. în contradicţie cu logica coeziunii. Această logică este. Cele cinci ţări din vestul Peninsulei Balcanice (cu o populaţie totală de 25 milioane de locuitori) sunt în urma ţărilor din Europa Centrală şi de Est. economic şi al reformelor instituţionale. monitorizat de UE.Există riscul ridicării unei noi „cortine” în Estul şi Sudul mai îndepărtat al Europei. serviciilor şi capitalului. aceste ţări trebuie să subscrie la un program de reforme interne. pe măsură ce UE se extinde. obiectiv pe care UE la andosat. stabilitatea şi buna guvernare. Rezultatele pozitive ale actualei runde de extindere demonstrează că obiectivele privind stabilitatea şi securitatea pot fi atinse foarte eficient prin extinderea UE. deoarece 42 . Unele se află încă sub monitorizarea comunităţii internaţionale. Perspectiva aderării la UE – cu condiţia îndeplinirii criteriilor de aderare – a avut un efect extraordinar de benefic în Europa Centrală şi de Est. Bulgaria (cu o populaţie de 8 milioane) a înregistrat mai multe progrese în reformele economice. ţările vecine vor obţine acces la piaţa unică a UE. UE trebuie să elaboreze o politică de vecinătate. pentru a le ajuta să se pregătească de aderare. necesare funcţionării normale ca state. efectiv. bunurilor. întrucât nu a îndeplinit încă criteriile politice de aderare. care să promoveze prosperitatea şi buna administrare şi în ţările înconjurătoare. problema extinderii viitoare a UE trebuie plasată în contextul mai larg al „politicii de vecinătate” (sau „de proximitate”) al Uniunii extinse. indiferent dacă acestea se vor integra sau nu în UE. Turcia (populaţie 65 milioane) are probleme mai dificile. Drept recompensă pentru progresele făcute în plan politic. incluzând Zona Economică Europeană. după conflictele care au urmat destrămării Iugoslaviei. României şi Turciei va continua. Nu se pune problema de a promite o dată anume pentru integrarea lor în UE. Aceste modele trebuie dezvoltate de o manieră care să promoveze prosperitatea. pentru a crea un „cerc” de stabilitate şi siguranţă. UE a elaborat deja o serie de instrumente destinate politicii sale de vecinătate. Asistenţa UE destinată acestor ţări trebuie coordonată cu asistenţa acordată de alte organizaţii internaţionale şi trebuie să faciliteze cooperarea transfrontalieră. Dar acest proces nu poate fi extins la nesfârşit. a acelor ţări care urmează să se alăture UE în următorii ani · să-şi dezvolte parteneriatul cu toate ţările vecine. să integreze toate ţările vecine care doresc să intre în UE. şi cercetare europeană. cu condiţia ca ţările în cauză să îndeplinească criteriile de aderare. Procesul de extindere a UE prin includerea Bulgariei. aplicând raţionamentul logic că extinderea aduce pace şi prosperitate. Prin urmare. iar integrarea şi liberalizarea viitoare vor promova libera circulaţie a persoanelor. majoritatea acestora se străduiesc în continuare să creeze instituţiile democratice de bază. De aceea. UE a suplimentat asistenţa financiară destinată acestor ţări. inclusiv cele legate de drepturile omului şi protecţia minorităţilor. În schimbul confirmării viitoarei lor aderări. Alte domenii de cooperare ar putea include: intensificarea cooperării în combaterea ameninţărilor la adresa securităţii. Relaţiile cu „noii vecini” vor constitui o provocare importantă. implicarea în prevenirea conflictelor.

care îşi cunosc mult mai bine vecinii decât actualele state membre UE. diplomatic şi comercial. iar extinderea la 25 de membri îi va conferi şi mai multă influenţă. UE trebuie: · să dezvolte forme mai bune de parteneriat cu ţările din jur.aceasta depinde de eforturile lor de a funcţiona normal ca state. ea a făcut oarecare progrese. de securitate şi apărare. 43 . în fapt. acolo unde este posibil. şi acesta este încă un motiv în plus pentru a stabili modalitatea corectă de abordare a viitoarei extinderi. cu care UE va trebui să dezvolte legături politice şi economice mai strânse. însă UE a fost total absentă într-o chestiune cheie din cadrul politicii externe actuale. Vor fi noile state membre în favoarea continuării extinderii UE? Ele vor dori desigur să extindă stabilitatea şi prosperitatea şi către ţările din imediata lor vecinătate şi chiar să împingă treptat frontiera externă a UE mai departe de ele. Concluzie UE este deja un actor principal pe scena relaţiilor economice internaţionale. În domeniile relaţiilor externe. de viitoarele state membre. Este posibil însă ca noile state membre să nu dorească să dea prioritate acordării de asistenţă financiară vecinilor. costurile vor fi mici comparativ cu riscurile. indiferent dacă acestea se alătură sau nu UE · să continue procesul de extindere. Prin urmare. O astfel de politică de vecinătate impune implicarea deplină a celor zece state candidate la aderare. de fapt. în sensul dezvoltării acţiunilor comune. prin includerea Bulgariei. · să insiste ca ţările candidate să se pregătească corespunzător în vederea aderării. Extinderea este. în mare măsură. de a continua procesul de Stabilitate şi Asociere şi de a îndeplini criteriile stabilite la Copenhaga. dar slabă sub aspect politic. Interacţiunea UE-25 cu viitorii săi vecini va depinde. României şi Turciei. cel mai de succes act de politică externă al UE şi . Europa este puternică din punct de vedere economic.pe măsură ce se înfăptuieşte extinderea – relaţiile sale cu noii vecini vor căpăta importanţă. Există riscul ca primii ani de integrare europeană a noilor state să provoace o stare de “oboseală generată de extindere”. şi să se folosească de candidatura la UE ca de un factor catalizator pentru a induce schimbări în ţările din vestul Peninsulei Balcanice. şi anume criza irakiană. Acest lucru este valabil în cazul Rusiei. atâta vreme cât ele însele vor avea nevoie de fonduri din partea UE. cu cunoştinţe despre ţările şi limba ţărilor cu care se învecinează. în cazul izbucnirii unui nou conflict în regiune. în contextul unei politicii de vecinătate care ţine cont de extinderea la 25 de membri a UE (UE-25). astfel încât să vorbim într-un singur glas · Convenţia privind Viitorul Europei trebuie să conducă la o mai bună reprezentare externă a UE. inclusiv prin respectarea criteriilor politice şi de altă natură ale UE. de exemplu. ca urmare a extinderii. Integrarea „condiţionată” a acestor ţări în UE trebuie pusă în slujba stabilităţii şi prosperităţii. Noii membri vor veni în UE cu o experienţă valoroasă în domeniul politic. În perspectiva extinderii: · trebuie să reflectăm urgent asupra necesităţii de a reclădi o adevărată politică externă comună. cel mai mare vecin al UE.

în Europa. într-o Uniune cu atât de mulţi membri? Niciodată pe parcursul existenţei sale UE nu a acceptat atât de mulţi membri deodată.suveranitate redobândită recent. şi a început cooperarea în domeniile securităţii şi apărării. Acest lucru este demonstrat de faptul că legitimitatea sa democratică este. Însă UE din anul 2003 este deja diferită de UE din anii 90: suveranitatea naţională se subscrie obiectivelor comune din domenii cum ar fi justiţia şi afacerile interne. Noii membri doresc să fie trataţi ca parteneri egali. confruntaţi cu perspectiva unei Uniunii Europene extinse. Temerile legate de subminarea suveranităţii lor naţionale . în unele state membre. Integrarea Europei are loc într-un ritm alert. Întrebări legate de identitate După extinderea la 25 membri şi în perspectiva altor extinderi. încă zece ţări vor fi reprezentate la nivelul instituţiilor europene. Acest lucru dă naştere unor întrebări legate de interes şi identitate. aceste probleme se pun într-o perioadă în care libertatea de mişcare şi migraţia au condus.asimilare. în cazul unui grup cu o componenţă atât de diversă? Cum pot aceste ţări acţiona împreună? Va fi oare identitatea ţărilor mai mici anihilată de UE sau de propriii lor vecini? Aceste probleme “existenţiale” nu interesează doar elitele intelectuale. identităţile regionale au devenit chiar mai proeminente.Capitolul 6 ACŢIONÂND ÎMPREUNĂ ÎN EUROPA Extinderea ridică următoarea întrebare fundamentală: cum se pot lua decizii şi se pun în practică politicile. Ele constituie miezul unei problematici fundamentale pe care o ridică cetăţenii obişnuiţi. guvernare şi legitimitate constituie subiectele majore ale Convenţiei privind Viitorul Europei. Problemele de identitate. proces care a fost posibil în condiţiile extinderii cadrului european. aceştia vor avea aceleaşi drepturi cu ceilalţi membri . Întrebările pe care le ridică extinderea nu se limitează la guvernare sau la mecanismele decizionale. securitate internă. Mai mult.este o întrebare frecvent auzită în Europa. Uniunea Europeană este pe cale să devină o uniune politică. s-au adăugat nouă membri noi. de fapt. în acelaşi timp. ei trebuie să înţeleagă în acelaşi fel interesul european şi să dorească să coopereze şi să acţioneze conjugat. incluzând imigranţi care provin şi din ţări ne-europene. la apariţia unei societăţi a cărei diversitate este în continuă creştere.competitivitate economică. În structurile de decizie ale UE. De la prima extinderea a sa. pusă sub semnul întrebării. acum. la ora actuală. Privită din perspectiva provocărilor cărora trebuie să le facă faţă . şi mai urmează alţii. Care ar trebui să fie atitudinea societăţii faţă de "străini" şi de "alţii" . UE va include o mare diversitate de popoare. integrare. nu sunt justificate. independent de procesul de extindere al Uniunii. Pentru ca europenii să ia împreună decizii referitoare la politicile comune. prea lent. iar rezultatele sunt adeseori nesemnificative. Identităţile naţionale şi regionale nu s-au atenuat. suveranitatea acestora va fi mai bine pusă în 44 . cât şi la nivel naţional. Răspunsurile la unele din aceste întrebări sunt date de chiar experienţa trecută a integrării economice şi politice în UE.nu va exista noţiunea de "statut de categoria a doua" pentru cei nou veniţi. Deşi următoarea rundă de extindere înseamnă creşterea cu numai o cincime a populaţiei UE. atât la nivel european. întărirea rolului său politic pe plan internaţional – cooperarea este prea slabă. excludere . în decursul a 30 de ani. dar care este. limbi şi culturi. în unele cazuri . Ce efect poate avea acest lucru asupra identităţilor naţionale ale cetăţenilor săi? Ce fel de identitate europeană este posibilă. ea îşi propune să accepte zece noi membri dintr-odată.

în Europa Occidentală. în egală măsură. Ţările din această parte a lumii sunt încă din Evul Mediu în focarul influenţelor culturale din Europa continentală şi au făcut parte din diversele grupări administrative şi politice care au existat în Europa de-a lungul secolelor. În domeniul culturii. constată că există mai multe asemănări decât diferenţe. fără îndoială. acţiunile UE s-au limitat la încurajarea diversităţii. cât şi pe cele ale celor nou sosiţi. Succesul extraordinar al "metodei comunitare" este. când divizarea politică a Europei a creat o barieră artificială între Est şi Vest. liderii din UE au definit criteriul "politic" de aderare democraţie. Însă modul în care sunt percepute aceste diferenţe tinde să fie distorsionat. Noii membri au o bogată moştenire culturală de împărtăşit cu ceilalţi europeni. şi nu de forţă. repartizarea voturilor şi a locurilor în Consiliu şi în Parlament conferă ţărilor mai mici o mai largă reprezentare (în raport de numărul populaţiei) comparativ cu ţările mai mari . 45 . Acceptarea de către UE a diversităţii naţionale şi culturale este dovedită de modul în care aceasta tratează limbile naţionale. actuala rundă de extindere a constituit un imbold în acest sens. literatura.şi echilibrul dintre instituţiile UE . limbile oficiale atât ale membrilor săi fondatori.actualmente în cele 11 limbi oficiale ale UE. pentru a evita eventuale tensiuni sau confruntări. Ce putem spune despre consecinţele sosirii în cadrul UE a noilor membri. cinematografia. iar Convenţia privind Viitorul Europei va merge şi mai departe în ceea ce priveşte definirea principiilor şi valorilor UE. în 1993. În domenii cum ar fi arta. aşa cum s-a întâmplat de prea multe ori în trecutul istoric. ei au introdus principiul democraţiei în Tratatul de bază. iniţiatoarea de acţiuni şi apărătoare a legii . contribuţia acestor ţări la cultura europeană este bine înţeleasă şi apreciată în actualele state membre ale UE. Relaţiile acestor ţări cu vecinii lor mai mari din UE vor fi guvernate de lege. integrarea europeană a fost însoţită de un interes crescând pentru promovarea principiilor şi valorilor comune. Costul serviciilor de interpretare şi traducere . La Amsterdam.de exemplu. În realitate. "metoda comunitară".incluzând rolul unic al Comisiei ca promotor al interesului european. noii membrii vor aduce cu ei multe diferenţe. acela că a creat un model care le garantează astăzi ţărilor mai mici faptul că interesele lor nu vor fi subordonate intereselor vecinilor lor mai mari. La baza acestui succes au stat reprezentarea echilibrată a statelor membre în cadrul instituţiilor europene .sunt considerate ca fiind justificate şi necesare pentru funcţionarea unui sistem democratic. Instituţiile UE acceptă şi respectă. Separarea prin Cortina de Fier a fost doar o aberaţie temporară. într-un cadru european.valoare alături de ceilalţi. cultura. Acceptarea diversităţii a fost unul din principiile cardinale ale integrării europene. Viitoarea extindere va aduce în UE multe ţări mici. stat de drept. În fapt. un vizitator al capitalelor din Europa Centrală şi de Est. atunci când la Copenhaga. de experienţa de după al II-lea război mondial. a permis o cooperare armonioasă între ţările mici şi cele mari. În acelaşi timp. din punctul de vedere al identităţii naţionale şi culturale? Evident. Această schimbare va cere un plus de înţelegere din partea ţărilor mari şi mici deopotrivă. drepturile omului şi protecţia minorităţilor. protejând totodată şi interesele acestora din urmă. Nu a existat nici o clipă un proiect de creare a unei "culturi europene" standard. muzica. şi mai târziu în limba fiecărui nou stat membru . de exemplu. accesibil şi transparent. Instituţiile UE. în 1997. Metoda de integrare adoptată de UE. concepute iniţial pentru o Comunitate alcătuită din trei ţări mari şi trei ţări mai mici. a împăcat cu succes interesele unor ţări de diferite mărimi.

Pornind de la patru probleme principale . noii membri doresc să participe plenar la construirea politicilor şi identităţii politice europene.cele trei "criterii de la Copenhaga" . în schimb. avântul procesului de integrare europeană. Timp de mulţi ani. Reforma instituţională este. în 2001. printr-un proces care merge mai departe decât metoda interguvernamentală tradiţională şi care include reprezentanţi ai ţărilor candidate la integrare. Tinerii. Reforma instituţiilor UE Chiar şi în absenţa extinderii. în 1993. Ce se poate face pentru a încuraja sentimentul unităţii la nivelul Uniunii extinse. în acelaşi timp. la un moment dat. voinţa politică. care ţin cont de extinderea UE. Ce poate face UE însăşi. în 2002. prin recomandări clare rezultate din Convenţie. Reţeaua universităţilor europene trebuie consolidată. de asemenea. respectând în acelaşi timp diversitatea popoarelor sale? Această sarcină va necesita efort şi curaj din partea liderilor politici ai Europei.UE a stabilit. trebuie încurajaţi să călătorească şi să studieze în alte ţări europene şi să profite de experienţa câştigată lucrând în străinătate. o problemă cheie. Cetăţenii actuali ai UE ştiu foarte puţine despre viitoarele state membre. simbolul libertăţilor şi valorilor pe care doreau să le recâştige. Viitoarele state membre sunt implicate în Convenţie şi vor fi chemate. Oamenii vor ca instituţiile europene să fie mai eficiente şi mai transparente din punct de vedere al legitimităţii democratice. şi din diversele ţări ale UE extinse. ele înţeleg avantajul de a lucra în cadrul unui colectiv european.În privinţa valorilor şi idealurilor. şi nu o reconsiderare radicală a sistemului. Ea presupune ca mass-media să aibă o atitudine echilibrată şi să fie dispusă să înţeleagă şi să explice atât dimensiunea europeană. Mai mult. astfel ca guvernarea să fie mai aproape de cetăţenii europeni. necesitatea şi stringenţa unei pregătiri corespunzătoare a viitoarei extinderi. Raportul de faţă subliniază. Această realitate a dus la stabilirea. în schimb. ca ţări prea ades dominate de vecinii lor mai mari. Adevărul este că. Poate că nu au suficiente mijloacele economice. să ratifice rezultatele acesteia. a Convenţiei privind Viitorul Europei: o nouă încercare a UE de a-şi revizui modul de funcţionare. prin luarea unor decizii pertinente la Conferinţa 46 . Carta Drepturilor Fundamentale şi delimitarea competenţelor UE şi respectiv ale statelor membre Convenţia şi-a lărgit problematica de care se ocupa pentru a include şi elaborarea unei noi constituţii a UE. în timp ce încurajează ţările candidate la aderare să facă eforturi maxime în vederea viitoarei lor integrări. şi anume acela al instituţiilor şi constituţiei sale. în acest sens? Deoarece cel mai important mijloc de promovarea a sentimentului apartenenţei la Europa este o bună înţelegere între popoarele acesteia. Însă reformele instituţionale stabilite la Nisa sunt minime: o revizuire "aritmetică" a numărului de voturi şi fotolii în instituţiile UE. Acest lucru a justificat demersul finalizat cu încheierea Tratatului de la Nisa. cât şi poziţiile naţionale exprimate de cetăţenii Europei. simplificarea Tratatelor. Este adevărat ca diferenţa economică mare dintre aceste ţări şi statele UE poate constitui un handicap în calea implicării lor depline în aplicarea anumitor politici europene. Pe lângă criteriile impuse viitorilor membri . în special.rolul parlamentelor naţionale. UE are nevoie de reforme instituţionale. un al patrulea criteriu al extinderii: capacitatea Uniunii însăşi de a absorbi noi membri şi de a menţine. proveniţi din diverse straturi ale societăţii. Uniunea nu este ea însăşi suficient de pregătită într-un domeniu crucial. "Europa" a fost pentru europenii din răsăritul şi centrul continentului. adusă în prim plan de actuala extindere. dar au. Acest raport nu şi-a propus să suplimenteze numărul mare de propuneri şi recomandări discutate în Convenţie. ar trebui ca eforturile UE şi ale guvernelor naţionale să se concentreze pe promovarea schimburilor de experienţă între cetăţeni.

şi după integrarea acestora. va fi esenţial să se introducă: · o extindere a regulii votului majoritar în Consiliu. Comisia a raportat că. deşi din alte motive. centrul atenţiei s-a deplasat dinspre elaborarea spre aplicarea legilor. ci de a-i îmbunătăţi modul de organizare. Pentru viitoarele state membre. La extinderile anterioare. în condiţiile în care este nevoie de încredere reciprocă între statele membre pentru buna funcţionare a sistemului UE şi în special a pieţei unice fără frontiere.din perspectiva problemelor instituţionale şi constituţionale ale guvernării europene . dat fiind că administraţia publică din aceste ţări s-a deteriorat în regimul comunist. De data aceasta însă. Şi pentru actualele state membre se pune problema punerii în practică. Asistenţa s-a ridicat la aproximativ 1 miliard de euro în 2002. O dată cu restrângerea activităţii legislative a UE într-o serie de domenii şi cu extinderea cu succes a politicilor UE şi către alte domenii (mediu. şi nu să prescrie acţiunile şi deciziile necesare. pentru a permite dezvoltarea viitoare a politicilor UE · consolidarea "metodei comunitare" şi respectarea echilibrului instituţional. reforma sistemului judiciar pentru a permite cetăţenilor accesul efectiv la instanţele de judecată. în care indică domeniile care se impun a fi îmbunătăţite. cu un sistem decizional perfecţionat şi dispunând de mai multă legitimitate democratică. să fie în stare să aplice regulile şi standardele europene. EU a acordat asistenţa financiară destinată îmbunătăţirii noilor administraţii şi sisteme juridice. De exemplu. cum ar fi nevoia de funcţionari publici calificaţi (şi plătiţi corespunzător). constituie o necesitate urgentă. Rolul ei nu este acela de a reformula politicile pentru o UE extinsă. Convenţia trebuie să stabilească cum anume va decide şi va acţiona UE. şi EU va continua să aloce asistenţă specială noilor săi membri. care ar fi trebuit transpuse în legislaţia 47 . care să facă UE mai eficientă şi să o aducă mai aproape de cetăţeni. Convenţia nu poate pregăti absolut toate cele necesare extinderii viitoare.Interguvernamentală care va urma Convenţiei. atunci când vor deveni membre ale UE. Ţările candidate mai au încă multe de făcut pentru îmbunătăţirea propriei administraţii publice în aşa fel încât. O constituţie europeană. şi ratificarea rapidă a rezultatelor de către toţi membrii Uniunii Europene extinse. şi măsuri de combatere a corupţiei. acesta a fost pentru ele principalul "examenul de admitere" pentru a reuşi să devină membre. Transpunerea cu întârziere sau incorectă şi slaba aplicare a legislaţiei contribuie la imaginea publică a unei Uniunii incapabile să obţină rezultate. O mai bună implementare a politicilor O altă provocare este aceea de a asigura punerea corectă în practică a regulilor şi politicilor comunitare în cadrul UE extinse. Guvernele actualelor state membre trebuie să îmbunătăţească şi ele modul de aplicare a legislaţiei UE. aplicarea eficientă a regulilor UE a constituit o temă centrală a pregătirii din etapa de pre-aderare: de fapt. ca o cerinţă esenţială. Însă. Mai sunt încă multe probleme de rezolvat de către viitoarele state membre. metodele şi constituţia. Comisia monitorizează progresul acestor ţări şi întocmeşte rapoarte anuale. Printre reforme. privitoare la piaţa unică. Incepând din 1997. UE a insistat în repetate rânduri asupra capacităţii acestor ţări de a pune corect în practică reglementările şi politicile UE (acquis-ul comunitar). în mod corect şi eficient. acest lucru a constituit un subiect de îngrijorare. un răspuns satisfăcător la întrebarea "cum anume" . nu s-a pus această problemă a capacităţii administrative. din 83 de Directive aprobate de Consiliu.este vital pentru succesul viitoarei extinderi. de exemplu). în cazul ţărilor candidate din Europa Centrală şi de Est.

statelor membre în anul 2000, numai 5 au fost efectiv transpuse în toate ţările membre. Corupţia este şi ea o problemă care afectează actualele state membre. De altminteri, studiile arată că, în unele state membre (precum Grecia, Italia), se pare că situaţia este chiar mai rea decât în unele ţări candidate la aderare11. Concluzie Acţiunea comună la nivelul întregii Europe presupune un efort din partea europenilor, astfel ca aceştia să se înţeleagă mai bine unii pe alţii, să identifice interese comune şi să alunge temerile conform cărora o UE lărgită ar putea duce la pierderea identităţii. Extinderea generează atât nevoia, cât şi ocazia de a "moderniza" sistemul de guvernământ al UE. UE este prinsă între, pe de o parte, provocările generate de schimbarea rapidă a realităţii internaţionale, şi de cealaltă parte, nevoia de a avea o mai bună guvernare şi mai multă legitimitate democratică. Relaţionarea acestor provocări cu necesitatea unei guvernări îmbunătăţite ar putea constitui soluţia novatoare de care are nevoie o Uniune cu adevărat politică. De aceea, se impune: · Elaborarea unui text constituţional clar şi inteligibil, de către Convenţia privind Viitorul Europei. Acesta trebuie să prevadă extinderea regulii votului majoritar, consolidarea metodei comunitare şi respectarea echilibrului instituţional. · O mai bună aplicare a reglementărilor şi politicilor UE de către noile şi actualele state membre, deopotrivă. · Promovarea în mai mare măsură a bunei înţelegeri între cetăţenii Europei, inclusiv a schimburilor de experienţă între persoane; încurajarea tinerilor de a face practică şi de a studia în alte ţări ale UE; consolidarea reţelelor universitare europene.

11

Transparency International, 2003

48

ANEXE

Harta Europei Tabele Date esenţiale despre UE şi viitoarele state membre Sprijinul de care se bucură extinderea în statele membre UE Sprijinul de care se bucură aderarea în viitoarele state membre Comerţul UE cu Europa Centrală şi de Est Creşterea economică în UE şi în viitoarele state membre Cheltuielile bugetare ale UE cu extinderea: perioada pre-aderare Cheltuielile bugetare ale UE cu extinderea: perioada post-aderare Întâlniri şi participanţi 1. Ateliere de discuţii la Institutului Universitar European 2. Consultări cu organizaţii neguvernamentale 3. Vizite în viitoarele state membre Bibliografie

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

49

HARTA EUROPEI

50

6 8.7 355.394 38.9 per capita in euro 15 100 6 200 4 500 5 700 3 600 3 800 10 300 5 100 4 200 10 500 23 200 pps 18 500 13 300 9 800 11 900 7 700 8 700 n.9 8 828.5 4.4 30.5 20.4 58.0 n.8 59. 9 200 11 100 16 000 23 200 Note: Produsul Intern Brut (2001) se exprimă în euro şi pps (nivelul puterii de cumpărare) Sursa: Comisia Europeană 51 .8 8 828.2 2. Cehă Estonia Ungaria Letonia Lituania Malta Polonia Rep.2 6.3 136. 196.2 12. Slovacă Slovenia EU-15 9 251 78 866 45 227 93 030 64 589 65 300 316 312 685 49 035 20 273 3 237 900 Populaţie milioane 0.9 22.0 376.a.4 Produsul Intern Brut miliarde euro pps 10.4 10.2 13.5 63.9 31.762 10.Tabel 1 DATE ESENŢIALE CU PRIVIRE LA UE ŞI VIITOARELE STATE MEMBRE Suprafaţă km² Cipru Rep.4 2.5 18.5 0.2 1.0 120.2 13.6 5.a.4 3.

sau total împotriva extinderii Uniunii Europene? Rezultate exprimate ca procent de intervievaţi 1-2 In favoarea 3-4 Împotri va 1 2 Total în Mai favoarea degrabă în favoarea 3 Mai degrabă împotriv ă 4 5 6 Total Depinde Nu împotriv de ţară ştiu ă Italia Irlanda Spania Belgia Danemarca France Media UE-15 Olanda Grecia Luxemburg Germania Portugalia Austria Regatul MB Suedia Finlanda Unit 82 79 73 72 67 66 66 66 66 64 64 62 59 al 54 52 51 12 15 8 18 21 27 21 25 10 23 27 14 32 26 28 27 44 36 16 23 23 12 20 23 30 30 14 6 21 16 23 14 38 43 57 49 44 53 46 43 37 34 50 56 38 38 29 37 8 10 5 12 12 18 14 17 6 14 20 12 24 14 15 18 4 5 3 6 9 9 8 8 4 8 8 2 8 13 13 10 4 1 2 3 3 4 3 2 9 8 2 2 5 2 1 4 2 6 17 7 8 3 9 7 14 6 6 22 5 18 20 18 Sursa: Eurobarometru (Nov.Tabel 2 SPRIJINUL DE CARE SE BUCURĂ EXTINDEREA ÎN STATELE MEMBRE ALE UE Răspunsuri le întrebările: Sunteţi personal. 2002) 52 . total în favoarea. mai degrabă împotriva. mai degrabă în favoarea.

Tabel 3 SPRIJINUL DE CARE SE BUCURĂ ADERAREA ÎN VIITOARELE STATE MEMBRE Răspunsuri la întrebările : Credeţi că integrarea ţării dvs. la UE. în UE este un lucru bun sau rău? Dacă mâine s-ar organiza un referendum privitor la aderarea ţării dvs. dvs personal aţi vota pentru sau împotrivă? Rezultate exprimate ca procent din numărul celor care au răspuns Integrarea ar fi un lucru Aş vota bun integrare 67 77 58 52 52 48 47 45 43 43 35 32 69 61 61 53 58 47 62 50 45 39 pentru Ungaria Slovacia Polonia Media pe 10 ţări Lituania Cipru Malta Slovenia Republica Cehă Letonia Estonia Sursa: Eurobarometru (Nov. 2002) 53 .

7 Exporturi 53.9 67.2 63.7 494.22.2 .2 56. inclusiv Bulgaria şi România Sursa: Comisia Europeană 54 .21.6 .4 47.8 .1 Balanţă .9 75.17.4 1995 1996 1997 1998 1999 2000 Total 10 ţări din ECE.8 78.104.7 90.8 .6 .16.8.5 389.Tabel 4 COMERŢUL UE CU EUROPA CENTRALA SI DE EST Miliarde euro Importuri 44.2 114.4 .8 97.5 93.17.

6 0.8 5.3 7.4 2001 4.3 3.1 1.3 5.0 3.2 2.2 6.8 2000 5.6 4.3 5.8 1.1 3.0 3. comparativ cu anii precedenţi Cipru Republica Cehă Estonia Ungaria Letonia Lituania Malta Polonia Republica Slovacă Slovenia EU-15 1999 4.5 4.6 3.5 PIB calculat la preţuri constante şi în moneda naţională Sursa: Comisia Europeană (Decembrie 2002) 55 .8 7.2 4.1 4.9 4.7 5.2 2.Tabel 5 CRESTEREA ECONOMICĂ ÎN UE ŞI VIITOARELE STATE MEMBRE Schimbare procentuală în PIB.1 3.0 1.9 -0.5 -0.1 5.8 3.8 -3.0 2.

00 0.00 3300. fără Cipru.16 2000-2003 6240.Tabel 6 CHELTUIELI BUGETARE ALOCATE DE UE EXTINDERII: PERIOADA PREADERARE Cheltuieli de pre-aderare (în milioane euro. 56 .00 2800. Sursa: Comisia Europeană.04 PHARE (Întărirea instituţiilor democratice şi a administraţiei publice) ISPA (Infrastructură de transport şi mediu) SAPARD (Agricultură şi dezvoltare rurală) Total Media anuală Total exprimat în % din PNB-ul UE în 1999 Media anuală exprimată în % din PNB al UE în 1999 Notă : Cheltuielile în perioada 1990-1999 se bazează pe plăţi efectuate. Malta şi Turcia.00 6767.008 13200.16 676.72 0.16 0. cele după 1999. care beneficiază de finanţare separată pentru aderare. pe plăţi angajate 10 ţări din ECE ( inclusiv Bulgaria şi România).08 0.00 4160. la preţurile din 2000) 1990-1999 6767.

Slovacia. Polonia. Source: Comisia Europeană. Estonia. nealocate. ‘Acţiunile structurale’ includ 38 de milioane de euro pentru asistenţă tehnică. Letonia. Republica Cehă. la preţurile din 1999) 2004-2006 Politica agricolă comună Dezvoltare rurală Acţiuni structurale Politici interne din care: Politici existente Construcţie instituţională Facilitatea Schengen Siguranţă nucleară Administraţie Facilitatea specială de finanţare Compensarea bugetară temporară Total angajamente 4682 5110 21746 4256 2642 380 858 375 1673 2398 987 40852 Note: Alocaţia bugetară pentru perioada 2004-2006 corespunzătoare celor 10 ţări care vor adera în 2004 (Cipru.Tabel 7 CHELTUIELI BUGETARE ALOCATE DE UE EXTINDERII: PERIOADA POSTADERARE (în milioane de euro. Ungaria. Slovenia. 57 . Lituania. Malta).

Germania (1) Marjorie Jouen – Europa Noastră.DG pentru mediu. Afaceri Europene. Varşovia (1) Mara Silina – Biroul European al Mediului.Profesor. între paranteze. Judy Batt – Universitatea din Birmingham (1) Christoph Bertram – Institutul de cercetare a Stiftung Wissenschaft und Politik. Dublin (1) Michelle Sutton . Comisia Europeană.Profesor. Haga (2) Dave van den Nieuwenhof .Profesor. Comisia Europeană (1) John Vassallo – Director. Bruges (1) Wanda Rapaczynski – Preşedintele Agora. Institutul Universitar European (3) Rick Van Der Ploeg . idei şi sfaturi valoroase. Comisia Europeană (1) Josef Janning – Fundaţia Bertelsmann. Suedia (1) Delia Meth-Cohn . Bruxelles (1) Alain Servantie . 2003 (cu menţionarea. Berlin (2) Walter Botschatzki – Vicepreşedintele Federaţiei Germane a Patronatelor (1) Ian Clark . Varşovia (1) Olli Rehn – Centrul pentru Studii Europene. Institutul Universitar European (3) Jan Zielonka . Atena (1) Alexander Italianer . participanţii la aceste seminare au contribuit cu informaţii.Întâlniri şi participanţi 1. în perioada 9-10 ianuarie. Institutul Universitar European (2) Giuseppe Bertola . Paris (1) Fernando Fernandez – Universitatea Europeană din Madrid (1) Heather Grabbe – Centrul pentru Reformă Europeană. Centrul Robert Schuman.Director. Bruxelles (1) Françoise De La Serre . 89 februarie şi 18-19 februarie. centrul Robert Schuman. prezidate de Wim Kok.Profesor. Viena (1) Jacques Pelkmans – Colegiul Europei. Florenţa.DG pentru Probleme Economice şi Financiare. Comisia Europeană (1) Franklin Dehousse – Institutul Regal de Relaţii Internaţionale. Ateliere de discuţii la Institutul Universitar European Următoarele persoane au participat la o serie de ‘seminare’ despre extinderea UE. GE Europe. desfăşurate la Institutul Universitar European. Institutul Universitar European (1) Alina Mungiu-Pippidi – Bursier. Haga (1) Helen Wallace .Profesor. Institutul Universitar European (1) Anna Triandafyllidou – Director de Proiect. Paris (1) Bengt O. Institutul Universitar European (3) Wim Van Aken – Asistent Cercetare.Ministerul Afacerilor Externe.DG pentru Extindere. Institutul Universitar European (1) Wojciech Sadurski .London School of Economics (2) John Wyles – Gplus Europe. Bruxelles (1) Richard Sinnott – Institutul pentru Studierea Schimbării Sociale. Institutul Universitar European (3) 58 . Bruxelles (3) Joost Klarenbeek – Ministerul Afacerilor Externe. Gütersloh. a numărului de întâlniri la care aceştia au fost prezenţi) Deşi responsabilitatea elaborării raportului final revine integral preşedintelui. Bruxelles (1) Fritz Verzetnitsch – Preşedintele Confederaţiei Europene a Sindicatelor (1) William Wallace . Institutul Universitar European (1) Graham Avery .Economist Corporate Network. actualmente Ministru de Finanţe. Londra (2) Andras Inotai – Institutul de Economie Mondială.Bursier. Universitatea din Helsinki (2) Janusz Reiter – Centrul pentru Relaţii Internaţionale.Secretariatul General pentru Grecii din Străinătate.DG pentru Justiţie şi Afaceri Interne. Budapesta (2) Athanassia Ioannou . Karlsson – Fost Director.Director Cercetare – Centrul de Studii Internaţionale. Institutul Universitar European (1) Michael Keating . University College.

la graniţa cu Polonia şi Germania. a vizitat Budapesta.CCACE: Bruno Roelants Eurocities: Bilyana Raeva Comisia Bisericii şi Societăţii a Confreriei Bisericilor Europene: Peter Pavlovic 3. 2003 : Asociaţia Camerelor Europene de Comerţ şi Industrie . Pe 11 martie. în fosta regiune Sudetă din Republica Cehă. Consfătuiri cu organizaţiile neguvernamentale Participanţi la întrunirea prezidată de Wim Kok. Bruxelles. Julie Hetsens Uniunea Confederaţiilor Patronale şi Industriale din Europa .EEB: John Hontelez Amnesty International.FIDH-AE: Cécile Coyez Asociaţia Organizaţiilor de Voluntariat .AEA: Ulrich Schulte-Strathaus Asociaţia Lucrătorilor Poştali Europeni . Asociat UE: Dick Oosting Federaţia Internaţională a Ligilor pentru Drepturile Omului.CPME: Engwirda Tiddens Confederaţia Sindicală Europeană . pentru a ţine o cuvântare la o conferinţă pe tema extinderii UE. Comitetul General pentru cooperare Agricolă al Uniunii Europene . Vizite în viitoarele state membre Wim Kok a vizitat Praga.ERT: Jean Martin Confederaţia Industriilor Alimentare şi de Băuturi a UE . 59 .Will Phelan – Asistent Cercetare.CEPLIS: Frédéric Destrebecq Comisia Permanentă a Doctorilor Europeni . şi cu presa. precum şi cu presa. Festivitatea a inclus o masă rotundă cu liderii locali şi regionali din Polonia.CIAA: Jean Martin Federaţia Bancară a Uniunii Europene: Nikolaus Boemke Comitetul European pentru Asigurări .CEA: Susanne Czech Federaţia Europeană a Pieţelor de Valori .FESE: Paul Arlman Asociaţia Liniilor Aeriene Europene . 6 martie.Eurochambres: Paul Skehan. o discuţie cu studenţii din aceste ţări şi o dezbatere publică generală.COPA/COGECA: Dimitri Barua Biroul European al mediului . organizată de Delegaţia Comisiei Europene.FEDMA: Alistair Tempest Asociaţia Europeană de Media .ETUC: Grigor Gradev Confederaţia Europeană a Cadrelor superioare .UNICE: Monique Julien Masa Rotundă Europeană . Germania şi Republica Cehă.AVSO: Jana Hainsworth Caritas Europa: Marius Wanders.BEUC: Willemien Bax Consiliul European al Profesiunilor Liberale . organizată de Institutul Cultural Italian în colaborare cu Universitatea Carol şi Şcoala de Economie din Praga. S-a întâlnit cu politicieni şi alţi lideri de opinie unguri. a vizitat Liberec. Asociaţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului . Jacqueline Tordoir Comisia Bisericilor pentru Imigranţii din Europa . unde a ţinut o prelegere la Fundaţia Ungară pentru Studii Europene (“Europa 2002”). El s-a întâlnit cu politicieni cehi şi lideri de opinie.CEC: Michel Baudoux Comitetul Organizaţiilor Profesionale Agricole ale Uniunii Europene.POSTEUROP: Johannes Martin Pouw Federaţia Marketing European Direct . urmată de o întâlnire cu presa.CCME: Arrien Kruyt Platforma Socială – Platforma ONG-urilor Sociale Europene: Gordon Deuchars Comitetul de Coordonare al Asociaţiilor Europene a Cooperativelor . pe 24 februarie 2003. unde a participat la o “Zi dedicată Europei”.FEB: Ger de Ridder Organizaţia Europeană a Consumatorilor . Institutul Universitar European (3) 2. Pe 25 februarie.

'Endgame for EU Enlargement'. P. 793-836. 2003.. Supplement 5/97. Marco-Economische Verkenningen 20022003. LIV:(4).8.. Florence. K. 2000. and Coussens.. 1999. Who's Afraid of the Big Enlargement? Economic and Social Implications of the European Union's Prospective Eastern Expansion. H. inclusiv lucrările prezentate de participanţii la seminarele de la Institutul Universitar European.. Florence. G. Notre Europe. Sheffield. Enlargement Papers. Coricelli. 2000. Trafficking in Immigrants: A European Perspective. 2000. Prague. Jimeno. Bertelsmann Foundation. Centraal Planbureau (CPB). G. Dehousse.. No. Reuniting Europe or Europe's Quest for Identity/ies. Opportunities and Threats'. pp. New Designs For Europe. A. 'EU enlargement: 'The last Lap'. Deutsche Bank Research EU Enlargement Monitor: Central and Eastern Europe. EU-Beleid na Uitbreiding. Barysch. CEPR Policy Paper. and Grabbe.. 3-15. The political Dimension of EU Enlargement: Looking Towards Post-Accession.. 2002. J-L. Doldao. G. Dehaene.. 5. H.. No 01/5.. R. Barysch. 2000/69. J-L. European Bank for Reconstruction and Development. XL (September 2002). London.. Portes. P. J.. A. Compte-rendu: Réunifier L'Europe. 2001. The Enlargement of the European Union.. G. EUI policy paper. Berlin.. Cost and Benefits. and Cameron. J-L. July 2002. and Dehaene. London. European Commission. M. Fitzegerald. 2002. 2003. Edwards. s. Transition Report 2002. The Impact of Eastern Enlargement on Employment and Labour Markets in the EU Member States. J-L. 2001. Saint-Paul G. Barysch. London... s. 1999. J. CER. Notre Europe. F. Avery. Vol. F. Colloquium on Cross-border Crime in Europe. 2002. DG EcFin.. Florence. J. Boxes: Why CSFP and CEDSP do not matter that much to the EU Candidate Countries. An Economic Study for the Maltese Business Community. pp. Deutsche Bank. and Coricelli. G. T. J. 2002. Amato. 2001.. European Commission. Hanson J.l. 'Agenda 2000: For a Stronger and Wider Union'.. London. Paris. G. Brussels. London. Avery. Arnaud. The Long-Term Implications of EU Enlargement: The Nature of the New Border. Brücker. Vol.. Brussels. 7.. Groupement d'études et de recherches. 'Runaway costs or willingness to reform–the Two Sides to Enlargement'.l. 2002. Di Nicola. Brussels. 2001. Studia Diplomatica. Den Haag. European Integration Consortium. 2003. Dunay. Athenes. W. Bertola.. Security and Justice in an Enlarged European Union. K. Florence. et al. Anderson. Final Report. 2002..F. and Krok-Pszkowska. T. Bridging the Leadership Gap. Boeri.. CER.. No. Brussels. European Commission. Transition Report 2001. and Apap. London. Benefits of EU Accession for Cyprus.. What We Don't and What We Should'. Striking a Balance between Freedom. CEPS policy paper. F. Campos. H. A Strategy for Improving Political Leadership in the EU. Unia and Polska. Brussels. De La Fuente. Arnoud. 'The Enlargement of the European Union.... 60 . A. N.. Garibaldi.. Bulletin of the European Union. Avery. 2002. London. Candidate Countries Eurobarometer 2002. 2002. and Brücker. CER. Research and Policy Unit. Transition Report 2000. 1999. 2001. European Commission.. Who's Ready for EU Enlargement?. 1998. EUI working Papers No. Does Enlargement Matter for the EU Economy?. and Spilimbergo. European Bank for Reconstruction and Development. A.l. Nicosia. European Bank for Reconstruction and Development. London.Bibliografie Lista selectivă a principalelor publicaţii consultate pentru pregătirea prezentului raport. and Batt.1998.. Boeri. Prospect. Europe’s Security & Defence Policy and Enlargement: the Ghost at the Feast?.. K. s. F. 'Growth in Transition: What We Know. A. 2002. 2002. 2002. Journal of Economic Literature. Bayar.C.

Tallinn. European Environmental Bureau. CER. and Zielonka. 2003.. Keating... Pour L'Europe Réunie. A. Ilves. A. London. European Commission. 2003. Inotai. Flash Eurobarometer 132/2 Enlargement of the European Union. The Grand Enlargement and the Great Wall of Europe. s... Recreating Europe. 2001.. C. Grabbe. Lausanne. s. 2001. Brussels. 61 .). Hodess. plaidoyer pour l'Élargissement. Groupement d'études et de recherches. s. Brussels. 2003. A. L. H. 2002. s. SEC (1997) 1608. H. Diversity and Adaptation. Langewiesche and A. 2003.d.European Commission.. Summary of the Seminar.. and Vicard.l.). Inotai. London.... wirtschaftlichen und sozialen Dimensionen der EUErweiterung. Giuliani... 2002. 1998. forthcoming. Vienna. Fragen zur Erweiterung. M. CER. Profiting from EU enlargement. Inotai. European Commission. Briefing Note. Vertretung der Europaische Kommission in der Bundesrepublik Deutschland. Gallup Europe. Grabbe.. Toth (hrsg. EEB Newsletter Metamorphosis. 2002. in R. 2002. European Commission. Investment Needs. Bertelsman Stiftung. Die Einheit Europas. Jan. L’Élargissement de l’Europe: quelques conséquences pour la France. Zur politischen. Jan. Paris.d. 2003. Geremek. forthcoming. M. European Environmental Bureau. Berlin. Gains for European Union from Eastern Enlargement. 2003. Budapest. 2002. Policies for Culture. paper presented in The Hague 2003. Mair. The Investment Climate for Climate Investment.(ed.. 29. European Environmental Bureau. 2002. B. The prospects for new members to join the euro. Report to the Expert Group on Public Finance. J. European Cultural Foundation. Fankhouser. Paris. 'Wirtschaftliche Aspekte: Kosten und Nutzen'.H. A.. London. s. 2002. 1997. W. Dossier No. Stockholm. DG Env. 2002. Brussels. October 16. Compte-rendu: Voix d'Europe. Special Taux de Change. The diffusion of a western model?.. Essential for Sustainable Development'. The Copenhagen Deal on Enlargement.(ed. Kühnhardt. January 2003. Jouen. Vienna Declaration on Rural Development in an Enlarged Europe. Mayhew. Paper presented in Warsaw. R.l. Friends of the Earth and European Environmental Bureau.. Will EU Enlargement Make Europe Sustainable?.. H. September 2002. Brussels. 2002.d.. M. Grabbe. Global Corruption Report 2003. The European Union’s Policy towards Central and Eastern Europe. Prospects and Risks. Keating. Amsterdam. P. Towards an Enlarged Union...l. July/August 2002. 2000.. 2002. Territorial Restructuring and European Integration. EGI (Europäisches Gewerkschaftsinstitut). S. CER. Transparency International. J. V.. United We Stand. Enlargement. Beyond EU enlargement.).). Brussels. Regionalisation in Central and Eastern Europe. J. The Regional Challenge in Central and Eastern Europe. Janning. Gianella. London. Cambridge. L. s. B. EBRD Working Paper. Guide to the approximation of the European Union environmental legislation. and Hughes. 'Participatory Democracy. December 2002. Hager.(ed. Europe. EU Accession and the Environment: an Introduction. Notre Europe. Brussels. s. and Lavric. The Enlarged European Union. Impact of EU Accession on the Economic Co-operation Among the New Member Countries. Karlsson.. Inotai. Ministry of Finance. Enlargement and Environment: Questions and Answers.. What Price Enlargement? Implications of an expanded EU. Revue d’Élargissement. T..l. A. Budapest. Fondation Robert Schuman. M. 2002. Munich. Strategic Issues of EU Enlargement. Countries acceding in 2004. 1998.. Die Europäische Union. s. Strategy Paper for a wider Europe. 1998.l. Forum. Jouen. J-D. s. Paying for the Green acquis.l.

pp. s. The Hague. and Wallace. 'Corruption and Organised Crime in South East Europe.). 8.. Wallace and W.. J. Den Haag. Monar. B. Triandafyllidou. pp. W. J. Scientific Council for Government Policy. an Industry Level Assessment of EU enlargement. Triandafyllidou. in: Nature and Environment. and Sie Dhian Ho. WRR. Dimensions and Managements. Monar. The Hague. Leiden. 2002. EU Justice and Home Affairs in Eastern Enlargement: The Challenge of Diversity and EU Instruments and Strategies.. WRR. vol.. Pelkmans. 2003. National Identities and Migration. 2001. s. New York. European Law Journal. Bruges.(ed. Verheijen.S. Nilson. ZEI Rheinishe Freidrich WilhelmsUniversität. M. Warsaw. 2000. Oxford...l. New York. U. A Race Against Time?. s. no. Steunenber. 3. October 2000. Den Hague. World Economic Forum. De Staat van de Europese Unie. The Hague. Council of Europe.l. and Wallace. s. and Van Halem.l. Open Society Institute. towards a pan-European Union. (ed. s. Sadurski.J. Bonn. Strategy or Second Thoughts. Romanian Academic Society. CES Discussion Paper. CER. 2002. Nahuis. United Nations Secretariat.. 1992. Reed. Replacement Migration: Is it a solution to declining and ageing populations?. 62 . Implementation and Immigrant Survival Strategies. 2003.. 2002.114. Accession to the Internal Market.. 2003. 340-362. The European Community: the Challenge of Enlargement.d. Sussex European Institute Working Papers.. Sussex. s. Europeanisation. and Spohn. A. No. J. A.). et al.l. Long-Run Economic Aspects of the European Union' s Eastern Enlargement. Principles and Recommendation from the European Consultative Forum on the Environment and Sustainable development. Jan. et al. A. Pelkmans. Monitoring the EU accession process: Judicial Capacity. 427-460... Swenson . I. CPB Discussion Paper.Michalski. WRR.. WRR. and Kosic. Integrating Poland in the Area of Freedom. and Sie Dhian Ho..The Costs and Benefits of Polish Accession to the EU in the Field of Justice and Home Affairs. Ministère des Finances Français. Action Plan for the Conservation of the Brown Bear in Europe (Ursus arctos). Eastern Enlargement. J. J. Ministerie van Buitenlandse Zaken.G. 1. J. Wallace. Policy-Making in the European Union. Economic Implications of Enlargement. D... Open Society Institute. 2002. 1998. 2002.. UNDP Regional Early Warning Report Southeastern Europe. Nunez Ferrer. in: H.. London. H. J. Florence. Security and Justice.G. 2. Changes in Boundary Constructions between Western and Eastern Europe. No. London. 2003.. Enlargement-Related Diversity in EU Justice and Home Affaires: Challenges. Administrative Capacity Development. 'Charter and Enlargement'. Open Society Institute. 2002. H. Widening and Deepening: the Challenge of EU enlargement. Few Results'.. R. Piorko. H. Gros. Decision-making in EU Justice and Home Affairs: Current Shortcomings and Reform Possibilities. Royal Institute of International Affairs. Murray. A. Paris. Corruption and EU enlargement: Who is Prepared?. Population Division Department of Economic and Social Affairs. 2000. European Governance. 2002. Bruges European Economic Policy (BEEP) Series Briefing No. 2001. 2003. Oct. Many Organisations. 2000.. One Size fits all?. Q. Oxford. September 2002. A. I. Albanian and Polish Migration to Italy: The Micro-Processes of Policy.. Sedelmeier. M. The Lisbon Scorecard III: The Status of Economic Reform in the Enlarging EU.. W. Piorko. A. Argumentaire Économique et Commercial sur L’Élargissement de L’Union européenne.d. Reports to the Government. 2000. Von Hagen.. 2001. 2001. Geneva. The Lisbon Review 2002-2003: An Assessment of Policies and Reforms in Europe.

An agenda for Accession..l. Zielonka. vol. World Wild Fund For Nature.l. J. Beyond Borders. 2002. 1998. s. 2001. 2002. and Wallace W. Sussex European Institute Working Papers.). Europe unbound. London. s. 2003. 2000.. Zielonka. Enlarging and reshaping the boundaries of the European Union. London. Entering the 21st Century. World Development Report 1999/2000. Institutional Engineering. Oxford. R. Vol XV (September 2002). pp. Poland and Ukraine. 2002. 87-104. Royal Institute for International Affairs. London. 2001. World Bank.). s.. Widening Circles. R. Wolf.. G.. 'The Elusive Quest for Growth'. pp. Wallace H... 2000. Journal for Economic Literature.. World Wild Fund For Nature.. Washington. 63 .Wacziarg. Wolczuk. (ed. Wagener. J. Waters. Wallace H. A strategic Partnership in a Changing Europe?.. World Wild Fund For Nature. Sussex. (ed.l. 1.d. 2000. T. Oxford. Judges for a New Order: The Case for Continued Monitoring after Membership. 907-918.l. EU Enlargement Enriches the EU. J. s. Democratic Consolidation in Eastern Europe. Treasures for the New Europe. s. WWF Accession initiative. Coming to terms with a larger Europe: Options for economic integration. Policy Making in the European Union. The Future of European Agriculture. Open Society Institute. K and Wolczuk. 2002..

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->