EXTINDEREA UNIUNII EUROPENE

*** REALIZĂRI ŞI PROVOCĂRI

Raport prezentat de Wim Kok
Comisiei Europene

Wim Kok s-a născut în 1938 la Bergambacht. Înainte de a intra în politică, a activat în mişcarea sindicală, fiind preşedinte al Federaţiei Sindicatelor din Olanda şi preşedinte al Federaţiei Sindicatelor Europene. A fost membru al Parlamentului şi lider al Partidului Muncii (PvdA) din Olanda, precum şi vice-preşedinte al Internaţionalei Socialiste. Din 1989 până în 1994 a deţinut funcţiile de ministru de finanţe şi Vice-Prim Ministru, iar din 1994 până în 2002 a fost Prim Ministru al Olandei.

2

CUPRINS
Introducere de Wim Kok Obiectivele raportului meu De ce extinderea ? Contextul actual Abordarea mea O agendă în cinci puncte Rezumat Pace şi stabilitate la scară continentală Acţionând împreună ca europeni Relansarea economiei Pentru o Europă mai sigură Politica de vecinătate Rolul Europei în afacerile internaţionale Construirea Noii Europe De ce se extinde UE De ce doresc ţările să adere Extinderile anterioare Actuala rundă Cetăţenii şi Uniunea în curs de extindere Actualii membri Viitorii membri Întrebări adresate frecvent Economia, piaţa forţei de muncă şi finanţele Efectele economice Comerţul Investiţiile Migraţia şi piaţa muncii Uniunea economică şi monetară Strategia de la Lisabona Costurile bugetare Calitatea vieţii Securitatea internă Mediul înconjurător Securitatea nucleară Standardele alimentare Europa în lume Politica externă şi de securitate Relaţii economice internaţionale Politica de vecinătate Acţionând împreună în Europa Probleme de identitate Reforma instituţiilor UE O mai bună punere în practică a politicilor

1

2

3

4

5

6

3

Anexe Harta Europei Tabele 1. 4. Vizite în viitoarele state membre Bibliografie 4 . 2. 7. Date esenţiale cu privire la UE şi viitoarele state membre Sprijinul de care se bucură extinderea în statele membre UE Sprijinul de care se bucură aderarea în viitoarele state membre Comerţul UE cu Europa Centrală şi de Est Creşterea economică în UE şi viitoarele state membre Cheltuielile bugetare UE destinate extinderii: perioada pre-aderare Cheltuielile bugetare UE destinate extinderii: perioada post-aderare Întâlniri şi participanţi 1. 3. 6. Consultări cu organizaţii neguvernamentale 3. 5. Ateliere de discuţii la Institutul Universitar European 2.

îi mulţumesc lui Joost Klarenbeek de la Ministerul Afacerilor Externe din Olanda care mi-a acordat un ajutor indispensabil pe tot parcursul proiectului. precum şi lui John Wyles de la GPlus Europe. 5 . În scurtul timp pe care l-am avut la dispoziţie (patru luni). care mi-au acordat cu generozitate din timpul lor şi m-au sfătuit în ultimele etape ale raportului. aş dori în mod deosebit să aduc mulţumiri lui Christoph Bertram. menţionându-l aici în mod special pe Alain Servantie. Doresc să mulţumesc personalului Centrului Robert Schuman pentru Studii Avansate din cadrul Institutului Universitar European din Florenţa pentru pregătirea şi publicarea acestui raport şi pentru organizarea unei serii de întâlniri cu experţi. La Centrul Robert Schuman. Îi sunt recunoscător lui Günter Verheugen. precum şi oficialilor din departamentul său şi din alte departamente ale Comisiei care au ajutat la pregătirea acestui raport. responsabil cu extinderea. Din numărul mare de experţi care au participat. Preşedintele Comisiei Europene. la el şi-au adus contribuţia multe persoane şi organizaţii.Mulţumiri Am fost invitat de Romano Prodi. rezultatul unei serii de întâlniri cu experţi din diferite ţări şi din diferite domenii. Heather Grabbe. care m-a ajutat în contactele cu presa. În final. beneficiind de consultanţa şi încurajările date de Helen Wallace şi Jan Zielonka. asistat de Wim Van Aken şi Will Phelan. Graham Avery a fost îndrumătorul şi raportorul proiectului. am luat în considerare o gamă cât mai largă de puncte de vedere. Membru al Comisiei Europene. Andras Inotai şi Olli Rehn. Deşi responsabilitatea asupra raportului îmi aparţine. Fernando Fernandez. al contactelor cu organizaţii neguvernamentale din Europa şi vizitelor în viitoarele state membre. să depun acest raport până la sfârşitul lunii martie 2003. pentru sprijinul acordat.

de fapt. UE trebuie să răspundă la aceste întrebări. În toată această perioadă. Am fost un european convins toată viaţa mea. reunificarea continentului european. stabilităţii şi prosperităţii de care ne bucurăm astăzi. Scopul pe care l-am urmărit este să prezint într-o manieră echilibrată nu numai avantajele şi oportunităţile oferite de primirea de noi membri în UE. În al doilea rând.INTRODUCERE Obiectivele raportului meu Prezentul raport analizează implicaţiile şi provocările legate de apropiata extindere a Uniunii Europene (UE). atât membrii mai vechi. Războaiele şi atrocităţile din fosta Iugoslavie au demonstrat ce pot să-şi facă europenii unii altora atunci când forţele dezintegrării sunt lăsate să devină mai puternice decât dorinţa de unitate. ci şi obstacolele. raportul abordează principalele provocări pe care le presupune extinderea. În primul rând. De ce extinderea ? Extinderea este proiectul cel mai ambiţios întreprins de UE: el reprezintă. Chiar dacă percepţia generală a populaţiei asupra extinderii este pozitivă. Iată de ce este nevoie de o agendă foarte clară pentru gestionarea schimbărilor într-o Uniune Europeană extinsă. Înţeleg cât de mult am câştigat în urma procesului de integrare europeană în ultima jumătate de secol. divizat în urma ultimului război mondial. dar actualul proces de extindere ajută la îndeplinirea visului părinţilor fondatori ai UE: o Europă unită şi liberă. deşi rămân încă multe de făcut. Ce anume va asigura succesul procesului de extindere? Ce trebuie făcut pentru obţinerea unor beneficii maxime şi evitarea unui succes parţial sau chiar a unui eşec al acestui proces ? Scopul meu este să expun principalele domenii în care UE trebuie să elaboreze o strategie în vederea realizării cu succes a extinderii. De ce se măreşte UE de la 15 la 25 (şi într-o etapă ulterioară mai mulţi) membri ? Care vor fi efectele extinderii asupra vieţii de zi cu zi a cetăţenilor? Sunt speranţele şi îndoielile exprimate în actualele şi viitoarele state membre întemeiate ? Astfel de întrebări puse de cetăţeni merită un răspuns serios. Extinderea UE pentru a cuprinde mai multe ţări va fi însoţită de o pierdere a identităţii naţionale ? Va fi oare posibil să se ia decizii în cadrul UE dacă aceasta va număra atât de mulţi membri ? Oare extinderea va ajuta UE să-şi facă mai puternic auzit glasul pe plan mondial ? Pe măsură ce se apropie de momentul extinderii. El este similar unei fuziuni din lumea afacerilor: adevăratul test al succesului ei este atunci când devine o realitate de zi cu zi pentru cei care muncesc acolo. Acest proces în care societăţi şi popoare sunt aduse laolaltă începe acum. costurile şi riscurile potenţiale implicate de acest proces. Unele amintiri din tinereţea mea sunt legate de ultimul război mondial şi sunt conştient de valoarea păcii. Unele din întrebările adresate vizează probleme de bază ale integrării europene. Aderarea a 10 ţări în 2004 este numai o etapă într-un proces care a început cu mai bine de un deceniu în urmă şi care va continua încă mulţi ani de acum încolo. Au existat în trecut şi alte valuri ale extinderii într-o Europă divizată. el încearcă să ofere răspunsuri la numărul mare de întrebări adresate de cetăţeni pe parcursul procesului de ratificare pentru aderarea a zece noi membri la 1 mai 2004. este necesar ca procesul de informare să continue. 6 . cât şi cei mai noi au realizat progrese semnificative.

Lumea nu stă în loc să ne aştepte. Europa simboliza valorile la care cei care au trăit. UE nu reuşeşte să răspundă în mod corespunzător preocupărilor cetăţenilor. extinderea Uniunii Europene este. aspirau să se reîntoarcă. care la rândul său reprezintă fundamentul stabilităţii pe termen lung în regiune. Procesul de transformare a determinat schimbări masive în întreaga Europă Centrală şi de Est: nu toată lumea a beneficiat în egală măsură de noile oportunităţi apărute. Dar drumul acestor popoare către Europa nu a fost uşor. stabilitatea şi democraţia din Europa Centrală şi de Est au dus deja la obţinerea unor beneficii semnificative. UE trebuie să se reinventeze. atât pentru membrii mai vechi. Pe plan extern. Rezultatele Convenţiei privind Viitorul Europei vor fi cruciale. coeziunea internă şi rolul său extern. Pentru popoarele din Europa Centrală şi de Est. Perspectiva acestei ancore de stabilitate a fost o condiţie prealabilă a refacerii prosperităţii economice. Dar reîntoarcere în Europa a fost mai mult decât un simbol pentru aceste popoare: perspectiva aderării. cu condiţia ca UE să răspundă provocării cu care se confruntă în prezent. nu numai pe planul securităţii. mai bine de o generaţie. există un sentiment tot mai puternic de nesiguranţă şi o teamă crescândă de necunoscut. În strategia de la Lisabona. după părerea mea. cel puţin în actualele state membre. UE nu a jucat nici un rol în abordarea problemei Iraq-ului. cât şi pentru cei noi. într-un număr de domenii. Membrii săi au fost în mod vizibil profund 7 . Pentru popoarele din actuala Uniune Europeană. împlinirea unei viziuni – o viziune care este mult prea uşor dată uitării atunci când securitatea şi prosperitatea în Europa sunt considerate a fi ceva de la sine înţeles. o dată cu realizarea extinderii în 2004. iar şomajul se încăpăţânează să rămână la cote ridicate. Costurile reale ale extinderii nu pot fi cuantificate prin prisma bugetului UE: efectele cele mai considerabile ale adaptării au fost deja resimţite în viitoarele state membre. la UE le-a ajutat să transforme în ireversibilă opţiunea lor pentru o democraţie pluralistă şi o economie de piaţă şi le-a încurajat să meargă mai departe pe calea reformei. Contextul actual Extinderea are loc într-un moment în care UE se confruntă cu provocări majore în ceea ce priveşte performanţa sa economică. În politicile sale interne. Economia mondială trece prin momente dificile. ca membru. în perioada Cortinei de Fier şi a Războiului Rece. Aceste beneficii vor fi consolidate şi sporite. Dar dacă ne luăm răgazul necesar pentru a reflecta. Climatul actual însă este departe de a fi ideal pentru noile ambiţii sau marile idei. În rândul cetăţenilor Europei. noi locuri de muncă şi o creştere economică marcată în Europa Occidentală. în prezent cea mai importantă chestiune de politică externă din lume.În consecinţă. Avem nevoie de un sistem de guvernare care să realizeze un echilibru mai bun între cele două cerinţe înrudite: eficienţă şi legitimitate democratică. iar unele structuri asociate cu un sentiment de securitate au dispărut. date fiind lipsa de voinţă politică şi dificultatea procesului decizional. dar până în prezent aceste cuvinte nobile nu au fost însoţite de reformele structurale necesare pentru o creştere stabilă pe termen lung şi pentru un răspuns dinamic la globalizare. Motorul dezvoltării în Europa aproape că s-a oprit. vom vedea că această viziune se confundă cu însuşi scopul urmărit de UE şi de extinderea sa: reunificarea popoarelor din Europa într-un cadru constituţional care să le încurajeze să muncească împreună în condiţii de pace şi stabilitate. ci şi al prosperităţii: dezvoltarea rapidă a comerţului a contribuit la crearea de oportunităţi pentru libera iniţiativă. liderii Uniunii Europene şi-au declarat obiectivul de a deveni cea mai competitivă şi cea mai dinamică economie din lume bazată pe cunoaştere. investiţii.

să răspundă în mod efectiv cerinţelor cetăţenilor şi să îşi definească rolul politic în lume. cât şi pentru ţările candidate. mai rău. A devenit de asemenea clar pentru mine că trebuie să ne mutăm centrul atenţiei în ceea ce priveşte abordarea politicilor UE şi să avem în vedere încă de pe acum situaţia unei UE extinse – viitoarea Uniune Europeană a celor 25. intern şi extern – însoţesc procesul de extindere al UE. Relansarea economiei europene: avem nevoie de mai multă inovaţie şi reformă. în afacerile internaţionale. Cred însă că la rândul nostru avem multe de învăţat din recenta lor experienţă. Aceste probleme nu sunt cauzate de extinderea UE. Ceea ce face însă viitoarea extindere este să ne oblige să le abordăm şi în unele cazuri ne poate ajuta să găsim soluţii. Din acest motiv. Ponderea economică a UE trebuie să fie dublată şi de afirmarea vocii sale pe plan politic. Un proces de extindere gestionat necorespunzător ar fi însă aproape la fel de nefast. competitivitatea şi crearea de noi locuri de muncă în cadrul unei pieţe extinse. un rol major în această chestiune. pentru a asigura dezvoltarea. Extinderea este actul de politică externă de cel mai mare succes pe care l-a întreprins UE. UE şi instrumentele sale de politică externă nu au jucat absolut nici un rol. Europa în ansamblul ei a fost inexistentă. 8 . ea va rata – poate pentru totdeauna – şansa de a face Europa mai puternică şi mai sigură. De aceea cred că a venit timpul să elaborăm o nouă viziune în legătură cu ceea ce poate să facă Europa cu noii săi membri şi modul în care trebuie să procedeze. când noii membri vor fi parteneri. ca urmare a neratificării sale de către oricare din membrii UE. Abordarea mea Cred că amploarea apropiatei extinderi a UE ne oferă ocazia să abordăm provocările într-o manieră decisivă. în interesul cetăţenilor ei. pe scena internaţională. În plus. acest fapt ar presupune costuri considerabile atât pentru UE. individual. 2. Extinderea poate să fie un catalizator pentru rezolvarea unora din problemele Europei aflate încă în suspensie. al vecinilor săi şi al lumii. acumulată în domeniul reformelor sociale. Aceste trei provocări majore – pe plan economic. Uniunea Europeană trebuie să îşi recâştige dinamismul şi competitivitatea economică. Dacă UE nu continuă reformele şi ajustările pe care le impune acum extinderea.divizaţi. Această situaţie este inacceptabilă pentru cetăţenii Europei. Discursul în care se vorbeşte de “actualii membri” şi de “ţările candidate” este deja depăşit şi trebuie să privim înainte la situaţia din viitor. O agendă în cinci puncte Beneficiile şi oportunităţile oferite de extindere depăşesc cu mult potenţialele obstacole. economice şi politice. O întârziere a acestui proces sau abandonarea sa. În vreme ce statele membre au jucat. Acţionând împreună în Europa: este necesar să perfecţionăm procesul de luare a deciziilor şi trebuie să dăm dovadă de hotărârea şi voinţa politică necesare pentru a elabora politici cu adevărat europene într-o Uniune Europeană extinsă. ar constitui un eşec politic major pentru Europa. Strategia pe care o am în vedere pentru gestionarea schimbării poate fi rezumată în cinci teme: 1. în prezentul raport folosesc ori de câte ori este posibil sintagma “viitorii membri” mai degrabă decât “ţările candidate”. costuri şi riscuri implicate de acest proces. Consider că noii parteneri mai au încă o serie de lucruri de făcut pentru a finaliza pregătirile pentru aderare. Ea poate să ne ofere dinamismul necesar pentru a face un salt înainte.

de a realiza compromisuri. Wim Kok 19 martie 2003 9 .3. 4. Construirea unei Europe mai sigure pentru cetăţenii ei: ar trebui să folosim procesul de extindere pentru a face un salt considerabil înainte în domeniul colaborării pe probleme de justiţie şi afaceri interne. în cadrul unei Uniuni Europene lărgite. Actualul proces de extindere este diferit de cele anterioare deoarece el face ca Uniunea Europeană să treacă la o nouă scară de activitate: o scară de operare la nivel continental. În momentul în care vor deveni membri cu drepturi depline şi parteneri egali – având drepturi. avem nevoie de o politică de vecinătate care să propage prosperitatea şi stabilitatea în jurul nostru. uneori. Pentru actuala UE. dar şi obligaţii – limbajul în care folosim formulările “noi” şi “voi” trebuie să treacă la un alt registru: “noi împreună” într-o Europă lărgită. cât şi a noilor membri. Ceea ce propun eu necesită un efort de înţelegere atât din partea vechilor membri. Ei vor trebui să îşi definească punctele de vedere în diferite domenii ale activităţii comunitare. schimbările importante vor fi de ordin psihologic. să dea rezultate mai bune pentru cetăţenii săi şi să devină un actor în afacerile internaţionale – cu condiţia să nu rateze această şansă. fără a pierde din vedere necesitatea de a avea nişte obiective comune şi. O voce mai puternică a Europei în afacerile internaţionale: trebuie să fructificăm şansa de a avea 25 de membri pentru a ne bucura de o mai mare autoritate. oferind standarde superioare şi o securitate sporită. accentul s-a pus în trecut pe ”acquis” – îndemnuri şi sfaturi adresate viitorilor membri cu privire la modul în care trebuie să aplice reglementările europene. 5. În perioada care ne mai desparte de momentul aderării noilor membri în mai 2004 avem şansa unică de a pregăti succesul acestei extinderi şi de a-i implica pe viitorii membri în această pregătire. o dată cu transformarea lor din “subiecţi de decizie” în “factori de decizie”. Pentru noii membri. Aceste idei sunt explicate în detaliu in rezumatul raportului şi în capitolele acestuia. coerenţă şi influenţă pe arena internaţională. care o poate face să funcţioneze mai bine. Iată de ce supun Comisiei Europene şi celorlalte instituţii europene recomandările cuprinse în prezentul raport. Dezvoltarea parteneriatului cu vecinii noştri din Europa: pe măsură ce frontierele UE se extind. Pentru realizarea acestui proiect ambiţios este nevoie de un plan coerent.

se extinde şi în Europa Centrală şi de Est. opinii şi cercetări. El nu încearcă să ilustreze varietatea de interese şi puncte de vedere diferite ale fiecărei ţări în parte – ceea ce ar fi depăşit cadrul acestui raport – dar are în vedere atât actualii. Viziunea reunificării – a unei Europe “întregi şi libere” – este motorul care dă viaţă extinderii Uniunii Europene. · Guvernarea europeană şi identitatea (Capitolul 6: Acţionând împreună în Europa). Extinderea acesteia pentru a cuprinde şi restul Europei este un beneficiu de o inestimabilă valoare. Analiza acestor teme nu este statică. divizat în urma ultimului război mondial. În felul acesta. Stabilitatea care a fost astfel realizată şi creşterea prosperităţii sunt nu numai în beneficiul acestor ţări. raportul : · face o trecere în revistă a procesului de extindere până în prezent şi o evaluare a ceea ce s-a realizat (Capitolul 1: Construirea Noii Europe). ci dinamică: raportul abordează nu numai consecinţele punerii în aplicare a politicilor şi reglementărilor comunitare existente. de care vest-europenii s-au bucurat timp de mai multe generaţii. Perspectiva aderării la UE a eliminat multe din acest tip de probleme. dar perspectiva unor potenţiale conflicte între grupurile şi minorităţile etnice şi naţionale şi-a făcut apariţia în Europa Centrală şi de Est. dar şi al actualelor state membre UE. era să evite un conflict sau chiar un război. Eforturile acestor ţări pe calea reformei şi a tranziţiei au fost sprijinite de UE. de state membre. pe care le grupează în cadrul a patru teme: · Aspecte economice (Capitolul 3: Economia. În capitolele următoare. 10 . Ø În deceniul anterior. zona de pace. adresate de către opinia publică şi în cercurile politice (Capitolul 2: Cetăţenii şi Uniunea în curs de extindere). Scopul istoric al Comunităţii Europene. Ø O dată cu sfârşitul Războiului Rece. ci şi reformele pe care UE trebuie să le întreprindă în vederea realizării cu succes a extinderii Pace şi stabilitate la scară continentală Care este principalul beneficiu pe care îl prezintă extinderea UE ? Este şansa de a realiza pacea şi stabilitatea la scară europeană: Ø Extinderea UE reunifică progresiv continentul nostru. perspectiva de a deveni membru al UE a ajutat ţările din Europa Centrală şi de Est să îşi consolideze procesul de reîntoarcere la o democraţie pluralistă şi o economie de piaţă. stabilitate şi prosperitate.REZUMAT Prezentul raport analizează consecinţele extinderii Uniunii Europene (UE) de la 15 la 25. având drept surse o serie de idei. Prezentul raport analizează extinderea din perspectivă europeană. în ansamblul ei. Deşi au fost publicate multe studii cu privire la extindere. · Securitatea pe plan intern şi standardele de protecţie (Capitolul 4: Calitatea vieţii). majoritatea acestora au abordat acest proces dintr-o perspectivă naţională sau sectorială. analizând perspectivele Uniunii Europene lărgite. · Politicile pe plan extern ale UE lărgite (Capitolul 5: Europa în lume). prin integrarea economică şi politică a membrilor săi. şi · identifică principalele întrebări în legătură cu extinderea. piaţa forţei de muncă şi finanţele). Raportul abordează apoi aceste întrebări. cât şi viitorii membri. s-a pus capăt şi divizării artificiale a Europei. iar mai târziu la un număr şi mai mare. devenită în prezent Uniunea Europeană.

Pentru ca succesul acestui proces să fie însă deplin. Trebuie să facem mai mult pentru a promova înţelegerea între cetăţeni – în special înţelegerea noilor membri: aceasta presupune schimburi de persoane provenind din diferite segmente ale societăţii. nici un fel adaptări ale cadrului instituţional nu o vor uni ! 11 . · · · Dacă vrem cu adevărat să facem UE să funcţioneze mai bine. Avem nevoie de o agendă pentru a gestiona schimbarea.“cum şi când vor adera noile state membre ?”. Instituţiile UE sunt deja ţinta criticilor. Extinderea va însemna mai multe schimburi de idei şi o mai bună înţelegere a altor europeni. atenţia trebuie să se deplaseze către întrebarea “ce se întâmplă după aderarea acestor ţări ?” şi “ce politici sunt necesare într-o Uniune Europeană lărgită ?”. consolidarea “metodei comunitare” şi respectarea echilibrului instituţional. acest raport face următoarele recomandări: · Convenţia privind Viitorul Europei trebuie să prezinte un text constituţional clar şi uşor de înţeles. state membre vechi sau noi. Acest raport identifică cinci domenii cheie în care UE poate să ia măsuri pentru a asigura succesul extinderii : 1. Nu trebuie să ne cramponăm de percepţii naţionale: ţări mari sau mici. În prezent. a opiniei publice şi a autorilor de strategii s-a concentrat asupra procesului de aderare . atenţia presei. UE trebuie să-şi reformeze sistemul de adoptare a deciziilor. ce sunt de interes pentru cetăţenii europeni. posibilitatea ca tinerii să-şi facă studiile în alte ţări ale UE. de a “perfecţiona” sistemul nostru de guvernare. va spori diversitatea Uniunii Europene. este necesar să se definească o strategie clară. Noi aducem laolaltă nu numai entităţi politice. Ceea ce trebuie să facem este să conştientizăm problemele mai ample implicate. Ø O dată cu creşterea numărului său de membri de la 15 la 25. oferind totodată şi prilejul.Procesul de extindere aduce cu sine rezultate pozitive în multe domenii ale politicii publice. cu bogatul lor patrimoniu cultural. regiuni bogate sau sărace. Încrederea în Europa este necesară astfel încât noi să putem acţiona împreună pentru a găsi soluţii europene. Ø Acest lucru presupune un efort din partea europenilor de a se înţelege mai bine unii pe alţii. Acţionând împreună ca europeni Ø Aderarea noilor membri. precum şi de către cele actuale. Corelarea între provocările prezentului şi necesitatea unei mai bune guvernări poate să realizeze acea breşă pe care uniunea politică o impune. trebuie să adoptăm atitudinile potrivite. Cum poate fi el gestionat astfel încât beneficiile să fie maxime ? În trecut. Reformele trebuie să includă şi extinderea votului majoritar. Dacă Europa nu vrea să fie unită. şi consolidarea reţelelor universitare la nivel european. Avem nevoie de o mai bună aplicare a regulilor şi politicilor UE de către noile state membre. precum şi de un sistem de guvernare care să realizeze un echilibru mai bun între cerinţele înrudite de eficienţă şi legitimitate democratică. pentru a evita riscul ca “mai mult” să însemne de fapt “mai puţin”. În consecinţă. cu toţii suntem europeni. ci şi societăţi şi popoare. experienţă profesională. de a identifica interesele comune şi de a combate teama că o Uniune Europeană mai mare ar însemna o pierdere de identitate. Avem nevoie de un document care să arate clar cetăţenilor Europei extinse ce poate şi ce nu poate aceasta să facă. Instituţiile comunitare vor continua să respecte limbile naţionale şi vor încuraja învăţarea altor limbi. să dorim cu adevărat integrarea europeană şi să fim hotărâţi să o realizăm cu succes. Extinderea impune necesitatea.

Aceste beneficii sunt de aceeaşi natură cu cele constatate în momentul introducerii pieţei unice. Perspective economice mai bune pentru actualele state membre Factorii care ar influenţa acest lucru includ: · condiţii egale de concurenţă pe piaţa lărgită. Se preconizează de asemenea o serie de beneficii şi ca urmare a liberalizării serviciilor. Provocarea este legată de modul în care se gestionează schimbarea. care să conducă la creşterea în continuare a productivităţii. o dată cu abolirea controalelor la frontieră pentru mărfuri. · un cadru juridic şi economic stabil oferit de apartenenţa la UE. Noii membri înregistrează rate de creştere mai mari decât UE. Printre acestea se numără : O mai mare prosperitate pentru vechile şi noile state membre. va însemna prezenţa neîngrădită pe piaţă a noilor state membre. cu rate şi mai mari în noile state membre. dar trebuie ţinut cont şi de faptul că apariţia acestora poate fi precedată de o serie de costuri şi că vor exista atât câştigători. Menţinerea acestei situaţii va avea următoarele consecinţe : · o reducere a decalajelor economice şi sociale. · scăderea tentaţiei de a migra în alte ţări ale UE . Relansarea economiei Procesul extinderii a dat oferit deja o serie de beneficii economice şi poate să le ofere în continuare. · acordarea de asistenţă din fonduri comunitare. · accesul la o forţă de muncă bine calificată. ca o consecinţă a lărgirii pieţei Creşterea rapidă a relaţiilor comerciale şi de investiţii. în ultimii ani. Extinderea nu este o ameninţare. UE poate să înveţe de la noii membri şi din experienţa acestora în realizarea reformelor economice şi sociale. în 1993. Aderarea noilor membri dă şansa Uniunii Europene de a-şi reforma politicile economice şi sociale în domenii unde se simte deja nevoia unor astfel de reforme. dacă acest lucru este posibil. În consecinţă. 12 . calificărilor şi transferului de tehnologie. Extinderea şi schimbările pot să aducă beneficii pe termen lung.2. fără frontiere. pe lângă fluxul de capital din ultimii ani. Şansa noilor state membre de a ajunge la nivelul de prosperitate din Europa Occidentală Factorii care ar influenţa acest lucru includ: · un volum mai mare de investiţii. cât şi învinşi. între UE şi viitoarele state membre a determinat câştiguri economice substanţiale. capitalului şi forţei de muncă. · venituri şi standarde sociale mai ridicate. Unii dintre aceştia au operat schimbările necesare mai rapid decât actualii membri ai UE. · o cerere mai mare ca rezultat al procesului de creştere în noile state membre. Aderarea. ci un imbold pentru reînnoire. Creşterea şi convergenţa trebuie să fie cuvintele cheie pentru Uniunea Europeană extinsă. raportul face următoarele recomandări : · Politicile europene şi naţionale ar trebui să acorde prioritate convergenţei şi creşterii economice: aceasta înseamnă o rată de creştere globală ridicată pentru o Uniune Europeană cu 25 de membri.

Uniunea trebuie să dea dovadă de solidaritate şi coeziune cu noii săi membri. În acelaşi timp. Trebuie să se acorde prioritate unor domenii cum ar fi crearea de noi locuri de muncă. ajutând economiile mature să fie inovatoare şi pe cele mai puţin mature să îşi desăvârşească transformarea. “Strategia de la Lisabona” subliniază că este timpul ca UE şi membrii săi să transpună vorbele în fapte. competitivitatea şi crearea de noi locuri de muncă pe o piaţă lărgită. asigurând astfel succesul procesului de extindere. constituie un factor de creştere. venind astfel în întâmpinarea ofertei de forţă de muncă din noile state membre. precum şi la integrarea regională a Europei Centrale şi de Est. Noii membri ar trebui implicaţi plenar acum în strategia de la Lisabona. mai degrabă decât protecţia locurilor de muncă existente. Vor fi necesare investiţii în mediul înconjurător şi infrastructură. reformarea politicilor comunitare este indispensabilă: nu numai pentru economisirea de fonduri. Ø În privinţa cheltuielilor structurale. telecomunicaţiilor şi transporturilor. de îndată ce acest lucru este posibil. prin libera circulaţie a persoanelor în cadrul pieţei comune. Chiar şi după ridicarea restricţiilor. dar şi pentru promovarea unor politici mai bune. Migraţia forţei de muncă în funcţie de cerinţele pieţei. investiţiile în cercetare. Statele membre prezente şi viitoare au nevoie de politici de ocupare a forţei de muncă care să contribuie la o politică economică şi socială eficientă. Pe tot cuprinsul continentului. Actualele state membre ar trebui să îşi deschidă pieţele. mai transparent şi mai stabil. Atunci când luăm o decizie cu privire la astfel de schimbări. Ar trebui elaborate încă din această etapă măsuri destinate celor care sunt afectaţi de extindere. astfel încât să se acorde mai puţin sprijin preţurilor şi cantităţilor şi mai mult calităţii. Scopul acestuia este de a facilita adaptarea la noul loc de muncă. sunt necesare măsuri adaptate la nevoile şi priorităţile noilor membri. este necesară deplasarea în continuare a centrului de greutate. ar trebui să avem în vedere scopurile agendei de la Lisabona şi nevoia de inovaţie şi creştere: Ø În ceea ce priveşte politica agricolă comună. Aceasta presupune apariţia de oportunităţi şi pentru ţările în curs de dezvoltare de a participa la comerţul cu produse agricole.· · · · Avem nevoie de mai multe inovaţii şi reforme pentru a relansa creşterea. În ceea ce priveşte partea de venituri din buget. Ø Ar trebui să se găsească o modalitate inovativă de utilizare a bugetului UE pentru a sprijini alte politici. UE are nevoie de un model economic şi social care să combine elementele cele mai bune din actualele şi viitoarele state membre. pentru a face ca piaţa comună să funcţioneze mai bine. precum şi liberalizarea sectoarelor energiei. şi este necesar să elaborăm o politică de dezvoltare economică rurală care să sprijine şi nu să îngrădească plecarea masivă a forţei de muncă din agricultură în Europa Centrală şi de Est. UE trebuie să ofere oamenilor rezultatele pe care aceştia le aşteaptă. deoarece creşterea şi dezvoltarea acestora vor aduce beneficii tuturor. Scopul ar trebui să fie elaborarea unor politici care să fie cu adevărate necesare Uniunii Europene a celor 25. precum şi în resurse umane şi învăţământ. cum ar fi cercetarea şi dezvoltarea. Lumea nu stă în loc să ne aştepte! 13 . Ar trebui pregătit terenul pentru importantele hotărâri care se vor lua curând după aderare în legătură cu cadrul bugetar viitor al Uniunii Europene. fluxul sosirilor de lucrători va fi probabil limitat. este nevoie de un sistem mai echitabil. într-un cadru european comun.

noi nu importăm probleme din aceste ţări. în aplicarea legii. extinderea contribuie deja la o mai bună colaborare cu viitoarele state membre. iar cele din noile state membre vor asigura o protecţie sporită. Politica UE îi va ajuta astfel să îşi conserve bogatul patrimoniu de specii şi habitaturi naturale. Eficacitate sporită în combaterea criminalităţii pe plan internaţional Viitoarele state membre şi-au intensificat colaborarea. Prin extinderea UE. prosperitatea şi buna 14 . mediul înconjurător din aceste state devine tot mai sigur pentru cetăţenii lor şi pentru cetăţenii din ţările învecinate. Traficul internaţional de droguri şi fiinţe umane devine mai uşor de controlat pe măsură ce ţările din Europa Centrală şi de Est adoptă standarde comune. este necesară o politică de vecinătate care să propage prosperitatea şi buna guvernare în ţările învecinate. Pentru o Europă mai sigură În multe domenii de importanţă pentru cetăţeni. ci extindem capacitatea noastră de a furniza soluţii. Standarde superioare de securitate nucleară Uniunea Europeană îşi extinde bogata cultură a securităţii în ţările Europei Centrale şi de Est şi aduce instalaţiile nucleare din aceste state la standarde superioare de securitate. atât UE cât şi autorităţile naţionale trebuie să facă mai mult pentru a da asigurările necesare cetăţenilor. În toate aceste domenii însă. Protecţia mediului înconjurător Pe măsură ce viitorii membri se conformează legislaţiei comunitare privind poluarea aerului şi a apei. Un control mai eficient al imigrării Viitorii membri colaborează pentru a reglementa fluxul de imigranţi şi solicitanţi de azil din alte ţări. inclusiv reforma sistemului de adoptare a deciziilor · o mai strânsă colaborare şi perfecţionarea acţiunilor statelor membre şi instituţiilor comunitare pentru combaterea criminalităţii pe plan internaţional şi pentru controlul imigraţiei · integrarea considerentelor de mediu în celelalte politici · urmărirea efectivă a punerii în practică a legislaţiei UE în actualele şi viitoarele state membre 4. monitorizate de alţi membri UE.3. justiţie şi securitate a Uniunii Europene. Politica de vecinătate Pe măsură ce UE se extinde. Noile forme de parteneriat pot să ajute UE să propage stabilitatea. Protecţia frontierelor acestor state cu terţe ţări se îmbunătăţeşte. pentru a crea un cerc de stabilitate şi de securitate în jurul nostru. În consecinţă. prin intermediul forţelor de poliţie şi aparatului judecătoresc. Standarde alimentare Standardele UE pentru protecţia consumatorului vor fi menţinute: standardele în actualele state membre nu vor fi relaxate ca urmare a procesului de extindere. acest raport face următoarele recomandări: · realizarea unui progres semnificativ în crearea zonei de libertate.

UE este deja un actor principal. Uniunea Europeană poate să influenţeze ceea ce se întâmplă în lume doar dacă este capabilă să adopte o linie politică clară şi să vorbească pe o singură voce. Acest lucru va ajuta Europa să facă faţă provocării pe care o reprezintă globalizarea. dar nu îşi foloseşte la maximum influenţa de care se bucură. · În cazul ţărilor care ar putea să adere la UE în anii următori. extinderea va constitui un prilej pentru a o utiliza mai bine. acest raport face următoarele recomandări : · Ar trebui dezvoltate forme superioare de parteneriat între UE şi ţările vecine. concluziile acestui raport sunt că.guvernare în ţările nemembre.UE ca atare este total absentă. Pentru ţările din Balcanii Occidentali. În consecinţă. securităţii şi apărării. Ø În sfera relaţiilor economice internaţionale. Pentru unele din acestea. în privinţa unei probleme cheie de politică externă . cu intenţia de a vorbi pe o singură voce · Convenţia privind Viitorul Europei ar trebui să ducă la o îmbunătăţire a reprezentării UE pe plan extern. Dacă această voinţă politică nu există (sau a încetat să existe).problema Iraq-ului . precum şi cu Turcia. 15 . Europa este sau ar trebui să fie o adevărată uniune politică. în perspectiva extinderii : · ar trebui să reflectăm fără întârziere la necesitatea de a reconstrui o politică externă comună reală. · Procesul de extindere ar trebui să continue cu Bulgaria şi România. dar nu şi-a dezvoltat mijloacele sau voinţa de a acţiona în mod efectiv. Uniunea Europeană nu mai poate să continue îmbinarea puterii economice cu slăbiciunea politică. Rolul Europei în afacerile internaţionale Ø Cele 10 noi ţări cu 75 de milioane de cetăţeni care se adaugă celor 15 state membre cu 375 de milioane de locuitori pot să întărească capacitatea UE de a influenţa cursul evenimentelor în lume. ar trebui să insistăm asupra unor pregătiri satisfăcătoare în vederea aderării. UE a făcut un progres limitat. UE şi statele sale membre ar trebui să tragă fără întârziere învăţămintele care se impun din experienţa cu Iraq-ul: folosirea şi perfecţionarea mecanismelor din cadrul Uniunii Europene pentru a ajunge la o înţelegere şi poziţie comună în ceea ce priveşte unele probleme cheie. atunci ar trebui să nu ne mai amăgim. perspectiva aderării viitoare la UE poate să fie un catalizator pentru schimbare. După cum o arată însă evenimentele recente. Ø În sfera afacerilor externe. Prin urmare. perspectiva aderării la UE poate să fie un stimulent puternic pentru progres şi reformă. Dacă această dorinţă politică este împărtăşită de politicienii şi popoarele Europei. Ø Nu trebuie să ratăm această ocazie a extinderii la 25 de membri pentru a câştiga mai multă autoritate. atunci ea va deveni realitate. În prezent. coerenţă şi influenţă pe scena internaţională. indiferent dacă acestea din urmă aderă sau nu la Uniune. 5. precum şi asupra respectării criteriului politic şi a celorlalte criterii.

Întrebarea merită însă un răspuns. Extinderea UE este un proces aflat în desfăşurare de peste un deceniu. au fost înlăturate. ci şi politice. raţiunile extinderii nu sunt numai economice. Ce s-a realizat până în prezent? ♦ Perspectiva aderării la UE a accelerat procesul de transformare în Europa Centrală şi de Est ce a urmat după căderea comunismului. ♦ Apariţia democraţiilor stabile în acea regiune a întărit securitatea Europei pe ansamblul ei. Ea ne obligă să trecem în revistă rezultatele şi perspectivele procesului de extindere. În plus. multe din aceste câştiguri nu ar fi fost posibile. care a dat deja rezultate: nu se poate “să dăm ceasul înapoi”. cum ar fi problemele legate de minorităţi şi de frontiere. fiind greu de cuantificat. ♦ Creşterea rapidă a comerţului a însemnat noi pieţe şi investiţii pentru membrii UE: viitoarele state membre desfăşoară deja cea mai mare parte a comerţului lor cu UE. Cauzele conflictelor. 16 .Non-extinderea O întrebare ipotetică Se pune uneori întrebarea “ Care ar fi costul nerealizării extinderii?” Pot fi calculate oare consecinţele pe care le-ar avea nerealizarea de către UE a preconizatei sale extinderi – tot aşa cum au fost calculate “costurile non-Europei” înainte ca UE să pună bazele pieţei unice? Cele două situaţii diferă. Fără proiectul extinderii UE.

atât Uniunea Europeană. acest lucru ar diminua stimulentele pentru realizarea reformei. Astfel. cu posibile repercusiuni pentru UE. ca rezultat al neratificării de către statele membre UE. ♦ Pentru ţările candidate. imigraţia ilegală şi terorismul.Ce ne rezervă viitorul? O întârziere a extinderii sau abandonarea acesteia. ar descuraja investiţiile străine şi ar reduce creşterea economică. nişte vecini supăraţi şi plini de resentimente. având drept rezultat o creştere mai mică în ţările candidate. mai puţin dispuşi să participe la rezolvarea problemelor care depăşesc frontierele naţionale din Europa sau la împărţirea responsabilităţii de a modela rolul Europei în lume. Aceasta ar presupune nu numai pierderea beneficiilor în viitor. dar şi irosirea eforturilor şi investiţiilor din trecut. unde pacea şi stabilitatea sunt încă fragile. costurile nerealizării extinderii – atât pe plan politic. ♦ Deziluzionarea ţărilor candidate ar alimenta euroscepticismul din UE şi din alte regiuni. ♦ O astfel de situaţie ar putea fi o sursă de instabilitate politică. cât şi ţările candidate ar avea de suportat costurile: ♦ Nerealizarea extinderii pieţei unice. Într-o asemenea situaţie. UE ar fi mai puţin capabilă să combată criminalitatea organizată. ar lipsi UE de câştiguri economice. Ea ar duce la o escaladare a riscurilor în regiunea Balcanilor. precum şi de cei excluşi. “Ceilalţi europeni” ar rămâne vecinii UE. ♦ În absenţa extinderii. cât şi pe plan economic – ar fi ridicate şi ar fi suportate de actualii membri. 17 . ar constitui un eşec politic major pentru Europa.

Extinderea nu a împiedicat UE să realizeze progrese. Slovenia. Extinderea care urmează să includă 10 noi state membre. Încurajarea păcii. Cehia. Estonia. Letonia şi Lituania 2000 2002 18 . Principalele date în procesul de extindere 1989 1990 1990-1996 1993 1993 1994 1994-1996 1997 1998 1999 Căderea Zidului Berlinului Iniţierea sprijinului financiar al Comunităţii Europene destinat ţărilor din Europa Centrală şi de Est pentru reforma şi refacerea economiilor lor Cipru şi Malta solicită să devină membri ai UE Încheierea Acordurilor de Asociere (Acorduri Europene) cu state din Europa Centrală şi de Est Consiliul European de la Copenhaga aprobă extinderea UE pentru a include ţări din Europa Centrală şi de Est şi defineşte criteriile pe care trebuie să le îndeplinească pentru aderare Comisia Europeană publică Opiniile sale privind Cipru şi Malta Consiliul European de la Essen aprobă strategia de pre-aderare Zece state din Europa Centrală şi de Est solicită să devină state membre UE. Lituania. În ultimii 30 de ani. Polonia. deseori chiar în perioadele în care ea primea noi membri în rândurile sale. democraţiei şi prosperităţii în întreaga Europă prin integrarea statelor şi popoarelor constituie raţiunea de a fi a UE. valorile şi obiectivele fundamentale ale UE. inclusiv state din Europa Centrală şi de Est. Malta îşi reactivează cererea de a deveni membru al UE Consiliul European de la Berlin aprobă “Agenda 2000” şi o perspectivă financiară pentru extinderea UE Turcia este acceptată în procesul de extindere a UE pe baza criteriilor de la Copenhaga Încep negocierile cu Slovacia. UE a primit noi state membre în patru valuri consecutive – acesta fiind al cincilea val. Letonia. evidenţiază idealurile. Ungaria. Cehia şi Cipru. stabilităţii. Extinderea transpune în viaţă această viziune prin încurajarea integrării economice şi politice. Slovenia. Pentru statele din Europa Centrală şi de Est. cât şi riscuri.Capitolul 1 CONSTRUIREA NOII EUROPE Viitoarea extindere este un nou pas către integrare europeană: o ocazie istorică de a punte capăt divizării artificiale între Europa de Vest şi de Est şi de a reunifica continentul nostru. Comisia Europeană publică Opiniile sale privind ţările din Europa Centrală şi de Est şi propune o strategie a procesului de extindere în “Agenda 2000” Încep negocierile de aderare cu Ungaria. Actualul proces de extindere lansează însă noi provocări care implică atât oportunităţi. Malta. aderarea simbolizează o reîntoarcere în Europa şi şansa de a-şi ancora ferm propriile democraţii în cadrul UE. România şi Malta Consiliul European de la Copenhaga marchează sfârşitul negocierilor de aderare cu Cipru. Polonia. Estonia. Slovacia. Bulgaria. Unificarea continentului european demonstrează dinamismul şi progresul continuu al UE.

Pacea şi stabilitatea constituie premisele unei economii prospere. De ce doresc ţările să adere De-a lungul istoriei lor. cercetare. Raţionamentul părinţilor fondatori ai UE s-a bazat pe logica faptului că integrarea economiilor din Europa Occidentală ar preveni războiul şi ar crea pace. după cum a demonstrat-o şi dezintegrarea violentă a fostei Iugoslavii. Tratatul de la Maastricht a pregătit uniunea economică şi socială. Extinderea prin primirea de noi state membre va defini cadrul politic şi economic al UE pentru mai bine de o generaţie de acum încolo. ţările din Europa Centrală şi de Est au suferit din cauza expansionismului statelor vecine mai mari. Extinderea nu a împiedicat însă dezvoltarea în profunzime. Acum ea este pe punctul de a se extinde la 25 de state membre. în paralel cu promovarea stabilităţii şi securităţii. în 1995. cu o populaţie de 450 de milioane de cetăţeni. a distrugerilor cauzate de ultimul război şi a optimismului care a început să se manifeste în perioada de după război. Finlanda şi Suedia au devenit membre ale UE. UE are responsabilitatea de a ajuta ţările vecine să se dezvolte din punct de vedere economic şi democratic. Spania şi Portugalia în 1986. UE a lansat moneda unică (euro). Austria. Apoi.De ce se extinde UE Extinderea UE este rezultatul hotărârii de a împărţi cu alte state beneficiile obţinute de Europa Occidentală prin crearea unei zone stabile. într-o perioadă în care simultan negocia actuala rundă a extinderii. aceste state îşi doreau să adere atât la UE. pretutindeni în Europa. Această viziune este în continuare importantă. stabilitate şi prosperitate pentru toţi cetăţenii. La vremea aderării Spaniei şi Portugaliei. Uniunea Europeană s-a extins de la 6 state membre cu o populaţie de 185 milioane la o entitate internaţională ce numără 15 state membre. UE lansa programul pieţei unice şi politicile de mediu. Aderarea aduce cu sine beneficii economice şi sociale care stau la baza dezvoltării democratice. În 1973. un mediu de afaceri stabil şi politici sociale progresiste. dar fără nici un fel de legături care să le ancoreze într-o Europă care se schimbă rapid. ulterior au fost primite Grecia în 1981. din Est şi Vest. Aderarea la UE reprezintă punctul culminant al visului acestor ţări de a se reîntoarce în Europa după divizarea artificială creată de Cortina de Fier. după căderea regimurilor dictatoriale. Danemarca şi Irlanda. au devenit membri Marea Britanie. reciproca fiind în egală măsură valabilă. unde războiul a devenit imposibil. Ea oferă mai multe oportunităţi de investiţii directe şi refacere economică. tehnologie şi afaceri sociale. dă un caracter stabil tinerelor democraţii din aceste ţări şi creează climatul necesar pentru realizarea unor economii de piaţă echilibrate din punct de vedere social. Pentru a beneficia de o securitate sporită. Aderarea lor la Uniune simbolizează revenirea în familia europeană. Extinderile anterioare UE are un trecut ce include extinderi încununate de succes. coeziune economică şi socială. 19 . Finlandei şi Austriei. într-un moment în care se afla în curs de desfăşurare aderarea Suediei. În 1992. Acest ideal îşi are rădăcinile în experienţa acumulată datorită tulburărilor manifestate pe continentul european în anii interbelici. În ultimii 30 de ani. aderarea la UE susţinând astfel dezvoltarea lor democratică. cu 375 de milioane de cetăţeni. oferind acces la piaţa unică şi la asistenţă financiară suplimentară. Cererea lor de a adera la UE a reflectat teama de a se găsi în situaţia de a fi libere. cât şi la NATO.

pe care apoi să le pună în practică şi aplice în mod efectiv. care îşi exprimă dorinţa în acest sens. pentru date cu privire la populaţia. drepturile omului. instituţii democratice şi un respect tot mai mare pentru minorităţi. 20 . precum şi de asistenţa financiară acordată de Uniunea Europeană şi de alte instituţii internaţionale. Al treilea criteriu presupune ca noii membri să fie capabili să preia politicile şi reglementările UE (“‘acquis”-ul). economice şi monetare. inclusiv aderarea la obiectivele uniunii politice. UE reunifică progresiv continentul şi extinde către alţi europeni zona de pace. vor putea adera la Uniune de îndată ce sunt în măsură să îşi asume obligaţiile de membru. Cu acea ocazie. în conformitate cu criteriile formulate de UE. Acest proces a fost încurajat de perspectiva de a deveni stat membru UE. Aceste ţări s-au pregătit pentru aderare mai bine de un deceniu.Runda actuală UE se pregăteşte acum să primească în rândul membrilor săi opt ţări din Europa Centrală şi de Est (Estonia. precum şi capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor de piaţă din cadrul Uniunii. este considerat a fi o condiţie prealabilă pentru deschiderea negocierilor de aderare. Slovacia. Beneficiile procesului de extindere sunt deja vizibile. ce au devenit cunoscute sub numele de “criteriile de la Copenhaga”. Reformele lor economice au determinat deja obţinerea unor rate înalte de creştere economică (în comparaţie cu ratele de creştere din UE) şi perspective mai bune de ocupare a forţei de muncă. Astfel. Lituania. ♦ Existenţa unei economii de piaţă funcţionale. în timp ce celelalte criterii trebuie să fie îndeplinite până în momentul aderării. stabilitate şi prosperitate de care s-au bucurat mai multe generaţii din Europa Occidentală. Cehia. Criteriile pentru a deveni stat membru Reuniunea la nivel înalt a liderilor UE de la Copenhaga. Primul criteriu. în iunie 1993. Polonia. au fost specificate clar pentru prima oară condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a deveni membru. Acestea stabilesc anumite standarde pentru ţările care aspiră să devină membre ale UE: ♦ Stabilitatea instituţiilor care garantează democraţia. suprafaţa şi economia acestora). “Condiţionalitatea” impusă de aceste criterii ce trebuie îndeplinite pentru a deveni membru UE a avut un puternic impact asupra ritmului reformelor şi le-a conferit un caracter ireversibil. Letonia. Stabilitatea şi prosperitatea tot mai mare care au rezultat sunt în beneficiul actualilor şi viitorilor membri. a lansat promisiunea istorică potrivit căreia “ţările din Europa Centrală şi de Est. cel “politic”. Malta şi Cipru (vezi Tabelul 1 din Anexă. statul de drept. ♦ Capacitatea de a îndeplini obligaţiile de membru. În viitoarele state membre din Europa Centrală şi de Est. au apărut deja democraţii stabile. respectarea şi protecţia minorităţilor. prin îndeplinirea condiţiilor economice şi politice”. Ungaria şi Slovenia) şi două state mediteraneene.

în forma lor actuală. legată de procesul de ajustare care are loc pretutindeni în lume. pe măsură ce UE se apropie de momentul extinderii sale. Ţările candidate cele mai cunoscute în rândul populaţiei din cele 15 state membre UE sunt Turcia (citată de 31% din respondenţi). restul celor chestionaţi fie că nu au dat un răspuns (9%) fie au răspuns că opinia lor variază în funcţie de ţările implicate (3%). în timp ce 22% au fost împotrivă. de a face faţă complexităţii tot mai mari a procesului decizional. şi la ameninţări tot mai mari împotriva mediului înconjurător. care se învecinează cu viitoarele state membre. Întrebările care se pun diferă în funcţie de ţările în cauză. au apărut mari decalaje sociale şi economice. în vreme ce percepţiile înregistrate în statele membre cu o poziţie geografică mai îndepărtată sunt mai vagi. În state membre ca Germania şi Austria. pe măsură ce standarde tot mai riguroase erau progresiv introduse în Occident. din neliniştea generală înregistrată în sectoarele vulnerabile ale societăţii.Capitolul 2 CETĂŢENII ŞI UNIUNEA ÎN CURS DE EXTINDERE Unul dintre obiectivele acestui raport este să abordeze întrebările. sprijinul cel mai slab s-a înregistrat în Regatul Unit al Marii Britanii. spre deosebire de cei care nu erau la curent cu existenţa sa. desigur. 21 . “mai mult” va însemna oare “mai puţin” ? Sondajele de opinie arată că populaţia din cele 15 state membre este în general în favoarea extinderii. Polonia (30%). Decalajul economic şi social explică şi celelalte preocupări existente în actualele state membre: faptul că salariile mai mici şi protecţia socială mai redusă din noile state membre vor duce la relocarea investiţiilor şi locurilor de muncă – astfel de situaţii au apărut deja – şi că libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul unei pieţe lărgite vor determina un flux de forţă de muncă migrantă. În cel mai recent sondaj Eurobarometru (publicat în noiembrie 2002 – vezi Tabelul 2 din Anexă) 66 % din respondenţii din cele 15 state membre ale UE s-au exprimat în favoarea extinderii Uniunii Europene. există îndoieli în multe cercuri cu privire la capacitatea instituţiilor comunitare. dar şi din conştientizarea faptului că în perioada în care ţările din Europa Centrală şi de Est se aflau sub regimul comunist. Cotele cele mai ridicate de sprijin au fost înregistrate în Italia şi Irlanda (în jur de 80%). în special a standardelor alimentare. deşi nu au fost prea mulţi cei care ştiau care sunt ţările în cauză (40% nu au putut să numească nici măcar o singură ţară). Aceste preocupări în legătură cu extinderea fac parte. Cei care auziseră de procesul de extindere au înclinat în favoarea acestuia. O dată cu creşterea numărului de membri de la 15 la 25. există o preocupare în legătură cu impactul social şi economic direct pe care îl va avea abolirea frontierelor. problemele şi îndoielile exprimate în diferite cercuri. Ce ştim despre preocupările şi aşteptările cetăţenilor din actualele şi viitoarele state membre? Actualii membri Una din preocupările importante ale cetăţenilor în ceea ce priveşte extinderea UE este domeniul securităţii personale: există oare riscul creşterii criminalităţii şi al imigrării? Vom asista oare la o scădere a exigenţei standardelor de protecţie a consumatorilor. Cehia (16%) şi Ungaria (12%). proces ce însoţeşte globalizarea. urmate de Spania şi Belgia (70-75%). În fine. Majoritatea respondenţilor (82%) au auzit deja de procesul de extindere. cum ar fi riscurile pe care le prezintă instalaţiile nucleare din viitoarele state membre ? Aceste temeri derivă parţial din necunoaşterea situaţiei reale din aceste ţări.

argumentele politice de ordin general în favoarea extinderii au întrunit consensul general. Uniunea Europeană. ale căror rezultate au făcut obiectul unor analize minuţioase. a identităţii naţionale sau locale. Cu toate acestea.Suedia şi Finlanda (50-55%). dar şi la creştere economică. majoritatea respondenţilor fiind de acord că : · “avem datoria morală să reunificăm Europa după divizarea din perioada Războiului Rece” · “este normal şi justificat din punct de vedere geografic ca noi membri să adere la UE”. Majoritatea respondenţilor (peste două-treimi) au fost de părere că extinderea: § va permite societăţilor comerciale din ţările lor să se extindă pe noi pieţe § va face mai puternică vocea UE pe scena internaţională § va reduce riscurile de război şi conflict în Europa § va facilita abordarea problemelor de mediu la nivel european Cât despre consecinţele negative. Deşi este un fapt general recunoscut în cercurile politice că actualele condiţii de aderare sunt cele mai bune care puteau fi obţinute. ele nu vor fi tratate ca parteneri egali. Discuţiile privind UE în viitoarele state membre au fost influenţate de progresul negocierilor de aderare. Astfel. ci vor avea oarecum un statut de “categoria a doua”. dificultatea de a influenţa şi de a înţelege deciziile luate la nivel european. Viitorii membri În viitoarele state membre. Cu toate acestea. speranţele şi temerile legate de UE sunt influenţate de experienţa tranziţiei economice – în cele mai multe cazuri o experienţă dificilă. 22 . în care reformele şi adaptările au condus la adâncirea inegalităţilor. în calitate de partener de negocieri. precum şi atunci când a fost vorba de poziţia restrictivă cu privire la libera circulaţie a lucrătorilor. în legătură cu care majoritatea cetăţenilor nu au o experienţă directă. majoritatea a fost de părere că: § extinderea va face mai dificilă luarea deciziilor într-o Uniune Europeană lărgită § extinderea va fi foarte costisitoare pentru ţara lor § mulţi cetăţeni din noile state membre se vor stabili în ţara lor § deschiderea frontierelor va face mai dificilă combaterea criminalităţii şi traficului ilegal de droguri O minoritate semnificativă de respondenţi au fost de părere că extinderea: · va determina o creştere a şomajului în ţara lor · va reduce standardul de protecţie socială. în aceste ţări există punctul de vedere potrivit căruia. a apărut uneori într-o lumină defavorabilă. de exemplu la capitolele de negociere buget şi agricultură. chiar după aderare. principalele întrebări cu privire la impactul aderării sunt de natură diferită. Alte întrebări din sondajul Eurobarometru conţin date interesante despre părerile cetăţenilor cu privire la consecinţele extinderii. unele din întrebările care se pun cu privire la efectele aderării la o organizaţie supranaţională sunt valabile şi pentru actualele state membre UE: pierderea suveranităţii naţionale. cotele de sprijin erau apropiate de media din UE (66%). Concurenţa Occidentului şi investiţiile străine au supus deja presiunilor întreprinderile cu capital local. în Germania şi Franţa. În domeniul economic şi social. deoarece UE reprezintă încă ceva “straniu”.

Întrebări adresate frecvent Deşi poziţiile faţă de extindere sunt în generale favorabile. atât în actuala UE. cât şi în viitoarele state membre. mai mulţi imigranţi? Vor deveni standardele de protecţie a consumatorului şi populaţiei mai puţin riguroase o dată cu aderarea noilor membri ? De ex.). protecţia mediului ? Aderarea la UE va însemna o pierdere a identităţii mele sau a ţării mele? Îşi va pierde ţara mea suveranitatea în momentul aderării la UE ? Va fi ea un stat membru “de categoria a doua”? Va fi oare posibil să se ia decizii la nivel european cu 25 de membri? Cum poate Europa să vorbească cu adevărat într-un singur glas în afacerile internaţionale în condiţiile în care are atât de mulţi membri? Următoarea rundă a extinderii va fi urmată de altele. · modului în care europenii acţionează împreună pentru a realiza politicile comunitare. Rămâne de văzut dacă aceste indicii vor fi confirmate de referendumurile care vor fi organizate în aceste ţări în cursul anului 2003. securitatea nucleară. care analizează impactul extinderii asupra: · economiei europene (ocuparea forţei de muncă. primul referendum a avut deja loc în Malta. standarde de protecţie. etc.). finanţe. · calităţii vieţii cetăţenilor europeni (securitate. Potrivit celor mai recente rezultate disponibile (pe baza unor interviuri desfăşurate în septembrie şi octombrie 2002 – vezi Tabelul 3 din Anexă) : · 52% dintre respondenţi au spus că apartenenţa la UE este un “lucru bun” · 61% ar vota favorabil într-un referendum. standardele alimentare.În viitoarele 10 state membre. deseori sceptice. în care vor adera alte noi ţări? Aceste întrebări sunt grupate în patru mari teme abordate în următoarele capitole ale acestui raport. ritm de creştere. La data finalizării acestui raport. Eurobarometrul a înregistrat consecvent cote ridicate de sprijin pentru aderarea la UE. 23 . Întrebări adresate frecvent · · · · · · · · · · Care va fi impactul extinderii asupra ocupării forţei de muncă şi salariilor ? Se vor reduce locurile de muncă ca rezultat al unei concurenţe mai susţinute în UE extinsă ? Vom asista oare la un “dumping social” ? Vor aplica corect reglementările UE noile state membre. în rândul opiniei publice şi în cercurile politice se pun nenumărate întrebări. cu un rezultat favorabil aderării la Uniunea Europeană. · relaţiilor UE cu vecinii săi şi rolului său în lume. inclusiv reglementările care guvernează piaţa unică ? Vor adopta noile state membre moneda unică europeană în momentul aderării ? Extinderea va aduce oare cu sine o grad sporit de nesiguranţă. etc. un risc crescut de criminalitate.

a Danemarcei şi Irlandei. Extinderea din 1973 cu includerea Marii Britanii. din 1986. 2002. 24 . Unii comentatori au comparat viitoarea extindere cu crearea Zonei Nord-americane a Liberului Schimb (NAFTA) între Statele Unite ale Americii. În actualele şi viitoarele state membre ale UE. se impune gestionarea atât a oportunităţilor economice. succesul extinderii depinzând de cât de bine se realizează această gestionare. piaţa muncii şi finanţele UE.1 Insă NAFTA este doar o zonă a liberului schimb. În termeni relativi. Suediei şi Finlandei a fost proporţional mai mare din punctul de vedere al suprafeţei teritoriale. Atât teoria cât şi experienţa trecută ne pot ghida în evaluarea consecinţelor economice posibile. În termeni strict economici. viitoarea extindere a UE înseamnă integrarea unui grup de ţări care constituite o economie mare şi bogată cu 375 de milioane de locuitori. Boeri et al. Cu toată importanţa pe care o au politicile UE. condiţiile economice variază considerabil: acest capitol nu îşi propune însă să examineze fiecare ţară în parte. PIAŢA MUNCII ŞI FINANŢE Capitolul de faţă prezintă ceea ce s-a realizat până acum în vederea integrării economice în UE a viitoarelor ţări membre şi ce a mai rămas de făcut în continuare pentru ca extinderea să fie un succes. o monedă unică. în mod necesar. Cipru şi Malta sunt ţări mult mai mici. care a dus la o creştere cu 16% a populaţiei UE: PIB-ul acestor ţări reprezenta în medie aproximativ 70% din PIB-ul UE de la acea dată (paritate bazată pe puterea de cumpărare). O altă diferenţă între actuala extindere şi extinderile precedente este aceea că majoritatea noilor membri se află în etapa de tranziţie de la tipul de economie planificată la sistemul economiei de piaţă şi au trecut prin reforme economice dificile. succesul economic al ţărilor membre a stat şi va sta în continuare în propriile lor mâini. Canada şi Mexic. Capitolul abordează întrebările cel mai des întâlnite referitor la modul în care extinderea UE va afecta dezvoltarea economică. Actuala extindere este diferită de extinderile anterioare datorită diferenţelor economice: în viitoarele ţări membre PIB-ul pe cap de locuitor este în medie 40% din PIB-ul actualelor state membre (paritate bazată pe puterea de cumpărare). independent de eforturile lor de a intra în UE. în anii ’90. a fost proporţional mai mare. libera circulaţie şi o integrare politică şi juridică. o legislaţie comună. Extindea din 1995 cu includerea Austriei.Capitolul 3 ECONOMIE. şi care nu au trecut printr-un proces de tranziţie de la o 1 T. Atât pentru statele membre cât şi pentru cele ce vor dobândi acest statut. cu un grup de ţări mult mai puţin bogate. pe efectul intrării în UE a ţărilor din Europa Centrală şi de Est. pe baza faptului că veniturile în Mexic erau şi sunt încă mult mai mici decât cele din SUA şi Canada. Capitolul de faţă se concentrează. cu un produs intern brut de 10 şi respectiv 4 miliarde de euro. firmele şi oamenii vor câştiga sau vor pierde în urma extinderii va depinde de propriilor lor decizii şi nu de extinderea ca atare a UE. deşi menţionează impactul în cazuri particulare şi relevante. cât şi a riscurilor pe care le presupune extinderea. Actuala extindere se aseamănă cel mai mult cu extinderea prin integrarea Spaniei şi Portugaliei. cu o populaţie totală de 75 de milioane de locuitori. creşterea populaţiei (20%) şi a suprafeţei (23%) rezultate din extinderea din 2004 nu sunt superioare celor din extinderile precedente. în vreme ce integrarea în UE presupune o uniune vamală. din punctul de vedere al populaţiei. Măsura în care ţările.

la creşterea concurenţei şi a investiţiilor. H. Estimările asupra impactului extinderii asupra actualei UE sunt. în speţă Germania şi Austria. investiţii şi imigraţie. deşi comerţul cu produse agro-alimentare a crescut substanţial în perioada de pre-aderare. În acest sens. Aceasta va avea. noile state membre se pot aştepta la rate ale creşterii relativ mari. având în vedere posibilităţile “de a ajunge din urmă” asociate cu veniturile mai mici pe cap de locuitor. În rândul actualelor state membre. ca efect al creşterii investiţiilor şi al specializării continue a producţiei. trei factori pe care îi vom analiza în continuare. spre noile state membre) şi a faptului că economiile lor sunt mult mai mici. Dată fiind dimensiunea lor modestă. În plus. este limitat. Efectele economice Extinderea UE la 25 de state membre (EU-25) va aduce încă 75 milioane de consumatori pe piaţă unică europeană.economie centralizată. 2001 25 . urmând ca avantajele să apară doar pe termen mediu şi lung. la economii de scală. economiştii sunt cu toţii de acord că este posibil ca. aceste două ţări nu afectează mult analiza economică de ansamblu.000 de locuri de muncă (în ipoteza unui raport constant volum muncă – volum producţie). dată fiind dimensiunea economică mult mai mare a acesteia. atât în actualele. Comerţul Integrarea economică extensivă între actualele şi viitoarele stat membre a fost înfăptuită deja ca parte a procesului de pre-aderare (vezi Tabelul 4 din Anexa care ilustrează creşterea rapidă a comerţului din ultimii ani). mai ales între cele din Europa Centrală şi de Est.2% a PIB-ului în aceste ţări. apartenenţa la UE înseamnă trecerea la uniunea vamală de la zona de liber schimb preexistentă. Pentru noile state membre. Cu toate acestea. conducând astfel la o mai mare creştere economică. în prezent. iar comerţul cu servicii. Acest lucru ar trebui să ducă la intensificarea schimbului de mărfuri şi servicii. inclusiv servicii financiare. prin care a trecut UE în anii 90. câştigurile să fie proporţional mult mai mari. O recentă sinteză întocmită pe baza literaturii de specialitate ajunge la concluzia că: “simulările care au ca punct de plecare relaţiile 2 Grabbe. Comentatorii remarcă faptul că este posibil ca extinderea să conducă la o creştere a volumului schimburilor comerciale între noile state membre. Analizarea viitoarei creşteri economice depinde în mare măsură de comerţ. cât şi în viitoarele ţări membre. extinderea seamănă cu procesul de realizare a pieţei unice. Germaniei revenindu-i în jur de o treime.2 Acest câştig economic se va distribui probabil inegal între actualele state membre. cum ar fi sectorul automobilelor. însemnând o creştere cu 0. care ar putea duce la crearea a aproximativ 300. pe termen scurt. Deoarece schimbul de mărfuri cu UE s-a liberalizat în mare măsură în cursul anilor 90. rămân domenii în care comerţul încă nu s-a liberalizat complet. Nici comerţul agricol nu este complet liberalizat. limitate. în cazul lor. extinderea UE va avea un impact economic mai important asupra acelor ţări care au graniţă comună cu viitoarele state membre. pe termen lung. în general. O astfel de estimare este aceea potrivit căreia actualele state membre ale UE vor câştiga probabil în total aproximativ 10 miliarde euro. doar un impact imediat redus asupra comerţului de mărfuri cu noile state membre. ca o reflectare a faptului ca 70% din exporturile acestor ţări merg către actuala UE (doar 4% din exporturile UE merg.

presupunând că situaţia locală este încurajatoare în acest sens.5 % şi 8% sau chiar 10% din PIB. la o creştere economică rapidă în noile stat membre. se argumentează că integrarea efectivă în UE va duce la o creştere semnificativă a fluxului investiţional. este posibil ca efectul dinamic . ţările candidate. Peste 850.000 sunt rezidenţi UE. ţinând cont de nivelul ISD deja mare. Chiar şi în cele mai optimiste scenarii. 2002 26 . neapărat.un cerc virtuos între creştere şi investiţie – va duce probabil.comerciale demonstrează că. douătreimi din cei care migrează se stabilesc în Germania şi aproximativ 14% în Austria. mai ales în Portugalia şi Spania. ea ar putea fi unul din avantajele majore ale extinderii UE. Însă. s-au înregistrat salturi considerabile în fluxul investiţiilor străine. reprezentând 0. Astfel. pe termen scurt şi mediu”. Investiţiile Străine Directe (ISD) au fost deja încurajate în viitoarele state membre în perspectiva aderării la UE. pe termen lung. dar acest lucru nu s-a întâmplat în toate cazurile. care va dura câteva decenii. beneficiile pot fi foarte mari. Pe de altă parte. de eliminarea facilităţilor fiscale speciale şi de încheierea procesului de privatizare. dacă se aplică politici adecvate.2% din populaţia acesteia. cât şi de către UE în ansamblul său. în continuare. costurile asociate creşterii concurenţei şi alinierii vor apărea probabil mai devreme. Migraţia şi piaţa muncii Deoarece migraţia lucrătorilor duce la câştiguri economice în ţările gazdă. iar mobilitatea forţei de muncă s-ar putea să rămână limitată timp de câţiva ani după extindere. de regulă.3 Investiţiile Deoarece există deja schimburi comerciale libere substanţiale. care au limitat. ca grup. se pare. a muncitorilor sezonieri) se concentrează mai mult către ţările şi regiunile vecine. nu se întrevede o creştere a ISD după extindere. După extinderile precedente. ci va depinde de adoptarea unor politici sănătoase. experienţa extinderilor anterioare arată că acest dinamism nu se declanşează automat. J. Totuşi. în primii ani după integrare. Costurile şi beneficiile nu vor apărea. Majoritatea cetăţenilor din viitoarele state membre pot deja circula liber (fără viză) pe teritoriul UE. Se poate observa că NAFTA a avut ca efect creşterea considerabilă a investiţiilor în producţie. iar creşterea ISD depinde de politicile de ajustare sănătoase şi de o bună guvernare la nivel naţional. după aderare. vor constitui tot atâţia factori favorizaţi. favorabile creşterii economice. Comentatorii din cercurile de afaceri consideră că multe companii au pregătite noi proiecte de investiţii în aşteptarea finalizării extinderii UE. Unii comentatori sugerează că. ceea ce sugerează că ne putem aştepta la o creştere a investiţiilor. exporturile acestor ţări. în Mexic. atât de către noile state membre. Creşterea siguranţei legislative pe care o impune calitatea de membru UE şi eliminarea “clauzelor protecţioniste” din actualele acorduri dintre ţările candidate şi UE. Este dificil de estimat însă gradul în care acestea vor creşte în viitor. câştigă undeva între 1. Ratele creşterii economice înregistrate recent de viitoarele state membre (vezi Tabelul 5 din Anexă) sunt mai mari decât cele din actualele state membre ale UE. 3 Pelkmans. Migraţia (cel mai adesea. efectul “deblocării” accesului la piaţă. investiţiile sunt cheia creşterii economice viitoare în noile state membre. convergenţa economică a noilor state membre cu actualele state membre va fi un proces îndelungat . în aceeaşi perioadă. În cazul aderării la UE. reglementările comune şi orientarea economică ar trebui să aibă un efect şi mai puternic.

Un cetăţean al unui stat membru are libertatea de a trăi şi de a munci oriunde în altă parte în UE.000 (0. Insă. aceste trei ţări vor beneficia de pe urma acestei decizii. dacă permit libera circulaţie a forţei de muncă din Europa Centrală şi de Est. modeste. care s-au menţinut pe o perioadă de tranziţie de şapte ani. ci doar după ce vor fi îndeplinit într-o măsură satisfăcătoare standardele privind siguranţa frontierelor. şi apartenenţa la spaţiul “Schengen”. este cazul Marii Britanii şi al Irlandei. Trei din actualele state membre şi-au arătat intenţia de a nu restricţiona intrarea lucrătorilor din noile state membre. chiar dacă statul respectiv nu face parte din spaţiul “Schengen”. pe o perioadă de maximum şapte ani. and H. Un aranjament provizoriu similar a fost agreat şi pentru extinderea viitoare: astfel. Deoarece ţările gazdă obţin avantaje economice de pe urma imigraţiei. a fost aproape zero în a doua jumătate a anilor 80.Există o preocupare generală la nivelul UE privind o eventuală migrare masivă a lucrătorilor din noile state membre. Brücker. În perioada respectivă. şi nu să aştepte încheierea perioadei de tranziţie. Un alt aspect. măsură compensată prin schimbul de informaţii şi întărirea graniţelor externe. migraţia dinspre aceste ţări a fost nesemnificativă. după aderarea lor la UE. cu o uşoară creştere în următorii 30 de ani. Cum anume se va aplica acest principiu noilor state membre? Există diverse aspecte ale acestei întrebări: dreptul de a călători în alte state membre. Aceste temeri însă nu se vor adeveri probabil în realitate. Noile state membre nu vor devei imediat membri cu drepturi depline ai spaţiului “Schengen”. Libera circulaţie a persoanelor Una din libertăţile pe care Uniunea Europeană le conferă este libera circulaţie a persoanelor: cetăţenii europeni au dreptul să trăiască şi să muncească în oricare stat membru al Uniunii. actualele state membre vor avea dreptul să restricţioneze afluxul de forţă de muncă dinspre Europa Centrală şi de Est timp de şapte ani. au existat restricţii asupra migrării populaţiei. Chiar şi după eliminarea restricţiilor. Migraţia netă dinspre Spania şi Portugalia. după introducerea liberei circulaţii a forţei de muncă . dreptul de a locui şi munci acolo. după extindere.1% din actuala populaţie a UE). Consorţiul Integrării Europene estimează că numărul celor care vor migra spre teritoriul actual al UE. având în vedere că aceasta acoperă necesarul de forţă de muncă calificată şi necalificată. până la maximum 1. care a coincis cu recesiunea de la începutul anilor 90. T. Ţările din acest spaţiu au convenit să elimine controalele la frontierele dintre ele. După aderare. Celelalte state membre ar trebui de asemenea să decidă cât mai repede posibil. 27 . este cel al liberei circulaţii a persoanelor în spaţiul “Schengen”. actualele state membre au dreptul să restricţioneze dreptul persoanelor din ţările din Europa Centrală şi de Est de a presta o muncă plătită. cetăţenii noilor state membre vor avea dreptul de a călători şi de a se stabili în oricare din actualele state membre.este de 335. Cifrele calculate de specialişti privind evoluţia migraţiei sunt.4 4 Boeri. Experienţa aderărilor anterioare a ţărilor cu venituri mici este edificatoare.1% din populaţie. 2000. cauzată de diferenţa mare de venituri. separat de dreptul de a munci.fără a lua în calcul perioada de tranziţie de şapte ani . după extindere. în general.

speranţa de viaţă a crescut. perspectivele optimiste îi vor determina pe lucrătorii din aceste ţări să rămână la ei acasă. Dacă integrarea economică a noilor state membre are un efect similar. Există de asemenea preocupări legate de ceea ce se cheamă “dumping social”: noile state membre. aşadar. În cazul NAFTA. cu nivel redus de calificare. Actualele şi viitoarele state membre trebuie să se asigure că politicilor lor privitoare la piaţa muncii sunt de natură să permită muncitorilor cu nivel redus de calificare să lucreze şi că politicile lor de angajare contribuie la aplicarea unei politici socio-economice eficiente şi. Unele din viitoarele state membre sunt în curs de retehnologizare a producţiei. temerile mai dramatice sunt exagerate. 28 . dacă politica economică va încuraja creşterea ratei angajărilor şi dezvoltarea economică în noile state membre. 5 Boeri. salubrizare şi manufactură. Un raport recent al Centrului de Cercetări în domeniul Politicilor Economice sugerează că migraţia net cumulativă sau migraţia pe termen lung dinspre noile state membre (înregistrată în primii 15-20 de ani de la introducerea liberei circulaţii a forţei de muncă) va ajunge să reprezinte 2-3% din populaţie în Germania5. în care nu are loc înlocuirea generaţiilor. însă adeseori calificarea lor se pierde prin migrare. migraţia dinspre noile state membre va fi probabil limitată. până la un punct. Rata natalităţii este scăzută. Aceştia au un nivel de pregătire relativ ridicat. mai afectate decât celelalte. Aceste cifre estimative trebuie să fie plasate în contextul societăţii europene aflată într-un proces de îmbătrânire. o creştere a migraţiei poate compensa – dar numai parţial – creşterea dependenţei cauzată de îmbătrânirea populaţiei. ca rezultat al schimbărilor din zonele industriale. în căutare de lucru. astfel că o parte din lucrătorii care vor migra vor avea calificare înaltă. iar raporturile de dependenţă (raportul dintre populaţia în vârstă şi populaţia activă) vor creşte în anii următori. vor exercita o presiune inechitabilă asupra standardelor de viaţă ale actualelor state membre. întrucât aceştia tind să lucreze în aceleaşi sectoare ca şi alţi lucrători străini. Care vor fi efectele probabile asupra pieţelor muncii din actualele state membre? Acestea depind. cu consecinţe asupra cererii de forţă de muncă. în Mexic. unele activităţi industriale care necesită multă forţă de muncă s-ar putea deplasa către ţările şi regiunile învecinate cu noile state membre. cum ar fi în construcţii. faptul că actualele state membre vor fi nevoite să adopte politici care să încurajeze creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă. Per total. efectul lor nu trebuie exagerat. Pentru actualele state membre ale UE. mai ales în regiunile din vecinătatea noilor state membre. la succesul extinderii. Aceste temeri reflectă. După extinderea UE. 2002. Regiunile de la graniţă vor înregistra de asemenea o creştere considerabilă a imigrării pe termen scurt (chiar de tip navetă). firmele americane au profitat de diferenţele economice pentru a-şi muta producţia bazată pe investiţii mari de resurse umane. de combinaţia de lucrători care migrează şi de sectoarele pieţei muncii în care activează aceştia. Deşi aceşti factori vor exercita presiuni asupra muncitorilor cu nivel redus de calificare – o categorie vulnerabilă a societăţii – în actualele state membre. în parte. implicit. et al.Ţările şi regiunile din UE aflate în imediata vecinătate a noilor state membre vor fi. Oricum. Lucrătorii calificaţi care migrează dinspre viitoarele state membre acoperă deja lipsa de forţă de muncă în sectorul serviciilor şi al meseriilor. trebuie remarcat faptul că. o creştere a aprovizionării cu mână de lucru necalificată – inclusiv a muncii „la negru” – ar putea avea un impact asupra salariilor şi ocupării forţei de muncă necalificate din actualele state membre. În fine. T. Efecte vor exista probabil şi asupra cererii de muncă necalificată. folosindu-se de muncitorii existenţi acolo. într-o lume în care concurenţa devine din ce în ce mai acerbă (şi nu doar sau în primul rând ca urmare a extinderii UE). probabil. cu salarii mici şi standarde sociale mai scăzute.

ca o condiţie pentru ca aceste state să primească fonduri din bugetul UE. Această cheltuială publică include sumele necesare punerii în practică a acquis-ului comunitar şi co-finanţării proiectelor de infrastructură. obligatorii pentru adoptarea monedei euro. ţinând cont de natura strictă a regulilor impuse în acest 29 . · o perioadă de minimum 2 ani de participare cu succes la mecanismul ratei de schimb. inflaţie scăzută şi rate ale dobânzii mici. Adoptarea monedei euro va duce la creşterea integrării comerciale a noilor state membre cu economiile din zona euro. calendarul în care trebuie să se încadreze noile state membre pentru adoptarea monedei euro un este deloc clar. post-aderare. aceste diferenţe se atenuează (iar noile state membre vor oferi pieţe de desfacere mai mari pentru produsele din actualele state membre). ţările candidate trebuie să demonstreze că “sunt capabile să îşi asume obligaţiile de membru. inclusiv aderarea la idealurile uniunii politice. · o etapă intermediară. economice şi monetare. dar încă nu a fost stabilit un calendar în acest sens. însă este clar că politicile. Cu toate acestea însă.” Se presupune că ele vor adopta moneda euro atunci când vor fi pregătite să facă acest lucru. Este greu de anticipat cât de rapid vor creşte salariile în noile state membre. procent al datoriei mai mic de 60% din PIB.Procesul de aderare la UE include şi adoptarea unui dialog social şi a unor măsuri de reglementare socială. condiţia esenţială o constituie atingerea unui grad suficient de convergenţă reală şi durabilă. Economiile în tranziţie înregistrează şi creşteri a ratelor de schimb reale. şi nu imediat după aderare. atât la nivelul UE cât şi la nivel naţional. apropiate de media la nivel UE. Noile sate membre şi moneda euro Conform criteriilor de aderare la UE. şi nevoia de investiţii din bugetul public a economiilor aflate în tranziţie. la eliminarea riscurilor cauzate de ratele de schimb asupra investiţiilor şi la scăderea pe termen lung a ratelor dobânzii. implicând câteva etape: · actuala etapă de pre-aderare. noile state membre vor trebui să cântărească atent diversele abordări posibile. în care ţara candidată trebuie să demonstreze că avansează ireversibil spre o economie de piaţă viabilă bazată pe competitivitate şi pe o stabilitate macroeconomică durabilă. şi aceşti factori pot să vină în conflict cu cerinţele de stabilizare a ratei de schimb şi de scădere a inflaţiei. trebuie să încurajeze dezvoltarea noilor state membre. care au în vedere reducerea inflaţiei şi limitarea deficitelor bugetare. în care noul stat membru participă pe deplin la piaţa unică şi demonstrează că progresează în sensul creării condiţiilor necesare în vederea adoptării monedei euro. Pe de altă parte. Din aceste motive. precum şi nevoile mai mari de investiţii în modernizarea infrastructurii şi a serviciilor publice. Există condiţii detaliate şi clar stabilite pentru fiecare nou stat membru. în drumul lor spre adoptarea monedei euro. sau aprecieri ale ratei de schimb nominale (sau ambele). Uniunea economică şi monetară Noile state membre sunt hotărâte să adopte moneda euro. Pe măsură ce nivelul salariilor în noile state membre creşte. · îndeplinirea criteriilor aplicabile actualelor state membre pentru adoptarea monedei unice: deficit bugetar mai mic de 3% din PIB. care duc la creşterea inflaţiei. Există o divergenţă între criteriile „Maastricht”. creşterea productivităţii muncii poate constitui o compensaţie pentru angajatorii care plătesc salarii mai mari.

nesatisfăcătoare. a coeziunii sociale şi asigurarea compatibilităţii politicilor economice cu cele de mediu. prin creşterea până la 3% din PIB a cheltuielilor alocate cercetării şi tehnologiei şi prin adoptarea regimului unic de brevetare european. în acelaşi timp. menită să asigure competitivitatea UE şi să intensifice rata de creştere economică. ca o condiţie vitală pentru creşterea ratei de ocupare. inclusiv la telefonia mobilă şi internet. Acest proces de reformă economică are ca scop intensificarea concurenţei din UE. actualii membri ai zonei euro vor trebui să respecte propriile reguli. până în prezent. ca de exemplu. ¨ Revizuirea generală a sistemului de pensii pentru a asigura posibilitatea de susţinere pe termen lung a finanţelor publice. ¨ Rezolvarea problemelor cu care se confruntă micii întreprinzători şi cei care pornesc o afacere. la măsuri novatoare. Comisia a criticat statele membre pentru “ritmul lent al reformelor” şi pentru faptul că ele “nu sunt suficient de ferme 30 . ¨ Creşterea la 70% a ratei de participare a forţei de muncă în general. al energiei şi serviciilor financiare. În declaraţiile sale recente. Progresele au fost. participanţii au adoptat o gama largă de tehnici. ¨ Acţionarea asupra cauzelor schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze generatoare de efect de seră. ¨ Încurajarea cercetării. şefii statelor membre UE. reuniţi în şedinţa Consiliului European de la Lisabona. Strategia de la Lisabona Strategia de la Lisabona este o strategie importantă şi novatoare. ¨ Modernizarea protecţiei sociale inclusiv prin reducerea numărului de persoane supuse riscului de excludere socială. sectorul telecomunicaţiilor. restructurarea pieţelor muncii şi întărirea. cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume”. Această agendă ambiţioasă şi cuprinzătoare impune eforturi susţinute timp de mai mulţi ani. O analiză anuală efectuată de Comisia Europeană măsoară progresul înregistrat raportat la obiectivele stabilite. În acelaşi timp. Strategia de la Lisabona În martie 2000. pentru a putea păstra avantajele stabilităţii macroeconomice din UE pe care moneda unică le-a generat deja. sau angajat să creeze “până în anul 2010. de la legislaţia europeană obişnuită. cum ar fi stabilirea de jaloane şi evaluarea reciprocă a activităţii din statele membre. Aceste obiective includ: ¨ Finalizarea procesului de creare a pieţei unice în sectoare cheie. În acest scop. ¨ Creşterea concurenţei în sectorul transporturilor feroviare şi aeriene. ¨ Facilitarea accesului la noi tehnologii. inclusiv a femeilor şi a lucrătorilor mai în vârstă ¨ Perfecţionarea profesională a lucrătorilor şi formarea deprinderii de învăţare continuă pe toată durata vieţii. inclusiv limitele impuse de Pactul de Dezvoltare şi Stabilitate în ce priveşte deficitele bugetare excesive. generatoare de distorsiuni. ¨ Promovarea pieţelor competitive şi reducerea subvenţiilor în industrie.sens.

şi – pentru că este posibil ca aceştia să nu fie capabili să folosească integral banii alocaţi . punerea în practică a politicilor UE în domenii cum ar fi protecţia mediului şi transporturi vor necesita cheltuieli semnificative pentru mai mulţi ani. investiţiile în infrastructură şi ajutoarele regionale. calculate ca numerar efectiv plătit. până în anul 2010. cheltuielile nete ale UE pentru noile state membre vor fi modeste. această cheltuială bugetară este totuşi modestă pentru UE. pentru a le ajuta să se pregătească în vederea aderării. din punctul de vedere al realizării creşterii economice şi al sprijinirii stabilităţii politice. pentru a fi eligibile să primească alocaţii de la bugetul UE. costurile. câteva din viitoarele state membre se plasează pe o poziţie superioară. se vor plăti după 2006). până în 2006. cheltuielile bugetare în acest sens ridicându-se la peste 3 miliarde euro pe an. 2003. aceste decizii se referă în special la 6 Murray. ameliorării administraţiei publice şi a securităţii la frontiere (vezi Tabelul 7 din Anexă). În fapt.din punct de vedere al PIB-ului – este mult mai mică decât resursele alocate de Germania reunificării sale în anii 90. începând din 2000 (vezi Tabelul 6 din Anexa. cum ar fi fondurile structurale şi de coeziune. de exemplu. Aceste state vor trebui să găsească bani să co-finanţeze proiectele de infrastructură. Însă aceste dificultăţi sunt tot atâtea motive de a persevera. Aceasta presupune participarea imediată şi deplină la ea a tuturor viitoarelor state membre. Viitoarele stat membre vor trebui să răspundă numeroaselor provocări pe care le presupune îndeplinirea unora din aceste obiective. Impactul extinderii asupra bugetului UE în perioada de după anul 2007 depinde de cum anume se restructurează bugetul. alinierea la economia electronică (e-economy). UE a investit în ţările candidate.cheltuielile bugetare nete alocate extinderii. Fără îndoială. în condiţiile în care vor trebui să-şi reducă deficitele bugetare. actualele state membre au multe de învăţat de la noile state membre. Strategia de la Lisabona trebuie tratată cu prioritate. sumă în care sunt incluse subvenţiile agricole. Pentru noii membri. de exemplu. iar . În domenii ca. vor fi probabil de aproximativ 10 miliarde euro (unele din fondurile alocate lor. care a depăşit 10 miliarde de euro.8 miliarde euro. comparativ cu unele din cele actuale. În acelaşi timp. cum ar fi acela al creşterii la 70% a ratei medii de ocupare şi la 3% din PIB a cheltuielilor în domeniul cercetării şi tehnologiei. Noii membri vor plăti contribuţii de aproximativ 15 miliarde euro la bugetul UE. fără să se aştepte finalizarea oficială a procesului de extindere.în atingerea obiectivelor stabilite la Lisabona”. De exemplu. ilustrând costurile bugetare ale UE cu procesul de extindere). vor fi de maximum 40. Conform acordului realizat de la Copenhaga. cum ar fi liberalizarea sectorului energetic6. Deşi semnificativă pentru noile state membre. Alţi comentatori consideră că UE a făcut progrese în câteva domenii prevăzute în agenda de reformă. ar trebui exploatată de strategia de la Lisabona. costul extinderii va depinde integral de ce anume va decide UE în viitor. în 2002. În ce priveşte cheltuielile. 31 . După aderare. ea este mai mică decât costul campaniei de război şi reconstrucţie din Kosovo. nu de a întârzia. ele vor spera să se califice pentru a deveni membre ale zonei euro. precum şi fondurile destinate creşterii siguranţei nucleare. care trec printr-un proces complicat până la plata efectivă. care au realizat reforme economice dificile în tranziţia lor spre economia de piaţă. A. pentru a respecta termenul stabilit de aceasta pentru transformarea UE în cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere. până la sfârşitul anului 2006. şi dacă se restructurează. Experienţa acestora în domeniul reformei sistemului pensiilor. Costurile bugetare Începând cu anii 90.

Conform altor scenarii. la fel ca şi regulile actuale privitoare la fondurile structurale. costurile extinderii ar fi de numai 0. pentru a identifica acele domenii în care cheltuielile respective pot contribui cel mai eficient la creşterea economică din noile state membre şi mai ales la integrarea regională a Europei Centrale şi de Est prin dezvoltarea infrastructurii transfrontaliere. 7 8 Pelkmans. B. pentru noile state membre. ar duce la o diminuare a costurilor extinderii la numai 0. în condiţiile aplicării stricte a regulilor referitoare la ajutoarele structurale destinate actualilor membri.03% din PIB-ul Uniunii extinse în 2004 la 0. 2002. 2002. Experienţa a demonstrat că subvenţiile nu ajută dacă sunt folosite pentru a amâna şi nu pentru a ajuta restructurarea. precum şi asupra costurilor extinderii.7 Potrivit unui studiu privitor la evoluţia bugetului UE după extindere. politicile europene şi naţionale trebuie să acorde prioritate creşterii economice şi convergenţei reale între actualele şi viitoarele state membre. Un raport recent concluzionează că menţinerea actualei politici agricole. spre aspectele mai largi ale dezvoltării economice în zonele rurale. pentru o mai bună relaţionare între finanţare şi promotorii creşterii economice. în care se impune o politică activă din partea UE. o reducere a fondurilor directe destinate sprijinirii agriculturii la 85% din nivelul actual până în anul 2013. aceasta înseamnă o rată a creşterii globale mai mare pentru UE-25. a cheltuielilor din fondurile structurale pe măsură ce acestea devin relativ mai bogate în cadrul unei Uniuni extinse. Zonele rurale din UE sunt o componentă importantă dar vulnerabilă a societăţii. care schiţează diverse scenarii bugetare posibile8. dacă este posibil. Se impune reanalizarea modului în care se cheltuiesc fondurile structurale. J.11%. acest lucru va reduce diferenţele sociale şi economice şi va stimula creştere economică în vechile state membre. costul extinderii este influenţat în mare măsură dacă actualele state membre primesc sau nu “compensaţii” pentru reducerea. Într-un scenariu în care politica agricolă comună rămâne absolut neschimbată. şi chiar mai mare. şi în ipoteza că actualele state membre primesc în continuare aceeaşi cantitate de fonduri structurale ca şi în 2006. Concluzie În vederea extinderii. Pe termen lung. Reformarea acestor politici ar putea avea un efect considerabil asupra întregului buget al UE. 32 .politica agricolă comună şi la fondurile structurale destinate dezvoltării economice a zonelor şi sectoarelor mai sărace. mai transparent şi mai stabil. Extinderea asigură însă o ocazie de a continua deplasarea accentului care se pune la ora actuală pe sprijinirea agriculturii. în propriile lor regiuni. va împiedica Europa Centrală să se dezvolte şi să ajungă din urmă actualele state membre. cu venituri generoase plătite chiar şi după scoaterea din producţie . deoarece va încuraja activităţile agricole neproductive în defavoarea reorientării spre sectoare economice mai productive. ca urmare a dinamismului noilor state membre. Karlsson.18%. Terenul trebuie pregătit deja pentru deciziile importante care urmează a fi luate în 2006 cu privire la cadrul bugetar viitor: · Extinderea dă posibilitatea reconsiderării componenţei asistenţei structurale. Acordurile EU referitoare la venituri au devenit din ce în ce mai complicate. şi se impune un sistem mai echitabil. Sunt posibile şi reforme în distribuirea poverii financiare. costurile extinderii s-ar ridica de la 0.23% din PIB în 2013.

ca urmare a liberei circulaţii a persoanelor pe teritoriul pieţei comune. menită să sprijine. şi va constitui încă un impuls în sensul realizării unor asemenea reforme. în afara fondurilor structurale. Aceasta politica trebuie să fie animată de grija faţă de oameni şi de comunităţile acestora. decât o legislaţie destinată protejării forţei de muncă ocupate.· · Trebuie avute în vedere şi alte tipuri de cheltuieli orientate pe dezvoltare economică. Trebuie încă de pe acum pregătite măsuri de protejare a celor afectaţi de extindere. Viitoarele state membre trebuie să se implice chiar de acum în acest demers. cum ar fi cheltuielile destinate cercetării şi dezvoltării tehnologice. se anticipează un aflux limitat de lucrători dinspre noile state membre. care să contribuie la eficientizarea politicii socio-economice şi implicit la succesul extinderii. ceea ce înseamnă deschiderea de noi posibilităţi şi pentru ţările în curs de dezvoltare. Scopul acestuia trebuie să fie mai degrabă acela de a înlesni reorientarea profesională şi mai puţin cel de a protejarea locurile de muncă existente. Politica agricolă comună trebuie să continue să se orienteze înspre transferarea asistenţei dinspre segmentul preţurilor şi cantităţilor spre o politică a calităţii şi de dezvoltare rurală dinamică. Migraţia forţei de muncă. iar reformele prevăzute de aceasta trebuie urmate de urgenţă pentru a încuraja creşterea economică într-o Uniune extinsă. impusă de piaţă. Asigurările temporare de şomaj şi sprijinirea celor care caută de lucru vor facilita mult mai eficient schimbarea. 33 . mai ales în statele membre şi în regiunile învecinate cu noile state membre. Strategia de la Lisabona trebuie readusă la starea iniţială de avânt politic. migraţia forţei de muncă dinspre sectorul agricol din noile state membre. Chiar şi după ridicarea restricţiilor. este unul din factorii care generează creşterea economică. Actualele state membre trebuie să-şi deschidă pieţele şi să primească forţa de muncă din noile state membre. şi mai puţin să controleze. prin comerţul cu produse agricole. care combină elementele cele mai valoroase preluate de la actualele şi viitoarele stat membre. cât mai repede posibil. Actualele şi viitoarele state membre au nevoie de politici de ocupare a forţei de muncă. Mobilitatea forţei de muncă va fi factorul cheie în procesul de adaptare care va urma după extindere. UE are nevoie de un model economic şi social. Extinderea va forţa o redistribuire a forţei de muncă între industrii şi ţări. într-un cadru european comun.

dimpotrivă. Au răspuns negocierile de pre-aderare acestor întrebări? Ar fi mai bine ca noii membri să fie în interiorul şi nu în afara UE? Securitatea internă Criminalitatea. Însă asigurarea securităţii interne a cetăţenilor trebuie combinată cu protejarea drepturilor şi libertăţilor individuale – acesta este şi motivul pentru care Uniunea a stabilit. fără legătură cu extinderea UE. UE a adoptat politici în domeniul cooperării judiciare şi poliţieneşti internaţionale. în beneficiul tuturor cetăţenilor săi. 34 . de frontieră şi justiţie pe tot continentul european. şi viitoarele state membre au aderat în totalitate la planul de acţiune al UE destinat combaterii acestui fenomen. mai ales a crimei organizate transfrontaliere – fenomene pe care autorităţile naţionale nu le pot rezolva singure. şi una din provocările la care UE încercă să răspundă prin întărirea cooperării pe probleme de securitate internă. ea va înlesni cetăţenilor dreptul la recurs în instanţele civile din alte ţări în speţe legate de protejarea vieţii private sau a intereselor lor comerciale.teritoriul Europei. In domeniul securităţii. Această cooperare a dus. Extinderea poate avea consecinţe deosebit de pozitive asupra securităţii interne. de altfel. prin schimbul reciproc de date şi analizarea informaţiilor şi datelor secrete şi prin coordonarea anchetelor comune. În continuare. sunt analizate posibilele efecte pe care extinderea Uniunii le va avea asupra securităţii interne – respectiv. deoarece ea va intensifica cooperarea între forţele de ordine. după evenimentele din 11 septembrie 2001. statele membre ale UE trebuie să se străduiască mai mult pentru a răspunde aşteptărilor cetăţenilor. printre altele la înfiinţarea Europol. Această zonă a libertăţii. în domeniul securităţii interne. Dar aceste libertăţi pot crea şi condiţii pentru creşterea criminalităţii. un obiectiv dezvoltat pe larg la reuniunea Consiliului European de la Tampere. al mediului. UE încurajează libera circulaţie a mărfurilor. instituţie care facilitează cooperarea între procurorii de pe întreg . Aceasta este. dreptăţii şi securităţii depăşeşte cu mult problemele stricte de securitate. În prezent se adoptă reguli comune privind definirea infracţiunilor şi stabilirea pedepselor minime pentru delicte cum ar fi traficul de fiinţe umane şi de droguri.Capitolul 4 CALITATEA VIEŢII Cetăţenii UE sunt preocupaţi de calitatea vieţii după extinderea UE. Secţiunea de faţă analizează provocările cu care Uniunea se confruntă în ceea ce priveşte securitatea internă şi modalităţile de abordare a acestora. De exemplu. Ei se întreabă cum anume va afecta extinderea viaţa lor de zi cu zi. necesitatea creării unei zone a libertăţii. al siguranţei nucleare şi al standardelor alimentare. incluzând cooperarea judiciară în materie civilă. terorismul şi imigraţia ilegală ocupă un loc important în preocupările cetăţenilor europeni. serviciilor. precum şi al gestionării comune a graniţei externe a UE. Acordul privind mandatul de arestare european va simplifica procedurile de extrădare pe teritoriul UE. astfel încât să nu mai existe “paradise sigure” pentru astfel de activităţi criminale. acte de terorism. rasism şi xenofobie. prin Tratatul de la Amsterdam. dreptăţii şi securităţii. al cărui scop este de a întări cooperarea între organele de poliţie şi cele vamale. capitalului şi persoanelor pe întreg teritoriul Uniunii. infracţiuni cibernetice. care sunt problemele pe care extinderea le va soluţiona sau. le va agrava şi cum anume trebuie abordate acestea. şi a Eurojust. Lărgirea UE va oferi avantaje şi în acest domeniu. Cooperarea în domeniul combaterii terorismului s-a intensificat. din 1999.

imigranţii sunt frecvent exploataţi de traficanţi şi obligaţi să cerşească sau să se prostitueze. Ce va schimba extinderea? Procesul extinderii a îmbunătăţit capacitatea viitoarelor state membre de a-şi îndeplini rolul ce le revine în politicile de securitate ale Uniunii. Însă lipsa voinţei politice. şi un regim comun de vize. economice şi sociale ale unei ţări îi încurajează pe cetăţenii acesteia să caute oportunităţi mai bune în altă parte. Întărirea securităţii la frontierele externe este una din căile prin care UE combate imigraţia ilegală şi asigură protecţia împotriva altor forme de infracţionalitate. pentru a reduce factorii care ar putea încuraja creşterea numărului de potenţiali imigranţi care doresc să ajungă pe teritoriul UE şi pentru a include gestionarea problemelor legate de imigraţie în politica externă a UE. Când condiţiile politice. ci şi din folosirea abuzivă a vizelor (şederea după expirarea termenului de valabilitate a vizei. deşi este dificil de calculat numărul imigranţilor care recurg la traficanţi. Comisia caută să analizeze condiţiile din ţările din care provin imigranţii ilegali. Sistemul Schengen presupune eliminarea controalelor la frontierele interne dintre statele membre UE. Zona de libertate. deşi nu au legătură cu activitatea infracţională. de politică socială şi de drepturile omului. cum ar fi cele referitoare la azil. astfel că guvernele naţionale doresc să aibă un cuvânt greu de spus în elaborarea politicii din domeniu. adeseori ca plată pentru serviciile de contrabandă de care au beneficiat. cuplată cu regula unanimităţii.9 pentru a facilita deplasarea cetăţenilor. ci provine din ţări care suferă de pe urma războiului sau a conflictelor interne. au întârziat progresul în domenii ca acordarea dreptului de azil şi cooperarea judiciară. cu excepţia Marii Britanii şi a Irlandei. Multe chestiuni. justiţie şi securitate este un obiectiv al UE de dată relativ recentă. şi aceasta stimulează săvârşirea de delicte minore. O mare parte din imigraţia ilegală în Europa nu are legătură cu vecinii UE. statele membre au adoptat o serie de măsuri la frontierele externe. iar rolul Parlamentului European şi. precum şi căsătoriile de formă sau folosirea abuzivă a statutului de student. Islanda şi Norvegia. fac parte din Senghen. respectiv. gestionarea imigraţiei.Imigraţia ilegală Una din temerile cetăţenilor este aceea legată de imigraţia ilegală. traficul de imigranţi – mulţi dintre aceştia provenind din alte ţări decât din statele candidate la aderare dar ajunşi în UE trecând prin acestea – practicat de către organizaţiile criminale constituie un aspect grav al imigraţiei ilegale. Statutul de imigrant ilegal împiedică însă accesul acestor persoane la sistemul bancar sau la asistenţa juridică corespunzătoare. Mulţi imigranţi nu au un statut legal. impun aprobarea unanimă a Consiliului. inclusiv reguli comune privitoare la trecerea. graniţele externe şi cooperarea poliţienească şi judiciară. precum şi cooperarea în lupta contra criminalităţii şi imigraţiei ilegale. fac ca aceştia din urmă să acumuleze profituri mari din activitatea criminală. al Curţii Europene de Justiţie este limitat. Astfel. prin urmare. Problema controlului eficient la frontieră a fost 9 Statele ne-membre ale UE. Traficul de imigranţi pus la cale de către crima organizată afectează . Sumele mari plătite de imigranţi pentru serviciile traficanţilor. În plus. Imigraţia ilegală nu constă numai din traficul de persoane. din punct de vedere infracţional. Pentru a contrabalansa eliminarea acestor controale. munca fără permis). controlul şi supravegherea la frontieră. Problemele de justiţie şi de securitate sunt chestiuni delicate din punct de vedere politic. Nu există soluţii simple pentru rezolvarea acestor probleme. crima organizată se adaptează şi ea cerinţelor acestei “pieţe”. pentru a menţine Zona Nordică a Liberului Schimb. cât şi pe cele din ţările de destinaţie. pentru că ele au implicaţii care ţin de drept. atât societăţile din ţările de tranzit. astfel că există încă o diferenţă considerabilă între deziderat şi realitate. 35 .

eficientă şi calificată. un raport recent10 concluzionează că în ţările candidate la aderare. extinderea Uniunii întăreşte abilitatea acesteia de a combate activitatea criminală şi imigraţia ilegală. 36 . Asistenţa tehnică şi proiectele de înfrăţire instituţională au fost destinate cu precădere acestui domeniu. Există şi condiţii pentru o mai bună cooperare în domeniul securităţii cu ţările din afara viitoarelor frontiere externe. cooperarea pe probleme de justiţie şi securitate necesită o administraţie onestă. Posibilitatea noilor state membre de a-şi asuma un rol activ în cadrul cooperării judiciare europene va depinde de capacitatea lor naţională. În al doilea rând. care au eliminat deja controalele la graniţele interne. UE trebuie să-şi revizuiască procesul decizional. Astfel. în acest domeniu. Stabilitatea politică şi prosperitatea economică a noilor state membre vor creşte o dată cu aderarea la UE. inclusiv cu Rusia şi ţările din vestul Peninsulei Balcanice. şi se va baza pe o serie de exerciţii de evaluare detaliată. Viitoarele state membre vor institui un control la frontieră la nivelul celui existent la graniţele externe ale spaţiului Schengen. Asistenţa financiară substanţială destinată întăririi securităţii la frontiere va continua şi după aderare. competentă şi responsabilă. Acesta este desigur un domeniu în care există probleme şi în actualele state membre. fapt care va contribui în sine la combaterea criminalităţii internaţionale şi a imigraţiei ilegale. din Europa Centrală şi de Est. pe care această cooperare să se poată baza. sub toate aspectele. creşterea diversităţii şi a numărului de membri va face procesul decizional mai dificil. prin programul Comisiei destinat îmbunătăţirii infrastructurii la frontieră în Rusia şi în Ucraina. politica “nici un paradis pentru infractori” se va extinde prin includerea celor zece state noi. Noile state membre nu vor participa însă. Rezultatele Convenţiei privind Viitorul Europei. în sensul reducerii sferei de aplicabilitate a regulii unanimităţii şi al întăririi legitimităţii democratice. Atât Grecia cât şi Italia au trebuit să-şi modernizeze standardele timp de câţiva ani. 2002.dezbătută continuu cu ocazia negocierilor de aderare şi ţările candidate au acceptat să impună un control strict la graniţa externă începând cu momentul aderării. Uniunea va beneficia de intensificarea controalelor la graniţele noilor state membre. În dreptul penal. Există disponibile fonduri. Cooperarea poliţienească şi judiciară pentru urmărirea şi pedepsirea infractorilor va fi facilitată datorită extinderii ariei de jurisdicţie. imediat după aderare. în ceea ce priveşte crearea unei zone europene a libertăţii. Va genera extinderea noi probleme? În primul rând. însă experienţa şi moştenirea istorică din viitoarelor state membre au pus probleme deosebite. pentru modernizarea frontierelor externe şi pentru instruirea poliţiei de frontieră şi a personalului din justiţie. nu se poate garanta încă înfăptuirea actului de justiţie într-o manieră independentă. În ciuda reformelor considerabile şi impresionante. securităţii şi justiţiei. controlul la graniţele interne se va elimina numai după ce aceste state vor fi demonstrat că îndeplinesc toate cerinţele acquis-ului Schengen. 10 Institutul pentru o Societate Deschisă. S-au acordat fonduri considerabile. vor avea un impact semnificativ asupra succesului extinderii. în cadrul acordului Schengen. Acest lucru presupune acordul unanim al tuturor statelor membre. Deşi unele probele cum ar fi armonizarea dreptului penal şi a procedurii penale vor continua să fie subiecte delicate pentru guvernele naţionale. care să îndeplinească nevoia cetăţenilor de acţiuni eficiente împotriva criminalităţii internaţionale şi a imigraţiei ilegale. prin programul de asistenţă pentru pre-aderare. înainte de a putea deveni membre depline a spaţiului Schengen.

iar sectorul energetic s-a rentabilizat. întărirea capacităţii instituţionale şi promovarea dezvoltării durabile. a câmpurilor şi fermelor piscicole. inclusiv de aplicare a legislaţiei anti-discriminare. Obligaţia de a respecta cerinţele UE a încurajat noile state membre să acorde o mai mare atenţie problemelor de mediu în ceea ce priveşte agricultura şi dezvoltarea rurală. în conformitate cu legislaţia europeană şi cu instrucţiunile Consiliului Europei. cu un număr mare de angajaţi. Mediul înconjurător Atât în actualele 15 state membre UE. există preocupări privind impactul extinderii asupra mediului înconjurător. problema gestionării deşeurilor a devenit o prioritate şi ambele ţări au adoptat legislaţie în acest sens. In majoritatea fostelor ţări comuniste. la practicarea agriculturii biologice. mediul a fost privit iniţial ca o “problemă în procesul de extindere”. Colapsul economiei centralizate şi lipsa investiţiilor au dus. În UE. Legislaţia de mediu a UE impune crearea instituţiilor de mediu. În acest fel. în contextul tranziţiei lor către economia de piaţă. Având în vedere că cererea de produse biologice este în creştere în UE. cât şi în viitoarele state membre.În al treilea rând. Viitoarele state membre sunt îngrijorate de costurile alinierii legislaţiei lor la legislaţia UE privitoare la mediu. Ca atare. procesul extinderii a redus riscul existenţei unor fricţiuni în cadrul societăţilor sau chiar între ţări şi a contribuit la întărirea securităţii în cadrul Uniunii Europene extinse. 37 . Impactul extinderii După decenii de degradare a mediului înconjurător în Europa Centrală şi de Est. să protejeze mai bine habitatele naturale şi să gestioneze mai sigur şi mai eficient deşeurile. sau comunităţi de romi. Investiţiile în protecţia mediului şi tehnologiile moderne vor mări eficienţa economică şi productivitatea din domeniu. folosindu-se de liniile directoare trasate de UE pentru introducerea noii legislaţii. motivată şi de considerente ecologice. o mare parte din industria grea a acestor ţări s-a reorganizat şi modernizat. Demararea procesului de aderare la UE a constituit încă un impuls. cât şi al altor ţări ale UE. nevoia de democraţie a popoarelor din regiune a fost. Procesul de pre-aderare le-a obligat să acorde o atenţie sporită drepturilor acestor comunităţi. În deceniul trecut. Perspectiva aderării la UE a mărit importanţa politicilor de mediu din viitoarele state membre şi le-a ajutat să cureţe zonele industriale poluate. O dată extinsă. elaborarea soluţiilor specifice fiecărei ţări şi mobilizarea fondurilor necesare implementării lor. neglijând impactul acestora asupra mediului. Cadrul legal şi instituţional de protejare a minorităţilor a fost consolidat şi s-au stabilit planuri de acţiune destinate îmbunătăţirii situaţiei comunităţilor de romi. UE va deveni o piaţă pentru tehnologiile de mediu care promovează inovaţia şi încurajează cererea. în parte. multe din noile state membre au minorităţi etnice sau lingvistice. viitoarele state membre UE au rezolvat multe din aceste probleme. în 1989. să reducă gradul de deteriorare al pădurilor. în multe cazuri. să îmbunătăţească starea de sănătate a populaţiei. Ca urmare a procesului de trecere de la o economie centralizată la cea de piaţă. opinia publică este îngrijorată de moştenirea pe care ţările din Centrul şi Estul Europei o au în acest sens din perioada comunistă. În Cipru şi Malta. economia planificată a dus la crearea unor mari complexe agro-industriale de stat. Industriile modernizate şi eficientizate şi reducerea poluării vor fi în beneficiul atât al ţărilor în cauză. ea ar putea reprezenta o ocazie favorabilă pentru agricultorii din viitoarele state membre. Toate viitoarele state membre au devenit membre ale Agenţiei Europene de Mediu. Însă este clar acum că acesta este un domeniu în care procesul extinderii generează beneficii substanţiale.

conform abordării adoptate de Grupul celor Şapte ţări puternic industrializate. pot opta pentru energie nucleară. pentru toate viitoarele state membre la un loc. la deşeuri (depozitarea în halde. Aceasta înseamnă că noile proiecte investiţionale din viitoarele state membre trebuie să respecte întocmai standardele de mediu ale UE. evaluarea impactului asupra mediului. pe cheltuiala proprie. mai ales în cazul directivelor UE privitoare la gestionarea apelor (respectiv apa uzată şi apa potabilă). de cele mai multe ori. deoarece aproape întreaga legislaţie privitoare la mediu trebuie adoptată înainte de aderare. elemente esenţiale ale pieţei unice (toată legislaţia privitoare la produse) şi instalaţii noi. Astfel. Ca rezultat al procesului de extindere. dar şi pentru celelalte ţări ale UE. cu parcuri naturale. ca situându-se între 80 şi 110 miliarde euro. UE a cerut acestor ţări să garanteze un nivel înalt de securitate nucleară. Punere în practică şi finanţare Respectarea întocmai a standardelor de mediu ale UE presupune eforturi administrative şi investiţii masive. şi depozitarea şi gestionarea resturilor menajere şi a deşeurilor periculoase. în general. protejarea naturii şi transport. În ultimii ani. ci este rezultatul unei culturi atotcuprinzătoare a securităţii (cu reglementări eficiente şi independente. Nu s-au acordat perioade de graţie în domeniile: aer. acesta este un domeniu în care ţările din Europa Centrală şi de Est îşi aliniază în prezent legislaţia la standardele UE. la substanţele periculoase din mediul acvatic. deşi UE şi instituţiile financiare internaţionale vor acorda unele fonduri pentru co-finanţare. cinci au centrale nucleare în funcţiune. Pentru a obţine rezultatele pozitive scontate. ambalarea deşeurilor). Investiţiile se vor concentra pe reducerea poluării atmosferice. păduri şi rezervaţii protejate. se impun o monitorizare eficientă a implementării regulilor UE şi eforturi reale pentru a include problema mediului în celelalte politici din noile state membre. Însă securitatea nucleară nu depinde doar de modul în care este concepută instalaţia. Din cele zece viitoare state membre. instalaţiile cu ardere internă. proceduri de operare. metode moderne de gestiune şi instruire profesională) pe care UE o promovează şi în viitoarele state membre. gestionarea surselor de apă şi a apelor uzate. deşeuri. 38 . sau le-au adus la standardele de siguranţă impuse. sub 10 ani. Comisia Europeană şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare estimează costurile punerii în practică a acestei legislaţii. pentru care s-au acordat perioade de tranziţie de. păsări). incinerarea. acolo unde ajustarea se face eşalonat în timp. statele membre vor avea libertatea de a alege combinaţia energetică necesară consumului lor de electricitate şi. Pentru a atenua impactul. UE a admis aranjamente provizorii. Majoritatea costurilor vor trebui suportate la nivel naţional. controale de calitate. cu efecte pozitive nu numai pentru propriii lor cetăţeni. În concluzie. zimbri. controlul integrat destinat prevenirii poluării mediului. apă. protejarea mediului (habitat.Viitoarele state membre oferă Uniunii extinse o sursă bogată de biodiversitate. Este vorba de aproximativ 15 dintr-un total de 149 de directive. deci. râşi etc. Aceste valori naturale vor îmbogăţi patrimoniul natural al Europei şi vor reduce presiunile exercitate asupra ecosistemelor locale. scutind temporar viitoarele state membre de la aplicarea celor mai dificile componente ale legislaţiei de mediu.). extinderea va contribui la întărirea securităţii nucleare în Europa. zone naturale nepoluate şi specii de animale şi plante considerate rare în Europa Occidentală (urşi. şi pentru a promova o dezvoltare economică durabilă. la calitatea aerului. aceste ţări au închis sau s-au angajat să închidă instalaţiile nucleare periculoase. Securitatea nucleară În UE extinsă.

UE oferă asistenţă financiară în acest sens. printr-o mai bună cooperare şi un control mai susţinut al acestor fenomene în viitoarele state membre · ridică standardele de mediu ale viitorilor membri. cu efecte pozitive pentru cetăţenii lor şi pentru UE pe ansamblu · promovează în viitoarele state membre regulile de securitate alimentară impuse de UE Însă aceste beneficii trebuie să fie consolidate şi protejate prin: · progrese majore în direcţia creării zonei de libertate. o practică mai puţin răspândită în viitoarele state membre. în acest domeniu. extinderea ajută UE să promoveze standarde de siguranţă şi securitate superioare. nici o excepţie cu ocazia negocierilor de aderare. în nici un fel. Viitoarele state membre au acceptat să aplice toate regulile de securitate alimentară şi să instituie mecanisme de control.Standarde alimentare Importanţa securităţii alimentare în actualele state membre a crescut în ultimii ani. într-o UE extinsă. de exemplu). Astfel. cea a plantelor şi animalelor. pentru a verifica dacă regulile se aplică întocmai. Concluzie In multe domenii importante pentru cetăţeni. Alinierea la aceste standarde este însă o sarcină grea pentru viitoarele state membre. nu se vor putea comercializa în alte state membre. de la prevederi privind igiena. inclusiv a reformării sistemului decizional · o mai strânsă şi mai bună cooperare între statele membre şi instituţiile UE. iar Comisia monitorizează situaţia din punctul de vedere al securităţii alimentare. la scăderea nivelurilor actuale de securitate alimentară. Obiectivul este ca extinderea UE să nu ducă. justiţie şi securitate. extinderea: · măreşte capacitatea UE de a combate crima organizată şi imigraţia ilegală. UE a lansat o reformă în anul 2000. generate de practicarea agriculturii intensive. la toate nivelurile lanţului trofic. Extinderea va promova un set de reguli comune în noile state membre. la cerinţe privind sănătatea animalelor asociată cu sănătatea plantelor. care îmbină toate aspectele securităţii alimentare. în combaterea criminalităţii internaţionale şi controlul imigraţiei · integrarea considerentelor de mediu în alte politici · monitorizarea eficientă a implementării regulilor UE în actualele şi în viitoarele state membre 39 . Ea va oferi garanţia aşadar că noile graniţe ale UE sunt capabile să asigure protecţie împotriva riscurilor care ar putea ameninţa sănătatea publică. ridicând astfel nivelul general de siguranţă. Nu s-a admis. inclusiv securitatea lor nucleară. ca urmare a crizelor survenite (precum boala “vacii nebune”. Obiectivul este de asigura un nivel înalt de sănătate publică şi de protecţie a consumatorului pe teritoriul UE extinse. produsele alimentare care nu respectă regulile UE.

Ungaria. promovarea cooperării internaţionale. în contextul mondial actual. Slăbiciunea UE s-a văzut în Bosnia şi Kosovo. pentru a-şi asigura securitatea. Republica Cehă) au devenit membre NATO. După desfiinţarea Pactului de la Varşovia. La nivelul UE. Scopul acesteia este de a salvgarda valorile comune. să ajungă la poziţii comune şi să desfăşoare acţiuni comune în domenii diverse. Deşi UE a pus bazele unei politici externe şi de securitate. Faptul că nu s-a reuşit discutarea în profunzime a acestei probleme în cadrul instituţiilor de politică externă şi de securitate ale UE a fost un simptom al lipsei de voinţa politică a statelor membre de a adopta o poziţie la nivel european. 40 . Există diferenţe de opinie în ceea ce priveşte viitoarele sarcini care urmează a fi îndeplinite şi sfera geografică a acestora. iar celelalte se aşteaptă să devină membre în 2004. realizările ei în domeniu sunt modeste. trei dintre aceste ţări (Polonia. Nevoia de a completa puterea economică cu puterea politică este una din principalele raţiuni ale unei politici externe şi de securitate comună. Atitudinea nepotrivită a UE s-a făcut şi mai brutal remarcată cu ocazia crizei internaţionale referitoare la Irak. experienţa dominaţiei sovietice îşi pune amprenta pe modul în care acestea percep chestiunile de securitate. acestea îşi coordonează mai îndeaproape politicile şi încearcă să conceapă strategii comune. In cazul statelor din Europa Centrală şi de Est. Viitoarele state membre din Europa Centrală şi de Est nu pot fi blamate pentru această situaţie. în perspectiva deplasării spre Est a frontierelor sale. în care statele membre şi-au manifestat public profundele divergenţe de opinie. au rămas în afara acestei organizaţii. iar în 2001. ci rămâne în responsabilitatea fiecărui stat membru. influenţa politică a UE în lume este slabă. UE ca atare a fost absentă. aceste ţări s-au orientat spre Alianţa Atlantică şi spre UE. Între actualele state membre există însă divergenţe de opinie privind aplicarea obiectivelor politice pe termen mediu şi lung în domeniul afacerilor externe şi al apărării. interesele fundamentale. în mod individual. roluri majore. cu tradiţie în nealiniere. în 1999. cu toate că unele state membre au jucat. Viitoarele state membre percep pericolele şi interesele legate de securitate diferit de felul în care acestea sunt percepute de actualele state membre. şi respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Politica externă şi de securitate nu ţine nici de competenţa exclusivă a UE.Capitolul 5 EUROPA ÎN LUME În ciuda puterii sale economice. nici competenţa conjugată a UE şi statelor membre. menţinerea păcii şi întărirea securităţii internaţionale. în vreme ce altele. astfel încât stabilitatea şi prosperitatea să se extindă şi în ţările din jur. Acest lucru implică: întărirea securităţii Uniunii. dezvoltarea şi consolidarea democraţiei şi a statului de drept. independenţa şi integritatea Uniunii. Statele membre nu şi-au manifestat însă suveranitatea în acest domeniu. În această problemă cheie de politică externă. UE trebuie de asemenea să-şi dezvolte relaţiile cu ţările vecine. conform principiilor consfinţite de Carta Naţiunilor Unite. multe din acestea din urmă fiind membre NATO. Urmează stabilirea politicii de securitate şi apărare comună. unde nu a putut preveni conflictul şi nu a acţionat la timp pentru a determina părţile beligerante să încheie o pace durabilă. Politica externă şi de securitate Politica externă şi de securitate comună a UE a fost stabilită ca al doilea pilon al Uniunii Europene. S-au făcut progrese importante în acest sens. Extinderea reprezintă o ocazie pentru UE de a transforma acest deziderat în realitate. UE s-a declarat capabilă să conducă operaţiuni de gestionare a crizelor. în 1993.

Caraibe şi Pacific. excluzând. Strategia UE este de a-şi deschide piaţa pentru majoritatea comerţului internaţional. care cuprind aproape toate ţările lumii. Principiile călăuzitoare ale politicii comerciale a UE constituie contribuţia acesteia la dezvoltarea armonioasă a comerţului mondial. depăşind astfel Statele Unite. UE a creat o reţea de relaţii comerciale instituţionalizate. cuprinzând o parte din aceasta (Kaliningrad). şi va fi prezentă în zona mediteraneană de est (Cipru) şi de sud (Malta). Serbia. Extinderea UE până la graniţele lor creează deja probleme. frontierele externe ale UE se vor deplasa spre Est. stabilitate politică şi economie de piaţă. Comisia negociază majoritatea aspectelor comerciale. mergând de la ajutoare alimentare. Belarus). Deoarece relaţiile comerciale sunt de competenţa UE. inter-regionale şi bilaterale. multilaterale. care cuprind de la negocierile comerciale. Baza politicii de dezvoltare a UE o reprezintă acordurile de comerţ-şi-asistenţă şi acordurile de cooperare economică şi parteneriat pe care UE le-a încheiat cu 71 de ţări din Africa. Acest lucru ar trebui să confere UE o mai mare influenţă în negocierile şi tratativele economice mondiale. 41 . UE are cea mai mare piaţă integrată din economia mondială şi a doua monedă de rezervă valutară din lume. până la donaţii financiare. printre altele. Este pe locul întâi în lume la exportul de bunuri şi servicii şi o sursă majoră de investiţii străine directe. tranziţia rapidă a viitoarelor state membre spre economia de piaţă şi experienţa acestora de integrare economică internaţională vor oferi UE exemple instructive şi o vor ajuta în relaţiile sale cu ţările în curs de dezvoltare. UE reprezintă şi un furnizor major de asistenţă internaţională destinată dezvoltării. Toate ţările vecine din Balcani şi din Europa de Est au un nivel scăzut de dezvoltare economică mai scăzut decât al ţărilor care se vor integra în UE în 2004 – şi multe dintre acestea nu sunt încă ancorate în democraţie. Ucraina. EU este unul din actorii principali de pe scena mondială. UE va deveni cel mai mare bloc economic. cu mai mult de 500 de km. Polonia. în procesul de pregătire în vederea intrării în zona UE de liberă circulaţie a bunurilor şi persoanelor. precum şi principala piaţă de export pentru un număr de peste 130 de ţări din întreaga lume. În plus. reformele financiare şi monetare internaţionale şi procesul G8. UE va dobândi aşadar o nouă graniţă cu cinci noi state (Croaţia. la asistenţă tehnică. în condiţiile în care şi alte ţări fac acelaşi lucru. îşi va extinde graniţa pe care o are cu Rusia. comerţul agricol. Statutul lor de membre ale instituţiilor internaţionale va da posibilitatea UE de a avea un cuvânt mai greu de spus în politica economică. financiară şi comercială. Toate noile state membre fac parte din Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) şi din principalele instituţiile financiare internaţionale. Politica de vecinătate După viitoarea extindere. cu cea mai mare piaţă unică. Ea reprezintă peste o cincime din volumul comerţului mondial. în numele statelor membre. până la problemele economice regionale. Republica Cehă şi Republica Slovacă sunt membre OECD (Organizaţia pentru Dezvoltare şi Cooperare Europeană). dată fiind nevoia noilor membri de a aplica efectiv controalele la frontieră. Ungaria. eliminarea treptată a restricţiilor din cadrul comerţului internaţional şi a barierelor vamale. România. în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi în tratativele comerciale inter-regionale şi bilaterale. Extinderea va duce la creşterea la 450 milioane a populaţiei UE şi la sporirea ponderii sale economice din punct de vedere al PIB-ului şi relaţiilor comerciale.Relaţii economice internaţionale Cu o populaţie de 375 milioane şi un PIB de peste 8000 miliarde de euro. Valoarea exporturilor din ţările în curs de dezvoltare către UE a crescut constant (52% în 2000) şi UE este cel mai mare importator de marfă din cele 49 de ţări cel mai slab dezvoltate.

aceste ţări trebuie să subscrie la un program de reforme interne. întrucât nu a îndeplinit încă criteriile politice de aderare. Bulgaria (cu o populaţie de 8 milioane) a înregistrat mai multe progrese în reformele economice. necesare funcţionării normale ca state. ambele ţări speră să intre în UE în 2007. pentru a crea un „cerc” de stabilitate şi siguranţă. obiectiv pe care UE la andosat. Extinderea ar trebui: · să insiste pe pregătirea satisfăcătoare în vederea aderării. Cele cinci ţări din vestul Peninsulei Balcanice (cu o populaţie totală de 25 milioane de locuitori) sunt în urma ţărilor din Europa Centrală şi de Est. aplicând raţionamentul logic că extinderea aduce pace şi prosperitate. comparativ cu România (populaţie 22 milioane). UE a elaborat deja o serie de instrumente destinate politicii sale de vecinătate. Dar acest proces nu poate fi extins la nesfârşit. între ţările bogate şi cele sărace. UE trebuie să definească o strategie mai bună pentru dezvoltarea acestor ţări.Există riscul ridicării unei noi „cortine” în Estul şi Sudul mai îndepărtat al Europei. UE a declarat că acest proces este ireversibil şi cele trei ţări au făcut eforturi în vederea aderării. UE nu poate. reţelele de transport. Nu se pune problema de a promite o dată anume pentru integrarea lor în UE. ţările vecine vor obţine acces la piaţa unică a UE. monitorizat de UE. Aceste modele trebuie dezvoltate de o manieră care să promoveze prosperitatea. cu condiţia ca ţările în cauză să îndeplinească criteriile de aderare. Prin urmare. stabilitatea şi buna guvernare. României şi Turciei va continua. inclusiv cele legate de drepturile omului şi protecţia minorităţilor. Drept recompensă pentru progresele făcute în plan politic. energie şi telecomunicaţii. ca un prim jalon pe drumul către integrare. pe baza unor valori comune. Această logică este. prin aceea că a impulsionat reformele politice şi economice. pe măsură ce UE se extinde. Asistenţa UE destinată acestor ţări trebuie coordonată cu asistenţa acordată de alte organizaţii internaţionale şi trebuie să faciliteze cooperarea transfrontalieră. De aceea. în contradicţie cu logica coeziunii. pentru a le ajuta să se pregătească de aderare. indiferent dacă acestea se vor integra sau nu în UE. după conflictele care au urmat destrămării Iugoslaviei. Acorduri de Asociere şi Stabilitate şi Acorduri de Parteneriat şi Cooperare. UE a suplimentat asistenţa financiară destinată acestor ţări. problema extinderii viitoare a UE trebuie plasată în contextul mai larg al „politicii de vecinătate” (sau „de proximitate”) al Uniunii extinse. deoarece 42 . economic şi al reformelor instituţionale. majoritatea acestora se străduiesc în continuare să creeze instituţiile democratice de bază. Turcia (populaţie 65 milioane) are probleme mai dificile. iar integrarea şi liberalizarea viitoare vor promova libera circulaţie a persoanelor. în ultimă instanţă. Procesul de extindere a UE prin includerea Bulgariei. efectiv. şi cercetare europeană. a acelor ţări care urmează să se alăture UE în următorii ani · să-şi dezvolte parteneriatul cu toate ţările vecine. serviciilor şi capitalului. Rezultatele pozitive ale actualei runde de extindere demonstrează că obiectivele privind stabilitatea şi securitatea pot fi atinse foarte eficient prin extinderea UE. Relaţiile cu „noii vecini” vor constitui o provocare importantă. implicarea în prevenirea conflictelor. Deşi situaţiile diferă de la o ţară la alta. Unele se află încă sub monitorizarea comunităţii internaţionale. Alte domenii de cooperare ar putea include: intensificarea cooperării în combaterea ameninţărilor la adresa securităţii. În schimbul confirmării viitoarei lor aderări. bunurilor. Perspectiva aderării la UE – cu condiţia îndeplinirii criteriilor de aderare – a avut un efect extraordinar de benefic în Europa Centrală şi de Est. să integreze toate ţările vecine care doresc să intre în UE. care să promoveze prosperitatea şi buna administrare şi în ţările înconjurătoare. incluzând Zona Economică Europeană. UE trebuie să elaboreze o politică de vecinătate.

în sensul dezvoltării acţiunilor comune. iar extinderea la 25 de membri îi va conferi şi mai multă influenţă. În domeniile relaţiilor externe. de exemplu. cu cunoştinţe despre ţările şi limba ţărilor cu care se învecinează. astfel încât să vorbim într-un singur glas · Convenţia privind Viitorul Europei trebuie să conducă la o mai bună reprezentare externă a UE. Europa este puternică din punct de vedere economic. României şi Turciei. Extinderea este. dar slabă sub aspect politic. UE trebuie: · să dezvolte forme mai bune de parteneriat cu ţările din jur. Este posibil însă ca noile state membre să nu dorească să dea prioritate acordării de asistenţă financiară vecinilor. de securitate şi apărare. Acest lucru este valabil în cazul Rusiei. Concluzie UE este deja un actor principal pe scena relaţiilor economice internaţionale.pe măsură ce se înfăptuieşte extinderea – relaţiile sale cu noii vecini vor căpăta importanţă. · să insiste ca ţările candidate să se pregătească corespunzător în vederea aderării. Integrarea „condiţionată” a acestor ţări în UE trebuie pusă în slujba stabilităţii şi prosperităţii. cu care UE va trebui să dezvolte legături politice şi economice mai strânse. cel mai mare vecin al UE. prin includerea Bulgariei. indiferent dacă acestea se alătură sau nu UE · să continue procesul de extindere. costurile vor fi mici comparativ cu riscurile. Noii membri vor veni în UE cu o experienţă valoroasă în domeniul politic. Vor fi noile state membre în favoarea continuării extinderii UE? Ele vor dori desigur să extindă stabilitatea şi prosperitatea şi către ţările din imediata lor vecinătate şi chiar să împingă treptat frontiera externă a UE mai departe de ele. în cazul izbucnirii unui nou conflict în regiune. atâta vreme cât ele însele vor avea nevoie de fonduri din partea UE. Interacţiunea UE-25 cu viitorii săi vecini va depinde. O astfel de politică de vecinătate impune implicarea deplină a celor zece state candidate la aderare. În perspectiva extinderii: · trebuie să reflectăm urgent asupra necesităţii de a reclădi o adevărată politică externă comună. şi să se folosească de candidatura la UE ca de un factor catalizator pentru a induce schimbări în ţările din vestul Peninsulei Balcanice. acolo unde este posibil. şi acesta este încă un motiv în plus pentru a stabili modalitatea corectă de abordare a viitoarei extinderi. de fapt.aceasta depinde de eforturile lor de a funcţiona normal ca state. în contextul unei politicii de vecinătate care ţine cont de extinderea la 25 de membri a UE (UE-25). însă UE a fost total absentă într-o chestiune cheie din cadrul politicii externe actuale. de a continua procesul de Stabilitate şi Asociere şi de a îndeplini criteriile stabilite la Copenhaga. în fapt. Prin urmare. care îşi cunosc mult mai bine vecinii decât actualele state membre UE. în mare măsură. ea a făcut oarecare progrese. inclusiv prin respectarea criteriilor politice şi de altă natură ale UE. ca urmare a extinderii. de viitoarele state membre. Există riscul ca primii ani de integrare europeană a noilor state să provoace o stare de “oboseală generată de extindere”. şi anume criza irakiană. diplomatic şi comercial. 43 . cel mai de succes act de politică externă al UE şi .

în decursul a 30 de ani. Integrarea Europei are loc într-un ritm alert. incluzând imigranţi care provin şi din ţări ne-europene. la ora actuală.nu va exista noţiunea de "statut de categoria a doua" pentru cei nou veniţi. în Europa. cât şi la nivel naţional. Noii membri doresc să fie trataţi ca parteneri egali. Însă UE din anul 2003 este deja diferită de UE din anii 90: suveranitatea naţională se subscrie obiectivelor comune din domenii cum ar fi justiţia şi afacerile interne. Pentru ca europenii să ia împreună decizii referitoare la politicile comune. independent de procesul de extindere al Uniunii. ei trebuie să înţeleagă în acelaşi fel interesul european şi să dorească să coopereze şi să acţioneze conjugat. identităţile regionale au devenit chiar mai proeminente. în acelaşi timp. într-o Uniune cu atât de mulţi membri? Niciodată pe parcursul existenţei sale UE nu a acceptat atât de mulţi membri deodată. De la prima extinderea a sa. Problemele de identitate. şi mai urmează alţii. prea lent. excludere . securitate internă. Întrebările pe care le ridică extinderea nu se limitează la guvernare sau la mecanismele decizionale. Deşi următoarea rundă de extindere înseamnă creşterea cu numai o cincime a populaţiei UE. suveranitatea acestora va fi mai bine pusă în 44 .este o întrebare frecvent auzită în Europa. Care ar trebui să fie atitudinea societăţii faţă de "străini" şi de "alţii" . proces care a fost posibil în condiţiile extinderii cadrului european. încă zece ţări vor fi reprezentate la nivelul instituţiilor europene. integrare.suveranitate redobândită recent. pusă sub semnul întrebării. Acest lucru dă naştere unor întrebări legate de interes şi identitate.Capitolul 6 ACŢIONÂND ÎMPREUNĂ ÎN EUROPA Extinderea ridică următoarea întrebare fundamentală: cum se pot lua decizii şi se pun în practică politicile. iar rezultatele sunt adeseori nesemnificative. În structurile de decizie ale UE. de fapt. întărirea rolului său politic pe plan internaţional – cooperarea este prea slabă. UE va include o mare diversitate de popoare. aceştia vor avea aceleaşi drepturi cu ceilalţi membri . în cazul unui grup cu o componenţă atât de diversă? Cum pot aceste ţări acţiona împreună? Va fi oare identitatea ţărilor mai mici anihilată de UE sau de propriii lor vecini? Aceste probleme “existenţiale” nu interesează doar elitele intelectuale. confruntaţi cu perspectiva unei Uniunii Europene extinse. Ele constituie miezul unei problematici fundamentale pe care o ridică cetăţenii obişnuiţi. nu sunt justificate. dar care este. la apariţia unei societăţi a cărei diversitate este în continuă creştere. acum. şi a început cooperarea în domeniile securităţii şi apărării. Răspunsurile la unele din aceste întrebări sunt date de chiar experienţa trecută a integrării economice şi politice în UE.asimilare. Uniunea Europeană este pe cale să devină o uniune politică. Identităţile naţionale şi regionale nu s-au atenuat. Întrebări legate de identitate După extinderea la 25 membri şi în perspectiva altor extinderi. în unele cazuri . Acest lucru este demonstrat de faptul că legitimitatea sa democratică este. Mai mult. limbi şi culturi. guvernare şi legitimitate constituie subiectele majore ale Convenţiei privind Viitorul Europei. aceste probleme se pun într-o perioadă în care libertatea de mişcare şi migraţia au condus. Ce efect poate avea acest lucru asupra identităţilor naţionale ale cetăţenilor săi? Ce fel de identitate europeană este posibilă. atât la nivel european. Privită din perspectiva provocărilor cărora trebuie să le facă faţă .competitivitate economică. în unele state membre. Temerile legate de subminarea suveranităţii lor naţionale . ea îşi propune să accepte zece noi membri dintr-odată. s-au adăugat nouă membri noi.

La Amsterdam. accesibil şi transparent. 45 . un vizitator al capitalelor din Europa Centrală şi de Est. literatura. a împăcat cu succes interesele unor ţări de diferite mărimi. muzica. repartizarea voturilor şi a locurilor în Consiliu şi în Parlament conferă ţărilor mai mici o mai largă reprezentare (în raport de numărul populaţiei) comparativ cu ţările mai mari . din punctul de vedere al identităţii naţionale şi culturale? Evident. Instituţiile UE. fără îndoială. şi mai târziu în limba fiecărui nou stat membru . când divizarea politică a Europei a creat o barieră artificială între Est şi Vest. în 1997. integrarea europeană a fost însoţită de un interes crescând pentru promovarea principiilor şi valorilor comune. noii membrii vor aduce cu ei multe diferenţe.şi echilibrul dintre instituţiile UE . într-un cadru european. în Europa Occidentală. Succesul extraordinar al "metodei comunitare" este. Acceptarea diversităţii a fost unul din principiile cardinale ale integrării europene. Ce putem spune despre consecinţele sosirii în cadrul UE a noilor membri.de exemplu.valoare alături de ceilalţi. aşa cum s-a întâmplat de prea multe ori în trecutul istoric. atunci când la Copenhaga. protejând totodată şi interesele acestora din urmă. de experienţa de după al II-lea război mondial. contribuţia acestor ţări la cultura europeană este bine înţeleasă şi apreciată în actualele state membre ale UE. actuala rundă de extindere a constituit un imbold în acest sens. constată că există mai multe asemănări decât diferenţe. acela că a creat un model care le garantează astăzi ţărilor mai mici faptul că interesele lor nu vor fi subordonate intereselor vecinilor lor mai mari. Instituţiile UE acceptă şi respectă. limbile oficiale atât ale membrilor săi fondatori. Nu a existat nici o clipă un proiect de creare a unei "culturi europene" standard. drepturile omului şi protecţia minorităţilor. pentru a evita eventuale tensiuni sau confruntări. În fapt. În domenii cum ar fi arta. şi nu de forţă. Acceptarea de către UE a diversităţii naţionale şi culturale este dovedită de modul în care aceasta tratează limbile naţionale. La baza acestui succes au stat reprezentarea echilibrată a statelor membre în cadrul instituţiilor europene . iniţiatoarea de acţiuni şi apărătoare a legii . cinematografia. de exemplu.sunt considerate ca fiind justificate şi necesare pentru funcţionarea unui sistem democratic. concepute iniţial pentru o Comunitate alcătuită din trei ţări mari şi trei ţări mai mici. iar Convenţia privind Viitorul Europei va merge şi mai departe în ceea ce priveşte definirea principiilor şi valorilor UE. "metoda comunitară". Ţările din această parte a lumii sunt încă din Evul Mediu în focarul influenţelor culturale din Europa continentală şi au făcut parte din diversele grupări administrative şi politice care au existat în Europa de-a lungul secolelor. Metoda de integrare adoptată de UE.incluzând rolul unic al Comisiei ca promotor al interesului european. liderii din UE au definit criteriul "politic" de aderare democraţie. cât şi pe cele ale celor nou sosiţi. a permis o cooperare armonioasă între ţările mici şi cele mari. Viitoarea extindere va aduce în UE multe ţări mici. În domeniul culturii. Însă modul în care sunt percepute aceste diferenţe tinde să fie distorsionat. În realitate. stat de drept. Relaţiile acestor ţări cu vecinii lor mai mari din UE vor fi guvernate de lege. acţiunile UE s-au limitat la încurajarea diversităţii. Noii membri au o bogată moştenire culturală de împărtăşit cu ceilalţi europeni. ei au introdus principiul democraţiei în Tratatul de bază. Costul serviciilor de interpretare şi traducere . În acelaşi timp. Această schimbare va cere un plus de înţelegere din partea ţărilor mari şi mici deopotrivă. Separarea prin Cortina de Fier a fost doar o aberaţie temporară. în egală măsură. în 1993. cultura.actualmente în cele 11 limbi oficiale ale UE.

UE a stabilit. respectând în acelaşi timp diversitatea popoarelor sale? Această sarcină va necesita efort şi curaj din partea liderilor politici ai Europei. cât şi poziţiile naţionale exprimate de cetăţenii Europei.rolul parlamentelor naţionale. Viitoarele state membre sunt implicate în Convenţie şi vor fi chemate. Timp de mulţi ani. prin recomandări clare rezultate din Convenţie. în 2001. Reţeaua universităţilor europene trebuie consolidată. şi din diversele ţări ale UE extinse. voinţa politică. Însă reformele instituţionale stabilite la Nisa sunt minime: o revizuire "aritmetică" a numărului de voturi şi fotolii în instituţiile UE. Oamenii vor ca instituţiile europene să fie mai eficiente şi mai transparente din punct de vedere al legitimităţii democratice. ele înţeleg avantajul de a lucra în cadrul unui colectiv european. Adevărul este că. Această realitate a dus la stabilirea. Reforma instituţiilor UE Chiar şi în absenţa extinderii. în schimb. Mai mult.cele trei "criterii de la Copenhaga" . şi nu o reconsiderare radicală a sistemului. ar trebui ca eforturile UE şi ale guvernelor naţionale să se concentreze pe promovarea schimburilor de experienţă între cetăţeni. în special. Pe lângă criteriile impuse viitorilor membri .În privinţa valorilor şi idealurilor. în 2002. să ratifice rezultatele acesteia. Ea presupune ca mass-media să aibă o atitudine echilibrată şi să fie dispusă să înţeleagă şi să explice atât dimensiunea europeană. astfel ca guvernarea să fie mai aproape de cetăţenii europeni. un al patrulea criteriu al extinderii: capacitatea Uniunii însăşi de a absorbi noi membri şi de a menţine. simbolul libertăţilor şi valorilor pe care doreau să le recâştige. Reforma instituţională este. dar au. în acelaşi timp. în acest sens? Deoarece cel mai important mijloc de promovarea a sentimentului apartenenţei la Europa este o bună înţelegere între popoarele acesteia. în 1993. avântul procesului de integrare europeană. necesitatea şi stringenţa unei pregătiri corespunzătoare a viitoarei extinderi. Poate că nu au suficiente mijloacele economice. în timp ce încurajează ţările candidate la aderare să facă eforturi maxime în vederea viitoarei lor integrări. adusă în prim plan de actuala extindere. Ce poate face UE însăşi. prin luarea unor decizii pertinente la Conferinţa 46 . proveniţi din diverse straturi ale societăţii. noii membri doresc să participe plenar la construirea politicilor şi identităţii politice europene. care ţin cont de extinderea UE. Raportul de faţă subliniază. Carta Drepturilor Fundamentale şi delimitarea competenţelor UE şi respectiv ale statelor membre Convenţia şi-a lărgit problematica de care se ocupa pentru a include şi elaborarea unei noi constituţii a UE. UE are nevoie de reforme instituţionale. la un moment dat. o problemă cheie. Cetăţenii actuali ai UE ştiu foarte puţine despre viitoarele state membre. Uniunea nu este ea însăşi suficient de pregătită într-un domeniu crucial. simplificarea Tratatelor. Pornind de la patru probleme principale . în schimb. printr-un proces care merge mai departe decât metoda interguvernamentală tradiţională şi care include reprezentanţi ai ţărilor candidate la integrare. a Convenţiei privind Viitorul Europei: o nouă încercare a UE de a-şi revizui modul de funcţionare. de asemenea. "Europa" a fost pentru europenii din răsăritul şi centrul continentului. Ce se poate face pentru a încuraja sentimentul unităţii la nivelul Uniunii extinse. Este adevărat ca diferenţa economică mare dintre aceste ţări şi statele UE poate constitui un handicap în calea implicării lor depline în aplicarea anumitor politici europene. trebuie încurajaţi să călătorească şi să studieze în alte ţări europene şi să profite de experienţa câştigată lucrând în străinătate. Tinerii. ca ţări prea ades dominate de vecinii lor mai mari. şi anume acela al instituţiilor şi constituţiei sale. Acest lucru a justificat demersul finalizat cu încheierea Tratatului de la Nisa. Acest raport nu şi-a propus să suplimenteze numărul mare de propuneri şi recomandări discutate în Convenţie.

este vital pentru succesul viitoarei extinderi. Rolul ei nu este acela de a reformula politicile pentru o UE extinsă. din 83 de Directive aprobate de Consiliu. şi nu să prescrie acţiunile şi deciziile necesare. şi EU va continua să aloce asistenţă specială noilor săi membri. ca o cerinţă esenţială. dat fiind că administraţia publică din aceste ţări s-a deteriorat în regimul comunist. O mai bună implementare a politicilor O altă provocare este aceea de a asigura punerea corectă în practică a regulilor şi politicilor comunitare în cadrul UE extinse. şi ratificarea rapidă a rezultatelor de către toţi membrii Uniunii Europene extinse. EU a acordat asistenţa financiară destinată îmbunătăţirii noilor administraţii şi sisteme juridice. în condiţiile în care este nevoie de încredere reciprocă între statele membre pentru buna funcţionare a sistemului UE şi în special a pieţei unice fără frontiere. pentru a permite dezvoltarea viitoare a politicilor UE · consolidarea "metodei comunitare" şi respectarea echilibrului instituţional. în care indică domeniile care se impun a fi îmbunătăţite. în cazul ţărilor candidate din Europa Centrală şi de Est. care să facă UE mai eficientă şi să o aducă mai aproape de cetăţeni. Şi pentru actualele state membre se pune problema punerii în practică. Guvernele actualelor state membre trebuie să îmbunătăţească şi ele modul de aplicare a legislaţiei UE. să fie în stare să aplice regulile şi standardele europene. cu un sistem decizional perfecţionat şi dispunând de mai multă legitimitate democratică. va fi esenţial să se introducă: · o extindere a regulii votului majoritar în Consiliu. aplicarea eficientă a regulilor UE a constituit o temă centrală a pregătirii din etapa de pre-aderare: de fapt. reforma sistemului judiciar pentru a permite cetăţenilor accesul efectiv la instanţele de judecată. Incepând din 1997. acest lucru a constituit un subiect de îngrijorare. cum ar fi nevoia de funcţionari publici calificaţi (şi plătiţi corespunzător). metodele şi constituţia. nu s-a pus această problemă a capacităţii administrative. De data aceasta însă. Pentru viitoarele state membre. care ar fi trebuit transpuse în legislaţia 47 . Convenţia nu poate pregăti absolut toate cele necesare extinderii viitoare. centrul atenţiei s-a deplasat dinspre elaborarea spre aplicarea legilor. şi măsuri de combatere a corupţiei. Asistenţa s-a ridicat la aproximativ 1 miliard de euro în 2002. în mod corect şi eficient. O dată cu restrângerea activităţii legislative a UE într-o serie de domenii şi cu extinderea cu succes a politicilor UE şi către alte domenii (mediu. un răspuns satisfăcător la întrebarea "cum anume" . La extinderile anterioare. atunci când vor deveni membre ale UE. acesta a fost pentru ele principalul "examenul de admitere" pentru a reuşi să devină membre. De exemplu. Convenţia trebuie să stabilească cum anume va decide şi va acţiona UE. Comisia a raportat că. ci de a-i îmbunătăţi modul de organizare. Însă. Mai sunt încă multe probleme de rezolvat de către viitoarele state membre. Comisia monitorizează progresul acestor ţări şi întocmeşte rapoarte anuale. constituie o necesitate urgentă. Transpunerea cu întârziere sau incorectă şi slaba aplicare a legislaţiei contribuie la imaginea publică a unei Uniunii incapabile să obţină rezultate. O constituţie europeană. deşi din alte motive. de exemplu).din perspectiva problemelor instituţionale şi constituţionale ale guvernării europene . Ţările candidate mai au încă multe de făcut pentru îmbunătăţirea propriei administraţii publice în aşa fel încât. Printre reforme.Interguvernamentală care va urma Convenţiei. şi după integrarea acestora. UE a insistat în repetate rânduri asupra capacităţii acestor ţări de a pune corect în practică reglementările şi politicile UE (acquis-ul comunitar). privitoare la piaţa unică.

statelor membre în anul 2000, numai 5 au fost efectiv transpuse în toate ţările membre. Corupţia este şi ea o problemă care afectează actualele state membre. De altminteri, studiile arată că, în unele state membre (precum Grecia, Italia), se pare că situaţia este chiar mai rea decât în unele ţări candidate la aderare11. Concluzie Acţiunea comună la nivelul întregii Europe presupune un efort din partea europenilor, astfel ca aceştia să se înţeleagă mai bine unii pe alţii, să identifice interese comune şi să alunge temerile conform cărora o UE lărgită ar putea duce la pierderea identităţii. Extinderea generează atât nevoia, cât şi ocazia de a "moderniza" sistemul de guvernământ al UE. UE este prinsă între, pe de o parte, provocările generate de schimbarea rapidă a realităţii internaţionale, şi de cealaltă parte, nevoia de a avea o mai bună guvernare şi mai multă legitimitate democratică. Relaţionarea acestor provocări cu necesitatea unei guvernări îmbunătăţite ar putea constitui soluţia novatoare de care are nevoie o Uniune cu adevărat politică. De aceea, se impune: · Elaborarea unui text constituţional clar şi inteligibil, de către Convenţia privind Viitorul Europei. Acesta trebuie să prevadă extinderea regulii votului majoritar, consolidarea metodei comunitare şi respectarea echilibrului instituţional. · O mai bună aplicare a reglementărilor şi politicilor UE de către noile şi actualele state membre, deopotrivă. · Promovarea în mai mare măsură a bunei înţelegeri între cetăţenii Europei, inclusiv a schimburilor de experienţă între persoane; încurajarea tinerilor de a face practică şi de a studia în alte ţări ale UE; consolidarea reţelelor universitare europene.

11

Transparency International, 2003

48

ANEXE

Harta Europei Tabele Date esenţiale despre UE şi viitoarele state membre Sprijinul de care se bucură extinderea în statele membre UE Sprijinul de care se bucură aderarea în viitoarele state membre Comerţul UE cu Europa Centrală şi de Est Creşterea economică în UE şi în viitoarele state membre Cheltuielile bugetare ale UE cu extinderea: perioada pre-aderare Cheltuielile bugetare ale UE cu extinderea: perioada post-aderare Întâlniri şi participanţi 1. Ateliere de discuţii la Institutului Universitar European 2. Consultări cu organizaţii neguvernamentale 3. Vizite în viitoarele state membre Bibliografie

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

49

HARTA EUROPEI

50

a. Slovacă Slovenia EU-15 9 251 78 866 45 227 93 030 64 589 65 300 316 312 685 49 035 20 273 3 237 900 Populaţie milioane 0.8 59.2 12.8 8 828.2 1.5 0. 196.4 58.Tabel 1 DATE ESENŢIALE CU PRIVIRE LA UE ŞI VIITOARELE STATE MEMBRE Suprafaţă km² Cipru Rep. Cehă Estonia Ungaria Letonia Lituania Malta Polonia Rep.6 5.a.7 355.4 2.6 8.0 120.2 13.0 376.4 3.3 136.9 31.394 38.5 18.2 13.9 8 828.9 22.2 2.762 10.4 Produsul Intern Brut miliarde euro pps 10.5 63. 9 200 11 100 16 000 23 200 Note: Produsul Intern Brut (2001) se exprimă în euro şi pps (nivelul puterii de cumpărare) Sursa: Comisia Europeană 51 .5 4.4 30.2 6.0 n.4 10.9 per capita in euro 15 100 6 200 4 500 5 700 3 600 3 800 10 300 5 100 4 200 10 500 23 200 pps 18 500 13 300 9 800 11 900 7 700 8 700 n.5 20.

2002) 52 . total în favoarea.Tabel 2 SPRIJINUL DE CARE SE BUCURĂ EXTINDEREA ÎN STATELE MEMBRE ALE UE Răspunsuri le întrebările: Sunteţi personal. sau total împotriva extinderii Uniunii Europene? Rezultate exprimate ca procent de intervievaţi 1-2 In favoarea 3-4 Împotri va 1 2 Total în Mai favoarea degrabă în favoarea 3 Mai degrabă împotriv ă 4 5 6 Total Depinde Nu împotriv de ţară ştiu ă Italia Irlanda Spania Belgia Danemarca France Media UE-15 Olanda Grecia Luxemburg Germania Portugalia Austria Regatul MB Suedia Finlanda Unit 82 79 73 72 67 66 66 66 66 64 64 62 59 al 54 52 51 12 15 8 18 21 27 21 25 10 23 27 14 32 26 28 27 44 36 16 23 23 12 20 23 30 30 14 6 21 16 23 14 38 43 57 49 44 53 46 43 37 34 50 56 38 38 29 37 8 10 5 12 12 18 14 17 6 14 20 12 24 14 15 18 4 5 3 6 9 9 8 8 4 8 8 2 8 13 13 10 4 1 2 3 3 4 3 2 9 8 2 2 5 2 1 4 2 6 17 7 8 3 9 7 14 6 6 22 5 18 20 18 Sursa: Eurobarometru (Nov. mai degrabă în favoarea. mai degrabă împotriva.

la UE. în UE este un lucru bun sau rău? Dacă mâine s-ar organiza un referendum privitor la aderarea ţării dvs. 2002) 53 .Tabel 3 SPRIJINUL DE CARE SE BUCURĂ ADERAREA ÎN VIITOARELE STATE MEMBRE Răspunsuri la întrebările : Credeţi că integrarea ţării dvs. dvs personal aţi vota pentru sau împotrivă? Rezultate exprimate ca procent din numărul celor care au răspuns Integrarea ar fi un lucru Aş vota bun integrare 67 77 58 52 52 48 47 45 43 43 35 32 69 61 61 53 58 47 62 50 45 39 pentru Ungaria Slovacia Polonia Media pe 10 ţări Lituania Cipru Malta Slovenia Republica Cehă Letonia Estonia Sursa: Eurobarometru (Nov.

8 97.8 .21.4 47.22.6 .5 93.5 389.17.2 .9 67.104.2 56.2 63.2 114.8.6 .8 .7 Exporturi 53.17.Tabel 4 COMERŢUL UE CU EUROPA CENTRALA SI DE EST Miliarde euro Importuri 44. inclusiv Bulgaria şi România Sursa: Comisia Europeană 54 .9 75.16.4 1995 1996 1997 1998 1999 2000 Total 10 ţări din ECE.1 Balanţă .7 90.7 494.8 78.4 .

8 7.0 1.6 0.8 3.0 3.1 1.3 5.2 6.6 3.1 3.3 7.6 4.8 1.5 PIB calculat la preţuri constante şi în moneda naţională Sursa: Comisia Europeană (Decembrie 2002) 55 .Tabel 5 CRESTEREA ECONOMICĂ ÎN UE ŞI VIITOARELE STATE MEMBRE Schimbare procentuală în PIB.3 5.0 2.1 5.4 2001 4.2 4.7 5.8 5.9 -0.2 2.0 3.3 3.1 3. comparativ cu anii precedenţi Cipru Republica Cehă Estonia Ungaria Letonia Lituania Malta Polonia Republica Slovacă Slovenia EU-15 1999 4.8 2000 5.9 4.1 4.5 4.8 -3.2 2.5 -0.

00 0.00 4160. pe plăţi angajate 10 ţări din ECE ( inclusiv Bulgaria şi România).Tabel 6 CHELTUIELI BUGETARE ALOCATE DE UE EXTINDERII: PERIOADA PREADERARE Cheltuieli de pre-aderare (în milioane euro.08 0.00 2800.00 6767. Malta şi Turcia. fără Cipru. Sursa: Comisia Europeană.00 3300. care beneficiază de finanţare separată pentru aderare.008 13200.16 676. cele după 1999. 56 . la preţurile din 2000) 1990-1999 6767.72 0.04 PHARE (Întărirea instituţiilor democratice şi a administraţiei publice) ISPA (Infrastructură de transport şi mediu) SAPARD (Agricultură şi dezvoltare rurală) Total Media anuală Total exprimat în % din PNB-ul UE în 1999 Media anuală exprimată în % din PNB al UE în 1999 Notă : Cheltuielile în perioada 1990-1999 se bazează pe plăţi efectuate.16 2000-2003 6240.16 0.

57 . Estonia. la preţurile din 1999) 2004-2006 Politica agricolă comună Dezvoltare rurală Acţiuni structurale Politici interne din care: Politici existente Construcţie instituţională Facilitatea Schengen Siguranţă nucleară Administraţie Facilitatea specială de finanţare Compensarea bugetară temporară Total angajamente 4682 5110 21746 4256 2642 380 858 375 1673 2398 987 40852 Note: Alocaţia bugetară pentru perioada 2004-2006 corespunzătoare celor 10 ţări care vor adera în 2004 (Cipru. Slovacia. Letonia. Malta). Polonia. Source: Comisia Europeană. Slovenia. Lituania. Ungaria.Tabel 7 CHELTUIELI BUGETARE ALOCATE DE UE EXTINDERII: PERIOADA POSTADERARE (în milioane de euro. ‘Acţiunile structurale’ includ 38 de milioane de euro pentru asistenţă tehnică. nealocate. Republica Cehă.

Dublin (1) Michelle Sutton . centrul Robert Schuman.Director. Germania (1) Marjorie Jouen – Europa Noastră. Institutul Universitar European (3) 58 . Viena (1) Jacques Pelkmans – Colegiul Europei. Institutul Universitar European (3) Rick Van Der Ploeg . Gütersloh. Varşovia (1) Olli Rehn – Centrul pentru Studii Europene. Bruges (1) Wanda Rapaczynski – Preşedintele Agora. Haga (2) Dave van den Nieuwenhof . Berlin (2) Walter Botschatzki – Vicepreşedintele Federaţiei Germane a Patronatelor (1) Ian Clark .Director Cercetare – Centrul de Studii Internaţionale. desfăşurate la Institutul Universitar European. Karlsson – Fost Director. Institutul Universitar European (3) Jan Zielonka .Profesor. Universitatea din Helsinki (2) Janusz Reiter – Centrul pentru Relaţii Internaţionale. Institutul Universitar European (2) Giuseppe Bertola . Varşovia (1) Mara Silina – Biroul European al Mediului. Institutul Universitar European (1) Anna Triandafyllidou – Director de Proiect. Atena (1) Alexander Italianer . Afaceri Europene. Ateliere de discuţii la Institutul Universitar European Următoarele persoane au participat la o serie de ‘seminare’ despre extinderea UE. idei şi sfaturi valoroase.Profesor. Centrul Robert Schuman. Suedia (1) Delia Meth-Cohn .DG pentru mediu. 89 februarie şi 18-19 februarie. Comisia Europeană (1) Franklin Dehousse – Institutul Regal de Relaţii Internaţionale. Institutul Universitar European (3) Wim Van Aken – Asistent Cercetare.Economist Corporate Network. Institutul Universitar European (1) Alina Mungiu-Pippidi – Bursier. Comisia Europeană (1) John Vassallo – Director. prezidate de Wim Kok. în perioada 9-10 ianuarie. actualmente Ministru de Finanţe. Haga (1) Helen Wallace . Comisia Europeană (1) Josef Janning – Fundaţia Bertelsmann. Paris (1) Bengt O. Bruxelles (3) Joost Klarenbeek – Ministerul Afacerilor Externe. a numărului de întâlniri la care aceştia au fost prezenţi) Deşi responsabilitatea elaborării raportului final revine integral preşedintelui.Secretariatul General pentru Grecii din Străinătate. participanţii la aceste seminare au contribuit cu informaţii. University College.Ministerul Afacerilor Externe. Institutul Universitar European (1) Graham Avery .DG pentru Justiţie şi Afaceri Interne.Profesor. Florenţa. între paranteze. Bruxelles (1) Fritz Verzetnitsch – Preşedintele Confederaţiei Europene a Sindicatelor (1) William Wallace .DG pentru Extindere. Bruxelles (1) Alain Servantie . Institutul Universitar European (1) Wojciech Sadurski . Institutul Universitar European (1) Michael Keating .DG pentru Probleme Economice şi Financiare. Bruxelles (1) Richard Sinnott – Institutul pentru Studierea Schimbării Sociale. Bruxelles (1) Françoise De La Serre .Profesor. Judy Batt – Universitatea din Birmingham (1) Christoph Bertram – Institutul de cercetare a Stiftung Wissenschaft und Politik.Bursier. Comisia Europeană. Budapesta (2) Athanassia Ioannou . Londra (2) Andras Inotai – Institutul de Economie Mondială.London School of Economics (2) John Wyles – Gplus Europe.Profesor. 2003 (cu menţionarea. Paris (1) Fernando Fernandez – Universitatea Europeană din Madrid (1) Heather Grabbe – Centrul pentru Reformă Europeană. GE Europe.Întâlniri şi participanţi 1.

în fosta regiune Sudetă din Republica Cehă.POSTEUROP: Johannes Martin Pouw Federaţia Marketing European Direct .Will Phelan – Asistent Cercetare.FEDMA: Alistair Tempest Asociaţia Europeană de Media . 2003 : Asociaţia Camerelor Europene de Comerţ şi Industrie .UNICE: Monique Julien Masa Rotundă Europeană . Festivitatea a inclus o masă rotundă cu liderii locali şi regionali din Polonia. 6 martie. 59 . Comitetul General pentru cooperare Agricolă al Uniunii Europene . pentru a ţine o cuvântare la o conferinţă pe tema extinderii UE. Germania şi Republica Cehă. Institutul Universitar European (3) 2.AVSO: Jana Hainsworth Caritas Europa: Marius Wanders. Pe 25 februarie. Jacqueline Tordoir Comisia Bisericilor pentru Imigranţii din Europa . a vizitat Budapesta.CPME: Engwirda Tiddens Confederaţia Sindicală Europeană .AEA: Ulrich Schulte-Strathaus Asociaţia Lucrătorilor Poştali Europeni .COPA/COGECA: Dimitri Barua Biroul European al mediului . a vizitat Liberec. Asociat UE: Dick Oosting Federaţia Internaţională a Ligilor pentru Drepturile Omului. o discuţie cu studenţii din aceste ţări şi o dezbatere publică generală. Bruxelles. organizată de Delegaţia Comisiei Europene.CEC: Michel Baudoux Comitetul Organizaţiilor Profesionale Agricole ale Uniunii Europene.CEA: Susanne Czech Federaţia Europeană a Pieţelor de Valori . precum şi cu presa.CCACE: Bruno Roelants Eurocities: Bilyana Raeva Comisia Bisericii şi Societăţii a Confreriei Bisericilor Europene: Peter Pavlovic 3. la graniţa cu Polonia şi Germania.ERT: Jean Martin Confederaţia Industriilor Alimentare şi de Băuturi a UE .CIAA: Jean Martin Federaţia Bancară a Uniunii Europene: Nikolaus Boemke Comitetul European pentru Asigurări . unde a ţinut o prelegere la Fundaţia Ungară pentru Studii Europene (“Europa 2002”). Julie Hetsens Uniunea Confederaţiilor Patronale şi Industriale din Europa .FESE: Paul Arlman Asociaţia Liniilor Aeriene Europene .EEB: John Hontelez Amnesty International.FIDH-AE: Cécile Coyez Asociaţia Organizaţiilor de Voluntariat .FEB: Ger de Ridder Organizaţia Europeană a Consumatorilor .BEUC: Willemien Bax Consiliul European al Profesiunilor Liberale . şi cu presa. pe 24 februarie 2003.CEPLIS: Frédéric Destrebecq Comisia Permanentă a Doctorilor Europeni . urmată de o întâlnire cu presa.CCME: Arrien Kruyt Platforma Socială – Platforma ONG-urilor Sociale Europene: Gordon Deuchars Comitetul de Coordonare al Asociaţiilor Europene a Cooperativelor . organizată de Institutul Cultural Italian în colaborare cu Universitatea Carol şi Şcoala de Economie din Praga. El s-a întâlnit cu politicieni cehi şi lideri de opinie. S-a întâlnit cu politicieni şi alţi lideri de opinie unguri.ETUC: Grigor Gradev Confederaţia Europeană a Cadrelor superioare . Vizite în viitoarele state membre Wim Kok a vizitat Praga. unde a participat la o “Zi dedicată Europei”. Consfătuiri cu organizaţiile neguvernamentale Participanţi la întrunirea prezidată de Wim Kok. Asociaţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului .Eurochambres: Paul Skehan. Pe 11 martie.

Florence.. Security and Justice in an Enlarged European Union. EU-Beleid na Uitbreiding. July 2002... Garibaldi. and Coussens. 2003. Does Enlargement Matter for the EU Economy?. Trafficking in Immigrants: A European Perspective. and Cameron. and Spilimbergo. Brussels.l. J-L. and Coricelli. De La Fuente. London. 2002.. 2002. Fitzegerald. A. EUI policy paper. 2001. 2002. Brücker. A Strategy for Improving Political Leadership in the EU.l. Transition Report 2002. Berlin. and Apap. Nicosia. 1998.1998. European Commission. Barysch. Vol. G.Bibliografie Lista selectivă a principalelor publicaţii consultate pentru pregătirea prezentului raport. 2000. London.C. and Krok-Pszkowska. K. The Long-Term Implications of EU Enlargement: The Nature of the New Border. Avery. Campos. Supplement 5/97.. Barysch. Boxes: Why CSFP and CEDSP do not matter that much to the EU Candidate Countries. 2003. et al. Transition Report 2000. Compte-rendu: Réunifier L'Europe. Edwards. CEPR Policy Paper. K. pp. M. Enlargement Papers. G. Journal of Economic Literature... Who's Afraid of the Big Enlargement? Economic and Social Implications of the European Union's Prospective Eastern Expansion. Brussels.. Avery. CER. The Enlargement of the European Union. Europe’s Security & Defence Policy and Enlargement: the Ghost at the Feast?. Athenes. CER.. 60 . Coricelli. Prague. Sheffield. Bridging the Leadership Gap. Notre Europe. F. 1999. LIV:(4). Anderson. 'EU enlargement: 'The last Lap'. European Bank for Reconstruction and Development. London. G. No 01/5. F. 2001. XL (September 2002). Brussels. No. Transition Report 2001. Boeri. J-L... London. H. T. European Commission. EUI working Papers No. A. London. Deutsche Bank. Dehaene. 2002. A. 2002. A.. 2000. Brussels. J. 'Agenda 2000: For a Stronger and Wider Union'. G. J.. 2002. European Bank for Reconstruction and Development. 793-836. Amato. Bertelsmann Foundation. H. Arnoud. Boeri.. 2002. Hanson J. Brussels. No. 'The Enlargement of the European Union. Reuniting Europe or Europe's Quest for Identity/ies... New Designs For Europe. Avery.. s.... 1999.8. Vol. European Bank for Reconstruction and Development. s. Deutsche Bank Research EU Enlargement Monitor: Central and Eastern Europe. R. What We Don't and What We Should'. CER. Prospect.. P.F. Dehousse. 2001. Florence. Marco-Economische Verkenningen 20022003.l. H. Unia and Polska. An Economic Study for the Maltese Business Community. W. 5. Benefits of EU Accession for Cyprus. J. Cost and Benefits. 'Growth in Transition: What We Know.. 'Endgame for EU Enlargement'.. 1999. Florence. Saint-Paul G. The political Dimension of EU Enlargement: Looking Towards Post-Accession... and Brücker. CEPS policy paper. Den Haag. A. 2003. Barysch. Opportunities and Threats'. P. Groupement d'études et de recherches. inclusiv lucrările prezentate de participanţii la seminarele de la Institutul Universitar European. Paris. Bulletin of the European Union. and Grabbe.. Centraal Planbureau (CPB)... Research and Policy Unit. T. 2000/69. European Integration Consortium. London. K. 3-15. Striking a Balance between Freedom. and Dehaene. J-L. Candidate Countries Eurobarometer 2002.. Di Nicola. Bertola. 2002. F. Arnaud. Florence. 7. European Commission. European Commission. Jimeno.. pp. J-L. J. Bayar. DG EcFin. Final Report. and Batt... F.. Colloquium on Cross-border Crime in Europe. Notre Europe. s. 2001. The Impact of Eastern Enlargement on Employment and Labour Markets in the EU Member States. London. G. N. Studia Diplomatica. 2000. 2002. G.. Dunay. London. Who's Ready for EU Enlargement?. Doldao. 'Runaway costs or willingness to reform–the Two Sides to Enlargement'. 2002. 2001. Portes. 2002.

2002.. Die Europäische Union. Brussels. Stockholm. Friends of the Earth and European Environmental Bureau. forthcoming. Gallup Europe.H.. Cambridge. The diffusion of a western model?. December 2002. Groupement d'études et de recherches. London. Gianella. 2002.. Hodess. Transparency International. London. July/August 2002.l. Keating. C. Inotai. The Grand Enlargement and the Great Wall of Europe. European Environmental Bureau. Geremek. s. Pour L'Europe Réunie. 2002. H. Will EU Enlargement Make Europe Sustainable?. Strategic Issues of EU Enlargement. Countries acceding in 2004. H. Brussels. Summary of the Seminar. Prospects and Risks. Mair. J. Lausanne. s. 1998. Tallinn. T. and Vicard. 2003. P. Impact of EU Accession on the Economic Co-operation Among the New Member Countries. The prospects for new members to join the euro. 2003. Amsterdam. Paper presented in Warsaw. Forum. Fragen zur Erweiterung.).d... s.. Brussels. European Cultural Foundation. 2002. L. 29.. Vienna. forthcoming. EGI (Europäisches Gewerkschaftsinstitut). The Regional Challenge in Central and Eastern Europe.). s. EU Accession and the Environment: an Introduction. s. Vienna Declaration on Rural Development in an Enlarged Europe. J-D. SEC (1997) 1608. 2002. 'Participatory Democracy.. Report to the Expert Group on Public Finance. Langewiesche and A. Bertelsman Stiftung. Budapest. Grabbe.. V.l. in R.l. Jan. M. Dossier No. Briefing Note. Special Taux de Change.. Keating.European Commission.. J... Vertretung der Europaische Kommission in der Bundesrepublik Deutschland. 61 .. J. 2002. Inotai. A. Brussels. Enlargement. s. Essential for Sustainable Development'. October 16. M. Brussels... Recreating Europe. Giuliani. H. A. 2002. Kühnhardt.l. EBRD Working Paper. 2002. 2003. What Price Enlargement? Implications of an expanded EU. Zur politischen. Towards an Enlarged Union.(ed. London. Ministry of Finance. 2003. Policies for Culture. s. B. Janning. Fankhouser. R. s. Enlargement and Environment: Questions and Answers.l. Europe.). Global Corruption Report 2003.. Investment Needs. and Zielonka. Budapest. s. The Enlarged European Union. European Commission. Flash Eurobarometer 132/2 Enlargement of the European Union. 2002. 2002. Revue d’Élargissement. Jouen.. Hager. S. L’Élargissement de l’Europe: quelques conséquences pour la France.. Paris. wirtschaftlichen und sozialen Dimensionen der EUErweiterung. 2001. Toth (hrsg. A. B. A. Territorial Restructuring and European Integration. London. 1997. European Commission.d.. DG Env. Gains for European Union from Eastern Enlargement. CER. September 2002. The European Union’s Policy towards Central and Eastern Europe..). Notre Europe. A. European Environmental Bureau.(ed. Karlsson. 2003. 2002. Berlin. Guide to the approximation of the European Union environmental legislation. Strategy Paper for a wider Europe.(ed. Regionalisation in Central and Eastern Europe. Compte-rendu: Voix d'Europe.. CER. and Lavric. 2000. 'Wirtschaftliche Aspekte: Kosten und Nutzen'. Beyond EU enlargement. 1998. 1998. Paying for the Green acquis. Diversity and Adaptation. European Commission. M. European Environmental Bureau. The Copenhagen Deal on Enlargement. paper presented in The Hague 2003. Profiting from EU enlargement.d. 2001. Mayhew.. Fondation Robert Schuman. Ilves.. Grabbe. Brussels. 2003. United We Stand. Inotai. Munich. Jouen. January 2003.. Jan. W. Grabbe..l. Die Einheit Europas. plaidoyer pour l'Élargissement. L.. M.. CER. and Hughes. Inotai. The Investment Climate for Climate Investment. Paris. EEB Newsletter Metamorphosis.

September 2002. pp. Reed. 2001. London. Sussex European Institute Working Papers. J. in: Nature and Environment. et al. Den Hague. WRR. Widening and Deepening: the Challenge of EU enlargement. A. Verheijen. vol. 2000. s.l. UNDP Regional Early Warning Report Southeastern Europe. Implementation and Immigrant Survival Strategies. J. Leiden. Bonn. A.. Action Plan for the Conservation of the Brown Bear in Europe (Ursus arctos). Administrative Capacity Development.).. Wallace.. Corruption and EU enlargement: Who is Prepared?. Nahuis... 340-362. Sedelmeier. A. I. WRR. 2002. Reports to the Government. Royal Institute of International Affairs. B. Piorko. 1998. Policy-Making in the European Union. and Sie Dhian Ho. Albanian and Polish Migration to Italy: The Micro-Processes of Policy. Oxford.. s.. 2002. Nilson. s. J. One Size fits all?. 2003. Dimensions and Managements.The Costs and Benefits of Polish Accession to the EU in the Field of Justice and Home Affairs. and Sie Dhian Ho. 427-460. an Industry Level Assessment of EU enlargement.Michalski. European Governance. Nunez Ferrer. U. Principles and Recommendation from the European Consultative Forum on the Environment and Sustainable development. The European Community: the Challenge of Enlargement. 2002. Europeanisation. Economic Implications of Enlargement. A.(ed. Accession to the Internal Market.114. Scientific Council for Government Policy. Monar. 'Charter and Enlargement'. Jan. 2000. 2000. Romanian Academic Society. Monar.l. European Law Journal. Monitoring the EU accession process: Judicial Capacity. New York.l. and Spohn. EU Justice and Home Affairs in Eastern Enlargement: The Challenge of Diversity and EU Instruments and Strategies. J. New York.G. Den Haag.. CPB Discussion Paper. 2003. Warsaw.. Integrating Poland in the Area of Freedom. October 2000. 62 .. 2. J. H. J. Geneva. R. 1.. Open Society Institute.. WRR. H.. Open Society Institute. The Lisbon Review 2002-2003: An Assessment of Policies and Reforms in Europe. 2001. World Economic Forum. Ministerie van Buitenlandse Zaken. Florence. The Lisbon Scorecard III: The Status of Economic Reform in the Enlarging EU. Pelkmans. 2001. A. The Hague. Sussex.. 2002. Piorko. 2003.d. Bruges. Many Organisations. and Van Halem. De Staat van de Europese Unie. in: H. Replacement Migration: Is it a solution to declining and ageing populations?.l. 2002. D. Strategy or Second Thoughts. ZEI Rheinishe Freidrich WilhelmsUniversität.G..S. Von Hagen. The Hague. Oxford. Enlargement-Related Diversity in EU Justice and Home Affaires: Challenges. Wallace and W. 2001. Changes in Boundary Constructions between Western and Eastern Europe. No. and Kosic. Population Division Department of Economic and Social Affairs. (ed. and Wallace. Council of Europe.. pp. London. Oct.. Sadurski.. Ministère des Finances Français. Eastern Enlargement. National Identities and Migration. United Nations Secretariat. et al. Triandafyllidou. CES Discussion Paper... M. Paris. and Wallace.d.J. No. Argumentaire Économique et Commercial sur L’Élargissement de L’Union européenne. J. 2002. WRR.. no. 2002. W.). s. 8. s. Security and Justice. W. A Race Against Time?. 2003. H. I. CER. A. 3. s.. Q. Gros.. 2003. The Hague. 'Corruption and Organised Crime in South East Europe. towards a pan-European Union. Open Society Institute. Bruges European Economic Policy (BEEP) Series Briefing No. Few Results'. Swenson . Decision-making in EU Justice and Home Affairs: Current Shortcomings and Reform Possibilities. 2000. Pelkmans. 1992. Triandafyllidou. Steunenber. M. Long-Run Economic Aspects of the European Union' s Eastern Enlargement. Murray..

(ed. s. Wagener. 2003.. 63 . An agenda for Accession. Enlarging and reshaping the boundaries of the European Union. 2001.. Wolf. Institutional Engineering. 2000. 2002. Poland and Ukraine.Wacziarg. Policy Making in the European Union.. WWF Accession initiative. Washington. Open Society Institute.. s. 1. s.. pp. Vol XV (September 2002). Beyond Borders. 2002. R. Wolczuk. World Development Report 1999/2000. 907-918. K and Wolczuk. 2002.. 2000.. J. Royal Institute for International Affairs. Democratic Consolidation in Eastern Europe. 'The Elusive Quest for Growth'. pp. and Wallace W. 87-104. Wallace H. R. vol. J. Journal for Economic Literature..). 2002. Judges for a New Order: The Case for Continued Monitoring after Membership. Oxford.. Oxford. 2000. G. London.l. Europe unbound.. World Bank.).. Wallace H. J. T. Zielonka. Sussex European Institute Working Papers. London. World Wild Fund For Nature. Zielonka.l.l. s. London. Treasures for the New Europe. s. World Wild Fund For Nature. Sussex. 2001. Waters. 1998. (ed. A strategic Partnership in a Changing Europe?.d. The Future of European Agriculture. EU Enlargement Enriches the EU. World Wild Fund For Nature.l. Coming to terms with a larger Europe: Options for economic integration. Widening Circles. Entering the 21st Century.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful