EXTINDEREA UNIUNII EUROPENE

*** REALIZĂRI ŞI PROVOCĂRI

Raport prezentat de Wim Kok
Comisiei Europene

Wim Kok s-a născut în 1938 la Bergambacht. Înainte de a intra în politică, a activat în mişcarea sindicală, fiind preşedinte al Federaţiei Sindicatelor din Olanda şi preşedinte al Federaţiei Sindicatelor Europene. A fost membru al Parlamentului şi lider al Partidului Muncii (PvdA) din Olanda, precum şi vice-preşedinte al Internaţionalei Socialiste. Din 1989 până în 1994 a deţinut funcţiile de ministru de finanţe şi Vice-Prim Ministru, iar din 1994 până în 2002 a fost Prim Ministru al Olandei.

2

CUPRINS
Introducere de Wim Kok Obiectivele raportului meu De ce extinderea ? Contextul actual Abordarea mea O agendă în cinci puncte Rezumat Pace şi stabilitate la scară continentală Acţionând împreună ca europeni Relansarea economiei Pentru o Europă mai sigură Politica de vecinătate Rolul Europei în afacerile internaţionale Construirea Noii Europe De ce se extinde UE De ce doresc ţările să adere Extinderile anterioare Actuala rundă Cetăţenii şi Uniunea în curs de extindere Actualii membri Viitorii membri Întrebări adresate frecvent Economia, piaţa forţei de muncă şi finanţele Efectele economice Comerţul Investiţiile Migraţia şi piaţa muncii Uniunea economică şi monetară Strategia de la Lisabona Costurile bugetare Calitatea vieţii Securitatea internă Mediul înconjurător Securitatea nucleară Standardele alimentare Europa în lume Politica externă şi de securitate Relaţii economice internaţionale Politica de vecinătate Acţionând împreună în Europa Probleme de identitate Reforma instituţiilor UE O mai bună punere în practică a politicilor

1

2

3

4

5

6

3

7. Consultări cu organizaţii neguvernamentale 3. 3.Anexe Harta Europei Tabele 1. 6. Ateliere de discuţii la Institutul Universitar European 2. 4. Vizite în viitoarele state membre Bibliografie 4 . Date esenţiale cu privire la UE şi viitoarele state membre Sprijinul de care se bucură extinderea în statele membre UE Sprijinul de care se bucură aderarea în viitoarele state membre Comerţul UE cu Europa Centrală şi de Est Creşterea economică în UE şi viitoarele state membre Cheltuielile bugetare UE destinate extinderii: perioada pre-aderare Cheltuielile bugetare UE destinate extinderii: perioada post-aderare Întâlniri şi participanţi 1. 5. 2.

Graham Avery a fost îndrumătorul şi raportorul proiectului. al contactelor cu organizaţii neguvernamentale din Europa şi vizitelor în viitoarele state membre. asistat de Wim Van Aken şi Will Phelan. Doresc să mulţumesc personalului Centrului Robert Schuman pentru Studii Avansate din cadrul Institutului Universitar European din Florenţa pentru pregătirea şi publicarea acestui raport şi pentru organizarea unei serii de întâlniri cu experţi. În scurtul timp pe care l-am avut la dispoziţie (patru luni). Din numărul mare de experţi care au participat. 5 . În final.Mulţumiri Am fost invitat de Romano Prodi. care m-a ajutat în contactele cu presa. Membru al Comisiei Europene. la el şi-au adus contribuţia multe persoane şi organizaţii. beneficiind de consultanţa şi încurajările date de Helen Wallace şi Jan Zielonka. rezultatul unei serii de întâlniri cu experţi din diferite ţări şi din diferite domenii. Îi sunt recunoscător lui Günter Verheugen. Heather Grabbe. să depun acest raport până la sfârşitul lunii martie 2003. Preşedintele Comisiei Europene. Andras Inotai şi Olli Rehn. Deşi responsabilitatea asupra raportului îmi aparţine. am luat în considerare o gamă cât mai largă de puncte de vedere. precum şi lui John Wyles de la GPlus Europe. responsabil cu extinderea. precum şi oficialilor din departamentul său şi din alte departamente ale Comisiei care au ajutat la pregătirea acestui raport. menţionându-l aici în mod special pe Alain Servantie. Fernando Fernandez. La Centrul Robert Schuman. care mi-au acordat cu generozitate din timpul lor şi m-au sfătuit în ultimele etape ale raportului. îi mulţumesc lui Joost Klarenbeek de la Ministerul Afacerilor Externe din Olanda care mi-a acordat un ajutor indispensabil pe tot parcursul proiectului. pentru sprijinul acordat. aş dori în mod deosebit să aduc mulţumiri lui Christoph Bertram.

Ce anume va asigura succesul procesului de extindere? Ce trebuie făcut pentru obţinerea unor beneficii maxime şi evitarea unui succes parţial sau chiar a unui eşec al acestui proces ? Scopul meu este să expun principalele domenii în care UE trebuie să elaboreze o strategie în vederea realizării cu succes a extinderii. Unele din întrebările adresate vizează probleme de bază ale integrării europene. El este similar unei fuziuni din lumea afacerilor: adevăratul test al succesului ei este atunci când devine o realitate de zi cu zi pentru cei care muncesc acolo. atât membrii mai vechi. Extinderea UE pentru a cuprinde mai multe ţări va fi însoţită de o pierdere a identităţii naţionale ? Va fi oare posibil să se ia decizii în cadrul UE dacă aceasta va număra atât de mulţi membri ? Oare extinderea va ajuta UE să-şi facă mai puternic auzit glasul pe plan mondial ? Pe măsură ce se apropie de momentul extinderii. Acest proces în care societăţi şi popoare sunt aduse laolaltă începe acum. În primul rând. Războaiele şi atrocităţile din fosta Iugoslavie au demonstrat ce pot să-şi facă europenii unii altora atunci când forţele dezintegrării sunt lăsate să devină mai puternice decât dorinţa de unitate. stabilităţii şi prosperităţii de care ne bucurăm astăzi. reunificarea continentului european. el încearcă să ofere răspunsuri la numărul mare de întrebări adresate de cetăţeni pe parcursul procesului de ratificare pentru aderarea a zece noi membri la 1 mai 2004. În toată această perioadă. costurile şi riscurile potenţiale implicate de acest proces. ci şi obstacolele. raportul abordează principalele provocări pe care le presupune extinderea. Chiar dacă percepţia generală a populaţiei asupra extinderii este pozitivă. În al doilea rând. Iată de ce este nevoie de o agendă foarte clară pentru gestionarea schimbărilor într-o Uniune Europeană extinsă. De ce se măreşte UE de la 15 la 25 (şi într-o etapă ulterioară mai mulţi) membri ? Care vor fi efectele extinderii asupra vieţii de zi cu zi a cetăţenilor? Sunt speranţele şi îndoielile exprimate în actualele şi viitoarele state membre întemeiate ? Astfel de întrebări puse de cetăţeni merită un răspuns serios. Aderarea a 10 ţări în 2004 este numai o etapă într-un proces care a început cu mai bine de un deceniu în urmă şi care va continua încă mulţi ani de acum încolo. este necesar ca procesul de informare să continue. de fapt. Înţeleg cât de mult am câştigat în urma procesului de integrare europeană în ultima jumătate de secol. divizat în urma ultimului război mondial. cât şi cei mai noi au realizat progrese semnificative. Am fost un european convins toată viaţa mea. 6 . UE trebuie să răspundă la aceste întrebări. Unele amintiri din tinereţea mea sunt legate de ultimul război mondial şi sunt conştient de valoarea păcii.INTRODUCERE Obiectivele raportului meu Prezentul raport analizează implicaţiile şi provocările legate de apropiata extindere a Uniunii Europene (UE). Au existat în trecut şi alte valuri ale extinderii într-o Europă divizată. deşi rămân încă multe de făcut. Scopul pe care l-am urmărit este să prezint într-o manieră echilibrată nu numai avantajele şi oportunităţile oferite de primirea de noi membri în UE. dar actualul proces de extindere ajută la îndeplinirea visului părinţilor fondatori ai UE: o Europă unită şi liberă. De ce extinderea ? Extinderea este proiectul cel mai ambiţios întreprins de UE: el reprezintă.

stabilitatea şi democraţia din Europa Centrală şi de Est au dus deja la obţinerea unor beneficii semnificative. În strategia de la Lisabona. cu condiţia ca UE să răspundă provocării cu care se confruntă în prezent. UE nu reuşeşte să răspundă în mod corespunzător preocupărilor cetăţenilor. Pe plan extern. Dar reîntoarcere în Europa a fost mai mult decât un simbol pentru aceste popoare: perspectiva aderării. UE nu a jucat nici un rol în abordarea problemei Iraq-ului. care la rândul său reprezintă fundamentul stabilităţii pe termen lung în regiune. Aceste beneficii vor fi consolidate şi sporite. există un sentiment tot mai puternic de nesiguranţă şi o teamă crescândă de necunoscut. coeziunea internă şi rolul său extern. Dar dacă ne luăm răgazul necesar pentru a reflecta. Pentru popoarele din actuala Uniune Europeană. extinderea Uniunii Europene este. Perspectiva acestei ancore de stabilitate a fost o condiţie prealabilă a refacerii prosperităţii economice. Pentru popoarele din Europa Centrală şi de Est. aspirau să se reîntoarcă. vom vedea că această viziune se confundă cu însuşi scopul urmărit de UE şi de extinderea sa: reunificarea popoarelor din Europa într-un cadru constituţional care să le încurajeze să muncească împreună în condiţii de pace şi stabilitate. în prezent cea mai importantă chestiune de politică externă din lume. iar unele structuri asociate cu un sentiment de securitate au dispărut. mai bine de o generaţie. liderii Uniunii Europene şi-au declarat obiectivul de a deveni cea mai competitivă şi cea mai dinamică economie din lume bazată pe cunoaştere. iar şomajul se încăpăţânează să rămână la cote ridicate. Dar drumul acestor popoare către Europa nu a fost uşor.În consecinţă. Climatul actual însă este departe de a fi ideal pentru noile ambiţii sau marile idei. împlinirea unei viziuni – o viziune care este mult prea uşor dată uitării atunci când securitatea şi prosperitatea în Europa sunt considerate a fi ceva de la sine înţeles. investiţii. ci şi al prosperităţii: dezvoltarea rapidă a comerţului a contribuit la crearea de oportunităţi pentru libera iniţiativă. Contextul actual Extinderea are loc într-un moment în care UE se confruntă cu provocări majore în ceea ce priveşte performanţa sa economică. nu numai pe planul securităţii. atât pentru membrii mai vechi. În politicile sale interne. ca membru. Avem nevoie de un sistem de guvernare care să realizeze un echilibru mai bun între cele două cerinţe înrudite: eficienţă şi legitimitate democratică. În rândul cetăţenilor Europei. Motorul dezvoltării în Europa aproape că s-a oprit. cel puţin în actualele state membre. Economia mondială trece prin momente dificile. UE trebuie să se reinventeze. Membrii săi au fost în mod vizibil profund 7 . Lumea nu stă în loc să ne aştepte. date fiind lipsa de voinţă politică şi dificultatea procesului decizional. Europa simboliza valorile la care cei care au trăit. o dată cu realizarea extinderii în 2004. dar până în prezent aceste cuvinte nobile nu au fost însoţite de reformele structurale necesare pentru o creştere stabilă pe termen lung şi pentru un răspuns dinamic la globalizare. într-un număr de domenii. cât şi pentru cei noi. Procesul de transformare a determinat schimbări masive în întreaga Europă Centrală şi de Est: nu toată lumea a beneficiat în egală măsură de noile oportunităţi apărute. noi locuri de muncă şi o creştere economică marcată în Europa Occidentală. după părerea mea. Costurile reale ale extinderii nu pot fi cuantificate prin prisma bugetului UE: efectele cele mai considerabile ale adaptării au fost deja resimţite în viitoarele state membre. Rezultatele Convenţiei privind Viitorul Europei vor fi cruciale. în perioada Cortinei de Fier şi a Războiului Rece. la UE le-a ajutat să transforme în ireversibilă opţiunea lor pentru o democraţie pluralistă şi o economie de piaţă şi le-a încurajat să meargă mai departe pe calea reformei.

intern şi extern – însoţesc procesul de extindere al UE. în afacerile internaţionale. ca urmare a neratificării sale de către oricare din membrii UE. A devenit de asemenea clar pentru mine că trebuie să ne mutăm centrul atenţiei în ceea ce priveşte abordarea politicilor UE şi să avem în vedere încă de pe acum situaţia unei UE extinse – viitoarea Uniune Europeană a celor 25. Aceste probleme nu sunt cauzate de extinderea UE. pentru a asigura dezvoltarea. în interesul cetăţenilor ei. Discursul în care se vorbeşte de “actualii membri” şi de “ţările candidate” este deja depăşit şi trebuie să privim înainte la situaţia din viitor. ea va rata – poate pentru totdeauna – şansa de a face Europa mai puternică şi mai sigură. în prezentul raport folosesc ori de câte ori este posibil sintagma “viitorii membri” mai degrabă decât “ţările candidate”. Dacă UE nu continuă reformele şi ajustările pe care le impune acum extinderea. În vreme ce statele membre au jucat. Această situaţie este inacceptabilă pentru cetăţenii Europei. un rol major în această chestiune. În plus. individual. UE şi instrumentele sale de politică externă nu au jucat absolut nici un rol. Aceste trei provocări majore – pe plan economic. să răspundă în mod efectiv cerinţelor cetăţenilor şi să îşi definească rolul politic în lume. pe scena internaţională. De aceea cred că a venit timpul să elaborăm o nouă viziune în legătură cu ceea ce poate să facă Europa cu noii săi membri şi modul în care trebuie să procedeze. când noii membri vor fi parteneri. Acţionând împreună în Europa: este necesar să perfecţionăm procesul de luare a deciziilor şi trebuie să dăm dovadă de hotărârea şi voinţa politică necesare pentru a elabora politici cu adevărat europene într-o Uniune Europeană extinsă. ar constitui un eşec politic major pentru Europa. O agendă în cinci puncte Beneficiile şi oportunităţile oferite de extindere depăşesc cu mult potenţialele obstacole. acest fapt ar presupune costuri considerabile atât pentru UE. Din acest motiv. Abordarea mea Cred că amploarea apropiatei extinderi a UE ne oferă ocazia să abordăm provocările într-o manieră decisivă. Relansarea economiei europene: avem nevoie de mai multă inovaţie şi reformă. Consider că noii parteneri mai au încă o serie de lucruri de făcut pentru a finaliza pregătirile pentru aderare. Extinderea poate să fie un catalizator pentru rezolvarea unora din problemele Europei aflate încă în suspensie. Un proces de extindere gestionat necorespunzător ar fi însă aproape la fel de nefast. costuri şi riscuri implicate de acest proces. Strategia pe care o am în vedere pentru gestionarea schimbării poate fi rezumată în cinci teme: 1. mai rău. Ea poate să ne ofere dinamismul necesar pentru a face un salt înainte. 2. economice şi politice. cât şi pentru ţările candidate. O întârziere a acestui proces sau abandonarea sa. Ceea ce face însă viitoarea extindere este să ne oblige să le abordăm şi în unele cazuri ne poate ajuta să găsim soluţii. acumulată în domeniul reformelor sociale. al vecinilor săi şi al lumii. 8 . competitivitatea şi crearea de noi locuri de muncă în cadrul unei pieţe extinse. Uniunea Europeană trebuie să îşi recâştige dinamismul şi competitivitatea economică. Ponderea economică a UE trebuie să fie dublată şi de afirmarea vocii sale pe plan politic. Cred însă că la rândul nostru avem multe de învăţat din recenta lor experienţă.divizaţi. Europa în ansamblul ei a fost inexistentă. Extinderea este actul de politică externă de cel mai mare succes pe care l-a întreprins UE.

uneori. în cadrul unei Uniuni Europene lărgite. dar şi obligaţii – limbajul în care folosim formulările “noi” şi “voi” trebuie să treacă la un alt registru: “noi împreună” într-o Europă lărgită. oferind standarde superioare şi o securitate sporită. 4. În perioada care ne mai desparte de momentul aderării noilor membri în mai 2004 avem şansa unică de a pregăti succesul acestei extinderi şi de a-i implica pe viitorii membri în această pregătire. schimbările importante vor fi de ordin psihologic. Dezvoltarea parteneriatului cu vecinii noştri din Europa: pe măsură ce frontierele UE se extind. care o poate face să funcţioneze mai bine. să dea rezultate mai bune pentru cetăţenii săi şi să devină un actor în afacerile internaţionale – cu condiţia să nu rateze această şansă. Pentru realizarea acestui proiect ambiţios este nevoie de un plan coerent. accentul s-a pus în trecut pe ”acquis” – îndemnuri şi sfaturi adresate viitorilor membri cu privire la modul în care trebuie să aplice reglementările europene. Iată de ce supun Comisiei Europene şi celorlalte instituţii europene recomandările cuprinse în prezentul raport. fără a pierde din vedere necesitatea de a avea nişte obiective comune şi. avem nevoie de o politică de vecinătate care să propage prosperitatea şi stabilitatea în jurul nostru. Ceea ce propun eu necesită un efort de înţelegere atât din partea vechilor membri. cât şi a noilor membri. coerenţă şi influenţă pe arena internaţională. Actualul proces de extindere este diferit de cele anterioare deoarece el face ca Uniunea Europeană să treacă la o nouă scară de activitate: o scară de operare la nivel continental. Pentru noii membri. 5. Wim Kok 19 martie 2003 9 . o dată cu transformarea lor din “subiecţi de decizie” în “factori de decizie”. Construirea unei Europe mai sigure pentru cetăţenii ei: ar trebui să folosim procesul de extindere pentru a face un salt considerabil înainte în domeniul colaborării pe probleme de justiţie şi afaceri interne. Ei vor trebui să îşi definească punctele de vedere în diferite domenii ale activităţii comunitare. În momentul în care vor deveni membri cu drepturi depline şi parteneri egali – având drepturi.3. Aceste idei sunt explicate în detaliu in rezumatul raportului şi în capitolele acestuia. Pentru actuala UE. O voce mai puternică a Europei în afacerile internaţionale: trebuie să fructificăm şansa de a avea 25 de membri pentru a ne bucura de o mai mare autoritate. de a realiza compromisuri.

s-a pus capăt şi divizării artificiale a Europei. Stabilitatea care a fost astfel realizată şi creşterea prosperităţii sunt nu numai în beneficiul acestor ţări. raportul : · face o trecere în revistă a procesului de extindere până în prezent şi o evaluare a ceea ce s-a realizat (Capitolul 1: Construirea Noii Europe). perspectiva de a deveni membru al UE a ajutat ţările din Europa Centrală şi de Est să îşi consolideze procesul de reîntoarcere la o democraţie pluralistă şi o economie de piaţă. Analiza acestor teme nu este statică. piaţa forţei de muncă şi finanţele). Deşi au fost publicate multe studii cu privire la extindere. prin integrarea economică şi politică a membrilor săi. devenită în prezent Uniunea Europeană. de state membre. şi · identifică principalele întrebări în legătură cu extinderea. ci dinamică: raportul abordează nu numai consecinţele punerii în aplicare a politicilor şi reglementărilor comunitare existente. de care vest-europenii s-au bucurat timp de mai multe generaţii. · Politicile pe plan extern ale UE lărgite (Capitolul 5: Europa în lume). stabilitate şi prosperitate. ci şi reformele pe care UE trebuie să le întreprindă în vederea realizării cu succes a extinderii Pace şi stabilitate la scară continentală Care este principalul beneficiu pe care îl prezintă extinderea UE ? Este şansa de a realiza pacea şi stabilitatea la scară europeană: Ø Extinderea UE reunifică progresiv continentul nostru. Scopul istoric al Comunităţii Europene. iar mai târziu la un număr şi mai mare. În capitolele următoare. având drept surse o serie de idei. era să evite un conflict sau chiar un război. dar şi al actualelor state membre UE. Raportul abordează apoi aceste întrebări. dar perspectiva unor potenţiale conflicte între grupurile şi minorităţile etnice şi naţionale şi-a făcut apariţia în Europa Centrală şi de Est. Perspectiva aderării la UE a eliminat multe din acest tip de probleme. · Guvernarea europeană şi identitatea (Capitolul 6: Acţionând împreună în Europa). pe care le grupează în cadrul a patru teme: · Aspecte economice (Capitolul 3: Economia. 10 . Ø În deceniul anterior. Viziunea reunificării – a unei Europe “întregi şi libere” – este motorul care dă viaţă extinderii Uniunii Europene. analizând perspectivele Uniunii Europene lărgite. El nu încearcă să ilustreze varietatea de interese şi puncte de vedere diferite ale fiecărei ţări în parte – ceea ce ar fi depăşit cadrul acestui raport – dar are în vedere atât actualii. se extinde şi în Europa Centrală şi de Est. În felul acesta. în ansamblul ei. zona de pace.REZUMAT Prezentul raport analizează consecinţele extinderii Uniunii Europene (UE) de la 15 la 25. Prezentul raport analizează extinderea din perspectivă europeană. opinii şi cercetări. cât şi viitorii membri. Eforturile acestor ţări pe calea reformei şi a tranziţiei au fost sprijinite de UE. majoritatea acestora au abordat acest proces dintr-o perspectivă naţională sau sectorială. Ø O dată cu sfârşitul Războiului Rece. Extinderea acesteia pentru a cuprinde şi restul Europei este un beneficiu de o inestimabilă valoare. divizat în urma ultimului război mondial. adresate de către opinia publică şi în cercurile politice (Capitolul 2: Cetăţenii şi Uniunea în curs de extindere). · Securitatea pe plan intern şi standardele de protecţie (Capitolul 4: Calitatea vieţii).

trebuie să adoptăm atitudinile potrivite. Acţionând împreună ca europeni Ø Aderarea noilor membri. Corelarea între provocările prezentului şi necesitatea unei mai bune guvernări poate să realizeze acea breşă pe care uniunea politică o impune. Instituţiile UE sunt deja ţinta criticilor. regiuni bogate sau sărace. experienţă profesională. cu toţii suntem europeni. Extinderea impune necesitatea. Trebuie să facem mai mult pentru a promova înţelegerea între cetăţeni – în special înţelegerea noilor membri: aceasta presupune schimburi de persoane provenind din diferite segmente ale societăţii. Ceea ce trebuie să facem este să conştientizăm problemele mai ample implicate. Dacă Europa nu vrea să fie unită. consolidarea “metodei comunitare” şi respectarea echilibrului instituţional. şi consolidarea reţelelor universitare la nivel european. nici un fel adaptări ale cadrului instituţional nu o vor uni ! 11 . acest raport face următoarele recomandări: · Convenţia privind Viitorul Europei trebuie să prezinte un text constituţional clar şi uşor de înţeles. Ø Acest lucru presupune un efort din partea europenilor de a se înţelege mai bine unii pe alţii. Încrederea în Europa este necesară astfel încât noi să putem acţiona împreună pentru a găsi soluţii europene. Nu trebuie să ne cramponăm de percepţii naţionale: ţări mari sau mici. Avem nevoie de o agendă pentru a gestiona schimbarea. Acest raport identifică cinci domenii cheie în care UE poate să ia măsuri pentru a asigura succesul extinderii : 1. ci şi societăţi şi popoare.Procesul de extindere aduce cu sine rezultate pozitive în multe domenii ale politicii publice. Pentru ca succesul acestui proces să fie însă deplin. state membre vechi sau noi. va spori diversitatea Uniunii Europene.“cum şi când vor adera noile state membre ?”. În consecinţă. este necesar să se definească o strategie clară. cu bogatul lor patrimoniu cultural. a opiniei publice şi a autorilor de strategii s-a concentrat asupra procesului de aderare . de a “perfecţiona” sistemul nostru de guvernare. atenţia trebuie să se deplaseze către întrebarea “ce se întâmplă după aderarea acestor ţări ?” şi “ce politici sunt necesare într-o Uniune Europeană lărgită ?”. Instituţiile comunitare vor continua să respecte limbile naţionale şi vor încuraja învăţarea altor limbi. oferind totodată şi prilejul. posibilitatea ca tinerii să-şi facă studiile în alte ţări ale UE. Ø O dată cu creşterea numărului său de membri de la 15 la 25. Extinderea va însemna mai multe schimburi de idei şi o mai bună înţelegere a altor europeni. pentru a evita riscul ca “mai mult” să însemne de fapt “mai puţin”. ce sunt de interes pentru cetăţenii europeni. Reformele trebuie să includă şi extinderea votului majoritar. · · · Dacă vrem cu adevărat să facem UE să funcţioneze mai bine. să dorim cu adevărat integrarea europeană şi să fim hotărâţi să o realizăm cu succes. Noi aducem laolaltă nu numai entităţi politice. Avem nevoie de un document care să arate clar cetăţenilor Europei extinse ce poate şi ce nu poate aceasta să facă. Avem nevoie de o mai bună aplicare a regulilor şi politicilor UE de către noile state membre. de a identifica interesele comune şi de a combate teama că o Uniune Europeană mai mare ar însemna o pierdere de identitate. UE trebuie să-şi reformeze sistemul de adoptare a deciziilor. precum şi de către cele actuale. În prezent. Cum poate fi el gestionat astfel încât beneficiile să fie maxime ? În trecut. precum şi de un sistem de guvernare care să realizeze un echilibru mai bun între cerinţele înrudite de eficienţă şi legitimitate democratică. atenţia presei.

2. dacă acest lucru este posibil. Aceste beneficii sunt de aceeaşi natură cu cele constatate în momentul introducerii pieţei unice. va însemna prezenţa neîngrădită pe piaţă a noilor state membre. Şansa noilor state membre de a ajunge la nivelul de prosperitate din Europa Occidentală Factorii care ar influenţa acest lucru includ: · un volum mai mare de investiţii. dar trebuie ţinut cont şi de faptul că apariţia acestora poate fi precedată de o serie de costuri şi că vor exista atât câştigători. în ultimii ani. fără frontiere. Aderarea. UE poate să înveţe de la noii membri şi din experienţa acestora în realizarea reformelor economice şi sociale. · acordarea de asistenţă din fonduri comunitare. ci un imbold pentru reînnoire. · scăderea tentaţiei de a migra în alte ţări ale UE . Noii membri înregistrează rate de creştere mai mari decât UE. · venituri şi standarde sociale mai ridicate. capitalului şi forţei de muncă. calificărilor şi transferului de tehnologie. în 1993. Relansarea economiei Procesul extinderii a dat oferit deja o serie de beneficii economice şi poate să le ofere în continuare. o dată cu abolirea controalelor la frontieră pentru mărfuri. Extinderea şi schimbările pot să aducă beneficii pe termen lung. ca o consecinţă a lărgirii pieţei Creşterea rapidă a relaţiilor comerciale şi de investiţii. · accesul la o forţă de muncă bine calificată. · o cerere mai mare ca rezultat al procesului de creştere în noile state membre. Provocarea este legată de modul în care se gestionează schimbarea. Se preconizează de asemenea o serie de beneficii şi ca urmare a liberalizării serviciilor. Unii dintre aceştia au operat schimbările necesare mai rapid decât actualii membri ai UE. Aderarea noilor membri dă şansa Uniunii Europene de a-şi reforma politicile economice şi sociale în domenii unde se simte deja nevoia unor astfel de reforme. pe lângă fluxul de capital din ultimii ani. Creşterea şi convergenţa trebuie să fie cuvintele cheie pentru Uniunea Europeană extinsă. · un cadru juridic şi economic stabil oferit de apartenenţa la UE. raportul face următoarele recomandări : · Politicile europene şi naţionale ar trebui să acorde prioritate convergenţei şi creşterii economice: aceasta înseamnă o rată de creştere globală ridicată pentru o Uniune Europeană cu 25 de membri. cât şi învinşi. care să conducă la creşterea în continuare a productivităţii. Perspective economice mai bune pentru actualele state membre Factorii care ar influenţa acest lucru includ: · condiţii egale de concurenţă pe piaţa lărgită. 12 . între UE şi viitoarele state membre a determinat câştiguri economice substanţiale. Extinderea nu este o ameninţare. Printre acestea se numără : O mai mare prosperitate pentru vechile şi noile state membre. cu rate şi mai mari în noile state membre. În consecinţă. Menţinerea acestei situaţii va avea următoarele consecinţe : · o reducere a decalajelor economice şi sociale.

este necesară deplasarea în continuare a centrului de greutate. Statele membre prezente şi viitoare au nevoie de politici de ocupare a forţei de muncă care să contribuie la o politică economică şi socială eficientă. Chiar şi după ridicarea restricţiilor. UE trebuie să ofere oamenilor rezultatele pe care aceştia le aşteaptă. investiţiile în cercetare. telecomunicaţiilor şi transporturilor. sunt necesare măsuri adaptate la nevoile şi priorităţile noilor membri. precum şi la integrarea regională a Europei Centrale şi de Est. Trebuie să se acorde prioritate unor domenii cum ar fi crearea de noi locuri de muncă. astfel încât să se acorde mai puţin sprijin preţurilor şi cantităţilor şi mai mult calităţii. este nevoie de un sistem mai echitabil. Aceasta presupune apariţia de oportunităţi şi pentru ţările în curs de dezvoltare de a participa la comerţul cu produse agricole. UE are nevoie de un model economic şi social care să combine elementele cele mai bune din actualele şi viitoarele state membre. Scopul ar trebui să fie elaborarea unor politici care să fie cu adevărate necesare Uniunii Europene a celor 25. pentru a face ca piaţa comună să funcţioneze mai bine. de îndată ce acest lucru este posibil. Scopul acestuia este de a facilita adaptarea la noul loc de muncă. În ceea ce priveşte partea de venituri din buget. Migraţia forţei de muncă în funcţie de cerinţele pieţei. mai transparent şi mai stabil. Uniunea trebuie să dea dovadă de solidaritate şi coeziune cu noii săi membri. “Strategia de la Lisabona” subliniază că este timpul ca UE şi membrii săi să transpună vorbele în fapte. ar trebui să avem în vedere scopurile agendei de la Lisabona şi nevoia de inovaţie şi creştere: Ø În ceea ce priveşte politica agricolă comună. deoarece creşterea şi dezvoltarea acestora vor aduce beneficii tuturor. Ø În privinţa cheltuielilor structurale. Ar trebui elaborate încă din această etapă măsuri destinate celor care sunt afectaţi de extindere. reformarea politicilor comunitare este indispensabilă: nu numai pentru economisirea de fonduri. asigurând astfel succesul procesului de extindere. dar şi pentru promovarea unor politici mai bune. şi este necesar să elaborăm o politică de dezvoltare economică rurală care să sprijine şi nu să îngrădească plecarea masivă a forţei de muncă din agricultură în Europa Centrală şi de Est. precum şi în resurse umane şi învăţământ. Pe tot cuprinsul continentului. Vor fi necesare investiţii în mediul înconjurător şi infrastructură. Noii membri ar trebui implicaţi plenar acum în strategia de la Lisabona. fluxul sosirilor de lucrători va fi probabil limitat. Atunci când luăm o decizie cu privire la astfel de schimbări. În acelaşi timp. ajutând economiile mature să fie inovatoare şi pe cele mai puţin mature să îşi desăvârşească transformarea. Lumea nu stă în loc să ne aştepte! 13 . competitivitatea şi crearea de noi locuri de muncă pe o piaţă lărgită. prin libera circulaţie a persoanelor în cadrul pieţei comune. constituie un factor de creştere. mai degrabă decât protecţia locurilor de muncă existente. precum şi liberalizarea sectoarelor energiei. Actualele state membre ar trebui să îşi deschidă pieţele. Ar trebui pregătit terenul pentru importantele hotărâri care se vor lua curând după aderare în legătură cu cadrul bugetar viitor al Uniunii Europene.· · · · Avem nevoie de mai multe inovaţii şi reforme pentru a relansa creşterea. cum ar fi cercetarea şi dezvoltarea. Ø Ar trebui să se găsească o modalitate inovativă de utilizare a bugetului UE pentru a sprijini alte politici. venind astfel în întâmpinarea ofertei de forţă de muncă din noile state membre. într-un cadru european comun.

Protecţia frontierelor acestor state cu terţe ţări se îmbunătăţeşte. Noile forme de parteneriat pot să ajute UE să propage stabilitatea. Eficacitate sporită în combaterea criminalităţii pe plan internaţional Viitoarele state membre şi-au intensificat colaborarea. noi nu importăm probleme din aceste ţări. iar cele din noile state membre vor asigura o protecţie sporită. Standarde superioare de securitate nucleară Uniunea Europeană îşi extinde bogata cultură a securităţii în ţările Europei Centrale şi de Est şi aduce instalaţiile nucleare din aceste state la standarde superioare de securitate. În consecinţă. prin intermediul forţelor de poliţie şi aparatului judecătoresc. Politica de vecinătate Pe măsură ce UE se extinde. este necesară o politică de vecinătate care să propage prosperitatea şi buna guvernare în ţările învecinate. atât UE cât şi autorităţile naţionale trebuie să facă mai mult pentru a da asigurările necesare cetăţenilor. ci extindem capacitatea noastră de a furniza soluţii. Prin extinderea UE. prosperitatea şi buna 14 .3. Protecţia mediului înconjurător Pe măsură ce viitorii membri se conformează legislaţiei comunitare privind poluarea aerului şi a apei. Standarde alimentare Standardele UE pentru protecţia consumatorului vor fi menţinute: standardele în actualele state membre nu vor fi relaxate ca urmare a procesului de extindere. justiţie şi securitate a Uniunii Europene. Pentru o Europă mai sigură În multe domenii de importanţă pentru cetăţeni. În toate aceste domenii însă. acest raport face următoarele recomandări: · realizarea unui progres semnificativ în crearea zonei de libertate. în aplicarea legii. inclusiv reforma sistemului de adoptare a deciziilor · o mai strânsă colaborare şi perfecţionarea acţiunilor statelor membre şi instituţiilor comunitare pentru combaterea criminalităţii pe plan internaţional şi pentru controlul imigraţiei · integrarea considerentelor de mediu în celelalte politici · urmărirea efectivă a punerii în practică a legislaţiei UE în actualele şi viitoarele state membre 4. pentru a crea un cerc de stabilitate şi de securitate în jurul nostru. mediul înconjurător din aceste state devine tot mai sigur pentru cetăţenii lor şi pentru cetăţenii din ţările învecinate. Traficul internaţional de droguri şi fiinţe umane devine mai uşor de controlat pe măsură ce ţările din Europa Centrală şi de Est adoptă standarde comune. Un control mai eficient al imigrării Viitorii membri colaborează pentru a reglementa fluxul de imigranţi şi solicitanţi de azil din alte ţări. Politica UE îi va ajuta astfel să îşi conserve bogatul patrimoniu de specii şi habitaturi naturale. extinderea contribuie deja la o mai bună colaborare cu viitoarele state membre. monitorizate de alţi membri UE.

atunci ar trebui să nu ne mai amăgim. UE şi statele sale membre ar trebui să tragă fără întârziere învăţămintele care se impun din experienţa cu Iraq-ul: folosirea şi perfecţionarea mecanismelor din cadrul Uniunii Europene pentru a ajunge la o înţelegere şi poziţie comună în ceea ce priveşte unele probleme cheie.guvernare în ţările nemembre. Ø Nu trebuie să ratăm această ocazie a extinderii la 25 de membri pentru a câştiga mai multă autoritate. UE a făcut un progres limitat. · În cazul ţărilor care ar putea să adere la UE în anii următori. Uniunea Europeană poate să influenţeze ceea ce se întâmplă în lume doar dacă este capabilă să adopte o linie politică clară şi să vorbească pe o singură voce. indiferent dacă acestea din urmă aderă sau nu la Uniune. ar trebui să insistăm asupra unor pregătiri satisfăcătoare în vederea aderării. precum şi asupra respectării criteriului politic şi a celorlalte criterii.problema Iraq-ului . În prezent. extinderea va constitui un prilej pentru a o utiliza mai bine. coerenţă şi influenţă pe scena internaţională. După cum o arată însă evenimentele recente. Dacă această dorinţă politică este împărtăşită de politicienii şi popoarele Europei. dar nu şi-a dezvoltat mijloacele sau voinţa de a acţiona în mod efectiv. dar nu îşi foloseşte la maximum influenţa de care se bucură. în perspectiva extinderii : · ar trebui să reflectăm fără întârziere la necesitatea de a reconstrui o politică externă comună reală.UE ca atare este total absentă. cu intenţia de a vorbi pe o singură voce · Convenţia privind Viitorul Europei ar trebui să ducă la o îmbunătăţire a reprezentării UE pe plan extern. securităţii şi apărării. perspectiva aderării la UE poate să fie un stimulent puternic pentru progres şi reformă. Pentru ţările din Balcanii Occidentali. · Procesul de extindere ar trebui să continue cu Bulgaria şi România. Rolul Europei în afacerile internaţionale Ø Cele 10 noi ţări cu 75 de milioane de cetăţeni care se adaugă celor 15 state membre cu 375 de milioane de locuitori pot să întărească capacitatea UE de a influenţa cursul evenimentelor în lume. precum şi cu Turcia. Acest lucru va ajuta Europa să facă faţă provocării pe care o reprezintă globalizarea. Dacă această voinţă politică nu există (sau a încetat să existe). atunci ea va deveni realitate. acest raport face următoarele recomandări : · Ar trebui dezvoltate forme superioare de parteneriat între UE şi ţările vecine. 5. Pentru unele din acestea. perspectiva aderării viitoare la UE poate să fie un catalizator pentru schimbare. Europa este sau ar trebui să fie o adevărată uniune politică. concluziile acestui raport sunt că. 15 . Ø În sfera afacerilor externe. În consecinţă. Prin urmare. Uniunea Europeană nu mai poate să continue îmbinarea puterii economice cu slăbiciunea politică. în privinţa unei probleme cheie de politică externă . Ø În sfera relaţiilor economice internaţionale. UE este deja un actor principal.

Non-extinderea O întrebare ipotetică Se pune uneori întrebarea “ Care ar fi costul nerealizării extinderii?” Pot fi calculate oare consecinţele pe care le-ar avea nerealizarea de către UE a preconizatei sale extinderi – tot aşa cum au fost calculate “costurile non-Europei” înainte ca UE să pună bazele pieţei unice? Cele două situaţii diferă. Întrebarea merită însă un răspuns. În plus. fiind greu de cuantificat. ♦ Creşterea rapidă a comerţului a însemnat noi pieţe şi investiţii pentru membrii UE: viitoarele state membre desfăşoară deja cea mai mare parte a comerţului lor cu UE. care a dat deja rezultate: nu se poate “să dăm ceasul înapoi”. 16 . Cauzele conflictelor. Fără proiectul extinderii UE. Ea ne obligă să trecem în revistă rezultatele şi perspectivele procesului de extindere. multe din aceste câştiguri nu ar fi fost posibile. ♦ Apariţia democraţiilor stabile în acea regiune a întărit securitatea Europei pe ansamblul ei. Ce s-a realizat până în prezent? ♦ Perspectiva aderării la UE a accelerat procesul de transformare în Europa Centrală şi de Est ce a urmat după căderea comunismului. Extinderea UE este un proces aflat în desfăşurare de peste un deceniu. au fost înlăturate. cum ar fi problemele legate de minorităţi şi de frontiere. ci şi politice. raţiunile extinderii nu sunt numai economice.

dar şi irosirea eforturilor şi investiţiilor din trecut. ca rezultat al neratificării de către statele membre UE. “Ceilalţi europeni” ar rămâne vecinii UE. Aceasta ar presupune nu numai pierderea beneficiilor în viitor. mai puţin dispuşi să participe la rezolvarea problemelor care depăşesc frontierele naţionale din Europa sau la împărţirea responsabilităţii de a modela rolul Europei în lume. ♦ O astfel de situaţie ar putea fi o sursă de instabilitate politică. ♦ Deziluzionarea ţărilor candidate ar alimenta euroscepticismul din UE şi din alte regiuni. cât şi pe plan economic – ar fi ridicate şi ar fi suportate de actualii membri. UE ar fi mai puţin capabilă să combată criminalitatea organizată. ♦ Pentru ţările candidate. imigraţia ilegală şi terorismul. ♦ În absenţa extinderii. 17 . cât şi ţările candidate ar avea de suportat costurile: ♦ Nerealizarea extinderii pieţei unice. atât Uniunea Europeană. acest lucru ar diminua stimulentele pentru realizarea reformei. unde pacea şi stabilitatea sunt încă fragile. Într-o asemenea situaţie. Astfel.Ce ne rezervă viitorul? O întârziere a extinderii sau abandonarea acesteia. precum şi de cei excluşi. ar constitui un eşec politic major pentru Europa. având drept rezultat o creştere mai mică în ţările candidate. ar descuraja investiţiile străine şi ar reduce creşterea economică. costurile nerealizării extinderii – atât pe plan politic. nişte vecini supăraţi şi plini de resentimente. ar lipsi UE de câştiguri economice. cu posibile repercusiuni pentru UE. Ea ar duce la o escaladare a riscurilor în regiunea Balcanilor.

Slovenia. Extinderea transpune în viaţă această viziune prin încurajarea integrării economice şi politice. stabilităţii. Cehia. Lituania. deseori chiar în perioadele în care ea primea noi membri în rândurile sale. Polonia. UE a primit noi state membre în patru valuri consecutive – acesta fiind al cincilea val. Actualul proces de extindere lansează însă noi provocări care implică atât oportunităţi. Ungaria. Cehia şi Cipru. Slovenia. Pentru statele din Europa Centrală şi de Est. Malta. valorile şi obiectivele fundamentale ale UE. Principalele date în procesul de extindere 1989 1990 1990-1996 1993 1993 1994 1994-1996 1997 1998 1999 Căderea Zidului Berlinului Iniţierea sprijinului financiar al Comunităţii Europene destinat ţărilor din Europa Centrală şi de Est pentru reforma şi refacerea economiilor lor Cipru şi Malta solicită să devină membri ai UE Încheierea Acordurilor de Asociere (Acorduri Europene) cu state din Europa Centrală şi de Est Consiliul European de la Copenhaga aprobă extinderea UE pentru a include ţări din Europa Centrală şi de Est şi defineşte criteriile pe care trebuie să le îndeplinească pentru aderare Comisia Europeană publică Opiniile sale privind Cipru şi Malta Consiliul European de la Essen aprobă strategia de pre-aderare Zece state din Europa Centrală şi de Est solicită să devină state membre UE. democraţiei şi prosperităţii în întreaga Europă prin integrarea statelor şi popoarelor constituie raţiunea de a fi a UE. Estonia. Malta îşi reactivează cererea de a deveni membru al UE Consiliul European de la Berlin aprobă “Agenda 2000” şi o perspectivă financiară pentru extinderea UE Turcia este acceptată în procesul de extindere a UE pe baza criteriilor de la Copenhaga Încep negocierile cu Slovacia.Capitolul 1 CONSTRUIREA NOII EUROPE Viitoarea extindere este un nou pas către integrare europeană: o ocazie istorică de a punte capăt divizării artificiale între Europa de Vest şi de Est şi de a reunifica continentul nostru. Extinderea care urmează să includă 10 noi state membre. Bulgaria. Letonia. cât şi riscuri. Încurajarea păcii. În ultimii 30 de ani. Slovacia. inclusiv state din Europa Centrală şi de Est. Extinderea nu a împiedicat UE să realizeze progrese. Comisia Europeană publică Opiniile sale privind ţările din Europa Centrală şi de Est şi propune o strategie a procesului de extindere în “Agenda 2000” Încep negocierile de aderare cu Ungaria. aderarea simbolizează o reîntoarcere în Europa şi şansa de a-şi ancora ferm propriile democraţii în cadrul UE. România şi Malta Consiliul European de la Copenhaga marchează sfârşitul negocierilor de aderare cu Cipru. Letonia şi Lituania 2000 2002 18 . Unificarea continentului european demonstrează dinamismul şi progresul continuu al UE. Polonia. evidenţiază idealurile. Estonia.

într-o perioadă în care simultan negocia actuala rundă a extinderii. Aderarea aduce cu sine beneficii economice şi sociale care stau la baza dezvoltării democratice. în paralel cu promovarea stabilităţii şi securităţii. Cererea lor de a adera la UE a reflectat teama de a se găsi în situaţia de a fi libere. La vremea aderării Spaniei şi Portugaliei. Acum ea este pe punctul de a se extinde la 25 de state membre. Finlandei şi Austriei. Apoi. oferind acces la piaţa unică şi la asistenţă financiară suplimentară. Spania şi Portugalia în 1986. Acest ideal îşi are rădăcinile în experienţa acumulată datorită tulburărilor manifestate pe continentul european în anii interbelici. Finlanda şi Suedia au devenit membre ale UE. pretutindeni în Europa. ţările din Europa Centrală şi de Est au suferit din cauza expansionismului statelor vecine mai mari. UE a lansat moneda unică (euro). au devenit membri Marea Britanie. într-un moment în care se afla în curs de desfăşurare aderarea Suediei. cu o populaţie de 450 de milioane de cetăţeni. dar fără nici un fel de legături care să le ancoreze într-o Europă care se schimbă rapid. aceste state îşi doreau să adere atât la UE. 19 . Extinderile anterioare UE are un trecut ce include extinderi încununate de succes. În 1973. a distrugerilor cauzate de ultimul război şi a optimismului care a început să se manifeste în perioada de după război. În 1992. unde războiul a devenit imposibil. în 1995. Raţionamentul părinţilor fondatori ai UE s-a bazat pe logica faptului că integrarea economiilor din Europa Occidentală ar preveni războiul şi ar crea pace. Această viziune este în continuare importantă. cercetare. ulterior au fost primite Grecia în 1981. un mediu de afaceri stabil şi politici sociale progresiste. reciproca fiind în egală măsură valabilă. Pentru a beneficia de o securitate sporită. Pacea şi stabilitatea constituie premisele unei economii prospere. UE lansa programul pieţei unice şi politicile de mediu. din Est şi Vest. Aderarea lor la Uniune simbolizează revenirea în familia europeană. cât şi la NATO. cu 375 de milioane de cetăţeni. Extinderea prin primirea de noi state membre va defini cadrul politic şi economic al UE pentru mai bine de o generaţie de acum încolo. după cum a demonstrat-o şi dezintegrarea violentă a fostei Iugoslavii. De ce doresc ţările să adere De-a lungul istoriei lor. tehnologie şi afaceri sociale. Tratatul de la Maastricht a pregătit uniunea economică şi socială. Uniunea Europeană s-a extins de la 6 state membre cu o populaţie de 185 milioane la o entitate internaţională ce numără 15 state membre. În ultimii 30 de ani. aderarea la UE susţinând astfel dezvoltarea lor democratică. coeziune economică şi socială. UE are responsabilitatea de a ajuta ţările vecine să se dezvolte din punct de vedere economic şi democratic. după căderea regimurilor dictatoriale. stabilitate şi prosperitate pentru toţi cetăţenii. Austria. Extinderea nu a împiedicat însă dezvoltarea în profunzime. dă un caracter stabil tinerelor democraţii din aceste ţări şi creează climatul necesar pentru realizarea unor economii de piaţă echilibrate din punct de vedere social.De ce se extinde UE Extinderea UE este rezultatul hotărârii de a împărţi cu alte state beneficiile obţinute de Europa Occidentală prin crearea unei zone stabile. Danemarca şi Irlanda. Ea oferă mai multe oportunităţi de investiţii directe şi refacere economică. Aderarea la UE reprezintă punctul culminant al visului acestor ţări de a se reîntoarce în Europa după divizarea artificială creată de Cortina de Fier.

Malta şi Cipru (vezi Tabelul 1 din Anexă. Slovacia. ♦ Capacitatea de a îndeplini obligaţiile de membru. Al treilea criteriu presupune ca noii membri să fie capabili să preia politicile şi reglementările UE (“‘acquis”-ul). Letonia. au apărut deja democraţii stabile. Ungaria şi Slovenia) şi două state mediteraneene. au fost specificate clar pentru prima oară condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a deveni membru. În viitoarele state membre din Europa Centrală şi de Est. suprafaţa şi economia acestora). inclusiv aderarea la obiectivele uniunii politice. instituţii democratice şi un respect tot mai mare pentru minorităţi. stabilitate şi prosperitate de care s-au bucurat mai multe generaţii din Europa Occidentală. respectarea şi protecţia minorităţilor. cel “politic”. vor putea adera la Uniune de îndată ce sunt în măsură să îşi asume obligaţiile de membru. pe care apoi să le pună în practică şi aplice în mod efectiv. Aceste ţări s-au pregătit pentru aderare mai bine de un deceniu. care îşi exprimă dorinţa în acest sens. Lituania.Runda actuală UE se pregăteşte acum să primească în rândul membrilor săi opt ţări din Europa Centrală şi de Est (Estonia. în timp ce celelalte criterii trebuie să fie îndeplinite până în momentul aderării. în iunie 1993. Beneficiile procesului de extindere sunt deja vizibile. economice şi monetare. Reformele lor economice au determinat deja obţinerea unor rate înalte de creştere economică (în comparaţie cu ratele de creştere din UE) şi perspective mai bune de ocupare a forţei de muncă. precum şi capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor de piaţă din cadrul Uniunii. Cehia. pentru date cu privire la populaţia. în conformitate cu criteriile formulate de UE. este considerat a fi o condiţie prealabilă pentru deschiderea negocierilor de aderare. Cu acea ocazie. a lansat promisiunea istorică potrivit căreia “ţările din Europa Centrală şi de Est. prin îndeplinirea condiţiilor economice şi politice”. ce au devenit cunoscute sub numele de “criteriile de la Copenhaga”. Primul criteriu. Criteriile pentru a deveni stat membru Reuniunea la nivel înalt a liderilor UE de la Copenhaga. drepturile omului. Acestea stabilesc anumite standarde pentru ţările care aspiră să devină membre ale UE: ♦ Stabilitatea instituţiilor care garantează democraţia. “Condiţionalitatea” impusă de aceste criterii ce trebuie îndeplinite pentru a deveni membru UE a avut un puternic impact asupra ritmului reformelor şi le-a conferit un caracter ireversibil. Astfel. Polonia. Stabilitatea şi prosperitatea tot mai mare care au rezultat sunt în beneficiul actualilor şi viitorilor membri. 20 . Acest proces a fost încurajat de perspectiva de a deveni stat membru UE. UE reunifică progresiv continentul şi extinde către alţi europeni zona de pace. ♦ Existenţa unei economii de piaţă funcţionale. statul de drept. precum şi de asistenţa financiară acordată de Uniunea Europeană şi de alte instituţii internaţionale.

deşi nu au fost prea mulţi cei care ştiau care sunt ţările în cauză (40% nu au putut să numească nici măcar o singură ţară). în forma lor actuală. legată de procesul de ajustare care are loc pretutindeni în lume. Majoritatea respondenţilor (82%) au auzit deja de procesul de extindere. pe măsură ce UE se apropie de momentul extinderii sale. Ce ştim despre preocupările şi aşteptările cetăţenilor din actualele şi viitoarele state membre? Actualii membri Una din preocupările importante ale cetăţenilor în ceea ce priveşte extinderea UE este domeniul securităţii personale: există oare riscul creşterii criminalităţii şi al imigrării? Vom asista oare la o scădere a exigenţei standardelor de protecţie a consumatorilor. de a face faţă complexităţii tot mai mari a procesului decizional. au apărut mari decalaje sociale şi economice.Capitolul 2 CETĂŢENII ŞI UNIUNEA ÎN CURS DE EXTINDERE Unul dintre obiectivele acestui raport este să abordeze întrebările. problemele şi îndoielile exprimate în diferite cercuri. Ţările candidate cele mai cunoscute în rândul populaţiei din cele 15 state membre UE sunt Turcia (citată de 31% din respondenţi). 21 . sprijinul cel mai slab s-a înregistrat în Regatul Unit al Marii Britanii. În fine. cum ar fi riscurile pe care le prezintă instalaţiile nucleare din viitoarele state membre ? Aceste temeri derivă parţial din necunoaşterea situaţiei reale din aceste ţări. Polonia (30%). din neliniştea generală înregistrată în sectoarele vulnerabile ale societăţii. în vreme ce percepţiile înregistrate în statele membre cu o poziţie geografică mai îndepărtată sunt mai vagi. pe măsură ce standarde tot mai riguroase erau progresiv introduse în Occident. spre deosebire de cei care nu erau la curent cu existenţa sa. “mai mult” va însemna oare “mai puţin” ? Sondajele de opinie arată că populaţia din cele 15 state membre este în general în favoarea extinderii. în timp ce 22% au fost împotrivă. există o preocupare în legătură cu impactul social şi economic direct pe care îl va avea abolirea frontierelor. şi la ameninţări tot mai mari împotriva mediului înconjurător. proces ce însoţeşte globalizarea. O dată cu creşterea numărului de membri de la 15 la 25. restul celor chestionaţi fie că nu au dat un răspuns (9%) fie au răspuns că opinia lor variază în funcţie de ţările implicate (3%). Întrebările care se pun diferă în funcţie de ţările în cauză. există îndoieli în multe cercuri cu privire la capacitatea instituţiilor comunitare. Aceste preocupări în legătură cu extinderea fac parte. care se învecinează cu viitoarele state membre. Cehia (16%) şi Ungaria (12%). desigur. Decalajul economic şi social explică şi celelalte preocupări existente în actualele state membre: faptul că salariile mai mici şi protecţia socială mai redusă din noile state membre vor duce la relocarea investiţiilor şi locurilor de muncă – astfel de situaţii au apărut deja – şi că libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul unei pieţe lărgite vor determina un flux de forţă de muncă migrantă. urmate de Spania şi Belgia (70-75%). În cel mai recent sondaj Eurobarometru (publicat în noiembrie 2002 – vezi Tabelul 2 din Anexă) 66 % din respondenţii din cele 15 state membre ale UE s-au exprimat în favoarea extinderii Uniunii Europene. dar şi din conştientizarea faptului că în perioada în care ţările din Europa Centrală şi de Est se aflau sub regimul comunist. În state membre ca Germania şi Austria. Cotele cele mai ridicate de sprijin au fost înregistrate în Italia şi Irlanda (în jur de 80%). Cei care auziseră de procesul de extindere au înclinat în favoarea acestuia. în special a standardelor alimentare.

Uniunea Europeană. majoritatea a fost de părere că: § extinderea va face mai dificilă luarea deciziilor într-o Uniune Europeană lărgită § extinderea va fi foarte costisitoare pentru ţara lor § mulţi cetăţeni din noile state membre se vor stabili în ţara lor § deschiderea frontierelor va face mai dificilă combaterea criminalităţii şi traficului ilegal de droguri O minoritate semnificativă de respondenţi au fost de părere că extinderea: · va determina o creştere a şomajului în ţara lor · va reduce standardul de protecţie socială. în Germania şi Franţa. în care reformele şi adaptările au condus la adâncirea inegalităţilor. a identităţii naţionale sau locale. cotele de sprijin erau apropiate de media din UE (66%). în aceste ţări există punctul de vedere potrivit căruia. chiar după aderare. Alte întrebări din sondajul Eurobarometru conţin date interesante despre părerile cetăţenilor cu privire la consecinţele extinderii. principalele întrebări cu privire la impactul aderării sunt de natură diferită. de exemplu la capitolele de negociere buget şi agricultură. speranţele şi temerile legate de UE sunt influenţate de experienţa tranziţiei economice – în cele mai multe cazuri o experienţă dificilă.Suedia şi Finlanda (50-55%). dificultatea de a influenţa şi de a înţelege deciziile luate la nivel european. Discuţiile privind UE în viitoarele state membre au fost influenţate de progresul negocierilor de aderare. argumentele politice de ordin general în favoarea extinderii au întrunit consensul general. dar şi la creştere economică. a apărut uneori într-o lumină defavorabilă. majoritatea respondenţilor fiind de acord că : · “avem datoria morală să reunificăm Europa după divizarea din perioada Războiului Rece” · “este normal şi justificat din punct de vedere geografic ca noi membri să adere la UE”. Cu toate acestea. Astfel. 22 . ale căror rezultate au făcut obiectul unor analize minuţioase. în calitate de partener de negocieri. unele din întrebările care se pun cu privire la efectele aderării la o organizaţie supranaţională sunt valabile şi pentru actualele state membre UE: pierderea suveranităţii naţionale. ele nu vor fi tratate ca parteneri egali. precum şi atunci când a fost vorba de poziţia restrictivă cu privire la libera circulaţie a lucrătorilor. Viitorii membri În viitoarele state membre. Majoritatea respondenţilor (peste două-treimi) au fost de părere că extinderea: § va permite societăţilor comerciale din ţările lor să se extindă pe noi pieţe § va face mai puternică vocea UE pe scena internaţională § va reduce riscurile de război şi conflict în Europa § va facilita abordarea problemelor de mediu la nivel european Cât despre consecinţele negative. Cu toate acestea. Concurenţa Occidentului şi investiţiile străine au supus deja presiunilor întreprinderile cu capital local. deoarece UE reprezintă încă ceva “straniu”. În domeniul economic şi social. Deşi este un fapt general recunoscut în cercurile politice că actualele condiţii de aderare sunt cele mai bune care puteau fi obţinute. ci vor avea oarecum un statut de “categoria a doua”. în legătură cu care majoritatea cetăţenilor nu au o experienţă directă.

· modului în care europenii acţionează împreună pentru a realiza politicile comunitare. securitatea nucleară. Rămâne de văzut dacă aceste indicii vor fi confirmate de referendumurile care vor fi organizate în aceste ţări în cursul anului 2003. standardele alimentare.). finanţe. Întrebări adresate frecvent Deşi poziţiile faţă de extindere sunt în generale favorabile. Potrivit celor mai recente rezultate disponibile (pe baza unor interviuri desfăşurate în septembrie şi octombrie 2002 – vezi Tabelul 3 din Anexă) : · 52% dintre respondenţi au spus că apartenenţa la UE este un “lucru bun” · 61% ar vota favorabil într-un referendum. 23 . în rândul opiniei publice şi în cercurile politice se pun nenumărate întrebări.). primul referendum a avut deja loc în Malta. · relaţiilor UE cu vecinii săi şi rolului său în lume. etc. La data finalizării acestui raport. cu un rezultat favorabil aderării la Uniunea Europeană. standarde de protecţie.În viitoarele 10 state membre. Eurobarometrul a înregistrat consecvent cote ridicate de sprijin pentru aderarea la UE. care analizează impactul extinderii asupra: · economiei europene (ocuparea forţei de muncă. deseori sceptice. · calităţii vieţii cetăţenilor europeni (securitate. un risc crescut de criminalitate. atât în actuala UE. etc. cât şi în viitoarele state membre. inclusiv reglementările care guvernează piaţa unică ? Vor adopta noile state membre moneda unică europeană în momentul aderării ? Extinderea va aduce oare cu sine o grad sporit de nesiguranţă. mai mulţi imigranţi? Vor deveni standardele de protecţie a consumatorului şi populaţiei mai puţin riguroase o dată cu aderarea noilor membri ? De ex. protecţia mediului ? Aderarea la UE va însemna o pierdere a identităţii mele sau a ţării mele? Îşi va pierde ţara mea suveranitatea în momentul aderării la UE ? Va fi ea un stat membru “de categoria a doua”? Va fi oare posibil să se ia decizii la nivel european cu 25 de membri? Cum poate Europa să vorbească cu adevărat într-un singur glas în afacerile internaţionale în condiţiile în care are atât de mulţi membri? Următoarea rundă a extinderii va fi urmată de altele. Întrebări adresate frecvent · · · · · · · · · · Care va fi impactul extinderii asupra ocupării forţei de muncă şi salariilor ? Se vor reduce locurile de muncă ca rezultat al unei concurenţe mai susţinute în UE extinsă ? Vom asista oare la un “dumping social” ? Vor aplica corect reglementările UE noile state membre. în care vor adera alte noi ţări? Aceste întrebări sunt grupate în patru mari teme abordate în următoarele capitole ale acestui raport. ritm de creştere.

condiţiile economice variază considerabil: acest capitol nu îşi propune însă să examineze fiecare ţară în parte.1 Insă NAFTA este doar o zonă a liberului schimb. Măsura în care ţările. creşterea populaţiei (20%) şi a suprafeţei (23%) rezultate din extinderea din 2004 nu sunt superioare celor din extinderile precedente.Capitolul 3 ECONOMIE. Suediei şi Finlandei a fost proporţional mai mare din punctul de vedere al suprafeţei teritoriale. se impune gestionarea atât a oportunităţilor economice. din 1986. succesul extinderii depinzând de cât de bine se realizează această gestionare. Atât pentru statele membre cât şi pentru cele ce vor dobândi acest statut. în mod necesar. Cu toată importanţa pe care o au politicile UE. cu un grup de ţări mult mai puţin bogate. succesul economic al ţărilor membre a stat şi va sta în continuare în propriile lor mâini. libera circulaţie şi o integrare politică şi juridică. 2002. În termeni relativi. în anii ’90. Extindea din 1995 cu includerea Austriei. PIAŢA MUNCII ŞI FINANŢE Capitolul de faţă prezintă ceea ce s-a realizat până acum în vederea integrării economice în UE a viitoarelor ţări membre şi ce a mai rămas de făcut în continuare pentru ca extinderea să fie un succes. cât şi a riscurilor pe care le presupune extinderea. pe baza faptului că veniturile în Mexic erau şi sunt încă mult mai mici decât cele din SUA şi Canada. Capitolul de faţă se concentrează. În actualele şi viitoarele state membre ale UE. În termeni strict economici. şi care nu au trecut printr-un proces de tranziţie de la o 1 T. Unii comentatori au comparat viitoarea extindere cu crearea Zonei Nord-americane a Liberului Schimb (NAFTA) între Statele Unite ale Americii. o monedă unică. piaţa muncii şi finanţele UE. din punctul de vedere al populaţiei. viitoarea extindere a UE înseamnă integrarea unui grup de ţări care constituite o economie mare şi bogată cu 375 de milioane de locuitori. a fost proporţional mai mare. o legislaţie comună. a Danemarcei şi Irlandei. O altă diferenţă între actuala extindere şi extinderile precedente este aceea că majoritatea noilor membri se află în etapa de tranziţie de la tipul de economie planificată la sistemul economiei de piaţă şi au trecut prin reforme economice dificile. independent de eforturile lor de a intra în UE. Canada şi Mexic. pe efectul intrării în UE a ţărilor din Europa Centrală şi de Est. în vreme ce integrarea în UE presupune o uniune vamală. Actuala extindere se aseamănă cel mai mult cu extinderea prin integrarea Spaniei şi Portugaliei. cu o populaţie totală de 75 de milioane de locuitori. Cipru şi Malta sunt ţări mult mai mici. Capitolul abordează întrebările cel mai des întâlnite referitor la modul în care extinderea UE va afecta dezvoltarea economică. 24 . cu un produs intern brut de 10 şi respectiv 4 miliarde de euro. firmele şi oamenii vor câştiga sau vor pierde în urma extinderii va depinde de propriilor lor decizii şi nu de extinderea ca atare a UE. care a dus la o creştere cu 16% a populaţiei UE: PIB-ul acestor ţări reprezenta în medie aproximativ 70% din PIB-ul UE de la acea dată (paritate bazată pe puterea de cumpărare). Actuala extindere este diferită de extinderile anterioare datorită diferenţelor economice: în viitoarele ţări membre PIB-ul pe cap de locuitor este în medie 40% din PIB-ul actualelor state membre (paritate bazată pe puterea de cumpărare). Extinderea din 1973 cu includerea Marii Britanii. deşi menţionează impactul în cazuri particulare şi relevante. Atât teoria cât şi experienţa trecută ne pot ghida în evaluarea consecinţelor economice posibile. Boeri et al.

Aceasta va avea. Acest lucru ar trebui să ducă la intensificarea schimbului de mărfuri şi servicii. urmând ca avantajele să apară doar pe termen mediu şi lung. Germaniei revenindu-i în jur de o treime. În rândul actualelor state membre. cât şi în viitoarele ţări membre. ca o reflectare a faptului ca 70% din exporturile acestor ţări merg către actuala UE (doar 4% din exporturile UE merg. Efectele economice Extinderea UE la 25 de state membre (EU-25) va aduce încă 75 milioane de consumatori pe piaţă unică europeană. Cu toate acestea. Analizarea viitoarei creşteri economice depinde în mare măsură de comerţ. H. 2001 25 . în prezent. limitate. rămân domenii în care comerţul încă nu s-a liberalizat complet.economie centralizată. câştigurile să fie proporţional mult mai mari. Dată fiind dimensiunea lor modestă.2 Acest câştig economic se va distribui probabil inegal între actualele state membre. în cazul lor. În plus. aceste două ţări nu afectează mult analiza economică de ansamblu. conducând astfel la o mai mare creştere economică. având în vedere posibilităţile “de a ajunge din urmă” asociate cu veniturile mai mici pe cap de locuitor. spre noile state membre) şi a faptului că economiile lor sunt mult mai mici. mai ales între cele din Europa Centrală şi de Est. dată fiind dimensiunea economică mult mai mare a acesteia. Deoarece schimbul de mărfuri cu UE s-a liberalizat în mare măsură în cursul anilor 90. O astfel de estimare este aceea potrivit căreia actualele state membre ale UE vor câştiga probabil în total aproximativ 10 miliarde euro. este limitat. ca efect al creşterii investiţiilor şi al specializării continue a producţiei. economiştii sunt cu toţii de acord că este posibil ca. extinderea seamănă cu procesul de realizare a pieţei unice. Comerţul Integrarea economică extensivă între actualele şi viitoarele stat membre a fost înfăptuită deja ca parte a procesului de pre-aderare (vezi Tabelul 4 din Anexa care ilustrează creşterea rapidă a comerţului din ultimii ani). O recentă sinteză întocmită pe baza literaturii de specialitate ajunge la concluzia că: “simulările care au ca punct de plecare relaţiile 2 Grabbe.2% a PIB-ului în aceste ţări. investiţii şi imigraţie. Estimările asupra impactului extinderii asupra actualei UE sunt. la creşterea concurenţei şi a investiţiilor. inclusiv servicii financiare. în speţă Germania şi Austria. care ar putea duce la crearea a aproximativ 300. la economii de scală. în general. trei factori pe care îi vom analiza în continuare. iar comerţul cu servicii. noile state membre se pot aştepta la rate ale creşterii relativ mari. Comentatorii remarcă faptul că este posibil ca extinderea să conducă la o creştere a volumului schimburilor comerciale între noile state membre. apartenenţa la UE înseamnă trecerea la uniunea vamală de la zona de liber schimb preexistentă.000 de locuri de muncă (în ipoteza unui raport constant volum muncă – volum producţie). însemnând o creştere cu 0. doar un impact imediat redus asupra comerţului de mărfuri cu noile state membre. În acest sens. Nici comerţul agricol nu este complet liberalizat. extinderea UE va avea un impact economic mai important asupra acelor ţări care au graniţă comună cu viitoarele state membre. Pentru noile state membre. atât în actualele. cum ar fi sectorul automobilelor. deşi comerţul cu produse agro-alimentare a crescut substanţial în perioada de pre-aderare. prin care a trecut UE în anii 90. pe termen scurt. pe termen lung.

5 % şi 8% sau chiar 10% din PIB. ţările candidate. Pe de altă parte. Ratele creşterii economice înregistrate recent de viitoarele state membre (vezi Tabelul 5 din Anexă) sunt mai mari decât cele din actualele state membre ale UE. la o creştere economică rapidă în noile stat membre. ea ar putea fi unul din avantajele majore ale extinderii UE. de eliminarea facilităţilor fiscale speciale şi de încheierea procesului de privatizare. Se poate observa că NAFTA a avut ca efect creşterea considerabilă a investiţiilor în producţie. de regulă. Migraţia şi piaţa muncii Deoarece migraţia lucrătorilor duce la câştiguri economice în ţările gazdă. s-au înregistrat salturi considerabile în fluxul investiţiilor străine.000 sunt rezidenţi UE. pe termen scurt şi mediu”. ca grup. J.un cerc virtuos între creştere şi investiţie – va duce probabil.2% din populaţia acesteia. după aderare. neapărat. iar creşterea ISD depinde de politicile de ajustare sănătoase şi de o bună guvernare la nivel naţional. presupunând că situaţia locală este încurajatoare în acest sens. costurile asociate creşterii concurenţei şi alinierii vor apărea probabil mai devreme.3 Investiţiile Deoarece există deja schimburi comerciale libere substanţiale. În cazul aderării la UE. în primii ani după integrare. care va dura câteva decenii. ceea ce sugerează că ne putem aştepta la o creştere a investiţiilor. se argumentează că integrarea efectivă în UE va duce la o creştere semnificativă a fluxului investiţional. reprezentând 0. este posibil ca efectul dinamic . care au limitat. dar acest lucru nu s-a întâmplat în toate cazurile. exporturile acestor ţări. Investiţiile Străine Directe (ISD) au fost deja încurajate în viitoarele state membre în perspectiva aderării la UE. câştigă undeva între 1. experienţa extinderilor anterioare arată că acest dinamism nu se declanşează automat. se pare. beneficiile pot fi foarte mari. Costurile şi beneficiile nu vor apărea. 2002 26 . douătreimi din cei care migrează se stabilesc în Germania şi aproximativ 14% în Austria. vor constitui tot atâţia factori favorizaţi. Astfel. Este dificil de estimat însă gradul în care acestea vor creşte în viitor. După extinderile precedente. Comentatorii din cercurile de afaceri consideră că multe companii au pregătite noi proiecte de investiţii în aşteptarea finalizării extinderii UE. reglementările comune şi orientarea economică ar trebui să aibă un efect şi mai puternic. în Mexic. investiţiile sunt cheia creşterii economice viitoare în noile state membre. Migraţia (cel mai adesea. nu se întrevede o creştere a ISD după extindere. iar mobilitatea forţei de muncă s-ar putea să rămână limitată timp de câţiva ani după extindere. Creşterea siguranţei legislative pe care o impune calitatea de membru UE şi eliminarea “clauzelor protecţioniste” din actualele acorduri dintre ţările candidate şi UE. dacă se aplică politici adecvate. favorabile creşterii economice. Chiar şi în cele mai optimiste scenarii. pe termen lung. Totuşi. convergenţa economică a noilor state membre cu actualele state membre va fi un proces îndelungat . efectul “deblocării” accesului la piaţă. Unii comentatori sugerează că. atât de către noile state membre. Însă. în continuare. mai ales în Portugalia şi Spania. Peste 850. 3 Pelkmans. ci va depinde de adoptarea unor politici sănătoase. a muncitorilor sezonieri) se concentrează mai mult către ţările şi regiunile vecine. ţinând cont de nivelul ISD deja mare. cât şi de către UE în ansamblul său. în aceeaşi perioadă.comerciale demonstrează că. Majoritatea cetăţenilor din viitoarele state membre pot deja circula liber (fără viză) pe teritoriul UE.

migraţia dinspre aceste ţări a fost nesemnificativă. cauzată de diferenţa mare de venituri. cetăţenii noilor state membre vor avea dreptul de a călători şi de a se stabili în oricare din actualele state membre. Celelalte state membre ar trebui de asemenea să decidă cât mai repede posibil. După aderare. În perioada respectivă. T.fără a lua în calcul perioada de tranziţie de şapte ani .este de 335.1% din populaţie. Chiar şi după eliminarea restricţiilor. după aderarea lor la UE. Experienţa aderărilor anterioare a ţărilor cu venituri mici este edificatoare. and H. Cum anume se va aplica acest principiu noilor state membre? Există diverse aspecte ale acestei întrebări: dreptul de a călători în alte state membre. după introducerea liberei circulaţii a forţei de muncă .Există o preocupare generală la nivelul UE privind o eventuală migrare masivă a lucrătorilor din noile state membre. actualele state membre au dreptul să restricţioneze dreptul persoanelor din ţările din Europa Centrală şi de Est de a presta o muncă plătită. Insă. până la maximum 1. care s-au menţinut pe o perioadă de tranziţie de şapte ani. măsură compensată prin schimbul de informaţii şi întărirea graniţelor externe. Deoarece ţările gazdă obţin avantaje economice de pe urma imigraţiei. a fost aproape zero în a doua jumătate a anilor 80. 27 .4 4 Boeri. Un aranjament provizoriu similar a fost agreat şi pentru extinderea viitoare: astfel. modeste. Cifrele calculate de specialişti privind evoluţia migraţiei sunt. Aceste temeri însă nu se vor adeveri probabil în realitate. este cazul Marii Britanii şi al Irlandei. este cel al liberei circulaţii a persoanelor în spaţiul “Schengen”. şi nu să aştepte încheierea perioadei de tranziţie. 2000. Migraţia netă dinspre Spania şi Portugalia. separat de dreptul de a munci.1% din actuala populaţie a UE). care a coincis cu recesiunea de la începutul anilor 90. ci doar după ce vor fi îndeplinit într-o măsură satisfăcătoare standardele privind siguranţa frontierelor. Ţările din acest spaţiu au convenit să elimine controalele la frontierele dintre ele. Noile state membre nu vor devei imediat membri cu drepturi depline ai spaţiului “Schengen”. după extindere. chiar dacă statul respectiv nu face parte din spaţiul “Schengen”.000 (0. au existat restricţii asupra migrării populaţiei. dreptul de a locui şi munci acolo. Consorţiul Integrării Europene estimează că numărul celor care vor migra spre teritoriul actual al UE. după extindere. Un alt aspect. pe o perioadă de maximum şapte ani. Libera circulaţie a persoanelor Una din libertăţile pe care Uniunea Europeană le conferă este libera circulaţie a persoanelor: cetăţenii europeni au dreptul să trăiască şi să muncească în oricare stat membru al Uniunii. în general. Trei din actualele state membre şi-au arătat intenţia de a nu restricţiona intrarea lucrătorilor din noile state membre. Un cetăţean al unui stat membru are libertatea de a trăi şi de a munci oriunde în altă parte în UE. Brücker. actualele state membre vor avea dreptul să restricţioneze afluxul de forţă de muncă dinspre Europa Centrală şi de Est timp de şapte ani. şi apartenenţa la spaţiul “Schengen”. având în vedere că aceasta acoperă necesarul de forţă de muncă calificată şi necalificată. aceste trei ţări vor beneficia de pe urma acestei decizii. dacă permit libera circulaţie a forţei de muncă din Europa Centrală şi de Est. cu o uşoară creştere în următorii 30 de ani.

salubrizare şi manufactură. migraţia dinspre noile state membre va fi probabil limitată. cu consecinţe asupra cererii de forţă de muncă. 5 Boeri. probabil. până la un punct. firmele americane au profitat de diferenţele economice pentru a-şi muta producţia bazată pe investiţii mari de resurse umane. Pentru actualele state membre ale UE. într-o lume în care concurenţa devine din ce în ce mai acerbă (şi nu doar sau în primul rând ca urmare a extinderii UE). însă adeseori calificarea lor se pierde prin migrare.Ţările şi regiunile din UE aflate în imediata vecinătate a noilor state membre vor fi. cu salarii mici şi standarde sociale mai scăzute. Aceste temeri reflectă. În fine. în care nu are loc înlocuirea generaţiilor. T. 2002. speranţa de viaţă a crescut. implicit. ca rezultat al schimbărilor din zonele industriale. aşadar. folosindu-se de muncitorii existenţi acolo. Per total. După extinderea UE. unele activităţi industriale care necesită multă forţă de muncă s-ar putea deplasa către ţările şi regiunile învecinate cu noile state membre. et al. în căutare de lucru. astfel că o parte din lucrătorii care vor migra vor avea calificare înaltă. întrucât aceştia tind să lucreze în aceleaşi sectoare ca şi alţi lucrători străini. Un raport recent al Centrului de Cercetări în domeniul Politicilor Economice sugerează că migraţia net cumulativă sau migraţia pe termen lung dinspre noile state membre (înregistrată în primii 15-20 de ani de la introducerea liberei circulaţii a forţei de muncă) va ajunge să reprezinte 2-3% din populaţie în Germania5. o creştere a aprovizionării cu mână de lucru necalificată – inclusiv a muncii „la negru” – ar putea avea un impact asupra salariilor şi ocupării forţei de muncă necalificate din actualele state membre. faptul că actualele state membre vor fi nevoite să adopte politici care să încurajeze creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă. de combinaţia de lucrători care migrează şi de sectoarele pieţei muncii în care activează aceştia. vor exercita o presiune inechitabilă asupra standardelor de viaţă ale actualelor state membre. la succesul extinderii. efectul lor nu trebuie exagerat. o creştere a migraţiei poate compensa – dar numai parţial – creşterea dependenţei cauzată de îmbătrânirea populaţiei. În cazul NAFTA. Regiunile de la graniţă vor înregistra de asemenea o creştere considerabilă a imigrării pe termen scurt (chiar de tip navetă). Lucrătorii calificaţi care migrează dinspre viitoarele state membre acoperă deja lipsa de forţă de muncă în sectorul serviciilor şi al meseriilor. Actualele şi viitoarele state membre trebuie să se asigure că politicilor lor privitoare la piaţa muncii sunt de natură să permită muncitorilor cu nivel redus de calificare să lucreze şi că politicile lor de angajare contribuie la aplicarea unei politici socio-economice eficiente şi. cum ar fi în construcţii. perspectivele optimiste îi vor determina pe lucrătorii din aceste ţări să rămână la ei acasă. mai afectate decât celelalte. dacă politica economică va încuraja creşterea ratei angajărilor şi dezvoltarea economică în noile state membre. Care vor fi efectele probabile asupra pieţelor muncii din actualele state membre? Acestea depind. în Mexic. mai ales în regiunile din vecinătatea noilor state membre. temerile mai dramatice sunt exagerate. Aceste cifre estimative trebuie să fie plasate în contextul societăţii europene aflată într-un proces de îmbătrânire. Aceştia au un nivel de pregătire relativ ridicat. Deşi aceşti factori vor exercita presiuni asupra muncitorilor cu nivel redus de calificare – o categorie vulnerabilă a societăţii – în actualele state membre. Efecte vor exista probabil şi asupra cererii de muncă necalificată. Unele din viitoarele state membre sunt în curs de retehnologizare a producţiei. 28 . Există de asemenea preocupări legate de ceea ce se cheamă “dumping social”: noile state membre. în parte. Dacă integrarea economică a noilor state membre are un efect similar. trebuie remarcat faptul că. iar raporturile de dependenţă (raportul dintre populaţia în vârstă şi populaţia activă) vor creşte în anii următori. Oricum. Rata natalităţii este scăzută. cu nivel redus de calificare.

implicând câteva etape: · actuala etapă de pre-aderare. în drumul lor spre adoptarea monedei euro. ţinând cont de natura strictă a regulilor impuse în acest 29 . atât la nivelul UE cât şi la nivel naţional. economice şi monetare. dar încă nu a fost stabilit un calendar în acest sens. Această cheltuială publică include sumele necesare punerii în practică a acquis-ului comunitar şi co-finanţării proiectelor de infrastructură. Pe măsură ce nivelul salariilor în noile state membre creşte. procent al datoriei mai mic de 60% din PIB. aceste diferenţe se atenuează (iar noile state membre vor oferi pieţe de desfacere mai mari pentru produsele din actualele state membre). · îndeplinirea criteriilor aplicabile actualelor state membre pentru adoptarea monedei unice: deficit bugetar mai mic de 3% din PIB. inflaţie scăzută şi rate ale dobânzii mici. Pe de altă parte. Economiile în tranziţie înregistrează şi creşteri a ratelor de schimb reale. post-aderare. ţările candidate trebuie să demonstreze că “sunt capabile să îşi asume obligaţiile de membru. Din aceste motive. Există condiţii detaliate şi clar stabilite pentru fiecare nou stat membru. Uniunea economică şi monetară Noile state membre sunt hotărâte să adopte moneda euro.” Se presupune că ele vor adopta moneda euro atunci când vor fi pregătite să facă acest lucru. Noile sate membre şi moneda euro Conform criteriilor de aderare la UE. Există o divergenţă între criteriile „Maastricht”. şi aceşti factori pot să vină în conflict cu cerinţele de stabilizare a ratei de schimb şi de scădere a inflaţiei. însă este clar că politicile. Adoptarea monedei euro va duce la creşterea integrării comerciale a noilor state membre cu economiile din zona euro. trebuie să încurajeze dezvoltarea noilor state membre. obligatorii pentru adoptarea monedei euro. la eliminarea riscurilor cauzate de ratele de schimb asupra investiţiilor şi la scăderea pe termen lung a ratelor dobânzii.Procesul de aderare la UE include şi adoptarea unui dialog social şi a unor măsuri de reglementare socială. în care ţara candidată trebuie să demonstreze că avansează ireversibil spre o economie de piaţă viabilă bazată pe competitivitate şi pe o stabilitate macroeconomică durabilă. · o etapă intermediară. care au în vedere reducerea inflaţiei şi limitarea deficitelor bugetare. Cu toate acestea însă. şi nevoia de investiţii din bugetul public a economiilor aflate în tranziţie. · o perioadă de minimum 2 ani de participare cu succes la mecanismul ratei de schimb. precum şi nevoile mai mari de investiţii în modernizarea infrastructurii şi a serviciilor publice. condiţia esenţială o constituie atingerea unui grad suficient de convergenţă reală şi durabilă. noile state membre vor trebui să cântărească atent diversele abordări posibile. sau aprecieri ale ratei de schimb nominale (sau ambele). inclusiv aderarea la idealurile uniunii politice. care duc la creşterea inflaţiei. apropiate de media la nivel UE. Este greu de anticipat cât de rapid vor creşte salariile în noile state membre. ca o condiţie pentru ca aceste state să primească fonduri din bugetul UE. calendarul în care trebuie să se încadreze noile state membre pentru adoptarea monedei euro un este deloc clar. şi nu imediat după aderare. creşterea productivităţii muncii poate constitui o compensaţie pentru angajatorii care plătesc salarii mai mari. în care noul stat membru participă pe deplin la piaţa unică şi demonstrează că progresează în sensul creării condiţiilor necesare în vederea adoptării monedei euro.

Acest proces de reformă economică are ca scop intensificarea concurenţei din UE. de la legislaţia europeană obişnuită. ¨ Promovarea pieţelor competitive şi reducerea subvenţiilor în industrie.sens. al energiei şi serviciilor financiare. prin creşterea până la 3% din PIB a cheltuielilor alocate cercetării şi tehnologiei şi prin adoptarea regimului unic de brevetare european. sectorul telecomunicaţiilor. ¨ Creşterea concurenţei în sectorul transporturilor feroviare şi aeriene. inclusiv a femeilor şi a lucrătorilor mai în vârstă ¨ Perfecţionarea profesională a lucrătorilor şi formarea deprinderii de învăţare continuă pe toată durata vieţii. participanţii au adoptat o gama largă de tehnici. ca o condiţie vitală pentru creşterea ratei de ocupare. reuniţi în şedinţa Consiliului European de la Lisabona. În acelaşi timp. Această agendă ambiţioasă şi cuprinzătoare impune eforturi susţinute timp de mai mulţi ani. ¨ Modernizarea protecţiei sociale inclusiv prin reducerea numărului de persoane supuse riscului de excludere socială. generatoare de distorsiuni. În acest scop. O analiză anuală efectuată de Comisia Europeană măsoară progresul înregistrat raportat la obiectivele stabilite. ¨ Încurajarea cercetării. ¨ Creşterea la 70% a ratei de participare a forţei de muncă în general. Strategia de la Lisabona În martie 2000. În declaraţiile sale recente. în acelaşi timp. actualii membri ai zonei euro vor trebui să respecte propriile reguli. ¨ Facilitarea accesului la noi tehnologii. ¨ Revizuirea generală a sistemului de pensii pentru a asigura posibilitatea de susţinere pe termen lung a finanţelor publice. ¨ Acţionarea asupra cauzelor schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze generatoare de efect de seră. Progresele au fost. sau angajat să creeze “până în anul 2010. restructurarea pieţelor muncii şi întărirea. la măsuri novatoare. a coeziunii sociale şi asigurarea compatibilităţii politicilor economice cu cele de mediu. inclusiv la telefonia mobilă şi internet. Comisia a criticat statele membre pentru “ritmul lent al reformelor” şi pentru faptul că ele “nu sunt suficient de ferme 30 . inclusiv limitele impuse de Pactul de Dezvoltare şi Stabilitate în ce priveşte deficitele bugetare excesive. şefii statelor membre UE. ¨ Rezolvarea problemelor cu care se confruntă micii întreprinzători şi cei care pornesc o afacere. ca de exemplu. pentru a putea păstra avantajele stabilităţii macroeconomice din UE pe care moneda unică le-a generat deja. până în prezent. menită să asigure competitivitatea UE şi să intensifice rata de creştere economică. cum ar fi stabilirea de jaloane şi evaluarea reciprocă a activităţii din statele membre. cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume”. Strategia de la Lisabona Strategia de la Lisabona este o strategie importantă şi novatoare. Aceste obiective includ: ¨ Finalizarea procesului de creare a pieţei unice în sectoare cheie. nesatisfăcătoare.

Fără îndoială. În acelaşi timp. până la sfârşitul anului 2006. din punctul de vedere al realizării creşterii economice şi al sprijinirii stabilităţii politice. ilustrând costurile bugetare ale UE cu procesul de extindere). Impactul extinderii asupra bugetului UE în perioada de după anul 2007 depinde de cum anume se restructurează bugetul. de exemplu. vor fi probabil de aproximativ 10 miliarde euro (unele din fondurile alocate lor. se vor plăti după 2006). care a depăşit 10 miliarde de euro. ele vor spera să se califice pentru a deveni membre ale zonei euro. pentru a fi eligibile să primească alocaţii de la bugetul UE. Conform acordului realizat de la Copenhaga. comparativ cu unele din cele actuale. Pentru noii membri. vor fi de maximum 40. În ce priveşte cheltuielile. nu de a întârzia. UE a investit în ţările candidate.cheltuielile bugetare nete alocate extinderii. Experienţa acestora în domeniul reformei sistemului pensiilor.8 miliarde euro. începând din 2000 (vezi Tabelul 6 din Anexa. actualele state membre au multe de învăţat de la noile state membre. costul extinderii va depinde integral de ce anume va decide UE în viitor. Aceste state vor trebui să găsească bani să co-finanţeze proiectele de infrastructură. şi dacă se restructurează. ea este mai mică decât costul campaniei de război şi reconstrucţie din Kosovo. ar trebui exploatată de strategia de la Lisabona. Însă aceste dificultăţi sunt tot atâtea motive de a persevera. şi – pentru că este posibil ca aceştia să nu fie capabili să folosească integral banii alocaţi . care trec printr-un proces complicat până la plata efectivă. Deşi semnificativă pentru noile state membre. cum ar fi acela al creşterii la 70% a ratei medii de ocupare şi la 3% din PIB a cheltuielilor în domeniul cercetării şi tehnologiei. Strategia de la Lisabona trebuie tratată cu prioritate. până în anul 2010. costurile. câteva din viitoarele state membre se plasează pe o poziţie superioară. în 2002. cheltuielile nete ale UE pentru noile state membre vor fi modeste. Alţi comentatori consideră că UE a făcut progrese în câteva domenii prevăzute în agenda de reformă. de exemplu. În fapt. calculate ca numerar efectiv plătit. care au realizat reforme economice dificile în tranziţia lor spre economia de piaţă. cheltuielile bugetare în acest sens ridicându-se la peste 3 miliarde euro pe an. În domenii ca. punerea în practică a politicilor UE în domenii cum ar fi protecţia mediului şi transporturi vor necesita cheltuieli semnificative pentru mai mulţi ani. Noii membri vor plăti contribuţii de aproximativ 15 miliarde euro la bugetul UE. iar .din punct de vedere al PIB-ului – este mult mai mică decât resursele alocate de Germania reunificării sale în anii 90. cum ar fi liberalizarea sectorului energetic6. De exemplu. 2003. precum şi fondurile destinate creşterii siguranţei nucleare. pentru a respecta termenul stabilit de aceasta pentru transformarea UE în cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere. Viitoarele stat membre vor trebui să răspundă numeroaselor provocări pe care le presupune îndeplinirea unora din aceste obiective. cum ar fi fondurile structurale şi de coeziune. fără să se aştepte finalizarea oficială a procesului de extindere.în atingerea obiectivelor stabilite la Lisabona”. pentru a le ajuta să se pregătească în vederea aderării. Aceasta presupune participarea imediată şi deplină la ea a tuturor viitoarelor state membre. până în 2006. 31 . această cheltuială bugetară este totuşi modestă pentru UE. După aderare. sumă în care sunt incluse subvenţiile agricole. în condiţiile în care vor trebui să-şi reducă deficitele bugetare. alinierea la economia electronică (e-economy). investiţiile în infrastructură şi ajutoarele regionale. aceste decizii se referă în special la 6 Murray. Costurile bugetare Începând cu anii 90. ameliorării administraţiei publice şi a securităţii la frontiere (vezi Tabelul 7 din Anexă). A.

Pe termen lung. spre aspectele mai largi ale dezvoltării economice în zonele rurale. pentru o mai bună relaţionare între finanţare şi promotorii creşterii economice. precum şi asupra costurilor extinderii. J. 7 8 Pelkmans. o reducere a fondurilor directe destinate sprijinirii agriculturii la 85% din nivelul actual până în anul 2013. Conform altor scenarii. Experienţa a demonstrat că subvenţiile nu ajută dacă sunt folosite pentru a amâna şi nu pentru a ajuta restructurarea. politicile europene şi naţionale trebuie să acorde prioritate creşterii economice şi convergenţei reale între actualele şi viitoarele state membre. Karlsson. ar duce la o diminuare a costurilor extinderii la numai 0. şi se impune un sistem mai echitabil. Terenul trebuie pregătit deja pentru deciziile importante care urmează a fi luate în 2006 cu privire la cadrul bugetar viitor: · Extinderea dă posibilitatea reconsiderării componenţei asistenţei structurale. cu venituri generoase plătite chiar şi după scoaterea din producţie . pentru a identifica acele domenii în care cheltuielile respective pot contribui cel mai eficient la creşterea economică din noile state membre şi mai ales la integrarea regională a Europei Centrale şi de Est prin dezvoltarea infrastructurii transfrontaliere. Se impune reanalizarea modului în care se cheltuiesc fondurile structurale. mai transparent şi mai stabil.03% din PIB-ul Uniunii extinse în 2004 la 0. costurile extinderii ar fi de numai 0.18%.7 Potrivit unui studiu privitor la evoluţia bugetului UE după extindere. la fel ca şi regulile actuale privitoare la fondurile structurale. în care se impune o politică activă din partea UE. în condiţiile aplicării stricte a regulilor referitoare la ajutoarele structurale destinate actualilor membri. Reformarea acestor politici ar putea avea un efect considerabil asupra întregului buget al UE. deoarece va încuraja activităţile agricole neproductive în defavoarea reorientării spre sectoare economice mai productive. şi în ipoteza că actualele state membre primesc în continuare aceeaşi cantitate de fonduri structurale ca şi în 2006. a cheltuielilor din fondurile structurale pe măsură ce acestea devin relativ mai bogate în cadrul unei Uniuni extinse. dacă este posibil. 2002. şi chiar mai mare. va împiedica Europa Centrală să se dezvolte şi să ajungă din urmă actualele state membre. ca urmare a dinamismului noilor state membre. Zonele rurale din UE sunt o componentă importantă dar vulnerabilă a societăţii. acest lucru va reduce diferenţele sociale şi economice şi va stimula creştere economică în vechile state membre. în propriile lor regiuni. Într-un scenariu în care politica agricolă comună rămâne absolut neschimbată. 32 .23% din PIB în 2013. Extinderea asigură însă o ocazie de a continua deplasarea accentului care se pune la ora actuală pe sprijinirea agriculturii. B. aceasta înseamnă o rată a creşterii globale mai mare pentru UE-25. pentru noile state membre. costul extinderii este influenţat în mare măsură dacă actualele state membre primesc sau nu “compensaţii” pentru reducerea.politica agricolă comună şi la fondurile structurale destinate dezvoltării economice a zonelor şi sectoarelor mai sărace. Concluzie În vederea extinderii. costurile extinderii s-ar ridica de la 0. Un raport recent concluzionează că menţinerea actualei politici agricole. 2002. care schiţează diverse scenarii bugetare posibile8.11%. Acordurile EU referitoare la venituri au devenit din ce în ce mai complicate. Sunt posibile şi reforme în distribuirea poverii financiare.

migraţia forţei de muncă dinspre sectorul agricol din noile state membre. Politica agricolă comună trebuie să continue să se orienteze înspre transferarea asistenţei dinspre segmentul preţurilor şi cantităţilor spre o politică a calităţii şi de dezvoltare rurală dinamică. cât mai repede posibil. impusă de piaţă. într-un cadru european comun. Scopul acestuia trebuie să fie mai degrabă acela de a înlesni reorientarea profesională şi mai puţin cel de a protejarea locurile de muncă existente. decât o legislaţie destinată protejării forţei de muncă ocupate. Actualele şi viitoarele state membre au nevoie de politici de ocupare a forţei de muncă. Migraţia forţei de muncă. Aceasta politica trebuie să fie animată de grija faţă de oameni şi de comunităţile acestora. care combină elementele cele mai valoroase preluate de la actualele şi viitoarele stat membre. Chiar şi după ridicarea restricţiilor. Asigurările temporare de şomaj şi sprijinirea celor care caută de lucru vor facilita mult mai eficient schimbarea. Trebuie încă de pe acum pregătite măsuri de protejare a celor afectaţi de extindere. Viitoarele state membre trebuie să se implice chiar de acum în acest demers.· · Trebuie avute în vedere şi alte tipuri de cheltuieli orientate pe dezvoltare economică. care să contribuie la eficientizarea politicii socio-economice şi implicit la succesul extinderii. iar reformele prevăzute de aceasta trebuie urmate de urgenţă pentru a încuraja creşterea economică într-o Uniune extinsă. prin comerţul cu produse agricole. ceea ce înseamnă deschiderea de noi posibilităţi şi pentru ţările în curs de dezvoltare. 33 . în afara fondurilor structurale. se anticipează un aflux limitat de lucrători dinspre noile state membre. şi mai puţin să controleze. este unul din factorii care generează creşterea economică. Strategia de la Lisabona trebuie readusă la starea iniţială de avânt politic. Extinderea va forţa o redistribuire a forţei de muncă între industrii şi ţări. UE are nevoie de un model economic şi social. ca urmare a liberei circulaţii a persoanelor pe teritoriul pieţei comune. menită să sprijine. şi va constitui încă un impuls în sensul realizării unor asemenea reforme. mai ales în statele membre şi în regiunile învecinate cu noile state membre. Actualele state membre trebuie să-şi deschidă pieţele şi să primească forţa de muncă din noile state membre. Mobilitatea forţei de muncă va fi factorul cheie în procesul de adaptare care va urma după extindere. cum ar fi cheltuielile destinate cercetării şi dezvoltării tehnologice.

În prezent se adoptă reguli comune privind definirea infracţiunilor şi stabilirea pedepselor minime pentru delicte cum ar fi traficul de fiinţe umane şi de droguri. şi una din provocările la care UE încercă să răspundă prin întărirea cooperării pe probleme de securitate internă. serviciilor. sunt analizate posibilele efecte pe care extinderea Uniunii le va avea asupra securităţii interne – respectiv. În continuare. statele membre ale UE trebuie să se străduiască mai mult pentru a răspunde aşteptărilor cetăţenilor. acte de terorism. Această cooperare a dus. Aceasta este. Au răspuns negocierile de pre-aderare acestor întrebări? Ar fi mai bine ca noii membri să fie în interiorul şi nu în afara UE? Securitatea internă Criminalitatea. prin Tratatul de la Amsterdam. ea va înlesni cetăţenilor dreptul la recurs în instanţele civile din alte ţări în speţe legate de protejarea vieţii private sau a intereselor lor comerciale. infracţiuni cibernetice. în domeniul securităţii interne.teritoriul Europei. mai ales a crimei organizate transfrontaliere – fenomene pe care autorităţile naţionale nu le pot rezolva singure. dimpotrivă. în beneficiul tuturor cetăţenilor săi. rasism şi xenofobie. De exemplu. de frontieră şi justiţie pe tot continentul european. Ei se întreabă cum anume va afecta extinderea viaţa lor de zi cu zi. prin schimbul reciproc de date şi analizarea informaţiilor şi datelor secrete şi prin coordonarea anchetelor comune. Secţiunea de faţă analizează provocările cu care Uniunea se confruntă în ceea ce priveşte securitatea internă şi modalităţile de abordare a acestora. al siguranţei nucleare şi al standardelor alimentare. UE a adoptat politici în domeniul cooperării judiciare şi poliţieneşti internaţionale. al cărui scop este de a întări cooperarea între organele de poliţie şi cele vamale. incluzând cooperarea judiciară în materie civilă. 34 . terorismul şi imigraţia ilegală ocupă un loc important în preocupările cetăţenilor europeni. precum şi al gestionării comune a graniţei externe a UE. şi a Eurojust. Această zonă a libertăţii. după evenimentele din 11 septembrie 2001. printre altele la înfiinţarea Europol. din 1999. un obiectiv dezvoltat pe larg la reuniunea Consiliului European de la Tampere. UE încurajează libera circulaţie a mărfurilor. Cooperarea în domeniul combaterii terorismului s-a intensificat. Lărgirea UE va oferi avantaje şi în acest domeniu. necesitatea creării unei zone a libertăţii. dreptăţii şi securităţii. Acordul privind mandatul de arestare european va simplifica procedurile de extrădare pe teritoriul UE. le va agrava şi cum anume trebuie abordate acestea.Capitolul 4 CALITATEA VIEŢII Cetăţenii UE sunt preocupaţi de calitatea vieţii după extinderea UE. Extinderea poate avea consecinţe deosebit de pozitive asupra securităţii interne. dreptăţii şi securităţii depăşeşte cu mult problemele stricte de securitate. Dar aceste libertăţi pot crea şi condiţii pentru creşterea criminalităţii. deoarece ea va intensifica cooperarea între forţele de ordine. şi viitoarele state membre au aderat în totalitate la planul de acţiune al UE destinat combaterii acestui fenomen. instituţie care facilitează cooperarea între procurorii de pe întreg . al mediului. Însă asigurarea securităţii interne a cetăţenilor trebuie combinată cu protejarea drepturilor şi libertăţilor individuale – acesta este şi motivul pentru care Uniunea a stabilit. In domeniul securităţii. astfel încât să nu mai existe “paradise sigure” pentru astfel de activităţi criminale. fără legătură cu extinderea UE. de altfel. capitalului şi persoanelor pe întreg teritoriul Uniunii. care sunt problemele pe care extinderea le va soluţiona sau.

O mare parte din imigraţia ilegală în Europa nu are legătură cu vecinii UE. Pentru a contrabalansa eliminarea acestor controale. Când condiţiile politice. iar rolul Parlamentului European şi. fac ca aceştia din urmă să acumuleze profituri mari din activitatea criminală. Nu există soluţii simple pentru rezolvarea acestor probleme. inclusiv reguli comune privitoare la trecerea. cu excepţia Marii Britanii şi a Irlandei. Întărirea securităţii la frontierele externe este una din căile prin care UE combate imigraţia ilegală şi asigură protecţia împotriva altor forme de infracţionalitate. Multe chestiuni. au întârziat progresul în domenii ca acordarea dreptului de azil şi cooperarea judiciară. ci şi din folosirea abuzivă a vizelor (şederea după expirarea termenului de valabilitate a vizei. Zona de libertate. respectiv. 35 . ci provine din ţări care suferă de pe urma războiului sau a conflictelor interne. Problema controlului eficient la frontieră a fost 9 Statele ne-membre ale UE. Statutul de imigrant ilegal împiedică însă accesul acestor persoane la sistemul bancar sau la asistenţa juridică corespunzătoare. traficul de imigranţi – mulţi dintre aceştia provenind din alte ţări decât din statele candidate la aderare dar ajunşi în UE trecând prin acestea – practicat de către organizaţiile criminale constituie un aspect grav al imigraţiei ilegale. Imigraţia ilegală nu constă numai din traficul de persoane. şi aceasta stimulează săvârşirea de delicte minore. statele membre au adoptat o serie de măsuri la frontierele externe. controlul şi supravegherea la frontieră. fac parte din Senghen. Sumele mari plătite de imigranţi pentru serviciile traficanţilor.Imigraţia ilegală Una din temerile cetăţenilor este aceea legată de imigraţia ilegală. Însă lipsa voinţei politice. Ce va schimba extinderea? Procesul extinderii a îmbunătăţit capacitatea viitoarelor state membre de a-şi îndeplini rolul ce le revine în politicile de securitate ale Uniunii. şi un regim comun de vize. deşi este dificil de calculat numărul imigranţilor care recurg la traficanţi. precum şi căsătoriile de formă sau folosirea abuzivă a statutului de student. astfel că guvernele naţionale doresc să aibă un cuvânt greu de spus în elaborarea politicii din domeniu. astfel că există încă o diferenţă considerabilă între deziderat şi realitate. cum ar fi cele referitoare la azil. de politică socială şi de drepturile omului. Astfel. Comisia caută să analizeze condiţiile din ţările din care provin imigranţii ilegali. cuplată cu regula unanimităţii. Traficul de imigranţi pus la cale de către crima organizată afectează . din punct de vedere infracţional. adeseori ca plată pentru serviciile de contrabandă de care au beneficiat. Mulţi imigranţi nu au un statut legal. gestionarea imigraţiei. graniţele externe şi cooperarea poliţienească şi judiciară. pentru a menţine Zona Nordică a Liberului Schimb. munca fără permis). al Curţii Europene de Justiţie este limitat. pentru a reduce factorii care ar putea încuraja creşterea numărului de potenţiali imigranţi care doresc să ajungă pe teritoriul UE şi pentru a include gestionarea problemelor legate de imigraţie în politica externă a UE. impun aprobarea unanimă a Consiliului. imigranţii sunt frecvent exploataţi de traficanţi şi obligaţi să cerşească sau să se prostitueze. atât societăţile din ţările de tranzit. În plus. deşi nu au legătură cu activitatea infracţională. crima organizată se adaptează şi ea cerinţelor acestei “pieţe”. Islanda şi Norvegia.9 pentru a facilita deplasarea cetăţenilor. prin urmare. justiţie şi securitate este un obiectiv al UE de dată relativ recentă. Sistemul Schengen presupune eliminarea controalelor la frontierele interne dintre statele membre UE. cât şi pe cele din ţările de destinaţie. pentru că ele au implicaţii care ţin de drept. precum şi cooperarea în lupta contra criminalităţii şi imigraţiei ilegale. economice şi sociale ale unei ţări îi încurajează pe cetăţenii acesteia să caute oportunităţi mai bune în altă parte. Problemele de justiţie şi de securitate sunt chestiuni delicate din punct de vedere politic.

Cooperarea poliţienească şi judiciară pentru urmărirea şi pedepsirea infractorilor va fi facilitată datorită extinderii ariei de jurisdicţie. prin programul Comisiei destinat îmbunătăţirii infrastructurii la frontieră în Rusia şi în Ucraina. Acest lucru presupune acordul unanim al tuturor statelor membre. Asistenţa tehnică şi proiectele de înfrăţire instituţională au fost destinate cu precădere acestui domeniu. din Europa Centrală şi de Est. cooperarea pe probleme de justiţie şi securitate necesită o administraţie onestă. însă experienţa şi moştenirea istorică din viitoarelor state membre au pus probleme deosebite. sub toate aspectele. S-au acordat fonduri considerabile. în acest domeniu. vor avea un impact semnificativ asupra succesului extinderii. Acesta este desigur un domeniu în care există probleme şi în actualele state membre. politica “nici un paradis pentru infractori” se va extinde prin includerea celor zece state noi. Stabilitatea politică şi prosperitatea economică a noilor state membre vor creşte o dată cu aderarea la UE. UE trebuie să-şi revizuiască procesul decizional. fapt care va contribui în sine la combaterea criminalităţii internaţionale şi a imigraţiei ilegale. În ciuda reformelor considerabile şi impresionante. 10 Institutul pentru o Societate Deschisă. pe care această cooperare să se poată baza.dezbătută continuu cu ocazia negocierilor de aderare şi ţările candidate au acceptat să impună un control strict la graniţa externă începând cu momentul aderării. Astfel. Noile state membre nu vor participa însă. Deşi unele probele cum ar fi armonizarea dreptului penal şi a procedurii penale vor continua să fie subiecte delicate pentru guvernele naţionale. competentă şi responsabilă. un raport recent10 concluzionează că în ţările candidate la aderare. care să îndeplinească nevoia cetăţenilor de acţiuni eficiente împotriva criminalităţii internaţionale şi a imigraţiei ilegale. în cadrul acordului Schengen. Atât Grecia cât şi Italia au trebuit să-şi modernizeze standardele timp de câţiva ani. Există şi condiţii pentru o mai bună cooperare în domeniul securităţii cu ţările din afara viitoarelor frontiere externe. prin programul de asistenţă pentru pre-aderare. Asistenţa financiară substanţială destinată întăririi securităţii la frontiere va continua şi după aderare. Posibilitatea noilor state membre de a-şi asuma un rol activ în cadrul cooperării judiciare europene va depinde de capacitatea lor naţională. Viitoarele state membre vor institui un control la frontieră la nivelul celui existent la graniţele externe ale spaţiului Schengen. eficientă şi calificată. Va genera extinderea noi probleme? În primul rând. înainte de a putea deveni membre depline a spaţiului Schengen. şi se va baza pe o serie de exerciţii de evaluare detaliată. În dreptul penal. inclusiv cu Rusia şi ţările din vestul Peninsulei Balcanice. Există disponibile fonduri. securităţii şi justiţiei. imediat după aderare. În al doilea rând. 2002. Rezultatele Convenţiei privind Viitorul Europei. care au eliminat deja controalele la graniţele interne. 36 . Uniunea va beneficia de intensificarea controalelor la graniţele noilor state membre. extinderea Uniunii întăreşte abilitatea acesteia de a combate activitatea criminală şi imigraţia ilegală. creşterea diversităţii şi a numărului de membri va face procesul decizional mai dificil. pentru modernizarea frontierelor externe şi pentru instruirea poliţiei de frontieră şi a personalului din justiţie. în sensul reducerii sferei de aplicabilitate a regulii unanimităţii şi al întăririi legitimităţii democratice. controlul la graniţele interne se va elimina numai după ce aceste state vor fi demonstrat că îndeplinesc toate cerinţele acquis-ului Schengen. în ceea ce priveşte crearea unei zone europene a libertăţii. nu se poate garanta încă înfăptuirea actului de justiţie într-o manieră independentă.

există preocupări privind impactul extinderii asupra mediului înconjurător. Însă este clar acum că acesta este un domeniu în care procesul extinderii generează beneficii substanţiale. Ca atare.În al treilea rând. O dată extinsă. inclusiv de aplicare a legislaţiei anti-discriminare. Toate viitoarele state membre au devenit membre ale Agenţiei Europene de Mediu. în 1989. la practicarea agriculturii biologice. sau comunităţi de romi. Având în vedere că cererea de produse biologice este în creştere în UE. multe din noile state membre au minorităţi etnice sau lingvistice. mediul a fost privit iniţial ca o “problemă în procesul de extindere”. cu un număr mare de angajaţi. Obligaţia de a respecta cerinţele UE a încurajat noile state membre să acorde o mai mare atenţie problemelor de mediu în ceea ce priveşte agricultura şi dezvoltarea rurală. în parte. viitoarele state membre UE au rezolvat multe din aceste probleme. Viitoarele state membre sunt îngrijorate de costurile alinierii legislaţiei lor la legislaţia UE privitoare la mediu. Mediul înconjurător Atât în actualele 15 state membre UE. În deceniul trecut. În UE. problema gestionării deşeurilor a devenit o prioritate şi ambele ţări au adoptat legislaţie în acest sens. Colapsul economiei centralizate şi lipsa investiţiilor au dus. Ca urmare a procesului de trecere de la o economie centralizată la cea de piaţă. motivată şi de considerente ecologice. neglijând impactul acestora asupra mediului. să protejeze mai bine habitatele naturale şi să gestioneze mai sigur şi mai eficient deşeurile. Procesul de pre-aderare le-a obligat să acorde o atenţie sporită drepturilor acestor comunităţi. o mare parte din industria grea a acestor ţări s-a reorganizat şi modernizat. nevoia de democraţie a popoarelor din regiune a fost. în conformitate cu legislaţia europeană şi cu instrucţiunile Consiliului Europei. iar sectorul energetic s-a rentabilizat. Investiţiile în protecţia mediului şi tehnologiile moderne vor mări eficienţa economică şi productivitatea din domeniu. să reducă gradul de deteriorare al pădurilor. în contextul tranziţiei lor către economia de piaţă. In majoritatea fostelor ţări comuniste. ea ar putea reprezenta o ocazie favorabilă pentru agricultorii din viitoarele state membre. În Cipru şi Malta. Impactul extinderii După decenii de degradare a mediului înconjurător în Europa Centrală şi de Est. Cadrul legal şi instituţional de protejare a minorităţilor a fost consolidat şi s-au stabilit planuri de acţiune destinate îmbunătăţirii situaţiei comunităţilor de romi. folosindu-se de liniile directoare trasate de UE pentru introducerea noii legislaţii. Legislaţia de mediu a UE impune crearea instituţiilor de mediu. Industriile modernizate şi eficientizate şi reducerea poluării vor fi în beneficiul atât al ţărilor în cauză. în multe cazuri. a câmpurilor şi fermelor piscicole. să îmbunătăţească starea de sănătate a populaţiei. opinia publică este îngrijorată de moştenirea pe care ţările din Centrul şi Estul Europei o au în acest sens din perioada comunistă. economia planificată a dus la crearea unor mari complexe agro-industriale de stat. Perspectiva aderării la UE a mărit importanţa politicilor de mediu din viitoarele state membre şi le-a ajutat să cureţe zonele industriale poluate. 37 . În acest fel. UE va deveni o piaţă pentru tehnologiile de mediu care promovează inovaţia şi încurajează cererea. Demararea procesului de aderare la UE a constituit încă un impuls. elaborarea soluţiilor specifice fiecărei ţări şi mobilizarea fondurilor necesare implementării lor. procesul extinderii a redus riscul existenţei unor fricţiuni în cadrul societăţilor sau chiar între ţări şi a contribuit la întărirea securităţii în cadrul Uniunii Europene extinse. cât şi în viitoarele state membre. cât şi al altor ţări ale UE. întărirea capacităţii instituţionale şi promovarea dezvoltării durabile.

ca situându-se între 80 şi 110 miliarde euro. aceste ţări au închis sau s-au angajat să închidă instalaţiile nucleare periculoase. Însă securitatea nucleară nu depinde doar de modul în care este concepută instalaţia. păduri şi rezervaţii protejate. dar şi pentru celelalte ţări ale UE. la deşeuri (depozitarea în halde.). cu efecte pozitive nu numai pentru propriii lor cetăţeni. se impun o monitorizare eficientă a implementării regulilor UE şi eforturi reale pentru a include problema mediului în celelalte politici din noile state membre. instalaţiile cu ardere internă. acesta este un domeniu în care ţările din Europa Centrală şi de Est îşi aliniază în prezent legislaţia la standardele UE. deoarece aproape întreaga legislaţie privitoare la mediu trebuie adoptată înainte de aderare. Nu s-au acordat perioade de graţie în domeniile: aer. în general. protejarea naturii şi transport. controale de calitate. sub 10 ani. Pentru a obţine rezultatele pozitive scontate. Ca rezultat al procesului de extindere. ambalarea deşeurilor). deşi UE şi instituţiile financiare internaţionale vor acorda unele fonduri pentru co-finanţare. extinderea va contribui la întărirea securităţii nucleare în Europa. râşi etc. deci. UE a cerut acestor ţări să garanteze un nivel înalt de securitate nucleară. şi depozitarea şi gestionarea resturilor menajere şi a deşeurilor periculoase. pot opta pentru energie nucleară. la substanţele periculoase din mediul acvatic. sau le-au adus la standardele de siguranţă impuse. metode moderne de gestiune şi instruire profesională) pe care UE o promovează şi în viitoarele state membre. mai ales în cazul directivelor UE privitoare la gestionarea apelor (respectiv apa uzată şi apa potabilă). În concluzie. ci este rezultatul unei culturi atotcuprinzătoare a securităţii (cu reglementări eficiente şi independente. Investiţiile se vor concentra pe reducerea poluării atmosferice. Pentru a atenua impactul. deşeuri. Securitatea nucleară În UE extinsă. Majoritatea costurilor vor trebui suportate la nivel naţional. pe cheltuiala proprie. Astfel. proceduri de operare. elemente esenţiale ale pieţei unice (toată legislaţia privitoare la produse) şi instalaţii noi. În ultimii ani. zimbri. şi pentru a promova o dezvoltare economică durabilă. la calitatea aerului. Din cele zece viitoare state membre. apă. păsări). zone naturale nepoluate şi specii de animale şi plante considerate rare în Europa Occidentală (urşi. incinerarea. evaluarea impactului asupra mediului. de cele mai multe ori. UE a admis aranjamente provizorii. pentru toate viitoarele state membre la un loc. Comisia Europeană şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare estimează costurile punerii în practică a acestei legislaţii. pentru care s-au acordat perioade de tranziţie de.Viitoarele state membre oferă Uniunii extinse o sursă bogată de biodiversitate. cinci au centrale nucleare în funcţiune. Aceasta înseamnă că noile proiecte investiţionale din viitoarele state membre trebuie să respecte întocmai standardele de mediu ale UE. acolo unde ajustarea se face eşalonat în timp. Este vorba de aproximativ 15 dintr-un total de 149 de directive. controlul integrat destinat prevenirii poluării mediului. scutind temporar viitoarele state membre de la aplicarea celor mai dificile componente ale legislaţiei de mediu. conform abordării adoptate de Grupul celor Şapte ţări puternic industrializate. gestionarea surselor de apă şi a apelor uzate. protejarea mediului (habitat. Punere în practică şi finanţare Respectarea întocmai a standardelor de mediu ale UE presupune eforturi administrative şi investiţii masive. cu parcuri naturale. 38 . statele membre vor avea libertatea de a alege combinaţia energetică necesară consumului lor de electricitate şi. Aceste valori naturale vor îmbogăţi patrimoniul natural al Europei şi vor reduce presiunile exercitate asupra ecosistemelor locale.

Standarde alimentare Importanţa securităţii alimentare în actualele state membre a crescut în ultimii ani. de exemplu). nu se vor putea comercializa în alte state membre. la toate nivelurile lanţului trofic. Ea va oferi garanţia aşadar că noile graniţe ale UE sunt capabile să asigure protecţie împotriva riscurilor care ar putea ameninţa sănătatea publică. în combaterea criminalităţii internaţionale şi controlul imigraţiei · integrarea considerentelor de mediu în alte politici · monitorizarea eficientă a implementării regulilor UE în actualele şi în viitoarele state membre 39 . care îmbină toate aspectele securităţii alimentare. Nu s-a admis. o practică mai puţin răspândită în viitoarele state membre. Extinderea va promova un set de reguli comune în noile state membre. generate de practicarea agriculturii intensive. justiţie şi securitate. Astfel. extinderea: · măreşte capacitatea UE de a combate crima organizată şi imigraţia ilegală. în nici un fel. UE a lansat o reformă în anul 2000. Obiectivul este de asigura un nivel înalt de sănătate publică şi de protecţie a consumatorului pe teritoriul UE extinse. de la prevederi privind igiena. nici o excepţie cu ocazia negocierilor de aderare. cea a plantelor şi animalelor. ca urmare a crizelor survenite (precum boala “vacii nebune”. Alinierea la aceste standarde este însă o sarcină grea pentru viitoarele state membre. la scăderea nivelurilor actuale de securitate alimentară. pentru a verifica dacă regulile se aplică întocmai. UE oferă asistenţă financiară în acest sens. printr-o mai bună cooperare şi un control mai susţinut al acestor fenomene în viitoarele state membre · ridică standardele de mediu ale viitorilor membri. Concluzie In multe domenii importante pentru cetăţeni. într-o UE extinsă. în acest domeniu. iar Comisia monitorizează situaţia din punctul de vedere al securităţii alimentare. inclusiv a reformării sistemului decizional · o mai strânsă şi mai bună cooperare între statele membre şi instituţiile UE. cu efecte pozitive pentru cetăţenii lor şi pentru UE pe ansamblu · promovează în viitoarele state membre regulile de securitate alimentară impuse de UE Însă aceste beneficii trebuie să fie consolidate şi protejate prin: · progrese majore în direcţia creării zonei de libertate. ridicând astfel nivelul general de siguranţă. extinderea ajută UE să promoveze standarde de siguranţă şi securitate superioare. inclusiv securitatea lor nucleară. produsele alimentare care nu respectă regulile UE. Obiectivul este ca extinderea UE să nu ducă. la cerinţe privind sănătatea animalelor asociată cu sănătatea plantelor. Viitoarele state membre au acceptat să aplice toate regulile de securitate alimentară şi să instituie mecanisme de control.

roluri majore. iar celelalte se aşteaptă să devină membre în 2004. Politica externă şi de securitate Politica externă şi de securitate comună a UE a fost stabilită ca al doilea pilon al Uniunii Europene. experienţa dominaţiei sovietice îşi pune amprenta pe modul în care acestea percep chestiunile de securitate.Capitolul 5 EUROPA ÎN LUME În ciuda puterii sale economice. aceste ţări s-au orientat spre Alianţa Atlantică şi spre UE. Extinderea reprezintă o ocazie pentru UE de a transforma acest deziderat în realitate. Între actualele state membre există însă divergenţe de opinie privind aplicarea obiectivelor politice pe termen mediu şi lung în domeniul afacerilor externe şi al apărării. în 1993. iar în 2001. UE ca atare a fost absentă. cu tradiţie în nealiniere. UE s-a declarat capabilă să conducă operaţiuni de gestionare a crizelor. Viitoarele state membre din Europa Centrală şi de Est nu pot fi blamate pentru această situaţie. Statele membre nu şi-au manifestat însă suveranitatea în acest domeniu. influenţa politică a UE în lume este slabă. 40 . conform principiilor consfinţite de Carta Naţiunilor Unite. Deşi UE a pus bazele unei politici externe şi de securitate. Faptul că nu s-a reuşit discutarea în profunzime a acestei probleme în cadrul instituţiilor de politică externă şi de securitate ale UE a fost un simptom al lipsei de voinţa politică a statelor membre de a adopta o poziţie la nivel european. independenţa şi integritatea Uniunii. acestea îşi coordonează mai îndeaproape politicile şi încearcă să conceapă strategii comune. Acest lucru implică: întărirea securităţii Uniunii. în care statele membre şi-au manifestat public profundele divergenţe de opinie. în 1999. S-au făcut progrese importante în acest sens. nici competenţa conjugată a UE şi statelor membre. trei dintre aceste ţări (Polonia. unde nu a putut preveni conflictul şi nu a acţionat la timp pentru a determina părţile beligerante să încheie o pace durabilă. menţinerea păcii şi întărirea securităţii internaţionale. Republica Cehă) au devenit membre NATO. în vreme ce altele. multe din acestea din urmă fiind membre NATO. Ungaria. ci rămâne în responsabilitatea fiecărui stat membru. Nevoia de a completa puterea economică cu puterea politică este una din principalele raţiuni ale unei politici externe şi de securitate comună. promovarea cooperării internaţionale. în contextul mondial actual. La nivelul UE. In cazul statelor din Europa Centrală şi de Est. dezvoltarea şi consolidarea democraţiei şi a statului de drept. Urmează stabilirea politicii de securitate şi apărare comună. Există diferenţe de opinie în ceea ce priveşte viitoarele sarcini care urmează a fi îndeplinite şi sfera geografică a acestora. să ajungă la poziţii comune şi să desfăşoare acţiuni comune în domenii diverse. interesele fundamentale. au rămas în afara acestei organizaţii. în mod individual. Slăbiciunea UE s-a văzut în Bosnia şi Kosovo. Atitudinea nepotrivită a UE s-a făcut şi mai brutal remarcată cu ocazia crizei internaţionale referitoare la Irak. şi respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. pentru a-şi asigura securitatea. În această problemă cheie de politică externă. Scopul acesteia este de a salvgarda valorile comune. Viitoarele state membre percep pericolele şi interesele legate de securitate diferit de felul în care acestea sunt percepute de actualele state membre. UE trebuie de asemenea să-şi dezvolte relaţiile cu ţările vecine. astfel încât stabilitatea şi prosperitatea să se extindă şi în ţările din jur. realizările ei în domeniu sunt modeste. cu toate că unele state membre au jucat. După desfiinţarea Pactului de la Varşovia. Politica externă şi de securitate nu ţine nici de competenţa exclusivă a UE. în perspectiva deplasării spre Est a frontierelor sale.

Republica Cehă şi Republica Slovacă sunt membre OECD (Organizaţia pentru Dezvoltare şi Cooperare Europeană). în condiţiile în care şi alte ţări fac acelaşi lucru. dată fiind nevoia noilor membri de a aplica efectiv controalele la frontieră. Deoarece relaţiile comerciale sunt de competenţa UE. UE va deveni cel mai mare bloc economic. excluzând. Principiile călăuzitoare ale politicii comerciale a UE constituie contribuţia acesteia la dezvoltarea armonioasă a comerţului mondial. Extinderea UE până la graniţele lor creează deja probleme. UE a creat o reţea de relaţii comerciale instituţionalizate. Polonia. Acest lucru ar trebui să confere UE o mai mare influenţă în negocierile şi tratativele economice mondiale. Belarus). în procesul de pregătire în vederea intrării în zona UE de liberă circulaţie a bunurilor şi persoanelor. îşi va extinde graniţa pe care o are cu Rusia. Ea reprezintă peste o cincime din volumul comerţului mondial. inter-regionale şi bilaterale. stabilitate politică şi economie de piaţă. eliminarea treptată a restricţiilor din cadrul comerţului internaţional şi a barierelor vamale. Caraibe şi Pacific. printre altele. până la problemele economice regionale. EU este unul din actorii principali de pe scena mondială. tranziţia rapidă a viitoarelor state membre spre economia de piaţă şi experienţa acestora de integrare economică internaţională vor oferi UE exemple instructive şi o vor ajuta în relaţiile sale cu ţările în curs de dezvoltare. În plus. Extinderea va duce la creşterea la 450 milioane a populaţiei UE şi la sporirea ponderii sale economice din punct de vedere al PIB-ului şi relaţiilor comerciale. până la donaţii financiare. Baza politicii de dezvoltare a UE o reprezintă acordurile de comerţ-şi-asistenţă şi acordurile de cooperare economică şi parteneriat pe care UE le-a încheiat cu 71 de ţări din Africa. cu cea mai mare piaţă unică. Ungaria. frontierele externe ale UE se vor deplasa spre Est. 41 . UE are cea mai mare piaţă integrată din economia mondială şi a doua monedă de rezervă valutară din lume.Relaţii economice internaţionale Cu o populaţie de 375 milioane şi un PIB de peste 8000 miliarde de euro. financiară şi comercială. precum şi principala piaţă de export pentru un număr de peste 130 de ţări din întreaga lume. cuprinzând o parte din aceasta (Kaliningrad). Comisia negociază majoritatea aspectelor comerciale. UE reprezintă şi un furnizor major de asistenţă internaţională destinată dezvoltării. la asistenţă tehnică. Este pe locul întâi în lume la exportul de bunuri şi servicii şi o sursă majoră de investiţii străine directe. multilaterale. cu mai mult de 500 de km. Toate ţările vecine din Balcani şi din Europa de Est au un nivel scăzut de dezvoltare economică mai scăzut decât al ţărilor care se vor integra în UE în 2004 – şi multe dintre acestea nu sunt încă ancorate în democraţie. România. depăşind astfel Statele Unite. şi va fi prezentă în zona mediteraneană de est (Cipru) şi de sud (Malta). Strategia UE este de a-şi deschide piaţa pentru majoritatea comerţului internaţional. reformele financiare şi monetare internaţionale şi procesul G8. în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi în tratativele comerciale inter-regionale şi bilaterale. UE va dobândi aşadar o nouă graniţă cu cinci noi state (Croaţia. Valoarea exporturilor din ţările în curs de dezvoltare către UE a crescut constant (52% în 2000) şi UE este cel mai mare importator de marfă din cele 49 de ţări cel mai slab dezvoltate. Statutul lor de membre ale instituţiilor internaţionale va da posibilitatea UE de a avea un cuvânt mai greu de spus în politica economică. Toate noile state membre fac parte din Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) şi din principalele instituţiile financiare internaţionale. Politica de vecinătate După viitoarea extindere. care cuprind de la negocierile comerciale. mergând de la ajutoare alimentare. care cuprind aproape toate ţările lumii. în numele statelor membre. Ucraina. comerţul agricol. Serbia.

întrucât nu a îndeplinit încă criteriile politice de aderare. Bulgaria (cu o populaţie de 8 milioane) a înregistrat mai multe progrese în reformele economice. României şi Turciei va continua. a acelor ţări care urmează să se alăture UE în următorii ani · să-şi dezvolte parteneriatul cu toate ţările vecine. ţările vecine vor obţine acces la piaţa unică a UE. Drept recompensă pentru progresele făcute în plan politic. UE nu poate. Nu se pune problema de a promite o dată anume pentru integrarea lor în UE. problema extinderii viitoare a UE trebuie plasată în contextul mai larg al „politicii de vecinătate” (sau „de proximitate”) al Uniunii extinse. Relaţiile cu „noii vecini” vor constitui o provocare importantă. aceste ţări trebuie să subscrie la un program de reforme interne. cu condiţia ca ţările în cauză să îndeplinească criteriile de aderare. ca un prim jalon pe drumul către integrare. ambele ţări speră să intre în UE în 2007. inclusiv cele legate de drepturile omului şi protecţia minorităţilor. aplicând raţionamentul logic că extinderea aduce pace şi prosperitate. Aceste modele trebuie dezvoltate de o manieră care să promoveze prosperitatea. Asistenţa UE destinată acestor ţări trebuie coordonată cu asistenţa acordată de alte organizaţii internaţionale şi trebuie să faciliteze cooperarea transfrontalieră. Acorduri de Asociere şi Stabilitate şi Acorduri de Parteneriat şi Cooperare. comparativ cu România (populaţie 22 milioane). implicarea în prevenirea conflictelor. efectiv. incluzând Zona Economică Europeană.Există riscul ridicării unei noi „cortine” în Estul şi Sudul mai îndepărtat al Europei. stabilitatea şi buna guvernare. deoarece 42 . pentru a le ajuta să se pregătească de aderare. economic şi al reformelor instituţionale. UE a declarat că acest proces este ireversibil şi cele trei ţări au făcut eforturi în vederea aderării. şi cercetare europeană. bunurilor. iar integrarea şi liberalizarea viitoare vor promova libera circulaţie a persoanelor. Alte domenii de cooperare ar putea include: intensificarea cooperării în combaterea ameninţărilor la adresa securităţii. după conflictele care au urmat destrămării Iugoslaviei. UE a elaborat deja o serie de instrumente destinate politicii sale de vecinătate. De aceea. necesare funcţionării normale ca state. Rezultatele pozitive ale actualei runde de extindere demonstrează că obiectivele privind stabilitatea şi securitatea pot fi atinse foarte eficient prin extinderea UE. Extinderea ar trebui: · să insiste pe pregătirea satisfăcătoare în vederea aderării. Dar acest proces nu poate fi extins la nesfârşit. majoritatea acestora se străduiesc în continuare să creeze instituţiile democratice de bază. prin aceea că a impulsionat reformele politice şi economice. pe măsură ce UE se extinde. pe baza unor valori comune. Procesul de extindere a UE prin includerea Bulgariei. obiectiv pe care UE la andosat. care să promoveze prosperitatea şi buna administrare şi în ţările înconjurătoare. În schimbul confirmării viitoarei lor aderări. energie şi telecomunicaţii. Perspectiva aderării la UE – cu condiţia îndeplinirii criteriilor de aderare – a avut un efect extraordinar de benefic în Europa Centrală şi de Est. indiferent dacă acestea se vor integra sau nu în UE. între ţările bogate şi cele sărace. în ultimă instanţă. să integreze toate ţările vecine care doresc să intre în UE. Această logică este. UE a suplimentat asistenţa financiară destinată acestor ţări. în contradicţie cu logica coeziunii. UE trebuie să elaboreze o politică de vecinătate. monitorizat de UE. pentru a crea un „cerc” de stabilitate şi siguranţă. serviciilor şi capitalului. UE trebuie să definească o strategie mai bună pentru dezvoltarea acestor ţări. Cele cinci ţări din vestul Peninsulei Balcanice (cu o populaţie totală de 25 milioane de locuitori) sunt în urma ţărilor din Europa Centrală şi de Est. Unele se află încă sub monitorizarea comunităţii internaţionale. Prin urmare. Deşi situaţiile diferă de la o ţară la alta. Turcia (populaţie 65 milioane) are probleme mai dificile. reţelele de transport.

României şi Turciei. cel mai de succes act de politică externă al UE şi . Prin urmare. în cazul izbucnirii unui nou conflict în regiune. Există riscul ca primii ani de integrare europeană a noilor state să provoace o stare de “oboseală generată de extindere”. Integrarea „condiţionată” a acestor ţări în UE trebuie pusă în slujba stabilităţii şi prosperităţii. cu care UE va trebui să dezvolte legături politice şi economice mai strânse. şi acesta este încă un motiv în plus pentru a stabili modalitatea corectă de abordare a viitoarei extinderi. Interacţiunea UE-25 cu viitorii săi vecini va depinde. iar extinderea la 25 de membri îi va conferi şi mai multă influenţă. de viitoarele state membre. Noii membri vor veni în UE cu o experienţă valoroasă în domeniul politic. de securitate şi apărare. Este posibil însă ca noile state membre să nu dorească să dea prioritate acordării de asistenţă financiară vecinilor. în mare măsură. ca urmare a extinderii. Extinderea este. 43 . Acest lucru este valabil în cazul Rusiei. diplomatic şi comercial. însă UE a fost total absentă într-o chestiune cheie din cadrul politicii externe actuale. Concluzie UE este deja un actor principal pe scena relaţiilor economice internaţionale. şi anume criza irakiană. în fapt. UE trebuie: · să dezvolte forme mai bune de parteneriat cu ţările din jur. în sensul dezvoltării acţiunilor comune. În domeniile relaţiilor externe. O astfel de politică de vecinătate impune implicarea deplină a celor zece state candidate la aderare. atâta vreme cât ele însele vor avea nevoie de fonduri din partea UE. de exemplu. · să insiste ca ţările candidate să se pregătească corespunzător în vederea aderării. În perspectiva extinderii: · trebuie să reflectăm urgent asupra necesităţii de a reclădi o adevărată politică externă comună. care îşi cunosc mult mai bine vecinii decât actualele state membre UE. dar slabă sub aspect politic. în contextul unei politicii de vecinătate care ţine cont de extinderea la 25 de membri a UE (UE-25). astfel încât să vorbim într-un singur glas · Convenţia privind Viitorul Europei trebuie să conducă la o mai bună reprezentare externă a UE. şi să se folosească de candidatura la UE ca de un factor catalizator pentru a induce schimbări în ţările din vestul Peninsulei Balcanice.pe măsură ce se înfăptuieşte extinderea – relaţiile sale cu noii vecini vor căpăta importanţă. indiferent dacă acestea se alătură sau nu UE · să continue procesul de extindere. inclusiv prin respectarea criteriilor politice şi de altă natură ale UE. prin includerea Bulgariei. cu cunoştinţe despre ţările şi limba ţărilor cu care se învecinează. cel mai mare vecin al UE. acolo unde este posibil.aceasta depinde de eforturile lor de a funcţiona normal ca state. Europa este puternică din punct de vedere economic. de fapt. costurile vor fi mici comparativ cu riscurile. de a continua procesul de Stabilitate şi Asociere şi de a îndeplini criteriile stabilite la Copenhaga. Vor fi noile state membre în favoarea continuării extinderii UE? Ele vor dori desigur să extindă stabilitatea şi prosperitatea şi către ţările din imediata lor vecinătate şi chiar să împingă treptat frontiera externă a UE mai departe de ele. ea a făcut oarecare progrese.

independent de procesul de extindere al Uniunii. de fapt. Uniunea Europeană este pe cale să devină o uniune politică. suveranitatea acestora va fi mai bine pusă în 44 . încă zece ţări vor fi reprezentate la nivelul instituţiilor europene. s-au adăugat nouă membri noi. integrare.este o întrebare frecvent auzită în Europa. la apariţia unei societăţi a cărei diversitate este în continuă creştere. în unele cazuri . confruntaţi cu perspectiva unei Uniunii Europene extinse. Problemele de identitate. Întrebările pe care le ridică extinderea nu se limitează la guvernare sau la mecanismele decizionale. proces care a fost posibil în condiţiile extinderii cadrului european. Identităţile naţionale şi regionale nu s-au atenuat. Pentru ca europenii să ia împreună decizii referitoare la politicile comune. într-o Uniune cu atât de mulţi membri? Niciodată pe parcursul existenţei sale UE nu a acceptat atât de mulţi membri deodată. excludere . acum. Deşi următoarea rundă de extindere înseamnă creşterea cu numai o cincime a populaţiei UE.Capitolul 6 ACŢIONÂND ÎMPREUNĂ ÎN EUROPA Extinderea ridică următoarea întrebare fundamentală: cum se pot lua decizii şi se pun în practică politicile. Ce efect poate avea acest lucru asupra identităţilor naţionale ale cetăţenilor săi? Ce fel de identitate europeană este posibilă. Noii membri doresc să fie trataţi ca parteneri egali. aceştia vor avea aceleaşi drepturi cu ceilalţi membri . De la prima extinderea a sa.competitivitate economică. Integrarea Europei are loc într-un ritm alert. aceste probleme se pun într-o perioadă în care libertatea de mişcare şi migraţia au condus. la ora actuală.asimilare. în unele state membre. ea îşi propune să accepte zece noi membri dintr-odată. şi mai urmează alţii. limbi şi culturi. în acelaşi timp. Ele constituie miezul unei problematici fundamentale pe care o ridică cetăţenii obişnuiţi. întărirea rolului său politic pe plan internaţional – cooperarea este prea slabă. ei trebuie să înţeleagă în acelaşi fel interesul european şi să dorească să coopereze şi să acţioneze conjugat. atât la nivel european. dar care este. În structurile de decizie ale UE. Însă UE din anul 2003 este deja diferită de UE din anii 90: suveranitatea naţională se subscrie obiectivelor comune din domenii cum ar fi justiţia şi afacerile interne. iar rezultatele sunt adeseori nesemnificative.suveranitate redobândită recent.nu va exista noţiunea de "statut de categoria a doua" pentru cei nou veniţi. Care ar trebui să fie atitudinea societăţii faţă de "străini" şi de "alţii" . Întrebări legate de identitate După extinderea la 25 membri şi în perspectiva altor extinderi. securitate internă. Temerile legate de subminarea suveranităţii lor naţionale . în decursul a 30 de ani. în Europa. Răspunsurile la unele din aceste întrebări sunt date de chiar experienţa trecută a integrării economice şi politice în UE. cât şi la nivel naţional. Mai mult. şi a început cooperarea în domeniile securităţii şi apărării. Acest lucru este demonstrat de faptul că legitimitatea sa democratică este. pusă sub semnul întrebării. în cazul unui grup cu o componenţă atât de diversă? Cum pot aceste ţări acţiona împreună? Va fi oare identitatea ţărilor mai mici anihilată de UE sau de propriii lor vecini? Aceste probleme “existenţiale” nu interesează doar elitele intelectuale. Acest lucru dă naştere unor întrebări legate de interes şi identitate. UE va include o mare diversitate de popoare. prea lent. guvernare şi legitimitate constituie subiectele majore ale Convenţiei privind Viitorul Europei. incluzând imigranţi care provin şi din ţări ne-europene. nu sunt justificate. Privită din perspectiva provocărilor cărora trebuie să le facă faţă . identităţile regionale au devenit chiar mai proeminente.

din punctul de vedere al identităţii naţionale şi culturale? Evident. Viitoarea extindere va aduce în UE multe ţări mici. integrarea europeană a fost însoţită de un interes crescând pentru promovarea principiilor şi valorilor comune. liderii din UE au definit criteriul "politic" de aderare democraţie. repartizarea voturilor şi a locurilor în Consiliu şi în Parlament conferă ţărilor mai mici o mai largă reprezentare (în raport de numărul populaţiei) comparativ cu ţările mai mari . Ţările din această parte a lumii sunt încă din Evul Mediu în focarul influenţelor culturale din Europa continentală şi au făcut parte din diversele grupări administrative şi politice care au existat în Europa de-a lungul secolelor. În domenii cum ar fi arta. Această schimbare va cere un plus de înţelegere din partea ţărilor mari şi mici deopotrivă.actualmente în cele 11 limbi oficiale ale UE. ei au introdus principiul democraţiei în Tratatul de bază. cinematografia. în 1997. Metoda de integrare adoptată de UE.de exemplu.incluzând rolul unic al Comisiei ca promotor al interesului european. a permis o cooperare armonioasă între ţările mici şi cele mari. literatura. de exemplu. un vizitator al capitalelor din Europa Centrală şi de Est. drepturile omului şi protecţia minorităţilor. stat de drept. aşa cum s-a întâmplat de prea multe ori în trecutul istoric. într-un cadru european. Ce putem spune despre consecinţele sosirii în cadrul UE a noilor membri. acela că a creat un model care le garantează astăzi ţărilor mai mici faptul că interesele lor nu vor fi subordonate intereselor vecinilor lor mai mari.valoare alături de ceilalţi. În realitate. de experienţa de după al II-lea război mondial. limbile oficiale atât ale membrilor săi fondatori. noii membrii vor aduce cu ei multe diferenţe. cât şi pe cele ale celor nou sosiţi. în Europa Occidentală. actuala rundă de extindere a constituit un imbold în acest sens. Însă modul în care sunt percepute aceste diferenţe tinde să fie distorsionat. Succesul extraordinar al "metodei comunitare" este. Nu a existat nici o clipă un proiect de creare a unei "culturi europene" standard. Acceptarea diversităţii a fost unul din principiile cardinale ale integrării europene. La baza acestui succes au stat reprezentarea echilibrată a statelor membre în cadrul instituţiilor europene . La Amsterdam. Acceptarea de către UE a diversităţii naţionale şi culturale este dovedită de modul în care aceasta tratează limbile naţionale. iar Convenţia privind Viitorul Europei va merge şi mai departe în ceea ce priveşte definirea principiilor şi valorilor UE. cultura. a împăcat cu succes interesele unor ţări de diferite mărimi. muzica. În fapt. când divizarea politică a Europei a creat o barieră artificială între Est şi Vest. În domeniul culturii. În acelaşi timp. Costul serviciilor de interpretare şi traducere . pentru a evita eventuale tensiuni sau confruntări. constată că există mai multe asemănări decât diferenţe. Instituţiile UE. acţiunile UE s-au limitat la încurajarea diversităţii. şi mai târziu în limba fiecărui nou stat membru .sunt considerate ca fiind justificate şi necesare pentru funcţionarea unui sistem democratic. şi nu de forţă. concepute iniţial pentru o Comunitate alcătuită din trei ţări mari şi trei ţări mai mici. "metoda comunitară". accesibil şi transparent. în 1993. protejând totodată şi interesele acestora din urmă. 45 . fără îndoială.şi echilibrul dintre instituţiile UE . Noii membri au o bogată moştenire culturală de împărtăşit cu ceilalţi europeni. Separarea prin Cortina de Fier a fost doar o aberaţie temporară. în egală măsură. contribuţia acestor ţări la cultura europeană este bine înţeleasă şi apreciată în actualele state membre ale UE. Relaţiile acestor ţări cu vecinii lor mai mari din UE vor fi guvernate de lege. iniţiatoarea de acţiuni şi apărătoare a legii . Instituţiile UE acceptă şi respectă. atunci când la Copenhaga.

o problemă cheie. prin luarea unor decizii pertinente la Conferinţa 46 .În privinţa valorilor şi idealurilor. în timp ce încurajează ţările candidate la aderare să facă eforturi maxime în vederea viitoarei lor integrări. un al patrulea criteriu al extinderii: capacitatea Uniunii însăşi de a absorbi noi membri şi de a menţine. Reforma instituţiilor UE Chiar şi în absenţa extinderii. în acest sens? Deoarece cel mai important mijloc de promovarea a sentimentului apartenenţei la Europa este o bună înţelegere între popoarele acesteia. Ea presupune ca mass-media să aibă o atitudine echilibrată şi să fie dispusă să înţeleagă şi să explice atât dimensiunea europeană. în acelaşi timp. care ţin cont de extinderea UE. Timp de mulţi ani. în schimb. Adevărul este că. Raportul de faţă subliniază. Oamenii vor ca instituţiile europene să fie mai eficiente şi mai transparente din punct de vedere al legitimităţii democratice. Ce poate face UE însăşi. şi nu o reconsiderare radicală a sistemului. în 1993. noii membri doresc să participe plenar la construirea politicilor şi identităţii politice europene. ca ţări prea ades dominate de vecinii lor mai mari. Ce se poate face pentru a încuraja sentimentul unităţii la nivelul Uniunii extinse. necesitatea şi stringenţa unei pregătiri corespunzătoare a viitoarei extinderi. de asemenea. în 2002. Însă reformele instituţionale stabilite la Nisa sunt minime: o revizuire "aritmetică" a numărului de voturi şi fotolii în instituţiile UE. în schimb. voinţa politică. simplificarea Tratatelor. a Convenţiei privind Viitorul Europei: o nouă încercare a UE de a-şi revizui modul de funcţionare. cât şi poziţiile naţionale exprimate de cetăţenii Europei. ele înţeleg avantajul de a lucra în cadrul unui colectiv european.UE a stabilit. avântul procesului de integrare europeană. la un moment dat. ar trebui ca eforturile UE şi ale guvernelor naţionale să se concentreze pe promovarea schimburilor de experienţă între cetăţeni. Este adevărat ca diferenţa economică mare dintre aceste ţări şi statele UE poate constitui un handicap în calea implicării lor depline în aplicarea anumitor politici europene. dar au. în special. adusă în prim plan de actuala extindere. Pornind de la patru probleme principale . Poate că nu au suficiente mijloacele economice. Reţeaua universităţilor europene trebuie consolidată. Pe lângă criteriile impuse viitorilor membri . "Europa" a fost pentru europenii din răsăritul şi centrul continentului. Acest lucru a justificat demersul finalizat cu încheierea Tratatului de la Nisa. Cetăţenii actuali ai UE ştiu foarte puţine despre viitoarele state membre. printr-un proces care merge mai departe decât metoda interguvernamentală tradiţională şi care include reprezentanţi ai ţărilor candidate la integrare. Această realitate a dus la stabilirea. Tinerii. şi anume acela al instituţiilor şi constituţiei sale. UE are nevoie de reforme instituţionale. astfel ca guvernarea să fie mai aproape de cetăţenii europeni. trebuie încurajaţi să călătorească şi să studieze în alte ţări europene şi să profite de experienţa câştigată lucrând în străinătate. Uniunea nu este ea însăşi suficient de pregătită într-un domeniu crucial. Viitoarele state membre sunt implicate în Convenţie şi vor fi chemate. prin recomandări clare rezultate din Convenţie. respectând în acelaşi timp diversitatea popoarelor sale? Această sarcină va necesita efort şi curaj din partea liderilor politici ai Europei.cele trei "criterii de la Copenhaga" . Reforma instituţională este. simbolul libertăţilor şi valorilor pe care doreau să le recâştige. Mai mult. proveniţi din diverse straturi ale societăţii. Carta Drepturilor Fundamentale şi delimitarea competenţelor UE şi respectiv ale statelor membre Convenţia şi-a lărgit problematica de care se ocupa pentru a include şi elaborarea unei noi constituţii a UE. în 2001. să ratifice rezultatele acesteia.rolul parlamentelor naţionale. şi din diversele ţări ale UE extinse. Acest raport nu şi-a propus să suplimenteze numărul mare de propuneri şi recomandări discutate în Convenţie.

Asistenţa s-a ridicat la aproximativ 1 miliard de euro în 2002. care să facă UE mai eficientă şi să o aducă mai aproape de cetăţeni. şi EU va continua să aloce asistenţă specială noilor săi membri.Interguvernamentală care va urma Convenţiei. dat fiind că administraţia publică din aceste ţări s-a deteriorat în regimul comunist. şi nu să prescrie acţiunile şi deciziile necesare. acesta a fost pentru ele principalul "examenul de admitere" pentru a reuşi să devină membre. Convenţia trebuie să stabilească cum anume va decide şi va acţiona UE. Pentru viitoarele state membre. acest lucru a constituit un subiect de îngrijorare. să fie în stare să aplice regulile şi standardele europene. Comisia a raportat că. Transpunerea cu întârziere sau incorectă şi slaba aplicare a legislaţiei contribuie la imaginea publică a unei Uniunii incapabile să obţină rezultate. metodele şi constituţia. cu un sistem decizional perfecţionat şi dispunând de mai multă legitimitate democratică. ci de a-i îmbunătăţi modul de organizare. O dată cu restrângerea activităţii legislative a UE într-o serie de domenii şi cu extinderea cu succes a politicilor UE şi către alte domenii (mediu. şi măsuri de combatere a corupţiei. nu s-a pus această problemă a capacităţii administrative. privitoare la piaţa unică. de exemplu). în mod corect şi eficient. Mai sunt încă multe probleme de rezolvat de către viitoarele state membre. EU a acordat asistenţa financiară destinată îmbunătăţirii noilor administraţii şi sisteme juridice. Incepând din 1997. cum ar fi nevoia de funcţionari publici calificaţi (şi plătiţi corespunzător).din perspectiva problemelor instituţionale şi constituţionale ale guvernării europene . Printre reforme. Şi pentru actualele state membre se pune problema punerii în practică. în cazul ţărilor candidate din Europa Centrală şi de Est. constituie o necesitate urgentă. atunci când vor deveni membre ale UE. reforma sistemului judiciar pentru a permite cetăţenilor accesul efectiv la instanţele de judecată. din 83 de Directive aprobate de Consiliu. şi după integrarea acestora. De data aceasta însă. Guvernele actualelor state membre trebuie să îmbunătăţească şi ele modul de aplicare a legislaţiei UE. ca o cerinţă esenţială. deşi din alte motive. centrul atenţiei s-a deplasat dinspre elaborarea spre aplicarea legilor. un răspuns satisfăcător la întrebarea "cum anume" . pentru a permite dezvoltarea viitoare a politicilor UE · consolidarea "metodei comunitare" şi respectarea echilibrului instituţional. O constituţie europeană. Comisia monitorizează progresul acestor ţări şi întocmeşte rapoarte anuale. De exemplu. La extinderile anterioare. UE a insistat în repetate rânduri asupra capacităţii acestor ţări de a pune corect în practică reglementările şi politicile UE (acquis-ul comunitar). Convenţia nu poate pregăti absolut toate cele necesare extinderii viitoare. Ţările candidate mai au încă multe de făcut pentru îmbunătăţirea propriei administraţii publice în aşa fel încât.este vital pentru succesul viitoarei extinderi. şi ratificarea rapidă a rezultatelor de către toţi membrii Uniunii Europene extinse. Rolul ei nu este acela de a reformula politicile pentru o UE extinsă. va fi esenţial să se introducă: · o extindere a regulii votului majoritar în Consiliu. în care indică domeniile care se impun a fi îmbunătăţite. aplicarea eficientă a regulilor UE a constituit o temă centrală a pregătirii din etapa de pre-aderare: de fapt. în condiţiile în care este nevoie de încredere reciprocă între statele membre pentru buna funcţionare a sistemului UE şi în special a pieţei unice fără frontiere. care ar fi trebuit transpuse în legislaţia 47 . O mai bună implementare a politicilor O altă provocare este aceea de a asigura punerea corectă în practică a regulilor şi politicilor comunitare în cadrul UE extinse. Însă.

statelor membre în anul 2000, numai 5 au fost efectiv transpuse în toate ţările membre. Corupţia este şi ea o problemă care afectează actualele state membre. De altminteri, studiile arată că, în unele state membre (precum Grecia, Italia), se pare că situaţia este chiar mai rea decât în unele ţări candidate la aderare11. Concluzie Acţiunea comună la nivelul întregii Europe presupune un efort din partea europenilor, astfel ca aceştia să se înţeleagă mai bine unii pe alţii, să identifice interese comune şi să alunge temerile conform cărora o UE lărgită ar putea duce la pierderea identităţii. Extinderea generează atât nevoia, cât şi ocazia de a "moderniza" sistemul de guvernământ al UE. UE este prinsă între, pe de o parte, provocările generate de schimbarea rapidă a realităţii internaţionale, şi de cealaltă parte, nevoia de a avea o mai bună guvernare şi mai multă legitimitate democratică. Relaţionarea acestor provocări cu necesitatea unei guvernări îmbunătăţite ar putea constitui soluţia novatoare de care are nevoie o Uniune cu adevărat politică. De aceea, se impune: · Elaborarea unui text constituţional clar şi inteligibil, de către Convenţia privind Viitorul Europei. Acesta trebuie să prevadă extinderea regulii votului majoritar, consolidarea metodei comunitare şi respectarea echilibrului instituţional. · O mai bună aplicare a reglementărilor şi politicilor UE de către noile şi actualele state membre, deopotrivă. · Promovarea în mai mare măsură a bunei înţelegeri între cetăţenii Europei, inclusiv a schimburilor de experienţă între persoane; încurajarea tinerilor de a face practică şi de a studia în alte ţări ale UE; consolidarea reţelelor universitare europene.

11

Transparency International, 2003

48

ANEXE

Harta Europei Tabele Date esenţiale despre UE şi viitoarele state membre Sprijinul de care se bucură extinderea în statele membre UE Sprijinul de care se bucură aderarea în viitoarele state membre Comerţul UE cu Europa Centrală şi de Est Creşterea economică în UE şi în viitoarele state membre Cheltuielile bugetare ale UE cu extinderea: perioada pre-aderare Cheltuielile bugetare ale UE cu extinderea: perioada post-aderare Întâlniri şi participanţi 1. Ateliere de discuţii la Institutului Universitar European 2. Consultări cu organizaţii neguvernamentale 3. Vizite în viitoarele state membre Bibliografie

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

49

HARTA EUROPEI

50

Cehă Estonia Ungaria Letonia Lituania Malta Polonia Rep.8 8 828.5 20.6 5.2 1.4 30.2 12.0 376.5 4.4 58.2 2.2 13.5 63.8 59.Tabel 1 DATE ESENŢIALE CU PRIVIRE LA UE ŞI VIITOARELE STATE MEMBRE Suprafaţă km² Cipru Rep. 196.394 38.a.9 per capita in euro 15 100 6 200 4 500 5 700 3 600 3 800 10 300 5 100 4 200 10 500 23 200 pps 18 500 13 300 9 800 11 900 7 700 8 700 n.6 8.4 Produsul Intern Brut miliarde euro pps 10.9 31.2 13.2 6.9 8 828.a.4 10.4 3.9 22.4 2. 9 200 11 100 16 000 23 200 Note: Produsul Intern Brut (2001) se exprimă în euro şi pps (nivelul puterii de cumpărare) Sursa: Comisia Europeană 51 .0 120.3 136.762 10.7 355.5 0.5 18. Slovacă Slovenia EU-15 9 251 78 866 45 227 93 030 64 589 65 300 316 312 685 49 035 20 273 3 237 900 Populaţie milioane 0.0 n.

Tabel 2 SPRIJINUL DE CARE SE BUCURĂ EXTINDEREA ÎN STATELE MEMBRE ALE UE Răspunsuri le întrebările: Sunteţi personal. 2002) 52 . sau total împotriva extinderii Uniunii Europene? Rezultate exprimate ca procent de intervievaţi 1-2 In favoarea 3-4 Împotri va 1 2 Total în Mai favoarea degrabă în favoarea 3 Mai degrabă împotriv ă 4 5 6 Total Depinde Nu împotriv de ţară ştiu ă Italia Irlanda Spania Belgia Danemarca France Media UE-15 Olanda Grecia Luxemburg Germania Portugalia Austria Regatul MB Suedia Finlanda Unit 82 79 73 72 67 66 66 66 66 64 64 62 59 al 54 52 51 12 15 8 18 21 27 21 25 10 23 27 14 32 26 28 27 44 36 16 23 23 12 20 23 30 30 14 6 21 16 23 14 38 43 57 49 44 53 46 43 37 34 50 56 38 38 29 37 8 10 5 12 12 18 14 17 6 14 20 12 24 14 15 18 4 5 3 6 9 9 8 8 4 8 8 2 8 13 13 10 4 1 2 3 3 4 3 2 9 8 2 2 5 2 1 4 2 6 17 7 8 3 9 7 14 6 6 22 5 18 20 18 Sursa: Eurobarometru (Nov. mai degrabă în favoarea. total în favoarea. mai degrabă împotriva.

Tabel 3 SPRIJINUL DE CARE SE BUCURĂ ADERAREA ÎN VIITOARELE STATE MEMBRE Răspunsuri la întrebările : Credeţi că integrarea ţării dvs. 2002) 53 . în UE este un lucru bun sau rău? Dacă mâine s-ar organiza un referendum privitor la aderarea ţării dvs. la UE. dvs personal aţi vota pentru sau împotrivă? Rezultate exprimate ca procent din numărul celor care au răspuns Integrarea ar fi un lucru Aş vota bun integrare 67 77 58 52 52 48 47 45 43 43 35 32 69 61 61 53 58 47 62 50 45 39 pentru Ungaria Slovacia Polonia Media pe 10 ţări Lituania Cipru Malta Slovenia Republica Cehă Letonia Estonia Sursa: Eurobarometru (Nov.

7 90.6 .8 97.7 Exporturi 53.2 114.2 56.104.22.21.9 67.1 Balanţă .5 389.2 .8.17.7 494.4 47.8 .2 63.8 78.16.4 .Tabel 4 COMERŢUL UE CU EUROPA CENTRALA SI DE EST Miliarde euro Importuri 44.8 .6 .17. inclusiv Bulgaria şi România Sursa: Comisia Europeană 54 .4 1995 1996 1997 1998 1999 2000 Total 10 ţări din ECE.9 75.5 93.

8 3.2 2.9 -0.Tabel 5 CRESTEREA ECONOMICĂ ÎN UE ŞI VIITOARELE STATE MEMBRE Schimbare procentuală în PIB.6 4.4 2001 4.7 5.6 0.5 -0.8 -3.5 4.0 1.1 3.3 5.3 5.2 4.6 3.8 1.0 3.8 5.3 3.2 6.1 3.9 4.1 5.0 3.8 2000 5.0 2.2 2.8 7.5 PIB calculat la preţuri constante şi în moneda naţională Sursa: Comisia Europeană (Decembrie 2002) 55 .1 4.3 7. comparativ cu anii precedenţi Cipru Republica Cehă Estonia Ungaria Letonia Lituania Malta Polonia Republica Slovacă Slovenia EU-15 1999 4.1 1.

16 676. pe plăţi angajate 10 ţări din ECE ( inclusiv Bulgaria şi România).00 2800.00 4160.00 3300.00 0.72 0.16 2000-2003 6240. Sursa: Comisia Europeană.08 0.008 13200. care beneficiază de finanţare separată pentru aderare. cele după 1999.16 0.04 PHARE (Întărirea instituţiilor democratice şi a administraţiei publice) ISPA (Infrastructură de transport şi mediu) SAPARD (Agricultură şi dezvoltare rurală) Total Media anuală Total exprimat în % din PNB-ul UE în 1999 Media anuală exprimată în % din PNB al UE în 1999 Notă : Cheltuielile în perioada 1990-1999 se bazează pe plăţi efectuate.00 6767. Malta şi Turcia. fără Cipru. la preţurile din 2000) 1990-1999 6767.Tabel 6 CHELTUIELI BUGETARE ALOCATE DE UE EXTINDERII: PERIOADA PREADERARE Cheltuieli de pre-aderare (în milioane euro. 56 .

Ungaria. Malta). 57 .Tabel 7 CHELTUIELI BUGETARE ALOCATE DE UE EXTINDERII: PERIOADA POSTADERARE (în milioane de euro. Polonia. Republica Cehă. Letonia. Slovenia. Source: Comisia Europeană. Lituania. Slovacia. ‘Acţiunile structurale’ includ 38 de milioane de euro pentru asistenţă tehnică. nealocate. Estonia. la preţurile din 1999) 2004-2006 Politica agricolă comună Dezvoltare rurală Acţiuni structurale Politici interne din care: Politici existente Construcţie instituţională Facilitatea Schengen Siguranţă nucleară Administraţie Facilitatea specială de finanţare Compensarea bugetară temporară Total angajamente 4682 5110 21746 4256 2642 380 858 375 1673 2398 987 40852 Note: Alocaţia bugetară pentru perioada 2004-2006 corespunzătoare celor 10 ţări care vor adera în 2004 (Cipru.

Ministerul Afacerilor Externe. 89 februarie şi 18-19 februarie. Bruxelles (3) Joost Klarenbeek – Ministerul Afacerilor Externe. Comisia Europeană (1) John Vassallo – Director.Profesor. University College. Berlin (2) Walter Botschatzki – Vicepreşedintele Federaţiei Germane a Patronatelor (1) Ian Clark . Gütersloh. centrul Robert Schuman. Bruxelles (1) Alain Servantie . Paris (1) Bengt O. Bruges (1) Wanda Rapaczynski – Preşedintele Agora.DG pentru mediu. Institutul Universitar European (3) Wim Van Aken – Asistent Cercetare. Bruxelles (1) Richard Sinnott – Institutul pentru Studierea Schimbării Sociale.Profesor. Universitatea din Helsinki (2) Janusz Reiter – Centrul pentru Relaţii Internaţionale. Germania (1) Marjorie Jouen – Europa Noastră.Profesor. Comisia Europeană (1) Josef Janning – Fundaţia Bertelsmann. a numărului de întâlniri la care aceştia au fost prezenţi) Deşi responsabilitatea elaborării raportului final revine integral preşedintelui.Bursier. Bruxelles (1) Françoise De La Serre . Varşovia (1) Olli Rehn – Centrul pentru Studii Europene. Institutul Universitar European (2) Giuseppe Bertola . Afaceri Europene. în perioada 9-10 ianuarie. Institutul Universitar European (1) Graham Avery . Comisia Europeană (1) Franklin Dehousse – Institutul Regal de Relaţii Internaţionale. participanţii la aceste seminare au contribuit cu informaţii.Profesor. Institutul Universitar European (1) Alina Mungiu-Pippidi – Bursier. Haga (1) Helen Wallace . Atena (1) Alexander Italianer . Institutul Universitar European (1) Anna Triandafyllidou – Director de Proiect. între paranteze. Centrul Robert Schuman.Economist Corporate Network. GE Europe. Bruxelles (1) Fritz Verzetnitsch – Preşedintele Confederaţiei Europene a Sindicatelor (1) William Wallace . Budapesta (2) Athanassia Ioannou .DG pentru Justiţie şi Afaceri Interne. Institutul Universitar European (3) Jan Zielonka . 2003 (cu menţionarea.Director. Haga (2) Dave van den Nieuwenhof . Judy Batt – Universitatea din Birmingham (1) Christoph Bertram – Institutul de cercetare a Stiftung Wissenschaft und Politik.Secretariatul General pentru Grecii din Străinătate. Ateliere de discuţii la Institutul Universitar European Următoarele persoane au participat la o serie de ‘seminare’ despre extinderea UE. Dublin (1) Michelle Sutton . Viena (1) Jacques Pelkmans – Colegiul Europei. prezidate de Wim Kok. desfăşurate la Institutul Universitar European.DG pentru Probleme Economice şi Financiare. idei şi sfaturi valoroase. Institutul Universitar European (3) Rick Van Der Ploeg .DG pentru Extindere. Suedia (1) Delia Meth-Cohn . Institutul Universitar European (3) 58 . Comisia Europeană. Varşovia (1) Mara Silina – Biroul European al Mediului.Profesor.London School of Economics (2) John Wyles – Gplus Europe. actualmente Ministru de Finanţe. Institutul Universitar European (1) Michael Keating . Karlsson – Fost Director. Londra (2) Andras Inotai – Institutul de Economie Mondială. Florenţa. Paris (1) Fernando Fernandez – Universitatea Europeană din Madrid (1) Heather Grabbe – Centrul pentru Reformă Europeană. Institutul Universitar European (1) Wojciech Sadurski .Director Cercetare – Centrul de Studii Internaţionale.Întâlniri şi participanţi 1.

Germania şi Republica Cehă.FEB: Ger de Ridder Organizaţia Europeană a Consumatorilor .CEA: Susanne Czech Federaţia Europeană a Pieţelor de Valori .POSTEUROP: Johannes Martin Pouw Federaţia Marketing European Direct .CEPLIS: Frédéric Destrebecq Comisia Permanentă a Doctorilor Europeni .Eurochambres: Paul Skehan. 2003 : Asociaţia Camerelor Europene de Comerţ şi Industrie . pentru a ţine o cuvântare la o conferinţă pe tema extinderii UE. pe 24 februarie 2003. 59 . Pe 25 februarie. Julie Hetsens Uniunea Confederaţiilor Patronale şi Industriale din Europa .ETUC: Grigor Gradev Confederaţia Europeană a Cadrelor superioare . Consfătuiri cu organizaţiile neguvernamentale Participanţi la întrunirea prezidată de Wim Kok. Pe 11 martie.Will Phelan – Asistent Cercetare. în fosta regiune Sudetă din Republica Cehă. 6 martie. o discuţie cu studenţii din aceste ţări şi o dezbatere publică generală.FEDMA: Alistair Tempest Asociaţia Europeană de Media . Asociat UE: Dick Oosting Federaţia Internaţională a Ligilor pentru Drepturile Omului.AVSO: Jana Hainsworth Caritas Europa: Marius Wanders.ERT: Jean Martin Confederaţia Industriilor Alimentare şi de Băuturi a UE .CEC: Michel Baudoux Comitetul Organizaţiilor Profesionale Agricole ale Uniunii Europene.BEUC: Willemien Bax Consiliul European al Profesiunilor Liberale . precum şi cu presa. Vizite în viitoarele state membre Wim Kok a vizitat Praga. a vizitat Liberec. Bruxelles.CCACE: Bruno Roelants Eurocities: Bilyana Raeva Comisia Bisericii şi Societăţii a Confreriei Bisericilor Europene: Peter Pavlovic 3. la graniţa cu Polonia şi Germania. a vizitat Budapesta.FIDH-AE: Cécile Coyez Asociaţia Organizaţiilor de Voluntariat . Asociaţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului .EEB: John Hontelez Amnesty International.CCME: Arrien Kruyt Platforma Socială – Platforma ONG-urilor Sociale Europene: Gordon Deuchars Comitetul de Coordonare al Asociaţiilor Europene a Cooperativelor .AEA: Ulrich Schulte-Strathaus Asociaţia Lucrătorilor Poştali Europeni . Institutul Universitar European (3) 2. unde a ţinut o prelegere la Fundaţia Ungară pentru Studii Europene (“Europa 2002”).UNICE: Monique Julien Masa Rotundă Europeană . şi cu presa. urmată de o întâlnire cu presa.CIAA: Jean Martin Federaţia Bancară a Uniunii Europene: Nikolaus Boemke Comitetul European pentru Asigurări .CPME: Engwirda Tiddens Confederaţia Sindicală Europeană . Comitetul General pentru cooperare Agricolă al Uniunii Europene . Festivitatea a inclus o masă rotundă cu liderii locali şi regionali din Polonia.FESE: Paul Arlman Asociaţia Liniilor Aeriene Europene . organizată de Delegaţia Comisiei Europene. Jacqueline Tordoir Comisia Bisericilor pentru Imigranţii din Europa . S-a întâlnit cu politicieni şi alţi lideri de opinie unguri. El s-a întâlnit cu politicieni cehi şi lideri de opinie. unde a participat la o “Zi dedicată Europei”.COPA/COGECA: Dimitri Barua Biroul European al mediului . organizată de Institutul Cultural Italian în colaborare cu Universitatea Carol şi Şcoala de Economie din Praga.

Sheffield. K. J-L. H. A.C. 2002.. Dunay.. The Impact of Eastern Enlargement on Employment and Labour Markets in the EU Member States. G. 2003. CER. M. 2003. Boeri. Bertola. Brussels. G. Groupement d'études et de recherches. Brussels. 2002. No. A. s. European Commission. 'Runaway costs or willingness to reform–the Two Sides to Enlargement'. 2002.. No 01/5. 2002.l. New Designs For Europe. R. Journal of Economic Literature. Colloquium on Cross-border Crime in Europe. Prospect.. Notre Europe. P. CER. Benefits of EU Accession for Cyprus. et al.. Avery. T.. EUI policy paper. and Cameron. and Grabbe. Arnaud. Avery. 793-836. 2003.. 60 .. Dehousse. Hanson J. 'Growth in Transition: What We Know.. Cost and Benefits.. 5. N. Fitzegerald. Transition Report 2002. and Batt. Anderson.. 3-15. EU-Beleid na Uitbreiding. 2002. Portes. The political Dimension of EU Enlargement: Looking Towards Post-Accession. 2002.. Who's Afraid of the Big Enlargement? Economic and Social Implications of the European Union's Prospective Eastern Expansion. Europe’s Security & Defence Policy and Enlargement: the Ghost at the Feast?. The Long-Term Implications of EU Enlargement: The Nature of the New Border. K. Opportunities and Threats'. Notre Europe. London. Athenes. Bridging the Leadership Gap. P. Supplement 5/97..F. July 2002. The Enlargement of the European Union. 2001. CEPR Policy Paper. Barysch. Vol. European Commission. J-L. 2002. Florence. A. Doldao. 2000. Jimeno. Bertelsmann Foundation. Arnoud. 'EU enlargement: 'The last Lap'.. J. Research and Policy Unit. J. Boxes: Why CSFP and CEDSP do not matter that much to the EU Candidate Countries. and Apap. pp. Candidate Countries Eurobarometer 2002. Deutsche Bank.. CER. F. K. Reuniting Europe or Europe's Quest for Identity/ies. and Coricelli. A Strategy for Improving Political Leadership in the EU. Prague. J.l.. Centraal Planbureau (CPB).. Vol. Does Enlargement Matter for the EU Economy?.. Brussels. Compte-rendu: Réunifier L'Europe. H.1998. LIV:(4). CEPS policy paper. Florence. EUI working Papers No. H.. Amato. Den Haag. pp. G. Striking a Balance between Freedom. Florence. W. Coricelli. European Bank for Reconstruction and Development.. Bulletin of the European Union.. 'Endgame for EU Enlargement'. 2001. T.. J-L. 2002. Brussels. 2001. Transition Report 2001. London.. London. Florence. 1999. London. Trafficking in Immigrants: A European Perspective. A. Unia and Polska. European Bank for Reconstruction and Development. Transition Report 2000... London. London. Security and Justice in an Enlarged European Union. Nicosia.. 2002. J-L. Di Nicola.Bibliografie Lista selectivă a principalelor publicaţii consultate pentru pregătirea prezentului raport... 1998. DG EcFin.. and Krok-Pszkowska.. Campos. Berlin. A.. Bayar. Avery. Boeri.. G. European Commission. s. G. Saint-Paul G. and Dehaene. 2001. F. 1999. 7. F. London. 2000. 2001. Barysch. J. F. G.8. Enlargement Papers. and Spilimbergo. An Economic Study for the Maltese Business Community. Garibaldi. London. European Commission. European Bank for Reconstruction and Development. De La Fuente. 2000. Deutsche Bank Research EU Enlargement Monitor: Central and Eastern Europe. 'The Enlargement of the European Union.l. 2002. European Integration Consortium. Brücker. Who's Ready for EU Enlargement?. 1999. Brussels. No... Studia Diplomatica. What We Don't and What We Should'. Edwards. Final Report. s. Marco-Economische Verkenningen 20022003. Barysch. 2000/69. Paris. and Coussens. 2002. Dehaene. XL (September 2002). inclusiv lucrările prezentate de participanţii la seminarele de la Institutul Universitar European. 'Agenda 2000: For a Stronger and Wider Union'. and Brücker.

Stockholm. Forum. J. The Grand Enlargement and the Great Wall of Europe.. Inotai. Jan. 2002. Strategy Paper for a wider Europe. S.European Commission. Inotai. Compte-rendu: Voix d'Europe. Policies for Culture.(ed. September 2002. United We Stand. The Investment Climate for Climate Investment. 2003. 2002. M. 2002. Summary of the Seminar. s. R. European Commission. Inotai. Lausanne. Profiting from EU enlargement. 2003. s. Special Taux de Change. Brussels. Paper presented in Warsaw.. A. Report to the Expert Group on Public Finance. EBRD Working Paper. 2000. Hager...d. wirtschaftlichen und sozialen Dimensionen der EUErweiterung. CER. Keating. L. Berlin. 2002. October 16. Tallinn. Transparency International. Giuliani. Vienna. H. Jouen. Flash Eurobarometer 132/2 Enlargement of the European Union. A. J. Paris. Munich. European Commission. CER.l. Keating. Janning. Guide to the approximation of the European Union environmental legislation. Revue d’Élargissement. Paris. and Hughes. Briefing Note.. What Price Enlargement? Implications of an expanded EU. 2002. Vienna Declaration on Rural Development in an Enlarged Europe. London. L... The European Union’s Policy towards Central and Eastern Europe. 1997. Die Europäische Union.d.. Fankhouser.. Toth (hrsg. 2003. s. s.. EU Accession and the Environment: an Introduction. Jan. Notre Europe. Mair. P. 1998. Brussels. s.. Hodess. 2001. The diffusion of a western model?. Bertelsman Stiftung. Langewiesche and A. B. Beyond EU enlargement. 'Wirtschaftliche Aspekte: Kosten und Nutzen'. 2002. DG Env. 2002. Gianella.l. Gallup Europe. Dossier No. M. Prospects and Risks.l. European Environmental Bureau. A. 2003. J. Geremek.. 2003. Impact of EU Accession on the Economic Co-operation Among the New Member Countries. Cambridge. The Regional Challenge in Central and Eastern Europe.. Zur politischen. W. 61 . Kühnhardt.. C.(ed.). CER. Enlargement and Environment: Questions and Answers. J-D. Gains for European Union from Eastern Enlargement. 2002. Brussels. 2002. Die Einheit Europas. Towards an Enlarged Union. Strategic Issues of EU Enlargement. Diversity and Adaptation.. Enlargement... Europe. Budapest. 2003. The prospects for new members to join the euro.).l. Karlsson. Recreating Europe.. H. 2002. EGI (Europäisches Gewerkschaftsinstitut). Fondation Robert Schuman. and Vicard. Investment Needs. s. A. London. Ministry of Finance. and Zielonka. 2001. M. Grabbe....l. Friends of the Earth and European Environmental Bureau.l. The Copenhagen Deal on Enlargement. 2002.(ed. paper presented in The Hague 2003. forthcoming. Grabbe. in R. 29. London. Brussels. EEB Newsletter Metamorphosis. European Environmental Bureau. Jouen.H. European Cultural Foundation. Brussels. 1998. European Commission. Pour L'Europe Réunie. forthcoming. The Enlarged European Union.). H. London. January 2003. L’Élargissement de l’Europe: quelques conséquences pour la France. plaidoyer pour l'Élargissement. December 2002. s.. B.. Ilves. Amsterdam. V.). 1998. Fragen zur Erweiterung. s. Mayhew. Territorial Restructuring and European Integration. T. Essential for Sustainable Development'. Global Corruption Report 2003. European Environmental Bureau. 'Participatory Democracy. Brussels.d. Will EU Enlargement Make Europe Sustainable?. Inotai.. Countries acceding in 2004. Regionalisation in Central and Eastern Europe. and Lavric. SEC (1997) 1608. M. Vertretung der Europaische Kommission in der Bundesrepublik Deutschland. s.. Groupement d'études et de recherches. A. Grabbe.. Budapest. Paying for the Green acquis. July/August 2002...

National Identities and Migration. Few Results'.. A Race Against Time?. Open Society Institute.114. 8.. Eastern Enlargement. R. 2000.d. W. Pelkmans. 427-460. Reed..The Costs and Benefits of Polish Accession to the EU in the Field of Justice and Home Affairs. pp. Den Haag. Gros.. I. Argumentaire Économique et Commercial sur L’Élargissement de L’Union européenne. and Wallace. European Law Journal. H.Michalski. Europeanisation. 1998.. 2000.. ZEI Rheinishe Freidrich WilhelmsUniversität. Nahuis. 'Charter and Enlargement'. 2. (ed. 2002. Action Plan for the Conservation of the Brown Bear in Europe (Ursus arctos). Scientific Council for Government Policy. WRR.l.. Corruption and EU enlargement: Who is Prepared?. 2003. Q. Implementation and Immigrant Survival Strategies. Accession to the Internal Market.l. 2002. London. 2003. The Lisbon Review 2002-2003: An Assessment of Policies and Reforms in Europe. 2001. s.. 2000. 2002. Bonn. 2001.. Warsaw. Changes in Boundary Constructions between Western and Eastern Europe.J..G. Triandafyllidou. 3. 2002. Reports to the Government.G. Enlargement-Related Diversity in EU Justice and Home Affaires: Challenges. Widening and Deepening: the Challenge of EU enlargement. Paris. H. Monar. 1992. 2002. Steunenber. Administrative Capacity Development. s. WRR. CPB Discussion Paper. Sussex. No.. Jan. and Spohn.. Decision-making in EU Justice and Home Affairs: Current Shortcomings and Reform Possibilities. Wallace and W. vol. Albanian and Polish Migration to Italy: The Micro-Processes of Policy. J. towards a pan-European Union. and Van Halem. Council of Europe.. Sadurski. October 2000. H.. Leiden. J. Piorko. Population Division Department of Economic and Social Affairs. U. WRR. J.S. D. J. The European Community: the Challenge of Enlargement. EU Justice and Home Affairs in Eastern Enlargement: The Challenge of Diversity and EU Instruments and Strategies. W. The Hague... 'Corruption and Organised Crime in South East Europe. Many Organisations. Sussex European Institute Working Papers.. Swenson . pp. UNDP Regional Early Warning Report Southeastern Europe.d. Oct. Von Hagen.). The Hague. New York. Den Hague. Dimensions and Managements. Monitoring the EU accession process: Judicial Capacity. CER. Open Society Institute.. New York. Oxford. September 2002. Nunez Ferrer. M. Romanian Academic Society. 2001. et al. B. in: H.. Sedelmeier. Integrating Poland in the Area of Freedom.(ed. Triandafyllidou. Principles and Recommendation from the European Consultative Forum on the Environment and Sustainable development. Royal Institute of International Affairs. Open Society Institute. London. 2002. Replacement Migration: Is it a solution to declining and ageing populations?. and Sie Dhian Ho. One Size fits all?. 2003. and Sie Dhian Ho. J. Long-Run Economic Aspects of the European Union' s Eastern Enlargement. s.l.. no. Policy-Making in the European Union. Security and Justice. Geneva. 1.. Ministerie van Buitenlandse Zaken. Bruges. 2002. et al. Florence. A. Ministère des Finances Français. De Staat van de Europese Unie. Bruges European Economic Policy (BEEP) Series Briefing No. A. 2001. s. CES Discussion Paper. and Kosic. A. European Governance. Pelkmans. 2003. Nilson. J. Verheijen. World Economic Forum. Strategy or Second Thoughts. J.)... and Wallace. Economic Implications of Enlargement. 2000. M. s. Monar. No. A. in: Nature and Environment. WRR. A. Oxford. Piorko. Wallace. 340-362. I. The Lisbon Scorecard III: The Status of Economic Reform in the Enlarging EU. 2003. s. United Nations Secretariat. A.. 62 . Murray. an Industry Level Assessment of EU enlargement.l. The Hague.

. Beyond Borders. Oxford. R. Wolf. World Development Report 1999/2000. Judges for a New Order: The Case for Continued Monitoring after Membership.. s. 2003. J. 1998. pp. Royal Institute for International Affairs.Wacziarg.. 2000... London. J. Entering the 21st Century. Wallace H. 2001. (ed. World Wild Fund For Nature. 'The Elusive Quest for Growth'. Zielonka. (ed. World Bank. 1. 2002.). EU Enlargement Enriches the EU. Zielonka. 2000. World Wild Fund For Nature. Wallace H.). 87-104. s. J. Oxford. Vol XV (September 2002). G. Poland and Ukraine. s..l. World Wild Fund For Nature. Washington. 2001. Treasures for the New Europe. Open Society Institute.l. 2002. Institutional Engineering.l. Europe unbound. 2002... Sussex. The Future of European Agriculture. Journal for Economic Literature. London. WWF Accession initiative. s. Waters. Wagener. Policy Making in the European Union. Widening Circles. 907-918. K and Wolczuk. s. pp. R. Democratic Consolidation in Eastern Europe. 63 . Enlarging and reshaping the boundaries of the European Union. Coming to terms with a larger Europe: Options for economic integration. Wolczuk. Sussex European Institute Working Papers.l. A strategic Partnership in a Changing Europe?. vol. London.. and Wallace W. 2000.d. An agenda for Accession. T. 2002...