EXTINDEREA UNIUNII EUROPENE

*** REALIZĂRI ŞI PROVOCĂRI

Raport prezentat de Wim Kok
Comisiei Europene

Wim Kok s-a născut în 1938 la Bergambacht. Înainte de a intra în politică, a activat în mişcarea sindicală, fiind preşedinte al Federaţiei Sindicatelor din Olanda şi preşedinte al Federaţiei Sindicatelor Europene. A fost membru al Parlamentului şi lider al Partidului Muncii (PvdA) din Olanda, precum şi vice-preşedinte al Internaţionalei Socialiste. Din 1989 până în 1994 a deţinut funcţiile de ministru de finanţe şi Vice-Prim Ministru, iar din 1994 până în 2002 a fost Prim Ministru al Olandei.

2

CUPRINS
Introducere de Wim Kok Obiectivele raportului meu De ce extinderea ? Contextul actual Abordarea mea O agendă în cinci puncte Rezumat Pace şi stabilitate la scară continentală Acţionând împreună ca europeni Relansarea economiei Pentru o Europă mai sigură Politica de vecinătate Rolul Europei în afacerile internaţionale Construirea Noii Europe De ce se extinde UE De ce doresc ţările să adere Extinderile anterioare Actuala rundă Cetăţenii şi Uniunea în curs de extindere Actualii membri Viitorii membri Întrebări adresate frecvent Economia, piaţa forţei de muncă şi finanţele Efectele economice Comerţul Investiţiile Migraţia şi piaţa muncii Uniunea economică şi monetară Strategia de la Lisabona Costurile bugetare Calitatea vieţii Securitatea internă Mediul înconjurător Securitatea nucleară Standardele alimentare Europa în lume Politica externă şi de securitate Relaţii economice internaţionale Politica de vecinătate Acţionând împreună în Europa Probleme de identitate Reforma instituţiilor UE O mai bună punere în practică a politicilor

1

2

3

4

5

6

3

4. 5. 3. 2. Ateliere de discuţii la Institutul Universitar European 2. Consultări cu organizaţii neguvernamentale 3. Vizite în viitoarele state membre Bibliografie 4 .Anexe Harta Europei Tabele 1. 6. Date esenţiale cu privire la UE şi viitoarele state membre Sprijinul de care se bucură extinderea în statele membre UE Sprijinul de care se bucură aderarea în viitoarele state membre Comerţul UE cu Europa Centrală şi de Est Creşterea economică în UE şi viitoarele state membre Cheltuielile bugetare UE destinate extinderii: perioada pre-aderare Cheltuielile bugetare UE destinate extinderii: perioada post-aderare Întâlniri şi participanţi 1. 7.

care m-a ajutat în contactele cu presa. pentru sprijinul acordat. îi mulţumesc lui Joost Klarenbeek de la Ministerul Afacerilor Externe din Olanda care mi-a acordat un ajutor indispensabil pe tot parcursul proiectului. care mi-au acordat cu generozitate din timpul lor şi m-au sfătuit în ultimele etape ale raportului. Andras Inotai şi Olli Rehn. Deşi responsabilitatea asupra raportului îmi aparţine. Din numărul mare de experţi care au participat. 5 . La Centrul Robert Schuman. Îi sunt recunoscător lui Günter Verheugen. Graham Avery a fost îndrumătorul şi raportorul proiectului. Membru al Comisiei Europene. Doresc să mulţumesc personalului Centrului Robert Schuman pentru Studii Avansate din cadrul Institutului Universitar European din Florenţa pentru pregătirea şi publicarea acestui raport şi pentru organizarea unei serii de întâlniri cu experţi. Heather Grabbe. aş dori în mod deosebit să aduc mulţumiri lui Christoph Bertram. precum şi oficialilor din departamentul său şi din alte departamente ale Comisiei care au ajutat la pregătirea acestui raport. să depun acest raport până la sfârşitul lunii martie 2003. rezultatul unei serii de întâlniri cu experţi din diferite ţări şi din diferite domenii. responsabil cu extinderea. la el şi-au adus contribuţia multe persoane şi organizaţii. Fernando Fernandez. al contactelor cu organizaţii neguvernamentale din Europa şi vizitelor în viitoarele state membre. beneficiind de consultanţa şi încurajările date de Helen Wallace şi Jan Zielonka. În scurtul timp pe care l-am avut la dispoziţie (patru luni). În final. asistat de Wim Van Aken şi Will Phelan. Preşedintele Comisiei Europene. menţionându-l aici în mod special pe Alain Servantie. am luat în considerare o gamă cât mai largă de puncte de vedere.Mulţumiri Am fost invitat de Romano Prodi. precum şi lui John Wyles de la GPlus Europe.

Scopul pe care l-am urmărit este să prezint într-o manieră echilibrată nu numai avantajele şi oportunităţile oferite de primirea de noi membri în UE. UE trebuie să răspundă la aceste întrebări. Iată de ce este nevoie de o agendă foarte clară pentru gestionarea schimbărilor într-o Uniune Europeană extinsă. Chiar dacă percepţia generală a populaţiei asupra extinderii este pozitivă. El este similar unei fuziuni din lumea afacerilor: adevăratul test al succesului ei este atunci când devine o realitate de zi cu zi pentru cei care muncesc acolo. Unele din întrebările adresate vizează probleme de bază ale integrării europene. 6 . Acest proces în care societăţi şi popoare sunt aduse laolaltă începe acum. De ce extinderea ? Extinderea este proiectul cel mai ambiţios întreprins de UE: el reprezintă. Înţeleg cât de mult am câştigat în urma procesului de integrare europeană în ultima jumătate de secol. divizat în urma ultimului război mondial. De ce se măreşte UE de la 15 la 25 (şi într-o etapă ulterioară mai mulţi) membri ? Care vor fi efectele extinderii asupra vieţii de zi cu zi a cetăţenilor? Sunt speranţele şi îndoielile exprimate în actualele şi viitoarele state membre întemeiate ? Astfel de întrebări puse de cetăţeni merită un răspuns serios. atât membrii mai vechi. de fapt. În al doilea rând. În toată această perioadă. costurile şi riscurile potenţiale implicate de acest proces. stabilităţii şi prosperităţii de care ne bucurăm astăzi.INTRODUCERE Obiectivele raportului meu Prezentul raport analizează implicaţiile şi provocările legate de apropiata extindere a Uniunii Europene (UE). reunificarea continentului european. el încearcă să ofere răspunsuri la numărul mare de întrebări adresate de cetăţeni pe parcursul procesului de ratificare pentru aderarea a zece noi membri la 1 mai 2004. este necesar ca procesul de informare să continue. Extinderea UE pentru a cuprinde mai multe ţări va fi însoţită de o pierdere a identităţii naţionale ? Va fi oare posibil să se ia decizii în cadrul UE dacă aceasta va număra atât de mulţi membri ? Oare extinderea va ajuta UE să-şi facă mai puternic auzit glasul pe plan mondial ? Pe măsură ce se apropie de momentul extinderii. Aderarea a 10 ţări în 2004 este numai o etapă într-un proces care a început cu mai bine de un deceniu în urmă şi care va continua încă mulţi ani de acum încolo. raportul abordează principalele provocări pe care le presupune extinderea. Unele amintiri din tinereţea mea sunt legate de ultimul război mondial şi sunt conştient de valoarea păcii. În primul rând. Ce anume va asigura succesul procesului de extindere? Ce trebuie făcut pentru obţinerea unor beneficii maxime şi evitarea unui succes parţial sau chiar a unui eşec al acestui proces ? Scopul meu este să expun principalele domenii în care UE trebuie să elaboreze o strategie în vederea realizării cu succes a extinderii. Războaiele şi atrocităţile din fosta Iugoslavie au demonstrat ce pot să-şi facă europenii unii altora atunci când forţele dezintegrării sunt lăsate să devină mai puternice decât dorinţa de unitate. Au existat în trecut şi alte valuri ale extinderii într-o Europă divizată. Am fost un european convins toată viaţa mea. deşi rămân încă multe de făcut. dar actualul proces de extindere ajută la îndeplinirea visului părinţilor fondatori ai UE: o Europă unită şi liberă. cât şi cei mai noi au realizat progrese semnificative. ci şi obstacolele.

în prezent cea mai importantă chestiune de politică externă din lume. UE trebuie să se reinventeze. Aceste beneficii vor fi consolidate şi sporite. ci şi al prosperităţii: dezvoltarea rapidă a comerţului a contribuit la crearea de oportunităţi pentru libera iniţiativă. Perspectiva acestei ancore de stabilitate a fost o condiţie prealabilă a refacerii prosperităţii economice. Procesul de transformare a determinat schimbări masive în întreaga Europă Centrală şi de Est: nu toată lumea a beneficiat în egală măsură de noile oportunităţi apărute. În strategia de la Lisabona. coeziunea internă şi rolul său extern. vom vedea că această viziune se confundă cu însuşi scopul urmărit de UE şi de extinderea sa: reunificarea popoarelor din Europa într-un cadru constituţional care să le încurajeze să muncească împreună în condiţii de pace şi stabilitate. UE nu reuşeşte să răspundă în mod corespunzător preocupărilor cetăţenilor. În rândul cetăţenilor Europei. Motorul dezvoltării în Europa aproape că s-a oprit. UE nu a jucat nici un rol în abordarea problemei Iraq-ului. În politicile sale interne. Pentru popoarele din Europa Centrală şi de Est. Membrii săi au fost în mod vizibil profund 7 . împlinirea unei viziuni – o viziune care este mult prea uşor dată uitării atunci când securitatea şi prosperitatea în Europa sunt considerate a fi ceva de la sine înţeles. iar unele structuri asociate cu un sentiment de securitate au dispărut. iar şomajul se încăpăţânează să rămână la cote ridicate. Costurile reale ale extinderii nu pot fi cuantificate prin prisma bugetului UE: efectele cele mai considerabile ale adaptării au fost deja resimţite în viitoarele state membre. după părerea mea. Lumea nu stă în loc să ne aştepte. există un sentiment tot mai puternic de nesiguranţă şi o teamă crescândă de necunoscut. mai bine de o generaţie.În consecinţă. în perioada Cortinei de Fier şi a Războiului Rece. dar până în prezent aceste cuvinte nobile nu au fost însoţite de reformele structurale necesare pentru o creştere stabilă pe termen lung şi pentru un răspuns dinamic la globalizare. stabilitatea şi democraţia din Europa Centrală şi de Est au dus deja la obţinerea unor beneficii semnificative. date fiind lipsa de voinţă politică şi dificultatea procesului decizional. Climatul actual însă este departe de a fi ideal pentru noile ambiţii sau marile idei. Rezultatele Convenţiei privind Viitorul Europei vor fi cruciale. Economia mondială trece prin momente dificile. într-un număr de domenii. extinderea Uniunii Europene este. la UE le-a ajutat să transforme în ireversibilă opţiunea lor pentru o democraţie pluralistă şi o economie de piaţă şi le-a încurajat să meargă mai departe pe calea reformei. atât pentru membrii mai vechi. liderii Uniunii Europene şi-au declarat obiectivul de a deveni cea mai competitivă şi cea mai dinamică economie din lume bazată pe cunoaştere. Avem nevoie de un sistem de guvernare care să realizeze un echilibru mai bun între cele două cerinţe înrudite: eficienţă şi legitimitate democratică. Dar dacă ne luăm răgazul necesar pentru a reflecta. care la rândul său reprezintă fundamentul stabilităţii pe termen lung în regiune. Pe plan extern. nu numai pe planul securităţii. noi locuri de muncă şi o creştere economică marcată în Europa Occidentală. aspirau să se reîntoarcă. cu condiţia ca UE să răspundă provocării cu care se confruntă în prezent. investiţii. ca membru. Europa simboliza valorile la care cei care au trăit. o dată cu realizarea extinderii în 2004. Contextul actual Extinderea are loc într-un moment în care UE se confruntă cu provocări majore în ceea ce priveşte performanţa sa economică. Dar drumul acestor popoare către Europa nu a fost uşor. Dar reîntoarcere în Europa a fost mai mult decât un simbol pentru aceste popoare: perspectiva aderării. cât şi pentru cei noi. Pentru popoarele din actuala Uniune Europeană. cel puţin în actualele state membre.

individual. acest fapt ar presupune costuri considerabile atât pentru UE. A devenit de asemenea clar pentru mine că trebuie să ne mutăm centrul atenţiei în ceea ce priveşte abordarea politicilor UE şi să avem în vedere încă de pe acum situaţia unei UE extinse – viitoarea Uniune Europeană a celor 25. Relansarea economiei europene: avem nevoie de mai multă inovaţie şi reformă. un rol major în această chestiune. Abordarea mea Cred că amploarea apropiatei extinderi a UE ne oferă ocazia să abordăm provocările într-o manieră decisivă. competitivitatea şi crearea de noi locuri de muncă în cadrul unei pieţe extinse. Discursul în care se vorbeşte de “actualii membri” şi de “ţările candidate” este deja depăşit şi trebuie să privim înainte la situaţia din viitor. De aceea cred că a venit timpul să elaborăm o nouă viziune în legătură cu ceea ce poate să facă Europa cu noii săi membri şi modul în care trebuie să procedeze. să răspundă în mod efectiv cerinţelor cetăţenilor şi să îşi definească rolul politic în lume. Cred însă că la rândul nostru avem multe de învăţat din recenta lor experienţă. Această situaţie este inacceptabilă pentru cetăţenii Europei. Un proces de extindere gestionat necorespunzător ar fi însă aproape la fel de nefast. în interesul cetăţenilor ei. Ea poate să ne ofere dinamismul necesar pentru a face un salt înainte. În plus. Uniunea Europeană trebuie să îşi recâştige dinamismul şi competitivitatea economică. economice şi politice.divizaţi. Extinderea poate să fie un catalizator pentru rezolvarea unora din problemele Europei aflate încă în suspensie. cât şi pentru ţările candidate. Aceste trei provocări majore – pe plan economic. O agendă în cinci puncte Beneficiile şi oportunităţile oferite de extindere depăşesc cu mult potenţialele obstacole. Din acest motiv. Extinderea este actul de politică externă de cel mai mare succes pe care l-a întreprins UE. Ponderea economică a UE trebuie să fie dublată şi de afirmarea vocii sale pe plan politic. în prezentul raport folosesc ori de câte ori este posibil sintagma “viitorii membri” mai degrabă decât “ţările candidate”. ca urmare a neratificării sale de către oricare din membrii UE. 8 . mai rău. pe scena internaţională. Consider că noii parteneri mai au încă o serie de lucruri de făcut pentru a finaliza pregătirile pentru aderare. Dacă UE nu continuă reformele şi ajustările pe care le impune acum extinderea. ea va rata – poate pentru totdeauna – şansa de a face Europa mai puternică şi mai sigură. intern şi extern – însoţesc procesul de extindere al UE. când noii membri vor fi parteneri. al vecinilor săi şi al lumii. În vreme ce statele membre au jucat. Strategia pe care o am în vedere pentru gestionarea schimbării poate fi rezumată în cinci teme: 1. 2. ar constitui un eşec politic major pentru Europa. Aceste probleme nu sunt cauzate de extinderea UE. Ceea ce face însă viitoarea extindere este să ne oblige să le abordăm şi în unele cazuri ne poate ajuta să găsim soluţii. în afacerile internaţionale. pentru a asigura dezvoltarea. costuri şi riscuri implicate de acest proces. acumulată în domeniul reformelor sociale. Acţionând împreună în Europa: este necesar să perfecţionăm procesul de luare a deciziilor şi trebuie să dăm dovadă de hotărârea şi voinţa politică necesare pentru a elabora politici cu adevărat europene într-o Uniune Europeană extinsă. UE şi instrumentele sale de politică externă nu au jucat absolut nici un rol. O întârziere a acestui proces sau abandonarea sa. Europa în ansamblul ei a fost inexistentă.

Actualul proces de extindere este diferit de cele anterioare deoarece el face ca Uniunea Europeană să treacă la o nouă scară de activitate: o scară de operare la nivel continental. Dezvoltarea parteneriatului cu vecinii noştri din Europa: pe măsură ce frontierele UE se extind. În perioada care ne mai desparte de momentul aderării noilor membri în mai 2004 avem şansa unică de a pregăti succesul acestei extinderi şi de a-i implica pe viitorii membri în această pregătire. 4. să dea rezultate mai bune pentru cetăţenii săi şi să devină un actor în afacerile internaţionale – cu condiţia să nu rateze această şansă. coerenţă şi influenţă pe arena internaţională. dar şi obligaţii – limbajul în care folosim formulările “noi” şi “voi” trebuie să treacă la un alt registru: “noi împreună” într-o Europă lărgită.3. Pentru actuala UE. o dată cu transformarea lor din “subiecţi de decizie” în “factori de decizie”. în cadrul unei Uniuni Europene lărgite. Pentru realizarea acestui proiect ambiţios este nevoie de un plan coerent. Aceste idei sunt explicate în detaliu in rezumatul raportului şi în capitolele acestuia. avem nevoie de o politică de vecinătate care să propage prosperitatea şi stabilitatea în jurul nostru. accentul s-a pus în trecut pe ”acquis” – îndemnuri şi sfaturi adresate viitorilor membri cu privire la modul în care trebuie să aplice reglementările europene. schimbările importante vor fi de ordin psihologic. oferind standarde superioare şi o securitate sporită. de a realiza compromisuri. Construirea unei Europe mai sigure pentru cetăţenii ei: ar trebui să folosim procesul de extindere pentru a face un salt considerabil înainte în domeniul colaborării pe probleme de justiţie şi afaceri interne. cât şi a noilor membri. Ceea ce propun eu necesită un efort de înţelegere atât din partea vechilor membri. care o poate face să funcţioneze mai bine. În momentul în care vor deveni membri cu drepturi depline şi parteneri egali – având drepturi. uneori. Pentru noii membri. Wim Kok 19 martie 2003 9 . O voce mai puternică a Europei în afacerile internaţionale: trebuie să fructificăm şansa de a avea 25 de membri pentru a ne bucura de o mai mare autoritate. Ei vor trebui să îşi definească punctele de vedere în diferite domenii ale activităţii comunitare. fără a pierde din vedere necesitatea de a avea nişte obiective comune şi. Iată de ce supun Comisiei Europene şi celorlalte instituţii europene recomandările cuprinse în prezentul raport. 5.

de state membre. · Politicile pe plan extern ale UE lărgite (Capitolul 5: Europa în lume). divizat în urma ultimului război mondial. · Securitatea pe plan intern şi standardele de protecţie (Capitolul 4: Calitatea vieţii). iar mai târziu la un număr şi mai mare. El nu încearcă să ilustreze varietatea de interese şi puncte de vedere diferite ale fiecărei ţări în parte – ceea ce ar fi depăşit cadrul acestui raport – dar are în vedere atât actualii. raportul : · face o trecere în revistă a procesului de extindere până în prezent şi o evaluare a ceea ce s-a realizat (Capitolul 1: Construirea Noii Europe). şi · identifică principalele întrebări în legătură cu extinderea. Perspectiva aderării la UE a eliminat multe din acest tip de probleme. Eforturile acestor ţări pe calea reformei şi a tranziţiei au fost sprijinite de UE. adresate de către opinia publică şi în cercurile politice (Capitolul 2: Cetăţenii şi Uniunea în curs de extindere). pe care le grupează în cadrul a patru teme: · Aspecte economice (Capitolul 3: Economia. s-a pus capăt şi divizării artificiale a Europei. perspectiva de a deveni membru al UE a ajutat ţările din Europa Centrală şi de Est să îşi consolideze procesul de reîntoarcere la o democraţie pluralistă şi o economie de piaţă. cât şi viitorii membri. Ø O dată cu sfârşitul Războiului Rece. analizând perspectivele Uniunii Europene lărgite. devenită în prezent Uniunea Europeană. Scopul istoric al Comunităţii Europene. ci şi reformele pe care UE trebuie să le întreprindă în vederea realizării cu succes a extinderii Pace şi stabilitate la scară continentală Care este principalul beneficiu pe care îl prezintă extinderea UE ? Este şansa de a realiza pacea şi stabilitatea la scară europeană: Ø Extinderea UE reunifică progresiv continentul nostru. Raportul abordează apoi aceste întrebări. În felul acesta. zona de pace. În capitolele următoare. Ø În deceniul anterior. Analiza acestor teme nu este statică. dar şi al actualelor state membre UE. era să evite un conflict sau chiar un război. ci dinamică: raportul abordează nu numai consecinţele punerii în aplicare a politicilor şi reglementărilor comunitare existente. în ansamblul ei.REZUMAT Prezentul raport analizează consecinţele extinderii Uniunii Europene (UE) de la 15 la 25. 10 . de care vest-europenii s-au bucurat timp de mai multe generaţii. opinii şi cercetări. Viziunea reunificării – a unei Europe “întregi şi libere” – este motorul care dă viaţă extinderii Uniunii Europene. majoritatea acestora au abordat acest proces dintr-o perspectivă naţională sau sectorială. Prezentul raport analizează extinderea din perspectivă europeană. Extinderea acesteia pentru a cuprinde şi restul Europei este un beneficiu de o inestimabilă valoare. prin integrarea economică şi politică a membrilor săi. Deşi au fost publicate multe studii cu privire la extindere. stabilitate şi prosperitate. Stabilitatea care a fost astfel realizată şi creşterea prosperităţii sunt nu numai în beneficiul acestor ţări. se extinde şi în Europa Centrală şi de Est. · Guvernarea europeană şi identitatea (Capitolul 6: Acţionând împreună în Europa). dar perspectiva unor potenţiale conflicte între grupurile şi minorităţile etnice şi naţionale şi-a făcut apariţia în Europa Centrală şi de Est. piaţa forţei de muncă şi finanţele). având drept surse o serie de idei.

Extinderea impune necesitatea. · · · Dacă vrem cu adevărat să facem UE să funcţioneze mai bine. Avem nevoie de o agendă pentru a gestiona schimbarea. Reformele trebuie să includă şi extinderea votului majoritar. ci şi societăţi şi popoare. să dorim cu adevărat integrarea europeană şi să fim hotărâţi să o realizăm cu succes. Ceea ce trebuie să facem este să conştientizăm problemele mai ample implicate. trebuie să adoptăm atitudinile potrivite. ce sunt de interes pentru cetăţenii europeni. atenţia presei. Trebuie să facem mai mult pentru a promova înţelegerea între cetăţeni – în special înţelegerea noilor membri: aceasta presupune schimburi de persoane provenind din diferite segmente ale societăţii. precum şi de un sistem de guvernare care să realizeze un echilibru mai bun între cerinţele înrudite de eficienţă şi legitimitate democratică. de a identifica interesele comune şi de a combate teama că o Uniune Europeană mai mare ar însemna o pierdere de identitate. a opiniei publice şi a autorilor de strategii s-a concentrat asupra procesului de aderare . acest raport face următoarele recomandări: · Convenţia privind Viitorul Europei trebuie să prezinte un text constituţional clar şi uşor de înţeles. cu toţii suntem europeni. este necesar să se definească o strategie clară. Instituţiile UE sunt deja ţinta criticilor. cu bogatul lor patrimoniu cultural. consolidarea “metodei comunitare” şi respectarea echilibrului instituţional. Noi aducem laolaltă nu numai entităţi politice. atenţia trebuie să se deplaseze către întrebarea “ce se întâmplă după aderarea acestor ţări ?” şi “ce politici sunt necesare într-o Uniune Europeană lărgită ?”. Încrederea în Europa este necesară astfel încât noi să putem acţiona împreună pentru a găsi soluţii europene. Extinderea va însemna mai multe schimburi de idei şi o mai bună înţelegere a altor europeni. Avem nevoie de un document care să arate clar cetăţenilor Europei extinse ce poate şi ce nu poate aceasta să facă. Ø O dată cu creşterea numărului său de membri de la 15 la 25. va spori diversitatea Uniunii Europene. şi consolidarea reţelelor universitare la nivel european. În prezent. oferind totodată şi prilejul. de a “perfecţiona” sistemul nostru de guvernare. Cum poate fi el gestionat astfel încât beneficiile să fie maxime ? În trecut. pentru a evita riscul ca “mai mult” să însemne de fapt “mai puţin”. Dacă Europa nu vrea să fie unită. Acest raport identifică cinci domenii cheie în care UE poate să ia măsuri pentru a asigura succesul extinderii : 1. Corelarea între provocările prezentului şi necesitatea unei mai bune guvernări poate să realizeze acea breşă pe care uniunea politică o impune. UE trebuie să-şi reformeze sistemul de adoptare a deciziilor. Avem nevoie de o mai bună aplicare a regulilor şi politicilor UE de către noile state membre. experienţă profesională. Acţionând împreună ca europeni Ø Aderarea noilor membri. Ø Acest lucru presupune un efort din partea europenilor de a se înţelege mai bine unii pe alţii. regiuni bogate sau sărace. nici un fel adaptări ale cadrului instituţional nu o vor uni ! 11 . Pentru ca succesul acestui proces să fie însă deplin. Nu trebuie să ne cramponăm de percepţii naţionale: ţări mari sau mici. state membre vechi sau noi. În consecinţă.“cum şi când vor adera noile state membre ?”.Procesul de extindere aduce cu sine rezultate pozitive în multe domenii ale politicii publice. Instituţiile comunitare vor continua să respecte limbile naţionale şi vor încuraja învăţarea altor limbi. posibilitatea ca tinerii să-şi facă studiile în alte ţări ale UE. precum şi de către cele actuale.

calificărilor şi transferului de tehnologie. va însemna prezenţa neîngrădită pe piaţă a noilor state membre. dacă acest lucru este posibil. o dată cu abolirea controalelor la frontieră pentru mărfuri. în 1993. Se preconizează de asemenea o serie de beneficii şi ca urmare a liberalizării serviciilor. Creşterea şi convergenţa trebuie să fie cuvintele cheie pentru Uniunea Europeană extinsă. · acordarea de asistenţă din fonduri comunitare. Extinderea nu este o ameninţare. capitalului şi forţei de muncă.2. · venituri şi standarde sociale mai ridicate. în ultimii ani. Aderarea noilor membri dă şansa Uniunii Europene de a-şi reforma politicile economice şi sociale în domenii unde se simte deja nevoia unor astfel de reforme. Aderarea. dar trebuie ţinut cont şi de faptul că apariţia acestora poate fi precedată de o serie de costuri şi că vor exista atât câştigători. care să conducă la creşterea în continuare a productivităţii. · o cerere mai mare ca rezultat al procesului de creştere în noile state membre. cât şi învinşi. ci un imbold pentru reînnoire. ca o consecinţă a lărgirii pieţei Creşterea rapidă a relaţiilor comerciale şi de investiţii. cu rate şi mai mari în noile state membre. · scăderea tentaţiei de a migra în alte ţări ale UE . Perspective economice mai bune pentru actualele state membre Factorii care ar influenţa acest lucru includ: · condiţii egale de concurenţă pe piaţa lărgită. pe lângă fluxul de capital din ultimii ani. Printre acestea se numără : O mai mare prosperitate pentru vechile şi noile state membre. În consecinţă. · un cadru juridic şi economic stabil oferit de apartenenţa la UE. Unii dintre aceştia au operat schimbările necesare mai rapid decât actualii membri ai UE. 12 . Menţinerea acestei situaţii va avea următoarele consecinţe : · o reducere a decalajelor economice şi sociale. Provocarea este legată de modul în care se gestionează schimbarea. Extinderea şi schimbările pot să aducă beneficii pe termen lung. UE poate să înveţe de la noii membri şi din experienţa acestora în realizarea reformelor economice şi sociale. Relansarea economiei Procesul extinderii a dat oferit deja o serie de beneficii economice şi poate să le ofere în continuare. · accesul la o forţă de muncă bine calificată. Şansa noilor state membre de a ajunge la nivelul de prosperitate din Europa Occidentală Factorii care ar influenţa acest lucru includ: · un volum mai mare de investiţii. Aceste beneficii sunt de aceeaşi natură cu cele constatate în momentul introducerii pieţei unice. Noii membri înregistrează rate de creştere mai mari decât UE. între UE şi viitoarele state membre a determinat câştiguri economice substanţiale. raportul face următoarele recomandări : · Politicile europene şi naţionale ar trebui să acorde prioritate convergenţei şi creşterii economice: aceasta înseamnă o rată de creştere globală ridicată pentru o Uniune Europeană cu 25 de membri. fără frontiere.

mai transparent şi mai stabil. într-un cadru european comun. cum ar fi cercetarea şi dezvoltarea. constituie un factor de creştere. Scopul acestuia este de a facilita adaptarea la noul loc de muncă. Vor fi necesare investiţii în mediul înconjurător şi infrastructură. ar trebui să avem în vedere scopurile agendei de la Lisabona şi nevoia de inovaţie şi creştere: Ø În ceea ce priveşte politica agricolă comună. precum şi în resurse umane şi învăţământ. precum şi liberalizarea sectoarelor energiei. Aceasta presupune apariţia de oportunităţi şi pentru ţările în curs de dezvoltare de a participa la comerţul cu produse agricole. UE are nevoie de un model economic şi social care să combine elementele cele mai bune din actualele şi viitoarele state membre. sunt necesare măsuri adaptate la nevoile şi priorităţile noilor membri. În ceea ce priveşte partea de venituri din buget. Scopul ar trebui să fie elaborarea unor politici care să fie cu adevărate necesare Uniunii Europene a celor 25. Ø Ar trebui să se găsească o modalitate inovativă de utilizare a bugetului UE pentru a sprijini alte politici. Noii membri ar trebui implicaţi plenar acum în strategia de la Lisabona. venind astfel în întâmpinarea ofertei de forţă de muncă din noile state membre. Ø În privinţa cheltuielilor structurale. Ar trebui pregătit terenul pentru importantele hotărâri care se vor lua curând după aderare în legătură cu cadrul bugetar viitor al Uniunii Europene. este nevoie de un sistem mai echitabil. mai degrabă decât protecţia locurilor de muncă existente. ajutând economiile mature să fie inovatoare şi pe cele mai puţin mature să îşi desăvârşească transformarea. Migraţia forţei de muncă în funcţie de cerinţele pieţei. Trebuie să se acorde prioritate unor domenii cum ar fi crearea de noi locuri de muncă. reformarea politicilor comunitare este indispensabilă: nu numai pentru economisirea de fonduri. UE trebuie să ofere oamenilor rezultatele pe care aceştia le aşteaptă. Actualele state membre ar trebui să îşi deschidă pieţele. deoarece creşterea şi dezvoltarea acestora vor aduce beneficii tuturor. Statele membre prezente şi viitoare au nevoie de politici de ocupare a forţei de muncă care să contribuie la o politică economică şi socială eficientă. astfel încât să se acorde mai puţin sprijin preţurilor şi cantităţilor şi mai mult calităţii. fluxul sosirilor de lucrători va fi probabil limitat. În acelaşi timp. pentru a face ca piaţa comună să funcţioneze mai bine. Atunci când luăm o decizie cu privire la astfel de schimbări. de îndată ce acest lucru este posibil. Chiar şi după ridicarea restricţiilor. “Strategia de la Lisabona” subliniază că este timpul ca UE şi membrii săi să transpună vorbele în fapte. competitivitatea şi crearea de noi locuri de muncă pe o piaţă lărgită. investiţiile în cercetare. Ar trebui elaborate încă din această etapă măsuri destinate celor care sunt afectaţi de extindere.· · · · Avem nevoie de mai multe inovaţii şi reforme pentru a relansa creşterea. Uniunea trebuie să dea dovadă de solidaritate şi coeziune cu noii săi membri. precum şi la integrarea regională a Europei Centrale şi de Est. şi este necesar să elaborăm o politică de dezvoltare economică rurală care să sprijine şi nu să îngrădească plecarea masivă a forţei de muncă din agricultură în Europa Centrală şi de Est. telecomunicaţiilor şi transporturilor. Lumea nu stă în loc să ne aştepte! 13 . asigurând astfel succesul procesului de extindere. prin libera circulaţie a persoanelor în cadrul pieţei comune. dar şi pentru promovarea unor politici mai bune. Pe tot cuprinsul continentului. este necesară deplasarea în continuare a centrului de greutate.

Standarde superioare de securitate nucleară Uniunea Europeană îşi extinde bogata cultură a securităţii în ţările Europei Centrale şi de Est şi aduce instalaţiile nucleare din aceste state la standarde superioare de securitate. monitorizate de alţi membri UE. Eficacitate sporită în combaterea criminalităţii pe plan internaţional Viitoarele state membre şi-au intensificat colaborarea. iar cele din noile state membre vor asigura o protecţie sporită. Traficul internaţional de droguri şi fiinţe umane devine mai uşor de controlat pe măsură ce ţările din Europa Centrală şi de Est adoptă standarde comune. inclusiv reforma sistemului de adoptare a deciziilor · o mai strânsă colaborare şi perfecţionarea acţiunilor statelor membre şi instituţiilor comunitare pentru combaterea criminalităţii pe plan internaţional şi pentru controlul imigraţiei · integrarea considerentelor de mediu în celelalte politici · urmărirea efectivă a punerii în practică a legislaţiei UE în actualele şi viitoarele state membre 4. În consecinţă. Un control mai eficient al imigrării Viitorii membri colaborează pentru a reglementa fluxul de imigranţi şi solicitanţi de azil din alte ţări. mediul înconjurător din aceste state devine tot mai sigur pentru cetăţenii lor şi pentru cetăţenii din ţările învecinate. pentru a crea un cerc de stabilitate şi de securitate în jurul nostru. prin intermediul forţelor de poliţie şi aparatului judecătoresc. Pentru o Europă mai sigură În multe domenii de importanţă pentru cetăţeni. ci extindem capacitatea noastră de a furniza soluţii. Prin extinderea UE. în aplicarea legii. atât UE cât şi autorităţile naţionale trebuie să facă mai mult pentru a da asigurările necesare cetăţenilor. Noile forme de parteneriat pot să ajute UE să propage stabilitatea. Standarde alimentare Standardele UE pentru protecţia consumatorului vor fi menţinute: standardele în actualele state membre nu vor fi relaxate ca urmare a procesului de extindere. noi nu importăm probleme din aceste ţări. Politica UE îi va ajuta astfel să îşi conserve bogatul patrimoniu de specii şi habitaturi naturale. este necesară o politică de vecinătate care să propage prosperitatea şi buna guvernare în ţările învecinate. prosperitatea şi buna 14 . acest raport face următoarele recomandări: · realizarea unui progres semnificativ în crearea zonei de libertate. Protecţia frontierelor acestor state cu terţe ţări se îmbunătăţeşte.3. Politica de vecinătate Pe măsură ce UE se extinde. În toate aceste domenii însă. extinderea contribuie deja la o mai bună colaborare cu viitoarele state membre. justiţie şi securitate a Uniunii Europene. Protecţia mediului înconjurător Pe măsură ce viitorii membri se conformează legislaţiei comunitare privind poluarea aerului şi a apei.

Uniunea Europeană nu mai poate să continue îmbinarea puterii economice cu slăbiciunea politică. Uniunea Europeană poate să influenţeze ceea ce se întâmplă în lume doar dacă este capabilă să adopte o linie politică clară şi să vorbească pe o singură voce. În prezent. securităţii şi apărării. perspectiva aderării la UE poate să fie un stimulent puternic pentru progres şi reformă. ar trebui să insistăm asupra unor pregătiri satisfăcătoare în vederea aderării.problema Iraq-ului . UE a făcut un progres limitat. Pentru unele din acestea. Dacă această voinţă politică nu există (sau a încetat să existe). · Procesul de extindere ar trebui să continue cu Bulgaria şi România. În consecinţă. UE şi statele sale membre ar trebui să tragă fără întârziere învăţămintele care se impun din experienţa cu Iraq-ul: folosirea şi perfecţionarea mecanismelor din cadrul Uniunii Europene pentru a ajunge la o înţelegere şi poziţie comună în ceea ce priveşte unele probleme cheie. Rolul Europei în afacerile internaţionale Ø Cele 10 noi ţări cu 75 de milioane de cetăţeni care se adaugă celor 15 state membre cu 375 de milioane de locuitori pot să întărească capacitatea UE de a influenţa cursul evenimentelor în lume. precum şi asupra respectării criteriului politic şi a celorlalte criterii. Dacă această dorinţă politică este împărtăşită de politicienii şi popoarele Europei. perspectiva aderării viitoare la UE poate să fie un catalizator pentru schimbare. Prin urmare. Ø În sfera afacerilor externe. Pentru ţările din Balcanii Occidentali. acest raport face următoarele recomandări : · Ar trebui dezvoltate forme superioare de parteneriat între UE şi ţările vecine. 5. extinderea va constitui un prilej pentru a o utiliza mai bine. atunci ea va deveni realitate. După cum o arată însă evenimentele recente. coerenţă şi influenţă pe scena internaţională. atunci ar trebui să nu ne mai amăgim. Europa este sau ar trebui să fie o adevărată uniune politică. Ø Nu trebuie să ratăm această ocazie a extinderii la 25 de membri pentru a câştiga mai multă autoritate. precum şi cu Turcia. concluziile acestui raport sunt că. 15 .guvernare în ţările nemembre. în privinţa unei probleme cheie de politică externă . cu intenţia de a vorbi pe o singură voce · Convenţia privind Viitorul Europei ar trebui să ducă la o îmbunătăţire a reprezentării UE pe plan extern. dar nu îşi foloseşte la maximum influenţa de care se bucură. · În cazul ţărilor care ar putea să adere la UE în anii următori.UE ca atare este total absentă. dar nu şi-a dezvoltat mijloacele sau voinţa de a acţiona în mod efectiv. Ø În sfera relaţiilor economice internaţionale. UE este deja un actor principal. în perspectiva extinderii : · ar trebui să reflectăm fără întârziere la necesitatea de a reconstrui o politică externă comună reală. Acest lucru va ajuta Europa să facă faţă provocării pe care o reprezintă globalizarea. indiferent dacă acestea din urmă aderă sau nu la Uniune.

raţiunile extinderii nu sunt numai economice. Ea ne obligă să trecem în revistă rezultatele şi perspectivele procesului de extindere. ♦ Creşterea rapidă a comerţului a însemnat noi pieţe şi investiţii pentru membrii UE: viitoarele state membre desfăşoară deja cea mai mare parte a comerţului lor cu UE. Întrebarea merită însă un răspuns. au fost înlăturate.Non-extinderea O întrebare ipotetică Se pune uneori întrebarea “ Care ar fi costul nerealizării extinderii?” Pot fi calculate oare consecinţele pe care le-ar avea nerealizarea de către UE a preconizatei sale extinderi – tot aşa cum au fost calculate “costurile non-Europei” înainte ca UE să pună bazele pieţei unice? Cele două situaţii diferă. cum ar fi problemele legate de minorităţi şi de frontiere. Ce s-a realizat până în prezent? ♦ Perspectiva aderării la UE a accelerat procesul de transformare în Europa Centrală şi de Est ce a urmat după căderea comunismului. ci şi politice. 16 . Extinderea UE este un proces aflat în desfăşurare de peste un deceniu. Fără proiectul extinderii UE. care a dat deja rezultate: nu se poate “să dăm ceasul înapoi”. multe din aceste câştiguri nu ar fi fost posibile. Cauzele conflictelor. În plus. fiind greu de cuantificat. ♦ Apariţia democraţiilor stabile în acea regiune a întărit securitatea Europei pe ansamblul ei.

ar descuraja investiţiile străine şi ar reduce creşterea economică. UE ar fi mai puţin capabilă să combată criminalitatea organizată. ♦ Deziluzionarea ţărilor candidate ar alimenta euroscepticismul din UE şi din alte regiuni. ca rezultat al neratificării de către statele membre UE. precum şi de cei excluşi. mai puţin dispuşi să participe la rezolvarea problemelor care depăşesc frontierele naţionale din Europa sau la împărţirea responsabilităţii de a modela rolul Europei în lume. Într-o asemenea situaţie. unde pacea şi stabilitatea sunt încă fragile. dar şi irosirea eforturilor şi investiţiilor din trecut. cât şi pe plan economic – ar fi ridicate şi ar fi suportate de actualii membri. ♦ O astfel de situaţie ar putea fi o sursă de instabilitate politică.Ce ne rezervă viitorul? O întârziere a extinderii sau abandonarea acesteia. acest lucru ar diminua stimulentele pentru realizarea reformei. atât Uniunea Europeană. “Ceilalţi europeni” ar rămâne vecinii UE. cu posibile repercusiuni pentru UE. ♦ În absenţa extinderii. având drept rezultat o creştere mai mică în ţările candidate. cât şi ţările candidate ar avea de suportat costurile: ♦ Nerealizarea extinderii pieţei unice. Ea ar duce la o escaladare a riscurilor în regiunea Balcanilor. costurile nerealizării extinderii – atât pe plan politic. Aceasta ar presupune nu numai pierderea beneficiilor în viitor. ar lipsi UE de câştiguri economice. nişte vecini supăraţi şi plini de resentimente. ♦ Pentru ţările candidate. imigraţia ilegală şi terorismul. Astfel. 17 . ar constitui un eşec politic major pentru Europa.

Letonia şi Lituania 2000 2002 18 . democraţiei şi prosperităţii în întreaga Europă prin integrarea statelor şi popoarelor constituie raţiunea de a fi a UE. Bulgaria. Unificarea continentului european demonstrează dinamismul şi progresul continuu al UE.Capitolul 1 CONSTRUIREA NOII EUROPE Viitoarea extindere este un nou pas către integrare europeană: o ocazie istorică de a punte capăt divizării artificiale între Europa de Vest şi de Est şi de a reunifica continentul nostru. Extinderea transpune în viaţă această viziune prin încurajarea integrării economice şi politice. Polonia. cât şi riscuri. Slovenia. Ungaria. Comisia Europeană publică Opiniile sale privind ţările din Europa Centrală şi de Est şi propune o strategie a procesului de extindere în “Agenda 2000” Încep negocierile de aderare cu Ungaria. Estonia. deseori chiar în perioadele în care ea primea noi membri în rândurile sale. Cehia. Polonia. România şi Malta Consiliul European de la Copenhaga marchează sfârşitul negocierilor de aderare cu Cipru. Slovenia. Pentru statele din Europa Centrală şi de Est. Cehia şi Cipru. În ultimii 30 de ani. Lituania. Încurajarea păcii. Malta îşi reactivează cererea de a deveni membru al UE Consiliul European de la Berlin aprobă “Agenda 2000” şi o perspectivă financiară pentru extinderea UE Turcia este acceptată în procesul de extindere a UE pe baza criteriilor de la Copenhaga Încep negocierile cu Slovacia. Letonia. evidenţiază idealurile. aderarea simbolizează o reîntoarcere în Europa şi şansa de a-şi ancora ferm propriile democraţii în cadrul UE. UE a primit noi state membre în patru valuri consecutive – acesta fiind al cincilea val. Malta. Principalele date în procesul de extindere 1989 1990 1990-1996 1993 1993 1994 1994-1996 1997 1998 1999 Căderea Zidului Berlinului Iniţierea sprijinului financiar al Comunităţii Europene destinat ţărilor din Europa Centrală şi de Est pentru reforma şi refacerea economiilor lor Cipru şi Malta solicită să devină membri ai UE Încheierea Acordurilor de Asociere (Acorduri Europene) cu state din Europa Centrală şi de Est Consiliul European de la Copenhaga aprobă extinderea UE pentru a include ţări din Europa Centrală şi de Est şi defineşte criteriile pe care trebuie să le îndeplinească pentru aderare Comisia Europeană publică Opiniile sale privind Cipru şi Malta Consiliul European de la Essen aprobă strategia de pre-aderare Zece state din Europa Centrală şi de Est solicită să devină state membre UE. stabilităţii. Extinderea nu a împiedicat UE să realizeze progrese. Extinderea care urmează să includă 10 noi state membre. Slovacia. valorile şi obiectivele fundamentale ale UE. inclusiv state din Europa Centrală şi de Est. Estonia. Actualul proces de extindere lansează însă noi provocări care implică atât oportunităţi.

într-o perioadă în care simultan negocia actuala rundă a extinderii. cu o populaţie de 450 de milioane de cetăţeni. 19 . Acest ideal îşi are rădăcinile în experienţa acumulată datorită tulburărilor manifestate pe continentul european în anii interbelici. Extinderea prin primirea de noi state membre va defini cadrul politic şi economic al UE pentru mai bine de o generaţie de acum încolo. au devenit membri Marea Britanie. aceste state îşi doreau să adere atât la UE. Aderarea lor la Uniune simbolizează revenirea în familia europeană. Acum ea este pe punctul de a se extinde la 25 de state membre. În 1973. Extinderile anterioare UE are un trecut ce include extinderi încununate de succes. Tratatul de la Maastricht a pregătit uniunea economică şi socială. Finlandei şi Austriei. De ce doresc ţările să adere De-a lungul istoriei lor.De ce se extinde UE Extinderea UE este rezultatul hotărârii de a împărţi cu alte state beneficiile obţinute de Europa Occidentală prin crearea unei zone stabile. Raţionamentul părinţilor fondatori ai UE s-a bazat pe logica faptului că integrarea economiilor din Europa Occidentală ar preveni războiul şi ar crea pace. În 1992. Pacea şi stabilitatea constituie premisele unei economii prospere. cercetare. reciproca fiind în egală măsură valabilă. după cum a demonstrat-o şi dezintegrarea violentă a fostei Iugoslavii. Aderarea la UE reprezintă punctul culminant al visului acestor ţări de a se reîntoarce în Europa după divizarea artificială creată de Cortina de Fier. Pentru a beneficia de o securitate sporită. în paralel cu promovarea stabilităţii şi securităţii. coeziune economică şi socială. Aderarea aduce cu sine beneficii economice şi sociale care stau la baza dezvoltării democratice. cât şi la NATO. ţările din Europa Centrală şi de Est au suferit din cauza expansionismului statelor vecine mai mari. Extinderea nu a împiedicat însă dezvoltarea în profunzime. dă un caracter stabil tinerelor democraţii din aceste ţări şi creează climatul necesar pentru realizarea unor economii de piaţă echilibrate din punct de vedere social. ulterior au fost primite Grecia în 1981. după căderea regimurilor dictatoriale. UE are responsabilitatea de a ajuta ţările vecine să se dezvolte din punct de vedere economic şi democratic. Cererea lor de a adera la UE a reflectat teama de a se găsi în situaţia de a fi libere. într-un moment în care se afla în curs de desfăşurare aderarea Suediei. aderarea la UE susţinând astfel dezvoltarea lor democratică. tehnologie şi afaceri sociale. unde războiul a devenit imposibil. Această viziune este în continuare importantă. Uniunea Europeană s-a extins de la 6 state membre cu o populaţie de 185 milioane la o entitate internaţională ce numără 15 state membre. La vremea aderării Spaniei şi Portugaliei. În ultimii 30 de ani. dar fără nici un fel de legături care să le ancoreze într-o Europă care se schimbă rapid. UE a lansat moneda unică (euro). în 1995. UE lansa programul pieţei unice şi politicile de mediu. pretutindeni în Europa. oferind acces la piaţa unică şi la asistenţă financiară suplimentară. stabilitate şi prosperitate pentru toţi cetăţenii. din Est şi Vest. Ea oferă mai multe oportunităţi de investiţii directe şi refacere economică. un mediu de afaceri stabil şi politici sociale progresiste. Danemarca şi Irlanda. Finlanda şi Suedia au devenit membre ale UE. Apoi. a distrugerilor cauzate de ultimul război şi a optimismului care a început să se manifeste în perioada de după război. Spania şi Portugalia în 1986. Austria. cu 375 de milioane de cetăţeni.

au fost specificate clar pentru prima oară condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a deveni membru.Runda actuală UE se pregăteşte acum să primească în rândul membrilor săi opt ţări din Europa Centrală şi de Est (Estonia. 20 . a lansat promisiunea istorică potrivit căreia “ţările din Europa Centrală şi de Est. este considerat a fi o condiţie prealabilă pentru deschiderea negocierilor de aderare. Lituania. Stabilitatea şi prosperitatea tot mai mare care au rezultat sunt în beneficiul actualilor şi viitorilor membri. Beneficiile procesului de extindere sunt deja vizibile. suprafaţa şi economia acestora). vor putea adera la Uniune de îndată ce sunt în măsură să îşi asume obligaţiile de membru. Acestea stabilesc anumite standarde pentru ţările care aspiră să devină membre ale UE: ♦ Stabilitatea instituţiilor care garantează democraţia. în conformitate cu criteriile formulate de UE. statul de drept. Ungaria şi Slovenia) şi două state mediteraneene. cel “politic”. respectarea şi protecţia minorităţilor. ce au devenit cunoscute sub numele de “criteriile de la Copenhaga”. instituţii democratice şi un respect tot mai mare pentru minorităţi. pentru date cu privire la populaţia. economice şi monetare. Al treilea criteriu presupune ca noii membri să fie capabili să preia politicile şi reglementările UE (“‘acquis”-ul). Reformele lor economice au determinat deja obţinerea unor rate înalte de creştere economică (în comparaţie cu ratele de creştere din UE) şi perspective mai bune de ocupare a forţei de muncă. precum şi capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor de piaţă din cadrul Uniunii. Primul criteriu. Cu acea ocazie. inclusiv aderarea la obiectivele uniunii politice. Acest proces a fost încurajat de perspectiva de a deveni stat membru UE. pe care apoi să le pună în practică şi aplice în mod efectiv. ♦ Existenţa unei economii de piaţă funcţionale. care îşi exprimă dorinţa în acest sens. în timp ce celelalte criterii trebuie să fie îndeplinite până în momentul aderării. “Condiţionalitatea” impusă de aceste criterii ce trebuie îndeplinite pentru a deveni membru UE a avut un puternic impact asupra ritmului reformelor şi le-a conferit un caracter ireversibil. Cehia. precum şi de asistenţa financiară acordată de Uniunea Europeană şi de alte instituţii internaţionale. Criteriile pentru a deveni stat membru Reuniunea la nivel înalt a liderilor UE de la Copenhaga. au apărut deja democraţii stabile. în iunie 1993. ♦ Capacitatea de a îndeplini obligaţiile de membru. drepturile omului. UE reunifică progresiv continentul şi extinde către alţi europeni zona de pace. Slovacia. În viitoarele state membre din Europa Centrală şi de Est. Malta şi Cipru (vezi Tabelul 1 din Anexă. Astfel. stabilitate şi prosperitate de care s-au bucurat mai multe generaţii din Europa Occidentală. Polonia. Letonia. Aceste ţări s-au pregătit pentru aderare mai bine de un deceniu. prin îndeplinirea condiţiilor economice şi politice”.

există o preocupare în legătură cu impactul social şi economic direct pe care îl va avea abolirea frontierelor. în timp ce 22% au fost împotrivă. pe măsură ce UE se apropie de momentul extinderii sale. Ţările candidate cele mai cunoscute în rândul populaţiei din cele 15 state membre UE sunt Turcia (citată de 31% din respondenţi). desigur. spre deosebire de cei care nu erau la curent cu existenţa sa. în forma lor actuală. problemele şi îndoielile exprimate în diferite cercuri. proces ce însoţeşte globalizarea. 21 . deşi nu au fost prea mulţi cei care ştiau care sunt ţările în cauză (40% nu au putut să numească nici măcar o singură ţară). urmate de Spania şi Belgia (70-75%). legată de procesul de ajustare care are loc pretutindeni în lume. Ce ştim despre preocupările şi aşteptările cetăţenilor din actualele şi viitoarele state membre? Actualii membri Una din preocupările importante ale cetăţenilor în ceea ce priveşte extinderea UE este domeniul securităţii personale: există oare riscul creşterii criminalităţii şi al imigrării? Vom asista oare la o scădere a exigenţei standardelor de protecţie a consumatorilor. Cei care auziseră de procesul de extindere au înclinat în favoarea acestuia.Capitolul 2 CETĂŢENII ŞI UNIUNEA ÎN CURS DE EXTINDERE Unul dintre obiectivele acestui raport este să abordeze întrebările. există îndoieli în multe cercuri cu privire la capacitatea instituţiilor comunitare. în special a standardelor alimentare. şi la ameninţări tot mai mari împotriva mediului înconjurător. O dată cu creşterea numărului de membri de la 15 la 25. cum ar fi riscurile pe care le prezintă instalaţiile nucleare din viitoarele state membre ? Aceste temeri derivă parţial din necunoaşterea situaţiei reale din aceste ţări. pe măsură ce standarde tot mai riguroase erau progresiv introduse în Occident. În cel mai recent sondaj Eurobarometru (publicat în noiembrie 2002 – vezi Tabelul 2 din Anexă) 66 % din respondenţii din cele 15 state membre ale UE s-au exprimat în favoarea extinderii Uniunii Europene. din neliniştea generală înregistrată în sectoarele vulnerabile ale societăţii. Cotele cele mai ridicate de sprijin au fost înregistrate în Italia şi Irlanda (în jur de 80%). dar şi din conştientizarea faptului că în perioada în care ţările din Europa Centrală şi de Est se aflau sub regimul comunist. Cehia (16%) şi Ungaria (12%). Întrebările care se pun diferă în funcţie de ţările în cauză. În fine. Decalajul economic şi social explică şi celelalte preocupări existente în actualele state membre: faptul că salariile mai mici şi protecţia socială mai redusă din noile state membre vor duce la relocarea investiţiilor şi locurilor de muncă – astfel de situaţii au apărut deja – şi că libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul unei pieţe lărgite vor determina un flux de forţă de muncă migrantă. “mai mult” va însemna oare “mai puţin” ? Sondajele de opinie arată că populaţia din cele 15 state membre este în general în favoarea extinderii. Majoritatea respondenţilor (82%) au auzit deja de procesul de extindere. au apărut mari decalaje sociale şi economice. în vreme ce percepţiile înregistrate în statele membre cu o poziţie geografică mai îndepărtată sunt mai vagi. Polonia (30%). care se învecinează cu viitoarele state membre. Aceste preocupări în legătură cu extinderea fac parte. În state membre ca Germania şi Austria. sprijinul cel mai slab s-a înregistrat în Regatul Unit al Marii Britanii. de a face faţă complexităţii tot mai mari a procesului decizional. restul celor chestionaţi fie că nu au dat un răspuns (9%) fie au răspuns că opinia lor variază în funcţie de ţările implicate (3%).

principalele întrebări cu privire la impactul aderării sunt de natură diferită. unele din întrebările care se pun cu privire la efectele aderării la o organizaţie supranaţională sunt valabile şi pentru actualele state membre UE: pierderea suveranităţii naţionale. argumentele politice de ordin general în favoarea extinderii au întrunit consensul general.Suedia şi Finlanda (50-55%). a identităţii naţionale sau locale. în aceste ţări există punctul de vedere potrivit căruia. Majoritatea respondenţilor (peste două-treimi) au fost de părere că extinderea: § va permite societăţilor comerciale din ţările lor să se extindă pe noi pieţe § va face mai puternică vocea UE pe scena internaţională § va reduce riscurile de război şi conflict în Europa § va facilita abordarea problemelor de mediu la nivel european Cât despre consecinţele negative. chiar după aderare. cotele de sprijin erau apropiate de media din UE (66%). Alte întrebări din sondajul Eurobarometru conţin date interesante despre părerile cetăţenilor cu privire la consecinţele extinderii. ele nu vor fi tratate ca parteneri egali. Cu toate acestea. Cu toate acestea. în legătură cu care majoritatea cetăţenilor nu au o experienţă directă. precum şi atunci când a fost vorba de poziţia restrictivă cu privire la libera circulaţie a lucrătorilor. 22 . în calitate de partener de negocieri. speranţele şi temerile legate de UE sunt influenţate de experienţa tranziţiei economice – în cele mai multe cazuri o experienţă dificilă. Viitorii membri În viitoarele state membre. majoritatea a fost de părere că: § extinderea va face mai dificilă luarea deciziilor într-o Uniune Europeană lărgită § extinderea va fi foarte costisitoare pentru ţara lor § mulţi cetăţeni din noile state membre se vor stabili în ţara lor § deschiderea frontierelor va face mai dificilă combaterea criminalităţii şi traficului ilegal de droguri O minoritate semnificativă de respondenţi au fost de părere că extinderea: · va determina o creştere a şomajului în ţara lor · va reduce standardul de protecţie socială. în care reformele şi adaptările au condus la adâncirea inegalităţilor. în Germania şi Franţa. dar şi la creştere economică. de exemplu la capitolele de negociere buget şi agricultură. ale căror rezultate au făcut obiectul unor analize minuţioase. majoritatea respondenţilor fiind de acord că : · “avem datoria morală să reunificăm Europa după divizarea din perioada Războiului Rece” · “este normal şi justificat din punct de vedere geografic ca noi membri să adere la UE”. Discuţiile privind UE în viitoarele state membre au fost influenţate de progresul negocierilor de aderare. În domeniul economic şi social. Uniunea Europeană. dificultatea de a influenţa şi de a înţelege deciziile luate la nivel european. Concurenţa Occidentului şi investiţiile străine au supus deja presiunilor întreprinderile cu capital local. deoarece UE reprezintă încă ceva “straniu”. Deşi este un fapt general recunoscut în cercurile politice că actualele condiţii de aderare sunt cele mai bune care puteau fi obţinute. ci vor avea oarecum un statut de “categoria a doua”. a apărut uneori într-o lumină defavorabilă. Astfel.

standardele alimentare. · modului în care europenii acţionează împreună pentru a realiza politicile comunitare. 23 .). cât şi în viitoarele state membre.). La data finalizării acestui raport. cu un rezultat favorabil aderării la Uniunea Europeană. un risc crescut de criminalitate. atât în actuala UE. Eurobarometrul a înregistrat consecvent cote ridicate de sprijin pentru aderarea la UE. standarde de protecţie. care analizează impactul extinderii asupra: · economiei europene (ocuparea forţei de muncă. în rândul opiniei publice şi în cercurile politice se pun nenumărate întrebări. în care vor adera alte noi ţări? Aceste întrebări sunt grupate în patru mari teme abordate în următoarele capitole ale acestui raport. · calităţii vieţii cetăţenilor europeni (securitate. Rămâne de văzut dacă aceste indicii vor fi confirmate de referendumurile care vor fi organizate în aceste ţări în cursul anului 2003. Întrebări adresate frecvent · · · · · · · · · · Care va fi impactul extinderii asupra ocupării forţei de muncă şi salariilor ? Se vor reduce locurile de muncă ca rezultat al unei concurenţe mai susţinute în UE extinsă ? Vom asista oare la un “dumping social” ? Vor aplica corect reglementările UE noile state membre. protecţia mediului ? Aderarea la UE va însemna o pierdere a identităţii mele sau a ţării mele? Îşi va pierde ţara mea suveranitatea în momentul aderării la UE ? Va fi ea un stat membru “de categoria a doua”? Va fi oare posibil să se ia decizii la nivel european cu 25 de membri? Cum poate Europa să vorbească cu adevărat într-un singur glas în afacerile internaţionale în condiţiile în care are atât de mulţi membri? Următoarea rundă a extinderii va fi urmată de altele. securitatea nucleară. inclusiv reglementările care guvernează piaţa unică ? Vor adopta noile state membre moneda unică europeană în momentul aderării ? Extinderea va aduce oare cu sine o grad sporit de nesiguranţă.În viitoarele 10 state membre. ritm de creştere. Potrivit celor mai recente rezultate disponibile (pe baza unor interviuri desfăşurate în septembrie şi octombrie 2002 – vezi Tabelul 3 din Anexă) : · 52% dintre respondenţi au spus că apartenenţa la UE este un “lucru bun” · 61% ar vota favorabil într-un referendum. finanţe. Întrebări adresate frecvent Deşi poziţiile faţă de extindere sunt în generale favorabile. etc. mai mulţi imigranţi? Vor deveni standardele de protecţie a consumatorului şi populaţiei mai puţin riguroase o dată cu aderarea noilor membri ? De ex. deseori sceptice. · relaţiilor UE cu vecinii săi şi rolului său în lume. etc. primul referendum a avut deja loc în Malta.

Actuala extindere este diferită de extinderile anterioare datorită diferenţelor economice: în viitoarele ţări membre PIB-ul pe cap de locuitor este în medie 40% din PIB-ul actualelor state membre (paritate bazată pe puterea de cumpărare). în vreme ce integrarea în UE presupune o uniune vamală. o monedă unică. 2002. Extinderea din 1973 cu includerea Marii Britanii. 24 . cât şi a riscurilor pe care le presupune extinderea. Cipru şi Malta sunt ţări mult mai mici. În termeni relativi. creşterea populaţiei (20%) şi a suprafeţei (23%) rezultate din extinderea din 2004 nu sunt superioare celor din extinderile precedente. a Danemarcei şi Irlandei. pe efectul intrării în UE a ţărilor din Europa Centrală şi de Est. cu un produs intern brut de 10 şi respectiv 4 miliarde de euro. O altă diferenţă între actuala extindere şi extinderile precedente este aceea că majoritatea noilor membri se află în etapa de tranziţie de la tipul de economie planificată la sistemul economiei de piaţă şi au trecut prin reforme economice dificile. se impune gestionarea atât a oportunităţilor economice. Extindea din 1995 cu includerea Austriei. succesul economic al ţărilor membre a stat şi va sta în continuare în propriile lor mâini. a fost proporţional mai mare. Boeri et al. PIAŢA MUNCII ŞI FINANŢE Capitolul de faţă prezintă ceea ce s-a realizat până acum în vederea integrării economice în UE a viitoarelor ţări membre şi ce a mai rămas de făcut în continuare pentru ca extinderea să fie un succes. o legislaţie comună. cu un grup de ţări mult mai puţin bogate. în mod necesar. Unii comentatori au comparat viitoarea extindere cu crearea Zonei Nord-americane a Liberului Schimb (NAFTA) între Statele Unite ale Americii.Capitolul 3 ECONOMIE. independent de eforturile lor de a intra în UE. care a dus la o creştere cu 16% a populaţiei UE: PIB-ul acestor ţări reprezenta în medie aproximativ 70% din PIB-ul UE de la acea dată (paritate bazată pe puterea de cumpărare). şi care nu au trecut printr-un proces de tranziţie de la o 1 T. succesul extinderii depinzând de cât de bine se realizează această gestionare. condiţiile economice variază considerabil: acest capitol nu îşi propune însă să examineze fiecare ţară în parte. Capitolul de faţă se concentrează. piaţa muncii şi finanţele UE. Atât pentru statele membre cât şi pentru cele ce vor dobândi acest statut. Suediei şi Finlandei a fost proporţional mai mare din punctul de vedere al suprafeţei teritoriale. libera circulaţie şi o integrare politică şi juridică. din punctul de vedere al populaţiei.1 Insă NAFTA este doar o zonă a liberului schimb. Capitolul abordează întrebările cel mai des întâlnite referitor la modul în care extinderea UE va afecta dezvoltarea economică. viitoarea extindere a UE înseamnă integrarea unui grup de ţări care constituite o economie mare şi bogată cu 375 de milioane de locuitori. Măsura în care ţările. pe baza faptului că veniturile în Mexic erau şi sunt încă mult mai mici decât cele din SUA şi Canada. firmele şi oamenii vor câştiga sau vor pierde în urma extinderii va depinde de propriilor lor decizii şi nu de extinderea ca atare a UE. Actuala extindere se aseamănă cel mai mult cu extinderea prin integrarea Spaniei şi Portugaliei. în anii ’90. din 1986. Canada şi Mexic. În termeni strict economici. Atât teoria cât şi experienţa trecută ne pot ghida în evaluarea consecinţelor economice posibile. cu o populaţie totală de 75 de milioane de locuitori. deşi menţionează impactul în cazuri particulare şi relevante. În actualele şi viitoarele state membre ale UE. Cu toată importanţa pe care o au politicile UE.

Estimările asupra impactului extinderii asupra actualei UE sunt. ca o reflectare a faptului ca 70% din exporturile acestor ţări merg către actuala UE (doar 4% din exporturile UE merg. Dată fiind dimensiunea lor modestă. cât şi în viitoarele ţări membre. O recentă sinteză întocmită pe baza literaturii de specialitate ajunge la concluzia că: “simulările care au ca punct de plecare relaţiile 2 Grabbe. pe termen scurt. în general. noile state membre se pot aştepta la rate ale creşterii relativ mari. conducând astfel la o mai mare creştere economică. pe termen lung. cum ar fi sectorul automobilelor. investiţii şi imigraţie. H.economie centralizată.2 Acest câştig economic se va distribui probabil inegal între actualele state membre. limitate. care ar putea duce la crearea a aproximativ 300. în prezent. Deoarece schimbul de mărfuri cu UE s-a liberalizat în mare măsură în cursul anilor 90. deşi comerţul cu produse agro-alimentare a crescut substanţial în perioada de pre-aderare. Comerţul Integrarea economică extensivă între actualele şi viitoarele stat membre a fost înfăptuită deja ca parte a procesului de pre-aderare (vezi Tabelul 4 din Anexa care ilustrează creşterea rapidă a comerţului din ultimii ani). în speţă Germania şi Austria. având în vedere posibilităţile “de a ajunge din urmă” asociate cu veniturile mai mici pe cap de locuitor. economiştii sunt cu toţii de acord că este posibil ca. rămân domenii în care comerţul încă nu s-a liberalizat complet. urmând ca avantajele să apară doar pe termen mediu şi lung. mai ales între cele din Europa Centrală şi de Est. În plus. Pentru noile state membre. la economii de scală. Analizarea viitoarei creşteri economice depinde în mare măsură de comerţ. însemnând o creştere cu 0. Efectele economice Extinderea UE la 25 de state membre (EU-25) va aduce încă 75 milioane de consumatori pe piaţă unică europeană. trei factori pe care îi vom analiza în continuare. extinderea seamănă cu procesul de realizare a pieţei unice. Acest lucru ar trebui să ducă la intensificarea schimbului de mărfuri şi servicii. extinderea UE va avea un impact economic mai important asupra acelor ţări care au graniţă comună cu viitoarele state membre. câştigurile să fie proporţional mult mai mari. prin care a trecut UE în anii 90. Nici comerţul agricol nu este complet liberalizat. În acest sens. Germaniei revenindu-i în jur de o treime. iar comerţul cu servicii. este limitat. aceste două ţări nu afectează mult analiza economică de ansamblu. spre noile state membre) şi a faptului că economiile lor sunt mult mai mici. la creşterea concurenţei şi a investiţiilor. dată fiind dimensiunea economică mult mai mare a acesteia.000 de locuri de muncă (în ipoteza unui raport constant volum muncă – volum producţie). 2001 25 .2% a PIB-ului în aceste ţări. Comentatorii remarcă faptul că este posibil ca extinderea să conducă la o creştere a volumului schimburilor comerciale între noile state membre. doar un impact imediat redus asupra comerţului de mărfuri cu noile state membre. atât în actualele. O astfel de estimare este aceea potrivit căreia actualele state membre ale UE vor câştiga probabil în total aproximativ 10 miliarde euro. Aceasta va avea. Cu toate acestea. apartenenţa la UE înseamnă trecerea la uniunea vamală de la zona de liber schimb preexistentă. ca efect al creşterii investiţiilor şi al specializării continue a producţiei. În rândul actualelor state membre. inclusiv servicii financiare. în cazul lor.

nu se întrevede o creştere a ISD după extindere. După extinderile precedente. Se poate observa că NAFTA a avut ca efect creşterea considerabilă a investiţiilor în producţie. 3 Pelkmans. ceea ce sugerează că ne putem aştepta la o creştere a investiţiilor. reglementările comune şi orientarea economică ar trebui să aibă un efect şi mai puternic. pe termen lung. atât de către noile state membre. exporturile acestor ţări. ea ar putea fi unul din avantajele majore ale extinderii UE. ţinând cont de nivelul ISD deja mare. dar acest lucru nu s-a întâmplat în toate cazurile. care au limitat.comerciale demonstrează că. Peste 850. costurile asociate creşterii concurenţei şi alinierii vor apărea probabil mai devreme. Însă.2% din populaţia acesteia. Migraţia şi piaţa muncii Deoarece migraţia lucrătorilor duce la câştiguri economice în ţările gazdă. în primii ani după integrare. investiţiile sunt cheia creşterii economice viitoare în noile state membre. neapărat. favorabile creşterii economice. Investiţiile Străine Directe (ISD) au fost deja încurajate în viitoarele state membre în perspectiva aderării la UE. Totuşi. Migraţia (cel mai adesea. beneficiile pot fi foarte mari. ca grup. iar mobilitatea forţei de muncă s-ar putea să rămână limitată timp de câţiva ani după extindere. iar creşterea ISD depinde de politicile de ajustare sănătoase şi de o bună guvernare la nivel naţional. Pe de altă parte. ci va depinde de adoptarea unor politici sănătoase. 2002 26 . la o creştere economică rapidă în noile stat membre. cât şi de către UE în ansamblul său.5 % şi 8% sau chiar 10% din PIB. ţările candidate. douătreimi din cei care migrează se stabilesc în Germania şi aproximativ 14% în Austria. Astfel. În cazul aderării la UE. Creşterea siguranţei legislative pe care o impune calitatea de membru UE şi eliminarea “clauzelor protecţioniste” din actualele acorduri dintre ţările candidate şi UE. s-au înregistrat salturi considerabile în fluxul investiţiilor străine. vor constitui tot atâţia factori favorizaţi. efectul “deblocării” accesului la piaţă. Unii comentatori sugerează că. câştigă undeva între 1. de eliminarea facilităţilor fiscale speciale şi de încheierea procesului de privatizare. se pare. mai ales în Portugalia şi Spania. Majoritatea cetăţenilor din viitoarele state membre pot deja circula liber (fără viză) pe teritoriul UE. Costurile şi beneficiile nu vor apărea. în Mexic. convergenţa economică a noilor state membre cu actualele state membre va fi un proces îndelungat . pe termen scurt şi mediu”.un cerc virtuos între creştere şi investiţie – va duce probabil. în continuare. de regulă. dacă se aplică politici adecvate. Chiar şi în cele mai optimiste scenarii. Este dificil de estimat însă gradul în care acestea vor creşte în viitor. este posibil ca efectul dinamic . în aceeaşi perioadă.000 sunt rezidenţi UE. Comentatorii din cercurile de afaceri consideră că multe companii au pregătite noi proiecte de investiţii în aşteptarea finalizării extinderii UE. experienţa extinderilor anterioare arată că acest dinamism nu se declanşează automat. reprezentând 0.3 Investiţiile Deoarece există deja schimburi comerciale libere substanţiale. J. a muncitorilor sezonieri) se concentrează mai mult către ţările şi regiunile vecine. care va dura câteva decenii. se argumentează că integrarea efectivă în UE va duce la o creştere semnificativă a fluxului investiţional. după aderare. presupunând că situaţia locală este încurajatoare în acest sens. Ratele creşterii economice înregistrate recent de viitoarele state membre (vezi Tabelul 5 din Anexă) sunt mai mari decât cele din actualele state membre ale UE.

1% din actuala populaţie a UE). Chiar şi după eliminarea restricţiilor. după introducerea liberei circulaţii a forţei de muncă .este de 335. Celelalte state membre ar trebui de asemenea să decidă cât mai repede posibil. Migraţia netă dinspre Spania şi Portugalia. au existat restricţii asupra migrării populaţiei. 2000. actualele state membre vor avea dreptul să restricţioneze afluxul de forţă de muncă dinspre Europa Centrală şi de Est timp de şapte ani. a fost aproape zero în a doua jumătate a anilor 80. chiar dacă statul respectiv nu face parte din spaţiul “Schengen”.fără a lua în calcul perioada de tranziţie de şapte ani . până la maximum 1. cauzată de diferenţa mare de venituri. modeste. separat de dreptul de a munci. cetăţenii noilor state membre vor avea dreptul de a călători şi de a se stabili în oricare din actualele state membre. care a coincis cu recesiunea de la începutul anilor 90. este cazul Marii Britanii şi al Irlandei. dacă permit libera circulaţie a forţei de muncă din Europa Centrală şi de Est. Un aranjament provizoriu similar a fost agreat şi pentru extinderea viitoare: astfel. după extindere. 27 . Trei din actualele state membre şi-au arătat intenţia de a nu restricţiona intrarea lucrătorilor din noile state membre. Ţările din acest spaţiu au convenit să elimine controalele la frontierele dintre ele. care s-au menţinut pe o perioadă de tranziţie de şapte ani. Brücker. pe o perioadă de maximum şapte ani. cu o uşoară creştere în următorii 30 de ani. Deoarece ţările gazdă obţin avantaje economice de pe urma imigraţiei. aceste trei ţări vor beneficia de pe urma acestei decizii. Insă. după aderarea lor la UE. Experienţa aderărilor anterioare a ţărilor cu venituri mici este edificatoare. Un cetăţean al unui stat membru are libertatea de a trăi şi de a munci oriunde în altă parte în UE. ci doar după ce vor fi îndeplinit într-o măsură satisfăcătoare standardele privind siguranţa frontierelor. dreptul de a locui şi munci acolo.Există o preocupare generală la nivelul UE privind o eventuală migrare masivă a lucrătorilor din noile state membre.1% din populaţie. Libera circulaţie a persoanelor Una din libertăţile pe care Uniunea Europeană le conferă este libera circulaţie a persoanelor: cetăţenii europeni au dreptul să trăiască şi să muncească în oricare stat membru al Uniunii. în general. Noile state membre nu vor devei imediat membri cu drepturi depline ai spaţiului “Schengen”. având în vedere că aceasta acoperă necesarul de forţă de muncă calificată şi necalificată. măsură compensată prin schimbul de informaţii şi întărirea graniţelor externe. migraţia dinspre aceste ţări a fost nesemnificativă. Cifrele calculate de specialişti privind evoluţia migraţiei sunt. and H. după extindere. este cel al liberei circulaţii a persoanelor în spaţiul “Schengen”. Un alt aspect. Consorţiul Integrării Europene estimează că numărul celor care vor migra spre teritoriul actual al UE. După aderare. În perioada respectivă. Aceste temeri însă nu se vor adeveri probabil în realitate.000 (0. şi nu să aştepte încheierea perioadei de tranziţie.4 4 Boeri. actualele state membre au dreptul să restricţioneze dreptul persoanelor din ţările din Europa Centrală şi de Est de a presta o muncă plătită. şi apartenenţa la spaţiul “Schengen”. Cum anume se va aplica acest principiu noilor state membre? Există diverse aspecte ale acestei întrebări: dreptul de a călători în alte state membre. T.

o creştere a aprovizionării cu mână de lucru necalificată – inclusiv a muncii „la negru” – ar putea avea un impact asupra salariilor şi ocupării forţei de muncă necalificate din actualele state membre. mai ales în regiunile din vecinătatea noilor state membre. Per total. însă adeseori calificarea lor se pierde prin migrare. Dacă integrarea economică a noilor state membre are un efect similar. Un raport recent al Centrului de Cercetări în domeniul Politicilor Economice sugerează că migraţia net cumulativă sau migraţia pe termen lung dinspre noile state membre (înregistrată în primii 15-20 de ani de la introducerea liberei circulaţii a forţei de muncă) va ajunge să reprezinte 2-3% din populaţie în Germania5. iar raporturile de dependenţă (raportul dintre populaţia în vârstă şi populaţia activă) vor creşte în anii următori. cu nivel redus de calificare. et al. în căutare de lucru. efectul lor nu trebuie exagerat. T. firmele americane au profitat de diferenţele economice pentru a-şi muta producţia bazată pe investiţii mari de resurse umane. Lucrătorii calificaţi care migrează dinspre viitoarele state membre acoperă deja lipsa de forţă de muncă în sectorul serviciilor şi al meseriilor. aşadar. Efecte vor exista probabil şi asupra cererii de muncă necalificată. trebuie remarcat faptul că. Aceste cifre estimative trebuie să fie plasate în contextul societăţii europene aflată într-un proces de îmbătrânire. mai afectate decât celelalte. astfel că o parte din lucrătorii care vor migra vor avea calificare înaltă. Aceştia au un nivel de pregătire relativ ridicat. în Mexic. implicit. Deşi aceşti factori vor exercita presiuni asupra muncitorilor cu nivel redus de calificare – o categorie vulnerabilă a societăţii – în actualele state membre. Pentru actualele state membre ale UE. cum ar fi în construcţii. Care vor fi efectele probabile asupra pieţelor muncii din actualele state membre? Acestea depind. până la un punct. Regiunile de la graniţă vor înregistra de asemenea o creştere considerabilă a imigrării pe termen scurt (chiar de tip navetă). Actualele şi viitoarele state membre trebuie să se asigure că politicilor lor privitoare la piaţa muncii sunt de natură să permită muncitorilor cu nivel redus de calificare să lucreze şi că politicile lor de angajare contribuie la aplicarea unei politici socio-economice eficiente şi. folosindu-se de muncitorii existenţi acolo. 5 Boeri. cu consecinţe asupra cererii de forţă de muncă. cu salarii mici şi standarde sociale mai scăzute. 28 . 2002. Există de asemenea preocupări legate de ceea ce se cheamă “dumping social”: noile state membre. migraţia dinspre noile state membre va fi probabil limitată. faptul că actualele state membre vor fi nevoite să adopte politici care să încurajeze creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă. o creştere a migraţiei poate compensa – dar numai parţial – creşterea dependenţei cauzată de îmbătrânirea populaţiei. în care nu are loc înlocuirea generaţiilor. vor exercita o presiune inechitabilă asupra standardelor de viaţă ale actualelor state membre. într-o lume în care concurenţa devine din ce în ce mai acerbă (şi nu doar sau în primul rând ca urmare a extinderii UE). salubrizare şi manufactură. În fine. probabil. ca rezultat al schimbărilor din zonele industriale. Oricum. Aceste temeri reflectă. în parte. la succesul extinderii. Unele din viitoarele state membre sunt în curs de retehnologizare a producţiei. După extinderea UE. dacă politica economică va încuraja creşterea ratei angajărilor şi dezvoltarea economică în noile state membre. de combinaţia de lucrători care migrează şi de sectoarele pieţei muncii în care activează aceştia.Ţările şi regiunile din UE aflate în imediata vecinătate a noilor state membre vor fi. unele activităţi industriale care necesită multă forţă de muncă s-ar putea deplasa către ţările şi regiunile învecinate cu noile state membre. temerile mai dramatice sunt exagerate. întrucât aceştia tind să lucreze în aceleaşi sectoare ca şi alţi lucrători străini. Rata natalităţii este scăzută. perspectivele optimiste îi vor determina pe lucrătorii din aceste ţări să rămână la ei acasă. speranţa de viaţă a crescut. În cazul NAFTA.

ţinând cont de natura strictă a regulilor impuse în acest 29 . · o etapă intermediară. · îndeplinirea criteriilor aplicabile actualelor state membre pentru adoptarea monedei unice: deficit bugetar mai mic de 3% din PIB. ţările candidate trebuie să demonstreze că “sunt capabile să îşi asume obligaţiile de membru. precum şi nevoile mai mari de investiţii în modernizarea infrastructurii şi a serviciilor publice. sau aprecieri ale ratei de schimb nominale (sau ambele).” Se presupune că ele vor adopta moneda euro atunci când vor fi pregătite să facă acest lucru. care au în vedere reducerea inflaţiei şi limitarea deficitelor bugetare. însă este clar că politicile. procent al datoriei mai mic de 60% din PIB. Această cheltuială publică include sumele necesare punerii în practică a acquis-ului comunitar şi co-finanţării proiectelor de infrastructură. Cu toate acestea însă. inclusiv aderarea la idealurile uniunii politice. inflaţie scăzută şi rate ale dobânzii mici. şi nu imediat după aderare. Există o divergenţă între criteriile „Maastricht”. economice şi monetare. creşterea productivităţii muncii poate constitui o compensaţie pentru angajatorii care plătesc salarii mai mari. · o perioadă de minimum 2 ani de participare cu succes la mecanismul ratei de schimb. aceste diferenţe se atenuează (iar noile state membre vor oferi pieţe de desfacere mai mari pentru produsele din actualele state membre). şi aceşti factori pot să vină în conflict cu cerinţele de stabilizare a ratei de schimb şi de scădere a inflaţiei. Pe de altă parte. implicând câteva etape: · actuala etapă de pre-aderare. în drumul lor spre adoptarea monedei euro.Procesul de aderare la UE include şi adoptarea unui dialog social şi a unor măsuri de reglementare socială. şi nevoia de investiţii din bugetul public a economiilor aflate în tranziţie. Pe măsură ce nivelul salariilor în noile state membre creşte. calendarul în care trebuie să se încadreze noile state membre pentru adoptarea monedei euro un este deloc clar. noile state membre vor trebui să cântărească atent diversele abordări posibile. Uniunea economică şi monetară Noile state membre sunt hotărâte să adopte moneda euro. la eliminarea riscurilor cauzate de ratele de schimb asupra investiţiilor şi la scăderea pe termen lung a ratelor dobânzii. post-aderare. Din aceste motive. Noile sate membre şi moneda euro Conform criteriilor de aderare la UE. dar încă nu a fost stabilit un calendar în acest sens. Există condiţii detaliate şi clar stabilite pentru fiecare nou stat membru. ca o condiţie pentru ca aceste state să primească fonduri din bugetul UE. obligatorii pentru adoptarea monedei euro. Adoptarea monedei euro va duce la creşterea integrării comerciale a noilor state membre cu economiile din zona euro. în care noul stat membru participă pe deplin la piaţa unică şi demonstrează că progresează în sensul creării condiţiilor necesare în vederea adoptării monedei euro. condiţia esenţială o constituie atingerea unui grad suficient de convergenţă reală şi durabilă. atât la nivelul UE cât şi la nivel naţional. trebuie să încurajeze dezvoltarea noilor state membre. Este greu de anticipat cât de rapid vor creşte salariile în noile state membre. apropiate de media la nivel UE. care duc la creşterea inflaţiei. în care ţara candidată trebuie să demonstreze că avansează ireversibil spre o economie de piaţă viabilă bazată pe competitivitate şi pe o stabilitate macroeconomică durabilă. Economiile în tranziţie înregistrează şi creşteri a ratelor de schimb reale.

cum ar fi stabilirea de jaloane şi evaluarea reciprocă a activităţii din statele membre. Strategia de la Lisabona În martie 2000. cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume”. Comisia a criticat statele membre pentru “ritmul lent al reformelor” şi pentru faptul că ele “nu sunt suficient de ferme 30 . prin creşterea până la 3% din PIB a cheltuielilor alocate cercetării şi tehnologiei şi prin adoptarea regimului unic de brevetare european. ¨ Revizuirea generală a sistemului de pensii pentru a asigura posibilitatea de susţinere pe termen lung a finanţelor publice. ca de exemplu. inclusiv a femeilor şi a lucrătorilor mai în vârstă ¨ Perfecţionarea profesională a lucrătorilor şi formarea deprinderii de învăţare continuă pe toată durata vieţii. ¨ Modernizarea protecţiei sociale inclusiv prin reducerea numărului de persoane supuse riscului de excludere socială. actualii membri ai zonei euro vor trebui să respecte propriile reguli. reuniţi în şedinţa Consiliului European de la Lisabona. Strategia de la Lisabona Strategia de la Lisabona este o strategie importantă şi novatoare. generatoare de distorsiuni. În acest scop. Această agendă ambiţioasă şi cuprinzătoare impune eforturi susţinute timp de mai mulţi ani. nesatisfăcătoare. ¨ Acţionarea asupra cauzelor schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze generatoare de efect de seră. ¨ Încurajarea cercetării. ¨ Creşterea la 70% a ratei de participare a forţei de muncă în general. sectorul telecomunicaţiilor. ca o condiţie vitală pentru creşterea ratei de ocupare. a coeziunii sociale şi asigurarea compatibilităţii politicilor economice cu cele de mediu. şefii statelor membre UE. de la legislaţia europeană obişnuită. Progresele au fost. până în prezent. sau angajat să creeze “până în anul 2010. În declaraţiile sale recente. pentru a putea păstra avantajele stabilităţii macroeconomice din UE pe care moneda unică le-a generat deja. ¨ Facilitarea accesului la noi tehnologii. al energiei şi serviciilor financiare. Acest proces de reformă economică are ca scop intensificarea concurenţei din UE. ¨ Creşterea concurenţei în sectorul transporturilor feroviare şi aeriene. în acelaşi timp. la măsuri novatoare. participanţii au adoptat o gama largă de tehnici. menită să asigure competitivitatea UE şi să intensifice rata de creştere economică. restructurarea pieţelor muncii şi întărirea. Aceste obiective includ: ¨ Finalizarea procesului de creare a pieţei unice în sectoare cheie. În acelaşi timp. O analiză anuală efectuată de Comisia Europeană măsoară progresul înregistrat raportat la obiectivele stabilite.sens. ¨ Promovarea pieţelor competitive şi reducerea subvenţiilor în industrie. inclusiv la telefonia mobilă şi internet. ¨ Rezolvarea problemelor cu care se confruntă micii întreprinzători şi cei care pornesc o afacere. inclusiv limitele impuse de Pactul de Dezvoltare şi Stabilitate în ce priveşte deficitele bugetare excesive.

vor fi de maximum 40. Viitoarele stat membre vor trebui să răspundă numeroaselor provocări pe care le presupune îndeplinirea unora din aceste obiective. pentru a le ajuta să se pregătească în vederea aderării. vor fi probabil de aproximativ 10 miliarde euro (unele din fondurile alocate lor. cum ar fi liberalizarea sectorului energetic6. aceste decizii se referă în special la 6 Murray. din punctul de vedere al realizării creşterii economice şi al sprijinirii stabilităţii politice. calculate ca numerar efectiv plătit.din punct de vedere al PIB-ului – este mult mai mică decât resursele alocate de Germania reunificării sale în anii 90. punerea în practică a politicilor UE în domenii cum ar fi protecţia mediului şi transporturi vor necesita cheltuieli semnificative pentru mai mulţi ani. ameliorării administraţiei publice şi a securităţii la frontiere (vezi Tabelul 7 din Anexă). În acelaşi timp. fără să se aştepte finalizarea oficială a procesului de extindere. 31 . Pentru noii membri. Strategia de la Lisabona trebuie tratată cu prioritate.cheltuielile bugetare nete alocate extinderii. UE a investit în ţările candidate. până în anul 2010. în condiţiile în care vor trebui să-şi reducă deficitele bugetare. până în 2006. De exemplu. investiţiile în infrastructură şi ajutoarele regionale. şi – pentru că este posibil ca aceştia să nu fie capabili să folosească integral banii alocaţi . cum ar fi fondurile structurale şi de coeziune. cum ar fi acela al creşterii la 70% a ratei medii de ocupare şi la 3% din PIB a cheltuielilor în domeniul cercetării şi tehnologiei. până la sfârşitul anului 2006. În ce priveşte cheltuielile. După aderare. câteva din viitoarele state membre se plasează pe o poziţie superioară. actualele state membre au multe de învăţat de la noile state membre. 2003. precum şi fondurile destinate creşterii siguranţei nucleare. care au realizat reforme economice dificile în tranziţia lor spre economia de piaţă.în atingerea obiectivelor stabilite la Lisabona”. de exemplu. această cheltuială bugetară este totuşi modestă pentru UE. cheltuielile nete ale UE pentru noile state membre vor fi modeste. costurile. În domenii ca. alinierea la economia electronică (e-economy). nu de a întârzia. care a depăşit 10 miliarde de euro. Aceste state vor trebui să găsească bani să co-finanţeze proiectele de infrastructură. în 2002. Noii membri vor plăti contribuţii de aproximativ 15 miliarde euro la bugetul UE. Impactul extinderii asupra bugetului UE în perioada de după anul 2007 depinde de cum anume se restructurează bugetul. Însă aceste dificultăţi sunt tot atâtea motive de a persevera. Aceasta presupune participarea imediată şi deplină la ea a tuturor viitoarelor state membre. sumă în care sunt incluse subvenţiile agricole. ele vor spera să se califice pentru a deveni membre ale zonei euro. pentru a respecta termenul stabilit de aceasta pentru transformarea UE în cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere. Conform acordului realizat de la Copenhaga. începând din 2000 (vezi Tabelul 6 din Anexa. care trec printr-un proces complicat până la plata efectivă. se vor plăti după 2006). şi dacă se restructurează. cheltuielile bugetare în acest sens ridicându-se la peste 3 miliarde euro pe an. Costurile bugetare Începând cu anii 90. pentru a fi eligibile să primească alocaţii de la bugetul UE. ar trebui exploatată de strategia de la Lisabona. Fără îndoială. iar . În fapt. costul extinderii va depinde integral de ce anume va decide UE în viitor. Alţi comentatori consideră că UE a făcut progrese în câteva domenii prevăzute în agenda de reformă. ilustrând costurile bugetare ale UE cu procesul de extindere). de exemplu. Deşi semnificativă pentru noile state membre.8 miliarde euro. ea este mai mică decât costul campaniei de război şi reconstrucţie din Kosovo. Experienţa acestora în domeniul reformei sistemului pensiilor. comparativ cu unele din cele actuale. A.

în care se impune o politică activă din partea UE. pentru noile state membre.7 Potrivit unui studiu privitor la evoluţia bugetului UE după extindere. Se impune reanalizarea modului în care se cheltuiesc fondurile structurale. Un raport recent concluzionează că menţinerea actualei politici agricole. costul extinderii este influenţat în mare măsură dacă actualele state membre primesc sau nu “compensaţii” pentru reducerea. care schiţează diverse scenarii bugetare posibile8. Terenul trebuie pregătit deja pentru deciziile importante care urmează a fi luate în 2006 cu privire la cadrul bugetar viitor: · Extinderea dă posibilitatea reconsiderării componenţei asistenţei structurale. o reducere a fondurilor directe destinate sprijinirii agriculturii la 85% din nivelul actual până în anul 2013. aceasta înseamnă o rată a creşterii globale mai mare pentru UE-25. şi în ipoteza că actualele state membre primesc în continuare aceeaşi cantitate de fonduri structurale ca şi în 2006. J. politicile europene şi naţionale trebuie să acorde prioritate creşterii economice şi convergenţei reale între actualele şi viitoarele state membre. 32 .23% din PIB în 2013. Experienţa a demonstrat că subvenţiile nu ajută dacă sunt folosite pentru a amâna şi nu pentru a ajuta restructurarea. în propriile lor regiuni. Acordurile EU referitoare la venituri au devenit din ce în ce mai complicate. costurile extinderii ar fi de numai 0. Karlsson. B. Sunt posibile şi reforme în distribuirea poverii financiare. va împiedica Europa Centrală să se dezvolte şi să ajungă din urmă actualele state membre. 2002. Pe termen lung.18%. ar duce la o diminuare a costurilor extinderii la numai 0. la fel ca şi regulile actuale privitoare la fondurile structurale. Reformarea acestor politici ar putea avea un efect considerabil asupra întregului buget al UE. şi chiar mai mare. pentru o mai bună relaţionare între finanţare şi promotorii creşterii economice. dacă este posibil.03% din PIB-ul Uniunii extinse în 2004 la 0. mai transparent şi mai stabil. 7 8 Pelkmans. şi se impune un sistem mai echitabil. a cheltuielilor din fondurile structurale pe măsură ce acestea devin relativ mai bogate în cadrul unei Uniuni extinse.politica agricolă comună şi la fondurile structurale destinate dezvoltării economice a zonelor şi sectoarelor mai sărace. pentru a identifica acele domenii în care cheltuielile respective pot contribui cel mai eficient la creşterea economică din noile state membre şi mai ales la integrarea regională a Europei Centrale şi de Est prin dezvoltarea infrastructurii transfrontaliere. deoarece va încuraja activităţile agricole neproductive în defavoarea reorientării spre sectoare economice mai productive.11%. precum şi asupra costurilor extinderii. Conform altor scenarii. ca urmare a dinamismului noilor state membre. Concluzie În vederea extinderii. spre aspectele mai largi ale dezvoltării economice în zonele rurale. 2002. Zonele rurale din UE sunt o componentă importantă dar vulnerabilă a societăţii. Extinderea asigură însă o ocazie de a continua deplasarea accentului care se pune la ora actuală pe sprijinirea agriculturii. Într-un scenariu în care politica agricolă comună rămâne absolut neschimbată. în condiţiile aplicării stricte a regulilor referitoare la ajutoarele structurale destinate actualilor membri. costurile extinderii s-ar ridica de la 0. acest lucru va reduce diferenţele sociale şi economice şi va stimula creştere economică în vechile state membre. cu venituri generoase plătite chiar şi după scoaterea din producţie .

Actualele state membre trebuie să-şi deschidă pieţele şi să primească forţa de muncă din noile state membre. este unul din factorii care generează creşterea economică. Viitoarele state membre trebuie să se implice chiar de acum în acest demers. ca urmare a liberei circulaţii a persoanelor pe teritoriul pieţei comune.· · Trebuie avute în vedere şi alte tipuri de cheltuieli orientate pe dezvoltare economică. care să contribuie la eficientizarea politicii socio-economice şi implicit la succesul extinderii. iar reformele prevăzute de aceasta trebuie urmate de urgenţă pentru a încuraja creşterea economică într-o Uniune extinsă. Strategia de la Lisabona trebuie readusă la starea iniţială de avânt politic. Migraţia forţei de muncă. într-un cadru european comun. Mobilitatea forţei de muncă va fi factorul cheie în procesul de adaptare care va urma după extindere. decât o legislaţie destinată protejării forţei de muncă ocupate. mai ales în statele membre şi în regiunile învecinate cu noile state membre. Trebuie încă de pe acum pregătite măsuri de protejare a celor afectaţi de extindere. se anticipează un aflux limitat de lucrători dinspre noile state membre. Scopul acestuia trebuie să fie mai degrabă acela de a înlesni reorientarea profesională şi mai puţin cel de a protejarea locurile de muncă existente. 33 . cum ar fi cheltuielile destinate cercetării şi dezvoltării tehnologice. menită să sprijine. Asigurările temporare de şomaj şi sprijinirea celor care caută de lucru vor facilita mult mai eficient schimbarea. impusă de piaţă. Extinderea va forţa o redistribuire a forţei de muncă între industrii şi ţări. UE are nevoie de un model economic şi social. ceea ce înseamnă deschiderea de noi posibilităţi şi pentru ţările în curs de dezvoltare. cât mai repede posibil. migraţia forţei de muncă dinspre sectorul agricol din noile state membre. prin comerţul cu produse agricole. şi mai puţin să controleze. şi va constitui încă un impuls în sensul realizării unor asemenea reforme. care combină elementele cele mai valoroase preluate de la actualele şi viitoarele stat membre. Actualele şi viitoarele state membre au nevoie de politici de ocupare a forţei de muncă. Politica agricolă comună trebuie să continue să se orienteze înspre transferarea asistenţei dinspre segmentul preţurilor şi cantităţilor spre o politică a calităţii şi de dezvoltare rurală dinamică. în afara fondurilor structurale. Chiar şi după ridicarea restricţiilor. Aceasta politica trebuie să fie animată de grija faţă de oameni şi de comunităţile acestora.

şi una din provocările la care UE încercă să răspundă prin întărirea cooperării pe probleme de securitate internă. Secţiunea de faţă analizează provocările cu care Uniunea se confruntă în ceea ce priveşte securitatea internă şi modalităţile de abordare a acestora. serviciilor. care sunt problemele pe care extinderea le va soluţiona sau. Această zonă a libertăţii. dimpotrivă. Extinderea poate avea consecinţe deosebit de pozitive asupra securităţii interne. al mediului. după evenimentele din 11 septembrie 2001. un obiectiv dezvoltat pe larg la reuniunea Consiliului European de la Tampere. în domeniul securităţii interne. şi viitoarele state membre au aderat în totalitate la planul de acţiune al UE destinat combaterii acestui fenomen. mai ales a crimei organizate transfrontaliere – fenomene pe care autorităţile naţionale nu le pot rezolva singure. terorismul şi imigraţia ilegală ocupă un loc important în preocupările cetăţenilor europeni. Însă asigurarea securităţii interne a cetăţenilor trebuie combinată cu protejarea drepturilor şi libertăţilor individuale – acesta este şi motivul pentru care Uniunea a stabilit. necesitatea creării unei zone a libertăţii. 34 . al cărui scop este de a întări cooperarea între organele de poliţie şi cele vamale. statele membre ale UE trebuie să se străduiască mai mult pentru a răspunde aşteptărilor cetăţenilor. Aceasta este. Au răspuns negocierile de pre-aderare acestor întrebări? Ar fi mai bine ca noii membri să fie în interiorul şi nu în afara UE? Securitatea internă Criminalitatea. din 1999. Ei se întreabă cum anume va afecta extinderea viaţa lor de zi cu zi. Acordul privind mandatul de arestare european va simplifica procedurile de extrădare pe teritoriul UE. sunt analizate posibilele efecte pe care extinderea Uniunii le va avea asupra securităţii interne – respectiv.teritoriul Europei. printre altele la înfiinţarea Europol. Dar aceste libertăţi pot crea şi condiţii pentru creşterea criminalităţii. fără legătură cu extinderea UE. şi a Eurojust. UE a adoptat politici în domeniul cooperării judiciare şi poliţieneşti internaţionale. de frontieră şi justiţie pe tot continentul european. In domeniul securităţii. dreptăţii şi securităţii. De exemplu. acte de terorism. al siguranţei nucleare şi al standardelor alimentare. rasism şi xenofobie. prin schimbul reciproc de date şi analizarea informaţiilor şi datelor secrete şi prin coordonarea anchetelor comune.Capitolul 4 CALITATEA VIEŢII Cetăţenii UE sunt preocupaţi de calitatea vieţii după extinderea UE. instituţie care facilitează cooperarea între procurorii de pe întreg . capitalului şi persoanelor pe întreg teritoriul Uniunii. deoarece ea va intensifica cooperarea între forţele de ordine. Această cooperare a dus. le va agrava şi cum anume trebuie abordate acestea. Lărgirea UE va oferi avantaje şi în acest domeniu. precum şi al gestionării comune a graniţei externe a UE. În prezent se adoptă reguli comune privind definirea infracţiunilor şi stabilirea pedepselor minime pentru delicte cum ar fi traficul de fiinţe umane şi de droguri. În continuare. Cooperarea în domeniul combaterii terorismului s-a intensificat. astfel încât să nu mai existe “paradise sigure” pentru astfel de activităţi criminale. infracţiuni cibernetice. în beneficiul tuturor cetăţenilor săi. ea va înlesni cetăţenilor dreptul la recurs în instanţele civile din alte ţări în speţe legate de protejarea vieţii private sau a intereselor lor comerciale. dreptăţii şi securităţii depăşeşte cu mult problemele stricte de securitate. UE încurajează libera circulaţie a mărfurilor. incluzând cooperarea judiciară în materie civilă. prin Tratatul de la Amsterdam. de altfel.

Sumele mari plătite de imigranţi pentru serviciile traficanţilor. pentru că ele au implicaţii care ţin de drept. pentru a menţine Zona Nordică a Liberului Schimb. O mare parte din imigraţia ilegală în Europa nu are legătură cu vecinii UE. Întărirea securităţii la frontierele externe este una din căile prin care UE combate imigraţia ilegală şi asigură protecţia împotriva altor forme de infracţionalitate. Nu există soluţii simple pentru rezolvarea acestor probleme. Statutul de imigrant ilegal împiedică însă accesul acestor persoane la sistemul bancar sau la asistenţa juridică corespunzătoare. deşi nu au legătură cu activitatea infracţională. ci provine din ţări care suferă de pe urma războiului sau a conflictelor interne. gestionarea imigraţiei. inclusiv reguli comune privitoare la trecerea. şi aceasta stimulează săvârşirea de delicte minore. cum ar fi cele referitoare la azil. imigranţii sunt frecvent exploataţi de traficanţi şi obligaţi să cerşească sau să se prostitueze. Astfel. iar rolul Parlamentului European şi. al Curţii Europene de Justiţie este limitat. statele membre au adoptat o serie de măsuri la frontierele externe. şi un regim comun de vize. Pentru a contrabalansa eliminarea acestor controale. Traficul de imigranţi pus la cale de către crima organizată afectează . Însă lipsa voinţei politice. graniţele externe şi cooperarea poliţienească şi judiciară. precum şi căsătoriile de formă sau folosirea abuzivă a statutului de student. 35 . deşi este dificil de calculat numărul imigranţilor care recurg la traficanţi. pentru a reduce factorii care ar putea încuraja creşterea numărului de potenţiali imigranţi care doresc să ajungă pe teritoriul UE şi pentru a include gestionarea problemelor legate de imigraţie în politica externă a UE. cuplată cu regula unanimităţii. crima organizată se adaptează şi ea cerinţelor acestei “pieţe”. economice şi sociale ale unei ţări îi încurajează pe cetăţenii acesteia să caute oportunităţi mai bune în altă parte.9 pentru a facilita deplasarea cetăţenilor. Zona de libertate. Problemele de justiţie şi de securitate sunt chestiuni delicate din punct de vedere politic. Islanda şi Norvegia. controlul şi supravegherea la frontieră. precum şi cooperarea în lupta contra criminalităţii şi imigraţiei ilegale. Când condiţiile politice. Comisia caută să analizeze condiţiile din ţările din care provin imigranţii ilegali. Multe chestiuni. cu excepţia Marii Britanii şi a Irlandei. justiţie şi securitate este un obiectiv al UE de dată relativ recentă.Imigraţia ilegală Una din temerile cetăţenilor este aceea legată de imigraţia ilegală. În plus. au întârziat progresul în domenii ca acordarea dreptului de azil şi cooperarea judiciară. fac ca aceştia din urmă să acumuleze profituri mari din activitatea criminală. din punct de vedere infracţional. impun aprobarea unanimă a Consiliului. adeseori ca plată pentru serviciile de contrabandă de care au beneficiat. de politică socială şi de drepturile omului. astfel că guvernele naţionale doresc să aibă un cuvânt greu de spus în elaborarea politicii din domeniu. Mulţi imigranţi nu au un statut legal. cât şi pe cele din ţările de destinaţie. traficul de imigranţi – mulţi dintre aceştia provenind din alte ţări decât din statele candidate la aderare dar ajunşi în UE trecând prin acestea – practicat de către organizaţiile criminale constituie un aspect grav al imigraţiei ilegale. atât societăţile din ţările de tranzit. Problema controlului eficient la frontieră a fost 9 Statele ne-membre ale UE. Sistemul Schengen presupune eliminarea controalelor la frontierele interne dintre statele membre UE. respectiv. ci şi din folosirea abuzivă a vizelor (şederea după expirarea termenului de valabilitate a vizei. munca fără permis). astfel că există încă o diferenţă considerabilă între deziderat şi realitate. fac parte din Senghen. prin urmare. Ce va schimba extinderea? Procesul extinderii a îmbunătăţit capacitatea viitoarelor state membre de a-şi îndeplini rolul ce le revine în politicile de securitate ale Uniunii. Imigraţia ilegală nu constă numai din traficul de persoane.

eficientă şi calificată. 10 Institutul pentru o Societate Deschisă. Astfel. Atât Grecia cât şi Italia au trebuit să-şi modernizeze standardele timp de câţiva ani. însă experienţa şi moştenirea istorică din viitoarelor state membre au pus probleme deosebite. Posibilitatea noilor state membre de a-şi asuma un rol activ în cadrul cooperării judiciare europene va depinde de capacitatea lor naţională. politica “nici un paradis pentru infractori” se va extinde prin includerea celor zece state noi. vor avea un impact semnificativ asupra succesului extinderii. În dreptul penal. pentru modernizarea frontierelor externe şi pentru instruirea poliţiei de frontieră şi a personalului din justiţie. în ceea ce priveşte crearea unei zone europene a libertăţii. prin programul Comisiei destinat îmbunătăţirii infrastructurii la frontieră în Rusia şi în Ucraina. prin programul de asistenţă pentru pre-aderare. Stabilitatea politică şi prosperitatea economică a noilor state membre vor creşte o dată cu aderarea la UE.dezbătută continuu cu ocazia negocierilor de aderare şi ţările candidate au acceptat să impună un control strict la graniţa externă începând cu momentul aderării. în sensul reducerii sferei de aplicabilitate a regulii unanimităţii şi al întăririi legitimităţii democratice. În ciuda reformelor considerabile şi impresionante. 2002. cooperarea pe probleme de justiţie şi securitate necesită o administraţie onestă. fapt care va contribui în sine la combaterea criminalităţii internaţionale şi a imigraţiei ilegale. securităţii şi justiţiei. În al doilea rând. înainte de a putea deveni membre depline a spaţiului Schengen. inclusiv cu Rusia şi ţările din vestul Peninsulei Balcanice. Deşi unele probele cum ar fi armonizarea dreptului penal şi a procedurii penale vor continua să fie subiecte delicate pentru guvernele naţionale. Noile state membre nu vor participa însă. şi se va baza pe o serie de exerciţii de evaluare detaliată. controlul la graniţele interne se va elimina numai după ce aceste state vor fi demonstrat că îndeplinesc toate cerinţele acquis-ului Schengen. Rezultatele Convenţiei privind Viitorul Europei. 36 . Asistenţa financiară substanţială destinată întăririi securităţii la frontiere va continua şi după aderare. din Europa Centrală şi de Est. Acest lucru presupune acordul unanim al tuturor statelor membre. care au eliminat deja controalele la graniţele interne. creşterea diversităţii şi a numărului de membri va face procesul decizional mai dificil. Viitoarele state membre vor institui un control la frontieră la nivelul celui existent la graniţele externe ale spaţiului Schengen. Există disponibile fonduri. sub toate aspectele. nu se poate garanta încă înfăptuirea actului de justiţie într-o manieră independentă. Există şi condiţii pentru o mai bună cooperare în domeniul securităţii cu ţările din afara viitoarelor frontiere externe. Va genera extinderea noi probleme? În primul rând. Cooperarea poliţienească şi judiciară pentru urmărirea şi pedepsirea infractorilor va fi facilitată datorită extinderii ariei de jurisdicţie. în cadrul acordului Schengen. un raport recent10 concluzionează că în ţările candidate la aderare. Asistenţa tehnică şi proiectele de înfrăţire instituţională au fost destinate cu precădere acestui domeniu. în acest domeniu. care să îndeplinească nevoia cetăţenilor de acţiuni eficiente împotriva criminalităţii internaţionale şi a imigraţiei ilegale. competentă şi responsabilă. Uniunea va beneficia de intensificarea controalelor la graniţele noilor state membre. S-au acordat fonduri considerabile. Acesta este desigur un domeniu în care există probleme şi în actualele state membre. pe care această cooperare să se poată baza. extinderea Uniunii întăreşte abilitatea acesteia de a combate activitatea criminală şi imigraţia ilegală. UE trebuie să-şi revizuiască procesul decizional. imediat după aderare.

În al treilea rând. în parte. la practicarea agriculturii biologice. cât şi în viitoarele state membre. Ca urmare a procesului de trecere de la o economie centralizată la cea de piaţă. opinia publică este îngrijorată de moştenirea pe care ţările din Centrul şi Estul Europei o au în acest sens din perioada comunistă. multe din noile state membre au minorităţi etnice sau lingvistice. În UE. Perspectiva aderării la UE a mărit importanţa politicilor de mediu din viitoarele state membre şi le-a ajutat să cureţe zonele industriale poluate. să îmbunătăţească starea de sănătate a populaţiei. În acest fel. Investiţiile în protecţia mediului şi tehnologiile moderne vor mări eficienţa economică şi productivitatea din domeniu. în conformitate cu legislaţia europeană şi cu instrucţiunile Consiliului Europei. 37 . Ca atare. să protejeze mai bine habitatele naturale şi să gestioneze mai sigur şi mai eficient deşeurile. problema gestionării deşeurilor a devenit o prioritate şi ambele ţări au adoptat legislaţie în acest sens. în multe cazuri. Cadrul legal şi instituţional de protejare a minorităţilor a fost consolidat şi s-au stabilit planuri de acţiune destinate îmbunătăţirii situaţiei comunităţilor de romi. O dată extinsă. Viitoarele state membre sunt îngrijorate de costurile alinierii legislaţiei lor la legislaţia UE privitoare la mediu. motivată şi de considerente ecologice. Procesul de pre-aderare le-a obligat să acorde o atenţie sporită drepturilor acestor comunităţi. o mare parte din industria grea a acestor ţări s-a reorganizat şi modernizat. Toate viitoarele state membre au devenit membre ale Agenţiei Europene de Mediu. Legislaţia de mediu a UE impune crearea instituţiilor de mediu. iar sectorul energetic s-a rentabilizat. ea ar putea reprezenta o ocazie favorabilă pentru agricultorii din viitoarele state membre. În deceniul trecut. Demararea procesului de aderare la UE a constituit încă un impuls. procesul extinderii a redus riscul existenţei unor fricţiuni în cadrul societăţilor sau chiar între ţări şi a contribuit la întărirea securităţii în cadrul Uniunii Europene extinse. neglijând impactul acestora asupra mediului. întărirea capacităţii instituţionale şi promovarea dezvoltării durabile. în 1989. Colapsul economiei centralizate şi lipsa investiţiilor au dus. In majoritatea fostelor ţări comuniste. în contextul tranziţiei lor către economia de piaţă. folosindu-se de liniile directoare trasate de UE pentru introducerea noii legislaţii. sau comunităţi de romi. Impactul extinderii După decenii de degradare a mediului înconjurător în Europa Centrală şi de Est. economia planificată a dus la crearea unor mari complexe agro-industriale de stat. Având în vedere că cererea de produse biologice este în creştere în UE. elaborarea soluţiilor specifice fiecărei ţări şi mobilizarea fondurilor necesare implementării lor. Însă este clar acum că acesta este un domeniu în care procesul extinderii generează beneficii substanţiale. cu un număr mare de angajaţi. există preocupări privind impactul extinderii asupra mediului înconjurător. În Cipru şi Malta. mediul a fost privit iniţial ca o “problemă în procesul de extindere”. UE va deveni o piaţă pentru tehnologiile de mediu care promovează inovaţia şi încurajează cererea. Obligaţia de a respecta cerinţele UE a încurajat noile state membre să acorde o mai mare atenţie problemelor de mediu în ceea ce priveşte agricultura şi dezvoltarea rurală. a câmpurilor şi fermelor piscicole. să reducă gradul de deteriorare al pădurilor. nevoia de democraţie a popoarelor din regiune a fost. Industriile modernizate şi eficientizate şi reducerea poluării vor fi în beneficiul atât al ţărilor în cauză. inclusiv de aplicare a legislaţiei anti-discriminare. viitoarele state membre UE au rezolvat multe din aceste probleme. cât şi al altor ţări ale UE. Mediul înconjurător Atât în actualele 15 state membre UE.

În concluzie. instalaţiile cu ardere internă. râşi etc. UE a admis aranjamente provizorii. controale de calitate. conform abordării adoptate de Grupul celor Şapte ţări puternic industrializate. acolo unde ajustarea se face eşalonat în timp. pe cheltuiala proprie. gestionarea surselor de apă şi a apelor uzate. protejarea mediului (habitat. Investiţiile se vor concentra pe reducerea poluării atmosferice. metode moderne de gestiune şi instruire profesională) pe care UE o promovează şi în viitoarele state membre. deşeuri. ambalarea deşeurilor). apă. pentru care s-au acordat perioade de tranziţie de. 38 . statele membre vor avea libertatea de a alege combinaţia energetică necesară consumului lor de electricitate şi. Pentru a obţine rezultatele pozitive scontate. ca situându-se între 80 şi 110 miliarde euro. la substanţele periculoase din mediul acvatic. Este vorba de aproximativ 15 dintr-un total de 149 de directive. cinci au centrale nucleare în funcţiune. scutind temporar viitoarele state membre de la aplicarea celor mai dificile componente ale legislaţiei de mediu. Punere în practică şi finanţare Respectarea întocmai a standardelor de mediu ale UE presupune eforturi administrative şi investiţii masive.). Comisia Europeană şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare estimează costurile punerii în practică a acestei legislaţii. Majoritatea costurilor vor trebui suportate la nivel naţional. controlul integrat destinat prevenirii poluării mediului. Pentru a atenua impactul. extinderea va contribui la întărirea securităţii nucleare în Europa. În ultimii ani. sau le-au adus la standardele de siguranţă impuse. zone naturale nepoluate şi specii de animale şi plante considerate rare în Europa Occidentală (urşi. pentru toate viitoarele state membre la un loc. zimbri. Însă securitatea nucleară nu depinde doar de modul în care este concepută instalaţia. şi depozitarea şi gestionarea resturilor menajere şi a deşeurilor periculoase. se impun o monitorizare eficientă a implementării regulilor UE şi eforturi reale pentru a include problema mediului în celelalte politici din noile state membre.Viitoarele state membre oferă Uniunii extinse o sursă bogată de biodiversitate. Astfel. deoarece aproape întreaga legislaţie privitoare la mediu trebuie adoptată înainte de aderare. evaluarea impactului asupra mediului. acesta este un domeniu în care ţările din Europa Centrală şi de Est îşi aliniază în prezent legislaţia la standardele UE. în general. elemente esenţiale ale pieţei unice (toată legislaţia privitoare la produse) şi instalaţii noi. pot opta pentru energie nucleară. Aceasta înseamnă că noile proiecte investiţionale din viitoarele state membre trebuie să respecte întocmai standardele de mediu ale UE. aceste ţări au închis sau s-au angajat să închidă instalaţiile nucleare periculoase. Nu s-au acordat perioade de graţie în domeniile: aer. sub 10 ani. deci. de cele mai multe ori. deşi UE şi instituţiile financiare internaţionale vor acorda unele fonduri pentru co-finanţare. Aceste valori naturale vor îmbogăţi patrimoniul natural al Europei şi vor reduce presiunile exercitate asupra ecosistemelor locale. dar şi pentru celelalte ţări ale UE. şi pentru a promova o dezvoltare economică durabilă. mai ales în cazul directivelor UE privitoare la gestionarea apelor (respectiv apa uzată şi apa potabilă). la deşeuri (depozitarea în halde. Securitatea nucleară În UE extinsă. ci este rezultatul unei culturi atotcuprinzătoare a securităţii (cu reglementări eficiente şi independente. proceduri de operare. Din cele zece viitoare state membre. păsări). UE a cerut acestor ţări să garanteze un nivel înalt de securitate nucleară. protejarea naturii şi transport. cu efecte pozitive nu numai pentru propriii lor cetăţeni. la calitatea aerului. cu parcuri naturale. incinerarea. Ca rezultat al procesului de extindere. păduri şi rezervaţii protejate.

extinderea: · măreşte capacitatea UE de a combate crima organizată şi imigraţia ilegală. ca urmare a crizelor survenite (precum boala “vacii nebune”. Viitoarele state membre au acceptat să aplice toate regulile de securitate alimentară şi să instituie mecanisme de control. extinderea ajută UE să promoveze standarde de siguranţă şi securitate superioare. care îmbină toate aspectele securităţii alimentare. Ea va oferi garanţia aşadar că noile graniţe ale UE sunt capabile să asigure protecţie împotriva riscurilor care ar putea ameninţa sănătatea publică. de exemplu). produsele alimentare care nu respectă regulile UE. nici o excepţie cu ocazia negocierilor de aderare. cu efecte pozitive pentru cetăţenii lor şi pentru UE pe ansamblu · promovează în viitoarele state membre regulile de securitate alimentară impuse de UE Însă aceste beneficii trebuie să fie consolidate şi protejate prin: · progrese majore în direcţia creării zonei de libertate. Concluzie In multe domenii importante pentru cetăţeni. inclusiv securitatea lor nucleară. printr-o mai bună cooperare şi un control mai susţinut al acestor fenomene în viitoarele state membre · ridică standardele de mediu ale viitorilor membri. Alinierea la aceste standarde este însă o sarcină grea pentru viitoarele state membre. la toate nivelurile lanţului trofic.Standarde alimentare Importanţa securităţii alimentare în actualele state membre a crescut în ultimii ani. Astfel. justiţie şi securitate. în acest domeniu. în nici un fel. în combaterea criminalităţii internaţionale şi controlul imigraţiei · integrarea considerentelor de mediu în alte politici · monitorizarea eficientă a implementării regulilor UE în actualele şi în viitoarele state membre 39 . Nu s-a admis. iar Comisia monitorizează situaţia din punctul de vedere al securităţii alimentare. Obiectivul este ca extinderea UE să nu ducă. de la prevederi privind igiena. generate de practicarea agriculturii intensive. nu se vor putea comercializa în alte state membre. UE oferă asistenţă financiară în acest sens. pentru a verifica dacă regulile se aplică întocmai. o practică mai puţin răspândită în viitoarele state membre. Extinderea va promova un set de reguli comune în noile state membre. la cerinţe privind sănătatea animalelor asociată cu sănătatea plantelor. într-o UE extinsă. inclusiv a reformării sistemului decizional · o mai strânsă şi mai bună cooperare între statele membre şi instituţiile UE. UE a lansat o reformă în anul 2000. cea a plantelor şi animalelor. ridicând astfel nivelul general de siguranţă. la scăderea nivelurilor actuale de securitate alimentară. Obiectivul este de asigura un nivel înalt de sănătate publică şi de protecţie a consumatorului pe teritoriul UE extinse.

şi respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. ci rămâne în responsabilitatea fiecărui stat membru. Acest lucru implică: întărirea securităţii Uniunii. iar în 2001. unde nu a putut preveni conflictul şi nu a acţionat la timp pentru a determina părţile beligerante să încheie o pace durabilă. interesele fundamentale. au rămas în afara acestei organizaţii. trei dintre aceste ţări (Polonia. 40 . Republica Cehă) au devenit membre NATO. experienţa dominaţiei sovietice îşi pune amprenta pe modul în care acestea percep chestiunile de securitate. independenţa şi integritatea Uniunii. în 1993. în contextul mondial actual. Atitudinea nepotrivită a UE s-a făcut şi mai brutal remarcată cu ocazia crizei internaţionale referitoare la Irak. multe din acestea din urmă fiind membre NATO. realizările ei în domeniu sunt modeste. S-au făcut progrese importante în acest sens. în mod individual. Scopul acesteia este de a salvgarda valorile comune. Politica externă şi de securitate nu ţine nici de competenţa exclusivă a UE. Urmează stabilirea politicii de securitate şi apărare comună. în vreme ce altele. În această problemă cheie de politică externă. nici competenţa conjugată a UE şi statelor membre. iar celelalte se aşteaptă să devină membre în 2004.Capitolul 5 EUROPA ÎN LUME În ciuda puterii sale economice. în care statele membre şi-au manifestat public profundele divergenţe de opinie. Între actualele state membre există însă divergenţe de opinie privind aplicarea obiectivelor politice pe termen mediu şi lung în domeniul afacerilor externe şi al apărării. astfel încât stabilitatea şi prosperitatea să se extindă şi în ţările din jur. Statele membre nu şi-au manifestat însă suveranitatea în acest domeniu. să ajungă la poziţii comune şi să desfăşoare acţiuni comune în domenii diverse. conform principiilor consfinţite de Carta Naţiunilor Unite. Viitoarele state membre percep pericolele şi interesele legate de securitate diferit de felul în care acestea sunt percepute de actualele state membre. La nivelul UE. Deşi UE a pus bazele unei politici externe şi de securitate. cu tradiţie în nealiniere. In cazul statelor din Europa Centrală şi de Est. în 1999. Faptul că nu s-a reuşit discutarea în profunzime a acestei probleme în cadrul instituţiilor de politică externă şi de securitate ale UE a fost un simptom al lipsei de voinţa politică a statelor membre de a adopta o poziţie la nivel european. aceste ţări s-au orientat spre Alianţa Atlantică şi spre UE. După desfiinţarea Pactului de la Varşovia. pentru a-şi asigura securitatea. Slăbiciunea UE s-a văzut în Bosnia şi Kosovo. UE trebuie de asemenea să-şi dezvolte relaţiile cu ţările vecine. influenţa politică a UE în lume este slabă. UE s-a declarat capabilă să conducă operaţiuni de gestionare a crizelor. promovarea cooperării internaţionale. în perspectiva deplasării spre Est a frontierelor sale. Nevoia de a completa puterea economică cu puterea politică este una din principalele raţiuni ale unei politici externe şi de securitate comună. UE ca atare a fost absentă. dezvoltarea şi consolidarea democraţiei şi a statului de drept. Politica externă şi de securitate Politica externă şi de securitate comună a UE a fost stabilită ca al doilea pilon al Uniunii Europene. acestea îşi coordonează mai îndeaproape politicile şi încearcă să conceapă strategii comune. roluri majore. Viitoarele state membre din Europa Centrală şi de Est nu pot fi blamate pentru această situaţie. Extinderea reprezintă o ocazie pentru UE de a transforma acest deziderat în realitate. Există diferenţe de opinie în ceea ce priveşte viitoarele sarcini care urmează a fi îndeplinite şi sfera geografică a acestora. Ungaria. menţinerea păcii şi întărirea securităţii internaţionale. cu toate că unele state membre au jucat.

România. financiară şi comercială. Strategia UE este de a-şi deschide piaţa pentru majoritatea comerţului internaţional. Este pe locul întâi în lume la exportul de bunuri şi servicii şi o sursă majoră de investiţii străine directe. În plus.Relaţii economice internaţionale Cu o populaţie de 375 milioane şi un PIB de peste 8000 miliarde de euro. reformele financiare şi monetare internaţionale şi procesul G8. UE a creat o reţea de relaţii comerciale instituţionalizate. Polonia. Baza politicii de dezvoltare a UE o reprezintă acordurile de comerţ-şi-asistenţă şi acordurile de cooperare economică şi parteneriat pe care UE le-a încheiat cu 71 de ţări din Africa. care cuprind aproape toate ţările lumii. Comisia negociază majoritatea aspectelor comerciale. precum şi principala piaţă de export pentru un număr de peste 130 de ţări din întreaga lume. şi va fi prezentă în zona mediteraneană de est (Cipru) şi de sud (Malta). tranziţia rapidă a viitoarelor state membre spre economia de piaţă şi experienţa acestora de integrare economică internaţională vor oferi UE exemple instructive şi o vor ajuta în relaţiile sale cu ţările în curs de dezvoltare. Ucraina. Caraibe şi Pacific. până la problemele economice regionale. inter-regionale şi bilaterale. mergând de la ajutoare alimentare. Valoarea exporturilor din ţările în curs de dezvoltare către UE a crescut constant (52% în 2000) şi UE este cel mai mare importator de marfă din cele 49 de ţări cel mai slab dezvoltate. până la donaţii financiare. 41 . UE reprezintă şi un furnizor major de asistenţă internaţională destinată dezvoltării. în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi în tratativele comerciale inter-regionale şi bilaterale. Toate noile state membre fac parte din Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) şi din principalele instituţiile financiare internaţionale. frontierele externe ale UE se vor deplasa spre Est. Ea reprezintă peste o cincime din volumul comerţului mondial. excluzând. Ungaria. Republica Cehă şi Republica Slovacă sunt membre OECD (Organizaţia pentru Dezvoltare şi Cooperare Europeană). cu cea mai mare piaţă unică. care cuprind de la negocierile comerciale. multilaterale. cu mai mult de 500 de km. cuprinzând o parte din aceasta (Kaliningrad). Extinderea va duce la creşterea la 450 milioane a populaţiei UE şi la sporirea ponderii sale economice din punct de vedere al PIB-ului şi relaţiilor comerciale. depăşind astfel Statele Unite. UE are cea mai mare piaţă integrată din economia mondială şi a doua monedă de rezervă valutară din lume. la asistenţă tehnică. dată fiind nevoia noilor membri de a aplica efectiv controalele la frontieră. printre altele. Acest lucru ar trebui să confere UE o mai mare influenţă în negocierile şi tratativele economice mondiale. în procesul de pregătire în vederea intrării în zona UE de liberă circulaţie a bunurilor şi persoanelor. Toate ţările vecine din Balcani şi din Europa de Est au un nivel scăzut de dezvoltare economică mai scăzut decât al ţărilor care se vor integra în UE în 2004 – şi multe dintre acestea nu sunt încă ancorate în democraţie. Principiile călăuzitoare ale politicii comerciale a UE constituie contribuţia acesteia la dezvoltarea armonioasă a comerţului mondial. Extinderea UE până la graniţele lor creează deja probleme. eliminarea treptată a restricţiilor din cadrul comerţului internaţional şi a barierelor vamale. în condiţiile în care şi alte ţări fac acelaşi lucru. Politica de vecinătate După viitoarea extindere. Serbia. stabilitate politică şi economie de piaţă. în numele statelor membre. UE va dobândi aşadar o nouă graniţă cu cinci noi state (Croaţia. îşi va extinde graniţa pe care o are cu Rusia. EU este unul din actorii principali de pe scena mondială. Deoarece relaţiile comerciale sunt de competenţa UE. Statutul lor de membre ale instituţiilor internaţionale va da posibilitatea UE de a avea un cuvânt mai greu de spus în politica economică. Belarus). UE va deveni cel mai mare bloc economic. comerţul agricol.

comparativ cu România (populaţie 22 milioane). pe măsură ce UE se extinde. Nu se pune problema de a promite o dată anume pentru integrarea lor în UE. UE nu poate. Acorduri de Asociere şi Stabilitate şi Acorduri de Parteneriat şi Cooperare. Dar acest proces nu poate fi extins la nesfârşit. ambele ţări speră să intre în UE în 2007. iar integrarea şi liberalizarea viitoare vor promova libera circulaţie a persoanelor. Relaţiile cu „noii vecini” vor constitui o provocare importantă. reţelele de transport. necesare funcţionării normale ca state. Procesul de extindere a UE prin includerea Bulgariei. Extinderea ar trebui: · să insiste pe pregătirea satisfăcătoare în vederea aderării. În schimbul confirmării viitoarei lor aderări. ca un prim jalon pe drumul către integrare. României şi Turciei va continua. Această logică este. Alte domenii de cooperare ar putea include: intensificarea cooperării în combaterea ameninţărilor la adresa securităţii. Rezultatele pozitive ale actualei runde de extindere demonstrează că obiectivele privind stabilitatea şi securitatea pot fi atinse foarte eficient prin extinderea UE. UE a declarat că acest proces este ireversibil şi cele trei ţări au făcut eforturi în vederea aderării. să integreze toate ţările vecine care doresc să intre în UE. în contradicţie cu logica coeziunii. pentru a le ajuta să se pregătească de aderare. bunurilor. pentru a crea un „cerc” de stabilitate şi siguranţă. Bulgaria (cu o populaţie de 8 milioane) a înregistrat mai multe progrese în reformele economice. Asistenţa UE destinată acestor ţări trebuie coordonată cu asistenţa acordată de alte organizaţii internaţionale şi trebuie să faciliteze cooperarea transfrontalieră. Perspectiva aderării la UE – cu condiţia îndeplinirii criteriilor de aderare – a avut un efect extraordinar de benefic în Europa Centrală şi de Est. UE trebuie să definească o strategie mai bună pentru dezvoltarea acestor ţări. aplicând raţionamentul logic că extinderea aduce pace şi prosperitate. serviciilor şi capitalului. obiectiv pe care UE la andosat. stabilitatea şi buna guvernare. incluzând Zona Economică Europeană. problema extinderii viitoare a UE trebuie plasată în contextul mai larg al „politicii de vecinătate” (sau „de proximitate”) al Uniunii extinse. UE trebuie să elaboreze o politică de vecinătate. în ultimă instanţă. UE a elaborat deja o serie de instrumente destinate politicii sale de vecinătate. economic şi al reformelor instituţionale. Cele cinci ţări din vestul Peninsulei Balcanice (cu o populaţie totală de 25 milioane de locuitori) sunt în urma ţărilor din Europa Centrală şi de Est. deoarece 42 . UE a suplimentat asistenţa financiară destinată acestor ţări. Drept recompensă pentru progresele făcute în plan politic. indiferent dacă acestea se vor integra sau nu în UE. Unele se află încă sub monitorizarea comunităţii internaţionale. aceste ţări trebuie să subscrie la un program de reforme interne. energie şi telecomunicaţii. majoritatea acestora se străduiesc în continuare să creeze instituţiile democratice de bază. pe baza unor valori comune. şi cercetare europeană. implicarea în prevenirea conflictelor. Aceste modele trebuie dezvoltate de o manieră care să promoveze prosperitatea. întrucât nu a îndeplinit încă criteriile politice de aderare. după conflictele care au urmat destrămării Iugoslaviei. a acelor ţări care urmează să se alăture UE în următorii ani · să-şi dezvolte parteneriatul cu toate ţările vecine. monitorizat de UE. între ţările bogate şi cele sărace. inclusiv cele legate de drepturile omului şi protecţia minorităţilor. De aceea. care să promoveze prosperitatea şi buna administrare şi în ţările înconjurătoare.Există riscul ridicării unei noi „cortine” în Estul şi Sudul mai îndepărtat al Europei. ţările vecine vor obţine acces la piaţa unică a UE. Deşi situaţiile diferă de la o ţară la alta. Turcia (populaţie 65 milioane) are probleme mai dificile. prin aceea că a impulsionat reformele politice şi economice. cu condiţia ca ţările în cauză să îndeplinească criteriile de aderare. Prin urmare. efectiv.

diplomatic şi comercial. astfel încât să vorbim într-un singur glas · Convenţia privind Viitorul Europei trebuie să conducă la o mai bună reprezentare externă a UE. 43 . Noii membri vor veni în UE cu o experienţă valoroasă în domeniul politic. Concluzie UE este deja un actor principal pe scena relaţiilor economice internaţionale. în sensul dezvoltării acţiunilor comune. de exemplu. ea a făcut oarecare progrese. iar extinderea la 25 de membri îi va conferi şi mai multă influenţă. însă UE a fost total absentă într-o chestiune cheie din cadrul politicii externe actuale.aceasta depinde de eforturile lor de a funcţiona normal ca state. cu care UE va trebui să dezvolte legături politice şi economice mai strânse. în contextul unei politicii de vecinătate care ţine cont de extinderea la 25 de membri a UE (UE-25). inclusiv prin respectarea criteriilor politice şi de altă natură ale UE. Există riscul ca primii ani de integrare europeană a noilor state să provoace o stare de “oboseală generată de extindere”. cel mai mare vecin al UE. care îşi cunosc mult mai bine vecinii decât actualele state membre UE. În domeniile relaţiilor externe. indiferent dacă acestea se alătură sau nu UE · să continue procesul de extindere. În perspectiva extinderii: · trebuie să reflectăm urgent asupra necesităţii de a reclădi o adevărată politică externă comună.pe măsură ce se înfăptuieşte extinderea – relaţiile sale cu noii vecini vor căpăta importanţă. Vor fi noile state membre în favoarea continuării extinderii UE? Ele vor dori desigur să extindă stabilitatea şi prosperitatea şi către ţările din imediata lor vecinătate şi chiar să împingă treptat frontiera externă a UE mai departe de ele. în mare măsură. O astfel de politică de vecinătate impune implicarea deplină a celor zece state candidate la aderare. cu cunoştinţe despre ţările şi limba ţărilor cu care se învecinează. dar slabă sub aspect politic. costurile vor fi mici comparativ cu riscurile. în cazul izbucnirii unui nou conflict în regiune. şi anume criza irakiană. de fapt. cel mai de succes act de politică externă al UE şi . prin includerea Bulgariei. Este posibil însă ca noile state membre să nu dorească să dea prioritate acordării de asistenţă financiară vecinilor. Interacţiunea UE-25 cu viitorii săi vecini va depinde. de viitoarele state membre. Extinderea este. atâta vreme cât ele însele vor avea nevoie de fonduri din partea UE. Integrarea „condiţionată” a acestor ţări în UE trebuie pusă în slujba stabilităţii şi prosperităţii. de securitate şi apărare. Europa este puternică din punct de vedere economic. Prin urmare. în fapt. Acest lucru este valabil în cazul Rusiei. de a continua procesul de Stabilitate şi Asociere şi de a îndeplini criteriile stabilite la Copenhaga. · să insiste ca ţările candidate să se pregătească corespunzător în vederea aderării. acolo unde este posibil. UE trebuie: · să dezvolte forme mai bune de parteneriat cu ţările din jur. şi acesta este încă un motiv în plus pentru a stabili modalitatea corectă de abordare a viitoarei extinderi. ca urmare a extinderii. şi să se folosească de candidatura la UE ca de un factor catalizator pentru a induce schimbări în ţările din vestul Peninsulei Balcanice. României şi Turciei.

şi a început cooperarea în domeniile securităţii şi apărării. Temerile legate de subminarea suveranităţii lor naţionale . Acest lucru este demonstrat de faptul că legitimitatea sa democratică este. încă zece ţări vor fi reprezentate la nivelul instituţiilor europene. integrare. Care ar trebui să fie atitudinea societăţii faţă de "străini" şi de "alţii" . în Europa. Noii membri doresc să fie trataţi ca parteneri egali.este o întrebare frecvent auzită în Europa.Capitolul 6 ACŢIONÂND ÎMPREUNĂ ÎN EUROPA Extinderea ridică următoarea întrebare fundamentală: cum se pot lua decizii şi se pun în practică politicile. în cazul unui grup cu o componenţă atât de diversă? Cum pot aceste ţări acţiona împreună? Va fi oare identitatea ţărilor mai mici anihilată de UE sau de propriii lor vecini? Aceste probleme “existenţiale” nu interesează doar elitele intelectuale. limbi şi culturi. pusă sub semnul întrebării. aceştia vor avea aceleaşi drepturi cu ceilalţi membri . în acelaşi timp. Deşi următoarea rundă de extindere înseamnă creşterea cu numai o cincime a populaţiei UE. suveranitatea acestora va fi mai bine pusă în 44 . şi mai urmează alţii. cât şi la nivel naţional. dar care este. Mai mult. atât la nivel european. într-o Uniune cu atât de mulţi membri? Niciodată pe parcursul existenţei sale UE nu a acceptat atât de mulţi membri deodată. identităţile regionale au devenit chiar mai proeminente. Însă UE din anul 2003 este deja diferită de UE din anii 90: suveranitatea naţională se subscrie obiectivelor comune din domenii cum ar fi justiţia şi afacerile interne. aceste probleme se pun într-o perioadă în care libertatea de mişcare şi migraţia au condus. incluzând imigranţi care provin şi din ţări ne-europene. în unele state membre. ei trebuie să înţeleagă în acelaşi fel interesul european şi să dorească să coopereze şi să acţioneze conjugat. Întrebări legate de identitate După extinderea la 25 membri şi în perspectiva altor extinderi. UE va include o mare diversitate de popoare. Problemele de identitate. Acest lucru dă naştere unor întrebări legate de interes şi identitate.nu va exista noţiunea de "statut de categoria a doua" pentru cei nou veniţi. la apariţia unei societăţi a cărei diversitate este în continuă creştere. nu sunt justificate. Pentru ca europenii să ia împreună decizii referitoare la politicile comune. în decursul a 30 de ani. Întrebările pe care le ridică extinderea nu se limitează la guvernare sau la mecanismele decizionale. Uniunea Europeană este pe cale să devină o uniune politică. Ce efect poate avea acest lucru asupra identităţilor naţionale ale cetăţenilor săi? Ce fel de identitate europeană este posibilă. independent de procesul de extindere al Uniunii. confruntaţi cu perspectiva unei Uniunii Europene extinse. Răspunsurile la unele din aceste întrebări sunt date de chiar experienţa trecută a integrării economice şi politice în UE. iar rezultatele sunt adeseori nesemnificative.competitivitate economică. la ora actuală. De la prima extinderea a sa. Ele constituie miezul unei problematici fundamentale pe care o ridică cetăţenii obişnuiţi.asimilare. Privită din perspectiva provocărilor cărora trebuie să le facă faţă . prea lent.suveranitate redobândită recent. În structurile de decizie ale UE. guvernare şi legitimitate constituie subiectele majore ale Convenţiei privind Viitorul Europei. securitate internă. ea îşi propune să accepte zece noi membri dintr-odată. proces care a fost posibil în condiţiile extinderii cadrului european. excludere . de fapt. Integrarea Europei are loc într-un ritm alert. Identităţile naţionale şi regionale nu s-au atenuat. întărirea rolului său politic pe plan internaţional – cooperarea este prea slabă. s-au adăugat nouă membri noi. acum. în unele cazuri .

acela că a creat un model care le garantează astăzi ţărilor mai mici faptul că interesele lor nu vor fi subordonate intereselor vecinilor lor mai mari. Viitoarea extindere va aduce în UE multe ţări mici. a permis o cooperare armonioasă între ţările mici şi cele mari. iniţiatoarea de acţiuni şi apărătoare a legii . ei au introdus principiul democraţiei în Tratatul de bază. contribuţia acestor ţări la cultura europeană este bine înţeleasă şi apreciată în actualele state membre ale UE.sunt considerate ca fiind justificate şi necesare pentru funcţionarea unui sistem democratic. Însă modul în care sunt percepute aceste diferenţe tinde să fie distorsionat. Această schimbare va cere un plus de înţelegere din partea ţărilor mari şi mici deopotrivă. În acelaşi timp. protejând totodată şi interesele acestora din urmă. aşa cum s-a întâmplat de prea multe ori în trecutul istoric. când divizarea politică a Europei a creat o barieră artificială între Est şi Vest. într-un cadru european. un vizitator al capitalelor din Europa Centrală şi de Est. Nu a existat nici o clipă un proiect de creare a unei "culturi europene" standard. cât şi pe cele ale celor nou sosiţi. actuala rundă de extindere a constituit un imbold în acest sens. concepute iniţial pentru o Comunitate alcătuită din trei ţări mari şi trei ţări mai mici. în 1993. Costul serviciilor de interpretare şi traducere . şi nu de forţă. Instituţiile UE. Succesul extraordinar al "metodei comunitare" este. În realitate. atunci când la Copenhaga.actualmente în cele 11 limbi oficiale ale UE. noii membrii vor aduce cu ei multe diferenţe. Metoda de integrare adoptată de UE. cultura. iar Convenţia privind Viitorul Europei va merge şi mai departe în ceea ce priveşte definirea principiilor şi valorilor UE. în 1997. Instituţiile UE acceptă şi respectă. În domeniul culturii. Ce putem spune despre consecinţele sosirii în cadrul UE a noilor membri. cinematografia. Ţările din această parte a lumii sunt încă din Evul Mediu în focarul influenţelor culturale din Europa continentală şi au făcut parte din diversele grupări administrative şi politice care au existat în Europa de-a lungul secolelor.incluzând rolul unic al Comisiei ca promotor al interesului european. în Europa Occidentală. repartizarea voturilor şi a locurilor în Consiliu şi în Parlament conferă ţărilor mai mici o mai largă reprezentare (în raport de numărul populaţiei) comparativ cu ţările mai mari . 45 . accesibil şi transparent. În fapt. fără îndoială. drepturile omului şi protecţia minorităţilor. limbile oficiale atât ale membrilor săi fondatori. pentru a evita eventuale tensiuni sau confruntări. şi mai târziu în limba fiecărui nou stat membru . de exemplu. muzica. constată că există mai multe asemănări decât diferenţe.de exemplu. stat de drept. Separarea prin Cortina de Fier a fost doar o aberaţie temporară. Acceptarea diversităţii a fost unul din principiile cardinale ale integrării europene. literatura.valoare alături de ceilalţi. "metoda comunitară". Acceptarea de către UE a diversităţii naţionale şi culturale este dovedită de modul în care aceasta tratează limbile naţionale. a împăcat cu succes interesele unor ţări de diferite mărimi. La Amsterdam. în egală măsură. Noii membri au o bogată moştenire culturală de împărtăşit cu ceilalţi europeni. integrarea europeană a fost însoţită de un interes crescând pentru promovarea principiilor şi valorilor comune. de experienţa de după al II-lea război mondial. În domenii cum ar fi arta. liderii din UE au definit criteriul "politic" de aderare democraţie. Relaţiile acestor ţări cu vecinii lor mai mari din UE vor fi guvernate de lege.şi echilibrul dintre instituţiile UE . acţiunile UE s-au limitat la încurajarea diversităţii. din punctul de vedere al identităţii naţionale şi culturale? Evident. La baza acestui succes au stat reprezentarea echilibrată a statelor membre în cadrul instituţiilor europene .

astfel ca guvernarea să fie mai aproape de cetăţenii europeni. un al patrulea criteriu al extinderii: capacitatea Uniunii însăşi de a absorbi noi membri şi de a menţine. ca ţări prea ades dominate de vecinii lor mai mari. dar au. ele înţeleg avantajul de a lucra în cadrul unui colectiv european. în timp ce încurajează ţările candidate la aderare să facă eforturi maxime în vederea viitoarei lor integrări. Reţeaua universităţilor europene trebuie consolidată. adusă în prim plan de actuala extindere.UE a stabilit. şi nu o reconsiderare radicală a sistemului. Acest raport nu şi-a propus să suplimenteze numărul mare de propuneri şi recomandări discutate în Convenţie. printr-un proces care merge mai departe decât metoda interguvernamentală tradiţională şi care include reprezentanţi ai ţărilor candidate la integrare.rolul parlamentelor naţionale. în acelaşi timp. cât şi poziţiile naţionale exprimate de cetăţenii Europei.cele trei "criterii de la Copenhaga" . Ea presupune ca mass-media să aibă o atitudine echilibrată şi să fie dispusă să înţeleagă şi să explice atât dimensiunea europeană. proveniţi din diverse straturi ale societăţii. la un moment dat. Oamenii vor ca instituţiile europene să fie mai eficiente şi mai transparente din punct de vedere al legitimităţii democratice. Viitoarele state membre sunt implicate în Convenţie şi vor fi chemate. Cetăţenii actuali ai UE ştiu foarte puţine despre viitoarele state membre. Uniunea nu este ea însăşi suficient de pregătită într-un domeniu crucial. de asemenea. Tinerii.În privinţa valorilor şi idealurilor. Este adevărat ca diferenţa economică mare dintre aceste ţări şi statele UE poate constitui un handicap în calea implicării lor depline în aplicarea anumitor politici europene. voinţa politică. Raportul de faţă subliniază. în 2001. trebuie încurajaţi să călătorească şi să studieze în alte ţări europene şi să profite de experienţa câştigată lucrând în străinătate. necesitatea şi stringenţa unei pregătiri corespunzătoare a viitoarei extinderi. Însă reformele instituţionale stabilite la Nisa sunt minime: o revizuire "aritmetică" a numărului de voturi şi fotolii în instituţiile UE. care ţin cont de extinderea UE. Pornind de la patru probleme principale . "Europa" a fost pentru europenii din răsăritul şi centrul continentului. Această realitate a dus la stabilirea. avântul procesului de integrare europeană. ar trebui ca eforturile UE şi ale guvernelor naţionale să se concentreze pe promovarea schimburilor de experienţă între cetăţeni. Carta Drepturilor Fundamentale şi delimitarea competenţelor UE şi respectiv ale statelor membre Convenţia şi-a lărgit problematica de care se ocupa pentru a include şi elaborarea unei noi constituţii a UE. respectând în acelaşi timp diversitatea popoarelor sale? Această sarcină va necesita efort şi curaj din partea liderilor politici ai Europei. şi din diversele ţări ale UE extinse. simplificarea Tratatelor. Acest lucru a justificat demersul finalizat cu încheierea Tratatului de la Nisa. Timp de mulţi ani. Ce se poate face pentru a încuraja sentimentul unităţii la nivelul Uniunii extinse. Mai mult. noii membri doresc să participe plenar la construirea politicilor şi identităţii politice europene. Ce poate face UE însăşi. Reforma instituţională este. şi anume acela al instituţiilor şi constituţiei sale. să ratifice rezultatele acesteia. Poate că nu au suficiente mijloacele economice. Adevărul este că. prin recomandări clare rezultate din Convenţie. Reforma instituţiilor UE Chiar şi în absenţa extinderii. în schimb. în special. în 2002. prin luarea unor decizii pertinente la Conferinţa 46 . a Convenţiei privind Viitorul Europei: o nouă încercare a UE de a-şi revizui modul de funcţionare. o problemă cheie. Pe lângă criteriile impuse viitorilor membri . UE are nevoie de reforme instituţionale. simbolul libertăţilor şi valorilor pe care doreau să le recâştige. în acest sens? Deoarece cel mai important mijloc de promovarea a sentimentului apartenenţei la Europa este o bună înţelegere între popoarele acesteia. în 1993. în schimb.

Rolul ei nu este acela de a reformula politicile pentru o UE extinsă. Comisia monitorizează progresul acestor ţări şi întocmeşte rapoarte anuale. Ţările candidate mai au încă multe de făcut pentru îmbunătăţirea propriei administraţii publice în aşa fel încât. O dată cu restrângerea activităţii legislative a UE într-o serie de domenii şi cu extinderea cu succes a politicilor UE şi către alte domenii (mediu. constituie o necesitate urgentă. şi nu să prescrie acţiunile şi deciziile necesare. care ar fi trebuit transpuse în legislaţia 47 . Şi pentru actualele state membre se pune problema punerii în practică. şi ratificarea rapidă a rezultatelor de către toţi membrii Uniunii Europene extinse. ci de a-i îmbunătăţi modul de organizare. dat fiind că administraţia publică din aceste ţări s-a deteriorat în regimul comunist. deşi din alte motive. centrul atenţiei s-a deplasat dinspre elaborarea spre aplicarea legilor. EU a acordat asistenţa financiară destinată îmbunătăţirii noilor administraţii şi sisteme juridice. să fie în stare să aplice regulile şi standardele europene. nu s-a pus această problemă a capacităţii administrative.Interguvernamentală care va urma Convenţiei. în condiţiile în care este nevoie de încredere reciprocă între statele membre pentru buna funcţionare a sistemului UE şi în special a pieţei unice fără frontiere. metodele şi constituţia. şi măsuri de combatere a corupţiei. De exemplu. aplicarea eficientă a regulilor UE a constituit o temă centrală a pregătirii din etapa de pre-aderare: de fapt. în cazul ţărilor candidate din Europa Centrală şi de Est. reforma sistemului judiciar pentru a permite cetăţenilor accesul efectiv la instanţele de judecată. Incepând din 1997. Asistenţa s-a ridicat la aproximativ 1 miliard de euro în 2002. Convenţia nu poate pregăti absolut toate cele necesare extinderii viitoare. cum ar fi nevoia de funcţionari publici calificaţi (şi plătiţi corespunzător). care să facă UE mai eficientă şi să o aducă mai aproape de cetăţeni. cu un sistem decizional perfecţionat şi dispunând de mai multă legitimitate democratică. Guvernele actualelor state membre trebuie să îmbunătăţească şi ele modul de aplicare a legislaţiei UE. Însă. de exemplu). Convenţia trebuie să stabilească cum anume va decide şi va acţiona UE. şi EU va continua să aloce asistenţă specială noilor săi membri. pentru a permite dezvoltarea viitoare a politicilor UE · consolidarea "metodei comunitare" şi respectarea echilibrului instituţional. în mod corect şi eficient. O mai bună implementare a politicilor O altă provocare este aceea de a asigura punerea corectă în practică a regulilor şi politicilor comunitare în cadrul UE extinse. O constituţie europeană. în care indică domeniile care se impun a fi îmbunătăţite. şi după integrarea acestora. va fi esenţial să se introducă: · o extindere a regulii votului majoritar în Consiliu. acesta a fost pentru ele principalul "examenul de admitere" pentru a reuşi să devină membre. din 83 de Directive aprobate de Consiliu. acest lucru a constituit un subiect de îngrijorare. Mai sunt încă multe probleme de rezolvat de către viitoarele state membre. Printre reforme. UE a insistat în repetate rânduri asupra capacităţii acestor ţări de a pune corect în practică reglementările şi politicile UE (acquis-ul comunitar). un răspuns satisfăcător la întrebarea "cum anume" .este vital pentru succesul viitoarei extinderi. Pentru viitoarele state membre. atunci când vor deveni membre ale UE. La extinderile anterioare. De data aceasta însă. ca o cerinţă esenţială. privitoare la piaţa unică. Transpunerea cu întârziere sau incorectă şi slaba aplicare a legislaţiei contribuie la imaginea publică a unei Uniunii incapabile să obţină rezultate.din perspectiva problemelor instituţionale şi constituţionale ale guvernării europene . Comisia a raportat că.

statelor membre în anul 2000, numai 5 au fost efectiv transpuse în toate ţările membre. Corupţia este şi ea o problemă care afectează actualele state membre. De altminteri, studiile arată că, în unele state membre (precum Grecia, Italia), se pare că situaţia este chiar mai rea decât în unele ţări candidate la aderare11. Concluzie Acţiunea comună la nivelul întregii Europe presupune un efort din partea europenilor, astfel ca aceştia să se înţeleagă mai bine unii pe alţii, să identifice interese comune şi să alunge temerile conform cărora o UE lărgită ar putea duce la pierderea identităţii. Extinderea generează atât nevoia, cât şi ocazia de a "moderniza" sistemul de guvernământ al UE. UE este prinsă între, pe de o parte, provocările generate de schimbarea rapidă a realităţii internaţionale, şi de cealaltă parte, nevoia de a avea o mai bună guvernare şi mai multă legitimitate democratică. Relaţionarea acestor provocări cu necesitatea unei guvernări îmbunătăţite ar putea constitui soluţia novatoare de care are nevoie o Uniune cu adevărat politică. De aceea, se impune: · Elaborarea unui text constituţional clar şi inteligibil, de către Convenţia privind Viitorul Europei. Acesta trebuie să prevadă extinderea regulii votului majoritar, consolidarea metodei comunitare şi respectarea echilibrului instituţional. · O mai bună aplicare a reglementărilor şi politicilor UE de către noile şi actualele state membre, deopotrivă. · Promovarea în mai mare măsură a bunei înţelegeri între cetăţenii Europei, inclusiv a schimburilor de experienţă între persoane; încurajarea tinerilor de a face practică şi de a studia în alte ţări ale UE; consolidarea reţelelor universitare europene.

11

Transparency International, 2003

48

ANEXE

Harta Europei Tabele Date esenţiale despre UE şi viitoarele state membre Sprijinul de care se bucură extinderea în statele membre UE Sprijinul de care se bucură aderarea în viitoarele state membre Comerţul UE cu Europa Centrală şi de Est Creşterea economică în UE şi în viitoarele state membre Cheltuielile bugetare ale UE cu extinderea: perioada pre-aderare Cheltuielile bugetare ale UE cu extinderea: perioada post-aderare Întâlniri şi participanţi 1. Ateliere de discuţii la Institutului Universitar European 2. Consultări cu organizaţii neguvernamentale 3. Vizite în viitoarele state membre Bibliografie

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

49

HARTA EUROPEI

50

4 30.4 2.9 8 828. Cehă Estonia Ungaria Letonia Lituania Malta Polonia Rep.2 13.2 1.a.9 31. 9 200 11 100 16 000 23 200 Note: Produsul Intern Brut (2001) se exprimă în euro şi pps (nivelul puterii de cumpărare) Sursa: Comisia Europeană 51 .3 136.0 120.a.5 18.2 13.394 38. Slovacă Slovenia EU-15 9 251 78 866 45 227 93 030 64 589 65 300 316 312 685 49 035 20 273 3 237 900 Populaţie milioane 0.5 20.4 10.8 8 828.2 12.8 59.Tabel 1 DATE ESENŢIALE CU PRIVIRE LA UE ŞI VIITOARELE STATE MEMBRE Suprafaţă km² Cipru Rep.9 per capita in euro 15 100 6 200 4 500 5 700 3 600 3 800 10 300 5 100 4 200 10 500 23 200 pps 18 500 13 300 9 800 11 900 7 700 8 700 n.2 2.7 355.6 8.0 n.4 3.5 0.9 22.5 63.762 10.5 4.0 376.2 6.6 5. 196.4 58.4 Produsul Intern Brut miliarde euro pps 10.

Tabel 2 SPRIJINUL DE CARE SE BUCURĂ EXTINDEREA ÎN STATELE MEMBRE ALE UE Răspunsuri le întrebările: Sunteţi personal. total în favoarea. 2002) 52 . mai degrabă în favoarea. mai degrabă împotriva. sau total împotriva extinderii Uniunii Europene? Rezultate exprimate ca procent de intervievaţi 1-2 In favoarea 3-4 Împotri va 1 2 Total în Mai favoarea degrabă în favoarea 3 Mai degrabă împotriv ă 4 5 6 Total Depinde Nu împotriv de ţară ştiu ă Italia Irlanda Spania Belgia Danemarca France Media UE-15 Olanda Grecia Luxemburg Germania Portugalia Austria Regatul MB Suedia Finlanda Unit 82 79 73 72 67 66 66 66 66 64 64 62 59 al 54 52 51 12 15 8 18 21 27 21 25 10 23 27 14 32 26 28 27 44 36 16 23 23 12 20 23 30 30 14 6 21 16 23 14 38 43 57 49 44 53 46 43 37 34 50 56 38 38 29 37 8 10 5 12 12 18 14 17 6 14 20 12 24 14 15 18 4 5 3 6 9 9 8 8 4 8 8 2 8 13 13 10 4 1 2 3 3 4 3 2 9 8 2 2 5 2 1 4 2 6 17 7 8 3 9 7 14 6 6 22 5 18 20 18 Sursa: Eurobarometru (Nov.

la UE.Tabel 3 SPRIJINUL DE CARE SE BUCURĂ ADERAREA ÎN VIITOARELE STATE MEMBRE Răspunsuri la întrebările : Credeţi că integrarea ţării dvs. în UE este un lucru bun sau rău? Dacă mâine s-ar organiza un referendum privitor la aderarea ţării dvs. 2002) 53 . dvs personal aţi vota pentru sau împotrivă? Rezultate exprimate ca procent din numărul celor care au răspuns Integrarea ar fi un lucru Aş vota bun integrare 67 77 58 52 52 48 47 45 43 43 35 32 69 61 61 53 58 47 62 50 45 39 pentru Ungaria Slovacia Polonia Media pe 10 ţări Lituania Cipru Malta Slovenia Republica Cehă Letonia Estonia Sursa: Eurobarometru (Nov.

2 114.7 90.4 47.9 67.9 75.8 .6 .21.7 Exporturi 53.16.2 63.6 .22.4 .8 78.7 494.Tabel 4 COMERŢUL UE CU EUROPA CENTRALA SI DE EST Miliarde euro Importuri 44.104.5 389.1 Balanţă .2 .4 1995 1996 1997 1998 1999 2000 Total 10 ţări din ECE.2 56.17.17.8 . inclusiv Bulgaria şi România Sursa: Comisia Europeană 54 .5 93.8.8 97.

5 PIB calculat la preţuri constante şi în moneda naţională Sursa: Comisia Europeană (Decembrie 2002) 55 .8 5.3 7.8 1.3 3.9 -0.1 3.4 2001 4.3 5.5 -0.8 3.8 7.8 2000 5.3 5.8 -3.6 0.2 6.9 4.1 5.0 3.7 5.2 4.0 3.1 1.0 1.2 2.1 4.1 3. comparativ cu anii precedenţi Cipru Republica Cehă Estonia Ungaria Letonia Lituania Malta Polonia Republica Slovacă Slovenia EU-15 1999 4.5 4.0 2.2 2.6 4.Tabel 5 CRESTEREA ECONOMICĂ ÎN UE ŞI VIITOARELE STATE MEMBRE Schimbare procentuală în PIB.6 3.

00 0.008 13200.16 2000-2003 6240.Tabel 6 CHELTUIELI BUGETARE ALOCATE DE UE EXTINDERII: PERIOADA PREADERARE Cheltuieli de pre-aderare (în milioane euro.00 4160. care beneficiază de finanţare separată pentru aderare.72 0.00 6767. fără Cipru.00 3300. cele după 1999. la preţurile din 2000) 1990-1999 6767.16 0. Sursa: Comisia Europeană.16 676.00 2800.08 0. 56 .04 PHARE (Întărirea instituţiilor democratice şi a administraţiei publice) ISPA (Infrastructură de transport şi mediu) SAPARD (Agricultură şi dezvoltare rurală) Total Media anuală Total exprimat în % din PNB-ul UE în 1999 Media anuală exprimată în % din PNB al UE în 1999 Notă : Cheltuielile în perioada 1990-1999 se bazează pe plăţi efectuate. Malta şi Turcia. pe plăţi angajate 10 ţări din ECE ( inclusiv Bulgaria şi România).

Republica Cehă. la preţurile din 1999) 2004-2006 Politica agricolă comună Dezvoltare rurală Acţiuni structurale Politici interne din care: Politici existente Construcţie instituţională Facilitatea Schengen Siguranţă nucleară Administraţie Facilitatea specială de finanţare Compensarea bugetară temporară Total angajamente 4682 5110 21746 4256 2642 380 858 375 1673 2398 987 40852 Note: Alocaţia bugetară pentru perioada 2004-2006 corespunzătoare celor 10 ţări care vor adera în 2004 (Cipru. 57 . Malta). nealocate. Source: Comisia Europeană. Letonia. Polonia. Slovacia. Estonia.Tabel 7 CHELTUIELI BUGETARE ALOCATE DE UE EXTINDERII: PERIOADA POSTADERARE (în milioane de euro. Slovenia. Lituania. ‘Acţiunile structurale’ includ 38 de milioane de euro pentru asistenţă tehnică. Ungaria.

Întâlniri şi participanţi 1. Viena (1) Jacques Pelkmans – Colegiul Europei. Institutul Universitar European (3) Wim Van Aken – Asistent Cercetare. Comisia Europeană (1) John Vassallo – Director. Bruxelles (1) Alain Servantie .Director Cercetare – Centrul de Studii Internaţionale.DG pentru Probleme Economice şi Financiare. Afaceri Europene. University College. Bruxelles (1) Richard Sinnott – Institutul pentru Studierea Schimbării Sociale. Budapesta (2) Athanassia Ioannou . Varşovia (1) Olli Rehn – Centrul pentru Studii Europene.Ministerul Afacerilor Externe.London School of Economics (2) John Wyles – Gplus Europe.Profesor. Comisia Europeană. Londra (2) Andras Inotai – Institutul de Economie Mondială. GE Europe. Comisia Europeană (1) Franklin Dehousse – Institutul Regal de Relaţii Internaţionale. prezidate de Wim Kok. 89 februarie şi 18-19 februarie. Florenţa. Bruges (1) Wanda Rapaczynski – Preşedintele Agora. Suedia (1) Delia Meth-Cohn . Institutul Universitar European (3) 58 . Centrul Robert Schuman.DG pentru Justiţie şi Afaceri Interne.Economist Corporate Network.Profesor. Institutul Universitar European (1) Alina Mungiu-Pippidi – Bursier. Haga (2) Dave van den Nieuwenhof . Karlsson – Fost Director. Institutul Universitar European (1) Wojciech Sadurski . Comisia Europeană (1) Josef Janning – Fundaţia Bertelsmann. Bruxelles (3) Joost Klarenbeek – Ministerul Afacerilor Externe. Berlin (2) Walter Botschatzki – Vicepreşedintele Federaţiei Germane a Patronatelor (1) Ian Clark .Director. Varşovia (1) Mara Silina – Biroul European al Mediului. Institutul Universitar European (3) Jan Zielonka . Institutul Universitar European (2) Giuseppe Bertola . Dublin (1) Michelle Sutton . actualmente Ministru de Finanţe. 2003 (cu menţionarea. Haga (1) Helen Wallace . desfăşurate la Institutul Universitar European. Paris (1) Bengt O.Profesor. Bruxelles (1) Fritz Verzetnitsch – Preşedintele Confederaţiei Europene a Sindicatelor (1) William Wallace .DG pentru mediu.Profesor. Gütersloh. Ateliere de discuţii la Institutul Universitar European Următoarele persoane au participat la o serie de ‘seminare’ despre extinderea UE.DG pentru Extindere. Bruxelles (1) Françoise De La Serre . Germania (1) Marjorie Jouen – Europa Noastră. Institutul Universitar European (1) Michael Keating . Paris (1) Fernando Fernandez – Universitatea Europeană din Madrid (1) Heather Grabbe – Centrul pentru Reformă Europeană. idei şi sfaturi valoroase. Atena (1) Alexander Italianer . centrul Robert Schuman. Universitatea din Helsinki (2) Janusz Reiter – Centrul pentru Relaţii Internaţionale. Judy Batt – Universitatea din Birmingham (1) Christoph Bertram – Institutul de cercetare a Stiftung Wissenschaft und Politik.Bursier.Secretariatul General pentru Grecii din Străinătate. Institutul Universitar European (3) Rick Van Der Ploeg . Institutul Universitar European (1) Graham Avery . Institutul Universitar European (1) Anna Triandafyllidou – Director de Proiect. participanţii la aceste seminare au contribuit cu informaţii. între paranteze. a numărului de întâlniri la care aceştia au fost prezenţi) Deşi responsabilitatea elaborării raportului final revine integral preşedintelui.Profesor. în perioada 9-10 ianuarie.

FIDH-AE: Cécile Coyez Asociaţia Organizaţiilor de Voluntariat . Pe 11 martie.BEUC: Willemien Bax Consiliul European al Profesiunilor Liberale .CIAA: Jean Martin Federaţia Bancară a Uniunii Europene: Nikolaus Boemke Comitetul European pentru Asigurări . unde a participat la o “Zi dedicată Europei”. Germania şi Republica Cehă. a vizitat Liberec. urmată de o întâlnire cu presa. organizată de Delegaţia Comisiei Europene. Institutul Universitar European (3) 2. organizată de Institutul Cultural Italian în colaborare cu Universitatea Carol şi Şcoala de Economie din Praga. Festivitatea a inclus o masă rotundă cu liderii locali şi regionali din Polonia. 59 .FEDMA: Alistair Tempest Asociaţia Europeană de Media . Julie Hetsens Uniunea Confederaţiilor Patronale şi Industriale din Europa .POSTEUROP: Johannes Martin Pouw Federaţia Marketing European Direct .Will Phelan – Asistent Cercetare.COPA/COGECA: Dimitri Barua Biroul European al mediului . Jacqueline Tordoir Comisia Bisericilor pentru Imigranţii din Europa . Asociaţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului . 2003 : Asociaţia Camerelor Europene de Comerţ şi Industrie . 6 martie. în fosta regiune Sudetă din Republica Cehă.AEA: Ulrich Schulte-Strathaus Asociaţia Lucrătorilor Poştali Europeni .CPME: Engwirda Tiddens Confederaţia Sindicală Europeană . precum şi cu presa. unde a ţinut o prelegere la Fundaţia Ungară pentru Studii Europene (“Europa 2002”). Asociat UE: Dick Oosting Federaţia Internaţională a Ligilor pentru Drepturile Omului. pe 24 februarie 2003. El s-a întâlnit cu politicieni cehi şi lideri de opinie.Eurochambres: Paul Skehan.CEC: Michel Baudoux Comitetul Organizaţiilor Profesionale Agricole ale Uniunii Europene.CCACE: Bruno Roelants Eurocities: Bilyana Raeva Comisia Bisericii şi Societăţii a Confreriei Bisericilor Europene: Peter Pavlovic 3.ERT: Jean Martin Confederaţia Industriilor Alimentare şi de Băuturi a UE .EEB: John Hontelez Amnesty International.CEA: Susanne Czech Federaţia Europeană a Pieţelor de Valori .CCME: Arrien Kruyt Platforma Socială – Platforma ONG-urilor Sociale Europene: Gordon Deuchars Comitetul de Coordonare al Asociaţiilor Europene a Cooperativelor . Pe 25 februarie. Consfătuiri cu organizaţiile neguvernamentale Participanţi la întrunirea prezidată de Wim Kok. Vizite în viitoarele state membre Wim Kok a vizitat Praga. o discuţie cu studenţii din aceste ţări şi o dezbatere publică generală. la graniţa cu Polonia şi Germania. S-a întâlnit cu politicieni şi alţi lideri de opinie unguri. pentru a ţine o cuvântare la o conferinţă pe tema extinderii UE.FESE: Paul Arlman Asociaţia Liniilor Aeriene Europene .AVSO: Jana Hainsworth Caritas Europa: Marius Wanders. şi cu presa. Bruxelles.UNICE: Monique Julien Masa Rotundă Europeană .FEB: Ger de Ridder Organizaţia Europeană a Consumatorilor . Comitetul General pentru cooperare Agricolă al Uniunii Europene . a vizitat Budapesta.ETUC: Grigor Gradev Confederaţia Europeană a Cadrelor superioare .CEPLIS: Frédéric Destrebecq Comisia Permanentă a Doctorilor Europeni .

No. and Dehaene. Bulletin of the European Union. H. Nicosia. Barysch..C. and Spilimbergo. P. Transition Report 2001. and Batt. 60 . 2000. 2000.. London. and Coricelli. G. W. and Grabbe. EU-Beleid na Uitbreiding.. Coricelli. EUI working Papers No. 2001. N.. Paris. 2002. Benefits of EU Accession for Cyprus. K.Bibliografie Lista selectivă a principalelor publicaţii consultate pentru pregătirea prezentului raport.. 2002.. J. Arnoud. Supplement 5/97. et al. Garibaldi. s. 2001. Bertelsmann Foundation. Deutsche Bank. M. H. 2002. Bertola. Doldao. European Bank for Reconstruction and Development. European Commission. G. Research and Policy Unit. F. 2003. Boxes: Why CSFP and CEDSP do not matter that much to the EU Candidate Countries.. Studia Diplomatica. Berlin. Florence. F.. 2002. Avery. 2000. 2002. EUI policy paper. Vol. European Commission. pp.. K. Groupement d'études et de recherches. K. P. European Commission. A. Boeri. Final Report. Avery. A. Prospect. Does Enlargement Matter for the EU Economy?. J. Brussels. Bridging the Leadership Gap.. 'Growth in Transition: What We Know. Florence.. Hanson J. 1999.. 'Agenda 2000: For a Stronger and Wider Union'. Fitzegerald. and Coussens. Brussels. De La Fuente. J. Notre Europe. CEPS policy paper. CEPR Policy Paper. Enlargement Papers. Sheffield. An Economic Study for the Maltese Business Community. What We Don't and What We Should'. and Brücker. The Impact of Eastern Enlargement on Employment and Labour Markets in the EU Member States.. European Commission. London. J-L... 3-15. Boeri. Compte-rendu: Réunifier L'Europe. Arnaud.l. 1998.. Reuniting Europe or Europe's Quest for Identity/ies. Edwards. The Enlargement of the European Union. No 01/5. European Integration Consortium.. Amato. Deutsche Bank Research EU Enlargement Monitor: Central and Eastern Europe. 2001. H. Opportunities and Threats'.. London. A. Centraal Planbureau (CPB). T. Avery. G. July 2002. Dehousse.. Cost and Benefits. 2002. Who's Ready for EU Enlargement?. Anderson. Trafficking in Immigrants: A European Perspective. Journal of Economic Literature. pp. European Bank for Reconstruction and Development.. Colloquium on Cross-border Crime in Europe. Dunay. Florence. 7. 793-836. Striking a Balance between Freedom. Brussels.l. 5. J-L. XL (September 2002). A. 2002. Prague. Saint-Paul G. Brussels. J. G. 1999.F. 1999..1998. London. 2001.. and Krok-Pszkowska.8. 2002. Europe’s Security & Defence Policy and Enlargement: the Ghost at the Feast?.. 2000/69.l. CER. Jimeno. Who's Afraid of the Big Enlargement? Economic and Social Implications of the European Union's Prospective Eastern Expansion. 'EU enlargement: 'The last Lap'. Florence. Security and Justice in an Enlarged European Union. Transition Report 2000. DG EcFin. Di Nicola. London.. s. A Strategy for Improving Political Leadership in the EU. The political Dimension of EU Enlargement: Looking Towards Post-Accession.. CER. Athenes. Unia and Polska. London. and Cameron. 2002. The Long-Term Implications of EU Enlargement: The Nature of the New Border. Candidate Countries Eurobarometer 2002. inclusiv lucrările prezentate de participanţii la seminarele de la Institutul Universitar European. Barysch. CER. Bayar. Brussels. Campos. s. 2001.. LIV:(4).. 'Runaway costs or willingness to reform–the Two Sides to Enlargement'. 2002. 2003. A.. London. Den Haag. J-L. 'The Enlargement of the European Union. 2002. Vol.. London.. European Bank for Reconstruction and Development. Notre Europe. Dehaene.. Barysch. New Designs For Europe.. Transition Report 2002. F.. 'Endgame for EU Enlargement'.. G. and Apap. Marco-Economische Verkenningen 20022003. R. J-L. Portes. F. Brücker. T. 2003. No. G.

Budapest. Tallinn. European Environmental Bureau. European Commission. Bertelsman Stiftung. 2002. July/August 2002.).. H.(ed. Janning. January 2003. M. Enlargement. 2003. A. 2002. Vertretung der Europaische Kommission in der Bundesrepublik Deutschland. Guide to the approximation of the European Union environmental legislation. Paying for the Green acquis. s.. Vienna.l. Giuliani. Global Corruption Report 2003.. M. Ministry of Finance. December 2002. Grabbe. 61 ... What Price Enlargement? Implications of an expanded EU. wirtschaftlichen und sozialen Dimensionen der EUErweiterung. The Investment Climate for Climate Investment. Vienna Declaration on Rural Development in an Enlarged Europe.. Beyond EU enlargement. CER. CER. Langewiesche and A. Budapest. A. Essential for Sustainable Development'. Toth (hrsg. Geremek. J. European Commission. Revue d’Élargissement. s. 2002. Fragen zur Erweiterung. Strategy Paper for a wider Europe..d. Transparency International. 2002. 2003. Enlargement and Environment: Questions and Answers. Hodess. Will EU Enlargement Make Europe Sustainable?. Die Europäische Union. London.. Paris. Amsterdam. SEC (1997) 1608. s. 1997. Prospects and Risks. Impact of EU Accession on the Economic Co-operation Among the New Member Countries. Flash Eurobarometer 132/2 Enlargement of the European Union. European Environmental Bureau. The Regional Challenge in Central and Eastern Europe. 2003. Ilves. in R. London. forthcoming. Munich. 2001. Mair. A. Profiting from EU enlargement. paper presented in The Hague 2003. European Commission. J. London. A.). Zur politischen.. 'Participatory Democracy. Lausanne. 2000. 2003. Countries acceding in 2004. 2002. 2002. Special Taux de Change. M. M. s. Pour L'Europe Réunie. The diffusion of a western model?. and Zielonka. CER. Compte-rendu: Voix d'Europe. 2003. 2002. and Lavric. DG Env. T. Berlin. The Enlarged European Union. 1998.. Investment Needs..l. Fankhouser. September 2002. EU Accession and the Environment: an Introduction. B. Diversity and Adaptation. EEB Newsletter Metamorphosis. plaidoyer pour l'Élargissement. Grabbe.l.. Keating. Friends of the Earth and European Environmental Bureau. H. H. 2003. Jouen. United We Stand. Inotai.. Brussels. 29. Brussels. Paris. 2002. s.d. Karlsson.. London. Kühnhardt. s. European Cultural Foundation. 2001. Brussels.). Gianella. Jouen. B.). s. V. forthcoming. Brussels. Fondation Robert Schuman. 2002. Inotai. Die Einheit Europas. L. European Environmental Bureau.l. Jan. Stockholm. S. Regionalisation in Central and Eastern Europe. Inotai. C.H. A. J. Brussels. Policies for Culture. and Hughes. 2002. Recreating Europe...l.(ed... 'Wirtschaftliche Aspekte: Kosten und Nutzen'.. s. Territorial Restructuring and European Integration. Keating. L’Élargissement de l’Europe: quelques conséquences pour la France. Notre Europe. Report to the Expert Group on Public Finance. Mayhew. Gallup Europe. Forum. and Vicard. The Copenhagen Deal on Enlargement. October 16. Brussels. Towards an Enlarged Union.. 2002.. The prospects for new members to join the euro.. 1998. The European Union’s Policy towards Central and Eastern Europe. s. Paper presented in Warsaw.. Groupement d'études et de recherches. Cambridge. L.d.. Summary of the Seminar. Inotai.(ed. Jan.l..European Commission. R. Strategic Issues of EU Enlargement. 1998.. Dossier No. Briefing Note. EBRD Working Paper. EGI (Europäisches Gewerkschaftsinstitut). W.. P. J-D. The Grand Enlargement and the Great Wall of Europe. Grabbe.. Europe. Gains for European Union from Eastern Enlargement. Hager.

September 2002. J. J. Triandafyllidou. The Lisbon Scorecard III: The Status of Economic Reform in the Enlarging EU. Monitoring the EU accession process: Judicial Capacity. Corruption and EU enlargement: Who is Prepared?. H. Long-Run Economic Aspects of the European Union' s Eastern Enlargement. A. s. European Law Journal. Accession to the Internal Market. in: H. I. 2002. U. Murray. Open Society Institute.(ed. New York. A. A. European Governance. Scientific Council for Government Policy. s. Dimensions and Managements. The Hague. 3.. Wallace. Action Plan for the Conservation of the Brown Bear in Europe (Ursus arctos). towards a pan-European Union. Geneva. De Staat van de Europese Unie. Security and Justice. Changes in Boundary Constructions between Western and Eastern Europe. The European Community: the Challenge of Enlargement. Sedelmeier. Piorko. Gros. 2002. Piorko. Leiden. National Identities and Migration. Few Results'.. H.The Costs and Benefits of Polish Accession to the EU in the Field of Justice and Home Affairs.l. Open Society Institute. H. Royal Institute of International Affairs. and Sie Dhian Ho. Sussex. Reports to the Government. and Wallace.Michalski. 2.. and Van Halem. and Spohn. Warsaw. 2000... Swenson ..J.. 2003. Eastern Enlargement. Bruges. 2002. CPB Discussion Paper. WRR. Albanian and Polish Migration to Italy: The Micro-Processes of Policy. 2002. W. WRR. The Hague.114. and Sie Dhian Ho.). in: Nature and Environment. Decision-making in EU Justice and Home Affairs: Current Shortcomings and Reform Possibilities. 2001. ZEI Rheinishe Freidrich WilhelmsUniversität. 340-362. 2001. The Hague.. 2000. Monar.. pp. October 2000. J. Pelkmans. WRR. Monar. et al. CES Discussion Paper. 2002. J. Strategy or Second Thoughts. 2001. Administrative Capacity Development. New York. 1. I. 2001. 2003. and Kosic. Economic Implications of Enlargement.S. Von Hagen. W.. Romanian Academic Society. J. A. M. 2002.d. Sussex European Institute Working Papers. United Nations Secretariat.. 8. Nunez Ferrer. Q. vol. 2003. Oct. s. Jan. Wallace and W. CER. 2003. Many Organisations. Oxford... Nahuis. s. Enlargement-Related Diversity in EU Justice and Home Affaires: Challenges. 2000. Policy-Making in the European Union. London. Pelkmans. Integrating Poland in the Area of Freedom. No. World Economic Forum. B. Open Society Institute. Principles and Recommendation from the European Consultative Forum on the Environment and Sustainable development.. The Lisbon Review 2002-2003: An Assessment of Policies and Reforms in Europe. Steunenber. Widening and Deepening: the Challenge of EU enlargement. J.d.G. Reed. Ministerie van Buitenlandse Zaken. J. No. 'Charter and Enlargement'. A Race Against Time?. Bonn. Verheijen. et al.. 2000. Nilson. an Industry Level Assessment of EU enlargement. and Wallace. Population Division Department of Economic and Social Affairs. s. 'Corruption and Organised Crime in South East Europe. Florence. M. s. 2002.. R. Europeanisation. London. 2003.l. Oxford. A. no. Bruges European Economic Policy (BEEP) Series Briefing No.l. WRR.l. (ed. Sadurski. A. 62 . Triandafyllidou. One Size fits all?. Replacement Migration: Is it a solution to declining and ageing populations?. Den Hague.. UNDP Regional Early Warning Report Southeastern Europe.). Argumentaire Économique et Commercial sur L’Élargissement de L’Union européenne.. Ministère des Finances Français.. D. Implementation and Immigrant Survival Strategies... Den Haag.. Paris.. pp..G. 427-460. 1998. EU Justice and Home Affairs in Eastern Enlargement: The Challenge of Diversity and EU Instruments and Strategies. Council of Europe. 1992.

).). World Wild Fund For Nature. Wolczuk. WWF Accession initiative.l. G. 2002... Journal for Economic Literature. 2002... vol. 2001.l. World Wild Fund For Nature. 2000. R. Democratic Consolidation in Eastern Europe. and Wallace W. Wolf. s. s. (ed.d. Europe unbound.. Poland and Ukraine. Beyond Borders. R.l. Zielonka. 907-918. 87-104. J. Policy Making in the European Union. Zielonka. Royal Institute for International Affairs. 1998. 2000. 2002. World Development Report 1999/2000. 2003.. J. Entering the 21st Century. 'The Elusive Quest for Growth'. J. World Bank. Sussex. London. An agenda for Accession. pp. Judges for a New Order: The Case for Continued Monitoring after Membership. s. Widening Circles. Coming to terms with a larger Europe: Options for economic integration. T. (ed. Waters. 2002. Open Society Institute. 2001. Treasures for the New Europe.Wacziarg. Oxford.. Vol XV (September 2002). EU Enlargement Enriches the EU. Wallace H.. K and Wolczuk. 2000. Wagener. The Future of European Agriculture. London. s. 63 . pp. 1. London.l. Institutional Engineering. Washington. Oxford. Wallace H.... A strategic Partnership in a Changing Europe?. Sussex European Institute Working Papers. Enlarging and reshaping the boundaries of the European Union. s. World Wild Fund For Nature.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful