EXTINDEREA UNIUNII EUROPENE

*** REALIZĂRI ŞI PROVOCĂRI

Raport prezentat de Wim Kok
Comisiei Europene

Wim Kok s-a născut în 1938 la Bergambacht. Înainte de a intra în politică, a activat în mişcarea sindicală, fiind preşedinte al Federaţiei Sindicatelor din Olanda şi preşedinte al Federaţiei Sindicatelor Europene. A fost membru al Parlamentului şi lider al Partidului Muncii (PvdA) din Olanda, precum şi vice-preşedinte al Internaţionalei Socialiste. Din 1989 până în 1994 a deţinut funcţiile de ministru de finanţe şi Vice-Prim Ministru, iar din 1994 până în 2002 a fost Prim Ministru al Olandei.

2

CUPRINS
Introducere de Wim Kok Obiectivele raportului meu De ce extinderea ? Contextul actual Abordarea mea O agendă în cinci puncte Rezumat Pace şi stabilitate la scară continentală Acţionând împreună ca europeni Relansarea economiei Pentru o Europă mai sigură Politica de vecinătate Rolul Europei în afacerile internaţionale Construirea Noii Europe De ce se extinde UE De ce doresc ţările să adere Extinderile anterioare Actuala rundă Cetăţenii şi Uniunea în curs de extindere Actualii membri Viitorii membri Întrebări adresate frecvent Economia, piaţa forţei de muncă şi finanţele Efectele economice Comerţul Investiţiile Migraţia şi piaţa muncii Uniunea economică şi monetară Strategia de la Lisabona Costurile bugetare Calitatea vieţii Securitatea internă Mediul înconjurător Securitatea nucleară Standardele alimentare Europa în lume Politica externă şi de securitate Relaţii economice internaţionale Politica de vecinătate Acţionând împreună în Europa Probleme de identitate Reforma instituţiilor UE O mai bună punere în practică a politicilor

1

2

3

4

5

6

3

Vizite în viitoarele state membre Bibliografie 4 . Consultări cu organizaţii neguvernamentale 3. Ateliere de discuţii la Institutul Universitar European 2. 7. 6. 3. Date esenţiale cu privire la UE şi viitoarele state membre Sprijinul de care se bucură extinderea în statele membre UE Sprijinul de care se bucură aderarea în viitoarele state membre Comerţul UE cu Europa Centrală şi de Est Creşterea economică în UE şi viitoarele state membre Cheltuielile bugetare UE destinate extinderii: perioada pre-aderare Cheltuielile bugetare UE destinate extinderii: perioada post-aderare Întâlniri şi participanţi 1. 2. 4. 5.Anexe Harta Europei Tabele 1.

Deşi responsabilitatea asupra raportului îmi aparţine. Graham Avery a fost îndrumătorul şi raportorul proiectului. pentru sprijinul acordat. beneficiind de consultanţa şi încurajările date de Helen Wallace şi Jan Zielonka. În scurtul timp pe care l-am avut la dispoziţie (patru luni). Doresc să mulţumesc personalului Centrului Robert Schuman pentru Studii Avansate din cadrul Institutului Universitar European din Florenţa pentru pregătirea şi publicarea acestui raport şi pentru organizarea unei serii de întâlniri cu experţi. rezultatul unei serii de întâlniri cu experţi din diferite ţări şi din diferite domenii. să depun acest raport până la sfârşitul lunii martie 2003. Membru al Comisiei Europene. Heather Grabbe. responsabil cu extinderea. la el şi-au adus contribuţia multe persoane şi organizaţii. care mi-au acordat cu generozitate din timpul lor şi m-au sfătuit în ultimele etape ale raportului. Andras Inotai şi Olli Rehn. 5 . asistat de Wim Van Aken şi Will Phelan. La Centrul Robert Schuman. Îi sunt recunoscător lui Günter Verheugen. care m-a ajutat în contactele cu presa.Mulţumiri Am fost invitat de Romano Prodi. îi mulţumesc lui Joost Klarenbeek de la Ministerul Afacerilor Externe din Olanda care mi-a acordat un ajutor indispensabil pe tot parcursul proiectului. Preşedintele Comisiei Europene. Din numărul mare de experţi care au participat. am luat în considerare o gamă cât mai largă de puncte de vedere. precum şi oficialilor din departamentul său şi din alte departamente ale Comisiei care au ajutat la pregătirea acestui raport. În final. Fernando Fernandez. aş dori în mod deosebit să aduc mulţumiri lui Christoph Bertram. al contactelor cu organizaţii neguvernamentale din Europa şi vizitelor în viitoarele state membre. precum şi lui John Wyles de la GPlus Europe. menţionându-l aici în mod special pe Alain Servantie.

divizat în urma ultimului război mondial. este necesar ca procesul de informare să continue. Chiar dacă percepţia generală a populaţiei asupra extinderii este pozitivă. UE trebuie să răspundă la aceste întrebări. El este similar unei fuziuni din lumea afacerilor: adevăratul test al succesului ei este atunci când devine o realitate de zi cu zi pentru cei care muncesc acolo. În toată această perioadă. el încearcă să ofere răspunsuri la numărul mare de întrebări adresate de cetăţeni pe parcursul procesului de ratificare pentru aderarea a zece noi membri la 1 mai 2004. raportul abordează principalele provocări pe care le presupune extinderea. Războaiele şi atrocităţile din fosta Iugoslavie au demonstrat ce pot să-şi facă europenii unii altora atunci când forţele dezintegrării sunt lăsate să devină mai puternice decât dorinţa de unitate. Au existat în trecut şi alte valuri ale extinderii într-o Europă divizată. costurile şi riscurile potenţiale implicate de acest proces.INTRODUCERE Obiectivele raportului meu Prezentul raport analizează implicaţiile şi provocările legate de apropiata extindere a Uniunii Europene (UE). De ce se măreşte UE de la 15 la 25 (şi într-o etapă ulterioară mai mulţi) membri ? Care vor fi efectele extinderii asupra vieţii de zi cu zi a cetăţenilor? Sunt speranţele şi îndoielile exprimate în actualele şi viitoarele state membre întemeiate ? Astfel de întrebări puse de cetăţeni merită un răspuns serios. deşi rămân încă multe de făcut. Acest proces în care societăţi şi popoare sunt aduse laolaltă începe acum. Scopul pe care l-am urmărit este să prezint într-o manieră echilibrată nu numai avantajele şi oportunităţile oferite de primirea de noi membri în UE. dar actualul proces de extindere ajută la îndeplinirea visului părinţilor fondatori ai UE: o Europă unită şi liberă. De ce extinderea ? Extinderea este proiectul cel mai ambiţios întreprins de UE: el reprezintă. Extinderea UE pentru a cuprinde mai multe ţări va fi însoţită de o pierdere a identităţii naţionale ? Va fi oare posibil să se ia decizii în cadrul UE dacă aceasta va număra atât de mulţi membri ? Oare extinderea va ajuta UE să-şi facă mai puternic auzit glasul pe plan mondial ? Pe măsură ce se apropie de momentul extinderii. Aderarea a 10 ţări în 2004 este numai o etapă într-un proces care a început cu mai bine de un deceniu în urmă şi care va continua încă mulţi ani de acum încolo. Ce anume va asigura succesul procesului de extindere? Ce trebuie făcut pentru obţinerea unor beneficii maxime şi evitarea unui succes parţial sau chiar a unui eşec al acestui proces ? Scopul meu este să expun principalele domenii în care UE trebuie să elaboreze o strategie în vederea realizării cu succes a extinderii. 6 . atât membrii mai vechi. În al doilea rând. Am fost un european convins toată viaţa mea. Iată de ce este nevoie de o agendă foarte clară pentru gestionarea schimbărilor într-o Uniune Europeană extinsă. stabilităţii şi prosperităţii de care ne bucurăm astăzi. ci şi obstacolele. Unele din întrebările adresate vizează probleme de bază ale integrării europene. Înţeleg cât de mult am câştigat în urma procesului de integrare europeană în ultima jumătate de secol. reunificarea continentului european. Unele amintiri din tinereţea mea sunt legate de ultimul război mondial şi sunt conştient de valoarea păcii. de fapt. cât şi cei mai noi au realizat progrese semnificative. În primul rând.

în prezent cea mai importantă chestiune de politică externă din lume. aspirau să se reîntoarcă. mai bine de o generaţie. Europa simboliza valorile la care cei care au trăit. Lumea nu stă în loc să ne aştepte. extinderea Uniunii Europene este. Contextul actual Extinderea are loc într-un moment în care UE se confruntă cu provocări majore în ceea ce priveşte performanţa sa economică. Dar drumul acestor popoare către Europa nu a fost uşor. dar până în prezent aceste cuvinte nobile nu au fost însoţite de reformele structurale necesare pentru o creştere stabilă pe termen lung şi pentru un răspuns dinamic la globalizare. Dar reîntoarcere în Europa a fost mai mult decât un simbol pentru aceste popoare: perspectiva aderării. În strategia de la Lisabona. stabilitatea şi democraţia din Europa Centrală şi de Est au dus deja la obţinerea unor beneficii semnificative. după părerea mea. împlinirea unei viziuni – o viziune care este mult prea uşor dată uitării atunci când securitatea şi prosperitatea în Europa sunt considerate a fi ceva de la sine înţeles. atât pentru membrii mai vechi. Economia mondială trece prin momente dificile. ci şi al prosperităţii: dezvoltarea rapidă a comerţului a contribuit la crearea de oportunităţi pentru libera iniţiativă. Pe plan extern. ca membru. date fiind lipsa de voinţă politică şi dificultatea procesului decizional. nu numai pe planul securităţii. Procesul de transformare a determinat schimbări masive în întreaga Europă Centrală şi de Est: nu toată lumea a beneficiat în egală măsură de noile oportunităţi apărute. liderii Uniunii Europene şi-au declarat obiectivul de a deveni cea mai competitivă şi cea mai dinamică economie din lume bazată pe cunoaştere. iar şomajul se încăpăţânează să rămână la cote ridicate. UE nu reuşeşte să răspundă în mod corespunzător preocupărilor cetăţenilor. Dar dacă ne luăm răgazul necesar pentru a reflecta. În politicile sale interne. Membrii săi au fost în mod vizibil profund 7 . Costurile reale ale extinderii nu pot fi cuantificate prin prisma bugetului UE: efectele cele mai considerabile ale adaptării au fost deja resimţite în viitoarele state membre. vom vedea că această viziune se confundă cu însuşi scopul urmărit de UE şi de extinderea sa: reunificarea popoarelor din Europa într-un cadru constituţional care să le încurajeze să muncească împreună în condiţii de pace şi stabilitate. Perspectiva acestei ancore de stabilitate a fost o condiţie prealabilă a refacerii prosperităţii economice. iar unele structuri asociate cu un sentiment de securitate au dispărut. o dată cu realizarea extinderii în 2004. care la rândul său reprezintă fundamentul stabilităţii pe termen lung în regiune. Climatul actual însă este departe de a fi ideal pentru noile ambiţii sau marile idei. noi locuri de muncă şi o creştere economică marcată în Europa Occidentală. într-un număr de domenii. Motorul dezvoltării în Europa aproape că s-a oprit. cât şi pentru cei noi. UE nu a jucat nici un rol în abordarea problemei Iraq-ului. există un sentiment tot mai puternic de nesiguranţă şi o teamă crescândă de necunoscut. Rezultatele Convenţiei privind Viitorul Europei vor fi cruciale. UE trebuie să se reinventeze. cel puţin în actualele state membre. investiţii. Pentru popoarele din actuala Uniune Europeană. în perioada Cortinei de Fier şi a Războiului Rece. În rândul cetăţenilor Europei. coeziunea internă şi rolul său extern. Avem nevoie de un sistem de guvernare care să realizeze un echilibru mai bun între cele două cerinţe înrudite: eficienţă şi legitimitate democratică. Aceste beneficii vor fi consolidate şi sporite. cu condiţia ca UE să răspundă provocării cu care se confruntă în prezent.În consecinţă. Pentru popoarele din Europa Centrală şi de Est. la UE le-a ajutat să transforme în ireversibilă opţiunea lor pentru o democraţie pluralistă şi o economie de piaţă şi le-a încurajat să meargă mai departe pe calea reformei.

Uniunea Europeană trebuie să îşi recâştige dinamismul şi competitivitatea economică. Ea poate să ne ofere dinamismul necesar pentru a face un salt înainte. mai rău. un rol major în această chestiune. Discursul în care se vorbeşte de “actualii membri” şi de “ţările candidate” este deja depăşit şi trebuie să privim înainte la situaţia din viitor. De aceea cred că a venit timpul să elaborăm o nouă viziune în legătură cu ceea ce poate să facă Europa cu noii săi membri şi modul în care trebuie să procedeze. Ponderea economică a UE trebuie să fie dublată şi de afirmarea vocii sale pe plan politic. Strategia pe care o am în vedere pentru gestionarea schimbării poate fi rezumată în cinci teme: 1. în afacerile internaţionale. A devenit de asemenea clar pentru mine că trebuie să ne mutăm centrul atenţiei în ceea ce priveşte abordarea politicilor UE şi să avem în vedere încă de pe acum situaţia unei UE extinse – viitoarea Uniune Europeană a celor 25. Această situaţie este inacceptabilă pentru cetăţenii Europei. pe scena internaţională. Relansarea economiei europene: avem nevoie de mai multă inovaţie şi reformă. În vreme ce statele membre au jucat. ar constitui un eşec politic major pentru Europa. în interesul cetăţenilor ei. Un proces de extindere gestionat necorespunzător ar fi însă aproape la fel de nefast. să răspundă în mod efectiv cerinţelor cetăţenilor şi să îşi definească rolul politic în lume. competitivitatea şi crearea de noi locuri de muncă în cadrul unei pieţe extinse. când noii membri vor fi parteneri. acest fapt ar presupune costuri considerabile atât pentru UE. Abordarea mea Cred că amploarea apropiatei extinderi a UE ne oferă ocazia să abordăm provocările într-o manieră decisivă. Din acest motiv. O întârziere a acestui proces sau abandonarea sa. Extinderea este actul de politică externă de cel mai mare succes pe care l-a întreprins UE. Extinderea poate să fie un catalizator pentru rezolvarea unora din problemele Europei aflate încă în suspensie. în prezentul raport folosesc ori de câte ori este posibil sintagma “viitorii membri” mai degrabă decât “ţările candidate”. UE şi instrumentele sale de politică externă nu au jucat absolut nici un rol. Aceste probleme nu sunt cauzate de extinderea UE.divizaţi. Cred însă că la rândul nostru avem multe de învăţat din recenta lor experienţă. economice şi politice. 8 . ca urmare a neratificării sale de către oricare din membrii UE. al vecinilor săi şi al lumii. Europa în ansamblul ei a fost inexistentă. O agendă în cinci puncte Beneficiile şi oportunităţile oferite de extindere depăşesc cu mult potenţialele obstacole. Consider că noii parteneri mai au încă o serie de lucruri de făcut pentru a finaliza pregătirile pentru aderare. Acţionând împreună în Europa: este necesar să perfecţionăm procesul de luare a deciziilor şi trebuie să dăm dovadă de hotărârea şi voinţa politică necesare pentru a elabora politici cu adevărat europene într-o Uniune Europeană extinsă. pentru a asigura dezvoltarea. individual. Dacă UE nu continuă reformele şi ajustările pe care le impune acum extinderea. În plus. cât şi pentru ţările candidate. Ceea ce face însă viitoarea extindere este să ne oblige să le abordăm şi în unele cazuri ne poate ajuta să găsim soluţii. intern şi extern – însoţesc procesul de extindere al UE. 2. Aceste trei provocări majore – pe plan economic. costuri şi riscuri implicate de acest proces. ea va rata – poate pentru totdeauna – şansa de a face Europa mai puternică şi mai sigură. acumulată în domeniul reformelor sociale.

O voce mai puternică a Europei în afacerile internaţionale: trebuie să fructificăm şansa de a avea 25 de membri pentru a ne bucura de o mai mare autoritate. Pentru realizarea acestui proiect ambiţios este nevoie de un plan coerent. uneori. în cadrul unei Uniuni Europene lărgite. Construirea unei Europe mai sigure pentru cetăţenii ei: ar trebui să folosim procesul de extindere pentru a face un salt considerabil înainte în domeniul colaborării pe probleme de justiţie şi afaceri interne. Wim Kok 19 martie 2003 9 . Aceste idei sunt explicate în detaliu in rezumatul raportului şi în capitolele acestuia. o dată cu transformarea lor din “subiecţi de decizie” în “factori de decizie”. coerenţă şi influenţă pe arena internaţională. fără a pierde din vedere necesitatea de a avea nişte obiective comune şi. de a realiza compromisuri. avem nevoie de o politică de vecinătate care să propage prosperitatea şi stabilitatea în jurul nostru. schimbările importante vor fi de ordin psihologic. cât şi a noilor membri. să dea rezultate mai bune pentru cetăţenii săi şi să devină un actor în afacerile internaţionale – cu condiţia să nu rateze această şansă. oferind standarde superioare şi o securitate sporită. 4. În perioada care ne mai desparte de momentul aderării noilor membri în mai 2004 avem şansa unică de a pregăti succesul acestei extinderi şi de a-i implica pe viitorii membri în această pregătire. care o poate face să funcţioneze mai bine. În momentul în care vor deveni membri cu drepturi depline şi parteneri egali – având drepturi. dar şi obligaţii – limbajul în care folosim formulările “noi” şi “voi” trebuie să treacă la un alt registru: “noi împreună” într-o Europă lărgită. Ei vor trebui să îşi definească punctele de vedere în diferite domenii ale activităţii comunitare. Actualul proces de extindere este diferit de cele anterioare deoarece el face ca Uniunea Europeană să treacă la o nouă scară de activitate: o scară de operare la nivel continental. Pentru actuala UE.3. Dezvoltarea parteneriatului cu vecinii noştri din Europa: pe măsură ce frontierele UE se extind. Iată de ce supun Comisiei Europene şi celorlalte instituţii europene recomandările cuprinse în prezentul raport. accentul s-a pus în trecut pe ”acquis” – îndemnuri şi sfaturi adresate viitorilor membri cu privire la modul în care trebuie să aplice reglementările europene. Pentru noii membri. 5. Ceea ce propun eu necesită un efort de înţelegere atât din partea vechilor membri.

· Guvernarea europeană şi identitatea (Capitolul 6: Acţionând împreună în Europa). adresate de către opinia publică şi în cercurile politice (Capitolul 2: Cetăţenii şi Uniunea în curs de extindere). de care vest-europenii s-au bucurat timp de mai multe generaţii. piaţa forţei de muncă şi finanţele). se extinde şi în Europa Centrală şi de Est. de state membre. devenită în prezent Uniunea Europeană. Deşi au fost publicate multe studii cu privire la extindere. prin integrarea economică şi politică a membrilor săi. Analiza acestor teme nu este statică. El nu încearcă să ilustreze varietatea de interese şi puncte de vedere diferite ale fiecărei ţări în parte – ceea ce ar fi depăşit cadrul acestui raport – dar are în vedere atât actualii. Eforturile acestor ţări pe calea reformei şi a tranziţiei au fost sprijinite de UE. zona de pace. analizând perspectivele Uniunii Europene lărgite. pe care le grupează în cadrul a patru teme: · Aspecte economice (Capitolul 3: Economia. În capitolele următoare. majoritatea acestora au abordat acest proces dintr-o perspectivă naţională sau sectorială. În felul acesta.REZUMAT Prezentul raport analizează consecinţele extinderii Uniunii Europene (UE) de la 15 la 25. · Securitatea pe plan intern şi standardele de protecţie (Capitolul 4: Calitatea vieţii). 10 . Ø O dată cu sfârşitul Războiului Rece. ci şi reformele pe care UE trebuie să le întreprindă în vederea realizării cu succes a extinderii Pace şi stabilitate la scară continentală Care este principalul beneficiu pe care îl prezintă extinderea UE ? Este şansa de a realiza pacea şi stabilitatea la scară europeană: Ø Extinderea UE reunifică progresiv continentul nostru. stabilitate şi prosperitate. era să evite un conflict sau chiar un război. raportul : · face o trecere în revistă a procesului de extindere până în prezent şi o evaluare a ceea ce s-a realizat (Capitolul 1: Construirea Noii Europe). Ø În deceniul anterior. Raportul abordează apoi aceste întrebări. în ansamblul ei. având drept surse o serie de idei. · Politicile pe plan extern ale UE lărgite (Capitolul 5: Europa în lume). iar mai târziu la un număr şi mai mare. şi · identifică principalele întrebări în legătură cu extinderea. divizat în urma ultimului război mondial. dar şi al actualelor state membre UE. opinii şi cercetări. cât şi viitorii membri. ci dinamică: raportul abordează nu numai consecinţele punerii în aplicare a politicilor şi reglementărilor comunitare existente. Prezentul raport analizează extinderea din perspectivă europeană. perspectiva de a deveni membru al UE a ajutat ţările din Europa Centrală şi de Est să îşi consolideze procesul de reîntoarcere la o democraţie pluralistă şi o economie de piaţă. Viziunea reunificării – a unei Europe “întregi şi libere” – este motorul care dă viaţă extinderii Uniunii Europene. dar perspectiva unor potenţiale conflicte între grupurile şi minorităţile etnice şi naţionale şi-a făcut apariţia în Europa Centrală şi de Est. Perspectiva aderării la UE a eliminat multe din acest tip de probleme. Scopul istoric al Comunităţii Europene. s-a pus capăt şi divizării artificiale a Europei. Stabilitatea care a fost astfel realizată şi creşterea prosperităţii sunt nu numai în beneficiul acestor ţări. Extinderea acesteia pentru a cuprinde şi restul Europei este un beneficiu de o inestimabilă valoare.

Avem nevoie de o mai bună aplicare a regulilor şi politicilor UE de către noile state membre. Reformele trebuie să includă şi extinderea votului majoritar. cu toţii suntem europeni. este necesar să se definească o strategie clară. cu bogatul lor patrimoniu cultural. nici un fel adaptări ale cadrului instituţional nu o vor uni ! 11 . de a “perfecţiona” sistemul nostru de guvernare. Acest raport identifică cinci domenii cheie în care UE poate să ia măsuri pentru a asigura succesul extinderii : 1. ce sunt de interes pentru cetăţenii europeni. şi consolidarea reţelelor universitare la nivel european. Ø Acest lucru presupune un efort din partea europenilor de a se înţelege mai bine unii pe alţii. trebuie să adoptăm atitudinile potrivite. oferind totodată şi prilejul. precum şi de un sistem de guvernare care să realizeze un echilibru mai bun între cerinţele înrudite de eficienţă şi legitimitate democratică. precum şi de către cele actuale. Încrederea în Europa este necesară astfel încât noi să putem acţiona împreună pentru a găsi soluţii europene. În consecinţă. Acţionând împreună ca europeni Ø Aderarea noilor membri.“cum şi când vor adera noile state membre ?”. Nu trebuie să ne cramponăm de percepţii naţionale: ţări mari sau mici. Ceea ce trebuie să facem este să conştientizăm problemele mai ample implicate. regiuni bogate sau sărace. Dacă Europa nu vrea să fie unită. atenţia presei. Corelarea între provocările prezentului şi necesitatea unei mai bune guvernări poate să realizeze acea breşă pe care uniunea politică o impune. Noi aducem laolaltă nu numai entităţi politice. state membre vechi sau noi. Cum poate fi el gestionat astfel încât beneficiile să fie maxime ? În trecut. pentru a evita riscul ca “mai mult” să însemne de fapt “mai puţin”. Instituţiile comunitare vor continua să respecte limbile naţionale şi vor încuraja învăţarea altor limbi.Procesul de extindere aduce cu sine rezultate pozitive în multe domenii ale politicii publice. Extinderea va însemna mai multe schimburi de idei şi o mai bună înţelegere a altor europeni. · · · Dacă vrem cu adevărat să facem UE să funcţioneze mai bine. Extinderea impune necesitatea. acest raport face următoarele recomandări: · Convenţia privind Viitorul Europei trebuie să prezinte un text constituţional clar şi uşor de înţeles. Avem nevoie de un document care să arate clar cetăţenilor Europei extinse ce poate şi ce nu poate aceasta să facă. a opiniei publice şi a autorilor de strategii s-a concentrat asupra procesului de aderare . Trebuie să facem mai mult pentru a promova înţelegerea între cetăţeni – în special înţelegerea noilor membri: aceasta presupune schimburi de persoane provenind din diferite segmente ale societăţii. posibilitatea ca tinerii să-şi facă studiile în alte ţări ale UE. consolidarea “metodei comunitare” şi respectarea echilibrului instituţional. ci şi societăţi şi popoare. Instituţiile UE sunt deja ţinta criticilor. Ø O dată cu creşterea numărului său de membri de la 15 la 25. va spori diversitatea Uniunii Europene. În prezent. Pentru ca succesul acestui proces să fie însă deplin. de a identifica interesele comune şi de a combate teama că o Uniune Europeană mai mare ar însemna o pierdere de identitate. atenţia trebuie să se deplaseze către întrebarea “ce se întâmplă după aderarea acestor ţări ?” şi “ce politici sunt necesare într-o Uniune Europeană lărgită ?”. Avem nevoie de o agendă pentru a gestiona schimbarea. experienţă profesională. UE trebuie să-şi reformeze sistemul de adoptare a deciziilor. să dorim cu adevărat integrarea europeană şi să fim hotărâţi să o realizăm cu succes.

pe lângă fluxul de capital din ultimii ani. o dată cu abolirea controalelor la frontieră pentru mărfuri. În consecinţă. fără frontiere. 12 . Aderarea noilor membri dă şansa Uniunii Europene de a-şi reforma politicile economice şi sociale în domenii unde se simte deja nevoia unor astfel de reforme. Printre acestea se numără : O mai mare prosperitate pentru vechile şi noile state membre.2. · o cerere mai mare ca rezultat al procesului de creştere în noile state membre. Provocarea este legată de modul în care se gestionează schimbarea. cu rate şi mai mari în noile state membre. · scăderea tentaţiei de a migra în alte ţări ale UE . Extinderea şi schimbările pot să aducă beneficii pe termen lung. cât şi învinşi. raportul face următoarele recomandări : · Politicile europene şi naţionale ar trebui să acorde prioritate convergenţei şi creşterii economice: aceasta înseamnă o rată de creştere globală ridicată pentru o Uniune Europeană cu 25 de membri. Se preconizează de asemenea o serie de beneficii şi ca urmare a liberalizării serviciilor. · venituri şi standarde sociale mai ridicate. între UE şi viitoarele state membre a determinat câştiguri economice substanţiale. · acordarea de asistenţă din fonduri comunitare. ci un imbold pentru reînnoire. calificărilor şi transferului de tehnologie. în ultimii ani. Perspective economice mai bune pentru actualele state membre Factorii care ar influenţa acest lucru includ: · condiţii egale de concurenţă pe piaţa lărgită. va însemna prezenţa neîngrădită pe piaţă a noilor state membre. · un cadru juridic şi economic stabil oferit de apartenenţa la UE. UE poate să înveţe de la noii membri şi din experienţa acestora în realizarea reformelor economice şi sociale. Creşterea şi convergenţa trebuie să fie cuvintele cheie pentru Uniunea Europeană extinsă. capitalului şi forţei de muncă. · accesul la o forţă de muncă bine calificată. dar trebuie ţinut cont şi de faptul că apariţia acestora poate fi precedată de o serie de costuri şi că vor exista atât câştigători. Aderarea. Aceste beneficii sunt de aceeaşi natură cu cele constatate în momentul introducerii pieţei unice. Şansa noilor state membre de a ajunge la nivelul de prosperitate din Europa Occidentală Factorii care ar influenţa acest lucru includ: · un volum mai mare de investiţii. în 1993. Extinderea nu este o ameninţare. dacă acest lucru este posibil. Noii membri înregistrează rate de creştere mai mari decât UE. Relansarea economiei Procesul extinderii a dat oferit deja o serie de beneficii economice şi poate să le ofere în continuare. Menţinerea acestei situaţii va avea următoarele consecinţe : · o reducere a decalajelor economice şi sociale. Unii dintre aceştia au operat schimbările necesare mai rapid decât actualii membri ai UE. care să conducă la creşterea în continuare a productivităţii. ca o consecinţă a lărgirii pieţei Creşterea rapidă a relaţiilor comerciale şi de investiţii.

asigurând astfel succesul procesului de extindere. mai transparent şi mai stabil. sunt necesare măsuri adaptate la nevoile şi priorităţile noilor membri. cum ar fi cercetarea şi dezvoltarea. constituie un factor de creştere. reformarea politicilor comunitare este indispensabilă: nu numai pentru economisirea de fonduri. precum şi în resurse umane şi învăţământ. Atunci când luăm o decizie cu privire la astfel de schimbări. Trebuie să se acorde prioritate unor domenii cum ar fi crearea de noi locuri de muncă. Scopul ar trebui să fie elaborarea unor politici care să fie cu adevărate necesare Uniunii Europene a celor 25. Pe tot cuprinsul continentului. ajutând economiile mature să fie inovatoare şi pe cele mai puţin mature să îşi desăvârşească transformarea. ar trebui să avem în vedere scopurile agendei de la Lisabona şi nevoia de inovaţie şi creştere: Ø În ceea ce priveşte politica agricolă comună. Chiar şi după ridicarea restricţiilor. dar şi pentru promovarea unor politici mai bune. UE trebuie să ofere oamenilor rezultatele pe care aceştia le aşteaptă. precum şi la integrarea regională a Europei Centrale şi de Est. fluxul sosirilor de lucrători va fi probabil limitat. venind astfel în întâmpinarea ofertei de forţă de muncă din noile state membre. şi este necesar să elaborăm o politică de dezvoltare economică rurală care să sprijine şi nu să îngrădească plecarea masivă a forţei de muncă din agricultură în Europa Centrală şi de Est. deoarece creşterea şi dezvoltarea acestora vor aduce beneficii tuturor. În acelaşi timp. este necesară deplasarea în continuare a centrului de greutate. Migraţia forţei de muncă în funcţie de cerinţele pieţei. de îndată ce acest lucru este posibil. Actualele state membre ar trebui să îşi deschidă pieţele.· · · · Avem nevoie de mai multe inovaţii şi reforme pentru a relansa creşterea. precum şi liberalizarea sectoarelor energiei. într-un cadru european comun. prin libera circulaţie a persoanelor în cadrul pieţei comune. telecomunicaţiilor şi transporturilor. Uniunea trebuie să dea dovadă de solidaritate şi coeziune cu noii săi membri. Ar trebui elaborate încă din această etapă măsuri destinate celor care sunt afectaţi de extindere. pentru a face ca piaţa comună să funcţioneze mai bine. Aceasta presupune apariţia de oportunităţi şi pentru ţările în curs de dezvoltare de a participa la comerţul cu produse agricole. investiţiile în cercetare. competitivitatea şi crearea de noi locuri de muncă pe o piaţă lărgită. Ø În privinţa cheltuielilor structurale. Lumea nu stă în loc să ne aştepte! 13 . Scopul acestuia este de a facilita adaptarea la noul loc de muncă. mai degrabă decât protecţia locurilor de muncă existente. Noii membri ar trebui implicaţi plenar acum în strategia de la Lisabona. este nevoie de un sistem mai echitabil. astfel încât să se acorde mai puţin sprijin preţurilor şi cantităţilor şi mai mult calităţii. Vor fi necesare investiţii în mediul înconjurător şi infrastructură. Ar trebui pregătit terenul pentru importantele hotărâri care se vor lua curând după aderare în legătură cu cadrul bugetar viitor al Uniunii Europene. Ø Ar trebui să se găsească o modalitate inovativă de utilizare a bugetului UE pentru a sprijini alte politici. În ceea ce priveşte partea de venituri din buget. UE are nevoie de un model economic şi social care să combine elementele cele mai bune din actualele şi viitoarele state membre. “Strategia de la Lisabona” subliniază că este timpul ca UE şi membrii săi să transpună vorbele în fapte. Statele membre prezente şi viitoare au nevoie de politici de ocupare a forţei de muncă care să contribuie la o politică economică şi socială eficientă.

extinderea contribuie deja la o mai bună colaborare cu viitoarele state membre. monitorizate de alţi membri UE. Prin extinderea UE. Standarde alimentare Standardele UE pentru protecţia consumatorului vor fi menţinute: standardele în actualele state membre nu vor fi relaxate ca urmare a procesului de extindere. Politica UE îi va ajuta astfel să îşi conserve bogatul patrimoniu de specii şi habitaturi naturale. justiţie şi securitate a Uniunii Europene. În consecinţă. iar cele din noile state membre vor asigura o protecţie sporită. inclusiv reforma sistemului de adoptare a deciziilor · o mai strânsă colaborare şi perfecţionarea acţiunilor statelor membre şi instituţiilor comunitare pentru combaterea criminalităţii pe plan internaţional şi pentru controlul imigraţiei · integrarea considerentelor de mediu în celelalte politici · urmărirea efectivă a punerii în practică a legislaţiei UE în actualele şi viitoarele state membre 4. În toate aceste domenii însă. ci extindem capacitatea noastră de a furniza soluţii. atât UE cât şi autorităţile naţionale trebuie să facă mai mult pentru a da asigurările necesare cetăţenilor. noi nu importăm probleme din aceste ţări. este necesară o politică de vecinătate care să propage prosperitatea şi buna guvernare în ţările învecinate. Un control mai eficient al imigrării Viitorii membri colaborează pentru a reglementa fluxul de imigranţi şi solicitanţi de azil din alte ţări. Politica de vecinătate Pe măsură ce UE se extinde. Traficul internaţional de droguri şi fiinţe umane devine mai uşor de controlat pe măsură ce ţările din Europa Centrală şi de Est adoptă standarde comune. Standarde superioare de securitate nucleară Uniunea Europeană îşi extinde bogata cultură a securităţii în ţările Europei Centrale şi de Est şi aduce instalaţiile nucleare din aceste state la standarde superioare de securitate. pentru a crea un cerc de stabilitate şi de securitate în jurul nostru. mediul înconjurător din aceste state devine tot mai sigur pentru cetăţenii lor şi pentru cetăţenii din ţările învecinate. prin intermediul forţelor de poliţie şi aparatului judecătoresc. în aplicarea legii. Protecţia mediului înconjurător Pe măsură ce viitorii membri se conformează legislaţiei comunitare privind poluarea aerului şi a apei. Protecţia frontierelor acestor state cu terţe ţări se îmbunătăţeşte. prosperitatea şi buna 14 . Eficacitate sporită în combaterea criminalităţii pe plan internaţional Viitoarele state membre şi-au intensificat colaborarea. acest raport face următoarele recomandări: · realizarea unui progres semnificativ în crearea zonei de libertate.3. Pentru o Europă mai sigură În multe domenii de importanţă pentru cetăţeni. Noile forme de parteneriat pot să ajute UE să propage stabilitatea.

După cum o arată însă evenimentele recente. Pentru unele din acestea. Dacă această voinţă politică nu există (sau a încetat să existe). perspectiva aderării la UE poate să fie un stimulent puternic pentru progres şi reformă. Ø În sfera relaţiilor economice internaţionale. 15 . · În cazul ţărilor care ar putea să adere la UE în anii următori. coerenţă şi influenţă pe scena internaţională.UE ca atare este total absentă. dar nu şi-a dezvoltat mijloacele sau voinţa de a acţiona în mod efectiv. acest raport face următoarele recomandări : · Ar trebui dezvoltate forme superioare de parteneriat între UE şi ţările vecine. dar nu îşi foloseşte la maximum influenţa de care se bucură. atunci ar trebui să nu ne mai amăgim. Acest lucru va ajuta Europa să facă faţă provocării pe care o reprezintă globalizarea. perspectiva aderării viitoare la UE poate să fie un catalizator pentru schimbare. Ø Nu trebuie să ratăm această ocazie a extinderii la 25 de membri pentru a câştiga mai multă autoritate. Rolul Europei în afacerile internaţionale Ø Cele 10 noi ţări cu 75 de milioane de cetăţeni care se adaugă celor 15 state membre cu 375 de milioane de locuitori pot să întărească capacitatea UE de a influenţa cursul evenimentelor în lume. În consecinţă. UE a făcut un progres limitat. UE şi statele sale membre ar trebui să tragă fără întârziere învăţămintele care se impun din experienţa cu Iraq-ul: folosirea şi perfecţionarea mecanismelor din cadrul Uniunii Europene pentru a ajunge la o înţelegere şi poziţie comună în ceea ce priveşte unele probleme cheie. ar trebui să insistăm asupra unor pregătiri satisfăcătoare în vederea aderării. cu intenţia de a vorbi pe o singură voce · Convenţia privind Viitorul Europei ar trebui să ducă la o îmbunătăţire a reprezentării UE pe plan extern. Uniunea Europeană nu mai poate să continue îmbinarea puterii economice cu slăbiciunea politică. Dacă această dorinţă politică este împărtăşită de politicienii şi popoarele Europei. UE este deja un actor principal. indiferent dacă acestea din urmă aderă sau nu la Uniune. În prezent. securităţii şi apărării. · Procesul de extindere ar trebui să continue cu Bulgaria şi România. Uniunea Europeană poate să influenţeze ceea ce se întâmplă în lume doar dacă este capabilă să adopte o linie politică clară şi să vorbească pe o singură voce. în privinţa unei probleme cheie de politică externă . Pentru ţările din Balcanii Occidentali.guvernare în ţările nemembre. 5. Prin urmare. concluziile acestui raport sunt că. Ø În sfera afacerilor externe. atunci ea va deveni realitate. Europa este sau ar trebui să fie o adevărată uniune politică. precum şi asupra respectării criteriului politic şi a celorlalte criterii. precum şi cu Turcia. în perspectiva extinderii : · ar trebui să reflectăm fără întârziere la necesitatea de a reconstrui o politică externă comună reală.problema Iraq-ului . extinderea va constitui un prilej pentru a o utiliza mai bine.

Ea ne obligă să trecem în revistă rezultatele şi perspectivele procesului de extindere. fiind greu de cuantificat. au fost înlăturate. cum ar fi problemele legate de minorităţi şi de frontiere. În plus. Extinderea UE este un proces aflat în desfăşurare de peste un deceniu. ci şi politice. multe din aceste câştiguri nu ar fi fost posibile. Cauzele conflictelor. care a dat deja rezultate: nu se poate “să dăm ceasul înapoi”. 16 . raţiunile extinderii nu sunt numai economice.Non-extinderea O întrebare ipotetică Se pune uneori întrebarea “ Care ar fi costul nerealizării extinderii?” Pot fi calculate oare consecinţele pe care le-ar avea nerealizarea de către UE a preconizatei sale extinderi – tot aşa cum au fost calculate “costurile non-Europei” înainte ca UE să pună bazele pieţei unice? Cele două situaţii diferă. Ce s-a realizat până în prezent? ♦ Perspectiva aderării la UE a accelerat procesul de transformare în Europa Centrală şi de Est ce a urmat după căderea comunismului. ♦ Creşterea rapidă a comerţului a însemnat noi pieţe şi investiţii pentru membrii UE: viitoarele state membre desfăşoară deja cea mai mare parte a comerţului lor cu UE. Întrebarea merită însă un răspuns. ♦ Apariţia democraţiilor stabile în acea regiune a întărit securitatea Europei pe ansamblul ei. Fără proiectul extinderii UE.

Aceasta ar presupune nu numai pierderea beneficiilor în viitor. mai puţin dispuşi să participe la rezolvarea problemelor care depăşesc frontierele naţionale din Europa sau la împărţirea responsabilităţii de a modela rolul Europei în lume. ar lipsi UE de câştiguri economice. nişte vecini supăraţi şi plini de resentimente. Astfel. 17 . Într-o asemenea situaţie. “Ceilalţi europeni” ar rămâne vecinii UE. ca rezultat al neratificării de către statele membre UE. ar constitui un eşec politic major pentru Europa. dar şi irosirea eforturilor şi investiţiilor din trecut. acest lucru ar diminua stimulentele pentru realizarea reformei. Ea ar duce la o escaladare a riscurilor în regiunea Balcanilor. cu posibile repercusiuni pentru UE. UE ar fi mai puţin capabilă să combată criminalitatea organizată. cât şi pe plan economic – ar fi ridicate şi ar fi suportate de actualii membri. costurile nerealizării extinderii – atât pe plan politic. cât şi ţările candidate ar avea de suportat costurile: ♦ Nerealizarea extinderii pieţei unice. ♦ Pentru ţările candidate.Ce ne rezervă viitorul? O întârziere a extinderii sau abandonarea acesteia. atât Uniunea Europeană. ♦ În absenţa extinderii. precum şi de cei excluşi. unde pacea şi stabilitatea sunt încă fragile. imigraţia ilegală şi terorismul. ♦ O astfel de situaţie ar putea fi o sursă de instabilitate politică. ar descuraja investiţiile străine şi ar reduce creşterea economică. având drept rezultat o creştere mai mică în ţările candidate. ♦ Deziluzionarea ţărilor candidate ar alimenta euroscepticismul din UE şi din alte regiuni.

evidenţiază idealurile. Slovenia. România şi Malta Consiliul European de la Copenhaga marchează sfârşitul negocierilor de aderare cu Cipru. deseori chiar în perioadele în care ea primea noi membri în rândurile sale. aderarea simbolizează o reîntoarcere în Europa şi şansa de a-şi ancora ferm propriile democraţii în cadrul UE. Bulgaria. UE a primit noi state membre în patru valuri consecutive – acesta fiind al cincilea val. Polonia. stabilităţii. Extinderea nu a împiedicat UE să realizeze progrese. Cehia şi Cipru.Capitolul 1 CONSTRUIREA NOII EUROPE Viitoarea extindere este un nou pas către integrare europeană: o ocazie istorică de a punte capăt divizării artificiale între Europa de Vest şi de Est şi de a reunifica continentul nostru. Extinderea transpune în viaţă această viziune prin încurajarea integrării economice şi politice. democraţiei şi prosperităţii în întreaga Europă prin integrarea statelor şi popoarelor constituie raţiunea de a fi a UE. Lituania. valorile şi obiectivele fundamentale ale UE. inclusiv state din Europa Centrală şi de Est. Principalele date în procesul de extindere 1989 1990 1990-1996 1993 1993 1994 1994-1996 1997 1998 1999 Căderea Zidului Berlinului Iniţierea sprijinului financiar al Comunităţii Europene destinat ţărilor din Europa Centrală şi de Est pentru reforma şi refacerea economiilor lor Cipru şi Malta solicită să devină membri ai UE Încheierea Acordurilor de Asociere (Acorduri Europene) cu state din Europa Centrală şi de Est Consiliul European de la Copenhaga aprobă extinderea UE pentru a include ţări din Europa Centrală şi de Est şi defineşte criteriile pe care trebuie să le îndeplinească pentru aderare Comisia Europeană publică Opiniile sale privind Cipru şi Malta Consiliul European de la Essen aprobă strategia de pre-aderare Zece state din Europa Centrală şi de Est solicită să devină state membre UE. Ungaria. Extinderea care urmează să includă 10 noi state membre. Estonia. Unificarea continentului european demonstrează dinamismul şi progresul continuu al UE. Polonia. cât şi riscuri. Pentru statele din Europa Centrală şi de Est. Letonia şi Lituania 2000 2002 18 . Malta îşi reactivează cererea de a deveni membru al UE Consiliul European de la Berlin aprobă “Agenda 2000” şi o perspectivă financiară pentru extinderea UE Turcia este acceptată în procesul de extindere a UE pe baza criteriilor de la Copenhaga Încep negocierile cu Slovacia. Malta. Cehia. În ultimii 30 de ani. Încurajarea păcii. Comisia Europeană publică Opiniile sale privind ţările din Europa Centrală şi de Est şi propune o strategie a procesului de extindere în “Agenda 2000” Încep negocierile de aderare cu Ungaria. Slovenia. Letonia. Estonia. Actualul proces de extindere lansează însă noi provocări care implică atât oportunităţi. Slovacia.

oferind acces la piaţa unică şi la asistenţă financiară suplimentară. Extinderea nu a împiedicat însă dezvoltarea în profunzime. au devenit membri Marea Britanie. Acest ideal îşi are rădăcinile în experienţa acumulată datorită tulburărilor manifestate pe continentul european în anii interbelici. unde războiul a devenit imposibil. Această viziune este în continuare importantă. Aderarea la UE reprezintă punctul culminant al visului acestor ţări de a se reîntoarce în Europa după divizarea artificială creată de Cortina de Fier. Acum ea este pe punctul de a se extinde la 25 de state membre. în 1995. Aderarea lor la Uniune simbolizează revenirea în familia europeană. Raţionamentul părinţilor fondatori ai UE s-a bazat pe logica faptului că integrarea economiilor din Europa Occidentală ar preveni războiul şi ar crea pace. dar fără nici un fel de legături care să le ancoreze într-o Europă care se schimbă rapid. după cum a demonstrat-o şi dezintegrarea violentă a fostei Iugoslavii. UE are responsabilitatea de a ajuta ţările vecine să se dezvolte din punct de vedere economic şi democratic. în paralel cu promovarea stabilităţii şi securităţii. cercetare. În 1973. coeziune economică şi socială. cu o populaţie de 450 de milioane de cetăţeni. Finlandei şi Austriei. Aderarea aduce cu sine beneficii economice şi sociale care stau la baza dezvoltării democratice. Spania şi Portugalia în 1986. Pacea şi stabilitatea constituie premisele unei economii prospere. La vremea aderării Spaniei şi Portugaliei. Apoi. cu 375 de milioane de cetăţeni. Extinderea prin primirea de noi state membre va defini cadrul politic şi economic al UE pentru mai bine de o generaţie de acum încolo. din Est şi Vest. într-o perioadă în care simultan negocia actuala rundă a extinderii. Ea oferă mai multe oportunităţi de investiţii directe şi refacere economică. Austria. UE a lansat moneda unică (euro). Finlanda şi Suedia au devenit membre ale UE. Tratatul de la Maastricht a pregătit uniunea economică şi socială. ţările din Europa Centrală şi de Est au suferit din cauza expansionismului statelor vecine mai mari. 19 . pretutindeni în Europa. tehnologie şi afaceri sociale. În ultimii 30 de ani.De ce se extinde UE Extinderea UE este rezultatul hotărârii de a împărţi cu alte state beneficiile obţinute de Europa Occidentală prin crearea unei zone stabile. UE lansa programul pieţei unice şi politicile de mediu. un mediu de afaceri stabil şi politici sociale progresiste. aderarea la UE susţinând astfel dezvoltarea lor democratică. În 1992. Pentru a beneficia de o securitate sporită. ulterior au fost primite Grecia în 1981. după căderea regimurilor dictatoriale. Uniunea Europeană s-a extins de la 6 state membre cu o populaţie de 185 milioane la o entitate internaţională ce numără 15 state membre. reciproca fiind în egală măsură valabilă. Cererea lor de a adera la UE a reflectat teama de a se găsi în situaţia de a fi libere. dă un caracter stabil tinerelor democraţii din aceste ţări şi creează climatul necesar pentru realizarea unor economii de piaţă echilibrate din punct de vedere social. cât şi la NATO. stabilitate şi prosperitate pentru toţi cetăţenii. într-un moment în care se afla în curs de desfăşurare aderarea Suediei. De ce doresc ţările să adere De-a lungul istoriei lor. Extinderile anterioare UE are un trecut ce include extinderi încununate de succes. Danemarca şi Irlanda. aceste state îşi doreau să adere atât la UE. a distrugerilor cauzate de ultimul război şi a optimismului care a început să se manifeste în perioada de după război.

economice şi monetare. Primul criteriu. ce au devenit cunoscute sub numele de “criteriile de la Copenhaga”. în conformitate cu criteriile formulate de UE. Aceste ţări s-au pregătit pentru aderare mai bine de un deceniu. Lituania. UE reunifică progresiv continentul şi extinde către alţi europeni zona de pace. Stabilitatea şi prosperitatea tot mai mare care au rezultat sunt în beneficiul actualilor şi viitorilor membri. au fost specificate clar pentru prima oară condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a deveni membru. suprafaţa şi economia acestora). 20 . Cu acea ocazie. drepturile omului. Reformele lor economice au determinat deja obţinerea unor rate înalte de creştere economică (în comparaţie cu ratele de creştere din UE) şi perspective mai bune de ocupare a forţei de muncă. care îşi exprimă dorinţa în acest sens. a lansat promisiunea istorică potrivit căreia “ţările din Europa Centrală şi de Est. Slovacia. “Condiţionalitatea” impusă de aceste criterii ce trebuie îndeplinite pentru a deveni membru UE a avut un puternic impact asupra ritmului reformelor şi le-a conferit un caracter ireversibil. pe care apoi să le pună în practică şi aplice în mod efectiv. în iunie 1993. precum şi de asistenţa financiară acordată de Uniunea Europeană şi de alte instituţii internaţionale. cel “politic”. Cehia. Acest proces a fost încurajat de perspectiva de a deveni stat membru UE. instituţii democratice şi un respect tot mai mare pentru minorităţi. Beneficiile procesului de extindere sunt deja vizibile. Ungaria şi Slovenia) şi două state mediteraneene. statul de drept. vor putea adera la Uniune de îndată ce sunt în măsură să îşi asume obligaţiile de membru. Criteriile pentru a deveni stat membru Reuniunea la nivel înalt a liderilor UE de la Copenhaga. precum şi capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor de piaţă din cadrul Uniunii. ♦ Capacitatea de a îndeplini obligaţiile de membru. stabilitate şi prosperitate de care s-au bucurat mai multe generaţii din Europa Occidentală. Malta şi Cipru (vezi Tabelul 1 din Anexă. au apărut deja democraţii stabile. ♦ Existenţa unei economii de piaţă funcţionale. în timp ce celelalte criterii trebuie să fie îndeplinite până în momentul aderării. este considerat a fi o condiţie prealabilă pentru deschiderea negocierilor de aderare. prin îndeplinirea condiţiilor economice şi politice”. Al treilea criteriu presupune ca noii membri să fie capabili să preia politicile şi reglementările UE (“‘acquis”-ul). Polonia.Runda actuală UE se pregăteşte acum să primească în rândul membrilor săi opt ţări din Europa Centrală şi de Est (Estonia. respectarea şi protecţia minorităţilor. Letonia. În viitoarele state membre din Europa Centrală şi de Est. inclusiv aderarea la obiectivele uniunii politice. pentru date cu privire la populaţia. Acestea stabilesc anumite standarde pentru ţările care aspiră să devină membre ale UE: ♦ Stabilitatea instituţiilor care garantează democraţia. Astfel.

în vreme ce percepţiile înregistrate în statele membre cu o poziţie geografică mai îndepărtată sunt mai vagi. În fine. desigur. deşi nu au fost prea mulţi cei care ştiau care sunt ţările în cauză (40% nu au putut să numească nici măcar o singură ţară). de a face faţă complexităţii tot mai mari a procesului decizional. Cotele cele mai ridicate de sprijin au fost înregistrate în Italia şi Irlanda (în jur de 80%). restul celor chestionaţi fie că nu au dat un răspuns (9%) fie au răspuns că opinia lor variază în funcţie de ţările implicate (3%). proces ce însoţeşte globalizarea. Ţările candidate cele mai cunoscute în rândul populaţiei din cele 15 state membre UE sunt Turcia (citată de 31% din respondenţi). din neliniştea generală înregistrată în sectoarele vulnerabile ale societăţii. spre deosebire de cei care nu erau la curent cu existenţa sa. Ce ştim despre preocupările şi aşteptările cetăţenilor din actualele şi viitoarele state membre? Actualii membri Una din preocupările importante ale cetăţenilor în ceea ce priveşte extinderea UE este domeniul securităţii personale: există oare riscul creşterii criminalităţii şi al imigrării? Vom asista oare la o scădere a exigenţei standardelor de protecţie a consumatorilor. Cei care auziseră de procesul de extindere au înclinat în favoarea acestuia. sprijinul cel mai slab s-a înregistrat în Regatul Unit al Marii Britanii. există îndoieli în multe cercuri cu privire la capacitatea instituţiilor comunitare. Întrebările care se pun diferă în funcţie de ţările în cauză. există o preocupare în legătură cu impactul social şi economic direct pe care îl va avea abolirea frontierelor. şi la ameninţări tot mai mari împotriva mediului înconjurător. legată de procesul de ajustare care are loc pretutindeni în lume. Aceste preocupări în legătură cu extinderea fac parte. Majoritatea respondenţilor (82%) au auzit deja de procesul de extindere. în forma lor actuală. Decalajul economic şi social explică şi celelalte preocupări existente în actualele state membre: faptul că salariile mai mici şi protecţia socială mai redusă din noile state membre vor duce la relocarea investiţiilor şi locurilor de muncă – astfel de situaţii au apărut deja – şi că libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul unei pieţe lărgite vor determina un flux de forţă de muncă migrantă. “mai mult” va însemna oare “mai puţin” ? Sondajele de opinie arată că populaţia din cele 15 state membre este în general în favoarea extinderii. au apărut mari decalaje sociale şi economice. În state membre ca Germania şi Austria. problemele şi îndoielile exprimate în diferite cercuri. care se învecinează cu viitoarele state membre. dar şi din conştientizarea faptului că în perioada în care ţările din Europa Centrală şi de Est se aflau sub regimul comunist. În cel mai recent sondaj Eurobarometru (publicat în noiembrie 2002 – vezi Tabelul 2 din Anexă) 66 % din respondenţii din cele 15 state membre ale UE s-au exprimat în favoarea extinderii Uniunii Europene. Cehia (16%) şi Ungaria (12%). în timp ce 22% au fost împotrivă. pe măsură ce UE se apropie de momentul extinderii sale. O dată cu creşterea numărului de membri de la 15 la 25. în special a standardelor alimentare. 21 . urmate de Spania şi Belgia (70-75%). cum ar fi riscurile pe care le prezintă instalaţiile nucleare din viitoarele state membre ? Aceste temeri derivă parţial din necunoaşterea situaţiei reale din aceste ţări. Polonia (30%).Capitolul 2 CETĂŢENII ŞI UNIUNEA ÎN CURS DE EXTINDERE Unul dintre obiectivele acestui raport este să abordeze întrebările. pe măsură ce standarde tot mai riguroase erau progresiv introduse în Occident.

dificultatea de a influenţa şi de a înţelege deciziile luate la nivel european. majoritatea respondenţilor fiind de acord că : · “avem datoria morală să reunificăm Europa după divizarea din perioada Războiului Rece” · “este normal şi justificat din punct de vedere geografic ca noi membri să adere la UE”. a identităţii naţionale sau locale. în Germania şi Franţa. ci vor avea oarecum un statut de “categoria a doua”. în legătură cu care majoritatea cetăţenilor nu au o experienţă directă. Discuţiile privind UE în viitoarele state membre au fost influenţate de progresul negocierilor de aderare. Concurenţa Occidentului şi investiţiile străine au supus deja presiunilor întreprinderile cu capital local. în aceste ţări există punctul de vedere potrivit căruia. Viitorii membri În viitoarele state membre. a apărut uneori într-o lumină defavorabilă. unele din întrebările care se pun cu privire la efectele aderării la o organizaţie supranaţională sunt valabile şi pentru actualele state membre UE: pierderea suveranităţii naţionale. chiar după aderare. speranţele şi temerile legate de UE sunt influenţate de experienţa tranziţiei economice – în cele mai multe cazuri o experienţă dificilă. deoarece UE reprezintă încă ceva “straniu”. principalele întrebări cu privire la impactul aderării sunt de natură diferită. În domeniul economic şi social. ele nu vor fi tratate ca parteneri egali. dar şi la creştere economică. argumentele politice de ordin general în favoarea extinderii au întrunit consensul general. Alte întrebări din sondajul Eurobarometru conţin date interesante despre părerile cetăţenilor cu privire la consecinţele extinderii.Suedia şi Finlanda (50-55%). Deşi este un fapt general recunoscut în cercurile politice că actualele condiţii de aderare sunt cele mai bune care puteau fi obţinute. de exemplu la capitolele de negociere buget şi agricultură. majoritatea a fost de părere că: § extinderea va face mai dificilă luarea deciziilor într-o Uniune Europeană lărgită § extinderea va fi foarte costisitoare pentru ţara lor § mulţi cetăţeni din noile state membre se vor stabili în ţara lor § deschiderea frontierelor va face mai dificilă combaterea criminalităţii şi traficului ilegal de droguri O minoritate semnificativă de respondenţi au fost de părere că extinderea: · va determina o creştere a şomajului în ţara lor · va reduce standardul de protecţie socială. ale căror rezultate au făcut obiectul unor analize minuţioase. precum şi atunci când a fost vorba de poziţia restrictivă cu privire la libera circulaţie a lucrătorilor. în calitate de partener de negocieri. cotele de sprijin erau apropiate de media din UE (66%). Majoritatea respondenţilor (peste două-treimi) au fost de părere că extinderea: § va permite societăţilor comerciale din ţările lor să se extindă pe noi pieţe § va face mai puternică vocea UE pe scena internaţională § va reduce riscurile de război şi conflict în Europa § va facilita abordarea problemelor de mediu la nivel european Cât despre consecinţele negative. 22 . Uniunea Europeană. Astfel. Cu toate acestea. Cu toate acestea. în care reformele şi adaptările au condus la adâncirea inegalităţilor.

etc. · relaţiilor UE cu vecinii săi şi rolului său în lume. securitatea nucleară. primul referendum a avut deja loc în Malta. Eurobarometrul a înregistrat consecvent cote ridicate de sprijin pentru aderarea la UE. 23 . Întrebări adresate frecvent Deşi poziţiile faţă de extindere sunt în generale favorabile. în care vor adera alte noi ţări? Aceste întrebări sunt grupate în patru mari teme abordate în următoarele capitole ale acestui raport. · calităţii vieţii cetăţenilor europeni (securitate. cât şi în viitoarele state membre. Rămâne de văzut dacă aceste indicii vor fi confirmate de referendumurile care vor fi organizate în aceste ţări în cursul anului 2003. ritm de creştere. care analizează impactul extinderii asupra: · economiei europene (ocuparea forţei de muncă. atât în actuala UE. standarde de protecţie. în rândul opiniei publice şi în cercurile politice se pun nenumărate întrebări.). Potrivit celor mai recente rezultate disponibile (pe baza unor interviuri desfăşurate în septembrie şi octombrie 2002 – vezi Tabelul 3 din Anexă) : · 52% dintre respondenţi au spus că apartenenţa la UE este un “lucru bun” · 61% ar vota favorabil într-un referendum. etc. inclusiv reglementările care guvernează piaţa unică ? Vor adopta noile state membre moneda unică europeană în momentul aderării ? Extinderea va aduce oare cu sine o grad sporit de nesiguranţă. finanţe. · modului în care europenii acţionează împreună pentru a realiza politicile comunitare. Întrebări adresate frecvent · · · · · · · · · · Care va fi impactul extinderii asupra ocupării forţei de muncă şi salariilor ? Se vor reduce locurile de muncă ca rezultat al unei concurenţe mai susţinute în UE extinsă ? Vom asista oare la un “dumping social” ? Vor aplica corect reglementările UE noile state membre.). protecţia mediului ? Aderarea la UE va însemna o pierdere a identităţii mele sau a ţării mele? Îşi va pierde ţara mea suveranitatea în momentul aderării la UE ? Va fi ea un stat membru “de categoria a doua”? Va fi oare posibil să se ia decizii la nivel european cu 25 de membri? Cum poate Europa să vorbească cu adevărat într-un singur glas în afacerile internaţionale în condiţiile în care are atât de mulţi membri? Următoarea rundă a extinderii va fi urmată de altele.În viitoarele 10 state membre. cu un rezultat favorabil aderării la Uniunea Europeană. mai mulţi imigranţi? Vor deveni standardele de protecţie a consumatorului şi populaţiei mai puţin riguroase o dată cu aderarea noilor membri ? De ex. La data finalizării acestui raport. standardele alimentare. deseori sceptice. un risc crescut de criminalitate.

Extindea din 1995 cu includerea Austriei.Capitolul 3 ECONOMIE. şi care nu au trecut printr-un proces de tranziţie de la o 1 T. cu o populaţie totală de 75 de milioane de locuitori. cu un grup de ţări mult mai puţin bogate. din 1986. deşi menţionează impactul în cazuri particulare şi relevante. PIAŢA MUNCII ŞI FINANŢE Capitolul de faţă prezintă ceea ce s-a realizat până acum în vederea integrării economice în UE a viitoarelor ţări membre şi ce a mai rămas de făcut în continuare pentru ca extinderea să fie un succes. Canada şi Mexic. pe efectul intrării în UE a ţărilor din Europa Centrală şi de Est. o legislaţie comună. pe baza faptului că veniturile în Mexic erau şi sunt încă mult mai mici decât cele din SUA şi Canada. Cipru şi Malta sunt ţări mult mai mici. în vreme ce integrarea în UE presupune o uniune vamală. viitoarea extindere a UE înseamnă integrarea unui grup de ţări care constituite o economie mare şi bogată cu 375 de milioane de locuitori. a Danemarcei şi Irlandei. libera circulaţie şi o integrare politică şi juridică. din punctul de vedere al populaţiei. cât şi a riscurilor pe care le presupune extinderea. în anii ’90. Atât teoria cât şi experienţa trecută ne pot ghida în evaluarea consecinţelor economice posibile. În termeni strict economici. Capitolul abordează întrebările cel mai des întâlnite referitor la modul în care extinderea UE va afecta dezvoltarea economică. o monedă unică. care a dus la o creştere cu 16% a populaţiei UE: PIB-ul acestor ţări reprezenta în medie aproximativ 70% din PIB-ul UE de la acea dată (paritate bazată pe puterea de cumpărare). succesul extinderii depinzând de cât de bine se realizează această gestionare. Suediei şi Finlandei a fost proporţional mai mare din punctul de vedere al suprafeţei teritoriale. se impune gestionarea atât a oportunităţilor economice. Cu toată importanţa pe care o au politicile UE. creşterea populaţiei (20%) şi a suprafeţei (23%) rezultate din extinderea din 2004 nu sunt superioare celor din extinderile precedente. Actuala extindere este diferită de extinderile anterioare datorită diferenţelor economice: în viitoarele ţări membre PIB-ul pe cap de locuitor este în medie 40% din PIB-ul actualelor state membre (paritate bazată pe puterea de cumpărare). Măsura în care ţările. În termeni relativi. piaţa muncii şi finanţele UE.1 Insă NAFTA este doar o zonă a liberului schimb. condiţiile economice variază considerabil: acest capitol nu îşi propune însă să examineze fiecare ţară în parte. firmele şi oamenii vor câştiga sau vor pierde în urma extinderii va depinde de propriilor lor decizii şi nu de extinderea ca atare a UE. independent de eforturile lor de a intra în UE. succesul economic al ţărilor membre a stat şi va sta în continuare în propriile lor mâini. Extinderea din 1973 cu includerea Marii Britanii. O altă diferenţă între actuala extindere şi extinderile precedente este aceea că majoritatea noilor membri se află în etapa de tranziţie de la tipul de economie planificată la sistemul economiei de piaţă şi au trecut prin reforme economice dificile. În actualele şi viitoarele state membre ale UE. Capitolul de faţă se concentrează. cu un produs intern brut de 10 şi respectiv 4 miliarde de euro. Actuala extindere se aseamănă cel mai mult cu extinderea prin integrarea Spaniei şi Portugaliei. în mod necesar. 24 . Atât pentru statele membre cât şi pentru cele ce vor dobândi acest statut. Unii comentatori au comparat viitoarea extindere cu crearea Zonei Nord-americane a Liberului Schimb (NAFTA) între Statele Unite ale Americii. 2002. a fost proporţional mai mare. Boeri et al.

pe termen lung. extinderea UE va avea un impact economic mai important asupra acelor ţări care au graniţă comună cu viitoarele state membre. Analizarea viitoarei creşteri economice depinde în mare măsură de comerţ. 2001 25 . economiştii sunt cu toţii de acord că este posibil ca. având în vedere posibilităţile “de a ajunge din urmă” asociate cu veniturile mai mici pe cap de locuitor. urmând ca avantajele să apară doar pe termen mediu şi lung. inclusiv servicii financiare.economie centralizată. În rândul actualelor state membre. Germaniei revenindu-i în jur de o treime. Efectele economice Extinderea UE la 25 de state membre (EU-25) va aduce încă 75 milioane de consumatori pe piaţă unică europeană. Pentru noile state membre. iar comerţul cu servicii. deşi comerţul cu produse agro-alimentare a crescut substanţial în perioada de pre-aderare. O recentă sinteză întocmită pe baza literaturii de specialitate ajunge la concluzia că: “simulările care au ca punct de plecare relaţiile 2 Grabbe. doar un impact imediat redus asupra comerţului de mărfuri cu noile state membre. Nici comerţul agricol nu este complet liberalizat. ca efect al creşterii investiţiilor şi al specializării continue a producţiei. conducând astfel la o mai mare creştere economică. rămân domenii în care comerţul încă nu s-a liberalizat complet. în general. câştigurile să fie proporţional mult mai mari. În plus. H.000 de locuri de muncă (în ipoteza unui raport constant volum muncă – volum producţie). Acest lucru ar trebui să ducă la intensificarea schimbului de mărfuri şi servicii. Cu toate acestea. apartenenţa la UE înseamnă trecerea la uniunea vamală de la zona de liber schimb preexistentă. cât şi în viitoarele ţări membre. spre noile state membre) şi a faptului că economiile lor sunt mult mai mici.2% a PIB-ului în aceste ţări. însemnând o creştere cu 0. ca o reflectare a faptului ca 70% din exporturile acestor ţări merg către actuala UE (doar 4% din exporturile UE merg. este limitat. aceste două ţări nu afectează mult analiza economică de ansamblu. atât în actualele. în speţă Germania şi Austria. Comentatorii remarcă faptul că este posibil ca extinderea să conducă la o creştere a volumului schimburilor comerciale între noile state membre. în cazul lor. limitate. la economii de scală. mai ales între cele din Europa Centrală şi de Est. cum ar fi sectorul automobilelor. noile state membre se pot aştepta la rate ale creşterii relativ mari. Comerţul Integrarea economică extensivă între actualele şi viitoarele stat membre a fost înfăptuită deja ca parte a procesului de pre-aderare (vezi Tabelul 4 din Anexa care ilustrează creşterea rapidă a comerţului din ultimii ani). investiţii şi imigraţie. trei factori pe care îi vom analiza în continuare. Deoarece schimbul de mărfuri cu UE s-a liberalizat în mare măsură în cursul anilor 90. În acest sens. Estimările asupra impactului extinderii asupra actualei UE sunt. în prezent. care ar putea duce la crearea a aproximativ 300. O astfel de estimare este aceea potrivit căreia actualele state membre ale UE vor câştiga probabil în total aproximativ 10 miliarde euro.2 Acest câştig economic se va distribui probabil inegal între actualele state membre. dată fiind dimensiunea economică mult mai mare a acesteia. extinderea seamănă cu procesul de realizare a pieţei unice. Dată fiind dimensiunea lor modestă. la creşterea concurenţei şi a investiţiilor. prin care a trecut UE în anii 90. pe termen scurt. Aceasta va avea.

2% din populaţia acesteia. J. Majoritatea cetăţenilor din viitoarele state membre pot deja circula liber (fără viză) pe teritoriul UE. După extinderile precedente. reprezentând 0. exporturile acestor ţări. Peste 850. iar creşterea ISD depinde de politicile de ajustare sănătoase şi de o bună guvernare la nivel naţional. atât de către noile state membre.3 Investiţiile Deoarece există deja schimburi comerciale libere substanţiale. investiţiile sunt cheia creşterii economice viitoare în noile state membre. ţările candidate. efectul “deblocării” accesului la piaţă. care va dura câteva decenii. convergenţa economică a noilor state membre cu actualele state membre va fi un proces îndelungat . se argumentează că integrarea efectivă în UE va duce la o creştere semnificativă a fluxului investiţional. Ratele creşterii economice înregistrate recent de viitoarele state membre (vezi Tabelul 5 din Anexă) sunt mai mari decât cele din actualele state membre ale UE. Migraţia şi piaţa muncii Deoarece migraţia lucrătorilor duce la câştiguri economice în ţările gazdă. Costurile şi beneficiile nu vor apărea. în continuare. 2002 26 . ca grup. Migraţia (cel mai adesea. Pe de altă parte. Însă.un cerc virtuos între creştere şi investiţie – va duce probabil. 3 Pelkmans. Investiţiile Străine Directe (ISD) au fost deja încurajate în viitoarele state membre în perspectiva aderării la UE.comerciale demonstrează că.5 % şi 8% sau chiar 10% din PIB. Este dificil de estimat însă gradul în care acestea vor creşte în viitor. ea ar putea fi unul din avantajele majore ale extinderii UE. ceea ce sugerează că ne putem aştepta la o creştere a investiţiilor. care au limitat. Chiar şi în cele mai optimiste scenarii. în aceeaşi perioadă. dar acest lucru nu s-a întâmplat în toate cazurile. neapărat. pe termen scurt şi mediu”. costurile asociate creşterii concurenţei şi alinierii vor apărea probabil mai devreme. de regulă.000 sunt rezidenţi UE. beneficiile pot fi foarte mari. Astfel. În cazul aderării la UE. dacă se aplică politici adecvate. în primii ani după integrare. Creşterea siguranţei legislative pe care o impune calitatea de membru UE şi eliminarea “clauzelor protecţioniste” din actualele acorduri dintre ţările candidate şi UE. presupunând că situaţia locală este încurajatoare în acest sens. Se poate observa că NAFTA a avut ca efect creşterea considerabilă a investiţiilor în producţie. în Mexic. pe termen lung. se pare. de eliminarea facilităţilor fiscale speciale şi de încheierea procesului de privatizare. la o creştere economică rapidă în noile stat membre. Totuşi. vor constitui tot atâţia factori favorizaţi. a muncitorilor sezonieri) se concentrează mai mult către ţările şi regiunile vecine. experienţa extinderilor anterioare arată că acest dinamism nu se declanşează automat. s-au înregistrat salturi considerabile în fluxul investiţiilor străine. este posibil ca efectul dinamic . câştigă undeva între 1. douătreimi din cei care migrează se stabilesc în Germania şi aproximativ 14% în Austria. ci va depinde de adoptarea unor politici sănătoase. Comentatorii din cercurile de afaceri consideră că multe companii au pregătite noi proiecte de investiţii în aşteptarea finalizării extinderii UE. reglementările comune şi orientarea economică ar trebui să aibă un efect şi mai puternic. cât şi de către UE în ansamblul său. mai ales în Portugalia şi Spania. iar mobilitatea forţei de muncă s-ar putea să rămână limitată timp de câţiva ani după extindere. nu se întrevede o creştere a ISD după extindere. ţinând cont de nivelul ISD deja mare. favorabile creşterii economice. după aderare. Unii comentatori sugerează că.

2000. migraţia dinspre aceste ţări a fost nesemnificativă. Brücker. modeste. dreptul de a locui şi munci acolo. După aderare. În perioada respectivă. Cum anume se va aplica acest principiu noilor state membre? Există diverse aspecte ale acestei întrebări: dreptul de a călători în alte state membre. Libera circulaţie a persoanelor Una din libertăţile pe care Uniunea Europeană le conferă este libera circulaţie a persoanelor: cetăţenii europeni au dreptul să trăiască şi să muncească în oricare stat membru al Uniunii. Aceste temeri însă nu se vor adeveri probabil în realitate.000 (0. în general. Insă. şi nu să aştepte încheierea perioadei de tranziţie. Deoarece ţările gazdă obţin avantaje economice de pe urma imigraţiei. Migraţia netă dinspre Spania şi Portugalia. care a coincis cu recesiunea de la începutul anilor 90. Trei din actualele state membre şi-au arătat intenţia de a nu restricţiona intrarea lucrătorilor din noile state membre. ci doar după ce vor fi îndeplinit într-o măsură satisfăcătoare standardele privind siguranţa frontierelor. pe o perioadă de maximum şapte ani. aceste trei ţări vor beneficia de pe urma acestei decizii. este cel al liberei circulaţii a persoanelor în spaţiul “Schengen”. Cifrele calculate de specialişti privind evoluţia migraţiei sunt. Celelalte state membre ar trebui de asemenea să decidă cât mai repede posibil. şi apartenenţa la spaţiul “Schengen”. după extindere. Consorţiul Integrării Europene estimează că numărul celor care vor migra spre teritoriul actual al UE. care s-au menţinut pe o perioadă de tranziţie de şapte ani. cauzată de diferenţa mare de venituri. este cazul Marii Britanii şi al Irlandei. Ţările din acest spaţiu au convenit să elimine controalele la frontierele dintre ele. Un cetăţean al unui stat membru are libertatea de a trăi şi de a munci oriunde în altă parte în UE. până la maximum 1. după introducerea liberei circulaţii a forţei de muncă . având în vedere că aceasta acoperă necesarul de forţă de muncă calificată şi necalificată. chiar dacă statul respectiv nu face parte din spaţiul “Schengen”. măsură compensată prin schimbul de informaţii şi întărirea graniţelor externe. după aderarea lor la UE. 27 . Chiar şi după eliminarea restricţiilor. dacă permit libera circulaţie a forţei de muncă din Europa Centrală şi de Est.1% din actuala populaţie a UE).fără a lua în calcul perioada de tranziţie de şapte ani . după extindere. Un aranjament provizoriu similar a fost agreat şi pentru extinderea viitoare: astfel. T. Un alt aspect. Noile state membre nu vor devei imediat membri cu drepturi depline ai spaţiului “Schengen”. separat de dreptul de a munci.1% din populaţie. and H. a fost aproape zero în a doua jumătate a anilor 80. cetăţenii noilor state membre vor avea dreptul de a călători şi de a se stabili în oricare din actualele state membre. actualele state membre vor avea dreptul să restricţioneze afluxul de forţă de muncă dinspre Europa Centrală şi de Est timp de şapte ani.4 4 Boeri.Există o preocupare generală la nivelul UE privind o eventuală migrare masivă a lucrătorilor din noile state membre. actualele state membre au dreptul să restricţioneze dreptul persoanelor din ţările din Europa Centrală şi de Est de a presta o muncă plătită. cu o uşoară creştere în următorii 30 de ani.este de 335. Experienţa aderărilor anterioare a ţărilor cu venituri mici este edificatoare. au existat restricţii asupra migrării populaţiei.

Ţările şi regiunile din UE aflate în imediata vecinătate a noilor state membre vor fi. aşadar. În cazul NAFTA. Regiunile de la graniţă vor înregistra de asemenea o creştere considerabilă a imigrării pe termen scurt (chiar de tip navetă). Rata natalităţii este scăzută. efectul lor nu trebuie exagerat. Actualele şi viitoarele state membre trebuie să se asigure că politicilor lor privitoare la piaţa muncii sunt de natură să permită muncitorilor cu nivel redus de calificare să lucreze şi că politicile lor de angajare contribuie la aplicarea unei politici socio-economice eficiente şi. Un raport recent al Centrului de Cercetări în domeniul Politicilor Economice sugerează că migraţia net cumulativă sau migraţia pe termen lung dinspre noile state membre (înregistrată în primii 15-20 de ani de la introducerea liberei circulaţii a forţei de muncă) va ajunge să reprezinte 2-3% din populaţie în Germania5. Aceste cifre estimative trebuie să fie plasate în contextul societăţii europene aflată într-un proces de îmbătrânire. într-o lume în care concurenţa devine din ce în ce mai acerbă (şi nu doar sau în primul rând ca urmare a extinderii UE). trebuie remarcat faptul că. În fine. T. et al. migraţia dinspre noile state membre va fi probabil limitată. întrucât aceştia tind să lucreze în aceleaşi sectoare ca şi alţi lucrători străini. speranţa de viaţă a crescut. Care vor fi efectele probabile asupra pieţelor muncii din actualele state membre? Acestea depind. Pentru actualele state membre ale UE. perspectivele optimiste îi vor determina pe lucrătorii din aceste ţări să rămână la ei acasă. până la un punct. la succesul extinderii. Dacă integrarea economică a noilor state membre are un efect similar. dacă politica economică va încuraja creşterea ratei angajărilor şi dezvoltarea economică în noile state membre. însă adeseori calificarea lor se pierde prin migrare. vor exercita o presiune inechitabilă asupra standardelor de viaţă ale actualelor state membre. 5 Boeri. folosindu-se de muncitorii existenţi acolo. firmele americane au profitat de diferenţele economice pentru a-şi muta producţia bazată pe investiţii mari de resurse umane. ca rezultat al schimbărilor din zonele industriale. iar raporturile de dependenţă (raportul dintre populaţia în vârstă şi populaţia activă) vor creşte în anii următori. După extinderea UE. probabil. Per total. astfel că o parte din lucrătorii care vor migra vor avea calificare înaltă. faptul că actualele state membre vor fi nevoite să adopte politici care să încurajeze creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă. temerile mai dramatice sunt exagerate. cu nivel redus de calificare. în căutare de lucru. Aceste temeri reflectă. cum ar fi în construcţii. mai afectate decât celelalte. o creştere a aprovizionării cu mână de lucru necalificată – inclusiv a muncii „la negru” – ar putea avea un impact asupra salariilor şi ocupării forţei de muncă necalificate din actualele state membre. Există de asemenea preocupări legate de ceea ce se cheamă “dumping social”: noile state membre. 2002. mai ales în regiunile din vecinătatea noilor state membre. Aceştia au un nivel de pregătire relativ ridicat. Efecte vor exista probabil şi asupra cererii de muncă necalificată. cu salarii mici şi standarde sociale mai scăzute. în Mexic. unele activităţi industriale care necesită multă forţă de muncă s-ar putea deplasa către ţările şi regiunile învecinate cu noile state membre. Deşi aceşti factori vor exercita presiuni asupra muncitorilor cu nivel redus de calificare – o categorie vulnerabilă a societăţii – în actualele state membre. o creştere a migraţiei poate compensa – dar numai parţial – creşterea dependenţei cauzată de îmbătrânirea populaţiei. în parte. Unele din viitoarele state membre sunt în curs de retehnologizare a producţiei. 28 . salubrizare şi manufactură. Oricum. implicit. de combinaţia de lucrători care migrează şi de sectoarele pieţei muncii în care activează aceştia. în care nu are loc înlocuirea generaţiilor. Lucrătorii calificaţi care migrează dinspre viitoarele state membre acoperă deja lipsa de forţă de muncă în sectorul serviciilor şi al meseriilor. cu consecinţe asupra cererii de forţă de muncă.

ţările candidate trebuie să demonstreze că “sunt capabile să îşi asume obligaţiile de membru. calendarul în care trebuie să se încadreze noile state membre pentru adoptarea monedei euro un este deloc clar. Adoptarea monedei euro va duce la creşterea integrării comerciale a noilor state membre cu economiile din zona euro. Uniunea economică şi monetară Noile state membre sunt hotărâte să adopte moneda euro. Cu toate acestea însă. atât la nivelul UE cât şi la nivel naţional. Economiile în tranziţie înregistrează şi creşteri a ratelor de schimb reale. Pe măsură ce nivelul salariilor în noile state membre creşte. şi aceşti factori pot să vină în conflict cu cerinţele de stabilizare a ratei de schimb şi de scădere a inflaţiei. noile state membre vor trebui să cântărească atent diversele abordări posibile. sau aprecieri ale ratei de schimb nominale (sau ambele). şi nevoia de investiţii din bugetul public a economiilor aflate în tranziţie. · o etapă intermediară. Este greu de anticipat cât de rapid vor creşte salariile în noile state membre. Această cheltuială publică include sumele necesare punerii în practică a acquis-ului comunitar şi co-finanţării proiectelor de infrastructură. care au în vedere reducerea inflaţiei şi limitarea deficitelor bugetare. în care noul stat membru participă pe deplin la piaţa unică şi demonstrează că progresează în sensul creării condiţiilor necesare în vederea adoptării monedei euro. · îndeplinirea criteriilor aplicabile actualelor state membre pentru adoptarea monedei unice: deficit bugetar mai mic de 3% din PIB. în drumul lor spre adoptarea monedei euro. Există o divergenţă între criteriile „Maastricht”. creşterea productivităţii muncii poate constitui o compensaţie pentru angajatorii care plătesc salarii mai mari. apropiate de media la nivel UE. şi nu imediat după aderare.” Se presupune că ele vor adopta moneda euro atunci când vor fi pregătite să facă acest lucru. aceste diferenţe se atenuează (iar noile state membre vor oferi pieţe de desfacere mai mari pentru produsele din actualele state membre). Din aceste motive. ţinând cont de natura strictă a regulilor impuse în acest 29 . inclusiv aderarea la idealurile uniunii politice. trebuie să încurajeze dezvoltarea noilor state membre. economice şi monetare. ca o condiţie pentru ca aceste state să primească fonduri din bugetul UE. implicând câteva etape: · actuala etapă de pre-aderare. precum şi nevoile mai mari de investiţii în modernizarea infrastructurii şi a serviciilor publice.Procesul de aderare la UE include şi adoptarea unui dialog social şi a unor măsuri de reglementare socială. procent al datoriei mai mic de 60% din PIB. în care ţara candidată trebuie să demonstreze că avansează ireversibil spre o economie de piaţă viabilă bazată pe competitivitate şi pe o stabilitate macroeconomică durabilă. care duc la creşterea inflaţiei. condiţia esenţială o constituie atingerea unui grad suficient de convergenţă reală şi durabilă. post-aderare. obligatorii pentru adoptarea monedei euro. Pe de altă parte. însă este clar că politicile. Noile sate membre şi moneda euro Conform criteriilor de aderare la UE. · o perioadă de minimum 2 ani de participare cu succes la mecanismul ratei de schimb. inflaţie scăzută şi rate ale dobânzii mici. Există condiţii detaliate şi clar stabilite pentru fiecare nou stat membru. la eliminarea riscurilor cauzate de ratele de schimb asupra investiţiilor şi la scăderea pe termen lung a ratelor dobânzii. dar încă nu a fost stabilit un calendar în acest sens.

ca o condiţie vitală pentru creşterea ratei de ocupare. Strategia de la Lisabona Strategia de la Lisabona este o strategie importantă şi novatoare. O analiză anuală efectuată de Comisia Europeană măsoară progresul înregistrat raportat la obiectivele stabilite. reuniţi în şedinţa Consiliului European de la Lisabona. participanţii au adoptat o gama largă de tehnici. prin creşterea până la 3% din PIB a cheltuielilor alocate cercetării şi tehnologiei şi prin adoptarea regimului unic de brevetare european. în acelaşi timp. sectorul telecomunicaţiilor. ¨ Acţionarea asupra cauzelor schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze generatoare de efect de seră.sens. actualii membri ai zonei euro vor trebui să respecte propriile reguli. cum ar fi stabilirea de jaloane şi evaluarea reciprocă a activităţii din statele membre. sau angajat să creeze “până în anul 2010. al energiei şi serviciilor financiare. la măsuri novatoare. ¨ Creşterea concurenţei în sectorul transporturilor feroviare şi aeriene. În acest scop. Această agendă ambiţioasă şi cuprinzătoare impune eforturi susţinute timp de mai mulţi ani. ¨ Rezolvarea problemelor cu care se confruntă micii întreprinzători şi cei care pornesc o afacere. ¨ Promovarea pieţelor competitive şi reducerea subvenţiilor în industrie. şefii statelor membre UE. a coeziunii sociale şi asigurarea compatibilităţii politicilor economice cu cele de mediu. În declaraţiile sale recente. inclusiv limitele impuse de Pactul de Dezvoltare şi Stabilitate în ce priveşte deficitele bugetare excesive. ¨ Modernizarea protecţiei sociale inclusiv prin reducerea numărului de persoane supuse riscului de excludere socială. Strategia de la Lisabona În martie 2000. restructurarea pieţelor muncii şi întărirea. pentru a putea păstra avantajele stabilităţii macroeconomice din UE pe care moneda unică le-a generat deja. nesatisfăcătoare. Comisia a criticat statele membre pentru “ritmul lent al reformelor” şi pentru faptul că ele “nu sunt suficient de ferme 30 . ca de exemplu. cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume”. Acest proces de reformă economică are ca scop intensificarea concurenţei din UE. Progresele au fost. inclusiv a femeilor şi a lucrătorilor mai în vârstă ¨ Perfecţionarea profesională a lucrătorilor şi formarea deprinderii de învăţare continuă pe toată durata vieţii. ¨ Încurajarea cercetării. generatoare de distorsiuni. de la legislaţia europeană obişnuită. ¨ Facilitarea accesului la noi tehnologii. ¨ Creşterea la 70% a ratei de participare a forţei de muncă în general. menită să asigure competitivitatea UE şi să intensifice rata de creştere economică. inclusiv la telefonia mobilă şi internet. ¨ Revizuirea generală a sistemului de pensii pentru a asigura posibilitatea de susţinere pe termen lung a finanţelor publice. până în prezent. Aceste obiective includ: ¨ Finalizarea procesului de creare a pieţei unice în sectoare cheie. În acelaşi timp.

în condiţiile în care vor trebui să-şi reducă deficitele bugetare. cum ar fi liberalizarea sectorului energetic6. de exemplu. costul extinderii va depinde integral de ce anume va decide UE în viitor. această cheltuială bugetară este totuşi modestă pentru UE.din punct de vedere al PIB-ului – este mult mai mică decât resursele alocate de Germania reunificării sale în anii 90. UE a investit în ţările candidate. care au realizat reforme economice dificile în tranziţia lor spre economia de piaţă. aceste decizii se referă în special la 6 Murray.8 miliarde euro. Pentru noii membri. care trec printr-un proces complicat până la plata efectivă. pentru a fi eligibile să primească alocaţii de la bugetul UE. de exemplu. comparativ cu unele din cele actuale. Însă aceste dificultăţi sunt tot atâtea motive de a persevera. se vor plăti după 2006). până în 2006. ele vor spera să se califice pentru a deveni membre ale zonei euro. şi dacă se restructurează. Alţi comentatori consideră că UE a făcut progrese în câteva domenii prevăzute în agenda de reformă. ameliorării administraţiei publice şi a securităţii la frontiere (vezi Tabelul 7 din Anexă). în 2002. precum şi fondurile destinate creşterii siguranţei nucleare. şi – pentru că este posibil ca aceştia să nu fie capabili să folosească integral banii alocaţi . Aceasta presupune participarea imediată şi deplină la ea a tuturor viitoarelor state membre. calculate ca numerar efectiv plătit.cheltuielile bugetare nete alocate extinderii. vor fi probabil de aproximativ 10 miliarde euro (unele din fondurile alocate lor. Fără îndoială. actualele state membre au multe de învăţat de la noile state membre. Costurile bugetare Începând cu anii 90. Deşi semnificativă pentru noile state membre. din punctul de vedere al realizării creşterii economice şi al sprijinirii stabilităţii politice. A. Conform acordului realizat de la Copenhaga. cum ar fi fondurile structurale şi de coeziune. cheltuielile bugetare în acest sens ridicându-se la peste 3 miliarde euro pe an. În acelaşi timp. fără să se aştepte finalizarea oficială a procesului de extindere. Noii membri vor plăti contribuţii de aproximativ 15 miliarde euro la bugetul UE. Impactul extinderii asupra bugetului UE în perioada de după anul 2007 depinde de cum anume se restructurează bugetul. Experienţa acestora în domeniul reformei sistemului pensiilor. 31 .în atingerea obiectivelor stabilite la Lisabona”. vor fi de maximum 40. care a depăşit 10 miliarde de euro. În fapt. În domenii ca. ilustrând costurile bugetare ale UE cu procesul de extindere). până la sfârşitul anului 2006. iar . sumă în care sunt incluse subvenţiile agricole. ar trebui exploatată de strategia de la Lisabona. După aderare. punerea în practică a politicilor UE în domenii cum ar fi protecţia mediului şi transporturi vor necesita cheltuieli semnificative pentru mai mulţi ani. ea este mai mică decât costul campaniei de război şi reconstrucţie din Kosovo. începând din 2000 (vezi Tabelul 6 din Anexa. costurile. alinierea la economia electronică (e-economy). câteva din viitoarele state membre se plasează pe o poziţie superioară. Viitoarele stat membre vor trebui să răspundă numeroaselor provocări pe care le presupune îndeplinirea unora din aceste obiective. De exemplu. nu de a întârzia. 2003. până în anul 2010. pentru a le ajuta să se pregătească în vederea aderării. În ce priveşte cheltuielile. investiţiile în infrastructură şi ajutoarele regionale. cum ar fi acela al creşterii la 70% a ratei medii de ocupare şi la 3% din PIB a cheltuielilor în domeniul cercetării şi tehnologiei. cheltuielile nete ale UE pentru noile state membre vor fi modeste. Strategia de la Lisabona trebuie tratată cu prioritate. Aceste state vor trebui să găsească bani să co-finanţeze proiectele de infrastructură. pentru a respecta termenul stabilit de aceasta pentru transformarea UE în cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere.

în propriile lor regiuni. aceasta înseamnă o rată a creşterii globale mai mare pentru UE-25. costurile extinderii s-ar ridica de la 0. a cheltuielilor din fondurile structurale pe măsură ce acestea devin relativ mai bogate în cadrul unei Uniuni extinse. costul extinderii este influenţat în mare măsură dacă actualele state membre primesc sau nu “compensaţii” pentru reducerea. şi se impune un sistem mai echitabil. în condiţiile aplicării stricte a regulilor referitoare la ajutoarele structurale destinate actualilor membri. Concluzie În vederea extinderii. pentru a identifica acele domenii în care cheltuielile respective pot contribui cel mai eficient la creşterea economică din noile state membre şi mai ales la integrarea regională a Europei Centrale şi de Est prin dezvoltarea infrastructurii transfrontaliere. va împiedica Europa Centrală să se dezvolte şi să ajungă din urmă actualele state membre. spre aspectele mai largi ale dezvoltării economice în zonele rurale. Terenul trebuie pregătit deja pentru deciziile importante care urmează a fi luate în 2006 cu privire la cadrul bugetar viitor: · Extinderea dă posibilitatea reconsiderării componenţei asistenţei structurale. Extinderea asigură însă o ocazie de a continua deplasarea accentului care se pune la ora actuală pe sprijinirea agriculturii. Sunt posibile şi reforme în distribuirea poverii financiare. 2002. o reducere a fondurilor directe destinate sprijinirii agriculturii la 85% din nivelul actual până în anul 2013. acest lucru va reduce diferenţele sociale şi economice şi va stimula creştere economică în vechile state membre. J. Se impune reanalizarea modului în care se cheltuiesc fondurile structurale. pentru noile state membre. care schiţează diverse scenarii bugetare posibile8. şi în ipoteza că actualele state membre primesc în continuare aceeaşi cantitate de fonduri structurale ca şi în 2006.03% din PIB-ul Uniunii extinse în 2004 la 0. Un raport recent concluzionează că menţinerea actualei politici agricole. Într-un scenariu în care politica agricolă comună rămâne absolut neschimbată. dacă este posibil. Pe termen lung. ca urmare a dinamismului noilor state membre.7 Potrivit unui studiu privitor la evoluţia bugetului UE după extindere. la fel ca şi regulile actuale privitoare la fondurile structurale. politicile europene şi naţionale trebuie să acorde prioritate creşterii economice şi convergenţei reale între actualele şi viitoarele state membre.18%. costurile extinderii ar fi de numai 0. Acordurile EU referitoare la venituri au devenit din ce în ce mai complicate. deoarece va încuraja activităţile agricole neproductive în defavoarea reorientării spre sectoare economice mai productive. pentru o mai bună relaţionare între finanţare şi promotorii creşterii economice. Reformarea acestor politici ar putea avea un efect considerabil asupra întregului buget al UE. şi chiar mai mare.23% din PIB în 2013. B. Experienţa a demonstrat că subvenţiile nu ajută dacă sunt folosite pentru a amâna şi nu pentru a ajuta restructurarea.11%. ar duce la o diminuare a costurilor extinderii la numai 0. în care se impune o politică activă din partea UE. Karlsson. precum şi asupra costurilor extinderii. cu venituri generoase plătite chiar şi după scoaterea din producţie . 7 8 Pelkmans. 2002. Zonele rurale din UE sunt o componentă importantă dar vulnerabilă a societăţii. mai transparent şi mai stabil. 32 . Conform altor scenarii.politica agricolă comună şi la fondurile structurale destinate dezvoltării economice a zonelor şi sectoarelor mai sărace.

Strategia de la Lisabona trebuie readusă la starea iniţială de avânt politic. cât mai repede posibil. decât o legislaţie destinată protejării forţei de muncă ocupate. Mobilitatea forţei de muncă va fi factorul cheie în procesul de adaptare care va urma după extindere. mai ales în statele membre şi în regiunile învecinate cu noile state membre. prin comerţul cu produse agricole. ceea ce înseamnă deschiderea de noi posibilităţi şi pentru ţările în curs de dezvoltare. ca urmare a liberei circulaţii a persoanelor pe teritoriul pieţei comune. într-un cadru european comun. Aceasta politica trebuie să fie animată de grija faţă de oameni şi de comunităţile acestora. Scopul acestuia trebuie să fie mai degrabă acela de a înlesni reorientarea profesională şi mai puţin cel de a protejarea locurile de muncă existente. şi mai puţin să controleze. Asigurările temporare de şomaj şi sprijinirea celor care caută de lucru vor facilita mult mai eficient schimbarea. impusă de piaţă. Trebuie încă de pe acum pregătite măsuri de protejare a celor afectaţi de extindere. Viitoarele state membre trebuie să se implice chiar de acum în acest demers. se anticipează un aflux limitat de lucrători dinspre noile state membre. Actualele şi viitoarele state membre au nevoie de politici de ocupare a forţei de muncă. Politica agricolă comună trebuie să continue să se orienteze înspre transferarea asistenţei dinspre segmentul preţurilor şi cantităţilor spre o politică a calităţii şi de dezvoltare rurală dinamică. cum ar fi cheltuielile destinate cercetării şi dezvoltării tehnologice. UE are nevoie de un model economic şi social.· · Trebuie avute în vedere şi alte tipuri de cheltuieli orientate pe dezvoltare economică. menită să sprijine. Migraţia forţei de muncă. şi va constitui încă un impuls în sensul realizării unor asemenea reforme. în afara fondurilor structurale. migraţia forţei de muncă dinspre sectorul agricol din noile state membre. care combină elementele cele mai valoroase preluate de la actualele şi viitoarele stat membre. Chiar şi după ridicarea restricţiilor. este unul din factorii care generează creşterea economică. Extinderea va forţa o redistribuire a forţei de muncă între industrii şi ţări. iar reformele prevăzute de aceasta trebuie urmate de urgenţă pentru a încuraja creşterea economică într-o Uniune extinsă. 33 . Actualele state membre trebuie să-şi deschidă pieţele şi să primească forţa de muncă din noile state membre. care să contribuie la eficientizarea politicii socio-economice şi implicit la succesul extinderii.

Cooperarea în domeniul combaterii terorismului s-a intensificat. Această zonă a libertăţii. un obiectiv dezvoltat pe larg la reuniunea Consiliului European de la Tampere. şi viitoarele state membre au aderat în totalitate la planul de acţiune al UE destinat combaterii acestui fenomen. şi a Eurojust. de frontieră şi justiţie pe tot continentul european. Aceasta este. în domeniul securităţii interne.Capitolul 4 CALITATEA VIEŢII Cetăţenii UE sunt preocupaţi de calitatea vieţii după extinderea UE. le va agrava şi cum anume trebuie abordate acestea. terorismul şi imigraţia ilegală ocupă un loc important în preocupările cetăţenilor europeni. Această cooperare a dus. dreptăţii şi securităţii. dimpotrivă. rasism şi xenofobie. precum şi al gestionării comune a graniţei externe a UE. De exemplu. al cărui scop este de a întări cooperarea între organele de poliţie şi cele vamale. Secţiunea de faţă analizează provocările cu care Uniunea se confruntă în ceea ce priveşte securitatea internă şi modalităţile de abordare a acestora. printre altele la înfiinţarea Europol. incluzând cooperarea judiciară în materie civilă. mai ales a crimei organizate transfrontaliere – fenomene pe care autorităţile naţionale nu le pot rezolva singure. astfel încât să nu mai existe “paradise sigure” pentru astfel de activităţi criminale. dreptăţii şi securităţii depăşeşte cu mult problemele stricte de securitate. de altfel. în beneficiul tuturor cetăţenilor săi. 34 . statele membre ale UE trebuie să se străduiască mai mult pentru a răspunde aşteptărilor cetăţenilor. al siguranţei nucleare şi al standardelor alimentare. instituţie care facilitează cooperarea între procurorii de pe întreg . Însă asigurarea securităţii interne a cetăţenilor trebuie combinată cu protejarea drepturilor şi libertăţilor individuale – acesta este şi motivul pentru care Uniunea a stabilit.teritoriul Europei. Dar aceste libertăţi pot crea şi condiţii pentru creşterea criminalităţii. necesitatea creării unei zone a libertăţii. prin Tratatul de la Amsterdam. prin schimbul reciproc de date şi analizarea informaţiilor şi datelor secrete şi prin coordonarea anchetelor comune. care sunt problemele pe care extinderea le va soluţiona sau. infracţiuni cibernetice. al mediului. deoarece ea va intensifica cooperarea între forţele de ordine. UE încurajează libera circulaţie a mărfurilor. Au răspuns negocierile de pre-aderare acestor întrebări? Ar fi mai bine ca noii membri să fie în interiorul şi nu în afara UE? Securitatea internă Criminalitatea. Lărgirea UE va oferi avantaje şi în acest domeniu. UE a adoptat politici în domeniul cooperării judiciare şi poliţieneşti internaţionale. Acordul privind mandatul de arestare european va simplifica procedurile de extrădare pe teritoriul UE. capitalului şi persoanelor pe întreg teritoriul Uniunii. sunt analizate posibilele efecte pe care extinderea Uniunii le va avea asupra securităţii interne – respectiv. Extinderea poate avea consecinţe deosebit de pozitive asupra securităţii interne. după evenimentele din 11 septembrie 2001. şi una din provocările la care UE încercă să răspundă prin întărirea cooperării pe probleme de securitate internă. fără legătură cu extinderea UE. acte de terorism. In domeniul securităţii. serviciilor. din 1999. În prezent se adoptă reguli comune privind definirea infracţiunilor şi stabilirea pedepselor minime pentru delicte cum ar fi traficul de fiinţe umane şi de droguri. Ei se întreabă cum anume va afecta extinderea viaţa lor de zi cu zi. ea va înlesni cetăţenilor dreptul la recurs în instanţele civile din alte ţări în speţe legate de protejarea vieţii private sau a intereselor lor comerciale. În continuare.

şi un regim comun de vize. iar rolul Parlamentului European şi. statele membre au adoptat o serie de măsuri la frontierele externe. Imigraţia ilegală nu constă numai din traficul de persoane. Traficul de imigranţi pus la cale de către crima organizată afectează . şi aceasta stimulează săvârşirea de delicte minore. În plus. crima organizată se adaptează şi ea cerinţelor acestei “pieţe”. cu excepţia Marii Britanii şi a Irlandei. cum ar fi cele referitoare la azil. pentru a menţine Zona Nordică a Liberului Schimb. justiţie şi securitate este un obiectiv al UE de dată relativ recentă. economice şi sociale ale unei ţări îi încurajează pe cetăţenii acesteia să caute oportunităţi mai bune în altă parte. Problemele de justiţie şi de securitate sunt chestiuni delicate din punct de vedere politic. al Curţii Europene de Justiţie este limitat. O mare parte din imigraţia ilegală în Europa nu are legătură cu vecinii UE. cuplată cu regula unanimităţii. Nu există soluţii simple pentru rezolvarea acestor probleme. fac parte din Senghen.9 pentru a facilita deplasarea cetăţenilor. fac ca aceştia din urmă să acumuleze profituri mari din activitatea criminală. astfel că există încă o diferenţă considerabilă între deziderat şi realitate. inclusiv reguli comune privitoare la trecerea. Mulţi imigranţi nu au un statut legal. Când condiţiile politice. Însă lipsa voinţei politice. deşi este dificil de calculat numărul imigranţilor care recurg la traficanţi. Astfel. prin urmare. Islanda şi Norvegia. atât societăţile din ţările de tranzit. adeseori ca plată pentru serviciile de contrabandă de care au beneficiat. imigranţii sunt frecvent exploataţi de traficanţi şi obligaţi să cerşească sau să se prostitueze. Ce va schimba extinderea? Procesul extinderii a îmbunătăţit capacitatea viitoarelor state membre de a-şi îndeplini rolul ce le revine în politicile de securitate ale Uniunii.Imigraţia ilegală Una din temerile cetăţenilor este aceea legată de imigraţia ilegală. respectiv. cât şi pe cele din ţările de destinaţie. traficul de imigranţi – mulţi dintre aceştia provenind din alte ţări decât din statele candidate la aderare dar ajunşi în UE trecând prin acestea – practicat de către organizaţiile criminale constituie un aspect grav al imigraţiei ilegale. au întârziat progresul în domenii ca acordarea dreptului de azil şi cooperarea judiciară. controlul şi supravegherea la frontieră. din punct de vedere infracţional. pentru că ele au implicaţii care ţin de drept. Comisia caută să analizeze condiţiile din ţările din care provin imigranţii ilegali. astfel că guvernele naţionale doresc să aibă un cuvânt greu de spus în elaborarea politicii din domeniu. pentru a reduce factorii care ar putea încuraja creşterea numărului de potenţiali imigranţi care doresc să ajungă pe teritoriul UE şi pentru a include gestionarea problemelor legate de imigraţie în politica externă a UE. de politică socială şi de drepturile omului. 35 . ci şi din folosirea abuzivă a vizelor (şederea după expirarea termenului de valabilitate a vizei. Sistemul Schengen presupune eliminarea controalelor la frontierele interne dintre statele membre UE. impun aprobarea unanimă a Consiliului. precum şi căsătoriile de formă sau folosirea abuzivă a statutului de student. Pentru a contrabalansa eliminarea acestor controale. Problema controlului eficient la frontieră a fost 9 Statele ne-membre ale UE. munca fără permis). Statutul de imigrant ilegal împiedică însă accesul acestor persoane la sistemul bancar sau la asistenţa juridică corespunzătoare. Sumele mari plătite de imigranţi pentru serviciile traficanţilor. ci provine din ţări care suferă de pe urma războiului sau a conflictelor interne. deşi nu au legătură cu activitatea infracţională. graniţele externe şi cooperarea poliţienească şi judiciară. gestionarea imigraţiei. Multe chestiuni. precum şi cooperarea în lupta contra criminalităţii şi imigraţiei ilegale. Întărirea securităţii la frontierele externe este una din căile prin care UE combate imigraţia ilegală şi asigură protecţia împotriva altor forme de infracţionalitate. Zona de libertate.

Acesta este desigur un domeniu în care există probleme şi în actualele state membre. înainte de a putea deveni membre depline a spaţiului Schengen. Rezultatele Convenţiei privind Viitorul Europei. sub toate aspectele. nu se poate garanta încă înfăptuirea actului de justiţie într-o manieră independentă. Astfel. Acest lucru presupune acordul unanim al tuturor statelor membre. în sensul reducerii sferei de aplicabilitate a regulii unanimităţii şi al întăririi legitimităţii democratice. În al doilea rând. Asistenţa financiară substanţială destinată întăririi securităţii la frontiere va continua şi după aderare. în ceea ce priveşte crearea unei zone europene a libertăţii. Există disponibile fonduri. În dreptul penal. Există şi condiţii pentru o mai bună cooperare în domeniul securităţii cu ţările din afara viitoarelor frontiere externe. extinderea Uniunii întăreşte abilitatea acesteia de a combate activitatea criminală şi imigraţia ilegală. În ciuda reformelor considerabile şi impresionante. imediat după aderare. în cadrul acordului Schengen. care au eliminat deja controalele la graniţele interne. Deşi unele probele cum ar fi armonizarea dreptului penal şi a procedurii penale vor continua să fie subiecte delicate pentru guvernele naţionale. Atât Grecia cât şi Italia au trebuit să-şi modernizeze standardele timp de câţiva ani. în acest domeniu. Asistenţa tehnică şi proiectele de înfrăţire instituţională au fost destinate cu precădere acestui domeniu. prin programul Comisiei destinat îmbunătăţirii infrastructurii la frontieră în Rusia şi în Ucraina. Viitoarele state membre vor institui un control la frontieră la nivelul celui existent la graniţele externe ale spaţiului Schengen. eficientă şi calificată. competentă şi responsabilă. care să îndeplinească nevoia cetăţenilor de acţiuni eficiente împotriva criminalităţii internaţionale şi a imigraţiei ilegale. controlul la graniţele interne se va elimina numai după ce aceste state vor fi demonstrat că îndeplinesc toate cerinţele acquis-ului Schengen. vor avea un impact semnificativ asupra succesului extinderii. 36 . fapt care va contribui în sine la combaterea criminalităţii internaţionale şi a imigraţiei ilegale. UE trebuie să-şi revizuiască procesul decizional. Va genera extinderea noi probleme? În primul rând. Noile state membre nu vor participa însă. cooperarea pe probleme de justiţie şi securitate necesită o administraţie onestă. 10 Institutul pentru o Societate Deschisă. prin programul de asistenţă pentru pre-aderare. S-au acordat fonduri considerabile. Cooperarea poliţienească şi judiciară pentru urmărirea şi pedepsirea infractorilor va fi facilitată datorită extinderii ariei de jurisdicţie. un raport recent10 concluzionează că în ţările candidate la aderare. şi se va baza pe o serie de exerciţii de evaluare detaliată. Uniunea va beneficia de intensificarea controalelor la graniţele noilor state membre. politica “nici un paradis pentru infractori” se va extinde prin includerea celor zece state noi. din Europa Centrală şi de Est. Posibilitatea noilor state membre de a-şi asuma un rol activ în cadrul cooperării judiciare europene va depinde de capacitatea lor naţională. pe care această cooperare să se poată baza. însă experienţa şi moştenirea istorică din viitoarelor state membre au pus probleme deosebite. inclusiv cu Rusia şi ţările din vestul Peninsulei Balcanice. 2002. Stabilitatea politică şi prosperitatea economică a noilor state membre vor creşte o dată cu aderarea la UE. pentru modernizarea frontierelor externe şi pentru instruirea poliţiei de frontieră şi a personalului din justiţie. creşterea diversităţii şi a numărului de membri va face procesul decizional mai dificil.dezbătută continuu cu ocazia negocierilor de aderare şi ţările candidate au acceptat să impună un control strict la graniţa externă începând cu momentul aderării. securităţii şi justiţiei.

Demararea procesului de aderare la UE a constituit încă un impuls. Investiţiile în protecţia mediului şi tehnologiile moderne vor mări eficienţa economică şi productivitatea din domeniu. UE va deveni o piaţă pentru tehnologiile de mediu care promovează inovaţia şi încurajează cererea. procesul extinderii a redus riscul existenţei unor fricţiuni în cadrul societăţilor sau chiar între ţări şi a contribuit la întărirea securităţii în cadrul Uniunii Europene extinse. inclusiv de aplicare a legislaţiei anti-discriminare. Toate viitoarele state membre au devenit membre ale Agenţiei Europene de Mediu. neglijând impactul acestora asupra mediului. Perspectiva aderării la UE a mărit importanţa politicilor de mediu din viitoarele state membre şi le-a ajutat să cureţe zonele industriale poluate. a câmpurilor şi fermelor piscicole. motivată şi de considerente ecologice. Cadrul legal şi instituţional de protejare a minorităţilor a fost consolidat şi s-au stabilit planuri de acţiune destinate îmbunătăţirii situaţiei comunităţilor de romi. Viitoarele state membre sunt îngrijorate de costurile alinierii legislaţiei lor la legislaţia UE privitoare la mediu. economia planificată a dus la crearea unor mari complexe agro-industriale de stat. cu un număr mare de angajaţi. să reducă gradul de deteriorare al pădurilor. Însă este clar acum că acesta este un domeniu în care procesul extinderii generează beneficii substanţiale.În al treilea rând. ea ar putea reprezenta o ocazie favorabilă pentru agricultorii din viitoarele state membre. Ca atare. Legislaţia de mediu a UE impune crearea instituţiilor de mediu. nevoia de democraţie a popoarelor din regiune a fost. În deceniul trecut. mediul a fost privit iniţial ca o “problemă în procesul de extindere”. Obligaţia de a respecta cerinţele UE a încurajat noile state membre să acorde o mai mare atenţie problemelor de mediu în ceea ce priveşte agricultura şi dezvoltarea rurală. să îmbunătăţească starea de sănătate a populaţiei. Procesul de pre-aderare le-a obligat să acorde o atenţie sporită drepturilor acestor comunităţi. Mediul înconjurător Atât în actualele 15 state membre UE. cât şi al altor ţări ale UE. Având în vedere că cererea de produse biologice este în creştere în UE. O dată extinsă. multe din noile state membre au minorităţi etnice sau lingvistice. viitoarele state membre UE au rezolvat multe din aceste probleme. opinia publică este îngrijorată de moştenirea pe care ţările din Centrul şi Estul Europei o au în acest sens din perioada comunistă. există preocupări privind impactul extinderii asupra mediului înconjurător. 37 . să protejeze mai bine habitatele naturale şi să gestioneze mai sigur şi mai eficient deşeurile. în conformitate cu legislaţia europeană şi cu instrucţiunile Consiliului Europei. În acest fel. la practicarea agriculturii biologice. în 1989. problema gestionării deşeurilor a devenit o prioritate şi ambele ţări au adoptat legislaţie în acest sens. o mare parte din industria grea a acestor ţări s-a reorganizat şi modernizat. Colapsul economiei centralizate şi lipsa investiţiilor au dus. în parte. în contextul tranziţiei lor către economia de piaţă. în multe cazuri. elaborarea soluţiilor specifice fiecărei ţări şi mobilizarea fondurilor necesare implementării lor. În UE. Impactul extinderii După decenii de degradare a mediului înconjurător în Europa Centrală şi de Est. întărirea capacităţii instituţionale şi promovarea dezvoltării durabile. Ca urmare a procesului de trecere de la o economie centralizată la cea de piaţă. iar sectorul energetic s-a rentabilizat. sau comunităţi de romi. cât şi în viitoarele state membre. În Cipru şi Malta. Industriile modernizate şi eficientizate şi reducerea poluării vor fi în beneficiul atât al ţărilor în cauză. In majoritatea fostelor ţări comuniste. folosindu-se de liniile directoare trasate de UE pentru introducerea noii legislaţii.

conform abordării adoptate de Grupul celor Şapte ţări puternic industrializate. ca situându-se între 80 şi 110 miliarde euro. deşi UE şi instituţiile financiare internaţionale vor acorda unele fonduri pentru co-finanţare. instalaţiile cu ardere internă. incinerarea. Este vorba de aproximativ 15 dintr-un total de 149 de directive. râşi etc. la substanţele periculoase din mediul acvatic. Pentru a atenua impactul.). Securitatea nucleară În UE extinsă. zimbri. Din cele zece viitoare state membre. păduri şi rezervaţii protejate. Ca rezultat al procesului de extindere. şi pentru a promova o dezvoltare economică durabilă. dar şi pentru celelalte ţări ale UE. deoarece aproape întreaga legislaţie privitoare la mediu trebuie adoptată înainte de aderare. acolo unde ajustarea se face eşalonat în timp. elemente esenţiale ale pieţei unice (toată legislaţia privitoare la produse) şi instalaţii noi. statele membre vor avea libertatea de a alege combinaţia energetică necesară consumului lor de electricitate şi. protejarea naturii şi transport. UE a admis aranjamente provizorii. mai ales în cazul directivelor UE privitoare la gestionarea apelor (respectiv apa uzată şi apa potabilă). se impun o monitorizare eficientă a implementării regulilor UE şi eforturi reale pentru a include problema mediului în celelalte politici din noile state membre. controale de calitate. În concluzie. metode moderne de gestiune şi instruire profesională) pe care UE o promovează şi în viitoarele state membre. aceste ţări au închis sau s-au angajat să închidă instalaţiile nucleare periculoase. Pentru a obţine rezultatele pozitive scontate. la calitatea aerului. pentru care s-au acordat perioade de tranziţie de. Comisia Europeană şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare estimează costurile punerii în practică a acestei legislaţii. Însă securitatea nucleară nu depinde doar de modul în care este concepută instalaţia. 38 . deci. sau le-au adus la standardele de siguranţă impuse. Majoritatea costurilor vor trebui suportate la nivel naţional. ci este rezultatul unei culturi atotcuprinzătoare a securităţii (cu reglementări eficiente şi independente. gestionarea surselor de apă şi a apelor uzate. deşeuri. evaluarea impactului asupra mediului. În ultimii ani. păsări). Aceste valori naturale vor îmbogăţi patrimoniul natural al Europei şi vor reduce presiunile exercitate asupra ecosistemelor locale. apă. pot opta pentru energie nucleară. protejarea mediului (habitat. sub 10 ani. pe cheltuiala proprie. şi depozitarea şi gestionarea resturilor menajere şi a deşeurilor periculoase. cu efecte pozitive nu numai pentru propriii lor cetăţeni. Nu s-au acordat perioade de graţie în domeniile: aer. cu parcuri naturale. Astfel. la deşeuri (depozitarea în halde. scutind temporar viitoarele state membre de la aplicarea celor mai dificile componente ale legislaţiei de mediu. în general. zone naturale nepoluate şi specii de animale şi plante considerate rare în Europa Occidentală (urşi. Aceasta înseamnă că noile proiecte investiţionale din viitoarele state membre trebuie să respecte întocmai standardele de mediu ale UE. Punere în practică şi finanţare Respectarea întocmai a standardelor de mediu ale UE presupune eforturi administrative şi investiţii masive. de cele mai multe ori. acesta este un domeniu în care ţările din Europa Centrală şi de Est îşi aliniază în prezent legislaţia la standardele UE. Investiţiile se vor concentra pe reducerea poluării atmosferice. controlul integrat destinat prevenirii poluării mediului. pentru toate viitoarele state membre la un loc. proceduri de operare. extinderea va contribui la întărirea securităţii nucleare în Europa. ambalarea deşeurilor). UE a cerut acestor ţări să garanteze un nivel înalt de securitate nucleară. cinci au centrale nucleare în funcţiune.Viitoarele state membre oferă Uniunii extinse o sursă bogată de biodiversitate.

nu se vor putea comercializa în alte state membre. inclusiv a reformării sistemului decizional · o mai strânsă şi mai bună cooperare între statele membre şi instituţiile UE. Viitoarele state membre au acceptat să aplice toate regulile de securitate alimentară şi să instituie mecanisme de control. la cerinţe privind sănătatea animalelor asociată cu sănătatea plantelor. o practică mai puţin răspândită în viitoarele state membre. ca urmare a crizelor survenite (precum boala “vacii nebune”. produsele alimentare care nu respectă regulile UE. nici o excepţie cu ocazia negocierilor de aderare. Nu s-a admis. care îmbină toate aspectele securităţii alimentare. la toate nivelurile lanţului trofic. Ea va oferi garanţia aşadar că noile graniţe ale UE sunt capabile să asigure protecţie împotriva riscurilor care ar putea ameninţa sănătatea publică. ridicând astfel nivelul general de siguranţă. Obiectivul este de asigura un nivel înalt de sănătate publică şi de protecţie a consumatorului pe teritoriul UE extinse. justiţie şi securitate. într-o UE extinsă. iar Comisia monitorizează situaţia din punctul de vedere al securităţii alimentare. Extinderea va promova un set de reguli comune în noile state membre. printr-o mai bună cooperare şi un control mai susţinut al acestor fenomene în viitoarele state membre · ridică standardele de mediu ale viitorilor membri. de exemplu). inclusiv securitatea lor nucleară. în nici un fel. generate de practicarea agriculturii intensive.Standarde alimentare Importanţa securităţii alimentare în actualele state membre a crescut în ultimii ani. UE oferă asistenţă financiară în acest sens. extinderea ajută UE să promoveze standarde de siguranţă şi securitate superioare. în acest domeniu. Concluzie In multe domenii importante pentru cetăţeni. în combaterea criminalităţii internaţionale şi controlul imigraţiei · integrarea considerentelor de mediu în alte politici · monitorizarea eficientă a implementării regulilor UE în actualele şi în viitoarele state membre 39 . extinderea: · măreşte capacitatea UE de a combate crima organizată şi imigraţia ilegală. pentru a verifica dacă regulile se aplică întocmai. UE a lansat o reformă în anul 2000. Astfel. la scăderea nivelurilor actuale de securitate alimentară. cea a plantelor şi animalelor. de la prevederi privind igiena. cu efecte pozitive pentru cetăţenii lor şi pentru UE pe ansamblu · promovează în viitoarele state membre regulile de securitate alimentară impuse de UE Însă aceste beneficii trebuie să fie consolidate şi protejate prin: · progrese majore în direcţia creării zonei de libertate. Obiectivul este ca extinderea UE să nu ducă. Alinierea la aceste standarde este însă o sarcină grea pentru viitoarele state membre.

interesele fundamentale. multe din acestea din urmă fiind membre NATO. iar celelalte se aşteaptă să devină membre în 2004. în 1993. Ungaria. în care statele membre şi-au manifestat public profundele divergenţe de opinie. 40 . independenţa şi integritatea Uniunii. au rămas în afara acestei organizaţii. astfel încât stabilitatea şi prosperitatea să se extindă şi în ţările din jur. Extinderea reprezintă o ocazie pentru UE de a transforma acest deziderat în realitate. UE ca atare a fost absentă. Politica externă şi de securitate Politica externă şi de securitate comună a UE a fost stabilită ca al doilea pilon al Uniunii Europene. S-au făcut progrese importante în acest sens. ci rămâne în responsabilitatea fiecărui stat membru. pentru a-şi asigura securitatea. aceste ţări s-au orientat spre Alianţa Atlantică şi spre UE. experienţa dominaţiei sovietice îşi pune amprenta pe modul în care acestea percep chestiunile de securitate. iar în 2001. UE s-a declarat capabilă să conducă operaţiuni de gestionare a crizelor. Urmează stabilirea politicii de securitate şi apărare comună.Capitolul 5 EUROPA ÎN LUME În ciuda puterii sale economice. Acest lucru implică: întărirea securităţii Uniunii. nici competenţa conjugată a UE şi statelor membre. şi respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. realizările ei în domeniu sunt modeste. în 1999. dezvoltarea şi consolidarea democraţiei şi a statului de drept. Atitudinea nepotrivită a UE s-a făcut şi mai brutal remarcată cu ocazia crizei internaţionale referitoare la Irak. În această problemă cheie de politică externă. După desfiinţarea Pactului de la Varşovia. influenţa politică a UE în lume este slabă. menţinerea păcii şi întărirea securităţii internaţionale. Nevoia de a completa puterea economică cu puterea politică este una din principalele raţiuni ale unei politici externe şi de securitate comună. Există diferenţe de opinie în ceea ce priveşte viitoarele sarcini care urmează a fi îndeplinite şi sfera geografică a acestora. Faptul că nu s-a reuşit discutarea în profunzime a acestei probleme în cadrul instituţiilor de politică externă şi de securitate ale UE a fost un simptom al lipsei de voinţa politică a statelor membre de a adopta o poziţie la nivel european. Statele membre nu şi-au manifestat însă suveranitatea în acest domeniu. Deşi UE a pus bazele unei politici externe şi de securitate. Viitoarele state membre percep pericolele şi interesele legate de securitate diferit de felul în care acestea sunt percepute de actualele state membre. unde nu a putut preveni conflictul şi nu a acţionat la timp pentru a determina părţile beligerante să încheie o pace durabilă. UE trebuie de asemenea să-şi dezvolte relaţiile cu ţările vecine. Politica externă şi de securitate nu ţine nici de competenţa exclusivă a UE. conform principiilor consfinţite de Carta Naţiunilor Unite. în perspectiva deplasării spre Est a frontierelor sale. La nivelul UE. Republica Cehă) au devenit membre NATO. în mod individual. cu toate că unele state membre au jucat. în contextul mondial actual. roluri majore. acestea îşi coordonează mai îndeaproape politicile şi încearcă să conceapă strategii comune. promovarea cooperării internaţionale. trei dintre aceste ţări (Polonia. Scopul acesteia este de a salvgarda valorile comune. în vreme ce altele. Slăbiciunea UE s-a văzut în Bosnia şi Kosovo. In cazul statelor din Europa Centrală şi de Est. să ajungă la poziţii comune şi să desfăşoare acţiuni comune în domenii diverse. Între actualele state membre există însă divergenţe de opinie privind aplicarea obiectivelor politice pe termen mediu şi lung în domeniul afacerilor externe şi al apărării. cu tradiţie în nealiniere. Viitoarele state membre din Europa Centrală şi de Est nu pot fi blamate pentru această situaţie.

Este pe locul întâi în lume la exportul de bunuri şi servicii şi o sursă majoră de investiţii străine directe. Serbia. şi va fi prezentă în zona mediteraneană de est (Cipru) şi de sud (Malta). îşi va extinde graniţa pe care o are cu Rusia. în condiţiile în care şi alte ţări fac acelaşi lucru. în numele statelor membre. care cuprind de la negocierile comerciale. Acest lucru ar trebui să confere UE o mai mare influenţă în negocierile şi tratativele economice mondiale. UE a creat o reţea de relaţii comerciale instituţionalizate. în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi în tratativele comerciale inter-regionale şi bilaterale. financiară şi comercială.Relaţii economice internaţionale Cu o populaţie de 375 milioane şi un PIB de peste 8000 miliarde de euro. UE are cea mai mare piaţă integrată din economia mondială şi a doua monedă de rezervă valutară din lume. tranziţia rapidă a viitoarelor state membre spre economia de piaţă şi experienţa acestora de integrare economică internaţională vor oferi UE exemple instructive şi o vor ajuta în relaţiile sale cu ţările în curs de dezvoltare. excluzând. stabilitate politică şi economie de piaţă. Politica de vecinătate După viitoarea extindere. până la donaţii financiare. Principiile călăuzitoare ale politicii comerciale a UE constituie contribuţia acesteia la dezvoltarea armonioasă a comerţului mondial. Strategia UE este de a-şi deschide piaţa pentru majoritatea comerţului internaţional. la asistenţă tehnică. inter-regionale şi bilaterale. până la problemele economice regionale. care cuprind aproape toate ţările lumii. România. În plus. Valoarea exporturilor din ţările în curs de dezvoltare către UE a crescut constant (52% în 2000) şi UE este cel mai mare importator de marfă din cele 49 de ţări cel mai slab dezvoltate. eliminarea treptată a restricţiilor din cadrul comerţului internaţional şi a barierelor vamale. Deoarece relaţiile comerciale sunt de competenţa UE. Ea reprezintă peste o cincime din volumul comerţului mondial. comerţul agricol. Extinderea va duce la creşterea la 450 milioane a populaţiei UE şi la sporirea ponderii sale economice din punct de vedere al PIB-ului şi relaţiilor comerciale. Belarus). cu mai mult de 500 de km. Comisia negociază majoritatea aspectelor comerciale. Baza politicii de dezvoltare a UE o reprezintă acordurile de comerţ-şi-asistenţă şi acordurile de cooperare economică şi parteneriat pe care UE le-a încheiat cu 71 de ţări din Africa. Extinderea UE până la graniţele lor creează deja probleme. dată fiind nevoia noilor membri de a aplica efectiv controalele la frontieră. cu cea mai mare piaţă unică. printre altele. mergând de la ajutoare alimentare. Ucraina. în procesul de pregătire în vederea intrării în zona UE de liberă circulaţie a bunurilor şi persoanelor. depăşind astfel Statele Unite. Ungaria. frontierele externe ale UE se vor deplasa spre Est. UE va deveni cel mai mare bloc economic. cuprinzând o parte din aceasta (Kaliningrad). 41 . precum şi principala piaţă de export pentru un număr de peste 130 de ţări din întreaga lume. multilaterale. reformele financiare şi monetare internaţionale şi procesul G8. Caraibe şi Pacific. UE reprezintă şi un furnizor major de asistenţă internaţională destinată dezvoltării. EU este unul din actorii principali de pe scena mondială. Toate noile state membre fac parte din Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) şi din principalele instituţiile financiare internaţionale. Toate ţările vecine din Balcani şi din Europa de Est au un nivel scăzut de dezvoltare economică mai scăzut decât al ţărilor care se vor integra în UE în 2004 – şi multe dintre acestea nu sunt încă ancorate în democraţie. Republica Cehă şi Republica Slovacă sunt membre OECD (Organizaţia pentru Dezvoltare şi Cooperare Europeană). UE va dobândi aşadar o nouă graniţă cu cinci noi state (Croaţia. Polonia. Statutul lor de membre ale instituţiilor internaţionale va da posibilitatea UE de a avea un cuvânt mai greu de spus în politica economică.

Bulgaria (cu o populaţie de 8 milioane) a înregistrat mai multe progrese în reformele economice. obiectiv pe care UE la andosat. bunurilor. comparativ cu România (populaţie 22 milioane). efectiv. Acorduri de Asociere şi Stabilitate şi Acorduri de Parteneriat şi Cooperare. a acelor ţări care urmează să se alăture UE în următorii ani · să-şi dezvolte parteneriatul cu toate ţările vecine. în ultimă instanţă. Aceste modele trebuie dezvoltate de o manieră care să promoveze prosperitatea. după conflictele care au urmat destrămării Iugoslaviei. monitorizat de UE. UE a declarat că acest proces este ireversibil şi cele trei ţări au făcut eforturi în vederea aderării. Extinderea ar trebui: · să insiste pe pregătirea satisfăcătoare în vederea aderării. pe baza unor valori comune. întrucât nu a îndeplinit încă criteriile politice de aderare. ca un prim jalon pe drumul către integrare. ţările vecine vor obţine acces la piaţa unică a UE. implicarea în prevenirea conflictelor. UE trebuie să definească o strategie mai bună pentru dezvoltarea acestor ţări. UE a suplimentat asistenţa financiară destinată acestor ţări. Dar acest proces nu poate fi extins la nesfârşit. problema extinderii viitoare a UE trebuie plasată în contextul mai larg al „politicii de vecinătate” (sau „de proximitate”) al Uniunii extinse. UE a elaborat deja o serie de instrumente destinate politicii sale de vecinătate. Cele cinci ţări din vestul Peninsulei Balcanice (cu o populaţie totală de 25 milioane de locuitori) sunt în urma ţărilor din Europa Centrală şi de Est. necesare funcţionării normale ca state. Această logică este. iar integrarea şi liberalizarea viitoare vor promova libera circulaţie a persoanelor. pe măsură ce UE se extinde. stabilitatea şi buna guvernare. serviciilor şi capitalului. incluzând Zona Economică Europeană. Relaţiile cu „noii vecini” vor constitui o provocare importantă. Turcia (populaţie 65 milioane) are probleme mai dificile. Procesul de extindere a UE prin includerea Bulgariei. cu condiţia ca ţările în cauză să îndeplinească criteriile de aderare. României şi Turciei va continua. Drept recompensă pentru progresele făcute în plan politic. Nu se pune problema de a promite o dată anume pentru integrarea lor în UE. De aceea. aceste ţări trebuie să subscrie la un program de reforme interne. Rezultatele pozitive ale actualei runde de extindere demonstrează că obiectivele privind stabilitatea şi securitatea pot fi atinse foarte eficient prin extinderea UE. energie şi telecomunicaţii. majoritatea acestora se străduiesc în continuare să creeze instituţiile democratice de bază. prin aceea că a impulsionat reformele politice şi economice. UE nu poate. şi cercetare europeană. Deşi situaţiile diferă de la o ţară la alta. Asistenţa UE destinată acestor ţări trebuie coordonată cu asistenţa acordată de alte organizaţii internaţionale şi trebuie să faciliteze cooperarea transfrontalieră.Există riscul ridicării unei noi „cortine” în Estul şi Sudul mai îndepărtat al Europei. Prin urmare. Unele se află încă sub monitorizarea comunităţii internaţionale. pentru a crea un „cerc” de stabilitate şi siguranţă. între ţările bogate şi cele sărace. indiferent dacă acestea se vor integra sau nu în UE. reţelele de transport. pentru a le ajuta să se pregătească de aderare. ambele ţări speră să intre în UE în 2007. deoarece 42 . economic şi al reformelor instituţionale. Perspectiva aderării la UE – cu condiţia îndeplinirii criteriilor de aderare – a avut un efect extraordinar de benefic în Europa Centrală şi de Est. inclusiv cele legate de drepturile omului şi protecţia minorităţilor. UE trebuie să elaboreze o politică de vecinătate. care să promoveze prosperitatea şi buna administrare şi în ţările înconjurătoare. în contradicţie cu logica coeziunii. să integreze toate ţările vecine care doresc să intre în UE. Alte domenii de cooperare ar putea include: intensificarea cooperării în combaterea ameninţărilor la adresa securităţii. aplicând raţionamentul logic că extinderea aduce pace şi prosperitate. În schimbul confirmării viitoarei lor aderări.

O astfel de politică de vecinătate impune implicarea deplină a celor zece state candidate la aderare. prin includerea Bulgariei. 43 . diplomatic şi comercial. Vor fi noile state membre în favoarea continuării extinderii UE? Ele vor dori desigur să extindă stabilitatea şi prosperitatea şi către ţările din imediata lor vecinătate şi chiar să împingă treptat frontiera externă a UE mai departe de ele. Concluzie UE este deja un actor principal pe scena relaţiilor economice internaţionale. atâta vreme cât ele însele vor avea nevoie de fonduri din partea UE. în sensul dezvoltării acţiunilor comune. şi anume criza irakiană. UE trebuie: · să dezvolte forme mai bune de parteneriat cu ţările din jur. Prin urmare. în cazul izbucnirii unui nou conflict în regiune. în mare măsură. de fapt. Acest lucru este valabil în cazul Rusiei.pe măsură ce se înfăptuieşte extinderea – relaţiile sale cu noii vecini vor căpăta importanţă. inclusiv prin respectarea criteriilor politice şi de altă natură ale UE. şi acesta este încă un motiv în plus pentru a stabili modalitatea corectă de abordare a viitoarei extinderi. de viitoarele state membre. indiferent dacă acestea se alătură sau nu UE · să continue procesul de extindere. de securitate şi apărare. · să insiste ca ţările candidate să se pregătească corespunzător în vederea aderării. ca urmare a extinderii. astfel încât să vorbim într-un singur glas · Convenţia privind Viitorul Europei trebuie să conducă la o mai bună reprezentare externă a UE. Există riscul ca primii ani de integrare europeană a noilor state să provoace o stare de “oboseală generată de extindere”. cu cunoştinţe despre ţările şi limba ţărilor cu care se învecinează. Interacţiunea UE-25 cu viitorii săi vecini va depinde. de a continua procesul de Stabilitate şi Asociere şi de a îndeplini criteriile stabilite la Copenhaga. cu care UE va trebui să dezvolte legături politice şi economice mai strânse. acolo unde este posibil. României şi Turciei. dar slabă sub aspect politic. Noii membri vor veni în UE cu o experienţă valoroasă în domeniul politic. Extinderea este. cel mai mare vecin al UE. ea a făcut oarecare progrese. Integrarea „condiţionată” a acestor ţări în UE trebuie pusă în slujba stabilităţii şi prosperităţii. însă UE a fost total absentă într-o chestiune cheie din cadrul politicii externe actuale.aceasta depinde de eforturile lor de a funcţiona normal ca state. Europa este puternică din punct de vedere economic. care îşi cunosc mult mai bine vecinii decât actualele state membre UE. costurile vor fi mici comparativ cu riscurile. în fapt. cel mai de succes act de politică externă al UE şi . de exemplu. şi să se folosească de candidatura la UE ca de un factor catalizator pentru a induce schimbări în ţările din vestul Peninsulei Balcanice. iar extinderea la 25 de membri îi va conferi şi mai multă influenţă. În perspectiva extinderii: · trebuie să reflectăm urgent asupra necesităţii de a reclădi o adevărată politică externă comună. În domeniile relaţiilor externe. Este posibil însă ca noile state membre să nu dorească să dea prioritate acordării de asistenţă financiară vecinilor. în contextul unei politicii de vecinătate care ţine cont de extinderea la 25 de membri a UE (UE-25).

acum. Uniunea Europeană este pe cale să devină o uniune politică. Răspunsurile la unele din aceste întrebări sunt date de chiar experienţa trecută a integrării economice şi politice în UE. UE va include o mare diversitate de popoare.competitivitate economică. întărirea rolului său politic pe plan internaţional – cooperarea este prea slabă. Temerile legate de subminarea suveranităţii lor naţionale . Ce efect poate avea acest lucru asupra identităţilor naţionale ale cetăţenilor săi? Ce fel de identitate europeană este posibilă. guvernare şi legitimitate constituie subiectele majore ale Convenţiei privind Viitorul Europei. independent de procesul de extindere al Uniunii. încă zece ţări vor fi reprezentate la nivelul instituţiilor europene. Privită din perspectiva provocărilor cărora trebuie să le facă faţă . proces care a fost posibil în condiţiile extinderii cadrului european.nu va exista noţiunea de "statut de categoria a doua" pentru cei nou veniţi. aceştia vor avea aceleaşi drepturi cu ceilalţi membri . Problemele de identitate. Întrebări legate de identitate După extinderea la 25 membri şi în perspectiva altor extinderi. identităţile regionale au devenit chiar mai proeminente. ei trebuie să înţeleagă în acelaşi fel interesul european şi să dorească să coopereze şi să acţioneze conjugat. Acest lucru dă naştere unor întrebări legate de interes şi identitate. ea îşi propune să accepte zece noi membri dintr-odată. s-au adăugat nouă membri noi. incluzând imigranţi care provin şi din ţări ne-europene. Deşi următoarea rundă de extindere înseamnă creşterea cu numai o cincime a populaţiei UE. confruntaţi cu perspectiva unei Uniunii Europene extinse. În structurile de decizie ale UE. Care ar trebui să fie atitudinea societăţii faţă de "străini" şi de "alţii" . aceste probleme se pun într-o perioadă în care libertatea de mişcare şi migraţia au condus.este o întrebare frecvent auzită în Europa.asimilare. Acest lucru este demonstrat de faptul că legitimitatea sa democratică este.Capitolul 6 ACŢIONÂND ÎMPREUNĂ ÎN EUROPA Extinderea ridică următoarea întrebare fundamentală: cum se pot lua decizii şi se pun în practică politicile. Noii membri doresc să fie trataţi ca parteneri egali. şi mai urmează alţii. pusă sub semnul întrebării. integrare. în decursul a 30 de ani. atât la nivel european. într-o Uniune cu atât de mulţi membri? Niciodată pe parcursul existenţei sale UE nu a acceptat atât de mulţi membri deodată. Mai mult. nu sunt justificate. de fapt. Însă UE din anul 2003 este deja diferită de UE din anii 90: suveranitatea naţională se subscrie obiectivelor comune din domenii cum ar fi justiţia şi afacerile interne. excludere . suveranitatea acestora va fi mai bine pusă în 44 . Integrarea Europei are loc într-un ritm alert.suveranitate redobândită recent. în acelaşi timp. iar rezultatele sunt adeseori nesemnificative. la ora actuală. în unele state membre. în cazul unui grup cu o componenţă atât de diversă? Cum pot aceste ţări acţiona împreună? Va fi oare identitatea ţărilor mai mici anihilată de UE sau de propriii lor vecini? Aceste probleme “existenţiale” nu interesează doar elitele intelectuale. dar care este. Identităţile naţionale şi regionale nu s-au atenuat. Ele constituie miezul unei problematici fundamentale pe care o ridică cetăţenii obişnuiţi. limbi şi culturi. Întrebările pe care le ridică extinderea nu se limitează la guvernare sau la mecanismele decizionale. în Europa. securitate internă. Pentru ca europenii să ia împreună decizii referitoare la politicile comune. şi a început cooperarea în domeniile securităţii şi apărării. prea lent. la apariţia unei societăţi a cărei diversitate este în continuă creştere. De la prima extinderea a sa. cât şi la nivel naţional. în unele cazuri .

actuala rundă de extindere a constituit un imbold în acest sens. şi mai târziu în limba fiecărui nou stat membru . de experienţa de după al II-lea război mondial. acţiunile UE s-au limitat la încurajarea diversităţii. Metoda de integrare adoptată de UE. muzica. stat de drept. Ce putem spune despre consecinţele sosirii în cadrul UE a noilor membri. fără îndoială. în 1993. contribuţia acestor ţări la cultura europeană este bine înţeleasă şi apreciată în actualele state membre ale UE.incluzând rolul unic al Comisiei ca promotor al interesului european. atunci când la Copenhaga. În domeniul culturii. Noii membri au o bogată moştenire culturală de împărtăşit cu ceilalţi europeni. Relaţiile acestor ţări cu vecinii lor mai mari din UE vor fi guvernate de lege. un vizitator al capitalelor din Europa Centrală şi de Est. Însă modul în care sunt percepute aceste diferenţe tinde să fie distorsionat. La baza acestui succes au stat reprezentarea echilibrată a statelor membre în cadrul instituţiilor europene . În fapt. drepturile omului şi protecţia minorităţilor. 45 . integrarea europeană a fost însoţită de un interes crescând pentru promovarea principiilor şi valorilor comune. În realitate. cât şi pe cele ale celor nou sosiţi. Această schimbare va cere un plus de înţelegere din partea ţărilor mari şi mici deopotrivă. limbile oficiale atât ale membrilor săi fondatori. în egală măsură. La Amsterdam. Succesul extraordinar al "metodei comunitare" este. Viitoarea extindere va aduce în UE multe ţări mici. Instituţiile UE acceptă şi respectă. acela că a creat un model care le garantează astăzi ţărilor mai mici faptul că interesele lor nu vor fi subordonate intereselor vecinilor lor mai mari. cinematografia. şi nu de forţă. cultura. Nu a existat nici o clipă un proiect de creare a unei "culturi europene" standard. constată că există mai multe asemănări decât diferenţe. repartizarea voturilor şi a locurilor în Consiliu şi în Parlament conferă ţărilor mai mici o mai largă reprezentare (în raport de numărul populaţiei) comparativ cu ţările mai mari . Instituţiile UE. în 1997.de exemplu. În acelaşi timp. aşa cum s-a întâmplat de prea multe ori în trecutul istoric. iar Convenţia privind Viitorul Europei va merge şi mai departe în ceea ce priveşte definirea principiilor şi valorilor UE. Acceptarea de către UE a diversităţii naţionale şi culturale este dovedită de modul în care aceasta tratează limbile naţionale. Ţările din această parte a lumii sunt încă din Evul Mediu în focarul influenţelor culturale din Europa continentală şi au făcut parte din diversele grupări administrative şi politice care au existat în Europa de-a lungul secolelor. concepute iniţial pentru o Comunitate alcătuită din trei ţări mari şi trei ţări mai mici. protejând totodată şi interesele acestora din urmă. Separarea prin Cortina de Fier a fost doar o aberaţie temporară. când divizarea politică a Europei a creat o barieră artificială între Est şi Vest. "metoda comunitară". Costul serviciilor de interpretare şi traducere . liderii din UE au definit criteriul "politic" de aderare democraţie. accesibil şi transparent. Acceptarea diversităţii a fost unul din principiile cardinale ale integrării europene. de exemplu.şi echilibrul dintre instituţiile UE . În domenii cum ar fi arta.valoare alături de ceilalţi.sunt considerate ca fiind justificate şi necesare pentru funcţionarea unui sistem democratic.actualmente în cele 11 limbi oficiale ale UE. ei au introdus principiul democraţiei în Tratatul de bază. literatura. în Europa Occidentală. din punctul de vedere al identităţii naţionale şi culturale? Evident. într-un cadru european. pentru a evita eventuale tensiuni sau confruntări. noii membrii vor aduce cu ei multe diferenţe. iniţiatoarea de acţiuni şi apărătoare a legii . a împăcat cu succes interesele unor ţări de diferite mărimi. a permis o cooperare armonioasă între ţările mici şi cele mari.

proveniţi din diverse straturi ale societăţii. avântul procesului de integrare europeană. dar au. ca ţări prea ades dominate de vecinii lor mai mari. simplificarea Tratatelor. Timp de mulţi ani. Această realitate a dus la stabilirea. prin luarea unor decizii pertinente la Conferinţa 46 . "Europa" a fost pentru europenii din răsăritul şi centrul continentului. Ce se poate face pentru a încuraja sentimentul unităţii la nivelul Uniunii extinse. printr-un proces care merge mai departe decât metoda interguvernamentală tradiţională şi care include reprezentanţi ai ţărilor candidate la integrare. simbolul libertăţilor şi valorilor pe care doreau să le recâştige. în timp ce încurajează ţările candidate la aderare să facă eforturi maxime în vederea viitoarei lor integrări.În privinţa valorilor şi idealurilor. în special. Cetăţenii actuali ai UE ştiu foarte puţine despre viitoarele state membre. şi nu o reconsiderare radicală a sistemului. trebuie încurajaţi să călătorească şi să studieze în alte ţări europene şi să profite de experienţa câştigată lucrând în străinătate. UE are nevoie de reforme instituţionale. Carta Drepturilor Fundamentale şi delimitarea competenţelor UE şi respectiv ale statelor membre Convenţia şi-a lărgit problematica de care se ocupa pentru a include şi elaborarea unei noi constituţii a UE. Reforma instituţională este. şi anume acela al instituţiilor şi constituţiei sale. Reţeaua universităţilor europene trebuie consolidată. în schimb. Mai mult. Poate că nu au suficiente mijloacele economice. în 2001. a Convenţiei privind Viitorul Europei: o nouă încercare a UE de a-şi revizui modul de funcţionare.rolul parlamentelor naţionale. Reforma instituţiilor UE Chiar şi în absenţa extinderii. Însă reformele instituţionale stabilite la Nisa sunt minime: o revizuire "aritmetică" a numărului de voturi şi fotolii în instituţiile UE. în 2002.cele trei "criterii de la Copenhaga" . şi din diversele ţări ale UE extinse. care ţin cont de extinderea UE. ele înţeleg avantajul de a lucra în cadrul unui colectiv european. cât şi poziţiile naţionale exprimate de cetăţenii Europei. voinţa politică. Raportul de faţă subliniază. astfel ca guvernarea să fie mai aproape de cetăţenii europeni. în schimb. o problemă cheie. de asemenea. în acest sens? Deoarece cel mai important mijloc de promovarea a sentimentului apartenenţei la Europa este o bună înţelegere între popoarele acesteia. Este adevărat ca diferenţa economică mare dintre aceste ţări şi statele UE poate constitui un handicap în calea implicării lor depline în aplicarea anumitor politici europene. Pornind de la patru probleme principale . să ratifice rezultatele acesteia. Uniunea nu este ea însăşi suficient de pregătită într-un domeniu crucial.UE a stabilit. Pe lângă criteriile impuse viitorilor membri . în acelaşi timp. la un moment dat. Acest raport nu şi-a propus să suplimenteze numărul mare de propuneri şi recomandări discutate în Convenţie. adusă în prim plan de actuala extindere. noii membri doresc să participe plenar la construirea politicilor şi identităţii politice europene. prin recomandări clare rezultate din Convenţie. Oamenii vor ca instituţiile europene să fie mai eficiente şi mai transparente din punct de vedere al legitimităţii democratice. respectând în acelaşi timp diversitatea popoarelor sale? Această sarcină va necesita efort şi curaj din partea liderilor politici ai Europei. ar trebui ca eforturile UE şi ale guvernelor naţionale să se concentreze pe promovarea schimburilor de experienţă între cetăţeni. Tinerii. Ea presupune ca mass-media să aibă o atitudine echilibrată şi să fie dispusă să înţeleagă şi să explice atât dimensiunea europeană. Acest lucru a justificat demersul finalizat cu încheierea Tratatului de la Nisa. în 1993. Viitoarele state membre sunt implicate în Convenţie şi vor fi chemate. Adevărul este că. Ce poate face UE însăşi. necesitatea şi stringenţa unei pregătiri corespunzătoare a viitoarei extinderi. un al patrulea criteriu al extinderii: capacitatea Uniunii însăşi de a absorbi noi membri şi de a menţine.

Pentru viitoarele state membre. Transpunerea cu întârziere sau incorectă şi slaba aplicare a legislaţiei contribuie la imaginea publică a unei Uniunii incapabile să obţină rezultate. dat fiind că administraţia publică din aceste ţări s-a deteriorat în regimul comunist. care ar fi trebuit transpuse în legislaţia 47 . De exemplu. în cazul ţărilor candidate din Europa Centrală şi de Est. Rolul ei nu este acela de a reformula politicile pentru o UE extinsă. şi EU va continua să aloce asistenţă specială noilor săi membri. şi nu să prescrie acţiunile şi deciziile necesare. Ţările candidate mai au încă multe de făcut pentru îmbunătăţirea propriei administraţii publice în aşa fel încât. să fie în stare să aplice regulile şi standardele europene. Comisia a raportat că. atunci când vor deveni membre ale UE. cum ar fi nevoia de funcţionari publici calificaţi (şi plătiţi corespunzător). din 83 de Directive aprobate de Consiliu. un răspuns satisfăcător la întrebarea "cum anume" .din perspectiva problemelor instituţionale şi constituţionale ale guvernării europene . Convenţia nu poate pregăti absolut toate cele necesare extinderii viitoare. Însă. de exemplu). metodele şi constituţia. acesta a fost pentru ele principalul "examenul de admitere" pentru a reuşi să devină membre. Incepând din 1997. în mod corect şi eficient. nu s-a pus această problemă a capacităţii administrative. aplicarea eficientă a regulilor UE a constituit o temă centrală a pregătirii din etapa de pre-aderare: de fapt. UE a insistat în repetate rânduri asupra capacităţii acestor ţări de a pune corect în practică reglementările şi politicile UE (acquis-ul comunitar). Asistenţa s-a ridicat la aproximativ 1 miliard de euro în 2002. acest lucru a constituit un subiect de îngrijorare. Guvernele actualelor state membre trebuie să îmbunătăţească şi ele modul de aplicare a legislaţiei UE. O dată cu restrângerea activităţii legislative a UE într-o serie de domenii şi cu extinderea cu succes a politicilor UE şi către alte domenii (mediu. Convenţia trebuie să stabilească cum anume va decide şi va acţiona UE. deşi din alte motive. şi ratificarea rapidă a rezultatelor de către toţi membrii Uniunii Europene extinse. ca o cerinţă esenţială. pentru a permite dezvoltarea viitoare a politicilor UE · consolidarea "metodei comunitare" şi respectarea echilibrului instituţional. în care indică domeniile care se impun a fi îmbunătăţite. reforma sistemului judiciar pentru a permite cetăţenilor accesul efectiv la instanţele de judecată. va fi esenţial să se introducă: · o extindere a regulii votului majoritar în Consiliu. De data aceasta însă. Comisia monitorizează progresul acestor ţări şi întocmeşte rapoarte anuale. şi măsuri de combatere a corupţiei.Interguvernamentală care va urma Convenţiei. cu un sistem decizional perfecţionat şi dispunând de mai multă legitimitate democratică. O mai bună implementare a politicilor O altă provocare este aceea de a asigura punerea corectă în practică a regulilor şi politicilor comunitare în cadrul UE extinse. şi după integrarea acestora. Printre reforme. La extinderile anterioare. privitoare la piaţa unică. care să facă UE mai eficientă şi să o aducă mai aproape de cetăţeni. O constituţie europeană. centrul atenţiei s-a deplasat dinspre elaborarea spre aplicarea legilor. în condiţiile în care este nevoie de încredere reciprocă între statele membre pentru buna funcţionare a sistemului UE şi în special a pieţei unice fără frontiere. Mai sunt încă multe probleme de rezolvat de către viitoarele state membre.este vital pentru succesul viitoarei extinderi. EU a acordat asistenţa financiară destinată îmbunătăţirii noilor administraţii şi sisteme juridice. ci de a-i îmbunătăţi modul de organizare. Şi pentru actualele state membre se pune problema punerii în practică. constituie o necesitate urgentă.

statelor membre în anul 2000, numai 5 au fost efectiv transpuse în toate ţările membre. Corupţia este şi ea o problemă care afectează actualele state membre. De altminteri, studiile arată că, în unele state membre (precum Grecia, Italia), se pare că situaţia este chiar mai rea decât în unele ţări candidate la aderare11. Concluzie Acţiunea comună la nivelul întregii Europe presupune un efort din partea europenilor, astfel ca aceştia să se înţeleagă mai bine unii pe alţii, să identifice interese comune şi să alunge temerile conform cărora o UE lărgită ar putea duce la pierderea identităţii. Extinderea generează atât nevoia, cât şi ocazia de a "moderniza" sistemul de guvernământ al UE. UE este prinsă între, pe de o parte, provocările generate de schimbarea rapidă a realităţii internaţionale, şi de cealaltă parte, nevoia de a avea o mai bună guvernare şi mai multă legitimitate democratică. Relaţionarea acestor provocări cu necesitatea unei guvernări îmbunătăţite ar putea constitui soluţia novatoare de care are nevoie o Uniune cu adevărat politică. De aceea, se impune: · Elaborarea unui text constituţional clar şi inteligibil, de către Convenţia privind Viitorul Europei. Acesta trebuie să prevadă extinderea regulii votului majoritar, consolidarea metodei comunitare şi respectarea echilibrului instituţional. · O mai bună aplicare a reglementărilor şi politicilor UE de către noile şi actualele state membre, deopotrivă. · Promovarea în mai mare măsură a bunei înţelegeri între cetăţenii Europei, inclusiv a schimburilor de experienţă între persoane; încurajarea tinerilor de a face practică şi de a studia în alte ţări ale UE; consolidarea reţelelor universitare europene.

11

Transparency International, 2003

48

ANEXE

Harta Europei Tabele Date esenţiale despre UE şi viitoarele state membre Sprijinul de care se bucură extinderea în statele membre UE Sprijinul de care se bucură aderarea în viitoarele state membre Comerţul UE cu Europa Centrală şi de Est Creşterea economică în UE şi în viitoarele state membre Cheltuielile bugetare ale UE cu extinderea: perioada pre-aderare Cheltuielile bugetare ale UE cu extinderea: perioada post-aderare Întâlniri şi participanţi 1. Ateliere de discuţii la Institutului Universitar European 2. Consultări cu organizaţii neguvernamentale 3. Vizite în viitoarele state membre Bibliografie

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

49

HARTA EUROPEI

50

8 8 828.762 10.2 13.394 38.5 18.4 3.0 376.4 Produsul Intern Brut miliarde euro pps 10.5 63.9 31.3 136.7 355. Cehă Estonia Ungaria Letonia Lituania Malta Polonia Rep.9 8 828.0 n.4 30.6 8.2 12. 196.5 20.4 58.a.9 per capita in euro 15 100 6 200 4 500 5 700 3 600 3 800 10 300 5 100 4 200 10 500 23 200 pps 18 500 13 300 9 800 11 900 7 700 8 700 n.4 10.2 13.2 1. Slovacă Slovenia EU-15 9 251 78 866 45 227 93 030 64 589 65 300 316 312 685 49 035 20 273 3 237 900 Populaţie milioane 0.2 6. 9 200 11 100 16 000 23 200 Note: Produsul Intern Brut (2001) se exprimă în euro şi pps (nivelul puterii de cumpărare) Sursa: Comisia Europeană 51 .Tabel 1 DATE ESENŢIALE CU PRIVIRE LA UE ŞI VIITOARELE STATE MEMBRE Suprafaţă km² Cipru Rep.4 2.5 4.0 120.2 2.8 59.5 0.6 5.9 22.a.

2002) 52 .Tabel 2 SPRIJINUL DE CARE SE BUCURĂ EXTINDEREA ÎN STATELE MEMBRE ALE UE Răspunsuri le întrebările: Sunteţi personal. mai degrabă împotriva. total în favoarea. sau total împotriva extinderii Uniunii Europene? Rezultate exprimate ca procent de intervievaţi 1-2 In favoarea 3-4 Împotri va 1 2 Total în Mai favoarea degrabă în favoarea 3 Mai degrabă împotriv ă 4 5 6 Total Depinde Nu împotriv de ţară ştiu ă Italia Irlanda Spania Belgia Danemarca France Media UE-15 Olanda Grecia Luxemburg Germania Portugalia Austria Regatul MB Suedia Finlanda Unit 82 79 73 72 67 66 66 66 66 64 64 62 59 al 54 52 51 12 15 8 18 21 27 21 25 10 23 27 14 32 26 28 27 44 36 16 23 23 12 20 23 30 30 14 6 21 16 23 14 38 43 57 49 44 53 46 43 37 34 50 56 38 38 29 37 8 10 5 12 12 18 14 17 6 14 20 12 24 14 15 18 4 5 3 6 9 9 8 8 4 8 8 2 8 13 13 10 4 1 2 3 3 4 3 2 9 8 2 2 5 2 1 4 2 6 17 7 8 3 9 7 14 6 6 22 5 18 20 18 Sursa: Eurobarometru (Nov. mai degrabă în favoarea.

la UE. dvs personal aţi vota pentru sau împotrivă? Rezultate exprimate ca procent din numărul celor care au răspuns Integrarea ar fi un lucru Aş vota bun integrare 67 77 58 52 52 48 47 45 43 43 35 32 69 61 61 53 58 47 62 50 45 39 pentru Ungaria Slovacia Polonia Media pe 10 ţări Lituania Cipru Malta Slovenia Republica Cehă Letonia Estonia Sursa: Eurobarometru (Nov. în UE este un lucru bun sau rău? Dacă mâine s-ar organiza un referendum privitor la aderarea ţării dvs. 2002) 53 .Tabel 3 SPRIJINUL DE CARE SE BUCURĂ ADERAREA ÎN VIITOARELE STATE MEMBRE Răspunsuri la întrebările : Credeţi că integrarea ţării dvs.

7 Exporturi 53.4 47.9 75.7 494. inclusiv Bulgaria şi România Sursa: Comisia Europeană 54 .5 389.2 114.2 56.8 97.2 63.8 .8 .2 .9 67.104.16.6 .17.4 1995 1996 1997 1998 1999 2000 Total 10 ţări din ECE.7 90.21.8.6 .4 .Tabel 4 COMERŢUL UE CU EUROPA CENTRALA SI DE EST Miliarde euro Importuri 44.5 93.8 78.22.1 Balanţă .17.

2 4.9 -0.1 3.1 5.8 2000 5.7 5.8 -3.Tabel 5 CRESTEREA ECONOMICĂ ÎN UE ŞI VIITOARELE STATE MEMBRE Schimbare procentuală în PIB.8 3.6 4.0 2.2 6. comparativ cu anii precedenţi Cipru Republica Cehă Estonia Ungaria Letonia Lituania Malta Polonia Republica Slovacă Slovenia EU-15 1999 4.6 0.0 1.5 4.4 2001 4.3 5.2 2.3 3.8 7.0 3.9 4.6 3.2 2.1 1.0 3.3 5.8 1.1 3.5 -0.8 5.3 7.5 PIB calculat la preţuri constante şi în moneda naţională Sursa: Comisia Europeană (Decembrie 2002) 55 .1 4.

cele după 1999.00 4160. fără Cipru.08 0.Tabel 6 CHELTUIELI BUGETARE ALOCATE DE UE EXTINDERII: PERIOADA PREADERARE Cheltuieli de pre-aderare (în milioane euro.00 2800.04 PHARE (Întărirea instituţiilor democratice şi a administraţiei publice) ISPA (Infrastructură de transport şi mediu) SAPARD (Agricultură şi dezvoltare rurală) Total Media anuală Total exprimat în % din PNB-ul UE în 1999 Media anuală exprimată în % din PNB al UE în 1999 Notă : Cheltuielile în perioada 1990-1999 se bazează pe plăţi efectuate.16 2000-2003 6240. pe plăţi angajate 10 ţări din ECE ( inclusiv Bulgaria şi România).008 13200. Sursa: Comisia Europeană. care beneficiază de finanţare separată pentru aderare. la preţurile din 2000) 1990-1999 6767.00 3300.00 0.72 0.00 6767. 56 . Malta şi Turcia.16 0.16 676.

Polonia.Tabel 7 CHELTUIELI BUGETARE ALOCATE DE UE EXTINDERII: PERIOADA POSTADERARE (în milioane de euro. Malta). Source: Comisia Europeană. la preţurile din 1999) 2004-2006 Politica agricolă comună Dezvoltare rurală Acţiuni structurale Politici interne din care: Politici existente Construcţie instituţională Facilitatea Schengen Siguranţă nucleară Administraţie Facilitatea specială de finanţare Compensarea bugetară temporară Total angajamente 4682 5110 21746 4256 2642 380 858 375 1673 2398 987 40852 Note: Alocaţia bugetară pentru perioada 2004-2006 corespunzătoare celor 10 ţări care vor adera în 2004 (Cipru. Slovenia. Estonia. ‘Acţiunile structurale’ includ 38 de milioane de euro pentru asistenţă tehnică. Letonia. Lituania. Slovacia. nealocate. Republica Cehă. 57 . Ungaria.

Bruxelles (1) Alain Servantie . Institutul Universitar European (1) Wojciech Sadurski . 2003 (cu menţionarea. Centrul Robert Schuman. Institutul Universitar European (3) Rick Van Der Ploeg .Secretariatul General pentru Grecii din Străinătate. Bruges (1) Wanda Rapaczynski – Preşedintele Agora.London School of Economics (2) John Wyles – Gplus Europe. Paris (1) Fernando Fernandez – Universitatea Europeană din Madrid (1) Heather Grabbe – Centrul pentru Reformă Europeană. Germania (1) Marjorie Jouen – Europa Noastră. Institutul Universitar European (1) Graham Avery .Economist Corporate Network. Institutul Universitar European (3) 58 .Profesor. Viena (1) Jacques Pelkmans – Colegiul Europei. Haga (2) Dave van den Nieuwenhof . Institutul Universitar European (2) Giuseppe Bertola . participanţii la aceste seminare au contribuit cu informaţii. Ateliere de discuţii la Institutul Universitar European Următoarele persoane au participat la o serie de ‘seminare’ despre extinderea UE. Karlsson – Fost Director. Dublin (1) Michelle Sutton . Suedia (1) Delia Meth-Cohn . Comisia Europeană (1) Franklin Dehousse – Institutul Regal de Relaţii Internaţionale. Institutul Universitar European (3) Wim Van Aken – Asistent Cercetare. centrul Robert Schuman. Budapesta (2) Athanassia Ioannou . Comisia Europeană (1) John Vassallo – Director. desfăşurate la Institutul Universitar European.Întâlniri şi participanţi 1. GE Europe. Institutul Universitar European (1) Alina Mungiu-Pippidi – Bursier.Profesor. Universitatea din Helsinki (2) Janusz Reiter – Centrul pentru Relaţii Internaţionale. Berlin (2) Walter Botschatzki – Vicepreşedintele Federaţiei Germane a Patronatelor (1) Ian Clark . Comisia Europeană.Director. Comisia Europeană (1) Josef Janning – Fundaţia Bertelsmann. Haga (1) Helen Wallace . Londra (2) Andras Inotai – Institutul de Economie Mondială. între paranteze. University College. Judy Batt – Universitatea din Birmingham (1) Christoph Bertram – Institutul de cercetare a Stiftung Wissenschaft und Politik. Bruxelles (1) Fritz Verzetnitsch – Preşedintele Confederaţiei Europene a Sindicatelor (1) William Wallace . Institutul Universitar European (1) Michael Keating .Profesor. Paris (1) Bengt O. Gütersloh.Bursier. Bruxelles (3) Joost Klarenbeek – Ministerul Afacerilor Externe.DG pentru mediu. Varşovia (1) Mara Silina – Biroul European al Mediului. Institutul Universitar European (1) Anna Triandafyllidou – Director de Proiect.DG pentru Justiţie şi Afaceri Interne. idei şi sfaturi valoroase. prezidate de Wim Kok. în perioada 9-10 ianuarie. Florenţa. Atena (1) Alexander Italianer .DG pentru Probleme Economice şi Financiare. actualmente Ministru de Finanţe.DG pentru Extindere.Director Cercetare – Centrul de Studii Internaţionale.Ministerul Afacerilor Externe. Institutul Universitar European (3) Jan Zielonka . 89 februarie şi 18-19 februarie. Varşovia (1) Olli Rehn – Centrul pentru Studii Europene.Profesor.Profesor. Afaceri Europene. Bruxelles (1) Françoise De La Serre . Bruxelles (1) Richard Sinnott – Institutul pentru Studierea Schimbării Sociale. a numărului de întâlniri la care aceştia au fost prezenţi) Deşi responsabilitatea elaborării raportului final revine integral preşedintelui.

unde a ţinut o prelegere la Fundaţia Ungară pentru Studii Europene (“Europa 2002”). Vizite în viitoarele state membre Wim Kok a vizitat Praga. Germania şi Republica Cehă. organizată de Institutul Cultural Italian în colaborare cu Universitatea Carol şi Şcoala de Economie din Praga. Institutul Universitar European (3) 2.Will Phelan – Asistent Cercetare. Consfătuiri cu organizaţiile neguvernamentale Participanţi la întrunirea prezidată de Wim Kok. 6 martie. şi cu presa. urmată de o întâlnire cu presa. organizată de Delegaţia Comisiei Europene.POSTEUROP: Johannes Martin Pouw Federaţia Marketing European Direct . la graniţa cu Polonia şi Germania.FEDMA: Alistair Tempest Asociaţia Europeană de Media . pe 24 februarie 2003.CCACE: Bruno Roelants Eurocities: Bilyana Raeva Comisia Bisericii şi Societăţii a Confreriei Bisericilor Europene: Peter Pavlovic 3.AEA: Ulrich Schulte-Strathaus Asociaţia Lucrătorilor Poştali Europeni .UNICE: Monique Julien Masa Rotundă Europeană . precum şi cu presa. o discuţie cu studenţii din aceste ţări şi o dezbatere publică generală. Asociat UE: Dick Oosting Federaţia Internaţională a Ligilor pentru Drepturile Omului. Festivitatea a inclus o masă rotundă cu liderii locali şi regionali din Polonia. în fosta regiune Sudetă din Republica Cehă.FIDH-AE: Cécile Coyez Asociaţia Organizaţiilor de Voluntariat . Pe 25 februarie.ETUC: Grigor Gradev Confederaţia Europeană a Cadrelor superioare .FEB: Ger de Ridder Organizaţia Europeană a Consumatorilor .Eurochambres: Paul Skehan. unde a participat la o “Zi dedicată Europei”. 59 .BEUC: Willemien Bax Consiliul European al Profesiunilor Liberale .AVSO: Jana Hainsworth Caritas Europa: Marius Wanders. Asociaţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului .CPME: Engwirda Tiddens Confederaţia Sindicală Europeană .EEB: John Hontelez Amnesty International.COPA/COGECA: Dimitri Barua Biroul European al mediului . Pe 11 martie. 2003 : Asociaţia Camerelor Europene de Comerţ şi Industrie . pentru a ţine o cuvântare la o conferinţă pe tema extinderii UE. Julie Hetsens Uniunea Confederaţiilor Patronale şi Industriale din Europa . El s-a întâlnit cu politicieni cehi şi lideri de opinie.CEC: Michel Baudoux Comitetul Organizaţiilor Profesionale Agricole ale Uniunii Europene.FESE: Paul Arlman Asociaţia Liniilor Aeriene Europene .CIAA: Jean Martin Federaţia Bancară a Uniunii Europene: Nikolaus Boemke Comitetul European pentru Asigurări . Jacqueline Tordoir Comisia Bisericilor pentru Imigranţii din Europa .CCME: Arrien Kruyt Platforma Socială – Platforma ONG-urilor Sociale Europene: Gordon Deuchars Comitetul de Coordonare al Asociaţiilor Europene a Cooperativelor .CEA: Susanne Czech Federaţia Europeană a Pieţelor de Valori . a vizitat Budapesta. Comitetul General pentru cooperare Agricolă al Uniunii Europene .ERT: Jean Martin Confederaţia Industriilor Alimentare şi de Băuturi a UE . S-a întâlnit cu politicieni şi alţi lideri de opinie unguri. Bruxelles. a vizitat Liberec.CEPLIS: Frédéric Destrebecq Comisia Permanentă a Doctorilor Europeni .

2002. 2001. 2000..... 2001... and Spilimbergo. Campos. Bertelsmann Foundation. CER. The Long-Term Implications of EU Enlargement: The Nature of the New Border. CER. 2002. European Commission. Brussels. and Krok-Pszkowska.. Bayar. 2000. Boeri. Vol. European Commission. inclusiv lucrările prezentate de participanţii la seminarele de la Institutul Universitar European. 2002. Barysch. and Apap. Brussels. Candidate Countries Eurobarometer 2002. 5. Cost and Benefits.l. XL (September 2002). Security and Justice in an Enlarged European Union. Florence. What We Don't and What We Should'.. Boxes: Why CSFP and CEDSP do not matter that much to the EU Candidate Countries. 'EU enlargement: 'The last Lap'. 'Endgame for EU Enlargement'. M. 'Runaway costs or willingness to reform–the Two Sides to Enlargement'. 2002. 793-836. Avery. G. London. European Bank for Reconstruction and Development. K. 2003. European Commission. London. A.F. 'Agenda 2000: For a Stronger and Wider Union'. A. Vol. European Commission. Deutsche Bank. Jimeno.. EUI working Papers No. 'The Enlargement of the European Union. Who's Ready for EU Enlargement?. Barysch. Athenes. Prospect. CEPS policy paper. July 2002. Opportunities and Threats'. The Enlargement of the European Union. Notre Europe. 2001. J-L.. J. London.. Supplement 5/97..l. 1999. Dunay. J. s. Europe’s Security & Defence Policy and Enlargement: the Ghost at the Feast?. No 01/5. 3-15. No. Portes. pp. Prague. Dehaene. EUI policy paper. Bridging the Leadership Gap. and Coussens. et al. De La Fuente. European Bank for Reconstruction and Development. Compte-rendu: Réunifier L'Europe. Hanson J.. Di Nicola.Bibliografie Lista selectivă a principalelor publicaţii consultate pentru pregătirea prezentului raport.. Transition Report 2001. K. F. G. European Bank for Reconstruction and Development. 2002. G. Journal of Economic Literature. G. 2002. Florence.l. 2003.. Berlin. Bulletin of the European Union. A. London. Final Report. 2000/69.C. Brücker. s. European Integration Consortium. 60 . T. and Dehaene. 2002. pp. 7. G. Studia Diplomatica. The political Dimension of EU Enlargement: Looking Towards Post-Accession. Arnaud. 1999. J-L. Den Haag.. K. Who's Afraid of the Big Enlargement? Economic and Social Implications of the European Union's Prospective Eastern Expansion.. Bertola. 1998. J-L. G. Does Enlargement Matter for the EU Economy?. Research and Policy Unit. Edwards. Reuniting Europe or Europe's Quest for Identity/ies. Centraal Planbureau (CPB). Sheffield. Doldao. Garibaldi. A. CER.. Transition Report 2002. Marco-Economische Verkenningen 20022003. 2002. H. Avery. and Cameron. Saint-Paul G. Avery. 2001. P.. N. 'Growth in Transition: What We Know. Notre Europe.. 2002. 2003. 2002. EU-Beleid na Uitbreiding. 2000. London. Florence. Coricelli. F. A... Barysch..8.. Fitzegerald. A Strategy for Improving Political Leadership in the EU. Trafficking in Immigrants: A European Perspective. F. CEPR Policy Paper. Transition Report 2000. Deutsche Bank Research EU Enlargement Monitor: Central and Eastern Europe. H. London. P. Brussels. The Impact of Eastern Enlargement on Employment and Labour Markets in the EU Member States... Enlargement Papers. s. W. Brussels.. R. Nicosia. London.1998. Boeri.. 2001. Benefits of EU Accession for Cyprus. Brussels. Groupement d'études et de recherches.. Colloquium on Cross-border Crime in Europe. 1999.. Striking a Balance between Freedom.. New Designs For Europe. Florence. J. An Economic Study for the Maltese Business Community. 2002. Unia and Polska. J. Dehousse. T. DG EcFin. J-L. London. F.. Arnoud. and Grabbe. Anderson. Amato. LIV:(4). and Batt. and Brücker. Paris. H.. No.. and Coricelli.

S. s. V. 2002. P. H. 2002. December 2002. Munich. European Environmental Bureau.. October 16. Jan. Brussels. s. EBRD Working Paper. Pour L'Europe Réunie. R.. W. Budapest.. EU Accession and the Environment: an Introduction. Tallinn. 2002.H.. Brussels. 1998. Transparency International. s. What Price Enlargement? Implications of an expanded EU. Brussels. Towards an Enlarged Union. CER. and Hughes. A. Hager. Langewiesche and A. Jouen. Enlargement.. Inotai. The Grand Enlargement and the Great Wall of Europe.. A. Guide to the approximation of the European Union environmental legislation.). Die Europäische Union.l. Flash Eurobarometer 132/2 Enlargement of the European Union. January 2003. 2002. Profiting from EU enlargement. London. The European Union’s Policy towards Central and Eastern Europe. B. Briefing Note.. Cambridge. 2003.. European Cultural Foundation. 1998.l. The prospects for new members to join the euro. 29. Karlsson... Grabbe.European Commission. Janning.l. July/August 2002. European Commission. 2002. H. Ilves. Keating. 2002. Beyond EU enlargement. The diffusion of a western model?. Grabbe. The Investment Climate for Climate Investment. Keating. Giuliani. A.d. Global Corruption Report 2003.(ed. Toth (hrsg. London. Die Einheit Europas. forthcoming. Budapest.l. s.. 2002. s..l... Impact of EU Accession on the Economic Co-operation Among the New Member Countries. J-D. A. Stockholm. Inotai. Jouen. 1997. T. M. Enlargement and Environment: Questions and Answers. Strategy Paper for a wider Europe. J. Gianella.. Inotai. The Copenhagen Deal on Enlargement. J. Will EU Enlargement Make Europe Sustainable?. 2002. United We Stand. Gallup Europe. B. M.. 'Participatory Democracy. Jan. Paris.d. 2003. in R. Policies for Culture. Bertelsman Stiftung. 2002. Lausanne. Strategic Issues of EU Enlargement... Vienna. 2003. s. Essential for Sustainable Development'. and Zielonka. Summary of the Seminar. 2001. J. and Vicard. Prospects and Risks. Recreating Europe. Grabbe. 2001. C..). Mayhew. Revue d’Élargissement. s. H. EGI (Europäisches Gewerkschaftsinstitut). SEC (1997) 1608. Regionalisation in Central and Eastern Europe. Fondation Robert Schuman. Brussels. L. EEB Newsletter Metamorphosis. CER. Diversity and Adaptation. Kühnhardt. DG Env.d. European Commission. European Commission. Gains for European Union from Eastern Enlargement. The Regional Challenge in Central and Eastern Europe.. Amsterdam. Groupement d'études et de recherches.l. M. Report to the Expert Group on Public Finance. Countries acceding in 2004. L’Élargissement de l’Europe: quelques conséquences pour la France. 2002. Friends of the Earth and European Environmental Bureau. London. Berlin. Notre Europe. 'Wirtschaftliche Aspekte: Kosten und Nutzen'. London. Paper presented in Warsaw. 2003. Mair.(ed. CER.. and Lavric. L. European Environmental Bureau. Zur politischen. s.).. 2000. Special Taux de Change.). M. Forum.(ed. Inotai.. A. 2002. Territorial Restructuring and European Integration.. Fankhouser. Paris. Brussels. European Environmental Bureau. Vienna Declaration on Rural Development in an Enlarged Europe. 61 . 1998. Compte-rendu: Voix d'Europe. Brussels. Dossier No. Fragen zur Erweiterung. 2003.. s. plaidoyer pour l'Élargissement. Vertretung der Europaische Kommission in der Bundesrepublik Deutschland. 2003. Ministry of Finance. Investment Needs.... forthcoming. The Enlarged European Union. Paying for the Green acquis. wirtschaftlichen und sozialen Dimensionen der EUErweiterung. paper presented in The Hague 2003. Geremek. Europe. September 2002. Hodess.

A. Nahuis.. Open Society Institute. Open Society Institute. s. CPB Discussion Paper. The Hague.(ed. Sadurski. A. W. (ed.l. Romanian Academic Society.. Dimensions and Managements. A. UNDP Regional Early Warning Report Southeastern Europe. Gros.The Costs and Benefits of Polish Accession to the EU in the Field of Justice and Home Affairs. Royal Institute of International Affairs.. Principles and Recommendation from the European Consultative Forum on the Environment and Sustainable development. 2003.d. Wallace. Bonn. s. October 2000. The European Community: the Challenge of Enlargement. Long-Run Economic Aspects of the European Union' s Eastern Enlargement. Few Results'. 2003.). Integrating Poland in the Area of Freedom. Widening and Deepening: the Challenge of EU enlargement. The Lisbon Review 2002-2003: An Assessment of Policies and Reforms in Europe. New York. J. 1. 2002. Den Hague.. Triandafyllidou. Eastern Enlargement. Administrative Capacity Development. Corruption and EU enlargement: Who is Prepared?. 2003. Enlargement-Related Diversity in EU Justice and Home Affaires: Challenges. Albanian and Polish Migration to Italy: The Micro-Processes of Policy. Von Hagen. W. s. J. s. London. No. Ministère des Finances Français.. I. 427-460. vol.. One Size fits all?. Oxford. in: H. Strategy or Second Thoughts. Steunenber. Council of Europe. London. Leiden. A.l. and Sie Dhian Ho. A Race Against Time?. and Spohn.114. CES Discussion Paper. EU Justice and Home Affairs in Eastern Enlargement: The Challenge of Diversity and EU Instruments and Strategies.. s.. Security and Justice.. The Lisbon Scorecard III: The Status of Economic Reform in the Enlarging EU. 3. 2000. Ministerie van Buitenlandse Zaken.. 2001. Florence. Jan. Bruges. Argumentaire Économique et Commercial sur L’Élargissement de L’Union européenne. M. 2002.. 2002. Sussex. WRR. ZEI Rheinishe Freidrich WilhelmsUniversität. Implementation and Immigrant Survival Strategies. an Industry Level Assessment of EU enlargement. 2000. D. R. Monar. H. Decision-making in EU Justice and Home Affairs: Current Shortcomings and Reform Possibilities. September 2002. Triandafyllidou. Accession to the Internal Market. 2000. Reed. J. J. The Hague. European Law Journal. Pelkmans. 340-362. New York. 2000. Oxford.G.. 2001.l... s. in: Nature and Environment. National Identities and Migration. Monar. 1992. Pelkmans.l. 2002. De Staat van de Europese Unie. Q. Monitoring the EU accession process: Judicial Capacity. B. 2. Paris. J. Piorko. A. United Nations Secretariat. 2002.S. H. Geneva. 8. WRR. The Hague. Warsaw. World Economic Forum.. J. Bruges European Economic Policy (BEEP) Series Briefing No.. and Wallace. H. European Governance. and Wallace. towards a pan-European Union. I. Europeanisation. M. Many Organisations. CER. A. and Kosic. 'Charter and Enlargement'. 2003. Action Plan for the Conservation of the Brown Bear in Europe (Ursus arctos).d.. no. 62 . et al.. Replacement Migration: Is it a solution to declining and ageing populations?. Nunez Ferrer.. Wallace and W. pp. Reports to the Government. Population Division Department of Economic and Social Affairs.). and Sie Dhian Ho. 2001. J. U. 2002.G. Swenson ... 1998. Sedelmeier. Scientific Council for Government Policy. pp. 'Corruption and Organised Crime in South East Europe. Nilson. 2002.J. Changes in Boundary Constructions between Western and Eastern Europe. Policy-Making in the European Union. Open Society Institute. Oct. Economic Implications of Enlargement. Verheijen. et al. and Van Halem... Sussex European Institute Working Papers. 2001. Piorko. No. WRR. 2003..Michalski. WRR. Murray. Den Haag.

Journal for Economic Literature. 2002. K and Wolczuk.d. G. s. Widening Circles.l.. J. 2002.. Wolczuk.. 1998. London. Sussex European Institute Working Papers. Institutional Engineering. s. WWF Accession initiative. s. pp.. 63 . Europe unbound. 2000. s. Judges for a New Order: The Case for Continued Monitoring after Membership. London. Wolf. Waters. Zielonka. J.. Enlarging and reshaping the boundaries of the European Union. Wagener. (ed. Oxford.l. Royal Institute for International Affairs. Oxford. Democratic Consolidation in Eastern Europe. Coming to terms with a larger Europe: Options for economic integration. Beyond Borders. World Wild Fund For Nature. Washington. and Wallace W.. T. 2002.). World Development Report 1999/2000. World Wild Fund For Nature. 2001.. vol. London. World Wild Fund For Nature. Treasures for the New Europe.). R. Policy Making in the European Union.Wacziarg.. R. The Future of European Agriculture. 2000. pp.. World Bank.l. 2003.l. 87-104. s. 907-918. Open Society Institute. 2001. J. Entering the 21st Century. Sussex. 2000. Wallace H. 2002. 'The Elusive Quest for Growth'. 1.. Vol XV (September 2002). Poland and Ukraine.. An agenda for Accession. EU Enlargement Enriches the EU. Wallace H. Zielonka. (ed. A strategic Partnership in a Changing Europe?.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful