EXTINDEREA UNIUNII EUROPENE

*** REALIZĂRI ŞI PROVOCĂRI

Raport prezentat de Wim Kok
Comisiei Europene

Wim Kok s-a născut în 1938 la Bergambacht. Înainte de a intra în politică, a activat în mişcarea sindicală, fiind preşedinte al Federaţiei Sindicatelor din Olanda şi preşedinte al Federaţiei Sindicatelor Europene. A fost membru al Parlamentului şi lider al Partidului Muncii (PvdA) din Olanda, precum şi vice-preşedinte al Internaţionalei Socialiste. Din 1989 până în 1994 a deţinut funcţiile de ministru de finanţe şi Vice-Prim Ministru, iar din 1994 până în 2002 a fost Prim Ministru al Olandei.

2

CUPRINS
Introducere de Wim Kok Obiectivele raportului meu De ce extinderea ? Contextul actual Abordarea mea O agendă în cinci puncte Rezumat Pace şi stabilitate la scară continentală Acţionând împreună ca europeni Relansarea economiei Pentru o Europă mai sigură Politica de vecinătate Rolul Europei în afacerile internaţionale Construirea Noii Europe De ce se extinde UE De ce doresc ţările să adere Extinderile anterioare Actuala rundă Cetăţenii şi Uniunea în curs de extindere Actualii membri Viitorii membri Întrebări adresate frecvent Economia, piaţa forţei de muncă şi finanţele Efectele economice Comerţul Investiţiile Migraţia şi piaţa muncii Uniunea economică şi monetară Strategia de la Lisabona Costurile bugetare Calitatea vieţii Securitatea internă Mediul înconjurător Securitatea nucleară Standardele alimentare Europa în lume Politica externă şi de securitate Relaţii economice internaţionale Politica de vecinătate Acţionând împreună în Europa Probleme de identitate Reforma instituţiilor UE O mai bună punere în practică a politicilor

1

2

3

4

5

6

3

6. 4. 2. Vizite în viitoarele state membre Bibliografie 4 . 5. Consultări cu organizaţii neguvernamentale 3. 3. 7. Ateliere de discuţii la Institutul Universitar European 2.Anexe Harta Europei Tabele 1. Date esenţiale cu privire la UE şi viitoarele state membre Sprijinul de care se bucură extinderea în statele membre UE Sprijinul de care se bucură aderarea în viitoarele state membre Comerţul UE cu Europa Centrală şi de Est Creşterea economică în UE şi viitoarele state membre Cheltuielile bugetare UE destinate extinderii: perioada pre-aderare Cheltuielile bugetare UE destinate extinderii: perioada post-aderare Întâlniri şi participanţi 1.

Mulţumiri Am fost invitat de Romano Prodi. precum şi oficialilor din departamentul său şi din alte departamente ale Comisiei care au ajutat la pregătirea acestui raport. Graham Avery a fost îndrumătorul şi raportorul proiectului. Fernando Fernandez. pentru sprijinul acordat. aş dori în mod deosebit să aduc mulţumiri lui Christoph Bertram. la el şi-au adus contribuţia multe persoane şi organizaţii. Deşi responsabilitatea asupra raportului îmi aparţine. care mi-au acordat cu generozitate din timpul lor şi m-au sfătuit în ultimele etape ale raportului. menţionându-l aici în mod special pe Alain Servantie. Preşedintele Comisiei Europene. rezultatul unei serii de întâlniri cu experţi din diferite ţări şi din diferite domenii. al contactelor cu organizaţii neguvernamentale din Europa şi vizitelor în viitoarele state membre. precum şi lui John Wyles de la GPlus Europe. asistat de Wim Van Aken şi Will Phelan. Doresc să mulţumesc personalului Centrului Robert Schuman pentru Studii Avansate din cadrul Institutului Universitar European din Florenţa pentru pregătirea şi publicarea acestui raport şi pentru organizarea unei serii de întâlniri cu experţi. îi mulţumesc lui Joost Klarenbeek de la Ministerul Afacerilor Externe din Olanda care mi-a acordat un ajutor indispensabil pe tot parcursul proiectului. Heather Grabbe. La Centrul Robert Schuman. beneficiind de consultanţa şi încurajările date de Helen Wallace şi Jan Zielonka. 5 . care m-a ajutat în contactele cu presa. să depun acest raport până la sfârşitul lunii martie 2003. Membru al Comisiei Europene. În final. am luat în considerare o gamă cât mai largă de puncte de vedere. Îi sunt recunoscător lui Günter Verheugen. În scurtul timp pe care l-am avut la dispoziţie (patru luni). responsabil cu extinderea. Din numărul mare de experţi care au participat. Andras Inotai şi Olli Rehn.

el încearcă să ofere răspunsuri la numărul mare de întrebări adresate de cetăţeni pe parcursul procesului de ratificare pentru aderarea a zece noi membri la 1 mai 2004. dar actualul proces de extindere ajută la îndeplinirea visului părinţilor fondatori ai UE: o Europă unită şi liberă. Înţeleg cât de mult am câştigat în urma procesului de integrare europeană în ultima jumătate de secol. Unele din întrebările adresate vizează probleme de bază ale integrării europene. reunificarea continentului european. Am fost un european convins toată viaţa mea. Ce anume va asigura succesul procesului de extindere? Ce trebuie făcut pentru obţinerea unor beneficii maxime şi evitarea unui succes parţial sau chiar a unui eşec al acestui proces ? Scopul meu este să expun principalele domenii în care UE trebuie să elaboreze o strategie în vederea realizării cu succes a extinderii. Au existat în trecut şi alte valuri ale extinderii într-o Europă divizată. Scopul pe care l-am urmărit este să prezint într-o manieră echilibrată nu numai avantajele şi oportunităţile oferite de primirea de noi membri în UE. Războaiele şi atrocităţile din fosta Iugoslavie au demonstrat ce pot să-şi facă europenii unii altora atunci când forţele dezintegrării sunt lăsate să devină mai puternice decât dorinţa de unitate. cât şi cei mai noi au realizat progrese semnificative. este necesar ca procesul de informare să continue. ci şi obstacolele. deşi rămân încă multe de făcut. Extinderea UE pentru a cuprinde mai multe ţări va fi însoţită de o pierdere a identităţii naţionale ? Va fi oare posibil să se ia decizii în cadrul UE dacă aceasta va număra atât de mulţi membri ? Oare extinderea va ajuta UE să-şi facă mai puternic auzit glasul pe plan mondial ? Pe măsură ce se apropie de momentul extinderii. costurile şi riscurile potenţiale implicate de acest proces. atât membrii mai vechi. divizat în urma ultimului război mondial. În al doilea rând. În primul rând. Unele amintiri din tinereţea mea sunt legate de ultimul război mondial şi sunt conştient de valoarea păcii. Acest proces în care societăţi şi popoare sunt aduse laolaltă începe acum. De ce se măreşte UE de la 15 la 25 (şi într-o etapă ulterioară mai mulţi) membri ? Care vor fi efectele extinderii asupra vieţii de zi cu zi a cetăţenilor? Sunt speranţele şi îndoielile exprimate în actualele şi viitoarele state membre întemeiate ? Astfel de întrebări puse de cetăţeni merită un răspuns serios. Aderarea a 10 ţări în 2004 este numai o etapă într-un proces care a început cu mai bine de un deceniu în urmă şi care va continua încă mulţi ani de acum încolo. stabilităţii şi prosperităţii de care ne bucurăm astăzi. 6 .INTRODUCERE Obiectivele raportului meu Prezentul raport analizează implicaţiile şi provocările legate de apropiata extindere a Uniunii Europene (UE). El este similar unei fuziuni din lumea afacerilor: adevăratul test al succesului ei este atunci când devine o realitate de zi cu zi pentru cei care muncesc acolo. Iată de ce este nevoie de o agendă foarte clară pentru gestionarea schimbărilor într-o Uniune Europeană extinsă. raportul abordează principalele provocări pe care le presupune extinderea. Chiar dacă percepţia generală a populaţiei asupra extinderii este pozitivă. De ce extinderea ? Extinderea este proiectul cel mai ambiţios întreprins de UE: el reprezintă. UE trebuie să răspundă la aceste întrebări. de fapt. În toată această perioadă.

vom vedea că această viziune se confundă cu însuşi scopul urmărit de UE şi de extinderea sa: reunificarea popoarelor din Europa într-un cadru constituţional care să le încurajeze să muncească împreună în condiţii de pace şi stabilitate. Climatul actual însă este departe de a fi ideal pentru noile ambiţii sau marile idei. coeziunea internă şi rolul său extern. noi locuri de muncă şi o creştere economică marcată în Europa Occidentală. În strategia de la Lisabona. Dar drumul acestor popoare către Europa nu a fost uşor. UE nu reuşeşte să răspundă în mod corespunzător preocupărilor cetăţenilor. Aceste beneficii vor fi consolidate şi sporite. Procesul de transformare a determinat schimbări masive în întreaga Europă Centrală şi de Est: nu toată lumea a beneficiat în egală măsură de noile oportunităţi apărute. aspirau să se reîntoarcă. UE trebuie să se reinventeze. UE nu a jucat nici un rol în abordarea problemei Iraq-ului. Lumea nu stă în loc să ne aştepte. o dată cu realizarea extinderii în 2004. cât şi pentru cei noi. stabilitatea şi democraţia din Europa Centrală şi de Est au dus deja la obţinerea unor beneficii semnificative. Pentru popoarele din Europa Centrală şi de Est. în perioada Cortinei de Fier şi a Războiului Rece. Europa simboliza valorile la care cei care au trăit. liderii Uniunii Europene şi-au declarat obiectivul de a deveni cea mai competitivă şi cea mai dinamică economie din lume bazată pe cunoaştere. dar până în prezent aceste cuvinte nobile nu au fost însoţite de reformele structurale necesare pentru o creştere stabilă pe termen lung şi pentru un răspuns dinamic la globalizare. Motorul dezvoltării în Europa aproape că s-a oprit. atât pentru membrii mai vechi. Pentru popoarele din actuala Uniune Europeană. Economia mondială trece prin momente dificile. În rândul cetăţenilor Europei. există un sentiment tot mai puternic de nesiguranţă şi o teamă crescândă de necunoscut. cu condiţia ca UE să răspundă provocării cu care se confruntă în prezent. împlinirea unei viziuni – o viziune care este mult prea uşor dată uitării atunci când securitatea şi prosperitatea în Europa sunt considerate a fi ceva de la sine înţeles. care la rândul său reprezintă fundamentul stabilităţii pe termen lung în regiune. după părerea mea. Dar reîntoarcere în Europa a fost mai mult decât un simbol pentru aceste popoare: perspectiva aderării. ca membru. Dar dacă ne luăm răgazul necesar pentru a reflecta. mai bine de o generaţie. Membrii săi au fost în mod vizibil profund 7 . extinderea Uniunii Europene este. În politicile sale interne.În consecinţă. iar şomajul se încăpăţânează să rămână la cote ridicate. investiţii. Pe plan extern. în prezent cea mai importantă chestiune de politică externă din lume. la UE le-a ajutat să transforme în ireversibilă opţiunea lor pentru o democraţie pluralistă şi o economie de piaţă şi le-a încurajat să meargă mai departe pe calea reformei. iar unele structuri asociate cu un sentiment de securitate au dispărut. Perspectiva acestei ancore de stabilitate a fost o condiţie prealabilă a refacerii prosperităţii economice. nu numai pe planul securităţii. date fiind lipsa de voinţă politică şi dificultatea procesului decizional. Contextul actual Extinderea are loc într-un moment în care UE se confruntă cu provocări majore în ceea ce priveşte performanţa sa economică. cel puţin în actualele state membre. Costurile reale ale extinderii nu pot fi cuantificate prin prisma bugetului UE: efectele cele mai considerabile ale adaptării au fost deja resimţite în viitoarele state membre. într-un număr de domenii. ci şi al prosperităţii: dezvoltarea rapidă a comerţului a contribuit la crearea de oportunităţi pentru libera iniţiativă. Avem nevoie de un sistem de guvernare care să realizeze un echilibru mai bun între cele două cerinţe înrudite: eficienţă şi legitimitate democratică. Rezultatele Convenţiei privind Viitorul Europei vor fi cruciale.

individual. intern şi extern – însoţesc procesul de extindere al UE. costuri şi riscuri implicate de acest proces. O întârziere a acestui proces sau abandonarea sa. pentru a asigura dezvoltarea. 2. Ceea ce face însă viitoarea extindere este să ne oblige să le abordăm şi în unele cazuri ne poate ajuta să găsim soluţii. În plus. când noii membri vor fi parteneri. competitivitatea şi crearea de noi locuri de muncă în cadrul unei pieţe extinse. cât şi pentru ţările candidate. în interesul cetăţenilor ei. Această situaţie este inacceptabilă pentru cetăţenii Europei. Strategia pe care o am în vedere pentru gestionarea schimbării poate fi rezumată în cinci teme: 1. un rol major în această chestiune. Dacă UE nu continuă reformele şi ajustările pe care le impune acum extinderea. De aceea cred că a venit timpul să elaborăm o nouă viziune în legătură cu ceea ce poate să facă Europa cu noii săi membri şi modul în care trebuie să procedeze. Un proces de extindere gestionat necorespunzător ar fi însă aproape la fel de nefast. acumulată în domeniul reformelor sociale. Aceste trei provocări majore – pe plan economic. economice şi politice. în prezentul raport folosesc ori de câte ori este posibil sintagma “viitorii membri” mai degrabă decât “ţările candidate”. Acţionând împreună în Europa: este necesar să perfecţionăm procesul de luare a deciziilor şi trebuie să dăm dovadă de hotărârea şi voinţa politică necesare pentru a elabora politici cu adevărat europene într-o Uniune Europeană extinsă. A devenit de asemenea clar pentru mine că trebuie să ne mutăm centrul atenţiei în ceea ce priveşte abordarea politicilor UE şi să avem în vedere încă de pe acum situaţia unei UE extinse – viitoarea Uniune Europeană a celor 25. Aceste probleme nu sunt cauzate de extinderea UE. Europa în ansamblul ei a fost inexistentă. acest fapt ar presupune costuri considerabile atât pentru UE. Ponderea economică a UE trebuie să fie dublată şi de afirmarea vocii sale pe plan politic. Relansarea economiei europene: avem nevoie de mai multă inovaţie şi reformă. Cred însă că la rândul nostru avem multe de învăţat din recenta lor experienţă. pe scena internaţională. ea va rata – poate pentru totdeauna – şansa de a face Europa mai puternică şi mai sigură. Din acest motiv. Abordarea mea Cred că amploarea apropiatei extinderi a UE ne oferă ocazia să abordăm provocările într-o manieră decisivă. În vreme ce statele membre au jucat. 8 . UE şi instrumentele sale de politică externă nu au jucat absolut nici un rol. Extinderea poate să fie un catalizator pentru rezolvarea unora din problemele Europei aflate încă în suspensie. Ea poate să ne ofere dinamismul necesar pentru a face un salt înainte. Consider că noii parteneri mai au încă o serie de lucruri de făcut pentru a finaliza pregătirile pentru aderare. al vecinilor săi şi al lumii. Extinderea este actul de politică externă de cel mai mare succes pe care l-a întreprins UE. Discursul în care se vorbeşte de “actualii membri” şi de “ţările candidate” este deja depăşit şi trebuie să privim înainte la situaţia din viitor. mai rău. în afacerile internaţionale. ca urmare a neratificării sale de către oricare din membrii UE.divizaţi. să răspundă în mod efectiv cerinţelor cetăţenilor şi să îşi definească rolul politic în lume. Uniunea Europeană trebuie să îşi recâştige dinamismul şi competitivitatea economică. ar constitui un eşec politic major pentru Europa. O agendă în cinci puncte Beneficiile şi oportunităţile oferite de extindere depăşesc cu mult potenţialele obstacole.

Ceea ce propun eu necesită un efort de înţelegere atât din partea vechilor membri.3. Ei vor trebui să îşi definească punctele de vedere în diferite domenii ale activităţii comunitare. de a realiza compromisuri. În momentul în care vor deveni membri cu drepturi depline şi parteneri egali – având drepturi. avem nevoie de o politică de vecinătate care să propage prosperitatea şi stabilitatea în jurul nostru. O voce mai puternică a Europei în afacerile internaţionale: trebuie să fructificăm şansa de a avea 25 de membri pentru a ne bucura de o mai mare autoritate. Pentru noii membri. o dată cu transformarea lor din “subiecţi de decizie” în “factori de decizie”. Iată de ce supun Comisiei Europene şi celorlalte instituţii europene recomandările cuprinse în prezentul raport. Actualul proces de extindere este diferit de cele anterioare deoarece el face ca Uniunea Europeană să treacă la o nouă scară de activitate: o scară de operare la nivel continental. Aceste idei sunt explicate în detaliu in rezumatul raportului şi în capitolele acestuia. schimbările importante vor fi de ordin psihologic. Wim Kok 19 martie 2003 9 . uneori. oferind standarde superioare şi o securitate sporită. 5. dar şi obligaţii – limbajul în care folosim formulările “noi” şi “voi” trebuie să treacă la un alt registru: “noi împreună” într-o Europă lărgită. să dea rezultate mai bune pentru cetăţenii săi şi să devină un actor în afacerile internaţionale – cu condiţia să nu rateze această şansă. 4. care o poate face să funcţioneze mai bine. În perioada care ne mai desparte de momentul aderării noilor membri în mai 2004 avem şansa unică de a pregăti succesul acestei extinderi şi de a-i implica pe viitorii membri în această pregătire. accentul s-a pus în trecut pe ”acquis” – îndemnuri şi sfaturi adresate viitorilor membri cu privire la modul în care trebuie să aplice reglementările europene. Construirea unei Europe mai sigure pentru cetăţenii ei: ar trebui să folosim procesul de extindere pentru a face un salt considerabil înainte în domeniul colaborării pe probleme de justiţie şi afaceri interne. coerenţă şi influenţă pe arena internaţională. cât şi a noilor membri. Pentru actuala UE. Dezvoltarea parteneriatului cu vecinii noştri din Europa: pe măsură ce frontierele UE se extind. în cadrul unei Uniuni Europene lărgite. fără a pierde din vedere necesitatea de a avea nişte obiective comune şi. Pentru realizarea acestui proiect ambiţios este nevoie de un plan coerent.

de care vest-europenii s-au bucurat timp de mai multe generaţii. prin integrarea economică şi politică a membrilor săi. · Politicile pe plan extern ale UE lărgite (Capitolul 5: Europa în lume). ci dinamică: raportul abordează nu numai consecinţele punerii în aplicare a politicilor şi reglementărilor comunitare existente. 10 . Stabilitatea care a fost astfel realizată şi creşterea prosperităţii sunt nu numai în beneficiul acestor ţări. · Securitatea pe plan intern şi standardele de protecţie (Capitolul 4: Calitatea vieţii). ci şi reformele pe care UE trebuie să le întreprindă în vederea realizării cu succes a extinderii Pace şi stabilitate la scară continentală Care este principalul beneficiu pe care îl prezintă extinderea UE ? Este şansa de a realiza pacea şi stabilitatea la scară europeană: Ø Extinderea UE reunifică progresiv continentul nostru. · Guvernarea europeană şi identitatea (Capitolul 6: Acţionând împreună în Europa). Extinderea acesteia pentru a cuprinde şi restul Europei este un beneficiu de o inestimabilă valoare. dar perspectiva unor potenţiale conflicte între grupurile şi minorităţile etnice şi naţionale şi-a făcut apariţia în Europa Centrală şi de Est. pe care le grupează în cadrul a patru teme: · Aspecte economice (Capitolul 3: Economia. devenită în prezent Uniunea Europeană. majoritatea acestora au abordat acest proces dintr-o perspectivă naţională sau sectorială. Viziunea reunificării – a unei Europe “întregi şi libere” – este motorul care dă viaţă extinderii Uniunii Europene. Raportul abordează apoi aceste întrebări. Prezentul raport analizează extinderea din perspectivă europeană. divizat în urma ultimului război mondial. El nu încearcă să ilustreze varietatea de interese şi puncte de vedere diferite ale fiecărei ţări în parte – ceea ce ar fi depăşit cadrul acestui raport – dar are în vedere atât actualii. În felul acesta. Analiza acestor teme nu este statică. opinii şi cercetări. raportul : · face o trecere în revistă a procesului de extindere până în prezent şi o evaluare a ceea ce s-a realizat (Capitolul 1: Construirea Noii Europe). adresate de către opinia publică şi în cercurile politice (Capitolul 2: Cetăţenii şi Uniunea în curs de extindere). Ø O dată cu sfârşitul Războiului Rece. Eforturile acestor ţări pe calea reformei şi a tranziţiei au fost sprijinite de UE. Ø În deceniul anterior. cât şi viitorii membri. era să evite un conflict sau chiar un război. se extinde şi în Europa Centrală şi de Est. perspectiva de a deveni membru al UE a ajutat ţările din Europa Centrală şi de Est să îşi consolideze procesul de reîntoarcere la o democraţie pluralistă şi o economie de piaţă. În capitolele următoare. piaţa forţei de muncă şi finanţele). Deşi au fost publicate multe studii cu privire la extindere. având drept surse o serie de idei. s-a pus capăt şi divizării artificiale a Europei. dar şi al actualelor state membre UE. Perspectiva aderării la UE a eliminat multe din acest tip de probleme. în ansamblul ei.REZUMAT Prezentul raport analizează consecinţele extinderii Uniunii Europene (UE) de la 15 la 25. analizând perspectivele Uniunii Europene lărgite. iar mai târziu la un număr şi mai mare. şi · identifică principalele întrebări în legătură cu extinderea. Scopul istoric al Comunităţii Europene. zona de pace. stabilitate şi prosperitate. de state membre.

Acţionând împreună ca europeni Ø Aderarea noilor membri. Avem nevoie de un document care să arate clar cetăţenilor Europei extinse ce poate şi ce nu poate aceasta să facă. regiuni bogate sau sărace. Cum poate fi el gestionat astfel încât beneficiile să fie maxime ? În trecut. Noi aducem laolaltă nu numai entităţi politice. atenţia presei. atenţia trebuie să se deplaseze către întrebarea “ce se întâmplă după aderarea acestor ţări ?” şi “ce politici sunt necesare într-o Uniune Europeană lărgită ?”. pentru a evita riscul ca “mai mult” să însemne de fapt “mai puţin”.“cum şi când vor adera noile state membre ?”. UE trebuie să-şi reformeze sistemul de adoptare a deciziilor. Ceea ce trebuie să facem este să conştientizăm problemele mai ample implicate. Instituţiile UE sunt deja ţinta criticilor. consolidarea “metodei comunitare” şi respectarea echilibrului instituţional. va spori diversitatea Uniunii Europene. acest raport face următoarele recomandări: · Convenţia privind Viitorul Europei trebuie să prezinte un text constituţional clar şi uşor de înţeles. cu bogatul lor patrimoniu cultural. Nu trebuie să ne cramponăm de percepţii naţionale: ţări mari sau mici. state membre vechi sau noi. Pentru ca succesul acestui proces să fie însă deplin. Reformele trebuie să includă şi extinderea votului majoritar. cu toţii suntem europeni. Extinderea impune necesitatea. Ø O dată cu creşterea numărului său de membri de la 15 la 25. posibilitatea ca tinerii să-şi facă studiile în alte ţări ale UE. trebuie să adoptăm atitudinile potrivite. nici un fel adaptări ale cadrului instituţional nu o vor uni ! 11 . Trebuie să facem mai mult pentru a promova înţelegerea între cetăţeni – în special înţelegerea noilor membri: aceasta presupune schimburi de persoane provenind din diferite segmente ale societăţii. În prezent. Corelarea între provocările prezentului şi necesitatea unei mai bune guvernări poate să realizeze acea breşă pe care uniunea politică o impune. Acest raport identifică cinci domenii cheie în care UE poate să ia măsuri pentru a asigura succesul extinderii : 1. oferind totodată şi prilejul. Dacă Europa nu vrea să fie unită. Avem nevoie de o mai bună aplicare a regulilor şi politicilor UE de către noile state membre. Extinderea va însemna mai multe schimburi de idei şi o mai bună înţelegere a altor europeni. şi consolidarea reţelelor universitare la nivel european. Instituţiile comunitare vor continua să respecte limbile naţionale şi vor încuraja învăţarea altor limbi. ci şi societăţi şi popoare. · · · Dacă vrem cu adevărat să facem UE să funcţioneze mai bine. experienţă profesională. de a “perfecţiona” sistemul nostru de guvernare. precum şi de către cele actuale. ce sunt de interes pentru cetăţenii europeni. Avem nevoie de o agendă pentru a gestiona schimbarea. a opiniei publice şi a autorilor de strategii s-a concentrat asupra procesului de aderare . este necesar să se definească o strategie clară. Ø Acest lucru presupune un efort din partea europenilor de a se înţelege mai bine unii pe alţii. Încrederea în Europa este necesară astfel încât noi să putem acţiona împreună pentru a găsi soluţii europene.Procesul de extindere aduce cu sine rezultate pozitive în multe domenii ale politicii publice. precum şi de un sistem de guvernare care să realizeze un echilibru mai bun între cerinţele înrudite de eficienţă şi legitimitate democratică. să dorim cu adevărat integrarea europeană şi să fim hotărâţi să o realizăm cu succes. de a identifica interesele comune şi de a combate teama că o Uniune Europeană mai mare ar însemna o pierdere de identitate. În consecinţă.

calificărilor şi transferului de tehnologie. care să conducă la creşterea în continuare a productivităţii. · venituri şi standarde sociale mai ridicate. ci un imbold pentru reînnoire. În consecinţă. 12 . · accesul la o forţă de muncă bine calificată. cât şi învinşi. dacă acest lucru este posibil. capitalului şi forţei de muncă. Aderarea noilor membri dă şansa Uniunii Europene de a-şi reforma politicile economice şi sociale în domenii unde se simte deja nevoia unor astfel de reforme. Se preconizează de asemenea o serie de beneficii şi ca urmare a liberalizării serviciilor. în ultimii ani. Extinderea şi schimbările pot să aducă beneficii pe termen lung. Aceste beneficii sunt de aceeaşi natură cu cele constatate în momentul introducerii pieţei unice. Perspective economice mai bune pentru actualele state membre Factorii care ar influenţa acest lucru includ: · condiţii egale de concurenţă pe piaţa lărgită.2. raportul face următoarele recomandări : · Politicile europene şi naţionale ar trebui să acorde prioritate convergenţei şi creşterii economice: aceasta înseamnă o rată de creştere globală ridicată pentru o Uniune Europeană cu 25 de membri. · acordarea de asistenţă din fonduri comunitare. Extinderea nu este o ameninţare. Provocarea este legată de modul în care se gestionează schimbarea. între UE şi viitoarele state membre a determinat câştiguri economice substanţiale. dar trebuie ţinut cont şi de faptul că apariţia acestora poate fi precedată de o serie de costuri şi că vor exista atât câştigători. Aderarea. cu rate şi mai mari în noile state membre. în 1993. ca o consecinţă a lărgirii pieţei Creşterea rapidă a relaţiilor comerciale şi de investiţii. pe lângă fluxul de capital din ultimii ani. · scăderea tentaţiei de a migra în alte ţări ale UE . Creşterea şi convergenţa trebuie să fie cuvintele cheie pentru Uniunea Europeană extinsă. Printre acestea se numără : O mai mare prosperitate pentru vechile şi noile state membre. Menţinerea acestei situaţii va avea următoarele consecinţe : · o reducere a decalajelor economice şi sociale. · o cerere mai mare ca rezultat al procesului de creştere în noile state membre. Relansarea economiei Procesul extinderii a dat oferit deja o serie de beneficii economice şi poate să le ofere în continuare. Unii dintre aceştia au operat schimbările necesare mai rapid decât actualii membri ai UE. va însemna prezenţa neîngrădită pe piaţă a noilor state membre. UE poate să înveţe de la noii membri şi din experienţa acestora în realizarea reformelor economice şi sociale. fără frontiere. Şansa noilor state membre de a ajunge la nivelul de prosperitate din Europa Occidentală Factorii care ar influenţa acest lucru includ: · un volum mai mare de investiţii. Noii membri înregistrează rate de creştere mai mari decât UE. · un cadru juridic şi economic stabil oferit de apartenenţa la UE. o dată cu abolirea controalelor la frontieră pentru mărfuri.

Ar trebui elaborate încă din această etapă măsuri destinate celor care sunt afectaţi de extindere. telecomunicaţiilor şi transporturilor. ar trebui să avem în vedere scopurile agendei de la Lisabona şi nevoia de inovaţie şi creştere: Ø În ceea ce priveşte politica agricolă comună. În ceea ce priveşte partea de venituri din buget. constituie un factor de creştere. În acelaşi timp. Atunci când luăm o decizie cu privire la astfel de schimbări. de îndată ce acest lucru este posibil. şi este necesar să elaborăm o politică de dezvoltare economică rurală care să sprijine şi nu să îngrădească plecarea masivă a forţei de muncă din agricultură în Europa Centrală şi de Est. Ø Ar trebui să se găsească o modalitate inovativă de utilizare a bugetului UE pentru a sprijini alte politici. Lumea nu stă în loc să ne aştepte! 13 . Ø În privinţa cheltuielilor structurale. Trebuie să se acorde prioritate unor domenii cum ar fi crearea de noi locuri de muncă. venind astfel în întâmpinarea ofertei de forţă de muncă din noile state membre. prin libera circulaţie a persoanelor în cadrul pieţei comune. asigurând astfel succesul procesului de extindere. Migraţia forţei de muncă în funcţie de cerinţele pieţei. “Strategia de la Lisabona” subliniază că este timpul ca UE şi membrii săi să transpună vorbele în fapte. investiţiile în cercetare. competitivitatea şi crearea de noi locuri de muncă pe o piaţă lărgită. Aceasta presupune apariţia de oportunităţi şi pentru ţările în curs de dezvoltare de a participa la comerţul cu produse agricole. fluxul sosirilor de lucrători va fi probabil limitat. ajutând economiile mature să fie inovatoare şi pe cele mai puţin mature să îşi desăvârşească transformarea. cum ar fi cercetarea şi dezvoltarea.· · · · Avem nevoie de mai multe inovaţii şi reforme pentru a relansa creşterea. Pe tot cuprinsul continentului. Chiar şi după ridicarea restricţiilor. dar şi pentru promovarea unor politici mai bune. astfel încât să se acorde mai puţin sprijin preţurilor şi cantităţilor şi mai mult calităţii. Noii membri ar trebui implicaţi plenar acum în strategia de la Lisabona. într-un cadru european comun. Uniunea trebuie să dea dovadă de solidaritate şi coeziune cu noii săi membri. precum şi la integrarea regională a Europei Centrale şi de Est. sunt necesare măsuri adaptate la nevoile şi priorităţile noilor membri. mai degrabă decât protecţia locurilor de muncă existente. Scopul acestuia este de a facilita adaptarea la noul loc de muncă. precum şi în resurse umane şi învăţământ. Statele membre prezente şi viitoare au nevoie de politici de ocupare a forţei de muncă care să contribuie la o politică economică şi socială eficientă. Vor fi necesare investiţii în mediul înconjurător şi infrastructură. UE trebuie să ofere oamenilor rezultatele pe care aceştia le aşteaptă. precum şi liberalizarea sectoarelor energiei. Actualele state membre ar trebui să îşi deschidă pieţele. mai transparent şi mai stabil. Ar trebui pregătit terenul pentru importantele hotărâri care se vor lua curând după aderare în legătură cu cadrul bugetar viitor al Uniunii Europene. reformarea politicilor comunitare este indispensabilă: nu numai pentru economisirea de fonduri. UE are nevoie de un model economic şi social care să combine elementele cele mai bune din actualele şi viitoarele state membre. Scopul ar trebui să fie elaborarea unor politici care să fie cu adevărate necesare Uniunii Europene a celor 25. este necesară deplasarea în continuare a centrului de greutate. este nevoie de un sistem mai echitabil. pentru a face ca piaţa comună să funcţioneze mai bine. deoarece creşterea şi dezvoltarea acestora vor aduce beneficii tuturor.

iar cele din noile state membre vor asigura o protecţie sporită. Noile forme de parteneriat pot să ajute UE să propage stabilitatea. Standarde superioare de securitate nucleară Uniunea Europeană îşi extinde bogata cultură a securităţii în ţările Europei Centrale şi de Est şi aduce instalaţiile nucleare din aceste state la standarde superioare de securitate. ci extindem capacitatea noastră de a furniza soluţii. În consecinţă. În toate aceste domenii însă. Prin extinderea UE. prosperitatea şi buna 14 . atât UE cât şi autorităţile naţionale trebuie să facă mai mult pentru a da asigurările necesare cetăţenilor. Politica UE îi va ajuta astfel să îşi conserve bogatul patrimoniu de specii şi habitaturi naturale. Standarde alimentare Standardele UE pentru protecţia consumatorului vor fi menţinute: standardele în actualele state membre nu vor fi relaxate ca urmare a procesului de extindere. Pentru o Europă mai sigură În multe domenii de importanţă pentru cetăţeni. în aplicarea legii. Un control mai eficient al imigrării Viitorii membri colaborează pentru a reglementa fluxul de imigranţi şi solicitanţi de azil din alte ţări. Traficul internaţional de droguri şi fiinţe umane devine mai uşor de controlat pe măsură ce ţările din Europa Centrală şi de Est adoptă standarde comune. justiţie şi securitate a Uniunii Europene. noi nu importăm probleme din aceste ţări. Protecţia mediului înconjurător Pe măsură ce viitorii membri se conformează legislaţiei comunitare privind poluarea aerului şi a apei. Eficacitate sporită în combaterea criminalităţii pe plan internaţional Viitoarele state membre şi-au intensificat colaborarea. inclusiv reforma sistemului de adoptare a deciziilor · o mai strânsă colaborare şi perfecţionarea acţiunilor statelor membre şi instituţiilor comunitare pentru combaterea criminalităţii pe plan internaţional şi pentru controlul imigraţiei · integrarea considerentelor de mediu în celelalte politici · urmărirea efectivă a punerii în practică a legislaţiei UE în actualele şi viitoarele state membre 4. mediul înconjurător din aceste state devine tot mai sigur pentru cetăţenii lor şi pentru cetăţenii din ţările învecinate. este necesară o politică de vecinătate care să propage prosperitatea şi buna guvernare în ţările învecinate. Protecţia frontierelor acestor state cu terţe ţări se îmbunătăţeşte. acest raport face următoarele recomandări: · realizarea unui progres semnificativ în crearea zonei de libertate. extinderea contribuie deja la o mai bună colaborare cu viitoarele state membre. Politica de vecinătate Pe măsură ce UE se extinde. prin intermediul forţelor de poliţie şi aparatului judecătoresc. pentru a crea un cerc de stabilitate şi de securitate în jurul nostru.3. monitorizate de alţi membri UE.

Ø Nu trebuie să ratăm această ocazie a extinderii la 25 de membri pentru a câştiga mai multă autoritate. 5. UE şi statele sale membre ar trebui să tragă fără întârziere învăţămintele care se impun din experienţa cu Iraq-ul: folosirea şi perfecţionarea mecanismelor din cadrul Uniunii Europene pentru a ajunge la o înţelegere şi poziţie comună în ceea ce priveşte unele probleme cheie. Ø În sfera relaţiilor economice internaţionale. atunci ar trebui să nu ne mai amăgim. Ø În sfera afacerilor externe. Uniunea Europeană nu mai poate să continue îmbinarea puterii economice cu slăbiciunea politică. precum şi asupra respectării criteriului politic şi a celorlalte criterii. concluziile acestui raport sunt că. coerenţă şi influenţă pe scena internaţională. precum şi cu Turcia. UE a făcut un progres limitat. Uniunea Europeană poate să influenţeze ceea ce se întâmplă în lume doar dacă este capabilă să adopte o linie politică clară şi să vorbească pe o singură voce. atunci ea va deveni realitate. dar nu şi-a dezvoltat mijloacele sau voinţa de a acţiona în mod efectiv. ar trebui să insistăm asupra unor pregătiri satisfăcătoare în vederea aderării. perspectiva aderării viitoare la UE poate să fie un catalizator pentru schimbare. în privinţa unei probleme cheie de politică externă . securităţii şi apărării. În consecinţă. extinderea va constitui un prilej pentru a o utiliza mai bine. perspectiva aderării la UE poate să fie un stimulent puternic pentru progres şi reformă. Prin urmare.UE ca atare este total absentă. dar nu îşi foloseşte la maximum influenţa de care se bucură. UE este deja un actor principal. După cum o arată însă evenimentele recente. Dacă această voinţă politică nu există (sau a încetat să existe). acest raport face următoarele recomandări : · Ar trebui dezvoltate forme superioare de parteneriat între UE şi ţările vecine.guvernare în ţările nemembre. Dacă această dorinţă politică este împărtăşită de politicienii şi popoarele Europei. În prezent. Europa este sau ar trebui să fie o adevărată uniune politică.problema Iraq-ului . cu intenţia de a vorbi pe o singură voce · Convenţia privind Viitorul Europei ar trebui să ducă la o îmbunătăţire a reprezentării UE pe plan extern. Pentru ţările din Balcanii Occidentali. · Procesul de extindere ar trebui să continue cu Bulgaria şi România. indiferent dacă acestea din urmă aderă sau nu la Uniune. Pentru unele din acestea. Rolul Europei în afacerile internaţionale Ø Cele 10 noi ţări cu 75 de milioane de cetăţeni care se adaugă celor 15 state membre cu 375 de milioane de locuitori pot să întărească capacitatea UE de a influenţa cursul evenimentelor în lume. · În cazul ţărilor care ar putea să adere la UE în anii următori. Acest lucru va ajuta Europa să facă faţă provocării pe care o reprezintă globalizarea. 15 . în perspectiva extinderii : · ar trebui să reflectăm fără întârziere la necesitatea de a reconstrui o politică externă comună reală.

În plus. Extinderea UE este un proces aflat în desfăşurare de peste un deceniu. ♦ Creşterea rapidă a comerţului a însemnat noi pieţe şi investiţii pentru membrii UE: viitoarele state membre desfăşoară deja cea mai mare parte a comerţului lor cu UE. ♦ Apariţia democraţiilor stabile în acea regiune a întărit securitatea Europei pe ansamblul ei. 16 . au fost înlăturate. fiind greu de cuantificat. Întrebarea merită însă un răspuns. raţiunile extinderii nu sunt numai economice. Fără proiectul extinderii UE. Ce s-a realizat până în prezent? ♦ Perspectiva aderării la UE a accelerat procesul de transformare în Europa Centrală şi de Est ce a urmat după căderea comunismului. Ea ne obligă să trecem în revistă rezultatele şi perspectivele procesului de extindere. care a dat deja rezultate: nu se poate “să dăm ceasul înapoi”. cum ar fi problemele legate de minorităţi şi de frontiere. multe din aceste câştiguri nu ar fi fost posibile. ci şi politice. Cauzele conflictelor.Non-extinderea O întrebare ipotetică Se pune uneori întrebarea “ Care ar fi costul nerealizării extinderii?” Pot fi calculate oare consecinţele pe care le-ar avea nerealizarea de către UE a preconizatei sale extinderi – tot aşa cum au fost calculate “costurile non-Europei” înainte ca UE să pună bazele pieţei unice? Cele două situaţii diferă.

♦ În absenţa extinderii. ca rezultat al neratificării de către statele membre UE. având drept rezultat o creştere mai mică în ţările candidate. mai puţin dispuşi să participe la rezolvarea problemelor care depăşesc frontierele naţionale din Europa sau la împărţirea responsabilităţii de a modela rolul Europei în lume. ar constitui un eşec politic major pentru Europa. costurile nerealizării extinderii – atât pe plan politic. ♦ O astfel de situaţie ar putea fi o sursă de instabilitate politică. ar descuraja investiţiile străine şi ar reduce creşterea economică. ar lipsi UE de câştiguri economice. Într-o asemenea situaţie. UE ar fi mai puţin capabilă să combată criminalitatea organizată. atât Uniunea Europeană. cât şi pe plan economic – ar fi ridicate şi ar fi suportate de actualii membri. cât şi ţările candidate ar avea de suportat costurile: ♦ Nerealizarea extinderii pieţei unice. Astfel. Aceasta ar presupune nu numai pierderea beneficiilor în viitor.Ce ne rezervă viitorul? O întârziere a extinderii sau abandonarea acesteia. ♦ Deziluzionarea ţărilor candidate ar alimenta euroscepticismul din UE şi din alte regiuni. ♦ Pentru ţările candidate. dar şi irosirea eforturilor şi investiţiilor din trecut. unde pacea şi stabilitatea sunt încă fragile. nişte vecini supăraţi şi plini de resentimente. precum şi de cei excluşi. cu posibile repercusiuni pentru UE. imigraţia ilegală şi terorismul. “Ceilalţi europeni” ar rămâne vecinii UE. Ea ar duce la o escaladare a riscurilor în regiunea Balcanilor. acest lucru ar diminua stimulentele pentru realizarea reformei. 17 .

Extinderea transpune în viaţă această viziune prin încurajarea integrării economice şi politice. Principalele date în procesul de extindere 1989 1990 1990-1996 1993 1993 1994 1994-1996 1997 1998 1999 Căderea Zidului Berlinului Iniţierea sprijinului financiar al Comunităţii Europene destinat ţărilor din Europa Centrală şi de Est pentru reforma şi refacerea economiilor lor Cipru şi Malta solicită să devină membri ai UE Încheierea Acordurilor de Asociere (Acorduri Europene) cu state din Europa Centrală şi de Est Consiliul European de la Copenhaga aprobă extinderea UE pentru a include ţări din Europa Centrală şi de Est şi defineşte criteriile pe care trebuie să le îndeplinească pentru aderare Comisia Europeană publică Opiniile sale privind Cipru şi Malta Consiliul European de la Essen aprobă strategia de pre-aderare Zece state din Europa Centrală şi de Est solicită să devină state membre UE. România şi Malta Consiliul European de la Copenhaga marchează sfârşitul negocierilor de aderare cu Cipru. Cehia şi Cipru. Polonia. Slovenia. Actualul proces de extindere lansează însă noi provocări care implică atât oportunităţi. Lituania. Slovenia. Letonia şi Lituania 2000 2002 18 . Slovacia. Polonia. În ultimii 30 de ani. democraţiei şi prosperităţii în întreaga Europă prin integrarea statelor şi popoarelor constituie raţiunea de a fi a UE.Capitolul 1 CONSTRUIREA NOII EUROPE Viitoarea extindere este un nou pas către integrare europeană: o ocazie istorică de a punte capăt divizării artificiale între Europa de Vest şi de Est şi de a reunifica continentul nostru. Bulgaria. Malta. Ungaria. Încurajarea păcii. Letonia. deseori chiar în perioadele în care ea primea noi membri în rândurile sale. Estonia. Estonia. inclusiv state din Europa Centrală şi de Est. Extinderea nu a împiedicat UE să realizeze progrese. Comisia Europeană publică Opiniile sale privind ţările din Europa Centrală şi de Est şi propune o strategie a procesului de extindere în “Agenda 2000” Încep negocierile de aderare cu Ungaria. Pentru statele din Europa Centrală şi de Est. valorile şi obiectivele fundamentale ale UE. Unificarea continentului european demonstrează dinamismul şi progresul continuu al UE. aderarea simbolizează o reîntoarcere în Europa şi şansa de a-şi ancora ferm propriile democraţii în cadrul UE. evidenţiază idealurile. Malta îşi reactivează cererea de a deveni membru al UE Consiliul European de la Berlin aprobă “Agenda 2000” şi o perspectivă financiară pentru extinderea UE Turcia este acceptată în procesul de extindere a UE pe baza criteriilor de la Copenhaga Încep negocierile cu Slovacia. stabilităţii. UE a primit noi state membre în patru valuri consecutive – acesta fiind al cincilea val. cât şi riscuri. Extinderea care urmează să includă 10 noi state membre. Cehia.

UE a lansat moneda unică (euro). Austria. De ce doresc ţările să adere De-a lungul istoriei lor. În ultimii 30 de ani. cu 375 de milioane de cetăţeni. Finlanda şi Suedia au devenit membre ale UE. aderarea la UE susţinând astfel dezvoltarea lor democratică. un mediu de afaceri stabil şi politici sociale progresiste. Finlandei şi Austriei. cât şi la NATO. oferind acces la piaţa unică şi la asistenţă financiară suplimentară. coeziune economică şi socială.De ce se extinde UE Extinderea UE este rezultatul hotărârii de a împărţi cu alte state beneficiile obţinute de Europa Occidentală prin crearea unei zone stabile. ţările din Europa Centrală şi de Est au suferit din cauza expansionismului statelor vecine mai mari. Aderarea aduce cu sine beneficii economice şi sociale care stau la baza dezvoltării democratice. Extinderile anterioare UE are un trecut ce include extinderi încununate de succes. tehnologie şi afaceri sociale. Această viziune este în continuare importantă. În 1992. Danemarca şi Irlanda. după cum a demonstrat-o şi dezintegrarea violentă a fostei Iugoslavii. Extinderea nu a împiedicat însă dezvoltarea în profunzime. cu o populaţie de 450 de milioane de cetăţeni. Raţionamentul părinţilor fondatori ai UE s-a bazat pe logica faptului că integrarea economiilor din Europa Occidentală ar preveni războiul şi ar crea pace. pretutindeni în Europa. aceste state îşi doreau să adere atât la UE. din Est şi Vest. UE are responsabilitatea de a ajuta ţările vecine să se dezvolte din punct de vedere economic şi democratic. În 1973. reciproca fiind în egală măsură valabilă. dar fără nici un fel de legături care să le ancoreze într-o Europă care se schimbă rapid. după căderea regimurilor dictatoriale. Apoi. Uniunea Europeană s-a extins de la 6 state membre cu o populaţie de 185 milioane la o entitate internaţională ce numără 15 state membre. într-un moment în care se afla în curs de desfăşurare aderarea Suediei. Ea oferă mai multe oportunităţi de investiţii directe şi refacere economică. Acum ea este pe punctul de a se extinde la 25 de state membre. Acest ideal îşi are rădăcinile în experienţa acumulată datorită tulburărilor manifestate pe continentul european în anii interbelici. Cererea lor de a adera la UE a reflectat teama de a se găsi în situaţia de a fi libere. cercetare. Tratatul de la Maastricht a pregătit uniunea economică şi socială. Aderarea la UE reprezintă punctul culminant al visului acestor ţări de a se reîntoarce în Europa după divizarea artificială creată de Cortina de Fier. unde războiul a devenit imposibil. ulterior au fost primite Grecia în 1981. a distrugerilor cauzate de ultimul război şi a optimismului care a început să se manifeste în perioada de după război. Aderarea lor la Uniune simbolizează revenirea în familia europeană. au devenit membri Marea Britanie. dă un caracter stabil tinerelor democraţii din aceste ţări şi creează climatul necesar pentru realizarea unor economii de piaţă echilibrate din punct de vedere social. La vremea aderării Spaniei şi Portugaliei. Extinderea prin primirea de noi state membre va defini cadrul politic şi economic al UE pentru mai bine de o generaţie de acum încolo. în 1995. UE lansa programul pieţei unice şi politicile de mediu. Pacea şi stabilitatea constituie premisele unei economii prospere. Pentru a beneficia de o securitate sporită. 19 . Spania şi Portugalia în 1986. în paralel cu promovarea stabilităţii şi securităţii. într-o perioadă în care simultan negocia actuala rundă a extinderii. stabilitate şi prosperitate pentru toţi cetăţenii.

precum şi capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor de piaţă din cadrul Uniunii. Al treilea criteriu presupune ca noii membri să fie capabili să preia politicile şi reglementările UE (“‘acquis”-ul). suprafaţa şi economia acestora). precum şi de asistenţa financiară acordată de Uniunea Europeană şi de alte instituţii internaţionale. Stabilitatea şi prosperitatea tot mai mare care au rezultat sunt în beneficiul actualilor şi viitorilor membri. Ungaria şi Slovenia) şi două state mediteraneene. în conformitate cu criteriile formulate de UE. Acest proces a fost încurajat de perspectiva de a deveni stat membru UE. Aceste ţări s-au pregătit pentru aderare mai bine de un deceniu. instituţii democratice şi un respect tot mai mare pentru minorităţi. Acestea stabilesc anumite standarde pentru ţările care aspiră să devină membre ale UE: ♦ Stabilitatea instituţiilor care garantează democraţia. Criteriile pentru a deveni stat membru Reuniunea la nivel înalt a liderilor UE de la Copenhaga. Cehia. stabilitate şi prosperitate de care s-au bucurat mai multe generaţii din Europa Occidentală. Reformele lor economice au determinat deja obţinerea unor rate înalte de creştere economică (în comparaţie cu ratele de creştere din UE) şi perspective mai bune de ocupare a forţei de muncă. Cu acea ocazie. 20 . “Condiţionalitatea” impusă de aceste criterii ce trebuie îndeplinite pentru a deveni membru UE a avut un puternic impact asupra ritmului reformelor şi le-a conferit un caracter ireversibil. inclusiv aderarea la obiectivele uniunii politice. în timp ce celelalte criterii trebuie să fie îndeplinite până în momentul aderării. ce au devenit cunoscute sub numele de “criteriile de la Copenhaga”. Astfel. Polonia. pentru date cu privire la populaţia. pe care apoi să le pună în practică şi aplice în mod efectiv.Runda actuală UE se pregăteşte acum să primească în rândul membrilor săi opt ţări din Europa Centrală şi de Est (Estonia. vor putea adera la Uniune de îndată ce sunt în măsură să îşi asume obligaţiile de membru. UE reunifică progresiv continentul şi extinde către alţi europeni zona de pace. cel “politic”. a lansat promisiunea istorică potrivit căreia “ţările din Europa Centrală şi de Est. prin îndeplinirea condiţiilor economice şi politice”. economice şi monetare. statul de drept. ♦ Existenţa unei economii de piaţă funcţionale. au apărut deja democraţii stabile. Malta şi Cipru (vezi Tabelul 1 din Anexă. ♦ Capacitatea de a îndeplini obligaţiile de membru. în iunie 1993. Beneficiile procesului de extindere sunt deja vizibile. În viitoarele state membre din Europa Centrală şi de Est. Slovacia. au fost specificate clar pentru prima oară condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a deveni membru. respectarea şi protecţia minorităţilor. Letonia. Primul criteriu. drepturile omului. care îşi exprimă dorinţa în acest sens. este considerat a fi o condiţie prealabilă pentru deschiderea negocierilor de aderare. Lituania.

În state membre ca Germania şi Austria. dar şi din conştientizarea faptului că în perioada în care ţările din Europa Centrală şi de Est se aflau sub regimul comunist. în special a standardelor alimentare. desigur. există îndoieli în multe cercuri cu privire la capacitatea instituţiilor comunitare. Ce ştim despre preocupările şi aşteptările cetăţenilor din actualele şi viitoarele state membre? Actualii membri Una din preocupările importante ale cetăţenilor în ceea ce priveşte extinderea UE este domeniul securităţii personale: există oare riscul creşterii criminalităţii şi al imigrării? Vom asista oare la o scădere a exigenţei standardelor de protecţie a consumatorilor. din neliniştea generală înregistrată în sectoarele vulnerabile ale societăţii. “mai mult” va însemna oare “mai puţin” ? Sondajele de opinie arată că populaţia din cele 15 state membre este în general în favoarea extinderii. care se învecinează cu viitoarele state membre. O dată cu creşterea numărului de membri de la 15 la 25. Cehia (16%) şi Ungaria (12%). Polonia (30%). au apărut mari decalaje sociale şi economice. legată de procesul de ajustare care are loc pretutindeni în lume. cum ar fi riscurile pe care le prezintă instalaţiile nucleare din viitoarele state membre ? Aceste temeri derivă parţial din necunoaşterea situaţiei reale din aceste ţări. există o preocupare în legătură cu impactul social şi economic direct pe care îl va avea abolirea frontierelor. Decalajul economic şi social explică şi celelalte preocupări existente în actualele state membre: faptul că salariile mai mici şi protecţia socială mai redusă din noile state membre vor duce la relocarea investiţiilor şi locurilor de muncă – astfel de situaţii au apărut deja – şi că libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul unei pieţe lărgite vor determina un flux de forţă de muncă migrantă. proces ce însoţeşte globalizarea. în timp ce 22% au fost împotrivă. Majoritatea respondenţilor (82%) au auzit deja de procesul de extindere. deşi nu au fost prea mulţi cei care ştiau care sunt ţările în cauză (40% nu au putut să numească nici măcar o singură ţară). restul celor chestionaţi fie că nu au dat un răspuns (9%) fie au răspuns că opinia lor variază în funcţie de ţările implicate (3%). În fine. Ţările candidate cele mai cunoscute în rândul populaţiei din cele 15 state membre UE sunt Turcia (citată de 31% din respondenţi). de a face faţă complexităţii tot mai mari a procesului decizional. pe măsură ce standarde tot mai riguroase erau progresiv introduse în Occident. pe măsură ce UE se apropie de momentul extinderii sale. problemele şi îndoielile exprimate în diferite cercuri. sprijinul cel mai slab s-a înregistrat în Regatul Unit al Marii Britanii. Aceste preocupări în legătură cu extinderea fac parte. şi la ameninţări tot mai mari împotriva mediului înconjurător. Cei care auziseră de procesul de extindere au înclinat în favoarea acestuia. spre deosebire de cei care nu erau la curent cu existenţa sa. 21 . urmate de Spania şi Belgia (70-75%). în vreme ce percepţiile înregistrate în statele membre cu o poziţie geografică mai îndepărtată sunt mai vagi.Capitolul 2 CETĂŢENII ŞI UNIUNEA ÎN CURS DE EXTINDERE Unul dintre obiectivele acestui raport este să abordeze întrebările. În cel mai recent sondaj Eurobarometru (publicat în noiembrie 2002 – vezi Tabelul 2 din Anexă) 66 % din respondenţii din cele 15 state membre ale UE s-au exprimat în favoarea extinderii Uniunii Europene. în forma lor actuală. Cotele cele mai ridicate de sprijin au fost înregistrate în Italia şi Irlanda (în jur de 80%). Întrebările care se pun diferă în funcţie de ţările în cauză.

în calitate de partener de negocieri. ele nu vor fi tratate ca parteneri egali. Majoritatea respondenţilor (peste două-treimi) au fost de părere că extinderea: § va permite societăţilor comerciale din ţările lor să se extindă pe noi pieţe § va face mai puternică vocea UE pe scena internaţională § va reduce riscurile de război şi conflict în Europa § va facilita abordarea problemelor de mediu la nivel european Cât despre consecinţele negative. deoarece UE reprezintă încă ceva “straniu”. Deşi este un fapt general recunoscut în cercurile politice că actualele condiţii de aderare sunt cele mai bune care puteau fi obţinute. Cu toate acestea. în legătură cu care majoritatea cetăţenilor nu au o experienţă directă. ale căror rezultate au făcut obiectul unor analize minuţioase. dar şi la creştere economică. Cu toate acestea. de exemplu la capitolele de negociere buget şi agricultură. în Germania şi Franţa. 22 .Suedia şi Finlanda (50-55%). în aceste ţări există punctul de vedere potrivit căruia. Concurenţa Occidentului şi investiţiile străine au supus deja presiunilor întreprinderile cu capital local. speranţele şi temerile legate de UE sunt influenţate de experienţa tranziţiei economice – în cele mai multe cazuri o experienţă dificilă. cotele de sprijin erau apropiate de media din UE (66%). chiar după aderare. precum şi atunci când a fost vorba de poziţia restrictivă cu privire la libera circulaţie a lucrătorilor. Discuţiile privind UE în viitoarele state membre au fost influenţate de progresul negocierilor de aderare. majoritatea respondenţilor fiind de acord că : · “avem datoria morală să reunificăm Europa după divizarea din perioada Războiului Rece” · “este normal şi justificat din punct de vedere geografic ca noi membri să adere la UE”. a identităţii naţionale sau locale. unele din întrebările care se pun cu privire la efectele aderării la o organizaţie supranaţională sunt valabile şi pentru actualele state membre UE: pierderea suveranităţii naţionale. principalele întrebări cu privire la impactul aderării sunt de natură diferită. Astfel. Viitorii membri În viitoarele state membre. Alte întrebări din sondajul Eurobarometru conţin date interesante despre părerile cetăţenilor cu privire la consecinţele extinderii. dificultatea de a influenţa şi de a înţelege deciziile luate la nivel european. Uniunea Europeană. a apărut uneori într-o lumină defavorabilă. argumentele politice de ordin general în favoarea extinderii au întrunit consensul general. ci vor avea oarecum un statut de “categoria a doua”. majoritatea a fost de părere că: § extinderea va face mai dificilă luarea deciziilor într-o Uniune Europeană lărgită § extinderea va fi foarte costisitoare pentru ţara lor § mulţi cetăţeni din noile state membre se vor stabili în ţara lor § deschiderea frontierelor va face mai dificilă combaterea criminalităţii şi traficului ilegal de droguri O minoritate semnificativă de respondenţi au fost de părere că extinderea: · va determina o creştere a şomajului în ţara lor · va reduce standardul de protecţie socială. În domeniul economic şi social. în care reformele şi adaptările au condus la adâncirea inegalităţilor.

În viitoarele 10 state membre. protecţia mediului ? Aderarea la UE va însemna o pierdere a identităţii mele sau a ţării mele? Îşi va pierde ţara mea suveranitatea în momentul aderării la UE ? Va fi ea un stat membru “de categoria a doua”? Va fi oare posibil să se ia decizii la nivel european cu 25 de membri? Cum poate Europa să vorbească cu adevărat într-un singur glas în afacerile internaţionale în condiţiile în care are atât de mulţi membri? Următoarea rundă a extinderii va fi urmată de altele. Potrivit celor mai recente rezultate disponibile (pe baza unor interviuri desfăşurate în septembrie şi octombrie 2002 – vezi Tabelul 3 din Anexă) : · 52% dintre respondenţi au spus că apartenenţa la UE este un “lucru bun” · 61% ar vota favorabil într-un referendum. · relaţiilor UE cu vecinii săi şi rolului său în lume. cât şi în viitoarele state membre. La data finalizării acestui raport. ritm de creştere. finanţe. mai mulţi imigranţi? Vor deveni standardele de protecţie a consumatorului şi populaţiei mai puţin riguroase o dată cu aderarea noilor membri ? De ex. atât în actuala UE. 23 .). un risc crescut de criminalitate. · calităţii vieţii cetăţenilor europeni (securitate. Eurobarometrul a înregistrat consecvent cote ridicate de sprijin pentru aderarea la UE. Întrebări adresate frecvent Deşi poziţiile faţă de extindere sunt în generale favorabile. standarde de protecţie. · modului în care europenii acţionează împreună pentru a realiza politicile comunitare. standardele alimentare. primul referendum a avut deja loc în Malta. în rândul opiniei publice şi în cercurile politice se pun nenumărate întrebări. inclusiv reglementările care guvernează piaţa unică ? Vor adopta noile state membre moneda unică europeană în momentul aderării ? Extinderea va aduce oare cu sine o grad sporit de nesiguranţă. Întrebări adresate frecvent · · · · · · · · · · Care va fi impactul extinderii asupra ocupării forţei de muncă şi salariilor ? Se vor reduce locurile de muncă ca rezultat al unei concurenţe mai susţinute în UE extinsă ? Vom asista oare la un “dumping social” ? Vor aplica corect reglementările UE noile state membre. securitatea nucleară. care analizează impactul extinderii asupra: · economiei europene (ocuparea forţei de muncă. cu un rezultat favorabil aderării la Uniunea Europeană.). în care vor adera alte noi ţări? Aceste întrebări sunt grupate în patru mari teme abordate în următoarele capitole ale acestui raport. Rămâne de văzut dacă aceste indicii vor fi confirmate de referendumurile care vor fi organizate în aceste ţări în cursul anului 2003. etc. deseori sceptice. etc.

Atât pentru statele membre cât şi pentru cele ce vor dobândi acest statut. Suediei şi Finlandei a fost proporţional mai mare din punctul de vedere al suprafeţei teritoriale. pe baza faptului că veniturile în Mexic erau şi sunt încă mult mai mici decât cele din SUA şi Canada. Extindea din 1995 cu includerea Austriei. a fost proporţional mai mare. condiţiile economice variază considerabil: acest capitol nu îşi propune însă să examineze fiecare ţară în parte.Capitolul 3 ECONOMIE. Extinderea din 1973 cu includerea Marii Britanii. cu un grup de ţări mult mai puţin bogate. Atât teoria cât şi experienţa trecută ne pot ghida în evaluarea consecinţelor economice posibile. libera circulaţie şi o integrare politică şi juridică. succesul economic al ţărilor membre a stat şi va sta în continuare în propriile lor mâini. Canada şi Mexic. Capitolul de faţă se concentrează. din punctul de vedere al populaţiei. PIAŢA MUNCII ŞI FINANŢE Capitolul de faţă prezintă ceea ce s-a realizat până acum în vederea integrării economice în UE a viitoarelor ţări membre şi ce a mai rămas de făcut în continuare pentru ca extinderea să fie un succes. se impune gestionarea atât a oportunităţilor economice. succesul extinderii depinzând de cât de bine se realizează această gestionare. 2002. cu un produs intern brut de 10 şi respectiv 4 miliarde de euro. a Danemarcei şi Irlandei. În actualele şi viitoarele state membre ale UE. În termeni strict economici. Boeri et al. creşterea populaţiei (20%) şi a suprafeţei (23%) rezultate din extinderea din 2004 nu sunt superioare celor din extinderile precedente. în vreme ce integrarea în UE presupune o uniune vamală. şi care nu au trecut printr-un proces de tranziţie de la o 1 T.1 Insă NAFTA este doar o zonă a liberului schimb. din 1986. Capitolul abordează întrebările cel mai des întâlnite referitor la modul în care extinderea UE va afecta dezvoltarea economică. În termeni relativi. o monedă unică. în mod necesar. cu o populaţie totală de 75 de milioane de locuitori. Măsura în care ţările. independent de eforturile lor de a intra în UE. piaţa muncii şi finanţele UE. deşi menţionează impactul în cazuri particulare şi relevante. firmele şi oamenii vor câştiga sau vor pierde în urma extinderii va depinde de propriilor lor decizii şi nu de extinderea ca atare a UE. Actuala extindere este diferită de extinderile anterioare datorită diferenţelor economice: în viitoarele ţări membre PIB-ul pe cap de locuitor este în medie 40% din PIB-ul actualelor state membre (paritate bazată pe puterea de cumpărare). Actuala extindere se aseamănă cel mai mult cu extinderea prin integrarea Spaniei şi Portugaliei. cât şi a riscurilor pe care le presupune extinderea. pe efectul intrării în UE a ţărilor din Europa Centrală şi de Est. viitoarea extindere a UE înseamnă integrarea unui grup de ţări care constituite o economie mare şi bogată cu 375 de milioane de locuitori. o legislaţie comună. în anii ’90. O altă diferenţă între actuala extindere şi extinderile precedente este aceea că majoritatea noilor membri se află în etapa de tranziţie de la tipul de economie planificată la sistemul economiei de piaţă şi au trecut prin reforme economice dificile. Unii comentatori au comparat viitoarea extindere cu crearea Zonei Nord-americane a Liberului Schimb (NAFTA) între Statele Unite ale Americii. Cu toată importanţa pe care o au politicile UE. care a dus la o creştere cu 16% a populaţiei UE: PIB-ul acestor ţări reprezenta în medie aproximativ 70% din PIB-ul UE de la acea dată (paritate bazată pe puterea de cumpărare). Cipru şi Malta sunt ţări mult mai mici. 24 .

în prezent. aceste două ţări nu afectează mult analiza economică de ansamblu. În rândul actualelor state membre. economiştii sunt cu toţii de acord că este posibil ca. Efectele economice Extinderea UE la 25 de state membre (EU-25) va aduce încă 75 milioane de consumatori pe piaţă unică europeană. în speţă Germania şi Austria. deşi comerţul cu produse agro-alimentare a crescut substanţial în perioada de pre-aderare. rămân domenii în care comerţul încă nu s-a liberalizat complet. ca efect al creşterii investiţiilor şi al specializării continue a producţiei. la economii de scală. cum ar fi sectorul automobilelor. este limitat. Germaniei revenindu-i în jur de o treime. extinderea UE va avea un impact economic mai important asupra acelor ţări care au graniţă comună cu viitoarele state membre. la creşterea concurenţei şi a investiţiilor. însemnând o creştere cu 0. H. care ar putea duce la crearea a aproximativ 300. extinderea seamănă cu procesul de realizare a pieţei unice. Comerţul Integrarea economică extensivă între actualele şi viitoarele stat membre a fost înfăptuită deja ca parte a procesului de pre-aderare (vezi Tabelul 4 din Anexa care ilustrează creşterea rapidă a comerţului din ultimii ani). Pentru noile state membre.2% a PIB-ului în aceste ţări. spre noile state membre) şi a faptului că economiile lor sunt mult mai mici. În plus. în cazul lor. mai ales între cele din Europa Centrală şi de Est. pe termen lung. O recentă sinteză întocmită pe baza literaturii de specialitate ajunge la concluzia că: “simulările care au ca punct de plecare relaţiile 2 Grabbe. limitate. trei factori pe care îi vom analiza în continuare. Dată fiind dimensiunea lor modestă. prin care a trecut UE în anii 90. Deoarece schimbul de mărfuri cu UE s-a liberalizat în mare măsură în cursul anilor 90. în general. conducând astfel la o mai mare creştere economică. În acest sens. atât în actualele. urmând ca avantajele să apară doar pe termen mediu şi lung.2 Acest câştig economic se va distribui probabil inegal între actualele state membre. câştigurile să fie proporţional mult mai mari. ca o reflectare a faptului ca 70% din exporturile acestor ţări merg către actuala UE (doar 4% din exporturile UE merg. noile state membre se pot aştepta la rate ale creşterii relativ mari. dată fiind dimensiunea economică mult mai mare a acesteia. iar comerţul cu servicii. Comentatorii remarcă faptul că este posibil ca extinderea să conducă la o creştere a volumului schimburilor comerciale între noile state membre.economie centralizată. cât şi în viitoarele ţări membre. investiţii şi imigraţie. doar un impact imediat redus asupra comerţului de mărfuri cu noile state membre. 2001 25 . Analizarea viitoarei creşteri economice depinde în mare măsură de comerţ. apartenenţa la UE înseamnă trecerea la uniunea vamală de la zona de liber schimb preexistentă. inclusiv servicii financiare. O astfel de estimare este aceea potrivit căreia actualele state membre ale UE vor câştiga probabil în total aproximativ 10 miliarde euro. Nici comerţul agricol nu este complet liberalizat. Aceasta va avea. Cu toate acestea. Estimările asupra impactului extinderii asupra actualei UE sunt. Acest lucru ar trebui să ducă la intensificarea schimbului de mărfuri şi servicii. având în vedere posibilităţile “de a ajunge din urmă” asociate cu veniturile mai mici pe cap de locuitor. pe termen scurt.000 de locuri de muncă (în ipoteza unui raport constant volum muncă – volum producţie).

2002 26 . ci va depinde de adoptarea unor politici sănătoase. neapărat. 3 Pelkmans. vor constitui tot atâţia factori favorizaţi. Investiţiile Străine Directe (ISD) au fost deja încurajate în viitoarele state membre în perspectiva aderării la UE. ţările candidate. exporturile acestor ţări. câştigă undeva între 1. a muncitorilor sezonieri) se concentrează mai mult către ţările şi regiunile vecine.000 sunt rezidenţi UE. După extinderile precedente.2% din populaţia acesteia. convergenţa economică a noilor state membre cu actualele state membre va fi un proces îndelungat . Totuşi. pe termen scurt şi mediu”. de regulă. J. este posibil ca efectul dinamic . nu se întrevede o creştere a ISD după extindere. Este dificil de estimat însă gradul în care acestea vor creşte în viitor.3 Investiţiile Deoarece există deja schimburi comerciale libere substanţiale. Comentatorii din cercurile de afaceri consideră că multe companii au pregătite noi proiecte de investiţii în aşteptarea finalizării extinderii UE. Pe de altă parte. atât de către noile state membre. costurile asociate creşterii concurenţei şi alinierii vor apărea probabil mai devreme. ceea ce sugerează că ne putem aştepta la o creştere a investiţiilor. Costurile şi beneficiile nu vor apărea. care va dura câteva decenii.comerciale demonstrează că. iar creşterea ISD depinde de politicile de ajustare sănătoase şi de o bună guvernare la nivel naţional. ţinând cont de nivelul ISD deja mare. se argumentează că integrarea efectivă în UE va duce la o creştere semnificativă a fluxului investiţional. ea ar putea fi unul din avantajele majore ale extinderii UE. beneficiile pot fi foarte mari. ca grup. după aderare. Majoritatea cetăţenilor din viitoarele state membre pot deja circula liber (fără viză) pe teritoriul UE. Astfel. care au limitat. experienţa extinderilor anterioare arată că acest dinamism nu se declanşează automat. de eliminarea facilităţilor fiscale speciale şi de încheierea procesului de privatizare. pe termen lung. douătreimi din cei care migrează se stabilesc în Germania şi aproximativ 14% în Austria. s-au înregistrat salturi considerabile în fluxul investiţiilor străine. Peste 850.5 % şi 8% sau chiar 10% din PIB. la o creştere economică rapidă în noile stat membre. efectul “deblocării” accesului la piaţă. în primii ani după integrare. mai ales în Portugalia şi Spania. Chiar şi în cele mai optimiste scenarii. dar acest lucru nu s-a întâmplat în toate cazurile. cât şi de către UE în ansamblul său. Migraţia şi piaţa muncii Deoarece migraţia lucrătorilor duce la câştiguri economice în ţările gazdă. se pare. Se poate observa că NAFTA a avut ca efect creşterea considerabilă a investiţiilor în producţie. în continuare. reglementările comune şi orientarea economică ar trebui să aibă un efect şi mai puternic. Ratele creşterii economice înregistrate recent de viitoarele state membre (vezi Tabelul 5 din Anexă) sunt mai mari decât cele din actualele state membre ale UE. În cazul aderării la UE. Însă. Creşterea siguranţei legislative pe care o impune calitatea de membru UE şi eliminarea “clauzelor protecţioniste” din actualele acorduri dintre ţările candidate şi UE. Unii comentatori sugerează că. în aceeaşi perioadă. favorabile creşterii economice. iar mobilitatea forţei de muncă s-ar putea să rămână limitată timp de câţiva ani după extindere. presupunând că situaţia locală este încurajatoare în acest sens. Migraţia (cel mai adesea.un cerc virtuos între creştere şi investiţie – va duce probabil. investiţiile sunt cheia creşterii economice viitoare în noile state membre. dacă se aplică politici adecvate. reprezentând 0. în Mexic.

and H. care s-au menţinut pe o perioadă de tranziţie de şapte ani. Libera circulaţie a persoanelor Una din libertăţile pe care Uniunea Europeană le conferă este libera circulaţie a persoanelor: cetăţenii europeni au dreptul să trăiască şi să muncească în oricare stat membru al Uniunii. T. Deoarece ţările gazdă obţin avantaje economice de pe urma imigraţiei. şi nu să aştepte încheierea perioadei de tranziţie. şi apartenenţa la spaţiul “Schengen”.este de 335. cu o uşoară creştere în următorii 30 de ani. Brücker. Insă. aceste trei ţări vor beneficia de pe urma acestei decizii. au existat restricţii asupra migrării populaţiei. Un aranjament provizoriu similar a fost agreat şi pentru extinderea viitoare: astfel. 27 . ci doar după ce vor fi îndeplinit într-o măsură satisfăcătoare standardele privind siguranţa frontierelor. până la maximum 1. actualele state membre vor avea dreptul să restricţioneze afluxul de forţă de muncă dinspre Europa Centrală şi de Est timp de şapte ani. După aderare.4 4 Boeri.000 (0. după extindere. este cel al liberei circulaţii a persoanelor în spaţiul “Schengen”. 2000. Cum anume se va aplica acest principiu noilor state membre? Există diverse aspecte ale acestei întrebări: dreptul de a călători în alte state membre. dacă permit libera circulaţie a forţei de muncă din Europa Centrală şi de Est. Aceste temeri însă nu se vor adeveri probabil în realitate. separat de dreptul de a munci. Chiar şi după eliminarea restricţiilor.fără a lua în calcul perioada de tranziţie de şapte ani . Consorţiul Integrării Europene estimează că numărul celor care vor migra spre teritoriul actual al UE. după introducerea liberei circulaţii a forţei de muncă . Trei din actualele state membre şi-au arătat intenţia de a nu restricţiona intrarea lucrătorilor din noile state membre. măsură compensată prin schimbul de informaţii şi întărirea graniţelor externe. după aderarea lor la UE. Celelalte state membre ar trebui de asemenea să decidă cât mai repede posibil. Migraţia netă dinspre Spania şi Portugalia.1% din actuala populaţie a UE). migraţia dinspre aceste ţări a fost nesemnificativă. Cifrele calculate de specialişti privind evoluţia migraţiei sunt. În perioada respectivă. după extindere.1% din populaţie. modeste. actualele state membre au dreptul să restricţioneze dreptul persoanelor din ţările din Europa Centrală şi de Est de a presta o muncă plătită. Noile state membre nu vor devei imediat membri cu drepturi depline ai spaţiului “Schengen”. în general. pe o perioadă de maximum şapte ani. care a coincis cu recesiunea de la începutul anilor 90. a fost aproape zero în a doua jumătate a anilor 80. dreptul de a locui şi munci acolo. Un alt aspect. este cazul Marii Britanii şi al Irlandei. Experienţa aderărilor anterioare a ţărilor cu venituri mici este edificatoare. chiar dacă statul respectiv nu face parte din spaţiul “Schengen”.Există o preocupare generală la nivelul UE privind o eventuală migrare masivă a lucrătorilor din noile state membre. Ţările din acest spaţiu au convenit să elimine controalele la frontierele dintre ele. cetăţenii noilor state membre vor avea dreptul de a călători şi de a se stabili în oricare din actualele state membre. cauzată de diferenţa mare de venituri. având în vedere că aceasta acoperă necesarul de forţă de muncă calificată şi necalificată. Un cetăţean al unui stat membru are libertatea de a trăi şi de a munci oriunde în altă parte în UE.

efectul lor nu trebuie exagerat. întrucât aceştia tind să lucreze în aceleaşi sectoare ca şi alţi lucrători străini. Regiunile de la graniţă vor înregistra de asemenea o creştere considerabilă a imigrării pe termen scurt (chiar de tip navetă). Deşi aceşti factori vor exercita presiuni asupra muncitorilor cu nivel redus de calificare – o categorie vulnerabilă a societăţii – în actualele state membre. temerile mai dramatice sunt exagerate. perspectivele optimiste îi vor determina pe lucrătorii din aceste ţări să rămână la ei acasă. de combinaţia de lucrători care migrează şi de sectoarele pieţei muncii în care activează aceştia. o creştere a aprovizionării cu mână de lucru necalificată – inclusiv a muncii „la negru” – ar putea avea un impact asupra salariilor şi ocupării forţei de muncă necalificate din actualele state membre. Aceste cifre estimative trebuie să fie plasate în contextul societăţii europene aflată într-un proces de îmbătrânire. până la un punct. cu salarii mici şi standarde sociale mai scăzute. vor exercita o presiune inechitabilă asupra standardelor de viaţă ale actualelor state membre. în Mexic. cum ar fi în construcţii.Ţările şi regiunile din UE aflate în imediata vecinătate a noilor state membre vor fi. et al. speranţa de viaţă a crescut. în parte. iar raporturile de dependenţă (raportul dintre populaţia în vârstă şi populaţia activă) vor creşte în anii următori. dacă politica economică va încuraja creşterea ratei angajărilor şi dezvoltarea economică în noile state membre. migraţia dinspre noile state membre va fi probabil limitată. o creştere a migraţiei poate compensa – dar numai parţial – creşterea dependenţei cauzată de îmbătrânirea populaţiei. însă adeseori calificarea lor se pierde prin migrare. implicit. Aceştia au un nivel de pregătire relativ ridicat. În fine. Actualele şi viitoarele state membre trebuie să se asigure că politicilor lor privitoare la piaţa muncii sunt de natură să permită muncitorilor cu nivel redus de calificare să lucreze şi că politicile lor de angajare contribuie la aplicarea unei politici socio-economice eficiente şi. la succesul extinderii. Un raport recent al Centrului de Cercetări în domeniul Politicilor Economice sugerează că migraţia net cumulativă sau migraţia pe termen lung dinspre noile state membre (înregistrată în primii 15-20 de ani de la introducerea liberei circulaţii a forţei de muncă) va ajunge să reprezinte 2-3% din populaţie în Germania5. Lucrătorii calificaţi care migrează dinspre viitoarele state membre acoperă deja lipsa de forţă de muncă în sectorul serviciilor şi al meseriilor. Există de asemenea preocupări legate de ceea ce se cheamă “dumping social”: noile state membre. probabil. în care nu are loc înlocuirea generaţiilor. firmele americane au profitat de diferenţele economice pentru a-şi muta producţia bazată pe investiţii mari de resurse umane. Pentru actualele state membre ale UE. ca rezultat al schimbărilor din zonele industriale. cu nivel redus de calificare. salubrizare şi manufactură. mai ales în regiunile din vecinătatea noilor state membre. Rata natalităţii este scăzută. aşadar. Care vor fi efectele probabile asupra pieţelor muncii din actualele state membre? Acestea depind. 28 . faptul că actualele state membre vor fi nevoite să adopte politici care să încurajeze creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă. într-o lume în care concurenţa devine din ce în ce mai acerbă (şi nu doar sau în primul rând ca urmare a extinderii UE). în căutare de lucru. cu consecinţe asupra cererii de forţă de muncă. 2002. unele activităţi industriale care necesită multă forţă de muncă s-ar putea deplasa către ţările şi regiunile învecinate cu noile state membre. astfel că o parte din lucrătorii care vor migra vor avea calificare înaltă. Unele din viitoarele state membre sunt în curs de retehnologizare a producţiei. T. După extinderea UE. folosindu-se de muncitorii existenţi acolo. 5 Boeri. Aceste temeri reflectă. Dacă integrarea economică a noilor state membre are un efect similar. Oricum. trebuie remarcat faptul că. În cazul NAFTA. Per total. Efecte vor exista probabil şi asupra cererii de muncă necalificată. mai afectate decât celelalte.

Procesul de aderare la UE include şi adoptarea unui dialog social şi a unor măsuri de reglementare socială. Pe de altă parte. ca o condiţie pentru ca aceste state să primească fonduri din bugetul UE. care duc la creşterea inflaţiei. · o etapă intermediară. · o perioadă de minimum 2 ani de participare cu succes la mecanismul ratei de schimb. dar încă nu a fost stabilit un calendar în acest sens. aceste diferenţe se atenuează (iar noile state membre vor oferi pieţe de desfacere mai mari pentru produsele din actualele state membre). post-aderare. ţinând cont de natura strictă a regulilor impuse în acest 29 . calendarul în care trebuie să se încadreze noile state membre pentru adoptarea monedei euro un este deloc clar. sau aprecieri ale ratei de schimb nominale (sau ambele). Adoptarea monedei euro va duce la creşterea integrării comerciale a noilor state membre cu economiile din zona euro. trebuie să încurajeze dezvoltarea noilor state membre. Din aceste motive. apropiate de media la nivel UE. şi aceşti factori pot să vină în conflict cu cerinţele de stabilizare a ratei de schimb şi de scădere a inflaţiei. obligatorii pentru adoptarea monedei euro. condiţia esenţială o constituie atingerea unui grad suficient de convergenţă reală şi durabilă. în care noul stat membru participă pe deplin la piaţa unică şi demonstrează că progresează în sensul creării condiţiilor necesare în vederea adoptării monedei euro. în care ţara candidată trebuie să demonstreze că avansează ireversibil spre o economie de piaţă viabilă bazată pe competitivitate şi pe o stabilitate macroeconomică durabilă. Este greu de anticipat cât de rapid vor creşte salariile în noile state membre. inflaţie scăzută şi rate ale dobânzii mici. Pe măsură ce nivelul salariilor în noile state membre creşte. precum şi nevoile mai mari de investiţii în modernizarea infrastructurii şi a serviciilor publice. ţările candidate trebuie să demonstreze că “sunt capabile să îşi asume obligaţiile de membru. · îndeplinirea criteriilor aplicabile actualelor state membre pentru adoptarea monedei unice: deficit bugetar mai mic de 3% din PIB. în drumul lor spre adoptarea monedei euro. Cu toate acestea însă. Uniunea economică şi monetară Noile state membre sunt hotărâte să adopte moneda euro. Această cheltuială publică include sumele necesare punerii în practică a acquis-ului comunitar şi co-finanţării proiectelor de infrastructură. însă este clar că politicile. la eliminarea riscurilor cauzate de ratele de schimb asupra investiţiilor şi la scăderea pe termen lung a ratelor dobânzii. Noile sate membre şi moneda euro Conform criteriilor de aderare la UE. Există condiţii detaliate şi clar stabilite pentru fiecare nou stat membru. economice şi monetare. atât la nivelul UE cât şi la nivel naţional. implicând câteva etape: · actuala etapă de pre-aderare. şi nevoia de investiţii din bugetul public a economiilor aflate în tranziţie. şi nu imediat după aderare. care au în vedere reducerea inflaţiei şi limitarea deficitelor bugetare. procent al datoriei mai mic de 60% din PIB. creşterea productivităţii muncii poate constitui o compensaţie pentru angajatorii care plătesc salarii mai mari. inclusiv aderarea la idealurile uniunii politice.” Se presupune că ele vor adopta moneda euro atunci când vor fi pregătite să facă acest lucru. noile state membre vor trebui să cântărească atent diversele abordări posibile. Există o divergenţă între criteriile „Maastricht”. Economiile în tranziţie înregistrează şi creşteri a ratelor de schimb reale.

inclusiv a femeilor şi a lucrătorilor mai în vârstă ¨ Perfecţionarea profesională a lucrătorilor şi formarea deprinderii de învăţare continuă pe toată durata vieţii. Progresele au fost. Strategia de la Lisabona Strategia de la Lisabona este o strategie importantă şi novatoare. ¨ Facilitarea accesului la noi tehnologii. ¨ Modernizarea protecţiei sociale inclusiv prin reducerea numărului de persoane supuse riscului de excludere socială. în acelaşi timp. Strategia de la Lisabona În martie 2000. participanţii au adoptat o gama largă de tehnici. ¨ Încurajarea cercetării. şefii statelor membre UE. Comisia a criticat statele membre pentru “ritmul lent al reformelor” şi pentru faptul că ele “nu sunt suficient de ferme 30 . Acest proces de reformă economică are ca scop intensificarea concurenţei din UE. sau angajat să creeze “până în anul 2010. nesatisfăcătoare. restructurarea pieţelor muncii şi întărirea.sens. În declaraţiile sale recente. menită să asigure competitivitatea UE şi să intensifice rata de creştere economică. ca de exemplu. actualii membri ai zonei euro vor trebui să respecte propriile reguli. până în prezent. reuniţi în şedinţa Consiliului European de la Lisabona. ca o condiţie vitală pentru creşterea ratei de ocupare. la măsuri novatoare. prin creşterea până la 3% din PIB a cheltuielilor alocate cercetării şi tehnologiei şi prin adoptarea regimului unic de brevetare european. cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume”. generatoare de distorsiuni. de la legislaţia europeană obişnuită. cum ar fi stabilirea de jaloane şi evaluarea reciprocă a activităţii din statele membre. sectorul telecomunicaţiilor. Această agendă ambiţioasă şi cuprinzătoare impune eforturi susţinute timp de mai mulţi ani. ¨ Creşterea concurenţei în sectorul transporturilor feroviare şi aeriene. inclusiv limitele impuse de Pactul de Dezvoltare şi Stabilitate în ce priveşte deficitele bugetare excesive. În acest scop. ¨ Revizuirea generală a sistemului de pensii pentru a asigura posibilitatea de susţinere pe termen lung a finanţelor publice. inclusiv la telefonia mobilă şi internet. Aceste obiective includ: ¨ Finalizarea procesului de creare a pieţei unice în sectoare cheie. ¨ Promovarea pieţelor competitive şi reducerea subvenţiilor în industrie. ¨ Acţionarea asupra cauzelor schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze generatoare de efect de seră. ¨ Creşterea la 70% a ratei de participare a forţei de muncă în general. a coeziunii sociale şi asigurarea compatibilităţii politicilor economice cu cele de mediu. O analiză anuală efectuată de Comisia Europeană măsoară progresul înregistrat raportat la obiectivele stabilite. al energiei şi serviciilor financiare. pentru a putea păstra avantajele stabilităţii macroeconomice din UE pe care moneda unică le-a generat deja. ¨ Rezolvarea problemelor cu care se confruntă micii întreprinzători şi cei care pornesc o afacere. În acelaşi timp.

ameliorării administraţiei publice şi a securităţii la frontiere (vezi Tabelul 7 din Anexă). În domenii ca. fără să se aştepte finalizarea oficială a procesului de extindere. În acelaşi timp. De exemplu. de exemplu. şi dacă se restructurează. care au realizat reforme economice dificile în tranziţia lor spre economia de piaţă. cheltuielile nete ale UE pentru noile state membre vor fi modeste. actualele state membre au multe de învăţat de la noile state membre.8 miliarde euro. nu de a întârzia. Experienţa acestora în domeniul reformei sistemului pensiilor. După aderare. până în 2006. UE a investit în ţările candidate. Noii membri vor plăti contribuţii de aproximativ 15 miliarde euro la bugetul UE. ea este mai mică decât costul campaniei de război şi reconstrucţie din Kosovo. care a depăşit 10 miliarde de euro. începând din 2000 (vezi Tabelul 6 din Anexa. până în anul 2010. până la sfârşitul anului 2006. această cheltuială bugetară este totuşi modestă pentru UE. pentru a respecta termenul stabilit de aceasta pentru transformarea UE în cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere. costurile. Deşi semnificativă pentru noile state membre. care trec printr-un proces complicat până la plata efectivă. cum ar fi acela al creşterii la 70% a ratei medii de ocupare şi la 3% din PIB a cheltuielilor în domeniul cercetării şi tehnologiei. precum şi fondurile destinate creşterii siguranţei nucleare. Fără îndoială. ilustrând costurile bugetare ale UE cu procesul de extindere). comparativ cu unele din cele actuale. ar trebui exploatată de strategia de la Lisabona. ele vor spera să se califice pentru a deveni membre ale zonei euro. Impactul extinderii asupra bugetului UE în perioada de după anul 2007 depinde de cum anume se restructurează bugetul. Costurile bugetare Începând cu anii 90. Aceste state vor trebui să găsească bani să co-finanţeze proiectele de infrastructură. în 2002. aceste decizii se referă în special la 6 Murray.în atingerea obiectivelor stabilite la Lisabona”. din punctul de vedere al realizării creşterii economice şi al sprijinirii stabilităţii politice. de exemplu. În ce priveşte cheltuielile. Însă aceste dificultăţi sunt tot atâtea motive de a persevera. Strategia de la Lisabona trebuie tratată cu prioritate.cheltuielile bugetare nete alocate extinderii. şi – pentru că este posibil ca aceştia să nu fie capabili să folosească integral banii alocaţi . câteva din viitoarele state membre se plasează pe o poziţie superioară. Conform acordului realizat de la Copenhaga. Aceasta presupune participarea imediată şi deplină la ea a tuturor viitoarelor state membre. În fapt. pentru a le ajuta să se pregătească în vederea aderării. 2003. cheltuielile bugetare în acest sens ridicându-se la peste 3 miliarde euro pe an. costul extinderii va depinde integral de ce anume va decide UE în viitor. calculate ca numerar efectiv plătit.din punct de vedere al PIB-ului – este mult mai mică decât resursele alocate de Germania reunificării sale în anii 90. vor fi de maximum 40. iar . punerea în practică a politicilor UE în domenii cum ar fi protecţia mediului şi transporturi vor necesita cheltuieli semnificative pentru mai mulţi ani. alinierea la economia electronică (e-economy). A. sumă în care sunt incluse subvenţiile agricole. investiţiile în infrastructură şi ajutoarele regionale. cum ar fi fondurile structurale şi de coeziune. cum ar fi liberalizarea sectorului energetic6. în condiţiile în care vor trebui să-şi reducă deficitele bugetare. 31 . se vor plăti după 2006). Pentru noii membri. vor fi probabil de aproximativ 10 miliarde euro (unele din fondurile alocate lor. Viitoarele stat membre vor trebui să răspundă numeroaselor provocări pe care le presupune îndeplinirea unora din aceste obiective. Alţi comentatori consideră că UE a făcut progrese în câteva domenii prevăzute în agenda de reformă. pentru a fi eligibile să primească alocaţii de la bugetul UE.

deoarece va încuraja activităţile agricole neproductive în defavoarea reorientării spre sectoare economice mai productive. o reducere a fondurilor directe destinate sprijinirii agriculturii la 85% din nivelul actual până în anul 2013. Într-un scenariu în care politica agricolă comună rămâne absolut neschimbată. Reformarea acestor politici ar putea avea un efect considerabil asupra întregului buget al UE. 2002. Experienţa a demonstrat că subvenţiile nu ajută dacă sunt folosite pentru a amâna şi nu pentru a ajuta restructurarea. Conform altor scenarii.23% din PIB în 2013. Terenul trebuie pregătit deja pentru deciziile importante care urmează a fi luate în 2006 cu privire la cadrul bugetar viitor: · Extinderea dă posibilitatea reconsiderării componenţei asistenţei structurale. în care se impune o politică activă din partea UE.03% din PIB-ul Uniunii extinse în 2004 la 0.18%. va împiedica Europa Centrală să se dezvolte şi să ajungă din urmă actualele state membre. spre aspectele mai largi ale dezvoltării economice în zonele rurale. Pe termen lung. cu venituri generoase plătite chiar şi după scoaterea din producţie . Sunt posibile şi reforme în distribuirea poverii financiare. 2002. şi se impune un sistem mai echitabil. J. mai transparent şi mai stabil. Concluzie În vederea extinderii. pentru noile state membre.11%. 32 . a cheltuielilor din fondurile structurale pe măsură ce acestea devin relativ mai bogate în cadrul unei Uniuni extinse.politica agricolă comună şi la fondurile structurale destinate dezvoltării economice a zonelor şi sectoarelor mai sărace. care schiţează diverse scenarii bugetare posibile8. B. şi chiar mai mare. Acordurile EU referitoare la venituri au devenit din ce în ce mai complicate. dacă este posibil. politicile europene şi naţionale trebuie să acorde prioritate creşterii economice şi convergenţei reale între actualele şi viitoarele state membre. aceasta înseamnă o rată a creşterii globale mai mare pentru UE-25. Karlsson. costurile extinderii s-ar ridica de la 0. 7 8 Pelkmans. ar duce la o diminuare a costurilor extinderii la numai 0. şi în ipoteza că actualele state membre primesc în continuare aceeaşi cantitate de fonduri structurale ca şi în 2006. precum şi asupra costurilor extinderii. costul extinderii este influenţat în mare măsură dacă actualele state membre primesc sau nu “compensaţii” pentru reducerea. pentru a identifica acele domenii în care cheltuielile respective pot contribui cel mai eficient la creşterea economică din noile state membre şi mai ales la integrarea regională a Europei Centrale şi de Est prin dezvoltarea infrastructurii transfrontaliere. Zonele rurale din UE sunt o componentă importantă dar vulnerabilă a societăţii. costurile extinderii ar fi de numai 0. în condiţiile aplicării stricte a regulilor referitoare la ajutoarele structurale destinate actualilor membri. Un raport recent concluzionează că menţinerea actualei politici agricole. acest lucru va reduce diferenţele sociale şi economice şi va stimula creştere economică în vechile state membre.7 Potrivit unui studiu privitor la evoluţia bugetului UE după extindere. ca urmare a dinamismului noilor state membre. la fel ca şi regulile actuale privitoare la fondurile structurale. Extinderea asigură însă o ocazie de a continua deplasarea accentului care se pune la ora actuală pe sprijinirea agriculturii. în propriile lor regiuni. pentru o mai bună relaţionare între finanţare şi promotorii creşterii economice. Se impune reanalizarea modului în care se cheltuiesc fondurile structurale.

menită să sprijine. Actualele şi viitoarele state membre au nevoie de politici de ocupare a forţei de muncă. iar reformele prevăzute de aceasta trebuie urmate de urgenţă pentru a încuraja creşterea economică într-o Uniune extinsă. Trebuie încă de pe acum pregătite măsuri de protejare a celor afectaţi de extindere. cât mai repede posibil. Aceasta politica trebuie să fie animată de grija faţă de oameni şi de comunităţile acestora. migraţia forţei de muncă dinspre sectorul agricol din noile state membre. Strategia de la Lisabona trebuie readusă la starea iniţială de avânt politic. mai ales în statele membre şi în regiunile învecinate cu noile state membre. UE are nevoie de un model economic şi social. în afara fondurilor structurale. este unul din factorii care generează creşterea economică. ceea ce înseamnă deschiderea de noi posibilităţi şi pentru ţările în curs de dezvoltare. Extinderea va forţa o redistribuire a forţei de muncă între industrii şi ţări. şi mai puţin să controleze. impusă de piaţă. Viitoarele state membre trebuie să se implice chiar de acum în acest demers. Actualele state membre trebuie să-şi deschidă pieţele şi să primească forţa de muncă din noile state membre. Scopul acestuia trebuie să fie mai degrabă acela de a înlesni reorientarea profesională şi mai puţin cel de a protejarea locurile de muncă existente. într-un cadru european comun. Mobilitatea forţei de muncă va fi factorul cheie în procesul de adaptare care va urma după extindere.· · Trebuie avute în vedere şi alte tipuri de cheltuieli orientate pe dezvoltare economică. se anticipează un aflux limitat de lucrători dinspre noile state membre. 33 . Politica agricolă comună trebuie să continue să se orienteze înspre transferarea asistenţei dinspre segmentul preţurilor şi cantităţilor spre o politică a calităţii şi de dezvoltare rurală dinamică. şi va constitui încă un impuls în sensul realizării unor asemenea reforme. care combină elementele cele mai valoroase preluate de la actualele şi viitoarele stat membre. care să contribuie la eficientizarea politicii socio-economice şi implicit la succesul extinderii. Migraţia forţei de muncă. Asigurările temporare de şomaj şi sprijinirea celor care caută de lucru vor facilita mult mai eficient schimbarea. prin comerţul cu produse agricole. ca urmare a liberei circulaţii a persoanelor pe teritoriul pieţei comune. decât o legislaţie destinată protejării forţei de muncă ocupate. cum ar fi cheltuielile destinate cercetării şi dezvoltării tehnologice. Chiar şi după ridicarea restricţiilor.

necesitatea creării unei zone a libertăţii. precum şi al gestionării comune a graniţei externe a UE. de altfel. Lărgirea UE va oferi avantaje şi în acest domeniu. Această zonă a libertăţii. din 1999. statele membre ale UE trebuie să se străduiască mai mult pentru a răspunde aşteptărilor cetăţenilor. În continuare. şi una din provocările la care UE încercă să răspundă prin întărirea cooperării pe probleme de securitate internă. rasism şi xenofobie. fără legătură cu extinderea UE. al mediului. UE încurajează libera circulaţie a mărfurilor.teritoriul Europei. un obiectiv dezvoltat pe larg la reuniunea Consiliului European de la Tampere. în domeniul securităţii interne. UE a adoptat politici în domeniul cooperării judiciare şi poliţieneşti internaţionale. în beneficiul tuturor cetăţenilor săi. deoarece ea va intensifica cooperarea între forţele de ordine. Extinderea poate avea consecinţe deosebit de pozitive asupra securităţii interne. prin schimbul reciproc de date şi analizarea informaţiilor şi datelor secrete şi prin coordonarea anchetelor comune. infracţiuni cibernetice. In domeniul securităţii. sunt analizate posibilele efecte pe care extinderea Uniunii le va avea asupra securităţii interne – respectiv. Au răspuns negocierile de pre-aderare acestor întrebări? Ar fi mai bine ca noii membri să fie în interiorul şi nu în afara UE? Securitatea internă Criminalitatea. şi a Eurojust. 34 . Aceasta este. le va agrava şi cum anume trebuie abordate acestea. De exemplu. terorismul şi imigraţia ilegală ocupă un loc important în preocupările cetăţenilor europeni. Ei se întreabă cum anume va afecta extinderea viaţa lor de zi cu zi. dreptăţii şi securităţii. al siguranţei nucleare şi al standardelor alimentare. prin Tratatul de la Amsterdam. Această cooperare a dus. mai ales a crimei organizate transfrontaliere – fenomene pe care autorităţile naţionale nu le pot rezolva singure. care sunt problemele pe care extinderea le va soluţiona sau. de frontieră şi justiţie pe tot continentul european. Însă asigurarea securităţii interne a cetăţenilor trebuie combinată cu protejarea drepturilor şi libertăţilor individuale – acesta este şi motivul pentru care Uniunea a stabilit. Cooperarea în domeniul combaterii terorismului s-a intensificat. În prezent se adoptă reguli comune privind definirea infracţiunilor şi stabilirea pedepselor minime pentru delicte cum ar fi traficul de fiinţe umane şi de droguri. Acordul privind mandatul de arestare european va simplifica procedurile de extrădare pe teritoriul UE. dimpotrivă. acte de terorism. ea va înlesni cetăţenilor dreptul la recurs în instanţele civile din alte ţări în speţe legate de protejarea vieţii private sau a intereselor lor comerciale. dreptăţii şi securităţii depăşeşte cu mult problemele stricte de securitate. incluzând cooperarea judiciară în materie civilă. instituţie care facilitează cooperarea între procurorii de pe întreg . serviciilor. după evenimentele din 11 septembrie 2001. şi viitoarele state membre au aderat în totalitate la planul de acţiune al UE destinat combaterii acestui fenomen. Dar aceste libertăţi pot crea şi condiţii pentru creşterea criminalităţii.Capitolul 4 CALITATEA VIEŢII Cetăţenii UE sunt preocupaţi de calitatea vieţii după extinderea UE. al cărui scop este de a întări cooperarea între organele de poliţie şi cele vamale. printre altele la înfiinţarea Europol. capitalului şi persoanelor pe întreg teritoriul Uniunii. astfel încât să nu mai existe “paradise sigure” pentru astfel de activităţi criminale. Secţiunea de faţă analizează provocările cu care Uniunea se confruntă în ceea ce priveşte securitatea internă şi modalităţile de abordare a acestora.

deşi nu au legătură cu activitatea infracţională. precum şi cooperarea în lupta contra criminalităţii şi imigraţiei ilegale. 35 . economice şi sociale ale unei ţări îi încurajează pe cetăţenii acesteia să caute oportunităţi mai bune în altă parte. ci şi din folosirea abuzivă a vizelor (şederea după expirarea termenului de valabilitate a vizei. astfel că există încă o diferenţă considerabilă între deziderat şi realitate. fac ca aceştia din urmă să acumuleze profituri mari din activitatea criminală. Zona de libertate. Problemele de justiţie şi de securitate sunt chestiuni delicate din punct de vedere politic. Multe chestiuni. pentru că ele au implicaţii care ţin de drept. Însă lipsa voinţei politice. prin urmare. Traficul de imigranţi pus la cale de către crima organizată afectează . Sumele mari plătite de imigranţi pentru serviciile traficanţilor. Statutul de imigrant ilegal împiedică însă accesul acestor persoane la sistemul bancar sau la asistenţa juridică corespunzătoare. pentru a reduce factorii care ar putea încuraja creşterea numărului de potenţiali imigranţi care doresc să ajungă pe teritoriul UE şi pentru a include gestionarea problemelor legate de imigraţie în politica externă a UE. ci provine din ţări care suferă de pe urma războiului sau a conflictelor interne. de politică socială şi de drepturile omului. respectiv. pentru a menţine Zona Nordică a Liberului Schimb. Astfel. Sistemul Schengen presupune eliminarea controalelor la frontierele interne dintre statele membre UE. munca fără permis).9 pentru a facilita deplasarea cetăţenilor. din punct de vedere infracţional. cuplată cu regula unanimităţii. Întărirea securităţii la frontierele externe este una din căile prin care UE combate imigraţia ilegală şi asigură protecţia împotriva altor forme de infracţionalitate. crima organizată se adaptează şi ea cerinţelor acestei “pieţe”. deşi este dificil de calculat numărul imigranţilor care recurg la traficanţi. atât societăţile din ţările de tranzit. Mulţi imigranţi nu au un statut legal. În plus. astfel că guvernele naţionale doresc să aibă un cuvânt greu de spus în elaborarea politicii din domeniu. Comisia caută să analizeze condiţiile din ţările din care provin imigranţii ilegali. Ce va schimba extinderea? Procesul extinderii a îmbunătăţit capacitatea viitoarelor state membre de a-şi îndeplini rolul ce le revine în politicile de securitate ale Uniunii. traficul de imigranţi – mulţi dintre aceştia provenind din alte ţări decât din statele candidate la aderare dar ajunşi în UE trecând prin acestea – practicat de către organizaţiile criminale constituie un aspect grav al imigraţiei ilegale. inclusiv reguli comune privitoare la trecerea. al Curţii Europene de Justiţie este limitat. adeseori ca plată pentru serviciile de contrabandă de care au beneficiat. şi un regim comun de vize. controlul şi supravegherea la frontieră. şi aceasta stimulează săvârşirea de delicte minore. cum ar fi cele referitoare la azil. Când condiţiile politice. Pentru a contrabalansa eliminarea acestor controale. fac parte din Senghen.Imigraţia ilegală Una din temerile cetăţenilor este aceea legată de imigraţia ilegală. Islanda şi Norvegia. gestionarea imigraţiei. impun aprobarea unanimă a Consiliului. Nu există soluţii simple pentru rezolvarea acestor probleme. cu excepţia Marii Britanii şi a Irlandei. precum şi căsătoriile de formă sau folosirea abuzivă a statutului de student. O mare parte din imigraţia ilegală în Europa nu are legătură cu vecinii UE. cât şi pe cele din ţările de destinaţie. Problema controlului eficient la frontieră a fost 9 Statele ne-membre ale UE. au întârziat progresul în domenii ca acordarea dreptului de azil şi cooperarea judiciară. imigranţii sunt frecvent exploataţi de traficanţi şi obligaţi să cerşească sau să se prostitueze. iar rolul Parlamentului European şi. Imigraţia ilegală nu constă numai din traficul de persoane. graniţele externe şi cooperarea poliţienească şi judiciară. justiţie şi securitate este un obiectiv al UE de dată relativ recentă. statele membre au adoptat o serie de măsuri la frontierele externe.

Stabilitatea politică şi prosperitatea economică a noilor state membre vor creşte o dată cu aderarea la UE. vor avea un impact semnificativ asupra succesului extinderii. pe care această cooperare să se poată baza. Va genera extinderea noi probleme? În primul rând. Noile state membre nu vor participa însă. care au eliminat deja controalele la graniţele interne.dezbătută continuu cu ocazia negocierilor de aderare şi ţările candidate au acceptat să impună un control strict la graniţa externă începând cu momentul aderării. prin programul Comisiei destinat îmbunătăţirii infrastructurii la frontieră în Rusia şi în Ucraina. sub toate aspectele. eficientă şi calificată. Viitoarele state membre vor institui un control la frontieră la nivelul celui existent la graniţele externe ale spaţiului Schengen. UE trebuie să-şi revizuiască procesul decizional. Deşi unele probele cum ar fi armonizarea dreptului penal şi a procedurii penale vor continua să fie subiecte delicate pentru guvernele naţionale. din Europa Centrală şi de Est. care să îndeplinească nevoia cetăţenilor de acţiuni eficiente împotriva criminalităţii internaţionale şi a imigraţiei ilegale. în sensul reducerii sferei de aplicabilitate a regulii unanimităţii şi al întăririi legitimităţii democratice. imediat după aderare. prin programul de asistenţă pentru pre-aderare. 2002. S-au acordat fonduri considerabile. înainte de a putea deveni membre depline a spaţiului Schengen. Asistenţa tehnică şi proiectele de înfrăţire instituţională au fost destinate cu precădere acestui domeniu. Cooperarea poliţienească şi judiciară pentru urmărirea şi pedepsirea infractorilor va fi facilitată datorită extinderii ariei de jurisdicţie. Rezultatele Convenţiei privind Viitorul Europei. Acest lucru presupune acordul unanim al tuturor statelor membre. politica “nici un paradis pentru infractori” se va extinde prin includerea celor zece state noi. Atât Grecia cât şi Italia au trebuit să-şi modernizeze standardele timp de câţiva ani. însă experienţa şi moştenirea istorică din viitoarelor state membre au pus probleme deosebite. pentru modernizarea frontierelor externe şi pentru instruirea poliţiei de frontieră şi a personalului din justiţie. cooperarea pe probleme de justiţie şi securitate necesită o administraţie onestă. Astfel. competentă şi responsabilă. în acest domeniu. Există disponibile fonduri. creşterea diversităţii şi a numărului de membri va face procesul decizional mai dificil. şi se va baza pe o serie de exerciţii de evaluare detaliată. Acesta este desigur un domeniu în care există probleme şi în actualele state membre. securităţii şi justiţiei. fapt care va contribui în sine la combaterea criminalităţii internaţionale şi a imigraţiei ilegale. extinderea Uniunii întăreşte abilitatea acesteia de a combate activitatea criminală şi imigraţia ilegală. inclusiv cu Rusia şi ţările din vestul Peninsulei Balcanice. Există şi condiţii pentru o mai bună cooperare în domeniul securităţii cu ţările din afara viitoarelor frontiere externe. în ceea ce priveşte crearea unei zone europene a libertăţii. În al doilea rând. Asistenţa financiară substanţială destinată întăririi securităţii la frontiere va continua şi după aderare. nu se poate garanta încă înfăptuirea actului de justiţie într-o manieră independentă. În dreptul penal. un raport recent10 concluzionează că în ţările candidate la aderare. în cadrul acordului Schengen. În ciuda reformelor considerabile şi impresionante. controlul la graniţele interne se va elimina numai după ce aceste state vor fi demonstrat că îndeplinesc toate cerinţele acquis-ului Schengen. 36 . 10 Institutul pentru o Societate Deschisă. Uniunea va beneficia de intensificarea controalelor la graniţele noilor state membre. Posibilitatea noilor state membre de a-şi asuma un rol activ în cadrul cooperării judiciare europene va depinde de capacitatea lor naţională.

Însă este clar acum că acesta este un domeniu în care procesul extinderii generează beneficii substanţiale. în 1989. Obligaţia de a respecta cerinţele UE a încurajat noile state membre să acorde o mai mare atenţie problemelor de mediu în ceea ce priveşte agricultura şi dezvoltarea rurală. neglijând impactul acestora asupra mediului. cât şi al altor ţări ale UE. motivată şi de considerente ecologice. nevoia de democraţie a popoarelor din regiune a fost. Viitoarele state membre sunt îngrijorate de costurile alinierii legislaţiei lor la legislaţia UE privitoare la mediu. Colapsul economiei centralizate şi lipsa investiţiilor au dus. Legislaţia de mediu a UE impune crearea instituţiilor de mediu. Industriile modernizate şi eficientizate şi reducerea poluării vor fi în beneficiul atât al ţărilor în cauză. procesul extinderii a redus riscul existenţei unor fricţiuni în cadrul societăţilor sau chiar între ţări şi a contribuit la întărirea securităţii în cadrul Uniunii Europene extinse. Toate viitoarele state membre au devenit membre ale Agenţiei Europene de Mediu.În al treilea rând. să îmbunătăţească starea de sănătate a populaţiei. întărirea capacităţii instituţionale şi promovarea dezvoltării durabile. Având în vedere că cererea de produse biologice este în creştere în UE. în multe cazuri. în conformitate cu legislaţia europeană şi cu instrucţiunile Consiliului Europei. În Cipru şi Malta. In majoritatea fostelor ţări comuniste. UE va deveni o piaţă pentru tehnologiile de mediu care promovează inovaţia şi încurajează cererea. elaborarea soluţiilor specifice fiecărei ţări şi mobilizarea fondurilor necesare implementării lor. Impactul extinderii După decenii de degradare a mediului înconjurător în Europa Centrală şi de Est. Mediul înconjurător Atât în actualele 15 state membre UE. multe din noile state membre au minorităţi etnice sau lingvistice. Investiţiile în protecţia mediului şi tehnologiile moderne vor mări eficienţa economică şi productivitatea din domeniu. iar sectorul energetic s-a rentabilizat. mediul a fost privit iniţial ca o “problemă în procesul de extindere”. în contextul tranziţiei lor către economia de piaţă. la practicarea agriculturii biologice. sau comunităţi de romi. folosindu-se de liniile directoare trasate de UE pentru introducerea noii legislaţii. 37 . cât şi în viitoarele state membre. a câmpurilor şi fermelor piscicole. să reducă gradul de deteriorare al pădurilor. economia planificată a dus la crearea unor mari complexe agro-industriale de stat. o mare parte din industria grea a acestor ţări s-a reorganizat şi modernizat. viitoarele state membre UE au rezolvat multe din aceste probleme. Ca atare. în parte. În acest fel. În deceniul trecut. Procesul de pre-aderare le-a obligat să acorde o atenţie sporită drepturilor acestor comunităţi. cu un număr mare de angajaţi. Cadrul legal şi instituţional de protejare a minorităţilor a fost consolidat şi s-au stabilit planuri de acţiune destinate îmbunătăţirii situaţiei comunităţilor de romi. Demararea procesului de aderare la UE a constituit încă un impuls. opinia publică este îngrijorată de moştenirea pe care ţările din Centrul şi Estul Europei o au în acest sens din perioada comunistă. ea ar putea reprezenta o ocazie favorabilă pentru agricultorii din viitoarele state membre. inclusiv de aplicare a legislaţiei anti-discriminare. există preocupări privind impactul extinderii asupra mediului înconjurător. Ca urmare a procesului de trecere de la o economie centralizată la cea de piaţă. problema gestionării deşeurilor a devenit o prioritate şi ambele ţări au adoptat legislaţie în acest sens. O dată extinsă. să protejeze mai bine habitatele naturale şi să gestioneze mai sigur şi mai eficient deşeurile. În UE. Perspectiva aderării la UE a mărit importanţa politicilor de mediu din viitoarele state membre şi le-a ajutat să cureţe zonele industriale poluate.

conform abordării adoptate de Grupul celor Şapte ţări puternic industrializate. Majoritatea costurilor vor trebui suportate la nivel naţional.Viitoarele state membre oferă Uniunii extinse o sursă bogată de biodiversitate. la substanţele periculoase din mediul acvatic. protejarea naturii şi transport. controale de calitate. de cele mai multe ori. cu efecte pozitive nu numai pentru propriii lor cetăţeni. scutind temporar viitoarele state membre de la aplicarea celor mai dificile componente ale legislaţiei de mediu. incinerarea. sub 10 ani. metode moderne de gestiune şi instruire profesională) pe care UE o promovează şi în viitoarele state membre. acesta este un domeniu în care ţările din Europa Centrală şi de Est îşi aliniază în prezent legislaţia la standardele UE. Este vorba de aproximativ 15 dintr-un total de 149 de directive. extinderea va contribui la întărirea securităţii nucleare în Europa. păsări). instalaţiile cu ardere internă.). controlul integrat destinat prevenirii poluării mediului. deci. pot opta pentru energie nucleară. 38 . la calitatea aerului. aceste ţări au închis sau s-au angajat să închidă instalaţiile nucleare periculoase. proceduri de operare. la deşeuri (depozitarea în halde. ci este rezultatul unei culturi atotcuprinzătoare a securităţii (cu reglementări eficiente şi independente. Punere în practică şi finanţare Respectarea întocmai a standardelor de mediu ale UE presupune eforturi administrative şi investiţii masive. şi depozitarea şi gestionarea resturilor menajere şi a deşeurilor periculoase. În concluzie. acolo unde ajustarea se face eşalonat în timp. gestionarea surselor de apă şi a apelor uzate. Comisia Europeană şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare estimează costurile punerii în practică a acestei legislaţii. statele membre vor avea libertatea de a alege combinaţia energetică necesară consumului lor de electricitate şi. Aceasta înseamnă că noile proiecte investiţionale din viitoarele state membre trebuie să respecte întocmai standardele de mediu ale UE. ambalarea deşeurilor). elemente esenţiale ale pieţei unice (toată legislaţia privitoare la produse) şi instalaţii noi. pe cheltuiala proprie. UE a cerut acestor ţări să garanteze un nivel înalt de securitate nucleară. Astfel. sau le-au adus la standardele de siguranţă impuse. se impun o monitorizare eficientă a implementării regulilor UE şi eforturi reale pentru a include problema mediului în celelalte politici din noile state membre. deşeuri. mai ales în cazul directivelor UE privitoare la gestionarea apelor (respectiv apa uzată şi apa potabilă). şi pentru a promova o dezvoltare economică durabilă. Securitatea nucleară În UE extinsă. evaluarea impactului asupra mediului. cu parcuri naturale. dar şi pentru celelalte ţări ale UE. Pentru a obţine rezultatele pozitive scontate. zimbri. cinci au centrale nucleare în funcţiune. apă. ca situându-se între 80 şi 110 miliarde euro. Însă securitatea nucleară nu depinde doar de modul în care este concepută instalaţia. pentru toate viitoarele state membre la un loc. deşi UE şi instituţiile financiare internaţionale vor acorda unele fonduri pentru co-finanţare. zone naturale nepoluate şi specii de animale şi plante considerate rare în Europa Occidentală (urşi. Nu s-au acordat perioade de graţie în domeniile: aer. UE a admis aranjamente provizorii. deoarece aproape întreaga legislaţie privitoare la mediu trebuie adoptată înainte de aderare. Pentru a atenua impactul. Din cele zece viitoare state membre. pentru care s-au acordat perioade de tranziţie de. râşi etc. Investiţiile se vor concentra pe reducerea poluării atmosferice. În ultimii ani. păduri şi rezervaţii protejate. Ca rezultat al procesului de extindere. Aceste valori naturale vor îmbogăţi patrimoniul natural al Europei şi vor reduce presiunile exercitate asupra ecosistemelor locale. în general. protejarea mediului (habitat.

cea a plantelor şi animalelor. inclusiv a reformării sistemului decizional · o mai strânsă şi mai bună cooperare între statele membre şi instituţiile UE. Viitoarele state membre au acceptat să aplice toate regulile de securitate alimentară şi să instituie mecanisme de control. Obiectivul este de asigura un nivel înalt de sănătate publică şi de protecţie a consumatorului pe teritoriul UE extinse. la cerinţe privind sănătatea animalelor asociată cu sănătatea plantelor. UE oferă asistenţă financiară în acest sens. pentru a verifica dacă regulile se aplică întocmai. care îmbină toate aspectele securităţii alimentare.Standarde alimentare Importanţa securităţii alimentare în actualele state membre a crescut în ultimii ani. printr-o mai bună cooperare şi un control mai susţinut al acestor fenomene în viitoarele state membre · ridică standardele de mediu ale viitorilor membri. în combaterea criminalităţii internaţionale şi controlul imigraţiei · integrarea considerentelor de mediu în alte politici · monitorizarea eficientă a implementării regulilor UE în actualele şi în viitoarele state membre 39 . produsele alimentare care nu respectă regulile UE. Nu s-a admis. o practică mai puţin răspândită în viitoarele state membre. Concluzie In multe domenii importante pentru cetăţeni. generate de practicarea agriculturii intensive. iar Comisia monitorizează situaţia din punctul de vedere al securităţii alimentare. de la prevederi privind igiena. într-o UE extinsă. Obiectivul este ca extinderea UE să nu ducă. extinderea ajută UE să promoveze standarde de siguranţă şi securitate superioare. UE a lansat o reformă în anul 2000. Astfel. nu se vor putea comercializa în alte state membre. Alinierea la aceste standarde este însă o sarcină grea pentru viitoarele state membre. extinderea: · măreşte capacitatea UE de a combate crima organizată şi imigraţia ilegală. ca urmare a crizelor survenite (precum boala “vacii nebune”. ridicând astfel nivelul general de siguranţă. cu efecte pozitive pentru cetăţenii lor şi pentru UE pe ansamblu · promovează în viitoarele state membre regulile de securitate alimentară impuse de UE Însă aceste beneficii trebuie să fie consolidate şi protejate prin: · progrese majore în direcţia creării zonei de libertate. la scăderea nivelurilor actuale de securitate alimentară. nici o excepţie cu ocazia negocierilor de aderare. Extinderea va promova un set de reguli comune în noile state membre. în acest domeniu. în nici un fel. Ea va oferi garanţia aşadar că noile graniţe ale UE sunt capabile să asigure protecţie împotriva riscurilor care ar putea ameninţa sănătatea publică. justiţie şi securitate. inclusiv securitatea lor nucleară. la toate nivelurile lanţului trofic. de exemplu).

pentru a-şi asigura securitatea. unde nu a putut preveni conflictul şi nu a acţionat la timp pentru a determina părţile beligerante să încheie o pace durabilă. In cazul statelor din Europa Centrală şi de Est. ci rămâne în responsabilitatea fiecărui stat membru. cu toate că unele state membre au jucat. iar celelalte se aşteaptă să devină membre în 2004. conform principiilor consfinţite de Carta Naţiunilor Unite. S-au făcut progrese importante în acest sens. interesele fundamentale. în mod individual. astfel încât stabilitatea şi prosperitatea să se extindă şi în ţările din jur. 40 . cu tradiţie în nealiniere. Deşi UE a pus bazele unei politici externe şi de securitate. experienţa dominaţiei sovietice îşi pune amprenta pe modul în care acestea percep chestiunile de securitate. în care statele membre şi-au manifestat public profundele divergenţe de opinie. influenţa politică a UE în lume este slabă. realizările ei în domeniu sunt modeste. multe din acestea din urmă fiind membre NATO. acestea îşi coordonează mai îndeaproape politicile şi încearcă să conceapă strategii comune. în perspectiva deplasării spre Est a frontierelor sale. în 1999. Viitoarele state membre percep pericolele şi interesele legate de securitate diferit de felul în care acestea sunt percepute de actualele state membre. La nivelul UE. trei dintre aceste ţări (Polonia. Faptul că nu s-a reuşit discutarea în profunzime a acestei probleme în cadrul instituţiilor de politică externă şi de securitate ale UE a fost un simptom al lipsei de voinţa politică a statelor membre de a adopta o poziţie la nivel european. menţinerea păcii şi întărirea securităţii internaţionale. Atitudinea nepotrivită a UE s-a făcut şi mai brutal remarcată cu ocazia crizei internaţionale referitoare la Irak. în 1993. aceste ţări s-au orientat spre Alianţa Atlantică şi spre UE. UE ca atare a fost absentă. independenţa şi integritatea Uniunii. Ungaria. Politica externă şi de securitate nu ţine nici de competenţa exclusivă a UE. Urmează stabilirea politicii de securitate şi apărare comună. iar în 2001. să ajungă la poziţii comune şi să desfăşoare acţiuni comune în domenii diverse. Slăbiciunea UE s-a văzut în Bosnia şi Kosovo. nici competenţa conjugată a UE şi statelor membre. Între actualele state membre există însă divergenţe de opinie privind aplicarea obiectivelor politice pe termen mediu şi lung în domeniul afacerilor externe şi al apărării. şi respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. în vreme ce altele. roluri majore. Extinderea reprezintă o ocazie pentru UE de a transforma acest deziderat în realitate. Republica Cehă) au devenit membre NATO. UE trebuie de asemenea să-şi dezvolte relaţiile cu ţările vecine. Acest lucru implică: întărirea securităţii Uniunii. Există diferenţe de opinie în ceea ce priveşte viitoarele sarcini care urmează a fi îndeplinite şi sfera geografică a acestora. După desfiinţarea Pactului de la Varşovia. în contextul mondial actual. Scopul acesteia este de a salvgarda valorile comune.Capitolul 5 EUROPA ÎN LUME În ciuda puterii sale economice. dezvoltarea şi consolidarea democraţiei şi a statului de drept. Nevoia de a completa puterea economică cu puterea politică este una din principalele raţiuni ale unei politici externe şi de securitate comună. Politica externă şi de securitate Politica externă şi de securitate comună a UE a fost stabilită ca al doilea pilon al Uniunii Europene. au rămas în afara acestei organizaţii. promovarea cooperării internaţionale. UE s-a declarat capabilă să conducă operaţiuni de gestionare a crizelor. Statele membre nu şi-au manifestat însă suveranitatea în acest domeniu. Viitoarele state membre din Europa Centrală şi de Est nu pot fi blamate pentru această situaţie. În această problemă cheie de politică externă.

Extinderea UE până la graniţele lor creează deja probleme. care cuprind aproape toate ţările lumii. la asistenţă tehnică. UE are cea mai mare piaţă integrată din economia mondială şi a doua monedă de rezervă valutară din lume. mergând de la ajutoare alimentare. eliminarea treptată a restricţiilor din cadrul comerţului internaţional şi a barierelor vamale. până la donaţii financiare. reformele financiare şi monetare internaţionale şi procesul G8. Ungaria. comerţul agricol. Deoarece relaţiile comerciale sunt de competenţa UE. UE reprezintă şi un furnizor major de asistenţă internaţională destinată dezvoltării. cuprinzând o parte din aceasta (Kaliningrad). Ucraina. cu mai mult de 500 de km. cu cea mai mare piaţă unică. Statutul lor de membre ale instituţiilor internaţionale va da posibilitatea UE de a avea un cuvânt mai greu de spus în politica economică. precum şi principala piaţă de export pentru un număr de peste 130 de ţări din întreaga lume. în procesul de pregătire în vederea intrării în zona UE de liberă circulaţie a bunurilor şi persoanelor. până la problemele economice regionale. Ea reprezintă peste o cincime din volumul comerţului mondial. depăşind astfel Statele Unite. UE va dobândi aşadar o nouă graniţă cu cinci noi state (Croaţia. Strategia UE este de a-şi deschide piaţa pentru majoritatea comerţului internaţional. în condiţiile în care şi alte ţări fac acelaşi lucru. excluzând. Serbia. în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi în tratativele comerciale inter-regionale şi bilaterale. EU este unul din actorii principali de pe scena mondială. în numele statelor membre. şi va fi prezentă în zona mediteraneană de est (Cipru) şi de sud (Malta). frontierele externe ale UE se vor deplasa spre Est. inter-regionale şi bilaterale. Caraibe şi Pacific. tranziţia rapidă a viitoarelor state membre spre economia de piaţă şi experienţa acestora de integrare economică internaţională vor oferi UE exemple instructive şi o vor ajuta în relaţiile sale cu ţările în curs de dezvoltare. Toate noile state membre fac parte din Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) şi din principalele instituţiile financiare internaţionale. printre altele. Belarus). Baza politicii de dezvoltare a UE o reprezintă acordurile de comerţ-şi-asistenţă şi acordurile de cooperare economică şi parteneriat pe care UE le-a încheiat cu 71 de ţări din Africa. În plus. financiară şi comercială. dată fiind nevoia noilor membri de a aplica efectiv controalele la frontieră.Relaţii economice internaţionale Cu o populaţie de 375 milioane şi un PIB de peste 8000 miliarde de euro. 41 . România. stabilitate politică şi economie de piaţă. Valoarea exporturilor din ţările în curs de dezvoltare către UE a crescut constant (52% în 2000) şi UE este cel mai mare importator de marfă din cele 49 de ţări cel mai slab dezvoltate. UE va deveni cel mai mare bloc economic. Principiile călăuzitoare ale politicii comerciale a UE constituie contribuţia acesteia la dezvoltarea armonioasă a comerţului mondial. care cuprind de la negocierile comerciale. UE a creat o reţea de relaţii comerciale instituţionalizate. Extinderea va duce la creşterea la 450 milioane a populaţiei UE şi la sporirea ponderii sale economice din punct de vedere al PIB-ului şi relaţiilor comerciale. Polonia. Politica de vecinătate După viitoarea extindere. multilaterale. Comisia negociază majoritatea aspectelor comerciale. Toate ţările vecine din Balcani şi din Europa de Est au un nivel scăzut de dezvoltare economică mai scăzut decât al ţărilor care se vor integra în UE în 2004 – şi multe dintre acestea nu sunt încă ancorate în democraţie. îşi va extinde graniţa pe care o are cu Rusia. Acest lucru ar trebui să confere UE o mai mare influenţă în negocierile şi tratativele economice mondiale. Este pe locul întâi în lume la exportul de bunuri şi servicii şi o sursă majoră de investiţii străine directe. Republica Cehă şi Republica Slovacă sunt membre OECD (Organizaţia pentru Dezvoltare şi Cooperare Europeană).

iar integrarea şi liberalizarea viitoare vor promova libera circulaţie a persoanelor. Rezultatele pozitive ale actualei runde de extindere demonstrează că obiectivele privind stabilitatea şi securitatea pot fi atinse foarte eficient prin extinderea UE. ambele ţări speră să intre în UE în 2007. UE a declarat că acest proces este ireversibil şi cele trei ţări au făcut eforturi în vederea aderării. De aceea. Prin urmare. obiectiv pe care UE la andosat. pentru a crea un „cerc” de stabilitate şi siguranţă. Unele se află încă sub monitorizarea comunităţii internaţionale. UE trebuie să definească o strategie mai bună pentru dezvoltarea acestor ţări. să integreze toate ţările vecine care doresc să intre în UE. UE nu poate. ca un prim jalon pe drumul către integrare. Alte domenii de cooperare ar putea include: intensificarea cooperării în combaterea ameninţărilor la adresa securităţii. care să promoveze prosperitatea şi buna administrare şi în ţările înconjurătoare. incluzând Zona Economică Europeană. serviciilor şi capitalului.Există riscul ridicării unei noi „cortine” în Estul şi Sudul mai îndepărtat al Europei. Acorduri de Asociere şi Stabilitate şi Acorduri de Parteneriat şi Cooperare. energie şi telecomunicaţii. Perspectiva aderării la UE – cu condiţia îndeplinirii criteriilor de aderare – a avut un efect extraordinar de benefic în Europa Centrală şi de Est. prin aceea că a impulsionat reformele politice şi economice. Deşi situaţiile diferă de la o ţară la alta. efectiv. Procesul de extindere a UE prin includerea Bulgariei. economic şi al reformelor instituţionale. cu condiţia ca ţările în cauză să îndeplinească criteriile de aderare. problema extinderii viitoare a UE trebuie plasată în contextul mai larg al „politicii de vecinătate” (sau „de proximitate”) al Uniunii extinse. Turcia (populaţie 65 milioane) are probleme mai dificile. UE a elaborat deja o serie de instrumente destinate politicii sale de vecinătate. comparativ cu România (populaţie 22 milioane). deoarece 42 . Relaţiile cu „noii vecini” vor constitui o provocare importantă. pe baza unor valori comune. indiferent dacă acestea se vor integra sau nu în UE. Dar acest proces nu poate fi extins la nesfârşit. stabilitatea şi buna guvernare. României şi Turciei va continua. implicarea în prevenirea conflictelor. în contradicţie cu logica coeziunii. UE a suplimentat asistenţa financiară destinată acestor ţări. În schimbul confirmării viitoarei lor aderări. aplicând raţionamentul logic că extinderea aduce pace şi prosperitate. pentru a le ajuta să se pregătească de aderare. bunurilor. Bulgaria (cu o populaţie de 8 milioane) a înregistrat mai multe progrese în reformele economice. a acelor ţări care urmează să se alăture UE în următorii ani · să-şi dezvolte parteneriatul cu toate ţările vecine. între ţările bogate şi cele sărace. pe măsură ce UE se extinde. şi cercetare europeană. Extinderea ar trebui: · să insiste pe pregătirea satisfăcătoare în vederea aderării. aceste ţări trebuie să subscrie la un program de reforme interne. UE trebuie să elaboreze o politică de vecinătate. în ultimă instanţă. Cele cinci ţări din vestul Peninsulei Balcanice (cu o populaţie totală de 25 milioane de locuitori) sunt în urma ţărilor din Europa Centrală şi de Est. inclusiv cele legate de drepturile omului şi protecţia minorităţilor. reţelele de transport. după conflictele care au urmat destrămării Iugoslaviei. ţările vecine vor obţine acces la piaţa unică a UE. Aceste modele trebuie dezvoltate de o manieră care să promoveze prosperitatea. Asistenţa UE destinată acestor ţări trebuie coordonată cu asistenţa acordată de alte organizaţii internaţionale şi trebuie să faciliteze cooperarea transfrontalieră. majoritatea acestora se străduiesc în continuare să creeze instituţiile democratice de bază. monitorizat de UE. Nu se pune problema de a promite o dată anume pentru integrarea lor în UE. necesare funcţionării normale ca state. Drept recompensă pentru progresele făcute în plan politic. Această logică este. întrucât nu a îndeplinit încă criteriile politice de aderare.

Extinderea este. ca urmare a extinderii. costurile vor fi mici comparativ cu riscurile. prin includerea Bulgariei.aceasta depinde de eforturile lor de a funcţiona normal ca state. şi să se folosească de candidatura la UE ca de un factor catalizator pentru a induce schimbări în ţările din vestul Peninsulei Balcanice. atâta vreme cât ele însele vor avea nevoie de fonduri din partea UE. Este posibil însă ca noile state membre să nu dorească să dea prioritate acordării de asistenţă financiară vecinilor. Integrarea „condiţionată” a acestor ţări în UE trebuie pusă în slujba stabilităţii şi prosperităţii. ea a făcut oarecare progrese. diplomatic şi comercial. în cazul izbucnirii unui nou conflict în regiune. în fapt. cel mai de succes act de politică externă al UE şi . Există riscul ca primii ani de integrare europeană a noilor state să provoace o stare de “oboseală generată de extindere”. Concluzie UE este deja un actor principal pe scena relaţiilor economice internaţionale.pe măsură ce se înfăptuieşte extinderea – relaţiile sale cu noii vecini vor căpăta importanţă. iar extinderea la 25 de membri îi va conferi şi mai multă influenţă. şi acesta este încă un motiv în plus pentru a stabili modalitatea corectă de abordare a viitoarei extinderi. acolo unde este posibil. UE trebuie: · să dezvolte forme mai bune de parteneriat cu ţările din jur. Noii membri vor veni în UE cu o experienţă valoroasă în domeniul politic. Interacţiunea UE-25 cu viitorii săi vecini va depinde. de viitoarele state membre. În perspectiva extinderii: · trebuie să reflectăm urgent asupra necesităţii de a reclădi o adevărată politică externă comună. de fapt. în contextul unei politicii de vecinătate care ţine cont de extinderea la 25 de membri a UE (UE-25). Vor fi noile state membre în favoarea continuării extinderii UE? Ele vor dori desigur să extindă stabilitatea şi prosperitatea şi către ţările din imediata lor vecinătate şi chiar să împingă treptat frontiera externă a UE mai departe de ele. însă UE a fost total absentă într-o chestiune cheie din cadrul politicii externe actuale. de securitate şi apărare. Europa este puternică din punct de vedere economic. · să insiste ca ţările candidate să se pregătească corespunzător în vederea aderării. cu care UE va trebui să dezvolte legături politice şi economice mai strânse. de exemplu. şi anume criza irakiană. inclusiv prin respectarea criteriilor politice şi de altă natură ale UE. în sensul dezvoltării acţiunilor comune. Prin urmare. de a continua procesul de Stabilitate şi Asociere şi de a îndeplini criteriile stabilite la Copenhaga. României şi Turciei. O astfel de politică de vecinătate impune implicarea deplină a celor zece state candidate la aderare. cel mai mare vecin al UE. În domeniile relaţiilor externe. 43 . dar slabă sub aspect politic. indiferent dacă acestea se alătură sau nu UE · să continue procesul de extindere. cu cunoştinţe despre ţările şi limba ţărilor cu care se învecinează. Acest lucru este valabil în cazul Rusiei. astfel încât să vorbim într-un singur glas · Convenţia privind Viitorul Europei trebuie să conducă la o mai bună reprezentare externă a UE. în mare măsură. care îşi cunosc mult mai bine vecinii decât actualele state membre UE.

şi a început cooperarea în domeniile securităţii şi apărării. Mai mult. UE va include o mare diversitate de popoare. la apariţia unei societăţi a cărei diversitate este în continuă creştere. Identităţile naţionale şi regionale nu s-au atenuat. Pentru ca europenii să ia împreună decizii referitoare la politicile comune.suveranitate redobândită recent. Problemele de identitate. Acest lucru dă naştere unor întrebări legate de interes şi identitate. Răspunsurile la unele din aceste întrebări sunt date de chiar experienţa trecută a integrării economice şi politice în UE. identităţile regionale au devenit chiar mai proeminente. atât la nivel european. Însă UE din anul 2003 este deja diferită de UE din anii 90: suveranitatea naţională se subscrie obiectivelor comune din domenii cum ar fi justiţia şi afacerile interne. s-au adăugat nouă membri noi. integrare. în unele cazuri . Integrarea Europei are loc într-un ritm alert. iar rezultatele sunt adeseori nesemnificative. în Europa. suveranitatea acestora va fi mai bine pusă în 44 . încă zece ţări vor fi reprezentate la nivelul instituţiilor europene. într-o Uniune cu atât de mulţi membri? Niciodată pe parcursul existenţei sale UE nu a acceptat atât de mulţi membri deodată.competitivitate economică. Noii membri doresc să fie trataţi ca parteneri egali. excludere .Capitolul 6 ACŢIONÂND ÎMPREUNĂ ÎN EUROPA Extinderea ridică următoarea întrebare fundamentală: cum se pot lua decizii şi se pun în practică politicile. acum. independent de procesul de extindere al Uniunii. ea îşi propune să accepte zece noi membri dintr-odată. în acelaşi timp. Întrebări legate de identitate După extinderea la 25 membri şi în perspectiva altor extinderi. confruntaţi cu perspectiva unei Uniunii Europene extinse. şi mai urmează alţii. De la prima extinderea a sa. Ce efect poate avea acest lucru asupra identităţilor naţionale ale cetăţenilor săi? Ce fel de identitate europeană este posibilă. la ora actuală. În structurile de decizie ale UE. dar care este. nu sunt justificate. în decursul a 30 de ani. Temerile legate de subminarea suveranităţii lor naţionale . Deşi următoarea rundă de extindere înseamnă creşterea cu numai o cincime a populaţiei UE. guvernare şi legitimitate constituie subiectele majore ale Convenţiei privind Viitorul Europei. securitate internă. Întrebările pe care le ridică extinderea nu se limitează la guvernare sau la mecanismele decizionale. prea lent.asimilare. pusă sub semnul întrebării. aceste probleme se pun într-o perioadă în care libertatea de mişcare şi migraţia au condus.nu va exista noţiunea de "statut de categoria a doua" pentru cei nou veniţi. Uniunea Europeană este pe cale să devină o uniune politică. în unele state membre. proces care a fost posibil în condiţiile extinderii cadrului european. Ele constituie miezul unei problematici fundamentale pe care o ridică cetăţenii obişnuiţi. limbi şi culturi. aceştia vor avea aceleaşi drepturi cu ceilalţi membri . întărirea rolului său politic pe plan internaţional – cooperarea este prea slabă. Privită din perspectiva provocărilor cărora trebuie să le facă faţă . incluzând imigranţi care provin şi din ţări ne-europene. Care ar trebui să fie atitudinea societăţii faţă de "străini" şi de "alţii" . Acest lucru este demonstrat de faptul că legitimitatea sa democratică este. ei trebuie să înţeleagă în acelaşi fel interesul european şi să dorească să coopereze şi să acţioneze conjugat. de fapt. în cazul unui grup cu o componenţă atât de diversă? Cum pot aceste ţări acţiona împreună? Va fi oare identitatea ţărilor mai mici anihilată de UE sau de propriii lor vecini? Aceste probleme “existenţiale” nu interesează doar elitele intelectuale. cât şi la nivel naţional.este o întrebare frecvent auzită în Europa.

de exemplu. integrarea europeană a fost însoţită de un interes crescând pentru promovarea principiilor şi valorilor comune. de experienţa de după al II-lea război mondial. În fapt. Această schimbare va cere un plus de înţelegere din partea ţărilor mari şi mici deopotrivă. Succesul extraordinar al "metodei comunitare" este. noii membrii vor aduce cu ei multe diferenţe.şi echilibrul dintre instituţiile UE . actuala rundă de extindere a constituit un imbold în acest sens. Instituţiile UE. cât şi pe cele ale celor nou sosiţi. a împăcat cu succes interesele unor ţări de diferite mărimi. În acelaşi timp. de exemplu. constată că există mai multe asemănări decât diferenţe. concepute iniţial pentru o Comunitate alcătuită din trei ţări mari şi trei ţări mai mici. acţiunile UE s-au limitat la încurajarea diversităţii. contribuţia acestor ţări la cultura europeană este bine înţeleasă şi apreciată în actualele state membre ale UE. iar Convenţia privind Viitorul Europei va merge şi mai departe în ceea ce priveşte definirea principiilor şi valorilor UE. Acceptarea diversităţii a fost unul din principiile cardinale ale integrării europene. ei au introdus principiul democraţiei în Tratatul de bază. Relaţiile acestor ţări cu vecinii lor mai mari din UE vor fi guvernate de lege. când divizarea politică a Europei a creat o barieră artificială între Est şi Vest. Nu a existat nici o clipă un proiect de creare a unei "culturi europene" standard.valoare alături de ceilalţi. 45 . Instituţiile UE acceptă şi respectă. aşa cum s-a întâmplat de prea multe ori în trecutul istoric.incluzând rolul unic al Comisiei ca promotor al interesului european. cultura. liderii din UE au definit criteriul "politic" de aderare democraţie.sunt considerate ca fiind justificate şi necesare pentru funcţionarea unui sistem democratic.actualmente în cele 11 limbi oficiale ale UE. pentru a evita eventuale tensiuni sau confruntări. Însă modul în care sunt percepute aceste diferenţe tinde să fie distorsionat. Ţările din această parte a lumii sunt încă din Evul Mediu în focarul influenţelor culturale din Europa continentală şi au făcut parte din diversele grupări administrative şi politice care au existat în Europa de-a lungul secolelor. stat de drept. În domenii cum ar fi arta. drepturile omului şi protecţia minorităţilor. Separarea prin Cortina de Fier a fost doar o aberaţie temporară. Viitoarea extindere va aduce în UE multe ţări mici. Metoda de integrare adoptată de UE. Acceptarea de către UE a diversităţii naţionale şi culturale este dovedită de modul în care aceasta tratează limbile naţionale. limbile oficiale atât ale membrilor săi fondatori. protejând totodată şi interesele acestora din urmă. cinematografia. în Europa Occidentală. din punctul de vedere al identităţii naţionale şi culturale? Evident. accesibil şi transparent. acela că a creat un model care le garantează astăzi ţărilor mai mici faptul că interesele lor nu vor fi subordonate intereselor vecinilor lor mai mari. şi mai târziu în limba fiecărui nou stat membru . a permis o cooperare armonioasă între ţările mici şi cele mari. fără îndoială. Noii membri au o bogată moştenire culturală de împărtăşit cu ceilalţi europeni. în 1993. într-un cadru european. în 1997. atunci când la Copenhaga. repartizarea voturilor şi a locurilor în Consiliu şi în Parlament conferă ţărilor mai mici o mai largă reprezentare (în raport de numărul populaţiei) comparativ cu ţările mai mari . Costul serviciilor de interpretare şi traducere . un vizitator al capitalelor din Europa Centrală şi de Est. muzica. Ce putem spune despre consecinţele sosirii în cadrul UE a noilor membri. literatura. şi nu de forţă. În realitate. iniţiatoarea de acţiuni şi apărătoare a legii . La Amsterdam. În domeniul culturii. La baza acestui succes au stat reprezentarea echilibrată a statelor membre în cadrul instituţiilor europene . "metoda comunitară". în egală măsură.

Adevărul este că. Oamenii vor ca instituţiile europene să fie mai eficiente şi mai transparente din punct de vedere al legitimităţii democratice. Pornind de la patru probleme principale . care ţin cont de extinderea UE. proveniţi din diverse straturi ale societăţii. Această realitate a dus la stabilirea. să ratifice rezultatele acesteia. la un moment dat. în acelaşi timp. noii membri doresc să participe plenar la construirea politicilor şi identităţii politice europene. Acest raport nu şi-a propus să suplimenteze numărul mare de propuneri şi recomandări discutate în Convenţie. Mai mult. Pe lângă criteriile impuse viitorilor membri . necesitatea şi stringenţa unei pregătiri corespunzătoare a viitoarei extinderi. în schimb. a Convenţiei privind Viitorul Europei: o nouă încercare a UE de a-şi revizui modul de funcţionare. ar trebui ca eforturile UE şi ale guvernelor naţionale să se concentreze pe promovarea schimburilor de experienţă între cetăţeni. UE are nevoie de reforme instituţionale. Viitoarele state membre sunt implicate în Convenţie şi vor fi chemate. prin recomandări clare rezultate din Convenţie. şi anume acela al instituţiilor şi constituţiei sale. prin luarea unor decizii pertinente la Conferinţa 46 . în special. Tinerii. "Europa" a fost pentru europenii din răsăritul şi centrul continentului. în acest sens? Deoarece cel mai important mijloc de promovarea a sentimentului apartenenţei la Europa este o bună înţelegere între popoarele acesteia. printr-un proces care merge mai departe decât metoda interguvernamentală tradiţională şi care include reprezentanţi ai ţărilor candidate la integrare. ca ţări prea ades dominate de vecinii lor mai mari. avântul procesului de integrare europeană. Poate că nu au suficiente mijloacele economice. Este adevărat ca diferenţa economică mare dintre aceste ţări şi statele UE poate constitui un handicap în calea implicării lor depline în aplicarea anumitor politici europene. Ce se poate face pentru a încuraja sentimentul unităţii la nivelul Uniunii extinse. Reforma instituţională este. simplificarea Tratatelor. de asemenea. Reforma instituţiilor UE Chiar şi în absenţa extinderii. în 1993. Uniunea nu este ea însăşi suficient de pregătită într-un domeniu crucial. Ea presupune ca mass-media să aibă o atitudine echilibrată şi să fie dispusă să înţeleagă şi să explice atât dimensiunea europeană.cele trei "criterii de la Copenhaga" . în 2002. dar au. astfel ca guvernarea să fie mai aproape de cetăţenii europeni. trebuie încurajaţi să călătorească şi să studieze în alte ţări europene şi să profite de experienţa câştigată lucrând în străinătate. adusă în prim plan de actuala extindere. ele înţeleg avantajul de a lucra în cadrul unui colectiv european.rolul parlamentelor naţionale. în 2001. cât şi poziţiile naţionale exprimate de cetăţenii Europei.În privinţa valorilor şi idealurilor. Cetăţenii actuali ai UE ştiu foarte puţine despre viitoarele state membre. Ce poate face UE însăşi. Carta Drepturilor Fundamentale şi delimitarea competenţelor UE şi respectiv ale statelor membre Convenţia şi-a lărgit problematica de care se ocupa pentru a include şi elaborarea unei noi constituţii a UE. în timp ce încurajează ţările candidate la aderare să facă eforturi maxime în vederea viitoarei lor integrări. şi din diversele ţări ale UE extinse. Timp de mulţi ani. simbolul libertăţilor şi valorilor pe care doreau să le recâştige. şi nu o reconsiderare radicală a sistemului.UE a stabilit. Acest lucru a justificat demersul finalizat cu încheierea Tratatului de la Nisa. în schimb. Reţeaua universităţilor europene trebuie consolidată. Însă reformele instituţionale stabilite la Nisa sunt minime: o revizuire "aritmetică" a numărului de voturi şi fotolii în instituţiile UE. voinţa politică. o problemă cheie. Raportul de faţă subliniază. respectând în acelaşi timp diversitatea popoarelor sale? Această sarcină va necesita efort şi curaj din partea liderilor politici ai Europei. un al patrulea criteriu al extinderii: capacitatea Uniunii însăşi de a absorbi noi membri şi de a menţine.

centrul atenţiei s-a deplasat dinspre elaborarea spre aplicarea legilor. O dată cu restrângerea activităţii legislative a UE într-o serie de domenii şi cu extinderea cu succes a politicilor UE şi către alte domenii (mediu. în care indică domeniile care se impun a fi îmbunătăţite. Mai sunt încă multe probleme de rezolvat de către viitoarele state membre. Transpunerea cu întârziere sau incorectă şi slaba aplicare a legislaţiei contribuie la imaginea publică a unei Uniunii incapabile să obţină rezultate. ci de a-i îmbunătăţi modul de organizare. un răspuns satisfăcător la întrebarea "cum anume" . pentru a permite dezvoltarea viitoare a politicilor UE · consolidarea "metodei comunitare" şi respectarea echilibrului instituţional. Convenţia nu poate pregăti absolut toate cele necesare extinderii viitoare. nu s-a pus această problemă a capacităţii administrative. Comisia a raportat că. Însă. care ar fi trebuit transpuse în legislaţia 47 . care să facă UE mai eficientă şi să o aducă mai aproape de cetăţeni. de exemplu). cum ar fi nevoia de funcţionari publici calificaţi (şi plătiţi corespunzător). ca o cerinţă esenţială. din 83 de Directive aprobate de Consiliu. Asistenţa s-a ridicat la aproximativ 1 miliard de euro în 2002. acest lucru a constituit un subiect de îngrijorare. EU a acordat asistenţa financiară destinată îmbunătăţirii noilor administraţii şi sisteme juridice. De exemplu. constituie o necesitate urgentă. va fi esenţial să se introducă: · o extindere a regulii votului majoritar în Consiliu. să fie în stare să aplice regulile şi standardele europene. şi după integrarea acestora. metodele şi constituţia. aplicarea eficientă a regulilor UE a constituit o temă centrală a pregătirii din etapa de pre-aderare: de fapt. Comisia monitorizează progresul acestor ţări şi întocmeşte rapoarte anuale. în mod corect şi eficient. O constituţie europeană. Rolul ei nu este acela de a reformula politicile pentru o UE extinsă. La extinderile anterioare. Convenţia trebuie să stabilească cum anume va decide şi va acţiona UE.este vital pentru succesul viitoarei extinderi. reforma sistemului judiciar pentru a permite cetăţenilor accesul efectiv la instanţele de judecată. deşi din alte motive. O mai bună implementare a politicilor O altă provocare este aceea de a asigura punerea corectă în practică a regulilor şi politicilor comunitare în cadrul UE extinse. Guvernele actualelor state membre trebuie să îmbunătăţească şi ele modul de aplicare a legislaţiei UE. dat fiind că administraţia publică din aceste ţări s-a deteriorat în regimul comunist. în condiţiile în care este nevoie de încredere reciprocă între statele membre pentru buna funcţionare a sistemului UE şi în special a pieţei unice fără frontiere. şi ratificarea rapidă a rezultatelor de către toţi membrii Uniunii Europene extinse. şi măsuri de combatere a corupţiei. cu un sistem decizional perfecţionat şi dispunând de mai multă legitimitate democratică. De data aceasta însă. Ţările candidate mai au încă multe de făcut pentru îmbunătăţirea propriei administraţii publice în aşa fel încât.Interguvernamentală care va urma Convenţiei. atunci când vor deveni membre ale UE. privitoare la piaţa unică. Şi pentru actualele state membre se pune problema punerii în practică. Pentru viitoarele state membre. Printre reforme.din perspectiva problemelor instituţionale şi constituţionale ale guvernării europene . UE a insistat în repetate rânduri asupra capacităţii acestor ţări de a pune corect în practică reglementările şi politicile UE (acquis-ul comunitar). şi nu să prescrie acţiunile şi deciziile necesare. Incepând din 1997. acesta a fost pentru ele principalul "examenul de admitere" pentru a reuşi să devină membre. şi EU va continua să aloce asistenţă specială noilor săi membri. în cazul ţărilor candidate din Europa Centrală şi de Est.

statelor membre în anul 2000, numai 5 au fost efectiv transpuse în toate ţările membre. Corupţia este şi ea o problemă care afectează actualele state membre. De altminteri, studiile arată că, în unele state membre (precum Grecia, Italia), se pare că situaţia este chiar mai rea decât în unele ţări candidate la aderare11. Concluzie Acţiunea comună la nivelul întregii Europe presupune un efort din partea europenilor, astfel ca aceştia să se înţeleagă mai bine unii pe alţii, să identifice interese comune şi să alunge temerile conform cărora o UE lărgită ar putea duce la pierderea identităţii. Extinderea generează atât nevoia, cât şi ocazia de a "moderniza" sistemul de guvernământ al UE. UE este prinsă între, pe de o parte, provocările generate de schimbarea rapidă a realităţii internaţionale, şi de cealaltă parte, nevoia de a avea o mai bună guvernare şi mai multă legitimitate democratică. Relaţionarea acestor provocări cu necesitatea unei guvernări îmbunătăţite ar putea constitui soluţia novatoare de care are nevoie o Uniune cu adevărat politică. De aceea, se impune: · Elaborarea unui text constituţional clar şi inteligibil, de către Convenţia privind Viitorul Europei. Acesta trebuie să prevadă extinderea regulii votului majoritar, consolidarea metodei comunitare şi respectarea echilibrului instituţional. · O mai bună aplicare a reglementărilor şi politicilor UE de către noile şi actualele state membre, deopotrivă. · Promovarea în mai mare măsură a bunei înţelegeri între cetăţenii Europei, inclusiv a schimburilor de experienţă între persoane; încurajarea tinerilor de a face practică şi de a studia în alte ţări ale UE; consolidarea reţelelor universitare europene.

11

Transparency International, 2003

48

ANEXE

Harta Europei Tabele Date esenţiale despre UE şi viitoarele state membre Sprijinul de care se bucură extinderea în statele membre UE Sprijinul de care se bucură aderarea în viitoarele state membre Comerţul UE cu Europa Centrală şi de Est Creşterea economică în UE şi în viitoarele state membre Cheltuielile bugetare ale UE cu extinderea: perioada pre-aderare Cheltuielile bugetare ale UE cu extinderea: perioada post-aderare Întâlniri şi participanţi 1. Ateliere de discuţii la Institutului Universitar European 2. Consultări cu organizaţii neguvernamentale 3. Vizite în viitoarele state membre Bibliografie

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

49

HARTA EUROPEI

50

4 2.5 20.8 59. 196. 9 200 11 100 16 000 23 200 Note: Produsul Intern Brut (2001) se exprimă în euro şi pps (nivelul puterii de cumpărare) Sursa: Comisia Europeană 51 .9 22.5 63.6 5.2 1.7 355.Tabel 1 DATE ESENŢIALE CU PRIVIRE LA UE ŞI VIITOARELE STATE MEMBRE Suprafaţă km² Cipru Rep. Slovacă Slovenia EU-15 9 251 78 866 45 227 93 030 64 589 65 300 316 312 685 49 035 20 273 3 237 900 Populaţie milioane 0.4 Produsul Intern Brut miliarde euro pps 10.4 3.0 n.2 6.9 per capita in euro 15 100 6 200 4 500 5 700 3 600 3 800 10 300 5 100 4 200 10 500 23 200 pps 18 500 13 300 9 800 11 900 7 700 8 700 n.2 12.0 120.9 8 828.5 18.2 13.a.4 58.4 10.762 10.2 2.394 38.3 136.9 31.5 4.2 13.a.8 8 828.5 0. Cehă Estonia Ungaria Letonia Lituania Malta Polonia Rep.0 376.4 30.6 8.

mai degrabă împotriva. mai degrabă în favoarea. 2002) 52 . sau total împotriva extinderii Uniunii Europene? Rezultate exprimate ca procent de intervievaţi 1-2 In favoarea 3-4 Împotri va 1 2 Total în Mai favoarea degrabă în favoarea 3 Mai degrabă împotriv ă 4 5 6 Total Depinde Nu împotriv de ţară ştiu ă Italia Irlanda Spania Belgia Danemarca France Media UE-15 Olanda Grecia Luxemburg Germania Portugalia Austria Regatul MB Suedia Finlanda Unit 82 79 73 72 67 66 66 66 66 64 64 62 59 al 54 52 51 12 15 8 18 21 27 21 25 10 23 27 14 32 26 28 27 44 36 16 23 23 12 20 23 30 30 14 6 21 16 23 14 38 43 57 49 44 53 46 43 37 34 50 56 38 38 29 37 8 10 5 12 12 18 14 17 6 14 20 12 24 14 15 18 4 5 3 6 9 9 8 8 4 8 8 2 8 13 13 10 4 1 2 3 3 4 3 2 9 8 2 2 5 2 1 4 2 6 17 7 8 3 9 7 14 6 6 22 5 18 20 18 Sursa: Eurobarometru (Nov.Tabel 2 SPRIJINUL DE CARE SE BUCURĂ EXTINDEREA ÎN STATELE MEMBRE ALE UE Răspunsuri le întrebările: Sunteţi personal. total în favoarea.

Tabel 3 SPRIJINUL DE CARE SE BUCURĂ ADERAREA ÎN VIITOARELE STATE MEMBRE Răspunsuri la întrebările : Credeţi că integrarea ţării dvs. în UE este un lucru bun sau rău? Dacă mâine s-ar organiza un referendum privitor la aderarea ţării dvs. dvs personal aţi vota pentru sau împotrivă? Rezultate exprimate ca procent din numărul celor care au răspuns Integrarea ar fi un lucru Aş vota bun integrare 67 77 58 52 52 48 47 45 43 43 35 32 69 61 61 53 58 47 62 50 45 39 pentru Ungaria Slovacia Polonia Media pe 10 ţări Lituania Cipru Malta Slovenia Republica Cehă Letonia Estonia Sursa: Eurobarometru (Nov. 2002) 53 . la UE.

9 75.1 Balanţă .7 Exporturi 53.Tabel 4 COMERŢUL UE CU EUROPA CENTRALA SI DE EST Miliarde euro Importuri 44.2 56.9 67.7 494.21. inclusiv Bulgaria şi România Sursa: Comisia Europeană 54 .8 97.6 .7 90.17.16.5 389.5 93.8 78.2 .2 114.8 .4 .4 47.4 1995 1996 1997 1998 1999 2000 Total 10 ţări din ECE.6 .2 63.104.8 .8.22.17.

3 5.2 2.2 6.8 2000 5.8 3.9 -0.3 5.8 5.4 2001 4.2 4.6 4.5 PIB calculat la preţuri constante şi în moneda naţională Sursa: Comisia Europeană (Decembrie 2002) 55 .1 3.0 2.Tabel 5 CRESTEREA ECONOMICĂ ÎN UE ŞI VIITOARELE STATE MEMBRE Schimbare procentuală în PIB.3 3.5 -0.0 1.1 3.1 1.9 4.2 2.1 5.0 3.6 3.8 -3.0 3.1 4.8 7.7 5.5 4.8 1. comparativ cu anii precedenţi Cipru Republica Cehă Estonia Ungaria Letonia Lituania Malta Polonia Republica Slovacă Slovenia EU-15 1999 4.6 0.3 7.

Sursa: Comisia Europeană. la preţurile din 2000) 1990-1999 6767.16 0. pe plăţi angajate 10 ţări din ECE ( inclusiv Bulgaria şi România). fără Cipru.00 3300.00 4160. 56 .04 PHARE (Întărirea instituţiilor democratice şi a administraţiei publice) ISPA (Infrastructură de transport şi mediu) SAPARD (Agricultură şi dezvoltare rurală) Total Media anuală Total exprimat în % din PNB-ul UE în 1999 Media anuală exprimată în % din PNB al UE în 1999 Notă : Cheltuielile în perioada 1990-1999 se bazează pe plăţi efectuate.00 2800.Tabel 6 CHELTUIELI BUGETARE ALOCATE DE UE EXTINDERII: PERIOADA PREADERARE Cheltuieli de pre-aderare (în milioane euro. Malta şi Turcia.00 6767.008 13200.00 0.08 0. cele după 1999.16 2000-2003 6240.16 676. care beneficiază de finanţare separată pentru aderare.72 0.

la preţurile din 1999) 2004-2006 Politica agricolă comună Dezvoltare rurală Acţiuni structurale Politici interne din care: Politici existente Construcţie instituţională Facilitatea Schengen Siguranţă nucleară Administraţie Facilitatea specială de finanţare Compensarea bugetară temporară Total angajamente 4682 5110 21746 4256 2642 380 858 375 1673 2398 987 40852 Note: Alocaţia bugetară pentru perioada 2004-2006 corespunzătoare celor 10 ţări care vor adera în 2004 (Cipru. Source: Comisia Europeană. nealocate. Lituania. Slovenia. 57 . Estonia. Letonia. Slovacia. Republica Cehă.Tabel 7 CHELTUIELI BUGETARE ALOCATE DE UE EXTINDERII: PERIOADA POSTADERARE (în milioane de euro. Polonia. Ungaria. ‘Acţiunile structurale’ includ 38 de milioane de euro pentru asistenţă tehnică. Malta).

Dublin (1) Michelle Sutton . Institutul Universitar European (1) Michael Keating . Haga (2) Dave van den Nieuwenhof . GE Europe.DG pentru Extindere.Întâlniri şi participanţi 1.Bursier. Institutul Universitar European (1) Wojciech Sadurski . Ateliere de discuţii la Institutul Universitar European Următoarele persoane au participat la o serie de ‘seminare’ despre extinderea UE. centrul Robert Schuman. Karlsson – Fost Director. Comisia Europeană (1) John Vassallo – Director. actualmente Ministru de Finanţe.Profesor. Comisia Europeană. Germania (1) Marjorie Jouen – Europa Noastră. Comisia Europeană (1) Josef Janning – Fundaţia Bertelsmann. Institutul Universitar European (3) Rick Van Der Ploeg . Budapesta (2) Athanassia Ioannou . Atena (1) Alexander Italianer . Florenţa.DG pentru mediu. Varşovia (1) Mara Silina – Biroul European al Mediului. Institutul Universitar European (1) Alina Mungiu-Pippidi – Bursier. a numărului de întâlniri la care aceştia au fost prezenţi) Deşi responsabilitatea elaborării raportului final revine integral preşedintelui. Institutul Universitar European (2) Giuseppe Bertola .Profesor. 2003 (cu menţionarea. Centrul Robert Schuman. Afaceri Europene.Director. idei şi sfaturi valoroase.Economist Corporate Network.London School of Economics (2) John Wyles – Gplus Europe.Ministerul Afacerilor Externe. Institutul Universitar European (1) Anna Triandafyllidou – Director de Proiect. desfăşurate la Institutul Universitar European. Londra (2) Andras Inotai – Institutul de Economie Mondială. Institutul Universitar European (1) Graham Avery . Bruxelles (1) Richard Sinnott – Institutul pentru Studierea Schimbării Sociale. Gütersloh. Bruges (1) Wanda Rapaczynski – Preşedintele Agora. Judy Batt – Universitatea din Birmingham (1) Christoph Bertram – Institutul de cercetare a Stiftung Wissenschaft und Politik.Profesor. Institutul Universitar European (3) Wim Van Aken – Asistent Cercetare. prezidate de Wim Kok. Paris (1) Bengt O. Bruxelles (1) Alain Servantie . Paris (1) Fernando Fernandez – Universitatea Europeană din Madrid (1) Heather Grabbe – Centrul pentru Reformă Europeană. între paranteze.DG pentru Probleme Economice şi Financiare. Berlin (2) Walter Botschatzki – Vicepreşedintele Federaţiei Germane a Patronatelor (1) Ian Clark . Comisia Europeană (1) Franklin Dehousse – Institutul Regal de Relaţii Internaţionale. Universitatea din Helsinki (2) Janusz Reiter – Centrul pentru Relaţii Internaţionale.Secretariatul General pentru Grecii din Străinătate. Haga (1) Helen Wallace . 89 februarie şi 18-19 februarie.Profesor. Bruxelles (3) Joost Klarenbeek – Ministerul Afacerilor Externe. Bruxelles (1) Françoise De La Serre . University College.Director Cercetare – Centrul de Studii Internaţionale. Institutul Universitar European (3) 58 . Bruxelles (1) Fritz Verzetnitsch – Preşedintele Confederaţiei Europene a Sindicatelor (1) William Wallace . Institutul Universitar European (3) Jan Zielonka . participanţii la aceste seminare au contribuit cu informaţii.DG pentru Justiţie şi Afaceri Interne.Profesor. Suedia (1) Delia Meth-Cohn . în perioada 9-10 ianuarie. Varşovia (1) Olli Rehn – Centrul pentru Studii Europene. Viena (1) Jacques Pelkmans – Colegiul Europei.

S-a întâlnit cu politicieni şi alţi lideri de opinie unguri.CEPLIS: Frédéric Destrebecq Comisia Permanentă a Doctorilor Europeni . 6 martie. a vizitat Liberec.ERT: Jean Martin Confederaţia Industriilor Alimentare şi de Băuturi a UE . pentru a ţine o cuvântare la o conferinţă pe tema extinderii UE. 59 . Asociaţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului . Pe 25 februarie.AVSO: Jana Hainsworth Caritas Europa: Marius Wanders.BEUC: Willemien Bax Consiliul European al Profesiunilor Liberale .ETUC: Grigor Gradev Confederaţia Europeană a Cadrelor superioare . urmată de o întâlnire cu presa.CCME: Arrien Kruyt Platforma Socială – Platforma ONG-urilor Sociale Europene: Gordon Deuchars Comitetul de Coordonare al Asociaţiilor Europene a Cooperativelor . Institutul Universitar European (3) 2. Pe 11 martie.CIAA: Jean Martin Federaţia Bancară a Uniunii Europene: Nikolaus Boemke Comitetul European pentru Asigurări .FEDMA: Alistair Tempest Asociaţia Europeană de Media . unde a participat la o “Zi dedicată Europei”. la graniţa cu Polonia şi Germania.Will Phelan – Asistent Cercetare.AEA: Ulrich Schulte-Strathaus Asociaţia Lucrătorilor Poştali Europeni . o discuţie cu studenţii din aceste ţări şi o dezbatere publică generală.POSTEUROP: Johannes Martin Pouw Federaţia Marketing European Direct . organizată de Delegaţia Comisiei Europene. unde a ţinut o prelegere la Fundaţia Ungară pentru Studii Europene (“Europa 2002”).CPME: Engwirda Tiddens Confederaţia Sindicală Europeană . precum şi cu presa.Eurochambres: Paul Skehan. pe 24 februarie 2003. Vizite în viitoarele state membre Wim Kok a vizitat Praga. Festivitatea a inclus o masă rotundă cu liderii locali şi regionali din Polonia.CEC: Michel Baudoux Comitetul Organizaţiilor Profesionale Agricole ale Uniunii Europene. Bruxelles.EEB: John Hontelez Amnesty International. în fosta regiune Sudetă din Republica Cehă.CCACE: Bruno Roelants Eurocities: Bilyana Raeva Comisia Bisericii şi Societăţii a Confreriei Bisericilor Europene: Peter Pavlovic 3.CEA: Susanne Czech Federaţia Europeană a Pieţelor de Valori .COPA/COGECA: Dimitri Barua Biroul European al mediului . şi cu presa. Julie Hetsens Uniunea Confederaţiilor Patronale şi Industriale din Europa . El s-a întâlnit cu politicieni cehi şi lideri de opinie. a vizitat Budapesta.FEB: Ger de Ridder Organizaţia Europeană a Consumatorilor . Consfătuiri cu organizaţiile neguvernamentale Participanţi la întrunirea prezidată de Wim Kok. Comitetul General pentru cooperare Agricolă al Uniunii Europene . Germania şi Republica Cehă.UNICE: Monique Julien Masa Rotundă Europeană . Asociat UE: Dick Oosting Federaţia Internaţională a Ligilor pentru Drepturile Omului.FIDH-AE: Cécile Coyez Asociaţia Organizaţiilor de Voluntariat . organizată de Institutul Cultural Italian în colaborare cu Universitatea Carol şi Şcoala de Economie din Praga. 2003 : Asociaţia Camerelor Europene de Comerţ şi Industrie .FESE: Paul Arlman Asociaţia Liniilor Aeriene Europene . Jacqueline Tordoir Comisia Bisericilor pentru Imigranţii din Europa .

XL (September 2002). 2000. H. Centraal Planbureau (CPB).. Doldao. CER. Journal of Economic Literature. W. J-L. Candidate Countries Eurobarometer 2002. Anderson. Benefits of EU Accession for Cyprus. s. Dehaene. Florence. Di Nicola. 2002. European Commission. 2002. 'EU enlargement: 'The last Lap'. Boxes: Why CSFP and CEDSP do not matter that much to the EU Candidate Countries.. 1999. EUI working Papers No. A Strategy for Improving Political Leadership in the EU. Fitzegerald. Europe’s Security & Defence Policy and Enlargement: the Ghost at the Feast?.. 5. Avery. M.Bibliografie Lista selectivă a principalelor publicaţii consultate pentru pregătirea prezentului raport. 2000/69. Studia Diplomatica. s.F. CER. Garibaldi. A. European Commission. LIV:(4). Florence. Brussels. 2000. Marco-Economische Verkenningen 20022003.. EUI policy paper. H. The Enlargement of the European Union... European Bank for Reconstruction and Development. F. 2002. Deutsche Bank... Barysch. Security and Justice in an Enlarged European Union. 2002. DG EcFin. Brussels. Brussels. 1999. No.. et al. London.. Brussels. Final Report. Campos. 'Endgame for EU Enlargement'. No 01/5.. Notre Europe. Bertelsmann Foundation. 2001. Edwards. 60 . 2002. Den Haag. 2003. J. Brussels. P. Barysch. J. 3-15. K. Does Enlargement Matter for the EU Economy?. J-L. inclusiv lucrările prezentate de participanţii la seminarele de la Institutul Universitar European. CER. London.. Arnaud. G. London. G. Berlin.. J. European Commission.. Saint-Paul G. P. Vol. Opportunities and Threats'. K. Portes. Notre Europe. F. G. 'Agenda 2000: For a Stronger and Wider Union'... European Integration Consortium.8. 7. Prospect.l.l. European Bank for Reconstruction and Development. pp. Avery. Transition Report 2001. Arnoud. Transition Report 2000. A. A. and Spilimbergo. Jimeno. and Coricelli. and Brücker. Athenes. Groupement d'études et de recherches. European Commission. Bulletin of the European Union. Boeri. Florence. 1999. 2003.. Who's Ready for EU Enlargement?. Bertola. The Impact of Eastern Enlargement on Employment and Labour Markets in the EU Member States. Who's Afraid of the Big Enlargement? Economic and Social Implications of the European Union's Prospective Eastern Expansion. European Bank for Reconstruction and Development. Compte-rendu: Réunifier L'Europe. R. London. Bayar. London. 2001. K. 2001. and Cameron.. 'Runaway costs or willingness to reform–the Two Sides to Enlargement'. Striking a Balance between Freedom. Cost and Benefits.l. Trafficking in Immigrants: A European Perspective. Hanson J. Avery. Dunay. Amato. 2001. F.. and Dehaene.. and Batt. 2002. Transition Report 2002. J-L. A. London. 2002. Coricelli.. An Economic Study for the Maltese Business Community. 1998. 793-836. Research and Policy Unit. Paris. No.. Barysch. T. Prague.. 2000.. Boeri. CEPS policy paper. Brücker. J-L..1998. London. G. July 2002. The political Dimension of EU Enlargement: Looking Towards Post-Accession. T. Bridging the Leadership Gap. G... and Grabbe. and Apap. EU-Beleid na Uitbreiding.C. Reuniting Europe or Europe's Quest for Identity/ies. 2002. London. 2003. s. CEPR Policy Paper. H. Sheffield. 'Growth in Transition: What We Know.. 2002. Deutsche Bank Research EU Enlargement Monitor: Central and Eastern Europe. 2002. G. N... J. 2001. 2002. Dehousse. The Long-Term Implications of EU Enlargement: The Nature of the New Border.. Florence. F. What We Don't and What We Should'. De La Fuente. Unia and Polska. and Krok-Pszkowska. New Designs For Europe. Nicosia. and Coussens. A... 'The Enlargement of the European Union. pp. Colloquium on Cross-border Crime in Europe.. Enlargement Papers. Supplement 5/97. Vol.

and Lavric..H. s.l. Policies for Culture.. 2003. and Vicard. L.l. Keating. s. S. 1998. Amsterdam. 2002.. Berlin. SEC (1997) 1608. 1998. The prospects for new members to join the euro..d. Guide to the approximation of the European Union environmental legislation. Zur politischen. Beyond EU enlargement. Cambridge. Vienna Declaration on Rural Development in an Enlarged Europe. Pour L'Europe Réunie. Brussels. 2002. London. 2002. Grabbe. M. Prospects and Risks. July/August 2002. Vienna. 2002. B. B. A. Inotai. Europe. wirtschaftlichen und sozialen Dimensionen der EUErweiterung. London. Summary of the Seminar. A. Mayhew. Kühnhardt. EU Accession and the Environment: an Introduction. L’Élargissement de l’Europe: quelques conséquences pour la France. 2003. Die Einheit Europas. J.. Global Corruption Report 2003...(ed. The Investment Climate for Climate Investment. Brussels. Brussels. Countries acceding in 2004. H. Gains for European Union from Eastern Enlargement. The Enlarged European Union..d.European Commission. Dossier No. Impact of EU Accession on the Economic Co-operation Among the New Member Countries.. Tallinn.. plaidoyer pour l'Élargissement. J-D. What Price Enlargement? Implications of an expanded EU.l. Revue d’Élargissement. Mair. Langewiesche and A. The Grand Enlargement and the Great Wall of Europe. L. Forum. European Commission. 2003. Ministry of Finance. Will EU Enlargement Make Europe Sustainable?. EBRD Working Paper. Inotai. United We Stand. London... Grabbe. London. 'Participatory Democracy. Brussels. Lausanne.. Budapest. 61 . December 2002. CER. T. Brussels. Friends of the Earth and European Environmental Bureau. R.(ed. The diffusion of a western model?. Jan. 2003.). 2002. V. The Regional Challenge in Central and Eastern Europe. European Commission. European Environmental Bureau. Inotai. Paper presented in Warsaw. 1998. European Commission. Die Europäische Union. 2001. Gallup Europe. Grabbe. Fankhouser. The European Union’s Policy towards Central and Eastern Europe. Giuliani. Bertelsman Stiftung. Geremek. Essential for Sustainable Development'. paper presented in The Hague 2003. Jouen. Inotai. Paying for the Green acquis. Strategic Issues of EU Enlargement. 2002. 'Wirtschaftliche Aspekte: Kosten und Nutzen'. M. The Copenhagen Deal on Enlargement. 2003. W. in R. and Hughes. 2002. Report to the Expert Group on Public Finance. Fondation Robert Schuman.. October 16. J.. Transparency International. 2002. s..). forthcoming. 2002. January 2003. Briefing Note. Regionalisation in Central and Eastern Europe. H. Munich.. forthcoming. P. Brussels. Strategy Paper for a wider Europe.). 2000. European Cultural Foundation. 2001. Diversity and Adaptation.. J. Enlargement. Toth (hrsg. Notre Europe. Jouen. European Environmental Bureau. s. European Environmental Bureau. Hodess. s. A. Paris. M. and Zielonka.. CER. A. Janning. CER. M. s. Enlargement and Environment: Questions and Answers.). 29. Jan. Ilves.. Towards an Enlarged Union. Recreating Europe. 1997. Hager. Gianella.(ed. Territorial Restructuring and European Integration. Investment Needs. Budapest. Stockholm.l. Karlsson.l. 2002.d..l. C. s. EGI (Europäisches Gewerkschaftsinstitut).. Compte-rendu: Voix d'Europe. DG Env. Fragen zur Erweiterung. Paris.. Vertretung der Europaische Kommission in der Bundesrepublik Deutschland. s. Flash Eurobarometer 132/2 Enlargement of the European Union. Groupement d'études et de recherches. EEB Newsletter Metamorphosis..... 2003. s. A. H. 2002. September 2002. Keating.. Special Taux de Change. Profiting from EU enlargement.

A.114. UNDP Regional Early Warning Report Southeastern Europe. Principles and Recommendation from the European Consultative Forum on the Environment and Sustainable development. European Law Journal. CES Discussion Paper. New York. Nilson. Dimensions and Managements. Oct. Open Society Institute. Argumentaire Économique et Commercial sur L’Élargissement de L’Union européenne. Pelkmans. 2000. A.l. A. and Wallace. 2003.. s. Royal Institute of International Affairs. J. September 2002. Nunez Ferrer. Murray. Leiden. Geneva. pp. Open Society Institute. B.S. Action Plan for the Conservation of the Brown Bear in Europe (Ursus arctos). Scientific Council for Government Policy. New York. 2002. H. s. 2002. 2003. Pelkmans. Population Division Department of Economic and Social Affairs. M. National Identities and Migration. s. Ministère des Finances Français. 62 . Decision-making in EU Justice and Home Affairs: Current Shortcomings and Reform Possibilities.. and Wallace. and Van Halem. 1. Paris. Europeanisation. Steunenber.l.. A. CPB Discussion Paper. Sedelmeier. Bruges European Economic Policy (BEEP) Series Briefing No. WRR. Sadurski. Many Organisations. 'Charter and Enlargement'. Swenson . WRR. J.. Jan. Romanian Academic Society.G. 2003. Changes in Boundary Constructions between Western and Eastern Europe. H. W. Accession to the Internal Market. London. 2002. 2000. J. EU Justice and Home Affairs in Eastern Enlargement: The Challenge of Diversity and EU Instruments and Strategies. Administrative Capacity Development. in: Nature and Environment. European Governance. Security and Justice..d. Piorko. vol.d.. Piorko. London. Oxford. Wallace and W.. and Sie Dhian Ho.(ed. U.l. Den Hague. 2002. Open Society Institute. The Hague. R. Q. H.. 340-362. Council of Europe.. A Race Against Time?. in: H. and Spohn.. Monar. no. World Economic Forum. One Size fits all?. Florence. D. No. 2003.). and Kosic. Strategy or Second Thoughts. Sussex European Institute Working Papers.. Reed. 2002.). The Lisbon Scorecard III: The Status of Economic Reform in the Enlarging EU. The European Community: the Challenge of Enlargement. et al. 2002. United Nations Secretariat. WRR. Bonn. Sussex. s. I. Eastern Enlargement. Few Results'. A. 2002. 2001.. 2001. Enlargement-Related Diversity in EU Justice and Home Affaires: Challenges. Albanian and Polish Migration to Italy: The Micro-Processes of Policy. WRR. Triandafyllidou. The Lisbon Review 2002-2003: An Assessment of Policies and Reforms in Europe. No.. (ed. towards a pan-European Union. pp. Bruges. J.. I.. M. Verheijen. J. A. 2. Reports to the Government. s. and Sie Dhian Ho. De Staat van de Europese Unie. Ministerie van Buitenlandse Zaken. Von Hagen. 2003. Long-Run Economic Aspects of the European Union' s Eastern Enlargement. Economic Implications of Enlargement. Nahuis. Implementation and Immigrant Survival Strategies. Monar... Monitoring the EU accession process: Judicial Capacity. et al.J. Replacement Migration: Is it a solution to declining and ageing populations?. Oxford.. s. Den Haag. J.G. Corruption and EU enlargement: Who is Prepared?. ZEI Rheinishe Freidrich WilhelmsUniversität. October 2000..Michalski.The Costs and Benefits of Polish Accession to the EU in the Field of Justice and Home Affairs. The Hague. 427-460. Integrating Poland in the Area of Freedom. 3. Gros. 2000. 8. The Hague. an Industry Level Assessment of EU enlargement.. 'Corruption and Organised Crime in South East Europe. 2001...l. 1998. Policy-Making in the European Union. CER. 2001. Widening and Deepening: the Challenge of EU enlargement. Wallace. 2000.. Warsaw.. W. 1992. Triandafyllidou. J.

and Wallace W.d. s. Europe unbound. Zielonka. Coming to terms with a larger Europe: Options for economic integration. EU Enlargement Enriches the EU. 907-918. An agenda for Accession.)... 2002..). 2002. 'The Elusive Quest for Growth'. R.. Open Society Institute.. Democratic Consolidation in Eastern Europe.l. Policy Making in the European Union. s. World Bank.. s. T. Royal Institute for International Affairs. Sussex European Institute Working Papers. Sussex. J. Institutional Engineering. Enlarging and reshaping the boundaries of the European Union. K and Wolczuk... Beyond Borders. The Future of European Agriculture. Wagener. 1998. (ed. London. Oxford. 2001.l. pp. London. pp. 2002. Waters. World Wild Fund For Nature. vol. (ed. Washington. Wallace H. WWF Accession initiative. Wolczuk. A strategic Partnership in a Changing Europe?. Oxford.. Wallace H. World Development Report 1999/2000. G. Judges for a New Order: The Case for Continued Monitoring after Membership. J. s. Wolf. Zielonka. s. World Wild Fund For Nature. London. R.. Widening Circles. 63 . Entering the 21st Century.l. 87-104. 2002. Vol XV (September 2002). Journal for Economic Literature. 2001. 2000. World Wild Fund For Nature.Wacziarg. 2000. 2003. Treasures for the New Europe.. J. Poland and Ukraine. 1.l. 2000.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful