Ce este agorafobia?

O fobie este o teama excesiva fata de un obiect sau o circumstanta specifica. Termenul de "agorafobie" (din grecescul "agora" = piata si "phobos" = frica ) nu reprezinta doar frica de spatii deschise, asa cum se vehicula pana de curand, ci o serie de fobii interrelationate care se concretizeaza prin teama unei persoane de a se afla in locuri si/sau situatii nefamiliare care ar putea duce la declansarea senzatiei de panica si la pierderea controlului. Primele manifestari ale tulburarii apar, in general, intre 18 si 30 de ani, fiind afectate, se pare, de 2 ori mai multe femei decat barbati, o posibila explicatie de factura socio-culturala afirmand ca femeilor le sunt permise si chiar uneori le sunt incurajate atitudinile de tip evitant; totodata, este mult mai probabil ca o femeie sa isi marturiseasca temerile in scopul de a primi ajutor. Agorafobia este in general asociata cu o alta tulburare anxioasa - atacul de panica - si este de multe ori o consecinta a acesteia. Studiile efectuate pe pacientii agorafobici au demonstrat ca, in 75% din cazuri, episoadele de agorafobie au aparut invariabil la aproximativ un an de la declansarea primului atac de panica.

Care sunt cauzele si factorii care contribuie la declansarea agorafobiei?

In cazul agorafobiei, nu s-a ajuns la o concluzie in ceea ce priveste o cauza exacta si general valabila, luanduse insa in considerare o suita de factori care pot contribui la dezvoltarea acestei tulburari. Factorii sunt clasificati in trei categorii, in functie de natura lor. Factori biologici:

hipersecretie de adrenalina sensibilitate exacerbata la schimbarile hormonale hipersensibilitate la stimuli de ordin fizic (la lumina, la temperatura, etc.) hipersensibilitate la medicatie cantitati ridicate de lactat de sodiu in sange dificultati in combinarea informatiilor vizuale, tactile si de echilibru, fapt care duce la o orientare in spatiu defectuoasa Factori familiali:

cresterea intr-un mediu familial cu reguli foarte stricte prezenta unui parinte cu tulburari de anxietate o atitudine critica exagerata si/sau asteptari nerealiste din partea unui parinte abuzul fizic sau psihic prezenta unui parinte alcoolic Factori de personalitate:

hipersensibilitate la stimuli emotionali nivel ridicat de creativitate si imaginatie gandire in termeni de "alb-si-negru"

perfectionism nevoia de control nevoia de aprobare tendinta de a nega si/sau suprima sentimente tendinta de a ignora necesitatile de ordin fizic (foame, sete, etc.)

Care sunt simptomele agorafobiei? In momentul in care sunt puse in contact cu o situatie posibil cauzatoare de anxietate, persoanele care sufera de agorafobie pot trece printr-un spectru larg de stari si senzatii:

frica de a ramane singur frica de a se afla si de a pierde controlul intr-un spatiu public frica de a fi in spatii de unde evadarea este dificila (de exemplu, liftul) atasamentul fata de camin (agorafobicii pot evita iesirea din casa un timp indelungat - ani de zile) dependenta fata de membrii familiei sentimentul neputintei senzatia de imaterial atribuita corpului impresia de ireal legata de mediul inconjurator Deoarece agorafobia este in cele mai multe din cazuri corelata cu atacul de panica, pot de asemenea aparea urmatoarele simptome de ordin fiziologic si psihologic specifice acestuia:

ameteli transpiratie abundenta dificultati de respiratie inrosirea tegumentelor senzatie de lesin durere acuta in piept frecventa cardiaca ridicata greata si senzatie de voma amorteala dificultatea de a inghiti disconfort abdominal confuzie frica de a nu innebuni frica de moarte

Cum se pune un diagnosticul de agorafobie? Fiind de cele mai multe ori inteleasa ca o consecinta la nivel comportamental a unor atacuri repetate de panica, agorafobia de diagnosticheaza pe baza unui sistem de criterii prestabilite, enuntate in Manualul de diagnostica si statistica a tulburarilor mentale (DSM-IV-TR); Prin urmare, pacientul sufera de agorafobie daca: A) prezinta anxietate relationata cu anumite locuri sau situatii din care evadarea poate fi dificila, unde ajutorul nu este la indemana sau unde exista posibilitatea producerii unui eveniment care sa duca la instalarea unei senzatii de panica sau chiar a unui atac. (intr-un supermarket, in lift, pe un pod, pe un stadion, in autobuz, etc.)

B) situatiile si locurile descrise mai sus sunt fie evitate complet, fie suportate in prezenta unei alte persoane, dar cu vizibile sentimente de panica si disconfort. C) anxietatea si evitarea nu pot fi puse pe seama altor tulburari, precum: sociofobia (in cazul acesteia comportamentul de evitare se limiteaza doar la situatii sociale), o fobie specifica (teama de lifturi),tulburarea obsesiv-compulsiva (de exemplu evitarea locurilor sau obiectelor considerate murdare in cazul unei persoane cu frica de contaminare), tulburarea de stress posttraumatica (evitarea stimulilor asociati unui factor stresant puternic), sau tulburarea anxioasa de separare (evitarea parasirii domiciliului sau a unor rude). In rarele cazuri in care agorafobia se manifesta fara un istoric de atacuri de panica, afectiunea poarta numele de Agorafobie fara Istoric de Tulburare de Panica si este definita tot prin intermediul criteriilor exprimate mai sus, la care se adauga urmatoarele aspecte:

pacientul nu a prezentat pana in acel moment manifestari similare si nu i s-a pus anterior diagnosticul de tulburare de panica tulburarea nu se datoreaza efectelor fiziologice ale unor substante (droguri, medicamente) sau prezentei unei alte afectiuni daca alta afectiune este prezenta, anxietatea de la punctul A) este vizibil in exces fata de cea asociata in mod normal afectiunii curente.

Cum se poate trata agorafobia? Exista trei variante de posibile tratamente, care la randul lor prezinta alternative: Terapii cognitiv-comportamentale (terapii care subliniaza impactul ratiunii si a rationarii asupra a ceea ce simtim sau/si facem); o astfel de abordare o propun:

tratamentul de expunere - sustine punerea in contact a pacientului cu obiectul sau situatia declansatoare de anxietate in scopul infruntarii fricii. Metoda este similara cu cea a desensibilizarii treptate, dar spre deosebire de aceasta care promoveaza contactul treptat, tratamentul de expunere presupune o abordare directa a problemei. restructurarea cognitiva - scopul acesteia este de a inlocui ideile irationale asociate unei situatii cu altele, veridice si benefice, care au rolul de a indeparta frica corelata cu respectiva situatie tehnicile de relaxare (respiratii adanci, vizualizarea, relaxarea progresiva a musculaturii, etc.) - pot atenua sau chiar opri simptomele de anxietate si panica Tratamentul psihofarmaceutic

in general antidepresive din clasa inhibitorilor de serotonina (sertralina, paroxetina, fluoxetina) tranchilizanti de tipul benzodiazepinului inhibitori MAO si antidepresive triciclice Tratamente alternative:

meditatia meloterapia (terapia prin muzica) yoga acupunctura inscrierea intr-un grup de sprijin exercitii de aerobic

agorafobia este un cumul de fobii manifestate prin teama de situatii posibil producatoare de anxietate, dar si un tip de comportament evitant; declansarea agorafobiei este in general asociata cu un trecut de atacuri de panica; exista o gama variata de metode de tratament cu ajutorul carora agorafobia poate fi tinuta sub control si chiar vindecata. In functie de severitatea simptomelor, agorafobia poate limita sau chiar face imposibila o existenta normala in afara domiciliului. Fara tratament, unii bolnavi aleg sa se inchida in casa pentru perioade foarte lungi de timp, devenind dependenti de familie pentru a le asigura conditiile de trai. Mai mult decat atat, unii agorafobi pot apela la alcool si/sau droguri in scopul de atenua sentimentele de frica, vina, singuratate si disperare.