Extras internet Va raspund avand cunostintele necesare in domeniul astronomiei pentru a emite o parere avizata.

Imi pare bine ca am sansa de a clarifica trista confuzie care se face (aproape) sistematic intre o ramura nobila a stiintei astronomia si o sarlatanie infama nascuta din bezna ignorantei astrologia. Terminologie: De regula, ramurile stiintei se cheama nomie in copilaria lor, pentru a deveni logie odata ce se rafineaza indeajuns pentru a explica logic mecanismele ce stau la baza functionarii domeniului respectiv. Diferenta dintre cele doua etape e aceeasi cu diferenta dintre a vedea si a intelege. Biologia de exemplu, a inceput prin alcatuirea unor serii de liste ce doar indexau vietatile diverse mamifere, soparle si alte gze: nomie deci, au fost numite, fara insa a fi analizate. Ulterior, cand omul a inceput sa inteleaga mecanismele ce stau la baza functionarii ziselor vietati, ramura aceasta a stiintei a devenit logie, semn al cunoasterii (logos, din greaca). Date fiind cele ce preced, concluzia logica ar fi ca astronomia nu e altceva decat astrologie necoapta. Gresita, trista si demna de dispret o asemenea idee, pentru o serie de motive, dupa cum urmeaza: Astrologie: Astrologia pretinde a fi capabila de a va spune de cu seara (cand se tiparesc ziarele, si deci horoscopul) cum va dormi seful dumneavoastra si deci in ce toane va fi a doua zi, daca vor fi controlori in tramvai si ce culoare vor avea sireturile alesului inimii dumneavoastra joia urmatoare. Lasand la o parte ingamfarea de a-ti aroga asemenea puteri supranaturale, urmeaza o descriere succinta a pretinsului mecanism care sta, chipurile, in spatele astrologiei. Principalul cal de bataie sunt zodiile. Soarele a rasarit in zodia leului in dimineata de inceput de august cand m-am nascut. Asta inseamna ca inlaturand atmosfera terestra ce imprastie lumina albastra a cerului, parintii mei ar fi vazut soarele deplasandu-se agale (15/h) in constelatia leului. Asadar, adunatura de stele numita de noi leu e responsabila, chipurile, de trasaturile mele de caracter, de cata bucurie si necaz voi avea parte in viata, si, nu in ultimul rand de culoarea sireturilor alesei inimii mele intr-o zi de joi. De ce e aberant a sustine ca adunatura respectiva de stele ar putea avea vreun efect asupra existentei mele (si a dumneavoastra): Constelatiile sunt alcatuite din stele, sori mai mult sau mai putin asemanatori cu Soarele nostru. Vazute de pe pamnt, stelele apar in plan, adica unele langa altele, precum pistruii pe nasul unui copil. Perspectiva induce insa in eroare, stelele nu sunt alaturate unele sunt mai apropiate, altele mai indepartate. Pentru a da un exemplu, cea mai apropiata stea de Pamnt e Proxima Centauri, aflata la 4.2 ani lumina. Asta inseamna ca lumina emisa de A Centauri calatoreste spre noi timp de 4.2 ani pentru a putea fi vazuta de pe Pamnt. Asadar, ce vedem noi pe cer e o imagine a acestei stele insa nu de azi ci de acum 4.2 ani.

Sa citam din Eminescu poezia La Steaua, compusa in 1886: La E-o Ca mii Luminii sa ne-ajunga. Poate de n Iar raza Luci vederii noastre. () Ce ne spune poetul nostru national: ca unele stele sunt la mii de ani lumina distanta, si ca daca nefericita stea s-ar stinge astazi, n-am afla decat peste mii de ani, cand ultimele raze emise de stea ar ajunge, in sfarsit, la noi. Sa revenim la constelatia leului. E compusa din multe stele (peste 100, lista completa aici: http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_stars_in_Leo), cea mai apropiata fiind la 7.8 ani lumina, cea mai indepartata la 6800 de ani lumina. Asadar, zodia mea se compune din lumina noua (nascuta acum 7 ani, cand inca se strangeau fonduri pentru Catedrala Mantuirii Neamului), si lumina mult mai veche, din epoca bronzului, cand omul invata sa cultive orez prin Asia si malai in Mexic. Punctul de plecare deci, observatia unei forme pe cer careia i s-a dat arbitrar numele leu, compusa din astre ce n-au *nimic* in comun afara de faptul ca emit lumina, e eronata. Orice rationament ce pleaca de la o premisa falsa n-are cum sa ajunga la un alt rezultat decat unul fals. Lasand stelele, anii lumina si poeziile din liceu la o parte, ideea ca existenta omului e prestabilita duce la o deresponsabilizare a individului, contrara notiunii elementare de vointa, de cauza si efect, de responsabilitate pentru actiunile individuale, de alegere constienta intre bine si rau. Raspund cu placere oricaror intrebari, si imi cer iertare pentru postarea pe m2 de forum, insa e un subiect ce ma roade de mult timp. steaua cale-att de care-a de ani i-au rasarit lunga, trebuit

mult

s-a departari ei

stins abia

drum albastre, acum