Destin cu repetitie

Intr-o secunda nascuta din picuri de ploaie, Acolo era poarta spre lumea cu sens, Se vedeau mici creaturi incarcate cu praf , praf de stele, Munceau sa hraneasca cometa superba , Sa vrajeasca intregul pamant Cu doar o secunda de fericire.atat au vandut! A durat o plapanda secunda in lumina, si-apoi totul s-a naruit Ca un castel de nisip inghit cu sete de valuriA ramas nimic! Din samanta lui s-a nascut un copac Cu Adam si Eva din nou, O poveste inscrisa in gene adanci, Ne impinge iar jocul la munci furibunde La planuri si vise pe care, comete le vor umple In doar o secunda cu pulbere si cu nimic. Comndamanti la aceasi poveste batrana , cu acelasi final obosit Alegem stropii de ploaie dar oare alegem gresit????

Pristina, 2Decembrie 2013 Diana Budusan