Sunteți pe pagina 1din 4

ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI CAMIL PETRESCU REZUMAT PE CAPITOLE Structura compozitionala a romanului Ultima noapte

de dragoste, intaia noapte de razboi1*, de Camil Petrescu, ar putea fi caracterizata prin mai multe trasaturi: Romanul este alcatuit din doua carti corespunzatoare celor doua jumatati ale ti tlului: Cartea I este Istoria geloziei lui Stefan Qheorghldiu" (Calinescu), iar m etafora din titlu ar putea sugera {Itacirile personajului prin noaptea" incertitu dinilor sale, legate de iubirea pentru sotia sa Ela. Cartea a II-a constituie un jurnal de campanie" (Calinescu) in care este evocat spectacolul apocaliptic al r azboiului in fond tot o noapte" sfarsita adesea in moarte. Liantul dintre cele do ua carti este Stefan Gheorghidiu -tanarul ars de febra ideilor, inteligent si ne prihanit" (cum il caracteriza G. Calinescu). Autorul incearca astfel sa raspunda la intrebarea: Cum priveste dragostea si cum traieste drama razboiului cautator ul de absolut? Romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", de Ca mil Petrescu, esteo proza superioara" (Calinescu), in care iubirea, razboiul, pre destinarea, moartea si absolutul, constituie motivele literare ale unei lungi co nfesiuni lucide facute de tanarul intelectual Stefan Gheorghidiu. Romanul este s cris la persoana I. naratorul fiind si personaj. In capitolul I {La Piatra Craiul ui, in munte"), este conturat cadrul geografic, social si psihologic in care se afla personajul protagonist. in primavara anului 1916, ca sublocotenent proaspat, intaia data concentrat, luasem parte, cu un regiment de infanterie din Capitala , la fortificarea vaii Prahovei, intre Busteni si Predeal." Zona fiind important a in perspectiva intrarii Romaniei in primul razboi mondial, Parlamentul, partid ele politice si presa vorbeau cu respect despre aceasta fortificare". in realitat e, transeele" erau niste santulete ca pentru scurgere de apa", iar gropile de lup" erau atat de prost facute, incat zece porci tiganesti cu boturi puternice, ar fi ramat, intr-o jumatate de zi, toate intariturile de pe Valea Prahovei". Aceasta este prima revelatie asupra razboiului demitizat. careia ii vor urma altele, in Cartea a Ii-a. Mutat, ulterior, la Piatra Craiului, Gheorghidiu participa la ins tructia rizibila (comparata cu jocurile copiilor) si la alte activitati de tabar a. Desi acestea erau suportabile, iar camarazii erau oameni cumsecade care isi cr edeau la necaz", pentru Gheorghidiu, aceasta concetrare era o lunga deznadejde". Sensibilizat de dureroasele incertitudini ale iubirii pentru sotia sa Ela, tanar ul traieste intr-o continua tensiune psihica: De multe ori, seara, la popota, era destul un singur cuvant ca sa trezeasca ras-i coliri si sa intarate dureri amor tite". Pe acest fond sufletesc, are loc, intr-o seara, o discutie la popota ofit erilor, pe marginea unei stiri din ziar: un barbat din lumea buna si-a ucis soti a necredincioasa si a fost achitat. Opiniile diferite ale celor prezenti dau nas tere la niste comentarii pe care tanarul le considerafacile. Totusi, isi amana i nterventia, incercand sa castige bunavointa capitanului Dimiu (de la care solici tase o permisie ca sa plece la Campulung, pentru a se intalni cu Ela). Refuzat d in nou, Gheorghidiu are o izbucnire nervoasa care-1 obliga sa paraseasca incaper ea. Abia afara i se destainuie unui camarad, intr-un lung monolog despre iubire, din care strabate o imensa suferinta. Cauzele acestei dureroase zbateri sunt de zvaluite, prin retrospectiva, in urmatoarele patru capitole care constituie un v eritabil roman in roman " (N. Manolescu).

Capitolul al H-lea (Diagonalele unui testament") incepe in mod abrupt, printr-o m arturisire: Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala (...) Era o suferinta de neinchipuit, care se hranea din propria ei substanta. " Inceputa prin anii 1912-1913, in Universitatea bucureste ana, iubirea lui Stefan Gheorghidiu pentru Ela se naste din orgoliu, tanarul fii nd magulit de admiratia pe care i-o aratau colegii pentru ca era atat de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente". Dupa ce se casatoresc, cei doi traiesc in conditii materiale modeste, pana cand o intamplare le schimba viata. De Sfantul Dumitru, intreaga familie este invitata la unchiul Tache - personaj b alzacian zgarcit si foarte bogat, a carui moarte apropiata deschidea perspectiva mostenirii. in timpul mesei, rudele vorbesc despre tatal lui Stefan, intelectua l de valoare, dar idealist, care murise sarac, lipsindu-i priceperea de a face a vere (pe care o aveau fratii sai - Tache si Nae Gheorghidiu).Opiniile rudelor il lezeaza pe Stefan, care riposteaza taios, spre consternarea tuturor. In mod par adoxal, peste doar trei saptamani, cand unchiul Tache moare, familia afla ca ii lasase lui Stefan o avere, din care ii ramane destul chiar si dupa procesul pe c are mama sa si rudele i-1 intenteaza. Acum, tanarul are o alta revelatie: cea a adevaratului caracter al Elei, care incepe sa coboare de pe soclul pe care barba tul i-1 inaltase, reliefand un pragmatism necunoscut pana atunci. Capitolul al I II-lea (E tot filozofie...") prezinta viata mondena a tinerei familii, cu petrece ri, vizite si dans preocupari" care-i aduc suferinta tanarului ars de febra ideil or. Initiat de unchiul sau, Nae Gheorghidiu, in afaceri, Stefan se dovedeste a f i un inadaptat. Pe masura ce Ela aspira spre luxul lumii bogate, sotul ei decade din rolul de zeu", traind un acut sentiment de inferioritate: Am inteles ca in su fletul ei se petreceau comparatii care nu-mi erau favorabile si ca suferea, fara sa spuna, din cauza asta." Prin contrast, Ela (initiata de o anume Anisoara, ve risoara lui Stefan) se integreaza perfect in cercurile lumii bogate, coborand as tfel din mitul iubirii transcendente, in terna realitate. Din viata noua a famil iei, se retine o intamplare, semnificativa pentru noaptea" incertitudinilor in ca re intra tanarul indragostit: excursia in banda" la Odobesti, de sarbatoarea Sfin tilor Constantin si Elena. In timpul acesteia, Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume G. (Gregoriade), vag avocat si ins gaunos, care-i va deveni foarte a propiat mai tarziu. inca de la plecare, Ela a deranjat, de doua ori, pe toata lu mea ca sa izbuteasca sa-l aiba in masina noastra pe G., dansatorul abia cunoscut cu doua saptamani inainte". Mirat si apoi consternat de patrunderea acestui intr us in intimitatea lor, Gheorghidiu sufera pentru fiecare gest al sotiei sale; fa ptul ca Ela dispare impreuna cu G., atentia pe care femeia i-o acorda acestuia l a masa, preferinta comuna a celor doi pentru un anume vals, provoaca gelozia si tristetea tanarului, accentuata de o luciditate taioasa. Intamplarea da nastere unei stari de incordata suspiciune intre soti, consolidata prin episoadele de vi ata care i-au urmat: atunci cand, intr-o noapte, Stefan Gheorghidiu aduce acasa o femeie usoara", Ela il paraseste. Capitolul al IV-lea {Asta-i rochia albastra") prezinta impacarea dintre cei doi soti. Intr-o dupa-amiaza de vara, Stefan si El a se intalnesc, din intamplare, in fata unui chiosc de ziare si se plimba indelu ng, schimband vorbe lipsite de importanta, pentru a-si masca sentimentele. Frumo asa este nu discutia in sine, ci senzatia ca sufletele lor pluteau deasupra cuvin telor" ca si cand n-ar fi facut parte din aceasta lume. In 1916, concentrat fiin d la Piatra Craiului, Gheorghidiu o aduce pe Ela la Campulung, pentru a-i fi apr oape. Acum, povestitorul revine la discutia de la popota, romanul iubirii din ca pitolele II-V incheindu-se cu fraza: Dar ultima scrisoare ma chema negresit la Camp ulung, pentru sambata sau cel mai tarziu duminica". Capitolul al Vl-lea {Ultima n oapte de dragoste") incheie Cartea I si rezuma cele doua zile ale permisiei lui Gheorghidiu la Campulung. Acesta gaseste aici o alta Ela, cu gesturi pe care nu i le cunostea si care isi arata intreaga micime sufleteasca: ii cere s-o treaca in testament, pentru ca, in eventualitatea mortii lui pe front, sa aiba existent a asigurata. inca o data, cel care cautase iubirea absoluta are revelatia durero asa a golului care il inconjura.

Pe urma, iesind in oras, Stefan Gheorghidiu il intalneste pe G., fapt care-i acu tizeaza framantarile. Hotarat sa-i pandeasca pe cei doi si sa-i ucida, tanarul e ste salvat de un superior care-1 duce la regiment, intrucat Romania intrase in r azboi. Cartea a II-a a romanului incepe cu capitolul intaia noapte de razboi" in care este zugravit primul asalt al armatei romane asupra granitei cu Austro-Unga ria. Inca de acum, invalmaseala care precede atacul, spaima si apropierea mortii , aduc razboiul in limitele omenescului. Imaginea auditiva a primelor focuri de arma il impresioneaza profund pe tanarul Gheorghidiu:E originara ca intaiul om pe pamant si nu o voi uita pana la sfarsitul vietii, niciodata". Convins ca va mur i, personajul ignora pericolul, indem-nandu-si oamenii sleiti sa inainteze. Acum , de la inaltimea Magurii Branului sau aflat in bataia gloantelor, Stefan Gheorg hidiu priveste cu alti ochi viata lui tre- cuta: De sotia mea, de amantul ei, de tot zbuciumul de atunci, mi-aduc aminte cu adevarat, ca de o intamplare din copi larie." Capitolul al V-lea {Fata cu obraz verde, la Vulcan") muta actiunea in sat ul cu acelasi nume, in afara campului de lupta. Intrucat satenii reclamasera jaf urile unor tigani, Gheorghidiu este trimis in cercetare. Protestele tiganimii sa u imaginea copiilor desculti si cu burtile goale sunt zugravite cu mana sigura d e scriitor realist. Portretul fetei care apare in titlul capitolului este cel ma i frumos din tot romanul. Luptele se aseamana intre ele si se dau, mai ales, noa ptea; comenzile trec din gura in gura, iar inaintarea este inceata ca a unui uri as miriapod. In peisajul sublunar, intamplarile apar stranii, rasturnate: soldat ii care pleaca in patrulare dispar ca intr-o alta lume, ordinele contradictorii produc haos, doua surori Manciulea (acuzate de spionaj) conduc batalionul prin v adul Oltului si sunt decorate (capitolul III intamplari la apa Oltului"). Capitol ul al VI-lea (Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu") sintetizeaza Cartea a doua. T abloul razboiului este reconstituit ca spectacol inspaimantator, cu sugestii apo caliptice: exploziile sunt asurzitoare, iar obuzele scurma pamantul, aruncandu-1 peste oameni, ca o prevestire a intoarcerii in tarana primordiala. Meritul auto rului consta in surprinderea omenescului din fiecare luptator: zgomotul explozii lor se rasfrange, amplificat, in suflet, provocand o spaima ancestrala; corpul s e incordeaza in asteptarea altei explozii, iar gestul instinctiv de aparare este parca de la inceputul lumii; imaginea trupurilor contorsionate aminteste de fre scele din biserici, in care o mana nemiloasa impinge oamenii in abisul Iadului. Frica i-a intors pe oameni in preistorie (Animalic, oamenii se strang unii langa altii"), iar instinctul de aparare este mai puternic decat suferinta aproapelui (iar cel de la picioarele mele are capul plin de sange"). Tragismul scenei se con centreaza in ultima propozitie: Nu mai e nimic omenesc in noi". Acest fragment (c um sunt multe altele in acest volum) ar putea explica si viziunea lipsita de ero ism asupra razboiului, proprie lui Camil Petrescu. Pe buna dreptate, G. Calinesc u afirma ca paginile Cartii a Ii-a constituie tot ce s-a scris mai subtil, mai f rumos despre razboi in literatura noastra". Dimensiunile acestei tragedii colect ive il salveaza pe Stefan Gheorghidiu; el devine un Izbavit prin participarea la aceasta perpetua jertfa. Ranit si spitalizat, tanarul va veni apoi acasa. Scris oarea anonima care il instiinta ca Ela il inseala aproape ca nu mai conteaza, co nvingerea lui fiind formata. Cei doi se despart, barbatul lasandu-i Elei Tot trec utul" (epilogul Comunicat apocrif").