Sunteți pe pagina 1din 5

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA FACULTATEA PSIHOLOGIE I TIINE ALE EDUCAIEI CATEDRA TIINE ALE EDUCAIEI

GHID PENTRU PARINI NOU NSCUII

A eleborat: Guzun Mariana, gr.23 A verificat: aitan Viorica

CHIINU 2013

INTRODUCERE Fiecare nou-nascut vine pe lume cu potentialul sau propriu, la unii mai mare decat la altii. La fiecare nivel al evolutiei sale, copilul este dotat cu unele insusiri, care se dezvolta cu atat mai mult, cu cat stimularea de catre cei care il ingrijesc este mai buna. Dezvoltarea acestui potential depinde in mare masura de ingrijire si raspunderea celor din jurul lui. Aceasta este sarcina primordiala a parintilor. Se dezvolta impreuna : nou-nascutul si parintii.
Pe masura ce copilul creste, in familie se dezvolta o comportare si o competenta reciproca:

parintii si copilul devin mai sensibili unii fata de altii, din aceasta cauza ei isi modifica comportarea (de exemplu limbajul). Parintii incep sa vorbeasca, sa actioneze si sa gandeasca la nivelul copilului lor, incep sa semene cu copilul, pentru ca acesta sa li se asemene lor cat mai mult. Toti evolueaza impreuna ca o familie. Aceasta adaptare reciproca este unul din modurile cele mai importante prin care parintii si sugarul invata sa traiasca impreuna.
Nou-nascutul nu este un factor pasiv in ingrijirea primita de la parinti. Daca I se da ocazia, el

va juca un rol activ in modul de comportare si dezvoltare a competentei acestora. Parintii observa, asculta, invata si raspund la semnalele sugarului. Deoarece raspund repede, sugarul continua sa le dea semnale. Inca din primele ore de viata nou-nascutul plange pentru a fi hranit si alintat; parintii raspund la acest semnal. Cu timpul nou-nascutul isi amplifica semnele de luat in brate prin gesturi, expresii ale fetei si ale intregului corp; parintii observa acest limbaj nou si ii raspund, iar copilul invata tot mai multe moduri de exprimare. Este inceputul dezvoltarii sale sociale.
Copilul tau nou-nascut cheltuie acum o multime de energie pentru a se adapta de la viata din

interiorul uterului la o lume noua, stimulanta. Refacerea acestei energii necesita somn si multa hrana.
Foloseste alpatarea ca sa-l strangi la piept, sa-i vorbesti si sa-i zambesti. Sunt momente, cam

10% din timp), cand nou-nascutul este calm si atent, cu ochii deschisi. Stimuleaza-l in acest timp; nul lasa sa se plictiseasca. In aceste momente nou-nascutul invata sa cunoasca mai indeaproape mama si ceilalti membrii ai familiei. Sugestii pentru parini:
Misca-te in zona lui de vedere (30cm) si lasa-l sa iti observe fata. Nou-nascutii

sunt

programati sa priveasca chipurile, in special al mamei


Da-i ocazia sa te imite. Deschide gura, scoate limba, zambeste. Canta, fredoneaza si vorbeste-i bland. Urmareste reactia copilului. Incearca sa-i gasesti

preferintele.
Tine-l in brate si mangaie-l. Copiilor (ca si adultilor) la place sa fie tinuti si stransi in brate, leganati, atinsi, mangaiati, alintati, sarutati, masati si plimbati. Practica-le pe toate din belsug!

Aceste perioade de atentie dureaza insa doar cateva minute la nou-nascut. Cand a primit prea

multi stimuli el se retrage. Copilul iata arata ca timpul de joaca s-a terminat, este obosit si are nevoie de liniste cand inchide ochii, se intoarce si-si indeparteaza bratele dim umerii de tine, se incordeaza arcuindu-si spatele sau inclesteaza pumnii, devine iritabil, incepe sa respire adanc si ritmic, iti evita privirea.
Nelinistea si supararea ta par sa fie intelese usor de nou-nascut, devenind si el nelinistit; se

formeaza astfel un cerc vicios. In asemenea cazuri e nevoie sa faci o pauza, sa te linistesti si sa reincepi dupa ce te simti mai bine.
Odihna si ingrijirea ta trebuie sa predomine, pentru asigurarea sanatatii copiilor, inclusiv a nou-nascutului. Ai nevoie si trebuie sa ceri ajutorul celorlalti, incepand cu sotul, apoi cu rudele sau prietenii, sau , cand este posibil, unei persoane angajate. Organizeaza-ti activitatea zilnica in functie de prioritati si fa-ti o oarecare rutina. Cu fiecare zi vei observa tot mai multe trasaturi distincte la copilul tau. Obisnuieste-te cu aceasta mica minune, bucura-te de el si ajuta-l sa creasca si sa se dezvolte. Parintii buni nu critica, parintii buni lauda. Sarbatoreste fiecare mic triumf al copiilor tai. E de-ajuns sa spui Bravo! sau Ai facut o treaba buna!. Daca-i certi de fiecare data cand fac ceva gresit si nu-i lauzi niciodata pentru o fapta buna, in mintea lor se va crea un complex de inferioritate bazata pe ideea ca nu fac niciodata nimic bun, ca tot timpul gresesc, ca nu sunt buni de nimic.

Rolul tatalui
Aducerea nou-nascutului acasa inseamna schimbarea programului zilnic pentru fiecare: parinti,

copii si bunici. Tatal are de acum doua sarcini in plus: sa participe la ingrijirea nou-nascutului si sa aiba grija de mama.
Tatal este de asemenea profund influentat de nasterea copilului. Multi tati se simt stingheri

manipuland copilul mic.


Tatal trebuie sa inteleaga ca mama face eforturi deosebite pentru a se atasa de noul ei nascut. Nou-nascutii au nevoie de o figura principala de care sa se ataseze pentru a-si organiza comportamentul; aceasta persoana este de obicei mama. Fara aceasta influenta nou-nascutul ramane dezorganizat si agitat. Tatal nu trebuie sa se simta amenintat de aceasta apropiere dintre mama si copil. El poate ajuta preluand o buna parte din treburile casei, inclusiv curatenia, hranirea cu biberonul, schimbarea scutecelor, plimbarea prin casa a sugarului cu colici, devenind mai sensibil la nevoile sotiei epuizate, care adesea ezita sa ceara ajutor, avand grija de ceilalti copii si atasandu-se de nou-nascut. Contributia sa la cresterea si dezvoltarea nou-nascutului este diferita de cea a mamei. Tatal

care se joaca cu copilul creeaza o legatura emotionala mai intensa cu el. Joaca lor este mai zgomotoasa, mai viguroasa, copilul rade cu pofta si este fericit. Mama ii ofera jocuri mai linistite prin leganat, cantece si alintari. Copilul apreciaza ambele feluri de joaca si se dezvolta mai bine prin aceasta diferenta.

Fratii si surorile
Fratii nou-nascutului in varsta de peste trei ani se bucura, in general, de nasterea unui nou

copil mai mici nu doresc de regula sa imparta timpul si dragostea parintilor. Primul gand al copilului mic va fi cum il va influenta venirea nou-nascutului. Copilul gelos crede ca nou-nascutul va primi toata atentia in locul sau.. El se simte neglijat si vrea sa fie tinut in brate si plimbat, in special cand mama este ocupata cu nou-nascutul (asa ca fii ateni cum mparii afectiuea i dragostea daca acasa mai aveti alti copilai).
Pentru cei sub trei ani atasarea de nou-nascut poate fi usurata prin introducerea noului fratior

inainte de a se naste. Mama ii arata abdomenul pe masura ce creste, il lasa sa simta miscarile copilului, ii vorbeste de copilul nenascut si il include in conversatiile despre el, ii arata carti cu poze cu femei gravide explicandu-i cresterea noului copil. Daca regulile o permit, fratii si surorile nounascutului vor fi lasati sa viziteze lauza si copilul in maternitate. Parintii pot micsora aceasta ingrijorare cerandu-i ajutorul in ingrijirea nou-nascutului (de exemplu, la baie, sa gaseasca suzeta, sai dea jucarii), aratandu-i multa afectiune de-a lungul zilei si acordandu-i cel putin ora pe zi exclusiv. In timp ce mama alapteaza, schimba sau ingrjeste nou-nascutul, povesteste ce face sau cum a facut cu el. Copilul mai mare trebuie incurajat sa atinga si sa se joace cu nou-nascutul, dar numai in prezenta mamei, sa-l tina in brate in timp ce sta pe pat. Trebuie evitat sa i se spuna " nu atinge copilul", dar nu i se va permite, totusi sa il poarte in brate pana nu este suficient de matur, eventual la varsta scolara.
Este normal pentru frati sau surori sa regreseze temporar in obiceiurile lor zilnice de mancat,

somn, toaleta. Alte semne de regresie sunt reluarea biberonului, suptul degetelor, tulburari de somn, pierderea temporara a controlului sau comportarea agresiva cu nou-nascutul. Aceste aspecte nu trebuie criticate dar trebuie intervenit prompt, cu intelegere la orice tip de agresiune. Trebuie sa i se dea copilului alternative: cand este suparat pe fratiorul mai mic, sa vina la parinti pentru a fi imbratisat. Aici tatal poate fi de mare ajutor, oferind ceva special fiecaruia dintre ceilalti copii. In perioada aceasta trebuie evitate schimbarile dramatice in viata lor, de exemplu trimiterea la cresa.

Fratii la care diferenta de varsta este mai mica de 2 ani, reactioneaza mai negativ. Diferenta ideala de varsta este de 2-3 ani sau mai mare. Acest interval permite recuperarea mamei, dezvoltarea copilului mic si cresterea abilitatii parintilor in ingrijirea copilului. Somnul
Nevoia de a-si simti parintii aproape, teama de singurate si de a fi abandonati ii face pe

bebelusi sa nu suporte o camera goala, cu atat mai mult sa adoarma intr-una. Marea majoritate a copiilor trebuie sa fie leganati si sa li se vorbeasca pana cand adorm, iar daca mama nu e langa ei cand se trezesc incep sa planga. Chiar daca nu le e foame, chiar daca scutecul e uscat, majoritatea bebelusilor vor plange pana cand apare cineva langa ei, mai ales daca sunt culcati singuri dintr-o data, dupa ce timp de catvea luni au dormit impreuna cu parintii. Cand s-a obisnuit si cu aceasta situatie, a venit momentul sa stai pana cand adoarme, nu in camera lui ci in pragul usii, undeva unde te poate vedea. Pentru o perioada de timp va trebui sa te furisezi afara din camera copilului, ca san u te auda. Insa pana la urma, va fi de ajuns doar sa-i spui ca esti in camera alaturata si sa-i lasi usa deschisa. Ar trebui ca in acest moment sa fie de ajuns si sa nu se mai simta singur.

Frica de ntuneric: Explica-i ca are dreptate sa se teama, ca multor copii le e frica de intuneric si ca e ceva normal la varsta lui. Invata copilul sa se calmeze singur spunandu-i in permanenta ca mama si tata sunt aproape si il pot ajuta. Nu il forta sa stea intr-o camera intunecata. Foloseste o lumina de veghe sau chiar lasa aprins un bec din camera. Scade treptat intensitatea luminii din camera, apoi lasa doar un bec aprins pe hol si recompenseaza copilul de fiecare data cand reuseste sa-si invinga teama, acceptand o intensitate mai mica a luminii. Ajuta-l pe cel mic sa evite filmele de groaza sau orice alte imagini care l-ar putea speria. Frica din timpul noptii este intensificata de ceea ce copilul vede ziua. Nu-l speria, nici macar in gluma sau ca amenintare. Multi parinti incearca sa-si disciplineze copiii spunandu-le ca exista un monstru sau o persoana care vine si ia pe cei neascultatori. Exista si alte metode de disciplina mult mai bune decat aceasta. Vorbeste-i despre lumini si umbre. Arata-i ca umbra poate sa devina mai mare sau mai mica si poate sa ia diferite forma, in functie de sursa de lumina. Arata-i ca si el are umbra. Daca vinovate pentru temerile lui sunt crengile copacului care creaza umbre ciudate in geam, aminteste-i ca e acelasi copac pe care il admira ziua, in care se catara sau din care culege fructe. Povesteste-i despre temerile tale. Afland ca mama se teme de paianjeni iar tata de ace si seringi va sti ca si adultii se pot speria si ca frica este normala dar poate fi invinsa. Ofera-i un animal de plu care va fi paznic pe timpul noptii. Explica-i ca ursuletul va sta treaz toata noaptea si il va pazi de oricine vrea sa-i faca rau. Pentru unii copii este de ajuns incat sa poata dormi linistiti. Concluzie: Relatia dintre parinti si copii aduce cele mai multe satisfactii unui om. Nici o experienta trecuta sau viitoare nu se compara cu aceea de a avea un copil, de a te implica in cresterea si dezvoltarea lui, de a-i da cele mai bune sfaturi si de a-l calauzi in viata. A fi parinte e ceva complicat dar cind i vezi roadele cum cresc, nva, alearg, mannc i strig mama sau tata, n suflet crete o bucurie enorma, iar fericirea adevarata a copiilor se poate citi n ochii lor.