Sunteți pe pagina 1din 6

Referat

Personalitatea i Filosofia lui Socrate

Nenescu Lilia

n secolul al VI-lea, poporul vieuitor pe meleagurile Greciei Antice, poseda cunotine n domeniul logicii i filosofiei delimitate de cunotinele mitologice i religioase cunoscute atunci. n aceast perioad au nflorit studiile asupra tiinelor naturii, n special asupra elementelor naturale primordiale: apa, focul, pmntul i aerul. n acest context n anul 470 n. Ch. s-a nscut n cetatea Atenei un om care devine unul dintre marii gnditori ai umanitii, Socrate. Cu toate c, Socrate a influenat considerabil dezvoltarea filosofiei, ca urmare a faptului ca ideile sale revolutionare au avut un impact major asupra umanitatii pina astazi nu sunt cunoscute multe detalii din viaa sa, deaceea suntem constrni de circumstane s ghicim in mare parte personalitatea acestuia avnd drept sistem de referire sau de ghidare in descoperirea Marelui Mister legendele, supozitiile sau relatarile expuse in lucrrile unor ucenici ai acestuia, cum ar fi: Dialogurile lui Platon, Memorabilia lui Xenofon si comedia Nepheles de Aristofan. Socrate este cel datorita caruia cursul istoric si ideologic al filosofiei s-a schimbat, odata cu dezvoltarea filosofiei socratice este marcata trecerea de la perioada cosmologica a filosofiei la cea antropologica, astfel, impotriva filosofilor de pina la el care se ocupau cu cunoaterea lumii fizice si a elementelor ce o constituie, Socrate muta centrul de gravitate al cercetarilor filosofice din lumea externa in cea interna, de la cosmos la Om. Aceasta, la rindul ei se naste atunci cind Socrate pierzindu-si aproape intreaga speranta, dupa ce nu reusise sa gaseasca un raspuns pertinent in gindirea filosofica naturala, gaseste o scriere a lui Anaxagora, ceea ce ii reimprospateaza sperantele. Potrivit conceptiei lui Anaxagora toate lucrurile existente in Univers constau in fragmente minuscule care sunt ingredientele fundamentale ale cosmosului. La inceput aceste particule eterne au existat in numar infinit intr-o masa amorfa si neorganizata, pina cind nous sau ratiunea sub impulsul miscarii le-a transpus intr-o ordine sistematica, dind nastere Universului, deci nousul este elementul

cosmic fundamental, fiind omnipotent, omniscient si absolut, separat de orice alta substanta si care controleaza toate formele de viata. Socrate a preluat conceptia lui Anaxagora despre nous, si a sustinut-o, afirmind ca daca nous pune lucrurile in ordine, atunci nous le aranjeaza in ordinea perfecta. Insa spre deosebire de Anaxagora, pentru Socrate nousul nu este un element ce strabate spatiul cosmic ci mai degraba unul care isi gaseste adapostul in interiorul omului, lucru confirmat de celebra maxima a filosofului de pe frontispiciul de la Delphi: Cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste universul si zeii,de aici si descoperirea universului prin prototipul sau perspectiva propriei persoane, care poate fi realizata doar prin cunoasterea propriilor posibilitati de atingere a cunoasterii, descoperind ce stii si ce nu stii, ce poti si ce nu poti, si ce trebuie sa faci pentru a sti. Cu toate acestea Socrate afirma despre sine ca Nu cunosc nimic in afara propriei ignorante, si aceasta conceptie a devenit sursa puterii lui Socrate, puterea acceptarii propriei ignorante, intrucit singura cale de a parcurge drumul catre cunoastere este de a ne accepta propria ignoranta, intrucit atita timp cit credem ca stim ceva, tinem locul ocupat si suntem inchisi pentru adevarata cunoastere. Aceasta este calea cunoasterii de sine, care conduce la adevarata cunoastere. Pentru Socrate cunostinta adevarata, cea ce dezbraca lucrurile de aparente si reflecta adevarata esenta a lucrurilor este bunul cel mai de pret. Pentru a ajunge la un adevar universal, Socrate pornea de la adevarul familiar, elementar, folosind metoda inductiva pentru a stabili notiuni general universale, iar ajungind la cunoasterea esentei unui lucru, Socrate o explica si altora cu ajutorul maieuticii, arta de a scoate la lumina adevarul cu ajutorul intrebarilor. Conform criteriului etimologic, maieutica provine de la cuvintul grecesc maieon care semnifica-a mosi. Astfel, dupa cum o mama insarcinata are nevoie de moasa pentru a scoate copilul la lumina , omul are nevoie de ajutor, sa fie mosit ca sa scoata la iveala adevarul ce se afla in interiorul sau, cu care este insarcinat.

Iata buna-oara cum defineste Socrate intelepciunea, intr-un dialog cu Euclid: -Ce crezi, inteleptii sunt intelepti numai in ceea ce stiu, sau pot fi intelepti si in ceea ce nu stiu? -Sunt intelepti in ceea ce stiu, caci cum ar putea fi in ceea ce nu stiu? -Stiinta ii face pe intelepti, oare ceea ce sunt? -Prin ce altceva decit prin stiinta ar putea fi ei intelepti? -Prin urmare stiinta e intelepciune? -Cred ca da. -Crezi tu ca-i cu putinta omului sa stie tot? -Cred dimpotriva, ca nu poate sti decit foarte putin. -Un om prin urmare nu poate fi intelept in toate? -Nu, se intelege. - Si e intelept numai in ce stie. -Asa cred si eu. Intrebarile sale erau condimentate cu ironie, ceea ce-l determina pe interlocutor sa renunte la slabiciunile obisnuite, Socrate doar schita traseul spre cunoastere, cu ajutorul intrebarilor el ghida partenerul de dialog catre esenta lucrului, lasind placerea descoperirii cunoasterii pentru acesta, astfel adevarul iesea la iveala chiar pentru cei care-l contraziceau. In afara de preocuparea de a stabili esenta lucrurilor, mai intilnim la Socrate o preocupare fundamentala: cea morala. Cu alte cuvinte, Socrate nu-si punea doar problema stiintei ci si cea a virtutii, iar virtutea dupa Socrate inseamna a sti, intrucit virtutea e stiinta. Socrate credea ca nimeni nu este rau de buna voiem nimeni nu face rau cu intentie, ci doar fiindca nu se cunoaste pe sine si deci nu cunoaste ceea ce vrea, intrucit a sti ce vreai inseamna a cunoaste binele si a cauta sa-l realizezi, cecea ce in perspectiva duce la fericirea personala. Daca este sa oferim un sens practic rationamentelor lui Socrate atunci putem lua urmatorul exemplu: Invatind ce e iubirea, omul va avea parte de o viata plina de iubire. Invatind ce e frumusetea, omul poate deveni o fiinta frumoasa.

Ideile lui Socrate despre drept i dreptate au fost ntruchipate de viaa sa care a fost un nentrerupt proces contra injustiiei, precum i n moartea sa, cu valoare de simbol, care a devenit condamnarea rsuntoare a tuturor tiranilor.

Socrate insista asupra respectrii legilor pe care sofitii le dispreuiau i nu numai a legilor scrise, ci i a celorlalte care, dei nescrise, valoreaz, cum spunea el, peste tot la fel i snt impuse oamenilor de zei. Astfel, Socrate afirm credina sa ntr-o justiie superioar, pentru validitatea creia nu este necesar o sanciune pozitiv, nici vreo formulare scris. Supunerea fa de legile statului este de asemenea, pentru Socrate, o datorie: bunul cetean trebuie s se supun i legilor rele, pentru a nu ncuraja pe ceteanul ru s le violeze pe cele bune. nsui Socrate a pus n practic acest principiu cnd acuzat de a fi introdus zei noi i condamnat pentru aceasta la moarte, a vrut s fie executat condamnarea care putea fi evitat. El meniona c nu tie dac moartea este un ru, ns viaa fr libertate i demnitate nu merit s fie trit, fiind mai rea ca moartea. Acum este ora sa ne despartim, eu-ca sa mor, voi-ca sa traiti. Care din noi paseste spre lucru mai bun nimeni nu stie, fara numai Dumnezeu. Putin innainte de moarte, Socrate i-a adresat solemn ultimele sale cuvinte lui Critias: Critias, noi ii datoram un cocos lui Asclepios. Te rog nu uita, plateste datoria. Asclepios, fiind zeul grec al tamaduirii, iar ultimile sale cuvinte probabil semnifica ca moartea reprezinta doar vindecarea si eliberarea sufletului din trup, intrucit el spune: nu pe mine ma veti ingropa, ci doar trupul meu. Eu voi fi plecat. Astfel acceptarea smerita condamnarii la moarte transforma moartea marelui filosof in ultima sa lectie, o lectie despre libertate, putere si intelepciune. Personalitatea lui Socrate este formata de insasi filosofia acestuia, intrucit a trait in conformitate cu ceea ce a invatat, drept cea mai veridica confirmare este insasi moartea acestuia, intrucit Socrate, de-a lungul vietii sale isi invatase elevii sa se supuna legilor, el nu putea sa dea la batrinete exemplu rau al nesupunerii fata de legi, preferind sa bea paharul de cucuta.