MIHAI EMINESCU SONETE

Sonetul este o poezie cu forma fixa, a carei origine trebuie cautata in secolul al XHI-lea, in vremea trubadurilor francezi: mai tarziu, sonetul a fost cultivat de mari poeti ai lumii (Dante, Petrarca, S a!espeare ", iar la noi, de #minescu, $% $oiculescu% &ompus din '( versuri, sonetul de tip italian este alcatuit din doua catrene' si doua tertete), in timp ce sonetul de tip englez cuprinde trei catrene si doua versuri finale% In alcatuirea sonetelor se mai impun si alte cerinte: o anume masura a versului ('' silabe in primul caz, zece - in al doilea", ritm iambic, rima imbratisata (in strofele de patru versuri" si incrucisata (in cele de trei versuri"% Sub titlul de Sonete" sunt reunite trei poezii publicate la ' octombrie '*+,, in revista -&onvorbiri literare.: Afara-i toamna...", Sunt ani la mijloc..." si Cand insusi glasul...", toate formand un ansamblu% Perpessicius afirma ca toate provin din aceeasiplasma comuna " si constituie expresia aceluiasi moment psi ologic% In Sonete", structura clasica a poeziei cu forma fixa se imbina cu nostalgia romantica a iubirii pierdute% Sonete" I [Afara-i toamna...] Primul dintre cele trei sonete are drept titlu o secventa din versul initial (procedeu utilizat si in cazul urmatoarelor doua creatii similare"% /extul se desc ide cu prezentarea cadrului exterior - toamna ca anotimp al extinctiei naturii, cand poetul se trage in concavitatea odaii" (0% &alinescu": Afara-i toamna, frunza-mprastiata, Iar vantul zvarle-n geamuri grele picuri Si tu citesti scrisori din roase plicuri Si intr-un ceas gandesti la viata toata" &a si in poeziile: !oaptea", Singuratate" sau "eparte sunt de tine", poetul evoca un interior caldut, propice aduce-rilor-aminte, reveriei si somnului: "ar si mai #ine-i, cand afara-i zloata, Sa stai visand la foc, de somn sa picuri". In acest cadru interior, solitudinea eului liric conduce la stagnarea gandurilor1 timpul prezent pare a se fi oprit, iar omul aude pasii trecutului, in fosnetul artiei vec ilor scrisori $Si tu citesti scrisori din roase plicuri"%. &oborarea in vreme facandu-se in trepte, dupa primul strat al timpului trait $Si intr-un ceas gandesti la viata toata"%, urmeaza altul - cel al timpului mitic si fabulos: - &isez la #asmul vec'i al zanei "oc'ii". 2dancirea in trecut, in ceata tot mai profunda a noianului- de vreme, creeaza senzatia de inec, facand loc reveriei si somnului% In aceste conditii, aparitia iubitei (viziune formata din fosnet de matasuri si maini su#tiri si reci"% poate fi o continuare a visului, imaginea plutitoare prin ceturi fiind o proiectie ideala a iubitei pierdute% Dintre procedeele de expresivitate artistica pot fi mentionate: sinecdoca3 $frunza(f)prastiata"%, epitetul ornant, simplu sau dublu $roase plicuri", dulci nimicuri", mani su#tiri si reci"%, repetitia $randuri-randuri"%. 2sa cum cer regulile sonetului, poezia este alcatuita din doua catrene si doua tertine, are ritm iambic si masura versului de '' silabe% 4ima este imbratisata (in catrene", avand sc ema abba, baab si incrucisata (in tertine" avand sc ema cdc, dcd% Sonete" II [Sunt ani la mijloc..."] Sonetul median este un poem al despartirii, care incepe printr-o aluzie la scurgerea timpului: au trecut ani, din ceasul sfant al primei intalniri1 multi ani inca vor trece peste barbatul ramas singur, scufundandu-' in noianul de vreme si in tristele lui amintiri% 5a randul ei, femeia cu oc'i mari si mana rece", disparuta in moarte (sau plecata de langa el", isi pierde imaginea reala, fiind proiectata in mit si in fabulos: Sunt ani la mijloc si-nca multi vor trece "in ceasul sfant in care ne-ntalniram, "ar tot mereu gandesc cum ne iu#iram, *inune cu oc'i mari si mana rece" Din acuta constiinta a unei despartiri prea lungi, se naste c emarea adresata celei ce i-ar putea fi muza $+, vino iar, Cuvinte dulci inspira-mi"%, redandu-i noului 6rfeu vibratia cantului nemuritor% 7einteles de femeia iubita $ -u nici nu stii a ta apropiere . Cum inima-mi de-adanc o linisteste% care i-ar fi pus viata sub lumini de 0eneza $ Cu rasarirea stelei in tacere"%, poetul traieste o mare durere% In ultima tertina, amintirea zambetului iubit insenineaza viata poetului si-i face sufletul sa creasca asemeni unei revarsari de ape% Sonete" III [Cand insusi glasul...] &el de al treilea sonet al tripticului constituie o capodopera a liricii eminesciene si o podoaba a poeziei romanesti% 5a aceasta contribuie melancolia pe care o dega8a, dar, mai ales, muzicalitatea aparte a versului, realizata prin aliteratia( vocalei -a.: - Cand insusi glasul gandurilor tace . *a-

ngana cantul..." &a si in cazul primului sonet, singuratatea poetului conduce la stagnarea gandurilor si la oprirea timpului curgator% in aceste conditii, versul: *a-ngana cantul unei dulci evlavii" pregateste atmosfera magica a invocarii iubitei% 9rmeaza o suita de interogatii retorice, menita a recompune, din negurile mortii (sau ale departarii" imaginea celei dragi: Atunci te c'em c'eniarea-mi asculta-vei/ "in neguri reci plutind te vei desface/ 0uterea noptii #land insenina-vei Cu oc'ii mari si purtatori de pace/ 2ceasta naluca iesita din neguri, cu oc'i mari, impaciuiti de eternitate" (cum scria &alinescu" devine, treptat, un astru mistic: c emata -sa rasara. din negurile trecutului si sa coboare incet" in visul poetului, iubita aminteste de 5uceafarul adus pe pamant de o frumoasa fata de imparat: Co#ori incet... aproape, mai aproape, -e pleaca iar zam#ind peste-a mea fata, A ta iu#ire c-un suspin arat-o" Dar, cea invocata in vis nu poate parasi recea vecie, iar poetul ramane ca 6rfeul sau insingurat pe malul marii, in timp ce intre el si iubita se pun spatii de veacuri: 0e veci pier-duto, vecinie adorato,"