Sunteți pe pagina 1din 6

ELEMENTELE RAPORTULUI JURIDIC Sub aspect structural, raportul juridic este alctuit din trei pri constitutive i anume:

a) subiectele raportului juridic ; b) coninutul raportului juridic; c) obiectul raportului juridic. Aceste elemente numai mpreun sunt de natur a configura raportul juridic i, n lipsa unuia dintre ele, nu se poate vorbi de existena raportului juridic. Subiectele raportului juridic (subiectele de drept) Subiecte ale raporturilor juridice nu pot fi dect oamenii, fie individual,fie grupai in forme organizate. Ele se clasific in subiecte individuale (persoane fizice)si subiecte colective (persoanele juridice, statul, organele statului). Subiectele raportului juridic pot fi active si pasive. 1.Persoana fizic Persoana fizic este fiina uman privit din punctul de vedere al capacitii sale de a fi subiect de drept. Ea apare in raporturile juridice ca subiectul cu raza de participare cea mai larg. Fiina uman este considerat ca fiind o persoan fizic, deci cu personalitate juridic, doar dac este in via. Personalitatea juridic este dobndit la natere i inceteaz la moarte. Existena persoanei fizice poate fi pus sub semnul intrebarii in cazul dispariiei acesteia, netiindu-se cu certitudine dac este in viaa sau nu. Legea a avut ins in vedere i aceast situatie, prevaznd posibilitatea declarrii dispariiei unei persoane pe cae judectoreasc i, de asemenea, cea a declarrii morii

persoanei fizice, in anumite condiii.Declararea judectoreasc a morii produce aceleai efecte ca i moartea fizic, respectiv incetarea personalitai juridice. Probleme interesante se ridic i in cazul persoanelor alienate, care nu ii pierd personalitatea juridic, ci numai capacitatea de a-i exercita singure drepturile si de a-i asuma obligaii. Pentru a fi recunoscut ca persoan in sens juridic i pentru a putea intra in raporturi juridice, persoana fizic trebuie sa poat fi identificat in societate. Atributele de indentificare a persoanelor fizice sunt cetaenia, numele, domic iliul, codul numeric personal, starea civil. Cetenia reprezint ansamblul normelor juridice care reglemeteaz

legtura politico-juridic dintre o persoana fizica si un stat, n temeiul creia persoana fizic, n calitate de cetean este titularul anumitor drepturi si obligaii care constituie statutul sau condiia sa juridic. Numele reprezinta acel atribut de identificare a persoanei fizice care const in dreptul omului de a fi individualizat, in familie i societate, prin cuvintele stabilite in condiiile legii, cu aceast semnificaie Domiciliul este acel atribut de identificare a persoanei fizice care o individualizeaz n spaiu, prin indicarea unui loc avnd aceast semnificaie juridic. Starea civil este mijlocul de individualizare a persoanei fizice prin indicarea calitilor avnd aceast semnificaie, cum ar fi: cstorit sau necstorit , divorat, vduv, recstorit, din cstorie, din afara cstoriei, etc. Capacitatea juridic Omul, ca subiect de drept,particip la raporturile juridice ca titular de drepturi si obligaii in baza recunoaterii acestei calitai de ctre normele de

drept.Aceast aptitudine juridic recunoscut poart denumirea de capacitate juridic, sub cele dou aspect ale sale: capacitatea de folosin si capacitatea de exerciiu. Capacitatea de folosin nfieaz urmtoarele caractere juridice: a) legalitatea (nu poate fi reglementat dect prin lege, sub toate aspectele sale); b) generalitatea (este o aptitudine general si abstract a omului de a avea toate drepturile si obligaiile prevzute de lege); c) inalienabilitatea (nu poate forma obiect de renunare, n tot sau n parte, i nici obiect de nstrinare); d) intangibilitatea (nu i se pot aduce limitari, ngrdii,dect prin texte exprese de lege); e) egalitatea; f) universalitatea (este recunoscut, atribuit tuturor oamenilor). Capacitatea de de exerciiu Capacitatea de exerciiu este definit drept ,,acea parte a capacitii juridice a omului care const n aptitudinea acestuia fr a -i exercita drepturile i de a-i asuma obligaiile prin ncheierea de acte juridice. Capacitatea de exerciiuse caracterizeaz i ea prin legalitate, generalitate, inalienabilitate, intangibilitate i egalitate. Capacitatea de exerciiu are trei ipostaze: a) lipsa capacitaii de exerciiu; b) capacitatea de exerciiu restrnsa; c) capacitatea de exerciiu deplina.

Sunt lipsii de capacitatea de exerciiu minorii sub 14 ani i alienaii ori debilii mintali pui sub interdicie judecatoreasc; capacitatea de exerciiu restrnsa apartine minorilor intre 14 si 18 ani; capacitatea de exerciiu deplin caracterizeaz majorii i femeia cstorit nainte de 18 ani. 2. Persoanele juridice Este persoan juridic orice organizaie ,care are o organizare de sine stttoare i un patrimoniu propriu afectat realizrii unui anume scop in acord cu interesul obtesc. Capacitatea juridic a persoanei juridice este alctuit tot din capacitatea de folosin si capacitatea de exerciiu, care incep amndou de la data cnd persoana juridic dobndete personalitatea juridic n condiiile legii i inceteaz concomitent la data ncetrii persoanei juridice nsi, tot in condiiile legii. Persoanele juridice de drept privat se identific prin denumire, sediu, naionalitate, numrul de nregistrare in Registrul Comerului, cod fiscal, telefon, marc, emblem, etc. Denumirea persoanei juridice este acel mijloc de identificare a subiectului colectiv de drept care const n cuvntul ori grupul de cuvinte stabilit, cu aceast semnificaie, n condiiile legii. Sediul indic locul stabilit,n condiiile legii, unde se desfaoar activitatea persoanei juridice. Naionalitatea indica apartenena la un anumit stat. 3.Statul Statul particip in calitate de subiect de drept att in raporturi juridice interne, ct i in raporturi juridice de drept internaional.

n dreptul intern, statul apare ca subiect de drept in raporturi de drept constituional, de drept penal, succesoral, civil. n dreptul internaional, calitatea de subiect de drept a statului se ntemeiaz pe suveranitatea sa. 4.Organele statului nvestite cu competen(prin Constituie i legile de organizare i funcionare a fiecrei categorii de organe i a fiecrui organ n parte), organele statului particip ca purttoare ale autoritaii statale ntr.un domeniu sau altul, cum ar fi:exercitarea conducerii de stat n diferite domenii, asigurarea constrngerii de stat in cazurile necesare,restabilirea ordinii de drept, etc. n anumite categorii de raporturi juridice, care nu privesc in mod mijlocit realizarea competenei lor,dar se afl, ntr-un fel sau altul, in legtur cu acestea, organele statului pot s apar i ca persoane juridice.

Coninutul raportului juridic Coninutul raportului juridic este format din ansamblul drepturilor i obligaiilor subiecilor ntr-un raport juridic determinat, drepturi si obligaii prevzute de normele juridice. Dreptul subiectiv este prerogativa concedat unei persoane de ctre ordinea juridic si garantat pe ci de drept,de a dispune de o valoare care i este recunoscut ca aparinndu-i, fie ca a sa, fie ca datorat.Atunci cnd titularul dreptului subiectiv este o autoritate,vorbim de competen. Dreptul subiectiv prilejuiete titularului su (persoan privat,fizic sau juridic) o seam de posibilitai: sa aib o anumit atitudine fat de dreptul su, s

solicite o atitudine corespunztore din partea subiectului obligat,s solicite aprarea dreptului su pe cale statal, n cazul n care a fost nclcat. Drepturile subiective se clasific n absolute i relative, n raport de modul de determinare a subiecilor obligai s respecte dreptul subiectiv. Este absolut dreptul subiectiv opozabil, care trebuie s fie respectat de toi ceilali (sfera persoanelor obligate a-l respecta este nedeterminat); drepturile relative se caracterizeaz prin aceea c subiectul obligat este determinat de la bun nceput. Oricarui drept subiectiv i corespundeo obligaie corelativ. Obligaia juridic reprezint msura dreptului subiectiv i consta n a respecta sau a ndeplini prerogativele cuprinse in dreptul subiectiv sau competena altuia, sub ameninarea unei constrngeri juridice.Obligaiile pot fi de tip activ (a da, a face) sau de tip pasiv (a nu face).

Obiectul raportului juridic Prin obiectul raportului juridic se ineleg aciunile pe care titularul dreptului subiectiv le ntreprinde sau le solicit in procesul desfaurrii raportului juridic i la care este obligat subiectul pasiv, cu alte cuvinte, conduita pe care parile o datoreaz in conformitate cu dispoziiile legii.