Cndva, demult nsa nu la fel de demult nct lumea sa nu-?i mai aminteasca, traia un bat rnel. ?

i era batrnbatrn ?i zbrcit. Nu era deloc bun ca daca ar fi fost bun, povestioara asta ar fi avut un sfr?it fer icit nca de pe-acum. Nu. Era rau, att de rau, nct nauntrul lui se gasea numai srma ghimpata, a?a ca acest batrn nu ?i-a putut cumpara niciodata o saltea molcalu?a. De fapt , nici nu ar fi avut nevoie, pentru ca-l durea att de mult spatele, nct se ara se culca pe un pat de scnduri. Dar asta nu are importan?a pentru povestea noastra Important e ca, ntr-o seara, acest batrnel care poseda el nsu?i o cutie a Pandorei , avu un vis. Nu un vis obi?nuit, nu-nu neobi?nuit aici era nsu?i faptul ca visa, ceea ce era ciudat, avnd n vedere ca el nu credea n vise Dar sa ne-ntoarcem la vis. Se facea ca adica nu. Nu se facea nimic. Batrnul nostru pur ?i simplu statea pe luna. ?i i era frig, pentru ca, dupa cum bine ?tim, de pe luna vin frigiderele cu tot c u marazilca , deci va imagina?i ce ?ur?uri i se lipisera de nasuc. Cnd deja sim?ea ca, daca se mi?ca, se va sparge-n mii ?i mii de a?chii de ghea?a, cum s-a spart cndva oglinda nascocita n maruntaiele pamntului, auzi o voce care-l striga. n stanga, nimic n dreapta, la fel n fa?a, nimic, pentru ca daca ar fi fost ceva, nu s-ar mai fi uitat n stnga ?i-n dr eapta. ?i-n spate i-a fost frica sa se uite. Dar va spun eu ca era pustiu ?i-acolo, pentru ca povestitorii ?tiu totul Ei bine, acum v-am dat un deget ?i voi mi lua?i mna toata Nu, n-o sa va spun cum se termina povestea, chiar daca ?tiu. .. Cum spuneam nimic-nimic. ?i chiar cnd ncepea sa creada ca fusese doar o parere, vocea vorbi din nou. Mai claru? ?i povesti batrnului tooooaaataaaa via?a sa prin ochii altora, i dezveli copilaria ca ?i cum i-ar fi dezvelit gingiile care de mult nu mai sprijineau nimic. Fusese rece ?i rau iar pentru asta, exista un pre?. A?a ca zbrcitului batran i se spuse ca, ntr-un an, va trebui sa-?i nnoade o frnghie de vise ?i speran?e pna la cer. Se trezi rznd. Binen?eles, nu credea nici o plea?a (iota) din ce-i spusese vocea, pentru ca, daca a?i fi fost aten?i la-nceput, a?i fi aflat ca nu credea-n vise. A?a. ?i-?i continua ziua fara sa se mai gndeasca la ciudata lui escapada nedorita din timpul nop?ii. Doar ca , seara, visul se repeta. ?i-n noaptea urmatoare la fel. Ba chiar ?i mai mult , vocea-l amenin?a ca va fi vai ?i-amar de el daca nu va da crezare vorbelor sale. ?i cnd spun vai ?i-amar, nu ma refer la bataile pe care le primi?i pentru ca va c heltui?i banii pe prostii de la chio?c sau pe ?igari , care va mai ?i strica san atatea. Nu

vai ?i-amar era chiar Vai ?i-Amar. A?a ca batrnul se hotar sa se supuna vocii. Dar cum? N-avusese n via?a lui o speran?a sau un vis, nu iubise, nu i-au placut niciodata merele coapte ?i nici alea fericite (if you know what i mean) Cum? Prea bine , va spun eu : daca a?i fi ntrebat pe orice baiat sau feti?a n zilele al ea ce se ntmpla pe strada Andrei Lupan 2 din Po?ta Veche , ?i-ar fi raspuns-n cor ca acolo exista un batrn care cumpara vise ?i speran?e ( dar mai ales speran?e, a veau mai mult material ?i frnghia se lungea mai repede ). Da, da incapabil sa-?i faca singur treaba, zbrcitul s-a hotart sa-?i cumpere drumul spre iertare. De la copii, bine-n?eles, ca doar ei plesneau de cte vise se refugiasera n ei. ?i-n fiecare diminea?a se strngea o coada lungaaaa , lungaaa-n fa?a casei. ?i erau tot felul de copii De la feti?e ncal?ate n cizmuli?e ro?ii, pna la baie?ei care notau n ghete gaurite ?i mari, pescuite n vreo escapada la balta din afara ora?ului prafuit. To?i ?i a?teptau rndul, caci batrnul platea n bani adevara?i de argint, ?i cine nu ? i-ar fi dorit sa ia cu asalt pravalia cu dulciuri a doamnei Zina de vizavi ? Erau acolo turte dulci, caramele cu gust de cire?e, ciocolate cu migdale , bombo ane de menta, n fine, nu zic mai departe c-au ?i nceput sa va ghioraie ma?ele, le aud de-aici. ?i anul se scurgea-ncet. Pe zi ce trece, cozile deveneau din ce n ce mai mici. Aproape to?i copiii ?i vndusera speran?ele batrnului, ?i pu?inii care mai aveau cte ceva-n buzunarul stng de la cama?a ( ca doar acolo se afla inima ) , se grabeau s a le schimbe pe bomboane ?i bilete la calu?ei, cu toate ca aceste distrac?ii ncep usera sa devina vagi, reci ?i ndepartate pentru ace?ti copii fara vise. Se transformasera to?i n ni?te batrni zbrci?i cu pielea-ntinsa , ?i ora?ul amu?ise, fara strigate ?i rsete, fara v-a?i ascunselea ?i fara ?otron. Iar ntr-o zi , se ntmpla inevitabilul : ultima speran?a din ora? ajunse ntr-un borca n de-al batrnului. Vaznd aceasta, el se apuca de nnodat frnghia, ?i-nnoda ?i tot nnoda, pna ce-o facu ma i uria?a dect Turnul Eiffel , mai mare dect un munte , mare-mare de s-ajunga la ce r cu ea. ?i-apoi o lega de umerii cerului ?i ncepu sa urce. Sa nu ma ntreba?i cum a legat-o, pentru ca e la fel de secret ca ?i ce mnca?i dise ara. Ba mai secret, pentru ca ce-o sa mnca?i, afla?i voi oricum. A?a sta?i chill ca nu mai e mult.

?i cum urca el, pamntul se facea din ce n ce mai mic, nti ajunse ct un vapor, pe urma , ct un balon, ?i cnd se uita ultima oara n jos, l vazu ct unghiile unui pici cuminte. Ei bine, atunci se auzi din nou vocea. Nu mai ?optea, cum i ?optise-n vis, ci vorbea tare ?i raspicat. i spuse batrnului ca nu prin n?elaciune trebuia s-ajunga la cer, ci prin el nsu?i. ?i ghici?i ce s-a ntmplat atunci? Ei, bine cum s-va spun frnghia se rupse, iar el cazu din naltul cerului pna jos pe pamnt, unde facu o groap a i-m-e-n-s-a. ?i s-a facut farme ?i buca?i de srma ghimpata. Iar frnghia s-a desfacut u?or, ?i a cazut ncet n jurul copiilor ( cam tot a?a cum c ade Mary Poppins cnd are umbrela la ea ca se mai ?i ntmpla sa nu o aiba, dar asta nu v-a spus nimeni pna acum). ?i copiii ?i-au luat frumos visele ?i speran?ele napoi ?i au plecat sa se dea cu barca.

Iar daca un baiat a luat din gre?eala visul unei feti?e, sau invers, ei bine, ce i doi au trait mpreuna ferici?i toata via?a, pentru ca numai iubirea poate lega d oi oameni care viseaza unul pentru celalalt.