Universitatea Nicolae Titulescu Fac. Stiinte Sociale si Administrative. R.I.S.E.

grupa II

Referat la Institutii politice Rezumat Poliarhiile

Eleva: Dumbraveanu Elena Theodora Anul elaborarii eseului: 2013

Poliarhiile
O trasatura fundamentala a democartiei este receptivitatea constanta a guvernului la preferintele cetatenilor, considerati egali din punct de vedere politic. Pentru ca un guvern sa-si pastreze pentru o perioada receptivitatea fata de preferintele cetatenilor lui pe care-i considera egali din punct de vedere politic, toti cetatenii trebuie sa beneficieze de sanse neingradite: 1. De a-si formula preferintele; 2. De a face cunoscute aceste prefetinte celorlalti cetateni si guvernului, prin actiuni individuale si colective; 3. Guvernul sa le cantareasca preferintele fara partinire, fara a face discriminari in functie de continutul sau sursa preferintei. Aceste conditii sunt necesare unei democratii desi s-ar putea sa nu fie suficiente. Atat in trecut cat si in present, regimurile variaza enorm in functie de masura in care conditiile institutionale sunt aplicate in mod deschis, public si sunt pe deplin garante macar catorva membri ai sistemului politic. Regimurile variaza si in functie de proportia in care populatia are dreptul sa participe, pe baze mai mult sau mai putin egale, la controlul si contestarea activitatii guvernului: sa faca parte din sistemul de contestare publica. Democratia poate fi rezultatul unor transformari istorice de anvergura. Una din acestea este transformarea hegemoniilor si a oligarhiilor concurentiale in cvasi- poliarhii. A doua este trecerea de la cvasi- poliarhii la poliarhii in adevaratul sens al cuvantului, iar a treia transformare este democratizarea deplina a poliarhiilor. Orice transformare care ofera opozitiei mai multe sanse de concretizare a obiectivelor sale in politici publice include si posibilitatea unor conflicte cu reprezentantii indivizilor, grupurilor si intereselor pe care le inlocuieste aceasta, la guvernare. Asadar, cu cat este mai mare conflictul dintre guvern si opozitie, cu atat sunt mai mari sansele ca fiecare dintre cele doua parti sa caute sa-i refuse celeilalte oportunitatea de a participa efectiv la luarea deciziilor politice. Cu alte cuvinte, cu cat este mai mare conflictul dintre guverne si opozitie, cu atat mai greu este pentru fiecare dintre parti s-o tolereze pe cealalta. 1. Pobabilitatea ca un guvern sa tolereze o opozitie creste invers proportional cu costul estimat al tolerarii ei. ( PT CT ) 2. Probabilitatea ca un guvern sa tolereze opozitia creste direct proportional cu costul suprimarii ei. ( PT CS ) 3. Cu cat mai mare este costul suprimarii fata de cel al tolerarii, cu atat mai mari sunt sansele aparitiei unui regim concurential. ( CT CS )

De aici rezulta ca acele conditii care ofera guvernului si opozitiei un grad ridicat de securitate reciproca tind sa genereze si sa intretina, pentru opozitie, oportunitati mai mari de contestare a activitatii guvernului. Exista libertati clasice fara de care nu putem concepe notiunile de contestare publica si participare: aceea de a te opune guvernului, de a institui organizatii politice, de a-ti exprima parerea cu privire la chestiunile politice fara a te teme de represalii guvernamentale. O larga participare la care se adauga concurenta politica determina o schimbare in structura conducerii politice, mai ales cand aceasta ajunge la putere prin alegeri- deci ne referim in principal la membrii parlamentului. Pe masura ce sistemul devine mai concurential si mai cuprinzator, politicienii incep sa caute sprijin grupurilor care pot participa mai usor la viata politica. Indiferent despre ce tara ar fi vorba, cu cat exista mai multe oportunitati de exprimare, organizare si reprezentare a optiunilor politice, cu atat mai numeroase si mai variate vor fi optiunile si interesele care au sanse sa fie reprezentate in procesul de guvernare. Din fericire, consecintele pe care le au o mai slaba participare si contestare publica asupra politicii practicate de guvern sunt destul de obscure. Sunt trei cai prin care se poate ajunge la poliarhie; 1. Liberalizarea precede capacitatea de cuprindere: a. O hegemonie inchisa poate mari sansele contestarii publice, transformandu-se astfel intro oligarhie concurentiala. b. Oligarhia concurentiala se transforma apoi intr-o poliarhie, marindu-se aria de cuprindere a regimului. 2. Cuprinderea precede liberalizarea: a. O hegemonie inchisa devine cuprinzatoare. b. Hegemonia cuprinzatoare se transforma apoi intr-o poliarhie, marindu-se sansele oferite contestarii publice. 3. O hegemonie inchisa se transforma brusc intr-o poliarhie daca se acorda, dintr-o data, dreptul la vot si dreptul la contestare publica. Prima cale este cea mai sigura. Celelalte doua cai sunt mai periculoase, este foarte greu sa ajungi la un sistem viabil de securitate mutual, e cu atat mai dificil si dureaza cu atat mai mult, cu cat sunt implicati mai multi oameni si cu cat sunt mai variate interesele puse in joc. Toleranta si securitatea mutuala au mai multe sanse sa se instituie in cadrul unei elite restranse, impartasind perspective similare, decat in randurile unui grup eterogen de lideri ce reprezinta straturi sociale cu obiective, interese si conceptii diferite. Ce-a de-a treia cale scurteaza in mod drastic timpul necesar insusirii unor deprinderi, concepte complexe si perfectionarii unui sistem de securitate mutual extreme de subtil. Pentru cea de-a doua, sistemul de securitate mutual trebuie instituit nu in cadrul unei elite restranse si relative omogene, ci intre purtatorii de cuvant care reprezinta toate sau aproape toate straturile sociale si orientarile politice ale societatii. Cu toate ca prima cale pare a fi cea mai sigura, este putin probabil ca ea sa fie urmata in viitor , caci, dupa cum am vazut deja, majoritatea tarilor cu regimuri hegemonice sunt deja cuprinzatoare. Asadar, prima cale are mai multe sanse decat

celelalte sa duca la nivelul de securitate mutuala de care are nevoie un regim stabil de contestare publica, dar prima cale nu mai este deschisa majoritatii tarilor cu regimuri hegemonice deci liberalizarea cvasi-hegemoniilor este serios amenintata de riscul unui esec, din cauza dificultatilor pe care le presupune instituirea unui sistem de securitate mutual in conditiile sufragiului universal si politicii de masa. Riscurile unui esec pot fi reduse, insa. Daca pasii catre liberalizare se fac pe fondul unor eforturi sustinute si inspirate pentru instituirea unui sistem viabil de garantii mutuale. O cale prin care am putea vedea daca instaurarea are vreo importanta este sa ne gandim la cateva din cele mai importante moduri in care au fost instituite poliarhiile sau cvasi- poliarhiile in trecut; 1. In cadrul unui stat-natiune deja independent: a. Vechiul regim se transforma printr-un proces de evolutie: noul regim se instaureaza prin liderii aflati in functie si care raspund pasnic cerintelor de schimbare. b. Vechiul regim se transforma prin revolutie: noul regim este instaurat de lideri revolutionari care inlatura vechiul regim. c. Prin cucerire militara. 2. Intr-o tara care a fost pana acum dependenta de un alt stat: d. Printr-un proces evolutiv, noul regim este promovat in randul populatiei locale fara sa existe o miscare nationala de independenta. e. Vechiul regim se transforma ca parte a unei lupte pentru independenta nationala. Un numar disproportional de mare dintre poliarhiile stabile, cu un consens bine consolidate, au fost instaurate prin evolutie pasnica in cadrul unui stat-natiune deja independent sau prin evolutie pasnica intr-o tara dependenta. Cauza este probabil aceea ca printr-o evolutie pasnica sunt cele mai multe sanse sa se ajunga la o poliarhie sustinuta de un sentiment larg raspandit de legitimitate. Procesele de instaurare a poliarhiilor: In cadrul unui stat natiune deja independent: A. Prin procese evolutive B. Prin prabusirea sau inlaturarea prin revolutie a vechiului regim C. Prin cucerire militara In cadrul unui stat dependent D. Prin procese evolutive E. Printr-o lupta de independenta nationala Cel de-al doilea proces- instaurarea noului regim in urma prabusirii sau inlaturarii prin revolutie a celui anterior este rar intalnit. Revolutia sau prabusirea au fost urmate de un regim instabil, care a involuat, la scurt timp dupa aceea in hegemonie. Acolo unde nu se desfasoara o evolutie pasnica si intervine o revolutie, legitimitatea noului regim are mai multe sanse sa fie contestata. Prin caderea brusca a vechiului regim, cel nou instaurat nu-i mosteneste legitimitatea. Cel de-al treilea regim a dus pana acum la formarea unor poliarhii surprinzator de stabile transformate recent prin cucerire militara.

Al cincilea proces este cel mai agreat de americani. Miscarea de independenta a imbinat nationalismul cu ideologia guvernului reprezentativ si a liberalismului politic. Ideologia democratiei a capatat forta prin ideologia nationalismului. Succesul miscarii pentru independenta nationala i-a inlaturat in mare parte pe principalii sustinatori ai vechiului regim.