INTRODUCERE

Cazul Eluanei Englaro e binecunoscut ȋn Italia: e vorba despre o fata care

a suferit un teribil accident rutier ȋn noaptea de 18 ianuarie 1992, când
autoturismul pe care ȋl conducea s-a izbit violent de un zid ȋn ȋmprejurimile
localitataţii Lecco. Primele analize au demonstrat condiţiile deosebit de grave ȋn
care se gasea Eluana – se afla deja ȋn coma -, relevând o fractura a osului frontal
și o fractura-luxaţie a celei de-a doua vertebre cervicale; ȋn urma tomografiei se
observa o puternica hemoragie ȋn emisfera cerebrala stânga și leziuni ȋn diverse
alte zone encefalice, ȋn special ȋn partea fronto-temporale a emisferei stângi și a
ambilor nuclei talamici. Accidentul determina starea de coma vegetativa
permanenta cu tetraplegie spastica și pierderea facultaţilor psihice superioare.
Fata ramane in viata si e internata in casa de tratament “Beato Luigi Talamoni”
din Lecco. Eluana implinise de curând 21 de ani.
In 1997 Beppino Englaro obtine tutela fiicei sale si in 1999 incepe o
batalie judiciara care va dura aproximativ 20 de ani, cu scopul de a obtine pentru
fiica sa dreptul de a muri cu demnitate. Tatăl a afirmat, susţinut si de martori, că
Eluana și-a exprimat categoric dorinţa de a nu fi ţinută în mod artificial în viaţă
în cazul ipotetic în care i s-ar întâmpla așa ceva. Prima cerere de a opri aparatele
ii este refuzata atat in prima instanta, cat si in apel. In 2002 prezinta din nou
aceeasi cerere in fata judecatorului tutelar, iar in 2006 prezinta o noua cerere care
ii va fi refuzata pe motiv ca tutorele nu are putere de reprezentare in materia
drepturilor strict personale din categoria carora fac parte si drepturile existentiale
in discutie.
Curtea de Casatie intervine de doua ori de-a lungul parcursului judiciar, si
cu a doua hotarare1 caseaza sentinta instantei de apel si statueaza ca autoritatea
judiciara are puterea de a autoriza intreruperea alimentarii artificiale in conditii
de coma vegetativa permanenta daca reprezentantii legali probeaza ca persoana
insasi, in deplinatatea facultatilor mentale, ar fi prezentat aceeasi cerere.

1 Curtea de Casatie, sentinta 21748/15 noiembrie – 16 decembrie 2007

1
Judecatorii de la Curtea de Apel Milano emit decretul din 25 iunie 2008 prin care
pun in aplicare principiile de drept enuntate de Curtea de Casatie si ca urmare
acorda autorizatia ceruta de catre dl. Englaro. La baza deciziei sta reconstruirea
vointei si personalitatii Eluanei cu ajutorul declaratiilor martorilor si
diagnosticarea starii de coma ca fiind vegetativa permanenta. Aceasta hotarare a
fost extrem de controversata deoarece se introduce intr-un context legislativ in
care lipsesc prevederi normative referitoare la eutanasie si testament biologic si
nu exista deci parametri legitimi de referinta.
Sentinta pionieristica a Curtii de Apel Milano are ca urmare introducerea
unui recurs la Curtea Constitutionala care are ca obiect un asa-zis conflict in
legatura cu separarea puterilor in stat. Parlamentul italian imputa Tribunalului
milanez de a-si fi depasit atributiile judecatoresti si de a-si fi arogat prerogative
specifice puterii legislative. Curtea Constitutionala declara contestatiile Camerei
Deputatilor si ale Senatului ca fiind inadmisibile, deoarece sentintele Curtii de
Casatie si ale Curtii de Apel Milano au eficacitate limitata exclusiv la cazul in
speta si deci nu pot fi considerate ca fiind expresia asumarii unei functii
normative.
Procurorul general de la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Milano a
atacat si el cu recurs la Curtea de Casatie Decretul din 9 iulie 2008, dar Curtea de
Casatie il respinge in 11 noiembrie 2008 pentru lipsa de calitate procesuala activa
a procurorului.
In 16 decembrie 2008 Curtea Europeana a Drepturilor Omului a declarat
inadmisibilitatea recursurilor inaintate de sase cetateni si sapte asociatii italiene
care sesizeaza Curtea in temeiul art.2, 3 si 6 (privind dreptul la viata, interzicerea
torturii, pedepselor si a tratamentelor inumane si degradante, si dreptul la un
proces echitabil) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, pe motiv ca reclamantele nu au calitatea de victime si nu au subit
niciun fel de prejudiciu.
TAR Lombardia pune punct acestui iter legislativ care a durat aproximativ
20 de ani si cu sentinta din 22 ianuarie 2009 impune Autoritatii Publice sa

2
coopereze pentru individuarea unei structuri sanitare dotate de tehnologia
necesara pentru a acorda asistenta sanitara Eluanei dupa suspendarea aparatelor
care o hranesc artificial.
In 9 februarie 2009 Eluana Englaro inceteaza din viata, la trei zile dupa ce
i-a fost suspendat tratamentul de hranire artificiala. La acea data avea 38 de ani.

3
 Iter judiciar:
1992, 18 ianuarie – are loc accidentul Eluanei - avea 21 de ani;
1.1999, 2 martie - Tribunalul Lecco respinge cererea tutorelui de a obtine
autorizatia de a suspenda tratamentul de alimentare artificiala a fiicei Eluana pe
motiv ca aceasta cerere e incompatibila cu art.2 din Constitutie;
2.1999, 31 decembrie – Curtea de Apel Milano mentine dispozitiile Tribunalului
Lecco pe motiv ca prevederile incongruente ale actualului sistem legislativ nu
permit adpotarea unei astfel de decizii cu caracter ireversibil;
3.2002, 20 iulie - Tribunalul Lecco respinge din nou cererea tutorelui in virtutea
principiului de prevalenta a vietii umane in ciuda conditiilor patologice ulterior
intervenite si a vointei exprimate in precedenta de pacient;
4.2003, 17 octombrie - Curtea de Apel Milano confirma decretul Tribunalului
Lecco;
5.2005, 20 aprilie - Curtea de Casatie cu ordonanta nr.8291/05 respinge recursul
inaintat de tutore pe motiv ca nu a fost instaurat contradictoriul si predispune
numirea unui curator special (v. pag.6);
6.2006, 2 februarie – Tribunalul Lecco respinge din nou cererea tutorelui si a
curatorului special pe motiv ca acestia nu au drept de reprezentanta in ceea ce
priveste drepturile strict personle ale interzisei;
7.2006, 15 noiembrie/16 decembrie - Curtea de Apel Milano, sectia "Persoane,
minori si familie" recunoaste puterea generala de reprezentanta a tutorelui pentru
toate drepturile care privesc ocrotirea persoanei, dar examinanad in fond cererea
acestuia o respinge pe motiv ca activitatea probatorie desfasurata nu permite de
atribuire ideilor Eluanei – exprimate in perioada cand aceasta era constienta si se
bucura de optime conditii de sanatate - eficienta si eficacitatea necesara pentru a
putea fi aplicate situatiei actuale (v. pag.9);
8.2007, 16 octombrie - Curtea de Casatie, sentinta nr.21748 - caseaza hotararea
Curtii de Apel si retrimite cauza spre rejudecare intrucat considera insuficienta

4
motivarea judecatorilor Curtii cu privire la reconstruirea vointei Eluanei (v.
pag.20);
9.2008, 9 iulie - Decretul Curtea de Apel Milano care reanalizeaza cauza si
decide de a acorda tutorelui autorizatia de a suspenda alimentarea si hidratarea
artificiala a Eluanei (v.pag.17);
10.2008, 8 octombrie - Curtea Constitutionala declara inadmisibilitatea
recursurilor inaintate de Senat si de Camera Deputatilor (v. pag.34);
11.2008, 16 decembrie – CEDO declara inadmisibilitatea recursului prezentat de
6 cetateni italieni si 7 asociatii italiane pe motiv ca reclamantele nu au calitatea
de victima;
12.2009, 26 ianuarie – Tribunalul Administrativ al Regiunii Lombardia impune
Autoritatii Publice sa coopereze pentru individuarea unei structuri sanitare dotate
de tehnologia necesara pentru a acorda asistenta sanitara Eluanei dupa
suspendarea aparatelor care o hranesc artificial;
2009, 9 februarie – Eluana Englaro inceteaza din viata, la trei zile dupa ce i-a fost
suspendat tratamentul de hranire artificiala – avea 38 de ani.

5
 CURTEA DE CASATIE
Sectia civila I, ordinanta nr.8291/20 aprilie 2005

Principiul conform caruia instaurarea contradictoriului la Curtea de

Casatie reprezinta o cerinta de fond pentru admiterea acestuia e valabil si pentru
cauzele care se dezbat in camera de consiliu, nefiind nevoie de instaurarea
contradictoriului doar in cazul in care nu poate fi individuat un subiect de drept
titular al unui interes contrar persoanei care a initiat procesul (in specie, Curtea
de Casatie a declarat inadmisibil recursul inaintat de tutorele unui bolnav in stare
vegetativa permanenta pentru obtinerea autorizatiei de a dezactiva aparatura
medico-sanitara de hranire artificiala, deoarece nu a fost instaurat contradictoriul
cu pro-tutore bolnavului).

Drepturi fundamentale. Eutanasia. Apel. Recurs fara instaurarea

contradictoriului. Inadmisibilitatea recursului.

IN FAPT
Cu hotararea adoptata in data de 20 iulie 2002, Tribunalul Lecco confirma
legitimitatea procesuala activa in persoana lui Beppino Englaro, in calitate de
tutore al fiicei Eluana, dar respinge recursul propus in fata judecatorului tutelar
ex art.732 c.p.c. cu care Be.En., tinanad cont de caracterul ireversibil al starii de
coma vegetativa permanenta in care se gasea fiica lui, cerea obtinerea autorizatiei
de a dezactiva aparatura medico-sanitara de hranire artificiala. Eluana Englaro a
fost victima unui accident rutier in 1992 iar in 1999 Be.En. a cerut pentru prima
oara intreruperea tratamentului care contribuia la prelungirea vietii acesteia, si in
particular a alimentarii artificiale. In 2002 tutorele a inceput o noua cauza in fata
judecatorului tutelar cu scopul de a obtine autorizatia pentru intreruperea
aparatelor, subliniind necesitatea de a-si “salva” fiica de conditiile de viata
disumane si degradante in care se vedea obligata a trai.
In replica, Tribunalul sublinia ca notiunea de reprezentare a personei
interzise implica o obligatie pozitiva, orientata spre protejarea si conservarea
vietii interzisului si adauga totodata ca sistemul legislativ italian ocroteste viata
umana si deci ca autorizarea tutorelui, in calitate de subiect divers de persoana
direct interesata, la intreruperea oricarei forme de administrare a alimentelor nu
6
gaseste un fundament juridic in stadiul legislativ actual.
Be.En. face apel impotriva acestui decret, iar in 10 decembrie 2002 Curtea
de Apel Milano respinge actiunea, facand in primul rand referire la
imposibilitatea utilizarii directe a principiului autodeterminarii in cazul
pacientului in stare vegetativa permanenta, si in al doilea rand la rolul tutorelui -
actualmente lipsit de mijloacele legale pentru a obtine autorizarea intreruperii
alimentarii artificiale a fiicei sale. Curtea subliniaza totodata importanta si
valoarea morala a doleantelor exprimate de Eluana in perioada precedenta
accidentului, dar retine ca la momentul actual acestea nu pot fi puse in practica.
Impotriva acestei hotarari Be.En. face recurs la Curtea de Casatie, fara
insa a fi instaurat contradictoriul.
IN DREPT
Recurentul invoca violarea art.3572 si 4243 c.c. cu trimitere la art.
constitutionale nr.2, 13 si 32 pe de o parte, si omiterea sau insuficienta motivarii
decretului, pe de alta. Subliniaza faptul ca propria fiica nu este in gradul de a
exprima in niciun fel consensul la un tratament care se configureaza ca fiind
invaziv in ceea ce priveste sfera integritatii psihico-fizice si face trimitere la
jurisprudenta constitutionala privind tutela libertatii personale impotriva oricarei
interferente neconsentite asupra corpului sau psihicului unui individ. Invoca de
asemenea necesitatea tutelarii demnitatii umane, care in niciun caz nu poate fi
separata de tutela vietii in sine ca valoare constitutionala.
In replica, procurorul general a cerut declararea inadmisibilitatii recursului
pe baza faptului ca nu a fost instituit contradictoriul. Instituirea contradictoriului
e indispensabila in vederea instaurarii raportului procesual, constituind un
element a cui lipsa determina inadmisibilitatea recursului.
Curtea de Casatie a afirmat si in precedenta aplicabilitatea acestui
principiu in procesele cu pluralitate de parti avand interese contrare, si a relevat

2 Art.357 cc. - Functiile tutorelui: Tutorele are obligatia de a-l ingriji pe minor, de a-l
reprezenta in toate actele civile si de a-i administra patrimoniul.
3 Art.424 cc. – Tutela interzisului judecatoresc si curatela persoanei lipsite de
discernamant
7
ca procedura instituirii contradictoriului nu este necesara doar in cauzele de
procedura juridica unilaterala, si anume in acele cauze in care nu este posibila
individuarea unui subiect de drept purtator al unui interes contrar partii care
prezinta cererea in fata instantei.
Pentru a stabili daca exista astfel de persoane care ar putea prezenta
interese diverse sau chiar contrare acelora care reprezinta obiectul cauzei, e
nevoie de individuarea drepturilor care formeaza obiectului prezentului recurs.
Tutorele a cerut sa fie autorizat in vederea intreruperii aparatelor de
alimentare artificiala care o hranesc pe fiica lui, Eluana Englaro, aratand totodata
ca starea de coma vegetativa subzista de mai mult de 10 ani si ca interzisa e
tinuta in viata de aparatura medico-sanitara. El sustine ca aceasta situatie,
deoarece exclude orice urma de demnitate umana, exclude viata insasi inteleasa
in adevaratul sens al cuvantului. Beppino Englaro actioneaza in virtutea
prerogativelor conferite de art. 424 si 357 c.c., conform carora "tutorele ocroteste
persoana..." dar trebuie sa se tina cont si de faptul ca cererea de autorizatie
solicitata ar putea sa nu corespunda interesului persoanei interzise. De fapt,
tutorele pune in discutie valori precum viata si moartea, care isi au fundamentul
in convingeri filosofice, etice sau religioase de natura personala intima,
convingeri in orice caz marcate de o puternica amprenta subiectiva.
In considerarea faptului ca, in cazul de fata, interzisa nu se afla in conditii
idonee pentru exprimarea unui consimtamant valabil in ceea ce priveste alegerea
constienta a tratamentul care ii va fi administrat, instanta dispune aplicarea art.78
c.p.c. care prevedere numirea unui curator special in conditiile in care se
evidentiaza un conflict de interese intre reprezentat si reprezentant.
Curtea de Casatie face ulterior trimitere la legislatie si la jurisprudenta
precedenta, care, chiar daca recunosc tutorelui puterea de reprezentare in materia
drepturilor personale ale reprezentatului, nu ii confera absolut nici o putere in
materia drepturilor strict personale (reintrand in acesta categorie drepturile
existentiale).
Pentru aceste motive, Curtea de Casatie dispune numirea de catre

8
Autoritatea Tutelara a unui pro-tutore ex art.346 c.c. care sa reprezinte minorul -
in speta echivalat cu persoana interzisa - in situatia in care interesul acestuia este
opus tutorelui. Daca si pro-tutorele se regaseste in aceeasi situatie de
incompatibilitate, judecatorul numeste un curator special ex art.360 c.c., deoarece
normele juridice care ocrotesc interesele minorului se aplica si in cazul
interzisilor judecatoresti, asa cum statueaza art.424 c.c.
Confirmarea existentei unui subiect de drept cu interese contrare si deci
posibilitatea concreta a istaurarii contradictoriului in proces constituie un motiv
suficient pentru a declara recursul inadmisibil.

CURTEA DE APEL MILANO

Sectia civila, decretul 15 noiembrie/16 decembrie 2006

Drepturile individului. Dreptul la sanatate si la autodeterminare. Subiect

cu capacitate deplina de exercitiu. Posibilitatea de a refuza tratammentul care il
tine in viata. Subiect lipsit de capacitate de exercitiu. Hranire artificiala prin
sonda nasogastrica. Cerere de suspendare a tratamentului. Moarte sigura a
pacientului in cazul suspendarii. Evaluare judecatoreasca. Comparatie intre
dreptul la demnitate si dreptul la viata. Prevalenta celui din urma. Inexistenta
dreptului la moarte. Consecinte. Respingerea recursului.

In materie sanitara, daca este indiscutabil faptul ca pe baza dreptului la

sanatate si la autodeterminare subiectul cu capacitate deplina de exercitiu poate
refuza tratamentul care il mentine in viata, in cazul subiectului interzis hranit in
mod artificial judecatorul care trebuie sa se pronunte asupra suspendarii
tratamentului nu poate sa nu tina cont de consecintele ireversibile pe care le
atrage suspendarea acestuia. Considerand imposibiltatea subiectului de a se hrani
in mod divers rezulta indispensabila modalitatea invaziva a alimentarii prin
sonda nasogastrica; suspendarea ar avea ca urmare moartea pacientului si deci
judecatorul trebuie sa efectueze o evaluare intre drepturile garantate de
9
Constitutie - cum ar fi dreptul la autodeterminare si dreptul la demnitate al
persoanei - pe de o parte, si dreptul la viata, pe de alta parte. O astfel de evaluare
nu se poate incheia decat cu certitudinea prevalentei dreptului la viata, privilegiat
in raport cu toate celelalte drepturi garantate de Constitutie.
IN FAPT
Cu cererea ex art.732 c.p.c. Beppino Englaro, in calitate de tutor al fiicei
interzise Eluana Englaro, a cerut Tribunalului Lecco ca, dupa numirea in
prealabil a unui curator special in conformitate cu cerintele art.78 c.p.c. alin.24, sa
dispuna intreruperea alimentarii artificiale a fiicei sale care se gasea in stare de
coma vegetativa ireversibila din 1992. Curatorul special a aderat la cererea
tutorelui, sustinand ca viata Eluanei nu se conformeaza demnitatii umane. Cu
decretul emis in 20 decembrie 2005-2 februarie 2006 Tribunalul Lecco a declarat
inadmisibila si acesta cerere; tutorele se adreseaza Curtii de Apel Milano,
solicitand ca, in urma unei activitati de natura probatorie, sa se reconstruiasca
vointa Eluanei - manifestata constient in perioada precedenta accidentului -
contrara inversunarii terapeutice si, ca urmare, sa dispuna intreruperea alimentarii
fortate deoarece invadeaza sfera personala si e contrarie demnitatii umane.
Curatorul special solicita admiterea cererii tutorelui si insista asupra acceptarii
probatiunii privind stabilirea vointei Eluanei in ceea ce priveste refuzul
continuarii tratamentului care are ca unic scop conservarea vietii biologice in
conditiile in care nu exista nicio sansa de ameliorare. Curtea de Apel a admis
toate probele propuse de tutore si de curatorul special in vederea demonstrararii
faptului ca Eluana, inaintea producerii accidentului, manifestase expres dorinta
de a nu supravietui in conditii simile celor in care se gaseste in situatia de fata.
PENTRU URMATOARELE MOTIVE
Tribunalul Lecco a respins cererea pentru urmatoarele motive:
- nici tutorele si nici curatorul special nu au calitate procesuala activa, deoarece
obiectul cauzei priveste sfera drepturilor strict personale pentru care legea
italiana nu accepta institutia reprezentarii;
4 Art.78 c.p.c. alin.2: Se va institui un curator special ori de cate ori exista un conflict
de interese intre tutor si reprezentat.
10
- chiar daca tutorele sau curatorul special ar avea o astfel de putere, cererea
trebuie respinsa deoarece acceptarea acesteia ar contrazice principiile
constitutionale de drept,

DEOARECE
- in lumina art.25 si 326 din Constitutia Italiana tratamentul terapeutic de
alimentare artificiala, chiar invaziv dar indispensabil pentru mentinerea in viata a
unei persoane lipsite de capacitate de exercitiu, nu este doar licit, dar si
obligatoriu incat exprima o obligatie de solidarietate fata de o persoana care nu
poate exprima in mod valabil consimtamantul;
- interpretarea corecta a art.32 din Constitutie exclude faptul ca s-ar putea efectua
o distinctie intre vieti demne si vieti nedemne de a fi traite. Curtea releva astfel
caracterul nejustificat al cererii tutorelui, conform caruia administrarea
alimentarii fortate a Eluanei ar determina o situatie contrastanta normelor
constitutionale, situatie in care demnitatea sa personala ar fi prejudiciata;
- art.32 din Constitutie, orientat spre interzicerea supunerii unui individ oricarui
tratament sanitar impotriva vointei acestuia, nu se poate aplica situatiei de fata
deoarece alimentarea arfificiala nu e aplicata impotriva vointei pacientei, ci cu
unicul scop de a o mentine in viata;
- sunt irelevante tentativele de probatiune cu ajutorul carora tutorele incearca sa
demonstreze ca Eluana exprimase cerinta de a nu fi supusa niciunui tip de
tratament orientat spre conservarea vietii; cererea de suspendare a alimentatiei
fortate nu e altceva decat o cerere de eutanasie omisiva, ilicita sub orice forma. In
orice caz, cererea Eluanei de a nu dori sa supravietuiasca in stare vegettiva
permanenta nu pare a fi exprimata intr-o forma apta a demonstra seriozitatea si

5 Art.2 Constitutie: Republica recunoaste si garanteaza drepturile fundamentale ale

omului, fie individual, fie in organizatiile sociale in care se dezvolta personalitatea sa,
si solicita indeplinirea obligatiilor inderogabile de soliedarietate politica, economica si
sociala.
6 Art.32 Constitutie: Republica tuteleaza sanatatea ca drept fundamental al individului
si interes al societatii si garanteaza tratamente gratuite celor nevoiasi. Nicio persoana
nu poate fi supusa unui tratament sanitar decat prin lege. Legea nu poate in niciun caz
sa violeze limitele impuse de respectul fata de fiinta umana.
11
caracterul irevocabil al acesteia.
ISTORIC
1. In 31 decembrie 1999 Curtea de Apel Milano - competenta in judecarea
apelului inaintat contra hotararii Tribunalului Lecco - a afirmat ca tutorele are
calitate procesuala activa in ceea ce priveste exprimarea acceptarii sau refuzul
tratamentului terapeutic, dar cu toate acestea a respins cererea apelantului de a
intrerupe alimentarea fortata a fiicei acestuia pe motiv ca "nu era inca solutionata
dezbaterea medico-juridica privind natura alimentarii fortate, in sensul ca nu era
stabilit daca acesta facea sau nu parte din categoria tratamentelor terapeutice".
2. In 17 octombrie 2003 Curtea de Apel Milano e sesizata cu un nou apel
impotriva refuzului Tribunalui Lecco de a intrerupe alimentarea artificiala, si de
aceasta data refuza motivand ca exista un conflict intre dreptul la viata si dreptul
la autodeterminare al pacientului interzis, incapabil de a-si manifesta constient
vointa.
3. Impotriva decretului de mai sus Beppino Englaro face recurs, iar Curtea
de Casatie cu ordinanata nr.8291 in 3 martie 2005 declara inadmisibilitatea
acestuia deoarece natura voluntara a jurisdictiei cu pluralitate de parti cerea
pentru instaurarea contradictoriului prezenta unui curator special.
4. Tutorele s-a adresat din nou Tribunalui Lecco, solicitand numirea
curatorului special in prezenta caruia a repetat cererea de intrerupere a alimentarii
fortate.
Tribunalul Lecco a refuzat din nou sa dea curs cererii, iar tutorele se
adreseaza prezentei Curtii de Apel Milano invocand urmatoarele motive de apel:
- decretul Tribunalului Lecco contrazice dispozitiile Curtii de Casatie, care a
recunoscut calitatea procesuala activa a tutorelui si a respins recursul pe singuul
motiv ca pentru instaurarea contradictoriului era nevoie de prezenta unui curator
special;
- demnitatea umana nu depinde de capacitatea de autodeterminare, si deci
obligatia de a conserva cu orice pret viata individului incapabil de
autodeterminare nu poate impune acestuia sa supravietuiasca intr-un mod

12
nedemn si disuman;
- tratamentul fortat la care e supusa Eluana o constrange sa supravituiasca in
conditii care lezeaza grav demnitatea umana. Totodata, e nevoie sa se tina cont de
faptul ca e inconstienta si nu comunica in niciun mod cu mediul inconjurator,
situatie pe care Eluana nu ar fi acceptat-o in niciun caz. Tutorele subliniaza, de
asemenea, ca tratamentele invazive sunt considerate limite ale libertatii personale
nu numai atunci persoana care ar trebui sa le suporte se opune, dar si atunci cand
aceasta nu a consentit in cea mai mica masura la aceasta practica;
- alimentarea fortata e un tratament invaziv din punctul de vedere al integritatatii
psihico-fizice si ca urmare fiind un tratament care limiteaza libetatea personala
nu poate fi dispus in lipsa acordului persoanei interesate deoarece incalca
drepturile si libertatile fundamentale garantate de Constitutie;
- deoarece Eluana nu e capabila de a-si exprima vointa, hotararea de a decide
daca tratamentul la care este supusa incalca sau nu limitele demnitatii umane o va
lua autoritatea judiciara, care va trebui sa tina cont de toate circumstantele in
vederea reconstruirii vointei si a principiilor de viata ale Eluanei, exprimate
constient anterior producerii acidentului.
Curatorul special sustine cererea tutorelui, invocand la randul sau o serie
de argumente in favoarea sustinerii pozitiei tutorelui:
- reclama faptul ca judecatorul in prima instanta a respins probatiunea pe motiv
ca nici tutorele si nici curatorul special nu au drept de reprezentanta in ceea ce
priveste sfera drepturilor strict personale;
- aduce in discutie prevederile codului deontologic al medicilor, care dispune ca
in caz de deterorare a starii de constiinta, medicul trebuie sa insiste cu terapia de
sustinere vitala cat timp o considera utila din punct de vedere rational;
- subliniaza, asemenea tutorelui, ca obiectul cauzei e constituit de contradictia
dintre dreptul la viata in sine si dreptul de a trai in conditii de demnitate,
deoarece e o mare diferenta intre a "trai" in sens strict biologic, si a-si "trai viata"
adica a fi capabil de decidere, de a avea sperante, de a face proiecte pentru viitor;
- face referire la prevederile Conventiei de la Oviedo asupra drepturilor omului si

13
bioetica din 24 aprilie 1997, care dispune ca "vor fi luate in considerare cerintele
exprimate in preedenta de catre pacient in legatura cu interventia terapeutica,
daca in momentul in care aceasta este efectuata, pacientul nu isi putea exprima in
mod valabil consimtamantul" si subliniaza, deci, inca o data, necesitatea de a fi
respectate dorintele Eluanei.

CURTEA DE APEL
IN LEGATURA CU ADMISIBILITATEA RECURSULUI se pronunta in
mod favorabil, recunoscand atat in persoana tutorelui, cat si a curatorului special,
calitatea procesuala si substantiala activa in ceea ce priveste cererea acestora.
Intr-adevar, din interpretarea art.357 si 424 c.c. reiese clar faptul ca in puterea
conferita de conceptul "grija persoanei" sunt cuprinse fara nicio urma de indoiala
dreptul si obligatia reprezentantului legal de a exprima consimtamantul persoanei
interzise la efectuarea tratamentului medical. Grija persoanei implica nu numai
ocrotirea intereselor patrimoniale, ci si, cu atat mai mult, protejarea drepturilor si
intereselor existentiale, printre care se numara in mod indubitabil dreptul la
sanatate inteleasa nu numai in sens de integritate psihico-fizica, dar si
posibilitate de a se supune unui tratament medical determinat sau de a-l refuza.
IN LEGATURA CU VOINTA ELUANEI pe baza legislatiei actualmente
in vigoare in Italia, fata nu poate fi considerata moarta din punct de vedere clinic
deoarece moartea intervine odata cu "intreruperea ireversibila a tuturor
functiunilor encefalului”7. Eluana se gaseste in schimb in stare vegetativa
permanenta, conditie clinica caracteristica unui pacient care respira, ai cui ochi
pot ramane deschisi, ale cui pupile reactioneaza; reflexele trunchiului cerebral si
ale coloanei vertebrale persista, dar nu exista niciun semn de activitate psihica si
de interactionare cu mediul inconjurator in conditiile in care singurele reactii
motorii reflexe consista in redistribuirea tonusului muscular. Acesta stare e
consecinta distrugerii totale a cortexului (responsabil de gandurile si actiunile
constiente si de actiunile voluntare ale indivizilor) si a conexiunilor cortico-

7 Cf. legii nr.578/1993 - Norme in vedere confirmarii si certificarii mortii.

14
encefalitice, in conditiile in care trunchiul cerebral functioneaza normal, si
aceasta situatie are prognoza de ireversibilitate. Eluana se gaseste deci intr-o zona
de mijloc intre viata si moarte, intrucat traieste si deci se bucura si poate uzufrui
de toate drepturile garantate constitutional, cum ar fi dreptul la autodeterminare
si la demnitate.
Din actele depozitate in cauza reiese neindoielnic faptul ca starea
vegetativa permanenta incepe in 1992 si de atunci conditiile de sanatate ale
Eluanei nu s-au modificat in niciun fel, ca aceasta situatie e ireversibila si ca
intreruperea alimentarii fortate ar conduce la moartea pacientei in cateva zile.
Tutorele si curatorul au cerut suspendarea acestui tratament deoarece incalca
limitele libertatii personale si ale demnitatii umane si in orice caz, e practicat fara
a avea consimtamantul valabil exprimat al pacientului. In acest sens au propus
proba testimoniala pentru demonstrarea faptului ca Eluana, cand era constienta, a
manifestat o pozitie contrara prelungirii cu orice pret si orice conditii a vietii
biologice.
Prietenele Eluanei au relatat cum aceasta a simtit nevoia sa aprinda o
lumanare dupa ce a vazut un alt prieten comun ajuns si el in coma la spital in
urma unui accident de masina, dar a implorat gratia divina pentru moartea
acestuia, repetand de mai multe ori "Asta nu e viata". Referindu-se la un alt
prienten care si-a gasit moartea tot in urma unui accident, Eluana ar fi spus ca
"Filippo, in toata nenorocirea, a avut norocul de a muri pe loc si nu a ramas
imobilizat in coma, sau in orice caz paralizat sau inconstient”. Prietena a incercat
sa o convinga de faptul ca oricum, viata reprezinta o valoare importanta, dar
Eluana cu determinare si fermitate sustinea in continuare propriile convingeri.
Continutul unor astfel de afirmatii, chiar daca contureaza personalitatea
Eluanei - caracterizata de un puternic spirit de independenta, implacabil in fata
conventiilor sociale si a regulilor, indragostita de libertate si de viata dinamica,
ferma in convingerile sale - nu poate fi utilizat cu scopul de a evidentia pozitia
determinata si definitiva a acesteia cu privire la refuzul continuarii tratamentului
care la ora actuala o mentine in viata. E vorba de afirmatii cu caracter generic

15
facute tertelor persoane in momente de puternica emotivitate sub influenta
evenimentelor care au vazut ca si victime prieteni ale pacientei, care la data
respectiva era foarte tanara, era sanatoasa si nu lua in considerare conditiile in
care se gaseste in momentul de fata. Nu se poate atribui in niciun caz acestor
cuvinte valoarea unor afirmatii facute in cunostinta de cauza cu scopul de a
produce ulterior determinate efecte juridice, cu atat mai mult cu cat situatia
actuala nu era minimamente ipotizabila la data respetiva. Pe de alta parte, fiind
vorba de afirmatii adresate in primis unor terte persoane si de catre acestea
relatate cu ocazia prezentului proces, exista riscul ca acestea sa suprapuna sau sa
substituire propria interpretare convingerilor Eluanei, alterand in acest fel
mesajul original. Nu se poate atribui nicio valoare declaratiilor martorilor in
cauza de fata si deci din acest punct de vedere pozitia Eluanei poate fi asimilata
oricarui interzis judecatoresc care nu a exprimat absolut nicio parere in ceea ce
priveste tratamentul si medicatia care ii va fi ulterior administrata.
Consideratiile tutorelui si ale curatorului special au ca punct de plecare
ideea ca alimentatia artificiala este de natura invaziva si ca urmare lezeaza grav
demnitatea Eluanei, pentru ca o tin in viata fara nicio speranta de insanatosire sau
cel putin de ameliorare a conditiilor sale, in stare vegetativa permanenta
caracterizata de lipsa de constiinta - sau mai bine zis de orice contact cu mediul
inconjurator - si deci o constrange la o viata lipsita de demnitate (esenta acesteia
constand tocmai in constiinta si capacitate de relationare cu ceilalati). Be.En.
sustine de asemenea ca viata umana, in conditiile in care e lipsita de constiinta, e
lipsita de demnitate si ca dreptul la demnitate si la libertatea de autodeterminare
(care se poate concretiza si prin refuzul tratamentului inutil si a inversunarii
terapeutice) sunt garantate de Constitutie tuturor fara discriminare, si deci si
interzisilor.
Conform pozitiei tutorelui, consensul Eluanei e singurul instrument care
permite de a nu fi considerate degradante si nedemne conditiile in care este
obligata sa traiasca, ca urmare a tratamentului invaziv care ii este administrat. De
aici rezulta necesitatea suspendarii alimentarii fortate, deoarece a fost initial pusa

16
in aplicare si ulterior continuata fara nicio dispozitie judiciara si deci fara temei
legal, violand astfel art.13 si 32 din Constitutia Italiana.
In considerarea celor de mai sus, Curtea de Apel Milano se gaseste in
imposibilitatea de a opera o distinctie intre "vieti demne si vieti nedemne de a fi
traite" si din aceasta cauza se vede obligata sa faca referire doar la conceptul de
"viata" in sine, garantat de Constitutie, - independent de calitatea acesteia si de
conotatiile subiective care ii pot fi atribuite.
Rezolvarea cauzei presupune in acest sens operarea unei ierarhizari intre
valori si drepturi garantate in mod egal de Constitutie, in cazul de fata intre
dreptul la autodeterminare, dreptul la demnitatea persoanei si dreptul la viata.
Acest conflict nu se poate rezolva decat in favoarea dreptului la viata, avand in
vedere si pozitia pe care insusi legiuitorul i-a acordat-o in cadrul constitutional
(art.2), pozitie favorizata in raport cu celelate drepturi prevazute de art.13,
respectiv 32 din Constitutia Italiana.
Caracterul unic al dreptului la viata este evidentiat de natura privilegiata a
acestuia, tutelat de normele penale care sanctioneaza omorul, confirma caracterul
indisponibil al dreptului la viata in art.579 si 580 c.p. si atribuie medicului
obligatia juridica de a interveni pentru ocrotirea acestuia cf.art.40 alin.2 c.p., e
subliniat in art.5 c.c care interzice actele de dispozitie asupra propriului corp, e
prevazut de conventiile internationale la care a aderat Italia (cf. art.2 din
Conventia pentru ocrotirea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale) si e
confirmat de jurisprudenta nationala si internationala care pune accent pe
ocrotirea cu orice pret a vietii ca valoare suprema si care exclud in orice caz
existenta dreptului la moarte (v. in particular sentinta CEDO din 29 aprilie 2002,
recursul nr.2346/2002, Pretty vs. Marea Britanie).
Curtea de Apel Milano declara admisibil recursul si il respinge ca
infondat.

CURTEA DE APEL MILANO

Decretul din 25 iunie/9 iulie 2008
17
 Bioetica. Intreruperea mijloacelor artificiale de mentinere a vietii.
Autorizatie. Cererea tutorelui. Principiu de drept enuntat de Curtea de Casatie.
Subzistenta celor doua conditii necesare. Ireversibilitatea starii vegetative.
Autoritatea de "lucru judecat" cu privire la starea de sanatate a pacientei. Cererea
corespondenta "vocii pacientului". Elemente de proba clare, univoce si
concludente. Dispozitii.
Ca urmare a cererii tutorelui, a fost autorizata intreruperea tratamentului
de mentinere artificiala a vietii unei persoane care e alimentata cu ajutorul sondei
naso-gastrice deoarece s-a constatat in speta ca se intrunesc ambele conditii
necesare stabilite de Curtea de Casatie: ireversibilitatea starii vegetative, avand
autoritate de "lucru judecat", si corespondenta dintre vointa pacientei -
reconstituita pe baza declaratiilor persoanelor care au cunoscut-o si care
constituie elemente de proba clare, univoce si concludente, si cererea tutorelui.

IN FAPT SI IN DREPT
In 18 ianuarie 1992 a avut loc accidentul rutier in urma caruia Eluna
Englaro, in varsta de doar 21 de ani, a suferit un traumatism cranio-encefalic cu
leziunea tesuturilor cerebrale corticale si subcorticale care au cauzat imediat o
stare de coma profunda si care apoi s-a cristalizat intr-o stare vegetativa
permanenta caracterizata de tetrapareza spastica, pierderea oricarei facultati
psihice si implicit pierderea oricarei functionalitati perceptive si cognitive si a
capacitatii de a interactiona cu mediul inconjurator.
Dupa circa patru ani de la accident, in 19 decembrie 1996, Eluana Englaro
- deoarece intre timp nu s-a inregistrat nici cea mai mica ameliorare a starii de
sanatate - a fost declarata interzisa de catre Tribunalul din Lecco. Tatal sau,
Beppino Englaro, a fost numit tutore, iar in 1999 a inceput lupta grea si
anevoioasa a acestui pentru a obtine, in interesul si in calitate de substitut al
Eluanei, autorizatia de intrerupe terapia de mentinere artificiala a vietii.
Cu ocazia primului recurs depozitat in data de 19 ianuarie 1999, cererea
tutorelui a fost declarata inadmisibila de catre Tribunalul Lecco (deoarece a fost
considerata incompatibila cu art.2 din Constitutie interpretat ca norma care
instituie tutela absoluta si inderogabila a dreptului la viata) cu decretul depozitat
in 2 martie 1999, confirmat apoi in apel de catre Curtea de Apel Milano - sectia
"Persoane, minori si familie" cu decretul din 31 decembrie 1999 (judecatorii au
18
sesizat o situatie de incertitudine nomativa in ceea ce priveste acceptarea cererii
de intrerupere a tratamentului de alimentare fortata).
In cadrul celui de-al doilea procediment judiciar instaurat cu recursul
depozitat in 26 februarie 2002, aceeasi cerere fu respinsa de Tribunalul Lecco cu
decretul depozitat in 20 iulie 2002 (in care se sustinea principiul prevalentei
necesare si inderogabile a vietii umane chiar in conditii patologice si in ciuda
vointei exprimate in precedenta de pacient), confirmat din nou de Curtea de Apel
Milano cu decretul din 17 octombrie 2003. Acest ultim decret a fost atacat cu
recurs extraordinar in fata Curtii de Casatie si a fost declarat inadmisibil cu
ordonanta nr.8291din 20 aprilie 2005 pe motiv ca nu a fost instaurat
contradictoriul si predispune numirea unui curator special ex art.78 cpc pentru
reprezentanta declarata interzisa.
In cadrul celui de-al treilea procediment judiciar initiat cu recursul
depozitat in 30 septembrie 2005, tutorele - solicitand in primis numirea unui
curator special - cere din nou Tribunalui Lecco autorizatia pentru suspendarea
tratamentului de alimentare fortata. Cererea este sustinuta si de curatorul special,
iar tribunalul, cu decretul depozitat in 2 februarie 2006, declara si de aceasta data
recursul inadmisibil, pe motiv ca nici tutorele si nici curatorul special nu au drept
de reprezentare in materia drepturilor strict personale. Acest decret e modificat de
Curtea de Apel Milano care, cu hotararea din 15 noiembrie/16 decembrie 2006,
recunoaste in persoana tutorelui dreptul de reprezentare generala ex art.357 si
424 c.c., dar cu toate acestea respinge cererea apelantilor, invocand faptul ca
probatoriul administrat nu permite atribuirea valorii de testament biologic ideilor
exprimate de Eluana in perioada cand era sanatoasa, si deci in concluzie nu sunt
valabile pentru certificarea vointei acesteia de a intrerupe tratamentul care o
mentine in viata. Tatal Eluanei face din nou recurs la Curtea de Casatie
impotriva hotararii de mai sus - pe de alta parte, atacata cu recurs incidental si de
catre curatorul special - asupra caruia Suprema Curte se pronunta (sentinta
nr.21748 din 16 octombrie 2007) dispunand casarea hotararii si trimiterea cauzei
spre rejudecare prezentei sectii din cadrul Curtii de Apel Milano.

19
 CURTEA DE CASATIE
Sentinta nr. 21748/2007

Curtea de Casatie a admis recursul propus de tutore si sustinut de

curatorul special pentru urmatoarele motive:
- in situatiile in care se evidentiaza un conflict intre dreptul la sanatate si dreptul
la viata, sau mai bine zis in acele situatii in care se iveste un contradictoriu intre
medic si pacient, fundamentul oricarei solutii juridice se regaseste in normele
constitutionale care garanteaza si privilegiaza dreptul la autodeterminare
terapeutica;
- in aceste conditii, exprimarea acordului informat al pacientului are ca urmare nu
numai posibilitatea acestuia de a alege intre diverse modalitati de tratament, dar
si facultatea de a refuza terapia si a decide in deplina cunostinta de cauza de a
intrerupe tratamentul in oricare dintre fazele bolii, deoarece acordul informat este
factorul care legitimeaza si constituie fundamentul tratamentului sanitar;
- recunoasterea dreptului la autodeterminare terapeutica nu poate fi negat
subiectului adult care nu mai este in gradul de a-si manifesta propria vointa din
cauza starii de incapacitate totala in care se gaseste. In cazul in care, inainte de a
interveni respectiva conditie de incapacitate, acesta a indicat in mod specific, prin
intermediul unor declaratii anticipate, care este cu exactitate terapia care doreste
sa ii fie aplicata si care este tratamentul pe care in schimb l-ar refuza, se va
respecta dorinta acestuia. In cazul in care bolnavul nu si-a manifestat in
precedenta vointa, in locul acestuia e autorizat sa se exprime reprezentantul legal
al persoanei interzise - tutore sau curator - care ar putea solicita chiar si
intreruperea tratamentelor care tin in viata persoana reprezentata;
- cu toate acestea, "puterea" sau "obligatia" reprezentantului legal nu e
neconditionata, ci e limitata de faptul ca dreptul la sanatate e un drept strict
personal al fiecaruia dintre noi si ca libertatea de a refuza tratamentul presupune
considerarea ideilor si conceptiilor despre viata si moarte ale interzisului. Aceste
20
idei isi au fundamentul in notiuni de natura etica sau religioasa, oricum de natura
extrajuridica si deci in cel mai inalt grad subiective - si in acest sens trebuie sa fie
oricum proprii subiectului bolnav, chiar daca este lipsit de capacitate de exercitiu;
- decizia tutorelui este limitata in primul rand de necesitatea ca respectiva
hotarare sa fie intotdeauna conditionata de ocrotirea si respectarea interesului
suprem ("best interest") al pacientului;
- urmatorul principiu de drept formuleaza alte doua conditii ulterioare si
inderogabile:
"In cazul in care bolnavul se gaseste de multi ani - in speta, de peste 15
ani - in stare vegetativa permanenta, cu consecinta unei incapacitati totale de a se
relationa cu mediul inconjurator, si este tinut in mod artificial in viata cu ajutorul
unei sonde naso-gastrice care indeplineste functia de a hrani si a hidrata
pacientul, pe baza cererii tutorelui si in contradictoriu cu curatorul special,
judecatorul poate autoriza dezactivarea aparatelor sanitare doar in prezenta
urmatoarelor conditii preexistente:
(a) cand conditia de stare vegetativa rezulta - in baza unui riguros control
clinico-stiintific, a fi ireversibila si nu exista nici un fel de presupozitie medicala
- conform standardelor stiintifice recunoscute la nivel international, care sa
permita ipotizarea celei mai mici posibilitati de recuperare a constiintei si deci de
intoarcere la un stadiu de perceptie a mediului exterior, si
(b) e necesar ca respectiva cerere - in baza unor elemente de proba clare,
univoce si convingatoare, sa exprime ideile pacientului insusi, asa cum au fost
formulate si manifestate de bolnav in perioada precedenta starii de incapacitate,
cum ar fi declaratii privind personalitatea sa, stilul de viata si conceptiile care ii
definesc caracterul si care determina in cele din urma insasi ideea de demnitate
personala. In cazul in care una dintre conditii nu este satisfacuta, judecatorul nu
va autoriza intreruperea tratamentului deoarece in acest caz prevaleaza in mod
absolut dreptul la viata, independent de starea de sanatate, de autonomia, de
capacitatea de intelegere si de autodeterminare a pacientului si de ideea pe care
cei din jur o pot avea despre calitatea si demnitatea vietii”.

21
- cu privire la decretul atacat, instanta de apel s-a limitat la confirmarea
ireversibilitatii starii de sanatate a Eluanei, dar a omis cercetarea aprofundata a
celei de-a doua conditii, si anume reconstruirea vointei acesteia intrucat nu a luat
in considerare si nu a acordat importanta necesara dorintelor exprimate in
precedenta de fata, si ca urmare toate aceste circumstante vor fi evaluate de
instanta de retrimitere.

In urma acestei decizii cauza a fost asumata di nou de catre tutore, care a
depozitat un nou recurs in 5 februarie 2008 si ca urmare a fost incredintata sectiei
"Persoane, minori si familie" in cadrul aceleiasi Curti de Apel Milano. In cadrul
procedurii s-au constituit curatorul special care sustine instanta tutorelui, si
substitutul procurorului general, care insista asupra respingerii cererii de
autorizatie pentru intreruperea tratamentului.
Dupa ce a analizat constitutionalitatea si legalitatea principiului de drept
pe care este chemata sa il aplice, instanta de retrimitere a trecut la examinarea in
fond a cauzei.
(a) In acest stadiu al judecatii, Curtea nu pune in discutie conditia de
ireversibilitate a starii vegetative, in primul rand pentru ca nu a fost contestata de
niciuna dintre parti, si in doilea rand pentru ca a dobandit autoritate de lucru
judecat: faptul ca Eluana se gaseste in stare vegetativa permanenta, si ca atare
intr-o stare de coma ireversibila a fost si este un element incontestat in toate
fazele precedente ale procesului. Expertiza medico-legala elaborata de doctori si
profesori recunoscuti pe plan international evidentiaza certitudinea unui astfel de
diagnosic/prognostic rezultata in urma examinarii diferentelor dintre starea
vegetatia permanenta si alte strari comatoase similare (lipsa totala de reactie a
stimulilor periferici, mutism acinetic, moartea trunchiului cerebral, moartea
encefalului).
Cu privire in particular la starea vegetativa permanenta, se precizeaza ca
"pacientul respira in mod autonom, ochii pot ramane deschisi pentru o perioada
mai mare sau mai mica de timp, pupilele reactioneaza la lumina, reflexele spinale

22
si ale trunchiului cerebral persista, dar nu se inregistreaza niciun semn de
activitate psihica si de participare la mediul inconjurator, si singurele reactii
motorie reflexe consista in redistribuirea tonusului muscular - acesta este o
consecinta a distrugerii totale a cortexului si a conexiunilor cortico-diencefalice
in conditiile in care trunchiul encefalic isi conserva modalitatea normala de
functionare. Esenta starii vegetative consista in lipsa oricarei reactii adaptative
mediului inconjurator, absenta oricarei facultati de a gandi, de a judeca, de a
intelege, de a capta si emite informatii de la un pacient care manifesta intervale
lungi de stare de veghe. Acesti pacienti pot respira in mod autonom, si functiile
cardiovasculare, gastrointestinale si renale sunt conservate. Cateodata au ochii
inchisi si dau impresia unui somn profund, altadata au ochii deschisi si par treji.
Stimulii senzoriali intensi pot provoca accelerarea respiratiei, deschiderea
ochilor, miscarea membrelor si miscari mimice. Cateodata se pot inregistra, chiar
si in absenta oricarui stimul, miscari spontane automate (masticatiune, deglutitie
dar chiar si zambete sau expresii de plans). Starea vegetativa permanenta exclude
prezenta oricarui semn de perceptie constienta sau de mobilitate voluntara, cum
ar fi de exemplu un raspuns intentionat la o comanda verbala sau gestuala, chiar
daca ar fi sa ne limitam la o simpla inchidere a ochilor in semn de constientizare.
Pacientul nu poate trai experiente cognitive sau emotive si ca atare nu poate avea
niciun contact cu mediul inconjurator: reflexele spinale si ale trunchiului cerebral
persista, dar nu se inregistreaza niciun semn de activitate psihica si de
interactiune cu exteriorul, si nici capacitatea de a da un raspuns comportamental
voluntar stimulilor senzoriali externi (vizivi, auditivi, tactili sau dolorifici) -
singurele activitati motorie reflexe constau in redistributia tonusului muscular.
Trebuie facuta distinctia intre conceptele de “persistenta” si “permanenta”.
In timp ca adjectivul "persistent" se refera la o situatie care s-a prelungit in timp
cu un viitor incert, adjectivul "permanent" implica starea de ireversibilitate. Se
poate spune, deci, ca starea vegetativa persistenta e un diagnostic, in timp ce
starea vegetativa permanenta capata valoarea de prognostic. E necesar ca medicul
sa astepte 12 luni - in caz de etiologie traumatica - inainte de a declara

23
"permanenta" (deci ireversibila) starea vegetativa a pacientului adult.
Posibilitatile de a asista la redobandirea facultatilor psihice superioare dupa
expirarea perioadei de un an sunt irelevante; se afirma in schimb cu certitudine
faptul ca pentru acestia nu va mai fi posibila niciun fel de activitate psihica si ca
au pierdut definitiv orice functiune care identifica specia umana ca atare - ei sunt
doar fiinte vegetative. Se precizeaza de asemenea ca, in cazul de fata, starea de
ireversibilitate e corelata caracterului incurabil al bolii, in sensul ca orice terapie
farmacologica, chirurgica, radioterapeutica sau orice alt tip de interventie e
inutila deoarece nu e in niciun fel posibila modificarea starii patologice.
In urma accidentului stradal din 18 ianuarie 1992 Eluana Englaro a fost
internata in spitalul din Lecco si diagnosticata cu un grav traumatism cranico-
encefalic de natura frontala, fractura a epistrofeului si luxatie anterioara a acestei
vertebre; a ajuns la spital cu un punctaj de 3-4 din "Glasgow Coma Scale" si a
fost intubata imediat, dar deja in zilele urmatoare au inceput sa apara semnele
hernierii trantentoriale cu tendinte de decerebrare si crize vegetative. Pe de alta
parte, tomografia demonstra aparitia unei hemoragii la nivel mezencefalic -
pentru ca apoi tabloul clinic sa se stabilizeze si, dupa circa o luna de la accident,
pacienta reincepea sa deschida ochii intrand din acel moment in stare vegetativa
persistenta. Din 1992 si pana in 2008, in ciuda unei supravegheri stricte si
acurate, nu a fost posibila relevarea celui mai mic indiciu care sa sugereze ca ar
exista vreo interactiune sau contact intre pacienta si mediul inconjurator.
Tinanad cont de aceste elemente, expertiza medico-legala confirma
concluziile la care se ajunsese inca din 1996, si anume ca pacienta se gaseste in
stare vegetativa permanenta, adica ireversibila, si ca absolut in niciun caz nu mai
este posibila recuperarea vietii cognitive.
Durata extrem de lunga a starii vegetative depaseste cu mult limita
minima necesara pentru pronuntarea ireversibilitatii acestei stari. Se pot aminti,
cu titlu exemplificativ, alte cazuri care au dobandit importanta la nivel
international si care sunt mentionate in actele prezentului proces: in Franta in
cazul Hervè Pierra a fost dispusa intreruperea alimentarii prin sonda nasogastrica

24
a unei femei in SVP de 8 ani, in timp ce in Marea Britanie in cazul To.Bl. starea
vegetativa permanenta dura doar de trei ani.
Curtea de Apel a luat act de starea de sanatate ale Eluanei si ca urmare a
concluzionat ca elementele prezentate sunt idonee pentru atestarea faptului ca
Eluana se afla in stare vegetativa permanenta si deci, ca aceasta conditie este
ireversibila. S-a aratat ca, incepand cu 1992, starea vegetativa in care se gaseste
Eluana nu a suferit nicio modificare si ca intreruperea alimentatiei artificiale prin
sonda nasogastrica - cerute de tutor si de curatorul special- va determina moartea
sigura a pacienta in cateva zile.
Instanta raspunde astfel pozitiv primei cerinte (a) impuse de principiul de
drept enuntat in sentinta 21748/07 a Curtii de Casatie si trece la analizarea celei
de-a doua (b), care consta in demonstrarea faptului ca cererea tutorelui e
congruenta cu personalitatea Eluanei, asa cum poate fi reconstituita cu ajutorul
declartiilor persoanelor care au cunoscut-o, si ca ideile exprimate arata in mod
convingator vointa acesteia de a nu se supune tratamentului care la ora actuala o
tine in viata.
(b) In considerarea faptului ca doar acest punct a fost atacat la Curtea de
Casatie - intrucat, cu decretul din 15 noiembrie/16 decembrie 2006 Curtea de
Apel Milano a respins cererea tutorelui pe motiv ca activitatea probatorie
desfasurata nu permite considerarea ideilor exprimate de Eluana in perioada cand
era constienta si se bucura de optime conditii de sanatate ca fiind dotate de
eficienta si eficacitate in vederea aplicarii acestora la situatia actuala - instanta de
retrimitere va decide daca declaratiile persoanelor care au cunoscut-o pe fata pot
delimita un asa-zis testament biologic si daca acesta gaseste confirmare in
personalitatea pacientei si in modul in care ea concepea ideea de demnitate
umana.
Suprema Curte de Casatie a dorit sa sublinieze faptul ca dreptul la sanatate
sau la viata nu este o entitate abstracta, externa fiintei umane, care se poate
impune asupra vointei omului in general, ci dimpotriva este subordonata acesteia.
Evidentiind faptul ca, continuarea cu orice pret a vietii cu ajutorul

25
instrumentelor tehnice si a tratamentelor sanitare nu poate fi impusa nimanui, cu
atat mai putin bolnavului care le refuza (chiar incapabil), Curtea de Casatie
altceva nu face decat sa aplice principiul egalitatii de drepturi prevazut de art.3
din Constitutia italiana, care e interpretat in sensul in care face posibila nu numai
ocrotirea intereselor materiale ale persoanelor care se afla in dificultate, dar mai
ales da voce personalitatii, demnitatii si valorilor acestora.
Acest drept e in mod necesar exprimat prin intermediul reprezentantului
legal, deoarece in caz contrar nu s-ar putea actualiza dreptul strict personal la
autodeterminare terapeutica care trebuie recunoscut si subiectului incapabil.
E la fel de clar si faptul ca Suprema Curte nu confirma si nu sustine
existenta unui drept la moarte, limitandu-se in schimb la recunoasterea existentei
unui drept de natura constitutionala de a permite vietii sa urmeze cursul natural
pana la moarte, fara interventia mijloacelor artificiale externe in conditiile in care
produc minime avantaje si mult disconfort pentru bolnav, sau nu sunt tolerate si
nici acceptate de catre acesta. Cu toate acestea, nu se poate confunda dreptul la
autodeterminare terapeutica cu eutanasia, care nu este recunoscuta in legislatia
italiana.
In acest fel, optiunea tutorelui de a cere autorizarea pentru intreruperea
tratamentului nu este libera, ci este in orice caz subordonata personalitatii si
ideilor exprimate de Eluana, care vor trebui reconstruite in instanta; aceasta
conditie are drept scop "recompunerea" vointei acesteia, fara de care nu s-ar
putea realiza dreptul la autodeterminare.
Situatia de fata nu imbraca forma "inversunarii terapeutice" deoarece
alimentatia si hidratarea artificiala prin intermediul sondei naso-gastrice nu ii
povoaca bolnavei dificultati sau intoleranta, ba dimpotriva bolnava le accepta
fara niciun fel de probleme fiziologice. Curtea de Casatie exemplifica cu doua
situatii in care ar fi posibila intreruperea tratamentului chiar in lipsa reconstituirii
vointei bolnavului:
- cand organismul nu mai e in gradul de a asimila substantele furnizate;
- cand intervine o stare de intoleranta, relevata clinic, in legatura cu modul

26
"fortat" de alimentatie. Rationamentul Inaltei Curti considera alimentatia si
hidratarea atificiala prin sonda nasogastrica ca fiind un tratament medical, si deci
odata ajunsi la acest punct nu mai exista nicio urma de dubiu aspura naturii
neconstitutionale a hotararii adoptate in fazele precedente ale procesului.
In ceea ce priveste evaluarea atendibilitatii privind reconstituirea vointei
Eluanei de a refuza orice tip de tratament de natura invaziva, paragraful 9 al
sentintei nr.21748/2007 retinea faptul ca pe baza probatoriului administrat in
fazele precedente ale procesului s-a demonstrat ca Eluana, exprimandu-se asupra
unei situatii asemanatoare celei in care se va regasi ea insasi, s-a pronuntat in
sensul ca ar prefera sa moara decat sa ramana in coma si sa fie tinuta in viata in
mod artificial. In acest sens, decretul din 15 noiembrie/16 decembrie 2006 emis
de Curtea de Apel Milano (prin care se sustinea ca declaratiile prietenelor
Eluanei, chiar daca sunt relevante in ceea ce priveste conturarea personalitatatii
acesteia – “caracterizata de un puternic spirit de independenta, de refuzul
regulilor si al schemelor impuse, dornica de libertate si de a conduce o viata
dinamica, ferma in hotararile sale” -, nu pot fi utilizate cu scopul de a evidentia
vointa acesteia orientata impotriva continuarii cu orice pret a tratamentului care
la ora actuala o tine in viata), atacat cu recurs in fata Curtii de Casatie, a fost
considerat ca insuficient motivat si ca urmare trimis spre rejudecare prezentei
instante din cadrul aceleasi Curti de Apel Milano. Curtea de Casatie a considerat
eronat rationamentul care a condus la pronuntarea concluziilor decretului din 15
noiembrie/16 decembrie, dar nu a contestat premiza de la care a pornit acesta, si
deci sarcina prezentei instante consta in evaluarea urmatoarelor aspecte:
1. care este cu exactitate varianta reconstituita de tutore cu privire la
vointa probabila a Eluanei;
2. daca aceasta recontructie - in acele aspecte care presupun ca, ipotetic,
Eluana ar fi refuzat tratamentul de sustinere a functiilor vitale, poate fi
considerata atendibila - deoarece nu exprima ideile si conceptiile de viata ale
propriului reprezentant legal si nici nu sunt conditionate de gravitatea situatiei
actuale;

27
 3. daca reconstituirea vointei ipotetice a Eluanei e sustinuta de diverse
elemente cu caracter clar, univoc si convingator emerse in cadrul probatiunii;
4. daca si in ce masura curatorul special a asumat o pozitie convergenta cu
cea a tutorelui;
5. daca reconstituirea personalitatii Eluanei, in virtutea elementelor de
proba si a variantei propusa de tutor, e confirmata si de urmatoarele aspecte de
care se va tine cont, cu referire la trecutul Eluanei:
- personalitatea si identitatea acesteia;
- stilul de viata si caracterul fetei;
- sensul in care eluana intelegea integritatatea;
- interesele critice si experienta acesteia;
- dorintele eluanei;
- declaratiile precedente;
- modul in care ea concepe ideea de demnitate a unei persoane (in lumina
valorilor sale de referinta si a conceptiilor sale etice, religioase, culturale si
filozofice care orientau comportamentul fetei).

1. Aspecte rezultate din reconstituirea efectuata de catre tutore a

personalitatii si implicit a vointei Eluanei, si pozitia convergenta adoptata de
curatorul special
Prezenta instanta a considerat oportuna interogarea in mod direct a d.lui
Beppe Englaro in calitate atat de tata, cat si de tutor al Eluanei. Cu aceasta ocazie
acesta a prezentat o imagine globala a personalitatii fiicei sale, precisa si
concreta, in deplina conformitate trasaturile de caracter deduse din probatoriul
administrat anterior. Tatal Eluanei a conturat - facand referire la anumite
intamplari din viata fetei - imaginea unei tinere dotata cu o inteligenta acuta si
precoce, cu o adanca sensibilitate, responsabila, independenta, care refuza orice
compromis sau ipocrizie, plina de viata si cu dorinta de a trai cu maxima
intensitate fiecare minut, directa si dornica de a-si face mereu noi prieteni, cu
dorinta continua de a calatori si de a vedea lumea, in concluzie chemand-o "un

28
autentic pur-sange al libertatii". Relateaza apoi cum el insusi a fost mereu
impresionat de intensitatea dorintei de libertate a fiicei sale si de spiritul liber al
acesteia, care se manifesta cu multa forta ori de cate ori Eluanei i se parea ca
cineva o forta sa spuna sau sa faca ceva. Poveste un ulterior episod semnificativ
din viata fiicei sale - si mai precis cand aceasta avea doar treisprezece ani si
intreaga familie petrecea vacanta la mare, Eluana a reactionat intr-un mod
surprinzator la interdictia tatalui sau de a nu iesi din casa dupa o anumita ora:
dintr-o data, a inceput sa transpire abundent. Curtea retine ca pe un fapt deosebit
de important faptul ca relatand aceste intamplari, Be.En. nu s-a aratat orgolios de
stilul de viata rebel al Eluanei; el nu a vrut sa demonstreze nimic altceva decat
natura particulara a personalitatii indepentende a fiicei lui si a convingerilor care
ii conduceau viata, subliniind in concluzie faptul ca el insusi se simte obligat a
respecta si a impune de a fi respectata vointa Eluanei in conditiile in care fiica lui
nu mai e in gradul de a-si apara si sustine ideile cu propriile forte.
Tot in acest sens mentioneaza si suferinta Eluanei determinata de alegerea
"obligata" de a frecventa liceul lingvistic privat administrat de Biserica catolica,
intrucat era singurul cu profil umanstic din oras. Precizeaza de asemenea ca
Eluana nu era o catolica practicanta, ci dimpotriva refuza si se rebela impotriva
tuturor regulilor impuse de catre institutia Bisericii si povesteste cum fata a
trebuit sa se adapteze unui mediu ostil oricarei forme de dialog in conditiile in
care ea considera confruntarea pe plan intelectual ca fiind esentiala. Aceasta
profunda incompatibilitate a determinat-o pe Eluana dupa numai trei ani sa ceara
transferul la un liceu public, dar din nefericire nu erau inca instituite clasele a
XII-a si a XIII-a. Dl. Englaro a evidentiat printre altele ca nici ulterioara inscriere
a Eluanei la Facultatea de Drept din Milano nu a reusit sa linisteasca firea
tumultuoasa al fiicei sale, care dorea sa urmeze o cariera care sa-i permita sa
calatoreasca cat mai mult, sa cunoasca mereu persoane noi si sa-i ofere
permanent posibilitatea de a se confrunta cu ceilalti, si in consecinta a optat
pentru transferul la o facultate de filologie cu profil turism-management, care i-ar
fi deschis calea spre noi si inedite experiente de viata.

29
 Acest mod de a intelege viata si de a trai este incompatibil cu actuala
situatie de fapt si cu alegerile pe care fata insasi le-ar fi facut daca ar fi avut
posibilitatea sa o faca. In repetate randuri tutorele a insistat asupra faptului ca in
niciun caz Eluana nu ar fi acceptat sa traiasca in conditii care ii impun sa depinda
constant de ingrijiri medicale si care o reduc la un simplu obiect supus vointei
tertelor persoane, si totodata a subliniat faptul ca Eluana si-a manifestat ferm
vointa cu privire la situatia in care din nefericire se gaseste la ora actuala ea
insasi.
Concluzionand, tatal Eluanei a evidentiat ca ar fi de neconceput in
viziunea fiicei sale ca o alta persoana sa poate dispune de viata sa impotriva
vointei si a hotararilor sale; mai mult decat atat, mentioneaza ca el insusi
impreuna cu mama Eluanei sunt ferm convinsi ca solicitarea intreruperii
tratamentului reprezinta nu numai manifestarea fidela a vointei Eluanei, dar si
convingerea lor ca Eluana are dreptul la afirmarea spiritului sau liber si
independent.
Un ultim element care intareste si sustine pozitia parintilor Eluanei
Englaro este reprezentat de faptul ca la cererile acestora a aderat si curatorul
special, numit cu scopul de a elimina orice conflict de interese intre reprezentant
si reprezentat, si care prezinta o versiune identica celei infatisate de catre
dl.Englaro.
Curtea de Apel ia in considerare pozitia de garantie si control cu care a
fost investit curatorul special si caruia i-a fost atribuita sarcina, in calitate de
subiect impartial, de a verifica transparenta si veridicitatea intentiilor si
scopurilor tutorelui. In situatia de fata, acest risc nu intra in discutie, doarece pe
plan economic, material si logistic eluana nu constituie o problema pentru familie
intrucat e internata intr-o structura publica iar costul tratamentului este suportat
in intregime de catre sistemul sanitar national (S.S.N.); mai mult decat atat,
Eluana nu detine bunuri mobile sau imobile, si in acest fel este exclus orice
interes de ordin material, dar pe de alta parte fiind Eluana singurul erede nici nu
se pune problema inlaturarii acesteia de la mostenire.

30
 Curatorul special a confirmat in totalitate atendibilitatea reconstructiei
realizata de tutore, bazandu-se pe informatii culese de ea insasi si aduce ca proba
o scrisoare a Eluanei catre parinti, compusa cu ocazia sarbatorilor de iarna, in
care fata exprima in termeni de recunostinta dragostea si increderea pe care o
simtea fata de acestia, gratitudinea de a fi avut parinti care i-au oferit intotdeauna
posibilitatea de a dialoga, care au sprijinit-o mereu, care au ingrijit-o, educat-o si
care au crescut-o in asa fel incat ea, Eluana, a devenit persoana care era. Aceasta
scrisoare demonstreaza faptul ca fata avea desavarsita incredere in parinti si
intareste ideea ca actiunea tutorelui deriva din respectul si afectiunea pe care ei o
nutresc fata de fiica lor.

2. Declaratiile martorilor
Curtea de apel Milano considera ca declaratiile prietenelor din copilarie
ale Eluanei au contribuit in mod semnificativ la conturarea personalitatii acesteia.
Martorele au adus un aport credibil si relevant - in perfecta concordanta cu
reconstituirea efectuata de tutore -, cu atat mai mult cu cat caracterul fiecaruia se
manifesta liber in raportul de prietenie cu persoane de aceeasi varsta in ceea ce
priveste exprimarea propriilor convingeri, temeri, nelinisti sufletesti si adevaratul
fel de a fi. Prietenele Eluanei relateaza despre personalitatea solara,
independenta, rebela si hotarata a fetei, despre conceptia sa despre viata conform
careia demnitatea este data de deplinatatea facultatilor fizice si psihice.
Fr.Da. subliniaza ca Eluana era o persoana vivace, mereu vesela, avea
nenumarate pasiuni si interese si nu ar fi acceptat in niciun caz sa fie limitata din
punct de vedere fizic sau psihic.
La.Po. precizeaza ca Eluana nu facea sport, dar era mereu in miscare si nu
suporta ideea de a petrece dupa-amiaza inchisa in casa – era ea cea care organiza
intalnirile cu prietenii si iesirile in grup. Totodata, declara ca Eluana a afirmat ca
ar prefera sa moara mai degraba decat sa ramana in viata, condamnata la o
existenta pur biologica.
Toate aceste declaratii dovedesc fara urma de indoiala spritul liber si

31
independenta Eluanei, precum se refuzul acesteia de a se supune oricarei
constrangeri. In lumina acestor declaratii ale martorilor, ale tutorelui si
curatorului special, rezulta ca fiind incontestabila corectitudinea cererii d.lui
Be.En. de a opri aparatele care o tin in viata pe fiica lui inca din 1992, la care
indubitabil ar adera Eluana insasi daca ar avea posibilitatea de a-si exprima
vointa. In substanta, rezulta ca fata acorda o importanta deosebita facultatii de a
se deplasa in mod autonom si de a exprima-si exprima vointa in mod constient
interactionanad cu mediul inconjurator prin intermediul facultatilor intelective-
perceptive –cognitive. Aceste capacitati erau considerate ca fiind singurele
instrumente de care se putea servi pentru a da un sens vietii. Ne aflam in fata unei
conceptii personale, dar care in mod sigur nu e nici unica nici rara, si in orice caz
nici macar de data recenta, fiind in schimb un principiu sustinut de insasi stiinta
medicala: «Trebuie stiut ca bucuriile si placerile, linistea sufleteasca, rasul si
jocurile, pe de o parte, si necazurile, nemultumirile, tristetea, durerea si plansul
deriva din creier. Prin intermediul acestuia gandim, intelegem, vedem, auzim,
cunoastem uratul si frumosul, placutul si neplacutul, deosebim ceea ce este drept
de ceea ce nu este... » (Hipocrate, „Despre boala sacra”, 400 i.e.n). Se poate
admite in aceste conditii ca Eluana ar considera ca fiind intolerabila existenta in
stare de inconstienta, fara de a putea experimenta lucruri noi si fara a putea fi in
contact cu ceilalti.
In concluzie, nu se poate condivide parerea manifestata de catre cealalta
sectie „Persoane, minori si familie” cu decretul din 15 noiembrie/16 decembrie
2006, prin care judecatorii au decis ca declaratiile martorilor nu pot fi utilizate cu
scopul de a scoate in evidenta vointa sigura si ferma a Eluanei de a refuza
tratamentul care la ora actuala o tine in viata si de a delimita, impreuna cu alte
probe administrate in cauza, personalitatea Eluanei si modul in care aceasta
concepea, inainte de a cadea in starea de inconstienta, ideea de demnitate
personala, in lumina valorilor sale de referinta si a convingerilor etice, religioase,
culturale si filosofice care determinau vointa acesteia.
Suprema Curte de Casatie nu a sustinut ca era indispensabila reconstruirea

32
unui asa-zis testament biologic al fetei, ci ca era necesar si suficient ca instanta sa
dovedeasca faptul ca cererea de a intrerupe tratamentul formulata de tata avand si
rolul de tutore reflecta orientamentul si conceptiile de viata ale fiicei sale.
Retine atentia episoadul in care Eluana, aprinzand o lumanare pentru
prietenul ei aflat in coma in urma unui accident stradal, se roaga pentru moartea
acestuia, fara a lua in considerare deloc ipoteza ca acesta ar putea trai si in
conditii de totala incapacitate. De asemenea, declaratia unei prietene a Eluanei
dovedeste incompatibilitatea dintre caracterul acesteia, pe de o parte, si statul de
constrangere fortata datorata incapacitatii de a simti, gandi, comunica si
manifesta pe de alta; acesta prietena face referire la scena in care merge la spital
cu scopul de o vizita pe Eluana si ramane impresionata de faptul ca de fiecare
data cand trebuia sa fie miscata pentru a-i fi schimbate asternuturile, Eluana era
invelita intr-o fasa si apoi ridicata de un scripete, fapt pe care Eluana nu l-ar fi
suportat: „ar fi rasturnat muntii si nu ar fi acceptat o astfel de situatie”. E
adevarat ca e vorba despre o evaluare subiectiva a unei prietene, dar in contexul
reconstruirii vointei prezumptive conteaza foarte mult impresiile persoanelor care
au cunoscut-o bine pe Eluana. Este deci semnificativa imaginea acestui corp
infasat si suspendat ca un simplu obiect ori de cate ori e nevoie ca cineva sa-l
miste, sa-l spele sau sa-i faca masaj, situatie de absoluta dependenta pe care
Eluana nu ar fi tolerat-o in niciun caz si nici macar pentru o perioada mai scurta
de cei saisprezece ani care s-au scurs de cand ea se gaseste in aceasta situatie.
In acest sens se vede confirmata cererea tutorelui, conforma si congruenta
caracterului Eluanei, iar decizia de a intrerupe aparatele care o tin in viata
reprezinta „interesul suprem al bolnavului”. In fata unei astfel de conceptii se
mentine oricum ideea conform careia alimentarea si hidratarea bolnavilor care se
afla in stare vegetativa permanenta constituie o obligatie fundamentala pentru
medici si reprezinta totodata o manifestare a solidaritatii sociale, dar aceasta
indatorire pierde orice relevanta in fata faptului ca Eluana, cand era inca in
posesia facultatilor mentale, a exprimat o personalitate, un stil si un mod de viata,
dorinte si idei care indica in mod clar si fara urma de dubiu ca nu ar fi acceptat sa

33
fie mentinuta in viata in mod artificial, in conditii de absoluta imobilitate si
incapacitate psihico-fizica si ar fi preferat sa fie lasata sa moara intrucat orice
interventie exerna orientata spre conservarea vietii biologice era considerata de
ea ca fiind o degradare a demnitatii personale.
Procurorul a recunoscut de asemenea ca „informatiile culese nu par a
contrasta cererea tutorelui”. Pe baza probatoriului administrat se poate
concluziona ca cererea inaintata de tatal Eluanei exprima conceptia de viata a
acesteia si nu este in niciun fel conditionata de interese meschine ci doar de
dorinta de a respecta personalitatea Eluanei si modul ei de a intelege demnitatea
personala.
Deliberand asupra cauzei, Curtea retine pe de o parte durata extrem de
lunga a starii vegetative permanente, natura particulara a caracterului Eluanei,
extraordinara propensiune spre libertate a acesteia, precum si raportul de totala
incompatibitate intre conceptia ei despre demnitatea vietii si pierderea totala si
irecuperabila a facultatilor motorie si psihice cu consecinta supravietuirii pe plan
biologic a corpului, in conditii de dependenta totala. In speta, toti acesti factori
prevaleaza asupra necesitatii de a tutela viata biologica in sine si pentru acest
motiv cererea de autorizare a intreruperii alimentarii si hidratarii artificiale, asa
cum a fost propusa de catre tutore si sustinuta de curatorul special, trebuie sa fie
in mod inevitabil admisa.

3. Dispozitii accesorii pentru faza executiva

Hotararea prezentei instante se va executa in asa fel incat intreruperea
tratamentului de alimentare si hidratare artificiala cu sonda naso-gastrica,
suspendarea administrarii celorlalte medicamente (antibiotice sau
antiinflamatorii) si a celorlalte proceduri de asistenta vor avea loc intr-o casa de
tratament si se va continua administrarea constanta a substantelor care au drept
scop prevenirea sau eliminarea reactiilor neuromusculare (sedative sau
antiepileptice), in modul si dozajul capabile de a asigura confortul necesar
pasajului de la viata la moarte (de exemplu, prin umidificarea frecventa a

34
mucoaselor, administrarea de substante idonee eliminarii eventualei suferinte
generata de absenta lichidelor in corp, ingrijirea corpului, etc.), in modul de a
face posibile vizitele, prezenta si asistenta familiei.

CURTEA CONSTITUTIONALA
Ordinanta n.334 din 8 octombrie 2008

Drepturi inviolabile. Bolnav in stare vegetativa permanenta. Intreruperea

tratamentului de alimentare si hidratare artificiala. Sentinta Curtii de Casatie
nr.21748/2007 care afirma dreptul la acordarea autorizatiei de intrerupere in
anumite conditii. Decretul Curtii de Apel Milano din 25 iunie/9 iulie 2008 cu
care sunt recunoscute si declarate operative dispozitiile Curtii de Casatie. Recurs
inaintat de Camera Deputatilor si de Senatul Republicii privind conflictul ivit in
legatura cu separarea puterilor in stat. Denuntata exercitarea de catre autoritatea
judecatoreasca a atributiilor specifice puterii legislative, cu depasirea limitelor
proprii si violarea principiului conform caruia judecatorii sunt obligati sa se
supuna legii. Inexistenta elementului material al conflictului. Inadmisibilitatea
recursului.

Sunt inadmisibile recursurile in anulare inaintate de catre Senat si Camera

Deputatilor referitoare la conflictul privind separarea puterilor in stat, in legatura
cu sentinta nr.21748/2007 si decretul din 25 iunie/9 iulie 2008 pronuntate de
Curtea de Apel Milano - care s-ar fi folosit de prerogativele puterii judecatoresti
pentru modificarea sistemului legislativ, depasindu-si astfel atributiile si
invadand in acest fel teritoriul rezervat puterii legislative.
Camera Deputatilor invoca faptul ca legislatia nationala si internationala
la care face referire Curtea de Apel si Curtea de Casatie (Conventia de la Oviedo,
Codul deontologic al medicilor, art.2 al Coventiei CEDO, Norme pentru tutela
sociala a maternitatii si asupra intreruperii voluntare a starii de gravidanta)
ocrotesc dreptul la viata si la sanatate al persoanei si deci nu permit in niciun fel
abandonarea bolnavului.
Senatul, in schimb, reclama faptul ca nu intra in atributiile Curtii de

35
Casatie confirmarea dreptului bolnavului aflat in stare vegetativa permanenta de
a intrerupe tratamentul sanitar invaziv in conditiile in care aceasta intrerupere
determina in mod cert decesul pacientului, si de asemenea nu intra in
prerogativele Curtii nici autorizarea tutorelui de a dispune de un astfel de drept
strict personal. Senatul sustine deci ca sentinta Curtii de Apel a creat un
precedent in ceea priveste depasirea limitelor puterii acordate autoritatii
judecatoresti asumandu-si in acest fel o functie de care se bucura exclusiv
puterea legislativa.
In fapt, Senatul retine ca hotararea adoptata de Curtea de Casatie are
valoarea unui act de natura legislativa cu care se introduce in sistemul juridic
italian autorizarea intreruperii vietii bolnavului in stare vegetativa permanenta, si
pentru a ajunge la o astfel de concluzie, judecatorii Curtii de Casatie au facut
referire la diverse conventii internationale si sentinte emise in alte sisteme de
drept, ignorand normele autohtone si in particular prevederile Codului penal.
Curtea de casatie nu ar fi trebuit se apeleze la justificarea de non liquet, ci din
contra ar fi trebuit sa resinga cererea tutorelui pe baza legislatiei in vigoare; de
fapt, Parlamentul e singurul organ competent sa adopte norme care sa
reglementeze hotararile pe care persoanele le pot adopta in materia testamentului
biologic. Mai mult decat atat, exercitiul dreptului de a dispune de propriul corp si
de a decide asupra tratamentului administrat, intrucat sunt drepturi strict
personale, nu pot fi incredintate reprezentantului legal.
Judecatorii Curtii Contitutionale considera ca un astfel de conflict nu
exista intrucat Curtea de Apel nu a facut altceva decat sa aplice hotararea Curtii
de Casatie care dispune ca „reprezentantul legal poate cere intreruperea
tratamentului de mentinere artificiala a vietii daca actioneaza exclusiv in
interesul incapabilului si, in individuarea celui mai bun interes al acestuia, trebuie
sa hotarasca nu in locul si nici pentru bolnav, ci impreuna cu acesta”. Curtea de
Apel Milano a actionat in mod legal, respectand strict principiile de drept
enuntate de Curtea de Casatie si aplicandu-le cazului in discutie.
Pe de alta parte, Curtea Constitutionala nu releva nicio indicatie care sa

36
demonstreze ca judecatorii si-au depasit puterile, deoarece hotararile adoptate de
acestia au toate caracteristicile actelor pe care ei le pot emite si deci au eficienta
limitata exclusiv la cazul de fata.
Totusi, Parlamentul poate adopta in orice moment o hotarare care sa
reglementeze institutia testamentului biologic, fondata pe echilibru intre valorile
constitutionale garantite.
Pentru aceste motive, Curtea Constitutionala retine ca, in specie, nu se
intrevad elemente apte de a demonstra ca judecatorii Curtii de Apel Milano au
emanat acte cu valoare normativa sau au subminat in vreun fel exercitiul puterii
legislative atribuite Parlamentului.

CURTEA DE CASATIE
SECTIILE UNITE
Sentinta nr.27145 din 13 noiembrie 2008

Procurorul general de la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Milano a

atacat cu recurs la Curtea de Casatie Decretul din 9 iulie 2008 prin care
judecatorii au admis cererea tutorelui si a curatorului eluanei englaro de a obtine
autorizarea in vederea intreruperii tratamentului de mentinere in viata in mod
artificial prin intermediul sondei naso-gastrice.
Procuratura nu a contestat de aceasta data atendibilitatea recompunerii
personalitatii eluanei, ci a atacat in principal hotararea judecatorilor de a nu
considera necesara reexaminarea clinico-medicala a eluanei in ceea ce priveste
ireversibilitatea starii vegetative, si in secundar a sustinut ca decretul in discutie
este insuficient motivat.
De cealalta parte, tutorele si curatorul special, in memoriile pe care le
prezinta, invoca in primul rand faptul ca procurorul e lipsit de calitate procesuala
activa si in al doilea rand invoca inadmisibilitatea si netemeinicia celor doua
motive de recurs deoarece nu se bazeaza pe fapte concrete, ci pe supozitii si
37
ipoteze teoretice abstracte, cum ar fi de exemplu aceea ca ireversibilitatea starii
vegetative nu poate fi dovedita.
Curtea de Casatie deduce lipsa calitatii procesuale active a procurorului si
implicit lipsa de legitimitate a recursului. Avandu-se in vedere caracterul
exceptional al prezentei procurorului in procesul civil, actiunile acestuia sunt
limitativ prevazute in codul de procedura civila si deci de stricta interpretare.
Astfel, art.70 c.p.c. reglementeaza interventia voluntara a procurorului in cauzele
in care este periclitat un interes public (alin.3) si interventia necesara a acestuia
in cauzele avand ca obiect starea si capacitatea persoanei fizice (alin.1 n.3). Mai
mult decat atat, puterea acestuia de a ataca o hotarare este in mod restrictiv
stabilita de art.72 c.p.c., care, textual, o restrange exclusiv la sentintele relative la
cauzele matrimoniale si la sentintele care declara eficacitatea sau ineficacitatea
sentintelor internationale cu privire la cauzele matrimoniale.
In speta, Procurorul general de la Parchetul de pe langa Curtea de Apel
Milano a promovat recursul in temeiul art.70 alin1.n.3 c.p.c., calificand
interventia sa ca fiind necesara. Apararea evidentiaza, in mod absolut corect, ca
problemele legate de starea si capacitatea persoanei sunt exclusiv cele care fac
referire la „pozitia individuala a persoanei fie ca cetatean in cadrul societatii fie
in cadrul familiei” si nu cuprind in niciun caz aspecte privitoare la alte drepturi
care nasc in legatura cu „pozitia individuala” in sine.
Pentru aceste motive, Curtea de Casatie declara recursul inadmisibil.

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

Decizia nr. 55185/2008

La acest punct, controversatul caz al Eluanei Englaro ajunge in fata Curtii

Europene a Drepturilor Omului; dar cei care initiaza aceaasta noua etapa nu sunt
participantii la fazele anaterioare ale procesului, ci diversi alti reclamanti –

38
persoane fizice sau juridice. Cele opt recursuri in anulare impotriva Italiei sunt
introduse de catre tutori ale unor persoane aflate in stare vegetativa, asociatii de
rude si prienteni ai persoanelor purtatoare de handicap grav, medici, psihologi si
avocati care asista astfel de persoane, si de catre o asociatie pentru apararea
drepturilor umane: ACMID-DONNA ONLUS.
Acestia ajung in fata Curtii Europene deoarece sustin ca solutia la care s-a
ajuns in cazul Englaro lezeaza „din punct de vedere etic, psihologic, social si
juridic persoanele afectate de grave leziuni cerebrale” comportand pentru acestea
prejudicii grave si ilicite. Reclamantii sustin deci ca ar fi vicime ale incalcarii
art.2 (dreptul la viata), art.3 (interzicerea torturii si a tratamentelor inumane si
degradante) si art.6 (dreptul al un proces echitabil) din Conventia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Deciziile contestate ar putea
constitui un precedent judiciar care ar putea avea un impact semnificativ asupra
situatiei reclamantilor.
In 16 decembrie 2008 Curtea Europeana a Drepturilor Omului, aplicand
art.34 di Conventie si facand referire si la jurisprudenta, a declarat
inadmisibilitatea celor opt recursuri in anulare inaintate de sase cetateni si sapte
asociatii impotriva Italiei pe motiv ca reclamantele nu au calitatea de victime si
nu au subit niciun fel de prejudiciu.
Dupa cum s-a subliniat si in doctrina, in sistemul Curtii Europene
notiunea de „victima” e o notiune autonoma, adica e un concept care are un
continut si un semnificat propriu, interpretat de Curte in mod exclusiv si deci
independent de semnificatia pe care o dau acestei notiuni statele membre.
Conform jurisprudentei, reclamantul trebuie sa faca dovada ca a subit
efectiv un prejudiciu al drepturilor garantate de Conventia Europeana. Nu e
suficient ca acesta sustine in abstractis contradictia unei legi sau decizii nationale
cu normele CEDO si ca urmare nu poate fi sustinuta in fata Curtii o actio
popularis, ci reclamantul trebuie sa poata invoca faptul ca a subit un prejudiciu
concret.
Curtea considera admisibile si recursurile inaintate de victimele indirecte,

39
„par ricochet”; acestea sunt subiecte de drept care, in virtutea unei legaturi
personale cu victima directa, sufera ei insisi un prejudiciu si au un interes concret
in obtinerea incetarii violarii drepturilor garantate de CEDO. Acesta e cazul tipic
al erezilor unui subiect decedat, care sunt afectati in mod direct de consecintele
incalcarii dreptului lui de cuius.
Jurisprudenta a recunoscut apoi existenta victimelor potentiale; acestea
sunt subiecte de drept care pot reclama existenta unui pericol real al violarii
concrete a drepturilor lor datorita situatiei particualare in care se gasesc acestia.
Este cazul, de exemplu, persoanelor homosexuale care pot invoca o potentiala
violare a drepturilor lor atunci cand legislatia nationala interzice relatiile sexuale
intre persoane de acelasi sex.
Curtea trece la examinarea calitatii de victima in persoana reclamantilor.
In ceea ce priveste persoanele fizice, judecatorii releva ca niciunul dintre
reclamanti nu are o legatura directa cu Eluana sau cu familia acesteia si nici nu
continua vreo actiune introdusa in precedenta de familia Englaro. Nu pot fi
considerati deci ca victime, nici directe si nici indirecte. In ceea ce priveste
persoanele juridice, Curtea concluzioneaza ca nici acestea nu sunt reprezentante
ale familiei Englaro si niciunul dintre membrii acestei familii nu face parte din
vreuna dintre asociatiile care au prezentat recurs, deci nu au calitate procesuala.
Pasajul succesiv consista in verificarea calitatii de victime „potentiale”.
Confruntand cazul in specie cu jurisprudenta precedenta in ceea ce priveste
atribuirea calitatii de victima potentiala, Curtea aminteste ca e necesar ca
reclamantul sa aduca indicii serioase si convingatoare privind posibilitatea ca
drepturile lor sa fie violate. In cazul de fata Curtea sustine ca astfel de indicii nu
pot fi intalnite. Curtea de Apel si Curtea de Casatie au emis sentintele contestate
pe baza unor circustante concrete relative la o terta persoana. Mai mult decat atat,
Curtea de Apel nu a facut altceva decat sa respecte si sa puna in aplicare
principiile indicate de Curtea de Casatie. In concluzie, nu poate fi retinut niciun
fel de prejudiciu, nici macar potential, pentru reclamantii prezenti in cauza.
In ceea ce priveste persoanele juridice, Curtea retine ca o asociatie poate

40
avea calitatea de victima si deci poate promova o actiune in fata CEDO daca
prejudiciul subit afecteaza intreaga asociatie, si nu doar unul dintre membrii sai.
Curtea releveaza ca nu se intalneste o astfel de situatie in cazul de fata deoarece
deciziile nationale contestate nu au niciun efect asupra activitatii asociatiilor
reclamante care vor putea si in viitor sa-si desfasoare activitatea propagandistica
in fata opiniei publice. Deci asociatiile reclamante nu au nici acestea calitatea de
victime, nici macar potentiale.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului declara recursurile inadmisibile.

TRIBUNALUL ADMINISTRATIV AL REGIUNII

LOMBARDIA – MILANO
Sectia III, sentinta nr.214 din 26 ianuarie 2009

Statut si capacitate. Tratamente sanitare. Pacient in stare

vegetativa permanenta. Alimentare artificiala. Acordul informat. (Constitutie,
art.32)
E necesar acordul pacientului in stare vegetativa permanenta (Svp) pentru
a fi suspus la metode de tratament prin alimentare si hidratare artificiala deoarece
sunt echivalente prestatiilor terapeutice necesitand ca si acestea aplicarea
cunostintelor si practicilor medico-stiintifice.

Autoritate de lucru judecat. Decizie administrativa. Obligatia de a se

conforma.
Este ilegala decizia Regiunii Lombardia –adresata tutror structurilor
sanitare aflate pe teritoriul sau - de a interzice suspendarea tratamentul alimentar
al pacientului aflat in stare vegetativa permanenta, in conditile in care exista o
sentinta judecatoreasca cu autoritate de lucru judecat care a convalidat refuzul
persoanei interesate de a primi un astfel de tratament.

In data de 19 august 2008 tutorele Eluanei Englaro prezinta o cerere

Administratiei Publice Reginale Lombardia prin care solicita sa-i fie indicata
41
structura sanitara regionala care urma sa puna in aplicare dispozitiile sentintei din
25 iunie/9 iulie 2008 a Curtii de Apel Milano care autoriza intreruperea
tratamentului de alimentare si hidratare artificiala a Eluanei. Administratia
Publica in schimb a emis o decizie prin care interzice personalului sanitar din
cadrul Serviciului Sanitar National suspendarea terapiei de mentinere a functiilor
vitale in cazul pacientului aflat in stare vegetativa permanenta care a manifestat –
prin intermediul tutorelui si al Autoritatii Tutelare – refuzul de a accepta un astfel
de tratament, negand implicit dreptul acestora de a pune in aplicare dispozitiile
respectivei sentinte. Administratia Publica se justifica precizand ca executarea
unei astfel de hotarari si adoptarea de catre personalul sanitar a unei conduite
care conduce la moartea pacientului echivaleaza cu incalcarea obligatiilor
profesionale si de serviciu, cu atat mai mult cu cat decizia jurisdictionala cu care
se cere executarea dispozitiilor nu cuprinde o obligatie formala in sarcina unor
persoane sau structuri sanitare determinate.
Beppino Englaro, in calitate de tutore al Eluanei Englaro, face recurs la
Tribunalul Administrativ al Regiunii Lombardia impotriva deciziei
Administratiei Publice Regionale de a interzice tuturor structurilor sanitare de pe
teritoriu executarea hotararii Curtii de Apel Milano.
TAR Lombardia isi recunoaste competenta pentru rezolvarea conflictului
in cauza si, prin sentinta nr. 214 din 29 ianuarie 2009 a admis recursul si a anulat
decizia Autoritatii Publice Regionale.
Pentru a pronunta aceasta solutie, TAR a retinut ca principiul
constitutional al acordului informat (art.32 Const.) sta la baza raportului medic –
pacient si constituie norma care legitimeaza tratamentul sanitar. Aceasta este
corelata cu posibilitatea pacientului de a alege intre mai multe feluri de tratament
medical, de a refuza eventual orice terapie si de a decide in deplina cunostinta de
cauza intreruperea acesteia, in toate fazele bolii, si chiar si in faza terminala.
Refuzul tratamentului medical, chiar si cand conduce la moarte, nu poate fi
confundat cu eutanasia, adica cu un act comisiv sau omisiv care scurteaza viata si
produce moartea; refuzul pacientului de a accepta tratamentul medical

42
echivaleaza cu dorinta acestuia de a nu interveni in niciun fel in evolutia bolii. Cu
referire la persoana care se afla in stare vegetativa permanenta, daca aceasta a
exprimat in precedenta refuzul constient al oricaror interventii medicale care ar
permite corpului si implicit vietii biologice sa supravietuiasca intelectului, deci
vietii spirituale, sistemul juridic italian permite respectarea si punerea in practica
a acestei alegeri prin intermediul reprezentantului legal. Alimentarea si hidratarea
artificiala prin sonda nasogastrica reprezinta proceduri efectuate de medici, care
presupun un bagaj de cunostinte tehnico-stiintifice si care consista in
administrarea de substante prin intermediul unor aparate medicale de specialitate.
Acestea deci constituie un tratament sanitar in toata puterea cuvantului, a carui
suspendare nu configureaza un caz de eutanasie omisiva si poate fi ceruta in mod
legal de reprezentantul persoanei incapabile, dupa cum a stabilit si Curtea de
Casatie prin sentinta nr.21748/2008.
Aceasta sentinta a Tribunalului Administrativ nu urmareste dispunerea
executarii materiale a unui titlu juridic; ea are drept scop criticarea actiunii
administratiei regionale care se crede investita cu puterea de a nega unui individ
exercitarea unui drept conferit acestuia de catre sistemul juridic. Dreptul pe care
l-a obtinut in instanta Beppino Englaro nu poate fi contestat; poate fi revocat doar
de instanta care l-a admis pe baza unei cereri prezentate de tutore sau de
curatorul special.
Nerecunoscand acest efect, Administratia Publica se situeaza pe o pozitie
contrastanta intregului sistem juridic. Dreptul constitutional de a refuza
tratamentul medical e un drept absolut care impune tuturor persoanelelor fizice
sau juridice obligatia de a-l respecta fiind deci opozabil erga omnes.
Manifestarea refuzului constient are ca urmare suspendarea oricarui
tratament care nu poate intrerupe starea vegetativa si nu corespunde cu ideea pe
care pacientul o are in ceea ce priveste demnitatea personala.
Refuzul internarii bolnavului intr-o structura apartinand sistemului sanitar
national – in conditiile in care acesta a manifestat dorinta de a nu se supune
niciunui tratament medical – are valoarea limitarii nejustificate a unui drept,

43
deoarece spitalizarea pacientului nu poate fi conditionata de renuntarea
bolnavului la un drept fundamental.
Asadar, Eluana Englaro va putea exercita dreptul de a refuza tratamentul
sanitar constand in alimentare si hidratare artificiala si de asemenea, beneficiaza
de asistenta medicala chiar si in faza terminala, cand ii vor fi garantate toate
mijloacele recunoscute de standarde stiintifice internationale, care sa ii asigure
asistenta medicala si confortul necesar in perioada succesiva intreruperii
alimentarii si hidratarii artificiale.
Conformandu-se prezentei sentinte, Administratia Sanitara va indica
structura sanitara adecvata situatiei de fata, dotata de mijoace idonee din punct de
vedere tehnologic si administrativ, apte de a consenti exercitarea dreptului
constitutional de a refuza tratamentul medical. In caz contrar, bolnava – prin
intermediul reprezentantilor legali – e autorizata la individuarea pe cont propriu a
unui spital care va executa sentinta judecatoreasca.

http://asterix-arteetmarte.blogspot.com/

44