Octavian Goga

Cinquecento
Clocot de mriri apuse, A lui Leonardo vreme, Glasul farmecelor duse Vine pururi s m cheme. Mintea, pasre rzlea, La sicriul tu m poart, Tu-mi dai dragoste de via, Minunat lume moart. i-au fost b?rbari cittadinii, Aspru neam de har dornic, Pe pumnalul lui Cellini Era sngele statornic. Cardinali purtau coroana C-un surs machiavelic, i venea din iad Satana La sinodul ecumenic. Ars de frigurile vieii, Cu satiri i cu bacante, Tatl palidei Lucreii Sta de gt cu trei amante. Era-n chiot Vaticanul, Plin de patimi i pierzare. Se urzea din crime planul Groaznicului Don Cezare. Cinstea greu suia calvarul Cnd minciuna sta-n domnie; Aretino, pamfletarul, N-avea strop de omenie. . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . ...Dar lumini strlucitoare S-aprindeau printre pcate:

Erau flori, sonete, soare... Era rs i sntate. i de-aceea-i cer eu sfatul, Cci din mndra ta poveste Nou ne-a rmas pcatul, Poezia nu mai este...