Octavian Goga

Cosaul
S-a fost pornit un vnt molatic S mite papura din balt, ntr-un oftat prelung i slnic Gemea tulpina ei nalt. Cltorea de-atta vreme Bolnavul vnt, mergea departe, i semna atta jale De-a lungul miritilor moarte. Mureau ovezele pe dealuri Sub rsuflarea de otrav, i se uscau n rdcin Livezi ntinse de otav. Alturi tremura porumbul, Cu trupul chinuit de sete, i se frngea trosnind n noapte Ca o otire de schelete... Mai sus, n deal, nspre dumbrav, n col, la marginea poienii, Era un car cu oitea-ntoars, i-n jug, alturi, boulenii: Srmane, blnde dobitoace! n cuttura lor amar Se rsfrngea ntreag jalea Acestui trist amurg de var... n faa lor sttea pe gnduri Tovarul zdrobit de lupt, nfiorat de truda stearp, Un biet cosa cu faa supt. i cum edea btndu-i coasa, ntins pe zdrenuita zeche, Cu ochii stini, prea ranul Un mucenic de legea veche. Eu m uitam, cu mil-n suflet, La mna lui de soare ars; Vedeam cum din apus o raz

Pe frunte-ncet i se revars. i, cum treceam tcut n cale, Din glasul coasei chinuite Se-nfiripa povestea mare A minilor nerspltite. ipa pe urma mea oelul, Simeam cum blastm i plnge, i ceru-mbujorat departe Prea tivit cu foc i snge. n sufletu-mi strivit de groaz Pgne patimi prind s fiarb: "Trudit, chinuit coas, Vei mai cosi tu numai iarb?..."