P. 1
Liiceanu, Gabriel - Usa Interzisa

Liiceanu, Gabriel - Usa Interzisa

|Views: 1|Likes:
Published by Adrian Joseph

More info:

Published by: Adrian Joseph on Dec 05, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as RTF, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/26/2014

pdf

text

original

Sections

  • 1 iunie
  • 3 iunie
  • 5 iunie
  • 6 iunie
  • 8 iunie
  • 9 iulie
  • 10 august
  • 12 septembrie
  • 13 septembrie
  • 14 septembrie
  • 15 !ct!mbrie
  • 17 n!iembrie
  • 19 n!iembrie
  • 20 n!iembrie
  • 21 n!iembrie
  • 24 n!iembrie
  • 25 'ebruarie
  • 26 'ebruarie
  • 27 aprilie

Uşa interzisă

Gabriel Liiceanu

Ce mai e şi cartea asta? Jurnal, de fapt, nu e, eseu nu e, tratat nu e, roman nu e. Cel mai corect ar fi să spun că este explozia (neîncadrabilă) a fiinţei mele pe parcursul unui an. Dar ce lucru formidabil această explozie mă redă mie însumi între!.

2001

3 mai Prima însemnare cu miză "terapeutică", una care dovedeşte că durerea începuse, că boala de suflet urca în mine şi că încercam o ieşire timidă şi disperată tocmai în direcţia scrisului ― leac pe care îl administram prosteşte, pentru că el nu are efect în faza acută, ci doar în remisie şi în convalescenţă ―, am făcut-o duminică, 7 ianuarie, către ora după-amiază! "m mai avut puterea s-o strecor, intuindu-i valoarea de document inau#ural a ceea ce stătea să vină, între coperţile be$ ale unui dosar recuperat, pe care scria, nu ştiu de ce, "%oumanie"! "cum cînd recitesc această însemnare, îmi dau seama cît de nepre#ătite sînt cuvintele pentru a e&prima destrămarea! 'ineva ― şi eu însumi ar trebui să-i dau dreptate ―, recitind astăzi ce am scris atunci, m-ar putea socoti patetic şi poseur sau, şi mai rău, ar putea spune că fac literatură de proastă calitate! (ocmai asta e neplăcut) cuvintele nu sînt apte, în asemenea momente, să transmită o stare de alarmă care e total incompatibilă cu literatura! *mi amintesc perfect ce simţeam atunci şi am să-mi amintesc mereu dintr-un motiv foarte simplu) îmi era, sufleteşte, nespus de rău! "m început să scriu aşa cum în căderea pe o pantă abruptă te a#ăţi de tot ce îţi iese în cale) cădeam tră#înd după mine propriile mele cuvinte! +ar cuvintele erau ultima barieră pe care o mai puteam pune în faţa răului, sin#urul "lucru" peste care am dat pipăind în $urul meu, arma pe care am ridicat-o pentru a încerca o ultimă rezistenţă înaintea cedării finale! ,oiam, dublînd răul acesta prin cuvinte, să-l alun#, sau măcar să-l ţin la distanţă, numindu-l! -iciodată, scriind, nu am fost mai departe de literatură! .ram pacient, încercam să-mi fiu medic şi foloseam cuvintele aşa cum foloseşte un credincios mînerul spadei, ca pe o cruce improvizată ridicată în faţa unui spectru! /i-am propus atunci să consemnez, pur şi simplu, tot ceea ce simţeam! .ram asemeni unui căpitan de vas care relatează în $urnalul de bord ce se întîmplă înainte de scufundarea navei! .ram asemeni unui poliţist care întocmeşte procesul verbal al unui accident! .ram asemeni unui entomolo# care descrie, descompunîndu-le, mişcările unei coleoptere! -umai că vasul care se scufunda, omul lovit în plină stradă, obiectul descrierii mele ― acestea toate erau propriul meu suflet! +ar sufletul meu, în clipa aceea, era nespus de bolnav! Pentru că sufletul nostru este imaterial, oamenilor, celor mai mulţi, care nu ştiu cît de #reu poate el să atîrne uneori, nu le vine să creadă că sufletul doare aşa cum dor un picior, burta sau capul0 că poţi face o "#ripă psi1ică" sau "piatră la suflet", că te poţi pomeni de pe o zi pe alta cu o ciroză sufletească! 'um se poate

aşa ceva2 -u era firesc ca, odată ieşit la suprafaţă 3fie doar şi pentru cîteva zile4 să încerc să aflu care e mecanismul care ne ţine deasupra şi ce anume se întîmplă atunci cînd ne scufundăm2 5ar iată mai întîi, transcrisă întocmai, însemnarea aceea făcută în după-amiaza unei duminici din luna ianuarie) "'um se poate sc1imba 6culoarea7 unei zile2 (e poţi vindeca scriind în c1iar clipa în care îţi este cel mai #reu2 Pot eu sc1imba tonul acestei zile scriind ce scriu acum, pur şi simplu scriind? 8ă mai rămîn a#ăţat de cuvinte ― încă o propoziţie, şi apoi încă una ― cu speranţa că ele mă vor scoate la mal din acest înec în dez#ustul de mine2 5acă îmi spun asta, dacă îmi scriu, mă a$ut oare2 9i apoi cum poţi scrie în timp ce îţi vine să te ascunzi şi să dispari2 'ît timp se poate prelun#i acest e&erciţiu pe fond de le1amite continuă, cu un nod în #ît, cu respiraţia nedusă pînă la capăt, cu #ustul ăsta mizerabil de iască şi leşie2 5uminicile dupăamiaza!!! (oate zilele în insuportabilul după-amiezei lor!!! Panica urîtului care mă cuprinde la căderea zilei!!! -imic din ce ai putea face să nu te atra#ă) nici să te ridici din fotoliu, nici să rămîi, nici să citeşti, nici să dormi, nici să mănînci, nici să vorbeşti, nici să mer#i! 'am la atît se reduc posibilităţile noastre! %ămîne, doar, tentaţia va#ă de a te aşeza în pat, cu #enunc1ii la #ură, pliat în tine ca înainte de a fi fost e&pulzat în e&istenţă, foetus recucerit, renăscut din valul de #reaţă care te împin#e încet către ţărmul pre-începutului tău! -u este acesta modul cel mai simplu de a dispărea, prin retro-#radare, prin #îndul că ai putea să ieşi din camera vieţii prin c1iar uşa pe care ai intrat în ea2 5ar nici măcar să mă ridic nu pot! -u pot să a$un# pînă la pat pentru a mima starea în care aş vrea să fiu! 'e îmi rămîne, atunci, să fac2 /ai ales să nu ascult muzică, să nu-mi administrez, prin insidia sunetului,, o supradoză de otravă! 35e ce muzica mă înfundă mai tare24 8ă scriu, să scriu!!! 5ar ce să scriu mai departe2 'uvintele mi s-au terminat şi, odată consemnată această #rimasă a durerii, nu mai urmează decît căderea în propriul meu #ol!" /edicii numesc această stare depresie! .u o înţele# mai bine ca deza#re#are a sistemului de iluzii în virtutea căruia înaintăm, făptuim, ne a#ităm, dăm contur clipei următoare şi zilei de mîine! "8istemul de iluzii" ― acesta este pintenul între#ii noastre vieţi, "morcovul e&istenţial" pe care viaţa ni-l aşază şi ni-l flutură sub nas, planurile pe care le alcătuim din propria noastră substanţă vitală şi pe care le ridicăm, ca pe un prunc nou-născut, deasupra capului nostru, pentru a le aşeza apoi, de îndată ce le-am făcut, la o distanţă convenabilă de locul în care ne aflăm, urmărindu-le neabătut prin ani, asemeni unui animal care mer#e, 1alucinat, pe urma de miros a 1ranei sale! "şa se naşte sensul vieţii noastre! -umai că 1rana pe care o adulmecăm fără încetare cu fiecare zi nou începută, noi sîntem cei care o secretăm şi tocmai fabricarea aceasta neîntreruptă a "sistemului de iluzii" este #aranţia sănătăţii noastre mentale! Pentru că dacă nu ar fi aşa, ce ne-ar mai ţine în viaţă pe noi toţi, fiinţe născute cu o condamnare la moarte în buzunar2 5acă nu ar fi air ba!"ul acesta montat discret în viscerele noastre, balonul ăsta umflat cu iluzii menit să ne apere de şocul ciocnirii cu sin#ura perspectivă certă a vieţii noastre 3care este sfîrşitul4, nu ne-am trezi cu sufletul stîlcit în fiecare dimineaţă2 5acă nu am fi prinşi în plasa puzderiei de lucruri pe care ne propunem să le facem ― de la cele mai mărunte 3c1iar şi pentru a bea un pa1ar de apă e nevoie de un atom de voinţă şi de iluzie4 şi pînă la cele mai măreţe ― ce ne-ar ţine atît de bine înfipţi în "această coa$ă de pămînt"2 Gîndul că am putea lăsa ceva în urma noastră2 'eva care "ar străbate secolele"2 'are secole2 'ele care se vor pierde în "praful şi pulberea" istoriei2 9i care istorie2 'ea care poate să dispară de pe o zi pe alta prin considerabilul potenţial de autodistru#ere al speciei umane2 8au cea care ― admiţînd că în specia aceasta ar e&ista resurse ultime de redresare 3in#ineria #enetică24 ― se va pierde oricum în c1ip "natural", cu toate înfăptuirile ei, în incendiul final 3e drept, de peste cinci miliarde de ani4 al Pămîntului, urmat de definitiva răcire a 8oarelui şi de "speranţa" apariţiei ,ieţii 3în vederea altei distru#eri finale4 în alt punct, nebănuit, al :niversului2 "şa stînd lucrurile, coe&istenţa cu "vanitatea lumii" este posibilă în virtutea "sistemului de iluzii") iluzia că trebuie să am un "urmaş", că trebuie să dau din coate pentru a ocupa un loc pe scena lumii, că trebuie să mă bat pentru o idee, că

trebuie să am o funcţie şi putere şi bani, că trebuie să scriu, să pictez sau să compun, că trebuie să însemn "ceva" pentru semenii mei, că #esturile mele pot influenţa sau sc1imba în vreun fel "cursul lumii"! (oată viaţa stă şi creşte pe acest ţesut de iluzii! 5ar de ce trebuie numite toate acestea "iluzii"2 5e ce ar fi iluzie fapta vindecătoare a medicului, fapta constructorului sau a fabricantului de cărţi2 .ste iluzie sănătatea mea redobîndită, casa pe care am aran$at-o după #ustul meu şi în care se desfăşoară actele fundamentale ale vieţii mele, cartea pe care o ţin în mînă seara înainte de a adormi2 %ăspunsul frust, neruşinat şi de prost #ust este că la capătul tuturor lucrurilor pîndeşte marele #ol de fiinţă! (ocmai pentru că toate #esturile noastre nu îşi au capătul în sine şi nu se pot $ustifica în c1ip etern, ele sînt absorbite de "adevărul tare" al morţii şi devin în fondul lor ultim iluzii. Pentru ca să putem înainta în viaţă, pentru ca să nu ne instalăm în catalepsia nonsensului, este nevoie de un sistem de iluzii, de un "ca şi cum" al eternităţii din care #îndul morţii să fie periodic iz#onit! -umai dacă ţinem oc1ii înc1işi "într-o anumită privinţă" sîntem sufleteşte inte#ri! "8istemul de iluzii" este sin#urul #arant al acestei miopii e&istenţiale, sin#ura pavăză împotriva lucidităţii care încearcă să ne convin#ă, în fiecare dimineaţă, că nu avem nici un motiv serios ca să ne părăsim patul! 8ă nu umblăm, aşadar, la si#ilul ce pecetluieşte iluziile în care sîntem #enetic împac1etaţi! Pentru că în codul fiinţei noastre iluzia a fost pusă asemeni unei enzime care, dispărînd, ar bloca metabolizarea substanţelor ce face cu putinţă viaţa! "m putea s-o ima#inăm la fel de bine ca pe un strat protector fără de care sufletul a$un#e în contact direct cu luciditatea şi se destramă! 'eea ce nu înseamnă că luciditatea, cîtă vreme iluzia funcţionează, devine pur şi simplu ine&istentă şi că atîta vreme cît iluzia ne menţine ferm pe tărîmul sănătăţii mentale, adevărurile pe care luciditatea ni le semnalează ar fi de tot i#norate! -umai că nefiind i#norate, nu înseamnă că ele nu ne dau pace! 5impotrivă, ele stau undeva la periferia fiinţei noastre, într-o discreţie cuviincioasă! 'a să le sesizăm, trebuie să tra#em cu oc1iul la ele, să ni le "aducem aminte", ceea ce înseamnă că îndeobşte ele nu sînt acolo, "în minte", şi că trebuie c1emate şi scoase din ascunzişul lor! /ecanismul bolii în asta constă) în mutarea "adevărului ultim" al vieţii din periferia privirii în centrul ei! *n transformarea lucidităţii din accident în metodă! *n ecorşa$! *n $upuirea vieţii de iluzie, care e epiderma ei! *ntr-un film al lui ;ubric<, un bărbat străbate, în vis, un coridor nesfîrşit ale cărui camere, pustii, au uşile lar# desc1ise! 8uccesiunea monotonă a camerelor nepopulate şi terifiante se întrerupe pe neaşteptate! *n mi$locul unei camere, cu faţa întoarsă către uşă, se află, în splendoarea #oliciunii ei, o femeie care îi face semn bărbatului să intre! "cesta se apropie şi o ia în braţe! "paratul se roteşte apoi încet, a$un#e în spatele femeii şi atunci vedem că mîinile bărbatului care au cuprins-o s-au înfipt într-un trup ecorşat şi putrid, în straturile de sub piele, în muşc1ii dezveliţi, în sîn#e, în cartila#ii şi în oasele care răsar ici şi colo! ;ubric< ne pune aici în faţa unui subiect ambi#ui) însuşi trupul nostru! 'are este "adevărul" lui2 .ste oare un om în pielea #oală ― "#ol"2 8au mai de#rabă el este "îmbrăcat" în propriul lui derm, în vreme ce adevărata #oliciune presupune o dezvăluire suplimentară, accesul la visceralitate prin $upuire, disecţie şi eviscerare2 'înd strîn# în braţe un trup, ce "atîrna" mai #reu) catifeaua pielii sau di#estia bine ascunsă sub această catifea2 'înd sărut, în $oc e e&tazul sau transferul de salivă de la o #ură la alta2 5ouă trupuri înlănţuite sînt sublime2 8au actul împreunării este o #imnastică #rotescă însoţită de #ro1ăituri2

"şadar, cîtă vreme e&istă obiecte ambi#ue, obiecte care prezintă, oferă, e&pun şi care, simultan, retra#, ascund, camuflează, totul devine în fond o c1estiune de perspectivă şi ale#ere! 'omportarea noastră faţă de aceste obiecte implică întotdeauna opţiunea) vrem să rămînem la nivelul splendorii epidermei sau, printr-un imprudent #est de "dez#olire", vrem să pătrundem în "adevărul" viscerelor2 'e este "mai adevărat" într-un obiect) vizibilul lui imediat2 8au ceea ce este ascuns în el, îndepărtatul, ceea ce nu-ţi cade sub mînă, dar care, ascuns

) %licare. de bucurii. însoţit de doi valeţi. "nee&plicaţi"! 35umnezeu e sin#urul care se poate explica pînă la capăt! "poi ― dar e acelaşi lucru ― 8piritul în filozofia lui ?e#el! La . mai întîi pe treptele palatului. vor avea întotdeauna cîşti# în faţa filozofilor! Luciditatea nu are cotă bună pe piaţa cărţii! /ă uit în depresia surorii mele ca într-o o#lindă care măreşte! /ă uit la ea şi . nu sînt şi principial invizibile! =oala. suferinţa şi moartea pot fi foarte bine. pliate. a tot ceea ce pînă atunci stătuse la pîndă! 7 mai 5e ce oare orice lamentaţie pe faţă se instalează în #itsc$? 5e ce a vorbi despre "lucrurile ultime" este impudic şi stîn$enitor2 . vră$itoare. să apară. cu preţul unui efort sau al unei operaţii anume. poate la o adică. ascunse fiind. să devină vizibil2 "ceastă putinţă de a face vizibil ceea ce în primă instanţă este ascuns este temeiul îndepărtat al prăbuşirii sistemului de iluzii! . filozofii sînt aducătorii relei-vestiri! -elăsîndu-ne să ne desprindem de "solul fenomenal" şi de "tărîmul e&perienţei". dozînd întocmai cantitatea de ascuns care trebuie să corespundă fiecărei dezvăluiri. vînzătorii specializaţi de iluzii. îl înfăşor4! *n Don 'io(anni"ul lui Lose>. a neantului. omenirea vrea să fie dusă de mînă de ma#i. ce ne propunem să facem. să ne depliem. să spunem de ce am făcut sau de ce ţi-am făcut cutare lucru. listele pe care sînt consemnate cuceririle stăpînului său! Leporello. este constrînsă să abdice! %e#ula este acum a adîncului. "a desface" şi "a desfăşura"! %liez o 1îrtie 3o îndoi4 sau pliez un per#ament 3îl fac sul. la pîndă doar! 5ar ele pot. în principiu.ant şi la ?eide##er omul devine pliul conştient de limita deplierii sale!4 8 mai @ilozofii nu pot fi iubiţi. dar tocmai pentru că îţi răpeşte orice speranţă. cel puţin în clipa asta.fiind. detestaţi! /edicul care îţi spune cît mai ai de trăit îţi impune prin autoritatea ştiinţei lui. în#eri şi zei! 8criitorii şi misticii. sediul splendorii. el nu are cum să fie iubit! Ar. ci doar respectaţi şi. împăturiţi. la ri#oare. apoi pe pa$iştea din faţă. nee&plicite.piderma poate fi denunţată ca iluzie şi "iluzia epidermei" poate fi astfel surpată tocmai pentru că viscerele unui trup. . şi pe care am preferat să o numesc prăbuşirea sistemului de iluzii. le explică. pentru a ne avînta către zeii trimiţători de semne. ce am fi făcut dacă!!! 5ar pînă la urmă sfîrşitul ne prinde pe fiecare într-o înfăşurare sau alta. desfăşoară. a prăpastiei. ei seamănă cu #uvernantele bătrîne al căror suflet este prea uscat pentru a avea acces la lumea ma#ică a copilului pe care îl ţin de mînă! 'a şi copilul. de a desfăşura în cuvinte sulul înfăşurat al vieţii noastre! 'ei mai mulţi oameni mor pliaţi. aşezaţi pe raftul ce le-a fost 1ărăzit de către natură şi societate! 5e fapt. "a îndoi" şi "a înfăşura" 3a dat plier şi pli în franceză4! &xplicare. depliază. este acest ecorşa$ e&istenţial! 'înd ea survine. distracţii şi aspiraţii pe care îl numim îndeobşte "viaţă"2 =oala pe care medicii o numesc depresie. mecanismul prin care privirea noastră se mulează pe ambi#uitatea lucrurilor. se dere#lează! 5epresia este insurecţia nevăzutului! 8uprafaţa.&istă pesemne o intimitate a speciei umane şi poate că pe teritoriul ei trebuie să intri cu precauţia cu care intri în dormitorul cuiva! 3"devărul este însă cu totul altul) orice se poate spune dacă este bine formulat. către farmecul coincidenţelor şi către o eternitate improbabilă. să fie văzute şi să fie proclamate ca "adevăr ultim" al vieţii! 'e importanţă are că ele sînt camuflate sub stratul acesta de a#itaţie. de fapt. cu toţii vrem "să ne e&plicăm". aria listei este rezolvată spectaculos) Leporello.&act asta este un )urnal un mod de a explica. de vorbe.

dorinţa de a a$uta şi iubirea! Pentru că ea este eu. de speranţe. dar pierd lucruri care făceau parte din *ildun!"ul meu!" "ceasta e problema mea! (ot ce am citit. o pot iubi! Arice proiecţie trece printr-o introiecţie prealabilă! +ubirea este de fapt mila de tine proiectată asupra altuia sau uitarea de sine care se înalţă pe o prealabilă conştiinţă a eului propriu! +ubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi. răspunde prietenul. adnotat ― cu pedanterie e&tremă ― în deceniile trei şi patru ale vieţii mele s-a şters! 9i nu e vorba de lecturi secundare. te&tele "patetico-politice" strînse într-o carte sub acest titlu! (ocmai pentru că emoţia acelor ani a fost e&primată acolo ca atare. ci de către în#eri şi zei punitivi0 vezi .riniile la #reci4! "poi ar trebui aduşi în faţa victimelor lor) le-ar îmbrăţişa şi le-ar cere iertare. asemeni febrei măsurate de un termometru! 'orpul social colcăia de afecte) de spaime. "situarea afectivă" a societăţii romEneşti. iar astăzi subiectul îi era complet străin! :itase tot! Green îl consolează spunîndu-i că natura operează anume aşa. din comentatori aristotelici şi din Platon. literatura #reacă şi latină! *ncetînd să traduc. de iluzii risipite! *n acest conte&t de paro&ism afectiv. prin oroarea suferită. 8c1ellin#. pînă la crusta #roasă de minciună. păstrînd în creier doar esenţialul! "5a. pentru că nu am ştiut să-mi manipulez indi#narea. cu punţile către e&terior ridicate. făceau parte din formaţia mea esenţială) presocraticii. s-a ridicat cu cîteva #rade. vreme de doi ani. sau ceea ce îmi provoacă o fericire intensă. am pierdut #reaca! Grav e. după BCDC. nu simt în fapt că am pierdut ceva! Pasiunea pură care mă purta către "a şti" un autor sau altul s-a stins de mult! -u mă mai interesează decît ceea ce mi se adresează în mod direct. fără nevoia prealabilă a e&perimentării lui pe propria lor piele! 10 mai 8e poate oare scrie "rece" despre lucruri patetice2 -u presupune oare #eniul un anumit mod de a manipula emoţia şi de a o aduce la forma în care ea devine suportabilă. semne ale unei isterii în mers! 15 mai Fulien Green povesteşte în Jurnalul său vizita unui prieten care i se plîn#e că îşi pierde memoria! *n urmă cu cîţiva ani ţinuse o conferinţă despre reli#iile orientale. *efindlic$#eit"ul ei. pentru că ea e duplicatul meu. am scris rîndurile intitulate +pel către lic$ele şi. subliniat. de-abia acum. romantici #ermani. 5eci mai întîi cunoaşte-te şi iubeşte-te. de ură. cărţi aristotelice. cu viaţa mea. de oroarea comisă! Aamenii sînt răi pentru că nu au ima#inaţia tranzitivităţii răului pe care îl fac) nu se pot pune în locul celuilalt.mă văd pe mine cel de acum o lună-două. făcîndu-mă să mă pierd în perfecţiunea . ci de cele care. pentru că nu am putut să mă desprind de ea şi să o prelucrez. c1ircit sufleteşte. scrieri carteziene. de asemenea. electrocutat de un frison care îmi z#îlţîie fără încetare fiinţa! Pentru că am suferit ca ea şi pentru că mă recunosc în ea pot să simt mila. conştienţi. dacă vrei să te desc1izi către altul! 'orolar) (oţi torţionarii ar trebui torturaţi 3dar nu de către oameni. către G de ani. ?e#el. că revenirea la toţi aceştia nu mă mai atra#e! *n afară de o anumită carenţă care ţine de "profesia" mea.ier<e#aard. cu dinţii strînşi. te&tele acelea datează şi ele rămîn "simple" documente ale unei comoţii istorice. putînd fi "#ustată estetic"2 'um se poate scrie convenabil despre lucrurile ultime2 "ceeaşi întrebare este valabilă şi cînd e vorba de o emoţie socială! +nteresant cum imediat după %evoluţie. dialo#urile lui Platon. conspectat. torturat. întocmai ca în cazul povestit de Green. ticăloşie şi duplicitate. . apoi. într-un cuvînt. nu pot simţi pe pielea lor ceea ce i-au făcut pe ceilalţi să simtă! =inefăcătorii omenirii sînt cei care au ima#inaţia răului altuia prin 1ar. pentru că o înţele# cu a$utorul meu. de coborîre patetică pînă la stratul ultim al fiinţei noastre sociale. ceea ce are le#ătură cu mine.

pentru că te tră#eau "în $os". nici o referinţă culturală! (onul continua să fie al unui discurs speculativ. fără paiete2 'riza s-a produs în BCDH. e&altările şi obsesiile lui. pe clapele umanităţii vorbind de fapt despre mine! -u-mi puteam re#iza intrările în scena lumii şi nu-mi puteam e&1iba. dar "impuritatea filozofică" pîndea la tot pasul! . sistemul) peratolo!ia. "lceu. ca răsplată. în imperiul fără patimi şi fără dureri. şi mai rău. fără truca$. într-un etern travesti. ne#revat de datorii culturale! 9i era c1iar mai mult) era impudoare. despre mîn#îiere. adevăratul paşaport de intrare în lumea filozofiei! "'are vă este ideea2" era întrebarea cu care -oica îi făcea pe discipolii săi să tremure! Pentru că fără "idee" ce te făceai2 %ămîneai condamnat la lumea sublunară a sufleţelului. la ?eidelber#. ca o promisiune şi o împlinire de o viaţă. să ai o "idee". pe care să o modulezi şi care. re#rete. iar la capătul ei pîndea. . cu #îndurile.l era pus în paranteză. sin#urul. de sus! (otul e. şi inventariam conte&tele în care apărea cuvîntul miraculos de limită la ?omer. nou-născut şi imaculat. iar bio#rafia lui nu interesează! 'a să devii filozof. pe care profesorul Pierre "ubenIue. pe ţărmurile spiritului! +ar odată a$uns acolo poţi privi lumea.raţii /ararnazo(. remuşcări. să le înţele#. instalată într-un superb bastion din secolul J. purta în ea urma răzvrătirii mele de atunci) în nici o pa#ină a ei nu puteai afla un citat. bine antrenat. cu colcăiala ei dostoievs<iană. spiritul #îndeşte! =ine condus. redus la e&tra#erea cîtorva mii de fişe şi la o inteli#enţă speculativă şi combinatorie2 "m preferat să scriu scrisori lun#i către cei de acasă în mar#inea Jurnalului păltinişean care tocmai apăruse 3din corespondenţa aceea s-a născut apoi &pistolarul).aestrul şi . Puteam să dorm liniştit! -u era ideea aceasta a limitei c1eia fermecată cu care puteam să pătrund în #îndirea tuturor #înditorilor lumii.altei lumi! *nsă cărţile care pot să facă asta sînt e&trem de rare) . -ăzboi şi pace. care nu-mi dădea pace. despre "atin#erea mîinilor"! . nu puteam apăsa. sufletul suferă. era 1ulit ca purtător de spaime. la adăpostul diferitelor măşti. o "teză" pe care o vor desc1ide cîţiva oameni în următoarele decenii! +ma#inea acestui destin de vrednicie sterilă nu mi-a surîs deloc! :nde eram eu în toate acestea. era rele#at în re#iunea precară a "sufleţelului" lui -oica. ba mai mult. trebuie să ai o idee. o acceptase cu oarecare entuziasm! /ă duceam zilnic în biblioteca de limbi clasice a :niversităţii. #eometrizant şi speculativ. te scoate.ar!areta. adică asumarea unui început pe linia mărturisirii! (imid şi şovăitor. asemeni eului oricărui individ de pe lumea asta. nu interesa filozofia! .ra peste tot #îndul meu netrucat. din mlaştina vieţii şi te depune. nu mă puteam re-investi în persona)e. în #reacă4 de la preso" cratici la %lotin.oartea lui 0(an 0lici ― atît e ceea ce-mi vine în prima clipă în minte! 'um de am a$uns aici2 'um de am pierdut total superstiţia culturii2 . un nume de autor sau de operă! Pe scurt. faimosul comentator al lui "ristotel. ca o promisiune neîmplinită! /ai tîrziu. vrînd apoi să văd ce mutaţii suportă sensul lui în trecerea de la literatură la filozofie! *ntr-o bună zi mi-am dat seama că voi termina prin a scrie o carte de KGG de pa#ini care va lua loc pe rafturile unei biblioteci ca aceea în care mă aflam. repet. culpe ima#inare şi reale! Pînă şi visele lui erau vinovate şi impure.rau acolo pa#ini despre ne1otărîre. ca o macara miraculoasă. cu care puteam să descui toate încăperile vieţii.ul meu. a$un#eai să îţi pui nemi$locit problema mîntuirii! +ar eu eram foarte mîndru) eu aveam "ideea" ― limita. al spiritului! -u a$unsese -oica să-şi dorească să viseze cu spiritul şi să opună "visele spiritului" "viselor sufletului"2 Pe scurt. în loc să te trimită la "uitarea bună". să le rînduiesc după cum vreau2 'e beţie să poţi cuceri . cînd a apărut. încercam să mă apropii de mine! -enorocirea era că prin formaţia mea eu nu aveam un "la mine"! -efiind scriitor. 8app1o sau tra#ici. oare vorba de o împuţinare pro#resivă sau de o dorinţă disperată de a a$un#e la mine fără mască. individul a$un#e să fie o funcţie a înţele#erii. nu2 ―. ceea ce însemna a literaturii. frumuseţile şi mîrşăviile prinse strîns în mănunc1iul unicului meu eu! . a artelor sau. o idee care să te poarte cu ea toată viaţa.++ de pe malul -ec<arului. să le e&plic. cînd eram bursier ?umboldt! /ă înscrisesem cu o teză la 8orbona) %roblema limitei (peras. către tine. iar filozofia devine astfel indirect mîntuitoare! @ilozoful nu ţine $urnal 3decît "$urnal de idei1). să citesc cărţile interzise în ţară despre istoria sumbră a veacului şi să mă #îndesc la altfel de a scrie cartea despre limită. căderile. .

a prescris un timp necesar pentru deprinderea lui şi i-a dat totodată filozofiei un presti#iu nelimitat în oc1ii lumii. pensum"ul pe care mi lam dat pentru trădarea care era pe cale să se petreacă! 5ar mai era ceva) ?eide##er reprezenta puntea cea mai onorabilă ― şi. o abstracţie nefericită care a început cu "ristotel şi a culminat cu idealismul #erman! Limba$ul natural şi imitaţia lui literară. #olit de orice superstiţie. dar ideile lui nu se ridicau la nivelul vervei lui literare. sufereau pe tăcute. de . sti#mat al alcătuirii lor umane şi pe care aproape toţi se căzneau să-l ascundă. neştiind încotro s-o apuc. pe viu la ce înseamnă naşterea ei. ci la capătul lui! 'u o simplă idee. aşezat pur şi simplu la un birouL 9i c1iar aşa s-a şi întîmplatL 5upă ce am scris MGG de pa#ini despre limită mi s-a părut că am aflat "ce este viaţa"! =a mai rău) l-am descoperit pe 5umnezeu la capătul unei demonstraţii. nu înseamnă că am dat dintr-o dată cu piciorul la tot ce însemnase pînă atunci viaţa mea! 9tiam. îşi epuizase domeniul şi mi$loacele lui! La capătul cărţii mele filozofia se topise şi dispăruse ca prin farmec! "rmura ei. de "e&istenţialismul" paulian. transcendental şi e&istenţial. o suită de note de subsol la filozofia lui. să-l facă neauzit! "ceastă pudoare sau poate această trufie îi mutila pe toţi) #îndirea lor era într-o parte. de "ristotelul &ticii şi -etoricii. un scîncet pe care toţi filozofii îl aveau. pe drum. concupiscenţe.ier<e#aard şi de literatura rusă! -umai că "bietul" ?eide##er încerca să capteze . ca însemn. ce-i drept. cea mai seducătoare ― pentru a-ţi pre#ăti evadarea din filozofie! "ş vrea să fiu bine înţeles) #rimasa rămînea a filozofiei. dar cu ?eide##er nu puteai navi#a în speranţa că vei a$un#e la un liman propriu! Ari rămîneai sclav pe plantaţia lui 3adică unul dintre miile de cercetători onorabili care îl în#înă şi . dar lucrul dăduse roade) dintr-un pas a$unsesem la capătul drumului! -u mă aflam. cu care treceam cu un pas si#ur prin viaţă 3filozofii au fost întotdeauna infatuaţi4. care la Platon e&ista sub forma "dialo#ului". dar resorturile care o produceau erau altele. care a creat automat o disciplină. căderi ― pe tăcute! 8e fereau cu toţii de etică tocmai pentru că nu ştiau să-şi inte#reze viaţa şi să-şi asume imoralitatea ei funciară! 'e să mai vorbim de se&L 8criind.lumea nesîn#eros. cu atît mai nelimitat cu cît caracterul ei abscons era mai mare! Gîndirea a devenit o afacere în sine. odată pătruns în el. atinsesem ţinta! 8-ar părea că ideea mea era atît de bună încît. în continuare. "scîncetul lui -oica". sin#ur faţă în faţă cu mine. "eterna reîntoarcere a aceluiaşi" sau "supraomul" rămînînd #revate de un iremediabil <itsc1 metafizic! 5ar ce îi rămîne să facă aceluia care se e&comunică astfel din ţinutul filozofiei2 'are trăieşte o apostazie clandestină. ars de îndoială şi patimă ca în ceasul dintîi al vieţii! A. printr-o simplă campanie a #îndului. pre#ătite de "u#ustin. s-a desfăcut din c1eotori şi m-am pomenit.iaţa 3ceea ce însemna trecerea omului prin lume4 cu plasa de prins fluturi a fenomenolo#iei! *ntreprinderea era enormă şi 2ein und 3eit rămîne pesemne una dintre minunile omenirii. ca "sursă a libertăţii noastre"! /ă c1inuisem. iar viaţa lor întralta! Plîn#eau pe tăcute. de teolo#ia lut1erană. admiraţia mea pentru scrîşnetul suprem al minţii rămăsese intactă! 5ar tocmai pentru că asistasem. dintre patru pereţi. cum s-a spus. 5oamne. să înţele!. ca o să#eată bine orientată. păreau cu toţii ase&uaţi şi tăceau în privinţa sin#urului lucru care îi în#enunc1ea şi pe zei! Platon fusese sin#urul care #îndise rămînînd pe terenul vieţii! (ot ce-a urmat după el nu a fost. un lucru pe care l-aş numi #eneric. a fost spulberat şi în locul lui a apărut "limba$ul filozofiei". cum cereau unii filozofi. ce este o ispravă filozofică şi pentru că asistasem. ci cu totul altce(a. pusă cît de puţin la lucru. mimînd în continuare în public mor#a şi ticurile unei deprinderi în al cărei presti#iu el însuşi nu mai crede2 /-am a#ăţat de ?eide##er 3şi de traducerea lui4 ca de o ultimă #aranţie a faptului că $urămîntul de credinţă pe care-l făcusem în tinereţe nu fusese călcat! /-am oprit asupra acelui filozof care repudiase limba$ul metafizicii punînd în locul lui un idiom şi mai teribil încă! *n fond ?eide##er a fost penitenţa mea. un vira$ e&trem. cu sufleţelul meu. aveau e&taze. pecete. prin -oica. care nu putea fi practicată în afara acestui limba$ şi a istoriei lui! :ltimul care a încercat să readucă #îndirea pe fă#aşul normalităţii şi să se dezbare de "limba$ul filozofiei" a fost -ietzsc1e. artificiul "#îndirii pure". pe lîn#ă acest scrîşnet putusem să distin# şi altceva.

voiam. mulţi. cînd am înţeles că sînt pe cale să-mi pierd "identitatea profesională". prin identificarea cu el! *nsă lumea în care trăiam eu era în aşa fel făcută încît ma$oritatea oamenilor "c1iuleau") se făceau că intră în rol. în final. c1iar dacă deocamdată mi-am pierdut inspiraţia! "cest "deocamdată" în cazul meu nu e&ista tocmai pentru că pierdusem îmbrăţişarea oricărui contur! "ş fi vrut eu să fiu scriitor. asta era sin#ura "ieşire la mare". cu care intram deodată în contact şi care pînă atunci nu făcuseră parte din lumea mea. mai de#rabă. cu atît ceilalţi se recunoşteau mai mult în vorbele tale! @elul cel mai eficace de a da era să te dai. cu cît coborai mai adînc în intimitatea ta. căzuse! . fusesem pre#ătit pentru a nu şti cine sînt! -esi#uranţa aceasta. într-o împărţitură a spiritului. care se întindea între camera de lucru de acasă şi sala unei biblioteci. sfîrşea însă prin a-mi #aranta certitudinea unui drum desc1is către mine! -u trebuia decît să am cura$ul să mer# pe el! Liber de solemnitatea funcţiei. dintr-o dată. de pildă. pentru că nu mai scriam studii publicabile în reviste de specialitate! "@ilozof" nu mai eram. intrau doar pe $umătate sau îl $ucau prost! 5in cauza asta lumea în care trăiam era o lume infantilizată. a rolului şi a unei trufii profesionale. sin#urul drum către "omenirea toată"! (ocmai sufleţelul bat$ocorit de filozofie conţinea în sine totul. era prea tîrziu ca să mai pot să rectific ceva! 'ăzusem într-un #ol cultural. o lume pro#ramată. ori treceai pe acolo ca să îţi iei binecuvîntarea înainte de a pleca în lume cu #îndul de a te pierde sau de a te #ăsi! 'înd mi-am dat seama ce se întîmplă. 4mi era indiferent cum! (ot ce voiam era să rămîn lipit de mine! /ai precis "să pun în afară" ceea ce se afla "înăuntrul meu"! "sta însemna "a te e&prima" şi ăsta era sin#urul rost al scrisului! /ai mult. în BCCG. rămîneam mai totdeauna simplu fi#urant! @iind cercetător ştiinţific la un institut al "cademiei. mă deconcertau) nu-mi #ăseam tonul şi cel mai adesea practicam o politeţe e&cesivă şi nelalocul ei. scos din rezervaţia mea şi aruncat în lume.&e#et" nu mai eram.ram "fără de ţară"! 5iscursul meu era inclasabil! /ai rău) absenţa unei încadrări prealabile ameninţa să îl facă să dispară! %eperul e&terior care-i dă spiritului orientarea şi certitudinea unui drum nu mai e&ista acum! %ătăceam printr-un oraş în care străzile nu aveau nume! -u puteam să-mi spun) sînt scriitor. cu atît identitatea lui e mai bine conturată! +ar maturitatea unui ins ia naştere şi se fi&ează tocmai prin treptata lui intrare în rol şi.încearcă să e&plice ceea ce pesemne că uneori ?eide##er însuşi nu a înţeles4. nu ştiam să vorbesc! Aamenii. 9i apoi de ce să mă tem de pierderea identităţii2 A avusesem de fapt vreodată2 -u trăisem într-o lume. pentru că pierdusem apetitul pentru "desfăşurarea unui #înd"! *n acelaşi timp ideea că n-aş mai scrie mă ucidea! +ar a scrie însemna a mă exprima. am constatat că. adică "autor de literatură" ― ceea ce însemna că 5umnezeu mi-ar fi dat la naştere un dar deosebit) suprema libertate în spaţiul cuvîntului ―. se ştersese. se în#ălbenise. pe care interlocutorul meu o percepea ca pe ceva distant şi $i#nitor! "ceastă derută socială mer#e atît de departe încît atunci cînd cineva îmi spune "domnule profesor" trebuie o clipă să mă recule# ca să-mi dau seama că e vorba de mine! 5e fapt. într-o ţară şi într-un ceas al istoriei care sabota sistematic naşterea identităţii2 8ă luăm. pierdusem iluzia terenului ferm0 etic1eta care mă aşeza undeva. ca intelectual umanist "nean#a$at politic". identitatea socială. cînd am intrat pentru prima oară într-un rol social 3aveam D de aniL4. deveneam apt pentru confesiune! (oată lumea în care mă mişcasem pînă atunci se mulţumea să practice virtuozitatea culturală! 'u riscul de a cădea în #ol. scriu poezii sau romane şi asta voi face pînă la sfîrşitul vieţii. mai mult. aceea prin care un ins se recunoaşte $ucînd un rol! 'u cît îl $oacă mai bine. . trăiam într-un spaţiu social aseptic. dar nu eram! ". adevărul şi viaţa! Arice om care putea să spună ce are pe suflet vorbea în numele fiecăruia şi al tuturor! (ocmai acesta era miracolul) cu cît te apropiai mai tare de tine. indusă prin antrenament istoric. prin rela&area rolurilor. să nu se maturizeze! *n cazul meu. identitatea socială era şi mai şubredă încă) aproape că nu aveam rol sau.

ca în liceu. de 1ărnicie sau de voinţă! 5e fapt nu aveam disciplina finitudinii. să încep să "învăţ pentru teză" lecţiile dintr-un trimestru! /i-aduc aminte frisonul care mă apuca cînd începea acest "care pe care"! (recea o zi. setea împlinirii erau străbătute. ca ar#ument în timp pentru faptul că timpul nu ne poate constrîn#e! *nsă cînd timpul a început să nu îmi mai a$un#ă. cînd venea perioada tezelor! (rebuia. ca şi cum în felul acesta aş fi încetat să mor! 'ăci "trebuie" şi tot ce era iminent îmi vorbea dinăuntrul a ce era trecător! +mperativul oricărei fapte. dar din nefericire el e&primă o stare de fapt! @iind melancolic şi depresiv. înspăimîntat 3acum abia4 că timpul nu-mi va a$un#e. toate. mă provoacă în sens invers. am înţeles ce #rozăvie făcusem) ca la şcoală. cu două-trei zile înainte. desi#ur. cu cît un termen este mai implacabil. patetic. de fapt. de frisonul propriului nostru sfîrşit! "veam nevoie de amînare ca de o #aranţie a eternităţii. ci ceva cu adevărat implacabil. pentru care nu e&ista recurs. cu atît rezistenţa mea la el este mai mare! /i-am descoperit acest "defect de construcţie" în liceu. treceau două şi cînd totul devenea iminent rezistenţa mea a$un#ea la apo#eu! *ncepeam să învăţ în ultimele ore ale zilei care preceda teza. susţinut şi pe termen lun#. ci mă locuia) ceea ce o parte din mine propunea provoca în cealaltă o adevărată frenezie a zădărnicirii! 'înd am devenit conştient de această perversiune m-am #îndit prin ce strata#eme poate fi îmblînzită 3şi la limită ani1ilată4 forţa care devenea destructivă cînd era vorba de "timp"! 5e pildă. cu felul de a-mi înţele#e libertatea! . mai tîrziu. să repet. #raba. #raţiere sau amînare! "cum nu mai puteam să mă cert sin#ur.ra de fapt unul şi acelaşi lucru) nu-mi plăcea însăşi condiţia mea de om.18 mai 'eea ce trebuie făcut într-un timp dat. n-am nici o obli#aţie! "tunci poate că am să-l scriu! *n cele din urmă am înţeles că nu trebuie să îmi comand nimic din ce presupunea intrarea în starea de a scrie! *n c1ip evident nu eram un scriitor profesionist de vreme ce nu puteam scrie zilnic şi aproape niciodată "la cerere"! 5ar cred că e&plicaţia era mai adîncă decît simpla lipsă de disciplină. să revăd. lăsasem totul pe ultima clipă. cu scadenţă. cînd lumina crepusculului a început să intre în odaia vieţii mele. dar "ultima clipă" nu mai era preziua tezei. nu am acceptat niciodată o rubrică la un periodic şi n-am fost capabil niciodată să mă an#a$ez să scriu un te&t pînă la o dată fi&ă! *n Accident aş fi murit de foame! 5in aceleaşi motive nu puteam nici să-mi auto"impun ceva0 ştiam că din fundul fiinţei mele s-ar fi ridicat de îndată nevoia perversă a unei ne#ocieri infinite! 5e astă dată lupta nu mai era între ceva din mine şi ceva din afara mea. de fiinţă liberă înlănţuită în timp! /ă le#ănam în braţele unui "mai tîrziu" şi a unui "altă dată". că voi re#reta că am lăsat totul pe ultima clipă0 şi totuşi nu puteam face altfel! 5in această cauză. zdrobit. ca şi cum plierea pe acest "trebuie" ar fi o înfrîn#ere a eului meu. în ciuda e&uberanţelor periodice şi a unor înclinaţii ludice evidente!. le spuneam celor de acolo) să zicem că nu mi +-aţi cerut. că nu m-am an#a$at să-l scriu şi că. cînd un ziar îmi cerea un articol 3şi îmi indica un termen4. înfrînt. întrebîndu-mă în seara de dinaintea tezei ce 5umnezeu făcusem cu cele două zile de dinainte! @risonul de atunci era acum la altă scară) ce 5umnezeu făcusem cu viaţa mea2 23 mai "m trăit toată viaţa cu infernul conştiinţei mele! Lucrul acesta sună. tot ce am încercat să fac. mi-a fost bruiat de umori insuportabile! "vînd pesemne o minte bună. 9tiam de fiecare dată că voi a$un#e aici. că. . deopotrivă. cu cît acest "trebuie" este mai constrîn#ător. ea nu a reuşit niciodată să obţină o continuitate satisfăcătoare datorită "stărilor" care o .ram plasat într-un raport #reşit cu timpul şi. într-un fel. e prea tîrziu. o supunere la o re#ulă dată din afară! 5e aceea.

că se poate suferi atît! *mi amintesc că am început să plîn# treptat. secerători! "sta era tot! Puse împreună. era despre un pui de prepeliţă care. în patul părinţilor mei. #radul necesar de insensibilitate re#lat în fiecare zi pentru a putea să trecem prin viaţă ― din toate aceste ferecături. ea este oarecum adău#ată ei. cu lacrimi în#1iţite. uşa sufletului întredesc1isă cu măsură pentru ca înăuntrul nostru să nu intre mai multă nenorocire decît putem duce. 8in#urătatea şi /oartea! +ar acestea erau atît de concrete încît o dată pătrunse în carnea roz a sufletului meu puteau rămîne acolo pentru tot restul vieţii! 8i#ur este că ceea ce-mi citise mama nu era o poveste! 9i totuşi nu numai cruzimea aceasta travestită în forma moralizatoare a unei "povestiri pentru copii". nu numai ideea că vulnerabilitatea este însăşi esenţa condiţiei umane a fost cea care a rodit apoi în mine şi mi-a determinat . dar mie ea mi-a rămas în minte aşa. fără detalii. pîndind cu disperare crescîndă apropierea secerătorilor! *mi amintesc.invadau! Pe de altă parte. însă. neînvăţînd să zboare la timp. că relaţia mea fundamentală cu lumea s-a înc1e#at în $urul acelor trei lucruri care ţîşniseră din poveste şi care erau mai cumplite decît orice balaur fioros cu trei capete! Pentru că un balaur. un #rup de oameni cu secera în mînă! *n spatele lor apare cîmpul netezit. astfel încît nu orice dramă a lumii să devină automat a noastră. de ec1ilibru interior! 'înd cineva e ecorşat. din locul unde se aflau puiul şi prepeliţa-mamă. în ultima clipă. dintr-un "afară" care-i macină consistenţa şi o face să rămînă etern străină de ea! 9i un copil simte asta! 8imte că balaurul face parte din poveste! Pe cînd persona$ele mele. cît se poate de simple. oricît de bine ar fi el desenat sau descris! @iinţa lui nu e scoasă la suprafaţă din clocotul intern şi nevăzut al vieţii. de inaparente.ani! /ama se pre#ătea să-mi citească o poveste! . cu spicele culcate la pămînt! /ai sînt doar cîţiva metri din lanul necosit! Prepeliţa face ultimele eforturi de a-şi ridica puiul în aer! -u reuşeşte şi. ţîşneşte din lan şi-şi ia zborul! /ai tîrziu am aflat că povestea era ceva mai complicată 3puiul de prepeliţă fusese împuşcat în aripă etc4. aveam nevoie de seninătate. n-am ştiut niciodată să convertesc acest capitol de sîcîială interioară şi de suferinţă într-un fapt pozitiv! 'a să scriu. nu poate pleca cu restul stolului şi rămîne în lanul de #rîu! 8ecerătorii se apropie! 'artea avea poze şi puteam să văd. plînsul meu a luat-o prin surprindere! @iinţa mea se prăvălise pur şi simplu în intervalul iscat între ridicarea păsării în aer şi puiul rămas pe pămînt! 8uferisem ceea ce se numeşte un proces de "introiecţie") puiul de prepeliţă fusese devorat de eul meu afectiv! 5istanţele pe care cu vîrsta le punem între noi şi ceilalţi. pînă atunci. aceste bucăţele se contopeau şi din amestecul lor se năşteau) Părăsirea 3despărţirea4. orice s-ar zice. stînd rezemată de speteaza patului. ieşind la suprafaţă într-o cascadă de su#1iţuri şi cu o violenţă neprevestită de nimic. de banale) două păsări. sc1emă pură a dezolării supreme #ata oricînd să se ivească din c1iar esenţa vieţii! -u ştiam. de asemenea. în clipa în care a rupt ză#azurile firavei mele voinţe. că îmi era ruşine să plîn# şi aş fi vrut ca mama să nu îşi dea seama ce se întîmplă cu mine! 5e aceea. mai întîi pe furiş. un pas îndărăt faţă de propria-ţi stare! (rebuie să ieşi din propria-ţi dramă pentru a o e&prima! 24 mai Prima amintire le#ată de viaţa mea afectivă datează de la H. el cere vi#oare. rămîne pentru un copil o abstracţie. un lan de #rîu. aşteptînd fericit! Povestea pe care mama începuse să mi-o citească.ra seară. construcţie. carapace şi straturi protectoare în fiinţa unui copil de H ani nu s-a înfiripat încă nimic! "şa încît povestea a pătruns în mine ca şi cum aş fi îmbrăţişat un trup din carne vie! -u ştim cum prinde contur personalitatea noastră afectivă şi dacă acest contur se înc1ide vreodată! 8înt si#ur. se născuseră din relaţia cîtorva fra#mente de viaţă. urma să mă culc şi stăteam cu capul pierdut între perne. nu are timp să facă stilistică! 8crisul nu este un ţipăt nemodulat. în racursi. deşi aveau nume abstracte.

emoţiile şi e&tazul erau distribuite uniform.comportamentul! *n $oc mai era şi o problemă de stil! . aşadar. în clipe privile#iate ale vieţii. cu vîrsta. ale mamei de a mă linişti au sădit în mine #îndul obscur că emoţia manifestată este în sine o ruşine! 9i atunci. a intra în viaţă însemna pesemne să #ăseşti. zidit în sin#urătatea lui ca în cel mai rău blestem! 28 mai 'um se face că ceea ce este prin e&celenţă individual poate să intereseze pe toată lumea2 'u alte cuvinte. dreptul de a plîn#e îl avea mai de#rabă femeia2 5e ce era nevoie ca bărbaţii să se ascundă. să nu se vadă cît de tare mă c1inui şi totuşi plînsul mă dăduse de #ol! 'ineva. în toată amploarea fra#ilităţii sale! %ezulta că nu aveam dreptul la clandestinitatea afectelor şi că aparenţele nu puteau fi salvate! =ănuiesc că tot ce am resimţit în seara aceea. mă şi stin#1erea nespus. aşadar cine nu putuse scoate din el e&trema durere sau bucuria e&tremă. în care suferinţa. să plîn#ă pe furiş2 Pe urmă am înţeles că iubirea aducea un răspuns la toate aceste probleme! =unul 5umnezeu prevăzuse un "loc" pentru toată lumea. pentru că nu ştiam ce trebuie să spun sau să fac pentru a-l opri şi mă apăram de el prin ricanare sau prin ba#atelizarea situaţiei care îl provocase! /ai tîrziu. am a$uns să consider uşurinţa cu care plîn#eau femeile un abuz şi. nici declaraţii de iubire sau de dor! . acela nu-l cunoscuse pe 5umnezeu şi nu cunoscuse iubirea şi avea să iasă din viaţă nefericit.ste cert că ale#înd acest drum am a$uns. pe fondul fra#ilităţii amintite. care era secretul! @iecare dintre noi putea traversa viaţa înveşmîntat în sobrietate. c1iar dacă era vorba de mama. un răspuns la această întrebare) cum poate fi împiedicat plînsul interior ― şi deopotrivă orice mişcare a sufletului ― să iasă la suprafaţă2 -u ştiam că drumul desc1is de această întrebare presupunea un risc) a deveni prizonierul unor cenzuri care îţi #arantau un capital constant de nefericire! . în faţa oricărei efuziuni! *mi displăcea mai cu seamă manifestarea unei emoţii prin lacrimi0 plînsul îmi provoca un amestec de spaimă şi iritare. nu m-a îmbrăţişat şi nu m-a sărutat niciodată. în raport cu #raniţele impuse comportamentului masculin. ascultînd povestea.ra de altminteri stilul practicat în familia mea! -u e&istau lamentaţii. la sincopă în e&teriorizarea discursului afectiv! . manifestată destul de devreme. o nedreptate! 5e ce înăuntrul unei specii unitare. aceste două pudori! "tunci sîntem liberi şi uşori! (ot ce era ascuns în noi ― nespus şi ne-e&primat ― iese afară5 printr-un amestec de vorbe şi #esturi intimul este e&pus în faţa celuilalt şi în felul acesta sin#urătatea esenţială a fiinţei noastre este învinsă şi anulată! +ată. la o pudoare esenţială. prăbuşirea totală a tuturor sistemelor de protecţie. în care puteai plîn#e sau puteai intra în e&taz fără ca ima#inea ta să sufere vreo atin#ere! =ănuiesc că e&istă un raport între dezbrăcarea trupului şi dezbrăcarea sufletului şi că iubire e&istă atunci cînd sînt învinse. pudoare şi discreţie! Putea fi c1iar sever.oisem. aşa cum nu e&istau îmbrăţişări de despărţire sau re#ăsire. o vreme zadarnice. a făcut-o cîtă vreme nu s-a lovit de crisparea mea. fusese martor la intimitatea pierdută a suferinţei mele! Lucrul acesta îmi umilise or#oliul! "flasem nu numai că viaţa noastră este făcută din întreita dezolare a părăsirii. e&1ibiţionist şi bavard ― îşi . simultan şi prin corelaţie. distant şi aparent imperturbabil! 'u condiţia ca să e&iste ― sau să fi e&istat cîndva. sin#urătăţii şi morţii0 mai era spaima că fiecare dintre noi poate fi descoperit. măcar o sin#ură dată în viaţa lui ― o fiinţă în faţa căreia să poată 3sau să fi putut4 sta sufleteşte #ol fără ca lucrul acesta să-i provoace ruşine! (rebuia ca măcar o dată în viaţă să ne fi fost dat să aflăm ce înseamnă predarea necondiţionată. cît şi eforturile. iar apele izvorîte din sufletul fiecăruia se întîlneau între ele pe tăcute! (atăl meu nu m-a mîn#îiat. cînd eram copil! /ama. cum de e cu putinţă "$urnalul"2 %ăspunsul superficial ar fi că autorul ― impudic. nici cînd ar fi putut să o facă. care avea un potenţial afectiv enorm şi căreia îi tremura vocea cînd se emoţiona. înrăit sufleteşte. căderea în desuetudine a oricărei cenzuri! 'ine nu cunoscuse "darul lacrimilor".iaţa afectivă în familia mea cur#ea prin albii subterane.

încît toate căile de acces către ceilalţi se înc1id! . conştient de ceea ce 3eşti capabil să4 simţi! 9i lucrul acesta nu se învaţă nicăieri! Potenţialul de sensibilitate al unui om scapă oricărui proiect educativ! /aturitatea noastră afectivă este o c1estiune de traiect personal! . persona$ele e&centrice şi detracate ale lui 5ostoievs<i îl făceau pe 'ioran să fremete! Literatura e cu putinţă tocmai pentru că distanţele dintre vieţile noastre pot fi parcurse în oricare sens. te tulbură şi te face să visezi! . cu a$utorul celuilalt.ste ca atunci cînd priveliştea unei camere văzute din stradă prin fereastra desc1isă. ca în cazul nuvelei lui . în loc să te facă să întorci capul. cum un scriitor. 'înd e vorba de un $urnal. sublimul.afectiv îi ţine pe oameni laolaltă şi diri$ează evoluţia omenirii de la polul e&tremei cruzimi la cel al tandreţei e&treme! Pentru că avem acelaşi alfabet afectiv putem să ne recunoaştem în e&perienţe care n-au fost niciodată ale noastre! 8e poate. te atra#e. ima#ina un $urnal "bine scris" care nu ne atin#e în nici un fel! "cesta ar fi $urnalul unui "monstru"! . $urnalul face direct ceea ce restul literaturii face printr-o #alerie de măşti! 'ititorul nu mai este c1emat acum să intre în rezonanţă cu persona)e. trebuie să fie pre#ătit "să calce pe cadavre"! 8punea "să calce pe cadavre" cu o anume infle&iune în #las şi ne privea stăruitor să vadă dacă am surprins pînă la capăt toată #reutatea vorbelor lui! "poi şi-a pus palma peste mîna mamei. cazul unic al unei mulţimi cu un sin#ur element! *mi vine în minte e&emplul unui asemenea persona$! .&istă o sin#ură cale de a o "cultiva") a face apel la felul în care omenirea şi-a "sistematizat" e&perienţa afectivă! 'eea ce înseamnă a recur#e la literatură! .l este un monstrum. în speţă persona$ul lui. pentru opera lui. ieşirea din scară poate foarte bine să ia forma unei neintrări în specia umană. alături de mama sa! -e e&plica nouă. este atît de mult preocupat de propria-i persoană. aş călca şi peste cadavrul tău! 9tii asta.onstrum înseamnă ceea ce iese din forma în limitele căreia un lucru devine reco#noscibil! *n latină. dacă ar trebui. proiectivă şi din această cauză ea poate trece dincolo de #raniţele unei vieţi şi poate străbate pînă la limita ultimă a e&perienţei umane! (elescopate la scara omenirii. a unui intim necomunicativ sau intranzitiv! 'eea ce mă priveşte pe mine.ra. înfrEn#erile. care este şi unic persona$! %ezultă de aici că vieţile lor coincid2 %ăspunsul este) da. toate vieţile se întîlnesc0 se întîlnesc în posibilul lor! ""ş fi putut trăi asta". tu ştii cît te iubesc. fireşte. scriitor! 8tătea pe o sofa. ci neutră şi ea se poate obţine prin simpla ieşire din scară. perversiunea.l este. La limită. celorlalţi. în posibilul lor! 8plendoarea afectivităţii umane vine din faptul că ea este mai vastă decît realitatea unei e&perienţe trăite! .&plicaţia mai adîncă este aceea a unei întîlniri esenţiale.i bine. este "in-1uman". întîrziind. ţi-am spus!!!" . iar cînd spaţiul e&istenţial devine curb. conotaţia lui nu este ne#ativă. el se pune pe sine în scenă ca monstrum şi creează. elanurile şi umilinţele lui puteau fi ale tale! -u e nevoie să fi ucis vreodată ca să te re#ăseşti în mărturisirea unui criminal! /acbet1 şi. deopotrivă. cine ar putea să se recunoască în el2 *n $urnalul său. a privit-o adînc în oc1i şi i-a spus) "/amă. (e poţi întîlni cu cineva în idee) a înţele#e asemănător sau la fel un lucru îţi dă încredere că felul în care ai #îndit e bun şi faptul acesta te poate propulsa! +storia ştiinţei şi filozofia se alcătuiesc în bună parte aşa! 5ar te poţi întîlni cu cineva în straturile mai adînci ale fiinţei tale! +ar în acest caz se întîmplă mai mult decît atunci cînd e vorba de coincidenţa în modul de a e&plica ceva) devii. beat de sine. în preliminariile unei specii căreia încă nu-i aparţine! Pentru că în afara lui însuşi el nu se recunoaşte în nimeni. pe acest eu lăr#it se ridică orice $urnal de bună calitate! "celaşi "5. "aş fi putut simţi aşa". totuşi. c1iar dacă e e&primabil. nu interesează pe nimeni! "cest lucru se petrece cînd autorul $urnalului. ci unicul lui sistem de referinţă. pentru literatură. nu intră în forma umană pentru că nu a pătruns în ea! .a este.desc1ide lar# încăperile vieţii şi c1eamă lumea să intre! +ar lumea intră. pentru că intimul e&cită curiozitatea! . musafirii lui.liade 6n om mare. aşa zicînd. sin#ur pe lume. toate vieţile coincid! Pe această coincidenţă miraculoasă. unicul lui interlocutor este autorul $urnalului. "aş fi putut face asta"! -u trebuie să fi avut boala de care suferă autorul $urnalului pentru ca să o simţi a ta. dar pentru opera mea. în esenţa ei.

nu are altă identitate decît aceea pe care i-o dă însăşi personalitatea şi e&perienţa celui ce scrie! 9i acest discurs nu are decît un sin#ur punct de pornire) nevoia c1inuitoare. e vorba de un anumit mod de a scormoni cu lăcomie în tot ceea ce am a$uns să simt) în le#ătură cu viaţa mea. apoi se înc1ina şi întindea mîna! 'e face "discursul umanist" în faţa acestui spectacol2 'um te poţi strecura în sufletul şi mintea acestei fiinţe2 'e e acolo2 +nfernul. la un stop. o dată ce am părăsit-o. dacă acest scriitor ar ţine un $urnal. nu e subsumabil unei discipline şi. 2 iunie . în le#ătură cu specia din care fac parte! "cest tip de discurs nu este omolo#abil! . în nebănuitul ei. ci doar să "descrie"! 5e aceea nimic nu rămîne în afara ei. el pur şi simplu nu este sau este clasat la rubrica "neom"! 38in#urul efort al filozofiei de a nu rămîne în urma vieţii sau. dar previzibil şi îţi taie şi mai mult pofta de mîncare! A dezabuzare stupidă ― şi totuşi e&plicabilă2 ― a pus stăpînire pe mine) ma$oritatea cărţilor mă plictisesc. o#linzile retrovizoare ale maşinilor care opreau. de a nu o rata sărind ― dintr-un prea mare avînt ― dincolo de ea. o zi din viaţa lui +van 5enisovici"! 9i în felul acesta a$un#i din nou la literatură!4 5ispărem re#retaţi o vreme de cîţiva. căci de fapt nerealizabilă pînă la capăt. devenim "strămoşi". nimic nu-i este străin! @ilozofia. de a mă exprima. liniştea sau nimic2 'ît de lar#ă trebuie să fie definiţia omului ca să încapă în ea un asemenea persona$2 Pesemne că din cauza asta literatura izbuteşte acolo unde filozofia eşuează! Pentru că literatura nu-şi propune să definească.ăicăreala culturală0 dezabuzarea! 5e fapt. filozofia mi-a devenit de mult #reu suportabilă. în sc1imb. indiferenţi pentru cei mai mulţi. tonul scrierilor edificatoare mă irită! *n cercetarea academică nu mai cred. un cerşetor tînăr. adică un număr statistic în #eneraţiile trecutului! 1 iunie . bătrîna îl privea e&taziată şi dădea înţele#ător din cap! . între mine şi el s-ar întinde o punte pe care viaţa mea. cu fi#ura rătăcită. îţi vine să spui) "de pildă. portierele.în acest timp. romancier nu am avut norocul să fiu! 8in#ura formă de scris care mă interesează ar urma să rezulte din mişcarea neîn#rădită pe teritoriul eului meu! 5e fapt. mai curînd. 5acă el ar mărturisi acolo o crimă făcută din #elozie sau din ură.l nu se supune re#ulilor unui #en. în pa#inile lui nu s-ar re#ăsi nimeni! "r fi un $urnal sterp. cu lumea în care am trăit. este enormă! 'înd ultimul om care ne-a cunoscut ne uită sau dispare şi el.i bine. viteza cu care sîntem evacuaţi din lumea aceasta. în fond. l-a făcut ?eide##er vorbind de "facticitate"! 5ar cînd vrei să e&plici ce este facticitatea. eseurile mi se par futile. e ca şi cum îţi pierzi pofta de mîncare culturală) nici un fel nu te mai atra#e. se autoîn#rădeşte! Persona$ul din povestea de mai sus nu "încape" în nici un discurs al filozofiei! Pentru filozofie. dînd satisfacţie celor care ne-au detestat! Aricum. săruta parbrizele.ier<e#aard pălăvră#eşte enorm0 ?e#el e ca o flaşnetă0 Levinas e mediocru0 ?esse e plicticos0 'ioran e minunat. nici o carte nu-ţi provoacă apetit cerebral! 'ărţile edificatoare sînt monotone şi îşi propun e&perienţe de care nu eşti în stare0 . ar fi putut să treacă! 5ar ce punte poate arunca spre mine un cadavru înălţat ― de o vanitate infinită ― pe un maldăr de foi2 :n asemenea $urnal nu ar interesa decît psi1olo#ia literaturii şi ar fi un pseudo-$urnal! 30 mai "stăzi.

dacă se poate spune aşa. părinţi. nu a trebuit să le plătesc apoiL 'înd Ganea +vol#1in. pentru că nu mai puteau mînca! 'ine poate trăi pînă la capăt adevărul acestei "întîmplări"2 Pentru orice cititor care vrea să-şi păstreze mintea întrea#ă. de sufletul meu! 'u cîte pelerina$e ale iertării. pentru că @acultatea de @ilozofie se afla c1iar vizavi! *mi ima#inez că în seara acelei zile de MH mai am făcut acasă un "ceai". că îi poate izbi obrazul cu palma. m-a izbit faptul că femeia aceasta de 7B de ani a fost arestată într-o zi de MH mai. în 'otroceni. unde cîndva fusese "'enaclul 8burătorul". îl pălmuieşte pe /îş<in. moartea. @undalul istoric este omorîrea de către 8talin. nici nu ştii cît de rău o să-ţi parăL 'ît de mult ai să suferi că ai făcut astaL" A asemenea replică poate surveni într-o lume în care persona$ele se pot ima!ina unele în locul altora. la BG minute de locuinţa ei din =d! . cuprins de ură şi mînie. ceva ne împiedică mereu să le e&tra#em din ficţiunea unui $orror şi să le aducem în realitate! /a$oritatea cărţilor pe care le-am publicat mai tîrziu în seria "Procesul comunismului" le-am citit mai întîi la ?eidelber# în anii NDG) 2talin"ul lui 8uvarin. este în sine un scandal! 'ele trei palme pe care le-am dat în viaţa mea au răsunat de fiecare dată pe obrazul celuilalt. a şase milioane de ucraineni! Prin înfometare! (otdeauna cifrele sînt o abstracţie! 5ar în %anta r$ei această "secvenţă istorică" devine. 5acă nu s-ar întîmpla aşa pesemne că fiinţa noastră s-ar dezinte#ra sub povara ade(ărului celor relatate! 'itiţi %anta r$ei.şti într-un sat ucrainean. fraţi! *n felul acesta au murit şase milioane de ţărani ucraineni! 'înd paza satelor a fost ridicată. %anta r$ei a lui Grossmann!!! *mi amintesc şi acum frica teribilă care mă apuca ori de cîte ori reuşeam să străpun# ecranul pa#inii şi cînd lumea aceea care nu încăpea în nici un ad$ectiv venea peste mine şi mă prindea într-un carusel al #roazei! "sta era specia din care eu făceam parte2 9i aceasta era istoria mea. pe /onica Lovinescu! /ai tîrziu. lumea în care într-un fel sau altul trăisem şi trăiam2 La un moment dat mintea refuza să mai realizeze ec1ivalenţa dintre pa#ina scrisă şi realitate! 'eea ce citeam recădea mereu în po(este. unde era dormitorul mamei. pentru vina de a fi avut-o ca fiică. păzit în aşa fel încît nimeni nu poate ieşi din el! (ot ce putea fi mîncat a dispărut. cu cititorii 1alucinaţi ai faptelor lor2 Aricît de mult ne-am ima#ina că lucrurile acestea s"au întîmplat. cînd eu împlineam BD ani! 8tăteam pe 5r! Lister. a fost luat! (rec săptămîni şi oamenii încep să se mănînce între ei. scuza. istoria contemporană. atunci cînd am citit cartea 5oinei Fela despre mama /onicăi Lovinescu şi despre moartea ei. ca o pecete a căinţei.lisabeta! (receam zilnic prin faţa acelei case. fizic. în acelaşi timp "istoria" trecea la BG minute distanţă de mine. la începutul anilor NHG. #estul compensativ! +vol#1in simte în cele din urmă nevoia reparaţiei şi-l roa#ă pe /îş<in să-i permită să-i sărute mîna! +storia speciei umane nu a mers însă pe această cale! *n istorie. *mi aduc aminte că. tot ceea ce între doi oameni care se conduc după un cod "umanist" este de neconceput devine dintr-o dată posibil! 5e aici senzaţia de fabulos. nevoia de iertare. doar de mine ştiute. o petrecere. cu fereastra care dădea spre c1eiul . viaţă) %ăul pur. la Paris. după G de ani de la cele întîmplate am putut intra în acel apartament care îi fusese restituit într-un tîrziu /onicăi Lovinescu! "m păşit în camera mică. am încercat să-mi ima#inez scena! /i-am înc1ipuit-o pe mama mea arestată la 7B de ani! /-am cutremurat! "poi. ea trebuie să rămînă în parte 3şi să fie percepută4 ca po(este. deci o lume în care cel care nedreptăţeşte se poate vedea căzînd la rîndu-i sub efectul propriului său #est! *ntr-o astfel de lume e&istă căinţa. . în familii) copii. de neverosimil pe care o avem cînd ne confruntăm cu istoria relatată! (ot corte#iul acela de învin#ători care îşi torturează semenii şi îi ucid fără să cadă o clipă pe #înduri. acesta îi spune) "A.Amenirea mă înfricoşează! @aptul că un om îl poate omorî pe altul sau că îl poate tortura rămîne pentru mine cutremurător şi de neînţeles! @aptul că un om îl poate lo(i pe altul. ce are el comun cu noi. 8ol$eniţîn. cei care mai rămăseseră în viaţă au a$uns în patru labe la . la 7B de ani.iev! /ureau lîn#ă bucata de pîine care le era aruncată din milă. dar #reutatea lor a căzut verti#inos în mine şi s-a lipit. dezolarea supremă irump pur şi simplu în camera în care citeşti! . arestînd o femeie sin#ură.area teroare a lui 'onIuest.

unde am lucrat primii zece ani după terminarea facultăţii. pentru că era vorba de o "instituţie ideolo#ică din linia întîi a frontului" 3după cum mi-a e&plicat tov! %adu Pantazi. o furie care nu mai putuse fi reţinută şi care. apoi. sc1imba re#istrul stilistic al pa#inii. dar cine le-a trăit pînă la capăt în afara victimei şi a fiicei ei care şi-a pierdut. avea. cu atît mai mult cu cît a fost o scenă practic "mută"! /-a invitat să stau $os. să nu cumva să-i uite posteritatea mutraL" 'ititorul de astăzi trebuie să ştie că în acele vremuri povestea cu poza avea un subte&t! . somnul2 3 iunie +nteresant cum. în loc de asta.lisabeta s-a mutat un procuror militar! 5upă aceea s-a petrecut moartea la înc1isoare! "cestea sînt faptele! "u intrat şi ele în poveste. adău#îndui o notă de familiaritate nepotrivită cu modul de adresare cuvenit într-o asemenea ocazie! Propoziţia neaşteptată suna cam aşa) "9i şi-a mai pus şi poza în ziar. de vreme ce îşi puteau umple rapoartele cu ce cărţi citeam. a desc1is sertarul de la birou şi a scos din el o foaie! /i-a întins-o peste birou. se turnau între ei! :nul ca mine. o densitate diferită de lic1ele! 5e pildă. după %evoluţie. cînd am publicat un articol în Contemporanul. de asemenea. 7ma!iu lui 0on %etro(ici. lic1elele pe care le puteai cunoaşte proveneau din rîndul cole#ilor de serviciu şi al ierar1iei din care făceai parte! @iecare branşă. scriindu-şi. mai ales după ce petrecusem cîteva luni la :niversitatea din "ac1en.ilozofia ― o ştiinţă? "rticolul "lovea" în do#ma absolută a "filozofiei mar&iste". cu ce spuneam în "şedinţe". pe neaşteptate. cum va arăta. înainte. a venit arestarea! *n apartamentul din =d! . apoi în cartea de memorii a /onicăi Lovinescu! Le citim şi ştim că sînt adevărate. reîntîlnirea la Paris! +ar apoi. ca preludiu la eliminarea mea din +nstitut tocmai "pe motive ideolo#ice"4! "ceastă "instituţie ideolo#ică" era conectată direct la 8ecţia ideolo#ică a 'omitetului 'entral! "şa stînd lucrurile. cel care îmi fusese profesor pînă în urmă cu doi ani 3aveam MK de ani4 ― preda "istoria filozofiei contemporane" citind practic de pe foi capitole între#i transcrise din 0storia filozofiei moderne şi contemporane. pierdea "tonul principial" şi cădea într-un amestec de ma1ala cu ură! +zbucnirea avea în ea ceva oarecum uman. mai întîi în cartea 5oinei Fela. secretarul de partid al "cademiei prin anii N7G.lad caracterul profund subversiv al articolului meu! /-a uimit în mod deosebit înc1eierea delaţiunii care. densitatea de lic1ele era ma&imă. o vreme. cu ce se ascundea în spatele pa#inilor pe care le publicam! 5e altfel rolul lor "ca specialişti" era tocmai acela de a le desc1ide oc1ii "lucrătorilor din 8ecuritate" şi înalţilor activişti de partid asupra sensului ezoteric al scrierilor unui cole#! Primul şoc l-am avut la un an-doi după terminarea facultăţii.5îmboviţei! 9tiam că în dreptul ferestrei era măsuţa la care mama /onicăi se aşeza să-i scrie fiicei sale! *şi ima#inau împreună. intitulat . ad$unct al 8ecţiei ideolo#ice de care am pomenit mai sus! -u ne cunoşteam. apărută la începutul anilor N G ― îşi făcea o datorie de "luptător pe frontul ideolo#ic" din a-i semnala tovarăşului 'onstantin . era mană cerească pentru ei. s-a ridicat şi a ieşit din cameră! Pa#ina acoperită a foii conţinea o delaţiune semnată "profesor dr! "le&andru =oboc"! *n ea. la +nstitutul de @ilozofie al "cademiei. potrivit căreia aceasta era infailibilă tocmai pentru că era ştiinţă. nu ne văzuserăm niciodată! 8cena care a urmat a rămas înscrisă în memoria mea ca un fra#ment de vis. în funcţie de importanţa ei socială. totodată.&ista o educaţie comunistă a privirii şi retina omului de pe stradă se .lad". La cîteva săptămîni de la apariţia pa#inii din Contemporanul mă c1eamă în clădirea 'omitetului 'entral "tovarăşul 'onstantin . trei sferturi dintre membrii +nstitutului erau informatori ai 8ecurităţii care îi turnau pe cei din sfertul rămas "liber" şi care. felul în care orizontul social al vieţii mele s-a lăr#it poate fi măsurat şi după anver#ura lic1elelor pe care le-am cunoscut. atît numărul cît şi calitatea lor erau fatal determinate de "cercul strîmt" al vieţii fiecăruia dintre noi! -u puteai întîlni mai multe lic1ele decît îţi permitea lumea în care te mişcai! 9i cum lumea aceasta se rezuma îndeobşte la lumea profesiunii tale. după BH ani de despărţire. lăsînd să se străvadă un năduf.

delatorul de pe vremuri. de mîrşăvia tăinuită şi făcută tocmai sub încredinţarea pecetei tainei. după imperativele realismului socialist) miner. lăsînd să se vadă elasticul sleit al unor şosete intrate pe $umătate în pantofi. mai rău. să-i spun că "ştiu"! -u m-am #îndit niciodată "să-i cer socoteală". pionier etc! /ai e&istau de asemenea ima#ini ale scriitorilor reproduse în manuale şcolare) de la . Go#oneaţă. era mai cu seamă subversiv şi trebuia în consecinţă semnalat! 5upă cîteva minute.oi reveni cînd voi a$un#e la lic1elele de altă anver#ură din zilele noastre! 8i#ur este că lic1elele nu iau niciodată în calcul accesul celorlalţi la zona lor de umbră. de obicei e&trem de sofisticate sau.ditura "cademiei sau de . la "lucrătură". ci se #răbesc să dea e&plicaţii. ostaş. la otrava instilată pe ascuns! . $oacă prost şi eu sufăr de ruşine în sală şi transpir de ruşinea lui! *n urmă cu cîţiva ani. a întins mîna după foaie. 5umitru /atei sau +on Pascadi. a unui debutant ― şi încă a unuia care provenea din branşa filozofică ― într-un ziar cultural important nu era un lucru obişnuit. ci doar să-i spun că ştiu! 5e fapt aş fi vrut să ştie că ştiu! -u am făcut-o pentru că îmi era ruşine! *mi era ruşine ca atunci cînd un actor recită prost. pe coperta a patra! Pentru cărţile de filozofie. lic1elele nu se căiesc. la facultate mai ales. şi lauda rostită în faţă sau în public! . cu ocazia conferinţei unui 1eide##eriolo# #erman în faţa unui amfiteatru plin de studenţi. în care "se dădea citire" . pe turnătorie! +ar cînd sînt a$unse din urmă de propriul lor trecut.ram în BCO7 şi "desc1iderea" începuse cu un an-doi în urmă! 5e altfel re#imul foto#rafiilor publice avea să fie în curînd revizuit. cînd ceea ce a fost ticluit cu #îndul să rămînă ascuns este dat pe faţă. sau unul de "istoria #îndirii romEneşti" de "l! (ănase. în nici un caz unul de tradiţie! . de "bilanţ". ca să fiu sincer. restrîn#îndu-se în cele din urmă la doar două) cele ale cuplului prezidenţial! 5upă BCDG. micuţ şi estropiat. care.le mizează pe clandestinitate.i bine. mamă socialistă. în "format de buletin". mai bine zis de către orice individ deprins să mînuiască limba$ul de lemn al domeniului său! 'e importanţă avea că un te&t de "estetică" era scris de /arcel =reazu. ad$unctul şefului de 8ecţie a reintrat în cameră! 9i-a pus de#etul pe buze. la "manifestaţii"4 şi cele oarecum "simbolice". nici nu autor romEn în viaţă nu avea dreptul să îşi divul#e c1ipul pe coperta unei cărţi şi nici măcar. "l! =! simţise în te&tul din Contemporanul că ceva ieşea din scară! @oto#rafia îl a$utase să simtă că autorul rîndurilor vorbea în nume propriu! "rticolul era al cui(a şi "mutra" care îl însoţea certifica asta! Lucrul acesta era scandalos. for$eur. sub formă de pancarde. foto#rafia autorului nici nu şi-ar fi avut rostul) scrisul în acest domeniu atinsese un asemenea #rad de impersonalitate încît si#la unui c1ip nu răspundea la nimic! 'artea ar fi putut fi scrisă de către oricine. devin a#resive şi acuzatoare! 5ar să ne întoarcem la lic1elele mele de dinainte de NCG! "şadar la bună parte dintre cole#ii mei de +nstitut! 'u ce se ocupau ei2 5e pildă cu înscenarea unor "procese"! (e invitau la o şedinţă anuală. aduse din îndepărtatele deşerturi ale spiritului. pantalonii veşnic prea scurţi. tractorist. poposind o clipă în rafturile bibliotecilor pentru a fi spulberate apoi de vînturile istoriei şi înlocuite de altele! -imic nu avea identitate. publicate automat de . puse pe 1îrtie ca "lucrări de plan".pure2 *mbinările acelea de cuvinte. pe intri#ă. între lovitura dată pe la spate. întîlnindu-l pe coridoarele facultăţii.minescu la /i1ai =eniuc. de cîteva zeci de ori! (recuseră HG de ani de la scena pe care am povestit-o! "ş fi putut. alături de secretul prost păzit.ditura 9tiinţifică şi necumpărate şi necitite de nimeni. a pus-o la loc în sertar şi m-a condus pînă la uşă! "sta a fost tot! Pe =oboc l-am văzut de atunci. "! (oma şi 5an 5eşliu! +cono#rafia comunistă era în #enere selectivă şi restrictivă! "şa încît poza unui tînăr. care se constituiau în "tipuri" şi care erau e&ecutate de artişti "an#a$aţi". în întuneric.obişnuise să vadă două tipuri de fi#uri umane) cele ale conducătorilor comunişti 3sin#urele care puteau evada din pa#inile ziarelor sau din manuale pentru a fi e&puse în public sau plimbate. intrau în lume orfane. nimic nu avea c1ip! La ce bun atunci o foto#rafie pusă în răspăr pe te&tul -imănui2 . 'azan sau . m-a lăudat ca pe unul dintre "1eide##eriolo#ii de seamă ai culturii noastre" sau ceva în #enul ăsta! Lucrul mi s-a părut firesc! 5in recuzita lic1elei face parte ambi#uitatea întreţinută între "ascuns" şi "pe faţă". îşi purta pe culoarele vaste ale facultăţii. spre deosebire de cele de literatură.

iar pe adevărul ei se spri$inea adevărul pla#iatului meu! 9i era mai mare dra#ul să-i vezi pe cole#ii mei cum îşi împărţiseră rolurile) unul se mira că "tocmai eu" fusesem capabil de aşa ceva şi aştepta să mă căiesc! "ltul.u am avut noroc) am fost transferat la +nstitutul de +storia "rtei! 'omponenta ideolo#ică a artei era cu mult mai palidă decît cea a filozofiei. +ntrarea Lucaci nr! ! @ormez numărul şi îmi răspunde el! "― (ovarăşuN =rătucu2 ― 5a! ― 'e se mai aude cu omul nostru2 ― 'ine e2 (ovarăşul colonel2 ― . să fie primit la întoarcere cu braţele desc1ise şi să se taie pentru el viţelul cel #ras"2 Povestite acum. realizări etc! 9i deodată. locuia un cuplu de pensionari! Perdeaua de la fereastra lor se mişca de cîte ori ieşeam în oraş sau veneam acasă! "veam senzaţia că sînt vecin cu un post de observaţie! *ntr-o zi mă întorc din oraş şi. secretar de partid al "cademiei şi director ad$unct al +nstitutului de @ilozofie. pentru că viaţa mea socială era sumară şi se reducea la frecventarea cîtorva prieteni. că îl pla#iaseşi pe -oica! *ntr-un articol de-al tău. stătea la o masă ţinînd mîna pe un teanc de cărţi ale lui -oica şi dădea citate de ici şi de colo. înainte de a intra în casă. tocmai s-a întors acuma! ― 8in- . vom rămîne pe drumuri! "stăzi. în BCDD. care nu poate fi infirmată de toată mizeria unei ţări comuniste şi nici măcar de toată mizeria tuturor ţărilor comuniste trecute. cea pe care o proiectează şi o instituie cuvintele! "'omunismul aduce cu el fericirea" este o propoziţie adevărată în sine. fi#ura centrală a Jurnalului filozofic publicat în BC ! "cuzatorii mei nici nu se obosiseră să citească parabola biblică şi susţineau că în *iblie e pomenit numai @iul. nu prea mai aveam unde să întîlnesc lic1ele! =a da. mai erau totuşi vecinii! La parter. în lumina pla#iatului meu. ca unul să se spetească muncind şi altul. cîţiva dintre noii mei cole#i făcuseră puşcărie politică! Lic1ele nu mai puteam întîlni decît în situaţii e&cepţionale. o să spuneţi. multe alte fapte ale mele pe care pînă atunci nu şi le putuse e&plica! 'înd am apucat să bîlbîi. prezente şi viitoare! (ot aşa. şef de cadre la /inisterul *nvăţămîntului. cînd lumea începuse de$a să moţăie în sală. cînd l-a $udecat pe Pleşu pentru participarea la "complot împotriva ordinii de stat"! "poi. l-am cunoscut pe "tovarăşul =ondrea".u sînt! ― :itaţi. că @ratele @iului risipitor reprezintă un loc comun al culturii europene la care poate face recurs oricine. cu ocazia unui "proces" celebru. îi furasem persona$ul! =ine. cu cifre. adevărată în sine este şi propoziţia "tancurile sovietice au intrat în BCOD la Pra#a pentru a aduce pacea"! (ot aşa. putea fi re#ăsit fratele @iului risipitor. cel al "meditaţiei transcendentale". cu o dicţie imposibilă. lucrurile acestea sînt #roteşti! "tunci ele se înc1eiau îndeobşte cu frîn#erea unui destin! . care ne-a c1emat pe cîţiva să ne spună că dacă mai răspundem invitaţiilor ambasadelor occidentale fără să avem aprobare "de la ei". care bate lumea şi nu face nimic. după care. aşa încît densitatea de lic1ele în noul institut era aproape nulă! 5impotrivă. @ratele fiind o creaţie a lui -oica! "şadar fără să-l citez pe -oica. alături de @iul risipitor. cînd soseau la "şedinţe desc1ise" activişti de la 'entrul :niversitar ― atunci am cunoscut-o pe "tovarăşa 'lătici".unui raport anodin. aflai că în anul acela se petrecuseră şi lucruri re#retabile! 5e pildă. cu atît mai mult ea are şanse să se instituie ca adevăr! 'u cît ceea ce spui este mai distorsionat în raport cu realitatea. cu atît puterea de convin#ere a cuvintelor este mai mare! 5e fapt raportul se sc1imbă) cuvintele dau forţă realităţii şi o fac să e&iste0 ele nu au nevoie de suportul realităţii! %ealitatea devine atît de slabă încît ea nu mai poate contrazice cuvintele0 realitatea reală e ne#li$abilă şi este în#1iţită de o nouă realitate. :niversitatea "8piru ?aret"! 'am asta era! *n rest. văd perdeaua mişcîndu-se! +ntru. dar lucrul era prea #o#onat) toată lumea ştie că parabola @iului risipitor e construită deopotrivă pe fi#ura @ratelui lezat! *n comunism însă nu e aşa) cu cît minciuna este mai sfruntată. Pantazi a retorcat) "9i dumitale ţi se pare corect. adău#a) "la fel şi la Liiceanu"! "ltul înţele#ea acum. ridicînd oc1ii către sală. care la rîndul lui invocase parabola4. publicat în nu ştiu ce revistă. domnul =ondrea este rectorul celei mai mari universităţi particulare. propoziţia "@ratele @iului risipitor este o creaţie a lui -oica şi el nu e&istă în *iblie1 era o propoziţie adevărată în sine. fără să fie acuzat că l-a pla#iat pe -oica 3sau pe Gide. care avea să se ilustreze în BCDB. iau cartea de telefon şi caut la =) "=rătucu". tovarăşe. în casa de vizavi. în #ura lui %adu Pantazi. sufocat de indi#nare. persona$ din care -oica făcuse.

ceea ce înseamnă cu eficienţa şi #eniul cu care natura re#lează. prin proprietate privată şi iniţiativă4 şi apoi cadrul în care un membru al societăţii se poate manifesta! . sprinteneală şi e&ces de fantezie! +ată de ce pentru un e&emplar dotat.i bine. un păcat! 'e însemna asta pentru intelectuali2 *nsemna că cine avea o e&plicaţie ontolo#ică a lumii care ieşea din cadrele institutelor de filozofie. în comunism. cine scria un roman sfidînd re#ulile esteticii oficiale. fiind periculos prin e&emplul pe care îl dădea.&cepţia. lic1elele sînt . care ne ştiam de MG de ani4. ec1ilibrul la nivelul fiecărei specii. restul populaţiei trebuie să arate la fel de la aspectul e&terior 3cum se îmbracă. plăceri şi aspiraţii! 'omunismul e o societate în care nu se iese din rînd! 9i ca să se obţină acest lucru. ziarele. dar releele care asi#ură transmiterea lor şi suprave#1erea pînă la nivel periferic precum şi retransmiterea informaţiei obţinute pînă la sediul central. şapte familii în toată casa. nu-i aşa2 ― era fiu de preot şi simpatiile lui politice mer#eau către P-P!!! *l ascultam şi mi-l aduceam aminte în timpul "şedinţelor de bloc" 3eram o mînă de oameni.#ur sau cu cineva2 ― 8in#ur! 5aN tovarăşuN colonel. deficitare etc. eliminat! Pentru ca acest lucru să se întîmple nu a$un# formele de suprave#1ere ale unui aparat anume creat 38ecuritatea4! "cesta poate asi#ura "impulsurile centrale". 'u e&cepţia reprezentanţilor nomenclaturii şi a celor aflaţi în slu$ba ei. în loc să fie pusă în slu$ba realizării proiectului propriu.u vă văd! ― 5umneata!!! 5umneata!!! ?ai sictirL" 9i-mi trînteşte telefonul! /ai era şi vecinul de la eta$ cu "cartea de imobil"! La el tră#eau "băieţii" cînd veneau să ia informaţii! *i vedeam intrînd în casa scării. cenaclul "@lacăra" şi. care îşi primea informaţiile direct de la 8ecuritate! "$unşi în acest punct. ce mănîncă. #ăsind de fiecare dată forma în care trebuie să o facă.u sînt. inte#ral. deci nu e&emplarul care tra#e un picior. debile. creînd astfel posibilitatea supravieţuirii ei! 5eosebirea este că lic1elele nu "curăţă specia" ― aşa cum fac felinele cînd vînează ― de e&emplarele bolnave. patinatorul. performanţa ieşită din comun sînt şi ele cultivate în structuri prestabilite şi sînt subordonate unui scop) propa#anda! =alerinul. trebuie controlate cu străşnicie mai întîi (enitul 3el nu mai poate fi auto#enerat. cînd "lua cuvîntul" 3venea uneori îmbrăcat în pi$ama4 şi începea cu un e&curs despre "re#ulile convieţuirii socialiste"! 'u lic1elele publice lucrurile erau cît se poate de simple! Locurile lor de întîlnire erau volumele oma#iale. nu trebuia să ne vedem într-o oră în oraş2" 8c1imb tonul) "― 5aN ruşine nu vă e2 -u vă e ruşine să fiţi turnător2 ― "loL aloL 'ine e acolo2 ― . televiziunea şi radioul. cine făcea un film care leza #ustul triumfalist al sistemului ― trebuia laminat social. trebuie create separat! @uncţia aceasta suplimentară o asi#ură lic1elele! 9i ele o asi#ură în c$ip natural. în vederea prelucrării ei. este c1eltuită pentru ceea ce s-ar putea numi "cursa cu obstacole" la care candidatul la performanţă e c1emat să participe zi de zi pe parcursul între#ii sale e&istenţe! . #imnasta etc! sînt produsele de vitrină ale sistemului şi reuşitele acestora nu sînt e&plicabile decît prin virtuţile sistemului şi contribuie la #lorificarea lui sau a celui care îl întrupează! "şa stînd lucrurile. aude prost sau şi-a pierdut un oc1i.l ― ştiam. revista 2ăptămîna. readus la ordinea numitorului comun şi. ne putem desi#ur pune întrebarea care e funcţia lic1elei într-o societate comunistă! %ăspunsul îl vom #ăsi dacă privim spre însăşi esenţa acestui sistem0 pentru că în comunism lic1eaua e secretată de această esenţă! 9i care este esenţa comunismului2 %ăspuns) ni(elarea. în ce tip de locuinţe stau. ce venituri au4 şi pînă la tipul de #usturi. talentul. la limită. vecinul dumneavoastră! -e putem vedea pe #eam vorbind la telefon! /ă vedeţi2 . îi auzeam apoi urcînd eta$ele şi pe el desc1izîndu-le uşa! *i vedeam plecînd cam după o oră! 5upă NCG a ţinut să-mi spună că nu el mă turna şi că speră că ştiu cine! . deci de mediocri. proşti sau impostori0 lic1elele "curăţă" societatea eliminînd vîrfurile. ci pe cel care păcătuieşte prin vi#oare. unde de asemenea erau oma#iaţi "conducătorii" 3de ziua naşterii sau cu ocazia altor zile naţionale festive şi la con#rese ale Partidului4. ambiţios sau care pur şi simplu are ceva de spus lucrurile sînt cu mult mai complicate în comunism decît în societăţile occidentale! 'ea mai mare parte din ener#ia de care acesta dispune. ieşirea nepro#ramată din rînd era.

"ceastă sc1imbare a calităţii privirii survine ca urmare a de#radării stratului protector pe care. nu are nevoie de cinci acte pentru a părăsi scena! Povestea lui e scurtă pentru că trece direct la concluzie0 ca şi ?amlet. mai abruptă şi mai ele#antă de a abandona! *n acest "proiect" al său 3sin#urul care se poate sustra#e amă#irii4 el este a$utat în mod firesc de consătenii săi care îl spînzură ca pe unul ce a încălcat le#ea iluziei. în simpla dinamică imanentă a producerii lor! *n mod normal sănătatea mentală a omenirii ţine de transă.or#anizatorii acestei curse cu obstacole! . tra#edia lui n-ar mai fi e&istat! . e bine să se ştie că lupta dintre bine şi rău în comunism la ni(el cotidian îmbrăca această formă) lupta dintre cel care voia "să facă ceva" şi cei care îşi dădeau mîna pentru a-l împiedica! .i bine. îl reprezintă sistemul lui de iluzii. pentru orice om. cine nu inventează te1nici de evitare sau depăşire a acestor obstacole este ani1ilat sau scos din $oc! Pentru cine nu a trăit atunci.ersiunea romEnească a lui ?amlet o avem în leneşul din povestea lui 'rean#ă! 5eosebirea este că acesta "mer#e pe scurtătură"0 el nu e&plică. cînd o apă fără 1otare! 'ine nu are destulă astuţie. un fel de a arăta că ceea ce ţi s-a dat nu-ţi este indiferent! Pe de altă parte.i $oacă rolul zmeoaicei din poveste care ridică în drumul lui @ăt-@rumos cînd un munte. în cazul lui ?amlet. nu teoretizează. -umai că el nu mai întîrzie nici o clipă "aici") nu vrea să reaşeze timpul lumii în matcă 3ceea ce.ste un fel de reverenţă făcută nu-se-ştie-cui.şti sănătos cîtă vreme eşti prins în "dansul amă#irii muritoare" ve#1eată de marea re#ină a Lumii. (ocmai de aici provine miopia care este necesară pentru parcur#erea în bune condiţii a unei e&istenţe! :n anumit fel de a rămîne lipit de ceea ce faci şi de a crede că treaba aceea este şi firească şi capitală pentru bunul mers al lucrurilor 3cînd în fond ea este total indiferentă4 reprezintă #aranţia de sănătate a unei vieţi! Gesturile curente. . cînd o pădure plină cu li#1ioane. de capacitatea de a participa la seducţie şi mira$! . amestec de curtoazie. /a>a! 'el care părăseşte dansul acesta iese din cursa vieţii şi devine "nebun"0 pentru că privirea distantă. leneşul lui 'rean#ă a înţeles. faptul că ai primit ceva în necunoştinţă de cauză poate să devină sursa unui protest infinit! 5e aici ambi#uitatea oricărui $urnal. el nu consideră că mai are vreo responsabilitate! Greva foamei nu o face pentru a atra#e atenţia sau a obţine ceva. reintrarea în 1ora amă#irii. a#itaţia zilnică. un mod de a fi îmbrîncit din nou în cursa vieţii. acest peisa$ s-a diversificat imens după BCCG!!! 5 iunie 'e trebuie să facă un om cu viaţa lui dacă nu vrea să se resemneze să trăiască în cate#oriile speciei2 'e îţi rămîne de făcut cînd fiecare din lucrurile care îţi ocupau viaţa şi îi dădeau un sens se #olesc de conţinut2 Lucrul cel mai #rav este ca sistemul de iluzii de care o viaţă are nevoie pentru a înainta să se surpe! +ar în lumina sfîrşitului nici o iluzie nu rezistă! Problema e să poţi încă face ceva după ce ai a$uns în punctul acesta! Furnalul este cea mai strînsă formă de colaborare cu viaţa care ţi-a fost dată! . ca pe un dez"iluzionat. care atra#e după ea clarviziunea. . nu vrea să răzbune sau să repare ceva! 5e îndată ce a înţeles. reprezintă încă un tribut plătit iluziei4. ci pur şi simplu pentru că aceasta i se pare calea cea mai la îndemînă. reproşuri şi blasfemii! 'eea ce se numeşte îndeobşte "depresie nervoasă" este o criză prelun#ită de luciditate! 5epresivul iese din rîndul "oamenilor normali" şi începe să vadă altfel. mobilurile care ne mînă nu sînt puse în discuţie0 ele trebuie lăsate în inerţia subînţelesului. de a-ţi recăpăta miopia salutară! 5acă ?amlet ar fi putut lua timp de trei luni două pastile de Qoloft sau de Prozac pe zi.l ar fi putut face abstracţie de ceea ce a)unsese să înţelea!ă. tandreţe şi recunoştinţă cu stri#ăte. strică $ocul /a>ei! (oate medicamentele antidepresive de astăzi reprezintă te1nici de refacere a sistemului protector de iluzii.

?eide##er nu ia în calcul credinţa 3aşa cum pentru "de unde2" nu ia în calcul ipotezele ştiinţei4.6 iunie (ema prăpastiei pe care stăm! "m întîlnit-o prima oară la douăzeci şi ceva de ani. ca fiinţe ale proiectului. 4n 2ein und 3eit. sîntem aici ―. ca să-i poată face faţă. în sc1imb. sînt primul temei al nimicnicităţii mele şi primul fel în care "vina" se articulează în e&istenţa mea! Lucrurile mer# însă mai departe) $ocul însuşi. nici "de partea cealaltă" ― a ieşirii din scenă ― nu stăm mai bine! /isterului lui "de unde2" îi corespunde cel al lui "încotro2"! *n această construcţie. pentru că el se rezumă la "aici"-ul fenomenal ― manifestabil şi întîlnibil ― al secvenţei cuprinse între naştere şi moarte! Locul în care sînt eu aşezat nu-mi permite să (ăd decît scena0 despre culisele din "stîn#a" şi din "dreapta" ei nu am pe ce temei să vorbesc! (otul se rezumă la faptul că sînt aruncat pe scenă. reprezintă condamnarea la moarte a tuturor celorlalte pe care le-am înlăturat! Prin unica mea ale#ere eu am remis neantului restul refuzat al posibilităţilor! *naintarea noastră prin e&istenţă #enerează fără încetare neant! -u numai ca aruncaţi în lume. sînt . stăm pe netemeiul nimicului! *n sfîrşit. $ocul nostru nu are cine ştie ce calitate) el se înscrie în tiparele prestabilite ale faimosului das . ceea ce înseamnă să o inte!rez în viaţa mea. dar şi ca "aruncători". într-o bună zi. dincolo de orice preocupare de stil. prin intermediul televiziunii! 5ar vorba lui +onesco) "nu e&istă scăpare"! 8ă ai cura$ul să notezi tot ce-ţi vine în minte. adică unul e&istenţial! +ar vina alcătuirii noastre este tocmai aceea de a subîntinde "nimicnicitatea") sîntem "vinovaţi" pentru că sîntem "temei al nimicnicităţii"! 5ar ce înseamnă asta2 "sta înseamnă că ne lipseşte mai întîi temeiul lui "de unde2" 3de unde venim4! Lipsa de provenienţă pe care e aşezată viaţa noastră ?eide##er o numeşte "aruncare"! "runcarea e&primă ne-temeiul prin e&celenţă) ea ne confruntă cu un rezultat a cărui e&plicaţie ni se refuză cu desăvîrşire! 8întem rezultaţi dintr-o aruncare ― şi. trebuind să $oc! 'ulisele. popasul meu în scenă este pîndit în fiecare clipă de neant şi #enerează neantul! 5e ce2 Pentru că prin fiecare #est al vieţii mele eu ale# între mai multe posibilităţi şi fiecare opţiune. #recii l-au mascat cu lumea de forme frumoase ― compensatorii şi terapeutice ― de tip apolinic! Polaritatea dionisiaco-apolinică a vieţii eline era e&presia unei strate#ii care se mişca între adevărul teribil şi iluzia menită să-l facă suportabil! (ra#edia era c1emată să ridice la răstimpuri vălul care acoperea prăpastia lăsînd ca ceea ce este cumplit ― şi eventual uitat ― să ţîşnească la suprafaţă! (ra#edia devine memento"ul prăbuşirii oricînd posibile) în orice clipă poţi să a$un#i de la liniştea călduţă a e&istenţei la infernul ei! Grecii ştiau asta. ştiau că fiecare ins are prăpastia vieţii lui şi că.ram prea necopt ca să o înţele#. iată-ne. cînd am citit interpretarea lui -ietzsc1e la tra#edia elină! . odată făcută. oarbe pentru mine. la scară planetară. şi. trăim cu ideea că prăpastia este a altuia şi de cele mai multe ori asistăm la spectacolul ei sub forma #rozăviilor care ne-a$un# la urec1i sau a celor la care sîntem puşi să asistăm în fiecare seară. unul care ţine de constituţia e&istenţei noastre. depăşind-o ca "motiv cultural"! 5ion>sos le-a revelat #recilor 1ăul pe care era aşezată viaţa noastră. de teama de platitudine sau de ruşinea văicărelii! (ema prăpastiei reapare la ?eide##er sub forma nimicului ca temei sau a prăpastiei (+b!rund) ca ne"temei (6n"!rund). ca "proiectanţi" ai propriilor noastre #esturi. dar nici aruncătorul şi nici sensul #estului lui nu ne sînt transparente! "bsenţa lui "de unde2" întemeiază nimicnicitatea. iar viaţa noastră este direct instalată pe neantul acestei e&plicaţii! 5ar pentru ca "aruncarea" să fie deplină. în al treilea rînd. ca dovadă. caracterul cumplit al e&istenţei. vălul care o acoperă se va da la o parte! -oi. ?eide##er vorbeşte de "vina" noastră într-un sens e&tra-moral.an ― impersonalul "se" ― şi cam toţi actorii $oacă aceeaşi partitură! @ac şi spun cam aceleaşi lucruri. ca împlinitori şi realizatori.

cu fiecare evitare a întîlnirii cu posibilul nostru ireductibil ― ne aşezăm pe neant! "ceastă întreită vină e&istenţială. neştiind dacă face "bine" vorbind dintr-o dată aşa! "'um era mai bine2 :ite. aşa încît c1ipurile nu se văd. doi tipi solizi. pe care cei din lumea lor. 8obod9. cu orizontalitatea cotidiană a vieţilor noastre. prin dreapta. îl aduceau înapoi. de unde senzaţia aceea de bîţîială. umerii şi şoldurile. de om stîn#aci şi etern timid! Prin dreapta ecranului îşi face apariţia +liescu. cîteva luni pe an. învelit în celofan! @lorile trebuie date pesemne "doamnelor" 3re#inei şi principesei4 şi întrucît acestea aşteaptă în casă. acesta îmi spune la un moment dat cu năduf) "'e mai. prin acelaşi colţ din dreapta îşi fac apariţia în ecran două doamne voluminoase în taioare. a$un#înd în piaţa unde se afla clădirea 'o- . mişcînd în contratimp capul. îmi arunca de zor nişte cartofi murdari în tal#erul cîntarului şi privea într-o parte. lîn#ă "poporul lui". îl lăsau să stea. ci doar siluetele şi limba$ul corpului! 5upă +liescu. le-a e&plicat. cei doi se aliniază respectuos la ceva distanţă de suveran şi preşedinte! "poi. cărora costumele cu cravată nu le vin niciodată bine şi care cară fiecare cîte un buc1et enorm de flori. adică reuşesc să obţină un caracter mediu al e&istenţei în cate#oriile căruia intră cu toţii! '1ipurile lor încep să semene între ele. nu-l interesa nici cît ne#ru sub un#1ie! -umai că ar fi trebuit să ştiu asta! 5e cîte ori plecam de la +nstitutul de +storia "rtei în $os pe 'alea .ictoriei. pe care o lasă cînd străbate protocolar un spaţiu public! "ceasta e pesemne forma lui de timiditate! 'amerele de televiziune sînt undeva sus şi mai departe. întrucît ţine de constituţia omului. puternici şi stăpîni pe situaţie. acele #enofle&iuni suave. semn de supunere şi oma#iu la care numai monar1ii au dreptul pe acest pămînt! /i le ima#inez cum au repetat acasă. intrînd în vorbă cu un vînzător de la aprozar. cum spuneam. le-a descompus mişcarea! 'um #un#ureau repetînd-o şi cum se întrebau poate una pe alta) "'e zici. <ni&uri. "nimeni"! 'u fiecare dintre #esturile noastre comune. cînd %e#ele era un persona$ 1ulit. pînă a$un# la c1ipul statistic al lui 8iemand. puternici şi stăpîni pe situaţie. tu2 *mi iese2" @ăcînd asta. dar ce are a face.lisabeta. discursul de tip etic! .minaţi de aceleaşi idealuri. care dau mîna cu %e#ele şi fac.a este o vină fără răspundere individuală şi ea trimite mai de#rabă la insuficienţa condiţiei noastre. libertatea. fără e&plicaţie şi fără a avea să cerem cuiva socoteală! &s ist so: 8 iunie "stă seară la tele$urnal scena din faţa Palatului . totul în afară de coroană! 12 iunie /area iluzie a %evoluţiei din decembrie) că poporul romEn ar fi avut nevoie de libertate! Prima revelaţie am avut-o în ianuarie BCCG. cînd în piaţa din ?ala (raian. mode şi curente! 'ad în aceeaşi mediocritate. lucruri disparate se învălmăşeau în mintea lor. se dovedise că era tot re#e şi ele urmau să stea la masă cu acest persona$ fabulos. era mai bine înainte!" 8punînd asta. conform protocolului re#al. îi dădeau totul înapoi. cu acest moment cînd %e#ele reintra în scenă prin poarta din spate a istoriei. puteţi spune cu #las tare ce #îndiţi! 8înteţi liberL" Amul s-a 1olbat la mine şi n-a mai zis nimic! --avea ce face cu libertatea asta! -u se #îndea pesemne decît la un sin#ur lucru) că pe o piaţă în care cartoful nu se putea #ăsi oricînd. furatul era mai rentabil decît acum! "Pîinea cerească". la faptul că pur şi simplu sîntem aşa. depăşeşte. amintiri proletare din tinereţe. cum cineva le-a arătat. pătrund în ecran. erau pesemne flatate şi e&citate. "retrocedat" %e#elui şi devenit reşedinţa familiei re#ale în %omEnia! +liescu îi întoarce vizita pe care /i1ai i-o făcuse la 'otroceni! 5in stîn#a ecranului apare %e#ele. îl dăduseră la o parte şi pe care acum tot ei. cu mersul lui colţuros.

mii şi mii de studenţi au asistat la funeraliile lui. lic1elele. puteau reveni la rampă! -u aveau de cine se teme! *n nici un caz de o mînă de intelectuali care vorbeau de . furîndu-le libertatea. de predicile lui profane! 15 iunie A altă iluzie a deceniului care a trecut) că societatea ar dori să se scuture de cei care făcuseră cu putinţă lumea dinainte! +luzia aceasta îşi avea din nou rădăcina într-o operare inadecvată cu cate#oriile morale. umilindu-i. este un lu& pentru cei aleşi şi puţini! Pentru cei mulţi.i bine. cei covîrşitor de mulţi. ultimul securist aciuat într-un partid.i. care îi aşază de la bun început pe terenul moralei şi nu al politicii. trecătorii care ar asista la scenă s-ar #răbi să traverseze! ":n nebun". sub 'eauşescu. ""devăr #răiesc către (ine că sufletul omului nu cunoaşte altă #ri$ă mai c1inuitoare decît aceea de a #ăsi cui să-i încredinţeze mai de#rabă 1arul libertăţii cu care această nefericită făptură se naşte pe lume!" ― "9i oamenii s-au bucurat că sînt din nou minaţi ca o turmă şi că. care reprezenta binele! 5upă decembrie NDC s-a dovedit că acest "punct de vedere" fusese interiorizat de primii. îmi spuneam) dacă acum cineva ar scoate o pancardă pe care ar scrie "Fos 'eauşescuL" sau "Fos comunismulL". nu e în stare să spună cum îl c1ema! 3"sta -oica numea "#esticulaţia de operetă a eticii") scoţi un tril ca să te audă ceilalţi! 5ar după cum se vede nu avea dreptate. cei mulţi. de la ideea de om şi omenire care ar avea ca determinare "1arul libertăţii" aşa cum fiecare om vorbeşte sau are mîini. lucrul a fost înre#istrat ca un fapt divers! :n nebunL Pesemne că nimeni. iar memoria poporului ce1 i-a păstrat numele şi în fiecare an el e sărbătorit ca un erou! 'înd un tînăr romEn. inima lor a fost uşurată de povara unui dar funest care le adusese numai necazuri!" . ei ar fi fost puşi automat la stîlpul infamiei! 5e către cine2 5e către "ceilalţi". şi-ar fi spus toţi în #înd! 'înd Fan Palac1 şi-a dat foc la Pra#a.ictima lor. de la o premisă abstractă. şi-a dat foc pe pîrtia de la Poiana =raşov. activiştii. în sfîrşit. astăzi.i erau puţini! Prin căderea comunismului. starea de lucruri a %omEniei2 *şi mai aduce cineva aminte cum îl c1eamă2 Libertatea. oc1i şi picioare! 5e această orbire. de care altminteri el este foarte mîndru şi de care nu are cum se dezbăra. vorba /arelui +nc1izitor. de suspinul lui. cu ideea că atitudinile oamenilor sau modul lor de a #îndi sînt influenţate de conştientizarea distincţiei dintre bine şi rău! 'e simple păreau lucrurile la cumpăna anului NCGL -omenclatura de partid. pentru că la noi nici opereta nu avea spectatori!4 "celaşi lucru s-a întîmplat după %evoluţie la 'lu$! (înărul care îşi desfăcuse cămaşa în faţa armatei masate în piaţă spunînd "(ra#eţiL" 3şi au tras4. nu-i repudia! . oma#iatorii reprezentau răul! . eroarea intelectualilor umanişti în anii care s-au scurs după decembrie NDC este că au mizat pe acest "dar funest" într-o lume educată sistematic vreme de patru decenii în "#eneralizarea supunerii"! . dar cu desăvîrşire i#norat de ceilalţi! 'ei care făcuseră răul ştiau ce făcuseră ― dovadă că în primele luni după decembrie "s-au dat la fund" ―. dacă s-ar fi produs vreodată. ei nu au scăpat nici pînă azi şi nici nu au cum să scape pentru că ăsta e năravul oricărui umanist. aparatul represiv 38ecuritatea4. măcar cu un milimetru. s-a sinucis un an mai tîrziu! 5e scîrbă! " pus pe cineva pe #înduri #estul lui2 " modificat el. printr-o simplă operaţie de scădere se obţinea "restul populaţiei". ca orice umanişti. ultimul ziarist care dă lecţii poporului de pe ecranul unui televizor ştiau 3sau au aflat între timp4 ceea ce unui subtil intelectual nu poate să-i intre în cap) că în ma$oritatea lor oamenii nu au nevoie de "1rana cerului" ― de cărţile lui. în vreme ce aceia care îl suportaseră nu-l percepuseră ca rău! " trebuit să treacă un timp pînă ce primii au priceput că lucraseră temeinic şi pe termen lun# şi că îndobitocirea se petrecuse în masă! 8e puteau întoarce între "ai lor"! . ea este o po(ară. scăpînd cu viaţă. cei care suportaseră pe pielea lor ceea ce primii puseseră în operă. un popor între#.mitetului 'entral. pentru simplul fapt că atunci ar înceta să fie un umanist! 5in această cauză pariul pe care el îl face cu societatea este din capul locului pierdut! Pînă şi ultimul #ăinar a$uns în 8enatul %omEniei. minţind etc! etc! "şadar.i au plecat.

i bine. de tribune! 9i de ce îi este lui indiferent dacă vede aceleaşi mutre în decoruri istorice care se vor diferite2 Pentru că poporul romEn.l fusese făcut pentru a indica obiectul posibil al unei repudieri colective. într-o după-masă. simbolic măcar. cînd binele nu se mai defineşte vi#uros şi pozitiv. puteau spune că 8ecuritatea fusese o instituţie patriotică. puteau conduce instituţii culturale. cumva. vă vom iubi! ". sînt #ata să declar că l-aş iubi dacă răul pe care-l face celorlalţi 3c1it că ei sînt sau nu conştienţi de el4 ar fi putut fi oprit! %ecunosc că o iubire atît de perversă nu poate apărea decît din disperare. şi poţi crede foarte bine. acompaniat la c1itară. pentru că trăieşte în tine! "şa crede -oica în cultură! 'u el e invers decît spunea Paleolo#u) ar fi fost un #eniu dacă n-ar fi fost un prost! 5ar admiraţia lui pentru Ritt#enstein îi . stricate! Lui nici nu-i păsa că. se adaptase la istoria lui! *ntr-un alt decor. aceasta e lucrul e&traordinar pe care l-au aflat între timp proştii şi umaniştii. apelul acesta nu fusese făcut pentru şi către lic1ele! . mai ales. scandat pe scenă şi preluat. ci doar ca absenţă a răului! . care mi-a apărut un fel de tra#edie #rotescă sau o farsă tra#ică! 5ar orice nebunie îşi are. dacă voiau îl puteau lăuda şi acum pe 'eauşescu şi puteau e&plica şi de ce o făcuseră înainte. vină şi căinţă! *şi puteau face partide. poporul romEn nu poate purta acest război pentru că nu mai percepe imoralitatea) lui îi este indiferent că îl are din nou în faţă pe autorul unor spectacole en plein air care începeau cu balade duioase şi se terminau cu "'eauşescu. îşi e&puneau concepţia lor despre lume. dacă ar fi renunţat la războiul lui cu poporul romEn! 'ăci ce se poate întîmpla cînd o lic1ea bine instruită sare la bătaie cu un popor care abia se mai ţine pe picioare2 . el continuă să mănînce felurile pe care istoria i le servise înainte! %eci. îşi puteau face bănci. Jurnalul de la %ăltiniş.ste evident că lupta dintre ei e ine#ală) nimeni nu-i dă poporului romEn o emisiune de televiziune în care el să stea la o masă pe care se află cînd volume de versuri 3pe care să le poată mîn#îia la răstimpuri4. care-l tăbăciseră pe Goma şi care acum comentau bine dispuşi evenimentele curente.memorie. cînd un dosar de securitate folosit ca alibi pentru disidenţa lui! Poporul romEn nu are un #las de bu1ai cu care să-şi acopere mereu interlocutorul şi nici reaua credinţă necesară pentru a face imposibilă orice discuţie! Poporul romEn nu recită. avusese loc o revoluţie. la urma urmei. fie ea şi renunţîndă2 "ceastă virtuală declaraţie de iubire care atunci suna deplasat îşi vădeşte de-abia astăzi sensul! 9i îl dovedeşte tocmai prin vidul în care a căzut apelul în conştiinţele celor care erau c1emaţi să se apere! 5ar mai ales şi-l dovedeşte prin consecinţele acestui vid în starea actuală a unei naţiuni! "stăzi cînd îl văd pe Păunescu desfăşurîndu-se în toată impudoarea lui. ore şi ore în şir. notează "la H noaptea") ""m citit deodată. versuri tîmpite care să-i mear#ă la inimă poporului romEn educat în spiritul <itsc1ului naţionalist! Poporul romEn nu are resursele necesare pentru un război care se poartă cu tupeu. l-aş fi iubit pe Păunescu. pentru a împiedica ceea ce mai apoi s-a întîmplat! "pelul acela nu avea în el nimic sîn#eros0 nu invita pe nimeni la răzbunare şi linşa$! (ot ce îşi propunea era să provoace o presiune morală în vederea unei retra#eri pioase! (onul mîniei lipsea cu desăvîrşire din el! Pe unii i-a contrariat mesa$ul lui) dacă veţi avea o cădere pe #înduri şi o decentă ieşire din scenă. a foştilor poeţi de curte era o palmă pe obrazul poporului romEn dacă poporul romEn nu simţea că este pălmuit2 ""pel către lic1ele"2 8i#ur. puteau intra în parlament şi puteau deveni miniştri. în Jurnalul său. că un om dra# care-a murit e încă viu. făceau bancuri şi spuneau că "/onica 3Lovinescu4 ar fi bine să fie bătută la cur ca să-i vină mintea la cap"! 'e conta că prezenţa pe ecranul televiziunii. şi măreţia ei. că istoria făcuse indi#estie şi că parte dintre cei care defilau acum pe scenă nu erau altceva decît eructaţii şi vomismente ale unei perioade trecute! 19 iunie 'ărtărescu. %omEniaL". imperii universitare. ba c1iar puteau să aducă pe ecrane foşti #enerali de 8ecuritate. prin incitaţie şi pseudo-isterie colectivă. puteau avea posturi şi emisiuni de televiziune.ă vom iubi2" 5ar cum să iubeşti o lic1ea. 9i. cînd îl văd declarEnd că el a pierdut bătălii dar niciodată războaie. neîncălzite.

aşa. pentru că -oica ne mai citea pa#ini din cîte o carte la care lucra sau ne "povestea" cîte o idee a lui! 3'a şi cum filozofia se poate lua ca rîia. a felului de a-ţi da un destin! 9i. toţi care i-am fost în prea$mă. -oica nu face decît să scoată limba! -oica nu e de căutat la Păltiniş şi nici în $urnale păltinişene. la limită. să acceadă la orice domeniu) fizică atomică. astrolo#ie. "cercul metafizic" etc. iar cea literară. iată. "1olomerul". cum era onest şi firesc. credeam la un moment dat că o ştim numai pentru că respiram un aer comun. îndesîndu-şi basca pînă la sprîncene şi e&ersîndu-şi prin cîrciumi maieutica!" "m de spus următoarele lucruri) -oica însuşi se temea că e&istenţa Jurnalului de la %ăltiniş o să le dea multora senzaţia că "au acces la #îndul lui" şi că.instein e un tip care scoate limba! Ar. etc! 5espre astea 'ărtărescu nu suflă un cuvînt. tataie sau e&centric nu are nici cea mai mică relevanţă pentru filozofia lui! 9i . "biet tataie e&centric" etc2 @aptul că un filozof poartă basc. că e #rotesc. nu putea depăşi nivelul unor comentarii. atîtea stupidităţi! (otul e însă mult mai complicat. şi nu #îndul tors de la MG la 7D de ani! . un anumit patos e&istenţial #refat pe o bucată de istorie şi povestea unei 'astalii romEneşti! Greşeala asta au făcut-o şi oameni care i-au stat în prea$mă) de la Paleolo#u. mai rentabil) pentru Jurnalul de la %ăltiniş e nevoie de o după-amiază. pentru 'ărtărescu. "deveninţa". în timpul vieţii lui. e suma plimbărilor lui la Păltiniş. ?eide##er şi Ritt#enstein cu aplombul cu care îi invocăm pe "optzecişti"2 'um de se mariază atît de bine i#noranţa şi mor#a2 .ant era #rotesc. apro&imative şi ele. Pe scurt. "ar1eul". şi Ritt#enstein era e&centric! . prin simplă frecare!4 "şa se face că nici unul dintre $udecătorii lui ocazionali nu l-a citit "cap-coadă" cu creionul în mînă şi nu a făcut să iasă din "întîlnirea cu -oica" un teanc de conspecte! (ratatele lui de ontolo#ie 3în care se află "#îndul ultim"4 au rămas. dacă are timp pentru asta şi interesul nu îi lipseşte. au să intre în dialo# cu el crezîndu-se scutiţi de obli#aţia de a-i fi citit opera! 9i avea. a unui mod de viaţă. care a declarat într-un frumos articol din anii NDG că în "cazul -oica" mai important e omul decît opera! Aperă despre care. mai trebuie puşi la socoteală alţi cîţiva ani! "ltminteri.şter#e multe păcate 3fără a-l mişcora pe cel împotriva 5u1ului) lipsa milei4! (e întrebi la ce i-a folosit cititul miilor de cărţi dacă n-a putut înţele#e #estul lui . şi de ce. vorba unui prieten fizician) dacă n-ai studiat teoria relativităţii. în termeni de timp. fiecare dintre noi poate. pentru că "din afară" accesibile nu sînt decît bascul şi #1etrele lui -oica. în cel mai bun caz. poţi să crezi că . orice domeniu în care nu am investit cazna necesară pentru înţele#erea lui mă depăşeşte şi este de preferat ca în privinţa lui să nu am opinii! @ilozofii se în(aţă aşa cum se învaţă matematica şi aşa cum un . adică anecdotica şi.i şi2 5e unde atunci prezumţia că putem vorbi despre -oica. şi era insuficient ― şi total inadecvat ― ca mi$loc de a evalua o performanţă culturală! "8tupidităţile" rostite de -oica la Păltiniş şi "în#1iţite de discipolii lui" nu fac parte din opera lui -oica! 9i atunci.nesc. ci în efortul de a fi #îndit "#olul de fiinţă". într-o doară. nici măcar nu era o "mono#rafie". în felul acesta.ulcănescu! 9i cum i-au putut în#1iţi discipolii. Jurnalul de la %ăltiniş era povestea unui crez. cam ce crezi tu despre el şi cum devine c1estia! 'a şi cum el.ste un semn de nobleţe mentală să ştii să admiri ceea ce te depăşeşte! *n principiu. dar pentru familiarizarea cu o idee clocită vreme de şase decenii e nevoie de cîţiva ani buni numai ca să începi să o adulmeci! +ar dacă vrei să a$un#i la sursele acestei idei în filozofia lumii. dreptate! Pentru că este mai simplu să citeşti o carte despre -oica şi să arunci apoi pe 1îrtie. care a scris un te&t devastator despre -oica limitîndu-se la e&perienţa comună de la 'împulun#. dacă aşa stau lucrurile. filozofie sau cultură $aponeză! "ltminteri. şi terminînd cu Pleşu. căci #rotescul bătrîneilor de tipul Puţea sau -oica este urmarea unei tra#edii interne într-o mare tra#edie istorică! ?eide##er însuşi ar fi fost în alte condiţii S!!!T un astfel de biet tataie e&centric. de-abia atunci putînd să vorbeşti în cunoştinţă de cauză despre "-oica". la -ostirea filozofică sau la %a!ini despre sufletul rom. mai simplu şi. o operă de ficţiune! 5ar nu era documentul unei #îndiri. la ce răspund cuvinte ca "#rotescul bătrEneilor de tip S!!!T -oica". un mister pentru toată lumea! 'ritica filozofică lipsea cu desăvîrşire. -oica.

descinzînd amîndoi din "interbelic" 3aşadar "bătrînei" şi "tataie"4. speranţa şi dra#ostea! /ila nu e printre ele! 2 iulie La cererea conducerii =isericii ortodo&e romEne. cînd de fapt. de unde nimeni nu te mai poate privi. în sc1imb. printr-un ad$ectiv sau printr-un simplu cuvinţel. că este c1iar un fan al lui. ca tot ce presupune un "limba$" 3dacă nu un $ar#on4. pe deasupra. ea este o specialitate care se dobîndeşte la capătul unei pre#ătiri. a$un#em să avem cu filozofia o familiaritate pe care nu îndrăznim să o afirmăm cu nici un alt domeniu2 Pesemne pentru că folosind şi ei "cuvinte". ". pe toată lumea! *n treacăt) admiraţia lui -oica pentru Ritt#enstein. Puţea mitolo#iei culturale! "5ar admiraţia lui pentru Ritt#enstein îi şter#e multe păcate!!!" "sta ne lasă să înţele#em că autorul notei e în raporturi de cordialitate cu opera lui Ritt#enstein. comentezi o fază şi între timp mai scuipi o sămînţă pe $os! 20 iunie %ecitesc nota precedentă şi alte cîteva lucruri îmi sar în oc1i! "ceeaşi rămînere în e&terioritate în alăturarea lui Puţea şi -oica! 5incolo de faptul că erau apropiaţi ca vîrstă.matematician nu poate acoperi decît un domeniu anume al matematicii. atunci. spune 'ărtărescu. însă cum timpul pentru această pre#ătire lipseşte din viaţa unui om care s-a dedicat altui lucru şi care are de$a o "specialitate". un loc sus şi deasupra lor. su#estia e falsă de vreme ce apare din nou întrebarea 3ca şi în cazul lui -oica şi ?eide##er4 le#ată de accesul lui 'ărtărescu la scrierile lui Ritt#enstein) mai mult de o treime din cele cîteva zeci de pa#ini din care e alcătuit =ractatus"ul cere o pre#ătire lo#ico-matematică e&presă. pentru că în restul operei urmele întîlnirii cu Ritt#enstein sînt ine&istente4 i-o face acestuia! Ar. de vreme ce-i iartă lui -oica păcatele 3o parte din ele4 pentru reverenţa pe care -oica 3din nou. dar de unde tu poţi privi. prevede deconspirarea informatorilor poliţiei politice proveniţi din rîndurile preoţimii! . nimic nu-i lea#ă) Puţea era un "persona$". poţi să invoci nume ca acestea şi să spui "bătrînei #rotesc" sau "tataie e&centric" sau "îndesîndu-şi basca pînă la sprîncene" ― ei bine. c1iar pe acoperişul lumii. #înditorii ne lasă senzaţia că sîntem "cole#i de scris" şi pentru că la suprafaţă lectura filozofilor pare o provocare pentru inteli#enţa fiecăruia dintre noi şi nimic mai mult. lucrul acesta te mută din vecinătatea lor şi îţi asi#ură. "-ietzsc1e" etc!4 e prea mare 3pentru că lucrul ăsta "dă bine" şi "face cult" şi te plasează într-o vecinătate selectă care îţi împrumută din măreţia ei4 ― se a$un#e la situaţii de felul celor de mai sus! +ar dacă. iar pe de altă parte tentaţia de a-ţi împodobi discursul cu nume sonore 3"Platon". cărora specialiştii îi dedică ani şi ani din viaţa lor! 5e ce. îi şter#e acestuia multe păcate "fără a-l micşora pe cel împotriva 5u1ului) lipsa milei"! Păcatele împotriva 5u1ului 8fînt sînt trei şi provin din absenţa uneia dintre cele trei virtuţi creştine) credinţa. e tocmai acela de a a$un#e să vorbeşti despre filozofi ca şi cum ai asista la un meci de fotbal) stai în tribună. 'omisia parlamentară 8%+ propune revenirea asupra Le#ii ar1ivelor 8ecurităţii care. un profesor de filozofie nu ştie < fond mai mult de doi-trei #înditori! 8emnul "izolării culturale de tip oriental". printr-o simplă piruetă lin#vistică.ant". în Jurnal. e un soare călduţ. la care 'ărtărescu se referă mai departe în nota lui. în forma ei actuală. dar incapabil să scrie o pa#ină coerentă! 5e pe urma lui au rămas "HMM de vorbe memorabile" şi admiraţia înduioşată a lui 'ioran! 5e pe urma lui -oica a rămas ultimul sistem de ontolo#ie european! -oica aparţine istoriei #îndirii. iar or#anizarea şi formularea însăşi a propoziţiilor din această cărţulie fac din ea una din marile opere ermetice ale secolului JJ. un cabotin de #eniu dotat cu o oralitate prodi#ioasă.

pe ecran şi surprinşi de privirea nean#a$ată a unui simplu spectator. pentru că "aşa erau vremurile atunci"! +mportant e "cine erau 3şi cine sînt4 trădătorii de ţară"! 5upă care doamna. ei îmi apăreau murdari. ca pe un bo&eur căzut în rin#. mă răsti#nea. filmele lui Pintilie. 4 iulie .La televizor. o&i#enată şi cu #ura mare. "aproapele ne este cel mai departe" ― adică cel mai #reu de perceput. slută. vesti#iu al unei omeniri pe cale de a fi destituită din statutul ei! *n fiecare seară %omEnia îţi dădea întîlnire pe ecran. colaborarea cu 8ecuritatea este irelevantă. pentru că ea rămînea într-o depărtare pe care nici o complezenţă nu o putea tulbura. biciclişti beţi. masa la care scriam. cu trenurile şi #ările ei mizerabile. cît de mizerabil pot trăi oamenii aceştiaL "şezaţi acolo.a mă învăluia şi o iubeam cu acea "dra#oste de învăluire" care acompaniază realitatea din care faci parte! 'eea ce nu puteam să fac în cazul ţăranului me&ican.a era a mea. e&ilat la /Unc1en. poporul romEn are încredere cu precădere în =iserică şi în "rmată! -u se cuvine să-i zdruncinăm această încredere dînd pe faţă numele prelaţilor care îi turnau pe enoriaşi! M! 5e altfel. activistă a partidului "%omEnia /are". fatal însoţite de şocurile reintrării în ţară. Lumea a treia2 /i se părea o realitate e&otică. cu satele din =ără#an. undeva între o re#iune din "frica şi un stat caucazian! -u mă #îndeam nici o clipă că ecuatorul acestei lumi trece deopotrivă prin %omEnia! 'artierul 'otroceni. aceeaşi care îl făcea pe Qinoviev. sus. fără posibilitatea esc1ivei. aici reuşeam) trăiam într-o promiscuitate transfi#urată. la poporul romEn! *n tinereţe. obra$ii scofîlciţi ai oamenilor.orba aceea e&traordinară. cărţile mele. clasamentele mondiale ― din care nu lipseam niciodată ― ale sărăciei. privindu-i. seara. vorba lui "ndrei. #uri fellinian ştirbe. fără nici o propoziţie întrea#ă. că eu aparţin altei civilizaţii! Lumea aceasta în care mă născusem. priviri moarte. toată viaţa aceasta a "%omEniei profunde" care nu avea nimic idilic în ea ― o vedeam fără să o percep în incomensurabilul mizeriei ei atotstăpînitoare! . îl roa#ă pe 5umnezeu să-i lumineze pe "fraţii de la P85" să voteze la fel ca membrii P%/! (oate astea se întîmplă la cererea conducerii unei =iserici care. mistificată şi devenită invizibilă prin c1iar subînţelesul ei! .ram convins. %omEnia ― nu e&ista nici o îndoială ― nu era /e&icul) nici măcar aşa cum o cunoscusem eu. planînd într-o #eo#rafie incertă. să viseze nostal#ic la paznicii ruşi ― paznicii lui ― de la Liubian<a! -imeni nu venise să înalţe lumea noastră pe ecran pentru a o scoate din subînţelesul ei şi a o face. 1aine $erpelite. pe urîţenia acestei ţări) case din c1irpici roase de inundaţii. "noi" văzuţi cu oc1ii . turme de vaci şi de oi. suferindă! .ăzută dintre pereţii de vată ai vieţii mele. balada mizeriei recitată în faţa unui microfon într-o limbă stîlcită. care ar#umentează proiectul de modificare a le#ii în felul următor) B! 5upă cum rezultă din sonda$e. comerţului cu copii şi prostituţiei! A vreme. (izibilă în ade(ărul ei. tăvălită în comunism şi în praful +storiei! "poi au venit călătoriile. siciliene sau #receşti. săraci şi cruzi! Pentru că nimic nu mă le#a de lumea lor. femei împin#înd cărucioare 1odoro#ite. apare şefa 'omisiei 3=uruiană24. corupţiei. parfumul de tei care îmi intra în odaie la sfîrşit de mai însoţindu-mi de fiecare dată "ziua de naştere" ― cădeau ca o perdea #roasă de fum peste privirea şi înţele#erea mea! . fără nici un cuvînt adunat cum trebuie lîn#ă altul0 o limbă a nimănui.uropei. orătănii evoluînd printre şoproane acoperite cu carton #udronat. cînd vedeam filme în care apăreau sate me&icane. pentru noi toţi. îmi spuneam) 5oamne. tocmai pentru că ne este atît de aproape ― aplicată la poporul meu. 1idoasă. nu am mai putut să mă uit la tele$urnale! =rutalitatea ima#inii care te întîlneşte venind din faţă. posibilitatea de a o vedea aşa cum era rămînea intactă! . prietenii mei. stătea lipită de mine. cu şoselele naţionale pe care întîlneai căruţe ponosite. bătrîne îndoite din şale care cărau le#ături de vreascuri în spinare. după BCCG. are ca a&ă doctrinară căinţa. iubirile mele.

că nu pot fu#i şi că mă aflu #ol pe stradă! =ănuiesc că mai pot fi povestite. sin#urul pe care l-am cunoscut.ram încă student! /ă aflu într-un tramvai. dar pînă în clipa aceea nu ţi-ai dat seama! 'onsecinţele sînt ― nu se ştie de ce ― e&trem de #rave! K4 >isezi că eşti pe (îrful unui munte. te duci la şcoală şi cînd te aşezi în bancă constaţi că ţi"ai uitat acasă !$iozdanul.6 iulie -u-mi place să mi se povestească vise! :n vis nu trece niciodată rampa şi nu poate fi povestit cîtă vreme.l sare. -u e întîmplător că 'ioran povesteşte cum îşi detesta tatăl cînd. Pare de necrezut. nu-l priveşte decît pe cel care l-a visat! Abiceiul de a povesti vise pleacă de la prezumţia că tot ce trăiesc eu cu oarecare intensitate poate interesa pe altul! Ar. lupta cu un cîine fioros. aşa cum făceam în astfel de ocazii. ca şi cum ai fi putut dintotdeauna s-o faci. "cel mai urît vis" şi "cel mai frumos vis" din viaţa cuiva! 'el mai urît) mă aflu într-o cameră fără uşi şi fără ferestre. pe o suprafaţă de doar cîţiva metri pătraţi. murise cu cîteva luni în urmă! . lucru curios. întors. ele su#erează că sînt necesare. ca şi cum ai aler#a prin smoală sau miere sau pe un teren mlăştinos! 4 . şi nici raportul pe care îl ai cu o piesă muzicală! -imeni nu te poate urma prin cotloanele întortoc1eate ale unui vis. de îndată ce te vei scula. vrei să fu#i şi picioarele nu răspund comenzii! (e deplasezi penibil. pe dos! "lunec şi cad fără încetare. atît de firesc să baţi aerul cu mîinile. copil fiind. să te înalţi peste copaci. pe pămînt! %eiei. nimeni nu te observă niciodată şi nici nu semnalează altora #oliciunea ta! *ntotdeauna reuşeşti să te strecori şi să a$un#i cu bine acasă! . dar întotdeau" na cu acelaşi scenariu. lin. pentru că nu anecdotica contează aici.ariante) ai totuşi ceva pe tine. şi că de $urîmpre$ur e vidul pur. tot în vis. dimineaţă de dimineaţă. ceea ce ai aflat în vis! M4 + (isa că eşti !ol pe stradă sau undeva în public! *n visul acesta nu ştii niciodată cum ai a$uns aşa! . mă aşez pe un loc lîn#ă #eam şi încep să citesc. şi povestirea lui nesuferită! 5impotrivă. dar pur şi simplu nu te-ai #îndit să încerci! . c1iloţi sau măcar un tricou de care tra#i cît poţi! *ţi spui că ceilalţi te vor considera doar mai e&trava#ant îmbrăcat! H4 + (isa că nu poţi să fu!i5 eşti urmărit. e&trem de absorbit şi propunîndu-mi să mă desprind de tot ce este în $urul meu! 5e aceea nici nu întorc capul să văd cine s-a aşezat pe . cu condiţia să nu fie lun#i şi complicate. 'el mai des am visat că zbor 3şi întotdeauna în culori4. cele în care ne recunoaştem cu toţii cu spaimele şi fantasmele noastre! /ai mult. repet. . dar tapetat la fel. şi el mi-a insuflat cel puţin o vreme certitudinea că urmează să fiu asistat şi a$utat de-a lun#ul între#ii mele vieţi! =unicul meu din partea tatei. o desc1izătură pătrată într-unul din pereţi. să nu uiţi că ai făcut-o şi că deci se poate şi îţi propui să pui în aplicaţie. prin c1iar "trama" şi ecoul lui.şti 3din nou4 elev. ca o mănuşă. să dai cîteva roate peste case şi să te aşezi din nou. sînt interesante visele noastre comune. cu o frecvenţă mai mare într-o perioadă a vieţii decît în alta. şi. prăpastia absolută! . recurente) le visezi de mai multe ori într-o viaţă. senzaţiile sau emoţiile sînt #reu transmisibile! -ici deliciile unei călătorii nu pot fi împărtăşite.şti condamnat la neclintire! O4 *n sfîrşit. ci atmosfera şi frisonul. trebuia să-l asculte relatînd nevesti-sii ce visase noaptea! (ocmai e&cesul acesta de personal şi intim face visul intransmisibil. nu foarte plin. tăvălindu-mă în carnea vie! 'el mai frumos vis din viaţa mea este subsumabil ideii de instanţă protectoare. ca să te convin#i că n-a fost o întîmplare! *ţi promiţi. dar de fiecare dată mîinile şi coatele îmi alunecă pe carnea însîn#erată şi recad în "visceralitatea" camerei. verificîndu-le cu cei din prea$ma mea! +ată-le) B4 + (isa că zbori şi a descoperi lucrul acesta cu uimire. în acest trup uriaş. izvorînd dintr-un fond ori#inar comun! "m încercat un inventar al lor. dar. la picioarele tale! (oate visele acestea sînt. mort. îl prinzi din aer de cap şi cu o mişcare scurtă îi suceşti #îtul! Lucrul pare nespus de simplu şi lupta se înc1eie întotdeauna aşa) el zace. tapetată cu carne vie! 8in#ura su#estie a unei ieşiri este un început de cotlon. însoţit de o disperare absolută. visele acestea sînt recurente şi prin repetiţia lor de-a lun#ul vieţii. la înălţimea capului! *ncerc să mă ridic în desc1izătură.

îmi răspunde. 7 iulie . care "descifrau semnele iubirii umane peste veacuri" 38loterdi$<4! 8inteza naţiunii romEne s-a făcut şi ea prin participarea vorbitorilor de limbă romEnă la doar cîteva nume) "lecsandri. precum ale ei. 6@acă-se voia (a7. din stîn#a! *mi tra# încet mîna.locul liber de lîn#ă mine! *i simt doar cotul. 'rean#ă! "stăzi. numiţi "profesori". ci de tal#"s$o?"uri. 8inteza romEnilor ― în varianta slo#anului tîmpit de la "ntena B 3"ţineţi aproapeL"4 ― se face astăzi în $urul cîtorva ziarişti #uralivi. ca şi ale celor din $ur. ca să nu mai simt atin#erea străină! 5upă o clipă simt din nou cotul celuilalt lipindu-se de mine! 'e nesimţitL ― îmi spun şi ridic oc1ii furios. încă de atunci. pentru că sînt puţini cei dispuşi să plătească cu o absenţă precoce convocarea unei prezenţe de dincolo de noi! (ot acum. distanţa dintre romEni nu mai e acoperită de "scrisori #roase". privind în urmă. pe cap! "re mîinile adunate una peste alta şi spri$inite de mînerul de ar#int al unui baston! *mi face complice cu oc1iul. în c1ip miraculos. . cu c1ipul brusc transfi#urat. 5ante. ca şi cum mi s-ar fi dat un cec divin în alb! " fost primul vis din viaţa mea 3am mai avut apoi unul cu -oica şi altul cu ?oria =ernea4 în care m-am trezit cu certitudinea că am fost (izitat. dacă spui aşa. cum apropiindu-se prima oară de 'eauşescu. că nu ne-a făcut nici o aluzie la secretul ei. pînă să apară televiziunea.orbesc cu /ar#a =ernea. s-o ştim! 15 iulie *nainte vreme. decis să mă uit urît la el! *l descopăr pe bunicul meu.minescu. nimic de ne#ociat! 5acă 5umnezeu a vrut să-l ia pe ?oria. lăsîndu-mă să înţele# că e acolo. nu mai e nimic de comentat. am senzaţia că îi vorbeam într-o limbă barbară. nu erau. pe măsura neformulabilului! *ntr-un fel îi reproşez că nu ne"a dat de înţeles. neplăcut. însă. senzaţia pe care ţi-o lăsa că era din #reşeală acolo! "poi. 'ara#iale. sinteza politică şi culturală a unei comunităţi se făcea în $urul cărţilor şi al cîtorva nume) 81a<espeare. am să fiu întotdeauna lîn#ă tine!" /ă trezesc cu o senzaţie de beatitudine. anume pentru mine! "8ă nu-ţi fie niciodată teamă. a simţit că aerul din $urul acestuia începea să vibreze "de la MG de metri"! /-am întrebat ce s-a întîmplat cu omul acesta pentru al cărui nesaţ de mărire pămîntul între# părea prea mic! "m auzit că a sfîrşit ca ad$unct al lui :ricaru la :niunea 8criitorilor! .oltaire!!! -aţiunile moderne aşa au apărut) prin "scrisori #roase" scrise de o mînă de oameni concetăţenilor lor şi prin alţii mulţi. care mă apasă. . acolo unde foarte puţini a$un#. cu faţa zîmbitoare. tare. i-am citit poeziile! "bia atunci am aflat că o bună parte a timpului şi-o petrecea altundeva. la şase luni după dispariţia lui ?oria dintre noi! A întreb cum face faţă! "=ine. cum să pun eu în discuţie voia Lui2" 9 iulie "m văzut-o în anii din urmă de mai multe ori! /-a frapat de fiecare dată aerul ei absent. obraznici şi a#ramaţi! "m cunoscut cîndva un scriitor me#aloman! "dora puterea! /i-a povestit la un moment dat. că plecase atît de departe şi nu ne-a lăsat. mă a$ută credinţa în 5umnezeu! *n fiecare seară mă ro# şi termin spunînd 6@acă-se voia (a precum în 'er aşa şi pe pămînt7! Ar. Goet1e. pentru că vorbele mele. îmbrăcat în redin#otă nea#ră şi cu o pălărie nea#ră.

musafirul era c1iar un prieten. de seri petrecute la +erunci. au încercat o vreme să mestece macaroanele care pocneau spăr#înduse între dinţi! Prietena socotise că este superfluu să precizeze că în prealabil macaroanele trebuie fierte! "--a fost #rav. prietena. în rue 'assini. încîntată de isprava ei. *mi amintesc. "m fiert-o o $umătate de oră tot adău#înd apă şi nu s-a colorat deloc! *n sc1imb. comit lucruri enorme! 9i încăL " vorbi despre "#astronomie" în acest conte&t este în c1ip vădit o e&a#erare. aşa că nu au putut să spună mare lucru!" " doua oară. puşi în situaţia de a păşi pe teritoriul #astronomicului. am recuperat boabele!" 9i îmi arată BG-BK boabe de cafea puse la zvîntat pe un şerveţel. mi-a e&plicat in#enuu! "9i i-aţi putut mînca2" întreb cu inima strînsă! ". e nevoie de boabe măcinate! ― "8-ar putea să fi ştiut. pe . i-a răspuns prietena. vădit încurcaţi. îmi răspunde. înainte de a pleca. tentativele /onicăi Lovinescu au mers mai departe) prima dată cînd s-a aventurat să invite la masă. de asemenea. în %omEnia! 'unoscînd pesemne competenţa fiicei sale în domeniu şi evaluînd corect riscurile. timp de două minute. pentru a face o cafea. a pre#ătit "macaroane la cuptor"! " întrebat o prietenă cum se fac! "-imic mai simplu. a pus în el stratul de macaroane. într-o bună măsură. cred că fac lucrul ăsta cu oarecare pricepere! Gătitul mă recreează şi uneori pre#ătesc cu pasiune pentru cîţiva prieteni fie un fileu de crap în sos de vin. de intelectuali 1andicapaţi care. arunci un pumn de mălai şi învîrţi de cîteva ori cu lin#ura! 'eea ce /onica a făcut întocmai! 5upă HG de secunde a pus în farfurii "mămăli#a pripită"! "'înd a început să ne doară burta. dar am crezut că apa fiartă e capabilă să e&tra#ă esenţa cafelei din boaba însăşi!" 5acă e&perienţa de bucătărie a lui -oica s-a limitat la încercarea eşuată de a face o cafea. fie. /i1ai @ărcăşanu! 5in nou consultată.ir#il şi pe mine.ir#il că "man$abilă"! *mi place să #ătesc şi. a comentat /onica povestindu-mi. intru în camera lui pentru a-l anunţa că urmează să cobor în 8ibiu! ― "5ra#ul meu. @ettre suit. bîlbîindu-mă. aveam cursa spre 8ibiu în zece minute! *l ro# să mă ierte că nu-i pot satisface ru#ămintea. care făcea faţă scurtelor şi trecătoarelor crize #astronomice ale /onicăi Lovinescu. picioare de broască cu sos de mentă sau smoc1ine proaspete la cuptor cu smîntînă şi Grand /arnier! "m de asemenea pretenţia că aş cîşti#a orice concurs internaţional de ia1nie sau de vinete scăzute! 5e aceea. fapt care l-a pus pe bietul om în vădită dificultate!4 *n prea$ma introducerii mîncării în cuptor. pe urmă un strat de brînză cu ou. se #răbeşte să i-o anunţe mamei. şi mă linişteşte spunîndu-mi că se va descurca sin#ur! %evin în Păltiniş spre seară şi îl #ăsesc pe -oica în plină perple&itate! ― ".ir#il îşi nota pe un carneţel minutele pe care traiteur"ul îi spusese că trebuie să le petreacă în cuptor felul de mîncare ales! 3" cerut "timpul de preparare" şi pentru crenvurşti. în momente de #raţie. scurtă vreme după căsătorie. am fost de fiecare dată uimit cînd am întîlnit cazuri e&treme. pui un strat de macaroane. fii bun şi fă-mi o cafea!" 5in păcate. mama trimite o tele#ramă) +rretez tout de suite.ir$ilL 'um a fost mlada?1 5e pe fotoliu se aude vocea lui . i-a spus că cel mai simplu lucru e "mămăli#a pripită") pui apă la fiert. pe urmă iar un strat de macaroane şi iar un strat de brînză cu ou!!!" Qis şi făcut! /onica a luat un vas de Fena. cînd felul de mîncare luat de la traiteur trebuia pus la cuptor! . dacă nu ştia că. pentru că cel mai adesea e vorba de ţeluri derizorii! 8ă luăm cazul lui -oica! *ntr-unul din se$ururile mele păltinişene din anii NDG.30 iulie Qilele trecute mă sună #lorioasă de la Paris /onica Lovinescu să-mi spună că tocmai făcuse o "salată de le#ume fierte") pusese pe foc. fie un muşc1iuleţ de porc cu miere şi lămîie. în . fiecare încon$urată de o pată brun-spălăcită din fiertura uscată! "m rămas o vreme cu #ura căscată şi am întrebat.u nu ştiu cum vă iese vouă cafeaua nea!ră. stratul de macaroane!!! " venit ora mesei şi musafirii. stratul de brînză şi ou. dovlecei cu castraveţi! "/i s-a părut că sînt destul de asemănători". am înţeles de ce @ărcăşanu ne cînta fals un =ac1 la vioară! -u se putea concentra din cauza crampelor!" *n orice caz. pentru că musafirii nu erau nişte apropiaţi.

ir$il. apoi mărturisiri de spaime şi uluiri în faţa cruzimilor de care sînt capabili oamenii! *ncerc să-l convin# că nu trebuie să iasă din albia vieţii şi să se aşeze. vezi să nu se ardăL" 9i ". în care se retrăsese pentru a fuma o ţi#ară şi a-şi reveni din şocul introducerii tăvii în cuptor. pentru că tot ce-mi spune e dincolo de poză şi de lecturi "e&istenţiale"! ":ite. în orice caz un tip cu totul special! +ndiferent de ceea ce face într-o etapă sau alta a vieţii sale. . care s-a petrecut înainte de naşterea lui. dintr-o cutie capitonată cu catifea! *n clipa în care stri#a "acum". pentru că asta e calea si#ură către nevroză etc! *i fac repede teoria cu "sistemul de iluzii" care nu trebuie abandonat şi încerc să-i semnalez nea$unsurile e&cesului de luciditate! "-u pot. prins la mi$loc între infantilismul celor doi! /i-a lăsat drept moştenire un enorm capital de culpă pentru că prin despărţirea părinţilor. de putinţa de a #îndi simultan şi de a cuprinde sub aceeaşi privire persona$ele care în viaţa unui om poartă numele unic de "mamă" şi "tată"! "*n această privinţă.ir#il. indicate de traiteur la cumpărarea mîncării! 5in cînd în cînd. fii atentă să nu te arziL" Adată prima etapă a operaţiunii înc1eiată cu succes.ir#il.ste. a fost de la bun început privat de atmosfera familiei. punîndu-şi astfel de întrebări. continuă. cu pedanterie. înţele#i2" @iul meu şi-a făcut viaţa sin!ur. /ai ales şi"a făcut"o. era senin şi bine dispus! Păi dacă asta aşteaptă el de la viaţă ― să treacă ― mai bine s-ar sinucide! 5e fapt tipul era #ata sinucis. #eloziile şi revendicările fiecăruia dintre ei! &l e cel care a trebuit să se poarte matur. care lucrează la nu ştiu ce departament de computere şi îl întreb ce face! Qice) aştept să treacă ziua! /i-a mărturisit că în fiecare dimineaţă de cum se scoală începe să aştepte să treacă ziua! *n rest. navi#înd în atmosfera capricioasă dintre mama şi tatăl lui. marcat de un trac evident. cînd de fapt sîntem ca doi puşcăriaşi într-o înc1isoare fără paznici! 'e părere ai. mi-a mărturisit într-o zi.ir#il nu-şi părăsea postul de pe scăunel. să devină autist. concentrat. /onica se foia între fri#ider şi cuptor. urmînd să suprave#1eze pe cronometru scur#erea celor MG de minute sacre. de la înălţimea blazărilor mele! *n acelaşi timp îmi e milă de el. tata. întrebîndu-l la fiecare zece secunde pe . pentru că nu dolarii sînt c1eia problemei. stătea pe un scăunel instalat anume lîn#ă cuptor şi urmărea cu o concentraţie e&tremă acele unui cronometru lu&os care fusese e&tras din timp. la cronometru! 3 august @iul meu a împlinit astăzi M7 de ani! 8tă de opt ani în Faponia! . cine(a. ca un vlăstar în pădure. să plouă în fiecare zi! (ot de#eaba ar fi. pe mal. tra#e după el in#enuitatea întrebărilor ultime ― cu aerul lor ridicol şi patetic în acelaşi timp ― pe care şi le pune cu atît mai apăsat cu cît ştie că nu e&istă un răspuns la ele! /-a sunat zilele trecute din (o<io la M-H noaptea ca să mă întrebe cum pot trăi liniştit fără să ştiu ce e cu "planeta asta imbecilă"! 5iscuţia se duce întotdeauna cam pe acelaşi calapod! :rmează imprecaţii la adresa speciei umane 3"un amestec de prostie şi bestialitate"4. /onica se repezea cu tava pre#ătită din vreme înspre cuptor) "/oniIueL stri#a . ci mentalitatea. să nu devină nimic! Putea să se înstrăineze de toţi şi să-şi piardă capacitatea de a iubi! Pentru că de fapt a crescut sin#ur.ir$il" răspundea de fiecare dată e&asperat) "'um să se ardă. men"ta"li"ta"tea. înţele#i2. din camera de alături. Poporul ăsta e contraproductiv! @ii atent) mă întîlnesc zilele trecute cu un romEn. duplicitar de mic. spune-mi ce părere ai2" *i spun că nu pot rezolva treaba asta într-o discuţie telefonică =ucureşti-(o<io şi îl ro# să se ducă ur#ent la culcare pentru că mai are patru ore de somn! +nutil! :rmează tema romEnească! ""uzi2 Poate să plouă cu dolari peste %omEnia. /onica stri#a preventiv) ".ir#il dacă s-au scurs cele zece minute de "pre-încălzire" a cuptorului! . /oniIue2 -u sînt eu aici2" 9i se uita din nou. să urască viaţa.bucătărie începea o forfotă ca înainte de lansarea unei rac1ete interspaţiale! "tmosfera se electriza. cred eu. stăm acum de vorbă de la BG GGG de <ilometri şi avem aerul că sîntem liberi. nu pot să stau ca boul în beznăL" vine răspunsul ritos şi disperat! *mi vine să rîd. încercînd să caute soluţii de zi cu zi pentru frustrările. să se urîţească. . Putea să eşueze înăuntrul unei relaţii între părinţi distruse.

la $umătatea primului an de facultate. provenind din cele mai diverse domenii! @iul meu a concurat pentru economics şi nu ştiu nici cum. sînt ca orbii din naştere cărora nu le poţi e&plica ce sînt culorile!" 5e la aceeaşi vîrstă. în cazul lui.u.conomice! 8enzaţia pe care am avut-o era că nu-l pot influenţa cu nimic. 3Lectura i-a fost fatală pentru că la teza de fizică din nu ştiu ce clasă a vorbit pe lar# de =i# =an# şi de #ăurile ne#re. ceea ce însemna perspectiva de studii complete la o universitate din Faponia! =ursa era acordată studenţilor străini de către statul $aponez! (estele concursului erau colectate de către ambasadele Faponiei şi trimise spre verificare la (o<io! %ezultatele veneau după cîteva luni! "Pilele" erau e&cluse! *n %omEnia erau BO concurenţi pe un loc. în nevoia lui de mine şi de iubirea mea! "ceastă nevoie de mine. ca orice fiu adevărat. fără nici un ba#a$. două lucruri) că este inteli#ent şi că îl iubesc. istorie universală. nici pe cele de istorie sau filozofie! " preferat să descopere totul. să intri în viaţă cu toate mirările lumii şi apoi să te aşezi. în răspăr. altul cu minte pentru matematici. cu lecturi "ştiinţifice" şi-mi amintesc că a avut o revelaţie cînd a citit cartea lui ?aV<in#. descoperindu-mă. sin#ur. după care l-a notat cu !4 Lecturile acestea. 2curtă istorie a timpului. fie şi din cel mai obscur un#1i al vieţii. după vîrsta de MG de ani! La BO ani. cu porecla lui de copil4 a primit darul căutării şi #ăsirii de unul sin#ur! . este darul cel mai frumos pe care el mi l-a putut face! 9i asta cu atît mai mult cu cît practic nu i-am oferit nimic! La formaţia lui nu am putut contribui de vreme ce. a început să mă iubească senin. #îndită ca tensiune spirituală pură.ste ceva tulburător în indivizii care intră în viaţă semănînd cu coarda bine întinsă a unui instrument! Potenţialul lor de vibraţie este de la bun început enorm! /ai rămîne problema forţei care să-i facă să vibreze! 'înd ei intră în vibraţie pornind tot de la ei înşişi. că îl iubesc mai mult ca orice pe lume! 'ă aş putea oricînd să mor pentru el! "ceste vorbe nu aveau alt . altul cu aptitudini pentru sport! 9tefan 3sau /atei. pe aceea care-ţi convine şi care devine a ta! Pesemne că cea mai mare ispravă a cuiva este să-şi dea un destin! 'înd vorbesc. în#rozit de ideea că m-ar putea repudia.cînd avea BO-B7 ani. dînd la o parte straturile mistificărilor induse. pe cont propriu! "m aşteptat ani de zile cu înfri#urare această clipă. ceva e&trem de înalt şi de pur. că puterea mea asupra lui era nulă şi că de vreme ce nu-l putusem atra#e într-un "scenariu paideic". doar cu mintea şi cu sufletul lui! (ot ce am putut să fac pentru el a fost să-i semnalez. plus altele. "ozenistice". nici pe cele de literatură. spre indi#narea profesorului care la întrebat de unde a scos prostiile astea. cred. cartea destinului avea să şi-o $oace sin#ur! 9i aşa s-a şi întîmplat! "vea în el ceva luminos. de darul căutării şi #ăsirii am în vedere tocmai această vocaţie a destinului! . cînd forţa aceasta este internă şi ea se declanşează în faţa provocărilor venite din afară. reţinerea esenţialului într-o formă lo#ică cu a$utorul sc1emei şi al fişei! 9tiam de asemenea că trebuie să-i culti( încrederea în el şi că metoda cea mai eficace era să-i spun la nesfîrşit. s-a definit în adolescenţă opunîndu-se tatălui lui! -u a acceptat niciodată su#estiile de lectură pe care i le făceam. din miile de orbite posibile. aşa zicînd. că m-ar putea strivi sub povara reproşurilor. cît de des cu putinţă. e&istenţa unui concurs pentru o bursă /ombus1u. sunetul care rezultă li se datorează în între#ime şi viaţa lor este muzica pe care sin#uri au compus-o! @iul meu a trăit în această sin#urătate a vibraţiei proprii! " plecat în lume. en#leză şi $aponeză! "cesta a fost începutul drumului lui! "vea BC ani! (ot ce-i putusem trece pînă atunci era o anumită te1nică a învăţării. care am fost însoţit. a intrat "ca toată lumea" în anii NCG. îmi răspundea. dus de mînă sau care am a$uns la mine e&trem de tîrziu. va termina prin a a$un#e în centrul ei! @oarte mulţi oameni sînt dăruiţi cu cîte ceva) unul cu o voce bună.ănăstirea din %arma. l-au făcut să creadă că se va ocupa de "astrofizică"! Pe urmă a constatat că în %omEnia nu e&istă o astfel de facultate aşa că. nici de ce a cîşti#at! (estele erau de matematică. ştiu bine ce miracol este să-ţi pui sin#ur întrebările $uste. dar şi încrezător în puterea de discernămînt pe care avea să o dobîndească. la "cademia de 9tiinţe . sau "@lipi". purtat de valul pra#matic al momentului. în simpla ei imaterialitate. care-l scotea din matca previzibilă a umanului şi care-ţi dădea încrederea că de oriunde ar porni. cînd îi propuneam Go#ol sau .

de bun şi de învăţat! 9tiam că în asemenea momente trebuie să pătrund în fiinţa lui ca un model care trebuie urmat şi cu care cîndva se va lua la trîntă pe cea mai înaltă treaptă a vieţii pentru a-şi cuceri. era mai de#rabă a unui tînăr planetar! "şadar a plîns în primii doi ani. sau în orice caz tezele de licenţă pot fi susţinute în en#leză. pudică. că eram o etapă necesară în împlinirea acestei cuceriri mă umplea de o bucurie nespusă şi îmbo#ăţea sensul iubirii de care eram capabil cu o componentă de sacrificiu pe care nu o cunoscusem pînă atunci şi care devenea dintr-o dată orizontul neclar al iubirii înseşi! 9i lucrurile s-au petrecut întocmai! *n primul an de Faponia mă suna în toiul nopţii plîn#înd la telefon! "$unsese pe o altă planetă. cu concentratul străinului şi al stranietăţii! "8înt sin#ur ca o #ăină într-o #rămadă de lemne". pe de alta. cea utilizată în ziare. începuse sa#a cuceririi libertăţii lui viitoare! @aptul că drumul acesta trecea prin mine. propriul său eu! Focul pentru mine era sublim) numai eu ştiam miza enormă care se ascundea în spatele nevinovatei strîn#eri de mînă. fără ca lucrul acesta să implice că poţi să redai e&presia !rafică a sunetelor pe care le-ai rostit! 9i asta pentru că "alfabetul" $aponez. relaţia dintre vorbit. prin trupul celui învins şi lun#it la pămînt. în ultimii ani ai domniei lui 'eauşescu! -u lăsa în urmă prieteni. uneori cu sentimentul că sînt un impostor de anver#ură! 9tiam. vinoL". nu! 9i aici nu e vorba de faptul că e&amenele. amintirea "sandviciurilor" cu slănină cu boia pe care le primea cînd pleca la şcoală. iubite. în plus. încon$urat de o familie numeroasă. era de fapt perfect ec1ipat pentru întîlnirea cu altă lume. marcat de încleştarea dinţilor şi înc1iderea oc1ilor. amintiri! -u avea nostal#ii! Liber afectiv de mitolo#ia locului şi a obîrşiilor.i bine. toate adresate mie. numai eu ştiam că în încercarea aceea copilărească.suport decît căldura şi încredinţarea #lasului meu şi. măsurîndu-şi sin#urătatea prin întîlnirea cu altul absolut. şi să vorbeşti curent. sfioasă. în marea poveste a vieţii. trebuie descifrat zvonul tuturor încercărilor lui viitoare. lăsa în urmă un apartament de bloc din 9oseaua +ancului în care vara te sufocai. de a-mi zdrobi de#etele. un lift sordid cu #eamul veşnic spart şi cu desene obscene pe pereţi. care atin# #rade de complicaţie #rafică diferite. în reprize. că sînt instanţa în care s-au cuibărit răspunsurile la toate întrebările lumii! /ă descurcam cum puteam. de cîte ori era ziua lui! 'înd a plecat din %omEnia. fiinţa învoaltă care se desc1idea într-un evantai de întrebări uimite. dar de întors nu s-a întors acasă! La urma urmelor şi-a zis că nu era mai sin#ur în Faponia decît fusese în %omEnia! 8-a ridicat în picioare şi a făcut prima investiţie si#ură a vieţii sale) a început să înveţe $aponeza! 5ar cum altfel2 se poate întreba oricine! 'ei care îşi fac studiile în Faponia nu învaţă automat $aponeza2 . eu ştiam că mă aflu la izvoarele sufletului lui şi că de fapt. enormă. mă aşezam pe mar#inea patului şi îmi lua mîna! /i-o strîn#ea tare. poartă numele de #an)i. izvorîte din credinţa că eu ştiu totul.u ştiam. sufletul şovăitor ca paşii speriaţi ai unei balerine. nu are douăzeci şi ceva de litere. totuşi. travestită o fără de mar#ini nevoie de iubire! "tunci îi descopeream splendoarea. z#omotul infernal al oraşului. şi citit şi scris. bazat pe cel vec1i c1inez. Faponeza curentă. neîndoielnic. şi parfumul de tei nu-l îmbăta an de an. $aponeza presupune vorbitul. mi-a spus la un moment dat! =ună parte dintre studenţii /ombus1u claca după primul an! . parte dintre ei! @iul meu avea însă cîteva atuuri faţă de mine! . cu iz de ritual. la televiziune sau în vorbirea a doi intelectuali în viaţa de zi cu zi . la capătul căreia avea să supună sau să fie supus! . de fapt cu orice lume! -u tră#ea după el "petecul nostru de cer" şi sensibilitatea lui. printr-un efort reiterat de măsurare a forţei. ca întrun $oc între băieţi care îşi încearcă forţa! 5e sub demonstraţia ludică de bărbăţie răzbătea. auzeam din camera de alături! /ă duceam. ci cîteva zeci de mii! "ceste semne.rau mulţi care renunţau şi se întorceau acasă! "ş fi făcut. că e prea devreme pentru a-i deconspira neştiinţa mea) era în ceasul cînd avea nevoie să mă vadă aşa. ritualul de dinaintea culcării. cititul şi scrisul! -umai că spre deosebire de orice limbă indo-europeană. de fapt al celeilalte încleştări. la sfîrşit de mai. nu este mutuală! Poţi foarte bine să vorbeşti. atunci cînd stătea la mine şi cînd mă stri#a de îndată ce se afla în pat şi stin#ea lumina! "(ata. nespus de puternic. pe de o parte. ca tată al lui.l nu crescuse în 'otroceni. ci de relaţia însăşi pe care o poţi avea cu $aponeza şi de sensul lui "a şti" în acest caz! 'a orice limbă.

purtînd numele straniu de :rs "p! "şadar. 9tefan a concurat la celebra :niversitate (odai din (o<io pentru un masterat în!!! reli#ii e&trem orientale! 8e pre#ătise vreme de doi ani. te-am aşteptat pentru a-ţi dărui arcul meu!7 6"rcul tău27 întreabă cel coborît din munte! 6'e este acela arc?A1 /înat de o pasiune sălbatică. bătrînul se stin#e şi ucenicul lui coboară în sat! "$un#e cînd fostul lui profesor tră#ea să moară! 69tiam că ai să vii. de cele mai multe ori. 9tefan a învăţat peste trei mii de #an)i în mod activ! 'a să îi poată stăpîni cu adevărat a coborît la sursa lor. pe care a învăţat-o în paralel cu $aponeza! *n clipa de faţă. cînd a$un#e la capătul uliţei. 'omple&itatea ― şi deci numărul de #an)i ― creşte cu cît pătrunzi în specificul unui domeniu sau cu cît nivelul discuţiei devine mai abstract! "m fost uimit să constat. directorul +nstitutului Qen din . la c1ineza vec1e. cel mai bun tră#ător cu arcul din ţară! *ntr-o zi. care. curbe. ţinteşte o vreme văzdu1ul şi cînd lasă mîinile $os un vultur se prăbuşeşte la picioarele lui! 5ouăzeci de ani rămîne cel care tocmai urcase muntele. sin#ure. citeşte şi scrie $aponeza cu mult peste performanţa intelectualului $aponez mediu! 5ar splendoarea în cazul lui nu constă în realizarea unei performanţe de atletism spiritual! A limbă în sine nu înseamnă nimic fără cultura care a făcut-o cu putinţă! Lucrul cu adevărat remarcabil este cum învăţarea $aponezei l-a desc1is către spiritualitatea e&trem-orientală! 5upă ce şi-a dat licenţa în economics la :niversitatea din Wo<o1ama. vorbeşte.l tra#e cu arcul fără să tra#ă cu arcul!7 :cenicul ia drumul muntelui şi după multe zile de mers a$un#e în vîrf şi-l întîlneşte pe bătrîn! 6. nici eu nu sîntem cel mai bun arcaş! 'el mai bun arcaş este un bătrîn care locuieşte pe vîrful muntelui acesta! .BKGG de #an)i.&ista o interpretă pentru întîlnirile curente 3ziare. elevul pune o să#eată în arc şi o slobozeşte către maestrul său! 'elălalt se întoarce şi să#eata pe care o slobozeşte la rîndul său o întîlneşte pe cea care venea către el! 65e ce ai făcut asta27. în paralel cu studiile de la Wo<o1ama.ste acceptat şi vreme de MG de ani celălalt îl învaţă tot ce ştia din trasul cu arcul! . considerat cel mai mare savant $aponez în viaţă 3cunoştea către MG GGG de #an)i şi era privit ca un erou naţional şi adorat ca un zeu4.ine ziua cînd ucenicul părăseşte satul! Profesorul său îl însoţeşte o bucată de drum. apropiindu-se de el! 6A. îi răspunde acesta. adevărat că poţi să tra#i cu arcul fără să tra#i cu arcul27 65a. pentru întîlnirea cu cel mai bun specialist în Platon 3care a ţinut să vorbească în $aponeză4 a fost adusă ca interpretă o doctorandă în filozofie #reacă. directorul ad$unct al +nstitutului. ascund în spatele lor o fabulă devenită cu vremea idee! *ntr-una dintre vacanţele petrecute în ţară. @lipi a ţinut să-mi arate cum se scrie "a face un lucru fără efort"! /i-a desenat un semn complicat şi mi-a spus) "8emnul acesta înseamnă de fapt 6a tra#e cu arcul fără să tra#i cu arcul7! La ori#inea lui se află o poveste! Locuia într-un sat. cîteva mii de semne a căror reproducere comportă uneori îmbinarea în forme unitar-baroce a peste zece liniuţe drepte. iar pentru întîlnirea cu domnul +ana#1ida. devorat de pasiunea de a afla răspunsul orientalilor la întrebările ultime! " reuşit ca sin#urul alb alături de şase $aponezi! *n urmă cu un an am primit teza lui de masterat pe tema budismului medieval $aponez! 'înd am răsfoit pa#inile umplute cu semne misterioase orînduite pe verticală şi le-am asociat cu numele lui şi cu copilul care era pînă mai . undeva pe acest drum presărat cu mii şi mii de #an)i a început isprava fiului meu! " şti cu adevărat $aponeza însemna să poţi "desena" spontan. pentru că nici tu. îi răspunde bătrînul! 6"rată-mi!7 =ătrînul întinde braţele. dar cu tine eram doi!7 6(e-ai fi înşelat oricum.nu depăşeşte BGGG . cu ocazia unei vizite pe care am făcut-o în BCCB în Faponia. un elveţian care se afla de MG de ani în Faponia. aşa cum facem noi cu cele M de litere ale alfabetului latin. pentru a învăţa de la bătrîn să tra#ă cu arcul fără să tra#ă cu arcul! 5upă MG de ani. ci mai de#rabă ideo#rame. îl întreabă pe ucenic. rolul de interpret l-a $ucat alt savant. frînte etc! -umai că aceste semne nu sînt neapărat "litere". am vrut să fiu cel mai bun arcaş din lume. concave. că interpreţii se sc1imbau în funcţie de persona$ul pe care îl aveam în faţă! . dar. vine la el un tînăr şi-l roa#ă să-l ia ucenic! . televiziuni etc!4 sau pentru plimbările în oraş! *n sc1imb. se despart.>oto. citind sin#ur. la poalele unui munte. acoperă o noţiune şi care. e adevărat7. dotat cu memorie prodi#ioasă şi avînd perseverenţa lucrului făcut pînă la capăt.

fierbinţeala trupului febril pe care numai un copil o poate trăi cu patetismul începutului ca pe un memento al epuizării finale0 pentru că numai în fră#ezimea unui obraz de copil febra se vădeşte în toată puritatea ei. ocazia să-i arăt cine sînt şi să-i fac dovada că. la flori. în ima#inarul întîlnirii mele cu el. forma unei epure! 'u deplină îndreptăţire aş putea de aceea să mă întreb dacă fiul meu a avut sau nu un tată! *n sensul obişnuit. care bate aerul cu picioarele şi întinde mîinile pentru a atin#e c1ipul bărbatului aplecat deasupra lui! -u l-am a$utat nici să facă primii paşi. ducîndu-le dorul. cînd avea cîteva luni. pe căi ocult-#enetice. pentru a-l depune pe prosopul care îl aştepta pe pat şi cu care urma să-l frec bine pe cap. nu a avut! -e-am întîlnit la un moment dat al vieţilor noastre.itrina era populată de o faună de pluş.ram perfect conştient că. din prea lun#a frustrare. dincolo de solemnitatea ei declarată. uimită şi. lăsînd să se înţelea#ă că afecţiunea mea stă la pîndă. iernile. dintr-o relaţie care ne preceda şi care e&ista cu mult înainte ca noi să ne aflăm unul în faţa altuia! 5ar cum urma să arate un astfel de tată care ani de zile fusese rele#at în idealitatea lui suspectă şi impenetrabilă2 "ceasta era întrebarea care nu-mi dădea pace! (ocmai pentru că pînă atunci nimic nu apucase să se înfiripe de la sine. el de fiu. şi nu l-am ridicat în braţe. în ciuda restriştilor nesemnificative ale unui destin care ne ţinuse departe unul de altul. cînd sever cu măsură. pentru captaţia iniţială. puteam fi dintr-o dată oricum! /ă sculam în fiecare zi cu o altă ima#ine de mine. care. maimuţe cu .ram la ?eidelber# în BCDH. eu am recurs. crestat de lipsa lor pînă în străfundul sufletului. aşezaţi amîndoi pe covor. într-un re#istru aproape matern! . la cei C ani ai lui. compunîndu-mă şi recompunîndu-mă la nesfîrşit în ipostaza mea de părinte) cînd tandru şi cald. numai în oc1ii rătăciţi ai unui copil nea$utorarea este infinită şi suferinţa completă. nu se spri$inea decît pe propriul ei vid! (ră#eam după noi simpla noastră etic1etă. reni stranii în mărime naturală. nu m-am topit de durere şi iubire asistîndu-i. nespus de stin#1eri unul în faţa celuilalt. la $ucării. numai pe buzele unui copil bolnav murmurul şi delirul îşi păstrează presti#iul intact. oricum. paternitatea a îmbrăcat. că nu pe o cale discursivă urma să-mi dobîndesc un c1ip) un scurt speec$ de întîmpinare care ar fi pus lucrurile la punct. în esenţa ei. eu de tată. cînd aş fi putut recupera timpul nostru pierdut! "cum aş fi avut. avînd datoria. cînd el a împlinit C ani! "veam speranţa va#ă că ar fi putut veni pentru o lună-două să stea cu mine în paradisul acela pe care-l locuiam cu termen şi asemenea unui intrus! "r fi fost pentru prima oară cînd aş fi stat cu el zi de zi şi. se afla un superb ma#azin de $ucării care se desfăşura pe trei eta$e. căutînd să le compensez mai tîrziu şi mutîndu-le. dar că nu se poate manifesta decît cu temei şi în momente privile#iate! +ntuiam. am fost cuprins de o senzaţie intens-suprarealistă! 8i#ur că eram mîndru de performanţa copilului meu. iată. ţinîndu-l de mînă şi însoţindu-i emoţia verticalităţii. podidit de o iubire care nu îşi atinsese pînă atunci niciodată obiectul. pesemne. cu burţile be$ şi cu coarnele şi copitele din catifea nea#ră. în o#rada meritelor lui! *nsă cel mai tare mă stupefia spectacolul acelui dar de care am pomenit şi pe care acum îl vedeam la lucru) capacitatea de a-şi da un destin prin ascultarea atentă a unei interiorităţi care nu putea fi nici abătută. să înfiripăm o relaţie care. nici traficată! %areori. se întrupa în cele din urmă descinzînd direct din cerul transcendental al unei paternităţi neştirbite. ca bursier al fundaţiei ?umboldt. pentru a-i usca părul aburind! -u i-am cunoscut rîsul acela de prunc fericit. ud. în 5armstădter ?of. oarecum împreună. cea mai mare. aşa credeam cel puţin. de neînţeles! (oate aceste lucruri le-am trăit proiectiv. demn c1iar şi în slăbiciune. în #aleria lu&oasă care stră$uia ?auptstrafie în partea dinspre =ismarc<platz.adineaori. eu eram un tată minunat şi cu drepturi depline. în sfîrşit. si#ur că în fundul sufletului mă împăunam cu toate acestea ca şi cum simpla paternitate fizică îmi permitea să mă furişez. dar etapele necesare prin care trece relaţia dintre un tată şi un fiu nu le consumaserăm! -u l-am îmbăiat. trebuia să-mi cuceresc copilul purtîndu"mă pur şi simplu! 9i aşa cum orice îndră#ostit recur#e. precum în cazul meu. culcat pe spate. o e&plicaţie "ca între bărbaţi" era o pură utopie! . în mi$locul unui ocean de $ucării! -u i-am ve#1eat bolile copilăriei. cred. a vieţii noastre şi atît de bine împac1etată în uitare! -ici nu m-am $ucat cu el. intitulat cara#1ios /noblauc$ 3":sturoi"4! .

ursuleţi Panda!!! Presărate printre aceste persona$e de sor#inte Valtdisne>-ană menite să suscite un soi de adamism etern şi nevinovat al copilăriei. prin simpla asamblare a unor piese care se revărsau dintr-o pun#uţă de plastic. 'arrera! "poi cîteva cutii de Le#o! "poi trenuleţul! /ă dădusem oricum de #ol. 4n faţa valurilor de $ucării a rezistat arborEnd o indiferenţă mîndră şi concesivă! " acceptat într-un tîrziu. eu am rămas încă un . şi mai mult ca să-mi facă plăcere. mănuşi roşii şi lance #albenă. stră$uit de ambele părţi de brazi uriaşi pudraţi cu alb şi sufocat de #1irlande şi lumini! " aruncat o privire piezişă pe sub sprîncene. cînd un 1elicopter. mefient! /-am #răbit să-l duc la /noblauc$. #ări. fiul meu a ridicat oc1ii o clipă spre vitrine şi apoi a pus din nou nasul în pămînt! 5uelul lui cu mine era mai important decît toate $ucăriile şi feeriile lumii! 'u un instinct si#ur. "şteptîndu-mi fiul. cu fanteziile spaţiale. în#enunc1eaţi la o distanţă respectuoasă.coada verde şi cu oc1i mari de sticlă. îmi simţise nerăbdarea şi în fiecare #est al meu putea citi #raba recuperării! "cum aflase că intrînd pe terenul iubirii mele vinovate mă putea 1ărţui în voie şi că îşi poate lua revanşa pentru absenţa mea din viaţa lui! 9i el aşteptase. va#oane de diferite tipuri. cînd un tanc. pentru a încălzi trupul copilului din iesle. vorbeam prea mult şi dorinţa mea vădită de a-l capta l-a pus în #ardă! " început să-mi trimită sistematic să#eţile refuzului lui! Arice su#estie venită din partea mea era întîmpinată cu un "nu" morocănos! /i-am propus să-i dau lovitura de #raţie! L-am luat în prea$ma 'răciunului la Paris! =ulevardul ?ausmann. mai ai un drum atît de lun# pînă la inima meaL" La fel ca la vitrinele de la %rintemps a reacţionat şi în faţa lumii de basm care i s-a desc1is la picioare cînd a a$uns în '1amps-. se aflau tot felul de $ucării complicate. bineînţeles ― care putea fi apoi e&tinsă şi complicată oricît. de la &= la -ăzboiul stelelor. recunoaşterea şi dăruirea necondiţionată sînt precedate de înfruntări subtile. fiul meu a sosit în cele din urmă! 5istant. clipa aceasta! "'redeai că e atît de uşor2" părea să-mi spună! ". cînd un cavaler medieval cu platoşă albastră. macazuri multiple. lumina dozată misterios în întrea#a vitrină ― ar fi făcut ca orice copil să rămînă cu #ura căscată şi să nu mai poată să se desprindă de acolo minute şi minute în şir! La ru#ăminţile mele repetate. depouri şi depozite de mărfuri2 -ici o problemă! Puteam veni apoi zilnic să-i mai adău#ăm cîte ceva! 8au poate maşinile de curse cu telecomandă 2 "ceastă superbă 'arrera. în ale căror vitrine sînt montate. în pas cu navele interplanetare.l>sYes. de a avea în faţă. orice iubire începe sub semnul pîndei şi al circumspecţiei! 'u cît mai mare este fra#ilitatea cuiva. de e&emplu 2 8au sutele şi sutele de modele de Le#o. orice te1nică a ză-dărîrii este bună pentru a face ca preţul iubirii să crească! 'edarea. cu animalele care aplecau capetele pe rînd. eliberîndu-mă de cea mai tenace an#oasă a vieţii mele. cînd o benzinărie modernă. păpuşi mobile ― scena naşterii lui +sus trona în mi$loc. cu atît mai mare va fi şi precauţia lui şi cu atît mai crîncenă şi de neclintit severitatea pe care o va arbora în faţa avansurilor celuilalt! Pe de altă parte.l a revenit în %omEnia. iubirea rîvnită de atîta amar de vreme! =ineînţeles că lucrurile nu s-au petrecut aşa! *n nici o iubire partenerii nu îşi a$ută propria lor ieşire în întîmpinare! 'eea ce se livrează în cele din urmă este c1iar fiinţa celor care intră în $oc şi pentru că riscul de a te pierde este astfel prea mare. iarna. epuizate curînd şi înlocuite de un #las e&asperat şi devenit poruncitor. cu %rintemps şi cu Galeriile @afa9ette. precaut. altfel şi fără să ştie. de refuzuri.rei să cîşti#i în două luni ce ai pierdut în nouă ani2 A. a mîrîit şi a declarat că nu e tentat să treacă pra#ul acestei lumi! "m făcut cale întoarsă! "poi ne-am despărţit din nou! . cu posibilitatea pe care ţi-o dădeau. cu ima#inarul filmelor fantastice americane. "#lănţuite" şi finisate fără cusur. în special porţiunea "marilor ma#azine". mă duceam în fiecare zi în faţa rafturilor cu $ucării şi compuneam de fiecare dată "menu-ul ludic"0 mi-l ima#inam pe @lipi lîn#ă mine şi îl invitam dezinvolt să îşi alea#ă "orice îşi doreşte"0 să nu aibă oprelişti) "orice îşi doreşte"! %eţeaua aceasta 3/Xr<lin4 de cale ferată ― electrică. de obstacole in#enios construite. e&asperări şi pierderi trecătoare ale speranţei! "şadar. cu semafoare. aşezat pe un cal înveşmîntat în ar#intiu! (oate $ucăriile lumii nu erau de a$uns pentru a-mi cuceri fiul şi aş fi dat orice ca să-i pot "cumpăra" astfel. ma#ii care se înc1inau.

la rîndul meu. pe apa cuvintelor. este evident că nu e aşa! . să fii propriul tău analist. nu sînt ei pensionarii unui paradis reinventat sau recucerit. voia în acelaşi timp să mi-o dovedească mie! /ă iubea. eu în cel de tată! 5e data asta am încercat să-l cuceresc #ătindu-i! 'red că am avut un oarecare succes cu sufleurile cu sos de roşii şi cu pră$iturile cu vişine! 'înd mă ru#a să i le fac. 9i asta sc1imbă enorm lucrurile! 'el puţin pentru mine! Le sc1imbă în sensul că le scoate din va#ul în care e&istau pînă atunci. pa#inile dinainte! 8enzaţia că o parte din viaţa mea a intrat în ordine! 'a şi cum po(estindu"mi"o. eroii verbului sînt sal(atori neputincioşi forţa de a desc1ide un drum nu e însoţită şi de aceea de a-i pune pe ceilalţi pe acest drum! . ca în transă. cei foarte mari.an în Germania! 8e$urul din ?eidelber# nu sc1imbase mare lucru între noi! 'înd am a$uns. de unde vine oare2 8criitorii.a nu e nici mai reuşită.oind să-şi dovedească lui de ce este capabil. ceilalţi. ca specie. fiindcă voia să fiu mîndru de el! 'eea ce înseamnă totodată că mă recunoştea ca tată! 6 august "m scris. mă învăluia bucuria aceea simplă pe care o cunosc toate mamele şi bunicile de pe lume atunci cînd îşi răsfaţă copiii şi nepoţii pre#ătindu-le "lucruri bune"! (oate. dar la înălţimea căruia. care o dată cu soluţia dispun şi de mi$loacele accesului la ea. poate deveni uci#ător! 9i nu sînt oare scriitorii ― "poeţii".orba. vreme de trei zile. #înduri şi întrebări neduse pînă la capăt ― din care se alcătuieşte viaţa noastră şi care e sursa neştiută a nefericirii noastre! 'e bucurie să cobori în tine şi să înţele#i şi să spui ceea ce vezi şi ceea ce înţele#i. cei care sînt în stare să facă lumea încă o dată. prota#oniştii unei levitaţii de care noi. din cuvinte. relaţia noastră continua să fie marcată de sfiala adunată între timp între noi! -u ne prea cunoşteam şi nici unul nu ştia cum să intre în rolul lui) el în cel de fiu. în pubertatea lui. ceilalţi. am fost construiţi pentru a-l putea primi. în principiu. îşi construiesc în mod inconştient. căruia i se putea destăinui oricînd şi cu care nu reuşise să epuizeze resursele lui de uimire! 9i mai era ceva! /ă aşezase în el în cel mai înalt loc la care poate aspira un părinte) devenisem cineva faţă de care trebuia să faci dovada devenirii tale! . e&act aşa cum 5umnezeu a făcut-o din fiinţe reale. mi-am interiorizat în primă instanţă o strate#ie maternă menită pe de o parte să compenseze sincopele de parcurs ale tatălui. de salvatorii le#endari ai unei comunităţi. care este mîncarea! =ănuiesc că. să stăm mai mult unul cu altul şi unul în faţa altuia. să ne re#lăm raportul cu cuvîntul2 'eea ce numim îndeobşte "prostia omenirii" este de fapt o incapacitate specifică de a mînui acest ustensil care. în istoria noastră de specie neînc$eiată. nici mai nereuşită ca pînă acum! "tîta doar) e spusă. relaţia cu fiul meu a devenit cea care ar fi trebuit să fie! Ar. poate şi prin refle&ul ima#inii. capitalul lor de nemurire. aşa cum m-au descoperit pînă la urmă toţi oamenii care au a$uns să ţină la mine) prin #esturi de a doua instanţă! 'red de asemenea că treptat a reuşit să mă situeze social şi să înţelea#ă. din incapacitatea de a ţine capul deasupra unui dar pe care. povestea ― ma#ia vindecătoare a cuvintelor. necruţător şi bun în acelaşi timp. în vreme ce noi. de vreme ce nu ştiam dacă mai urma să $oc vreun alt rol în viaţa fiului meu! 'red că în adolescenţa lui am intrat mai întîi în c1ip de bucătar! "poi a început să mă descopere. pedepsitor şi izbăvitor deopotrivă! . nu ne mai aducem aminte decît în vis2 'are păşesc. în $urul unei budinci sau al unei plăcinte. lin. în felul acesta. pentru că toate rămîn în amintirea cuiva prin procurarea fericirii la îndemînă. capabilă pe de altă parte să-mi asi#ure o posteritate prin e&citarea memoriei #astronomice! Lucru perfect firesc. cu ce anume mă îndeletnicesc! 'înd a plecat în Faponia purta în el ima#inea unui tată oricînd la îndemînă. din plutirea aceea bezmetică şi c1inuitoare ― de stări. s-a spus ― sin#urii care ştiu să ţină în mînă acest ustensil2 -umai că spre deosebire de eroii eponimi. ne înecăm în ele2 (oată mizeria omenirii vine pînă la urmă din acest înec în cuvinte. ca orice ustensil prost mînuit. rostirea. mele în oc1ii celorlalţi. nu am putut fi pînă acum niciodată! 'um de nu am a$uns să înţele#em că prăbuşirea sau salvarea omenirii nu depind pînă la urmă decît de felul în care vom reuşi.

mai apăsat. de-a dreptul deplasat şi a devenit.&istă."'eilalţi" vor muri rătăciţi pe cărări laterale şi deturnaţi de la vocaţia verbului! -u este toată +storia lun#a poveste a căderii noastre din verb2 +ar ceea ce a trăit #eneraţia mea nu a fost tocmai consfinţirea acestei căderi. care ne vorbesc aşa zicînd peste #ard. scriitori sau pianişti vestiţi! ""pelul" meu către lic1ele. pornind întotdeauna de la iluzia că spusele lor vor a$un#e la ceilalţi. forţa lor este enormă. da. doamnă. după NDC. ci simptomele unei maladii mortale! . mai convin#ător. aş fi continuat să mă le#ăn în iluzia scrisului şi a frumuseţii care salvează lumea! 9i aici nu am în vedere neputinţa "marilor îmbălsămaţi" care ne vorbesc de la o distanţă ce îi aşază dincolo de istorie. îi vor atin#e şi îi vor sc1imba! 'uvintele lor "spun totul". pe care o consider una dintre cele mai frumoase cărţi moderne. o cate#orie de oameni care a$un# să spună lucruri despre care îndeobşte se spune că "nu încap în cuvinte"! . în splendoarea cavourilor care sînt bibliotecile! 'u cît un lucru este spus mai bine. a rămas o acoladă stilistică cu un iz uşor desuet. dacă nu c1iar din o#rada noastră! -e!ele şi cada(rul 3?einric1 Qimmer4.i le spun pentru ceilalţi sau le spun pentru că nu pot să nu le spună. care sînt "patetici" pînă la 5umnezeu ― ceea ce înseamnă că suferă şi suportă pentru toţi ceilalţi sau care îi a$ută pe toţi ceilalţi să înţelea!ă ceea ce ei suferă şi suportă ― trec prin lume în c$ip esenţial i#noraţi. verbul devenit "infernal"2 -u dere#larea raportului cu cuvîntul 3care este ideolo#ia4 este sursa ultimă a crimei sistematizate2 +ar falimentul actual al poporului romEn nu vine din sc1ilodirea fără precedent în istoria limbii romEne a felului în care cuvîntul a fost folosit şi rostit în c1ip sistematic prin deturnare de la esenţa lo#osului2 'ine dintre noi este dispus să mear#ă atît de departe şi să accepte că răul nostru cel mai adînc şi pieirea noastră istorică trebuie puse în corelaţie cu pierderea de ultimă oră 3ceea ce înseamnă de cîteva decenii4 a fiinţei noastre lin#vistice2 -oi nu ne mai dăm seama că felul cotidian în care este rî#îită limba romEnă pe stradă şi vomismentele verbale care se revarsă seară de seară peste populaţia %omEniei prin ecranele televizoarelor nu sînt simple accidente de parcurs ale unei societăţi în derută. sînt porcul dumneavoastră. adevărurile rostite acolo şi splendoarea rostirii lor ne taie respiraţia! 9i totuşi. literă moartă! . cu cît atin#e mai mult fondul lucrurilor. povestea celei mai robite adevărului conştiinţe pe care a dat-o lumea noastră în ultima $umătate de secol. doamnăL". a socotit că este oportun să reapară la rampă ― nu şi-a făcut 1ara<iri citind pa#inile lui Pleşu şi nici ceilalţi nu au simţit nevoia să ţină în vreun fel seama de ele! 5impotrivă. a paradei. cu atît ― odată recunoscut ca atare şi clasat ― lipsa lui de audienţă este mai mare! 5acă nu aş fi trăit e&perienţa de editor. ci de autorii care ni se adresează din vecinătate şi din lumea noastră. şi mor îmbălsămaţi între coperţile propriilor cărţi. ele sînt ma#nifice. s-au scurs cu c1iu cu vai într-un an şi $umătate! Pleşu a scris recent cel mai devastator te&t din istoria culturii romEne dedicat unui caz de "obscenitate publică") cel despre "drian Păunescu! Porcul nostru de serviciu ― ". scris întrun ceas de #raţie din noaptea de HG decembrie BCDC. aceste cuvinte rostite în beneficiul tuturor şi care "ar face pînă şi pietrele să plîn#ă" nu a$un# decît la o infimă parte dintre noi şi c1iar şi atunci cel mai adesea sub forma ornamentului cultural. a ţinut să precizeze Păunescu atunci cînd. a discuţiei de salon. ba c1iar. aşadar.ul#aritatea este doar fenomenul de suprafaţă 3devenit de$a imperceptibil4 care ascunde ― sau pune indirect în lumină ― depărtarea ma&imă pe care această comunitate a atins-o în istoria ei în raport cu vocaţia sa lin#vistică pe acest pămînt! 3'ei care astăzi mai întreţin un raport normal cu limba se vor izola şi se vor stin#e aşa cum se stin# ultimii reprezentanţi ai unor specii rare în parcurile şi rezervaţiile lumii!4 +deea scriitorului ca sal(ator neputincios merită amănunţită! . s-a tîrît în cîteva mii de e&emplare vreme de şapte-opt ani prin depozitele editurii! 5ouă mii de e&emplare din @a apa >a(ilonului a /onicăi Lovinescu. adică necitiţi. cu trecerea timpului. a etalării unor "lecturi" etc! /îna aceea de oameni care îşi dezbracă sufletul în faţa semenilor lor. a citatului.i bine. în scurtă vreme. apariţiile televizate ale acestui accident #enetic nefast s-au înmulţit de atunci şi în compania lui apar de-acum c1irur#i.

unde cuvintele nu spun decît "vreau". nevoie atunci de o substanţă care să bloc1eze recaptarea serotoninei modificate c1imic sau produse în e&ces şi. QoloftulL 'um se poate ca un sfert de pastilă în#1iţit zilnic să îţi re#leze relaţia cu tine. să revină şi să se retra#ă. spunînd că. să anuleze mecanismul c1imic şi fiziolo#ic de producere a depresiei! :nul dintre aceste anti-depresive este sentralina. produs c1imic creat în laborator şi comercializat cel mai adesea sub numele de 3oloft. să pătrundă. cu ceilalţi şi cu moartea2 8ă îţi redea sistemul de iluzii fără de care nu poţi să faci nici cel mai mic pas în e&istenţă2 'e res mirabilis. să mă contrarieze şi apoi să mă facă fericit! *ntr-o zi. "plec". să plutească. "sună-mă". să nu se recunoască în ea! *mi vine acum în minte un alt episod din povestea noastră. un prieten care lucra la revista 2ecolul BC îmi vorbeşte cu entuziasm despre "articolul lui 9tefan"! "'are articol2" -u ştiam nimic! " doua zi îmi pune pe masă şpalturile unui te&t de vreo HG de pa#ini. am fost obli#aţi să născocim un a#ent al disimulării. acolo unde fiinţa fiecăruia dintre noi a$un#e să rostească cîntînd. intitulat -eli!iile contemporane )aponeze.9i atunci apare. urmînd un cu totul alt traseu interior. modificînd confi#uraţia steri-că a serotoninei4 sau cînd neuronul produce în e&ces serotonină ― apare depresia! . să înainteze. "du-te". o 1usă trasă peste neant! 10 august -u pot ieşi din atmosfera pa#inilor despre @lipi! "ş vrea ca el să le citească şi în acelaşi timp îmi e teamă. care încearcă să salveze cuvintele şi apoi să "salveze" lumea cu a$utorul lor2 'um se poate acumula atîta splendoare în zadar şi cum ceea ce pare să fi creat lumea ― 'uvîntul ― poate sfîrşi în suprema nevoinţă2 8 august 8cufundătorii din 5elos erau faimoşi în Grecia antică pentru capacitatea lor de a sta sub apă minute în şir! 8ocrate îi invocă la un moment dat. îţi dai seama că "partea de sus" a limbii este nelocuită. "ne-ar trebui un scufundător din 5elos"! "sta trebuie să fac şi eu aici) să cobor cît mai adînc în mine şi să-mi ţin respiraţia preţ de cît mai multe pa#ini! 'u speranţa că atunci cînd voi ieşi la suprafaţă nu voi risca să mă înec din nou! 'um apare depresia2 'elula nervoasă secretă şi transmite informaţie specific neuronală prin intermediul substanţei numite serotonină. "mi-e foame". atunci2 'are este rostul pe lume al celor care mizează totul pe cuvînt. pentru că ce am scris acolo e varianta mea a relaţiei noastre şi s-ar putea ca el. unde nu sînt decît suport pentru informaţia curentă. "ai !ri)ă1. la fundul limbii. semnat 9tefan Liiceanu! "m început să-l citesc! "'um a . întrebarea) cum se face că cei mai mulţi oameni trăiesc fără "partea de sus" a limbii. tulburătoare. pentru reclamă. un covor c1imic aruncat peste prăpastia e&istenţei. născut din sin#urătatea şi spaimele omului modernL 5e cînd zeii ne-au părăsit. să a$un#ă. prin care a reuşit să mă surprindă. pentru a pătrunde în adîncul ei şi a rămîne acolo atît cît e necesar. să bată adică ţărmul lucrurilor cu valurile fără sfîrşit ale cuvintelor2 'înd îi auzi pe oameni vorbind. 'înd calitatea acestui neurotransmiţător se alterează din cauza unei tensiuni psi1o-emoţionale constante 3un atom de carbon sau de o&i#en se aşază altfel. "$os". să se strecoare. "cît costă2". /iliarde şi miliarde de oameni vorbesc fără să aibă acces la cuvînt) ei nu aud nici melodia cuvintelor ― căci orice limbă vorbită cu adevărat cîntă la propriu ― şi nu percep nici lucrurile definitive care se pot spune în cuvinte! Pentru cine 5umnezeu scriem. în timp ce aici. aici. Qoloftul acesta. astfel. în dro$dia ei se petrece totul. duplicitate sau sudalmă. aici unde ele acoperă minimum necesar convieţuirii. pentru a înţele#e scrierea lui ?eraclit. acolo unde spiritul nostru intră în unduire şi poate să alunece.

infernul. cu deprinderea vorbitului! 5ar nici un copil nu îşi surprinde părinţii. #recisme.i bine.vident. toată istoria "ştiinţei" şi a cunoştinţelor. bun! +titudinea din care se născuseră pa#inile lui era. risipa de cunoştinţe. citarea în e&ces. ci din bucuria pură de a transmite altora ceea ce el îşi ima#ina că ei nu aveau de unde să ştie! . să plictisească şi să îndepărteze publicul! "proape orice debut seamănă cu o paradă! (înărul care începe să scrie îşi zdrobeşte prezumtivul cititor cu neolo#isme. pentru ca celălalt să înţelea#ă cît de mult a citit el şi că. clişee. cu cît mai mult cititorul reuşeşte să "uite" că te&tul pe care îl citeşte are un autor! . pe de o parte. născută prin imitaţii şi adaptări succesive. 'eea ce vreau să spun este nu că 9tefan scrisese un te&t "mare". trecînd prin disonanţe. toate întrebările acestea păleau! Pătrundeam. cu fiecare rînd. 5in această pricină. care se o#lindeşte impudic în combinaţiile sale verbale şi care de fapt nu are de spus nimănui nimic! "m citit totul pe nerăsuflate. #înduri. ca şi cînd pa#inile din 2ecolul BC erau rezultatul firesc al unei preocupări a cărei istorie era de-acum bine conturată! 'înd cineva începe "să scrie". în te&tul lui 9tefan nu se afla nimic din toate acestea! (otul era de o onestitate fără cusur. transcendentul ― şi vrea să le spună celorlalţi ce a văzut acolo! (oată istoria civilizaţiei.putut să nu mi-l trimită înainte2" mă tot întrebam! "'e vrea să-mi dovedească cu asta2 'ă puţin îi pasă de părerea mea2 'ă n-are nevoie de mine2" Pe măsură ce citeam. ci un te&t onest şi. sufletul. ca marcă inconfundabilă a persoanei devenite autor.ra un text de însoţire cineva te lua de mînă şi îţi arăta ceea ce el a$unsese să descopere înaintea ta! 'el ce scrisese pa#inile pe care le aveam în faţă intuise de la bun început secretul scrisului) intrarea în comuniune prin ne(oia de a pune la dispoziţie. o formă conştientizată în sine. sufleteşte.rau pa#ini care se iviseră pe lume din bunătate. toate strate#iile ima#inabile care. captivat de ceea ce aflam! /ai rămînea să #ăsesc e&plicaţia inco!nito-ului pe care-l alesese autorul pentru a răzbate în pa#inile revistei! . o populaţie. abuzul de termeni te1nici.l nu era poluat de pre$udecata "culturii" şi. şi devenită importantă pentru ea însăşi. pe scurt. nu fac decît să sperie. e&perienţe. stilul era la rîndul lui firesc! . debuturi. ec1ivalează cu istoria acestei împărtăşiri care are în spatele ei ipostaza privile#iată de martor. debutantul nu slu$eşte de fapt subiectul despre care scrie! . în culisele unui "eu cultural" pe care nu-l bănuisem niciodată. în rădăcina ei. iată. stîn#ăcii! Punerea în pa#ină şi dozarea cuvintelor. cunoştinţe! (oate cărţile adevărate sînt la ori#ine cărţi de călătorii) autorul lor pătrunde pe un teritoriu necunoscut. pentru că nimic nu-mi semnalase vreodată prezenţa sau perspectiva lui! Povestea masteratului de reli#ii e&trem orientale nu începuse încă. raportul dintre ce vrei să spui şi felul în care a$un#i să spui se formează de-a lun#ul anilor. teribilisme de început! *n disciplinele umaniste pericolul care pîndeşte orice debut este ermetismul.l nu a a$uns să afle că meritul lui e cu atît mai mare cu cît mai puţin este sesizată prezenţa lui în pa#ină. rateuri. -u e&ista. menite să scoată în evidenţă eul auctorial. atomul. poticneli. corectă. indiferent care este acela ― insula Galapa#os. preţiozităţi $uvenile. +ar la dispoziţie pot fi puse emoţii. nu era lucrat ca stil. ceea ce înseamnă că pa#inile acelea se născuseră nu din vanitatea instalării în pa#ină. celula. adorată şi cultivată ca simplă îmbinare de cuvinte. începînd să vorbească de pe o zi pe alta! *n scris e la fel) e&istă "încercări". e de$a un om "format"! "şa stînd lucrurile. . din nevoia pură de a împărtăşi! . pe de alta. mai ales. un conţinut care trebuia comunicat şi. aşa încît surpriza mea a fost totală! 9tefan era atunci student în al treilea an la economics 3"business affairs"4! -iciodată mintea mea nu-l situase în teritoriul "umanioarelor" şi pînă atunci nu-mi pomenise nimic despre interesul pe care l-ar fi avut pentru studiul reli#iilor! "şa încît. sanscritisme şi îl în#roapă pe acesta într-o mare de nume proprii 3"biblio#rafia"4. lucrul acesta ec1ivalează ca semnificaţie. o reli#ie străină. pe altă treaptă a vieţii. adică atunci cînd compune un te&t şi devine "autor". deşi e atît de tînăr. nu era prea departe de căutat! (ocmai ocolindu-mă. vorbirea întortoc1eată. războiul troian. în prima clipă am avut senzaţia că sînt confruntat cu un fenomen de travesti cultural! +ntrase pe "teritoriul scrisului" fără să sufle o vorbă! 9i o făcea cu un subînţeles deconcertant.

a cărei carte despre Lucreţiu Pătrăşcanu a apărut recent în seria "Procesul comunismului"! 'elor condamnaţi li se confisca averea! +nventarul /inisterului de +nterne trimis @inanţelor cuprinde!!! lucrări dentare "din material #alben sau porţelan"! Pe scurt. disperat că nu se putea tunde. cu o mină obosită.+.ir#il.le mi se adresau prin c1iar esc1iva lor! +#norarea mea ― deliberată. altul $aponez!!! Pline toate. scăldate în frumuseţe şi în tăcerea propriei lor istorii! 5in cînd în cînd. de pildă. cu care tocmai am vorbit la telefon. care scoteau dinţii îmbrăcaţi sau punţile dentare din aur după ce purtătorul lor murea sau era omorît! /-am întors de la +erunci. contrastînd straniu cu străzile depopulate. fiecare cu specificul lui.ir#il. un scuar plin de restaurante. o carte de vizită. care au acceptat să se lase sărbătoriţi prin cina pre#ătită de mine! 3în afara salatei de vinete. după care erau încarceraţi pentru MG de ani sau pentru restul vieţii! Lavinia =etea constată "pro#resul" înre#istrat faţă de nazişti.ste "aniversara" lui . cîteva mii de pa#ini! 5e sub rîsetele noastre şi de sub bucuria revederii răzbate. frizeria din cartier fiind înc1isă în au#ust.eneţia! Pentru cina sărbătorească de diseară de la +erunci pre#ătesc salată de vinete. voită. sin#ura bucurie 3#astronomică4 pe care i-o pot face lui . era un anunţ important. dar înre#istrat "oficial" pe BO au#ust! Locuiesc la /i1nea. stă întins pentru că s-a sculat de dimineaţă cu ameţeli! L-am #ăsit. nu au răzbit! /er# pe străzi pustii. iminenţa sfîrşitului! "9tii. dar dacă aş mai trăi zece ani.-J. îmi spunea /onica la telefon acum o $umătate de oră.l>sYes. pentru că /onica. o invitaţie mîndră şi maliţioasă de a asista la naşterea libertăţii lui! 16 august 8înt la Paris de două-trei zile! . construită. de altfel. ca dintr-un adînc prost în#ropat. respirînd un aer de fericire calmă. Gabriel. îmi spune /onica. încît te întrebi aproape cine şi cînd a aşezat sutele de petrecăreţi liniştiţi ― aproape interiorizaţi. /ontmartre etc4. la /i1nea. am făcut la faţa locului nişte superbe şniţele aurii din escalope de dinde cu un supreme de le!umes). pe care o făcusem acasă. cu mersul mărunţit şi nesi#ur! "re DB de ani! ". plecat cu ai lui la . starea fizică pe care o am şi care mi se pare lamentabilă aş #ăsi-o pesemne paradisiacă!" /onica e sub impactul lecturii Laviniei =etea. $umătate în serios!" 17 august Pentru că /i1nea şi 'at1erine stau în inima /arais-ului. cu obloanele trase. apoi anii BCCK-MGGG cu notaţiile culese pe ordinator! *n total. mai tras la faţă. 5upă masă le-am citit pa#ina din "$urnalul" meu despre 1andicapurile culinare ale /onicăi şi pa#inile despre fiul meu. ascunsă stîn#aci sub masca surprizei ― era de fapt întîlnirea neaşteptată care mi se dădea într-un spaţiu public. astă seară am ieşit să mă plimb pe străzile din cartier.ir#il suportă din ce în ce mai #reu zilele sale de naştere! "cum. cu case din secolele J.ir#il îi e ruşine să-ţi spună. unul rusesc (*linisserie). o complicitate în văzul tuturor. de loisir transcendental ― în $urul meselor lor! Par că au fost pro#ramaţi acolo pentru .pa#inile mă întîlneau în plin! . alaltăieri seară cînd m-am dus să-i văd. ameţiţi de locurile comune 3'1amps-. îmi mărturiseşte că . în care turiştii. reminiscenţă din ritualul bacc1analelor spirituale ale Păltinişului! "poi discuţie despre proiectul publicării $urnalelor /onicăi) BH caiete manuscrise între BCDB-BCC . altul italienesc. născut pe BK au#ust. teribil. dar se bucură că a apucat să te revadă înainte 6să plece7! *mi spunea mereu că o să moară înainte de a te mai vedea!" 9i apoi adau#ă pentru a descărca lucrul de patetic şi e&cesiv) "9tii cum spunem noi lucrurile) $umătate în #lumă. cum nu avem ima#inaţia corpului! /ereu ni se pare că am atins un apo#eu al decrepitudinii. altul cu barbecue coreean. #olite de locuitorii lor plecaţi în vacanţă. condamnaţilor li se smul#eau lucrările de aur din #ură. lui .

cei prin faţa cărora s-a perindat zi de zi vreme de cîteva decenii acest corte#iu de măşti izvorîte dintr-o istorie bolnavă! 'ineva.a ilustra. fără să-i cunoască pe +erunci. discuţie despre cum ar urma să arate 'asa muzeală . de latifundiari. în care /onica mi-a recapitulat instrucţiunile au cas Due unde se află plicul cu datele 8ocietăţii "=ellini AbseIues" care ar urma ca "la momentul potrivit". în #enunc1i. mi se părea că ascult vocea adevărului absolut! . al acestei comedii umane întinse peste ani.illa des =oers. m-am urcat în maşina cu care venisem la Paris şi care aştepta cuminte în rue 8t! Gilles şi. s-a dus. era corectă! (otodată mă simţeam ca un îndră#ostit care se apropie pe furiş de ferestrele iubitei sale! Abloanele de la livin# erau înc1ise. ca într-un final de piesă în care persona$ele au dispărut de pe scenă! " rămas doar carcasa lor. nespus de linişte. mi se face dor de /onica şi . uşurat. cerînd să fie în#ăduită între vilele de pe deal şi clădirea cu K-O niveluri care o încadrează. să intervină pentru declanşarea "procedurilor finale"! (otul este prevăzut şi precizat acolo) columbarium. pomi revărsaţi peste #arduri ―.illa 'ronstandt. şi pe care. cu urec1ea lipită de radio! 'înd vorbea /onica Lovinescu. la capătul istoriei. de producători de brînzeturi. de bo#ăţiile fabuloase adunate aici de re#i cuceritori. pe care ar trebui să-l facă orice romEn în Paris! "ni de zile am stat acasă la mine.ir#il etc! "mîndoi visează la cianura ideală. deci la soluţia care i-ar putea scoate din $oc în acelaşi timp! *n sfîrşit. sosit după anii NCG la Paris. la avionul care ar cădea cu ei la bord. tot aşa. #eamul de pe culoarul de la eta$ era desc1is. revenind! 9i în mi$locul acestui balet. două-trei case. cerînd sfaturi. ce muzică se va pune etc! "sta în cazul în care cei doi ar dispărea deodată! "poi se discută celelalte două variante posibile) dacă "rămîne" /onica0 apoi dacă "rămîne" . sfioşi. că nu minţisem! (otul era la locul lui) vilele coc1ete cu #rădini misterioase.os#es. mi-a spus apoi. cu străduţele care duc spre ea dinspre =otzaris. şi a stat o vreme. cei doi.ste primul drum. detestînd în ascuns. comentînd. . iubitori.ra firesc să mer# să văd unde locuise el!" "cum e linişte. printr-o scenă vivantă. de cardinali. în MG de minute. vin şi parfum! 9i deodată. spiritele acestui loc. aro#antă. pentru volumul Declaraţie de iubire care tocmai pleca la tipar! . otium"ul rafinat al unei populaţii care beneficiază ti1nit. înălţîndu-se din $osul străzii! 'îţi romEni din ţară au bî$bîit prin Paris pentru a nimeri în locul acesta. succesiunea străduţelor) .u#en Lovinescu din =dul .lisabeta) loc deopotrivă funcţional 3cenaclu. aşezată e&act la mi$locul pantei.ir#il. o descrisesem. aducînd veşti. recules.ra miezul nopţii. cu poarta care te întîmpină brusc. nu se vedea nici o lumină. un felinar. paradisul terestru. decorul ― o străduţă. /i#uel ?idal#o!!! 9i mai ales casa. emoţionaţi. de bri#anzi înnobilaţi. la $umătatea scărilor! 'îtă intensitate a locuirii între pereţii acestei căsuţe în#1esuite. totul scăldat în lumina bolnav-portocalie a cartierului! +storia îşi evacuează actorii.ir#il. casa! ". din suprapunerea atîtor amintiri. duplicitari. o scară de piatră. #rădina minusculă. seminarii doctorale. conferinţe4 . pitită bine în labirintul unui arondisment mar#inal. sperînd. în timp ce trec printre coloanele din Place des . resentimentari. /onica şi . tăind Parisul spre nord-est pe canalul 8t! /artin. calculaţi. mîndri. m-am pomenit în străduţa înfundată de lîn#ă =uttes '1aumont! "m vrut să văd dacă descrierea pe care o făcusem în carte. în urma unui simplu telefon. privindu-le. nici un discurs. de casa lor de păpuşi. cu cîteva săptămîni în urmă. căutînd alt decor şi alte persona$e! 'ei pe care am venit să-i văd rostindu-şi epilo#ul şi-au $ucat bine rolul! 19 august Poimîine plec din Paris şi m-am dus să-mi iau rămas-bun de la +erunci! " fost o seară "testamentară". acoperit pe $umătate de cren#ile pomului din #rădina alăturată! "m urcat scările care lea#ă @ranZois Pinton de 'laude /onet şi am constatat. care pare că şi-a făcut loc cu coatele. casa cu bîrnele placate pe faţada în forma unui triun#1i cu vîrful în $os. plecînd. #ardurile acoperite de plantele care se revărsau pe pava$. tîrziu într-o seară de vară.

şi muzeal 3foto#rafii de familie, manuscrise .u#en Lovinescu, cărţile lui etc4! *n ultimele două zile m-am plimbat mult cu maşina prin Paris, profitînd de faptul că în au#ust oraşul e #ol, $umătate dintre parizieni fiind plecaţi în vacanţă! 8enzaţie de beţie! 8trăbat fără să bî$bîi toate a&ele mari ale oraşului, trec de pe un mal pe altul al 8enei, a$un# de la Aperă la /adeleine, apoi în '1amps-.l>sYes, revin în 'oncorde pentru a intra pe 8aint-Germain, o iau spre =astille şi reintru în /arais, bucuros de fiecare dată că pot #ăsi un loc de parcare pe una din străduţele din $urul casei) rue des (ournelles, rue =Yarn sau rue des /inimes! .ste pentru prima oară, din cele peste o sută de se$ururi aici, cînd percep Parisul în toată splendoarea lui) şi eu şi el sîntem în vacanţă, el mi se poate oferi, eu îl pot percepe, neatîrnat de nimic, fără nici o treabă, strîn#înd laolaltă, acum pentru prima dată, ceea ce altădată văzusem pe fra#mente, fără distanţă, mereu pe un drum sau altul, incapabil de contemplare, de reflecţie sau de o privire istorică! "devărul este că totul e atît de important, de dens şi de mult încît cuvintele nu mar a$uta deocamdată la nimic!

3 septembrie "m sosit la ?eidelber# pentru trei luni, este miezul nopţii şi mă aflu în acelaşi apartament şi scriu la aceeaşi masă, albă şi rotundă, din bucătărie, ca exact acum şase ani, cînd am tras aici, tot pentru trei luni, venind din %omEnia cu maşina şi trecînd #raniţa pe MG iunie BCCK! 3"$uns în sat la 'urtici, am aflat că dimineaţa murise 'ioran!4 %evenirile sînt tot atîtea false căderi în trecut0 re#ăsirea unui loc după ani de zile nu este de fapt o întîlnire cu trecutul, ci cu "trecerea timpului" 3obsesia lui .liade4! +mobilismul locului re#ăsit devine etalonul sc1imbării tale! . nevoie ca un lucru să fie în afara timpului, să-ţi creeze iluzia că "te aştepta" zidit în c1iar "clipa" părăsirii lui, pentru ca tu să percepi dezastrul temporalităţii tale! /ă aflu în faţa acestei mese albe şi rotunde "e&act ca acum şase ani", dar cuvîntul "e&act" priveşte numai inerţia mesei, în vreme ce fiinţa mea scăldată în timp percepe diferenţa pe care o instituie distanţa dintre "atunci" şi "acum"! 8imic din ce fac şi sînt acum nu mai este exact ca atunci! 8înt din nou aici, stau la aceeaşi masă, dar sînt supusul timpului meu şi stau în #enunc1i în faţa lui! "m sosit la ?eidelber# la această întîlnire cu timpul, la această întîlnire cu trecerea lui!

12 septembrie A zi după #rozăvia din "merica! Din nou senzaţia de răscruce a omenirii, de criză a speciei umane. 8pun "din nou" pentru că bănuiesc că la fel au simţit de fiecare dată toţi cei care, ca şi mine, dar în vremea lor şi în alt act care se $uca pe scena istoriei, au trăit crezînd în sin#urul lucru pe care oamenii îl dezmint fără încetare) umanismul! 'uvîntul acesta care sună cam naiv şi demodat şi care, în plus, a fost tăvălit în tot soiul de conte&te istorice şi politice 3"umanismul socialist"L4 ― şi care între timp şi-a pierdut şi bruma de presti#iu filosofic pe care o avea ― spune de fapt un lucru foarte simplu) că toţi oamenii sînt e#ali în faţa lui 5umnezeu, indiferent de zeul pe care îl slu$esc, de se&ul pe care îl au, de rasa, clasa, naţiunea sau cultura din care fac parte! ,orbesc 3astăzi mi s-a instalat telefonul4, la o săptămînă de la sosirea în ?eidelber#, cu /onica şi ,ir#il! 8înt şi ei sub şocul zilei de ieri! "'eea ce este uluitor este să constaţi că virtualul a devenit mai real decît realul", îmi spune /onica! *ntr-adevăr, dacă ai fi văzut un film avînd ca scenariu stor>-ul de ieri, ai fi înc1is televizorul după o $umătate de oră spunînd) încă un film tîmpit americanL *n#rozitor e tocmai faptul că istoria începe să semene, de ieri, cu un film tîmpit american!

13 septembrie "vea dreptate -oica să împartă lumea între cei care merită numele de "om" şi "băcani" 3restul omenirii42 "tunci cînd l-am auzit şi apoi cînd l-am comentat în Jurnal, lucrul mi s-a părut semnificativ pentru felul în care filozofia înţele#e uneori să facă "ordine în lume"! Protestul meu decur#ea atunci dintr-un ideal abstract al omenescului pe care mi se părea frumos ― şi într-un anume fel înălţător ― să-l apăr! 'e voia -oica să spună atunci2 A făptură umană, se întreba el, care trăieşte în noaptea fiinţei ei 3adică fără să-i pese prea mult de rostul ei pe lume4 şi în refle&ele pe care specia i le pune la îndemînă, care mănîncă, doarme, bea, munceşte, se înmulţeşte şi se distrează ― merită ea numele de om2 "tît de puţin să fie un om2 Poţi fi om înăuntrul, doar, al "devenirii întru devenire"2 Poţi fi om fără să încerci să împin#i cu un pas mai departe specia 3sau comunitatea4 din care faci parte2 Poţi să te desprinzi de ea, prin moarte, fără să-i dăruieşti "ceva al tău", fără să laşi o urmă, cît de mică, a trecerii tale pe aici2 -oul, sporul de informaţie ― adică de "fiinţă" ―, pe scurt "devenirea întru fiinţă" era condiţia intrării în condiţia de om! "1, cît rafinament, îmi spuneam, şi cîtă cruzime speculativă în spatele luiL 5ra#ul de băcanL 'ine, dacă el era condamnat astfel, avea să mai prepare combinaţia aceea subtilă 3tocmai am cumpărat astăzi de dimineaţă MGG de #rame din "<ademi<er /ar<t4 de măsline mici şi zvelte de culoarea vinetei cu cele mari, ne#re, #rase şi pufoase în sos de ulei parfumat cu ierburi, usturoi şi ardei roşu iute2 5ar ficatul de #îscă cu trufe albe2 +ar dacă băcanii urmau să intre sub re#imul "devenirii întru fiinţă", prin cine ar mai fi a$uns pînă la noi secretul vec1i de BGGG de ani al dumnezeiescului =rie de /Yau& care îşi revarsă faldurile #albenmirositoare pe fundul de lemn ce-ruit, care odi1neşte acum la doi paşi de mine, pe un raft în cămară2 @ăcea băcanul rău cuiva2 5impotrivă! 9i cîtă culoare dădea el vieţiiL Protestam, protestam cu #îndul la diferenţele care dădeau omenirii splendoarea în (arietate. "stăzi, însă, ştiu foarte bine că nu se poate vorbi despre "omenire" ca despre o specie unitară, ba c1iar asta mi se pare a fi una dintre cele mai mari minciuni pe care umanismul le-a pus în circulaţie pentru a camufla marea diferenţă, diferenţa dintre ― să-i spunem pe şleau ― om şi anti"om. +ată cea mai simplă dintre întrebări, pe care oamenii refuză deocamdată să şi-o pună) putem oare fi ― Assama =in Laden şi tu, eu, oricare dintre noi ― numiţi cu acelaşi nume de "om"2 @aptul că şi eu şi el avem oc1i, mîini, #ură şi sprîncene, şi că amîndoi putem rosti, ne aşază în aceeaşi specie2 Poate e&ista ceva care să fie mai altce(a decît sînt eu? -u este el opusul meu absolut, dar nu aşa cum este #irafa, elefantul sau cocostîrcul, ci aşa cum este acel ceva care devine ameninţarea mea permanentă, acel ceva al cărui ideal de a fi este de a mă suprima2 -oica avea dreptate în principiu, numai că îşi #reşise ţinta! -u băcanul era problema, pentru că nu băcanul a$un#ea, prin felul lui de a fi, să rupă omenirea în două, făcînd ca o parte a ei să nu se poată recunoaşte în alta şi să-şi simtă totodată, prin cealaltă parte, e&istenţa pusă în pericol! "şadar, pot eu convieţui ― şi în numele a ce? ― înlăuntrul aceleiaşi specii şi al aceleiaşi identităţi cu un tip care plănuieşte crime planetare şi îi pune pe alţii să le e&ecute2 .ste el om? +ar cei care acceptă să le e&ecute sînt oameni? :n torţionar e om? :n tip care face o teorie 3în $urul unei rase, clase, etnii sau reli#ii4 potrivit căreia o parte a omenirii trebuie să o lic1ideze pe cealaltă ― este om? :n tip care violează e om? .tc! etc! etc! ,rînd să-mi e&plice ceea ce trăiserăm în secolul trecut, Gluc<smann mi-a spus la un moment dat, în decembrie NDC cînd ne-am cunoscut) 1Eitler cFest moi. 2talin cFest moi. ,ao cFest moi.1 "cest lucru se poate spune pentru a inte#ra, a $ustifica sau a e&plica ine&plicabilul care a fost o perioadă din viaţa ta şi pentru a suporta turpitudinea le#ată de ea! 3Gluc<smann a fost "maoist" în perioada NODului parizian!4 "cest lucru vrea să spună că în fiecare dintre noi stă la pîndă %ăul, că în adîncurile fiecăruia dintre noi zace ― putînd fi oricînd activat ― ?itler, 8talin, /ao, criminalul, torţionarul, violatorul! Lucrul mi se pare o enormitate! 'unosc o droaie de oameni care nu ar fi putut, nu pot şi nu vor putea în veci ― prin liberă

ale#ere ― să practice falaDa 3tortura prin bătaie la tălpi4, să omoare pentru a impune o idee, să toarne sau să violeze! 'red, dimpotrivă, că toţi cei care pot face asemenea lucruri sînt inte#raţi printr-un paşaport fals în specia numită "om", cred sus şi tare că ei nu sînt "oameni", că trăiesc printr-un enorm camufla$ la adăpostul acestui cuvînt şi că ei sînt cu atît mai nocivi cu cît acest camufla$ este obiectiv posibil şi cu cît oamenii nu au cura$ul să-l denunţe ca atare, să treacă dincolo de el şi ― dincolo de mască ― să accepte şi să proclame e&istenţa "anti-omului"!

14 septembrie +deea că specia umană trebuie re#îndită nu îmi dă pace! :manismul este o invenţie neotestamentară, secularizată în epoca modernă şi folosită tacit ca metafizică pentru doctrina statului modern şi a societăţilor democratice! 'înd se spune că umanismul a devenit reli#ia societăţii moderne nu înseamnă că omul a luat locul lui 5umnezeu, ci doar că ipoteza "altului" absolut nu este permisă şi, ca atare, crima nu poate fi $ustificată! :manismul s-a născut dintr-o reli#ie a iubirii pentru a deveni în cele din urmă, ca iluminism 3;ant4, doctrină a raţiunii universale şi le#e morală absolută! "şadar, creştinismul5 spre deosebire de umanismul elin (paideia) şi cel roman, creştinismul este primul umanism real) &(an!$eliile e&clud pro#ramatic violenţa şi crima din economia faptei umane! /ai mult, el este sin#urul umanism care încearcă să ani1ileze "anti-omul" făra (iolenţă. 5e altminteri nimănui nu-i este retrasă apriori scînteia umanului! Prin #enerarea căinţei, creştinismul încearcă să abolească "marea diferenţă" şi să suprime "camufla$ul"! /intea şi sufletul unui om tind să devină o locuinţă cu pereţii de sticlă! (îl1arul, omuci#aşul, tîrfa redevin prin căinţă ceea ce în fond ei nu au încetat să fie ― oameni ― şi refac, ca "rătăciţi" reveniţi în turmă, unitatea pierdută o vreme a speciei în faţa 5umnezeului :nu! "cestui umanism sublim nu numai că nu i-a reuşit suprimarea "marii diferenţe" 3căinţa şi conversiunea dovedindu-se a fi o sarcină infinită, pe care antiomul nu a preluat-o decît accidental ca fiind a lui4, dar el nu a izbutit nici de partea cealaltă, a omului devenit creştin! "cesta sfîrşeşte prin a a$un#e 1soldat al credinţei" nu numai pentru ca să se apere şi să salveze viaţa, ci deopotrivă ca să impună, să cucerească, să pedepsească! 'el mai pur umanism al lumii termină prin a recur#e la crimă pentru a slu$i un ideal din care crima era e&clusă! -oi ştim astăzi că această invenţie a culturii europene care a făcut din conceptul de om un operator universal a fost contrazisă sistematic de toate războaiele reli#ioase ale lumii 3şi mai cu seamă de cele creştine ale .uropei4, de distru#erea civilizaţiei incaşe de către spanioli şi portu#1ezi, de comerţul cu sclavi în secolele BD şi BC, de comunism şi nazism în secolul MG, de fundamentalismul islamic al zilelor noastre! Pe scurt, umanismul ca "reli#ie" modernă şi ca doctrină este contrazis de toată istoria omenirii! .l este infirmat prin însuşi faptul că nu se poate aplica omenirii în între!ul ei. 9i de vreme ce doctrina despre umanitatea #enerală a omului nu poate fi transformată în re#ulă de convieţuire la scară planetară, înseamnă ― în c1iar termenii umanismului adec(aţi la realitate ― că specia umană ori este scindată şi contradictorie 3ascunzînd sub aceeaşi mască "omul" şi "anti-omul"4, ori că ea este in"$umană în esenţa ei! 'eea ce înseamnă că oamenii nu pot a$un#e 3prin c1iar natura lor $osnică şi pătimaşă4 la #eneralizarea calităţii de om, că ei cred mai de#rabă că numai o parte a lor ― în virtutea unei calităţi anume 3"alb", "arian", "comunist", "islamic"4 şi nicidecum a celei #enerale de om ― merită să trăiască, în vreme ce omorîrea celorlalţi devine o datorie!

luni, 17 septembrie "u trecut două săptămîni de cînd sînt la ?eidelber#, împreună cu 'ătălin

'ătălin a tradus în cîteva luni partea care mai rămăsese 3ultimele capitole din cele BM ale cărţii4.leinin#er 3ea a durat e&act zece ani. apoi a transpus în romEnă şi a prefaţat conferinţa lui ?eide##er despre conceptul de timp 3BCM 4. ceea ce pînă atunci tîrîsem.'ioabă. tocmai de aceea. credinţa mea "cul-turalistă" se ofilise şi iluzia că o carte sau un #înd filozofic măreţ pot salva fiinţa unei comunităţi nu mă mai împin#ea înainte! -ici măcar fiinţa mea nu mai putea fi salvată în felul acesta! (răiam. să devenim perfect inutili. traducînd pe apucate. în plină apostazie culturală şi nu mai puteam $ertfi nici o părticică din mine pe altarele vec1ilor zei! "devărul era că lumea în care trăiam "după revoluţie" evacuase panteonul clasic şi pusese în locul lui dezmăţul unui elenism obosit! Preoţii vul#ari ai ziaristicii şi televiziunii ocupaseră piaţa publică şi din vec1ile temple ale culturii zeii fu#iseră! -u mai ştiam prea bine cine ne sînt credincioşii! 8-ar fi cuvenit. de fapt. în vacarmul =ucureştiului. moştenisem din e&perienţele anterioare ideea că un lucru ca ăsta nu se putea face decît prin întîlnirea a două minţi. credeam noi.. să intrăm din nou în si1ăstrie şi să transformăm vec1iul crez cultural ― cel care. sistematic.ra pe cale să termine #ermanistica. ca pe un uriaş muribund care se stin#ea lent sub #esturile noastre. pentru că putem duce la capăt verificarea traducerii romEneşti a lui 2ein und 3eit.3. rămînea în picioare mai mult de un sfert de pa#ină! 5ar ne vedeam rar. în ce mă priveşte. incapabil să intru şi să rămîn în atmosfera cărţii! 9i apoi. destul de rară la un student. că înţele!e ceea ce spune! "poi au venit seminarele pe te&t. pentru ?umanitas. în răspărul acestei alte lumi. "tacase apoi cursul din BCMK care a stat la baza redactării lui 2ein und 3eit. Ar. cu atît mai mult cu cît la @reibur# făcuse cu von ?errmann un seminar pe finalul lui 2. în speţă a unui te&t 1eide##erian. cînd am lucrat împreună la primele două volume traduse în romEnă din opera lui ?eide##er. cînd s-a înscris la filozofie! L-am remarcat de la primul e&amen la un curs ?eide##er) a vorbit potolit. interiorizat! 8e uita cuminte în el şi vorbea lăsîndu-ţi senzaţia. pentru că. prin ani. prin BCCH. tot astfel ec1ipa pe care o fac acum cu 'ătălin s-a născut şi ea cumva! 'ătălin s-a ales din cele cîteva sute de studenţi care mi-au trecut prin faţă vreme de zece ani la @acultatea de @ilozofie! . urma să mîntuiască lumea de atunci ― în $oc cu perle şi în eleva$ de or1idee! 'u alte cuvinte.u. iar 'ătălin face oricum un doctorat pe "?eide##erul deceniului fenomenolo#ic"! Arice team cultural are întotdeauna o poveste a lui! 9i aşa cum ec1ipa pe care am alcătuit-o cu (1omas . pentru ca apoi să putem trece împreună la confruntarea. are povestea ei. rînd cu rînd. a versiunii romEne cu ori#inalul #erman! "m început să lucrăm în urmă cu aproape un an! %areori. după o şedinţă de lucru. şi din cele HG de pa#ini ale ori#inalului nu reuşiserăm să depăşim pa#ina BOG! (îram acum în doi. de&teritatea aceea de a face ca un act de siluire a propriei limbi să devină cel mai tandru act de iubire! " început prin a traduce voluminoasa mono#rafie a lui Po##eler despre ?eide##er. cînd l-am invitat să mă însoţească în finalul aventurii cu care avea să se înc1eie ― aşa îmi propusesem deocamdată cel puţin ― isprava mea de traducător al lui ?eide##er în romEneşte! (erminasem de tradus trei sferturi din 2ein und 3eit şi am simţit dintr-o dată că nu voi a$un#e niciodată la sfîrşit! 'el puţin nu aşa cum a$unsesem să trăiesc. de unul sin#ur! *nainte de BCCG aş fi fost convins că de împlinirea acestui ritual cultural atîrna mîntuirea unei lumi! "cum. cea care e considerată a fi prima zvîcnire pusă pe 1îrtie a #îndului din . din a căror dispută permanentă în $urul fiecărui cuvînt şi fiecărui sens se năştea cu adevărat rezultatul final) un te&t înţeles şi. trecutul din ?eidelber# mă apăsa prea tare! -u eram pre#ătit să mă întîlnesc cu fantoma mea de acum aproape MG de ani! *nsă la @reibur# nu am #ăsit nimic convenabil. doar camere . numai pentru cei care puteau lucra pe o pa#ină în #ermană! " deprins cu o uşurinţă remarcabilă "codul" unei traduceri filozofice. din BC77 pînă în BCD74. tocmai asta ne oferea acum pro#ramul (1>ssen! "m vrut mai întîi să ne aşezăm la @reibur#.iinţă şi timp. cu o bursă din "pro#ramul (1>ssen" al @undaţiei ?umboldt) un doctorand şi profesorul lui pot veni în Germania pentru a lucra la un proiect comun vreme de trei luni! Pro#ramul @undaţiei ni se potriveşte de minune. devenit inteli!ibil. *naripat de propunere. cel mult o dată pe săptămînă.

în BCCK. de la ce s-a mai întîmplat în ţară sau care e topul cărţilor pariziene şi pînă la prefi&ele unor firme de telefonie care îţi permit să vorbeşti mult mai ieftin cu Parisul. în vreme ce latura cealaltă a casei ― livin#ul. în zare. află că "tocmai navi#am pe internet"! *n orice caz. Londra. 8toc<1olm-ul. la telefon. o vocaţie. (o<io-ul sau =ucureştiul! @ormezi prefi&ul şi auzi o voce ondulat-feminină) 8ur ac$t %fenni! pro . o promisiune făcută praf! . de îndată ce am început să urc treptele spre apartamentul meu. rotundă. terasa ― se desc1id amplu şi cu ferestrele verticale către o vastă #rădină interioară. spectacolul dezolant al unei potenţialităţi care nu prinde niciodată corp şi de pe urma căruia suferă în primul rînd cel instalat în mi$locul acestei păcăleli ontolo#ice! Arice înzestrare poate fi înecată în incapacitatea de a compune cu tine! 'auza acestei incapacităţi nici nu mai contează! 'ă ea se e&primă prin lene. destrămare interioară sau prin restrişte istorică şi neaşezare socială. poţi ţine uşa desc1isă pentru a comunica cu e&teriorul şi a avea sub oc1i coroanele zbîrlite ale cîtorva brazi şi. 'ătălin intră în tot felul de pro#rame. zi de zi. cu brazi uriaşi. iar el pe cel te1nico-computeristic. pierdut între ei. 'ătălin şi cu mine. baia. cu vile măreţe de două-trei niveluri de la sfîrşitul secolului J+J! "m o adevărată vocaţie să păşesc în viaţă pe urmele unor perioade anterioare. direct către cer4. locuisem o lună şi $umătate. din care aflăm o #rămadă de lucruri. dînd "destinului" o şansă de a se manifesta! 9i într-adevăr. mormăitul bine timbrat al treptelor de ste$ar m-a întîmpinat ca un semn de recunoaştere şi de "bun venit" al casei! 5esc1id din nou uşa apartamentului de trei camere ― este o Dac$?o$nun!. o abilitate spirituală ieşită din comun0 în şi mai mare măsură e nevoie de calităţile secundare care sînt necesare pentru e&ploatarea acestei înzestrări. contrapunctul melancolic al unui mesteacăn! *n planul doi se desprind acoperişurile cu olane roşii. şase ani mai tîrziu urcînd aceleaşi trepte de lemn masiv pentru a a$un#e la cel de al treilea nivel al vilei din Ladenbur#erstrasse CH şi reamintindu-mi brusc că după cel de al doilea nivel scara începea să scîrţîie! 9i. enervîndu-se mai ales cînd. aşa încît am revenit asupra acestui oraş. bucătăria este aici încăperea cea mai plăcută) e spaţioasă. din acest punct de vedere. cioranian. într-adevăr. numele deni#rator şi comple&at pe care /onica Lovinescu l-a dat laptop-ului nostru. toate. am #ăsit acelaşi apartament în care. deci. ca pentru a lua măsura timpului trecut) trebuie să te întorci întotdeauna într-un loc în care ai mai fost şi care a rămas nesc1imbat pentru a putea să îţi masori sc1imbarea ta! "ceste confruntări periodice cu propriul tău trecut te umplu de stupoare la adresa esenţei timpului şi te aruncă într-o disperare blîndă! +ată-mă. prin vec1i prieteni binevoitori 3cuplul ":rsula şi Gelu". creată prin întîlnirea vilelor de pe mai multe străzi şi care înc1id astfel spaţiul acestei #rădini comune! 'a în multe locuinţe reuşite. 'ătălin trece la "lefton". relieful împădurit al dealurilor care încon$oară ?eidelber#ul şi care rămîn pînă către mi$locul zilei învăluite distant în ceaţă! "partamentul are toate conforturile civilizaţiei #ermane! =ucătăria. e&presia unor crize de continuitate! Papini spunea că dacă fiecare om. rezultatul e mereu acelaşi) o aşteptare neîmplinită. cînd e cald afară.disparate aflate "în pădure" în e&tremităţi diferite ale oraşului! La fel s-a întîmplat şi la =erlin. ceea ce înseamnă că două dormitoare au un perete uşor povîrnit şi cu ferestrele tăiate în acoperiş 3dar totuşi cu priveliştea în stradă şi nu. ani de zile într-o direcţie clară face minuni! 5estinele noastre ratate sînt.inute: 5e mult n-am mai cunoscut binefacerile continuităţii pentru munca intelectuală! :n efort depus. la care poţi deopotrivă mînca sau lucra! 5in ea o uşă mare se desc1ide către terasă şi. o "locuinţă sub acoperiş". turle de biserici şi. eu acoperind capitolul #astronomic. care ne ţine branşaţi la univers! 5e îndată ce are o clipă liberă. ne completăm minunat. într-un superb cartier "academic". calităţi fără de care spiritul unui om poate deveni o para#ină. mediu dotat. care în sin#urătatea de început a primului meu se$ur aici au fost pentru mine o adevărată familie4. îmi permite să mă lansez în isprăvi culinare şi. bucătăria. omenirea ar fi plină de #enii! -u e de a$uns "să ţi se dea" o înzestrare. minunat dotată. cu o masă mare. ar putea să subordoneze fiecare minut al vieţii sale unui scop unic.

bun şi înţelept! Pînă la G de ani eram mai mult o fiară şi fiecare clipă o trăiam. să ai #eniu. a avea OG sau DG de ani reprezintă o abstracţie comparabilă cu moartea însăşi! 'înd începi să-i atin#i. el ia doar cunoştinţă de el. prin simpla lui deambulaţie. desi#ur.miercuri. să mă doară. pe lume. în picioare şi. simt urcînd în mine ― adus de vîntul subtil care se porneşte uneori să bată în e&istenţa noastră ― mirosul tinereţii mele neruşinate! *mi place atunci să mă simt crud. ca şi noi. oamenii. putinţa 3ceea ce înseamnă inteli#enţa necesară şi voinţa4 de a-l parcur#e pînă la capăt! 8înt foarte puţini oameni dispuşi sau capabili să facă asta. cei care abia intră în viaţă. c1iar dacă iniţial sînt mulţi atraşi de ofertă şi răsplată) a înţele#e ce e cu noi. să-l văd căzînd. odată intrat pe el. să trăiesc sfîrşitul celor din $ur şi să simt adierea sfîrşitului meu. să mă despart. e#oist şi să mă scald din nou în iluzia nemuririi mele! sîmbătă. anii aceştia. păşi! 'ine păşeşte pe un drum desc1is nu înseamnă că. pe orizontala eternităţii! " trebuit să sufăr.3. metru cu metru. apoi capacitatea de a rămîne. în sfîrşit. puternic. să mă îmbolnăvesc. pe lîn#ă curiozitatea de a-l parcur#e. după ce am fost "aruncaţi" 3nu se ştie cum şi de către cine4 aici. la rîndul lui. este vorba de o e&perienţă sin#ulară pe care. trebuie să fac socoteli complicate ca să aflu cîţi ani aveau cînd "m-au făcut"! *n vreme ce părinţii îşi trăiesc încă o dată trecutul prin odraslele lor. să-mi fie frică. în sc1imb el cere. au mai făcuto doar cîţiva oameni) cei care. puţin lucru acesta2 . nici punere. o pre#ătire specială 3care durează ani de zile4. nu se molipseşte.ste enorm! ?eide##er . sînt într-un sens adînc străini de cei care le-au dat viaţă! Paşii pe care îi au în faţă se pierd în indeterminare şi. de la "înălţimea" vîrstei de MK de ani. însă mersul ca atare nu înseamnă nici defrişare. însă.u. neputînd să-şi reprezinte un traiect care nu este încă al lor. sleindu-se şi murind! 5in cînd în cînd. îl recapitulează şi mer# lipiţi de ele prin timpul care a fost şi al lor. e drept. de #eniul lui ?eide##er0 sin#urul lui privile#iu este că a$un#e în situaţia de a beneficia de drumul pe care mintea lui ?eide##er l-a desc1is şi pe care celălalt poate. 3eit nu s-a încumetat să spună ce anume a trăit! 8in#urătatea celui care a făcut-o este oarecum la fel de mare ca aceea a lui ?eide##er însuşi cînd a scris cartea şi cînd a înţeles pesemne că doar o mînă de oameni îi va putea urmări #îndul! "ş vrea să fiu bine înţeles! :n traducător al lui 2. propulsat de propria mea aro#anţă vitală. care-l ţine pe "a fi" în #ură de dimineaţa pînă seara0 cum este alcătuită fiinţa lui! . încă. 19 septembrie "şa cum nu ne putem trăi moartea prin "moartea celorlalţi" decît într-un sens va# şi discutabil. nu ne putem reprezenta vîrstele pe care nu le-am avut prin vîrsta celorlalţi! "nii pe care încă nu-i am sînt o pură abstracţie şi aşa se şi e&plică o anumită "nesimţire" a copiilor faţă de aniversările părinţilor lor! Pînă la o vîrstă destul de înaintată nu ştiam cîţi ani au părinţii mei şi nici ce diferenţă de vîrstă e&ista între mine şi ei! 9i acum. cea mai lun#ă călătorie a #îndului către "capătul nopţii"! -ici unul dintre traducătorii lui 2ein u. poate. construieşte sau reconstruieşte acest drum! Prin efortul păşirii. prin însuşi actul traducerii. au pătruns în acest tunel desc1is de mintea unui om şi care reprezintă. descoperi dintr-o dată bunătatea sub forma compasiunii de tine care se răsfrEn#e asupra celorlalţi! 5evii umil. a fiecărei pietre din drum! "m putea forţa comparaţia spunînd că "efortul" de a privi o piramidă nu e totuna cu efortul pe care l-a presupus construirea ei! -umai că efortul de a mer#e pe drumul lui 2ein u. 3eit e altul decît acela de a contempla un monument! /ersul pe acest drum nu cere. pe lume0 cum funcţionează drăcia asta numită "om". pentru ca să percep vira$ul timpului. 22 septembrie @elul în care se desfăşoară zilele noastre este straniu şi #reu de descris! La suprafaţă totul pare să fie o banală muncă intelectuală) revizuirea unei traduceri! *n fond.

"'reaţia". "pe nesimţite" 3aşa cum e&tra#i un beţişor la un $oc de "marocco" fără ca celelalte să se clintească4. dacă ar fi sustrasă din edificiul limbii. în cîmpul privirii! -oi avem acces doar la "că sîntem" şi nu la "de ce sîntem" sau la ce "urmează" să se întîmple cu noi! 'eea ce explică ?eide##er sînt articulaţiile lui aici. nu-i stă nimănui pe lumea aceasta! @ilozofia lui ?eide##er. ci este lo!osul însuşi. ?eide##er elaborează un cod cu a$utorul căruia să poată îmbrăţişa în OGG de pa#ini toată fiinţa lumii! +sprava traducătorului este aceasta) el trebuie să înveţe acest cod. omul şi întrea#a 'reaţie0 despre flori. pentru că trăim într-un orizont al lui care ne precedă! 8întem un dar al lui "a fi" şi al putinţei noastre de a-l rosti! /arele nostru mister nu este "de unde" şi "încotro". ar dispărea peste noapte ― atunci tot edificiul limbii s-ar prăbuşi şi. decît porţiunea pe care o străbatem între naştere şi moarte şi pe care o putem prinde. să-l desluşească în toate cotloanele lui şi să creeze unul analo# recur#înd la materialul pe care i-l oferă limba lui! "ceasta este aventura sin#ulară despre care vorbeam la început şi pe parcursul căreia cel care se încumetă la ea se întreabă de mai multe ori pe zi dacă nu cumva şi-a pierdut minţile şi dacă efortul lui are vreun sens) pentru că GG. aşa zicînd. un realism. ca să spunem aşa. nu are de-a face decît cu "fenomene". este în primul şi în primul rînd şi în fondul lui ultim desc$idere şi irumpţie a lui 1a fi1 în mi)locul lumii.enomen nu este decît viaţa aceasta a noastră. a dus la naşterea unei părţi din obiectele te1nice care ne populează viaţa. nici "încotro" 3ne ducem4 nu-i stă lui ?eide##er la îndemînă să ne spună. pot prinde în mira$ul lor milioane de oameni.3. vocabula "a fi" pe care stă toată e&istenţa umană şi care.GGGH din omenire poate trăi foarte bine fără să înţelea!ă lucrurile la acest ni(el. articulează ceea ce poate fi cunoscut. precum un meci de fotbal sau muzica lui /ozart. numai că unul locuit de propriul lui mister) pentru că "aici". adică nu poate fi înţeles decît prin cufundarea lui în baia timpului! 5ar de unde vine atunci dificultatea2 . este descrierea şi analiza palierelor lui "a fi" 3pe care-l desc1ide e&istenţa omului4 aşa cum ni se impun ele în lumea preocupării noastre 3întîlnirea cu lucrurile-ustensile şi cu ceilalţi oameni4. u. *nţele#erea pînă la capăt în variantă ontolo#ică nu face parte dintre necesităţile omenirii. se "temporalizează". atra# atenţia că ?eide##er nu îşi aro#ă puteri ma#ice în filozofie! @ilozofia nu e ma#ie şi nu poate pătrunde în culisele e&istenţei! -ici "de unde" 3venim4. ale acelui "aici" care este "locul" propriei noastre vieţi! :n realism.u. o dată cu el.++. fiind "fenomenolo#ie". structurează. cu "ceea ce apare şi poate fi văzut"! Ar. aşa cum. cu mîna celui mai e&ersat 1oţ de buzunare. a suprem "$oc cu măr#ele de sticlă". secunde. păsări şi animale nimeni n-ar mai putea să spună "sînt" şi ele ar dispărea în neantul ne-mai-rostirii-lui-"a fi" şi ar înceta "să fie"! "şa stînd lucrurile. cu precauţii supreme. dacă acest cuvinţel.a vine din faptul că a spune toate acestea şi multe."formalizează". fie ele prime. de fapt. terţe etc! 9i dat fiind că nu e limpede de care tip anume de necesitate ţine această înţele#ere şi cîţi anume oameni au nevoie de ea. cartea lui ?eide##er a$un#e pesemne cam la cîteva mii de inşi în fiecare #eneraţie a planetei!4 "ici mă aflu. am putea spune! *ntr-adevăr. făcînd ceea ce fac! 5rept care zilele mele 1eidelber#1eze sînt . aşa cum ni se impun în "toate cele cîte sînt" 3în "fiinţări"4 diferite de noi 3lucrurile din natură sau cele te1nice4 sau din aceeaşi plămadă cu noi 3oamenii4! 'artea lui ?eide##er este cea mai completă şi sistematică analiză a "lumii în care trăim" şi a "condiţiei" noastre din cîte s-au făcut vreodată pe lume! Punctul ei de culminaţie este felul în care "a fi". Q! aduce a %erlen"spiel. de pe urma căruia omenirea 3sau fiinţa unei comunităţi4 nu se ale#e cu nici un profit! 3*n vreme ce analiza matematică pură a vibraţiei unei coarde. pietre. această "copulă". în cazul omului. care e omul şi viaţa lui. analiza pe care o face Eeide!!er e&istenţei nu duce strict la nimic! 9i în vreme ce alte lucruri care "nu duc la nimic". în secolul J. "culminează" cu înţele#erea şi rostirea lui "a fi"! -oi sîntem pentru că putem rosti "a fi". 2. ei bine. prenatalul şi postmortemul nu sînt "fenomene"! . dar care pînă la el nu a fost cunoscut cu ri!oarea ontolo!iei. 'înd spun "ceea ce poate fi cunoscut". care face parte din limbă cu firescul cu care face parte aerul din fiinţa noastră. multe alte lucruri pe lîn#ă ele 3de la "care e fiinţa ciocanului sau pantofului" şi pînă la "care e fiinţa sinelui meu"4. traducerea lui 2. pentru că îl putem înţele#e şi pre"înţele!e.

cînd în călătoria noastră inspectăm fiecare bucăţică din ce ne iese în cale. de acel "altceva" absolut pe care îl aduce cu sine filozofia şi care îi dă celui căruia i se revelează mai întîi stupoarea că ceilalţi pot trăi i#norînd e&istenţa acestui peisa$. de C ani. iar apoi trufia apartenenţei la cercul minuscul al celor care au a$uns să contemple în felul acesta "esenţa lumii"! . şi din parcul din spate se desc1ide o privelişte ma#nifică asupra -ec<arului şi a vilelor de pe malul opus! "m stat pironit minute în şir în curtea din faţa intrării. mîz#ălind cu un băţ desene ima#inare pe lespezile de piatră şi răspunzînd monosilabic la întrebările mele. între BCDM şi BCD ! /-am urcat pe bicicletă şi am a$uns în cartierul acela de vis. în 8c1lierbac1! 'aste$aus der 6ni(ersitIt. mesele. tot cu litere albe. este neîndoielnic că e vorba de o călătorie. puţin în afara oraşului. nebunie şi inutilitate! 5ar ceva neclar şi ceva neformulabil mă face să cred că omenirea ci(ilizată nu a putut parcur#e drumul pe care l-a parcurs decît trecînd necontenit prin aceste relee ale #ratuităţii şi refuzînd să întrebe la fiecare pas "la ce duce un lucru"! "ltminteri de ce ar e&ista o fundaţie care să ne plătească pentru ceea ce facem2 +ată-ne. zilnic. în1ămaţi la carul fenomenolo#ic şi semănînd. *n picioare. pornind de la ideea că trupul trebuie să ne fie liber şi mişcările le$ere. iar în spate. se află în vîrful dealului. să ţinem cont de mişcările celuilalt şi să le coordonăm pe ale noastre după ale lui! (ra#em după noi povara comună cu viteza de "K pa#ini pe zi". îl vedeam ridicîndu-se în faţa mea. adunat pe un deal în pădure. ca un introvertit precoce ce era! Priveam atît de intens scena. 'ătălin şi cu mine. acestui e&erciţiu de contemplare. combinaţie imposibilă între peisa$ul acela super-familiar 3care era şi nu mai era al meu4 şi interioritatea mea care plon$a verti#inos cu JK ani în urmă. de la fiecare pietricică a drumului şi pînă la formaţiunile nemaiîntîlnite care ne taie respiraţia şi ne fac să scoatem la tot pasul mici ţipete de admiraţie. mi s-a făcut insuportabil de dor de mine cel de la G de ani. scrie Dance Center. plimbările. alteori la C seara. zi de zi. /-a cuprins o durere sfîşietoare. 23 septembrie "stă-seară am simţit nevoia teribilă de a revedea locul unde mi-am petrecut doi ani şi $umătate din viaţă. în %ombac1Ve#. o perec1e de pantofi mocasin. cînd ne aşezăm la masa de lucru.ste interesant că atunci cînd ne dedăm. le#aţi cu un soi de şnur. privind treptele. pava$ul carelat. pe piciorul stîn#! 'ătălin are nişte pantaloni pufoşi de culoarea şoarecelui. în picioare. lecturile etc! ― se or#anizează în funcţie de "normă"! "-orma" e terminată uneori la K după-masa. a$uns atunci din ţară cu #reu lîn#ă mine. de pătrunderea în cel mai e&otic ţinut al lumii. un tricou ne#ru cu trei siluete albe de dansatoare care ridică piciorul în acelaşi timp ― dansatoarele sînt imprimate pe piept ―. însă cu o sin#ură şosetă nea#ră. eu port bermude. sîntem îmbrăcaţi identic.iaţa noastră în rest ― ieşirile în oraş. încă. încît trecutul s-a recompus sub oc1ii mei ca prezent şi am simţit cum începe să-mi fie #reaţă de această percepţie aproape impudică a timpului! *l pipăiam. vreme de aproape trei luni de zile! uminică. deci. un dor năprasnic ca de cineva . de avansare lentă şi si#ură către un capăt pe care nici nu mai îndrăzneam să-l visez! *n orice caz călătorim. supranumite "norma"! . cu doi puşcăriaşi care au evadat le#aţi fiind cu un acelaşi lanţ! 2ein und 3eit este lanţul nostru şi el ne face. aproape într-o "uniformă de lucru" pe care fiecare a creat-o ad $oc. alteori noaptea la M! "u fost de$a zile cînd nu am reuşit s-o terminăm şi cînd "norma" pe ziua următoare s-a încărcat cu pa#inile rămase din norma zilei precedente! " trebuit să decretăm o zi de #raţie şi să reîncepem numărătoarea de la "G"! 5ar ceea ce am obţinut de$a după două săptămîni este senzaţia de înşurubare în lucru. pentru a putea păşi mai lesne pe acest alt tărîm! =a e&istă c1iar o "vocaţie a $erpelelii" care ne-a mînat pe amîndoi în ale#erea ec1ipamentului ce pare adecvat pentru isprava noastră! *n fiecare dimineaţă. un (-s1irt ne#ru lălîu şi. uşa lar# desc1isă a imensului #ara$ unde îmi ţineam bicicleta! *l vedeam pe @lipi. o mo#îldeaţă. "casa de oaspeţi a :niversităţii". poartă saboţi din piele albă! "şa vom arăta.un amestec de solemnitate. ca la fiecare pas. în ?eidelber#. care trebuie reînnodat de cîte ori se scoală de pe scaun.

făcînd-o posibilă. de -oica. sinteză de vînt care străbate un cimitir.. nu mai e liber pentru a fi luat drept refu#iu! Arice vizită în trecut este apoi un mod spontan de a măsura trecerea timpului şi. în trecut. să mă rosto#olească. de prieteni. apoi pe drumuri prin pădure. oarecum. foarte la modă atunci printre copiii din ?eidelber#. meditînd fără speranţă la esenţa elementului sc1imbării! :nde dispăruseră toţi oamenii aceia) @lipi. se petrec fără noi! /i s-a făcut nespus de dor de acel "ndrei cald. al cărei plic l-am desfăcut tremurînd. ca de o fiinţă intens iubită şi moartă! /i s-a făcut apoi dor de 'armen. dimpotrivă.. se afla un enorm zăcămînt de iubire! "m aflat atunci ― şi distanţa care mă despărţea de locul unde totul se petrecuse m-a a$utat să aflu ― cum se poate coborî în străfundul fiinţei tale şi că. ci al . nici un loc. eu însumi2 -u e&ista decît un sin#ur răspuns evident) muriserăm cu toţii! 24 septembrie . care scotea nişte sunete lu#ubre.ir#il +erunca! "vea camera la parter. proaspăt apărut. de ceţuri şi fantome peste mlaştini irlandeze. al acestei corespondenţe dezlănţuite cu cei din ţară. pînă la urmă. -oica. ru#îndu-mă bunului 5umnezeu să mi-o aducă! "poi a intrat în scenă "ndrei. astfel. cu care mă însurasem în ţară ca să poată veni apoi la mine şi pe care o aşteptasem tremurînd. încercînd să refacem "turul Păltinişului". după ce fuseserăm împreună la filmul 2$inin! al lui . pentru altele că n-au început! Pentru că "făcutul" şi "nefăcutul" te c1inuie la fel de tare. bun. drept care l-am sunat să văd dacă totul e în re#ulă şi dacă pot să adorm liniştit! /i-am amintit de plimbările noastre pe străduţele acelea care şerpuiau printre vile de oameni bo#aţi. /-am revăzut stînd la masa de lucru din camera mea şi citind prima scrisoare care sosise după apariţia cărţii. prins într-o dedublare suspectă. încît de fericire am început să plîn#! "m simţit atunci că făcusem una dintre isprăvile vieţii mele şi că în spatele ei. cu alură de burduf lun# şi deşirat. şi cum combăteam de zor. scenariul unei iubiri alpine! 8crisoarea aceea a lui -oica. supus la pedepse cumplite pentru crima de a fi făcut public. ascunse toate între copacii unor #rădini somptuoase. situate în spaţiul incert dintre istorie şi ma1ala. fără să fi cerut voie.izitarea timpului trecut este sursa însăşi a nefericirii! Pentru că trecutul este teritoriul re!retelor şi remuşcărilor suferi deopotrivă ― şi de-a valma ― şi pentru lucrurile pe care nu le-ai făcut. nimic din ceea ce iese la lumină nu este adevărat dacă nu este desprins şi smuls din acel ultim adînc! (oate astea mi-au trecut prin minte în urmă cu cîteva ore0 corect ar fi să spun că le"am (ăzut. şi pentru cele pe care le-ai făcut! Pentru unele suferi că s-au terminat. a luat naştere &pistolarul. mi-a venit ideea să cobor către miezul nopţii sub #eamul lui şi să rotesc un tub de plastic. şi-mi amintesc cum într-o seară tîrziu. bîntuiţi de proiecte culturale care urmau să "salveze" lumea de acolo şi speriaţi. îndră#ostit şi vulnerabil! /i-am amintit cum vibram amîndoi sub ecourile Jurnalului de la %ăltiniş. fiecare pe frontul său. a venit la capătul unei aşteptări atît de încordate şi a reprezentat pentru mine o asemenea eliberare. pe care trecerea timpului o operase în mine şi din care urma să ies bulversat şi nedumerit. 'armen. arşi de dorul de acasă.ubric< şi ne întorseserăm acasă destul de speriaţi. de urlet îndepărtat de fiară în pădure! 5upă care m-a apucat teama să nu-i fi provocat amicului meu vreun infarct. şi cum la capătul acestei +us"einadersetzun!. cea pe care o aşteptam cel mai mult şi care urma să mă mîntuie sau. ful#erat de furia unui Jupiter tonans romEn. scos practic din ţară ― după ce fusese dat afară de la +nstitut pe c1estia #rotescă cu "meditaţia transcendentală" ― de o campanie făcută la . în 1ăurile celui mai cumplit (artaros. că lucrurile de "acolo".care nu mai este în c1ip definitiv. "ndrei. de a te iubi nu sub c1ipul celui care ai fost. de a-ţi in$ecta o supradoză de melancolie) pentru că de-abia atunci simţi cît de tare ai fost îndră#ostit de tine. care sosise la un an după mine. e&act sub camera mea.uropa Liberă de /onica Lovinescu şi . de fiecare din vîrstele tale şi că între timp temeiul temporal al acestei iubiri a dispărut! @ericirea e de aceea capacitatea de a te iubi în faţa ta.

cînd a$un# în dreptul lui. îmi răspunde şi îmi zîmbeşte cald! " terminat manevra. astfel. pesemne că m-aş fi sinucis"4! 8criu. 3eit pe care le-am revizuit ieri 3p! MO 4) "Pre-mer#erea desc1ide e&istenţei renunţarea la sine ca posibilitate e&tremă a e&istenţei şi zdrobeşte astfel orice încremenire în una sau alta din formele pe care e&istenţa le atin#e! Prin pre-mer#ere Dasein"ul este ferit să recadă înapoia lui însuşi sau să revină dincoace de putinţa-de-a-fi pe care el a înţeles-o şi. peste "lte =rUc<e. 5escartes. o plasă cu oc1iuri strînse pe care o arunci asupra lumii! (radiţia acestui "cod" urcă pînă la cate!oriile lui "ristotel0 Platon nu avea cod! 3" fost prima şi ultima oară cînd filozofia a fost liberă de cod!4 (oate filozofiile mari de după "ristotel au reprezentat construcţii de coduri prin cate!orii. te #răbeşti2" ― "'are-i problema ta. transpun scena în limba$ bucureştean! "'e faci. bă. Leibniz. un tînăr într-un =/R decapotabil tocmai face o manevră şi.ste după-amiază. te dai mare că eşti în maşină2" ― "5u-te. despre scrisul confesional ca terapie! 5e cînd scriu aceste pa#ini ― şi de fapt am început să le scriu mînat de nevoia tămăduirii ― simt atît de bine ce a vrut el să spună 3"5acă nu aş fi scris. urcîndu-mă iar pe bicicletă.celui care urmează să fii! %evenirea obsesivă în trecut şi întîrzierea acolo este un mod de a rămîne în urma ta. sînt sub tratament! 'înd n-ai reuşit să-ţi pui viaţa în ordine. . peste turlele bisericii 8an<t Peter şi Fesuiten<irc1e! Pe o străduţă pustie. în mă-ta cu trotineta taL" 27 septembrie "propo de citatul din ?eide##er) este atît de limpede ce anume desparte filozofia de literatură) filozofia presupune codul. 6să devină prea vîrstnic pentru victoriile sale7 3-ietzsc1e4!" 25 septembrie /ultă vreme nu am înţeles vorba lui 'ioran despre scris.rem ca poporul 6urd7 să moară frumos îmbălsămat!" "plicaţii la e&istenţialii 1eide##erieni ai coabitării) .itdasein şi . 'eea ce individualizează un filozof este setul lui de cate#orii. +es cu bicicleta! . tratîndu-mă! 8au) scriind. mă întreabă un amic la telefon! "(raducem 2ein und 3eit în limba urdu! . în timp ce învîrte volanul! "-u e nimic! -u vă #răbiţi". peste statuia sfîntului care stră$uieşte podul.iteinandersein. maşina este de-a curmezişul drumului! Apresc bicicleta la cîţiva paşi de portieră! "+ertaţi-mă". îmi spune. 3Porfir4. soarele călduţ cade peste -ec<ar. tăticuN. cînd n-ai reuşit să obţii o ordine reală. îi răspund! ". drumul e liber şi. peste olanele roşii ale caselor din "ltstadt. e&istă o ordine de a doua instanţă pe care poţi s-o obţii scriind despre tine! "-ţi pune ordine în viaţă înseamnă pur şi simplu să-ţi priveşti viaţa şi să încerci s-o înţele#i! 8ă te înţele#i! 26 septembrie "9i ce faceţi voi acolo2". patentul lui de fabricare a plasei pe care o aruncă peste lume! @ără acest corset mereu altfel croit nu e&istă filozofie sau nu e&istă "filozofie serioasă" 3vezi cazul lui 'ioran4! 9i tocmai pentru că -oica s-a înscris în linia tradiţiei filozofice cate#oriale şi s-a format prin studiul e&pres al cate#oriilor în istoria #îndirii occidentale ― de la "ristotel. de a-ţi bat$ocori ― ar spune ?eide##er ― "putinţade-a-fi"! *n felul acesta însăşi moartea poate să devină o iubită) iubita care te mînă din spate către ceea ce nu eşti încă şi pentru care trebuie să te baţi ca să fii! +ată cam cum se pot spune lucrurile acestea în limba$ul lui ?eide##er dintruna din pa#inile din 2ein u. " #îndi în varianta filozofiei înseamnă a elabora un 8etz.itsein. .ă mulţumesc".ant şi pînă la ?e#el ― el este ultimul . pe cînd literatura stilul.

nu poate fi perpetuat pentru că nu e nimeni care să preia şi să e&ecute ritualurile de perpetuare! *n filozofie cel puţin. cu eroul eponim căruia i se reproduc.filozof tradiţionalist al lumii! 5e aici importanţa cărţuliei lui Douăzeci şi şapte trepte ale realului. reiau pînă la detaliu şi la formulă te&tul comentat! .iinţă şi timp ar fi avut în %omEnia e&act soarta pe care o are astăzi =ratatul de ontolo!ie al lui -oica) lumi apuse din c1iar clipa naşterii lor! 28 septembrie . ridicat cu un cap deasupra omenirii.i termină prin a forma o comunitate culturală tocmai prin participarea la acelaşi cod! Limba$ul lor este perfect unificat în virtutea codului care trece prin ei asemenea 5u1ului 8fînt apt să le#e pînă la identificare! 5e aceea ei nu au c1ip! +mposibil să distin#i un comentator aristotelic de altul! 'ît de teribilă este forţa codului în filozofie se vede lesne în con#resele şi colocviile de filozofie dedicate unui #înditor! 8ala unui colocviu este proiecţia în spaţiu a unui soi de pitacism superior! /ai mult. repetă. "cosmosul -oica" este ameninţat să se destrame pentru că el nu este susţinut prin recitări periodice. de pildă. pentru că îl i#noră. temeinic şi "profesionist" este impresionant. care. menită să verifice dacă are în faţă un filozof autentic ― "'are îţi e ideea2" ―. invenţie în lanţ. ci doar reprodus. pentru că nu e&istă comentatorii meniţi să reproducă simbolic şi ritualic #estul-cod al strămoşului eponim! 'ultura noastră e slabă pentru că ― la nivel filozofic cel puţin ― nu poate "ţine în viaţă"! "ctul ori#inar al creaţiei. *nsă cum isprava strămoşului filozof este tocmai codul pe care el l-a inventat. pentru că noi nu am atins niciodată punctul ce apare la capătul unui traseu şi de unde se poate cădea! @ilozofii mor la noi din lipsă de posteritate. din incapacitatea urmaşilor de a-i în#îna şi reitera! Critica raţiunii pure sau . odată împlinit. complicîndu-se treptat. în reviste de specialitate şi în prele#eri universitare face să ţină cosmosul filozofiei! @ără acestea. care presupune un cosmos uzat şi obosit de prea lun#a lui istorie. faptele (!esta). el s-ar prăbuşi în neant! A cultură este cu atît mai puternică cu cît #esturile de reiterare ale codurilor întemeietoare sînt mai frecvente! La noi. ritualul repetitiv este unul esenţialmente lin#vistic! Pitacismul comentatorilor constă tocmai în această repetiţie cu valoare simbolic-onto#enetică) cosmosul ori#inar al #îndirii #înditorului este creat din nou cu fiecare colocviu care reproduce codul recitîndu-l! @ilozoful este ţinut în viaţă prin periodica lui reproducere şi re-creare! *n aceste repetate cosmo#eneze ale #îndirii. comentatorii în!înă. în colocvii. cum îi plăcea să spună. era propriul lui cod născut din confruntarea cu codul de cate#orii al celor mari) "ristotel-. #înditorul celebrat seamănă cu "strămoşul". fapta acestuia cade în desuetudine înainte de a fi apucat să dea roade! *n filozofie noi nu am cunoscut decadenţa culturală. participanţii la acest scenariu mitic recită pur şi simplu te&tul sacru şi întemeietor! %ecitarea periodică a codului ca te&t sacru. catenată 3"le#ato"4.l rămîne sin#ur. romEnii nu-şi onorează zeul şi. ritualic. neputîndu-se abate nici măcar cu un milimetru de la înc1isoarea lin#vistică pe care sin#ur şi-a creat-o! A filozofie rezistă ca filozofie tocmai dacă poate fi învăţată ca un cate1ism. pînă cînd capătă forma unei adevărate "tapiserii metafizice") este o #îndire cu "fi#uri impuse" al căror autor e c1iar cel ce #îndeşte cu a$utorul lor! "ceastă autoconstrîn#ere are în ea ceva sublim şi derizoriu) efortul de a #îndi le#at. din ne#li$enţă şi nesimţire ritualică. dar pe de altă parte filozoful se pierde pînă la urmă în acest 1ăţiş or#anizat şi ceilalţi sfîrşesc prin a obosi să-l urmeze în labirintul lui! . avînd ceva din statura unui ciclop. corect formulată ar fi tocmai aceasta) "'are îţi e codul2" +ar "codul" 3sau idiomul) este o vastă in(enţie terminolo#ică cu alură de construcţie. studiu dedicat istoriei cate#oriilor şi mărturie a intrării sale în filozofie pe această "poartă clasică"! "/aşinuţa lui". macină la nesfîrşit realitatea cu uriaşele pietre de moară pe care şi le-a fabricat sin#ur! 'odul trebuie să aibă în el ceva de litanie şi autorul lui este primul care îl foloseşte astfel.ant-?e#el! *ntrebarea lui -oica. ca un limba$ care nu poate fi evitat! 'omentatorii unui #înditor sînt cei care îi atestă codul tocmai prin faptul că ei îl e&plică fără să poată ieşi nicicum din el! Pentru că un cod nu poate fi tradus.

"de aceea" şi "totuşi". acelaşi lucru spus altfel decît pînă acum etc! Greşeala pîndeşte la capătul acestei tentaţii periodice de a ieşi din cod! . spar#e pe neaşteptate codul şi te face să te #îndeşti la desc1iderea bruscă a ferestrei prin care pătrunde pentru o clipă o pală de aer proaspăt într-o cameră înc$isă "să devină prea vîrstnic pentru victoriile sale"! 'e e drept. care par să nu facă parte din cod şi care induc în eroare tocmai prin aparenta lor banalitate 3"a scoate la iveală". "a se arăta" etc!4 revin insistent şi implacabil. Dasein"ul este ferit să cadă înapoia lui însuşi şi să revină dincoace de putinţa-de-a-fi pe care el a înţeles-o şi. smuls din 1ău şi . reprezentînd o premieră în istoria filozofiei. asi#ură te&tului coerenţa lui filozofică şi totodată posibilitatea de a avansa pe "un drum al #îndirii" prin combinarea şi reluarea la nesfîrşit a termenilor care alcătuiesc setul! *n numai două propoziţii apar şase termeni "te1nici" 1eide#-#erieni) Dasein. sîn#erînd sub această c1in#ă şi ameţit de reiterarea fi#urilor acestui cadril infinit. împiedicîndu-mă la tot pasul în marea de oameni. &xistenz. #ustul de vid şi zădărnicie! 8paima că totul poate reîncepe. be$Mtet sic$ 3"se fereşte"4! /omentele cînd ?eide##er iese din cod. care semnalează toate locurile în care apar cuvintele din codul 1eide##erian. dacă vrea. încet. 29 septembrie "stăzi. Dasein"ul se eliberează de toate 6fleacurile7 cu care el se amuză în mod obişnuit şi pe care curiozitatea e mereu preocupată să le procure din rezervorul de întîmplări al lumii!" *n rest. citatul din -ietzsc1e. tristeţea aceea infinită. astfel. însă. citatul din ?eide##er) "Pre-mer#erea desc1ide e&istenţei renunţarea la sine ca posibilitate e&tremă a e&istenţei şi zdrobeşte astfel orice încremenire în una sau alta din formele pe care e&istenţa le atin#e! Prin pre-mer#ere. ersc$liessen 3"a desc1ide" cu sensul de "a dezvălui"4. simt cum îmi revine răul din luna mai. că se află în faţa unei enorme fu!i a #îndirii şi că forţa lui stă în capacitatea de a se menţine neabătut în termenii codului! 5upă care el e liber. >orlaufen 3"pre-mer#ere"4. 6să devină prea vîrstnic pentru victoriile sale7 3-ietzsc1e4!" 'uvintele lui ?eide##er sînt scrise toate "în cod") un set finit de concepte. evitînd cu stricteţe folosirea sinonimelor! Pînă şi cuvintele care aparent nu au pre#nanţă cate#orială. apropo de "cod şi stil". în aceste propoziţii.%eiau. rosto#olirea fără sfîrşit în abisul propriei mele e&istenţe! /ă #răbesc să a$un# acasă şi să în#1it o pastilă! 5upă cîteva ore încep. ?eidelber#er ?erbst! *n timp ce căscam #ura prin . cedînd stilului. adevărate epave ale "ustensilităţii". este ocupat în principal de cîteva sute de termeni a căror menţionare la pa#ină şi rînd ocupă sin#ură cîteva pa#ini! 5e abia cînd traduci îţi dai seama de prezenţa atotputernică a codului) nici un cuvînt nu este pus la întîmplare şi cel mai adesea el apare însoţit de aceleaşi cuvinte şi ocupă lîn#ă ele aproape întotdeauna aceeaşi poziţie! (raducătorul este obli#at să păstreze identitatea formulărilor 3şi a formulelor care apar pe această cale4. 2ein#onnen 3"putinţă-de-a-fi"4. sînt rare şi ele seamănă cu apariţia nesperată a unei oaze într-un peisa$ de e&tremă ri#oare! +ată un asemenea e&emplu 3p! HBG4) "Prin ea. la tot felul de obiecte vec1i. totul. Xufierste . intră în cod! (raducătorul. cu #îndul că acolo aş putea fi preluat.lo$mar#t 3talcioc4. aşa cum va trebui să accepte şi cititorul. că pot reintra în coşmarul care m-a făcut să văd prăpastia. urîte şi tîmpite.L!lic$"#eit 3"posibilitate e&tremă"4! Prezenţa lor asi#ură. întins prin toate străduţele laterale ale "oraşului vec1i".l trebuie să accepte. +nde&ul =ast[5elfosse al lui 2ein und 3eit. este tentat periodic să respire evadînd în stil) un cuvinţel mai sprinţar. pînă şi prepoziţiile şi adverbele. >ersteifun! 3"încremenire"4. să-şi tra#ă un #lonţ în cap! sîmbătă. să ies la suprafaţă! 5ar dacă pastilele n-o să mă mai a$ute2 5acă nu apuc să termin treaba pentru care am venit aici2 5acă trebuie să mă întrerup şi să plec în ţară. perpetuarea codului! *n sc1imb. în propoziţiile citate e&istă trei cuvinte care nu fac parte din cod şi care apar ca "aluzii de stil" şi ca înviorare 3sau c1iar "umanizare"4 a te&tului) zerbric$t 3"zdrobeşte"4. scris în re#istru stilistic. dovedindu-se pînă la urmă a fi "cuvinte fenomenolo#ice" şi noduri în ţesătura de ansamblu! 'u e&cepţia lui "şi".

o au "în dotare") ei au iniţiati(a crimei şi omoară în numele unui ideal din care crima face parte ca o condiţie a realizării lui! 8pre deosebire de toate celelalte idealuri 3politice.l trebuie să accepte că din recuzita umanismului face parte uciderea bestiei. curată şi şamponată şi.purtat pe braţe către lumină2 +adul este. starea celui care. au crima în pro#ramul lor. să îl condamne. ca în filmele proaste americane. portabilă! 'înd mi se părea că urcă prea încet scările care se desc1ideau din fo>er. a balaurului. 8talin. e&terior şi "interior"-visceral el este construit la fel! 5ar pentru că îl poate ucide pe "bel. în plus. camufla$ul este formal. /inotaur sau. o luam sub braţ. la limită. ?>dra din Lerna. continuă să e&iste ca om şi să aibă urmaşi! 'el puţin deocamdată!4 Problema umanismului este) cum poate "bel supravieţui în condiţiile în care 'ain este etern activ2 'u alte cuvinte) cum poate "bel să se apere2 "ceasta este "încurcătura" din care umanismul nu poate ieşi) el trebuie să se apere aşa zicînd "cu arma în mînă" de a#resiunea permanentă a anti-umanismului şi astfel. omenirea trebuie să omoare periodic monstrul ― să îl $udece. ci doar pentru a se apăra! 3 !ct!mbrie . aparent şi superficial. etnice. reli#ioase4. tocmai de aceea. că ea conţine în ea omul şi anti"omul în indistincţia lor aproape ca un secret de construcţie! "bel şi 'ain sînt "fraţi" prin camufla$ ― 'ain are aparenţele fizice ale lui "bel. precum în secolul care a trecut. creaţia şi opera lui 5umnezeu. el trebuie să recur#ă ― în această apărare ― la lucrul care îi repu#nă cel mai tare) crima. fie o mînă care devine #1eară. balaur. catifea4 însoţit de o superbă vacă roşcată. =in Laden! 9i aceasta se întîmplă de fiecare dată în numele idealului celui mai abstract şi concret deopotrivă care este viaţa şi valorile le#ate de ea! "nti-oamenii. să îl înfrunte şi să-l e&ecute. viaţa ca ideal nu are nevoie de crimă pentru a se realiza. fie o bucată de craniu detaşabilă. dintr-o spaţialitate e&otică! *n plus. ucis. ?itler. a întruc1ipării %ăului! (oţi eroii eponimi de la (eseu şi ?eracles la @ăt-@rumos şi 8fîntul G1eor#1e sînt uci#ători ai %ăului şi. în sc1imb. rotiţe. nu mai poate fi tras de nimeni înapoi! 30 septembrie -u-mi place să notez vise! 9i totuşi! "m visat că intram la Apera din . în vreme ce acest lucru nu este ima#inabil pentru specia de oameni care descinde din "bel! 3Pentru că "bel. deşi dimensiunile ei rămîneau cele ale unei vaci normale! -u mai ţin minte dacă o adusesem pentru că trebuia să facă parte din spectacol sau pur şi simplu o adusesem ca să asiste la el! "m ieşit la fel de demn şi de firesc precum intrasem şi. . aplecat deasupra prăpastiei.iena 3toalete somptuoase. pe scurt. neîndoielnic.roarea acestor filme este că răpesc invaziei imanenţa ei! . pentru că poate suprima viaţa. #aranţi ai perpetuării vieţii şi apărători ai libertăţii! Pentru a se apăra ca omenire. indiferent că el se numeşte zmeu. membrane şi scanere! Ar. bineînţeles. el nu poate face parte din aceeaşi specie cu "bel! 'a ani1ilator. strămoşul "celeilalte" specii care poate inte#ra crima în modul ei de a fi. aur. iată. el este anti-omul. adevărul este că acest camufla$ este un dat al speciei umane. nimeni nu părea să se mire sau să ne dea vreo atenţie specială! 2 !ct!mbrie 8pecia umană este din capul locului ameninţată. de "invadatori" camuflaţi sub aparenţe umane! . la o privire mai atentă "ceva" palpabil denunţînd apartenenţa de fond la altă specie) fie oc1ii care încep să "cli#noteze".le îi fac pe invadatori să vină dintr-un altunde(a misterios. /iloşevici sau. care lasă să apară dedesubt cipuri.

răsti#nind efemerul pe o foaie de 1îrtie.l revarsă asupra sa lava fierbinte a propriei sale vieţi şi aşteaptă cuminte ca ea să se răcească. pînă vine o zi în care nu mai pot să lucrez! 9i atunci iau toate 1îrtiuţele. cu or#anizatorii de reţele de prostituate. în faţa dezastrului care a fost finitudinea lui. ci un suprem e&erciţiu de e&orcizare. oamenii cu care am traversat viaţa şi cărora le datorez comentariul niciodată rostit al drumului pe care l-am făcut împreună! 15 !ct!mbrie 'red că puţini compatrioţi au resimţit. dosare. cu traficanţii de minori. fac să dispară teancurile de cărţi de pe mese şi de la capul patului. cu turiştii care plecau cu prosoapele din 1oteluri! 'irculam prin lume împac1etat în straturile de ruşine ale %omEniei! 9i este firesc să fie aşa de vreme ce "lumea" ne priveşte ca . cu spălătorii de bani. să scot totul afară şi să prefir totul. îl mîn#îie şi pe care îl depun cu #ri$ă undeva. ce cărţi a scris şi cum trebuie înţeleasă "opera lor"! 8enzaţia că ei se bat pentru fiecare zi a lor şi că. să-l cîntăresc şi să-l pun la locul lui. "m simţit treaba asta la o scară măruntă în camera mea de lucru! (rec săptămîni. emoţiilor şi vanităţilor lor! Arice $urnal este de aceea rictusul unei vieţi imortalizate în răşină. #ri$a antumă a autorului de a se pune în insectar! . $ustificîndu-şi trecerea pe aici. cu 1oţii din supermar<eturi. ei simt mai tare că mor şi încearcă să fi&eze timpul) timpul lor. ce oameni a întîlnit şi ce i-a spus unul sau altul. nu este amprenta pe 1îrtie sau masca mortuară a vieţii mele. e&plicînd. reziduuri enorme. acest moment! "runc. istoria ţării lor ca pe o dramă personală! 5e cîte ori treceam #raniţa preluam c1ipul ţării mele văzut din afară) mă identificam cu securiştii care puneau bombe la sediul &uropei libere. :n autor de $urnal se duce la moarte făcînd tapa). în locul vieţii lor irepetabile şi finite. apt să reiau totul şi să lucrez! *n viaţa mea a venit. ce vise a visat. trec luni şi în $urul meu se adună 1îrtii. nu este nimic patetic în el! . 1îrtiile şi dosarele. pe care îl decupează. cu spăr#ătorii poştelor din Germania. vorba pur şi simplu de un principiu de funcţionare i#ienic la scara unei (ieţi. asemeni mie. aruncate alandala într-o cămară fără ferestre. pe un pat de 1îrtie. cum se învolbura apa pe care a privit-o. transcriu. mula$ul în #1ips şi bronz al #îndurilor. eşecuri şi lucruri teribile care a crescut şi care ameninţă să spar#ă uşa şi să se reverse peste mine! (rebuie să desc1id uşa acestei camere. pus într-un seif la o bancă a eternităţii! 'eea ce-i distin#e pe aceşti oameni este că ei ies din viaţă însoţiţi de comentariul ei. triez0 pun toate obiectele la locul lor. amîn. transcriu.8enzaţia pe care ţi-o dau oamenii care ţin $urnal! 8pre deosebire de ceilalţi. pi&uri şi creioane risipite la întîmplare! 5un#a de praf din $urul telefonului începe să mă sîcîie. ca şi cum acolo el ar fi sustras propriei sale cur#eri. cărţi scoase din bibliotecă şi nepuse la loc. cu cerşetorii din metrourile pariziene. arunc. Aamenii mai ales. de o nemurire care nu poate fi obţinută în termenii lumii de aici! Furnalul meu nu este o luptă cu (impul. ei se retra# din viaţă z!omotos. de scoatere la aer şi lumină a conţinuturilor leneşe din mine. teancul de vec1ituri. şter# praful din un#1ere imposibile! 9i mă simt dintr-o dată curat şi nou. vor continua să trăiască propunînd celorlalţi. 8pre deosebire de ceilalţi. cu mafioţii naţionali. triez! (rebuie să am cura$ul să desc1id camera în care am în#rămădit tot ce nu am ştiut să rezolv la timp. masca ei mortuară. adunate de-a lun#ul anilor prin amînări repetate ale momentelor cînd trebuia să fac curat! 5in acest punct de vedere $urnalul este soluţia pe care am #ăsit-o pentru a putea continua să trăiesc! 5ar cînd spun lucrul acesta. cu #îndul că ceilalţi se vor recule#e cîndva în faţa acestei urme. Arice $urnal este a#ăţarea disperată de un &rsatz de nemurire. îl ţin în braţe. #esticulînd. crezînd oarecum că el va scăpa de deznodămîntul bine ştiut dacă va e&pune mai convin#ător felul în care şi-a întrebuinţat timpul) cum a respirat în cutare zi. tîrziu. a acestei zbateri încremenite. să iau fiecare obiect. bileţele în#rămădite pe birou. la fel ca amprentele pe care le văd cînd bate soarele pe ecranul televizorului sau al laptopului! "mîn.

s-a oprit brusc în dreptul uneia dintre ele. care venea de dinaintea mea. împrumutată de la membrii asistenţei 3privire absorbită. cu #ustări felurite. poşeta care. ocazia de a lua cinci bîte în cap în biroul meu de la Eumanitas. mi-am zis. cu sîn#e rece şi cu o remarcabilă dibăcie o sticluţă de condimente! (otul pleda pentru asta) eram romEn.. ca prin minune. apoi. aşternute cu feţe de masă. eram scăldaţi cu toţii în aceeaşi aură de barbarie! "celaşi fenomen de identificare. la sediul central de la ?ac1ette. a în#1iţit-o ― 1apL ― şi s-a înc1is. visător. directoarea unei edituri bucureştene! Lipsite de apărare. uşa în nas! *n oc1ii lui devenisem. să ia tot ce se putea lua. către standul t1ailandez în care părea că se petrece ceva deosebit! . e&trem de mobilă altminteri. autoarea #ăinăriei şi eu. precum tipii din dele#aţia care l-a însoţit pe 'eauşescu invitat la Paris în BC7D de Giscard dN. concentrare ma&imă. complice la #estul de rîndaş la care tocmai asistasem! +mportant era că şi ea şi eu tră#eam după noi. s-a îndepărtat #răbită către alte zări. pe alţii. care avea lo#ica lui şi care dezvolta o cu totul altă partitură. îmi repetam întruna. linişteşte-teL" 'u toate acestea faptul că eu nu aş fi putut şterpeli în vecii vecilor sticluţa nu avea nici o importanţă! 'eva mai adînc. afectînd un interes neaşteptat pentru reuniunea editorilor t1ai-landezi şi pentru domnul care tocmai vorbea! Ac1iul meu scormonitor. venisem în aceeaşi ec1ipă la @ran<furt. deşuruba. a odi1nit o clipă pe mar#inea scrobită a feţei de masă.reprezentanţi ai unei situaţii care de cele mai multe ori ne depăşeşte! *n BCD . farfuriile şi tacîmurile erau frumos aşezate. interes vădit pentru spusele oratorului4. cole#a mea ţinea o poşetă pe care a mutat-o discret cu mîna dreaptă mai aproape de cot! "5umnezeule. după ultima mişcare a de#etului. către mar#inea mesei ― încordarea mea de (o9eur atinsese punctul culminant ―. nelipsitul condiment e&trem oriental) 2o)a 2auce ― cu de#etul al treilea al mîinii. nu orice om frustrat fură sau trebuie să fure. după siluetă şi etic1etă.stain#. un neamţ imbecil m-a felicitat la ?eidelber# pentru participarea %omEniei lui 'eauşescu la Alimpiada de la Los "n#eles. prevestitor. l-am trăit în urmă cu cîţiva ani la (îr#ul internaţional al cărţii de la @ran<furt! 8tăteam pe un fotoliu în standul meu şi priveam. acolo şi peste tot în lume. să furăm o sticluţă cu soia. după o vreme. se odi1neau platourile cu mîncare! /îna dreaptă a doamnei directoare a pornit. cu încetinitorul. cu fermoarul! 'e repede se petrecuse totulL "tît de repede încît am simţit nevoia să mă frec la oc1i! 'înd i-am redesc1is. părtaş. la altă scară. minată de proiecte necunoscute mie! -enorocirea e că pe mine întîmplarea m-a lăsat într-o stare de adîncă tulburare! Potrivit lo#icii introiecti-ve descrise mai sus furasem cu neruşinare. intrat. s-a desprins de locul crimei. eram uniţi. aşa cum după mineriada din iunie BCCG un francez imbecil mi-a trîntit. în plus. drept. cineva vorbea. dar nu ştiu cum se face că pe lumea asta orice om frustrat care nu fură este asimilat cu semenii lui frustraţi care fură! +ar omul acesta care nu fură termină. eram amîndoi directori de editură! /ai locuiam şi în acelaşi oraş! "5ar nu tu eşti persoana care a bă#at în poşetă. miner! -uanţele nu au ce căuta în asemenea situaţii! -u avea nici o importanţă că pe BH iunie ratasem. iar dincolo de ele. sticluţa cu sosul de soiaL Pentru 5umnezeu. care aşteptau cuminţi terminarea discursului pentru a putea fi devorate! *n cîmpul privirii mele a pătruns atunci o "cole#ă" a mea. a pus sticluţa pe drum către mar#inea mesei unde aştepta. mă făcea coautor. căpătase fineţea unui scaner! 5is$uncţia dintre e&presia de pe faţa doamnei. în zare! ?alele (îr#ului erau enorme şi oriunde ai fi privit se desc1idea o perspectivă neaşteptată! 'uloarul pe care l-a desc1is atunci privirea mea m-a transportat la BK metri mai departe. ridicîndu-se uşor. şi $ocul mîinilor. ca într-o redută prost păzită. m-a fascinat! Pe antebraţul stîn#. cole#a mea continua să asculte cu vădit interes ceea ce spunea domnul din (1ailanda şi. printr-o mişcare interioară de o e&tremă perversitate. s-a apropiat de o sticluţă ― am recunoscut de îndată în ea. prin e&tensie. prin festivalul cărţii şi. alaiul infinit al frustrărilor venite din K de ani de comunism care ne împin#eau. părînd edificată. demonta din palatul în care fuseseră primiţi! . pe unii "mai fini". în alertă. cu cîteva minute doar. te pomeneşti că începe să mănînceL" în dreptul ei. cu #ura căscată. prin mici impulsuri delicate.ra lume strînsă laolaltă. mesele îşi ofereau flancul e&terior trecătorilor! 5oamna.ăzuţi de departe. erau mese multe. să se asimileze sin#ur privirii celor care îl asimilează cu semenii săi care fură! "şa .

rau sin#uri. lămîie. 8iou&. ca în preliminariile revărsării unui vulcan. cu o vorbă pe care atunci nu o înţele#eam deloc. şcoliţi în Germania. iar acum vine să ne vadă la ?eidelber# şi să petrecem un Vee<-end împreună! @ace parte din mîna aceea de copii e&cepţionali care află în primul an de facultate cîte ceva despre Platon. un scenariu pe care îl ştiu atît de bine! 9i totuşi era mai simplu să fiu eu cel "de atunci" 3sau ei "cei de acum"4) atunci eram tot doar aşteptare şi primeam. de copil. faţă în faţă cu ?omer şi "ristot! =o#dan îmi scrie de altminteri din cînd în cînd. cîte o epistolă în elină!!! " sosit aşadar ieri. în psi1olo#ia înduioşat-melancolică a lui -oica cel de atunci. ulei de măsline şi o lin#ură de creme fraîc$e. confruntat cu această întîlnire dintre firescul timpului şi nevoia noastră de a-l struni şi a-l articula2 5ar lucrurile se rînduiesc aproape de la sine. şi în preziua plecării tocmai dăduse un e&amen de #reacă! Pe bancă. 8nipe4 şi. am aceeaşi senzaţie ca atunci cînd îl revăd pe @lipi) spaţiul se luminează brusc. ce am eu de dat. unde pre#ăteşte un doctorat cu von ?errmann (+ristotel în !îndirea lui Eeide!!er) ― =o#dan /incă! "re M7 de ani. filozofie. al acestei promisiuni îl fascina pe -oica atunci cînd ne privea şi îl făcea să e&clame. că trebuie să-l a$ut şi că timpul nu trebuie lăsat "de capul lui"! "şadar. "ce frumoşi sînteţi. capere. pe cînd acum se aşteaptă de la mine şi trebuie să dau! 9i mă întreb. totuşi. privindu-i pe =o#dan şi pe 'ătălin. cu termenii sc1imbaţi. neliniştea lor de cai de rasă. care dau. cu care a fost de altfel cole# la şcoală de la BH la BD ani! *l ştiu. "n#lia sau @ranţa.se face că în acel an am plecat de la @ran<furt convins fiind că în ba#a$ele mele se afla. prin ei. mi-am pro#ramat un sote de piept de curcan cu 81err>. le#ume preparate c1inezeşte şi un orez (1ai parfumat cu iasomie! *nsă astăzi de dimineaţă am fost cu toţii la ?eili#enber#0 au venit să ne ia cu . cu două foi #oale. =o#dan mă însoţeşte la cumpărături şi ale#em împreună un rose din pod#oriile freibur#1eze. unde s-a împrietenit cu 'ătălin. visează în secret că cele trei zile se vor aşeza sin#ure în suita unui film! *mi spun. freamătul pe care îl răspîndesc în $ur te trimit. îmi #arantează =o#dan. la un amplu zvon al e&istenţei în măruntaiele căreia pare că. scotocindu-mă febril prin buzunarele e&istenţei mele. cînd totul fierbe în vederea izbucnirii finale. de Paşti sau de 'răciun. pentru că are veleităţi re#izorale. vîrsta lui @lipi. de astă seară. atins în c1ip vizibil de or#olii locale4. va însoţi în mod ideal fileul de *arsc$ pe care urmează să-l pre#ătesc la cuptor cu sos de vin. dacă am ce! =o#dan a venit cu o cameră video şi. în#ropînd lumea sub fierbinţeala ei! 8pectacolul acestui clocot în mers. sînt simultan -oica şi ei şi retrăiesc pentru o clipă. o dată mai mult. pe studenţi îi aşteptau două pa#ini) una conţinea un te&t 1omeric în #reacă şi alta o pa#ină din "ristotel în #ermană! (e&tul lui ?omer trebuia transpus în #ermană. se pre#ăteşte ceva. intră în vibraţie. aşadar. o sticluţă de 8o$a 8auce! =lestemata de sticluţăL Gentuţa cu sticluţaL 21 !ct!mbrie "sîmbătă# " venit ieri de la @reibur#. iar cel al lui "ristotel trebuia readus la loc. =o#dan a studiat limbile clasice şi îmi amintesc cînd l-am întîlnit într-o pauză de curs la facultate. ?eide#-#er sau -oica. iar palpitul acestor "copii". cînd intră în casă. în sala de e&amen. un vin de =aden 3e&celent. cu trei-patru ani în urmă) se întorsese de la @reibur# cu o zi înainte. ritmîndu-se pe trei trepte ca tot atîtea e<-staze ale vieţii) !astronomie. tobă de carte. dra#ii meiL"! "lunec fără să vreau. nevăzută. mi-a fost apoi student la =ucureşti la @ilozofie. zvelt şi plăcut îmbrăcat 3facem rapid o trecere în revistă a celor mai bune mărci de pantofi) (odds. a isprăvii care va ţîşni cîndva. 'lar<s. toate. Pentru a doua cină. la curent cu ultimele noutăţi biblio#rafice şi cu care abia mai poţi ţine pasul cînd intri în cotloanele "deceniului fenomenolo#ic" la ?eide##er! La @reibur#. cădem de acord. e&amene cu tine şi pe care îi re#ăseşti după licenţă. cuminţi. care. )oc. în #reacă! 8tudenţii nu aveau voie să consulte dicţionarul! .

îmi scot bluza şi o arunc. desc1isă în faţă. după HG de trepte şi le declar celorlalţi că în fond eu sînt un "aler#ător de viteză". prinţ ne#ru sau altceva de #enul acesta4 şi care îl supune pe erou unor atacuri repetate! "cesta. pentru a-mi demonstra că nimic nu s-a sc1imbat. . animat de ima#inea idolului meu sportiv de atunci. "cu mers de balerin". piatră. cam zece <ilometri în afara ?eidelber#ului. este limpede că eroul se luptă cu ceva. cu un element potrivnic care întruc1ipează răul 3fie el balaur. cel de acum. pe scări în sus. cîteva mişcări ritmice care sc1iţează un soi de ritual al victoriei 3m-am declarat. în mi$locul unei păduri unde naziştii au inau#urat în BCHK. oprită. lăsat astăzi anume în para#ină şi scufundîndu-se încet în natură 3iarba a năpădit spaţiul dintre #radene precum şi piatra băncilor şi a treptelor ― totul a fost construit în piatră. e&ecut mai întîi cîţiva "paşi de rutină". în dreptul frunţii! "cesta e #estul care îmi place mie cel mai mult la balerini) palma adusă în dreptul frunţii şi întoarsă înspre afară. sc1iţez cîteva piruete. provocator şi dătător de speranţă. su#erînd un soi de esc1ive în faţa vieţii care a căpătat brusc caracterul ameninţătorului! 'înd acelaşi #est este făcut de o balerină. pe treptele amfiteatrului. zeul tunetului şi al furtunii! . a fost prima construcţie "ideolo#ică" dintr-o =$in!bez(e!un!. su#erînd că eroul 3sau eroina4. lasciv şi cu de#etele răsfrînte. cu brazii din $urul său şi cu cerul de deasupra. nevenindu-i să creadă că are parte de un asemenea "subiect" într-un asemenea decor! "ler#. şi am urcat "în munte". e&trem de sensibil. un enorm amfiteatru de BH GGG de locuri 3"D GGG $os şi K GGG în picioare"4! "mfiteatrul acesta. prin nu ştiu ce miracol. ― prin $oc ―. fericit. simt nevoia să dansez. cu #îndul secret că. încearcă să se apere de tot ceea ce viaţa revarsă în clipa aceea peste el! 'înd #estul acesta e făcut de un balerin. din bumbac şi in. am evadat de sub re#ula timpului! /ă sufoc. că timpul scurs între mine. simţi nevoia să te înstăpîneşti asupra locului altfel.mil Qatope< ― şi eu. în timp ce =o#dan se pre#ăteşte. :rsula şi Gelu. 'obor pe marea scenă din piatră şi pămînt şi. prin inocenţă şi #ratuitate ludică. ca şi cum în felul acesta ai putea e&orciza :mbra %ăului. învin#ător4. se apleacă ritmic şi #raţios cînd în dreapta. ţîşnesc tot atît de brusc. douătrei salturi!!! 8înt îmbrăcat în "#inşi" ne#ri şi un (-s1irt ne#ru peste care este aruncată ne#li$ent.maşina prietenii mei 1eidelber#1ezi. la capătul celor BHG de trepte de piatră care taie amfiteatrul în două. în-frîn#îndu-mi senzaţia că enormul semicerc al amfiteatrului. cu mîna întoarsă în dreptul oc1ilor. că sînt tînăr. să filmeze acest $appenin!. aler#ătorul de fond . locul e straniu prin amestecul acesta de puritate şi măreţie naturală cu impuritatea utilizării lui istorice! 9i. în iarba din mar#inea scenei! /ă îndrept apoi. cu #îndul de a obţine o îmbinare de elemente naturale) pămînt. o bluză alb-be$. în prezenţa lui Goebbels. dintr-o mişcare de recuperare a vec1ilor ritualuri #ermanice de celebrare a zeilor în natură. nespus de tînăr şi că. către mi$locul scenei! =raţul drept este îndoit în sus. vulnerabil şi totodată foarte îndurerat. să opui derizoriul $ocului #ravităţii e&altate a fanatismului! 9i iată-ne luînd startul de la poalele amfiteatrului 3şi riscînd infarctul4 Gelu. în păduri şi pe vîrfuri de munţi! /odelul pentru o asemenea >eranstaltun! era 5onnersber#. în fiecare dimineaţă. nu are asupra mea nici un efect. el are îndeobşte o cu totul altă semnificaţie) eroina îl face cel mai adesea cînd este asaltată de declaraţiile eroului şi de caracterul lor impetuos 3vizibil mai ales din braţele care se strîn# brusc la piept şi. spaţiul acesta ambi#uu s-ar putea purifica! 'e lucru minunat să îţi propui să faci un concurs de "cine a$un#e primul sus". su#îndu-mi burta şi încercînd să mă simt cît mai zvelt cu putinţă. ve#etal4. provocat de vastitatea spaţiului în care sîntem proiectaţi. disperat. ca şi cum s-ar apăra de o lumină prea puternică. de acolo. locul unde se află ruina #otică a unei construcţii care era înc1inată lui Rottan. cu mînecile mari şi bufante! 5upă ce consider că mi-am înc1eiat încălzirea. demonstrativ. se prăvăleşte asupra mea. bineînţeles. cu palma întoarsă către în afară. după ce e&ecut.ste un soare putred de toamnă. ieşeam în curte şi săream #ardul pe stadionul "Pro#resul" din 'otroceni unde aler#am şapte ture de stadion 3H <mL4. desi#ur. în ciuda faptului că avusesem toate aparenţele unui bi! animal care se rosto#olea #reoi în sus! +mportant e însă că "m-am încălzit") sînt cuprins de o adevărată isterie ludică şi. cînd în stîn#a. cel de la BK ani ― cînd. 'ătălin şi eu.

care iese din orice relaţie şi pe care nu eşti dispus 3şi nu ai de ce4 s-o împarţi cu altul împărtăşind-o! *n acest sens. în timp ce braţul celălalt. în raport cu calitatea prestaţiei! 'înd am revenit acasă.întinzîndu-se. pieptul bombat şi capul cu bărbia împinsă înainte.l este atunci disperat. cu antebraţul în dreptul frunţii şi cu tremurul neliniştit dreapta-stîn#a! "m recoltat cîteva aplauze din partea prietenilor. de roman şi literatură ― practică dezinvoltura intimului) din zece în zece pa#ini 3cel puţin pînă o întîlneşte pe .ant credea ― pe principii metafizice. despre sensul "e&istenţial" al $urnalului. pe tipsia de e&perienţe comune ale umanităţii) e un intim care nu comunică şi care nu realizează comuniune. transpiraţie şi masturbaţie! . cu oarece folos. cuprins de remuşcări în faţa recentelor mele 1istrionisme. lui 'ătălin şi =o#dan. străbătînd pînă foarte departe şi lăsîndu-ne să înţele#em că eroul nu are nimic de ascuns şi. eroul se masturbează! Problema nu este că ?ouellebecI ne transmite prin intermediul eroului său că se masturbează sau că toţi oamenii 3şi noi laolaltă cu ei4 se masturbează0 problema e că acest lucru nu merită comunicat. odi1nindu-se uşor cu vîrful de#etelor pe partea dorsală a şoldului drept. subliniată de faptul că eroina face mulţi paşi mărunţi cînd în dreapta. că autorul s-a dus la closet! 'a să zic aşa. dar deopotrivă l-a şi a#resat! :ltimul roman al lui ?ouellebecI (%latformes) ― dacă se mai poate vorbi. privirea senină şi plină de încredere. lar# desc1ise. alcătuită deopotrivă şi din cîteva fi#uri preliminare ― poziţia de pornire avînd ceva falnic în ea) piciorul stîn# răsucit cu vîrful în e&terior. care o înspăimîntă şi. în timp ce pe mine nu mă priveşte defel! 'ontrapunct! 'oncepţia lui . palma întoarsă în dreptul frunţii şi a oc1ilor se a#ită su#erînd o teribilă sperietură. să scape de sub şuvoiul declaraţiilor prinţului. laba piciorului drept căzînd perpendicular pe el. pe de alta. el nefăcînd parte dintre acele lucruri care pot fi aduse. să nu cedeze din substanţele pe . ţîşneşte în sus. deopotrivă. că e pre#ătit pentru fapte deosebite. eroina cedează. destul de anemice. iar de partea cealaltă. atin#înd în treacăt urec1ea şi frîn#îndu-se din poi!net. un tip de intimitate în care cel ce scrie nu e bine să pătrundă. în sfîrşit braţul stîn# răsucit la spate. mîna-pavăză e coborîtă din dreptul oc1ilor şi prinţul o ia în braţe! 'am acestea erau lucrurile pe care încercam să le su#erez în partitura mea core#rafică. în alt plan. poate respin#e pe cititorul care nu e dispus să împărtăşească cu autorul toate e&perienţele pe care acesta i le propune şi i le dezvăluie! . deopotrivă plăcut impresionată4 şi. totodată.&istă. menit să răspundă. cu cîteva mici amortizări repetate! 5e aici puteam intra apoi fără probleme în fi#ura pe care de$a am descris-o. cînd în stîn#a. @reud. evident ― că trupul trebuie. cu acest torc$on literar. mi s-a părut. în calitate de cititor. la destrăbălarea mea ludică de la ?eili#enber#! 23 !ct!mbrie Pînă unde se poate împin#e sinceritatea în scris2 Pe de o parte. îi fac plăcere! (ot acest balans dreapta-stîn#a. precum şi mîna devenită pavăză neputincioasă conturează acea esc1ivă pudică de o mare ipocrizie! =ineînţeles că. a eliberat intimul. ridicîndu-şi antebraţul în dreptul frunţii. le-am citit. ca o acoladă obosită şi lascivă. pentru simplul fapt că e vorba de o intimitate absolută. menţină etc! interioritatea în vederea unei 1omeostaze perfecte! "ltfel spus. să-şi conţină. ca lu$erul unei crizanteme îndoit sub #reutatea corolei! 5in această poziţie îmi luam avînt şi e&ecutam cîteva salturi succesive. #estul sfîşietor cu braţele care se avîntă plecînd din dreptul inimii se repetă. cîteva pa#ini ― despre "cod" în filozofie. în cele din urmă.ant despre salivaţie. despre revenirea în trecut ― palid s9mposion compensativ. sinceritatea dă forţă scrisului.alerie4. cu 'ălcîiul lipit în scobitura labei piciorului stîn#. (ot aşa cum eu nu mă simt solidar cu restul omenirii cînd mă duc la closet sau cînd aflu. altfel spus. îl priveşte. folosită fără limită. căzînd mereu pe vîrful piciorului drept. către eroină4! "ceasta pare vădit speriată 3dar într-un plan secund. lasă senzaţia că ridică în faţa eroului pavăza refuzului ei! . de pildă. cu e&cepţia celor două funcţii de evacuare. lăsîndu-ne să înţele#em că ar vrea să fu#ă. abia su#erat.

cu o mină afabilă. în trei sc1imburi! *n "sc1imburi" sînt cînd doi "lucrători". cînd unul sin#ur0 în #enere. desi!ur că noi. o ultimă perspectivă.care le conţine! "8ă nu scuipiL" nu era. nostal#ic şi comemorativ. prietenii episodici (6rsula.ă întreb uneori dacă nu cum(a ai (isat însăşi firea mea. flăcăi ce se plictiseau de moarte.vident. de astă dată cu conotaţie "politică". Dar nu simt nimic special dinaintea acestui mormînt desc$is. ci al unui principiu de sănătate conştient de el! 8ecreţiile or#anismului trebuie păstrate în circuit şi nu evacuate! *n consecinţă. de aceea. 8u ştiu nici eu de unde îmi (ine forma asta de răceală. asupra masturbaţiei! *n BCDD. incapabil să piardă la NOamsA). desc1is şi cu faţa în sus. în toate părţile! 2 n!iembrie 5upă vizita făcută într-o zi de septembrie în %ombac1Ve# pe urmele trecutului 1eidelber#1ez din anii NDG. diminuare a forţei vitale şi a facultăţii de $udecare! 'ăsătoria şi. foarte la modă atunci! 9i. în #enere. familia din /arlsru$e. %oate din (isul acela straniu pe care îl po(esteşti unde(a în Furnal) îţi apăream îmbrăcat ele!ant. îşi suprave#1ează suprave#1etorul! +ese pe scara interioară a apartamentului. 1ăituit. desanturile comune prin ma!azine în care mă înţoleai cu forţa. stin!$erit de aspectul meu de 'astarbeiter meridional. escapada pariziană. cu ne(asta aia crocantă. i-am scris lui "ndrei un e-mail în care îi povesteam ce comoţie provocase în mine reîntîlnirea cu cei care fuseserăm atunci! 'u el trăisem timpul acela şi pesemne că atunci a$unseserăm să fim cel mai aproape unul de celălalt! 8criindu-i. . "coansaţi" în cîte o "5acie" vreme de opt ore! "ndrei.a era ec1ivalată cu păcatul suprem şi împin#ea trupul în para#ină e&tremă! . 2carsdale"ul şi cîte şi mai cîte. s-a #îndit o clipă "ndrei4 şi se masturba de zor în maşina trasă pe trotuar. doctorii proaspăt azilaţi. 4mi amintesc şi eu fiecare detaliu al (ieţii noastre de atunci romanticele tale spitalizări. (înărul securist lăsase o clipă romanul din mînă 3"ne uneşte aceeaşi lectură". în ipostaza JGKP. în faimoasele sale plimbări cronometrate. Dacă nu cum(a . un comandament al bunei purtări. "ndrei Pleşu îi trimite secretarului de partid pe =ucureşti cu propa#anda şi cultura 3"tovarăşul 'roitoru"24 o amplă scrisoare pe tema "aşa nu mai mer#e" 3maşinile de scris trebuiau înre#istrate la miliţie. re!ret că nu mai am astăzi (iitorul de atunci. în timpul cărora erai. îl convocam în fond. făcea imediat o 1altă sub un pom şi îşi relua doar după cîteva minute deambularea! . în timpul căruia tu ai adormit. către împlinirea noastră de atunci! /i-a răspuns astăzi. dar mort. cu fiul zăr!$it.ant simţea cel mai mic început de transpiraţie. privind. cu pro#ram non-stop. stă în casă şi citeşte 2$o!un.ant nu-i pomeneşte niciodată numele şi cînd se referă la ea o face prin perifraze! 'e-ar fi resimţit oare. pecetea ei. la rîndu-i. romanul 2$o!un. &şti si!ur că ― dincolo de farmecul retro ― (îrsta aceea trebuie re!retată? 4n ce mă pri(eşte sînt in(idios numai pe timpul pe care îl a(eam atunci dinainte şi pe care acum nu"l mai am. nu foarte în apele lui. prevăzută cu o lucarnă care-i oferă o perspectivă neaşteptată asupra tipului aflat în maşină) pe scaunul din dreapta. din străfundul afecţiunii mele pentru el. orice contact cu străinii era interzis etc4! %ăspunsul "or#anelor" este o maşină a 8ecurităţii care i se postează în faţa casei. . nu e bine nici să transpiri! 9i cînd. citind best"seller"ul masturbatoriu al lui ?ouellebecI2 *n sfîrşit. soţul şi fiul. plon)onul experimental la un film porno. am murit. 4n rest. %e scurt. cea mai preţioasă era substanţa spermatică! . masa cu Eoria la mensa. femeia nu aveau ce căuta în viaţa unui filozof! 'ît despre masturbaţie!!! . iar rîndurile lui mi-au încălzit inima şi totodată m-au întristat ca o după-amiază de duminică! 1&ra ine(itabil ― în calitatea ta de Nnostolo!A ― să recuperezi -ombac$?e!ul de"acum BC de zăpezi. din cînd în cînd. uneori. un roman-fluviu cu intri#ă $aponeză medievală.a trebuia păstrată cu sfinţenie în interiorul corpului! %isipirea ei ec1ivala cu o sinucidere în etape discrete.

diferiţi fiind. fratele de cruceL 5upă ce -oica a 1otărît.ă bucur că îţi mer!e atît de bine la Eeidelber! şi. mai mult sau mai puţin. pe fondul acestei in1ibiţii întreţinute. în apartamentul din =erceni în care locuia la sfîrşitul anilor NOG. eliberîndu-mă ludic şi atin#înd. aşa zicînd. ne-ar putea uni! Pentru că tipolo#ic nu se poate ima#ina ceva mai nepotrivit decît el şi cu mine! "devărul este că. în arbitrarul unor zile oarbe. a trăit. şi eu şi "ndrei am continuat să ne căutăm în c1ip spontan asemănătorii! "tît cît i-am #ăsit. semănam! :neori îmi spun) cum poate să încapă într-o relaţie atîta diferenţă2 5ar tocmai asta este splendoarea prieteniei mele cu el) îl pot iubi "aşa cum e"! 'eea ce înseamnă) diferit de mine! 3 n!iembrie 5espre pudoarea filozofilor. *mi ima#inez uneori. prin mine o anumită cădere în #ravitate pe care formal nu a e&perimentat-o şi pe care la mine. separat. cordial şi cu inima rece. încă o dată. dintre cei foarte puţini care mi"au fisurat răceala. admir furorul tău $eide!!erian. temîndu-se de ea. mi-am căutat prietenul care să însemne altul meu identic. se evită şi tot ce îşi are ori#inea în intimitatea fiinţei lui este deturnat către un re#istru impersonal! Jurnalul de la =escani este un concentrat de inteli#enţă. incapabili să prelucreze în discursul lor iubirea şi să-i asi#ure acesteia "în sistem" un loc pe măsura celui pe care ea îl ocupă în . mai e&istă ceva care. n-am făcut decît să ne contemplăm prin ei. capabil să preia de la celălalt. misterioase şi melancolice! -umai că bucuria taclalei. indiscreţia trăită şi $ustificată ca refuz al ipocriziei.sînt ceremonios şi mort. dar nimeni nu va #ăsi în el nici măcar urma unui drum către sufletul lui "ndrei! "utorul unui document presupus confesiv nu e&istă acolo ca indi(id. su#estia pentru o componentă a e&istenţei care îi lipsea! 5acă datorită lui am cîşti#at enorm în planul e&presiei. masc1ează de fapt un eu distant. fără ca neapărat să o recunoască. Cu ade(ărat dement şi inutil e modul cum îmi umplu eu zilele.iaţa alături de el pare întotdeauna o pictură făcută cu pastă #roasă. că "urmează să ne împrietenim" şi ne-a pus. senzaţia pe care o lasă neavizaţilor că trăieşte ca o mănuşă întoarsă. cred. nepotrivirile! 5istanţa dintre noi devine şi mai vizibilă prin ceea ce ne-am ales. fiecare. ne-au dezbinat în sc1imb opţiunile în prietenie ale celuilalt! /isterios rămîne. acest lucru) bombănindu-ne şi plîn#îndu-ne unul de altul. ne-am trăit unul pe altul ca spectacol şi că fiecare dintre noi a fost. pentru care te in(idiez. oricum. ne-am preferat pînă la urmă celor cu care. "ndrei. în interiorul însuşi al naturii mele crispate. opusul absolut al ima#inilor îndelun# vernisate. de cînd mă ştiu. a ironizat-o! ?azul acestei prietenii născute din diferenţă este cu atît mai mare cu cît. o spovedanie a lui şi o bănuiesc devastatoare! /-am întrebat de nenumărate ori dacă. cînd scrie. 'e crîncene prietenii visam în adolescenţa meaL 'ît de tare mi-am aşteptat. în sfîrşit. ca prieteni! 38in#urul nostru prieten comun a fost ?oria =ernea!4 5acă nu am reuşit niciodată să ne dezbinăm prin însăşi neasemănarea noastră.1 "ndrei este pesemne cel mai (esel om trist pe care l-am cunoscut vreodată! . rafinament şi stil. 2i!ur că e Ndement şi inutilA: Dar am sfîrşit prin a (edea în asta o (irtute. deşi nu crezi. ca într-o căsătorie care se pune la cale peste capetele celor direct implicaţi. presupun. !elos şi frustrat ca o !a!ică. în faţa faptului împlinit 3într-o zi de duminică. totuşi. . pînă într"atît încît pot fi capricios. Continui să risipesc fiecare secundă şi să nu adun decît ceea ce se adună de la sine. enorm de pudic şi lesne de rănit! 5e aceea.n<idu. asemeni lui G1il#ameş pe . stilistic. acel #rad de cabotinism fără de care comunicarea socială şi scrisul de o anumită factură nu sînt cu putinţă. de reperele împărtăşite ale unei moralităţi sociale şi de un anumit mod pofticios de a trăi viaţa. &şti. dincolo de e&perienţa unică pe care am trăit-o laolaltă 3cea cu -oica4. aparenţa dăruirii inte#rale în ceremonialul petrecerii. ne-a adus pe unul în faţa altuia declarîndu-ne prieteni4. în sc1imb.

und !ebMrti! stirbt es anc$ sc$Ln im 2inne des 2eins zum =ode ― am propus) 1Dasein"ul factic e&istă născîndu-se mereu şi născîndu-se el deopotrivă moare de$a. iubind. ne presc1imbăm în obiectul iubirii noastre rămînînd totodată noi înşine!" :n an mai tîrziu. cînd celălalt întăreşte formularea propusă în traducerea e&istentă prin e&clamaţia "sculpturăL"! *n acest caz se recunoaşte că fraza #ermană a lui ?eide##er a fost impecabil turnată în romEnă. pentru a-l fi&a pe celălalt şi a citi pe faţa lui admiraţia în faţa #eniului propriu! 'el mai frumos este cînd palma dată peste frunte nu e însoţită de mima admirativă a celuilalt şi cînd #estul cade astfel în #ol! 'el care. şi-a tras o palmă peste frunte începe atunci. i#norat! 5ar de ce2 7 n!iembrie "m instituit un cod de manifestare pentru soluţii deosebite #ăsite în timp ce revizuim te&tul! :imirea şi stupoarea încîntată în faţa unei soluţii inspirate sînt marcate de o lovitură cu palma peste frunte şi lăsarea pe speteaza scaunului. pentru propoziţia de la p! H7 ― Das fa#tisc$e Dasein existiert !ebiirti!. cîndva seara sau a doua zi! "=ere cu palme la restaurant" a fost acordată o sin#ură dată) cînd. citim) "5e ce iubirea este de o bo#ăţie fără perec1e printre celelalte posibilităţi acordate fiinţei umane şi cum se face că ea rămîne o suavă povară pentru cei pe care îi atin#e2 %ăspunsul e simplu) pentru că. lîn#ă @reibur#. paralel cu scoaterea lentă a oc1elarilor. ?eide##er redactează 2ein und 3eit. că nu mai e nimic de discutat şi că se poate trece mai departe! *naintăm tîrîş-#răpiş în te&tul lui ?eide##er. "bere cu palme la restaurant"! 'elălalt. într-o notă de subsol de la pa#ina BCG! @ilozofia are. care provine din lada de pe terasă şi care oricum va fi băută la masa de seară 3neapărat o ?efeVeizen4! 5istincţia omolo#ată în felul acesta în final se numeşte "bere cu palmă"! Pentru a ieşi de pe terenul #ratuităţii şi a da un sens real e&presiei "a da o bere" s-a instituit. posibilitatea "de o bo#ăţie fără perec1e printre celelalte posibilităţi acordate fiinţei umane" este total absentă dintr-o carte care are tocmai aceste posibilităţi ca obiect! 8-ar putea răspunde că ea este asimilată e&istenţialului *efindlic$#eit. în vreme ce amorul dă rău într-un discurs filozofic şi trebuie. în sensul că fiinţa sa este fiinţă întru moarte!" /ai e&istă şi o distincţie "de parcurs". să văd die . înlăun-trul unei enumerări. enervat. săi e&plice celuilalt cît de rafinată e soluţia propusă şi de ce anume ea trebuie împărtăşită pe loc! 'înd acordul celuilalt e smuls şi el consimte la in#eniozitatea formulării. e pomenit. se pretinde în mod simbolic o bere. care este una dintre ipostazele privile#iate ale desc1iderii Dasein"ului în lume! 9i totuşiL 'uvîntul @iebe nu apare nici măcar o sin!ură dată în cele OGG de pa#ini standard ale celebrissimului volum. 8inta#ma "posibilităţi ale fiinţei umane" devine aici una pur te1nică şi s-ar putea la ri#oare spune că tratatul 1eide##erian este o analitică a posibilităţilor Dasein-ului! 'u toate acestea. voie să pătrundă într-un discurs amoros şi să contribuie la alcătuirea lui 3pasa$e între#i din declaraţiile făcute "domnişoarei "rendt" sînt scrise în cel mai crîncen "cod 1eide#-#erian"4. aşadar. trebuie să dea Eefe"le la o bode#ă din apropiere. o dată ce a acceptat că soluţia este #enială şi distincţia trebuie acordată. "situarea afectivă". ba mai rău.viaţa lor! *n cea de a doua scrisoare de îndră#ostire pe care ?eide##er i-o scrie ?annei "rendt în MB februarie BCMK. în consecinţă. ca distincţie supremă. auto-admirativ. printre "sculpturi" şi "beri cu palme"! 10 n!iembrie "stăzi a fost o zi de #raţie) am fost la (odtnauber#.

#ata oricînd să intervină şi să-şi prindă la o adică în braţe zeul în cădere! *n timp ce 8orescu nu-l vedea pe ?eide##er văzîndu-l c1iar. în orice contact cu e&terioritatea unui persona$ important. şi dacă ele nu sînt e&acte sînt oricum adevărate! 8i#ur e că atunci cînd ?eide##er s-a urcat pe un scăunel să a$un#ă la un raft mai înalt al bibliotecii. îşi desc1isese cu un scîrţîit prelun# porţile zăvorite atîta vreme lăsînd să se facă văzută cea mai cristalină construcţie a filozofiei din cîte se întîmplaseră vreodată. cu braţele desc1ise în aer. care creează trasee interioare între tine şi obiectul entuziasmului tău nu se poate trece.l credea. prin c1iar actul traducerii ca suprem ar#ument al înţele#erii lui. "paltonul lui -oica" înseamnă altceva decît pentru cel care intră în cabană ştiind doar că -oica a fost "un mare filozof"! *mi amintesc în acest sens de cele spuse de -i<> /! privitor la vizita pe care i-o făcuse lui ?eide##er în locuinţa lui din @reibur#. conturul siluetei. provenit. masa de lucru. altceva decît vede un vizitator care intră astăzi în cameră şi căruia i se spune "acesta e paltonul lui -oica"! 9i c1iar şi pentru cel care. ca să spun aşa. ar fi în#enunc1eat! -i<> nu confirmă. +oan "le&andru era ca răţuşca din e&perienţele lui Lorenz. în vizită la ?eide##er. pipa sau orice alt obiect de #enul ăsta care făcea parte din intimitatea cotidiană a "marelui om"! (ot alaiul acesta de obiecte "sacrate". în bolboroseala lui.it!efQ$l. dar. abia acum aveam de ce . a micii scrieri +us der &rfa$run! des Den#ens 3"5in e&perienţa #îndirii"4. tremurător şi vibrînd tot de an#oasă.enise. +oan "le&andru trăia doar în iluzia că îl vede! . eu văd în paltonul lui. oricum. fără să-l fi cunoscut.l era îndră#ostit de un zeu la al cărui altar nu slu$ise niciodată şi. în care nici un cuvînt sau o idee nu se potrivea cu ori#inalul. perfect onest în placiditatea lui. după vizita sa acolo. iară această "co-simţire". în care cel ce se duce şi vede este locuit de credinţă. şi o plimbare de vacanţă într-un loc sacru. şi apoi reasamblat. "adus de ceilalţi" şi aştepta pesemne conştiincios sfîrşitul vizitei pentru a fi luat de acolo şi dus în altă parte! +oan "le&andru a intrat în sc1imb în casă ca într-un templu. că îl întîlnise pe ?eide##er şi tot ce făcea acum avea aerul unui "ca şi cum" lipsit de orice acoperire. cred că vizita mea la (odtnauber# s-a produs e&act atunci cînd îşi dobîndise sensul) abia acum. din propriile sale deliruri poetice în mar#inea cuvîntului incert de fiinţă! . prin anii NOG. ele continuă să fie proiecţia interiorităţii celuilalt şi a lumii din care au făcut cîndva parte! La ele nu se a$un#e îndeobşte decît printr-un detur afectiv. al cărei unic mobil este curiozitatea! *ntr-un caz se pipăie o întrupare. a$uns în faţa lui ?eide##er. încon$urîndu-i. faptul că lucrurile au a$uns aşa la 'ioran e semnificativ. dacă e să $udec după o scandaloasă traducere pe care a publicat-o în @uceafărul. în asemenea cazuri se repetă deosebirea dintre un pelerina$. împreună cu /arin 8orescu şi +oan "le&andru! 8orescu s-a aşezat într-un fotoliu şi a rămas pe între# parcursul vizitei mut şi nemişcat. şi-a investit viaţa în înţele#erea #îndului lui. în celălalt se mer#e pe urmele unei anecdote! 'înd intru în camera de la Păltiniş a lui -oica. pentru că nu avea nici ce să spună. nici în ce limbă să spună! . pipăindu-i bastonul.Etitte. +oan "le&andru s-a postat în spatele lui ?eide##er. pe care după fiecare plimbare împreună prin pădure i-l scoteam #ri$uliu şi îl atîrnam în cuier. care desc1ide oc1ii la naştere asupra unui pantof tras cu sfoară şi pe care apoi îl urmează fidelă crezînd că este raţa-mamă! "şa stînd lucrurile. păşind pe vîrful picioarelor şi cu mîinile împreunate! *n Caietele lui 'ioran din epocă este consemnat faptul că. demontat ca uriaşul motor al unei rac1ete interplanetare. cînd 2ein und 3eit. prin escavare. "cabana" lui ?eide##er! --am avut niciodată un apetit special pentru "pelerina$e culturale" şi n-am crezut că te poţi apropia de fiinţa a ceea ce se numeşte îndeobşte un "#eniu" venind din e&terior. piesă cu piesă. el nu făcuse decît să-l încarce pe ?eide##er cu un conţinut complet străin de acesta. care nu poate să apară decît în urma unui contact îndelun#at cu fiinţa vie a autorului şi cu performanţa sa! @ără acest s9mpat$ein. fără acest . dincolo de e&terioritatea însăşi şi de cate#oriile precare ale turismului cultural! *ntr-un fel. care ocupă apoi un loc într-un muzeu sau se vînd la licitaţie uneori pe sume fabuloase. capătă sens numai dacă întreţin un raport esenţial cu "fapta culturală" şi dacă pentru tine. cel care le priveşti.

dar cu o privelişte de prinţ!" "ici se retră#ea ?eide##er. pildă vie pentru următorul val care invadează Accidentul şi care se străduieşte să-l imite şi să-l întreacă pe cel dinainte! Amul e bun şi #eneros.să vreau să văd circumstanţele în care se întrupase spiritul celui care fusese autorul acestei isprăvi! . cu o #ăleată în mînă. cu latura sudică a acoperişului căzînd direct pe pămînt. fericit să fie călăuza noastră pe urmele lui ?eide##er la (odtnauber# şi @reibur#! 5rumul către (odtnauber# 3cam MG <m din @reibur#4 este pe alocuri surprinzător de asemănător cu cel spre Păltiniş0 aceeaşi şosea urcător-serpen-tinată. cel mai adesea sin#ur. această "e&cursie culturală"! +-am mulţumit.ste e&trem de bine dispus. "verroes. celebra EQtte. americani. aparate de foto#rafiat şi o cameră video performantă şi. enorm". cît vezi cu oc1ii! "A casă de o sărăcie desăvîrşită. "cabana"! -ici un drum nu duce la ea şi trebuie să ieşim din şosea şi să o luăm. cu stive de lemne frumos aşezate în faţa fiecărei case. cîteva luni pe an. dis-de-dimineaţă. pe 'ătălin şi pe mine) doctorul "u#ustin Astace! -u ştiu cum a aflat că urma să vin în Germania. ca şi la ?eidelber# şi pe tot drumul era uscat ca în palmă! :rcăm. aceleaşi perdele de brazi. mică. rînduit de o parte şi alta a drumului. în dreapta şi în stîn#a nici o casă. să lucreze! "8-a lucrat enorm aici. ca şi pereţii sînt îmbrăcaţi în solzi de şindrilă. să văd pe cine anume 1otărîseră zeii să-mi trimită pentru împlinirea acestui transport iniţiatic! . teşită. pentru a le spori şi înviora. urnit într-acolo de bunăvoinţa unui persona$ e&trem de pitoresc. are oc1ii lar# desc1işi către toate zările culturale şi poate în orice clipă să spună ceva definitiv despre #reci. total inaparentă. se vede. şi cu cei doi versanţi superb desc1işi şi pierzîndu-se în zare! *n partea de sus a versantului din dreapta drumului. doze de bere şi sticle de V1is<e>. curios şi puţin an#oasat. cu basca pe cap. omul era un nă-săudean de-al nostru. ?e#el. aceleaşi desc1ideri vaste către văi şi povîrnişuri. pentru care sîntem total nepre#ătiţi. prică$ită. $#1eab pe care îl ştiu dintr-o foto#rafie publicată în mono#rafia lui =iemel de la %oVo1lt. mi le lumina făcîndu-le în alt fel inteli#ibile! "m plecat. după care se întorc demni şi bo#aţi în satul lor. pentru că $os.u mi-s american. din Los "n#eles. asupra sensurilor descărnate ale operei care. pe care îl invoca la tot pasul. pieptiş. termosuri cu cafea. stă în dreptul firului de apă. la rîndul ei. numai aşa se puteau întoarce.ste o zi neaşteptată pentru luna noiembrie. am acceptat şi am aşteptat. ţinînd cabana sub oc1i. deloc de ne#li$at. ne aşteaptă =o#dan /incă.i bine. ca mici obiecte ma#ice care urmează să ne introducă la momentul potrivit în "imperiul 8piritului". adau#ă apoi =o#dan. (Ubin#en. este şi mai sărmană decît apărea de $os) este o cutie de 7[O m. în biblioteca :niversităţii. animat de o credinţă nestrămutată în "imperiul 8piritului". orbindu-ne în drumul nostru şi muind pe alocuri zăpada! -e apropiem şi caut din oc1i $#1eabul dintr-un trunc1i de copac.oln să ne ia cu maşina. ne spune =o#dan. are portba#a$ul plin cu sandviciuri. reli#ii orientale şi ţăranii din împre$urimile -ăsăudului care cerşesc sau fură la Paris. în @reibur#. văzută de aproape. prin zăpadă. prin +u#oslavia şi a$uns mai apoi în "merica! *n urmă cu cinci ani ― n-am mai stat să descîlcesc de ce ― s-a strămutat în Germania! ". în faţa ei se desc1ide. un e&emplar din 2ein und 3eit şi Dicţionarul $eide!!erian al lui +n#Vood! La @reibur#. acum prima dată.ioln şi romEn din -ăsăud".reau să spun că numai aşa ele puteau începe să-mi vorbească. aşadar. -ietzsc1e. repetă periodic! . fu#it în BCDD. în care ?eide##er. pe sub #loanţele #rănicerilor romEni. acelaşi cer lipsit de ec1ivoc! (odtnauber# e un sat de munte. cu un fir din izvorul muntelui care cur#e necontenit în el. uriaşă. cu cinci eta$e şi dotări de vis 3ordinatoare pe toate mesele. şi de sub zăpada călcată de noi. neamţ din . în sus. la Londra sau în +rlanda. invidiaţi şi respectaţi de toţi. valea cu versantul de vizavi 3unde e pîrtia pe care ?eide##er sc1ia4. care a venit de la . cu un soare dezlănţuit. pe peretele nordic! "coperişul. în fundul văii. căci sînt anume puse acolo pentru această importantă zi. cabine cu ma#netoscoape pentru casete video etc! etc4. se ivesc iarba şi pămîntul! . camuflată pe fundalul unui mănunc1i de brazi. cu trei ferestruici pe peretele vestic şi cu o uşă care se înalţă deasupra a două trepte de lemn. care coboară pînă la brîul scund de piatră pe care se spri$ină cabana! *n spatele casei e pădurea. cum urci. dar într-o bună zi m-a sunat la ?eidelber# şi mi-a propus. privind potolit spre aparat! "'abana". aproape .

încerc să o împărtăşesc celorlalţi) perorez în faţa cabanei. care stă ca un nimb de i#noranţă peste fiinţa lucrurilor celor mai importante. întrebaţi ce e. şi îmi soarbe cuvintele! 8imt că îmi pierd şirul. stă lîn#ă mine. un sin#uratic şi înfricoşător pas înapoi. profesor la /arbur#. =rusc inflamat de această revelaţie.iaţa oricărui mare #înditor este un camufla$! .i bine. iar apoi. mă zăpăcesc complet şi mă simt ca o muscă mare care intră în derivă cînd e surprinsă de un $et de flit! *l ru#asem pe =o#dan să ne pre#ătească. privind locul. ?eide##er s-a ocupat de un sin#ur lucru) de ceea ce apare as-cunzîndu-se! .l nu intră în ordinea lumii obişnuite şi de aceea oamenii nu-l pot percepe! "şa cum cei de la Păltiniş au crezut o vreme că -oica este "frizerul staţiunii". ascunzînduse! . pentru a nu veni cu mîna #oală aici. noi dăm din umeri şi spunem #eine +$nun!. ca o fiară care se pre#ăteşte să nască. în timp ce cuprind cu privirea vastitatea peisa$ului din faţa mea şi fac efortul să îl fi&ez în mine.etafizica şi . mîncînd pîine cu #em pe un ziar şi tră#înd dintr-o pipă umplută cu tutun de ţi#ări 'arpaţi ―. este însuşi faptul de a fi (das 2ein). în Jurnalul păltinişean. vădit emoţionat.izica au reprezentat +nstoss" ul. mi se părea că am în faţă tema însăşi a fenomenolo#iei! *n tot ce a scris. în vale! =o#dan ne vorbeşte despre -aportul 8atorp. de la acest "1abar n-am". este o scurtă ru#ăciune culturală pe care unul dintre noi o murmură şi ceilalţi o ascultă în . "impulsul". . pentru a obţine condiţia e&terioară a înşurubării în propriul lor #înd! 'ît de mult trebuie să ai în tine ca să vrei atît de puţin de la ceea ce este în afara ta2 /ă uit la biata EQtte şi mi se pare că ceea ce văd este o lecţie pură de fenomenolo#ie! Pe vremuri. căutîndu-şi bîrlo#ul. pîndind să fie în cadru. "1abar nam". nu mai ştiu ce spun şi ce vreau să spun şi în clipa în care îl aud pe doctor că oftează privindu-mă cu oc1ii lui albaştri şi umezi de emoţie culturală. în sat.ier<e#aard care spunea că divinul intră în lume îmbrăcat în 1aine umile! "cum. care îi ceruse lui ?eide##er să-i e&pună rezumat proiectul lui de #îndire! -aportul e documentul cel mai important pentru a înţele#e în ce măsură pasa$e din &tica nicoma$ică. în atenţia lui Paul -atorp. ""1L +mperiul 8piritului". cînd au aflat că nu e. pe smocurile de iarbă care străpun# zăpada. o mini-conferinţă despre ""ristotelul lui ?eide##er"! =o#dan stă lîn#ă $#1eabul cu firul de apă. cu sărăcia acestei Eutte.i trec prin lume purtînd cu ei o măreţie care nu se (ede. făcînd un pas înapoi. să-l iau cu mine ca pe o provizie menită să mă apere o vreme de uitarea care se va instala curînd în mine! "poi privirea îmi coboară pe colţul de stîncă pe care îmi spri$in un picior. 'ătălin a scos camera video din sacul lui =o#dan 3cea a dr-ului Astace nu mai are baterie4. pe muşc1iul verzui-otrăvit care îi acoperă muc1ea. dacă ştie să ne arate coliba! /eine +$nun!. asemeni unui actor căruia ia venit rîndul să intre în cadru! 5e altminteri este din plin pe scenă 3şi-a pre#ătit intrarea le#îndu-şi discret înainte o băsmăluţă în $urul #îtului4. a fost răspunsul! . care l-a pus pe ?eide##er pe drumul "facticităţii" ca matcă autentică a filozofiei! =o#dan citeşte. iar noi sîntem rezemaţi de trunc1iurile copacilor din $ur! "scult. la fel cabana lui ?eide##er îl identifică pe acesta ascunzîndu-l! 5eşi drumul pe care îl părăseşti cînd vrei să urci pieptiş spre EQtte se numeşte "/artin ?eide##er Re#". pe albia minusculă săpată de firul de izvor şi care se pierde $os. nimeni. pe care scrie cu litere mari =$e 'iants 3contrastînd de altminteri fla#rant cu silueta stăpînului lui4. #răbit. nu au mai ştiut ce e. cu o vorbă din Jurnalul lui .pentru sine! 'um să nu mă #îndesc. am întrebat pe cineva care trecea. pleacă fenomenolo#ia! +ar "lucrul" cel mai important care ne "încon$oară" şi despre care.l însuşi apărea. ieşite din scara omenirii. -iciodată spectacolul #îndirii nu se vede0 însăşi strălucirea lui este o #aranţie pentru invizibilul ei! . cu o şepcuţă de tenisman pe cap şi cu un vindiac siniliu ca cerul. pentru că are acea ruşine $uvenilă în faţa produsului propriu ― este un #est de pietate. cu cabana umilă a lui ?eide##er. drul Astace. un te&t pe care ?eide##er l-a scris în BCMM. la izolarea lui -oica de la Păltiniş2 *i simt pe amîndoi ca pe nişte mari animale. nu ştie cine e ?eide##er şi unde e cabana lui! "flaţi la poalele colinei. îl înţelesesem pe -oica ― aplecat peste ultimul sistem ontolo#ic al lumii. în cel mai ma#nific decor al #îndirii şi lectura pe care o face ― cu #lasul nesi#ur.

aceste ima#ini vor e&ista undeva şi în %omEnia!" "5a. tocmai pentru că el are în minte în permanenţă. cum traduce =o#dan! Pa#inile lui =o#dan sînt minunate prin ri#oarea şi onestitatea lor "1ermeneutică"! /i-ar plăcea să trăiesc din nou aşa. u. vom "filozofa" laolaltă oma#iindu-i pe toţi #înditorii care au #îndit dintr-o cabană! 'oborîm în @reibur# şi ţin să văd casa lui ?eide#-#er din %ot1ebuc<Ve#! @ără să stea mult pe #înduri. ca +ussein auf. pe care el nu-l ştie. ca un vînător care a prins urma vînatului! "'are el1. deasupra a ceea ce atunci credeam că este doar mlaştina politică a locului şi care acum aduce. îşi află sursa aici! "Gri$a". păstrată şi adeverită în final de produsul însuşi! (oată teoria "ustensilităţii" din 2ein und 3eit. ridicînd o mînă în sus! Rir lieben Eeide!!er: 9i iese din curte bine dispus. veşnic "pe drum". eidos"ul lui. omul se defineşte ca acest persona$ a#itat. "în imperiul 8piritului"! *i promit lui =o#dan că în martie. îmi răspunde =o#dan! "uzim în urma noastră cum se desc1ide uşa casei şi cum o doamnă îi e&plică celui care a irumpt în curte ceva cu "Privat#rundstiic<"! ― 7#e9. cu camera pe umăr. dar asta nu-l împiedică să spună la tot pasul ce are de spus! *n astfel de situaţii se simte "american" şi neo şi spune! "cuma i-a oprit. dar cînd s-a cercetat în ar1ivele aviaţiei en#leze. pi& sau rac1etă4. dar deocamdată. locuită acum de nepotul lui ?eide##er. în urma căruia au dispărut trei sferturi din oraş! Piloţilor en#lezi. drul Astace sare din maşină. îi voi arăta Păltinişul. bicicletă. cu aplomb american de suşă romEnească. această supremă "cate#orie" a non-indiferenţei 3aşa am înţeles-o la primul contact cu 2. observ. pe latura navei din dreapta. cum ar zice drul Astace. o#e9l spune drul Astace. din clipa prefi#urării lui şi apoi pe tot parcursul producerii.tăcere! 'are a fost brînciul ontolo#ic pe care i l-a dat "ristotel lui ?eide##er2 %ăspunsul e neaşteptat de simplu şi #reu de sesizat în amploarea consecinţelor sale) ideea că sensul ori#inar al fiinţei nu trebuie căutat în orice fiinţare de pe lumea asta. forma lui finită. so: %evenim în oraşul vec1i şi intrăm în 5om! " scăpat ca prin minune în timpul bombardamentului din M7 noiembrie BC . care este esenţa sa. concertele de or#ă care au loc săptămînal! . care este felul lui de a fi şi fiinţa sa ştie cel mai bine tocmai cel care îl produce. care a$un#eau deasupra oraşului virînd după un deal. filmînd febril! 'ătălin se ascunde în maşină. după ce apucase să filmeze tot ce era de filmat! *n poartă se întreţine cu o perec1e ― sînt c1iar vecinii casei ?eide##er ― care se întoarce mulţumită de la )o!!in!. bombele cădeau sistematic după dom. la cîteva zeci de metri! A vreme după război s-a crezut că primiseră ordin să cruţe catedrala.norma catedrală este de fiecare dată plină oc1i. împreună cu cîţiva prieteni tineri. =o#dan şi cu mine traversăm în#roziţi şi ne îndepărtăm de locul în care năsăudeanul nostru tocmai "a violat" un spaţiu privat! "Pînă la urmă. catedrala le apărea brusc în faţă şi cînd declanşau. ?issen Eeide!!er. care poartă în ea marca interpretării şi a rostului utilitar. ci precumpănitor în fiinţarea care este produsă pentru a fi apoi folosită în cadrul îndeletnicirii şi al preocupării! 'e anume este un lucru. pe cei doi şi auzim de pe trotuarul de vizavi unde ne-am retras strate#ic) 2ie ?issen nic$t Eeide!!er: Rir. care reinte#rează "obiectul" neutru al ontolo#iei tradiţionale în spaţiul unui "a fi" le#at de menirea funcţională 3pentru om nimic nu este fără să fi fost interpretat în prealabil la nivelul unui "la ce bun"4. 2ie ?issen ?er ist Eeide!!er? Eeide!!er ― eine !rosse 0dee: 'ei doi par foarte impresionaţi şi aprobă tot timpul dînd din cap) +$. nu s-a #ăsit nimic de #enul ăsta! =o#dan îmi arată. cu o cloacă planetară! 8ă mă mut. die +uslănder. banca de piatră de pe care ascultă. întreabă decis! *n clipa următoare este în curtea casei. dar le-a obţinut prin rapt". venind cu un pled sub braţ. ca ieşire din sine şi ca "fapt de a avea întotdeauna ceva de făcut". dar nimeni nu se . la " GGG de picioare deasupra omenirii". noi sîntem pudici şi civilizaţi. cînd va reveni pentru o vreme în ţară. este o si#lă a omului care nu-l poate înţele#e pe "a fi" decît plecînd de la fiinţarea produsă şi inte#rată în sfera preocupării cotidiene! +ar în raport cu această lume a "fiinţării produse" 3scaun. aspectul lui. Q! şi aşa o înţele# şi acum4. datorită lui. în linii mari. şi. într-un etern Păltiniş reînviat. 5rul Astace nu are o relaţie ideală cu #ermana. numai aşa.

nu sînt ele. trei săptămîni în cap4! +m umplut"o bine.le sînt cele care. frunzele roşii. toate şi fiecare în parte.le aveau o miză! -u-mi puteam permite să-mi bat $oc de vreuna din ele! 5ar cine ne împiedică să #îndim aşa încă din zorii vieţii şi să ne #îndim viaţa ― e&act aşa cum e. "într-o viaţă mai bună". socotindu-i nocivi pentru dieta freibur#1ezilor! Patronul ma#azinului a dat poliţia în $udecată şi şi-a recîşti#at brînză şi presti#iul! Qiua noastră se înc1eie în circiuma de alături. în vitrină se înalţă turnuri şi stive de rondouri de brînză vec1e. Eosen#nopffle. şi se va întreba care este esenţa timpului şi "unde" s-a dus "timpul acela"! +eşim afară şi. prima vitrină de care dau cu oc1ii este a unei formidabile froma!erie specializate numai în brînzeturi de capră! 'enuşii. în vitrină. cu puţin noroc. se va uita. cu fiecare zi în care . ca acompaniament ideal la vinul roşu! =rînză proaspătă de capră se îmbracă în rocDuefort şi totul se înveleşte compact în frunze de viţă tapetate cu mirodenii şi se în#roapă! 'u cît timpul trece. după prele#ere.arlsru1e! =o#dan ne atra#e atenţia că ?eide##er venea adesea. în soarele care oboseşte treptat. nevenindu-i să creadă că aici stătea "atunci". am avut senzaţia că îmi trăiesc viaţa în varianta ei îmbunătăţită sau că am aflat cum ar fi trebuit. să mă port cu ea! "m zis) ""stea sînt zilele tale! .ezi ce faci cu ele!" 9i pentru că sînt zilele vieţii mele şi pentru că miza lor e însăşi miza vieţii mele. în intensitatea vîntului de pe podul (1eodor ?euss care devine. străbate prin #eamul vitrinei! G1idîndu-se de altfel după el. ascultînd cele patru or#i. deşi ma#azinul este înc1is. altele abia cît o monedă) *onton de Culotte se numesc. ci fundaţiei care sînt eu însumi şi "celui" ― dar cui oare. 5oamne2 ― care mi le-a dat! 'ă sînt BD MKG şi nu CG nu sc1imbă din punct de (edere esenţial nimic! 5in punct de vedere esenţial contează un sin#ur lucru) că ele reprezintă. un interval finit alcătuit din elemente trecătoare şi ireversibile! @aptul că fiind multe ― BD MKGL ― nu le pot vedea capătul este o c1estiune de miopie e&istenţială sau de lipsă de ima#inaţie! . cu umărul şi capul spri$inite de coloană!" /în#îie coloana de piatră înne#rită şi mă #îndesc cum peste HG de ani va veni în pelerina$ la locul acesta. cînd am sosit. să bea un vin aici! =ucla zilei se înc1ide! mar$i. adică BD MKG de zile! "stea sînt zilele tale! . în începutul şi în sfîrşitul toamnei. pentru că #ura îţi ia foc! (rebuie stins ur#ent cu vin! /irosul lor. de astăzi începînd. le-am putut aşeza în an. cu atît rotocolul de brînză se strîn#e. în urmă cu un an. de altfel ― ca pe o perioadă de zile numărabile2 5acă la MG de ani ţi-ai spune) ""i în faţă. pe cele CG de zile de acum le-am putut "pipăi" în concretitudinea lor. în iedera casei de vizavi care avea. întocmai ca şi cele CG de zile.edeţi2 "ici stau. apoi #albene şi acum începe să le piardă. iar cele mai preţioase rămîn în#ropate vreme de nouă ani! . drept. ne#re sau de culoarea tabacului. alcătuite dintr-o calitate aparte a timpului2 9i nu trebuie să am #ri$ă cum le umplu2 'e-i drept. 9i cît este de important că e aşaL Pentru că la o scară condensată şi ca şi cum aş fi e&perimentat-o în laborator. se c1irceşte şi capătă damf şi tărie! "ceste *outons de Culotte ocupă treapta ierar1ică pe care le-o conferă timpul petrecut sub pămînt! /inimum este un an. 12 n!iembrie Perioada mea 1eidelber#1eză se apropie de sfîrşit 3mai am. poliţia a confiscat o parte din "butoni". pentru ele nu trebuie să dau seama @undaţiei ?umboldt. unele de mărimea unei farfurioare. pentru ca în final să se aşeze în locul din care pot fi acţionate toate odată! ".ezi ce ale#i din ele!" 9tiam că sînt CG de zile făcute dintr-o calitate aparte a timpului! . unde se poate lua un pa1ar din cele mai bune vinuri albe de /osela.încumetă să stea pe brîul de piatră care se întinde între coloanele adosate! *n catedrală sînt patru or#i şi =o#dan a descoperit că acesta e locul ideal de unde pot fi ascultate! Ar#anistul cîntă la ele pe rînd. nu sînt mai mari decît o monedă! 8e mănîncă din ele cîte o fărîmă. în piaţa domului. 4mi vine în minte ?oria =ernea care mînca aşa ceva în sudul @ranţei. KG de ani plini. =aden sau .

i-am putut simţi cur#erea ca într-o mare clepsidră) am respirat zilele în calitatea lor începătoare. acum abia. unui pro#ram şi unei fapte împlinite 3am terminat de verificat traducerea la 2ein und 3eit ― şi l-am înţelesL4! Perioada asta a avut rotun)ime. că el are un sfîrşit şi că tocmai sfîrşitul acesta trebuie să dicteze petrecerea timpului nostru2 în povestea lui (olstoi. ci pentru că află. din prima clipă. astfel. cele BD MKG de zile ale vieţii mele! Aricum. să mă a$ute pentru deceniul care a mai rămas! 13 n!iembrie 8ă reiau! *n această perioadă am trăit. pentru că nu mai am MG de ani! "m lăsat în urma mea aproape şase decenii. a făcut din noi ceea ce a vrut să facă! 'înd de fapt sin#ura problemă este ce faci şi ce ai făcut tu cu timpul tău! L-ai împlinit2 8au l-ai risipit2 "cest "a împlini timpul" nu poate surveni decît pentru cei care "au ţinut anticipativ moartea sub oc1i" şi care au avut precocitatea acestei ţineri sub oc1i! (ocmai pentru că am ştiut din prima clipă. în ploile care vor începe şi nu se vor mai opri pînă în martie al anului viitor! 5ar cine mă împiedică. le-am supus unei idei. că "timpul meu de la ?eidelber#" are un sfîrşit. să mă #îndesc că mai am de trăit de KG de ori KG de sc1imbări ale anotimpurilor2 5epinde de mine şi numai de mine să pot pipăi. aşadar. "bine umplut"! 5ar "timpul unei vieţi"2 'îţi dintre noi ştiu. am început să cobor şi să apun cu ele! -umai că în partea de $os a clepsidrei nu se adunau cadavrele clipelor căzute din partea de sus. urlă cîteva zile în şir! :rlă pentru că a înţeles abia acum. coborînd din autobuzul de la @ran<furt. ne aşezăm apoi temeinic la acest ospăţ cu timpul. cuvintele care îmi vin în minte sînt "plin". purtîndu-ne pe spinarea lui. în sfîrşit. toate vieţile sînt la fel) intrăm în viaţă. el urlă. "mulţumit".trec pe acolo cu bicicleta. ceea ce trebuia să înţelea#ă de la început! 5isperarea lui vine nu din faptul că va muri. Pe acest model "clepsidric" şi "urcător-coborîtor" poate fi privită în c1ip e&terior viaţa fiecăruia dintre noi! 9i privite aşa. coa$a lor lipsită de miezul consumat. +es din ea avînd-o în urma mea ca pe o bucurie. că nu a trăit) el nu a făcut nimic cu timpul lui! %ezerva aceasta de timp care a fost viaţa lui. din clipa în care am fost depus. ci "mierea" lor. @iind un timp bine delimitat. dintr"un punct de (edere esenţial. cu puţin noroc. începem apoi 'oborîşul ţinîndu-ne tot mai #reu pe picioare şi speriaţi că "rezerva de timp" se apropie de sfîrşit. la ?eidelber#. cînd e vorba de BD MKG de zile. cu ima#inaţia mea şi cu a$utorul enormei cantităţi de informaţie pe care mi-o pune la dispoziţie viaţa celor din $ur. 8u l"am ratat. în faţa 1otelului /ariott. am a$uns să-l folosesc aşa cum l-am folosit! L-am folosit tocmai pentru că am avut în minte sfîrşitul lui! 9i tocmai de aceea. fapta mi$locită de ele şi. ediţia abreviată a vieţii în #eneral şi. risipa şi eşecul de pînă acum al propriei mele vieţi! "m avut. acum cînd scriu despre el. +van +lici află acest lucru cînd moartea s-a apropiat la cîteva zile de el! *n zilele acestea pe care +van +lici le simte ca ultimele. în ce mă priveşte e prea tîrziu. pare că sîntem purtaţi de timp şi scoşi la celălalt mal ― al morţii ― după ce timpul însuşi ne-a uzat şi. urcăm către zenitul acestui parcurs. apoi în ec1ilibrul mi$locului lor şi. începem să în#1iţim zilele şi să le facem să dispară în mormîntul care sîntem şi care capătă contur şi se umflă cu fiecare zi în#ur#itată. pe fundalul ei. îmi spun. "împlinit". "bucurie". la dispoziţie CG de zile! 8puneam că "le-am umplut bine"! 'eea ce înseamnă că voi ieşi din ele mulţumit nu le-am trăit la întîmplare. în clipa din urmă. iar e&perimentul pe care l-am făcut aici. şi nu destrămarea mea! 5e aceea ies din timpul acesta fericit şi fără re#rete! " fost un timp plin. "rotun$ime". că vom muri de foame de timp! -umai că această descriere mecanică a vieţii ca "porţie de timp" ce urmează să fie consumată şi care ne consumă pe măsură ce o consumăm este e&terioară şi falsă! Potrivit ei. el pur şi . "muşcăm" din primele ei zile ca dintr-un bun care de-acum începe să fie consumat. mai pătrunzător. cînd nimic nu mai poate fi sc1imbat. ca să spunem aşa. nu poate decît să mă facă să re#ret felul în care am trăit ceea ce am lăsat în spate şi. împlinirea.

carne şi aur. cîteva baluri.\ln 3care pe atunci avea HK de ani4 în anul de #raţie BCDB! "ceastă te1nică de inserare a epistolelor în discursul deţinătoarei lor punea la adăpost atît editura cît şi pe autoarea şi eroina volumului de un proces cu Gallimard! "cum aveam în faţă. mă sună alarmată /arie-@rance şi îmi spune că o doamnă din . este absolut limpede. lăsînd să se înţelea#ă nu numai că scrisorile erau autentice. ca animalele care amuşină 1rana şi o descoperă acolo unde te-ai aştepta mai puţin! 'ătălin.erla#. 'ioran pare să ne comunice ceva! "cest lucru inconfundabil. ceilalţi oameni nu pot decît să-l invidieze! Arice om îndră#ostit priveşte lumea de pe culmea aceasta pe care îl înalţă iubirea sa şi. cu nimic! "lţii au venit să toarne în ele ceea ce. iar din planul al doilea. mai ales în prezenţa fiinţei iubite. ci din timpul care a trecut privit în o#linda acestui sfîrşit! 'e am făcut cu zilele "muritoare" ale vieţii mele2 'e s-a ales din ele căzute în partea de $os a clepsidrei2 8înt co$i de zile. o simt în faţa sfîrşitului nu vine aşadar din sfîrşitul însuşi. #oale şi nelocuite. coperta cărţii m-a fascinat! %eproducea. fiinţe din miere. dar nu ca autor. destinsă. ci doar în titlu.\ln 3să fi avut KG de ani4 s-a prezentat la faimoasa editură 8u1r<amp şi a pus pe masă o mapă cu cîteva zeci de "scrisori de amor" cioraniene din anii NDG! /arie-@rance fusese ţinută la curent de către cei de la Gallimard care. pe care nu-l transmite decît c1ipul unui om aflat în transa iubirii. prezentarea ei. cu numele lui 'ioran pe copertă. prin consens uman. ştiind că prin fiinţa iubitei el a devenit stăpînul unui lucru minunat. traversată de sus pînă $os de coapsa şi pulpa unui "pollo marmorean! @oto#rafia era făcută din dreptul soclului. unic în lume şi pentru care. iată. 6m nic$ts in der Relt. mîndră! Gulerul cămăşii albe este desfăcut tinereşte.l nu şi-a umplut zilele. peste capetele tuturor. pentru a putea ieşi din viaţă cu pas uşor şi sufletul împăcat2 15 n!iembrie "m observat că cei care utilizează constant "leftonul" încep să aibă un soi de instinct. cîteva partide de "stos"! 8paima pe care. între timp scrisorile 3sau doar o selecţie a lor4 apăreau într-o editură practic necunoscută. în ce mă priveşte. dar că unele dintre ele erau de o tulburătoare "sinceritate"! Aricum. au reacţionat prompt! Persoana care se deplasase la 8u1r<amp să vadă despre ce este vorba s-a întors la Paris destul de tulburată. la prima tatonare făcută de 8u1r<amp. a căzut peste o carte neaşteptată) @ried#ard (1oma. pe care autorul lor nu le destinase nici o clipă publicării! Punerea scrisorilor pe masa unei edituri a fost considerată ab$ectă! 8u1r<amp a renunţat! 9i.simplu a risipit"o. coperta cărţii. ieşite de sub tutela "timpului meu" şi revărsîndu-se peste ei2 5e ce nu mi-am trăit cele B OGG de zile ale vieţii mele de pînă acum cu coerenţa cu care am trăit zilele de aici. amuşinînd astăzi pe internet. refuzul lui Gallimard privind publicarea a fost cate#oric) erau documente intime. Reidle . ca să spunem aşa. . părînd că priveşte anume la sandaua sumară în care e prins piciorul zeului. mulţumită. sau sînt făpturi minunate care s-au desprins din mine. pe ecran. &ine @iebe (on Cioran. el priveşte. ca deţinători ai drepturilor de publicare ale operei lui 'ioran. cîteva partide de vînătoare. ele fiind montate ca citate de destinatara lor într-un discurs care relata idila înfiripată între septua#enarul 'ioran şi tînăra profesoară de filozofie din . cu de la sine putere. =onn. o foto#rafie color de o e&celentă calitate. se desprinde fi#ura lui 'ioran. se toarnă în zilele unei vieţi) o carieră. este sentimentul de forţă şi de nemăr#inită mîndrie cu care îndră#ostitul îi priveşte pe ceilalţi de la înălţimea îndră#ostirii sale! Plutind. el are simultan o e&presie prin care dăruieşte ― spre a fi privit şi admirat ― obiectul iubirii sale. o căsătorie. o selecţie de citate incitante şi cîteva foto#rafii ale încîntătoarei @ried#ard şi ale lui 'ioran la Paris! 5in capul locului. care împrumutăm perspectiva ima#inii ―. uitîndu-se la cel care face foto#rafia de undeva din prea$ma statuii ― şi deci şi la noi. MGGB! *n urmă cu un an. pleine pa!e. care circulă printre ceilalţi. iar un colţ al lui ţîşneşte rebel peste reverul 1ainei! La o privire mai atentă se vede limpede că. şi o .

nu a reuşit să convin#ă pe toată lumea. ca printr-o enormă vitrină. seara. tablourile imense. doar în prelun#irea liniei nasului se poate vorbi de prezumţia orbitei stîn#i! 9i totuşi. fac cîte o plimbare de o oră cu o prietenă din ?eidelber#. aşa încît o bună dozare a lor ar fi urmat să recompună pe strămoşul tuturor cîinilor! %ezultatul. îi dă lui 'ioran semeţia privirii sale2 *n prezenţa cui fiinţa lui pare că a împrumutat ceva din vi#oarea zeului la piciorul căruia se află2 "scuns pe $umătate de #lezna acestuia. cu voluntarismul specific medicilor.urasienii" sînt o rasă la crearea căreia. prin +nternet! Pesemne că în două zile îl voi avea în cutia poştală! 17 n!iembrie :neori. Rolfspitz şi 8amoiede 3un cîine de sanie din 8iberia. avînd oricînd la îndemînă o sticlă de bere. şi ea estompată. şi "un băiat". "eurasieni". mai de#rabă semnalarea unei prezenţe! Linia va#ă. c1ipul unei fete brunete! Profilul este luat în racursi. în c1ip ine&plicabil. "o iată1. marcă a supremei posesiuni. "eurasianul". ". a intervenit însuşi . şi comenzile ?arte ― lauf.alta. părul coboară pe frunte şi se prelin#e peste tîmple. alb tot4 sînt primele rase care s-au despărţit dintr-un cîine ori#inar. a "cîinelui ori#inar"! 8-a pornit de la ideea că '1au-c1au. Lea. căminele din faianţă vec1e italienească. este a unui profil surprins din ultimul său un#1i posibil! Ac1ii. acoperind o parte a obrazului! A simplă su#estie. în această foto#rafie. mie îmi convine să cred că mă plimb uneori cu două dintre e&emplarele "cîinelui ori#inar" prin splendidul cartier de vile din ?andsc1us1eim! 8trăzile sînt pustii la ora aceea.ilele în care stau costă uneori mai multe milioane de mărci! 'u toate că la ora aceea. l-a încadrat şi pe el în structura +#ila ?arte ― +#ila lauf şi că la un moment dat. interiorul lu&os al camerelor! 8tăpînii caselor aproape că te invită să le priveşti bo#ăţia. iar la limita vizibilului. "<ila. cartierul e aproape pustiu. şi ca atare "înţeleaptă şi precaută"4) cînd "<ila se apropie de o răscruce sau de traversarea unei străzi.1 9i "<ila o ia voios din loc! 8oţul doamnei este profesor de #ermană şi de cîteva luni a făcut o depresie şi stă acasă. =o#ăţia lui 1ermeneutică mi se pare prodi#ioasă! /a$oritatea vieţilor se desfăşoară aşa) indivizii ― şi deopotrivă popoarele ― au nevoie de .onrad Lorenz! Proiectul care a stat la baza obţinerii rasei a fost reconstituirea 6r$und"ului. mobilele rafinate! 8înt în ma$oritatea lor medici 3?eidelber#ul este vestit prin clinicile lui4. anume pentru a desc1ide casele către e&terior şi a lăsa totodată să se vadă. cad deocamdată în #ol! *i propun prietenei mele să introducem în tratatele de psi1iatrie "sindromul +#ila ?arte ― lauf. la televizor şi în faţa ordinatorului! "m revelaţia că ener#ica lui soţie. nefiind atît de bine structurat nervos ca "<ila. avocaţi. mi s-a e&plicat. consilieri financiari. din spatele lui se aude scurt vocea stăpînei) 1+#ila ?arte:1 "<ila rămîne nemişcat pe mar#inea trotuarului! *n secunda următoare cade comanda) 1+#ila lauf. botezat aşa după şeful 1aitei de lupi din Cartea )un!lei. pierdut în atmosfera anticvarială a pozei. omul a clacat şi a făcut o nevroză reactivă! 8tă toată ziua în faţa unui ecran. prin care el îl ţine pe acesta lîn#ă sine şi. dar pînă una alta. evident. aurii. nu i se văd. autoritara doamnă doctor are cu "<ila un dialo# permanent care se poartă în două viteze 3Lea iese din discuţie pentru că e fetiţă. este c1ipul fetei care constituie "cauza eficientă" a c1ipului lui 'ioran! @orţa foto#rafiei vine din faptul că ceea ce se vede este ricoşeul unui lucru aproape nevăzut! 'omand volumul pe loc. academici! . cum spuneam. spuneam. lămpile sofisticate. abia su#erat. prin BCOG. se simte intensitatea privirii care este pusă pe 'ioran şi care îi dictează acestuia e&presia de or#oliu şi de nespusă fericire! "Abiectele" din foto#rafie apar în ordinea inversă a importanţei lor) cel mai aparent este piciorul lipsit de semnificaţie al zeului. în#1iţite de imobilismul nevrozei. se desprinde. vibrînd de #elozie. îl ocroteşte de orice privire indiscretă! 'ine. în sc1imb ferestrele sînt dez#olite. care în BCDH era studentă la medicină şi care acum e medic psi1iatru cu cabinet în =ismarc<platz! "re doi cîini mari.

asemeni lui .af<a comentează) ". un ipocrit. cel puţin la început. cînd trebuie "să stea" şi cînd trebuie "s-o ia din loc"! 8e sustra# sindromului doar cei care mai au în ei o fărîmă din intenţia de a-şi da sin#uri comanda şi de a stabili cînd anume. în viaţa lor. pînă spre dimineaţa. un poseur şi. riscînd totuşi un proces cu Gallimard2 9i apoi. cînd nici 'ioran. să se sinucidă! "ltminteri el este un poltron. zace întins pe scenă şi cîntă o arie! +de(ărul e că zăcem şi cîntăm ani în şir. ceea ce înseamnă de oameni pe care moartea mai întîi i-a rănit. cînd începe să citească aforismele strălucitoare ale lui 'ioran despre moarte. nici 8imone =oue nu mai sînt în viaţă!" 20 n!iembrie +eri noapte. în locuri care îmi erau profund familiare şi cu persona$e care îmi erau de mult cunoscute! Pe scurt. prin ei înşişi. un filozof de doi bani! @oarte puţini sînt cei care înţele# că în acest caz aria sinuciderii este importantă şi că ea nu poate fi cîntată decît de oameni "răniţi de moarte". 1altele noastre şi deplasările noastre. cît mai ales că povestea acestei iubiri se petrecea. şi asta cu mult înainte de a-i fi "luat" pur şi simplu şi de a-i fi scos din scenă! @ried#ard sesizează foarte bine că 'ioran.le dezvăluie o latură a lui. nu sînt capabili so facă! 'eea ce m-a tulburat în lectura cărţii acesteia este nu atît că pătrundeam pe un teritoriu al fiinţei lui 'ioran pe care nimeni nu mai păşise vreodată. sînt toate diri$ate! /er#i orbeşte înainte pînă cînd cineva care îţi urmăreşte traseul stri#ă) +#ila ?arte: 'e poate fi mai simplu şi mai frumos2 "ltul are mereu #ri$ă să nu te calce maşina! 19 n!iembrie "m primit astăzi de dimineaţă volumul despre 'ioran de la Reidle .erla#! *n plic se află şi factura de HD 5/ pe care urmează să o ac1it prin cont! 5au telefon la editură să mulţumesc pentru promptitudinea e&pedierii şi răspunde c1iar dl! Reidle! /ă prezint şi profit că îl am la telefon) "'um de v-aţi 1otărît să publicaţi cartea. e nevoie de o zăbavă şi cînd de aşternerea la drum! "ltminteri. dar de murit nu mori!7" 5upă care . concepte operaţionale ale supra(ieţuirii.cineva care să le spună la tot pasul ce să facă. 'el care face elo#iul sinuciderii trebuie.af<a i-o scrie în septembrie BCMG /ilenei şi în care este citată această propoziţie dintr-o carte de înţelepciune c1ineză) ":n învăţăcel rîde de maestrul lui care îi vorbeşte doar despre moarte) 6*mi ţii mereu discursuri despre moarte. după lo#ica bunului-simţ.orbiţi de o viaţă despre sinucidere şi totuşi sînteţi în viaţă!" "ceastă "întîmpinare" 'ioran a auzit-o de zeci şi sute de ori de-a lun#ul vieţii sale! *n zadar a e&plicat că sinuciderea şi posibilitatea ei sînt recursuri la îndemînă. pînă la urmă. am citit cele BHG de pa#ini pe nerăsuflate! Primul para#raf al cărţii pare să fie intrarea într-un bun eseu despre 'ioran! @ried#ard îi scrie lui 'ioran în BCDB.1 (oată esenţa operei lui 'ioran este prinsă aici! ".ste nepotrivit să-ţi rîzi de eroul care. total inedită pentru cunoscătorii operei sale. este dintre cei care zac răniţi pe scenă o viaţă întrea#ă şi cîntă aria morţii în beneficiul celor care. care îl umanizează nespus! *n plus cartea apare nu întîmplător acum. nu aţi avut reţineri să faceţi publice pa#ini care nu fuseseră destinate publicării2" -u se supără şi îmi răspunde ca şi cum întrebarea i-ar fi fost pusă în repetate rînduri) ""tît dna @ried#ard (1oma cît şi eu am socotit că nu e&istă nimic compromiţător în scrisorile lui 'ioran! 5impotrivă! .af<a. . la capătul unei lecturi de aproape doi ani a operei sale! *n BC7C. pe parcursul unei vieţi sau pe cel al istoriei. #îndul o trimite la un fra#ment dintr-o scrisoare pe care . rănit de moarte.

epuizată. curăţă fasole verde şi pune la cuptor un superb filet de boeuf. aşa cum ştiam prea bine muzeul 'arnavalet. la /i1nea4 în care 'ioran o face pe @ried#ard să mărşăluiască mai bine de două ore 3avea o formidabilă mobilitate şi. era bine antrenat4. unde uşa era şi mai scundă decît cea de la intrare! %ecunoşteam. cînd @ried#ard trece pra#ul apartamentului. am urcat prima oară. #estul repetîndu-se la trecerea din culoar în livin#. pe rue de 8Yvi#ne. aflat tot în /arais. o a$utasem pe 8imone să pre#ătească cina. în timp ce @ried#ard. aşa cum făcea cu orice vizitator. tot în BCDB. unde se afla mansarda lui! 3'înd. este un sceptic convins. în care 'ioran ţine morţiş să i-l arate pe (alle>rand. felul lui de a bavarda şi voluptatea cu care se lansa în povestirea insi#nifiantului! Pe @ried#ard. unei pasiuni! . a ţinut să-mi arate o te1nică de urcare pe care o descoperise sin#ur) cu trupul frînt din şale. cu fruntea înaltă şi uşor boltită şi cu o privire melancolică. în cele patru luni în care relaţia lor îşi atin#e a#me"ul! 21 n!iembrie 'eea ce te izbeşte din capul locului în această relaţie este îndră#ostirea ful#erătoare a lui 'ioran! 'ioran se îndră#osteşte în pofida aparenţelor) este obosit 3are 7G de ani4. întîlnirea de la Paris nefăcînd decît să . a trebuit pînă la urmă să fiu pedepsit şi iată că sînt.ste cu 8imone de G de ani şi locuiesc împreună de peste HG! *ndră#ostindu-se.oln. visează la un pa1ar de vin băut într-unul din cafY-urile risipite la tot pasul în /arais! 9tiam c1iar şi cabina telefonică de lîn#ă Fardin du Lu&embour# la care 'ioran va coborî de mai multe ori pe zi pentru a o putea suna pe @ried#ard la . lun#ul e&curs al lui 'ioran despre c1iriile locuinţelor pariziene. astfel aplecat. în c1iar ziua în care se cunosc. la prima întîlnire. pentru ca trunc1iul. despre lefurile profesorilor de liceu! 9tiam. la doar cîteva zile după ce împlinise 7G de ani! 9tiam cartierul /arais 3locuisem de-atîtea ori în el. cele CK de trepte pe care le aveai de urcat pînă la eta$ul K. cu atît mai puţin. de asemenea.intram pe altă poartă într-un univers care fusese şi al meu! %ecunoşteam mai întîi frînturi din #esturile lui 'ioran! 'înd @ried#ard vine. în prima seară petrecută cu 'ioran 38imone era în . zeiţa unui credincios în -imic!!!" 9i în altă parte) "5upă ce ani de zile am vorbit cu sarcasm despre astfel de!!! lucruri precum dra#ostea 3şi aşa mai departe4. intrarea ei este însoţită de faimosul #est prevenitor al lui 'ioran care îşi aşeza mîna pe canatul de sus al cadrului uşii. este frumos încadrat de un păr ne#ru care cade pe umeri. care venise să-l cunoască pe marele "aforistician" şi care credea că 'ioran va revărsa de la bun început asupra ei o cascadă de panseuri inedite. casa nu avea încă lift şi 'ioran îi evocă cu mîndrie. despre cearta sa cu proprietarul. dar nu re#ret defel!" *nainte de a avea loc întîlnirea dintre cei doi la Paris 3în B aprilie BCDB4. pentru că în mai multe rînduri. ştiam 1otelul 8t! Louis din *le 8t! Louis la care @ried#ard tra#e la Paris pentru a-l cunoaşte pe 'ioran şi din 1olul căruia 'ioran vine s-o ia ― @ried#ard spune că "se făcuse foarte frumoasă" şi că purta o roc1ie nea#ră "nu prea scurtă" peste care era aruncată o manta lun#ă de culoare desc1isă ― într-o după-amiază de aprilie. apoi. tot acolo. o uimeşte.endee4. însoţit de el ― ne dăduserăm întîlnire în faţa casei ―. 'ioran e perfect conştient de situaţia parado&ală în care se află) "'um poate un sceptic de profesie ca mine să a$un#ă la o atitudine total nesceptică precum aceasta2 "m avut îndrăzneala să consider că eram mai eliberat decît =udd1a şi acum sînt pedepsit pentru iluziile mele! "m $ucat prea multă vreme comedia înţelepciunii!" 3BG mai BCDB4 La B7 iulie BCDB) ""ţi devenit centrul vieţii mele. cele CK de trepte. pentru că făcea cîte două plimbări pe zi. ru#îndu-te să fii atent să nu te loveşti cu capul. să a$un#ă într-un plan paralel cu cel al pantei scărilor!4 "poi. în rue de lNAdYon. în detaliu bucătăria în care @ried#ard. despărţit de o cărare la mi$loc! +ma#inea te trimite cu #îndul la un persona$ dintrun film al lui =er#man! 'ioran îi va mărturisi @ried#ardei ulterior că s-a îndră#ostit de ea din clipa în care a primit foto#rafia. în cea de a doua scrisoare pe care @ried#ard i-o scrie lui 'ioran 3BM februarie BCDB4 se află şi o foto#rafie alb-ne#ru) c1ipul fetei. nu mai este de mult omul care să se livreze unei cauze şi.

în sc$imb. aşa cum mă tem de teribila !elozie. brusc. cu care începe o discuţie aprinsă despre @reud. intră în declin! 8crisorile lui 'ioran din septembrie şi octombrie sînt o încercare disperată de a fi&a terenul care începe să-i fu#ă de sub picioare şi. punînd alături banalul aufste$en ― "a se scula din pat" ― de cuvîntul pascal auferste$en ― "a învia"!4 'ioran îi povesteşte @ried#ardei că sosise acasă la B noaptea. această relaţie. pe care o vor serba în doi la %rocope. el se #răbeşte s-o e&plice ca pe o specie a "vampirismului balcanic"! Lucrurile devin cu adevărat dramatice cînd. să a)un! să mă !în" desc altfel la dumnea(oastră. care în momentul acela avea DG de ani! @ried#ard e aşezată la masă alături de /ic1au&. Ca să scap de c$inul acesta. @ried#ard se împrieteneşte cu 8imone. telefonîndu"(ă. un faimos scriitor elveţian.. bilanţ al unei iubiri) . nu mi"am dat seama în ce măsură a)unsesem să fiu fizic le!at de dumnea(oastră decît atunci cînd. într-un superb apartament de pe 8t! Germain. am mărturisit că aş dori să"mi în!rop pentru totdeauna capul sub fusta dumnea(oastră.ste duminica Paştelui. 'ioran o ia pe @ried#ard în vizită la o familie de prieteni pictori. %entru că stătuserăm prea mult de (orbă. 'ioran îi sărută @ried#ardei mîna. prietenul actual. (reau să spun cu oc$ii dumnea(oastră. nici o înclinaţie fizică. S. Cu dumnea(oastră.. pentru femeile cu care mă simt înrudit spiritual. aş (rea să discut despre @enz aflîndu"ne în pat. în faţa 1otelului. 'ioran se decide să se scoale şi să-i scrie! 38criind în #ermană. invitat de @ried#ard în luna au#ust. dacă aţi fi fost mai îndurătoare cu mine. el face un subtil $oc de cuvinte. pe BC aprilie.. de ziua ei. . Cît de uci!ătoare pot fi anumite lucruri: ― =otul a început cu foto!rafia. în . că dormise cîteva ore şi că. în zorii zilei şi. iar @ried#ard îl îmbrăţişează şi îi mîn#îie obrazul cu obrazul ei! *n cea de a doua seară.T Cred (dar poate mă înşel) că în dimineaţa asta aş fi fost mai puţin obsedat.şi atunci a început c$inul. @a urma urmelor ne cunoşteam de)a după prima dumnea" (oastră scrisoare. se bea un e&celent vin de =ordeau&. s-a trezit! "!! .1 Pînă unde va mer#e #elozia lui 'ioran aflăm cu ocazia celei de a doua vizite pe care @ried#ard i-o face la Paris. +ş (rea să mă iau cum(a în mînă.confirme şi să amplifice sentimentul iniţial! 'ioran ar fi putut la rîndul lui să folosească vorbele cu care ?eide##er i se adresează ?annei "rendt în M7 februarie BCMK pentru a e&prima acel coup de foudre prin care profesorul de HO de ani se îndră#osteşte de studenta sa de BC ani) "5emonicul m-a izbit din plin!" 5emonicul. *n seara următoarei zile 38imone este din nou în . se discută despre 5ostoievs<i şi despre raportarea lui 'ioran la 5umnezeu! La despărţire. aşa cum îi va scrie de altminteri tot timpul. după ce se răsucise în pat "ca un vierme". poetul ?enri /ic1au&. presimţind că aceasta este soluţia pentru a muta relaţia sa cu 'ioran pe alt re#istru! 5upă vacanţa elveţiană. căci mă tem de deziluziile care stau să (ină. >ă auzeam suspinînd şi plîn!înd.endee4.. deopotrivă. ca relaţie erotică.. într-adevăr! @ried#ard rămîne la Paris două zile şi ambele seri le petrece în rue de BNAdYon! *n prima seară se mănîncă fileul de boeuf. 4n !eneral nu am. în timp ce 'ioran devine din ce în ce mai neliniştit şi mai posac. 'ioran trebuie să facă faţă antura$ului e&trem de variat al @ried#ardei) fostul soţ. dacă nu ("aţi fi împotri(it cu atîta în(erşunare. . unde se află şi bunul prieten al lui 'ioran. venind dintr-o vizită.lveţia. pe cît e posibil. rezultă că "demonicul izbise în plin"! . lucrurile iau o altă întorsătură! 5in scrisoarea pe care 'ioran i-o scrie @ried#ardei la trei zile după plecarea ei din Paris. în B7 iunie."am !îndit la dumnea(oastră şi la tot ce ar fi putut fi )oi noapte. dînd cît se poate de repede tonul plecării! 'înd @ried#ard îi reproşează #elozia.ai bine de o oră prin mintea mea s"au perindat cele mai intime scene şi totul cu o asemenea precizie încît a trebuit să mă scol din pat ca să nu"mi pierd minţile. un psi1iatru berlinez 3"care în fiecare an încercuia în calendar ziua în care urma să se sinucidă"4! *n plus. în Palazzo 8alis din 8o#lio. trebuie să încerc să"mi depăşesc obsesiile şi. împreună cu 8imone. 4mi ima!inez fără să (reau cum (ă petreceţi aceste blestemate zile de %aşti şi toate cele care urmează cu prietenul dumnea(oastră şi e mai mult decît pot să duc.

ca să spunem aşa. atît de substanţial. cum este pînă la urmă personalitatea @ried#ardei. asemeni @ried#ardei (1oma. simţul depărtării 3al "scrisorii"4 şi al distanţei de la care opera lui 'ioran a atinso! .ai bine iadul cu dumnea(oastră decît mîntuirea de unul sin!ur. răscolit dintr-o dată de o patimă de care nu se credea capabil. pînă la urmă. . nu am pus pe $îrtie zi de zi ― !reşesc oră de oră ― ce însemnaţi pentru mine.ste firesc ca în plasa aforismelor sale. îi este dat să trăiască ceea ce pînă atunci nu trăise niciodată "aşa" şi care ca intensitate. ci în necesitatea personalităţii lui 'ioran şi. aruncată peste lume. totuşi. încît (ă sînt recunoscător pentru toate bucuriile şi pentru toate nenorocirile care sînt le!ate de numele dumnea(oastră. în relaţia dintre ei. la rîndul lui. 'ioran vrea se&. de cînd (ă cunosc. snoabă şi ştiind e&act cînd anume relaţia lor trebuie mutată din spaţiul "rătăcirii erotice" în cel al "prietenei pure" ― lupta este din capul locului ine#ală! 'ioran $oacă după un scenariu pe care. el poate fi e&primat astfel) îndră#ostinduse. care îi mobilizează pentru ultima oară întrea#a e&istenţă! -umai că drama aceasta îşi are izvorul ultim nu în ceva întîmplător şi derivat. nu pot să ale! liniştea. toate laolaltă ar fi a(ut o unitate. să prelucreze erosul la nivelul fantasmelor culturii şi să-l dese&ualizeze! 'ioran. S. de la un cap la altul. devenit prin îndră#ostire o fiinţă de sîn#e şi carne.ibraţia ei o face să acţioneze la distanţă! .1 3O octombrie BCDB4 A enormă tandreţe te cuprinde faţă de acest persona$ de o fra#ilitate e&tremă căruia. 2înt. în vreme ce la @ried#ard e&presia senzuală este forma iniţială a unei captaţii care trebuie rapid depăşită în direcţia unui erotism sublimat cultural! 5e aici şi drama lui 'ioran) el va fi sistematic reprimat în nevoia lui de a e&prima senzorial un sentiment de o intensitate e&tremă.. este confruntat cu ecoul erotic deturnat al operei sale! 8uferinţa sa este de fapt efectul îndepărtat al festei pe care i-o $oacă propria-i operă din clipa în care ea începe să funcţioneze ca o capcană erotică! 'ăci @ried#ard va aduce cu ea. o ştiţi prea bine. eroul tra#ic al între#ii poveşti! Pentru el nu e&ista un "încotro" către care să depăşească situaţia! *ntre bărbatul de 7G de ani. capitulare necondiţionată şi capacitate de a suferi se potriveşte mai de#rabă unei vîrste la care mai e&istă şansa recuperării de sine şi a unui recurs! /ărturisesc că citind cartea am suferit. să cadă persona$e care. aşa cum se întîmplă în cazul unui sistem filozofic4. să simtă nevoia să urce de la creaţia culturală la izvorul "erotic" care este autorul ei! -umai că.1Cît de rău îmi pare că. atît de impre(izibil şi atît de plin de dumnea(oastră. într"o anxietate perpetuă din pricina nestatorniciei dumnea(oastră şi.T =impul care s"a scurs de cînd aţi apărut este atît de bo!at. tot ca în cazul @ried#ardei. Ui totuşi. 4mi este pur şi simplu imposibil să tra! consecinţele neîncrederii mele. construită prin mobilizarea între!ii fiinţe a autorului ei 3şi nu doar ca simplă proiecţie cerebrală. în c1ip spontan şi masculin. în timp ce @ried#ard vrea aforisme! "sta înseamnă că iubirea lui 'ioran îşi caută. opera lui 'ioran este un produs cultural cu o enormă încărcătură erotică! . +r fi rezultat impresiile cele mai contradictorii pe care o fiinţă de pe lumea asta le"a resimţit (reodată. frumoasă. în personalitatea operei sale! @iind o "operă totală". în crepusculul vieţii. e&presia ei senzuală.. o con(er!enţă secretă teama că (eţi renunţa la mine. prosteşte şi bărbă-teşte. alături de 'ioran! -u avea cum să nu fie (ictimă şi. şi femeia de HK de ani. riscul e ca acela care cade în plasa prelucrării lucide şi inteli#ente a unui fond primordial erotic şi nevrotic 3cum era cel al lui 'ioran4 să fie tentat. îl scrie şi îl re#izează tînăra nemţoaică! 24 n!iembrie -u reuşesc să mă desprind de povestea ciorani-ană! "l doilea lucru care m-a izbit în această relaţie dez#ropată după MG de ani este malentendu"ul pe care ea s-a construit de la bun început! Lapidar. îndră#ostită de aforismele sale.

1 @ormaţia filozofică a @ried#ardei îşi pune pecetea pe stilul scrisorii şi sentinţa "păpuşii manipulate" se rosto#oleşte asupra bietului 'ioran amplificată de ri#oarea codului metafizic) ""şadar. cu care m-aţi manipulat (be$andelten). pot spune) 6@iţi bun şi nu vă apropiaţi prea multL7" /esa$ul @ried#ardei e cu atît mai teribil cu cît el se încrucişa pe drum cu două scrisori ale lui 'ioran. am (rut să spun. aportul or#olios al @ried#ardei la relaţia viitoare a celor doi! "/anipularea fizică". despre admiraţia pe care o stîrneşte în $ur! -ici o mirare că 'ioran va răspunde acestui scenariu al seducţiei şi va deveni din prima clipă victima lui! 'ăci din prima clipă. pe care 'ioran i le-a oferit fără să o cunoască. simt nevoia să îşi divul#e aparenţa24. la Paris4 şi cea de a doua 3în mai. e&altarea (6bersc$?en!lic$#eit). 'ioran descoperă în el o irepresibilă atracţie fizică (sinnlic$. sub noianul de vorbe în care cei doi se în#roapă. telefonul. despre felul în care îşi compune apariţiile. de la operă! %elaţia dintre cei doi se an#a$ează mai întîi prin vorbe şi în spirit. ea a însemnat neîndoielnic o lovitură teribilă! *ntr-un anumit sens.(otul începe. acest lucru "nu contrazice decît aparent înclinaţia noastră de a vedea şi înţele#e lumea la fel"! 8crisoarea se înc1eie frumos şi ve&ant. numai că atunci cînd sînteţi aici.. la 5iotima şi la alţi topoi culturali) "6'ui. pentru că tălmăceşte totul prin binomul "aproape-departe". şi nu al aproapelui şi atin#erii 3ima#inea şi trupul4! 5in punct de vedere psi1olo#ic.\ln4 nu reprezintă decît precipitarea disperată din partea lui 'ioran a deznodămîntului se&ual! 'are este un fiasco! 'ioran nu îl realizează "la faţa locului". iar intensitatea ei o resimte mai întîi ne#ativ. ci ia cunoştinţă de el abia din scrisoarea pe care @ried#ard i-o trimite la Paris în B mai! Pentru or#oliul lui 'ioran. aşadar. şi între ei stră$uieşte mereu. ceea ce înseamnă cu privile#iul vîrstei şi cu frumuseţea ei! +ma#inea aceasta strecurată în plic este o provocare a priori 3cîte femei. din BM mai) "-u înţele# ce mai caut pe această lume în care fericirea mă face mai nefericit decît . dacă nu ţie27. în planul frustrării se&uale şi al unei sfîşie-toare #elozii! (ot ce se întîmplă între prima întîlnire 3în aprilie.\ln este comparată cu "iz#onirea din Paradis". cuvîntul. scrise în perfect contratimp şi în aceeaşi stare de e&altare ce tocmai urma să-i fie reproşată! Plecarea din .. iar scrisoarea care urmează după prima întrevedere la Paris este plină de fantasme erotice şi stă sub semnul senzualului şi al corpului) 1+ţi fost oarecum în!rozită cînd ("am (orbit de o înclinaţie Nper(ersăA pentru corpul dumnea(oastră. se #răbeşte ea să adau#e. iubite) m-aţi azvîrlit în nemi$locirea univocă a unei relaţii trupeşti. muzica4. să-i spunem filozofic. răsturnînd valorile distribuite în mod tradiţional asupra celor doi termeni şi aşezînd centrul de #reutate al iubirii lor în dimensiunea departelui şi invizibilului 3scrisoarea. trimiţînd la ?olderlin. scriind unui filozof. ea reprezintă însă o monstruozitate! @ried#ard îi reproşează lui 'ioran că a făcut-o să se simtă utilizată "ca o păpuşă" şi că doar noaptea poate uita 3ziua fiind "în#rozită"4 "felul cu totul neobişnuit pentru mine. 0ntensitatea stării mele cerea o expresie ne"naturală. pe care @ried#ard i-o va reproşa mai tîrziu lui 'ioran. admiraţia declarată a @ried#ardei pentru aforismele lui 'ioran! /ai e&istă însă un mic amănunt şi acela este foto#rafia pe care @ried#ard o alătură scrisorii sale din BM aprilie! 8trălucirii aforismelor. ca supremă $ustificare a întîlnirii lor. scrisoarea este remarcabilă. "senzorial" e cuvîntul care revine mereu4. cînd 'ioran petrece două zile cu @ried#ard în apartamentul ei din . în vreme ce eu năzuiam către ambi#uitatea erotică a le#ăturii 6spirituale7!" 5esi#ur. trimise la distanţă de două zile 3BG mai şi BM mai4. iar eroina are #ri$ă să ne vorbească mereu despre frumuseţea ei. Pervers nu era cu(întul potri(it5 sc1arf. Nextrem de clarA. este inau#urată şi perpetuată de @ried#ard însăşi) la fiecare întîlnire e&istă o latură a seducţiei fizice foarte bine pusă la punct. @ried#ard le răspunde cu ima!inea ei. este oferta compensativă. iar cele două zile sînt resimţite ca ec1ivalentul unei "încoronări"! "'e-mi mai rămîne să aştept în această lume a aparenţelor2" +ar în a doua scrisoare.1 3BC aprilie BCDB4 'ert este că din clipa aceasta 'ioran îşi trăieşte iubirea pasional.

este iadul însuşi. însă ceea ce este ambi!uu şi tulbure trebuie să dispară cît mai repede. . prin atin#eri la distanţă! . >om rămîne. în BC aprilie BCDM. dar în prea$ma celei de a doua întrevederi pariziene 3B7-BD iunie4 este perfect domesticit şi promite că de astă dată "se va purta ca un #entleman"! 8crisorile vor continua să cur#ă 3şi asta e sin#urul lucru important pentru @ried#ard4."am !îndit la dumnea(oastră cu tandreţe şi disperare. ca subiect al propriei sale libertăţi. 8e asemănăm în multe pri(inţe. nici dorinţa de aşa ceva" ― . . >a (eni totuşi (remea cînd. află. intacte. cînd îi atin!e pe cei în (îrstă. ci doar eliminarea din relaţia lor a "#esticii nonverbale" şi a "apetitului care reifică" simultan cu păstrarea "formei subtile a scrisorii care mă realizează ca subiect"! %e scurt. că "era e&clus ca relaţia noastră să mai aibă vreun conţinut corporal1. încît mă întreb cum anume se va sfîrşi întîlnirea noastră! "ş vrea să fu#im într-o insulă pustie şi să plîn# de dimineaţa pînă seara!" %ăspunsul lui 'ioran la cumplita scrisoare a @ried#ardei pare. aşa cum @ried#ard îşi dorise) prin si#le ale depărtării.ried!ard (rea scrisori. nu sînt îndea)uns eliberat de unele amintiri.a. cînd 'ioran. ca eu liber! 'e blestem pentru 'ioran să se pomenească. care îşi primeşte consacrarea finală după 8o#lio. castrat cu armele înseşi ale filozofieiL -eplecînd.T 2înt oare sin!urul (ino(at că )ucaţi un rol atît de mare în nenorocirea mea?1 *n sfîrşit. dar cu obsesiile neutralizate. e&primînd. nu (a şti niciodată ce a însemnat ― şi ce înseamnă ― pentru mine. +ceastă boală de copii. Dat fiind că cea de a doua întîlnire a noastră a putut a(ea un asemenea deznodămînt.. în octombrie BCDB.1 9i ca post scriptum . aceleaşi sentimente. 'ioran îi scrie @ried#ardei) 1.ste o erotică fără conţinut senzual. 8u e cazul de acum înainte să (ă mai temeţi de apropierea mea. să anunţe sfîrşitul) 1=ot ce s"a întîmplat a fost pre(ăzut în scrisoarea mea din duminica %aştelui. să-şi continue scenele de #elozie. "cu o directeţe care fusese pînă atunci evitată".în ciuda actualei mele lipse de iluzii. invitat la . nu îmi mai fac nici o iluzie asupra celor (iitoare... prin scrisul epistolar. 8cena se termină sublim cu cei doi plîn#înd şi sărutîndu-şi mîinile! 'eea ce o va face pe @ried#ard să e&clame la sfîrşitul unei scrisori) "5e-ar e&ista doar mîiniL" :ltima zvîcnire epistolară a pasiunii lui 'ioran are loc pe MD noiembrie) 1=ocmai ieşisem. prieteni. ani1ilate sau sublimate şi satisfăcute. 8u"mi pot ierta că am fost într"o asemenea stare de rătăcire.1 3BO mai4 -umai că @ried#ard nu doreşte sfîrşitul. . *n concordanţă cu un traseu al #îndirii alienării care mer#e de la ?e#el la 9coala de la @ran<furt.oln prin "'entrul de limbi şi culturi europene" 3@ried#ard este or#anizatoarea serii şi face c1iar şi ale#erea aforismelor ce urmează să fie cititeL4. aşa cum dumnea(oastră nu (ă iert că aţi folosit un cu(înt precum a manipula! 2imt că ce(a s"a rupt pentru totdeauna între noi. ― *ra$ms.nefericirea! "ţi devenit atît de importantă pentru mine.. desi!ur. un an după ce se cunoscuseră. în plină detentă erotică. partea întîi a 2onatei pentru (ioară şi pian. aşa cum speraţi. rămas sin#ur la capătul zilei cu @ried#ard. @ried#ard refuză atin#erea cioraniană care o "obiectualizează" ((erdin!lic$t) şi se revendică. nu-i rămîne decît să ofteze mai departe îndră#ostit ― de$a pe M mai scrie) "%enunţarea ar fi soluţia! -u am însă nici cura$ul necesar. prin sculpturalitatea suferinţei sale distante. mi"am zis. După cîte(a minute a trebuit să mă întorc fiecare respiraţie era ca un pumnal. S. ne (om întîlni Nîntr"un rîs comunA. numai în una nu în cea mai importantă şi cea mai neimportantă deopotri(ă.

bucătăria mea etc! şi pînă la oamenii care mă propulsează în viaţă4 şi apoi din cealaltă ― de fiecare dată speriecioasă. va veni. pentru alţii o periodică evadare in extremis. iar eu într"o înc$isoare. disperată şi încercănată ― pe care mi-o provoacă reîntîlnirea cu mizeria diversificată a locului! @ac un mic antrenament psi1olo#ic pentru a #îndi lucrurile în fluiditatea lor 3"eul" meu care îi lea#ă pe "aici" şi "acolo"4. biroul meu. să-mi re#ăsesc masa de scris. nu voi putea fi niciodată dezamă#it!" (oţi. pe scrisorile către @ried#ard. pentru ca întîrzierea sau nevenirea lui să nu-mi sleiască speranţa şi să nu-mi dezmintă aşteptarea! *mi spuneam) "5acă binele. îşi readuce pasa#erul pe pămînt şi îl reaşază în matca obişnuită a vieţii sale! Qborul ma#ic al lui 'ioran luase sfîrşit! %ineri. pentru ca perpetuarea lui să nu mă ia prin surprindere! Preferam să nu-mi ima#inez binele. în timp ce capacitatea de a mă bucura rămînea intactă pentru eventualitatea nebănuită a survenirii binelui! . alături de semnătura lui 'ioran apare cea a 8imonei 3cu un discret +mitiVs). tot acest calcul se baza pe o premisă sub-înţeleasă) eram "sub vremi" şi în imediat nu puteam influenţa în nici un fel mersul lucrurilor spre bine! -u aveam nici un mi$loc de a interveni direct în cursul lumii! (ot ce puteam face era să mă aflu în slu$ba unui bine ale cărui căi de a pătrunde în lume rămîneau pentru mine misterioase! . şi nu după douătrei luni. cu atît mai mult mă voi bucura! 5acă răul care mă încon$oară va continua. în continuitatea propriului meu "destin" 3dacă aş putea reîncepe să cred că am unulL4. iar @ried#ard soseşte la Paris şi îi vizitează pe 'iorani însoţită de prietenul ei Ralter! "tela$ul înaripat. cînd o #rămadă de intelectuali se deplasează în diferite puncte ale #lobului ca bursieri. o fac cu o strîn#ere de inimă.1 *n curînd. cu acea ambi#uitate afectivă care se naşte din senzaţia înduioşată de re#ăsire a intimului meu 3de la patul meu. pentru a camufla ruptura marcată de acest se$ur! 'um de reuşeam "pe vremuri" să nu mă tem de reveniri. fiind absorbite continuu de un soi de "credinţă sceptică" în caracterul definitiv al prezentului! 'uvintele "niciodată" şi "întotdeauna" apăreau frecvent în vocabularul meu şi ele făceau parte dintr-un soi de antrenament menit să prevină decepţia în faţa nesc1imbătorului! Preferam să calculez cu răul. pentru că dacă !îndurile mele s"ar transforma pe dată în fapte. căci din ele trăiam. pe care nul aştept. condus după cum @ried#ard crezuse de cuviinţă.vident. 4nsă ea există şi trebuie să fiţi fericită că este aşa. aşteptau! Pe mine aşteptarea mă macină şi mă înăcreşte! /i se părea că ies oricum cîşti#at calculînd cu "mai răul") nici o lovitură în plus nu mă lua pe nepre#ătite. aţi sta astăzi într" un mormînt. urmată de o şi mai crîncenă revenire în locul de baştină! 'a întotdeauna cînd revin în ţară. complicităţile mele şi pe ale altora. şi asta întorcîndu-mă într-o lume din care ştiam că nu mai e&istă scăpare2 *n BCD am revenit de la ?eidelber# acasă cu zîmbetul pe buze. în $urul meu. (isitin! professor etc! "ceastă trans1umanţă a devenit pentru unii un mod de viaţă anume cultivat şi întreţinut sistematic.1%răpastia dintre aforismele mele şi (iaţa mea nu este atît de mare pe cît sînteţi înclinată să credeţi. neaşteptînd dispariţia lui. m-am întors să-l re#ăsesc pe -oica.&istă şi un nomadism cultural. în ele ne scăldam şi ele făceau ca lumea aceea să "ţină" şi să aibă sens! -u am e&celat niciodată prin fantezie şi din cauza asta noul şi viitorul nu aveau pentru mine contur. ştiind foarte bine ce este în ţară şi ştiind că în urma mea poarta s-a înc1is "pentru totdeauna"! /-am întors fericit că îmi pot reinte#ra destinul ― căci atunci aveam unul şi credeam apri# în el ―. 30 n!iembrie 8enzaţie de "strîn#ere a cortului"! *n două-trei zile plecăm! . mai ales în lumea de astăzi. ci după aproape trei ani de absenţă.

de BB ani. cu toate astea. cu mai vec1i interviuri luate unor prieteni sau unor critici de artă. nu aştept nimic! 5ar #îndindu-mă ce îmi lipseşte şi ce îi lipseşte în c1ip esenţial locului acela.+ar acum2 'e aştept. lumea îşi aduce aminte de noi şi apasă pe acest buton la îndemînă. apoi. neaşteptat de precis. "stăzi de dimineaţă l-am desc1is! . în ce mă priveşte.ă. Doamne. ceva2 8au totul a fost simplă a#itaţie2 Aboseala. ri#uros vorbind. pentru a-l completa. îl primisem de la /ar#a şi care stătuse neatins într-un colţ al camerei vreme de aproape un an! /ă uitam la el. spăşiţi. în prezumtiva noastră eternitate. la o dată rotundă 3ani de la naştere sau moarte4. făcut împreună cu =acons<> ― dumnezeiesc de frumos. +)ută"mă. desc1izînd televizorul. a fi#urilor umane! "poi. întorcîndu-mă acasă. îşi ale#e aşa zicînd în c$ip liber trupul sau. se tîrăşte ca o $ivină bătută2 *n tot acest răstimp m-am purtat ca şi cum am fi ieşit de "sub vremi" şi am socotit că preţul libertăţii mele nu mai trebuia plătit cu evadarea "din această lume"! 5impotrivă. să nu"mi fie teamă că. care să mă lase să fac ca şi cum totul ar a(ea un rost şi ca şi cum =u ai fi. mă împiedică să fac o evaluare corectă! 5e aceea. carcasa acestuia. le e&plicăm celorlalţi proiectul care am fost şi. Doamne.ste formidabilă intimitatea obiectelor purtate un semn al trupului. bilanţul2 /i-a reuşit. a caselor. de forţa lui de a spulbera clişeul! "şa cum făcea în toate. o ieşire în lume. aşteptînd. interviuri filmate. iluzia cea bună. o marcă a persoanei care. să mă împac cu mine. un sac de plastic pe care. mult mai mult) un aer inconfundabil. vorbim. rîdem. o vorbă rostită într-o împre$urare sau alta! 5e altfel sosirea mea în =ucureşti a stat sub semnul lui =ernea! "casă mă aştepta albumul lui despre %oma. o combinaţie vestimentară. ca să e&ist cu adevărat. dez#ropînd frumuseţea ascunsă. ca locul acela să prindă c$ea! şi ca lucrurile lumii noastre să capete c$ip şi alcătuire.a ar suna aşa)! . întorcîndu-mă. cîte o secvenţă din ?orîa cel viu. mai bine zis.ă. ne retra#em din nou. prietenii deapănă amintiri despre noi! "părem pentru o clipă din nou la rampă. Doamne. ca o altă #eneraţie să se îndure de noi! &!i. cu fiecare obiect pe care şi-l asumă ca fiind de-acum înainte al ei. Doamne. după această absenţă de trei luni. a-l ascunde şi a-l împodobi pe cel pe care l-a primit de la 5umnezeu! "m în faţa mea o puzderie de cravate şi aproape fiecare dintre ele îmi evocă. Doamne. mar$i. Dă"mi. de la mine şi de la lumea mea care. #esticulăm. pe această clapă ipocrită a memoriei care este ar1iva! Pentru o clipă sînt scoase la lumină poze. care e deocamdată sin#ura mea certitudine. aş înălţa. fără să ştiu ce conţine. ca fapta mea să ţină şi ca tot ce am construit în ani să nu se năruie peste noapte. . (oi !ăsi lucrurile altfel decît le"am lăsat înainte de a adormi. o ru#ăciune pe care aş numi-o ru!ăciunea continuităţii. trezindu"mă dimineaţa. ca la un memento. la o vreme după înmormîntare. ca ar1ivă! 'înd şi cînd. . o emisiune întrea#ă despre el. cu ctitoria lui de la /uzeul Păranului! 'e repede devenim ar1ivăL *n cazul în care a$un#em să "supravieţuim". în acest răstimp. o prelun#ire a lui şi. cu locurile unde picta. cărarea nebătută a splendorii 3numai de el desc1isă4. cotropit de darul lui de a sesiza minunea neaparentă. proaspătă şi uitată) a muzicii. . înainte de a dispărea definitiv.ă. 6 ecembrie . trebuia să cad în timpul +storiei şi binele în care credeam trebuia făcut să pătrundă în lume pe trasee vizibile! 9i care este. supravieţuim aşa. 4 ecembrie "m sosit ieri de la ?eidelber#! "stăzi se împlineşte un an de la moartea lui ?oria =ernea! "m avut în sfîrşit cura$ul să desc1id. înainte de plecare. un film cu vernisa$e.

,iteza cu care sînt reinte#rat, reaşezat în termenii lumii de aici, care redevine ― aşa cum pînă la urmă a fost dintotdeauna ― lumea mea! --am a$uns să mă dezmeticesc bine din si1ăstria #ermană şi m-am şi pomenit ieri, la /uzeul Păranului, în faţa unei săli de HGG de persoane, trebuind să vorbesc, alături de Pleşu şi =acons<>, despre albumul pe care ?oria sperase să-l vadă înc1eiat şi tipărit înaintea plecării lui la Paris, în urmă cu un an) -oma, capul mundi. "Lasă, iam spus atunci, ai să-l vezi cînd ai să te întorci!" 'um te pot urmări dorinţele neîmplinite cu care cei apropiaţi nouă ies din viaţăL @iindcă îi iubim, sîntem dispuşi să credem că pentru tot ce îşi doreau şi nu s-a întîmplat sîntem pînă la urmă răspunzători! %ăsfoiesc pa#inile albumului roman! 8uita şi combinaţia ima#inilor îi aparţin lui =ernea! *n plus, foto#rafiile sînt făcute de el şi reprezintă modul lui de a descoperi, dincolo de locul comun şi clişeul turistic, elementele care ne-au întemeiat ca civilizaţie mediteraneană. 9i totuşi nu performanţa privirii sale, a celei mai autentice şi cultivate priviri pe care a produs-o lumea noastră, este cea care creează stranietatea cărţii! .ni#matic rămîne faptul că albumul ţine şi îşi ridică splendoarea pe o combinaţie de ima#ini care la prima vedere frizează paranoia) =ernea se aşază, cu ima#ini din tablourile sau acuarelele sale, alături de panouri de la ,illa dei ,etti, de picturi romane sau frînturi de statui din epoca republicană, de mozaicuri paleocreştine, de ziduri sau coloane din (eatrul lui /arcellus, de plafoane şi faţade de bazilici, de secvenţe din @orumul lui +ulius 'ezar, de frize şi panouri de la Palazzo /assimo!!! 9i cînd spun "ima#inile sale" nu e vorba de lucrări făcute de =ernea "acolo" şi care, astfel, şi-ar revendica nemi$locit înrudirea cu sursa de inspiraţie! Grădini, coloane, prapuri, peisa$e, 1rane, biserici ― toate temele predilecte ale picturii sale intră în contact, prin $u&tapunerea în pa#ină, cu ima#ini vec1i de sute şi mii de ani! 'um de a avut ?oria cura$ul să se aşeze alături de ele2 'e certitudine a apartenenţei la ele l-a îndemnat să creadă că nimic din ce a făcut nu e mai pre$os decît ce au făcut artiştii pă#îni şi cei creştini ai lumii romane2 'u ce încredere, care nu poate fi înţeleasă în termeni de trufie, s-a aşezat pe sine într-o tradiţie atît de vastă2 ".u aparţin lumii mele, pare să spună =ernea, dar uitaţi-vă cît de cuprinzătoare este lumea mea! .ste un imperiu, un dublu imperiu, roman şi creştin!" 'are alt romEn 3.liade24 a avut inteli#enţa să evite în acelaşi timp sudalma răzvrătită şi oftatul lăcrimos şi înamorat 3cele două ipostaze între care ne mişcăm cu toţii cînd e vorba de %omEnia4 şi să se înscrie în felul acesta în vastitatea unei tradiţii ― simţită, făcută vizibilă şi "demonstrată" ― care nu trimite la ficţiunea unei ori#ini, ci la un spaţiu mediteranean perfect coerent2 -u e aceasta sin#ura e&plicaţie a faptului că nici o stridenţă nu rezultă din alăturarea a ceea ce =ernea a văzut şi a foto#rafiat "acolo" şi ceea ce, "independent" de asta, a pictat2 'ăci altminteri cum se face că lumea ima#inilor sale alunecă atît de firesc în lumea unor tipare seculare, lăsînduse inte#rată şi absorbită de ele2 9i ce straniu că nimeni nu a simţit că aici e şocul cărţii, eni#ma şi nebunia ei! (ocmai din cauză că locuia în %omEnia ca într-un ţinut ce făcea parte dintrun vast imperiu ţărănesc ori#inar, aşa după cum făceau parte din el Grecia, sudul @ranţei sau cel al +taliei, =ernea nu a avut niciodată comple&e de "romEn" şi nu şia propus niciodată "să fu#ă" sau "să rămînă" în Accident! "vea, după cum a spus un prieten despre el, "#eniu etno#rafic" şi datorită acestuia descoperise locul #eometric al tuturor etniilor europene şi îşi făcuse din el o patrie-construct cu a$utorul căreia era liber, în adîncul fiinţei sale, de %omEnia politică şi con$uncturală! %omEnia ade(ărată era pentru el una dintre "ec ] sta - zele" acestei patrii europene ori#inare! 5e aceea se plimba prin ea ca printr-o uriaşă urmă. /uzeul Păranului %omEn este mula$ul acestei urme! .l este un muzeu european, cel mai european din ţara noastră, şi este #îndit ca o c$eie, sin#urul soi de c1eie plauzibil pentru a putea desc1ide prima dintre porţile .uropei şi a pătrunde astfel în ea! 5ar lumea în care m-am întors după o absenţă şi o asceză de trei luni m-a luat în primire şi altfel) prin ceea ce s-ar putea numi ma$alaua înţeleasă ca o cate#orie stilistică a societăţii romEneşti! 5ar ce este ma1alaua astfel înţeleasă2 *n

istorie se iau decizii, în ma1ala deciziile se amîna! *n istorie se înfruntă destine, în ma1ala lumea se ceartă şi se împacă! *n istorie se înfăptuieşte şi se pro#resează, în ma1ala totul este a#itaţie şi lumea stă pe loc! +storia are propriul ei discurs, în care lucrurile se ştiu şi se spun fără ambi#uităţi, în timp ce în ma1ala domneşte zvonul, bîrfa şi poanta! *n istorie, spaţiul public are solemnitate şi poate #enera "spirit obiectiv", în ma1ala, #raniţa dintre public şi privat se pierde şi familiaritatea şi bătutul pe burtă pot submina şi "dezanşanta" cele mai sacre instituţii ale statului! 'înd, într-o sc1iţă a lui 'ara#iale, trenul re#al se opreşte pentru MK de minute în orăşelul Q şi notabilităţile oraşului se strîn# pe peron pentru a saluta familia re#ală, una dintre doamnele urbei, după cîteva minute de conversaţie cu %e#ina, îi spune acesteia la despărţire "soro" şi îi recomandă "să se păzească pe drum de răceală"! -u vreau să spun prin asta că %omEnia nu are istorie, ci doar că presti#iul ma1alalei este atît de mare la noi, apele ei, umflate tot timpul, se revarsă periodic şi invadează cu atîta forţă lumea istoriei, încît aceasta cu #reu mai poate răzbate la lumină pentru a se afirma ca lume a istoriei. 5in cauza aceasta, cine se uită astăzi pe scena politică a %omEniei cu #reu poate spune unde se termină ma1alaua şi unde începe istoria şi, tot din cauza asta, ziaristul, şi nu istoricul, este fi#ura emblematică a lumii în care trăim! 8i#ur, pentru că în fiecare dintre noi stă la pîndă un ma1ala#iu, poţi oricînd să vii cîteva zile în %omEnia, să-ţi faci cura de ma1ala şi să te simţi bine! 5e aici şi o anumită încîntare pe care o resimt cei care vin din afara lumii noastre şi plon$ează pentru scurtă vreme în ea! Pentru că "în lumea lor" istoria se face cu oameni care leşină cotidian de plictiseală, în timp ce în $urul nostru se petrece veşnic "ceva", pentru că sîntem o lume de petrecăreţi şi petrecător ai timpului, ei au senzaţia, venind aici, că trăiesc în cîteva zile cît au trăit ani la rînd în lumea lor! *n timp ce eram la ?eidelber#, un prieten din @ran<furt, romEn plecat în urmă cu MG de ani, a aterizat pentru cinci zile la =ucureşti! " fost #ăzduit, prin nu ştiu ce concurs de împre$urări, în casă la 5inescu! 9i de aici i s-a tras totul! /ai întîi a asistat la a doua nuntă a fiului cel mare al lui Pleşu, divorţat de prima soţie şi reînsurîndu-se tot cu ea, cu tot fastul cuvenit, doi ani de zile mai tîrziu! +neditul situaţiei a fost marcat de un c1ef cu lăutari şi lume multă, în satul /înăstirea de lîn#ă 5unăre! " urmat alt c1ef cu lăutari la "moşia lui 5inescu" din satul 'etatea, lîn#ă 'alafat! "poi, pentru că se împlinea un an de la apariţia revistei %lai cu boi şi, deopotrivă, pentru a mediatiza sponsorizarea unei "tabere de artişti" care, vreme de două săptămîni, au fost ţinuţi de 5inescu pe mîncare şi băutură ca să facă "ceramică de 'ucuteni", la "Lăptăria lui .nac1e" de pe terasa (eatrului -aţional, s-a or#anizat o e&poziţie cu c1ef mare, cu primarul =ăsescu şi cu sute de invitaţi! 'a $appenin!, un "episod scenic" ― fete #oale puşcă, pictate din cap pînă în picioare "cucuteneşte", adică în falduri spiralate ne#re şi maro! 5in nou lăutari, băutură la discreţie ― palincă şi vin din pod#oriile lui 5inescu ― şi 5inescu însuşi cîntînd cu foc, la microfon, romanţe! "meţit de ceea ce văzuse şi trăise ― "în K zile cît în BK ani", mi-a mărturisit la telefon ―, amicul din @ran<furt, de cum a a$uns acasă 3şi de$a de pe aeroport4, a făcut o viroză reactivă cu febră de G de #rade! 5ezimunizat complet după cîteva decenii de spaţiu aseptic #erman, or#anismul omului nostru, proiectat din istorie în ma1alaua istoriei şi cufundat compact în ea vreme de cinci zile, a clacat! 8i#ur că nu în orice loc din %omEnia amicul meu ar fi trăit acelaşi lucru! 9ansa lui a fost de a fi nimerit în centrul însuşi al unei realităţi care între timp şi-a definit stilul şi a căpătat presti#iu! Pentru că /ircea 5inescu este simbolul şi purtătorul de sens al ma1alalei contemporane la romEni! .l o reprezintă în viaţa de zi cu zi, dar deopotrivă o 1răneşte şi o potenţează la televizor sau în revista por-no-politică %lai cu boi, născută din această ma1ala şi întreţinînd-o, la rîndul ei, cu fast, ab$ecţie şi talent!

+eri seară la telefon "ndrei îmi "brifează" întîmplările de ultimă oră din "lumea noastră"! Printre care) în urmă cu o lună, 'ole#iul "-oua .uropă", institutul de e&celenţă pe care îl conduce "ndrei, primeşte vizita fondatorilor nemţi şi elveţieni! 8e întîmplă că, în acele zile, =aş<irov dă un concert la "teneu! /usafirii

lui Pleşu sînt fericiţi să fie invitaţi la concert, iar după concert au ocazia să-l cunoască personal pe =aş<irov, invitat la o petrecere ― cum altfel2 ― acasă la 5inescu! /ăcar şi lucrul acesta este menit să le tulbure bieţilor musafiri 1abitudinile pentru că dacă la ei acasă se pot duce la concertul unei celebrităţi, nu înseamnă că după aceea au prile$ul să o privească de la un metru-doi în timp ce aceasta mănîncă "o icră" şi dă pe #ît o ţuică! *nsă ce să mai zici cînd, intrînd în casă, nemţii şi elveţienii dau cu oc1ii de +on +liescu, "pe care, e&plică 5inescu, lam invitat ca să aibă =aş<irov cu cine vorbi ruseşte"! Preşedintele romEnilor se întreţine rela&at şi $ovial cînd cu unul cînd cu altul dintre musafiri, în timp ce cele două #ărzi de corp sînt #onite de 5inescu în bucătărie cu un "ce staţi, bă, aici, că nu-i face nimeni nimic luN Nmnealui! +a căraţi-vă în bucătărie că v-am pre#ătit acolo de 1alealăL" 5upă scurtă vreme, cei doi pot fi văzuţi în bucătărie mîncînd o ia1-nie de fasole, dezorientaţi, speriaţi şi melancolici! *n cele din urmă, Preşedintele dă semne că doreşte să plece, /ircea îl însoţeşte pînă la maşină încercînd să-i strecoare în mînă un bidonel cu vin din pod#oriile lui de lîn#ă 'alafat! "-u, /ircea, lasă!!!", spune Preşedintele încurcat! "Lasă, bre, se înc1eie dialo#ul de adio, dacă nu bei matale, bea coana -ina!" "muţit, staff-ul #ermano-elveţian al 'ole#iului "-oua .uropă" asistă din capul scărilor la scenă! "u trăit şi ei într-o zi cît în zece ani la ei acasă! =ine am venit în patrieL

miercuri, 19

ecembrie

8înt la (imişoara, unde am însoţit familia re#ală ― în complet de ma$estăţi şi alteţe ― în operaţiunea de lansare a albumului editat de ?umanitas în noiembrie, cu ocazia celei de a DG-a aniversări a zilei de naştere a %e#elui /i1ai! /îine scenariul se reia la "rad! 'e pot să spun2 Qiua a arătat destul de ciudat) la ora BK, la Aperă, lansarea albumului re#al0 la ora B7, la Prefectură, preşedintele +liescu îşi lansa şi el o carte0 la ora BC, 8uveranul şi Preşedintele asistau, din lo$a centrală a Aperei, la un spectacol înc1inat evenimentelor petrecute la (imişoara în urmă cu BM ani! "$un# în faţa Aperei la B G! *n dreptul treptelor de la intrare, doi indivizi spri$ină o pancardă, în timp ce un al treilea îi filmează! Pe pancardă scrie) "'ei doi criminali şi-au dat mîna!" 'e straniu, îmi spun urcînd treptele, e&istă în societatea romEnească şi o variantă de a#lutinare prin ura comună faţă de %e#e şi +liescu! 5ar e&istă oare, simetric, şi o întîlnire prin simpatie comună2 'ine spune că facticitatea istoriei este "realistă" şi raţională minte0 este suprarealistă cît se poateL Arice istorie neîntîmplată încă este neverosimilă şi ea nu devine mai puţin aşa doar pentru că s-a întîmplat! Ar, asta înseamnă că în istorie "tot ce e real e iraţional"! 9i tocmai de aceea în istorie nimeni niciodată nu a putut să anticipeze ceva! -ici măcar cel de al doilea război mondial, darmite întîlnirea de astă seară din lo$ăL "ştept în 1ol, alături de directorul Aperei, care seamănă cu ducele de /antua îmbrăcat civil 3mai tîrziu aflu, cînd vom urca cu toţii în biroul său, tapetat cu foto#rafii color ale maestrului în 7t$ello, că am #reşit rolul4, sosirea familiei re#ale! La ora B KK îşi fac cu toţii intrarea în foaier ― /a$estatea 8a %e#ele /i1ai, /a$estatea 8a %e#ina "na, "lteţa 8a %e#ală Principesa /ar#areta şi "lteţa 8a Principele %adu de ?o1enzollern-,erin#en ― însoţiţi de patru #ărzi de corp! "m învăţat bine titlurile şi sînt deosebit de atent la diferenţa dintre ""lteţă %e#ală" şi ""lteţă", care "în cazul nostru" este cu atît mai importantă cu cît moştenitorul tronului este de speţă feminină! ""lteţa" e doar consortul ""lteţei %e#ale" şi cred că nu poate niciodată urca pe tron! (rebuie oricum să verific! 'înd simt că sînt în pericol să uit diferenţa dintre ""lteţă %e#ală" şi ""lteţă", mă #îndesc repede la romanul lui (1omas /ann şi lucrurile reintră de îndată în ordine! *mi place de asemenea să observ că titlurile se complică pe măsură ce poziţia ierar1ică scade! %e#ele are cel mai scurt şi mai simplu nume) "/a$estate" sau "%e#e", sau "8ire"! "/a$estatea 8a", de pildă, faţă de ""lteţa-8a-Principele-%adu-de-?o1enzollern,erin#en"! . ca şi cum o persoană, cu cît e mai şubredă, trebuie spri$inită cu mai

multe titluri! 5acă aşa ar fi, atunci, în conte&tul acesta, sînt oricum avanta$at! Pe afişul din oraş care anunţa manifestarea şi pe care sînt menţionaţi participanţii ― /a$estatea 8a %e#ele!!!, /a$estatea 8a %e#ina!!!, "lteţa 8a %e#ală Principesa!!!, "lteţa 8a Principele!!!, lista se înc1eie sec ― stin#1er şi pompos în acelaşi timp ― cu numele meu #ol-#oluţ! "@elicităriL, îmi suflă seara la urec1e /ircea /i1ăieş! 'ea mai tare operaţie de publicitate din ultimii aniL :n nume fără titlu alături de re#i, re#ine, principese şi principiL 'um de v-a venit ideea2 GenialL" /i-aduc aminte de o întîmplare cu -oica în care povestea cu titlurile şi persoana era c1iar adevărată! 8întem la sfîrşitul anilor N7G! -oica este invitat să conferenţieze la Polite1nică, într-un cadru informai, alături de /ilcu şi /anolescu! Gazda îi prezintă şi începe) ""vem deosebita plăcere de a avea în seara aceasta în mi$locul nostru pe tovarăşul academician profesor doctor docent 9tefan /ilcu, directorul +nstitutului de .ndocrinolo#ie din =ucureşti!" "plauze! ""vem de asemenea plăcerea de a avea în mi$locul nostru pe tovarăşul -icolae /anolescu, lector la catedra de literatură de la @acultatea de filolo#ie a :niversităţii =ucureşti!" "plauze! ""vem de asemenea în mi$locul nostru pe!!!, pe!!!"! 5ar pe 1îrtia cu care vorbitorul se a$uta nu scria în mod evident nimic! -u era decît numele) 'onstantin -oica! "Pe!!!, pe!!!"! 9i, în cele din urmă, înfrîntă, dezamă#ită şi puţin speriată, #azda se predă) "!!!pe domnul 'onstantin -oica"! /ie îmi plac foarte mult şi #ărzile de corp! 5intre toate profesiunile umane este limpede că a lor se apropie cel mai mult de vocaţia cîinelui! 'u sin#ura deosebire că ei, oameni fiind, pot fi pro#ramaţi în permanenţă pe un nou stăpîn şi, dacă e nevoie, mîine îl vor muşca pe cel pe care astăzi îl păzesc! 5imitrie 'antemir aşa îi şi descrie în 0storia iero!lifică. . şi firesc să fie aşa! Profesionişti fiind, ei "păzesc şi prote$ează" pe oricine istoria le scoate în cale! *n fond, şi un pianist poate interpreta nespus de multe piese! *mi place întîi cînd apar încadrîndu-şi "obiectivul"! ""par" nu e la drept vorbind cuvîntul potrivit, pentru că de fapt ei irump în spaţiu şi electrizează atmosfera, creînd un adevărat frison printre privitori, dar şi un contrast destul de cara#1ios între încordarea lor circumspectă şi dezinvoltura persoanei pe care o păzesc! 5e asemenea, din cauza microfoanelor bă#ate în urec1i şi prelun#indu-se cu fire #albene spiralate care dispar misterios sub 1aină, au un anumit accent marţian! ?aina lor pe mine mă face să visez! A ţin strînsă în faţă, cu palmele aşezate una peste alta, lăsîndu-ţi senzaţia că dacă ea s-ar desc1ide, un adevărat arsenal s-ar revărsa la picioarele lor) pistoale, #renade, cătuşe!!! .sc1iva asta a mîinilor strînse laolaltă pe burtă este e&act pe dos decît esc1iva pubiană din reprezentarea nudului în %enaştere) ea ascunde un prea-plin, nu un prea-#ol! /ai îmi place apoi privirea lor fi&ă cînd stau pe loc0 e fi&ă fără ca, în acelaşi timp, să poţi preciza unde anume se uită! 'e să mai spun de felul în care mer#) par absolut lipiţi de "obiectiv", ca şi cum un ma#net cu totul special îi ţine aproape de el! +mposibil să te strecori între ei şi persoana care le-a fost dată în pază! -u ştiu decît un sin#ur om care a reuşit, cel puţin în două rînduri, şi lucrul este cu atît mai e&traordinar cu cît e vorba de o persoană cu o siluetă masivă) istoricul şi criticul de artă %adu =o#dan! A dată a făcut-o la 'otroceni, cînd a apărut ca din pămînt în faţa Papei 3căruia i-a ţinut un speec$ şi i-a înmînat un album4, în vreme ce miniştrii, ambasadorii şi alte persona$e importante se smiorcăiau pe la uşi sau aşteptau cuminţi la coadă să le vină rîndul! " doua oară, la desc1iderea (îr#ului de 'arte de la =ucureşti, în mai MGGB, cînd, tot aşa, s-a întrupat pe neaşteptate în faţa %e#elui şi i-a spus, cu vocea lui cavernoasă şi cu privirea de 8t! =ernard epuizat după o lun#ă misiune alpină) "/a$estate, sînt profesorul %adu =o#dan, cel care a făcut inventarul obiectelor de la Peleş după plecarea /a$estăţii ,oastre din ţarăL .u sînt, /a$estateL ,-am scris, /a$estateL +nventarul de la Peleş, /a$estateL" "5a, mi-aduc aminte", a mormăit nazal /a$estatea 8a, privind ca un mare timid ce e, prin şi dincolo de "profesorul =o#dan"! -e îndreptăm cu toţii, pe coridoare întortoc1eate, către biroul directorial! %e#ele are un pas mare, de lup bătrîn, şi de-abia mă pot ţine după el, încercînd să depăşesc, prin sprinturi scurte, cînd pe dreapta, cînd pe stîn#a o #ardă de corp care îmi simte traseul, ca să zic aşa cu spatele 3nu-mi dau deloc seama cum de reuşeşte4 şi mă bloc1ează scurt, de fiecare dată, cu un pas lateral pe care îl face

în ultima clipă! 5upă ce de două ori sînt #ata să-l iau în braţe şi bolborosesc un "pardon" $enat, renunţ, obosit! 5e altfel, /a$estatea 8a nu pare să sufere foarte tare că nu i se face conversaţie! "$un#em în biroul directorului! 5e cum intri, de pe peretele de vizavi te întîmpină, bătută în metal, o inscripţie cu litere mari, #ălbui) "-u aruncaţi mucurile pe $os! @olosiţi scrumiera!" Cest Duoi Wa?, întreabă vădit interesată %e#ina, aprinzîndu-şi o ţi#ară! "^ăă!!!", încep să răspund şi îi cer a$utor din oc1i lui At1ello! 1>ous (o9ez, >oire ,a)este... ― continui ― les me!ots..., il faut pas les )eter...Cest plutot mXc$e....1 At1ello intervine şi începe o poveste cu cole#ii lui care, după %evoluţie, fumau în birou şi!!! %e#ina dă din cap şi se #îndeşte la altceva! -e aşezăm, %e#ina îmi indică un loc pe o sofa lîn#ă %e#e! 8întem şase persoane în cameră, plus doi c1elneri tineri care, după ce pun în faţa fiecăruia o farfurioară cu două triun#1iuleţe de pîine acoperite unul cu o felioară de somon şi altul cu cîteva icre ne#re şi o coa$ă de lămîie, se lipesc de perete ţinînd un şervet alb pe braţ! 'onversaţia se lea#ă #reu! *ncep să depăn amintiri din prima mea vizită la ,ersoi&, în BCCB! La un moment dat, uşa se desc1ide şi în cameră pătrunde domnul ?olender, directorul Aperei din ,iena, sosit pentru sărbători în (imişoara natală sau, poate, special pentru această ocazie! .ste un domn către 7G de ani, ele#ant, pomădat şi semănînd teribil cu @ran< 8inatra bronzat, după ce îşi pusese o dantură nouă şi relansase $it"ul 2tran!ers in t$e ni!$t. "re de aceea un smile dezinvolt şi de cum păşeşte în cameră, începe să vorbească scoţînd din buzunarul de la piept, cu un #est ocrotitor şi #ri$uliu, o 1îrtiuţă ponosită pe care i-o prezintă re#inei 3alături de care fusese aşezat4, e&plicînd însă în aşa fel încît să audă toată asistenţa) e vorba de un &ero&, care a a$uns pe căi ocolite la el, făcut după o foto#rafie dintr-un ziar de epocă în care se află şi /a$estatea 8a %e#eleL %e#ina îmi trece 1îrtiuţă ― pe care se distin# cu #reu cîteva siluete cenuşii 3într-un parc24 şi o siluetă mai mică, îmbrăcată în alb ― spre a i-o da %e#elui! "5e cînd e2", întreabă, nazal, %e#ele! "5e cînd e2", îi transmit întrebarea dlui ?olender! "-u ştiu", răspunde dl ?olender! "-u ştie", îi transmit %e#elui! ""L", mormăie din nou %e#ele şi îşi apropie peticul de 1îrtie de oc1i! ". din NHM, pentru că, uite-mă, aici sînt eu şi aveam BG ani!" ". din NHM", transmit mîndru asistenţei, pentru că eram si#ur că mormăitul %e#elui nu-l auzisem decît eu! 1&st"ce Due nous lFa(ons, cette p$oto?1, îl întreabă %e#ina pe %e#e! 1+$, oui:1, răspunde %e#ele! 1De toute maniYre, cFest un don pour >os ,a)estVs1, anunţă ceremonios dl ?olender! 5in cînd în cînd, uşa cabinetului directorial se desc1ide şi At1ello mai strecoară în cameră cîte o notabilitate sau cîte un prieten care se înclină, clipeşte des, se uită o vreme la peisa$ul re#al şi apoi iese tiptil! La un moment dat apare şi primarul care îşi cere scuze că a întîrziat) a trebuit să-l întîmpine pe Preşedinte la aeroport! Aftează, lăsîndu-ne să înţele#em că misia e misie, dar altceva e de fapt în sufletul lui! . timpul să coborîm pe scenă! %e#ia e de o simplitate deconcertantă) în fundul scenei, cu faţa către sală, sînt aliniate şase scaune de catifea roşie! *n faţa lor, la cîţiva metri, două microfoane! -e aşezăm! At1ello ocupă scaunul din e&trema stîn#ă, eu pe cel din e&trema dreaptă, iar persona$ele ro>ale scaunele centrale dintre noi! %e#ele stă în dreapta lui At1ello, apoi vine %e#ina, principesa şi, în sfîrşit, principele %adu, pe care îl am astfel în stîn#a mea! (ra# cu coada oc1iului la pantofii ne#ri ai principelui şi mi-i aliniez pe ai mei după ai lui! 'a să fiu mai si#ur, îi verific încă o dată, uitîndu-mă şi la pantofii %e#elui! (otul pare să fie în re#ulă! %e#ina poartă nişte "apresc1iuri" pînă sub #enunc1i 3s-ar zice că tocmai a coborît dintr-o sanie trasă de reni4, iar principesa pantofi ne#ri cu tocul scurt! 8tăm cu toţii cuminţi, cu mîinile spri$inite una peste alta în poală, cu trunc1iul uşor înclinat în faţă! A clipă am senzaţia că sîntem o trupă de dans modern care a luat, într-o atitudine 1ieratică, poziţia care precedă primul acord al muzicii şi că, de îndată ce banda va porni, ne vom scula în acelaşi timp şi vom începe, cu aceleaşi mişcări din mîini, cap şi picioare, un dans nervos şi bine ritmat! 5e fapt, de sculat de pe scaun se scoală numai At1ello, de îndată ce aplauzele s-au înc1eiat, le salută pe ma$estăţile şi pe alteţele lor şi îmi dă cuvîntul! *n timp ce vorbesc, mă #îndesc dacă am voce de bariton sau de bas! (rebuie să verific şi asta! :rmează "lteţa 8a! . înalt, brunet şi îşi potriveşte, ridicîndu-l mult,

încît în cele din urmă %e#ele a a$uns să doarmă c1iar în casa călăului său! 9i nu sin#ur! " adus-o şi pe %e#ină! "poi a venit şi principesa /ar#areta "şi cu mine".i bine. se pot lepăda de cuvinte! -oi. precizează principele. înfrînt. le-am scris în cerL" /ă priveşte drept în oc1i pentru a savura surpriza din privirea mea. "lteţă2" ― "*n cer la propriuL" 9i simţind că mă sufoc de uimire. "lteţă2" ― ".i da. apăsîndu-i scurt mîna. principesa şi principele sînt instalaţi la o masă lun#ă florentină. să spun ceva! 5ar ce2 Peapăn şi distins. cred că este a cincea oară că sînt sărbătorit pentru aniversarea mea! /i se pare cam mult! 5rept care vă doresc tuturor 68ărbători fericite7!" *mi spun că numai un %e#e şi un înţelept au dreptul să nu spună nimic. descriind. o poveste spusă de un idiot. sîntem doar martorii privile#iaţi ai acestei adresări! . lipit la piept. %e#ina. care acum se odi1neşte pe #enunc1i. evit banalitatea unei aprecieri ipocrite. aplauzele continuă. principele are un ton nespus de trist. de pe D noiembrie. prizonieri ai verbului. eta$ul!!!. fiecare.microfonul! + se adresează de fapt %e#elui! -oi ceilalţi. dintr-un colţ al foaierului. albumul mare şi alb. în vreme ce "lteţa 8a %e#ală îl învăluie cu o privire caldă. "lteţa 8a se ridică şi se înclină sfios către sală. 1m" şi mă zidesc într-o meditaţie admirativă! *ntre timp /a$estatea 8a %e#ele s-a ridicat! ". daţi-i /a$estăţii 8ale adresa mea. /a$estateL". pentru că am aflat în ultima clipă că trebuie să vorbesc şi a trebuit să le scriu pe drum. plictisindu-ne şi plictisindu-i pe ceilalţi! 5upă o pauză de zece minute. şi. de la înălţimea pe care au atins-o. că mai vreau să cer o lămurire pentru a înţele#e cît de cît miracolul. vesel sau trist! Principelui i se pare că cea mai însemnată realizare a %e#elui este nu numai aceea de a fi supravieţuit duşmanilor şi călăilor lui 3recte lui G1eor#1iu-5e$4. în stîn#a mea. are loc şedinţa de auto#rafe! %e#ele. dar evit deopotrivă insuportabilul tăcerii cînd aerul. la sfîrşit. cu podul palmei sale! "dică) ""i fost minunatL" 8imt că la rîndul meu se cuvine să fac. vă implor. care. rămînînd la o distanţă respectuoasă. ar#umentînd. "lteţa 8a îşi reia locul. avînd pe copertă c1ipul %e#elui la MG de ani. cu un mic vibrato în voce) "'înd aţi scris pa#inile acestea2" 8înt foarte mîndru de mine. "lteţa 8a şi-a înc1eiat discursul cu un "La mulţi ani. apoi se aşază iar. cu cel drept către %e#e. desi#ur. se înclină complice către mine) "*n avion!!!" ― "*n avion!!! Pa#inile acestea în a-vi-on. apartamentul!!!. dar în ultima clipă mă răz#îndesc ― cum se pot scrie nişte pa#ini atît de elaborate şi sensibile în avion2 ― şi mă retra# la locul meu. ireal de frumos! 'uprind cu privirea. la propriuL" :luirea mea este totală! "*n cer la propriu. toţi ceilalţi.oastră să spună2" ― ". adică de soluţia pe care am #ăsit-o! 4ntrebînd. 8puneţi-i să mă caute şi pe . sîntem condamnaţi la limbuţie şi ne petrecem viaţa e&plicînd. cu profilul stîn# către sală. cu o mînă tre-murîndă. nu întîrzie să apară! "AL ― spun! *n cerL 'e vrea "lteţa . deosebit de astuţioasă! Pot să-mi spun) 'e onest sîntL *n loc să mă pretez la o laudă neruşinată. în avion!" :imirea mea ia acum c1ipul unei tăceri pioase! Par că mai vreau să spun ceva. sala aplaudă. vibrează sub pintenul aşteptării! "şadar. ţinînd discursuri.orbindu-i %e#elui. un bileţel pe care este scrisă o adresă) blocul!!!. intrarea!!!. sînt politicos şi nu fac decît să îmi manifest interesul cerînd o informaţie despre sor#intea temporală a te&tului! *n acelaşi timp principele e liber să înţelea#ă) "'înd ― adică în ce moment de !raţie ― aţi scris pa#inile acestea2"! 'eea ce de altminteri şi face! "A. îmi înclin trunc1iul către urec1ea dreaptă a principelui şi întreb. se formează o coadă din doamne şi domni care ţin. ceva de #enul "/inunatL" sau "'e te&t e&traordinarL". copleşit. în avion. ca soluţie. îndreptîndu-mi iarăşi trunc1iul şi coborînd în mine pentru a rume#a mai bine ceea ce am aflat! /urmur încă o dată "în avion!!!. telefon! !! "5omnule Liiceanu. numai ei. în "8ala A#linzilor". întrea#a scenă şi îmi dau seama că nu înţele# o iotă din "spectacolul istoriei"! 'um sună vorba aia2 ". "şi prinţul -icolae"! 8ala este vădit emoţionată! 8trăbat cu privirea dincolo de perdeaua luminii reflectoarelor şi îmi spun că media de vîrstă a celor prezenţi să tot fie de vreo Z[ de ani! *ntre timp. alcătuită din vorbe şi din zbucium şi neînsemnînd nimic!" :n domn în vîrstă se apropie de mine! *mi întinde. indiferent dacă ceea ce spune este serios. răspunde. BC decembrie şi. ci şi copiilor acestora! =a răzbunarea +storiei a fost atît de teribilă. da! *n cer. cei de pe scenă şi cei din sală. întrebarea "'înd aţi scris pa#inile acestea2" mi se pare. cele patru #ărzi de corp îşi ocupă poziţiile.

ci direct sălii! "r introduce un element nou. cînd se ridica. pe cele patru #ărzi de corp cu firele lor răsucite care le ies din urec1i şi le intră sub 1aină! 8c1iţez. de cîte ori îl vedeam cu coada oc1iului lîn#ă mine pe 8finţia 8a. inclusiv pe consilierul primăriei şi pe ar1iepiscopul de "rad. cu paltonul pe el şi căciula pe cap. că întîrzie. verde şi roz de pe nişte platouri risipite pe o masă mare aşezată în mi$locul camerei! %e#ina stă de vorbă cu ar1iepiscopul care. în mai multe rînduri vreme de o oră. la primărie. cred că răul mi se tra#e de pe la BG ani şi trebuie pus în seama unui unc1i din 'aracal. deşi în cameră este cald! Lucrul acesta mă face să cred că e pe picior de plecare. în timp ce torn lic1idul #alben în pa1ar.MB martie va fi pe tron! . în biroul directorial. se sfîrşise mai devreme. principesa cu principele vorbesc retraşi într-un colţ. cu paltonul pe el şi cu căciula pe cap! /îna dreaptă era spri$inită de mînerul unei valize lipite de fotoliu! 8tătea aşa. întrucît.ă implor. te bloc1ează. aşezaţi unul lîn#ă altul! "5aN #e ― răspunde %e#ele ca un copil bosumflat ― de unde să ştiu. ai copilăriei mele din 'otroceni! 5eocamdată însă. de la la K astăzi după-amiază. îi #ăsesc pe toţi. cum ieşim din birou. ?ălma#iu şi ?unedoara. în palton şi cu potcap. într-un soi de stand b9 pe care nu l-ai prevăzut! "ceastă suspendare silnică şi arbitrară a cur#erii realităţii. să nu se mai adreseze %e#elui. îşi lua rămas-bun de la toţi şi pleca la #ară! --am reuşit niciodată să aflu nici de la el. îl întreb pe /a$estatea 8a cum a fost ieri la Aperă cu Preşedintele în lo$ă! *i văzusem dimineaţa într-un ziar. atîta tot! . ma$estăţile şi alteţele lor sosiseră de$a. peste sutană. un zîmbet de recunoaştere către . cum spuneam. îşi termina treburile şi îşi lua bilet de întoarcere pentru a doua zi la BG dimineaţa! 5ormea în cameră cu mine! La ora 7. şi voi lua loc lîn#ă el pe una dintre sofalele din catifea #albenă instalate acolo anume pentru noi! -u ştiu de ce suport #reu. la #e era be scenă!" 8oarbe din @anta şi adau#ă) "8înt oameni broşti ― dat fiind că nazalizează tot timpul. fără nici un succes. mîncînd cu oarecare plăcere fursecuri cu cremă maro. fratele mamei care. întîrzie în mi$locul casei îmi induce o nelinişte crescîndă! =ănuiesc că starea asta se e&plică prin faptul că ceva care se anunţă ca iminent întîrzie să se întîmple! :n om îmbrăcat ca pentru a ieşi te proiectează către o plecare ne-întîrziată. #ă eu mă uitam în faţă. psi1olo#ic. %e#ele stă sin#ur lîn#ă masa cea mare. iarna. le re#ăsesc. Prea 8finţia 8a (imotei! 8eviciu. cînd desc1ideam oc1ii. cu toate acestea. ceea ce se va dovedi a nu fi deloc aşa. de sărbători. pînă la ora C. în mi$locul camerei. m-am pomenit proiectat. să văd într-o încăpere oameni îmbrăcaţi ca pentru afară! 8pectacolul cuiva care. îi iau sticla din mînă şi. cărui zeu îi $ertfea intervalul dintre orele 7 şi C ale dimineţii! *n orice caz. dimpotrivă. în anii. poartă un palton #ros #ri. pentru că ceremonia de înmînare a c1eii oraşului /a$estăţii 8ale %e#elui. neclintit. îmbrăcat de stradă. domnule Liiceanu. cu +liescu. 6p7 şi 6c7 devin 6b7 şi 6#7 ― care-şi în#1ipuie !!! =ăi #um2 Ge-şi în#1ipuie2 Gă am făcut asta. în vreme ce faptul că rămîne. îl vedeam aşezat pe un fotoliu. va coborî pe scenă. că nu mai pleacă. 8finţia 8a vorbeşte cu /a$estatea 8a %e#ina. nici de la ceilalţi. domnule Liiceanu. care altminteri trebuie să-l privească în oc1i pe vorbitor pe tot parcursul discursului! /ă #răbesc să spun că ideea mi se pare e&celentă! Plecăm către scenă şi. tră#ea la noi în 'otroceni. cu o tresărire plăcută de familiaritate. de cîte ori venea în =ucureşti. o zi-două. această pană mesc1ină bă#ată de un om în palton în roata timpului creează o aşteptare pentru care. faţă de ieri la (imişoara.ă implor. păstrîndu-şi paltonul. la (eatrul de 8tat din "rad! "$un# la BKHG şi. daţi-i biletulL" &!i 20 ecembrie Lansarea de astăzi era prevăzută pentru ora BO. bentru mine2 8au bentru ca să mai bot să fac ceva bentru ţară2" Principesa /ar#areta se apropie şi ne anunţă că a căzut de acord cu principele ca acesta. tocmai a muşcat dintr-un fursec cu cremă verde şi se pre#ăteşte să-şi toarne un pa1ar de @anta! +ntervin prompt. de altminteri fericiţi. peste o $umătate de oră. nu eşti pre#ătit! 5e fapt. proiectat în iminenţa plecării. şi l-ar obosi mai puţin şi pe %e#e. în discursul său. stînd pe sofa pe scena (eatrului din "rad. (a fi pe tron pe BJ martie: 8ă mă caute.

arătătorul. cred că mi-ar fi plăcut să fiu bod>-#uard! /eseria asta îţi satisface toate or#oliile) eşti tot timpul în prea$ma oamenilor importanţi! 9i nu o oră sau două ca mine acum. era un plîns căruia i te puteai alătura. dar dacă e nevoie!!!" 'onsilierul primăriei îi dă cuvîntul şi totul mer#e bine. întrucît mă le#ănam în iluzia că se lămuriseră în privinţa mea şi că mă acceptaseră ca pe un tip A. din penumbra sălii. sin#urul plîns la care. binecrescut şi emoţionat. cu aceleaşi măsuţe $oase şi rotunde în dreptul lor! Pe sofaua din dreapta fotoliilor se aşază principesa şi principele. împreună cu mama /a$estăţii . fapt care. şi am vîrsta .lena locuia într-o adevărată recluziune cu /i1ai copil. o pa#ină de o simplitate desăvîrşită ― şi plîn#ea! Arice plîns care durează creşte în intensitate şi devine c1inuit! Plînsul %e#elui era e#al şi nu-i an#a$a decît oc1ii! 5in cauza asta părea un plîns senin şi poate că din cauza asta %e#elui nici nu-i era ruşine de el! -u încerca nici să-l ascundă. principesa şi principele şuşotesc între ei.orbim în aceeaşi ordine ca şi la (imişoara. "nastasia sau ?umanitas sînt simple nuanţe sonore care nu afectează cu nimic e&celenţa (izuală a spectacolului! 5e îndată ce consilierul primăriei anunţă şedinţa de auto#rafe care urmează să înceapă c1iar pe scenă. cel mai frumos plîns din plînsurile pe care le-am văzut! L-am văzut plîn#înd cînd îşi evoca mama în c1iar casa de pe . sînt 1ieratici la culme.oastră. în faţa a peste o sută de persoane. se întoarce şi îmi adresează un zîmbet cald ― pomeneşte mereu de "editura "nastasia"! *mi spun că nu e dramatic. care trebuia respectată. către omul pe care nu-l poate zări în întunericul sălii. perfect simetrice. pentru că oricum %e#ele nu aude. se apropie de obraz şi întrerupe rosto#olirea lacrimii către bărbie! "re. în afară de faptul că re#inei "na 8finţia 8a îi spune ""lteţa 8a %e#ina /ar#areta". ca să zic aşa. tînăr. două sofale din aceeaşi catifea. pentru că de fapt el depăşea drama unei persoane şi devenea plîns în orizontul unui destin comunitar! 'red că romEnii nu . prin omenia /a$estăţii . în foaierul casei. pentru o clipă. cred. iar eu nu pun la suflet! 'ît pentru cei din sală nume ca "na. /a$estate.oastre. priveşte fi& înainte. 8ireL *n BC H. să-l însoţească tot timpul lecturii şi în tot acest timp faţa nu i s-a sc1imonosit cu un milimetru! 'a şi cum plînsul acesta avea o viaţă a lui. şi văd cum lumina reflectoarelor i se frîn#e şi îi $oacă sub pleoape! 'înd prima lacrimă porneşte.oastre. ar1iepiscopul şi cu mine! 'onsilierul primăriei. asistînd. în numele tuturor celor care vă poartă recunoştinţa lor! -u vă vom uita. totodată. izbucneşte un #las) "8înt şeful 'omunităţii evreieşti din "rad. pe cea din stîn#a. 'arol al ++-lea se urcase pe tron! 'itea. aţi intervenit în repetate rînduri pentru 'omunitatea evreilor din %omEnia şi aţi salvat. nici să-l oprească! L-a "lăsat". mă mî1neşte nespus de tare. ne salută şi îi introduce pe vorbitori. l-aţi împiedicat în repetate rînduri pe "ntonescu să facă deportări. principele citeşte la fel de trist ca şi ieri te&tul despre /a$estatea 8a. %e#ele spune din nou cele două propoziţii despre sărbătorirea în e&ces a aniversării sale şi le adresează celor de faţă urările de 'răciun! /ă aplec către 8finţia 8a şi îl întreb dacă nu doreşte să spună ceva din partea =isericii! "-u m-am pre#ătit. /ar#areta. înainte ca lumea să apuce să se ridice. o viaţă dictată de viaţa pa#inii şi acompaniind-o în c1ip necesar! . acolo este sediul +-G =an<4. îndoit. făcîndu-şi de fiecare dată apariţia din culise! . 8ireL -iciodată!" /ă uit la %e#e.unul dintre tinerii robuşti! /ă i#noră cu desăvîrşire. în BCHG. domnule profesor. re#ina . ci de dimineaţa pînă seara! *n sfîrşit!!! "$un#em pe scenă! 5ecorul este aici altul! *n mi$locul scenei se află două fotolii din pluş #alben ― în care se aşază %e#ele şi %e#ina ― cu o măsuţă rotundă între ele! *n dreapta şi în stîn#a fotoliilor. după ce. nu m-am simţit stîn$enit! /ai mult. zeci de mii de vieţi! -imeni nu v-a mulţumit vreodată pentru asta prin viu #rai! Permiteţi-mi să o fac eu acum. unde re#ina . principesa îi apasă din nou principelui mîna cu podul palmei cînd acesta revine pe sofa. nici un muşc1i nu li se mişcă pe faţă şi au privirea aceea care bate departe şi care trece prin tine ca şi cum n-ai fi! +arăşi simt cum mă cuprinde admiraţia privindu-i! 5acă aş fi avut norocul să mă nasc mai tîrziu.! . din locul în care sînt! -u răspunde.i bine. nici vorbă. %e#ina nu înţele#e. din ultimul rînd.iseleff 3astăzi.lena. iar cînd se referă la "luminile pe care le-a revărsat peste ţară domnul profesor" ― o spune pe tonul acela cucernic şi mieros al ierar1ilor noştri şi.

la ora dimineaţa! "Plîn#ea ca un căţelandru". în vreme ce scutierul în scurtă de piele din dreapta mesei o în1aţă pe femeie de cot! @emeia îşi tra#e. în $osul pa#inii. în Con(orbirile cu /ircea 'iobanu. sub cele două semnează principesa şi. cînd a principelui! ""iciL ― spunea. în toate împre$urările asemănătoare în care m-am aflat cu familia re#ală. în dreapta. semnătura re#inei ― ""na" ―. peste umărul re#inei. în vreme ce ceilalţi doi ve#1ează în dreapta şi în stîn#a mesei lun#i care a fost instalată în mi$locul scenei şi la care cuplul re#al şi cel princiar s-au aşezat pentru auto#rafe! Aamenii trec cuminţi prin faţa mesei şi primesc. ambasadorul Germaniei la =ucureşti. nici după un tip anume de discurs! 8in#urul lucru care îi uneşte este ori#inalitatea demersului! "stăzi după-amiază. cu #lasul tremurînd şi împin#înd poza cu mîna! +ntervin cu un "5ar e posibil.lena. %e#ele povesteşte care a fost ultima ima#ine pe care a luat-o cu el din %omEnia şi care l-a însoţit în tot e&ilul ca memento al tra#ediei ţării sale! Pe HG decembrie BC 7 este obli#at să abdice şi să plece în e&il! . cu prada obţinută în mîini. de pildă. cînd a altuia dintre cei patru aşezaţi în spatele mesei! /uta cartea. sub semnătura ei. în clipa în care văd. doamnă2". să se întoarcă cu faţa la zid! 'înd trenul se pune în mişcare. cînd a re#inei. non: 8on: CFest trop:1 o aud pe re#ină spunînd. vine semnătura principelui! Perindarea aceasta este însoţită de obicei de aplecări discrete peste masă. cînd în faţa %e#elui. între foi erau puse cîteva zeci de semne din bucăţele de 1îrtie! @emeia desc1idea cartea la primul semn şi. începe să urce pe scenă. într-un anumit loc al pa#inii. dar nu pe dosul pozei. într-un colţ anume. cotul şi pleacă. cartea re#inei s-a dovedit a fi în scurtă vreme o armă subtilă şi redutabilă. fireşte. femeia umpluse cartea cu semnăturile celor aşezaţi acolo. o femeie între două vîrste s-a apropiat de masa cu semnături ţinînd în mînă cartea re#inei "na. ci pe suprafaţa lucioasă color! 1+$. semnătura cînd a unuia. nu sînt capabili nici să #enereze plînsul istoric şi nici să se alăture celor care ştiu pentru ce anume se cuvine să plîn#ă! -u se poate spune că plînsul nu a $ucat un rol în viaţa re#elui /i1ai! 'opil fiind. în clipa în care %e#ele păşeşte pe peron. demn. a plîns din cauza ve&aţiunilor pe care mama sa. 6n război. împotriva voinţei celuilalt! *n mai puţin de un minut. desc1isă rapid la o nouă pa#ină. din spatele mesei. cînd tatăl său era pe treptele trenului care urma să-l ducă în e&il! L-a ru#at să-l ia cu el şi să nu-l lase sin#ur la cei BD ani neîmpliniţi. cu "n-tonescu. punînd de#etul în locul e&act unde aştepta semnătura! :neori era vorba de o foto#rafie din carte. cerea. de obicei . alteori de un pasa$ subliniat! ""ici!!! 9i aici!!! ". 1ipnotizat. cum le scoate şi cum îi propune re#inei să înceapă să semneze pe prima dintre ele. cu albumele albe strînse la piept. cu le#ionarii lui 8ima şi cu destinul neclar al ţării! 8cena are loc la 7 septembrie BC G.ste condus de Petru Groza la tren. ultimul lucru pe care %e#ele îl zăreşte este silueta unui ofiţer cu capul întors către va#onul re#al şi cu faţa scăldată în lacrimi! Lumea din sală. mai întîi semnătura %e#elui în partea stîn#ă a pa#inii ― "/i1ai" ―. pentru că mai fiecare are ceva de spus au#ustelor persona$e! "m observat. în cea de a doua cate#orie ― nostal#icii ― intră bărbaţi foarte în vîrstă.mai ştiu astăzi nici măcar pentru ce trebuie să plîn#ă! 'înd nu cad în băşcălia care le însoţeşte ca o umbră fiinţa socială. vădit fericită. aici vă plac eu tare de tot cum arătaţi!!! 'a mireasă!!! 9i aici. cu cîinele!!! "ici. de obicei. un exil. unde ziceţi povestea cu fantomele! !!" %e#ina semnează fără să înţelea#ă ce bolboroseşte femeia! La fel şi ceilalţi! -ebunii au darul de a obţine rapid ceea ce vor şi. pe aceeaşi pa#ină. după cum o dicta conte&tul şi după cum aprecia ea. va nota mai tîrziu @abricius. pe peronul #ării din 8inaia! (rupa de ofiţeri aliniată în #ară primeşte ordin. le-a suferit ― cîtă vreme a rămas în ţară ― din partea lui 'arol! " plîns apoi despărţirea de %e#ina-mamă cînd aceasta 1otărăşte să pună capăt umilinţelor şi să plece în +talia! 'arol nu-i va permite să o vadă mai mult de o lună-două pe an! " plîns apoi pe peronul #ării =ăneasa. o (iaţă şi un plic cu foto#rafii! /înuită de posesoarea ei cu o de&teritate ieşită din comun. apariţia fatală a două tipuri de fi#uri) nebunii şi nostal#icii! Primii nu pot fi catalo#aţi nici după vîrstă. tocmai pentru a semna! /ă trezesc. nici după se&. re#ina . în #rupuri drămuite de doi dintre bod>-#uarzi. cînd a principesei. în sfîrşit. apoi simetric. cum femeia desc1ide plicul cu foto#rafii.

ştiinţifice4 ― sau a operei proprii! . care este evident fericit de propunere. aşadar!!!" . de secol BC. începe. locul din centrul rampei către care avansează artiştii lirici cînd a$un# la aria principală. mersul falnic şi nesi#ur în acelaşi timp ― şi vorbeşte tare! "8ire. ci po(estind. pentru a amîna deznodămîntul! 8imt că dacă aş tăcea. a pus un picior în faţă şi cuprinde sala cu privirea! . mai aşteaptă o clipă! (rebuie să mai auzi o poveste! /ai ţii minte ce s-a întîmplat atunci2 "scultă! (ocmai se năştea fiul tău!!! Pii minte unde erai2 "scultă. apoi "driana =abeţi şi /ircea /i1ăieş cu soţia! "vem "să povestim". cu Palatul %e#al! "dresarea lor către %e#e începe îndeobşte cu un "8ire. vă mai aduceţi aminte cînd!!!" şi apoi este evocată fie o manevră de la o şcoală militară la care %e#ele a asistat. cerînd şi oferind pentru fiecare clipă în plus povestea uneia care s-a scurs! . care au făcut parte fie din vreun corp de #ardă. +ată-mă. în sfîrşit. cu o scurtă ridicare din umeri! .oastră! !!" %e#ele îl priveşte cu c1ipul său imobil! "8ire. ridică. după care se întoarce către mi$locul scenei unde şedinţa de semnături continuă.către CG de ani. îmi spun. scenariul din 7 mie şi una de nopţi îmi spun mereu cîte o poveste. 'el puţin. cer /a$estăţilor Lor permisiunea să mă retra#! . braţele în sus. le#ănat-ardeleneşte) "8per că nu voi fi supărat pe nimeni!" La rîndul meu. cu alveola parterului încununată de două brîuri de lo$i suprapuse! (otul e în catifea roşu-putred şi în ample stucaturi aurii! Aamenii nu mai sînt pe scaune.in de fiecare dată în faţa mea. răspunde %e#ele! =ătrînul face un pas înapoi şi cei care îşi aşteaptă rîndul. preluat. îmi permiteţi. familia doctorului psi1iatru (iberiu /ircea.u în mar#inea a ce îl ţin2 'el puţin. într-o coadă care începe în foaier şi urcă pînă la scenă. oc1ii albaştri şi lăcrimoşi. faţa plină de vinişoare roşii şi albăstrui. prinţ îndurător şi crud. fie au avut de-a face. fie trecerea în revistă a unor trupe! =ătrînul din după-amiaza aceasta. cu un sin!ur persona). sesizînd bloca$ul care e pe cale să se producă. nu-mi fac iluzia că sînt scriitor! 8înt doar bolnav sau. care se apropie de %e#e fără să aibă în mînă albumul sau vreo carte.ste O seara. cum se spune în "rdeal! 2002 1 ianuarie -u poţi să ţii "$urnal" decît în mar#inea unei e&pediţii 3militare. aud apoi. începe prima strofă cu o voce tunătoare şi îndeamnă publicul ima#inar să-l urmeze! -u îl urmează nimeni. democraţie!" Je suis ra(i. către sală!" 9i îi indică bătrînului. scuturîndu-le. ci sînt strînşi. într-un fel sau altul. reculează corespunzător! "-u aici".oastre şi /a$estatea . în cel mai bun caz. îmi răspunde. în spatele lui. eram la /înăstirea 5ealului cînd tatăl /a$estăţii . imitînd barocul vienez. o sală frumoasă. vreme de vreo trei minute. convalescent! (răiesc. trebuie să a$un# la (imişoara unde mă aşteaptă prietenii la care am tras. se înclină şi murmură. Jurnalul de la %ăltiniş pornea de la o e&pediţie a #îndului! 5ar acesta2 Poţi să-ţi priveşti viaţa ca pe o e&pediţie2 Poţi fi în acelaşi timp cuceritorul şi cel cucerit2 *ncerc să ies din dezastrul în care mă aflu nu scriind. acolo. poartă cizme şi e îmbrăcat oarecum vînătoreşte. 8ire. "în faţă. care acum sînt #oale. să cînt 0mnul -e!al?1 ― "5a#ă vrei!!!". pe unul dintre cele două culoare ale sălii! =ătrînul îşi înalţă privirea către lo$ile de la eta$. m-ar în#1iţi fără urmă viaţa pe care o mai am în faţă! ""scultă. intervine prompt #arda din stîn#a %e#elui. #eo#rafice. acceptat ca unul interesat de buna desfăşurare a lucrurilor! %espir uşurat! *ntre timp bătrînul a a$uns la mar#inea scenei. fapt care însă nu pare să-l deran$eze! Qbiară la rampă fericit. îl privesc pe acest lucrător al 8erviciului de Pază şi Protecţie 38PP4 plin de admiraţie! *mi surprinde privirea) ""sta e. cu un surtuc ciudat plin de c1eotori! "re părul alb.

astăzi. dra#ele mele. care cresc ca părul unui mort. de şopîrle şi de straturile roşiatice ale pămîntului. această femeie e&traordinară pe care am cunoscut-o ca mamă a +rinei 'a$al a însemnat ima#inea posibilă a unei specii umane din care au dispărut răutatea. Pentru că dacă trupul. s-a adresat -oica în troleibuz unui #rup de fete care vorbeau de zor despre 6#a#icul meu7. pentru cei foarte apropiaţi. pentru că este un atentat la adresa eternităţii vieţii. ca acul unui patefon care nu mai poate ieşi din şanţul plăcii) "'e p!!!a meaL 'e p!!!a meaL 'e p!!!a mea!!!" 'uvintele se ridică în văzdu1. un casetofon dat tare le ţine de urît! A formaţie "de cartier". asemeni templelor budiste în#1iţite de $un#la cambod#iană. c1ipul lui =ibi 'a$al rămăsese tînăr! "ş adău#a că buna dispoziţie era suprema ei politeţe şi. de ce să spuneţi 6#a#ic72 Qău. miniştri etc! Pentru mine. aşa zicînd. este păcatul suprem! "şadar. îmbătrîneşte cu de la sine putere. iar cînd devenea mai îndrăzneţ. din 8ibiu. în care -oica a locuit între BC77 şi BCDH 3aşadar în "perioada Jurnalului1) ― astăzi pe locul ei se înalţă un fel de buncăr al =ăncii -aţionale ― şi 1otelul 'indrelul 3"1otelul Partidului"4 la care tră#eam de obicei cu "ndrei. străbat aerul tare şi sticlos al pădurii şi poposesc ca o imensă aură porno#rafică. asemeni oricărui templu părăsit devorat de buruieni. sin#urul om pe care l-am văzut trăind în fiecare clipă din punctul de (edere al celorlalţi. ce vremuri idiliceL 'e s-ar fi făcut -oica.&istenţa ei mi-a su#erat că. la începutul vieţii4 că tristeţea noastră îi răneşte.l care numea actul se&ual "o îmbrăţişare". maliţia şi tristeţea. pus pe pervazul ferestrei. de vreme ce e#oismul este tocmai capacitatea şi nevoia noastră de a-i ane&a pe ceilalţi stărilor noastre! =una dispoziţie era la ea soluţia pe care o #ăsise la #ri$a de a nu-i trece altuia povara eului tău! *n plină metastază. îşi păstrase zîmbetul şi a murit surîzînd. pentru că transformase buna dispoziţie în conduită şi pentru că încremenise în #rimasa bunătăţii. oamenii ar muri cu c$ipul tînăr. ne-o alterăm sin#uri. cum se spune în /aramureş. cu tinerii care ascultau în e&taz şla#ărul "'e p!!!a mea"2 .4 ianuarie %epezindu-mă ieri. cred. rămase "ca pe vremuri"! "$un# în faţa primeia dintre ele! Pe terasa $oasă este instalată o masă de pin#-pon# la care doi tineri îşi dispută un meci! La cîţiva metri de ei. cerîndu-şi pesemne scuze că pentru prima oară îi încărca pe ceilalţi cu povara unei stări a ei.vreieşti din %omEnia. îi sperie sau îi nelinişteşte pe cei din $ur! . fiind sceptică în faţa nemuririi. în se$ururile noastre păltinişene! Pe drumul acesta sînt presărate încă două cabane. să nu mai aibă "stări". într-o asemenea specie. de ce să bat$ocoriţi aşa limba2" A. cu moartea ei! luni. prin valurile de #rimase ne#ative la care o supunem zilnic! -u poţi vorbi de rău şi nici ironiza rămînînd nepedepsit! +ar melancolia. ca o un#1ie netăiată a naturii! 8trăbat drumul pe care-l făceam prin pădure între cabana MH. cred. pînă la Păltiniş am avut revelaţia felului în care profanul invadează şi acoperă "sacrul". 14 ianuarie . în sc1imb. "dra#ele mele. "o îmbrăţişare activă"!!! 8 ianuarie "stăzi la BM.vreiesc de la @ilantropia! @iind soţia şefului 'omunităţii . ceremonia avea mor#ă) preşedinte. dintre cele foarte îndră#ite de noua #eneraţie. limba romEnă e atît de frumoasăL "veţi 6dră#uţul meu7.. înmormîntarea lui =ibi 'a$al la 'imitirul . un fel comunicativ de a le declara iubire! Qîmbetul care o însoţea în permanenţă era replica naturii ei iubitoare la #îndul 3descoperit cîndva. deasupra brazilor! "5ra#ele mele". reia la infinit aceeaşi "frază muzicală". . %euşise. faţa.

'oriolan =abeţi ne invită. deambulează. "ndrei s-a urcat în mai toate ve1iculele care aveau afişată această destinaţie) de la te&tele sacre ale creştinătăţii şi ale reli#iilor orientale şi pînă la stainerismele şi ezoterismele modernităţii! . pustiu! "(e ro#i2"― mă întreabă la un moment dat! "/i-e teamă că nu ar sta nimeni să mă asculte!!!" ― "(e înşeli. este oricînd #ata să se lase transportat în /arele 5incolo pentru ca. o clipă măcar. pentru că din cauza blestematei de filozofii 3atît cît a mai rămas din otrava sau eli&irul ei în mine4 nu mă pot raporta la te&tul lui Guenon cu rela&area pe care ceilalţi 3?oria în mai mică măsură4 sînt dispuşi să o aibă! "ndrei "cel nebun întru mistere". ea nu face decît să pună încă o dată în lumină ceea ce s-ar putea în c1ip propriu numi 3scuzaţi e&presiaL4 "drama cunoaşterii omeneşti"! +nteresant este totodată ce se întîmplă cînd se strîn# în $urul aceleiaşi mese persoane cu formaţii şi înclinaţii îndea$uns de asemănătoare şi de diferite pentru a putea deopotrivă să stea de vorbă şi să nu se înţelea#ă! +arăşi interesant e cum fiecare crede cu oarecare disperare în "punctul lui de vedere" şi încearcă să-l convin#ă pe celălalt de întemeierea lui şi cum. dincolo de un "mda!!!" politicos şi căznit. o dată cu ru#ăciunea apare şi cel care să o asculte! (rebuie să începi prin a te ru#a!" ― "-u pot! (rebuie să fii curat ca să te ro#i! Ar."stă-seară. nimeni n-ar mai trebui să se roa#e! Ar. ca şi mine. care a reapărut . aşa cum în această poveste. pe cei apropiaţi de ?oria =ernea. nereuşind ― între prieteni fiind ― suferă! 5in nefericire pentru mine sînt în mai mare măsură sin#ur decît fiecare dintre ceilalţi trei. 8eminarul începe cu o e&punere a lui "ndrei.orbei cu care a$unsese să-l scoată din minţi pe -oica ― cînd acesta îi plimba pe sub nas cîte o farfurioară cu mîncărică filozofică pe care se c1inuise să o prepare cît mai #ustos şi să o prezinte cît mai plăcut. din perspectiva lui. "ndrei o cîntăreşte din oc1i mefient. 'ătre ora BM noaptea. la propunerea lui "ndrei. dar ştiu 3şi de aceea nici nu-l pot începe4 că lucrul nu îl interesează! 5ar în fond de ce nu are "ndrei ce face nici cu ?e#el. un seminar privat în $urul cărţii lui Guenon @e s9mbolisme de la croix. privită de sus. ludic. ci cazul cazului lui. strîmbă din nas şi declara) "-ici cu asta nu am ce faceL" ― el i-a rămas şi astăzi credincios! 5e ani de zile mă străduiesc să-l fac să ia o îmbucătură din 2ein und 3eit.ant. să poată tălmăci fra!mentul care sîntem! 'ăci cum altfel să ne dăm un sens. la o adică. cum şi-a zis sin#ur în poezica pe care. la restaurantul %orto pentru o masă in memoriam. eu nu sînt în ordine! /i-e ruşine să apar atît de prost îmbrăcat în faţa lui 5umnezeu!" ― "(e înşeli. nici cu ?eide##er. a compus-o cîndva la Păltiniş. de ce şi în cele mai #rele momente îmi e ruşine să mă ro#2 Pesemne că sînt bolnav de teama de ridicol) dacă la capătul celălalt nu e nimeni2 5acă ru#ăciunea mea nu are "sol fenomenal"2 'um să fac să a$un#. nici cu ?usserl şi. urmată de discuţii! 8ituaţia a devenit "dramatică" de$a după primele două întîlniri şi. nici cu . mă ascultă o clipă pledînd virtuţile #astronomice ale acestui biftec filozofic şi. ru#ăciunea e făcută pentru cei care nu sînt în ordine! -imeni nu e în ordine! 5acă ar fi cum spui. în punctul înalt din care 8pectacolul Lumii îşi dezlea#ă misterul. iar "ndrei. în Atopeni! Pomii sînt plini de c1iciură şi pe şosea e ceaţă! 5rumul. după o scurtă adulmecătură. dar care nu se sfiesc să ţină discursuri competente despre un "dincolo" cu care par că se bat pe burtă2 'e impostură să-ţi dai doctoratul în "cele nevăzute"L 18 'ebruarie 'e s-a întîmplat mai de soi în ultima vreme2 "m început. şi împreună cu "nca /anolescu 3bună cunoscătoare a operei lui Gue-non4 şi ?oria. o conduc pe /ar#a =ernea acasă.iinţă şi timp cu care îl tot ameninţ de cîţiva ani. e e&act pe dos!" '1iar. nici cu toată filozofia modernă2 +nteresant nu este cazul lui. dacă nu prin contemplarea între#ului din care facem parte şi prin localizarea "e&actă" a poziţiei pe care o ocupăm în acest între#2 Pentru a a$un#e ""colo". în culisele e&istenţei mele2 5e unde aerul acesta assure al celor care. pe scena vieţii pe care nu ştiu cum s-au pomenit. îl aud murmurînd în sinea lui) "-ici cu ?eide##er nu am ce faceL" %eiterăm periodic proiectul unui seminar despre . bezmetici.

ci dimpotrivă una de #raţie.a este. pentru cei care nu au avut privile#iul întîlnirii cu divinitatea. "ndrei îmi plimbă pe sub nas cîte o farfurioară) o mîncărică cu în#eri. (e&tul sacru. profeţi sau sfinţi. ci cazul cazului meu! 3Pentru că în fond. toate reli#iile dezvoltă o sceno#rafie a lui "apoi" şi "dincolo"! *n marile reli#ii lucrurile se complică. pe cu(înt. de ani de zile de cînd ne cunoaştem. au a$uns în contact direct cu divinitatea şi astfel au intrat în posesia unui adevăr re(elat care în cele din urmă este consemnat ca atare şi devine text sacru. ierar1ii. un punct terminus al ei! Pe scurt. ce se întîmplă cu noi după înc1eierea spectacolului2 'um arată culisele prin care ieşim2 încotro ne ducem2 (oate reli#iile lumii. alta cu 'orbin. zei psi1o-pompi! (oate presupun desprinderi ale sufletului de trup. primim un cod. treceri. tărîmuri diferite.c<1art. nu mai putem trăi la întîmplare. de colo. nu oricine poate fi transportat şi răpit. fondatori de reli#ii. vîrste. scara pe care avem de urcat se desfăşoară în faţa oc1ilor noştri. disperarea mea e şi mai mare!4 5ar despre ce este vorba2 Plecăm de la premisa că toţi am vrea să ştim ce e cu noi! +ar "ce e cu noi" înseamnă. -u e&istă o stare comună a revelaţiei şi nu oricine are rendez"(ous cu divinul. credem în valori. armonii subtile. o cronolo#ie a acestei călătorii. sau te&tul revelat. sîntem orientaţi. principii crescătoare şi descrescătoare. ne-am făcut intrarea în scenă2 'e se întîmplă în culisele prin care am intrat2 9i apoi. 1alte şi etape! . ea nu poate surveni decît în indivizi izolaţi. este depozitarul adevărului revelat şi el oferă.la suprafaţă o dată cu seminarul Guenon. pe scurt căpătăm un rost şi sîntem rostuiţi ― articulaţi ― în albia lumii! @iecare reli#ie mare îşi are metafizica şi apoi morala ei! Dar cum a)un!e omul în posesia acestor (aste icoane ale lumii? 'um a$un#e el să se raporteze la ele ca "ima#ini" reale. pentru restul oamenilor. stări ale fiinţei. subzistente. interesant nu este cazul meu. şi foamea mea e şi mai mare. opusul acesteia) ea este o facultate excepţională şi validarea ei nu se poate face ― de către cei ce nu au parte de ea 3şi aceştia dau re#ula4 ― decît printr-o acceptare binevoitoare ce nu are nevoie de dovezi! "cea mînă de oameni aleşi 3după criteriul insondabil al !raţiei) fac o e&perienţă care nu e decît a lor. alta cu . în această panoramare e&tremă a fiinţei. omul îşi capătă un tîlc. pătrunzînd pe teritoriul lucrurilor pe care îndeobşte nu le vedem ― şi tocmai aceasta este revelaţia ― pe cînd ceilalţi . că vrem să ne cunoaştem culisele) am fost distribuiţi. e&cepţionali şi aleşi! "ceştia. certitudinea în privinţa unor "stări de lucruri" la care ei nu au altminteri nicicum acces! %eli#iile se bazează astfel pe o oli!ar$ie a cunoaşterii. ve1icule. ba c1iar dotate cu #rade supreme de fiinţă2 Pe ce poartă a minţii noastre au pătruns ele în noi. apoi călătorii ale sufletului. cosmo#onii subtile. de iluminare şi rapt.&istă o morfolo#ie a peisa$ului străbătut. -imic nu este de verificat. pra#uri. cu toţii. prin dele#aţie şi ei trebuie să-l creadă pe cel răpit. proiecte ale divinităţii. pe scena vieţii. viaţa lui prinde sens. raporturile dintre centru şi periferie. alta cu 8finţii Părinţi! +ar eu #ust de ici. verticale care unifică planurile. ştim încotro mer#em şi încotro trebuie să mer#em. venind. nu s-au îndoit o clipă că e&istă un "pe urmă" şi un "dincolo"! (oate presupun rupturi de nivel. apar articulaţii între "aici" şi "acolo". de cînd lumea. apoi ieşim din scenă pe partea cealaltă! 'ine ne-a distribuit în rolul vieţii2 5e unde. care este stră$uit. c1iar şi cele mai prică$ite. raporturi între manifest şi nemanifest. evi şi aioni! *n acest spectacol #rozav. dintre sus şi $os se precizează. luntraşi. o#lindiri. interpretat şi transmis mai departe prin oficiile specializate ale unor slu$itori ai divinităţii. în măsura în care presupun un "cult al morţilor". rămînem şi $ucăm pe ea o clipă. c1iar. de vreme ce prin e&perienţa fiecăruia dintre noi ele nu pot lua naştere2 %ăspunsul este) prin revelaţie! 5ar cum revelaţia nu este o stare comună de conştiinţă. cortina rămîne definitiv ridicată peste 8pectacolul Lumii!!! @ra#mentul care sîntem îşi #ăseşte locul în între#. unificări succesive. tristeţea mea e şi mai mare. totul trebuie crezut! "Problema" pe care o ridică revelaţia este că ea nu face parte din subiectivitatea uni(ersală a subiectului! . pentru marea ma$oritate a oamenilor. nu mai e&istă scenă şi culise. pentru a spune apoi ce a auzit sau văzut "acolo"! "ccesul la 8pectacolul Lumii are loc. cicluri ameţitoare.

în măsura în care unei probleme reale nu-i poate corespunde nici o cunoaştere reală. uşurinţa cu care îşi apropriază nevăzutul. mă tulbură şi pe mine aşa cum pe . ci spune mai întîi că a văzut! 'eilalţi nu au asistat la momentul cînd persoana aleasă vedea ceea ce pentru ei era nevăzut! %evelaţia nu presupune viziunea şi relatarea în direct! 'el ce vede vede fără martori şi relatarea lui este secvenţă în raport cu momentul cînd a văzut! =una lui credinţă nu trebuie pusă la îndoială în două sensuri) credincioşii trebuie să-l creadă pe profet atît în privinţa întîlnirii lui cu 5umnezeu.trebuie să creadă ceea ce primii. aici intervine divorţul meu faţă de amicii mei! Qona aceasta.l are nevoie de o cunoaştere care vine nu de )os. lipsa lor de precauţie. s-a livrat celei omeneşti. cel ce are revelaţia nu împărtăşeşte ceea ce "vede" pe măsură ce vede. este făcut "prizonierul lucrurilor pe care nu le vedem"! . pe mine tocmai si#uranţa celor care s-au înstăpînit pe 5umnezeu mă face să ridic #lasul 3e&emplul lui Guenon e tipic4. în vreme ce în atîtea alte cazuri ei se lasă cu #reu convinşi de lucruri infinit credibile şi susţinute cu probe şi ar#umente e&trem de convin#ătoare2 Pentru simplul motiv că e&istă un a(înt al cunoaşterii care face ca fiinţa umană să nu se poată limita la obiectele pe care i le dă e&perienţa! . complicitatea lor în i#noranţă. Ar.cuaţia credinţei se bazează în cele din urmă pe bună-credinţă! 8ă ne ima#inăm. să pună la îndoială! Ar. "posibilul non-manifest" sau "non-manifestabil". scamatoriile la care se dedau de îndată ce intră în arena lui.l este. simplificînd lucrurile. s-a simţit obli#at 3ca să spunem aşa din motive de onestitate intelectuală.ant şi ?eide##er aveau o instrucţie reli#ioasă mai profundă decît are un intelectual umanist astăzi şi totuşi o enormă onestitate intelectuală îi împiedica să facă din 5umnezeu şi credinţă realităţi la îndemînă care le asi#ură celor ce participă la ele un #rad de onorabilitate simetric cu dispreţul care îi acoperă automat pe cei care nu "au acces" la ele şi care îndrăznesc să se întrebe. în speţă să accepte că relatarea lui este corectă! *n cazul credinţei lucrurile se complică mai mult. tocmai în măsura în care a recunoscut acest avînt. . că un om are privile#iul de a fi astfel situat încît să poată vedea ceea ce se petrece într-un spaţiu la care ceilalţi nu au acces! . să nu ştie. "arborele . a posibilului tulburător. cît şi în privinţa acurateţii dezvăluirilor sale! 5ar de ce oamenii acceptă în acest caz să creadă cu atîta încrîncenare lucruri care sînt cu totul neobişnuite şi perfect neverificabile. #raţie revelaţiei.ant îl tulbura uşurinţa cu care 8Vedenbor# făcea e&cursii în lumea "de dincolo"! 9i .&istă în noi. de pildă.l spune nu numai ce a văzut. supraînălţat pe o scară sau urcat în vîrful unui copac şi poate privi de acolo ceea ce se petrece într-o încăpere situată la eta$! "lţi oameni stau $os şi nu pot vedea ce se întîmplă în încăperea de la eta$ decît #raţie relatării celui care vede! %elatarea pe care acesta le-o face cu privire la cele ce se petrec în încăpere trebuie crezută pe cuvînt! Pentru a fi "credincioşi". au văzut şi ceea ce nu poate e&ista decît ca domeniu al credinţei! 'redinciosul. pentru că cel ce dezvăluie. felul în care vorbesc despre el plescăind de plăcere. spaimele şi fantasmele noastre. această cupă fără fund a transcendenţei în care pot fi turnate în neştire cele mai crîncene credinţe. spune . făcîndu-i dezvăluiri senzaţionale cărora nu le corespunde nici un obiect vizibil! 9i totuşi. promptitudinea cu care descriu. o nevoie cu mult mai înaltă decît "silabisirea în mar#inea celor ce apar"! =a c1iar omul vrea să se simtă liber de re#ula pe care i-o impun simţurile şi conceptele intelectului! . într-un timp imemorial. ci dintr-o raţiune supremă care. felul competent pe care şi-l aro#ă în or#anizarea văzdu1ului.ant. cei ce nu văd trebuie să-i facă credit celui ce vede. sc1ematizează şi fişează absolutul sub pălăria unei "ştiinţe sacre" ce investi#1ează non-naturalul ca şi cum l-ar avea pe masa de disecţie! 5e ce toate astea cînd eu pot să port în mine "frica de 5umnezeu" fără să bat cîmpii despre "@iinţa 8upremă". cum spune Lut1er. toate speranţele. prin c1iar credinţa sa.ant. filozofică şi critică4 să-l stăvilească şi să arate pînă la ce punct anume este el îndreptăţit ― ceea ce înseamnă) pînă la ce punct îi corespunde posibilitatea cunoaşterii şi o cunoaştere reală ― şi din ce punct anume avîntul acesta devine total necontrolat. ci după ce viziunea a avut loc în deplină solitudine şi ca urmare a unei retra#eri asumate din lumea obişnuită a celorlalţi! .

poate.u însumi m-am simţit vizitat în cîteva rînduri de oameni care au $ucat un rol deosebit în viaţa mea) bunicul meu. ci la consecinţele formaţiei lui! 5e aia e bună filozofia şi "ndrei plăteşte cu această "neonestitate intelectuală" fronda ― din care şi-a făcut un pro#ram de viaţă ― la adresa filozofilor! "r fi "avut ce face" cu . timp de un secol şi $umătate. numai că. "sta e tot! La întrebarea de mai sus nu se poate răspunde în c1ip pertinent! 'e decur#e de aici2 Abli#aţia de a mima că un răspuns e cu putinţă şi de a-i ta&a de imbecili pe cei care nu se pretează la pantomima mea2 *n fond. a unei alte ordini a lucrurilor în viaţa noastră! . eu sînt confiscat de un soi de "scepticism #ascono-oltenesc") prefer să fiu disperat decît escrocat! La bursa valorilor mele. pe care a fost altoit spiritul bănuitor. cu #îndul că în felul acesta invizibilul ar putea fi intuit. acru şi dezabuzat al unui ?amlet fără proiecte şi fără speranţe! 5in cauza aceasta. mama. onest intelectual fiind. el se poartă ca şi cum acest lucru ar fi posibil şi ca şi cum 'ineva ar fi pitit în trusa condiţiei umane. cultivarea precauţiei mefiente şi #ri$a de a nu fi păcălit 3"calul" care e mereu în pericol de a-mi fi furat este însăşi luciditatea mea4 tind periodic să devină virtuţi supreme! 5e aici senzaţia că demisolul fiinţei mele este locuit de un dN"rta#nan melancolic. să pui în locul unei i#norante ri#uros întemeiate şi metodolo#ic asumate un suro!at de cunoaştere2 6nei probleme reale ― care e tîlcul nostru de fiinţe muritoare2 ― nu"i corespunde o cunoaştere reală. dacă tipi cu inteli#enţa lui "ndrei sau ?oria preferă #ar#ara #uenoniană unei lucidităţi virile2 'um poţi. şar$ă şi apel la venerabilitatea problemei un impas care face parte din însăşi reţeta noastră de fabricaţie! 'înd l-am numit odată neonest 3şi a tresărit4 nu m-am referit la caracterul lui.emoriile lui . prin (is. -oica. într-un cuvînt cunoscut. Pentru mine reli#iile sînt enorme metafore ale transcendenţei! 'înd spun "metafore". înainte de a ne fi trimis în e&cursie pe pămînt. aşezarea mea în e&istenţă este. au încercat să arate pînă unde se pot întinde pretenţiile de cunoaştere ale unui spirit prins într"un corp. apro&imat etc! *n mod stîn#aci 3şi disperat4 se încearcă cucerirea invizibilului prin vizibil şi a necunoscutului prin cunoscut! (oate reli#iile au #enerat.liade sînt destule e&emple de intruziune. şi 1arta evadării noastre de aici! 13 'ebruarie "ndrei crede că poate rezolva prin deriziune. ci disponibilitatea de a crede că invizibilul poate fi sistematizat. adică de o natură infantilă. "ndrei pare să ştie ceva despre spaţiul care se desc1ide de îndată ce ar urma să străpun#i zidul înc1isorii! 5eşi nici eu. lezînd însăşi natura transcendenţei. ludică şi combativă. arte vizuale şi opere de elocinţă şi au constrîns transcendentul să renunţe la presti#iul ineficace al vidului şi tăcerii şi să . iau cuvîntul în sens propriu) o uriaşă cantitate de elemente din lumea vizibilului este mobilizată şi pre#ătită pentru a fi "transportată dincolo" (metap$orein). investi#at.sefirotic" şi alte constructe asemenea menite să astupe 1ăul fatalei noastre i#norante2 (oate aceste construcţii somptuoase menite să combată resemnarea în finit şi să ne satisfacă apetitul ezoteric seamănă teribil cu palatele din povestirile orientale care sînt purtate prin văzdu1 avînd ca simplu suport un covor fermecat! La ce bun travaliul solemn al unor #înditori care. mai dramatică decît aceea a amicului meu) ea nu lasă nici o clipă senzaţia că raportul dintre văzut şi nevăzut poate fi #îndit în termenii unui conflict rezol(at. *n timp ce eu mă dau cu capul de pereţii înc1isorii mele. stilistic vorbind. nici el 3şi nimeni vreodată4 nu l-a străpuns 3decît în direcţia unei morţi fără feed bac#).ant şi ?eide##er! 8-a ferit însă instinctiv ca cineva să-i tulbure certitudinile şi "liniştea ezoterică"! -e-am rezistat unul altuia dintr-un "or#oliu al domeniului" prost înţeles! *n +mintirile lui Fun# sau în . =ernea!!! -u desc1iderea către posibilul altei lumi îmi lipseşte. nevoia mea de a scruta "absolutul" este la fel de apri#ă pe cît este cea a lui "ndrei.

orbeşte precipitat) "Gabriel. intervin eu! ― "Păi 'ioran avea o admiratoare în Faponia. cînd şi cînd. crucea etc! au devenit "simboluri". bolnavă. printr-un soi de le#ămînt neştiut. nu se poate. nu va întîrzia să-l c1eme înapoi! .vident.ir$il.accepte. /onica2". admiratoarea lui 'ioran. precaut şi timorat. e o #rozăvie ce spuiL 8imfoniile lui =ra1ms!!! +mposibilL 8înt supreme!!!" ― ".ir#il! "şa încît. prune şi mere la cuptor. aruncat etc! trebuia să se spri$ine pe "ceva" pentru a face saltul către ori#inile Proiectului! "natomia corpului.ir$il" şi-a reluat locul! "-u se poateL =ra1ms!!!" ― ". să "intru" în 8imfoniile M şi H ale lui =ra1ms! *n două clipe apare la telefon! . mă aude spunîndu-i /onicăi că n-am reuşit. azi dimineaţă. . din raţiuni electorale. nu rareori. puntea. 24 'ebruarie 8eară cu 8orin. bietul spirit întrupat. te ro# fii atent. incompatibilă cu casta din care face parte! 8-ar putea foarte bine spune că este. piept de pui cu #utui. /onica nu are voie să fie bolnavă ca să nu se îmbolnăvească . ai uitat ce-a păţit biata $aponeză. apoi înc1eiem cu "caşcavaluri"! -e simţim bine. ca şi cînd iniţiativa vorbirii ar fi o necuviinţă. ofensa plebeiană a ima#inii şi cuvîntului! "Povestea" şi "desenul" au pătruns în spaţiul ine&primabilului şi al fără-dec1ipului! . care îi scrie la un moment dat că a 1otărît să se sinucidă! "tunci 'ioran intervine prompt şi îi propune ca remediu audiţia sistematică şi repetată a simfoniilor lui =ra1ms! *i scrie şi cîteva pa#ini despre cum trebuie ascultate şi înţelese! Pe scurt.ir$il. revendicativ şi si#ur de sine! /îna care pretinde că. cu =ra1ms2" ― "'e a păţit. arborele.ir#il este intrarea în tăcere. ca şi cum ar şti că urmează să se poticnească de la primul pas şi că stăpînul lui. raportul dintre el şi propriul lui #las nu este unul cordial! Glasul lui 8orin păşeşte în lume fără c1ef. limbile se dezlea#ă.ir#il căzut bolnav prin efectul bolii /onicăi! Primul simptom al îmbolnăvirii prin ricoşeu a lui . ca un ţipăt repede înăbuşit al unei #îndiri trădate! 'red că e omul cel mai inaparent din cîţi am cunoscut! 8orin vorbeşte rar şi cel mai adesea doar cînd e întrebat. pur şi simplu lun#induse la altă scară. poate apuca ceea ce îndeobşte nu poate fi niciodată la "îndemînă" vrea să ne convin#ă că ţine în pumnul strîns văzdu1 din lumea zeilor! 'înd citesc tipi ca 8teiner sau GuYnon. $aponeza începe să asculte =ra1ms cu e&plicaţiile lui 'ioran în faţă şi a doua zi e internată în clinică în pra#ul sinuciderii!" uminică.ste limpede că .ir#il se pietrifică) c1ipul devine imobil şi nu mai răspunde decît cu "da" şi "nu"! -u mai citeşte. c1iar şi sfioşenia lui 8orin Lavric se estompează cînd şi cînd şi atunci un #înd neaşteptat apare abrupt la lumină. ca o secvenţă scăpată fără e&plicaţie din c1in#a unui demers ocult. scara. am impresia că diferenţa dintre un mit şi un manual de botanică a dispărut! 14 'ebruarie . 'ătălin şi =o#dan 3sosit de la @reibur# pentru o lună în =ucureşti4! Le #ătesc limbă cu sos de maioneză. nemulţumit de$a de prestaţia primelor silabe sonore. unde între timp ". pecetluiri ale separaţiei abolite (s9tnballein) dintre vizibil şi invizibil! -umai că ceea ce iniţial a fost un compromis de "traducere". aripa. nu mai ascultă muzică! -imic din ce vorbesc cu /onica la telefon nu-l interesează şi nu îi stîrneşte reacţii! 5e obicei comenta din off şi. trebuie să aibă #ri$ă de . /onica. îi smul#eam 1o1ote de rîs! "cum. sc1iţează ― după spusele /onicăi ― un surîs va#! 5eodată. intervine /onica! Lasă omul în paceL -u i-au plăcut şi #ataL" ― "-u se poate. pra#ul. pe )umătate mut! 5ar c1iar şi cînd răspunde. ceea ce s-a născut ca o convenţie bazată pe o neputinţă de fond a terminat prin a deveni apri#. doamnăL" se aude din colţul camerei. smîntînă şi andive.ir#il nu-şi revine după boala /onicăi! 5e fapt.

8orin ar fi împărtăşit soarta scriitorilor talentaţi şi inculţi. sin#urul prin care ― după ce toate celelalte simţuri au fost absorbite şi aneantizate în el ― a mai rămas să se producă contactul lui cu lumea! -umai că această revărsare firească este captată şi reorientată în cîmpurile de forţă ale unei inteli#enţe care a întîlnit la timpul potrivit şcoala #îndirii! 5e aici tonul înalt al scrisului lui! @ără in#redientul acesta al "#îndirii". am aflat că 8orin trăia. ca. reprimată din copilărie de către supraeul stăpînului ei. dimpotrivă. m-a ru#at să reînviem Păltinişul! 9tia foarte bine care îi sînt nevoile! 'ăci ce era pînă la urmă Păltinişul. începînd cu scena măştilor. lăsînd în urmă de#1iza$ul inaparenţei. cu mersul obosit şi cu umerii puţin curbaţi. făcut sub o anumită cutremurare ― precum cea care îi uneşte. mer#eau la culcare. 8enzaţia pe care ţi-o lăsa. care mor patetic în o#rada metaforei şi în sinta&ă! 'ultura filozofică l-a salvat de perspectiva înecului în propriile-i cuvinte şi l-a învăţat declinarea ideii şi arta de a face ca fiecare propoziţie să poarte în ea zvonul unui #înd! /i-aduc aminte cum.ner#ia acumulată din cenzuri repetate şi din această sufocare asumată în adîncurile muţeniei a răbufnit într-un scris torenţial! 'a şi cum cuvintele trebuiau împiedicate să se piardă în aer. înnebunite de propria lor acumulare în matca tăcerii. de locurile pe care le vede călătorind cu aviditate.ste tot o vibraţie! 8e bucură cu #las tare) de muzică. pentru ca. din clipa în care răzbunarea le .uropei. acţionată de butonul scrisului. îşi punea 1ainele de #ală. cînd ceilalţi. un asemenea mod de a te lăsa devorat prin cuvînt! 8crisorile. de profesorii faimoşi care îi ies în cale sau pentru care ia trenul ca să îi poată asculta! "stă seară a venit cu o casetă pe care se află Don 'io(anni"ul lui /ozart pus în film de Lose>! @iecare scenă are o picturalitate desăvîrşită! 5on Giovanni. apăsa pe butonul secret şi. de asemenea 5onna . pe ?amlet. încît nici cel mai iscusit oc1i nu va putea descoperi vreodată cusătura care face să stea laolaltă povestea şi interpretarea ei!4 *n timp ce 8orin îşi prelucrează interior tăcerile. intra cu pas semeţ în palatul lui. autorul nu risca să moară asfi&iat2 @iinţa lui 8orin. acolo! "m primit. Leporello şi Qerlina sînt îmbrăcaţi în alb. să poată fi mînate pe trasee discrete către coala de 1îrtie şi să e&plodeze. era de or#ie a verbului! La 8orin.de la bun început 8orin s-a purtat e&trem de autoritar cu propria lui voce! +ar vocea aceasta. şerpuind pe zeci de pa#ini. în peştera lui cu comori! (oată fiinţa lui fusese retrasă strate#ic din lume în (ederea scrisului.lvira şi 5onna "nna în primele scene. ascundeau prost re#retul că trebuie să se termine. a reverberat compensativ în partea nevăzută şi mai ales neauzită a fiinţei lui 8orin! . =o#dan vorbeşte ca o floare care se desc1ide şi descoperă lumea! . urmînd. 8orin a venit la mine şi. aproape cu lacrimi în oc1i. cînd mîna cu mişcări uşoare venea să-şi ia revanşa pedepsitoare asupra încăpăţînării buzelor. se desc1idea precum un perete care se dă deoparte mutînd din loc o dată cu el rafturile indiferente ale unei biblioteci menite să ascundă e&istenţa celuilalt spaţiu! 'itindu-i scrisorile. prin pneuma intermediară a "discipolilor" săi! :n $uramînt al scrisului. după dispariţia fantomei. de ar1itectura pe care o întîlneşte în "siturile" . ca să zic aşa. ?oratio şi /arcellus ― îi lea#ă pe cei căzuţi din mantaua stilistică a lui -oica! +ar acest le#ămînt se bazează pe o credinţă simplă) nu e&istă idee care să poată pătrunde în lume nea$utată de un coup dFen(oi afectiv0 nu e&istă sentiment care să se poată impune fără presti#iul unei 1ermeneutici discursive! 35in această credinţă s-au născut în fond şi toate pa#inile acestea! +ar 8orin va şti să respecte atît de bine le#ămîntul. scrisori de la el! %areori am întîlnit o asemenea patimă a scrisului. întrerupîndu-le. doar de oc1ii lumii într-o cămăruţă inaparentă şi că atunci cînd z#omotele zilei amuţeau. în două rînduri. dacă nu o contaminare în spaţiul unui patetism bine temperat al ideilor2 8orin face parte din prima #eneraţie asupra căreia -oica şi-a pus pecetea indirect. constrînse fiind de nefericita convenţie a epistolei! Pentru că păreau să avanseze în ritmul de respiraţie al autorului lor. de lecturile lui. erau dincolo de stil! 8enzaţia pe care ţi-o lăsau era că ar fi putut continua la nesfîrşit! Aare. după terminarea facultăţii de filozofie. băiatul acesta cu privirea aţintită niciunde. eliberator. scrisul a devenit un soi de or#an. care nu aveau nimic de ascuns. de filme. obişnuită să se frîn#ă şi să se retra#ă la fiecare tentativă de ieşire prelun#ită în afară.

ea este încon$urată în . cînd alunecă pe tărîmul ideilor transcendentale. la arderea sticlei! 'ei doi stau pe pasarele opuse. către altă #eneraţie decît a ta. "îşi i#noră adevărata ei menire" şi "se împăunează cu pătrundere şi ştiinţă acolo unde de fapt încetează pătrunderea şi ştiinţa"! 5iscuţia alunecă în cele din urmă către fenomenolo#ie! 'e înseamnă în fond a face fenomenolo#ie2 'e înseamnă a-ţi culti(a văzul fenomenolo#ic2 'e deosebire este între fenomenolo#ie şi 1ermeneutică2 -e despărţim tîrziu noaptea şi îmi promit ― dar ştiu că nu mă voi ţine de cuvînt ― să ne revedem sistematic pentru că am nevoie de ei ca de o #aranţie a non-abrutizării mele! 3/ai e ceva) orice punte aruncată în urmă. mai precis din capitolul privind +ntinomia raţiunii pure.i bine. evazată pe şolduri. către prieteni tineri. a nemuririi şi a lui 5umnezeu2 . ipostază a senzualităţii care se trezeşte şi al cărei obiect nu este pe deplin precizat! 5orinţa este ca atare confuză şi. cel al lui 5on Giovanni şi cel al 5onnei "nna. deopotrivă. dar. într-un imens atelier.ant este perfect conştient că enorma onestitate intelectuală pe care o implică "metoda sceptică" nu va avea niciodată cîşti# de cauză. locul în care .ant urcă de la condiţionat. efervescent şi "literar"! "8tadiile imediate ale erosului" sînt prezentate şi analizate cu a$utorul a trei opere mozartiene! Primul stadiu ― 8unta lui . pentru a asista. să sesizeze "zădărnicia certei lor"! 5e ce2 Pentru că atunci cînd se a$un#e "dincolo de cîmpul tuturor e&perienţelor posibile" nu se va putea niciodată decide în privinţa $udecăţilor de mai sus. în această situaţie ea secretă. deşi conţinutul cu care umple sc1ema este liber. şi se privesc prin aerul vibrat de dansul flăcărilor! Lose> construieşte aici premisele pentru scena violului cu care se desc1ide opera. . pentru că nu cunoaşte satisfacerea şi nu poate deveni bucurie debordantă. aşa cum raţiunea însăşi. prin suma condiţiilor. prin c1iar obiectul discuţiei. la capătul luptei. ci numai asupra faptului că "obiectul luptei este o simplă iluzie"! .eneţia la /urano. şi maroul! @ilmările sînt făcute într-un palazzo din secolul al J. al focului ca si#lă a patimei mistuitoare care nu-şi poate realiza esenţa decît prin obiectul infinit al combustiei.ier<e#aard are MD de ani cînd scrie masivul volum şi este încă sclavul mecanicii în trei timpi a #îndirii 1e#eliene.ai de cel care moare în cotlonul lui ca "ultimul reprezentant al #eneraţiei sale"!4 25 'ebruarie +eri. la necondiţionatul absolut şi descoperă astfel conflictul raţiunii cu sine însăşi sub forma celor patru antinomii! 8implu formulată. după ce m-am despărţit de "copii".i!aro ― este întruc1ipat de '1erubino.+-lea al lui Palladio (@a -otonda) cu patru intrări situate în cruce şi =o#dan ne atra#e atenţia că una dintre filmări e făcută la ec1inocţiu. decît sub forma cantitativă a repetiţiei fără sfîrşit 3lista4! 5upă splendoarea sensibilă a filmului le propun un popas în splendoarea severă a cîtorva pa#ini din Dialectica transcendentală a Criticii raţiunii pure.determină comportamentul. sub titlul 2tadiile imediate ale &rosului sau &rosul şi muzica.ier<e#aard desc1ide analiza "stadiului estetic" al e&istenţei în +lternati(a. pornesc în #ondole somptuoase de la . pentru că niciodată credinţa nu se mulţumeşte să fie credinţă0 ea are nevoie să se prezinte "sub titlul şi pompa de ştiinţă şi cunoaştere raţională". cînd soarele care apune umple portalul vestic şi poate fi văzut în a&ă de pe treptele care duc spre portalul tăiat către răsărit! 8uperb este "umplută" filmic uvertura0 două ec1ipa$e. problema arată aşa) ce face raţiunea pură cînd a$un#e la $udecăţi care poartă asupra infinitului. înălţate în mar#inea focului central 3rapel pentru focul infernal din final4. o "arenă dialectică" în care evoluează două ec1ipe de cavaleri ce vor fi obli#ate. să fie drapate în ne#ru! /asetto şi ţăranii în scena c1ermezei poartă costume oarecum breu#1eliene. cu care . în care predomină vesta din piele. am simţit nevoia să recitesc pa#inile despre Don 'io(anni"ul lui /ozart. introduce semnul sub care stă 5on Fuan. este sin#ura soluţie pentru a evita sin#urătatea lu#ubră a bătrEneţii! .

ca fiinţe ale cărnii neasistate de spirit. dorinţa rămînea ideală. cădem 3radicalul indo-european s#ad" "a cădea". este bucuria scurtă şi reînnoită pe care poate s-o procure succesiunea unor săruturi date şi obţinute în #rabă pe parcursul unei căutări nesistematice şi febrile! *n stadiul acesta erosul continuă să-şi păstreze inocenţa. cuvîntul s#andalon). în ne-aproprierea lui! 9i tocmai pentru că în acest stadiu erosul visător pluteşte în va#ul melancoliei.vului /ediu! 8pre deosebire de "prima perioadă" cînd spiritul intră în conflict cu carnea. întinsă de carnea neasistată de spirit este păcatul! 'eea ce face 5on Fuan este "scandalos" în acest sens şi acest scandal aparţine celei de "a doua perioade" a . al treilea stadiu ― Don 'io(anni ― este întruc1ipat de 5on Fuan care realizează sinteza primelor două stadii şi totodată scoate erosul din inocenţă făcînd ca dorinţa să se e&erseze din plin asupra obiectului ei! 5acă Papa#eno caută şi descoperă fără să poată atra#e ceea ce el a descoperit. în acest s#andalon. este prin c1iar esenţa ei infidelă 3ea se 1răneşte din multiplicitatea particularului4 şi are nevoie. 5on Fuan este atracţia în exerciţiu. pentru a e&ista. rolul "pa$ului mitic" este încredinţat de /ozart unei voci de femeie pentru ca su#estia andro#inului să poată apărea! "l doilea stadiu ― . visătoare şi melancolică0 în cel de al doilea. e#al distribuit în toate persona$ele care fac obiectul repetiţiei! "Lucrul" prin care 5on Fuan e&primă identicul şi comunul feminităţii 3opus unicităţii care însoţea idealul feminin. dorinţa îşi întrupează idealul. în măsura în care . 'ăderea în această cursă. "$uponul". nici sufletul nici spiritul.vul /ediu are nevoie să reprezinte "meditaţia asupra discordiei dintre carne şi spirit pe care o introduce creştinismul"! 5on Fuan este o apariţie necesară ― "încarnarea simţurilor în război pe viaţă şi pe moarte cu spiritul" ― menită să pună şi mai bine în lumină erosul cavaleresc. "demonicul văzut sub un#1iul senzualităţii"! +ar iubirea senzuală. în "stadiul 5on Fuan". dar pentru că dorinţa nu s-a e&ersat asupra lui. dorinţa se determină pe deplin ca dorinţă! *n primul stadiu. "lucrul" pentru care orice femeie se confundă cu alta şi toate sînt la fel de dezirabile 3e&traordinarul fiecăreia dispărînd în acest element comun4. în opoziţie cu primul. vezi latinescul cădere). ca atare. "fustiţa"! . în timp ce 5on Fuan are nevoie de un secretar pentru a o ţine! Prin faptul că obiectul dorinţei care s-a arătat în "stadiul Papa#eno" în multiplicitatea sa este acum.permanenţă de un nimb de melancolie! Abiectul dorinţei este de fapt cunoscut. care marc1ează cu semnul victoriei fiecare descoperire făcută! Papa#eno nu poate avea o listă. acum el se desprinde de lume. neîn#rădită de nimic.liberată de spirit.ier<e#aard menţionează. îşi #ăseşte obiectul absolut în multiplicitatea particularului şi devine seducţie. al lui amour courtois).ier<e#aard face din 5on Fuan un persona$ al .lautul fermecat ― este întruc1ipat de Papa#eno! 5orinţei trezite îi corespunde acum o multiplicitate de obiecte care se succedă ca tot atîtea contacte efemere! %eprezentarea acestui studiu. ambele rămîn confuze şi nediferenţiate. ceea ce înseamnă că dorinţa care caută continuă să nu se e&erseze asupra obiectului ei! *n sfîrşit. "lucrul" acesta care este ireductibilul lor rîvnit în c1ip etern şi care anulează orice diferenţă dintre ele 3poziţia socială şi c1iar şi vîrsta4 ― este la !onella. care nu pune în $oc. precum cea cavalerească. şi senzualitatea. de repetiţie. ca sinteză a primelor două. preluarea în carne a spiritului ca principiu intrat în lume! . devine suverană şi transformă plăcerea pură în principiu al lumii! . ea cădea din ideal în multiplicitatea particularului0 în cel de al treilea stadiu. în le#ătură cu 5on Fuan. "încarnare a cărnii sau carne însufleţită de spiritul care-i e propriu"! . -umai că materia repetiţiei este "ordinarul" 3opusul "e&tra-ordinarului"4 înţeles ca element comun. în între#ime apropriat.vului /ediu. lăsînd să se înţelea#ă că simţul pur ca întruc1ipare a stadiului estetic 3ceea ce înseamnă tocmai "le#at de simţuri şi plăcere"4 al vieţii este "cursa" (s#andalon) anume întinsă în care. dorinţa atin#e treapta "#enialităţii senzuale"! +ată de ce 5on Fuan este "demonicul în indiferenţa proprie esteticului". pentru că dorinţa nu s-a conturat prin unirea cu obiectul ei bine precizat şi. ea nu îl posedă încă şi trăieşte separată de el. se recunoaşte învins şi lasă carnea să ocupe terenul! 'onflictul în care s-a an#a$at pînă atunci încetează o dată cu această retra#ere.

caiete. 'um aş putea.ir#il. .ste uluitoare viteza cu care se îndepărtează de noi o epocă atunci cînd se produce o discontinuitate a istoriei! "şa cum noi. pe /onica şi . să răsfoiesc ziare. perioada BC D-BCDC. tot ce se numea "produs socialist"4. era aşa dră#uţ 'eauşescu2" . a trebuit să citesc sute de cărţi 3romane. pălăvră#ind despre 'eauşescu şi amuzîndu-se copios! "/ama. a devenit pur şi simplu o abstracţie. "poi şla#ărul anilor NKG.acarale ar!intii rîd în soare. pi&uri. nu ne putem ima#ina nici măcar o fărîmă din anii aceia şi o prăpastie părea că ne desparte de #eneraţia părinţilor noştri. şi pînă la relaţiile cu ceilalţi. 1aine. frică şi delaţiune! 'îtă rea-credinţă sau prostie îţi trebuie ca să vrei să cauţi continuitatea între "interbelicul romEnesc" şi această bol#ie istorică2 . să revin asupra martorilor descusîndu-i la nesfîrşit pe -oica. care ţi-a bulversat viaţa. ma#azine.26 'ebruarie :n băieţel de BM ani îi vede pe părinţii lui. -oua modă politicall9 correct le#ată de 'eauşescu) nu comunismul lui ne-a oripilat. pe "lecu Paleolo#u. încît anii aceia par că se retra# în propria lor înc1idere. prea puţin. bazate pe mitocănie. cărţi de istorie4. nu avem în noi nici măcar un atom de mînie2 . care primiseră vizita unor prieteni. ci. memorii. minciună. după tot ce am păţit. clanţe. în misterul în care i-a proiectat ruptura. suspiciune. maşini şi nasturi ― pe scurt. pentru cei născuţi în anii NDG. Jurnalul fericirii. să ascult muzica uşoară a acelor ani. la fel. nu cur#ea apa şi nu aveam căldură. pe %adu =o#dan. să-i e&plic unui adolescent de astăzi ce a însemnat comunismul2 Pentru că dincolo de atrocitatea inventariată în cărţi de istorie. filme. de pildă. de împuţirea inefabilă a fiecărui atom de (iaţă. din cauza naţionalismului ni se stin#ea lumina. pe -ea#u 5$uvara! :neori am senzaţia că am reuşit să recompun un parfum.reţi cu adevărat să simţiţi ruptura2 Pentru că în materie de stilistică nu e loc de demonstraţii. ascultaţi. pe Rald. pantofi. vezi 5oamne. naţionalismul lui! 5in cauza naţionalismului lui stăteam cu scăunelul la coadă la carne de la dimineaţa. cei care ne-am născut în crepusculul interbelicului. oare c1iar atît de #reu de înţeles că mai întîi te răfuieşti cu răul pe care l"ai cunoscut. .enomenul %iteşti. care nouă ne-a alcătuit vîrstele. defilări de B mai şi MH au#ust. din cauza naţionalismului se dărîmau biserici. era vorba şi acolo de o stilistică a cotidianului. muzică uşoară. trecînd prin cărţi. care ţi-a deturnat istoria şi de ale cărui consecinţe nu poţi scăpa nici după un deceniu de la ieşirea lui din scenă2 9i că numai prin analo#ie cu acesta poţi apoi înţele#e toate fi#urile răului şi te poţi desc1ide către o suferinţă pe care altminteri ai fi perceput-o mai #reu2 5rumul meu către 81oa1 trece prin trauma comunismului şi tocmai de aceea pot să-l . mureau nou-născuţii în spitale şi nu puteam ieşi din ţară! 'um se face că oamenii care au trăit în comunism privesc înapoi cu resemnare. deşi în $oc sînt vieţile lor mutilate2 'ît de castraţi sufleteşte putem fi dacă. tramvaie. uşi de bloc. cu indiferenţă sau pur şi simplu uită. la rîndul meu. ziare. să văd foto#rafii sau ima#ini filmate. de la mutra obiectelor care ne încon$urau 3c1ibrituri. alteori fractura stilistică mi se pare atît de mare. pro#rame de radio şi televiziune. înc$isoarea noastră cea de toate zilele. să scormonesc în amintirile celor care au trăit atunci. veţi spune! 'itiţi atunci Jurnalul lui 8ebastian! "poi . 3araza. 'a să înţele# cum arăta %omEnia cu doi-trei ani înainte de a mă fi născut eu.

pe care . precum şi la compasiunea care se cuvine să le însoţească din partea celor care nu le-au trăit pe pielea lor2 8ă nu-şi fi cîşti#at K de ani de vieţi mutilate sistematic dreptul la nici o lacrimă2 5e cînd e&istă riscul ca o suferinţă să-şi piardă aura de suferinţă pentru că e&istă o alta2 5e unde oare refuzul or#olios al coabitării în suferinţă2 5e unde această revendicare.vului /ediu cînd "spiritul".l nu-i cere acesteia intrarea în asceză. ce nu admite să fie contrariată. felul de a cădea în somn. iar pseudo-mutul care se aciuieşte într-o mînăstire de maici şi care. un 5on Fuan care nu rezistă şi care nu poate încă întruc1ipa libertina$ul ca victorie a cărnii şi ca eliberare de spaima păcatului! *n ciuda rebound"urilor puritane periodice 3care culminează cu epoca victoriană4.privesc pe orice evreu ― în spaimele. ci varianta sensibilă 3frumuseţea ca refle& al divinului4 de acces la ideal! Pentru că iubirea este escaladare către :nu şi ideal. nu le-a mai făcut vreodată şi nimeni. este dispus să dea bătălia decisivă cu "carnea"! .liberarea cărnii de sub tutela represivă a spiritului este celebrată acum în c$iar locul specializat al ascezei. atin#erea de o clipă a mîinilor. ci doar acceptul de a se lăsa asistată de el. am văzut. 4 martie 'ine a spus că iubirea repetă. termină prin a ieşi din convenţia rolului asumat şi (orbeşte ― "-u mai potL" ―.&istă oare blasfemie mai mare2 @iecare cuplu se naşte printr-o suită de !esturi fondatoare. tocmai pentru a nu pierde idealitatea ca #aranţie a evitării "multiplicităţii particularului" 3căderea în devenirea platoniciană4! +mour courtois nu este un suspin ascetic.vului /ediu! Pînă la creştinism. nu este altceva decît un 5on Fuan neantrenat.ier<e#aard între cele "două perioade" ale . de spirit. pre-firînd aceleaşi #esturi. de 8ade sau faimosul 'ruppensex contemporan! luni.vului /ediu. urile şi în memoria lui pentru suferinţele alor lui ― ca pe un frate al meu! . în mînăstire. pierde bătălia cu carnea şi se retra#e din lume! 'ea mai bună ilustrare pentru această consimţire a înfrîn#erii sale o reprezintă Decameronul lui =occaccio. părul udat de . urile şi memoria mea pentru suferinţele alor mei. oare ne$ustificat să am dreptul la spaimele. spiritul. epuizat de asiduitatea maicilor insaţiabile. anunţînd motivul păcatului creştin. +ar #esturile acestea nimeni. că ea nu este decît o imensă tautolo#ie a speciei în care se scaldă. obiectul dorinţei care provoacă ascensiunea trebuie să fie la rîndul lui unic şi irepetabil! /ono#amia nu decur#e aici din comandamentele unei morale.ier<e#aard îl i#noră sau pur şi simplu nu-l pomeneşte! . nu le poate repeta! "lunecarea unei priviri. de pe poziţii creştine. ci dintr-un $urămînt de credinţă care implică fidelitatea slu$irii pînă la capăt! @emeia este fanta care se desc1ide în zona vizibilului pentru a lăsa e&tra-ordinarul să pătrundă în lume! 'îtă vreme e&istă un plan ascensional şi o a&ă a verticalităţii #arantate de prezenţa spiritului. nici din cea latină nu-mi vine în minte un e&emplu care ar putea ilustra conflictul cărnii cu spiritul! . atît de mult să pretind un tratament simetric2 . toate cuplurile lumii2 . în care prezenţa calului rău 3simţurile4 scăpat din 1ăţurile vizitiului 3spiritul4 antrenează după sine căderea sufletului în condiţia terestră a devenirii. femininul nu poate fi redus la un element comun şi nu poate deveni obiectul repetiţiei! -umai că în "perioada a doua" a . nici din literatura #reacă. pînă la cei doi. de (ictimă unică? 27 'ebruarie 8imt nevoia să revin la anver#ura analizei din 2tadiile imediate ale &rosului şi la fineţea distincţiei pe care o face . problema raportului dintre "carne şi spirit" nu se pune cu această acuitate! *n afara metaforei sufletului ca atela$ înaripat din %$aidros"ul lui Platon. printre călu#ări şi călu#ăriţe. pînă la sfîrşitul timpurilor.ier<e#aard îl pune pe acesta în seama "primei perioade" a . terenul este de-acum liber pentru un timp căruia îi aparţin deopotrivă 'asanova.

i-a zmucit-o de cîteva ori şi l-a ru#at. ştii să distin#i între lucrul înţeles cu adevărat şi a te preface doar că ai înţeles. îşi dăduseră întîlnire pe o străduţă de lîn#ă #ară în faţa casei unei prietene care lipsea o vreme din =ucureşti! 9i el uitase. alb tot. sau poate nici nu îi păsa.l stă la birou. cum coapsele se apropie şi se îndepărtează ritmic. totuşi. în sfîrşit. îi dez#oleşte un #enunc1i! . pur şi simplu uitase. să treacă într-o doară cu maşina pe la locul întîlnirii! Ploua #roaznic şi strada era pustie! 'înd s-a apropiat. înainte de căderea serii. cînd a$unsese în dreptul ei. că pleacă! . i-a prins mîna. ca şi cum aflase asta din contemplarea îndelun#ă a ceea ce #ăsise pe $os) ştiam că am să te văd! *n aceeaşi vară. după ce fusese viscolită pînă tîrziu. şi şi-a adus aminte aproape cu o oră mai tîrziu! 8-a #îndit. de ce plîn#i2 5upă care începe să plîn#ă şi-i ia capul la piept! " treia ceartă! .l întorsese spatele şi plecase! "poi i-a auzit paşii din ce în ce mai #răbiţi. cu nişte foi în faţă! . părînd că îl aşteaptă de o veşnicie şi că l-ar fi putut aştepta aşa oricît! Prima noapte cînd au dormit împreună! 9i cînd.ploaie sînt amprente pe care fiecare cuplu le lasă în urma sa. că trebuie să-l vadă pentru că nu crede că e adevărat şi că trebuie să se bucure de el! Prima ceartă! *n mi$locul străzii! .l plîn#e pe înfundate. a#oniseala ta de o viaţă! "i. cu faţa inundată de fericire. privind ceva cu atenţie! "poi. a văzut-o în dreptul porţii nemişcată. apoi se întoarce. tot aşa. din ce în ce mai c1inuit. şi acesta îşi ridica bumbul ne#ru şi rece al nasului încercînd să i-l pună pe obraz şi ea se ferea rîzînd nespus de fericită! A amiază de vară cînd el se întorcea spre casă şi cînd o zărise de departe. memoria cuplului rămîne intactă în istoria nescrisă a lumii! Gestul fondator este cel care transpune de fiecare dată sc1ema universală a iubirii într-o particularitate e&tremă şi conferă astfel fiecărei iubiri unicitatea ei absolută! Prima ninsoare căzută în anul acela! Qăpada. prin recursul perpetuu la ele. nu mai ştia nici el ce anume se întîmplase. am căzut în iubire! Prin ele. pentru ca după desenul lor inconfundabil el să poată fi recunoscut în eternitate! @orţa de coeziune a #esturilor fondatoare este uriaşă şi. către miezul nopţii. cuplul ţine! +ar dacă se întîmplă ca el să se destrame. îl z#îlţîie de umeri şi continuă să ţipe) 5e ce plîn#i2 +a spune. şi i-a spus că nu poate dormi. poţi să spui fără să eziţi ce îţi place şi ce nu. capeţi un simţ al "clasicului" şi o anumită îndemînare în distin#erea esenţialului de contrafăcut şi trecător ― într-un . cu c1ipul desfi#urat de furie! . ţipînd. uitarea crescînd cu fiecare zi ce trece! *ţi aduce însă şi ceva deosebit de preţios) lucrurile pe care le-ai aflat pe cont propriu! +ar acestea alcătuiesc micul tău capital de certitudini. care încerca să sară peste cîte un troian. nu poţi fi dus de nas de mode şi atras către false adîncimi. lucrul se datorează acelei suite de întîmplări irepetabile prin care în viaţa noastră.l vede cum picioarele îi tremură. în timp ce ea îşi în#rămădeşte şi mai repede lucrurile în sac! *n curînd termină şi îşi pune #răbită pardesiul! 8e îndreaptă spre uşă.l se apropie ameninţător. vine spre el.a stă pe un scaun de bucătărie şi capotul de catifea nea#ră. #esturile fondatoare rămîn! 5acă e&istă un eu afectiv şi o identitate a noastră ca inşi. 5 martie 'e îţi aduce vîrsta2 :n plus de cunoştinţe2 "ş spune mai de#rabă că un deficit. ridicase capul şi îi spusese. "#ravată pentru eternitate". #1emuită în mi$locul trotuarului. ţinîndu-se de mînă pe strada pustie şi mer#înd în urma puiului de caniş. cu fusta lar#ă făcută roată în $urul ei.a îşi aruncă nişte 1aine într-un sac de piele roşcată şi îi spune. încălzindu-l la piept. fiecare partener păstrează în sufletul lui. fi#ura celuilalt şi. în mi$locul nopţii. pierzîndu-se în el şi apărînd iar la suprafaţă cu botul plin de zăpadă! "poi ea luase #1emotocul de blană în braţe. ea a aprins lumina. puncte de (edere ştii în linii mari ce vrei. cu apa şiroindu-i pe obra$i. electrocutate de spaimă! mar$i. să nu plece! " doua ceartă! *n casă! . o dată sau de mai multe ori. care treptat se transformaseră într-o fu#ă şleampătă! 'înd l-a a$uns din urmă. plîn#înd. încremenise acum în straturi mari şi pufoase! =ucuria lor. căzut într-o parte.

spus din toată inima! -u are sens să-i stric scenariul care s-a înfiripat spontan în mintea lui! . s-a stabilit la -eV Wor< şi s-a măritat acolo. în ciuda unui destin . vreau să cumpăr de la @-"' filmul lui Lose> după Don 'io(anni şi să văd ce casete mozartiene mai #ăsesc! "m să dau şi o raită pe la tîr#ul de carte. poate. la care =anuş lucrează de peste un an! Pentru sufleţelul meu. unde urma să-şi întîlnească familia 3soţul şi pe băiatul acestuia4 şi să petreacă împreună o scurtă vacanţă! "şa se face că cele trei ore de zbor le-am petrecut împreună. să-şi încerce norocul de artist plastic 3face #rafică şi pictură. 19 martie "m a$uns astă-seară la Paris! *n avion 3era un zbor "ir @rance4 am trăit un lucru nostim! La poarta de îmbarcare. trebuie să-l întîlnesc pe (u-dor =anuş şi să preiau ilustraţia 3KG de planşe color4 la &nciclopedia zmeilor a lui 'ărtărescu. din apropiere. 3-eonestitatea intelectuală nu e de aceea neapărat o fraudă. după ce îşi făcuse studiile în ma#1iară la 'lu$. frumosL" 9i înc1eie cu un profitez"en:. în c1ip de e&plicaţie) "An se retrouve apr_s di& ans!!!" -e face foto#rafia şi ne cere. cu acel firesc plin de căldură ― ce nu păcătuieşte niciodată prin familiaritate. indiscreţie sau vul#aritate ― pe care nu îl au decît francezii. la Atopeni. limpede că ne-a aşezat într-un stor9 învestit cu presti#iu sentimental) o iubire ce pare că s-a sfîrşit. le#ănînd şi lun#ind vocalele! "vea darul de a marca locul în care apărea apărînd pur şi simplu! 'ulorile veştmintelor erau dozate în funcţie de albul catifelat al tenului şi de întunecimea oc1ilor şi a părului! %îdea potolit şi senzual. iar mersul avea o distincţie pe care miopia filtrată a privirii o accentua şi o abătea către melancolie şi absenţă! Pentru că avea o teamă precaută de a se an#a$a în proiecte care nu porneau din ea şi pentru că îşi cumpănea cu pedanterie e&tremă fiecare #est şi fiecare se#ment de viaţă. avînd ca invitat de onoare editurile din +talia. cît mai ales o formă de imaturitate!4 +ată de ce maturizarea presupune lenta avansare către un anume do#matism! /atur devine cel care se poate orienta tocmai pentru că are cîteva repere ferme 3c1iar dacă printre ele se numără şi scepticismul4! 18 martie /îine plec pentru şase zile la Paris) trebuie să-i văd pe +erunci. de re#izorul "ndrei =laier! "cum. aşa încît îi adresez acestuia ru#ămintea şi adau#. în =ucureşti.cuvînt devii onest intelectual. pe nume! *ntorc capul şi o văd pe 'lara (amaş! Plecase din %omEnia în urmă cu zece ani. care pică e&act în săptămînă aceasta. cu puţin timp în urmă. dar cu precădere tapiserie4 în "8tates"! A cunoscusem în BCCB. pălăvră#ind întruna! La un moment dat. dar care rezistă şi trece prin ani 3zeceL4 şi. mer#ea pentru o săptămînă la Paris. o admiram dinainte 3toate piesele bune de teatru din =ucureşti se asociau în mintea mea cu #rafica afişelor ei4 şi am ru#at-o să mă a$ute în crearea unui loo# al nou-născutului ?umanitas! %omEna o învăţase la maturitate. m-a refuzat cu ele#anţă! 5upă scurtă vreme a părăsit ţara. şubreziţi de bolile iernii ― /onica îmi va da anii BCDB-BCDO din Jurnalul ei corectaţi ―. de piept. o voce ondulat-feminină mă c1eamă. în materie de #rafică de carte decît cele franţuzeşti! mar$i. după un scurt se$ur în %omEnia. trebuie să-i întîlnesc pe . un tînăr zvelt şi simpatic.undera. şi o vorbea cu o voce caldă.undera la ?umanitas. a scos aparatul de foto#rafiat şi mi-a propus să ro# pe cineva din ec1ipa$ să ne facă o poză! (ocmai se apropia 8teVardul care se ocupase pînă atunci de noi. e&plicaţii suplimentare! "". doamna vine din -eV Wor<!!! 9i domnul din =ucureşti!!! 9i veţi petrece cîteva zile la Paris!!! 5upă zece ani!!! . după ce în %omEnia divorţase. mai rafinate. în sfîrşit.era şi /ilan . trebuie s-o văd pe /arie-@rance pentru a-i propune o serie +onesco în "livre de poc1e". pentru a discuta condiţiile publicării complete a operei lui .

îmi vorbise de "spectralitatea" lui . trebuia să e&prime tulburarea la #îndul că o mînă de oameni necunoscuţi se bucură cu atîta #raţie de supradoza mea de fericire! Pînă la aterizare am rămas prizonierul acestui rol ce-mi fusese conferit şi cînd. retezat. din clipa în care. cu cămaşă pepită şi cravată! 5oar mai puţin surîzător! +ntru în vestibul şi de sus. în acest scenariu înfiorat.ir#il! 8un şi aştept emoţionat să se desc1idă uşa. )Fai rien < man!er). dar urmarea a fost că. am simţit o vreme cum umbra tînărului înalt mă însoţea spre casă ca un reproş nerostit! miercuri. -oica şi-a aplicat teoria la propria lui viaţă şi "i-a reuşit şi asta". cu pantalon #ri. că şi-a rotun$it fapta şi că de-acum aşteaptă să moară! *n ce-l priveşte. ştii cît este de cumplit să ai DM de ani2 'um de am a$uns aici2" 'e pot să-i răspund2 *i amintesc că -oica îşi confecţionase anume o teorie pentru a face faţă momentului acestuia) B4 (rebuie să fii mereu în atac! =u trebuie să ai mereu iniţiativa. pre#ătit pentru orice surpriză! :şa se desc1ide. a fi mereu în priză. şi după cîteva secunde am în faţă o /onica surîzătoare. ne-am despărţit. subiectul mandicităţii le aminteşte celor din va#on că fiind "sYropositif" nu poate dormi afară!!! /ă apropii de casa din @rancois Pinton cu inima strînsă! /onica m-a prevenit în cîteva rînduri la telefon că îi voi re#ăsi în stare de epave 3"două păpuşi stricate". Gabriel.ir#il dintotdeauna. în plină detentă. a murit în picioare! Arice moarte bună trebuie să te prindă făcînd ceea ce făceai dintotdeauna! 5in acest punct de vedere. să te copleşească. după care îmi spune ― /onica tocmai ieşise ― cu un ton sfîşietor) "Gabriel. cu aer festiv.ir#il. iată. le su#erez. în pra# este acelaşi . pentru a #lorifica. a nu-i permite vieţii să vină peste tine. aşa zicînd. momentul re#ăsirii în cel mai adecvat decor al lumii) Parisul. la rîndul lui. pe lîn#ă recunoştinţă. cu precauţia dintotdeauna. oraşul în care. "poate că ar fi mai bine să nu ne vedem. 'lara şi cu mine.ir#il un 1o1ot de rîs.i bine. cinci minute mai tîrziu. cu cizmele adevărului prozaic. /i1nea. să-l privesc cu oc1i umbriţi ele emoţie şi să murmur un "merci" care. învin#e şi iese victorioasă la lumină. din capul scărilor care duc la dormitor. a trebuit să accept propria mea impostură. mărturisindu-i tînărului în uniformă albastră că melancolica doamnă de lîn#ă mine mer#e de fapt la Paris ca să-şi întîlnească soţul. să nu păstrezi despre noi ima#inea de acum" etc4. în drum spre /onica şi . iubiţii se #ăsesc. din clipa în care "amicul" le mărturiseşte că frumosul şef de #ară cu care tînăra sa soţie călătoreşte la 8inaia în "cupeu separat" nu-i altul decît fratele ei ― că "nu mai am nici un 1az"2 . cu sacoul de caşmir be$. cu privirea vioaie şi ludică! *ncearcă amîndoi să mă convin#ă să nu mă încred în aparenţe! Aricum. făcîndu-i pe cei doi să se re#ăsească şi să abolească distanţa ce-i despărţise 3BG GGG de <mL4 atîta amar de vreme. se re#ăsesc sau se pierd definitiv.potrivnic. tînărul a reapărut cu o pun#ă sofisticată de 1îrtie. reintrînd fiecare în destinele pe care ec1ipa$ul de la "ir @rance ni le suspendase pentru o clipă. lansînd un "'eao. pe care scria "Fo>euses %etrouvailles de la part de tout lNYIuipa#e" şi care conţinea două sticle de şampanie @anson. după un scurt detur de afaceri prin =ucureştiL -aş fi riscat oare să-şi spună în minte ― asemeni persona$elor din sc1iţa lui 'ara#iale care o spun cu #las tare 3şi dezamă#ite la culme4. să te înece! M4 'eea ce înseamnă că trebuie mereu să faci ce(a. vrîndnevrînd. să nu consideri niciodată că ai înc1eiat ce aveai de făcut! "sta însemna pentru el "să nu mori fără rest"! /oartea trebuie să te prindă la treabă şi să ieşi astfel din scenă în timp ce îţi rosteşti încă rolul! 5epresia bătrîneţii este starea celui care consideră că a spus ceea ce avea de spus. cum i-ar fi plăcut să spună) a murit. am intrat eu în scenariul în care fantezia lui mă proiectase! "şa încît. în umbra marilor fi#uri tutelare ale lui +n#rid =er#man. niciodată "viaţa"! " ataca mereu viaţa cu o idee. "nt1on> Per<ins sau /arlon =rando! 'ît de vul#ar m-aş fi simţit să intru. în metrou. Gabriel"! *ncepe să coboare. /onica respectă re#ula) face mereu ceva şi are . se aude vocea tonică a /onicăi. n-am putut face aşa ceva. se află pe drumul cel bun! 'uvintele acestea îi smul# lui . la Paris. de la +imez"(ous *ra$ms? la 6ltimul tan!o. un nou mod de a cerşi! Pe lîn#ă litania obişnuită ()e suis sans abri. 20 martie "stăzi.

nească. adevărul este că ei nu dădeau în nici un caz tonul epocii.aler> 3a se vedea ?anna1 "rendt. + citit cartea cu piticii şi s-a simţit pesemne provocat să facă un lucru de altă anver#ură 3şi de factură. celorlalţi. îşi aminteşte! @rumos este că învrednicindu-se să ţină acest Furnal ne salvează şi nouă. aşadar. au primit mai tîrziu o consacrare internaţională. în treacăt fie spus.ladimir 8treinu. adică toată "9coala critică"2 +ar presa democratică unde este2 'ă doar nu e&ista doar 2farmă %iatră şi *una(estire. >iaţa -om. să obţină o frescă "poantilistă" a interbelicului. se rezumă să-i citeze pe 8ta1l şi Golopenţia. locuinţa piticilor. au rezultat MGG de . în care re#iunile locuite de pitici sînt marcate cu pedanterie ― în @inlanda se pare că sînt cei mai mulţi. care reuşeşte. ediţia de la ?umanitas. p! B D4) . talia piticilor. *n -e(ista . Curentul lui Pamfil 9eicaru şi Cu(întul lui -ae +onescu. a cărui calitate e&cepţională să fie verificată tră#îndu-se asupra a BGG GGG de evrei masaţi pe un poli#on amena$at undeva la ţarăL 'e să mai spunem de faptul că în @ranţa. pe /onica vie şi interesată de tot ce se întîmplă! 'um tocmai i-am adus voi! K din +!endele lui . /onica observă) ""r trebui ca toţi cei care se complac în a da o ima#ine a interbelicului dominat de ideolo#ia e&tremei drepte să citească notele Gabrielei Amăt pentru ca să vadă cum arăta epoca! %ecent. Pe de altă parte. dar şi în (ransilvania4. aflu despre mine lucruri care dispăruseră pur şi simplu din viaţa mea) cînd am a$uns la Paris. cu fabuloasele pa#ini ale Gabrielei Amăt.u#en Lovinescu. specii de pitici etc! 'artea este ma#nific ilustrată şi într-o bună zi ne-a venit ideea de a-i da o replică în re#istrul zmeilor. 21 martie La ora . 7ri!inile totalitarismului. propunîndu-i lui 'ărtărescu să se lanseze în acest exploit. . +de(ărul literar şi artistic. Qarifopol.liade şi 'ioran. adică aplecare spre dreapta e&tremă. peisa$ul publicistic era dominat de ziarele şi revistele de centru-stîn#a) Dimineaţa şi +de(ărul. în timpul ocupaţiei. Cu(întul liber. aşa cum e&istau şi în >remea.undaţiilor -e!ale e&istau colaboratori de stîn#a. trece (udor =anuş. "postmodernă"4! 5upă cîteva luni. dar de ran# secund! 5ar unde sînt Lovinescu. înmulţind la infinit notele. persona$e foarte brave.ra ca şi cum copiii ar fi avut în pro#rama şcolară o materie numită "#nomolo#ie") răspîndirea piticilor pe #lob 3cartea se desc1ide cu o 1artă plană a mapamondului. Gestapo-ul a primit peste H milioane de denunţuri din partea populaţiei franceze. vrînd să arate cît de firavă era intelectualitatea democratică la noi. ce făceam şi ce #îndeam în vremea aceea!!! A re#ăsesc. în care. uite că mi-am şi notat. corectează. vieţile! 'itindu-i pa#inile din NDB-NDM. şi c1iar şi -oica. cu ilustraţia la &nciclopedia zmeilor a lui 'ărtărescu! 'incizeci de desene. vestimentaţia. 8ebastian îl ataca pe Lovinescu ca "prea democrat" ―. care s-a născut prin colaborarea dintre un scriitor şi un #rafician! A carte despre pitici 3despre "#nomi"4. =impul. Pe lîn#ă o presă de dreapta ― 6ni(ersul lui 8telian Popescu. alimentaţia.aler> acceptă ideea ― şi c1iar contribuie cu H franci 3atunci asta era o sumă4 la materializarea ei ― ca armata să fabrice un tun formidabil. Qeletin2 Pur şi simplu omişi.mereu ce face! Pînă seara tîrziu lucrează în vederea editării Furnalului pe care îl ţine de MG de ani) taie. pînă şi "lina /un#iu. lucrate cu minuţie e&tremă. relaţia lor cu diverse animale 3nu se au bine deloc cu pisicile4. a cărei poantă stătea în faptul că fiinţe ima#inare erau tratate după re#ula realismului e&trem! . în BB. vreme de aproape doi ani! . ci reprezentau doar un accent într-o structură culturală e&trem de variată! 'um să a$un#i atunci să-l compari pe . evident. 9erban 'ioculescu. de a$unseseră şi nemţii să fie scîrbiţi de atîta zel în colaborare2" &!i. dacă se lasă senzaţia că 6asta era interbelicul la noi7. +ar din #eneraţia mai tînără Pompiliu 'onstantinescu. netrebnicilor care n-am făcut-o.ditura! +-am dat lui 'ărtărescu în urmă cu -K ani o carte pentru copii reeditată în Accident an de an. lăsînd impresia cu totul falsă că epoca era dominată de -ae +onescu şi de elevii lui! Ar. este şi pentru că .liade cu 'eline şi =rasillac12 'a să nu mai zic că la noi nu a e&istat niciodată un ec1ivalent al cazului lui Paul . un proiect în care am pus suflet şi la ori#inea căruia se află .

care pot fi citite deopotrivă la BM ani. la G sau la DG de ani! *n cartea lui /!'!. pentru ar1iva foto ?umanitas. îşi petrec vremea măsurîndu-le cînd cu metrul de croitorie. cu "domnul Anosă" ― un tip brav şi 1arnic. punctînd franceza cu e&presii italieneşti. vila în care a fost făcut filmul4. îl numeşte el4. #roteşti şi delicate deopotrivă! .&istă zmei violenţi şi cruzi. nici folclorul. că nu mai e o abstracţie şi. am cumpărat o carte de refle&olo#ie. care are cîte şase-şapte clienţi pe zi ―. putînd fi înţeleşi ca specie e&otică a dra#onilor! 8eara. cu cele KG de planşe color. să facem noi serii şi colecţii. la editură.itoriei Lipan care se îmbracă la 8on>a %i<iel! mar$i. ai impresia că viaţa e o petrecere muzicalo-#astronomică şi că tristeţea nu face parte din lumea asta! Lucian îşi pre#ăteşte premiera pariziană la După"amiaza unui torţionar 3"film cameral". să fac. BB dimineaţa. studioşi şi prolifici pe plan artistic! /ai toţi au un interes aparte pentru fetele de împăraţi din specia umană. dar e&istă şi specii de zmei e&trem de culţi. 26 martie . crîncen şi pasional. şi care. am cumpărat de la @-"' şase albume mari. am întîlnire cu /ircea '. au un enorm potenţial publicitar. cu acea vocaţie a devotamentului orb pe care a avut-o şi o are pentru cîţiva oameni! . ore de masa$ în talpă!!!4! "cum sînt destins. zmeilor. pleci cu senzaţia că ai fost oaspetele lor! /ari mascalţoniL 'u ei. mă #îndesc la cîte am de făcut odată a$uns acasă şi îmi spun că e bine. c1iar după ce ai plătit. să fac mai bine. cînd cu metrul de tîmplărie! @abricarea cărţii. 5iseară. să le consolidăm pe cele e&istente. în plus. ca "lteţa 8a Principele %adu. am #ăsit Don 'io(anni"ul lui Lose> 3şi am citit într-un album Palladio despre "La %otonda".reau să amplific portofoliul . să mă lămuresc cum e cu or#anismul proiectat pe tălpi 3de vreme ce tot am început. cu precădere fecioare. că "îmi seamănă"4.undera la "?umanitas" 3dar mă bucur deopotrivă că l-am cunoscut. voi mînca cu cîţiva prieteni "brînzuri franţuzeşti"! "m ales ieri cîteva feluri deosebite din "froma$eria" de pe 8aint Auen! =ilanţul se$urului) pozitiv! +-am revăzut pe /onica şi pe . de două luni. ca în povestea lui Lobo şi @ofo. şi unii dintre ei. adică "în cer"! La ora BK. vin către masă valsînd şi emiţînd fraze muzicale. am pus bazele contractului pentru cărţile lui . înecînd felurile de mîncare sub valuri de cuvinte! (e convin# că totul e e&celent şi. să vedem împreună desenele lui =anuş la &ncicl. am discutat cu /arie-@rance tipărirea eseurilor lui +onesco într-o nouă formulă #rafică. cu rădăcini într-o lume ar1aică4. iar /arie-@rance îl a$ută. mai frumos. va costa o avere 3peste MG GGG `4 şi e pro#ramată să apară în prea$ma (îr#ului de la @ran<furt! --am reuşit să e&portăm nici mămăli#a 3de ce în fond pizza. şi nu mămăli#uţă cu brînză şi smîntînă2 ― e limpede că lumea are ceva cu noiL4. cîtă vreme am proiecte şi ambiţia şi "nebunia" necesare pentru a le realiza! . nici sarmalele. au termen de referinţă în ima#inarul occidental. am văzut superba e&poziţie a suprarealiştilor la =eaubour#. sînt rapizi. privesc lucrurile "de sus". rătăcind şi şerpuind subţire într-un zăcămînt de inteli#enţă. din septembrie4. sînt în avion şi scriu. mult mai onorabili decît 5racula. mai . ba se mai pretează şi la o întrea#ă #amă de produse secundare 3pot deveni persona$e în $ocuri electronice. poate reuşim cu zmeii. cu /arie-@rance şi Lucian Pintilie la un restaurant italian din /ontparnasse! (ipii care ne servesc vorbesc enorm. cărţi de $oc etc4! *n plus. după cum se vede. în sisteme le!o.pa#ini. să trecem la MKG de titluri pe an 3la MG pe lună. rafinament şi sensibilitate şlefuite franţuzeşte0 o soră mai mică a . zmeii sînt fiinţe comple&e.ste în ea un filon "primar".ir#il întremaţi 3poate am contribuit puţin la înviorarea lor4. desprins din lumea *alta!ului 3ceva dedicat şi delicat.diturii. în sfîrşit. cultură. făcut după cartea 5oinei Fela (Drumul Damascului). în plus.

au promul#at le#i lustratorii. . să scriu mai departe aceste pa#ini. vrei să-i părăsim pe cei cinci milioane de romEni din =asarabia. se prezintă modest autorul emisiunii4. put. avînd în vedere un ritual de purificare) în $urul obiectului impur.liniştit ce am făcut pînă acum cu atîta c1in şi zbucium! (rebuie să termin notele la 2ein und 3eit 3apariţie în martie viitor4. e vorba de un ideal pentru care au murit părinţii noştri în înc1isorile comuniste. pîn#ărit sau pîn#ăritor. 'orneleL" ― "9i cum. pensionare de bordel arborînd pudorile fecioriei. cum ai făcut ieri în 8enat. faptul de a se în#ri$i de sine0 ultima vorbă a lui 8ocrate în %$aidon 1. intelectuali prostituaţi. pe fraţii noştri2" ― "=ine. la #iumbuşlucurile acestor castratori morali.! (ema discuţiei) %omEnia şi intrarea în -"(A! . "drian. se perindă scriitori. cu orice preţ. să mă investesc în cei cîţiva oameni importanţi ai vieţii mele! 9i. la acest viol în masă al conştiinţelor2 (îl1ari ţinînd prele#eri despre cinste. iată. să pre#ătesc un studiu pe tema Eeide!!er şi problema lui 1dincolo1. Păunescu şi . dar la emisiunile de ore şi ore ale lui Păunescu de la P%A (. cîntăreţi!!! 'um se poate intra în -"(A ― întreb retoric ― cu trubadurii lui 'eauşescu. în loc să fie puşi la colţul istoriei ca susţinători patetici şi coprofa#i ai unui re#im criminal de pe urma căruia nu ne putem reveni nici după BM ani. mormăie cu obidă (ucă! 5ar . %idic iarăşi #lasul ― pentru a cîtă oară în aceşti ani2 ― împotriva faptului că alde Păunescu şi . concret2 9i între timp să pierdem (renul +storiei2" ― ""m vorbit eu cu Puţin.adim e contra! "'ornele.. 'ornele. .ădim îl ia. 'ornele. se lăfăie în 8enatul %omEniei şi pe ecranele televizoarelor sub privirile în#ăduitoare sau indiferente ale concetăţenilor! -u numai că lumea îi suportă.ădim în vremea lui 'eauşescu! La noi nu a e&istat aşa ceva şi de aceea obiectele urît mirositoare continuă să pută în public. cînd m-ai făcut pulbere!. neputincios. cu aceste scîrboşenii #uralive care se distribuie în rolul de directori de conştiinţă2 A $umătate de oră mai tîrziu sînt acasă) pe postul "ntena B. securişti. "driene. nu mă distru#e iar.tcaetera! Abscenitate! 'e te faci cînd indi#narea nu încape în cuvinte2 'înd ad$ectivele nu mai a$ută la nimic2 'înd asişti. băiatul (ucă transpiră din #reu încercînd să strecoare cîte o propoziţie. 1a. uci#aşi de popor romEn în#ri$oraţi de soarta poporului romEnL *ntre timp. medici. mitocăneşte. sacerdotul e&ecuta un dans purtînd în braţe un animal destinat $ertfei purificatoare! "poi cuvîntul a trimis la "curăţare" în #enere! +!rum lustrare însemna "a curăţa o#orul"! (oate ţările foste comuniste din . cu "băi (ucă". poate înainte de NDC". spune Păunescu cu voce de bu1ai. 'ornele.ădim. cu e&cepţia %omEniei 3'e1ia. de la un tal# s$o? cu =o#dan @iceac la %ealitatea (.1 \ "?a. . ai tu aerul unui om făcut pulbere. prin ecranul televizorului! . ca să pot face toate astea (to epimeleist$ai. seara tîrziu. "driene2 ?a. e un dialo#. 1a. "cesta este imperativul suprem al unui om care vrea să facă ceva cu viata lui! 28 martie /ă întorc.!în#ri$iţi-vă de voi înşivă"4! (rebuie. să mă în!ri)esc. dar cum vrei să ne unim cu ei2 'um.adim îl urec1ează scurt 3"să nu-mi faci mie pe avocatul americanilorL"4 şi îi aduce aminte că "are e&perienţă mai multă decît el"! "5a. 1a!" .ine vorba despre "ori#inalitatea în ne#ativ" a %omEniei şi de obstacolele care ne-au înc1is drumul spre Accident în ultimii ani) corupţia şi foştii securişti. în timp ce (ucă îi vorbeşte cu "dumneavoastră"! 'înd (ucă devine incomod.adim se face că nu-l aude.adim discută despre!!! intrarea %omEniei în -"(AL Păunescu e pro. să mă simt bine în pielea mea. lasă-mă să spun doar o vorbă. prima4. iar (ucă se sperie de propriul lui cura$ şi i se adresează de îndată cu "domnule preşedinte"! Lustraţie! 'uvîntul înseamnă "purificare" şi latinii îl foloseau la început în conte&te reli#ioase. care curăţau "locul social" 3funcţiile publice4 de persoanele pîn#ărite şi pîn#ăritoare ale comunismului) activişti. la (ucă 81oV 3"sînt /arius (ucă de la (ucă 81oV".. 1a. la spectacolul a doi rinoceri care se masturbează în public.uropa. pianişti. lasă-mă să-ţi e&plic. şi Puţin mi-a #arantat că!!!" ― "(e ro# frumos. mai presus de orice. asemeni lui Păunescu şi .

&perţi în tine fiind 3adeseori sătui de tine4 şi cunoscîndu-te deopotrivă cu iubire şi răutate. se trezeşte muşcînd discret capătul unuia dintre braţe4. însă. către o recuzită specifică. în sfîrşit. pre#ătindu-mă să adorm. al ima#inii pe care ai confecţionat-o ca să poţi ieşi convenabil în lume! 1 aprilie *n drum spre casă de la editură. poftindu-l în casă printr-o uşă nefiresc de în#ustă. oricum. scriind. "romEnii culţi" din %omEnia2 'e substantiv folosim cînd vorbim de starea celui sătul2 8aţietate! /ă scol. ce s-ar putea spune2 'ă. în /aramureş. mai cu seamă cînd e foto#rafiat sau filmat.ra vorba de un prea mult. "lăturiş"! +ar despre "sătulie". 8ubstantivul de la "sătul"! 8ătulie!!! /i se pare nespus de frumos! 9i cum zicem noi. vestimentară. me#aloman şi crezîndu-se mereu privit şi admirat. furuncule ale poporului romEn trecut prin comunism! :nui furuncul nu-i poate fi ruşine că e&istă! "r trebui să-i fie. l-am uitat! 8imt că e în $oc somnul meu din noaptea aceasta! (ot ce pot să îmi aduc aminte este că miraculosul cuvînt începea cu "s"! 5ar la ce se referea2 . e&primă ne#ativul saţietăţii) sînt sătul. îmi vine această încrîncenare2 %ăspunsul este simplu) pentru mine. absorbit fiind de o problemă. #estuală sau verbală! +ntelectualul umanist face tot ce poate pentru a obţine. dacă . vrei să le-o propui celorlalţi despre tine! -imeni nu e mai puţin dispus să creadă în sinceritatea ta decît un prieten! Pentru că te ştie prea bine. de cîte mi-a fost dat 3fără să vreau4 să în#1it! 8ătulie) starea celui care s-a săturat de atîta rău. dar nu de lucrurile bune pe care le-am mîncat. cînd o femeie. prietenii îţi fac mult mai puţin credit decît cei care nu te cunosc deloc! . pentru că te-a clasat. pe care îi scoate şi îi pune la loc după o re#ie bine studiată 3alteori.ra un substantiv!!! :n substantiv care începea cu "s"!!! -u mai voiau!!! 8e săturaseră!!! 9i deodată cuvîntul ţîşneşte din ma#ma creierului meu) sătulie. de ceva pe care romEnii din =asarabia nu mai erau dispuşi să-l suporte!!! . în fond. în pat. scriu rîndurile astea. 4 aprilie @iecare meserie încearcă să-şi creeze însemnele ei pentru a fi recunoscută! /ai toate năzuiesc către un element de uniformă. în privinţa ta. trupului care îl poartă! 29 martie 'e ciudatL 'înd e vorba de o mărturisire scrisă. ci maladii. şi mă duc să adorm liniştit! La fel de fericit s-a simţit pesemne -oica. fie se $oacă cu oc1elarii. ci sînt sătul de necazuri. basarabeanul foloseşte ― cu limba lor inconfundabilă ― un cuvînt pe care nu-l auzisem niciodată! *mi propun. către un panaş de identificare. îl ia prin surprindere va fi trecut în contul măştii. între timp.5ar de unde. spunînd că aşa intră romEnii în istorie) en biais. i-a spus că se intră pe ea "lăturiş"! -oica s-a #răbit să proiecteze cuvîntul pe cerul metafizicii. el este în permanenţă în căutarea unei atitudini) fie îşi spri$ină bărbia în palmă. îi vine #reu să accepte că ar e&ista în tine ceva care lui i-a rămas ascuns! (ot ceea ce. să îl notez! :it să o fac! 'ătre B noaptea. ascult în maşină radioul! :n interviu cu un tip din '1işinău! La un moment dat. cei doi nu sînt persoane. de răul în#ur#itat! (recerea romEnilor prin istorie) dintr-o "sătulie" în alta! /ama mea la DK de ani) spunea că nu mai vrea să trăiască! "$unsese la "sătulie"! miercuri. îmi aduc aminte că am uitat să notez cuvîntul! +ar cuvîntul. ei au pretenţia că te deţin dincolo de ima#inea pe care. o aură inconfundabilă! @iind cabotin prin esenţa lui. cum a$un# în casă.

e&ecutată cu mi$loace pseudo-filozofice.le se desfăşoară mai întîi. -iciodată. atunci cînd e anume arătată. în $urul biroului sau peste tot. de aceea. îmi spuneam. o vibraţie interioară continuă şi. mă consideram cel mai pasionant obiect posibil al vieţii mele! -u aveam însă "neruşinarea" necesară pentru a face din acest interes obiectul constant 3şi public4 al preocupărilor mele! 'ăci. de $ur-împre$urul camerei! Pentru că nu poate să ia cărţile cu el cînd iese în lumea. într-o ne#li$enţă studiată! 'artea devenise o insi#nă. să mă reîntîlnesc în scris cu mine. este dovada indirectă a unei isprăvi culturale care nu trebuie neapărat să fi avut loc şi care trimite cu #îndul la altele care nu vor avea loc niciodată! Pentru privitorul neavizat ima#inea unei biblioteci este cel mai adesea o capcană. de cîte ori are prile$ul ― şi un interviu fila 9i totuşi! "m văzut cîndva un persona$ 3am auzit că între timp a a$uns preşedinte de "cademie4 care îşi ticsise spaţiul din spate al maşinii.are de#etele lun#i şi subţiri. cortina trasă peste o impostură! 8ituată în re#iunea incertă dintre ustensil. cînd trecînd lin peste frunte. un spectacol copleşitor montat. că înoată în ele de cînd se trezeşte şi pînă la culcare şi că acestea îl urmează. nu acea proiecţie pornită din interior care face din carte supremul mod de a e&ista şi pe care a$un#i să ţi-o asumi cu perseverenţa cu care un melc îşi poartă coc1ilia! =iblioteca la care mă #îndesc eu este e&act opusul acesteia şi cel mai potrivit ar fi să o numim biblioteca-panaş! Pentru cei mai mulţi intelectuali. o entorsă. punctînd şi articulînd inteli#ent spaţiul discuţiei! *nsă elementul nelipsit din interviurile filmate cu un intelectual umanist este biblioteca. pe rafturile care acoperă în între#ime peretele din spatele fotoliului în care intelectualul nostru stă aşezat la birou! "lte stive de cărţi. frîntă din poi!net. cel vizibil prin lunetă. asociată cu posesorul ei. pe $os. pe teritoriul #îndirii! 5esi#ur. altele. maşina "plesnea de cultură" şi urma pesemne să îi umple de admiraţie pe studenţii care intrau şi ieşeau de la cursuri! mat este prile$ul însuşi ― cărturarul nostru se lipeşte de ele. nu biblioteca bor#esiană. un crez prăbuşit! *n sine. trofeu.a este un #arant pentru o ştiinţă care nu poate fi probată în fiecare clipă. că simpla vecinătate cu ei îl face pe posesorul lor să fie asemenea lor! sîmbătă. nu a reprezentat decît strate#ia bine pusă la punct 3eram antrenat pentru astaL4 a unui camufla$ cultural) o diversiune. o respectabilitate smulsă celuilalt prin raptul privirii. de atunci. biblioteca. fără să fie cuprins de plictis. ca dîra unui reactor. o aspiraţie în#ropată. direcţia unei pasiuni. poate deopotrivă dezvălui şi masca) un tic cultural. pe tărîmul tribulaţiilor mele2 -u atinsesem acel #rad esenţial de . vast. (oţi autorii aceia muţi aliniaţi în rafturi par convocaţi pentru a depune mărturie că cel care i-a colecţionat face parte din familie. traseul unei formări.a su#erează doar. cine. mîna acompaniază abundent vorbirea. o bibliotecă nu #arantează nimic! . oriunde sar afla în casă! . de fiecare dată cînd mă ciocneam de mine. poate pentru prima oară din adolescenţă 3cînd umpleam cu "meditaţii ne#re" carneţele pierdute apoi fără urmă4. ar fi putut împărtăşi acest interes şi ar fi fost dispus să pătrundă. 5esi#ur. cu e&cepţia unor pa#ini din Jurnal şi &pistolar. &rsatz"ul unei împliniri culturale. un proiect amînat la nesfîrşit. cînd încercînd să pună la loc o şuviţă rebelă. cînd ondulîndu-se. în aer. ea este asemeni c1ipiului pentru un poliţist) un însemn de autoritate! :n intelectual umanist filmat la el acasă trebuie să lase senzaţia că trăieşte clipă de clipă într-un ocean de cărţi. bulimie. lene sau prostie. cu cărţi 3în limbi străine4 aruncate vraişte. 7 aprilie *i datorez enorm "melancoliei" mele din ultimul an) m-a făcut. de obicei în dezordine. ar#ument pentru o înţelepciune de tarabă pusă să circule în lume pe patru roţi! Parcată pe trotuarul :niversităţii. se află c1iar pe birou. ele trebuie să su#ereze o anumită nervozitate. în afara mea. decoraţie şi mărturie. le e&1ibă şi se e&pune cu ele ca turiştii care nu au credibilitate decît dacă au o poză făcută lîn#ă piramide! Arice bibliotecă este proiecţia unei veleităţi culturale! . nu mai avusesem cura$ul s-o fac! (ot ce am scris de-a lun#ul vieţii.

ir#il laconic! ―"Gabriel. dacă nu s-ar fi îmbolnăvit.ir$il. dar fiind un medicament psi1ic. toate sentimentele lui sînt de vînzare!" 14 aprilie "şa cum a făcut cu laptop"ul. astăseară. am uitat să vă spun că 6Quluful7 are uneori efectul ăsta secundar) persoanele din antura$ul celui care îl ia au ameţeli în primele zile de administrare! *nsă pe măsură ce .ir#il mormăie de pe fotoliu. acţionează simpatetic asupra celor care au o comunicare specială cu pacientuî! 'azul dumneavoastră cu . . a început să ia 6zuluf7"! +ată ce a a$uns antidepresivul meu preferat. la telefon. să te iubeşti şi să te întorci pe toate părţile pentru a putea apoi să te apleci către altul şi să-l iubeşti "ca pe tine" ― îmi rămăsese pînă atunci străin! 5ar pesemne că "a$un#erea la tine" nu se poate face la comandă şi pesemne că dintre toate lucrurile deosebite acesta îşi are preţul lui de suferinţă cel mai #reu de plătit! "m auzit-o într-un documentar pe mama lui ?aV<in#. care-şi petrece viaţa într-un fotoliu şi care vorbeşte şi scrie prin activarea unor sofisticaţi senzori electronici. apără-mă. 3oloft"ull încerc să redresez pronunţia! "+a lasă-mă în pace. că în o#rada omenirii nu poţi intra decît pe portiţa pe care este scri$elit numele tău.ir$il.ir#il!" ― "Gabriel. 6Qoloft7. 7 aprilie A vorbă care mi-a plăcut şi care. îmi face frică a Gabrielei "!) "Gabriel. la momentul potri(it. îţi baţi $oc de mine2" ― "-u. pentru suflet. /onica. Paleolo#u şi c1iar 5$uvara. eu îmi pierd ec1ilibrul!" /ă răzbun scurt) "/onica. că trebuie să te în#ri$eşti mai întîi de tine. botezîndu-l scurt şi deni#rator "lefton". un scriitor trebuie să scoată totul pe tarabă. dintr-o deliberată şi prost înţeleasă pudoare! 'um aş fi putut atunci să capăt încrederea că abia vorbind despre mine voi a$un#e să vorbesc cu adevărat despre noi toţi2 Gîndul acesta simplu că trebuie să porneşti de la tine pentru a a$un#e la altul. . ce spune prietenul dumitale2 'ă din cauza Qulufului tău eu am ameţeli!" ― "Posibil". 6Quluf7. care îi caracterizează pe intelectualii romEni în zilele noastre! "ndrei a mers pînă acolo încît o vreme a acceptat ca numele lui să apară în caseta onorifică a redacţiei! 9i asta "din prietenie pentru 5inescu"L 'a şi cum prietenia cere sacrificii . declarînd că fiul ei nu ar fi devenit cine este astăzi pentru toată lumea 3"un mistic. au pus umărul ca să mear#ă revista %lai cu boi e o dovadă a relativismului şi a superficialităţii. rămînînd imobilizat. /onica mă anunţă că "prietenul dumitale. o să vă dispară şi dumneavoastră ameţelile! %ezistaţi cîteva zileL" /oment mai lun# de tăcere) ""uzi. tot aia eL :nde mai pui că de cînd prietenul dumitale ia 6zulufi7. la un moment dat.ir$il. răspunde . ca să zic aşa "civice".ai de cei care nu s-au cutremurat la momentul potrivitL sîmbătă. "vem cu toţii nevoie de o traumă care să ne aşeze pe drumul nostru.ir#il o să se obişnuiască cu Quluful. uite ce-mi face prietenul dumitale!!!" . /onica şi cu mine rîdem în 1o1ote! 16 aprilie @aptul că "ndrei. care să ne scoată din rutină şi să ne focalizeze către acel punct final al e&istenţei datorită căruia fiecare se#ment al traiectoriei noastre a$un#e să semene cu coarda bine întinsă a unui arc! . fizicianul complet paralizat. deopotrivă. îmi spunea de curînd . care decodează cu mi$loacele fizicii şi matematicii misterele :niversului"4. înţele#eţi2. îi spun pe un ton în#ri$orat. ai înnebunit2 .libertate care să mă scoată din paranteza în care sin#ur mă pusesem.lad Q!. Gabriel.

părăsind devenirea.dezonorante! +ronia e că "ndrei scrie despre "obscenitatea publică" într-o revistă care o ilustrează din plin! Grav e nu că revista e&istă 3de vreme ce supravieţuieşte. adică. în faţa o#linzii.odă. veşnic în întîrziere. prin paradis. televiziuni etc! @audatio e făcută de eseistul elveţian +so 'amartin. scriu ştiind că fac recurs la un capital inepuizabil! 'red că asta este o prietenie) o provizie care a evadat din re#nul cantităţii şi care. ea e necesară4. ţipînd de fericire şi libertate! 'eea ce mă uimeşte. cea din O mai MGGB.odă. după ce mi se făcea baie 3să fi avut H ani2 ani24. debutează cu o enormă banalitate sc1open1aueria-no-nietzsc1eano-cioraniană 3cea privitoare la "sistemul de iluzii"4.u#enia . îi mulţumeşte spunînd că e prima oară în viaţă cînd cineva l-a făcut să simtă că nare corp! "'eea ce. ieşeam din cadă. care îşi construieşte discursul plimbîndu-l pe "ndrei. din furiile care m-au traversat şi din oboseala maratonului de trei ore. ci că e&istă şi cu #irul acestor oameni! 'înd scriu despre "ndrei în aceste pa#ini 3cînd mă cert cu el. pentru un om obişnuit să tra#ă după el BMG de <#!. în pa#inile astea. 5e$a una dintre primele însemnări. care şi-a e&ploatat dintotdeauna surplusul de #reutate pentru a obţine efecte comice. înmărmureşte la un moment dat. nimic din ce am scris de atunci nu şi-a propus vreo clipă să fie "ori#inal". montată. în caseta montată de . cînd mă supără şi îl bombăn4. tră#înd după ea o sacoşă din care îi cad lucruri stranii în momentele cele mai nepotrivite! /iniştri. monosilabic şi ine&presiv! 8eara. adică sînt mereu tînăr! 24 aprilie /er# să văd. un postcoce 3opusul unui precoce4. unde "nu mă vede nimeni"! . puţin lucru!" 5urerea mea în ce-l priveşte pe "ndrei) nu m-a lăsat niciodată să înţele# că ar şti cine sînt. infern şi pur#atoriu! "ndrei. este că nimic din disconfortul meu interior. cînd sînt rău cu el. . post-mortem. nu este.'. aici. "în semn de recunoaştere a strădaniilor sale pentru unificarea europeană"! La -. un tip deştept cu mutră de şoricel. ci doar pe cont propriu ade(ărat. nu se lasă întrevăzut! -u ştiam că pot să mă conţin atît de bine! 27 aprilie "ndrei a primit astăzi premiul Fosep1-=ec1 pe MGGB. 3 mai 8e împlineşte astăzi un an de cînd am început să scriu sub impulsul unei traume "binefăcătoare"! 'orect ar fi să spun) de cînd am fost dat cu capul de pereţii e&istenţei mele! 5in cauza asta. asumîndu-şi dezinvolt tema. mă "coc". ambasadori. trebuie să recunoaşteţi. cu toată pi#mentaţia de ri#oare) '!(! Popescu în cămăşuţă albă cu mînecă scurtă. la mine. cu . #ol. în toate privinţele. sfidînd ca de obicei micul "ştaif" al sărbătorii! Gabriela "!.u#enia . învinsă de propria ei acumulare! 8înt un "întîrziat". cam cu zece ani mai tîrziu! 5e aceea sînt mereu în urma vîrstei pe care o am. să scot deasupra c1ipul dumneavoastră ascuns. să vă tra# $os de pe podiumul social!" -u ştiu dacă a reuşit! Poate în mai mare măsură aş reuşi eu. emisiunea făcută în c1inuri.&act ca atunci cînd eram copil) afară din casă eram ţeapăn. în urmă cu două luni! " reţinut KG de minute din cele trei ore de discuţie de atunci! ""m vrut să vă umanizez. îmi puneam în $urul #îtului blana de vulpe de la mantoul mamei atîrnat în cuier ― capul vulpii cu oc1ii de sticlă şi labele cu #1earele intacte îmi atîrnau pe burtă ― şi ţopăiam. "lumea bună" a =ucureştiului.

ca să zic aşa. la rîndul lui. cred. cu văicăreala lui!!!" 'u aceste lucruri în minte şi luîndu-mi toate precauţiile ca să nu-l $i#nesc. adică de la sin#urul domeniu în care inovaţia e posibilă! A asemenea filozofie ar fi neîndoielnic ori#inală.dar referinţa culturală este apres coup şi toată "teoria" mea nu este decît prelucrarea formală a unei cumplite depresii. numai că ea ar fi lipsită de orice interes! S!!!T 'eea ce trebuie să fie cu adevărat nou şi important este în ultimă instanţă timbrul. -u pretind să am vreo ori#inalitate în privinţa concepţiei despre e&istenţă! 'e poate fi mai banal decît moartea2 -umai că în acelaşi timp este vorba de un fenomen capital şi nu e defel o întîmplare că ea ocupă un loc central în toate marile reli#ii ale lumii! 5acă vrei să construieşti o filozofie ori#inală.ra îmbibat de la MG de ani ― spune -oica despre 'ioran ― de iluziile acestea ale dezabuzatului. nota. insist) "8-ar putea într-adevăr să vi se reproşeze că reluaţi teme vec1i de cînd lumea şi că nu faceţi în cele din urmă decît să reiteraţi. că moartea este un scandal. trăirea ei ca scandal nu e cîtuşi de puţin banală!" -u mă las. ori#inea într-o vec1e discuţie cu "lecu Paleolo#u! "5acă îi iei lui 'ioran stilul. dar nu ştiam să spun de ce! -oica. parado&al. reiese că plecînd tocmai de la felul meu de a formula ei a$un# să devină conştienţi de cutare sau cutare e&perienţă. nu mai rămîne din el nimic!" "firmaţia asta m-a tulburat foarte tare. fondul #îndirii dumneavoastră s-ar reduce în cele din urmă la cîteva banalităţi) că omul este rău. un ţipăt modulat şi trecut pe portativul unei e&presii care mă reprezintă! 8enzaţia. pe care nu le poate alimenta decît cultura. ceea ce s-a spus şi re-spus de atîtea ori de la . spunea conuN "lecu teribilist. v-ar putea spune cititorul acela. îl simţeai ricanînd) "'ioran. nu mai spune nimic!" =otul este spus aici! " scrie nu înseamnă a avea "idei ori#inale". ci a face să intre în vibraţie coarda care eşti! "+deile" nu fac doi bani dacă nu sînt efectul final al corzii vibrînde! 'u cît vibraţia acestei corzi este mai intensă. pe cît de benefică mi-a fost în plan cultural. ceea ce emană din intensitatea unei e&perienţe! 5in scrisorile pe care le primesc.&perienţa morţii. este că întîlnirea cu -oica. din BCCG. dar fondul nevrotic al dezabuzării a fost anterior oricărui demers cultural şi l-a însoţit pe 'ioran ca semn al forţei sale pînă la sfîrşit! +ar cînd "demersul cultural" nu este conectat la o "nevroză". spune el. atunci autorul acela va fi culturalmente util. darul de a plictisi! 5rama mea. dar nu şi pe plan e&istenţial! . prima răzbunare nevrotică faţă de o tutelă care mă pre#ătea pentru "construcţia unei opere" în vreme ce eu aş fi vrut să învăţ cum se dă #las unei vibraţii! +ar răzbunarea . şi este cultivat în sine. simţeam că e nedreaptă. intens-eliberatoare. sînt banalităţi pe plan teoretic. ea devine banală. pe atît de nefastă mi-a fost în planul vibraţiei de fiinţă! Jurnalul de la %ăltiniş a reprezentat.-aş ru#a să acceptaţi să vorbim despre dumneavoastră cu o anume notă de cruzime! 8ă ne ima#inăm un cititor care ar face pe avocatul diavolului! 5acă n-aţi fi e&celat prin formulă. mai cu seamă din ale tinerilor. în vreme ce doar sinuciderea are unul etc! etc!" %ăspunsul lui 'ioran este formidabil) ""cestea. dar nu "cultura" este aici decisivă! ". revin. îi pun la un moment dat acestuia o întrebare "zădărîtoare" care îşi avea. că viaţa este lipsită de sens. tonul. adică la o vibraţie de fiinţă. este de plon$eu e&istenţial în esenţa scrisului. "destinală". ar trebui să pleci de la ştiinţă. îi spun la un moment dat lui 'ioran) ". ca pe propria-i umbră şi ca pe un blestem. de cîte ori venea vorba de 'ioran. de evacuare a oricărui truca$ cultural! *n lun#ul interviu filmat cu 'ioran.cclesiast încoace! *n ce rezidă noutatea discursului dumneavoastră2" 5e data aceasta răspunsul lui 'ioran este fără drept de apel şi dacă-l reproduc o fac pentru că mă priveşte în mod direct! "Peste tot în cărţile mele nu e vorba decît de intensitatea experienţei. care de altminteri este accesibilă pînă şi ultimului imbecil! 'înd simplifici o #îndire dincolo de expresia ei ori#inală. dar va risca să poarte cu el peste tot în lume. cu un talent e&cepţional. cu atît premisa e&istenţială a scrisului este mai bine asi#urată! =ineînţeles că a împin#e această vibraţie pînă în planul e&presiei presupune un alfabet cultural.1 3subl! ns!4 @alsL 'ultura n-a făcut decît să-i ofere lui 'ioran reperele pentru #ăsirea e&presiei proprii.

era pe cale să facă acelaşi lucru cu discipolii lui. dar #reu de perceput de prima dată) "Părăsiţi o vreme terenul acesta de $oc. de o catalepsie psi1ică neproductivă. ar fi putut să $oace un rol 3l-am întîlnit atunci de trei-patru ori4. punctul terminus pentru mîntuirea prin cultură! /i-au trebuit ani şi ani de zile ca să înţele# că problema nu era cît şi ce anume citeşti. staţi o vreme pe tuşă. a topirii eului în spaţiul impersonal al "spiritului obiectiv"! "cesta era capătul iniţierii paideice. al meciului care va fi meciul (ieţii (oastre. plecaţi în cele din urmă. m-a întrebat! ― "L-am văzut!" ― "9i ce ţi-a spus2" ― "/i-a spus să nu mai citesc sistematic şi. #ata să plesnească dar incapabilă să intre în vibraţie. lui "ndrei şi mie! -u ne-am întrebat atunci nici o clipă care era meciul pe care ni-l propunea -oica şi dacă nu cumva mai e&ista şi alt meci care ar fi putut fi $ucat! -umai că "meciul" lui -oica nu lăsa loc pentru un altul! . adică al Gîndirii în numele unei :nice +dei. înainte de plecarea mea în Germania.3inconştientă4 era aceasta) cel care îşi sublimase vibraţia proprie într-un discurs ontolo#ic 3discurs ce termina prin a face vibraţia de nerecunoscut4 şi care. o vreme să nu mai citesc deloc!" -oica a pălit! "m crezut că i se face rău! "/ă#arulL". cu a$utorul iubirii. el care a citit biblioteciL" 8pume#a de furie! "cum ştiu că el nu avea cum să înţelea#ă. a definitivei despărţiri de tine pe drumul împlinirii "performanţei culturale". unicul care merita cu adevărat să fie $ucat! "ici nu încăpea ne#ociere) era vorba de /eciul 'ulturii. poartă titlul-manifest Declaraţie de iubire. înseamnă că potenţialul de vibraţie al unei fiinţe s-a risipit printr-o proastă #ospodărire a lui! "cesta e pericolul celor care fac din cultură o finalitate şi care îşi mobilizează fiinţa sub semnul "performanţei culturale"! 'înd 'ioran mi-a dat în treacăt. bloc1ează resorturile scrisului! 8imetric. ne cerea. a izbucnit după o vreme.l era . ca maestru. el pornea de la pericolul pe care intuia că îl ascunde în sine pro#ramul paideic al lui -oica) cel al performanţei culturale! "-u puteţi pierde meciul decît într-un sin#ur fel) nemai$ucîndu-l".eciul. în numele 'onceptului! "utoritatea lui -oica era enormă! "ndrei a încercat la un moment dat să o conteste opunînd.ant inte#ral în ediţia lui =runo 'assirer 3reţetele intermediare fuseseră ?e#el în ediţia Gloc<ner şi Goet1e în ediţia Prop>laen4 ca o condiţie inconturnabilă pentru a$un#erea mea la "concept"! "ceasta era etapa finală a unei pro#ramate uitări de sine. le!ato-ului noician al ideii le!ato" ul dintre idee şi viaţă! "cest #înd subversiv. maladivă fiind. în cazul în care coarda e flască. sfatul să nu mai citesc o vreme. în timpul unei plimbări matinale prin Fardin du Lu&embour#. în BCDH. "asta a #ăsit să-ţi spună. dar ea a fost contracarată masiv de -oica după revenirea mea în ţară! "L-ai văzut pe 'ioran2". dar eu ar fi trebuit să pot! 5in păcate am înţeles cu o întîrziere de aproape MG de ani! "şadar orice individ e&istă în spaţiul e&presiei cîtă vreme coarda fiinţei lui este în vibraţie! "ceasta este starea de "nevroză productivă" ca stare a sănătăţii mintale perfecte! *n cazul în care coarda este doar întinsă. adică al @ilozofiei. ar fi trebuit să ridice un semn de întrebare asupra oportunităţii meciului pe care -oica ne propunea. după aproape MG de ani. *i datorez de aceea lui -oica în e#ală măsură naşterea alfabetului meu cultural şi enorma întîrziere pe drumul întîlnirii mele cu vibraţia proprie! "ici întretăierea mea cu 'ioran. puneţi premisele altui meci. pe care -oica s-a #răbit să îl condamne.1 -oica îmi lăsase. devenea persona$ întrun "scenariu vibratoriu" care îl ucidea tocmai pentru că era un scenariu nevrotic şi bazat pe iubire! @ondul meu nevrotic se răzvrătea tocmai scriind o carte în care. care. desc1ideţi alt teren de $oc. dacă se poate. ci în ce măsură lecturile tale rămîneau atîrnate de vibraţia care . atît cît să înţele#eţi că acesta nu e meciul vostru. îl suprimam pe -oica în calitate de instanţă culturală represivă! 9i nu este întîmplător că prima carte în care. ne obli#a 3în cele din urmă4 să-l $ucăm! (rebuia oare meciul acesta $ucat pînă la capăt2 'ioran a apucat să-mi spună în treacăt că nu! /esa$ul lui era simplu. atunci e vorba de o nevroză care nu poate trece pra#ul e&presiei. ne spusese -oica. întinsă la limită. "cu limbă de moarte" 3şi Jurnalul de la %ăltiniş se înc1eia aici4 sarcina să citesc . îmi recuperam în mod e&plicit vibraţia şi nevroza. în furnal.

a$utîndu-te să o modulezi către e&presia ei finală! ". . ca să aflu ce se petrecea în imediata noastră vecinătate. -oica ne pre#ătise pentru un meci care nu era al nostru. în plus. 11 mai Primesc zilele acestea ediţia poloneză a Jurnalului de la %ăltiniş. nu sînt nici creştini! "cest mod de a #îndi este falimentar şi. cînd am început să ies în mod curent din ţară.ibrează şi citeşte ce vrei". în care %omEnia s-a implicat direct şi în $urul căruia pasiunile intelectualilor s-au dezlănţuit. cu războiul din +u#oslavia. trebuia să ne #1ideze lecturile! 'înd am înţeles asta era tîrziu! ".ibraţia. ar fi trebuit să sune întrebarea! Punctul de decur#ere era totul! . pentru a afla. în timp ce cecenii pot fi torturaţi în voie pentru că sînt "departe" şi. e&plică de ce Polonia este "mai europeană" şi mai civilizată decît noi! 5acă "Păltinişul" ar fi e&istat în Polonia şi aş fi avut ideea e&trem de ori#inală să public în romEneşte Furnalul acelui Păltiniş polonez. în final. că nu "vin".osovo.ste însoţită de o scrisoare caldă din partea editorului care mă invită la 'racovia. şi nu ideea. opt ani mai tîrziu. nu-i aşa2.ditorul apreciază că e&istă două mii de polonezi curioşi să afle ce a însemnat Păltinişul! 'uriozitatea aceasta. "'are îţi e ideea2". nu avea în fond nimic de-a face cu %omEnia! (ocmai asta înseamnă incultură esenţială) incapacitatea de a recunoaşte familiarul în ceea ce în primă instanţă îţi apare ca străin! 9i mai departe) incapacitatea de a percepe identitatea umană în spatele diferenţei de primă instanţă! Pentru noi năzbîtiile unui escroc din Parlament sînt mai importante decît războiul din 'ecenia ― unde este repusă în $oc condiţia umană ―. pentru că escrocul este "al nostru". trebuia să a$un# la Paris! "trocităţi fără nume aveau loc la două-trei sute de <ilometri de noi. el face din fiecare romEn o victimă potenţială aflată la discreţia primului acces de autoritarism al puterii! +ndiferenţa romEnilor pentru tot ceea ce nu-i priveşte coboară în o#rada fiecăruia şi devine re#ula unei "societăţi" din care orice refle& de solidaritate a dispărut! 38in#ura cate#orie solidară din %omEnia) minerii!4 20 mai . bănuiesc că s-ar fi #ăsit o sută de romEni e&centrici dispuşi să cumpere o carte care. pare să fie o trăsătură bine determinată a "fiinţei romEneşti"! Pentru a reveni la e&emplul Jurnalului tradus în poloneză! . nu ne "dau" şi nu ne a$ută. în ce măsură o slu$eau. care îi desc1ide pe polonezi către lucrurile întîmplate în altă lume decît a lor.uropei isprăvile lui /iloşevici şi ale #eneralilor lui îi umpleau pe oameni de stupoare. " trebuit să apară episodul . în care dezinteresul pentru problemele altora se însoţeşte cu indi#narea uimită că alţii nu frisonează la problemele noastre. pentru a vorbi publicului polonez "e&trem de interesat de filozofia romEnească"! /i se pare enorm) publicul polonez interesat de filozofia romEneascăL "poi îmi dau seama că uimirea mea e cea nelalocul ei şi că ea provine din indiferenţa primitivă şi vinovată a romEnilor pentru tot ceea ce nu-i priveşte în mod direct.eşti. ar fi putut suna îndemnul lui 'ioran! +ar -oica nu avea să opună acestui îndemn decît reţeta dopa$ului cultural! *n numele "uitării bune" pe care o aduce cu sine cultura. dar romEnii le i#norau cu desăvîrşire pentru că pur şi simplu nu îi pri(ea. "sta şi înseamnă provincialism) a crede că lumea începe şi se termină cu problemele urbei tale! 5upă BCCG. mi-am dat seama în ce măsură problemele lumii nu erau şi problemele noastre! *n BCC . prin ce infern trecuseră populaţiile învecinate cu noi! *n ţările . aşa îşi definea -oica rolul lui pe lîn#ă noi! *n cazul meu a reuşit în e&ces! 9i mai spunea) ".reau să vă învăţ dezvăţul!" 5ar uitase să spună) dezvăţul de el.reau să fiu un întîrzietor". în numele comandamentului de a-ţi ucide "sufleţelul" 3acest rezervor de remuşcări şi re#rete care bruiază #îndirea4. ne întreba periodic -oica! "'are îţi e vibraţia2". în vreme ce noi brodam pe tema ortodo&iei care ne înfrăţea cu ei! "ceastă plasare placidă în mi$locul lumii.

în lun#ile seri de iarnă. pentru că i-au făcut servicii sau pentru că s-au culcat cu el.minescu!!!"4 @usese medic2 "viator2 8ublocotenent2 -imic din toate astea! @usese filozof. competenţi şi cred că au ceva decisiv de spus pînă şi în privinţa operei sale! Povestea cu "precizarea de detaliu" îmi aduce aminte de o alta. începe să se deruleze în mine. cînd anume trăise "ultima îmbrăţişare activă" etc! . a făcut şi "precizări de detaliu"! Arice convieţuire cu un "mare om" 3nevastă. pînă tîrziu.lad Q! face parte dintre oamenii pe care specia nu poate conta! -u-l va #ăsi niciodată acolo unde îl lăsase sau acolo unde. ca într-un enorm pla9"bac#. privitoare la instalarea "plăcii memoriale" pe cabana de la Păltiniş! . -oica crease! 9i cine se duce azi la Păltiniş poate citi pe placa de pe "cabana lui -oica") ""ici a trăit şi a creat!!!" 5ar Puiu -icolae mai observase. evident. rămînînd apoi o vreme cu oc1ii pierduţi în nicăieri! 8e poticnea înaintea . după moartea lui. în faţa unui trup feminin.lad Qo#rafi a vorbit despre "teatrul ca lume" şi m-am dus să-l ascult! *n timp ce vorbeşte. citi pe placa de marmură de pe "cabana lui -oica" ― în privinţa căreia ultimul cuvînt l-a avut meteorolo#ul de la Păltiniş. a trăit. la "5upă-amiezele cetăţii" #ăzduite de +nstitutul de "r1itectură. cu o meşă care îi cădea mereu pe frunte şi pe care de cîte ori o trimitea înapoi cu mîna. felul în care lam cunoscut! . a$unsese specialist în -oica sau cel puţin în unele "detalii" din viaţa lui -oica! "şa se face că atunci cînd a primit 1îrtiuţa noastră cu cele cîteva cuvinte ― ""ici a trăit 'onstantin -oica între anii!!!" ― Puiu a tresărit! 'um adică "a trăit"2 "şa. potrivit clişeelor ei.ra la începutul anilor NCG! "m scris împreună cu Pleşu cele şase-şapte cuvinte care urmau să fie #ravate în marmură şi le-am trimis lui %elu 'ioran la 8ibiu! Le#ătura cu #ravorul o făcea meteorolo#ul din Păltiniş. la colocviul anual al "marelui răşinărean"! " început. pesemne în ultima clipă. altminteri fiind obli#at să plece la Paris pentru a-şi da doctoratul în fizică atomică! "m crezut.@ried#ard (1oma a venit la 8ibiu.ditură şi m-a întrebat dacă nu cumva am un post de corector pentru el. că tipul nu era în toate minţile! 5e altfel. . după cîteva minute am ameţit4 şi avea o fi#ură 1alucinantă. cum îi spuneau meteorolo#ului nostru prietenii. pentru căl+-au auzit sforăind. se le#ăna de pe un picior pe altul 3fiind şi înalt. s-ar fi cuvenit să fie! " venit cîndva 3în BCCB24 în biroul meu de la . care îi fusese de mare a$utor lui -oica în anii lui păltinişeni şi căruia -oica. "Puiu". o însoţea parcă cu privirea. Puiu -icolae a intervenit şi aici în mod salutar! 'ine se duce azi la Păltiniş poate. prieteni mai mult sau mai puţin ocazionali4 se termină. aşadar.ra clar că fără asta nu se prea înţele#ea ce naiba făcuse -oica atîţia ani la Păltiniş! (ocmai faptul capital că trăind acolo crease e cel care le scăpase discipolilor! "şadar. aşadar. copii. cel căruia -oica i-a povestit cînd şi cu cine a avut "ultima îmbrăţişare activă" ― următoarele cuvinte) ""ici a trăit şi a creat filosoful 'onstantin -oica între anii!!!" Pentru că avusese acces la omul--oica era firesc ca "Puiu" să se ia puţin de braţ cu eternitatea lui! 23 mai "stăzi. pur şi simplu2 Puiu a simţit nevoia să introducă un mic detaliu) "şi a creat1. amantă. fusese inte#rat în destinul lui -oica. cu revendicarea unui drept de proprietate asupra spiritului lui! 'el mai mic #est de convieţuire se reportează asupra posterităţii defunctului şi speculează neputinţa acestuia de a se apăra de tirania postumă a celor care în timpul vieţii "l-au iubit" şi "i-au fost aproape"! Pentru că au mîncat cu el. un om tare cumsecade.rînd-nevrînd. cu toţii devin. cu lemnele trosnind în sobă şi la o ţuică fiartă. plimbarea prin lume a moaştelor ultimei iubiri a lui 'ioran! *ncîntătoarea doamnă. şi alt detaliu important care le scăpase celor doi) pe 1îrtiuţa trimisă lui %elu 'ioran la 8ibiu nu se preciza nici profesiunea lui -oica! 'e fusese el2 @usese poet2 38e spune doar) "*n casa asta a locuit poetul /i1ai . în posteritate. . a$unsese să-i facă şi unele confidenţe) despre uimirea pe care o resimţea. ne spune cronicarul din 7bser(atorul.

cineva îmi povesteşte că Aroveanu. meditativ capul şi lăsîndu-ţi senzaţia că. nu putea fi luată şi dusă de acolo. un imens cadou) mă conecta la o tradiţie . care este un munte de om. "parţinea ultimei #eneraţii de literaţi 3"'ercul de la 8ibiu"4 din formaţia cărora filozofia făcea parte în mod obli#atoriu! 8criind el despre mine îmi făcea. devine treptat o ruină) faţada cade. dar dacă spusese. cu un pulovăr #ri purtat în e&ces. e un tip formidabil! 5a. la circiuma "La 'ocoşatu". înclinîndu-şi. în urmă cu aproape HG de ani. la (îr#ul de 'arte. înainte de a ţi se adresa. cînd eram un necunoscut în lumea literară. fără să ştie. a căror culoare ori#inară nu mai putea fi precizată.fiecărei fraze. mai întîi cu el! +-am propus să îşi dea doctoratul şi pe urmă să mai stăm de vorbă! 5oi ani mai tîrziu a reapărut în biroul meu. cu nişte pantofi spectaculos de mari 3să fi fost 724. locul este bîntuit de le#enda 3fantoma4 unei macarale! 8e anunţă o vizită a lui 'eauşescu în care e plănuit un tur al clădirii! *n locul de care vorbim se afla o macara stricată! -u putea fi reparată de pe o zi pe alta. macaraua lui 'eauşescu. pe proiectul lui lucrase o ec1ipă de cercetare la Paris! + se oferise acolo un post permanent! %efuzase! -u. acoperită tainic de brusturi şi oţetari! 25 mai -e întîlnim. dumneavoastră aveţi postul de corector2" "poi a emis un rîs lu#ubru şi a adău#at) "5iploma de doctor de la Paris am ars-o! -u mai sînt fizician! "m să fac literatură! .u mi-am dat doctoratul. dar. "ndrei şi eu! +rinel Popescu este abătut) îl operase pe 5oinaş de cancer cu o zi înainte şi astăzi după masă i-a cedat inima! *mplinise DG de ani! :n om nu moare cu adevărat decît dacă dispare într-un fel din viaţa ta. elevul lui multiubit. a scris entuziast despre mine! (ocmai apăruse =ra!icul. sub forma unui mîrîit prelun#. în "curtea" sa. de cîteva ori la rînd. este mîndru că are în#ropată undeva. a constatat că partea "invizibilă" a edificiului. şi a reluat conversaţia din punctul în care se întrerupsese) ".reau să scriu teatru! :n post de corector m-ar păstra în sosul literelor! 9i. trebuie să am din ce să le pun copiilor mei o bucată de brînză pe masă!" L-am ru#at să mă aştepte cinci minute în secretariat şi l-am sunat pe un prieten. mai presus de orice. oricum. cea din spate. 5e aceea fiecare doliu este recapitularea întîlnirilor tale cu fiinţa celui dispărut! 'u cît întîlnirea cu el atîrnă mai #reu în viaţa ta. îmbrăcat parcă la fel ca prima oară. +rinel Popescu 3c1irur#ul care a inau#urat transplantul de ficat în %omEnia4. cu pantaloni be$ din catifea reiată boţiţi. nu ştia de episodul cu arderea diplomei de doctor. profesorul 8etlacec. nu putea rămîne locului urmînd ca 'eauşescu să dea cu oc1ii de ea! 5in spaima celor care riscau să-şi piardă capetele şi funcţiile s-a născut soluţia) enorma macara a fost în#ropată într-o noapte! -imeni nu mai ştie locul e&act în care macaraua a fost în#1iţită de pămînt0 ea este undeva în perimetrul muzeului lui Aroveanu! +ar Aroveanu. cu atît doliul este mai mare! 5oinaş a $ucat un rol în debutul meu cultural) este primul care. după ce a primit să pună pe picioare un /uzeu de "rtă 'ontemporană în clădirea "'asei Poporului". patru dintre ele s-au $ucat pe cele mai bune scene bucureştene şi una urmează să fie montată în străinătate! " luat premii! " devenit cel mai important "dramatur# romEn în viaţă"! "re M de ani! 24 mai "stăzi. dar cu sufletul rămas la vîrsta adolescenţilor pentru care lumea este o învălmăşeală de aventuri şi de mistere ce-şi aşteaptă dezle#area. vorbeşte. terenul este invadat de bălării şi oţetari! *n plus. aşa era! " fost an#a$at pe post de redactor! 5e atunci a scris nouă piese de teatru. profesor la +@"! 5a.

apoi am început să ne vedem în c1ip re#ulat după întoarcerea mea în ţară! :ltima "sindrofie" acasă la ei 3+rinel ştia să primească şi făcea parte din cate#oria "marilor doamne" care nu reuşesc niciodată să a$un#ă "#ospodine". mi s-a părut. deşi depăşisem vîrsta Le#endei 'ulturale. şi şi-a păstrat-o şi după accidentul vascular care îi domolise ritmul vorbirii şi îi răpise aro#anţa mersului tineresc! . 5e-abia acum. poeziile Liei 8avu şi am făcut împreună lansarea volumului la +nstitutul @rancez şi apoi o emisiune la radio. iar perspectiva propriului său sfîrşit părea că nu-l impresionează deloc! /i-l ima#inez pătrunzînd în sala de operaţie a doctorului +rinel Popescu cu #îndurile în altă parte! 'e se va întîmpla însă cu +rinei. era sin#urul care în peisa$ul cultural de atunci putea vorbi cu îndreptăţire despre o carte care respira literar cu plămînii filozofiei! "@ilozofii" noştri de atunci erau idiotizaţi ideolo#ic. cu inconfundabilul mers al balerinelor. aşadar. care mi-a lăsat un #ust incomparabil de puritate şi frumuseţe! 5e-atunci ne-am văzut rar. suflînd asupra lui. căzute din paradisul 8cenei! *n BCDH. care a optat pentru comportamentul unei plante de seră 3nu mai iese deloc4 şi care respira în ritmul ieşirilor şi revenirilor . ca să spun aşa. '1ipul lui +rinel 3trecuse de KG de ani4.ste o adevărată promoţie a vieţii cînd a$un#i să te mişti firesc printre oameni care pînă atunci îţi vorbeau din spaţiul "abstract" al catedrei. "în sus". pentru un poet. cu sprîncenele desenate şi fardat în alb era acela al unei măşti $aponeze! 'orpul avea o #racilitate nespusă 3părea că poţi să-l iei în palmă şi că. în timp ce eu mă aflam la Paris. iar eu eram fascinat de +rinel Liciu şi de Gabriel Popescu! 'înd am fost invitat prima oară în casă la +rinel şi 5oinaş ― stăteau în blocul "BGGB articole" de la Piaţa :nirii ―.ir#il 3/onica a început apoi să facă periodic ta1icardii şi nu a mai avut cura$ul să se desprindă de Paris4 şi tot atunci. într-un fel impropriu. +rinel Liciu făcea parte din această Le#endă. marcat de e&oftalmie. au petrecut un se$ur în apartamentul meu din ?eidelber#. omul care rupea biletele la intrare! /ai toţi copiii din 'otroceni şi de la Liceul "Lazăr" făceau asta! Apera era "discoteca" noastră. una de dinaintea separaţiei nefaste dintre filozofie şi literatură! "lături de =alotă. pe +rinel Liciu. balerini. la rîndul lor. care nu se putea amesteca niciodată cu acela profan în care mă mişcam eu! 'înd m-am pomenit faţă în faţă cu ea. păreau uneori că uită să se desc1idă şi trebuiau a$utate de o scurtă torsiune a #îtului! (oate aceste ticuri. @acul lebedelor şi 2păr!ătorul de nuci. îmi dau seama de cît noroc am avut în anii aceia) trăiam într-o Le#endă 'ulturală în care zeii noştri aveau nume de actori de teatru. că ceva se dere#lase în or#anizarea lumii şi că în faţa mea se afla o fiinţă care nu putea fi aici decît dintr-o eroare şi. cu el. cu nasul coroiat. în umbra unei "antante" pierdute şi mi-a oferit prietenia lui! Lumea mea se lăr#ea. al scenei sau al cărţii! "şa se face că am fost foarte emoţionat cînd am cunoscut-o pe soţia lui. în#emănate cu artrozele cu care marii balerini plătesc cel mai adesea performanţa zborului interzis îndeobşte muritorilor. îi dădeau lui +rinel aerul unei zeiţe nevrozate. din franceză. urma să se desprindă şi să plutească în aer ca un ful# de păpădie4. nespus de insensibil la tema morţii. iar umărul stîn# se zbătea la intervale re#ulate ca şi cum ar fi sc1iţat la nesfîrşit o tentativă ratată de zbor! Pleoapele. în BCCO. 5oinaş venea uneori la editură şi îşi ale#ea cărţi! "vea mereu o bună dispoziţie "erectilă". dîndu-i K lei lui "nea G1eor#1iţă". cînd au venit amîndoi în Germania. cînd percep "valorile" în care se scaldă copiii de astăzi şi "vedetele" cărora li se înc1ină. cîntăreţi de operă. pe care în adolescenţă o văzusem în toate baletele de la Apera din 'otroceni! Locuiam pe 5r! Lister şi aproape în fiecare seară eram acolo. 5oinaş a tradus #enial. indiferent de timpul pe care l-ar fi petrecut în bucătărie4 a avut loc în BCCO în cinstea /onicăi şi a lui . aşadar dintr-un spaţiu inaccesibil 38cena a marcat întotdeauna în mintea mea o "ruptură de nivel"4. iar criticii literari erau filozoficeşte inculţi! -e-am cunoscut. urca adică înspre o #eneraţie pe care în adolescenţă o priveam "de $os" şi ca inaccesibilă! . trecuseră MG de ani de cînd urmăream de pe o strapontină de pluş roşu 'iselle.culturală antebelică căreia îi aparţineam obiectiv şi afectiv. cronicari de la Contemporanul şi 'azeta literară.ra. a unui om care dădea senzaţia că nu poate fi lovit de condiţia muritorului.

şti #ata să accepţi că ai ce(a de ispăşit şi că iubirea ta atotîndurătoare este va#a compensaţie a vinei de a-ţi fi adus copilul pe lume fără o consultare prealabilă! -e iubim cu toţii mamele atît de mult pentru că sînt sin#ura aluzie palpabilă la neantul care am fost. celălalt se sinucide! -umai că 5oinaş. nu micşorează cu o iotă iubirea ta pentru celălalt ― este iubirea pentru copilul tău! . să elo#ieze şi să aplaude ceea ce . cu poftă! 9i. rîzînd. 28 mai 8in#ura iubire în care nu aştepţi nimic ― nici certitudinea sentimentului împărtăşit. că aşa ceva poate să intre în ordinea realităţii. adică o "consemnare pe zile". "nu ni se dă voie"! . nici un cuvînt de mărturisire sau încura$are şi în care lipsa răspunsului. #înduri şi idei! Arice "$urnal" este un mod de a pătrunde în viaţă prin poarta cea mai la îndemînă. împlinirea celei mai terifiante utopii ne#re la scară planetară! -imeni n-ar fi crezut. adică laş. o seară la ei în care +rinei. iată. 5oinaş a murit! "poi şi-a pre#ătit 1ara<iri-ul 3în variantă europeană. infarctul survenit.%odica +ulian4 că +rinel s-a sinucis astănoapte! /arie-@rance sunase de dimineaţă să-i transmită condoleanţe şi a căzut peste femeia de serviciu care i-a dat vestea! *mi vine în minte. cu luminal4! " murit pesemne către ora BB seara. acum a făcut-o0 ca pe o variantă e&tremă a lui tenir sa promesse.acasă ale lui 5oinaş2 26 mai "flu de la /onica 3via /arie-@rance . să se instaleze acolo şi să devină istorie.&plicaţia e simplă şi %evel nu oboseşte să o reia cu fiecare carte a sa) marea ma$oritate a intelectualilor din Accident a apucat să $ustifice. MC mai :n )urnal. dacă unul dintre noi doi moare. nerecunoştinţa şi ve&aţiunea c1iar. cu comunismul. 5e fapt. poate fi numit aşa numai în măsura în care orice relatare are loc în timp. nici ecoul #esturilor tale în celălalt. 5ar ce criteriu e&teriorL 'ăci altminteri. istoria se dro#ase! 8e întîmplă uneori să vrem să povestim cum arăta 1alucinaţia în care ne-a fost dat să trăim! 5ar. timp în care noi mîncam mici în crîşma "La 'ocoşatu"! 29nc$ronizitIt. fiind bărbat. + plecat de la spital de îndată ce. ne spune celor de faţă) ""m 1otărît cu 5oinaş că. el este o dare de seamă despre tot. vorba /onicăi. înainte de a simţi lucrul pe pielea lui. de la oamenii pe care viaţa ţi i-a scos în cale ― iar tu eşti primul dintre ei ― şi pînă la întîmplări.me. etats dF. adică prin poarta care eşti tu însuţi! 'ărţile sînt foarte proaste conducătoare de idei şi inteli#enţă! "ltminteri cum de a$un# e(idenţele atît de #reu în mintea oamenilor2 30 mai "m trăit. brusc. nu o să fie în stare s-o facă!" 9i a rîs din nou.

din cauza bo#ăţiei. "vul#ul"4. @iecare #eneraţie reprezintă aproape o altă specie de umanitate. pentru că în fond cunoşti şi poţi relata o e&perienţă de care ceilalţi nu au avut parte! "bia apoi realizezi că povestirea te zideşte în propria ta sin#urătate şi că ceea ce în primă instanţă părea că-ţi dă un presti#iu termină prin a te arunca în cotlonul revolut al lumii tale. societăţile sărace şi "plebeiene".rei să fii miliardar2" unei studente i se cere să alea#ă varianta corectă la întrebarea "'e trupe au intrat în BCOD în Pra#a) #ermane2 italiene2 ruseşti2 sau $aponeze2" @ata se concentrează. nu au plebe 3ca . realitatea trebuie trecută sub tăcere! "5espre lucrul acesta ne veţi vorbi altă dată!!!" 'itesc. 3'orolar) a şti istorie înseamnă a avea vîrsta tuturor #eneraţiilor de dinaintea ta! " fi nespus de bătrîn! 8au dimpotrivă) a ieşi din $ocul "tînăr-bătrîn" al evenimentelor trăite în c1ip nemi$locit!4 4 iunie Abservaţia ?annei "rendt că "plebea". Povestind. apoi. pare-se unică pe lume. care nu se poate apăra nici prin vorbe obraznice.i bine. iar torţionarul nostru pare să fi venit de pe /arte! :n sin#ur cronicar aduce vorba de!!! 'eauşescu. 2po(edania unui torţionar. "tît în carte cît şi în film este vorba de confesiunea.lveţia sau -orve#ia4 şi cele mai e&puse. Drumul Damascului. şi tocmai ea este vînată şi manipulată de 1aimanalele politice care o flatează şi în care plebea. scoţînd în prim-plan o fi#ură "accidentală" a istoriei 3ca şi cum pe 'eauşescu nu tot comunismul l-a creat4 şi salvînd astfel sistemul! @ilmului i se răpeşte valoarea implicită de document şi totul este mutat în estetica va#ă a "cruzimii umane"! 2 iunie 'um îţi dai seama că ai îmbătrînit2 'onstatînd că ceea ce pentru tine a fost bio#rafie. cu cît partea de evenimente trăite care nu se suprapune cu a celor de dinaintea ta este mai mare. făcută recent de un torţionar acti( în comunism. e&primată în termeni <antieni. După"amiaza unui torţionar.a "accesează" un alt cîmp de e&perienţă! "şadar. cu atît eşti mai bătrîn! 5evii bătrîn cînd începi să le po(esteşti celorlalţi ceea ai trăit tu. este cupa istoriei în care se colectează reziduurile tuturor claselor sociale. eşti mîndru. iată. t$e mob 3"#loata". pînă una-alta. ca %omEnia etc! . nici recur#înd la violenţă! 'oncluzia este că cele mai apărate 3stabile4 sînt societăţile care. pentru alţii a devenit istorie! La emisiunea ". pentru că fiecare #eneraţie se raportează. este scursura acestora. în epoca lui G1eor#1iu-5e$ din anii NKG! "mbele. cartea şi filmul. la alt domeniu de e&perienţă! Prin e&perienţa ei directă ea nu mai are acces la evenimentele la care avea #eneraţia precedentă! . presupune o sc1imbare a domeniului de experienţă. avînd ca punct de plecare cartea 5oinei Fela. în nici unul din articolele occidentale dedicate filmului 3toate super-elo#ioase4 nu apare cuvîntul "comunism". bio#rafic. în BB două pa#ini pline cu e&trase din presa străină despre filmul lui Lucian Pintilie lansat recent la Paris. spun în esenţă acelaşi lucru) "comunism" e#al "crimă"! . se recunoaşte! Prin acest pact făcut între declasaţii societăţii şi cinicii #uralivi este apoi zdrobit şi aliniat poporul. componenta onestă a societăţii. dar răspunsul e peste puterile ei! 'ere "a$utorul computerului") două variante #reşite sînt eliminate pe loc! %ămîn ca răspunsuri posibile) B4 trupele #ermane0 M4 trupele ruseşti! @ata oftează uşurată şi spune fără ezitare) "trupele #ermane"! *mbătrînirea.pe noi ne-a mutilat şi ne-a ucis! Presti#iul de salon al comunismului a supravieţuit sistematic crimelor sale istorice! 'eea ce noi am trăit ca realitate iar ei ca răsfăţ ideolo#ic nu are măsură comună! 5e aceea. spre deosebire de "popor".

l începe să se dezbrace răspunzînd. mai precis intrînd în $ocul de întrebări şi răspunsuri al lui 8ocrate! 'u fiecare . ci ocuparea unei poziţii strate#ice în faţa imprevizibilului! Pesimistul e de fapt un tip care se mena$ează) cînd pui răul în faţă.5 iunie . sufletul! -imeni nu şi-a văzut vreodată "sufletul #ol"! 3/arii dezbrăcători de suflete) 8ocrate. ci doar.r din 'or!ias. pentru că se bucură de imunitatea iubirii care o precedă! 'ioran despre felul în care -oica nu şi-a "valorificat" e&perienţa de viaţă) "a trecut prin comunism ca un turist prin +nfern"! -oica despre aforismele lui 'ioran) "sclipitoare ca un ful#er după care nu mai vine tunetul"! Pesimismul nu este o viziune asupra lumii. pînă la capăt. nu vor mai a$un#e niciodată la trupul lui! Pentru că sufletul este infinit ― "întins în toate direcţiile". mai ales cînd sînt lansate "cu dra#".l învaţă să moară în c1ip precoce şi se antrenează cum poate mai bine. în viaţă fiind.i bine. de la sufletul lui '1armides. 5ostoievs<i. de pe platforma unei prietenii consacrate de o viaţă! -umai aşa in$uria poate să devină cordială. lăudîndu-i lui 8ocrate frumuseţea lui '1armides. de zeii $udecători! Propunînd dezbrăcarea sufletului lui '1armides în locul trupului său. iar moartea este aluzia la o eliberare care conduce direct la nemurire! '1armides acceptă provocarea! . "u#ustin. îi propun tînărului să-şi dez#olească o clipă trupul2 8ocrate ştie de fapt că dacă vor începe de aici. ca un impacient de nemurire ce e. 8ocrate su#erează înlocuirea unui e&erciţiu infinit cu o propedeutică la o îndeletnicire divină! 'e sens are acest e&erciţiu2 5e ce apare 8ocrate aici ca dezbrăcător de suflete2 %ăspunsul e foarte simplu şi e de mirare că e&e#eţii lui Platon nu au făcut cone&iunea! 5acă moartea este despărţirea sufletului de trup şi ea redă sufletului puritatea care îi permite să reintre în contact cu puritatea +deilor şi să acceadă la cunoaşterea absolută. ca în mitul lui . spunea ?eraclit ―. din acest antrenament face parte e&erciţiul pe care 8ocrate îl propune celorlalţi) să-i dezbrace sufletul lui '1armides! 5ez#olirea sufletului este o iniţiere în moarte. /arc "ureliu. sufletul nu poate fi dezbrăcat de nici un muritor. nu poţi fi luat niciodată prin surprindere de el. . 'ioran!4 "'e-ar fi să-i dezbrăcăm mai întîi sufletul2". dezbrăcarea unui trup a$un#e de îndată la limită şi limita e trupul #ol însuşi! 5ar dezbrăcarea unui suflet2 :nde e limita lui2 5e-abia cînd scrii un $urnal îşi dai seama cît de "îmbrăcaţi" sîntem şi cum nici o viaţă. operaţia dezvăluirii lui este la rîndul ei infinită! 5e aceea. nu ne-ar fi de a$uns pentru a ne dezbrăca. oricît de lun#ă. începe e&erciţiile de desprindere de$a din timpul vieţii! . atunci filozoful.orbele teribile ale oamenilor mari unii despre alţii. pentru desprinderea sufletului de trup! .ier<e#aard. îi întreabă 8ocrate pe prietenii lui cînd aceştia. în vreme ce şansa de a fi plăcut surprins de deznodămîntul fericit rămîne totodată intactă! Pesimismul este în felul acesta strate#ia mereu cîşti#ătoare a vieţii! 8 iunie :n autor de $urnal seamănă cu cineva care s-ar dezbrăca în public cu #îndul că trupul lui #ol le-ar putea da celorlalţi conştiinţa propriului lor trup! Aricît de lentă.

(1omas /ann. pentru că bunicul îndeobşte se răsteşte. pentru că are loc în vederea defrişării unui teren pe care îndeobşte numai zeii şi sufletele nemuritoare se pot mişca liber! 10 iunie Lîn#ă mine.ocea bunicii nu se aude niciodată în curte şi din cauza asta trebuie doar să-mi ima#inez că ea e&istă! .&emple faimoase de tipi care aveau comportament de funcţionari conştiincioşi în cultură. primul lucru pe care îl aud sînt #amele unei viori! /i-o ima#inez pe fetiţa care. pînă la biroul meu! +ar dimineaţa. ne#ociez cu mine.ocea tatălui e prezentă în măsura în care se adresează adeseori cîinelui! . în după-amiezele şi serile lun#i de vară. care trimite la o altă vîrstă a =ucureştiului. cînd desc1id oc1ii. care scriau dimineaţă de dimineaţă şi cu porţia) =alzac.ocea mamei are identitatea c1emărilor fetiţei la masă! +ar vocea fetiţei. 13 iunie 8ecretul oricărei reuşite) continuitatea. pentru #eneraţia cea mai vîrstnică0 violoncelul. iar privirea limpede şi albastră4 urcînd şi coborînd la nesfîrşit pe scara celor şapte note şi canonul acesta îmi place şi îl absorb în mine întins în pat şi îmi tra# din el liniştea şi ec1ilibrul pentru începutul zilei! :n copil pe care nu-l cunosc. părinţii ei. protestez amînînd în faţa iminenţei. decisiv pentru înc1eierea traducerii lui 2ein und 3eit. în spaţiul unui sin#ur an. într-o casă boierească de la începutul secolului trecut. orice "termen" mă pune în stare de insurecţie! . restul fiind ascuns de copaci şi de un #ard înalt acoperit cu plante a#ăţătoare! 9i totuşi curtea şi casa de alături. "lt e&emplu) însuşi acest "$urnal" care. în timp ce cîinele are un lătrat timbrat şi armonios! . vioara! 5e la ferestrele apartamentului meu nu văd decît o porţiune minusculă a curţii. bunicii ei şi un cîine lup ― fără să mi-i reprezint vizual. seara. deşi a cîinelui e mai frumoasă. pierd timpul. pare că "s-a scris sin#ur"! L-am cunoscut pe profesorul Guţu cînd a$unsese la litera 8 de la marele său dicţionar latin-romEn! *mi povestea că lucrează de cinci ani.liade ― minimum şase-şapte pa#ini pe zi! 8tilul meu e "1eirupist". născute din nesaţul $ocului. cu o curte ti1nită. cu o vioară pe măsură fi&ată sub bărbie 3părul este pesemne bine strîns pe cap. îmi trimite în fiecare dimineaţă. cu cei care locuiesc în ea. stînd nespus de #ravă şi de dreaptă. Fulien Green. tropăitul de la un capăt la altul al curţii. şi pe care îl cunosc atît de bine. reprezentată de o fetiţă de BG-BM ani. umplea curtea cu e&uberanţa ei. în fiecare zi. de la ora 7 la BM dimineaţa. tonul care vrea să devină dintr-o dată poruncitor atunci cînd se adresează cîinelui. se rezumă pentru mine la un univers sonor! *mi percep vecinii ― fetiţa. distribuite pe cîte un instrument) pianul.&emple de reuşită) se$urul ultim de la ?eidelber#. " persevera în direcţia bine aleasă. . 8adoveanu. metamorfozat de ri#oarea muncii lui.întrebare şi cu fiecare răspuns o porţiune infinitezimală a sufletului lui '1armides se dez#oleşte şi pe măsură ce dialo#ul avansează asistăm la o tentativă sporită de părăsire a lumii finitului! 5e aceea dialo#ul de tip socratic este sacru. e vocea fericirii depline pe care nu o au decît copiii atunci cînd se $oacă! Pipetele ei. c1iuitul strident care acompaniază cînd şi cînd puseurile de e&citaţie ludică ― acestea toate reprezintă muzica asfinţiturilor care pătrunde prin #eamul desc1is de la bucătărie şi a$un#e. pentru cea mi$locie0 pentru cea de a treia. stă o familie de muzicieni! (rei #eneraţii. o mustrare pentru toate zilele vieţii mele în care n-am făcut nici o #amă! &!i. . tră#îndu-mă verti#inos către vîrsta copilăriei. doar ca pe entităţi vocale! =unicul şi cîinele lup au voci asemănătoare. datorită succesiunii infinite de umori ine#ale! "/ă învîrt în $urul cozii" 3e&presie oltenească4. .

prescurtez. ceva ce n-ai ştiut niciodată2 'um poţi să înveţi pur şi simplu scriind2 @aptul uluitor al scrisului este că el e&plicitează. de-a latul sau de-a lun#ul foii. 15 iunie @iind la 8ibiu. măsurat şi tacticos. ele se nasc şi se amplifică de la sine. îmi place! 8înt pasional. ca şi cum mi-aş dicta mie însumi. cum dă 5umnezeu. cuvintele nu traduc în mod ideal #îndul. o cunoaştere prealabilă 3infinită4 de care eu nu sînt conştient pînă în clipa scrisului! @iecare pa#ină scrisă este aducerea la suprafaţă a unui fra#ment din această cunoaştere şi astfel smul#erea lui din propria mea "uitare"! -umai că această uitare este ori!inară 3nu presupune căderea mea dintr-un lucru pe care înainte +-am ştiut4. cîte BM ore pe zi! *n timpul acesta sînt fericit şi am o senzaţie indescriptibilă de forţă şi plenitudine! :neori pot să scriu fără ştersături. este o uitare 3infinită4 coe&tensivă cu suprafaţa cunoaşterii prealabile 3infinite4 de care nu sînt conştient atîta vreme cît nu scriu! 'oncluzia este uluitoare) nu poţi şti. emoţionant la culme de descoperirea pe care ai făcut-o! 'um poţi să afli. mutarea festivă în altă lume. #îndurile se derulează perfect. îmi vine #reu să mă ridic. cu sufletul la #ură. noi înşine sîntem cei care e&tra#em fra#mente din preştiinţa în#ropată în noi! 5esi#ur. "scrisul de escavare" e sin#urul autentic pentru că pune în $oc dez#roparea unui conţinut de cunoaştere care îţi aparţine în mod propriu. o concentrare e&tremă şi continuă4.ant şi ?eide##er ― cei trei #înditori ai transcendentalului ― sînt cei care au aşezat structura omului pe eni!ma prealabilului) 8crisul este un mod de a te concentra asupra a ceea ce nu ştiai că ştii 3asupra a ceea ce ştiai fără să ştii că ştii4! Pesemne că sîntem atît de i#noranţi şi proşti pentru că a$un#em atît de rar la "scrisul de escavare". învăţa etc! decît în măsura în care scrii! 8ituaţia este diferită de cea descrisă de Platon în . din tine. sub un anumit frison. avansînd implacabil într-o direcţie pe care şi-au dat-o sin#ure! @ebrilitatea care însoţeşte consemnarea lor vine tocmai din surpriza noutăţii lor totale şi din teama că ai putea pierde o informaţie pe care nu se ştie cine ţi-o pune la dispoziţie doar pentru cîteva clipe! (otul e scris atunci la repezeală.esel> sr! b $r! Pot să consider ziua de azi ca primul pas în realizarea unui proiect pe care îl port cu mine de BM ani) revenirea la Păltiniş. liniştit. este cît se poate de straniu. nu înţele# de ce n-am făcut-o de mai multă vreme. din care nu mai pot ieşi. afla. un trac prelun#it 3care se poate întinde pe perioade de luni4 în vederea aşezării la masa de lucru! Adată aşezat. prin sinta#me imperfecte. la lumină4! 8criind. important este să nu pierd ce vreau să spun ştiind că apoi voi reveni! "cest fel de a scrie. încep să scriu "urît". pe ce-ţi cade landemînă. sălbatic şi nesăţios şi de aceea orice plăcere tinde la mine să se perpetueze! Pot "lucra" atunci 3dar de fapt este o transă. în înlănţuirea lor ideală! 8e creează un ec1ilibru între ritmul derulării mentale şi cel al aşezării ei pe 1îrtie! .enon 3tînărul sclav care se dovedeşte că ştie demonstraţia unei teoreme #eometrice în măsura în care cineva din afara lui îl a$ută să aducă conţinutul ei. săptămîni în şir. pentru că spre deosebire de celălalt. dar nu are importanţă. care plimbă cunoştinţe dintr-o parte în alta. compilatoriu şi e&terior. ces-tălalt te face să afli lucruri pe care pînă atunci nu le-ai avut aparent niciodată în minte! 8ursa lor este imposibil de precizat. 3Platon. . ec1ilibrul acesta se strică. la "vila lui -oica". pe 1îrtii diferite. în care pui pe 1îrtie ceea ce ştiai întocmai că vrei să pui. m-am repezit astăzi de dimineaţă la Păltiniş. un te&t pe care îl ştiu dintotdeauna! "lteori. nu pot ţine pasul în scris cu succesiunea #îndurilor! "tunci pa#ina se dere#lează. a accede la acest "scris de escavare" reprezintă o performanţă la care nu îmi dau seama cum se a$un#e! 8pre deosebire de "scrisul de însăilare". cu domnii ar1itecţi . articulînd-o. la e&ploatarea zăcămîntului de ştiinţă prealabilă pe care stăm fără să ştim! sîmbătă. apoi. pe atît de mult. "îmi dictez" prea repede.(otul e de fapt o pre#ătire înfri#urată. . pe foi de$a scrise! La un moment dat te opreşti. ascuns pînă atunci în mintea lui. îmi promit s-o fac zi de zi de-acum înainte ş!a!m!d! "poi ciclul se repetă! Pe cît de #reu este să a$un# la masa de scris.

(reacă-mear#ă. dar scapă în cele din . de şireturi de pantofi. cana şi lin#uriţa de pe măsuţă. în viziunea Preşedintelui. care decorează" plafonul şi pereţii casei scării de la eta$. pămătuful de bărbierit pe c1iuveta cu #ăleată sub ea4. la "@orumul -aţional al 'ulturii". o cameră va deveni sufra#erie 3acolo se vor întîlni "bursierii" la prînz şi seara4. de 1îrtie i#ienică. de scobitori. un 'ătălin 'ioabă. e imoral să obţii profit de pe urma celor care cumpără şi utilizează un produs! 8înt abuzaţi economic consumatorii de cren-vurşti. şi de altminteri întrea#a vilă. un =o#dan /incă pot face minuni acolo lucrînd cîte o lună-două continuu! La fel doctoranzii mei actuali şi cei ce vor mai veni! Peisa$ul este ma#nific. adică de societăţi comerciale care urmăresc un profit. dar e abuzat de către fabricantul de bere de fiecare dată cînd bea bere4. trecînd în revistă starea domeniilor culturii. cu toate obiectele faimoase ale locuirii lui la locul lor 3ibricele de pe sobă. pipa şi scrumiera de pe noptieră. 5e pe urma cui. al Păltinişului! "m stat şi am visat la acest moment ce va veni. a constatat domnia sa.a se apropie de aceea a 'urţii din =oston. de cuie. de ciorapi sau de bere! +ar aceştia din urmă sînt abuzaţi încă o dată dacă beau berea într-o crîşmă sau la un restaurant! (oţi utilizatorii de ustensile sau de servicii de pe lumea asta sînt abuzaţi economic de către cei care le pun la dispoziţie ustensilele sau serviciile! 9i cum fiecare abuzat într-o direcţie este abuzator în alta 3fabricantul de pantofi "profită" cînd vinde pantofi. a început cu cartea! +ar cartea. un <itsc1 oribil. comerţul şi consumul din societatea omenească de ideea de profit! Gîndirea Preşedintelui nostru nu este absolut ori#inală! . şi ne oprim la cate#oria "pe seama căreia" obţin editorii cei veroşi profiturile! "ceasta este în primul rînd cate#oria cititorilor. celelalte două vor fi dormitoare şi camere de lucru! 'apacitate ma&imă) trei bursieri odată! :n 8orin Lavric. lăsîndu-ţi impresia că locatarul tocmai a ieşit! . este făcută de edituri pri(ate. ca la o ec1ipă de medici care se pre#ătesc să aducă pe lume un copil! miercuri. 19 iunie "stăzi. de scaune. vor fi aduse la standarde de "confort" moderne) se va instala o centrală termică 3pe păcură0 în Păltiniş nu e&istă #aze4. obli#atoriu. în timp ce tînărul . asta e! -umai că acest profit ― şi asta de$a nu mai poate!fi trecut cu vederea ― "este obţinut pe seama cititorilor şi autorilor"! (recem peste sub-tema diabolizării profitului.esel> măsura cu o sculă care m-a fascinat ― o "ruletă" laser care afişa distanţa la milimetru cînd punctul roşu al laserului atin#ea peretele ― toate distanţele ima#inabile din interiorul vilişoarei şi îi dicta "cotele" tatălui său. visul secret al Preşedintelui nostru ar fi să desprindem producţia. paltonul şi căciula în cuier. le scria cuminte pe un plan pree&istent! /ă uitam la ei recunoscător. pentru că făcuse din ele un stor9 de constituire al civilizaţiei în #enere! 'elelalte trei camere. de o oră şi cinci minute. aşezat pe un fotoliu. iar fabricanţii de prezervative de pe urma celor care fac amor şi care s-au 1otărît să nu-şi asume anumite riscuri! Generalizînd. care.or rămîne deopotrivă intacte "frescele de la (assili 3sau "ltamira24" ale lui . te întrebi. fără nimic muzeal în ea. şi-or obţine editorii din . se va face o cameră de duş şi o c1icinetă. desfăşurat la "teneu. de care -oica era foarte mîndru. care $udecă un om pentru crima de a fi făcut un profit de O pence la un şilin#! Amul e cît pe ce să fie e&comunicat. turul zilnic. se vor face lucrări de dezi#rasiere. căsuţa fiind practic în#ropată între brazi! @iecare se$ur s-ar petrece sub spiritul tutelar al locului şi ar comporta. faptul că editorii "obţin profit pe seama cititorilor" pare profund imoral! -umai că atunci e deopotrivă imoral că fabricanţii de pantofi obţin profit pe seama celor care s-au decis să nu umble desculţi.est profitul2 " bicicliştilor2 Aricum. dra#ă celor care şi-au trăit cea mai mare parte a vieţii în economii ale falimentului ţinute în viaţă de economiile mondiale ale profitului. Preşedintele nostru.transformarea "vilei -oica" în sediu pentru cantonament filozofic perpetuu etc! 'amera lui -oica va rămîne intactă. scara va fi înlocuită cu una de ste$ar.espasian Lun#u din BCDO.

totul sub oc1ii unui vecin care l-a privit pe tot parcursul mesei. 'eea ce ar însemna că atunci cînd public la ?umanitas o carte a lui Pleşu. 5upă ştiinţa mea. ci. pe unul dintre ei! Pentru aceştia. ne povesteşte cum acasă tocmai terminase de mîncat o cratiţă mare de varză cu carne. l-am auzit spunînd. fusese croitor la "paca! "vea în el o mitocănie rabelaisiană. era sporit de o fizionomie e&traordinară) avea structura unui $ucător de ru#b> din linia a treia. încît cînd apare la ?umanitas un volum al meu. oricine în locul lui. unde ne-a adus capitalismul ăstaL Pe vremea Preşedintelui. prin "noile centre de putere" pe care le-ar crea 3în mintea lor pînă şi e&celenţa este o variabilă a puterii4. Patapievici. cu pieptul bombat. ca peste tot în lume. pe cînd astăzi cîşti#ă doar autorii de succes! 'e vremuri am a$uns să trăimL 20 iunie 'e formidabil instrument de mascare. în anii N7G. direct din cratiţă şi muşcînd dintr-o franzelă. capul masiv în formă de pară. într-o dimineaţă brumoasă de toamnă. "marile destine culturale" de dinainte de NDC s-au prăbuşit în ma$oritatea lor. pentru spulberarea unei reuşite ce fusese edificată pe un fals al +storiei! %ineri. 'ărtărescu. deturnată şi domolită de voluptatea şi inocenţa cu care obişnuia să relateze scene al căror erou era şi pe care. de vreme ce fac profituri "pe seama lor"! =a sînt atît de sc1izofren. înainte de a deveni "lo#ician". un contract în care autorul. în locul 8ecţiei ideolo#ice. un autor semnează cu editorul său. îmi su# sîn#ele în calitate de editor şi am sîn#ele supt în calitate de autor! 5oamne. cei publicaţi îşi făceau iluzia că sînt mari şi că au un public al lor prin c1iar faptul că erau publicaţi! "Publicul meu". în cazul în care cartea se vinde sau în proporţia în care ea se vinde. cîşti#au doar autorii care erau dispuşi să mănînce ra1at. potrivit Preşedintelui. pentru că de cîte ori îl întîlneam trebuia să fac efortul de a-l reîmbrăca şi de a elimina ima#inea 1idoasă pe care c1iar el mi-o strecurase în minte! "$uns într-o zi la +nstitut. 21 iunie La +nstitutul de filozofie. mîinile uriaşe. membrii secţiei de epistemolo#ie şi lo#ică condusă de ?enri Rald. în %omEnia. oc1ii mici şi călcătura lată! " ţinut să ne comunice din prima clipă în care a venit printre noi. şi de pe urma autorilor. fascinat.urmă cu o amendă de MGG de lire! =iserica preia cazul şi pastorul din =oston îşi construieşte cîteva predici pe ticăloşia celor care fi&ează ca ţel al activităţii economice ― profitul! 8întem în BOHC! 5ar editorii nu se mulţumesc să facă profit doar de pe urma cititorilor. îmbiindu-şi mai ales cole#ele să . lăsînd să se ridice în urmă uriaşul nor de praf al urii lor pentru orice reuşită nouă! *n secret. dintr-un coridor comun. apariţia culturii libere a fost un dezastru! 8-a dovedit că lumea nu îi voia sau că nu îi voise decît pe timp de secetă spirituală! 'înd. că îşi începea ziua contemplîndu-se minute în şir. /onica Lovinescu etc. făcînd-o responsabilă. primeşte o sumă între 7c şi BGc din valoarea ediţiei! "ceasta este şi suma care îi rămîne editorului în c$ip teoretic sub formă de profit! Lăsăm deoparte faptul că riscurile le#ate de producerea cărţii revin inte!ral editorului! 9i totuşi. le-ar fi păstrat pentru sine! (otul. tira$ele au început să fie dictate de impersonala cerere a pieţei. ei re#retă epoca în care propăşiseră într-un climat de foamete culturală şi detestă "cultura pe baze private". #ol. Preşedintele nostru crede că editorii "su# sîn#ele" cititorilor şi autorilor deopotri(ă. a venit la +nstitut cu o sticlă de must din care ne-a oferit cîte un pă1ărel. nesilit de nimeni. în o#lindă! /ie lucrul ăsta mi-a creat un nea$uns. printr-o lucarnă care dădea în bucătărie! "ltă dată. a fost cenzuraL în timp ce scriitorii popriţi păreau că nu e&istă. în spectacolul pe care îl oferea acest om. aveam un cole# care. pentru o #rămadă de destine culturale. eu îmi e&ploatez prietenii.

ascuns. nesimţit. fuseseră călcaţi în picioare. o toridă scenă de amor pe patul de stru#uri din cadă! 5ouă-trei doamne. care umpluseră cada de baie. dar de fapt mă ofer ţie! %ezultatul este un eu lăr!it în care "eu" şi "tu". pentru că era "bun şi dulce"! "poi ne-a povestit cum făcuse mustul! *n seara precedentă. la un moment dat. neîmpărtăşit. tropăie stru#urii în peştera lui Polifem pentru a-l îmbăta pe acesta şi a scăpa astfel de soarta #rozavă pe care ciclopul leo pre#ătea! 'urînd s-a dovedit însă că stru#urii. inco#nito al mîrşăviei. 'ole#ul meu lo#ician era liber de felul î1 care ima#inea lui se reflecta în ceilalţi şi "morala" lui venea astfel de dinaintea oricărei morale! . era un "dam parado&al rătăcit printre urmaşii lui căzuţi! -oi. premoral moral! Putea fi mitocan. ne apropiem atît de mult încît ne tămăduim împreună) eu mă împac cu mine a$un#înd la tine. al căror must tocmai îl băuserăm. ba mai mult. ca să zic aşa. în filmul cu . cu batista la #ură! "tunci am avut revelaţia că morala are ca premisă ima#inea de sine reflectată în oc1ii celorlalţi şi că. scăldaţi pe $umătate în must. totuşi. scur#erile! *n accepţiune socială.ra asemeni =unului 8ălbatic. care îşi ascunde subsolurile. pentru că totul putea fi arătat! (otul putea fi arătat şi. rafinament al camufla$ului. morala trebuie să părăsească spaţiul convieţuirii sociale şi să pătrundă în spaţiul transcendental al pri(irii de dinaintea 1pri(irii celorlalţi1. care ascultau povestea cu pa1arul #ol în mînă. fuseseră prelucraţi astfel) lo#icianul nostru şi soţia lui 3purtînd numele suav de 'andida4 se dezbrăcaseră #oi-puşcă. 1idos ― dar nu ticălos! Putea trăi ca şi cum nimeni nu ar fi e&istat pe lume pentru a-l privi. unde începe ade(ărata morală? Pentru a-şi căpăta o întemeiere. asta înseamnă să intri sub privirea lui 5umnezeu! 'eea ce revine la a spune că pentru a te sinucide este suficient să ştii doar tu ce ai făcut! *n spaţiul privirii de dinaintea "privirii celorlalţi" 3etica transcendentalmodernă4 sau în cel al privirii lui 5umnezeu 3etica transcendent-tradi-ţională4. nu este dat pe faţă drept ceea ce el era de la bun început) o $osnicie! 7rice poate fi făcut dacă e făcut cu sin#ură complicitatea noastră! 7rice poate fi făcut. că în adîncul lor ei sînt identici sau asemănători! 5e fiecare dată în viaţa unui om e&istă ceva care cade sub pecetea tainei! . La 5ostoievs<i.bea. ci care s-ar sinucide dacă ceilalţi ar afla ce a făcut! 5ar dacă astfel înţeleasă morala nu este decît diversiune a suprafeţei.a nu înseamnă că nu ai nimic de ascuns. morala nu este decît splendoarea vizibilă a suprafeţei perfect şlefuite. viscerele. morala poate deveni la limită ticăloşie discretă. "moral" nu este un om care nu face ceea ce nu trebuie să facă. sîntem morali în măsura în care acest "orice". trăiseră. străini pînă atunci. el rămînea premoral! . trebuie să le vizitezi pe furiş şi să uiţi de îndată că ai făcut-o! :n $urnal te a$ută nu numai să te pui în lumină. latentă şi ascunsă cu #ri$ă ―. inspiraţi de ritualul ba1ic pe care îl resuscitau într-un apartament de bloc din /ilitari. dacă nu le poţi trece cu vederea. să circumscrii ceea ce în tine trebuie să . "a ascunde" îşi pierde sensul) într-o lume a moralei adevărate ori nu ai nimic de ascuns.ir< 5ou#las.l era. 22 iunie "Principiul $urnalului" este unul al spovedaniei 3a$un# la mine mărturisindumă4 combinat cu descoperirea de sine a celui care îmi citeşte mărturisirea 3te a$ut să a$un#i la tine prin mine4! /ă ofer mie. au părăsit biroul în #rabă. cu condiţia ca apoi să fie escamotat. stru#urii. rămas sub pecetea celei mai depline taine! 'a pra#matică socială.&istă zone în fiinţa ta pe care nici măcar tu nu trebuie să le atin#i şi pe care. oarecum 3îmi ima#inam eu ascultînd începutul poveştii4 în stilul în care Adiseu şi tovarăşii săi. ci deopotrivă să ve#1ezi asupra părţii tale de umbră. ci că nimic nu trebuie ascuns pînă la capăt!4 sîmbătă. neîntorcîndu-se asupra noastră încărcat de $udecata celorlalţi. ca şi cum nici un atom din fiinţa lui nu trebuia tăinuit! . în sc1imb. dacă ima#inea aceasta rămîne "la sine" ― omisă.ra dispus să facă în public orice. ceilalţi. se urcaseră în cadă şi. ori nimic nu poate fi ascuns! 38povedania este suprimarea voluntară a ascunderii! . tu te descoperi pe tine descoperindu-mă pe mine şi te împaci cu tine! 5intr-un $urnal afli că oamenii comuniază fără să ştie.

printr-o te1nică avansată a spar#erii! *n cel de-al doilea caz.esti(al de Cannes: (canne d "baston"0 iar festivalul cu pricina e în plină desfăşurare4! Le povestesc de discuţia cu /arie-@rance. din miezul umil al fiecărui lucru. a încercui 3anunţînd că acolo înseamnă "pericol de moarte"4 locurile în care nici tu nici alţii nu aveţi ce căuta! Pe scurt. a întrebat-o /arie@rance. potrivit modelului le#islativ importat din =el#ia. în timp ce la noi. şi pentru tine! . rezultatul prezumat fiind mîntuirea! *n primul caz. avînd fiecare în dotare cîte un baston impozant! 5octorul i-a primit cu un superb )eu de mots Je (ois Due cFest le . la bonne (t$e . ca apa rezervorului de la clo pe care o auzi cur#înd întruna! =ucăţi între#i din corpul nostru "se strică" şi le mai tra#em o vreme după noi pînă în ziua în care . prin răsucire metanoică.ate 8inclair îi propunea lui /arie-@rance ca pentru persona$ul "servanta". pe care îl proiectează uneori în afară lenta ciuruire a creierului. te predai altuia 3psi1oterapeutului4 care începe să scormone în tine şi uşa se desc1ide profesionist. pentru desc1iderea unui cont. rezultatul prezumat fiind "vindecarea"0 în cel de al doilea caz. 25 iunie (rec pe la 8ănduc 5ra#omir! . ca braţul unui fotoliu care $oacă sub #reutatea cotului. după căsătorie. uşa condamnată. ci mai de#rabă a preveni. prin spovedanie şi lepădare de păcat. doamna . camera este desc1isă prin imperativul curăţeniei #enerale. valeţii şi servitoarele lui /oliere2" (oate acestea se petrec într-o lume care pînă deunăzi nu e&cela prin verti#inoase sc1imbări de mentalitate! /onica îmi povesteşte cum în @ranţa abia în urmă cu zece ani a fost modificat un articol din 'odul -apoleon.ste limpede că pe omul acesta. lucrul era perfect posibil! /onica îşi amintea deopotrivă cum în BCKM. încăperea tăinuită etc! reprezintă un scandal! *n primul caz. camera zăvorită. după căsătorie. şi pentru bufonii lui 81a<espeare2 -e puteţi propune ceva pentru cameristele. trebuie să a$un#i să oferi celorlalţi partea convenabilă din tine şi să convieţuieşti în taină cu ceea ce nici măcar tu nu poţi accepta! La capătul unui $urnal trebuie să afli care anume este încăperea din fiinţa ta pe care nu o poţi desc1ide decît cu preţul pierderii. eşti sin#ur cu tine şi faci operaţie pe cord desc1is convins fiind că 5umnezeu se uită la cum decur#e operaţia! " trăi înseamnă să poţi supravieţui strivit între două ima#ini despre tine) a ta şi a celorlalţi! luni.ir#il! mar$i. care. acolo se intră cu c1ei potrivite şi cu lanterna în mînă. un soi de "femeia care face treabă"! ""veţi soluţie.ir#il! /onica îmi povesteşte foarte mîndră cum au fost astăzi amîndoi la stomatolo#. în interbelic. care interzicea femeii să-şi păstreze. care primise vizita noii traducătoare en#leze a lui +onesco! /înată de e&i#enţele "corectitudinii politice". 24 iunie (elefon cu /onica şi . acest zîmbet strivit pe faţă care ţine loc de e&presie şi scoate la iveală o fericire fără obiect2 9i trupul. al destrămării. ne-a dat o altă măsură a #îndirii. să se lăţească peste întrea#a lume ― l"am pierdut. asemeni spiritului din sticlă eliberat. apoi! 'înd ne de#radăm fizic. după moartea lui -oica. al îmbolnăvirii! "tît pentru terapia psi1analitică cît şi pentru etica reli#ioasă acest tip de discurs este blasfemie! *n ambele cazuri. numele de fată. începem să semănăm cu obiectele stricate) sîntem ca uşa unui fri#ider care se înc1ide prost. una ce pornea de $os.aid) din @ecţia să accepte varianta "corectă politic" t$e ?oman ?$o does. "erul acela de bonomie eternă. s-a instalat pe faţa lui! 5e unde răsare această cumsecădenie a neputinţei răsti#nită peste #olul care creşte treptat în noi. a trebuit să se prezinte la bancă cu încuviinţarea autentificată a lui .rămînă interzis şi pentru ceilalţi.indecare nu înseamnă a spune totul. pentru ca apoi.

să a$un#i la #lorificarea 6codului7 filozofie! 'eea ce înseamnă că nu mai ştiu de unde să te iau! 8pui că eşti liber de filozofie. urec1ea e tot mai surdă şi brodeşte rău cuvintele auzite.1 Abservaţia. nu întîmplător.trebuie să renunţăm şi să le aruncăm. în această perspectivă. este tra#ica neputinţă de a-ţi pierde minţile! -ebun e cel văduvit de proprietatea de a se investi în zadar şi care ştiind. aşa cum era şi firesc. în timp ce tra#i după tine cu alură de ocnaş #1iuleaua . constat că sînt din nou capabil de 1alterofilie metafizică! @aptul că interpretarea unui te&t dificil redevine pentru mine o preocupare. la ?eidelber#. nemaiputîndu-se domina. maestrul consimte implicit la un transfer de autoritate! (ocmai asta este neplăcut în sfîrşitul lui 8ocrate) el rămîne prota#onist pînă în ultima clipă şi. nu de o inversare a rolurilor este vorba aici! 5ar oferindu-le celor care îl cunoscuseră în splendoarea sa versantul destrămării sale. cînd la ?eidelber# te declari absorbit de verificarea traducerii lui ?eide##er. 2 iulie +-am dat lui "ndrei în urmă cu zece zile pa#inile de pînă acum ale acestui "$urnal de convalescent" şi întrucît în curînd va pleca în vacanţă în . din pantalonul pi$amalei îi iese furtunul unei sonde de care nu se va mai despărţi pînă la sfîrşit. că pot să mă dedic "codului" filozofiei şi să recuperez sensul #ratuităţii şi al "nebuniei" ei. în conte&tul "medical" al cărţii. apare acum un copil.iinţă şi timp. 8ocrate moare ca un maestru nepoliticos otrava. ce s-ar întîmpla dacă nu ne-am mai putea "dro#a" cu nimic şi dacă tot ce înseamnă "valoare" şi "sens" s-ar dizolva în lumina crudă a indiferenţei suverane! -ebunia. tandreţea #ri$ulie #enerată în ceilalţi de declinul său! 5esi#ur. el ne obli#ă să "îl luăm în primire"! *n locul celui care fusese pentru noi autoritatea însăşi. pe scurt pentru că le refuză celorlalţi autoritatea de-o clipă pe care le-ar da-o spectacolul neputinţei sale. înţele#înd optează pentru imobilism şi melancolie! -ebun e . băută. picioarele îl a$ută prea puţin. în felul acesta. medicamentul administrat "din umbră" şi care totodată contracarează efectele castratoare ale "codului" practicat în e&ces sînt tocmai pa!inile acestea.l părăseşte scena înveşmîntat în propria-i neputinţă. cu utilizator cu tot. tocmai filozofia. obli#îndu-te să reiei de cîteva ori ceea ce spuneai şi făcînd cu neputinţă conversaţia! Arice maestru îşi înc1eie cariera din clipa în care. pentru că nu cere a$utor şi nu are nevoie de el. în epicentrul însuşi al prăbuşirii cînd. la #unoi! /ă uit la 8ănduc 5ra#omir în această perspectivă ustensilică) #ura nu i se mai înc1ide cum trebuie. nu face pipi pe el. aflînd. aşa după cum primele semne de recuperare şi de reconstrucţie a iluziei încep. este. îl transformă direct în statuie! 8ă iubeşti copilul care stă la pîndă în fiecare om bătrîn! mar$i. pe MG septembrie.lveţia 3de unde promite să revină cu pa#inile "despre în#eri" înc1eiate4 ne-am văzut ca sămi comunice observaţiile lui! :na dintre ele mă provoacă în mod deosebit! "începi ― uite. pentru ca apoi. începe cu o boală pe care o numesc "prăbuşirea sistemului de iluzii"! +ar prima iluzie care se prăbuşeşte în "sistemul" meu este. avînd toate aparenţele că este întemeiată. aici. H mai MGGB ― cu o lun#ă în$urătură la adresa limba$ului filozofiei. nu-şi uită vorba! Pentru că nu re#resează. şi le dă voie discipolilor să înceapă să e&iste tocmai în măsura în care îi constrîn#e să pună. nu"i lasă pe ceilalţi să înceapă să fie. 5iscursul final despre moarte rostit în faţa discipolilor este o apoteoză a autorităţii sale şi el îi transformă pe aceştia în simpli fi#uranţi! Lui 8ocrate nu-i tremură mîinile. . în locul respectului şi al devoţiunii. primul semn al unui început de vindecare! %ecuperarea sistemului de iluzii prin reintrarea în filozofie ec1ivalează cu recăpătarea poftei de mîncare! +ar terapia supremă. *n ele este dia#nosticată o boală care ne spune cît de şubredă este în fond sănătatea condiţiei umane! 5escrierea unei astfel de boli încearcă să arate ce s-ar întîmpla dacă luciditatea ar pune stăpînire pe vieţile noastre. ratează însăşi "poanta" cărţii! (otul.

la ?eidelber#. a celor care au controlat şi controlează totul fără ca ei să fie controlaţi!" 5ar de ce se întîmplă asta2 Pentru că e&istă o complezenţă a . iar prin ceea ce a făcut pînă la e&pulzarea sa din :%88 şi prin felul în care a #îndit şi continuă să !îndească după JGGC ― superior lui 8ol$eniţîn! 'onferinţa e dedicată epocii care a început după prăbuşirea comunismului! =u<ovs<i o numeşte.iron Costin la >ir!il 0erunca. fantezia. . care a finanţat terorismul internaţional şi care i-a antrenat.estul pentru a pune capăt războiului rece! +ar încorporarea monstrului în restul lumii a avut loc cu preţul uitării trecutului. .ir#il la telefon în vervă prafpulberistă. 10 iulie /ă simt uneori în faţa cărţilor ca un de#ustător încercat de vinuri! 9tiu cînd o carte e "bună"! 'riteriul este simplu) ea trebuie să te mute în lumea pe care o desc$ide. re#ret că nu mai am timp să scriu B GGG de pa#ini despre versul lui . spre fotoliul în care.reţi un e&emplu de te1nică a încorporării2 a spus =u<ovs<i! %ecent.ir#il îi plăcea enorm şi îl făcea să rîdă cu poftă! "şadar. a spus =u<ovs<i. dar contaminarea s-a produs! +ar încorporarea monstrului prin sacrificarea memoriei nu este decît e&presia ultimă a acestei contaminări! sîmbătă. "epoca încorporării monstrului"! "ceasta e soluţia pe care a #ăsit-o . iluzii! "şa înţelese.st şi au impus comunismul prin revoluţie0 menşevicii au trecut în .est şi au instalat mentalitatea stîn#istă prin partide şi reforme socialiste! %ezultatul nu e identic. fapt care lui . cum am botezat-o într-o vacanţă petrecută împreună la /e#eve în BCCD! +ma#inam atunci şi o lucrare de doctorat cu titlul %rafpulberismul în cultura rom. dar aveţi toată viaţa înainteL" ― ""şa e. îşi va aprinde de îndată ţi#areta.ir#il îi cedează telefonul şi îl "văd" cum se îndreaptă. . aceeaşi.cclesiast postmodern! "'e faceţi. ci de veşnicia ei7!" ― "'um aşa. . pe teroriştii veniţi din toate colţurile lumiiL "'eea ce mă sperie în această te1nică de încorporare a monstrului. călcînd nesi#ur dar mîndru de replica lui. la DM de ani am înainte viaţa de apoi!" /onica şi cu mine rîdem în 1o1ote! . este absorbţia tel Duel a structurilor care prelun#esc trecutul. +ndiferent dacă este vorba de literatură.lucidul.nă de la .ste o iluzie că .estul a scăpat de %evoluţia din BCB7. de . răspund eu întremător. în tabere speciale.ir#il a optat totuşi pentru "viziunea prafpulberistă". superb. susţine el. care a fost o "revoluţie bifurcată") bolşevicii au rămas în .uropă". în BCDH. (on> =lair face o vizită în %usia şi declară cît de fericit e că se află într-o ţară care are o "e&perienţă vastă în combaterea terorismului"! 8ă spui asta în c1iar ţara care a in(entat terorismul. pentru el şi pentru ceilalţi. odată aşezat.la1uţă 6-u de moarte mă cutremur.ir#il. îl #ăsesc pe . scepticul.uropei! .ir#il! *n ultima vreme. pe care o fumează de cum începe ziua! miercuri. pa#inile acestea sînt o punere în #ardă asupra supremului pericol care ne pîndeşte) cel de a fi în toate minţile! &!i. . omul care nu mai are capacitatea de a fabrica. autorul trebuie să construiască din inteli#enţa. de eseu sau de un tratat de filozofie.estului faţă de trecutul comunist al . îi citeam cărţile dîrdîind de emoţie şi nu mă îndoiam nici o clipă că este sin#urul persona$ în $urul căruia poate să se nască un mit contemporan! Amul continuă să mi se pară enorm. păstrîndu-şi umorul.ir#il2" ― "'e să fac. speculativitatea sau sensibilitatea lui o lume care pînă atunci nu e&istase! +ar din lumea aceasta. Gabriel.ladimir =u<ovs<i la "-oua . 6 iulie (elefon cu /onica şi . 4 iulie 'onferinţă a lui .

pe care ai citit-o căznit şi care va sfîrşi în vastul cimitir al cărţilor! 'ărţile acestea care intră în timpul tău cu propriul lor timp pot fi citite c1iar acolo unde ai apucat să le desc1izi. împuţinată astfel. cînd citeşti. o parte din rostul vieţii mele se pierde şi el! %elaţia mea cu Rald nu a fost niciodată aceea dintre învăţăcel şi profesor! 'eea ce ne-a unit a fost mediul ostil în care am lucrat amîndoi la +nstitutul de @ilozofie al "cademiei! Rald s-a purtat atunci cu mine ca un părinte şi un prieten mai mare. şi atunci cînd i se întîmpla să nu se ducă mi-a mărturisit că avea senzaţia penibilă că tra!e c$iulul. recăzînd în ea.ieru. ci una pe care o vei uita. pe de altă parte. în c1iar mi$locul e&istenţei în care eşti împlîntat. e&istă cu adevărat! +cum. scăpate parcă din c1eotorile toracelui! 8pectacolul era atît de cumplit. îmbrăcat în pantaloni de pi$ama şi cu un tricou fără mînecă! -u cred că avea mai mult de HG de <#! 8enzaţia era cumplită) aveam în faţă trupul unui om de DG de ani redus la scara unui trup de copil! Părea o fiinţă care se absorbise dinlăuntrul ei. că mam pus. #ămălia capului şi coastele lăbărţate. care se ducea să-l vadă aproape zilnic. o lume alternativă la care să poţi face oricînd recurs. săptămînă de săptămînă. cioturile supraînălţate ale umerilor.ieru că voi avea un şoc! 5ar a fost mai rău decît putusem să prevăd! 8tătea întins pe sofaua din sufra#erie.de îndată ce ai pus piciorul în ea. cît este de #reu să-ţi respecţi pornirile şi avînturile de o clipă! 5ar odată întors din Germania. lîn#ă raftul unei librării sau la lumina unui felinar! 14 iulie " murit %icu Rald! L-am văzut ultima oară înainte de a pleca la ?eidelber#. în toamna anului trecut! "vea metastaze osoase şi fusesem prevenit de către 8orel . încercînd să mă prote$eze într-o lume care mă re$ecta ca pe un corp străin! 'e căutam noi în ea2 m-am întrebat de atîtea ori! Pe Rald îl aruncase acolo +storia! @iu al unui ne#ustoraş de nasturi din 5udeşti. este şi ea mai aproape de sfîrşit! Pentru că rostul vieţii mele se născuse şi din întîlnirea mea cu celălalt. ca demonstraţie absurdă a unei supravieţuiri inutile. nu am mai revenit) nu eram nici îndea$uns de bun şi nici îndea$uns de cura$os ca să o fac! " făcut-o în sc1imb /arin 5iaconu. cînd lectura ei s-a înc1eiat eu nu mai aparţin lumii de aici! 5e aceea. profitînd de vizita mea. lipind afişe şi luînd parte la întîlniri clandestine! -u i se potrivea deloc! "şa cum nu se potrivea cu sensibilitatea şi cu vioiciunea lui mentală uniforma ideolo#ică pe care o vreme a fost nevoit s-o poarte! -umai că valul acesta al +storiei l-a împins într-un loc social în care . buimac şi nefericit! 5acă o carte nu creează această ruptură. aproape. *n orele acelea cît am stat ultima oară cu el îmi spunea că îşi doreşte mai mult ca orice să moară şi că moare ca un mare credincios) avea credinţa ne" zdruncinată că va intra în neant! 5e cîte ori dispare cineva care a făcut parte din viaţa mea mi se pare că ia cu el partea aceea care era a noastră şi că viaţa mea. treptat. el dispărînd. nu e&istă decît lumea în care ai fost absorbit şi din care nu mai poţi ieşi decît după ce ai străbătut-o în între#ime! +ar revenirea la lumea de pînă atunci ― la lumea aceea impozantă prin realitatea şi "adevărul" ei ― trebuie să fie #rea. care pînă atunci fusese sin#ura reală. aşa încît după o $umătate de oră îl luam în braţe ca pe un prunc şi îl a$utam să se răsucească în altă poziţie! Groaza iniţială se transformase în tandreţe şi ţin minte că mi-am promis să revin. care îşi devorase substanţa şi care păstrase. a făcut-o 8orel . încît în primele zece minute îmi venea să ţip şi să fu#! "poi. în picioare în mi$locul camerei. tu ca cititor trebuie să nu mai poţi ieşi! Poarta lumii din care ai venit. să-mi $ur că o voi face. dacă ea nu îţi provoacă nevoia de a te freca la oc1i pentru a reinte#ra lumea pe care ai părăsito. atunci ea nu e o carte importantă. se trezise în prima tinereţe "ile#alist"! /i-l ima#inam #reu în postura asta. sînt debusolat. retră#îndu-şi contururile. dacă ea nu îţi propune. poarta lumii obişnuite trebuie să se înc1idă pentru o vreme în urma ta şi tu trebuie să uiţi că lumea aceea. pentru că ştiam. neplăcută şi uneori c1iar plină de suferinţă! Pentru că centrul fiinţei mele s-a mutat în lumea pe care cartea a desc1is-o. m-am liniştit! @emeia care stătea cu el zi şi noapte ieşise.

care cînta la vioară4 spunînd) "'e vreţi. dar pe mine mă doare scopulL" miercuri. prin însuşi e&erciţiul $ocului. ar fi preferat oricînd lumii acesteia mitocănizate în care trăiam lumea interbelicului în care "dra#ă. cînd vorbea de Rald.n#els privitoare la raportul dintre muncă. pe =rucan. pe 'ostin /ur#escu. %icule! /ă doare mi$loculL ― Pe dumneavoastră. ci un copil metafizic! -eavînd conştiinţa e&i#enţelor. să-şi e&prime dispreţul 3el. Rald nu avea ce să-mi dea. mocasinii! "vea stil. calamburul. inteli#ent şi superficial. domnule profesor. foarte la modă la noi prin anii NOG. s-a soldat cu o #alimatie filozofică în care nu mai era de recunoscut nici mar&ismul. vă doare mi$locul. atunci cînd îi asasina cultural pe /aiorescu sau pe =la#a. pe care de altminteri îl practicase în tinereţe. prin anii NOG. obişnuia. cozeria. ca baterist în nu ştiu ce orc1estră de restaurant bucureş-tean! Gulian. a rămas şi în filozofie tot un baterist".altminteri n-ar fi a$uns niciodată) mediul universitar-academic! 5in nefericire pentru el. care lucra la televiziune şi în$ura ca un bir$ar. făcea muzică de cameră! @ilozoficeşte. să asimileze un autor sau un domeniu! *i plăceau prea mult spectacolul. dincolo de o pre#ătire. Gulian. pe Go#u %ădulescu! *şi însoţea vorbirea cu o #esticulaţie plăcută şi avea o e&celentă "mişcare scenică"! . odată trecut de G de ani. rasă! . de o şcoală anume. fapt de care el era foarte mîndru pentru că dădea "şic"! 8înt convins că dacă n-ar fi e&istat le#ionarii. $ocul pe care şi-l inventase. reperelor şi standardelor filozofiei. ciorapul ne#ru de mătase întins pe picior. 17 iulie . a$unsese să creadă că are sub el un armăsar focos care îl poartă în cele mai crîncene bătălii ale #îndirii! 5e cîte ori l-am privit $ucîndu-şi. spectacolele. nu prea făcea fi#ură de "ideolo# al clasei muncitoare"! *i stăteau bine nu şapca şi tunica. nu aş fi ştiut niciodată ce înseamnă în filozofie un comportament infantil! 8cena de atunci a "filozofiei". nu a avut însă răbdarea necesară. ţinea conferinţe în lumea artistică. numai că te lăsa să crezi că el. de o efervescenţă de idei etc! 5ar ce importanţă avea2 +mportant e că reuşise să-şi construiască o iluzie eficace şi că a supravieţuit datorită ei! 5acă Rald nu ar fi e&istat. cu inepuizabilă ener#ie. începe să creadă! 'ălărind cu un entuziasm debordant băţul metafizicii sale. #roparul oficial al filozofiei romEneşti. m-am simţit nespus de bătrîn! -u ştiu ce va "rămîne" din cărţile lui Rald 3mi s-a părut totdeauna că scrisul lui repeta. pentru că descindea direct dintr-o paradi#mă a pustiirii filozofiei de care trebuia să scape mai întîi el! @iind sprinţar. de o formaţie. nici structuralismul. în măsura în care mar&ismul este o impostură filozofică.ra bine crescut. a început să-i dea iluzia că reprezintă o "#îndire a lui"! 'a şi cum o "#îndire" se putea naşte în vidul cultural al unei epoci. cîteva idei de bun-simţ de o sărăcie filozofică dezolantă4. obsesiv şi circular. dar vor rămîne neîndoielnic mots"uri care vor circula prin lumea noastră ca un panaş al spiritului lui! +ată replica pe care i-a dat-o lui 9erban 'ioculescu. de un maestru. mesele bune. cînd crezul comunist de tinereţe al lui Rald începuse să se clatine) "― 'e mai faceţi. iar încercarea de a altoi pe ea un structuralism lin#vistic rău asimilat. 'arol venea la "cademie şi vorbea liber MG de minute despre filozofia lui =la#a"! :nde mai pui că iubea şi $azz-ul. cu vremea. ci costumul bine croit. dar care lui Rald. avea o nevastă cu un corp superb. unealtă şi limba$ l-a marcat pentru restul vieţii. care a$unsese să îl deteste în scurtă vreme. vorbea o romEnă deosebit de în#ri$ită! +ubea restaurantele. snob. mişuna enorm social. îşi ima#ina că $ucăria pe care o improvizase era o maşinărie adevărată! 8e $uca sin#ur cu ea cu forţa cu care numai un copil poate intra în universul pe care şi l-a creat cu mi$loace derizorii şi în a cărui realitate. ceea ce într-un fel era adevărat. domnule profesor2 ― 'e să fac. #racilitate. era populată de impostori! Rald nu era însă nu impostor.ra "elitist" şi îi plăcea să se ştie că frecventa cercul aristocraţiei comuniste. ca să mai #ăsească în el resursele necesare pentru lucrul metodic şi aprofundat! Lectura de tinereţe a teoriei lui . pe =ellu Qilber.

soţului sau copilului plecat în vacanţă! 8înt de vină cei din birou pentru zelul lor amintitor şi vestitor de cult2 8au de vină e premierul nostru pentru că. îmi răspunde . pa1are şi ceşcuţe de cafea0 a treia oară. pe partea laterală a unui dulap metalic. cînd se îndreaptă #lonţ spre /oscova şi cînd 8talin. *n spatele coloanelor cu #irofaruri. dincolo de talent. în alt ceas al +storiei. nişte omuleţi. "r#1ezi. . îi spun lui . cînd -oica îl întîlneşte pe stradă. să se caţăre pe umerii oamenilor sau să pavoazeze. 'ălinescu2 "/-am #îndit şi eu la c1estia asta.lad Qo că nu mă descurc în povestea cu opera. în drum spre casă. c1inezeşte.orba lui =ul#a<ov) ce se întîmplă cu "un om mare" cînd dă un cancer peste el2 5evine un "om mic".reau să spun că o an#a$are istorică #reşită ţine de conştiinţă. zece ani după proces. poza este fi&ată într-o ramă aurie micuţă. indiferent de cît talent au! 'el mai bun e&emplu de conştiinţă pentru mine este 5ostoievs<i!" luni. aşezată pe biroul secretarei ad$uncte care tocmai îşi pileşte un#1iile şi care trebuie să lase senzaţia că se uită din cînd în cînd la premier cu tandreţea cu care acasă îi scapă oc1ii pe poza de pe eta$eră a iubitului. timp de cîteva zile. stă încuiat în cabinet. în timp ce o pactizare cinică nu! -ici unul dintre cei de care ai pomenit nu reprezintă o conştiinţă şi de-asta. plin cu dosare. pîndind fiecare pas de pe coridor . foarte adesea. îi vine şi lui ideea să coboare în stradă.ine vorba de faptul că după BM ani de "tranziţie" romEnii nu reuşesc să se desprindă de modelul precedent al puterii! Aamenii nu-şi pot reprezenta puterea decît în tiparele în care au cunoscut-o înainte de BCCG! 9i se întîmplă aşa deopotrivă cu cei care o e&ercită şi cu cei care o suportă! "şadar. cu atît sfîrşitul lor îi readuce în matca de omuleţi pe care crezuseră că au părăsit-o pentru totdeauna! . un omuleţ! 'e se întîmplă cu anc1etatorul lui -oica 3cel care îl bătea cu o cravaşă pe spate4. reprezintă o conştiinţă! "tenţie. pînă la urmă."stăzi în maşină. încura$ează în oamenii care îl încon$oară pornirea lor de slu#i2 5esi#ur. ca noi toţi. . portretul lui -ăstase este mai prietenos decît cel al lui 'eauşescu! 5ar dacă într-o bună zi. află că a făcut o pareză. mai mult sau mai puţin discret. care umplu ecranele televizoarelor ― se află pînă la urmă omuleţi! *n spatele ridicării unor armate şi al declanşării unui război ― se află pînă la urmă un omuleţ! 'e este neplăcut cu aceşti omuleţi care sar o vreme din rînd şi încep să se considere şi să fie consideraţi "oameni mari" este că. lipită adolescentin-ştren#ăreşte. pe peretele din spatele secretarei0 a doua oară.oestler sau ArVell nu sînt totuna cu 8adoveanu sau Petru 5umitriu! . cu talentul şi cu imoralitatea socială a scriitorului! *n ce măsură un scriitor care bate palma cu un re#im de lic1ele îşi pune în pericol destinul literar2 (alentul lui =rec1t e mai puţin mare pentru că el era compromis2 8au al lui 8adoveanu. 29 iulie @ac un tal# s$o? cu . care croiesc drum şi care ve#1ează şi suprave#1ează ― se află pînă la urmă un omuleţ! *n spatele celor care se urcă la tribune. care vorbesc mulţimilor. centrată şi solemnă. cine-i de vină cînd intri în secretariatul unui cabinet ministerial şi vezi poza primului-ministru pusă cu evlavie în trei locuri din aceeaşi cameră) o dată. fac tare mult rău celorlalţi! 9i cu cît fac mai mult rău. cu 8PP-işti care "ocupă poziţiile" şi controlează preventiv locul. că tra#e un picior şi că e tutun#iu2 " devenit omuleţ! 'e se întîmplă cînd nemţii intră pe neaşteptate în %usia.lad! Păi nu talentul e problema! (alentul e o condiţie! /ulţi au talent! 9i Păunescu are talent să facă versuri! -umai că un scriitor e mare dacă. 6conştiinţă7 nu înseamnă 6moralitate7. stadioanele2 'e le reproşez celor care a$un# să se îmbete cu puterea2 8implu spus) uită că sînt şi ei.artan "rac1elian la -ealitatea =>. ci putinţa de a trăi pînă la capăt pe firul netraficat al interiorităţii tale! 5in cauza asta Panait +strati. asemeni unui afiş cu Fimi ?endri&. ei nu sînt mari. intimdră#ăstos.

cum mai pot eu. nicăieri. la un moment dat. de astă dată prin moarte violentă! miercuri. iar versurile sînt. un frumos album în sepia cu =ucureştiul vec1i şi '5-uri cu şla#ăre romEneşti interbelice! . arestat. însă.l circulă între muţenia celui care l-a pus în pa#ină şi a celui care. dar niciodată al unei pa#ini scrise! /arii mărturisitori sfîrşesc prin a fi în#ropaţi de înseşi cuvintele care trebuiau să-i e&prime! Poţi să scrii pa#ini care ar face pînă şi pietrele să plîn#ă0 contemporanii tăi se vor uita la televizor! miercuri. pînă şi urletul rămîne confidenţial! . a avut loc ritualul sc1imbului de daruri! 'adoul meu e "retro". nevenindu-le să creadă că anii adolescenţei lor bucureştene pot să năvălească atît de convin#ător peste ei! 8întem toţi trei pe muc1ia dintre lacrima nostal#ică şi rîs. nici cea mai mică urmă de vul#aritate! "Gabriel. 7 august "m sosit ieri. la Paris şi stau. 0ubesc femeia.şi crezînd că cei din antura$ul său vin să-l aresteze şi să-l $udece pentru felul în care a pre#ătit armata sovietică2 8e întîmplă că 8talin devine un omuleţ! 'e se întîmplă cu /iloşevici la ?a#a. ca de obicei la sosire. nu se ştie niciodată ― DM de ani! "m fost astă seară să-i văd şi.. v-am fost ca o mamăL" Amuleţi. să îţi dăruiesc ce îţi pre#ătisem2 "m descoperit în ultima vreme un mare compozitor şi voiam să ţi-l semnalez şi dumitale) ai aici simfoniile lui =eet1oven cu 'leveland Arc1estra diri$ată de Geor#e 8zell. cîţi copii trebuie să aibă. scrisul poate aspira cel mult la un scandal în intimitate! Aamenii se vor mobiliza oricînd în $urul unui cîntec. 31 iulie 'uvintele au cel mai mic efect tocmai acolo unde sînt cel mai bine spuse în scris! "devărul este că în scris nu se poate ţipa! Arice scriitor este condamnat la cordonul de tăcere al propriilor sale cuvinte! 'ele mai sublime. ce filme pot să vadă şi ce cărţi să citească nu mai rămăsese acum ― fu#ărit. uluitoare! 3%eţin.ir#il vrea să asculte de îndată cîteva şi în scurtă vreme. îmi spune . răsună .ir#il de ziua lor) . pentru că muzica e insinuantă. ce trebuie să #îndească.eneţia! 5e ani de zile am reuşit să fiu alături de /onica şi . ieşise dintr-o dată la iveală omuleţul! 'el care le spunea romEnilor ce au voie să spună şi ce nu. pe alocuri.! /onica şi . mai dramatice. în ciuda aerului aro#ant şi al replicilor ve1emente pe care le dă tribunalului2 5evine un omuleţ! 5e ce pe mulţi dintre romEni i-a înduioşat moartea lui 'eauşescu2 Pentru că din omul dat $os dintr-un ("= în curtea unei cazărmi. primind mîncarea de la popotă. ce trebuie să mănînce. doamnă. plecaţi la . cu vocea ei deza#reabilă) "/ă. de partea cealaltă.ir#il împlineşte anul acesta ― pe BK sau pe BO au#ust. lipsit de serviciile maseurului şi nemac1iat ― decît un bătrînei răpănos. în vacanţă. un omuleţ! :n omuleţ era şi .lena.ir#il încep să sc1imbe priviri complice. ca şi anul trecut în au#ust. ca preţ al uitării condiţiei de omuleţ. la 'at1erine şi /i1nea. al unui discurs. cu căciula care i se aşa-ză într-o rînă cînd dă să coboare pe uşa prea scundă. cu mîinile prinse la spate cu o sîrmă #ăsită prin curtea cazărmii şi stri#înd la soldatul care o le#a. mai cutremurătoare vorbe se împotmolesc din capul locului în tăcerea apriorică a pa#inii! *n scris. +dio. dormind într-un pat de metal aşternut cu o pătură aspră. portretul femeii care zdrobeşte inimile tuturor bărbaţilor) "şarpe cu trup de felină"!4 9i totuşi.înă bir)ar. în livin#ul din @rancois Pinton tapisat cu cîteva mii de piese de muzică clasică.ir#il după ce terminăm audiţia. omuleţi peste tot! Amuleţi care îşi înc1ipuie că sînt mai presus de le#ea omuleţilor şi că nu mai au de dat nimănui socoteală! 9i care cel mai adesea termină prin a da socoteală. cu tabieturile spulberate. după un cadou atît de ma#nific. îl percepe în solitudinea lecturii! Pentru că se adresează de fiecare dată unui sin!ur cititor. al unei lozinci. cea mai .

împăiate în vitrine sau înălţate pe socluri! -u ştiam atunci că spaima care m-a cuprins era prima spaimă metafizică a vieţii mele) pentru că în nici o situaţie reală un om nu se poate afla sin#ur faţă în faţă cu toate fiarele lumii! /uzeul realiza prin sinteză o ima#ine ― "lumea naturală" ― care nu-şi avea corespondentul real nicăieri! 'eea ce se obţinea era remarcabil şi terifiant) sin#urătatea mea de om proiectată pe fundalul lumii animale! 5ar traversarea unei #alerii de tablouri şi statui2 /i-am ima#inat paznicii scoţîndu-i afară pe ultimii întîrziaţi şi *nc1izînd muzeul! 'e aş fi simţit rămînînd acolo2 (ablourile atîrnate pe pereţi ar fi evadat din convenţia estetică prin care se ofereau pînă atunci privirii şi ar fi devenit ceea ce ele erau de fapt) uşi întredesc1ise către alte lumi! @ra "n#elico. sălile acestea! 'opil fiind. cavaleri de /alta. cu 1iene. miezul zilei şi sînt HG de #rade! 8pectacolul unor oameni îmbrăcaţi în ne#ru în plin soare. ne evaluăm impasurile şi. în adoraţie sau supunere! "m ieşit auzind în urma mea #ratiile care se înc1ideau şi mi-am ima#inat cum sălile îşi dădeau $os masca frumuseţii de peste zi şi se pre#ăteau să se desc1idă în înfricoşătorul lor! . cu toate orătăniile lumii puse în formol.onoprix. Piero de la @rancesca erau numele canalelor prin care istoria se revărsa peste noi! "ş fi rămas sin#ur faţă în faţă cu epocile lumii! 5in tablourile atîrnate pe pereţi s-ar fi desprins. trufaş şi crud. pustii. rîdem. 9 august "stăzi. contorsionat. cîntînd marşul din +ida. toţi blonzi. trecînd pe =oulevard ?ausmann. ca de fiecare dată cînd îi revăd. cu cimpanzei. simpla disponibilitate de servitor! 5ar ce are a face2 +mportant este că pînă la urmă cu toţii "ne inte#răm în . mai e#ală. cu anaconde. postate în faţa unui . în faţa ma#azinului Lafa>ette văd cinci-şase inşi îmbrăcaţi în frac. tineri #entilomi. după prima vizită la /uzeul "ntipa.bună interpretare după cea a lui @urtVăn#ler!" ― "Gabriel. mai neobosită iubire a mea! %ineri. două maramureşence cu priviri umile te scutesc să împin#i sin#ur uşa ma#azinului! Pînă şi în cerşetorie vindem cel mai necalificat produs) un simplu #est. intervine /onica. tinere prinţese. 12 august /area Galerie de la Luvru revizitată după MG de ani! /ă prinde ora înc1iderii şi. #1icitoare. 2iberia.uropa"! luni. c1estia asta cu =eet1oven e bancul lui din ultima vreme! 5e două săptămîni ascultă numai =eet1oven şi zice că îl descoperă!" ― "'e doreşti. +oan =otezătorul. condotieri. sin#ur. mă cotropeşte senzaţia de bunăstare interioară totală pe care mi-o dă cea mai proaspătă. cu sudoarea cur#îndu-le de pe faţă pe #ulerul tare al cămăşii şi apoi pe papion are în el ceva deopotrivă ridicol şi impunător! 'ine sînt cei care vînd muzică pe un trotuar parizian îmbrăcaţi ca în sala de concert2 /ă apropii să-i văd mai bine! Pe o plăcuţă fi&ată de bara orizontală a #rila$ului care desparte trotuarul de flu&ul necontenit al maşinilor stă scris) . cu partiturile puse pe trepiedele aliniate la mar#inea trotuarului! . suflînd de zor în alămurile strălucitoare. mi-am ima#inat înainte de a adormi că m-aş afla în clipa aceea. #rimasele infinite ale strămoşilor mei. în timp ce trec încă o dată în revistă în sens invers secolele şi prin faţă îmi defilează prinţi de %imini. Plec visător! %uşii îşi cîşti#ă viaţa la Paris îmbrăcaţi în frac şi cîntînd la trompetă +ida. Pisanello. nu-mi dai voie să-l descopăr pe =eet1oven la DM de ani2" 8osirea mea la Paris se face întotdeauna prin ei! 8eara a început! Pălăvră#im. vicere#ine ale -eapolelui. "ntonello da /essina. în sălile cu sc1eletele de mamuţi. supliciaţi. în#eri în adoraţie. metamorfozele speciei mele şi ale propriului meu c1ip) supliciat. am această revelaţie) coşmarul suprem ar fi să traversez. scene de luptă cu cavaleri în zale. 'îteva sute de metri mai departe.ilarmonica din 8o(osibirs#. uci#înd şi implorînd. doamnă. G1irlandaio. venind către mine.

care pe urmă îmi venea deasupra capului şi făcea 61îîrL 1îîrL 1îîrL7 ― . /onica. presimte comentariul care urmează şi. reîncepe /onica! "m fost pro#ramată pentru o tomo#rafie şi mi s-a spus să vin cu un sfert de oră mai devreme!!!" ― "Luaţi loc. este ec1ivalent cu o dramă! A ru#asem să mă lase s-o însoţesc cu maşina la spital! " acceptat în cele din urmă. /onica2 ― /-au c1inuit. nu vă plîn#! -u sînteţi convin#ătoare! '1estia cu .dimineaţa. îmi pare rău că trebuie să vă spun. madame. $umătate din Paris soseşte din vacanţă. răspunde sec fata! *ntr-adevăr. în repetate rînduri. nu vă face nimic. 13 august 'u /onica la 8alpetriere! " fost pro#ramată astăzi pentru un scaner cerebral. cînd pe alta a stivei de cartoane pe care o ţine în braţe! *i răspunde /onicăi că el a livrat portocale şi că. pe care a făcut-o în trei rînduri. cu litere în bold. nu ştii nimicL /îine. că "trebuie a$uns la spital cu un sfert de oră înainte. iar de la dumneavoastră pînă la spital nu facem mai mult de MG de minute!" ― "Gabriel. din păcate. cu specificaţia. în relatarea /onicăi. un asistent vine şi o preia pe /onica! +ese după o bucată de vreme din sala de analiză. aveţi la dumneavoastră o convocare cu ora pro#ramării2" /onica începe să caute în poşetă şi dă la iveală o frumoasă foaie scrisă la computer pe care e marcată. scoţînd capul cînd pe o parte. dar suferinţele dumneavoastră <af<iene nu mă impresionează deloc! 5elocL Poate pe . veţi fi c1emată". o tînără stă în spatele unui computer! 1%ardon. Gabriel. bombănind fioros) "-u mai pun piciorul aici în ve-cii-vecilorL 8ă mă roa#e şi nu mai vinL ― 'e s-a întîmplat.ir#il să reuşiţi să-l impresionaţi. nu simţiţi nimic. mer#ătoare în pat la H. în afara #unoierilor şi a unei maşini de pompieri. /onica. ai auzit de Colonia penitenciară? /-au torturatL /-au pus în faţa unui aparat cu un aer inocent. pentru analiză2" ― "La D şi un sfert!" "sta era duminică seara! " doua zi la prînz pro#ramarea se mutase. cuprins brusc de o bănuială. nu vă doare nimic! ― Gabriel. în sfîrşit. ceea ce pentru /onica. le#ănîndu-se de pe un picior pe altul. îmi e&plicase că n-am să mă pot trezi cu noaptea în cap şi că. începe /onica! "m fost pro#ramată pentru o analiză şi mi s-a spus să vin cu un sfert de oră mai înainte! 9tiţi cumva unde se fac analize2" (înărul ascultă politicos. personalul e pe poziţie! La "Primiri". ea una. ora pro#ramării) C fi&! /ă uit la ceas! *ntre timp se făcuse 7 şi MK de minute! /onica îmi vede e&presia uimită. GabrielL /ă stresaL ― /onica. fii #entilL Pi-am e&plicat doar) pre#ătirea pentru analiză.mar$i. /onica2 :n scaner e un scaner. după ce traversasem un Paris în care. încerc să protestez. vacanţele în toi. fusesem sin#urul automobilist! La 7 şi zece minute coborîm în faţa clinicii de neurolo#ie şi radiolo#ie de la Pitie 8alpetriere. peste o oră şi un sfert. după ce. nu va dormi oricum deloc! "'înd v-au pro#ramat. în speranţa că va fi depistată cauza ameţelilor repetate din ultimele luni! "naliza nu se face decît în prima parte a dimineţii. ca în Colonia penitenciară a lui .af<aL ― 'um să vă c1inuie. la D fără un sfert. spitalul cît un oraş!!!" *ntre timp descopăr că secţia de radiolo#ie e la subsol! "colo. iar cealaltă $umătate pleacă! -oi stăm lîn#ă periferic! A să fie o a#lomeraţie nebună! 9i pe urmă spitalul însuşi e un mic oraş! Pînă #ăsim clădirea cu radiolo#ia!!!" /ă 1otărăsc să îi respect an#oasele. urmînd întocmai pro#ramarea. eşti un monstru insensibil!" . /onica se decide asupra orei la care ar urma să mă prezint cu maşina în rue @rancois Pinton) 7 fără un sfert! "5ar /onica.af<a nu mă convin#e! ― Gabriel.i şi2 'e dacă făcea 61îîr72 ― /ă stresa. nu o poate a$uta! "/onica. zic. după ce străbătuserăm curţile şi aleile pustii ale spitalului! +ntrăm în clinică ― nimeni! 5inspre cafe"ul de la parter se îndreaptă înspre noi un tînăr cu braţele pline de cutii de carton) bufetul se pre#ătea să desc1idă la ora C şi "primea marfă"! ― 1%ardon. acasă! +mportant e rezultatul! ― Je mFenfic$e de rezultatL "m fost torturatăL 9i nimeni nu-mi plîn#e de milă! ― -u vă plîn#. pentru pre#ătire"! +eri seară. mi-o ia înainte) "Gabriel. m-au c1inuit. 8alpetriere e la doi paşi de /i1nea. aşa încît nu mai comentez! "stăzi de dimineaţă la O şi HK de minute eram sub #eamul +eruncilor. nu vă atin#e. monsieur.

şi încerc c1iar la începutul cărţii mele să descriu acest contrast! 'ioran evolua mult prea vădit în re#istrul anecdotic al conversaţiei noastre S!!!T şi nu părea prea interesat să mi se adreseze în termenii în care eu îl cunoşteam din lectura aforismelor şi în care doream să-l audL (rebuia mereu să-l readuc la acel nivel!!!" =ietul 'ioranL 'e neşansă pe el să încapă pe mîna unei asemenea capre metafiziceL @ried#ard vine la întîlnirea cu 'ioran pro#ramată să cunoască nu un om. urîndu-i. mai ales cînd e vorba de "filozofi". cu atît sensul vieţii tale este mai bine conturat! . o asemenea minune de om! &!i. în #enere. potrivit căreia omul dispare în spatele funcţiei creatoare. dar şi să se poată plîn#e cuiva în mod eficient! *i simt braţul subţire a#ăţat de braţul meu. că m-am sculat cu noaptea în cap şi că pot ocroti.*n aşteptarea prelucrării rezultatelor analizei. de eros şi.ir#il să-i spună că totul e în re#ulă. dincolo de ipostaza culturală 3autorul sapienţial4. se usucă şi mor sufleteşte pentru că nu mai e nimeni care. în vreme ce 'ioran vede în ea ceea ce @ried#ard şi era înainte de a se fi automutilat cultural) o tînără femeie frumoasă! @iecare cunoaşte propria lui dezamă#ire) @ried#ard descoperă un persona$ şarmant care îi vorbeşte despre c1iriile din Paris. fie şi pentru o clipă.nia literară 3BM dec! MGGB4 cu @ried#ard (1oma! "" e&istat un contrast puternic între faţa umană şi cea 6auctorială7 a lui . ai lovit $ust! 5in acest punct de vedere în %omEnia se trăieşte bine! 5acă e adevărat că orice "ură de moarte" întîlneşte la capătul ei triumful cuiva. de orice latură pra#matică a vieţii! 5oamne fereşte să ai.mil 'ioran2" este întrebată eroina noastră! %ăspunsul este stupefiant) "5a. îi simt mersul nesi#ur. nespus de mică şi nea$utorată.&ilaţii. şi îmi e bine că sînt acolo.u însă nu am putut să suport aşa ceva. să le poată da măsura împlinirilor lor! . iar 'ioran va descoperi în pat capra metafizică! *n altă parte. a fost incapabilă să vadă în 'ioran bietul om din carne şi sîn#e electrocutat de dorinţă! L-a torturat prosteşte în numele "e&i#enţei"! "ceastă viziune simplificatoare. a trebuit c1iar să-l constrîn#!!!" 'iudat cum prostia asta #omoasă nu transpare din cartea de la Reidle . 2 septembrie *mi cade de-abia acum în mînă interviul din -om. statura unui profesor de sport 3de vreme ce .erla# cu atîta claritate! 8enzaţia pe care ţi-o lasă interviul este că @ried#ard îi fi&ase lui 'ioran "cotă de aforisme" şi că. plin şi variat nu se trăieşte decît în societăţile în care se urăşte mult! @ericirea este indiso-ciabilă de ura pe care o stîrneşti şi de #îndul liniştitor că. de sete. eliberat de veri#ile care îndeobşte îi ţin pe oameni le#aţi de lumea aceasta! . ci un fabricant de aforisme. ca filozof. cei care îşi părăsesc lumea lor. prin ceea ce ai făcut. 22 august 'u cît ura care se strîn#e în $urul tău e mai mare. de-acum. care mă face să-mi potrivesc paşii după paşii ei.l este dincolo de foame. cu #îndul să-l sune pe . 'ioran a vrut "să fie lipsit de pretenţii"! 38e înţele#e că faţă de el însuşi! -ormalL 8plendoarea lui 'ioran venea tocmai din firescul cu care se purta! -u poza niciodată!4 ". nu eram obişnuită cu astfel de situaţii Sce fel de situaţii2T şi doream ca el să fie foarte e&i#ent. distrat şi sfri$it. dar bombănind întruna şi. cunoaşte o lar#ă răspîndire! *n ima#inarul popular. mer#em spre cafV"ul unde cu trei ore în urmă /onica cerea relaţii despre analiza scaner "livrezorului" de portocale! /ă ţine de braţ.i pătrund în infernul indiferenţei pure! "devărul este că bine. atunci la noi poţi să obţii lesne apoteoza) în fiecare zi se va #ăsi cineva care să te urască de moarte pentru ceea ce faci şi fiecare zi devine astfel un triumf la îndemînă! luni. filozoful trebuie să fie un persona$ nebulos. dna (1oma spune că "în relaţia pe care a avut-o cu mine". sînt nefericiţi.

de cîte ori ne vedem la =ucureşti sau la Lu#ano. tînărul +on /arin care mă întreabă) "Profit că vă întîlnesc. patetic şi "e&presiv". nu de puţine ori. n-am să uit niciodată că prietenia mea cu diri$orul +on /arin 3acum. rememorăm scena c1ifteluţei fenomenolo#ice ca pe un #est fondator din care s-a născut "îndră#ostirea" noastră! sîmbătă. este #îndirea concretului prin e&celenţă! 5e aceea. a venit la noi. re-făcînd. oameni inteli#enţi.ram la o petrecere. într-un colţ al salonului. începută în urmă cu MG de ani. am dansat asemeni unui cuplu îndelun# versat. Fean-@rancois %evel dedică mesei de prînz două ore în fiecare zi.. a făcut demonstrativ avere în scurt timp. fiind consultat în cele mai subtile probleme4 sau să intri în lumea afacerilor 3(1ales. vorba lui ?e#el. după cină. a venit la mine cu oc1ii înlăcrămaţi de emoţia celor văzute şi mi-a spus) "Pînă acum vă respectam! 5eacum vă şi iubesc!" "sta e tot! Lumea nu-şi ima#inează că "filozofii" sînt oameni ca oricare alţii şi că filozofia.KG m şi semăna cu o maimuţică4. 7 septembrie .uropei. că avea o formidabilă cultură umanistă. am trăit la conacul lui . încercînd să despicăm aerul cu #raţie sporită şi avansînd unul către altul pe vîrfuri2 5upă "spectacol". cînd pe cea a Lebedei "lbe! 'um arătam oare. muzicolo#ul @irca ne invită în salon să ne cînte la pian! -e-am aşezat cu toţii pe canapelele şi fotoliile ori#inale risipite în $urul salonului0 un enorm covor oriental se întindea între noi şi pian! @irca trecea de la o piesă la alta. "ndrei ţîşnea lîn#ă mine) "răpiţi" de furorul propriului nostru $oc. uitîndu-se la cer în timp ce mer#ea. răpus. uitîndu-mă la un#1iile murdare ale lui =ăieşu. sinuci#aşe e&perienţe culinare4. pe covorul cu nuanţe sîn#erii. +on =ăieşu şi ne-a întrebat împleticit dacă tipi d-ăştia ca noi "care am auzit că aţi citit o bibliotecă" au practicat cunnilinctus şi au cunoscut deliciile unei felaţii pe cinste! *n timp ce Pleşu se pre#ătea voios să-i dea detalii menite să-l liniştească în privinţa fanteziei erotice a celor care citesc mult. aflîndu-mă cu Pleşu la o masă. în clipa următoare m-am pomenit în mi$locul salonului. fremătător şi intimidat. la restaurantul :niunii 8criitorilor.ram în acel moment vreo BK pensionari ai "casei de creaţie" 3în ma$oritate pictori4 şi. că era în corespondenţă cu minţile luminate ale .ant avea B. precum conuN "lecu Paleolo#u.nescu de la (escani 3de fapt al /arucăi 'anta-cuzino4 o e&perienţă unică! . are M de ani4. improvizînd la nesfîrşit 3trecuse de miezul nopţii4 şi la un moment dat "atacă" @acul lebedelor. făceam eforturi disperate să apăr secretele filozofilor de ta#ma limbută şi neruşinată a literaţilor! (ot cu "ndrei. trecîndu-ne unul altuia cînd partitura Prinţului. aflat în salon. să muşc dintr-o c1iftea arămie. îşi face siesta o oră. s-au mirat că am scris un eseu despre sărut! "+a uiteL 'e are Gabi cu sărutulL" a e&clamat perple&! 3'1iar aşaL 'e am24 /i-aduc aminte cum pe vremuri. să ai ieşiri mac$o 3puţini ştiu. eu îi tră#eam lui Pleşu şuturi pe sub masă şi. a debutat sub semnul acestui etern malentendu care însoţeşte "meseria" noastră şi pentru care 'ioran plătise cu "sîn#e şi lacrimi"! . de care concetăţenii şi-au bătut $oc că. unul dintre pictorii băcăuani. brunet. "m simţit atunci o irepresi-bilă nevoie de "a face balet" şi. speculînd recolta de ulei de măsline şi de vin din anul acela4! 5upă apariţia Declaraţiei de iubire. să-ţi placă mîncarea bună 3şi totuşi lui (oma dN"Iuino i se tăiase un semicerc în tăblia mesei ca să-i poată încăpea burta în timp ce mînca. amîndoi îndesaţi şi ne#ricioşi. a căzut într-o #roapă. cînd diri$ează toate orc1estrele mari ale lumii. după care. despre 'asanova. cînd apare lîn#ă mine. toate locurile comune ale core#rafiei clasice! A clipă mai tîrziu. în ciuda faptului că nu-i cunoşteam din cei de faţă decît pe "ndrei şi pe ?oria =ernea. ca să nu mai vorbesc de an#elolo#ul nostru contemporan cu care am trăit. prin anii NCG. aţi putea să-mi spuneţi ce este fenomenolo#ia2" /i-a venit să-i răspund) "%eflecţia asupra situaţiei în care tocmai mă pre#ăteam să muşc dintr-o c1ifteluţă în clipa în care a apărut un emmerdeur ca tine şi m-a întrebat ce este fenomenolo#ia!" 5e atunci. în ordinea unei demonstraţii inverse. beat-cui. tocmai mă pre#ăteam.

în ciuda interdicţiei. redublează. că fiecare trebuie să-şi poarte pînă la capăt în tăcere povara dup licitaţilor sale! *nclinaţia esenţială a omului. fie că aceasta ţine de înălţarea sau de căderea lui! 5e aceea. . este de a se ascunde pînă la capăt şi de a muri asfi&iat în propriul lui păcat! 'eea ce înseamnă deopotrivă) în propria lui remuşcare! 5e ce oare sîntem în aşa fel alcătuiţi încît murim de ruşine nu cînd facem un lucru reprobabil. în afara subiectului moral. ea face superfluă orice altă pedeapsă! miercuri. . cînd e vorba de "cădere". din mi$locul cărora ţîşneşte din cînd în cînd frîntură unei sinta#me) "Lesbiene!!! +a uiteaL Lesbiene prin contract! "uzi.aţi #îndit cît de subţire este peretele care desparte normalitatea de nebunie2 .":şa interzisă" păstrează în ea întrea#a ambi#uitate pe care o provoacă tensiunea dintre ceea ce este "înc1is" 3şi trebuie să rămînă aşa4 şi ceea ce. privindu-l. dimpotrivă. peste masă.lad %usso! . să arunci adunarea în aer! -imic din fiinţa lui nu se potriveşte cu un "cadru or#anizat"! Pînă şi ocuparea locului care îi revine la masa de discuţii se face prin detururi prealabile. în măsura în care el poartă şi răul în sine. ci cînd îl retrăim în memorie sau cînd a$un#em să-l mărturisim2 %ăspuns) pentru că fiinţa noastră morală e întemeiată nu pe virtute. pretenţia că în aceste pa#ini îmi propun să scald în lumină un#1erele ultime ale odăii care este viaţa mea! 8înt convins că fiecare om trebuie să plece de aici ducînd cu el o taină. ci pentru că fapta lui nu e însoţită de umbra morală a căinţei! Arice individ moral îşi administrează sin#ur pedeapsa. iar remuşcarea este una atît de cumplită încît. prin pipăirea somnambulică a cărţilor şi a revistelor aflate pe masă.lad Qo este copilul răsfăţat al . decît o barbă. în faţa lui 5umnezeu. aşa cum s-a întîmplat astăzi. nu cred în $ocul de societate pe care 5ostoievs<i îl propune în 0diotul fiecare dintre cei de faţă le povesteşte celorlalţi lucrul pe care îl consideră cel mai mîrşav din viaţa lui! 'red.lad". ca să îl deosebească de "celălalt . devine ludic şi insti#ator! "re în oc1i. la editură. ştiinţe. .diturii! 'iteşte enorm în toate direcţiile 3literatură. descoperind ― cu consecinţe nebănuite ― un spaţiu care se structurase în c1iar misterul splendorii sau promiscuităţii sale! -u am. ci pe remuşcare! "şa cum orice trup aşezat în lumină îşi proiectează umbra pe pămînt.lad Qo. am avut o "reuniune de lucru" 3cinci-şase persoane4 în biroul meu! "m făcut #reşeala să-l invit şi pe ". însoţită de comentarii absconse făcute sub forma unor mormăituri ininteli#ibile pentru ceilalţi. totuşi. nu trebuie să intervină pentru ca ea să e&iste) autorul păcatului este de fiecare dată propriul său pedepsitor! 'ain este blestemat şi iz#onit de 5umnezeu nu pentru că a ucis. spuneam. se întredesc1ide.-aţi #îndit vreodată cum arată să nu te poţi orienta pe lume decît spre dreapta. toată lumea începe să se certe cu toată lumea! 8imţinduşi forţa de disoluţie. e un pericol în reuniuni de lucru şi nu are sens să-l c1emi decît dacă vrei. filozofie4 şi cînd face fişa de prezentare a unei cărţi simţi subit nevoia să citeşti cartea! /i-aduc aminte cum începea prezentarea volumului unui faimos neurolo# american) ". 10 septembrie "stăzi. la fel păcatul pus în lumina conştiinţei face să se desprindă din el umbra remuşcării! Arice viaţă morală este aşezată pe secvenţa "păcat-remuşcare" şi miracolul alcătuirii acestei vieţi este că nimeni. citind cartea doctorului 8ac<s!!!" *n sc1imb. în curînd.i bine. prin contractL" 5upă care vorbele se pierd din nou în indeterminatul bombănelii şi al unui mîrîit prelun#! @reamătul pe care fiinţa lui îl emite continuu îi cuprinde pînă la urmă pe toţi cei de faţă şi.ladzo" ― aşa îl stri#ă cole#ii pe Qo#rafi pe coridorul <ilometric de la "'asa 8cînteii". un 1alat alb şi un stetoscop2 . stîn#a fiindu-ţi pur şi simplu necunoscută2 'um ar fi să-ţi confunzi soţia cu o pălărie şi să încerci să ţi-o pui pe cap2 8ă stai de vorbă cu medicul şi să nu percepi.

ne zîmbeşte 1îtru şi îşi de#ustă poanta bîţîind din cap) "*n /ada#ascar2 Păi uite cum e în /ada#ascar!!!" 8imţim că ne sufocăm de curiozitate! "*n /ada#ascar. apoi mici de la "'ocoşatu" făcuţi pe #rătarul din curte! 3"ndrei mănîncă vreo zece.lad Qo s-a ridicat de la masă şi îi arată fetei de vizavi care ar fi te1nica e&actă a dansului cu sc1eletul! uminică. la trei ani o dată. spune "*n /ada#ascar2". cu atît mai puţin. cu 5umnezeu! " trebuit să cunosc spaima cărnii şi le1amitea ultimă a sufletului. dansează cu el o zi şi pe urmă îl în#roapă la loc! Poate că eu am murit şi că dansaţi cu mineL" (oţi cei de faţă încep să ţipe şi să vorbească în acelaşi timp. 22 septembrie "stăzi la prînz.lad Qo clipeşte fericit că a reuşit să ne deturneze de la tîm-peniile pe care le discutam. domle2 'e vrei2 Poate că sînt mortL Poate sînt ca în /ada#ascarL" /anevra îi reuşeşte! *n clipa aia toată lumea se opreşte. să mă înec în re#rete şi remuşcări şi să mai vreau. apoi ne repliem pe . la cei DB de ani ai săi.l a priceput că cea mai înaltă funcţie omenească ― cea de a intra în comuniune cu 5umnezeu!!! ― trebuie să fie deţinută nu de către un 6inocent7. cu mine în frunte 3simt că pierd firul4. să trăiesc o revoluţie şi să am şocul întîlnirii cu poporul meu. face o pauză lun#ă. or#ie culinară la $acienda doctorului +rinel Popescu! "m fost cu profesorul 8etlacec. să mă adun din nou! @ără toate astea. traversează toate etapele fără să clipească.ram pur şi simplu necopt! -u trăisem de-a$uns ca să intru în comuniune cu mine. în timp ce profesorul 8etlacec îşi bate $oc de noi spunînd că luăm Placebo şi.eninul strîns în mine nu atinsese concentraţia necesară pentru a deveni leac! . orice pa#ină scrisă în nume propriu nu este decît o enormă pălăvră#eală! &!i. se desfăşoară drama fiecărei vieţi! "colo au loc complezenţele noastre cu noi. 'atrinel.o cole#ă căreia îi face din cînd în cînd "pstL pstL" şi căreia la un moment dat îi strecoară) "'e vrei. în care nimeni nu poate pătrunde fără voia noastră şi a cărei uşă rămîne pentru ceilalţi cel mai adesea înc1isă. să mă destram. 26 septembrie 5incolo de "uşa interzisă" clocoteşte viaţa morală a fiecăruia dintre noi! *n odaia aceasta. toată lumea dez#roapă cîte un sc1elet. şi într-un #las întrebăm) "5ar cum e în /ada#ascar2" . cu certitudinea că sîntem o bandă de mî1căi iresponsabili! 23 septembrie ". unde se începe cu sărmăluţe în foi de viţă. să mă detest. bazîndu-se şi pe rezultatele perfecte ale unor analize făcute săptămînă trecută! Plecăm după patru ore. să mă desprind de oameni care plecînd au luat părţi din mine. mi-am dat deodată seama că am tăcut bine atîţia ani de zile! -eputinţa de a mă exprima m-a făcut.inurile inau#urale sînt din BCKG 3L4. eu stri# "linişteL". pe scena în care .inul 'avalerului! 5esertul e în două trepte) #ăluşti 3nespus de pufoase4 cu prune şi apoi în#1eţată! Pe parcurs. totuşi. "ndrei şi cu mine #emem şi ne îndopăm cu (riferment şi 'olebil. cu 'atrinel şi cu "ndrei Pleşu! 5oamna doctor ne-a propus următoarea suită) o "intrare" cu icre ne#re şi somon. desi#ur. nefericit. eu vreo şase-şapte!4 -e mutăm apoi în livin#. dar ceea ce pînă acum m-a împiedicat să vorbesc liber a fost tocmai "sentimentul conştient al insuficienţei personale"! . după care şedinţa se duce naibii. ci de cineva care avusese parte de 6e&perienţă7!" ?einric1 Qimmer scrie aceste rînduri despre +oan ?risostomul! 'itindu-le. să-mi în#rop prieteni. acolo îşi au sălaşul duplicităţile . cu alţii şi. sărmăluţe în foi de varză şi mămăli#uţă! :rmează limbă cu sos de măsline! "poi costiţe de porc cu "cinci miresme" şi orez cantonez! .

am o senzaţie teribilă de "ce caut eu aici2" 3dar altminteri unde24 şi e&perienţa din ultimul an îmi spune că felul în care despicăm cuminţi timpul este un miracol. s-au tras concluziile. că nu ne sfîşiem unii pe alţii. îi aud din ce în ce mai mai neclar. a#itaţia. unii peste alţii! 8cena se îndepărtează de mine. că ne suportăm scîrbăvniciile. al meu. că facem faţă le1amitei. $udecata noastră şi. plictisului şi sin#urătăţii. că ne mimăm mulţumitor iluziile. al lumii pe care o văd în zare pe #eam. acolo are loc suplicierea noastră. după cum miracol este re#la$ul fin prin care luăm din lume e&act atît cît putem duce! /iracol este că e&istăm pînă la urmă laolaltă. mimica! 8imt vidul lor. percep mai mult #esturile. pe ale noastre şi pe ale celorlalţi. ca şi cum "sonorul" ar dispărea treptat. în sfîrşit. că suportăm spectacolul prostiei colective şi pe al tuturor paranoicilor care se simt a&a lumii! MGGH . 2 !ct!mbrie La editură.noastre. de acolo ne procurăm scuzele pentru tot ceea ce facem! *nsă tot acolo apare şi creşte dez#ustul de noi. acolo cad măştile pe care îndeobşte le purtăm. acum atmosfera e rela&ată şi toţi vorbesc tare. dincolo de soclul statuii lui Lenin. tot de acolo obţinem un nou termen de #raţie pentru a putea parcur#e o altă bucată din drumul pe care-l mai avem în faţă! luni. cu cîteva persoane în birou! 8întem la capătul unei discuţii cu cap şi coadă.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->