Uşa interzisă

Gabriel Liiceanu

Ce mai e şi cartea asta? Jurnal, de fapt, nu e, eseu nu e, tratat nu e, roman nu e. Cel mai corect ar fi să spun că este explozia (neîncadrabilă) a fiinţei mele pe parcursul unui an. Dar ce lucru formidabil această explozie mă redă mie însumi între!.

2001

3 mai Prima însemnare cu miză "terapeutică", una care dovedeşte că durerea începuse, că boala de suflet urca în mine şi că încercam o ieşire timidă şi disperată tocmai în direcţia scrisului ― leac pe care îl administram prosteşte, pentru că el nu are efect în faza acută, ci doar în remisie şi în convalescenţă ―, am făcut-o duminică, 7 ianuarie, către ora după-amiază! "m mai avut puterea s-o strecor, intuindu-i valoarea de document inau#ural a ceea ce stătea să vină, între coperţile be$ ale unui dosar recuperat, pe care scria, nu ştiu de ce, "%oumanie"! "cum cînd recitesc această însemnare, îmi dau seama cît de nepre#ătite sînt cuvintele pentru a e&prima destrămarea! 'ineva ― şi eu însumi ar trebui să-i dau dreptate ―, recitind astăzi ce am scris atunci, m-ar putea socoti patetic şi poseur sau, şi mai rău, ar putea spune că fac literatură de proastă calitate! (ocmai asta e neplăcut) cuvintele nu sînt apte, în asemenea momente, să transmită o stare de alarmă care e total incompatibilă cu literatura! *mi amintesc perfect ce simţeam atunci şi am să-mi amintesc mereu dintr-un motiv foarte simplu) îmi era, sufleteşte, nespus de rău! "m început să scriu aşa cum în căderea pe o pantă abruptă te a#ăţi de tot ce îţi iese în cale) cădeam tră#înd după mine propriile mele cuvinte! +ar cuvintele erau ultima barieră pe care o mai puteam pune în faţa răului, sin#urul "lucru" peste care am dat pipăind în $urul meu, arma pe care am ridicat-o pentru a încerca o ultimă rezistenţă înaintea cedării finale! ,oiam, dublînd răul acesta prin cuvinte, să-l alun#, sau măcar să-l ţin la distanţă, numindu-l! -iciodată, scriind, nu am fost mai departe de literatură! .ram pacient, încercam să-mi fiu medic şi foloseam cuvintele aşa cum foloseşte un credincios mînerul spadei, ca pe o cruce improvizată ridicată în faţa unui spectru! /i-am propus atunci să consemnez, pur şi simplu, tot ceea ce simţeam! .ram asemeni unui căpitan de vas care relatează în $urnalul de bord ce se întîmplă înainte de scufundarea navei! .ram asemeni unui poliţist care întocmeşte procesul verbal al unui accident! .ram asemeni unui entomolo# care descrie, descompunîndu-le, mişcările unei coleoptere! -umai că vasul care se scufunda, omul lovit în plină stradă, obiectul descrierii mele ― acestea toate erau propriul meu suflet! +ar sufletul meu, în clipa aceea, era nespus de bolnav! Pentru că sufletul nostru este imaterial, oamenilor, celor mai mulţi, care nu ştiu cît de #reu poate el să atîrne uneori, nu le vine să creadă că sufletul doare aşa cum dor un picior, burta sau capul0 că poţi face o "#ripă psi1ică" sau "piatră la suflet", că te poţi pomeni de pe o zi pe alta cu o ciroză sufletească! 'um se poate

aşa ceva2 -u era firesc ca, odată ieşit la suprafaţă 3fie doar şi pentru cîteva zile4 să încerc să aflu care e mecanismul care ne ţine deasupra şi ce anume se întîmplă atunci cînd ne scufundăm2 5ar iată mai întîi, transcrisă întocmai, însemnarea aceea făcută în după-amiaza unei duminici din luna ianuarie) "'um se poate sc1imba 6culoarea7 unei zile2 (e poţi vindeca scriind în c1iar clipa în care îţi este cel mai #reu2 Pot eu sc1imba tonul acestei zile scriind ce scriu acum, pur şi simplu scriind? 8ă mai rămîn a#ăţat de cuvinte ― încă o propoziţie, şi apoi încă una ― cu speranţa că ele mă vor scoate la mal din acest înec în dez#ustul de mine2 5acă îmi spun asta, dacă îmi scriu, mă a$ut oare2 9i apoi cum poţi scrie în timp ce îţi vine să te ascunzi şi să dispari2 'ît timp se poate prelun#i acest e&erciţiu pe fond de le1amite continuă, cu un nod în #ît, cu respiraţia nedusă pînă la capăt, cu #ustul ăsta mizerabil de iască şi leşie2 5uminicile dupăamiaza!!! (oate zilele în insuportabilul după-amiezei lor!!! Panica urîtului care mă cuprinde la căderea zilei!!! -imic din ce ai putea face să nu te atra#ă) nici să te ridici din fotoliu, nici să rămîi, nici să citeşti, nici să dormi, nici să mănînci, nici să vorbeşti, nici să mer#i! 'am la atît se reduc posibilităţile noastre! %ămîne, doar, tentaţia va#ă de a te aşeza în pat, cu #enunc1ii la #ură, pliat în tine ca înainte de a fi fost e&pulzat în e&istenţă, foetus recucerit, renăscut din valul de #reaţă care te împin#e încet către ţărmul pre-începutului tău! -u este acesta modul cel mai simplu de a dispărea, prin retro-#radare, prin #îndul că ai putea să ieşi din camera vieţii prin c1iar uşa pe care ai intrat în ea2 5ar nici măcar să mă ridic nu pot! -u pot să a$un# pînă la pat pentru a mima starea în care aş vrea să fiu! 'e îmi rămîne, atunci, să fac2 /ai ales să nu ascult muzică, să nu-mi administrez, prin insidia sunetului,, o supradoză de otravă! 35e ce muzica mă înfundă mai tare24 8ă scriu, să scriu!!! 5ar ce să scriu mai departe2 'uvintele mi s-au terminat şi, odată consemnată această #rimasă a durerii, nu mai urmează decît căderea în propriul meu #ol!" /edicii numesc această stare depresie! .u o înţele# mai bine ca deza#re#are a sistemului de iluzii în virtutea căruia înaintăm, făptuim, ne a#ităm, dăm contur clipei următoare şi zilei de mîine! "8istemul de iluzii" ― acesta este pintenul între#ii noastre vieţi, "morcovul e&istenţial" pe care viaţa ni-l aşază şi ni-l flutură sub nas, planurile pe care le alcătuim din propria noastră substanţă vitală şi pe care le ridicăm, ca pe un prunc nou-născut, deasupra capului nostru, pentru a le aşeza apoi, de îndată ce le-am făcut, la o distanţă convenabilă de locul în care ne aflăm, urmărindu-le neabătut prin ani, asemeni unui animal care mer#e, 1alucinat, pe urma de miros a 1ranei sale! "şa se naşte sensul vieţii noastre! -umai că 1rana pe care o adulmecăm fără încetare cu fiecare zi nou începută, noi sîntem cei care o secretăm şi tocmai fabricarea aceasta neîntreruptă a "sistemului de iluzii" este #aranţia sănătăţii noastre mentale! Pentru că dacă nu ar fi aşa, ce ne-ar mai ţine în viaţă pe noi toţi, fiinţe născute cu o condamnare la moarte în buzunar2 5acă nu ar fi air ba!"ul acesta montat discret în viscerele noastre, balonul ăsta umflat cu iluzii menit să ne apere de şocul ciocnirii cu sin#ura perspectivă certă a vieţii noastre 3care este sfîrşitul4, nu ne-am trezi cu sufletul stîlcit în fiecare dimineaţă2 5acă nu am fi prinşi în plasa puzderiei de lucruri pe care ne propunem să le facem ― de la cele mai mărunte 3c1iar şi pentru a bea un pa1ar de apă e nevoie de un atom de voinţă şi de iluzie4 şi pînă la cele mai măreţe ― ce ne-ar ţine atît de bine înfipţi în "această coa$ă de pămînt"2 Gîndul că am putea lăsa ceva în urma noastră2 'eva care "ar străbate secolele"2 'are secole2 'ele care se vor pierde în "praful şi pulberea" istoriei2 9i care istorie2 'ea care poate să dispară de pe o zi pe alta prin considerabilul potenţial de autodistru#ere al speciei umane2 8au cea care ― admiţînd că în specia aceasta ar e&ista resurse ultime de redresare 3in#ineria #enetică24 ― se va pierde oricum în c1ip "natural", cu toate înfăptuirile ei, în incendiul final 3e drept, de peste cinci miliarde de ani4 al Pămîntului, urmat de definitiva răcire a 8oarelui şi de "speranţa" apariţiei ,ieţii 3în vederea altei distru#eri finale4 în alt punct, nebănuit, al :niversului2 "şa stînd lucrurile, coe&istenţa cu "vanitatea lumii" este posibilă în virtutea "sistemului de iluzii") iluzia că trebuie să am un "urmaş", că trebuie să dau din coate pentru a ocupa un loc pe scena lumii, că trebuie să mă bat pentru o idee, că

trebuie să am o funcţie şi putere şi bani, că trebuie să scriu, să pictez sau să compun, că trebuie să însemn "ceva" pentru semenii mei, că #esturile mele pot influenţa sau sc1imba în vreun fel "cursul lumii"! (oată viaţa stă şi creşte pe acest ţesut de iluzii! 5ar de ce trebuie numite toate acestea "iluzii"2 5e ce ar fi iluzie fapta vindecătoare a medicului, fapta constructorului sau a fabricantului de cărţi2 .ste iluzie sănătatea mea redobîndită, casa pe care am aran$at-o după #ustul meu şi în care se desfăşoară actele fundamentale ale vieţii mele, cartea pe care o ţin în mînă seara înainte de a adormi2 %ăspunsul frust, neruşinat şi de prost #ust este că la capătul tuturor lucrurilor pîndeşte marele #ol de fiinţă! (ocmai pentru că toate #esturile noastre nu îşi au capătul în sine şi nu se pot $ustifica în c1ip etern, ele sînt absorbite de "adevărul tare" al morţii şi devin în fondul lor ultim iluzii. Pentru ca să putem înainta în viaţă, pentru ca să nu ne instalăm în catalepsia nonsensului, este nevoie de un sistem de iluzii, de un "ca şi cum" al eternităţii din care #îndul morţii să fie periodic iz#onit! -umai dacă ţinem oc1ii înc1işi "într-o anumită privinţă" sîntem sufleteşte inte#ri! "8istemul de iluzii" este sin#urul #arant al acestei miopii e&istenţiale, sin#ura pavăză împotriva lucidităţii care încearcă să ne convin#ă, în fiecare dimineaţă, că nu avem nici un motiv serios ca să ne părăsim patul! 8ă nu umblăm, aşadar, la si#ilul ce pecetluieşte iluziile în care sîntem #enetic împac1etaţi! Pentru că în codul fiinţei noastre iluzia a fost pusă asemeni unei enzime care, dispărînd, ar bloca metabolizarea substanţelor ce face cu putinţă viaţa! "m putea s-o ima#inăm la fel de bine ca pe un strat protector fără de care sufletul a$un#e în contact direct cu luciditatea şi se destramă! 'eea ce nu înseamnă că luciditatea, cîtă vreme iluzia funcţionează, devine pur şi simplu ine&istentă şi că atîta vreme cît iluzia ne menţine ferm pe tărîmul sănătăţii mentale, adevărurile pe care luciditatea ni le semnalează ar fi de tot i#norate! -umai că nefiind i#norate, nu înseamnă că ele nu ne dau pace! 5impotrivă, ele stau undeva la periferia fiinţei noastre, într-o discreţie cuviincioasă! 'a să le sesizăm, trebuie să tra#em cu oc1iul la ele, să ni le "aducem aminte", ceea ce înseamnă că îndeobşte ele nu sînt acolo, "în minte", şi că trebuie c1emate şi scoase din ascunzişul lor! /ecanismul bolii în asta constă) în mutarea "adevărului ultim" al vieţii din periferia privirii în centrul ei! *n transformarea lucidităţii din accident în metodă! *n ecorşa$! *n $upuirea vieţii de iluzie, care e epiderma ei! *ntr-un film al lui ;ubric<, un bărbat străbate, în vis, un coridor nesfîrşit ale cărui camere, pustii, au uşile lar# desc1ise! 8uccesiunea monotonă a camerelor nepopulate şi terifiante se întrerupe pe neaşteptate! *n mi$locul unei camere, cu faţa întoarsă către uşă, se află, în splendoarea #oliciunii ei, o femeie care îi face semn bărbatului să intre! "cesta se apropie şi o ia în braţe! "paratul se roteşte apoi încet, a$un#e în spatele femeii şi atunci vedem că mîinile bărbatului care au cuprins-o s-au înfipt într-un trup ecorşat şi putrid, în straturile de sub piele, în muşc1ii dezveliţi, în sîn#e, în cartila#ii şi în oasele care răsar ici şi colo! ;ubric< ne pune aici în faţa unui subiect ambi#ui) însuşi trupul nostru! 'are este "adevărul" lui2 .ste oare un om în pielea #oală ― "#ol"2 8au mai de#rabă el este "îmbrăcat" în propriul lui derm, în vreme ce adevărata #oliciune presupune o dezvăluire suplimentară, accesul la visceralitate prin $upuire, disecţie şi eviscerare2 'înd strîn# în braţe un trup, ce "atîrna" mai #reu) catifeaua pielii sau di#estia bine ascunsă sub această catifea2 'înd sărut, în $oc e e&tazul sau transferul de salivă de la o #ură la alta2 5ouă trupuri înlănţuite sînt sublime2 8au actul împreunării este o #imnastică #rotescă însoţită de #ro1ăituri2

"şadar, cîtă vreme e&istă obiecte ambi#ue, obiecte care prezintă, oferă, e&pun şi care, simultan, retra#, ascund, camuflează, totul devine în fond o c1estiune de perspectivă şi ale#ere! 'omportarea noastră faţă de aceste obiecte implică întotdeauna opţiunea) vrem să rămînem la nivelul splendorii epidermei sau, printr-un imprudent #est de "dez#olire", vrem să pătrundem în "adevărul" viscerelor2 'e este "mai adevărat" într-un obiect) vizibilul lui imediat2 8au ceea ce este ascuns în el, îndepărtatul, ceea ce nu-ţi cade sub mînă, dar care, ascuns

împăturiţi. cu preţul unui efort sau al unei operaţii anume. dar tocmai pentru că îţi răpeşte orice speranţă.&istă pesemne o intimitate a speciei umane şi poate că pe teritoriul ei trebuie să intri cu precauţia cu care intri în dormitorul cuiva! 3"devărul este însă cu totul altul) orice se poate spune dacă este bine formulat. se dere#lează! 5epresia este insurecţia nevăzutului! 8uprafaţa. a tot ceea ce pînă atunci stătuse la pîndă! 7 mai 5e ce oare orice lamentaţie pe faţă se instalează în #itsc$? 5e ce a vorbi despre "lucrurile ultime" este impudic şi stîn$enitor2 . suferinţa şi moartea pot fi foarte bine.) %licare. omenirea vrea să fie dusă de mînă de ma#i. pliate. ce am fi făcut dacă!!! 5ar pînă la urmă sfîrşitul ne prinde pe fiecare într-o înfăşurare sau alta. le explică. el nu are cum să fie iubit! Ar.&act asta este un )urnal un mod de a explica. cu toţii vrem "să ne e&plicăm". poate la o adică. către farmecul coincidenţelor şi către o eternitate improbabilă. "a desface" şi "a desfăşura"! %liez o 1îrtie 3o îndoi4 sau pliez un per#ament 3îl fac sul. este constrînsă să abdice! %e#ula este acum a adîncului.piderma poate fi denunţată ca iluzie şi "iluzia epidermei" poate fi astfel surpată tocmai pentru că viscerele unui trup. distracţii şi aspiraţii pe care îl numim îndeobşte "viaţă"2 =oala pe care medicii o numesc depresie. însoţit de doi valeţi. aria listei este rezolvată spectaculos) Leporello. listele pe care sînt consemnate cuceririle stăpînului său! Leporello. "a îndoi" şi "a înfăşura" 3a dat plier şi pli în franceză4! &xplicare. cel puţin în clipa asta. îl înfăşor4! *n Don 'io(anni"ul lui Lose>. la pîndă doar! 5ar ele pot. de bucurii. în#eri şi zei! 8criitorii şi misticii. să devină vizibil2 "ceastă putinţă de a face vizibil ceea ce în primă instanţă este ascuns este temeiul îndepărtat al prăbuşirii sistemului de iluzii! . a neantului. mecanismul prin care privirea noastră se mulează pe ambi#uitatea lucrurilor. aşezaţi pe raftul ce le-a fost 1ărăzit de către natură şi societate! 5e fapt. vînzătorii specializaţi de iluzii. vră$itoare. în principiu. de a desfăşura în cuvinte sulul înfăşurat al vieţii noastre! 'ei mai mulţi oameni mor pliaţi. "nee&plicaţi"! 35umnezeu e sin#urul care se poate explica pînă la capăt! "poi ― dar e acelaşi lucru ― 8piritul în filozofia lui ?e#el! La . să spunem de ce am făcut sau de ce ţi-am făcut cutare lucru. ce ne propunem să facem. sediul splendorii. vor avea întotdeauna cîşti# în faţa filozofilor! Luciditatea nu are cotă bună pe piaţa cărţii! /ă uit în depresia surorii mele ca într-o o#lindă care măreşte! /ă uit la ea şi . ei seamănă cu #uvernantele bătrîne al căror suflet este prea uscat pentru a avea acces la lumea ma#ică a copilului pe care îl ţin de mînă! 'a şi copilul. de vorbe. mai întîi pe treptele palatului. să apară. apoi pe pa$iştea din faţă. să fie văzute şi să fie proclamate ca "adevăr ultim" al vieţii! 'e importanţă are că ele sînt camuflate sub stratul acesta de a#itaţie. şi pe care am preferat să o numesc prăbuşirea sistemului de iluzii.fiind. ci doar respectaţi şi. dozînd întocmai cantitatea de ascuns care trebuie să corespundă fiecărei dezvăluiri. ascunse fiind. .ant şi la ?eide##er omul devine pliul conştient de limita deplierii sale!4 8 mai @ilozofii nu pot fi iubiţi. nee&plicite. să ne depliem. este acest ecorşa$ e&istenţial! 'înd ea survine. a prăpastiei. de fapt. nu sînt şi principial invizibile! =oala. depliază. detestaţi! /edicul care îţi spune cît mai ai de trăit îţi impune prin autoritatea ştiinţei lui. filozofii sînt aducătorii relei-vestiri! -elăsîndu-ne să ne desprindem de "solul fenomenal" şi de "tărîmul e&perienţei". desfăşoară. pentru a ne avînta către zeii trimiţători de semne. la ri#oare.

făcîndu-mă să mă pierd în perfecţiunea . am pierdut #reaca! Grav e. literatura #reacă şi latină! *ncetînd să traduc. cărţi aristotelice. întocmai ca în cazul povestit de Green. cu dinţii strînşi. din comentatori aristotelici şi din Platon. adnotat ― cu pedanterie e&tremă ― în deceniile trei şi patru ale vieţii mele s-a şters! 9i nu e vorba de lecturi secundare. păstrînd în creier doar esenţialul! "5a. ?e#el. o pot iubi! Arice proiecţie trece printr-o introiecţie prealabilă! +ubirea este de fapt mila de tine proiectată asupra altuia sau uitarea de sine care se înalţă pe o prealabilă conştiinţă a eului propriu! +ubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi. ci de cele care.mă văd pe mine cel de acum o lună-două. am scris rîndurile intitulate +pel către lic$ele şi. apoi. după BCDC. de-abia acum. nu pot simţi pe pielea lor ceea ce i-au făcut pe ceilalţi să simtă! =inefăcătorii omenirii sînt cei care au ima#inaţia răului altuia prin 1ar. conştienţi. te&tele acelea datează şi ele rămîn "simple" documente ale unei comoţii istorice. de oroarea comisă! Aamenii sînt răi pentru că nu au ima#inaţia tranzitivităţii răului pe care îl fac) nu se pot pune în locul celuilalt. dorinţa de a a$uta şi iubirea! Pentru că ea este eu. ci de către în#eri şi zei punitivi0 vezi . 8c1ellin#. scrieri carteziene. cu viaţa mea. dialo#urile lui Platon. dacă vrei să te desc1izi către altul! 'orolar) (oţi torţionarii ar trebui torturaţi 3dar nu de către oameni. c1ircit sufleteşte. ticăloşie şi duplicitate. sau ceea ce îmi provoacă o fericire intensă. putînd fi "#ustată estetic"2 'um se poate scrie convenabil despre lucrurile ultime2 "ceeaşi întrebare este valabilă şi cînd e vorba de o emoţie socială! +nteresant cum imediat după %evoluţie. răspunde prietenul. de asemenea. dar pierd lucruri care făceau parte din *ildun!"ul meu!" "ceasta e problema mea! (ot ce am citit. te&tele "patetico-politice" strînse într-o carte sub acest titlu! (ocmai pentru că emoţia acelor ani a fost e&primată acolo ca atare. asemeni febrei măsurate de un termometru! 'orpul social colcăia de afecte) de spaime. într-un cuvînt. torturat. pentru că o înţele# cu a$utorul meu. 5eci mai întîi cunoaşte-te şi iubeşte-te. pentru că nu am ştiut să-mi manipulez indi#narea. *efindlic$#eit"ul ei. ceea ce are le#ătură cu mine. "situarea afectivă" a societăţii romEneşti. prin oroarea suferită. romantici #ermani. de iluzii risipite! *n acest conte&t de paro&ism afectiv.ier<e#aard. de speranţe. iar astăzi subiectul îi era complet străin! :itase tot! Green îl consolează spunîndu-i că natura operează anume aşa. cu punţile către e&terior ridicate. pentru că ea e duplicatul meu. pentru că nu am putut să mă desprind de ea şi să o prelucrez. că revenirea la toţi aceştia nu mă mai atra#e! *n afară de o anumită carenţă care ţine de "profesia" mea. de ură. . către G de ani. semne ale unei isterii în mers! 15 mai Fulien Green povesteşte în Jurnalul său vizita unui prieten care i se plîn#e că îşi pierde memoria! *n urmă cu cîţiva ani ţinuse o conferinţă despre reli#iile orientale. pînă la crusta #roasă de minciună. făceau parte din formaţia mea esenţială) presocraticii. s-a ridicat cu cîteva #rade. subliniat.riniile la #reci4! "poi ar trebui aduşi în faţa victimelor lor) le-ar îmbrăţişa şi le-ar cere iertare. nu simt în fapt că am pierdut ceva! Pasiunea pură care mă purta către "a şti" un autor sau altul s-a stins de mult! -u mă mai interesează decît ceea ce mi se adresează în mod direct. de coborîre patetică pînă la stratul ultim al fiinţei noastre sociale. vreme de doi ani. conspectat. electrocutat de un frison care îmi z#îlţîie fără încetare fiinţa! Pentru că am suferit ca ea şi pentru că mă recunosc în ea pot să simt mila. fără nevoia prealabilă a e&perimentării lui pe propria lor piele! 10 mai 8e poate oare scrie "rece" despre lucruri patetice2 -u presupune oare #eniul un anumit mod de a manipula emoţia şi de a o aduce la forma în care ea devine suportabilă.

adevăratul paşaport de intrare în lumea filozofiei! "'are vă este ideea2" era întrebarea cu care -oica îi făcea pe discipolii săi să tremure! Pentru că fără "idee" ce te făceai2 %ămîneai condamnat la lumea sublunară a sufleţelului. către tine. bine antrenat. adică asumarea unui început pe linia mărturisirii! (imid şi şovăitor.++ de pe malul -ec<arului. "lceu. ca o promisiune neîmplinită! /ai tîrziu. dar "impuritatea filozofică" pîndea la tot pasul! . încercam să mă apropii de mine! -enorocirea era că prin formaţia mea eu nu aveam un "la mine"! -efiind scriitor. sufletul suferă. remuşcări. pe care profesorul Pierre "ubenIue. pe clapele umanităţii vorbind de fapt despre mine! -u-mi puteam re#iza intrările în scena lumii şi nu-mi puteam e&1iba. ba mai mult. ca o promisiune şi o împlinire de o viaţă. o "teză" pe care o vor desc1ide cîţiva oameni în următoarele decenii! +ma#inea acestui destin de vrednicie sterilă nu mi-a surîs deloc! :nde eram eu în toate acestea. şi inventariam conte&tele în care apărea cuvîntul miraculos de limită la ?omer. sin#urul. nu interesa filozofia! . . culpe ima#inare şi reale! Pînă şi visele lui erau vinovate şi impure. o acceptase cu oarecare entuziasm! /ă duceam zilnic în biblioteca de limbi clasice a :niversităţii. şi mai rău. cînd eram bursier ?umboldt! /ă înscrisesem cu o teză la 8orbona) %roblema limitei (peras. #eometrizant şi speculativ. despre "atin#erea mîinilor"! . te scoate. individul a$un#e să fie o funcţie a înţele#erii.oartea lui 0(an 0lici ― atît e ceea ce-mi vine în prima clipă în minte! 'um de am a$uns aici2 'um de am pierdut total superstiţia culturii2 . cu colcăiala ei dostoievs<iană. în loc să te trimită la "uitarea bună". nu mă puteam re-investi în persona)e. era rele#at în re#iunea precară a "sufleţelului" lui -oica. despre mîn#îiere. din mlaştina vieţii şi te depune.rau acolo pa#ini despre ne1otărîre. ne#revat de datorii culturale! 9i era c1iar mai mult) era impudoare. a artelor sau. pe care să o modulezi şi care. nou-născut şi imaculat. Puteam să dorm liniştit! -u era ideea aceasta a limitei c1eia fermecată cu care puteam să pătrund în #îndirea tuturor #înditorilor lumii. de sus! (otul e. nici o referinţă culturală! (onul continua să fie al unui discurs speculativ. care nu-mi dădea pace. -ăzboi şi pace. frumuseţile şi mîrşăviile prinse strîns în mănunc1iul unicului meu eu! . cu #îndurile. instalată într-un superb bastion din secolul J. să citesc cărţile interzise în ţară despre istoria sumbră a veacului şi să mă #îndesc la altfel de a scrie cartea despre limită. al spiritului! -u a$unsese -oica să-şi dorească să viseze cu spiritul şi să opună "visele spiritului" "viselor sufletului"2 Pe scurt. repet.ar!areta. vrînd apoi să văd ce mutaţii suportă sensul lui în trecerea de la literatură la filozofie! *ntr-o bună zi mi-am dat seama că voi termina prin a scrie o carte de KGG de pa#ini care va lua loc pe rafturile unei biblioteci ca aceea în care mă aflam.aestrul şi . redus la e&tra#erea cîtorva mii de fişe şi la o inteli#enţă speculativă şi combinatorie2 "m preferat să scriu scrisori lun#i către cei de acasă în mar#inea Jurnalului păltinişean care tocmai apăruse 3din corespondenţa aceea s-a născut apoi &pistolarul). pe ţărmurile spiritului! +ar odată a$uns acolo poţi privi lumea. un nume de autor sau de operă! Pe scurt. era 1ulit ca purtător de spaime. în imperiul fără patimi şi fără dureri. oare vorba de o împuţinare pro#resivă sau de o dorinţă disperată de a a$un#e la mine fără mască. fără truca$. în #reacă4 de la preso" cratici la %lotin. nu puteam apăsa. iar bio#rafia lui nu interesează! 'a să devii filozof.ra peste tot #îndul meu netrucat. într-un etern travesti. ca o macara miraculoasă. fără paiete2 'riza s-a produs în BCDH. ca răsplată. re#rete. ceea ce însemna a literaturii. căderile. purta în ea urma răzvrătirii mele de atunci) în nici o pa#ină a ei nu puteai afla un citat.l era pus în paranteză. 8app1o sau tra#ici. la adăpostul diferitelor măşti. să le rînduiesc după cum vreau2 'e beţie să poţi cuceri . sistemul) peratolo!ia. faimosul comentator al lui "ristotel.ul meu. .altei lumi! *nsă cărţile care pot să facă asta sînt e&trem de rare) . iar filozofia devine astfel indirect mîntuitoare! @ilozoful nu ţine $urnal 3decît "$urnal de idei1). să le e&plic. să ai o "idee". iar la capătul ei pîndea. la ?eidelber#. spiritul #îndeşte! =ine condus. să le înţele#. e&altările şi obsesiile lui. cu care puteam să descui toate încăperile vieţii. trebuie să ai o idee. a$un#eai să îţi pui nemi$locit problema mîntuirii! +ar eu eram foarte mîndru) eu aveam "ideea" ― limita. asemeni eului oricărui individ de pe lumea asta. o idee care să te poarte cu ea toată viaţa.raţii /ararnazo(. cînd a apărut. pentru că te tră#eau "în $os". nu2 ―.

în continuare. cu care treceam cu un pas si#ur prin viaţă 3filozofii au fost întotdeauna infatuaţi4. un scîncet pe care toţi filozofii îl aveau. un vira$ e&trem. o suită de note de subsol la filozofia lui. ci cu totul altce(a. ars de îndoială şi patimă ca în ceasul dintîi al vieţii! A. neştiind încotro s-o apuc. s-a desfăcut din c1eotori şi m-am pomenit. #olit de orice superstiţie. aşezat pur şi simplu la un birouL 9i c1iar aşa s-a şi întîmplatL 5upă ce am scris MGG de pa#ini despre limită mi s-a părut că am aflat "ce este viaţa"! =a mai rău) l-am descoperit pe 5umnezeu la capătul unei demonstraţii. odată pătruns în el. dar resorturile care o produceau erau altele. aveau e&taze.lumea nesîn#eros. căderi ― pe tăcute! 8e fereau cu toţii de etică tocmai pentru că nu ştiau să-şi inte#reze viaţa şi să-şi asume imoralitatea ei funciară! 'e să mai vorbim de se&L 8criind.iaţa 3ceea ce însemna trecerea omului prin lume4 cu plasa de prins fluturi a fenomenolo#iei! *ntreprinderea era enormă şi 2ein und 3eit rămîne pesemne una dintre minunile omenirii. admiraţia mea pentru scrîşnetul suprem al minţii rămăsese intactă! 5ar tocmai pentru că asistasem. sti#mat al alcătuirii lor umane şi pe care aproape toţi se căzneau să-l ascundă. "eterna reîntoarcere a aceluiaşi" sau "supraomul" rămînînd #revate de un iremediabil <itsc1 metafizic! 5ar ce îi rămîne să facă aceluia care se e&comunică astfel din ţinutul filozofiei2 'are trăieşte o apostazie clandestină. artificiul "#îndirii pure". dar ideile lui nu se ridicau la nivelul vervei lui literare. un lucru pe care l-aş numi #eneric. "scîncetul lui -oica". a prescris un timp necesar pentru deprinderea lui şi i-a dat totodată filozofiei un presti#iu nelimitat în oc1ii lumii. ce este o ispravă filozofică şi pentru că asistasem. o abstracţie nefericită care a început cu "ristotel şi a culminat cu idealismul #erman! Limba$ul natural şi imitaţia lui literară. ca o să#eată bine orientată. iar viaţa lor întralta! Plîn#eau pe tăcute. cu sufleţelul meu. cu atît mai nelimitat cu cît caracterul ei abscons era mai mare! Gîndirea a devenit o afacere în sine. pe drum. 5oamne. concupiscenţe. printr-o simplă campanie a #îndului. de "e&istenţialismul" paulian. cum cereau unii filozofi. pensum"ul pe care mi lam dat pentru trădarea care era pe cale să se petreacă! 5ar mai era ceva) ?eide##er reprezenta puntea cea mai onorabilă ― şi. de . de teolo#ia lut1erană. transcendental şi e&istenţial. păreau cu toţii ase&uaţi şi tăceau în privinţa sin#urului lucru care îi în#enunc1ea şi pe zei! Platon fusese sin#urul care #îndise rămînînd pe terenul vieţii! (ot ce-a urmat după el nu a fost. nu înseamnă că am dat dintr-o dată cu piciorul la tot ce însemnase pînă atunci viaţa mea! 9tiam. dar cu ?eide##er nu puteai navi#a în speranţa că vei a$un#e la un liman propriu! Ari rămîneai sclav pe plantaţia lui 3adică unul dintre miile de cercetători onorabili care îl în#înă şi . care nu putea fi practicată în afara acestui limba$ şi a istoriei lui! :ltimul care a încercat să readucă #îndirea pe fă#aşul normalităţii şi să se dezbare de "limba$ul filozofiei" a fost -ietzsc1e. de "ristotelul &ticii şi -etoricii. cum s-a spus. pusă cît de puţin la lucru. ci la capătul lui! 'u o simplă idee. care la Platon e&ista sub forma "dialo#ului". care a creat automat o disciplină. dintre patru pereţi. ca însemn. sin#ur faţă în faţă cu mine. dar lucrul dăduse roade) dintr-un pas a$unsesem la capătul drumului! -u mă aflam. mimînd în continuare în public mor#a şi ticurile unei deprinderi în al cărei presti#iu el însuşi nu mai crede2 /-am a#ăţat de ?eide##er 3şi de traducerea lui4 ca de o ultimă #aranţie a faptului că $urămîntul de credinţă pe care-l făcusem în tinereţe nu fusese călcat! /-am oprit asupra acelui filozof care repudiase limba$ul metafizicii punînd în locul lui un idiom şi mai teribil încă! *n fond ?eide##er a fost penitenţa mea. pe lîn#ă acest scrîşnet putusem să distin# şi altceva. atinsesem ţinta! 8-ar părea că ideea mea era atît de bună încît. să-l facă neauzit! "ceastă pudoare sau poate această trufie îi mutila pe toţi) #îndirea lor era într-o parte. a fost spulberat şi în locul lui a apărut "limba$ul filozofiei". pecete. ca "sursă a libertăţii noastre"! /ă c1inuisem. pe viu la ce înseamnă naşterea ei. să înţele!. sufereau pe tăcute. ce-i drept. îşi epuizase domeniul şi mi$loacele lui! La capătul cărţii mele filozofia se topise şi dispăruse ca prin farmec! "rmura ei. prin -oica.ier<e#aard şi de literatura rusă! -umai că "bietul" ?eide##er încerca să capteze . cea mai seducătoare ― pentru a-ţi pre#ăti evadarea din filozofie! "ş vrea să fiu bine înţeles) #rimasa rămînea a filozofiei. pre#ătite de "u#ustin.

adică "autor de literatură" ― ceea ce însemna că 5umnezeu mi-ar fi dat la naştere un dar deosebit) suprema libertate în spaţiul cuvîntului ―. mai de#rabă. a rolului şi a unei trufii profesionale. indusă prin antrenament istoric. într-o împărţitură a spiritului. se ştersese. ori treceai pe acolo ca să îţi iei binecuvîntarea înainte de a pleca în lume cu #îndul de a te pierde sau de a te #ăsi! 'înd mi-am dat seama ce se întîmplă. în BCCG. care se întindea între camera de lucru de acasă şi sala unei biblioteci. ca intelectual umanist "nean#a$at politic". intrau doar pe $umătate sau îl $ucau prost! 5in cauza asta lumea în care trăiam era o lume infantilizată. scriu poezii sau romane şi asta voi face pînă la sfîrşitul vieţii. pentru că pierdusem apetitul pentru "desfăşurarea unui #înd"! *n acelaşi timp ideea că n-aş mai scrie mă ucidea! +ar a scrie însemna a mă exprima. identitatea socială. deveneam apt pentru confesiune! (oată lumea în care mă mişcasem pînă atunci se mulţumea să practice virtuozitatea culturală! 'u riscul de a cădea în #ol. am constatat că. sfîrşea însă prin a-mi #aranta certitudinea unui drum desc1is către mine! -u trebuia decît să am cura$ul să mer# pe el! Liber de solemnitatea funcţiei. în final. . pierdusem iluzia terenului ferm0 etic1eta care mă aşeza undeva. pentru că nu mai scriam studii publicabile în reviste de specialitate! "@ilozof" nu mai eram. c1iar dacă deocamdată mi-am pierdut inspiraţia! "cest "deocamdată" în cazul meu nu e&ista tocmai pentru că pierdusem îmbrăţişarea oricărui contur! "ş fi vrut eu să fiu scriitor. să nu se maturizeze! *n cazul meu. o lume pro#ramată. mulţi. cu care intram deodată în contact şi care pînă atunci nu făcuseră parte din lumea mea. rămîneam mai totdeauna simplu fi#urant! @iind cercetător ştiinţific la un institut al "cademiei.ram "fără de ţară"! 5iscursul meu era inclasabil! /ai rău) absenţa unei încadrări prealabile ameninţa să îl facă să dispară! %eperul e&terior care-i dă spiritului orientarea şi certitudinea unui drum nu mai e&ista acum! %ătăceam printr-un oraş în care străzile nu aveau nume! -u puteam să-mi spun) sînt scriitor. voiam. mai mult. se în#ălbenise. cu atît identitatea lui e mai bine conturată! +ar maturitatea unui ins ia naştere şi se fi&ează tocmai prin treptata lui intrare în rol şi.încearcă să e&plice ceea ce pesemne că uneori ?eide##er însuşi nu a înţeles4. dar nu eram! ". identitatea socială era şi mai şubredă încă) aproape că nu aveam rol sau. prin rela&area rolurilor. trăiam într-un spaţiu social aseptic. cînd am înţeles că sînt pe cale să-mi pierd "identitatea profesională". aceea prin care un ins se recunoaşte $ucînd un rol! 'u cît îl $oacă mai bine. era prea tîrziu ca să mai pot să rectific ceva! 'ăzusem într-un #ol cultural. 4mi era indiferent cum! (ot ce voiam era să rămîn lipit de mine! /ai precis "să pun în afară" ceea ce se afla "înăuntrul meu"! "sta însemna "a te e&prima" şi ăsta era sin#urul rost al scrisului! /ai mult. fusesem pre#ătit pentru a nu şti cine sînt! -esi#uranţa aceasta. mă deconcertau) nu-mi #ăseam tonul şi cel mai adesea practicam o politeţe e&cesivă şi nelalocul ei. 9i apoi de ce să mă tem de pierderea identităţii2 A avusesem de fapt vreodată2 -u trăisem într-o lume. dintr-o dată. nu ştiam să vorbesc! Aamenii. pe care interlocutorul meu o percepea ca pe ceva distant şi $i#nitor! "ceastă derută socială mer#e atît de departe încît atunci cînd cineva îmi spune "domnule profesor" trebuie o clipă să mă recule# ca să-mi dau seama că e vorba de mine! 5e fapt.&e#et" nu mai eram. prin identificarea cu el! *nsă lumea în care trăiam eu era în aşa fel făcută încît ma$oritatea oamenilor "c1iuleau") se făceau că intră în rol. adevărul şi viaţa! Arice om care putea să spună ce are pe suflet vorbea în numele fiecăruia şi al tuturor! (ocmai acesta era miracolul) cu cît te apropiai mai tare de tine. cu atît ceilalţi se recunoşteau mai mult în vorbele tale! @elul cel mai eficace de a da era să te dai. cînd am intrat pentru prima oară într-un rol social 3aveam D de aniL4. căzuse! . cu cît coborai mai adînc în intimitatea ta. într-o ţară şi într-un ceas al istoriei care sabota sistematic naşterea identităţii2 8ă luăm. sin#urul drum către "omenirea toată"! (ocmai sufleţelul bat$ocorit de filozofie conţinea în sine totul. de pildă. asta era sin#ura "ieşire la mare". scos din rezervaţia mea şi aruncat în lume.

ca în liceu. cu scadenţă. am înţeles ce #rozăvie făcusem) ca la şcoală. cu cît un termen este mai implacabil. ca şi cum în felul acesta aş fi încetat să mor! 'ăci "trebuie" şi tot ce era iminent îmi vorbea dinăuntrul a ce era trecător! +mperativul oricărei fapte. cu felul de a-mi înţele#e libertatea! . dar "ultima clipă" nu mai era preziua tezei. cu atît rezistenţa mea la el este mai mare! /i-am descoperit acest "defect de construcţie" în liceu. n-am nici o obli#aţie! "tunci poate că am să-l scriu! *n cele din urmă am înţeles că nu trebuie să îmi comand nimic din ce presupunea intrarea în starea de a scrie! *n c1ip evident nu eram un scriitor profesionist de vreme ce nu puteam scrie zilnic şi aproape niciodată "la cerere"! 5ar cred că e&plicaţia era mai adîncă decît simpla lipsă de disciplină. desi#ur. o supunere la o re#ulă dată din afară! 5e aceea. #raba. ca ar#ument în timp pentru faptul că timpul nu ne poate constrîn#e! *nsă cînd timpul a început să nu îmi mai a$un#ă. le spuneam celor de acolo) să zicem că nu mi +-aţi cerut. pentru care nu e&ista recurs. e prea tîrziu. treceau două şi cînd totul devenea iminent rezistenţa mea a$un#ea la apo#eu! *ncepeam să învăţ în ultimele ore ale zilei care preceda teza. înfrînt. lăsasem totul pe ultima clipă.18 mai 'eea ce trebuie făcut într-un timp dat. ea nu a reuşit niciodată să obţină o continuitate satisfăcătoare datorită "stărilor" care o . de fiinţă liberă înlănţuită în timp! /ă le#ănam în braţele unui "mai tîrziu" şi a unui "altă dată". cînd lumina crepusculului a început să intre în odaia vieţii mele.ra de fapt unul şi acelaşi lucru) nu-mi plăcea însăşi condiţia mea de om. 9tiam de fiecare dată că voi a$un#e aici. mă provoacă în sens invers. cu cît acest "trebuie" este mai constrîn#ător. să repet. că voi re#reta că am lăsat totul pe ultima clipă0 şi totuşi nu puteam face altfel! 5in această cauză. ca şi cum plierea pe acest "trebuie" ar fi o înfrîn#ere a eului meu. zdrobit. susţinut şi pe termen lun#. #raţiere sau amînare! "cum nu mai puteam să mă cert sin#ur. cu două-trei zile înainte. mi-a fost bruiat de umori insuportabile! "vînd pesemne o minte bună. înspăimîntat 3acum abia4 că timpul nu-mi va a$un#e. că nu m-am an#a$at să-l scriu şi că. cînd venea perioada tezelor! (rebuia. că. ci mă locuia) ceea ce o parte din mine propunea provoca în cealaltă o adevărată frenezie a zădărnicirii! 'înd am devenit conştient de această perversiune m-am #îndit prin ce strata#eme poate fi îmblînzită 3şi la limită ani1ilată4 forţa care devenea destructivă cînd era vorba de "timp"! 5e pildă. tot ce am încercat să fac. toate. patetic. întrebîndu-mă în seara de dinaintea tezei ce 5umnezeu făcusem cu cele două zile de dinainte! @risonul de atunci era acum la altă scară) ce 5umnezeu făcusem cu viaţa mea2 23 mai "m trăit toată viaţa cu infernul conştiinţei mele! Lucrul acesta sună. în ciuda e&uberanţelor periodice şi a unor înclinaţii ludice evidente!. cînd un ziar îmi cerea un articol 3şi îmi indica un termen4. de 1ărnicie sau de voinţă! 5e fapt nu aveam disciplina finitudinii. . de fapt. să revăd. deopotrivă. dar din nefericire el e&primă o stare de fapt! @iind melancolic şi depresiv. de frisonul propriului nostru sfîrşit! "veam nevoie de amînare ca de o #aranţie a eternităţii.ram plasat într-un raport #reşit cu timpul şi. să încep să "învăţ pentru teză" lecţiile dintr-un trimestru! /i-aduc aminte frisonul care mă apuca cînd începea acest "care pe care"! (recea o zi. ci ceva cu adevărat implacabil. nu am acceptat niciodată o rubrică la un periodic şi n-am fost capabil niciodată să mă an#a$ez să scriu un te&t pînă la o dată fi&ă! *n Accident aş fi murit de foame! 5in aceleaşi motive nu puteam nici să-mi auto"impun ceva0 ştiam că din fundul fiinţei mele s-ar fi ridicat de îndată nevoia perversă a unei ne#ocieri infinite! 5e astă dată lupta nu mai era între ceva din mine şi ceva din afara mea. mai tîrziu. într-un fel. setea împlinirii erau străbătute.

pînă atunci. plînsul meu a luat-o prin surprindere! @iinţa mea se prăvălise pur şi simplu în intervalul iscat între ridicarea păsării în aer şi puiul rămas pe pămînt! 8uferisem ceea ce se numeşte un proces de "introiecţie") puiul de prepeliţă fusese devorat de eul meu afectiv! 5istanţele pe care cu vîrsta le punem între noi şi ceilalţi. nu numai ideea că vulnerabilitatea este însăşi esenţa condiţiei umane a fost cea care a rodit apoi în mine şi mi-a determinat . un lan de #rîu. mai întîi pe furiş. că îmi era ruşine să plîn# şi aş fi vrut ca mama să nu îşi dea seama ce se întîmplă cu mine! 5e aceea. de banale) două păsări. în clipa în care a rupt ză#azurile firavei mele voinţe. în ultima clipă. de ec1ilibru interior! 'înd cineva e ecorşat. în patul părinţilor mei.ani! /ama se pre#ătea să-mi citească o poveste! .invadau! Pe de altă parte. construcţie. aceste bucăţele se contopeau şi din amestecul lor se năşteau) Părăsirea 3despărţirea4. uşa sufletului întredesc1isă cu măsură pentru ca înăuntrul nostru să nu intre mai multă nenorocire decît putem duce. stînd rezemată de speteaza patului. ea este oarecum adău#ată ei. urma să mă culc şi stăteam cu capul pierdut între perne. rămîne pentru un copil o abstracţie. că relaţia mea fundamentală cu lumea s-a înc1e#at în $urul acelor trei lucruri care ţîşniseră din poveste şi care erau mai cumplite decît orice balaur fioros cu trei capete! Pentru că un balaur. cu lacrimi în#1iţite. un #rup de oameni cu secera în mînă! *n spatele lor apare cîmpul netezit. carapace şi straturi protectoare în fiinţa unui copil de H ani nu s-a înfiripat încă nimic! "şa încît povestea a pătruns în mine ca şi cum aş fi îmbrăţişat un trup din carne vie! -u ştim cum prinde contur personalitatea noastră afectivă şi dacă acest contur se înc1ide vreodată! 8înt si#ur. deşi aveau nume abstracte. nu poate pleca cu restul stolului şi rămîne în lanul de #rîu! 8ecerătorii se apropie! 'artea avea poze şi puteam să văd. cu spicele culcate la pămînt! /ai sînt doar cîţiva metri din lanul necosit! Prepeliţa face ultimele eforturi de a-şi ridica puiul în aer! -u reuşeşte şi. că se poate suferi atît! *mi amintesc că am început să plîn# treptat. se născuseră din relaţia cîtorva fra#mente de viaţă. ieşind la suprafaţă într-o cascadă de su#1iţuri şi cu o violenţă neprevestită de nimic. astfel încît nu orice dramă a lumii să devină automat a noastră. neînvăţînd să zboare la timp. n-am ştiut niciodată să convertesc acest capitol de sîcîială interioară şi de suferinţă într-un fapt pozitiv! 'a să scriu. în racursi. pîndind cu disperare crescîndă apropierea secerătorilor! *mi amintesc. din locul unde se aflau puiul şi prepeliţa-mamă. era despre un pui de prepeliţă care. el cere vi#oare. sc1emă pură a dezolării supreme #ata oricînd să se ivească din c1iar esenţa vieţii! -u ştiam. secerători! "sta era tot! Puse împreună. ţîşneşte din lan şi-şi ia zborul! /ai tîrziu am aflat că povestea era ceva mai complicată 3puiul de prepeliţă fusese împuşcat în aripă etc4. aşteptînd fericit! Povestea pe care mama începuse să mi-o citească. oricît de bine ar fi el desenat sau descris! @iinţa lui nu e scoasă la suprafaţă din clocotul intern şi nevăzut al vieţii. dar mie ea mi-a rămas în minte aşa. un pas îndărăt faţă de propria-ţi stare! (rebuie să ieşi din propria-ţi dramă pentru a o e&prima! 24 mai Prima amintire le#ată de viaţa mea afectivă datează de la H. 8in#urătatea şi /oartea! +ar acestea erau atît de concrete încît o dată pătrunse în carnea roz a sufletului meu puteau rămîne acolo pentru tot restul vieţii! 8i#ur este că ceea ce-mi citise mama nu era o poveste! 9i totuşi nu numai cruzimea aceasta travestită în forma moralizatoare a unei "povestiri pentru copii". #radul necesar de insensibilitate re#lat în fiecare zi pentru a putea să trecem prin viaţă ― din toate aceste ferecături. de asemenea. fără detalii.ra seară. aveam nevoie de seninătate. dintr-un "afară" care-i macină consistenţa şi o face să rămînă etern străină de ea! 9i un copil simte asta! 8imte că balaurul face parte din poveste! Pe cînd persona$ele mele. orice s-ar zice. însă. cît se poate de simple. de inaparente. nu are timp să facă stilistică! 8crisul nu este un ţipăt nemodulat.

aceste două pudori! "tunci sîntem liberi şi uşori! (ot ce era ascuns în noi ― nespus şi ne-e&primat ― iese afară5 printr-un amestec de vorbe şi #esturi intimul este e&pus în faţa celuilalt şi în felul acesta sin#urătatea esenţială a fiinţei noastre este învinsă şi anulată! +ată.ste cert că ale#înd acest drum am a$uns. distant şi aparent imperturbabil! 'u condiţia ca să e&iste ― sau să fi e&istat cîndva. căderea în desuetudine a oricărei cenzuri! 'ine nu cunoscuse "darul lacrimilor". manifestată destul de devreme. în clipe privile#iate ale vieţii. în raport cu #raniţele impuse comportamentului masculin. aşadar cine nu putuse scoate din el e&trema durere sau bucuria e&tremă.iaţa afectivă în familia mea cur#ea prin albii subterane. simultan şi prin corelaţie. la o pudoare esenţială. ascultînd povestea. acela nu-l cunoscuse pe 5umnezeu şi nu cunoscuse iubirea şi avea să iasă din viaţă nefericit. c1iar dacă era vorba de mama. nici declaraţii de iubire sau de dor! . a făcut-o cîtă vreme nu s-a lovit de crisparea mea.oisem. în toată amploarea fra#ilităţii sale! %ezulta că nu aveam dreptul la clandestinitatea afectelor şi că aparenţele nu puteau fi salvate! =ănuiesc că tot ce am resimţit în seara aceea. o vreme zadarnice. un răspuns la această întrebare) cum poate fi împiedicat plînsul interior ― şi deopotrivă orice mişcare a sufletului ― să iasă la suprafaţă2 -u ştiam că drumul desc1is de această întrebare presupunea un risc) a deveni prizonierul unor cenzuri care îţi #arantau un capital constant de nefericire! . cu vîrsta. a intra în viaţă însemna pesemne să #ăseşti. cum de e cu putinţă "$urnalul"2 %ăspunsul superficial ar fi că autorul ― impudic. să nu se vadă cît de tare mă c1inui şi totuşi plînsul mă dăduse de #ol! 'ineva. am a$uns să consider uşurinţa cu care plîn#eau femeile un abuz şi. emoţiile şi e&tazul erau distribuite uniform. înrăit sufleteşte. care avea un potenţial afectiv enorm şi căreia îi tremura vocea cînd se emoţiona. fusese martor la intimitatea pierdută a suferinţei mele! Lucrul acesta îmi umilise or#oliul! "flasem nu numai că viaţa noastră este făcută din întreita dezolare a părăsirii. e&1ibiţionist şi bavard ― îşi . aşadar. aşa cum nu e&istau îmbrăţişări de despărţire sau re#ăsire. cînd eram copil! /ama. zidit în sin#urătatea lui ca în cel mai rău blestem! 28 mai 'um se face că ceea ce este prin e&celenţă individual poate să intereseze pe toată lumea2 'u alte cuvinte. cît şi eforturile. prăbuşirea totală a tuturor sistemelor de protecţie. dreptul de a plîn#e îl avea mai de#rabă femeia2 5e ce era nevoie ca bărbaţii să se ascundă. măcar o sin#ură dată în viaţa lui ― o fiinţă în faţa căreia să poată 3sau să fi putut4 sta sufleteşte #ol fără ca lucrul acesta să-i provoace ruşine! (rebuia ca măcar o dată în viaţă să ne fi fost dat să aflăm ce înseamnă predarea necondiţionată. să plîn#ă pe furiş2 Pe urmă am înţeles că iubirea aducea un răspuns la toate aceste probleme! =unul 5umnezeu prevăzuse un "loc" pentru toată lumea. la sincopă în e&teriorizarea discursului afectiv! .ra de altminteri stilul practicat în familia mea! -u e&istau lamentaţii. în care suferinţa. nu m-a îmbrăţişat şi nu m-a sărutat niciodată. sin#urătăţii şi morţii0 mai era spaima că fiecare dintre noi poate fi descoperit. pudoare şi discreţie! Putea fi c1iar sever. iar apele izvorîte din sufletul fiecăruia se întîlneau între ele pe tăcute! (atăl meu nu m-a mîn#îiat. o nedreptate! 5e ce înăuntrul unei specii unitare. în care puteai plîn#e sau puteai intra în e&taz fără ca ima#inea ta să sufere vreo atin#ere! =ănuiesc că e&istă un raport între dezbrăcarea trupului şi dezbrăcarea sufletului şi că iubire e&istă atunci cînd sînt învinse. nici cînd ar fi putut să o facă. mă şi stin#1erea nespus. în faţa oricărei efuziuni! *mi displăcea mai cu seamă manifestarea unei emoţii prin lacrimi0 plînsul îmi provoca un amestec de spaimă şi iritare. pe fondul fra#ilităţii amintite.comportamentul! *n $oc mai era şi o problemă de stil! . ale mamei de a mă linişti au sădit în mine #îndul obscur că emoţia manifestată este în sine o ruşine! 9i atunci. care era secretul! @iecare dintre noi putea traversa viaţa înveşmîntat în sobrietate. pentru că nu ştiam ce trebuie să spun sau să fac pentru a-l opri şi mă apăram de el prin ricanare sau prin ba#atelizarea situaţiei care îl provocase! /ai tîrziu.

în speţă persona$ul lui. beat de sine. sin#ur pe lume. conotaţia lui nu este ne#ativă. iar cînd spaţiul e&istenţial devine curb. este atît de mult preocupat de propria-i persoană. a privit-o adînc în oc1i şi i-a spus) "/amă. scriitor! 8tătea pe o sofa. pe acest eu lăr#it se ridică orice $urnal de bună calitate! "celaşi "5. a unui intim necomunicativ sau intranzitiv! 'eea ce mă priveşte pe mine. aşa zicînd. celorlalţi. musafirii lui. perversiunea. te tulbură şi te face să visezi! . (e poţi întîlni cu cineva în idee) a înţele#e asemănător sau la fel un lucru îţi dă încredere că felul în care ai #îndit e bun şi faptul acesta te poate propulsa! +storia ştiinţei şi filozofia se alcătuiesc în bună parte aşa! 5ar te poţi întîlni cu cineva în straturile mai adînci ale fiinţei tale! +ar în acest caz se întîmplă mai mult decît atunci cînd e vorba de coincidenţa în modul de a e&plica ceva) devii. La limită. dar pentru opera mea. ca în cazul nuvelei lui .afectiv îi ţine pe oameni laolaltă şi diri$ează evoluţia omenirii de la polul e&tremei cruzimi la cel al tandreţei e&treme! Pentru că avem acelaşi alfabet afectiv putem să ne recunoaştem în e&perienţe care n-au fost niciodată ale noastre! 8e poate.ra.liade 6n om mare. încît toate căile de acces către ceilalţi se înc1id! . elanurile şi umilinţele lui puteau fi ale tale! -u e nevoie să fi ucis vreodată ca să te re#ăseşti în mărturisirea unui criminal! /acbet1 şi. în esenţa ei. ci unicul lui sistem de referinţă.i bine. totuşi.l este. persona$ele e&centrice şi detracate ale lui 5ostoievs<i îl făceau pe 'ioran să fremete! Literatura e cu putinţă tocmai pentru că distanţele dintre vieţile noastre pot fi parcurse în oricare sens.desc1ide lar# încăperile vieţii şi c1eamă lumea să intre! +ar lumea intră. în posibilul lor! 8plendoarea afectivităţii umane vine din faptul că ea este mai vastă decît realitatea unei e&perienţe trăite! . ieşirea din scară poate foarte bine să ia forma unei neintrări în specia umană. el se pune pe sine în scenă ca monstrum şi creează. toate vieţile coincid! Pe această coincidenţă miraculoasă. proiectivă şi din această cauză ea poate trece dincolo de #raniţele unei vieţi şi poate străbate pînă la limita ultimă a e&perienţei umane! (elescopate la scara omenirii. c1iar dacă e e&primabil. înfrEn#erile. ţi-am spus!!!" . nu interesează pe nimeni! "cest lucru se petrece cînd autorul $urnalului. toate vieţile se întîlnesc0 se întîlnesc în posibilul lor! ""ş fi putut trăi asta". unicul lui interlocutor este autorul $urnalului. cazul unic al unei mulţimi cu un sin#ur element! *mi vine în minte e&emplul unui asemenea persona$! . în preliminariile unei specii căreia încă nu-i aparţine! Pentru că în afara lui însuşi el nu se recunoaşte în nimeni. $urnalul face direct ceea ce restul literaturii face printr-o #alerie de măşti! 'ititorul nu mai este c1emat acum să intre în rezonanţă cu persona)e.&plicaţia mai adîncă este aceea a unei întîlniri esenţiale. 'înd e vorba de un $urnal. aş călca şi peste cadavrul tău! 9tii asta. fireşte. întîrziind. cu a$utorul celuilalt.ste ca atunci cînd priveliştea unei camere văzute din stradă prin fereastra desc1isă.l este un monstrum. pentru opera lui. care este şi unic persona$! %ezultă de aici că vieţile lor coincid2 %ăspunsul este) da. conştient de ceea ce 3eşti capabil să4 simţi! 9i lucrul acesta nu se învaţă nicăieri! Potenţialul de sensibilitate al unui om scapă oricărui proiect educativ! /aturitatea noastră afectivă este o c1estiune de traiect personal! . ima#ina un $urnal "bine scris" care nu ne atin#e în nici un fel! "cesta ar fi $urnalul unui "monstru"! . nu intră în forma umană pentru că nu a pătruns în ea! .onstrum înseamnă ceea ce iese din forma în limitele căreia un lucru devine reco#noscibil! *n latină. cum un scriitor. deopotrivă. "aş fi putut simţi aşa".&istă o sin#ură cale de a o "cultiva") a face apel la felul în care omenirea şi-a "sistematizat" e&perienţa afectivă! 'eea ce înseamnă a recur#e la literatură! . alături de mama sa! -e e&plica nouă. este "in-1uman". te atra#e. sublimul. trebuie să fie pre#ătit "să calce pe cadavre"! 8punea "să calce pe cadavre" cu o anume infle&iune în #las şi ne privea stăruitor să vadă dacă am surprins pînă la capăt toată #reutatea vorbelor lui! "poi şi-a pus palma peste mîna mamei. ci neutră şi ea se poate obţine prin simpla ieşire din scară. tu ştii cît te iubesc. "aş fi putut face asta"! -u trebuie să fi avut boala de care suferă autorul $urnalului pentru ca să o simţi a ta. pentru că intimul e&cită curiozitatea! . dacă ar trebui. în loc să te facă să întorci capul. pentru literatură.a este. cine ar putea să se recunoască în el2 *n $urnalul său.

în fond. nici o carte nu-ţi provoacă apetit cerebral! 'ărţile edificatoare sînt monotone şi îşi propun e&perienţe de care nu eşti în stare0 . liniştea sau nimic2 'ît de lar#ă trebuie să fie definiţia omului ca să încapă în ea un asemenea persona$2 Pesemne că din cauza asta literatura izbuteşte acolo unde filozofia eşuează! Pentru că literatura nu-şi propune să definească. 2 iunie .ier<e#aard pălăvră#eşte enorm0 ?e#el e ca o flaşnetă0 Levinas e mediocru0 ?esse e plicticos0 'ioran e minunat. adică un număr statistic în #eneraţiile trecutului! 1 iunie . o zi din viaţa lui +van 5enisovici"! 9i în felul acesta a$un#i din nou la literatură!4 5ispărem re#retaţi o vreme de cîţiva. îţi vine să spui) "de pildă. în sc1imb. dînd satisfacţie celor care ne-au detestat! Aricum. între mine şi el s-ar întinde o punte pe care viaţa mea. l-a făcut ?eide##er vorbind de "facticitate"! 5ar cînd vrei să e&plici ce este facticitatea. o#linzile retrovizoare ale maşinilor care opreau. la un stop. se autoîn#rădeşte! Persona$ul din povestea de mai sus nu "încape" în nici un discurs al filozofiei! Pentru filozofie. viteza cu care sîntem evacuaţi din lumea aceasta. căci de fapt nerealizabilă pînă la capăt. ar fi putut să treacă! 5ar ce punte poate arunca spre mine un cadavru înălţat ― de o vanitate infinită ― pe un maldăr de foi2 :n asemenea $urnal nu ar interesa decît psi1olo#ia literaturii şi ar fi un pseudo-$urnal! 30 mai "stăzi. săruta parbrizele. de a mă exprima.l nu se supune re#ulilor unui #en. ci doar să "descrie"! 5e aceea nimic nu rămîne în afara ei. este enormă! 'înd ultimul om care ne-a cunoscut ne uită sau dispare şi el. e ca şi cum îţi pierzi pofta de mîncare culturală) nici un fel nu te mai atra#e. apoi se înc1ina şi întindea mîna! 'e face "discursul umanist" în faţa acestui spectacol2 'um te poţi strecura în sufletul şi mintea acestei fiinţe2 'e e acolo2 +nfernul.în acest timp. romancier nu am avut norocul să fiu! 8in#ura formă de scris care mă interesează ar urma să rezulte din mişcarea neîn#rădită pe teritoriul eului meu! 5e fapt. indiferenţi pentru cei mai mulţi.i bine. în le#ătură cu specia din care fac parte! "cest tip de discurs nu este omolo#abil! . nu e subsumabil unei discipline şi. un cerşetor tînăr. 5acă el ar mărturisi acolo o crimă făcută din #elozie sau din ură. e vorba de un anumit mod de a scormoni cu lăcomie în tot ceea ce am a$uns să simt) în le#ătură cu viaţa mea. dar previzibil şi îţi taie şi mai mult pofta de mîncare! A dezabuzare stupidă ― şi totuşi e&plicabilă2 ― a pus stăpînire pe mine) ma$oritatea cărţilor mă plictisesc. nu are altă identitate decît aceea pe care i-o dă însăşi personalitatea şi e&perienţa celui ce scrie! 9i acest discurs nu are decît un sin#ur punct de pornire) nevoia c1inuitoare. o dată ce am părăsit-o. el pur şi simplu nu este sau este clasat la rubrica "neom"! 38in#urul efort al filozofiei de a nu rămîne în urma vieţii sau. cu fi#ura rătăcită. cu lumea în care am trăit. în pa#inile lui nu s-ar re#ăsi nimeni! "r fi un $urnal sterp. nimic nu-i este străin! @ilozofia. bătrîna îl privea e&taziată şi dădea înţele#ător din cap! . eseurile mi se par futile. portierele. în nebănuitul ei. de a nu o rata sărind ― dintr-un prea mare avînt ― dincolo de ea. mai curînd. devenim "strămoşi". filozofia mi-a devenit de mult #reu suportabilă. tonul scrierilor edificatoare mă irită! *n cercetarea academică nu mai cred.ăicăreala culturală0 dezabuzarea! 5e fapt. dacă acest scriitor ar ţine un $urnal.

*mi aduc aminte că. cei care mai rămăseseră în viaţă au a$uns în patru labe la . %anta r$ei a lui Grossmann!!! *mi amintesc şi acum frica teribilă care mă apuca ori de cîte ori reuşeam să străpun# ecranul pa#inii şi cînd lumea aceea care nu încăpea în nici un ad$ectiv venea peste mine şi mă prindea într-un carusel al #roazei! "sta era specia din care eu făceam parte2 9i aceasta era istoria mea. fizic. la Paris. doar de mine ştiute. în acelaşi timp "istoria" trecea la BG minute distanţă de mine. ceva ne împiedică mereu să le e&tra#em din ficţiunea unui $orror şi să le aducem în realitate! /a$oritatea cărţilor pe care le-am publicat mai tîrziu în seria "Procesul comunismului" le-am citit mai întîi la ?eidelber# în anii NDG) 2talin"ul lui 8uvarin. arestînd o femeie sin#ură. dar #reutatea lor a căzut verti#inos în mine şi s-a lipit. pentru vina de a fi avut-o ca fiică. deci o lume în care cel care nedreptăţeşte se poate vedea căzînd la rîndu-i sub efectul propriului său #est! *ntr-o astfel de lume e&istă căinţa.iev! /ureau lîn#ă bucata de pîine care le era aruncată din milă. @undalul istoric este omorîrea de către 8talin. ce are el comun cu noi. pe /onica Lovinescu! /ai tîrziu.lisabeta! (receam zilnic prin faţa acelei case. păzit în aşa fel încît nimeni nu poate ieşi din el! (ot ce putea fi mîncat a dispărut. în 'otroceni. pentru că @acultatea de @ilozofie se afla c1iar vizavi! *mi ima#inez că în seara acelei zile de MH mai am făcut acasă un "ceai". fraţi! *n felul acesta au murit şase milioane de ţărani ucraineni! 'înd paza satelor a fost ridicată. la 7B de ani. tot ceea ce între doi oameni care se conduc după un cod "umanist" este de neconceput devine dintr-o dată posibil! 5e aici senzaţia de fabulos. . scuza. în familii) copii. 8ol$eniţîn. este în sine un scandal! 'ele trei palme pe care le-am dat în viaţa mea au răsunat de fiecare dată pe obrazul celuilalt. unde era dormitorul mamei. am încercat să-mi ima#inez scena! /i-am înc1ipuit-o pe mama mea arestată la 7B de ani! /-am cutremurat! "poi. cu cititorii 1alucinaţi ai faptelor lor2 Aricît de mult ne-am ima#ina că lucrurile acestea s"au întîmplat. părinţi. a fost luat! (rec săptămîni şi oamenii încep să se mănînce între ei. pentru că nu mai puteau mînca! 'ine poate trăi pînă la capăt adevărul acestei "întîmplări"2 Pentru orice cititor care vrea să-şi păstreze mintea întrea#ă. moartea. istoria contemporană. lumea în care într-un fel sau altul trăisem şi trăiam2 La un moment dat mintea refuza să mai realizeze ec1ivalenţa dintre pa#ina scrisă şi realitate! 'eea ce citeam recădea mereu în po(este. nu a trebuit să le plătesc apoiL 'înd Ganea +vol#1in. că îi poate izbi obrazul cu palma. îl pălmuieşte pe /îş<in. după G de ani de la cele întîmplate am putut intra în acel apartament care îi fusese restituit într-un tîrziu /onicăi Lovinescu! "m păşit în camera mică. de neverosimil pe care o avem cînd ne confruntăm cu istoria relatată! (ot corte#iul acela de învin#ători care îşi torturează semenii şi îi ucid fără să cadă o clipă pe #înduri. de sufletul meu! 'u cîte pelerina$e ale iertării. 5acă nu s-ar întîmpla aşa pesemne că fiinţa noastră s-ar dezinte#ra sub povara ade(ărului celor relatate! 'itiţi %anta r$ei. cînd eu împlineam BD ani! 8tăteam pe 5r! Lister. o petrecere. la începutul anilor NHG. nici nu ştii cît de rău o să-ţi parăL 'ît de mult ai să suferi că ai făcut astaL" A asemenea replică poate surveni într-o lume în care persona$ele se pot ima!ina unele în locul altora. a şase milioane de ucraineni! Prin înfometare! (otdeauna cifrele sînt o abstracţie! 5ar în %anta r$ei această "secvenţă istorică" devine. acesta îi spune) "A. dezolarea supremă irump pur şi simplu în camera în care citeşti! . ca o pecete a căinţei. unde cîndva fusese "'enaclul 8burătorul". cu fereastra care dădea spre c1eiul . la BG minute de locuinţa ei din =d! .şti într-un sat ucrainean. dacă se poate spune aşa.area teroare a lui 'onIuest. cuprins de ură şi mînie. #estul compensativ! +vol#1in simte în cele din urmă nevoia reparaţiei şi-l roa#ă pe /îş<in să-i permită să-i sărute mîna! +storia speciei umane nu a mers însă pe această cale! *n istorie. nevoia de iertare.Amenirea mă înfricoşează! @aptul că un om îl poate omorî pe altul sau că îl poate tortura rămîne pentru mine cutremurător şi de neînţeles! @aptul că un om îl poate lo(i pe altul. viaţă) %ăul pur. ea trebuie să rămînă în parte 3şi să fie percepută4 ca po(este. m-a izbit faptul că femeia aceasta de 7B de ani a fost arestată într-o zi de MH mai. atunci cînd am citit cartea 5oinei Fela despre mama /onicăi Lovinescu şi despre moartea ei.

lad caracterul profund subversiv al articolului meu! /-a uimit în mod deosebit înc1eierea delaţiunii care. o furie care nu mai putuse fi reţinută şi care. lic1elele pe care le puteai cunoaşte proveneau din rîndul cole#ilor de serviciu şi al ierar1iei din care făceai parte! @iecare branşă. de vreme ce îşi puteau umple rapoartele cu ce cărţi citeam. trei sferturi dintre membrii +nstitutului erau informatori ai 8ecurităţii care îi turnau pe cei din sfertul rămas "liber" şi care. densitatea de lic1ele era ma&imă. cu atît mai mult cu cît a fost o scenă practic "mută"! /-a invitat să stau $os. a desc1is sertarul de la birou şi a scos din el o foaie! /i-a întins-o peste birou.5îmboviţei! 9tiam că în dreptul ferestrei era măsuţa la care mama /onicăi se aşeza să-i scrie fiicei sale! *şi ima#inau împreună. după %evoluţie.lisabeta s-a mutat un procuror militar! 5upă aceea s-a petrecut moartea la înc1isoare! "cestea sînt faptele! "u intrat şi ele în poveste. cel care îmi fusese profesor pînă în urmă cu doi ani 3aveam MK de ani4 ― preda "istoria filozofiei contemporane" citind practic de pe foi capitole între#i transcrise din 0storia filozofiei moderne şi contemporane. s-a ridicat şi a ieşit din cameră! Pa#ina acoperită a foii conţinea o delaţiune semnată "profesor dr! "le&andru =oboc"! *n ea.lad". pentru că era vorba de o "instituţie ideolo#ică din linia întîi a frontului" 3după cum mi-a e&plicat tov! %adu Pantazi. ca preludiu la eliminarea mea din +nstitut tocmai "pe motive ideolo#ice"4! "ceastă "instituţie ideolo#ică" era conectată direct la 8ecţia ideolo#ică a 'omitetului 'entral! "şa stînd lucrurile. La cîteva săptămîni de la apariţia pa#inii din Contemporanul mă c1eamă în clădirea 'omitetului 'entral "tovarăşul 'onstantin . o vreme. intitulat . scriindu-şi. reîntîlnirea la Paris! +ar apoi.&ista o educaţie comunistă a privirii şi retina omului de pe stradă se . apoi. în loc de asta. lăsînd să se străvadă un năduf. mai întîi în cartea 5oinei Fela. dar cine le-a trăit pînă la capăt în afara victimei şi a fiicei ei care şi-a pierdut. secretarul de partid al "cademiei prin anii N7G. atît numărul cît şi calitatea lor erau fatal determinate de "cercul strîmt" al vieţii fiecăruia dintre noi! -u puteai întîlni mai multe lic1ele decît îţi permitea lumea în care te mişcai! 9i cum lumea aceasta se rezuma îndeobşte la lumea profesiunii tale. de asemenea. adău#îndui o notă de familiaritate nepotrivită cu modul de adresare cuvenit într-o asemenea ocazie! Propoziţia neaşteptată suna cam aşa) "9i şi-a mai pus şi poza în ziar.ilozofia ― o ştiinţă? "rticolul "lovea" în do#ma absolută a "filozofiei mar&iste". avea. cum va arăta. se turnau între ei! :nul ca mine. să nu cumva să-i uite posteritatea mutraL" 'ititorul de astăzi trebuie să ştie că în acele vremuri povestea cu poza avea un subte&t! . nu ne văzuserăm niciodată! 8cena care a urmat a rămas înscrisă în memoria mea ca un fra#ment de vis. a venit arestarea! *n apartamentul din =d! . apărută la începutul anilor N G ― îşi făcea o datorie de "luptător pe frontul ideolo#ic" din a-i semnala tovarăşului 'onstantin . unde am lucrat primii zece ani după terminarea facultăţii. potrivit căreia aceasta era infailibilă tocmai pentru că era ştiinţă. felul în care orizontul social al vieţii mele s-a lăr#it poate fi măsurat şi după anver#ura lic1elelor pe care le-am cunoscut. cu ce spuneam în "şedinţe". sc1imba re#istrul stilistic al pa#inii. mai ales după ce petrecusem cîteva luni la :niversitatea din "ac1en. cînd am publicat un articol în Contemporanul. la +nstitutul de @ilozofie al "cademiei. în funcţie de importanţa ei socială. pe neaşteptate. cu ce se ascundea în spatele pa#inilor pe care le publicam! 5e altfel rolul lor "ca specialişti" era tocmai acela de a le desc1ide oc1ii "lucrătorilor din 8ecuritate" şi înalţilor activişti de partid asupra sensului ezoteric al scrierilor unui cole#! Primul şoc l-am avut la un an-doi după terminarea facultăţii. totodată. somnul2 3 iunie +nteresant cum. înainte. apoi în cartea de memorii a /onicăi Lovinescu! Le citim şi ştim că sînt adevărate. 7ma!iu lui 0on %etro(ici. după BH ani de despărţire. o densitate diferită de lic1ele! 5e pildă. pierdea "tonul principial" şi cădea într-un amestec de ma1ala cu ură! +zbucnirea avea în ea ceva oarecum uman. era mană cerească pentru ei. ad$unct al 8ecţiei ideolo#ice de care am pomenit mai sus! -u ne cunoşteam.

mamă socialistă. sau unul de "istoria #îndirii romEneşti" de "l! (ănase. de cîteva zeci de ori! (recuseră HG de ani de la scena pe care am povestit-o! "ş fi putut. aduse din îndepărtatele deşerturi ale spiritului.i bine. intrau în lume orfane. cînd ceea ce a fost ticluit cu #îndul să rămînă ascuns este dat pe faţă. 5umitru /atei sau +on Pascadi. pantalonii veşnic prea scurţi. Go#oneaţă.ditura 9tiinţifică şi necumpărate şi necitite de nimeni. care se constituiau în "tipuri" şi care erau e&ecutate de artişti "an#a$aţi". în care "se dădea citire" . tractorist.oi reveni cînd voi a$un#e la lic1elele de altă anver#ură din zilele noastre! 8i#ur este că lic1elele nu iau niciodată în calcul accesul celorlalţi la zona lor de umbră.ram în BCO7 şi "desc1iderea" începuse cu un an-doi în urmă! 5e altfel re#imul foto#rafiilor publice avea să fie în curînd revizuit. ci se #răbesc să dea e&plicaţii. nimic nu avea c1ip! La ce bun atunci o foto#rafie pusă în răspăr pe te&tul -imănui2 . $oacă prost şi eu sufăr de ruşine în sală şi transpir de ruşinea lui! *n urmă cu cîţiva ani. a unui debutant ― şi încă a unuia care provenea din branşa filozofică ― într-un ziar cultural important nu era un lucru obişnuit. era mai cu seamă subversiv şi trebuia în consecinţă semnalat! 5upă cîteva minute. întîlnindu-l pe coridoarele facultăţii. după imperativele realismului socialist) miner. îşi purta pe culoarele vaste ale facultăţii. foto#rafia autorului nici nu şi-ar fi avut rostul) scrisul în acest domeniu atinsese un asemenea #rad de impersonalitate încît si#la unui c1ip nu răspundea la nimic! 'artea ar fi putut fi scrisă de către oricine. poposind o clipă în rafturile bibliotecilor pentru a fi spulberate apoi de vînturile istoriei şi înlocuite de altele! -imic nu avea identitate. ostaş.minescu la /i1ai =eniuc. ad$unctul şefului de 8ecţie a reintrat în cameră! 9i-a pus de#etul pe buze. la "lucrătură". de obicei e&trem de sofisticate sau. publicate automat de . mai bine zis de către orice individ deprins să mînuiască limba$ul de lemn al domeniului său! 'e importanţă avea că un te&t de "estetică" era scris de /arcel =reazu. de mîrşăvia tăinuită şi făcută tocmai sub încredinţarea pecetei tainei. a pus-o la loc în sertar şi m-a condus pînă la uşă! "sta a fost tot! Pe =oboc l-am văzut de atunci. ci doar să-i spun că ştiu! 5e fapt aş fi vrut să ştie că ştiu! -u am făcut-o pentru că îmi era ruşine! *mi era ruşine ca atunci cînd un actor recită prost. în nici un caz unul de tradiţie! . spre deosebire de cele de literatură. şi lauda rostită în faţă sau în public! . micuţ şi estropiat. devin a#resive şi acuzatoare! 5ar să ne întoarcem la lic1elele mele de dinainte de NCG! "şadar la bună parte dintre cole#ii mei de +nstitut! 'u ce se ocupau ei2 5e pildă cu înscenarea unor "procese"! (e invitau la o şedinţă anuală. pe coperta a patra! Pentru cărţile de filozofie.obişnuise să vadă două tipuri de fi#uri umane) cele ale conducătorilor comunişti 3sin#urele care puteau evada din pa#inile ziarelor sau din manuale pentru a fi e&puse în public sau plimbate. la "manifestaţii"4 şi cele oarecum "simbolice". la facultate mai ales. restrîn#îndu-se în cele din urmă la doar două) cele ale cuplului prezidenţial! 5upă BCDG. a întins mîna după foaie. să-i spun că "ştiu"! -u m-am #îndit niciodată "să-i cer socoteală". la otrava instilată pe ascuns! . for$eur.ditura "cademiei sau de . 'azan sau . "! (oma şi 5an 5eşliu! +cono#rafia comunistă era în #enere selectivă şi restrictivă! "şa încît poza unui tînăr. delatorul de pe vremuri. între lovitura dată pe la spate. pe intri#ă. ca să fiu sincer. pe turnătorie! +ar cînd sînt a$unse din urmă de propriul lor trecut. cu ocazia conferinţei unui 1eide##eriolo# #erman în faţa unui amfiteatru plin de studenţi. puse pe 1îrtie ca "lucrări de plan". "l! =! simţise în te&tul din Contemporanul că ceva ieşea din scară! @oto#rafia îl a$utase să simtă că autorul rîndurilor vorbea în nume propriu! "rticolul era al cui(a şi "mutra" care îl însoţea certifica asta! Lucrul acesta era scandalos.le mizează pe clandestinitate. în întuneric. sub formă de pancarde. care. în "format de buletin". m-a lăudat ca pe unul dintre "1eide##eriolo#ii de seamă ai culturii noastre" sau ceva în #enul ăsta! Lucrul mi s-a părut firesc! 5in recuzita lic1elei face parte ambi#uitatea întreţinută între "ascuns" şi "pe faţă". alături de secretul prost păzit. pionier etc! /ai e&istau de asemenea ima#ini ale scriitorilor reproduse în manuale şcolare) de la . lăsînd să se vadă elasticul sleit al unor şosete intrate pe $umătate în pantofi. nici nu autor romEn în viaţă nu avea dreptul să îşi divul#e c1ipul pe coperta unei cărţi şi nici măcar. de "bilanţ". lic1elele nu se căiesc.pure2 *mbinările acelea de cuvinte. mai rău.

lucrurile acestea sînt #roteşti! "tunci ele se înc1eiau îndeobşte cu frîn#erea unui destin! . care avea să se ilustreze în BCDB. cînd lumea începuse de$a să moţăie în sală. cîţiva dintre noii mei cole#i făcuseră puşcărie politică! Lic1ele nu mai puteam întîlni decît în situaţii e&cepţionale. @ratele fiind o creaţie a lui -oica! "şadar fără să-l citez pe -oica. domnul =ondrea este rectorul celei mai mari universităţi particulare. sufocat de indi#nare. alături de @iul risipitor. dar lucrul era prea #o#onat) toată lumea ştie că parabola @iului risipitor e construită deopotrivă pe fi#ura @ratelui lezat! *n comunism însă nu e aşa) cu cît minciuna este mai sfruntată. tovarăşe. văd perdeaua mişcîndu-se! +ntru. înainte de a intra în casă. după care. fără să fie acuzat că l-a pla#iat pe -oica 3sau pe Gide. persona$ din care -oica făcuse. că îl pla#iaseşi pe -oica! *ntr-un articol de-al tău. Pantazi a retorcat) "9i dumitale ţi se pare corect. cea pe care o proiectează şi o instituie cuvintele! "'omunismul aduce cu el fericirea" este o propoziţie adevărată în sine. +ntrarea Lucaci nr! ! @ormez numărul şi îmi răspunde el! "― (ovarăşuN =rătucu2 ― 5a! ― 'e se mai aude cu omul nostru2 ― 'ine e2 (ovarăşul colonel2 ― .u am avut noroc) am fost transferat la +nstitutul de +storia "rtei! 'omponenta ideolo#ică a artei era cu mult mai palidă decît cea a filozofiei. putea fi re#ăsit fratele @iului risipitor. să fie primit la întoarcere cu braţele desc1ise şi să se taie pentru el viţelul cel #ras"2 Povestite acum. nu prea mai aveam unde să întîlnesc lic1ele! =a da.unui raport anodin. mai erau totuşi vecinii! La parter. cînd l-a $udecat pe Pleşu pentru participarea la "complot împotriva ordinii de stat"! "poi. propoziţia "@ratele @iului risipitor este o creaţie a lui -oica şi el nu e&istă în *iblie1 era o propoziţie adevărată în sine. iau cartea de telefon şi caut la =) "=rătucu". cu o dicţie imposibilă. şef de cadre la /inisterul *nvăţămîntului. în #ura lui %adu Pantazi. realizări etc! 9i deodată. publicat în nu ştiu ce revistă. în BCDD. iar pe adevărul ei se spri$inea adevărul pla#iatului meu! 9i era mai mare dra#ul să-i vezi pe cole#ii mei cum îşi împărţiseră rolurile) unul se mira că "tocmai eu" fusesem capabil de aşa ceva şi aştepta să mă căiesc! "ltul. în lumina pla#iatului meu. locuia un cuplu de pensionari! Perdeaua de la fereastra lor se mişca de cîte ori ieşeam în oraş sau veneam acasă! "veam senzaţia că sînt vecin cu un post de observaţie! *ntr-o zi mă întorc din oraş şi. aşa încît densitatea de lic1ele în noul institut era aproape nulă! 5impotrivă. prezente şi viitoare! (ot aşa. care ne-a c1emat pe cîţiva să ne spună că dacă mai răspundem invitaţiilor ambasadelor occidentale fără să avem aprobare "de la ei". pentru că viaţa mea socială era sumară şi se reducea la frecventarea cîtorva prieteni. cînd soseau la "şedinţe desc1ise" activişti de la 'entrul :niversitar ― atunci am cunoscut-o pe "tovarăşa 'lătici". îi furasem persona$ul! =ine. cel al "meditaţiei transcendentale". adău#a) "la fel şi la Liiceanu"! "ltul înţele#ea acum. ca unul să se spetească muncind şi altul. stătea la o masă ţinînd mîna pe un teanc de cărţi ale lui -oica şi dădea citate de ici şi de colo. care la rîndul lui invocase parabola4. aflai că în anul acela se petrecuseră şi lucruri re#retabile! 5e pildă. tocmai s-a întors acuma! ― 8in- . :niversitatea "8piru ?aret"! 'am asta era! *n rest. cu atît mai mult ea are şanse să se instituie ca adevăr! 'u cît ceea ce spui este mai distorsionat în raport cu realitatea. în casa de vizavi. care bate lumea şi nu face nimic. adevărată în sine este şi propoziţia "tancurile sovietice au intrat în BCOD la Pra#a pentru a aduce pacea"! (ot aşa. cu ocazia unui "proces" celebru. că @ratele @iului risipitor reprezintă un loc comun al culturii europene la care poate face recurs oricine. care nu poate fi infirmată de toată mizeria unei ţări comuniste şi nici măcar de toată mizeria tuturor ţărilor comuniste trecute. l-am cunoscut pe "tovarăşul =ondrea". fi#ura centrală a Jurnalului filozofic publicat în BC ! "cuzatorii mei nici nu se obosiseră să citească parabola biblică şi susţineau că în *iblie e pomenit numai @iul. multe alte fapte ale mele pe care pînă atunci nu şi le putuse e&plica! 'înd am apucat să bîlbîi. cu cifre. cu atît puterea de convin#ere a cuvintelor este mai mare! 5e fapt raportul se sc1imbă) cuvintele dau forţă realităţii şi o fac să e&iste0 ele nu au nevoie de suportul realităţii! %ealitatea devine atît de slabă încît ea nu mai poate contrazice cuvintele0 realitatea reală e ne#li$abilă şi este în#1iţită de o nouă realitate. o să spuneţi. ridicînd oc1ii către sală.u sînt! ― :itaţi. vom rămîne pe drumuri! "stăzi. secretar de partid al "cademiei şi director ad$unct al +nstitutului de @ilozofie.

îi auzeam apoi urcînd eta$ele şi pe el desc1izîndu-le uşa! *i vedeam plecînd cam după o oră! 5upă NCG a ţinut să-mi spună că nu el mă turna şi că speră că ştiu cine! . lic1elele sînt . cine scria un roman sfidînd re#ulile esteticii oficiale.i bine. ce venituri au4 şi pînă la tipul de #usturi. eliminat! Pentru ca acest lucru să se întîmple nu a$un# formele de suprave#1ere ale unui aparat anume creat 38ecuritatea4! "cesta poate asi#ura "impulsurile centrale". ambiţios sau care pur şi simplu are ceva de spus lucrurile sînt cu mult mai complicate în comunism decît în societăţile occidentale! 'ea mai mare parte din ener#ia de care acesta dispune. patinatorul.#ur sau cu cineva2 ― 8in#ur! 5aN tovarăşuN colonel. ne putem desi#ur pune întrebarea care e funcţia lic1elei într-o societate comunistă! %ăspunsul îl vom #ăsi dacă privim spre însăşi esenţa acestui sistem0 pentru că în comunism lic1eaua e secretată de această esenţă! 9i care este esenţa comunismului2 %ăspuns) ni(elarea. care îşi primea informaţiile direct de la 8ecuritate! "$unşi în acest punct.u sînt. în comunism. performanţa ieşită din comun sînt şi ele cultivate în structuri prestabilite şi sînt subordonate unui scop) propa#anda! =alerinul. televiziunea şi radioul. revista 2ăptămîna. cînd "lua cuvîntul" 3venea uneori îmbrăcat în pi$ama4 şi începea cu un e&curs despre "re#ulile convieţuirii socialiste"! 'u lic1elele publice lucrurile erau cît se poate de simple! Locurile lor de întîlnire erau volumele oma#iale. nu-i aşa2 ― era fiu de preot şi simpatiile lui politice mer#eau către P-P!!! *l ascultam şi mi-l aduceam aminte în timpul "şedinţelor de bloc" 3eram o mînă de oameni. #ăsind de fiecare dată forma în care trebuie să o facă. ci pe cel care păcătuieşte prin vi#oare. aude prost sau şi-a pierdut un oc1i. sprinteneală şi e&ces de fantezie! +ată de ce pentru un e&emplar dotat. proşti sau impostori0 lic1elele "curăţă" societatea eliminînd vîrfurile. unde de asemenea erau oma#iaţi "conducătorii" 3de ziua naşterii sau cu ocazia altor zile naţionale festive şi la con#rese ale Partidului4. readus la ordinea numitorului comun şi. nu trebuia să ne vedem într-o oră în oraş2" 8c1imb tonul) "― 5aN ruşine nu vă e2 -u vă e ruşine să fiţi turnător2 ― "loL aloL 'ine e acolo2 ― . trebuie controlate cu străşnicie mai întîi (enitul 3el nu mai poate fi auto#enerat. ec1ilibrul la nivelul fiecărei specii. restul populaţiei trebuie să arate la fel de la aspectul e&terior 3cum se îmbracă. şapte familii în toată casa. cenaclul "@lacăra" şi. fiind periculos prin e&emplul pe care îl dădea. deficitare etc. în vederea prelucrării ei. debile. #imnasta etc! sînt produsele de vitrină ale sistemului şi reuşitele acestora nu sînt e&plicabile decît prin virtuţile sistemului şi contribuie la #lorificarea lui sau a celui care îl întrupează! "şa stînd lucrurile. care ne ştiam de MG de ani4. inte#ral. 'u e&cepţia reprezentanţilor nomenclaturii şi a celor aflaţi în slu$ba ei. ieşirea nepro#ramată din rînd era. ceea ce înseamnă cu eficienţa şi #eniul cu care natura re#lează. talentul. un păcat! 'e însemna asta pentru intelectuali2 *nsemna că cine avea o e&plicaţie ontolo#ică a lumii care ieşea din cadrele institutelor de filozofie. plăceri şi aspiraţii! 'omunismul e o societate în care nu se iese din rînd! 9i ca să se obţină acest lucru. creînd astfel posibilitatea supravieţuirii ei! 5eosebirea este că lic1elele nu "curăţă specia" ― aşa cum fac felinele cînd vînează ― de e&emplarele bolnave. ce mănîncă. vecinul dumneavoastră! -e putem vedea pe #eam vorbind la telefon! /ă vedeţi2 . dar releele care asi#ură transmiterea lor şi suprave#1erea pînă la nivel periferic precum şi retransmiterea informaţiei obţinute pînă la sediul central.l ― ştiam. deci nu e&emplarul care tra#e un picior. prin proprietate privată şi iniţiativă4 şi apoi cadrul în care un membru al societăţii se poate manifesta! .&cepţia.u vă văd! ― 5umneata!!! 5umneata!!! ?ai sictirL" 9i-mi trînteşte telefonul! /ai era şi vecinul de la eta$ cu "cartea de imobil"! La el tră#eau "băieţii" cînd veneau să ia informaţii! *i vedeam intrînd în casa scării. în ce tip de locuinţe stau. în loc să fie pusă în slu$ba realizării proiectului propriu. trebuie create separat! @uncţia aceasta suplimentară o asi#ură lic1elele! 9i ele o asi#ură în c$ip natural. deci de mediocri. cine făcea un film care leza #ustul triumfalist al sistemului ― trebuia laminat social. ziarele. la limită. este c1eltuită pentru ceea ce s-ar putea numi "cursa cu obstacole" la care candidatul la performanţă e c1emat să participe zi de zi pe parcursul între#ii sale e&istenţe! .

şti sănătos cîtă vreme eşti prins în "dansul amă#irii muritoare" ve#1eată de marea re#ină a Lumii. leneşul lui 'rean#ă a înţeles. cine nu inventează te1nici de evitare sau depăşire a acestor obstacole este ani1ilat sau scos din $oc! Pentru cine nu a trăit atunci. reprezintă încă un tribut plătit iluziei4. faptul că ai primit ceva în necunoştinţă de cauză poate să devină sursa unui protest infinit! 5e aici ambi#uitatea oricărui $urnal. tandreţe şi recunoştinţă cu stri#ăte.l ar fi putut face abstracţie de ceea ce a)unsese să înţelea!ă. -umai că el nu mai întîrzie nici o clipă "aici") nu vrea să reaşeze timpul lumii în matcă 3ceea ce. /a>a! 'el care părăseşte dansul acesta iese din cursa vieţii şi devine "nebun"0 pentru că privirea distantă. acest peisa$ s-a diversificat imens după BCCG!!! 5 iunie 'e trebuie să facă un om cu viaţa lui dacă nu vrea să se resemneze să trăiască în cate#oriile speciei2 'e îţi rămîne de făcut cînd fiecare din lucrurile care îţi ocupau viaţa şi îi dădeau un sens se #olesc de conţinut2 Lucrul cel mai #rav este ca sistemul de iluzii de care o viaţă are nevoie pentru a înainta să se surpe! +ar în lumina sfîrşitului nici o iluzie nu rezistă! Problema e să poţi încă face ceva după ce ai a$uns în punctul acesta! Furnalul este cea mai strînsă formă de colaborare cu viaţa care ţi-a fost dată! . strică $ocul /a>ei! (oate medicamentele antidepresive de astăzi reprezintă te1nici de refacere a sistemului protector de iluzii. de capacitatea de a participa la seducţie şi mira$! . mai abruptă şi mai ele#antă de a abandona! *n acest "proiect" al său 3sin#urul care se poate sustra#e amă#irii4 el este a$utat în mod firesc de consătenii săi care îl spînzură ca pe unul ce a încălcat le#ea iluziei. care atra#e după ea clarviziunea. a#itaţia zilnică. (ocmai de aici provine miopia care este necesară pentru parcur#erea în bune condiţii a unei e&istenţe! :n anumit fel de a rămîne lipit de ceea ce faci şi de a crede că treaba aceea este şi firească şi capitală pentru bunul mers al lucrurilor 3cînd în fond ea este total indiferentă4 reprezintă #aranţia de sănătate a unei vieţi! Gesturile curente. nu vrea să răzbune sau să repare ceva! 5e îndată ce a înţeles. reintrarea în 1ora amă#irii. "ceastă sc1imbare a calităţii privirii survine ca urmare a de#radării stratului protector pe care. . pentru orice om. ci pur şi simplu pentru că aceasta i se pare calea cea mai la îndemînă. cînd o apă fără 1otare! 'ine nu are destulă astuţie. un fel de a arăta că ceea ce ţi s-a dat nu-ţi este indiferent! Pe de altă parte.i $oacă rolul zmeoaicei din poveste care ridică în drumul lui @ăt-@rumos cînd un munte. cînd o pădure plină cu li#1ioane. de a-ţi recăpăta miopia salutară! 5acă ?amlet ar fi putut lua timp de trei luni două pastile de Qoloft sau de Prozac pe zi.ste un fel de reverenţă făcută nu-se-ştie-cui. în simpla dinamică imanentă a producerii lor! *n mod normal sănătatea mentală a omenirii ţine de transă. reproşuri şi blasfemii! 'eea ce se numeşte îndeobşte "depresie nervoasă" este o criză prelun#ită de luciditate! 5epresivul iese din rîndul "oamenilor normali" şi începe să vadă altfel. amestec de curtoazie.i bine. un mod de a fi îmbrîncit din nou în cursa vieţii.ersiunea romEnească a lui ?amlet o avem în leneşul din povestea lui 'rean#ă! 5eosebirea este că acesta "mer#e pe scurtătură"0 el nu e&plică. el nu consideră că mai are vreo responsabilitate! Greva foamei nu o face pentru a atra#e atenţia sau a obţine ceva.or#anizatorii acestei curse cu obstacole! . ca pe un dez"iluzionat. . nu are nevoie de cinci acte pentru a părăsi scena! Povestea lui e scurtă pentru că trece direct la concluzie0 ca şi ?amlet. îl reprezintă sistemul lui de iluzii. în cazul lui ?amlet. mobilurile care ne mînă nu sînt puse în discuţie0 ele trebuie lăsate în inerţia subînţelesului. e bine să se ştie că lupta dintre bine şi rău în comunism la ni(el cotidian îmbrăca această formă) lupta dintre cel care voia "să facă ceva" şi cei care îşi dădeau mîna pentru a-l împiedica! . tra#edia lui n-ar mai fi e&istat! . nu teoretizează.

într-o bună zi. adică unul e&istenţial! +ar vina alcătuirii noastre este tocmai aceea de a subîntinde "nimicnicitatea") sîntem "vinovaţi" pentru că sîntem "temei al nimicnicităţii"! 5ar ce înseamnă asta2 "sta înseamnă că ne lipseşte mai întîi temeiul lui "de unde2" 3de unde venim4! Lipsa de provenienţă pe care e aşezată viaţa noastră ?eide##er o numeşte "aruncare"! "runcarea e&primă ne-temeiul prin e&celenţă) ea ne confruntă cu un rezultat a cărui e&plicaţie ni se refuză cu desăvîrşire! 8întem rezultaţi dintr-o aruncare ― şi. unul care ţine de constituţia e&istenţei noastre. în sc1imb. popasul meu în scenă este pîndit în fiecare clipă de neant şi #enerează neantul! 5e ce2 Pentru că prin fiecare #est al vieţii mele eu ale# între mai multe posibilităţi şi fiecare opţiune. reprezintă condamnarea la moarte a tuturor celorlalte pe care le-am înlăturat! Prin unica mea ale#ere eu am remis neantului restul refuzat al posibilităţilor! *naintarea noastră prin e&istenţă #enerează fără încetare neant! -u numai ca aruncaţi în lume. ca dovadă.an ― impersonalul "se" ― şi cam toţi actorii $oacă aceeaşi partitură! @ac şi spun cam aceleaşi lucruri. iar viaţa noastră este direct instalată pe neantul acestei e&plicaţii! 5ar pentru ca "aruncarea" să fie deplină. iată-ne. prin intermediul televiziunii! 5ar vorba lui +onesco) "nu e&istă scăpare"! 8ă ai cura$ul să notezi tot ce-ţi vine în minte.ram prea necopt ca să o înţele#. de teama de platitudine sau de ruşinea văicărelii! (ema prăpastiei reapare la ?eide##er sub forma nimicului ca temei sau a prăpastiei (+b!rund) ca ne"temei (6n"!rund). ca să-i poată face faţă. sîntem aici ―. $ocul nostru nu are cine ştie ce calitate) el se înscrie în tiparele prestabilite ale faimosului das . ca fiinţe ale proiectului. nici "de partea cealaltă" ― a ieşirii din scenă ― nu stăm mai bine! /isterului lui "de unde2" îi corespunde cel al lui "încotro2"! *n această construcţie. 4n 2ein und 3eit. dar şi ca "aruncători". ?eide##er vorbeşte de "vina" noastră într-un sens e&tra-moral. odată făcută. şi. ?eide##er nu ia în calcul credinţa 3aşa cum pentru "de unde2" nu ia în calcul ipotezele ştiinţei4. trebuind să $oc! 'ulisele. sînt . ceea ce înseamnă să o inte!rez în viaţa mea. #recii l-au mascat cu lumea de forme frumoase ― compensatorii şi terapeutice ― de tip apolinic! Polaritatea dionisiaco-apolinică a vieţii eline era e&presia unei strate#ii care se mişca între adevărul teribil şi iluzia menită să-l facă suportabil! (ra#edia era c1emată să ridice la răstimpuri vălul care acoperea prăpastia lăsînd ca ceea ce este cumplit ― şi eventual uitat ― să ţîşnească la suprafaţă! (ra#edia devine memento"ul prăbuşirii oricînd posibile) în orice clipă poţi să a$un#i de la liniştea călduţă a e&istenţei la infernul ei! Grecii ştiau asta. depăşind-o ca "motiv cultural"! 5ion>sos le-a revelat #recilor 1ăul pe care era aşezată viaţa noastră. ca "proiectanţi" ai propriilor noastre #esturi. vălul care o acoperă se va da la o parte! -oi.6 iunie (ema prăpastiei pe care stăm! "m întîlnit-o prima oară la douăzeci şi ceva de ani. pentru că el se rezumă la "aici"-ul fenomenal ― manifestabil şi întîlnibil ― al secvenţei cuprinse între naştere şi moarte! Locul în care sînt eu aşezat nu-mi permite să (ăd decît scena0 despre culisele din "stîn#a" şi din "dreapta" ei nu am pe ce temei să vorbesc! (otul se rezumă la faptul că sînt aruncat pe scenă. cînd am citit interpretarea lui -ietzsc1e la tra#edia elină! . ştiau că fiecare ins are prăpastia vieţii lui şi că. în al treilea rînd. trăim cu ideea că prăpastia este a altuia şi de cele mai multe ori asistăm la spectacolul ei sub forma #rozăviilor care ne-a$un# la urec1i sau a celor la care sîntem puşi să asistăm în fiecare seară. ca împlinitori şi realizatori. caracterul cumplit al e&istenţei. dincolo de orice preocupare de stil. dar nici aruncătorul şi nici sensul #estului lui nu ne sînt transparente! "bsenţa lui "de unde2" întemeiază nimicnicitatea. la scară planetară. sînt primul temei al nimicnicităţii mele şi primul fel în care "vina" se articulează în e&istenţa mea! Lucrurile mer# însă mai departe) $ocul însuşi. stăm pe netemeiul nimicului! *n sfîrşit. oarbe pentru mine.

care dau mîna cu %e#ele şi fac. îl lăsau să stea. nu-l interesa nici cît ne#ru sub un#1ie! -umai că ar fi trebuit să ştiu asta! 5e cîte ori plecam de la +nstitutul de +storia "rtei în $os pe 'alea . pătrund în ecran.lisabeta. 8obod9. de unde senzaţia aceea de bîţîială. puteţi spune cu #las tare ce #îndiţi! 8înteţi liberL" Amul s-a 1olbat la mine şi n-a mai zis nimic! --avea ce face cu libertatea asta! -u se #îndea pesemne decît la un sin#ur lucru) că pe o piaţă în care cartoful nu se putea #ăsi oricînd.a este o vină fără răspundere individuală şi ea trimite mai de#rabă la insuficienţa condiţiei noastre. acesta îmi spune la un moment dat cu năduf) "'e mai. lucruri disparate se învălmăşeau în mintea lor. de om stîn#aci şi etern timid! Prin dreapta ecranului îşi face apariţia +liescu. puternici şi stăpîni pe situaţie. "retrocedat" %e#elui şi devenit reşedinţa familiei re#ale în %omEnia! +liescu îi întoarce vizita pe care /i1ai i-o făcuse la 'otroceni! 5in stîn#a ecranului apare %e#ele. tu2 *mi iese2" @ăcînd asta. cu fiecare evitare a întîlnirii cu posibilul nostru ireductibil ― ne aşezăm pe neant! "ceastă întreită vină e&istenţială. cînd în piaţa din ?ala (raian. cum cineva le-a arătat. erau pesemne flatate şi e&citate. se dovedise că era tot re#e şi ele urmau să stea la masă cu acest persona$ fabulos. prin dreapta. a$un#înd în piaţa unde se afla clădirea 'o- . pe care cei din lumea lor. întrucît ţine de constituţia omului. intrînd în vorbă cu un vînzător de la aprozar. <ni&uri.minaţi de aceleaşi idealuri. conform protocolului re#al. îi dădeau totul înapoi. cărora costumele cu cravată nu le vin niciodată bine şi care cară fiecare cîte un buc1et enorm de flori. pînă a$un# la c1ipul statistic al lui 8iemand. neştiind dacă face "bine" vorbind dintr-o dată aşa! "'um era mai bine2 :ite. puternici şi stăpîni pe situaţie. mişcînd în contratimp capul. cu acest moment cînd %e#ele reintra în scenă prin poarta din spate a istoriei. le-a descompus mişcarea! 'um #un#ureau repetînd-o şi cum se întrebau poate una pe alta) "'e zici. semn de supunere şi oma#iu la care numai monar1ii au dreptul pe acest pămînt! /i le ima#inez cum au repetat acasă. îl dăduseră la o parte şi pe care acum tot ei. mode şi curente! 'ad în aceeaşi mediocritate. pe care o lasă cînd străbate protocolar un spaţiu public! "ceasta e pesemne forma lui de timiditate! 'amerele de televiziune sînt undeva sus şi mai departe. la faptul că pur şi simplu sîntem aşa. cu mersul lui colţuros. "nimeni"! 'u fiecare dintre #esturile noastre comune. cu orizontalitatea cotidiană a vieţilor noastre. dar ce are a face. depăşeşte.ictoriei. aşa încît c1ipurile nu se văd. furatul era mai rentabil decît acum! "Pîinea cerească". ci doar siluetele şi limba$ul corpului! 5upă +liescu. cum spuneam. doi tipi solizi. lîn#ă "poporul lui". cei doi se aliniază respectuos la ceva distanţă de suveran şi preşedinte! "poi. învelit în celofan! @lorile trebuie date pesemne "doamnelor" 3re#inei şi principesei4 şi întrucît acestea aşteaptă în casă. le-a e&plicat. adică reuşesc să obţină un caracter mediu al e&istenţei în cate#oriile căruia intră cu toţii! '1ipurile lor încep să semene între ele. discursul de tip etic! . cîteva luni pe an. acele #enofle&iuni suave. prin acelaşi colţ din dreapta îşi fac apariţia în ecran două doamne voluminoase în taioare. fără e&plicaţie şi fără a avea să cerem cuiva socoteală! &s ist so: 8 iunie "stă seară la tele$urnal scena din faţa Palatului . era mai bine înainte!" 8punînd asta. amintiri proletare din tinereţe. îmi arunca de zor nişte cartofi murdari în tal#erul cîntarului şi privea într-o parte. umerii şi şoldurile. totul în afară de coroană! 12 iunie /area iluzie a %evoluţiei din decembrie) că poporul romEn ar fi avut nevoie de libertate! Prima revelaţie am avut-o în ianuarie BCCG. libertatea. cînd %e#ele era un persona$ 1ulit. îl aduceau înapoi.

inima lor a fost uşurată de povara unui dar funest care le adusese numai necazuri!" . oc1i şi picioare! 5e această orbire. aparatul represiv 38ecuritatea4. cei mulţi. în sfîrşit. activiştii.mitetului 'entral. care reprezenta binele! 5upă decembrie NDC s-a dovedit că acest "punct de vedere" fusese interiorizat de primii. ultimul ziarist care dă lecţii poporului de pe ecranul unui televizor ştiau 3sau au aflat între timp4 ceea ce unui subtil intelectual nu poate să-i intre în cap) că în ma$oritatea lor oamenii nu au nevoie de "1rana cerului" ― de cărţile lui. trecătorii care ar asista la scenă s-ar #răbi să traverseze! ":n nebun". scăpînd cu viaţă. îmi spuneam) dacă acum cineva ar scoate o pancardă pe care ar scrie "Fos 'eauşescuL" sau "Fos comunismulL". nu e în stare să spună cum îl c1ema! 3"sta -oica numea "#esticulaţia de operetă a eticii") scoţi un tril ca să te audă ceilalţi! 5ar după cum se vede nu avea dreptate. ca orice umanişti. măcar cu un milimetru. dacă s-ar fi produs vreodată. printr-o simplă operaţie de scădere se obţinea "restul populaţiei". minţind etc! etc! "şadar. starea de lucruri a %omEniei2 *şi mai aduce cineva aminte cum îl c1eamă2 Libertatea. de la o premisă abstractă.ictima lor. vorba /arelui +nc1izitor. un popor între#. cu ideea că atitudinile oamenilor sau modul lor de a #îndi sînt influenţate de conştientizarea distincţiei dintre bine şi rău! 'e simple păreau lucrurile la cumpăna anului NCGL -omenclatura de partid. umilindu-i. cei care suportaseră pe pielea lor ceea ce primii puseseră în operă. care îi aşază de la bun început pe terenul moralei şi nu al politicii. de la ideea de om şi omenire care ar avea ca determinare "1arul libertăţii" aşa cum fiecare om vorbeşte sau are mîini. pentru că la noi nici opereta nu avea spectatori!4 "celaşi lucru s-a întîmplat după %evoluţie la 'lu$! (înărul care îşi desfăcuse cămaşa în faţa armatei masate în piaţă spunînd "(ra#eţiL" 3şi au tras4. mii şi mii de studenţi au asistat la funeraliile lui. dar cu desăvîrşire i#norat de ceilalţi! 'ei care făcuseră răul ştiau ce făcuseră ― dovadă că în primele luni după decembrie "s-au dat la fund" ―. în vreme ce aceia care îl suportaseră nu-l percepuseră ca rău! " trebuit să treacă un timp pînă ce primii au priceput că lucraseră temeinic şi pe termen lun# şi că îndobitocirea se petrecuse în masă! 8e puteau întoarce între "ai lor"! . ea este o po(ară. s-a sinucis un an mai tîrziu! 5e scîrbă! " pus pe cineva pe #înduri #estul lui2 " modificat el. ultimul securist aciuat într-un partid. de suspinul lui. iar memoria poporului ce1 i-a păstrat numele şi în fiecare an el e sărbătorit ca un erou! 'înd un tînăr romEn. pentru simplul fapt că atunci ar înceta să fie un umanist! 5in această cauză pariul pe care el îl face cu societatea este din capul locului pierdut! Pînă şi ultimul #ăinar a$uns în 8enatul %omEniei. cei covîrşitor de mulţi. ""devăr #răiesc către (ine că sufletul omului nu cunoaşte altă #ri$ă mai c1inuitoare decît aceea de a #ăsi cui să-i încredinţeze mai de#rabă 1arul libertăţii cu care această nefericită făptură se naşte pe lume!" ― "9i oamenii s-au bucurat că sînt din nou minaţi ca o turmă şi că. astăzi.i. şi-a dat foc pe pîrtia de la Poiana =raşov. lucrul a fost înre#istrat ca un fapt divers! :n nebunL Pesemne că nimeni. oma#iatorii reprezentau răul! . nu-i repudia! . furîndu-le libertatea. este un lu& pentru cei aleşi şi puţini! Pentru cei mulţi. lic1elele.i au plecat. şi-ar fi spus toţi în #înd! 'înd Fan Palac1 şi-a dat foc la Pra#a.i erau puţini! Prin căderea comunismului. de care altminteri el este foarte mîndru şi de care nu are cum se dezbăra. puteau reveni la rampă! -u aveau de cine se teme! *n nici un caz de o mînă de intelectuali care vorbeau de .i bine. sub 'eauşescu. de predicile lui profane! 15 iunie A altă iluzie a deceniului care a trecut) că societatea ar dori să se scuture de cei care făcuseră cu putinţă lumea dinainte! +luzia aceasta îşi avea din nou rădăcina într-o operare inadecvată cu cate#oriile morale. ei nu au scăpat nici pînă azi şi nici nu au cum să scape pentru că ăsta e năravul oricărui umanist. ei ar fi fost puşi automat la stîlpul infamiei! 5e către cine2 5e către "ceilalţi". eroarea intelectualilor umanişti în anii care s-au scurs după decembrie NDC este că au mizat pe acest "dar funest" într-o lume educată sistematic vreme de patru decenii în "#eneralizarea supunerii"! .

%omEniaL". şi poţi crede foarte bine. neîncălzite. puteau avea posturi şi emisiuni de televiziune. care mi-a apărut un fel de tra#edie #rotescă sau o farsă tra#ică! 5ar orice nebunie îşi are. de tribune! 9i de ce îi este lui indiferent dacă vede aceleaşi mutre în decoruri istorice care se vor diferite2 Pentru că poporul romEn. se adaptase la istoria lui! *ntr-un alt decor. cînd binele nu se mai defineşte vi#uros şi pozitiv.ă vom iubi2" 5ar cum să iubeşti o lic1ea. 9i. pentru că trăieşte în tine! "şa crede -oica în cultură! 'u el e invers decît spunea Paleolo#u) ar fi fost un #eniu dacă n-ar fi fost un prost! 5ar admiraţia lui pentru Ritt#enstein îi . ba c1iar puteau să aducă pe ecrane foşti #enerali de 8ecuritate. puteau intra în parlament şi puteau deveni miniştri.i bine. mai ales.memorie. în Jurnalul său. ci doar ca absenţă a răului! . poporul romEn nu poate purta acest război pentru că nu mai percepe imoralitatea) lui îi este indiferent că îl are din nou în faţă pe autorul unor spectacole en plein air care începeau cu balade duioase şi se terminau cu "'eauşescu. la urma urmei. vină şi căinţă! *şi puteau face partide. apelul acesta nu fusese făcut pentru şi către lic1ele! . cînd îl văd declarEnd că el a pierdut bătălii dar niciodată războaie. stricate! Lui nici nu-i păsa că. făceau bancuri şi spuneau că "/onica 3Lovinescu4 ar fi bine să fie bătută la cur ca să-i vină mintea la cap"! 'e conta că prezenţa pe ecranul televiziunii. pentru a împiedica ceea ce mai apoi s-a întîmplat! "pelul acela nu avea în el nimic sîn#eros0 nu invita pe nimeni la răzbunare şi linşa$! (ot ce îşi propunea era să provoace o presiune morală în vederea unei retra#eri pioase! (onul mîniei lipsea cu desăvîrşire din el! Pe unii i-a contrariat mesa$ul lui) dacă veţi avea o cădere pe #înduri şi o decentă ieşire din scenă. versuri tîmpite care să-i mear#ă la inimă poporului romEn educat în spiritul <itsc1ului naţionalist! Poporul romEn nu are resursele necesare pentru un război care se poartă cu tupeu. îşi puteau face bănci. dacă voiau îl puteau lăuda şi acum pe 'eauşescu şi puteau e&plica şi de ce o făcuseră înainte. a foştilor poeţi de curte era o palmă pe obrazul poporului romEn dacă poporul romEn nu simţea că este pălmuit2 ""pel către lic1ele"2 8i#ur. ore şi ore în şir. îşi e&puneau concepţia lor despre lume. cînd un dosar de securitate folosit ca alibi pentru disidenţa lui! Poporul romEn nu are un #las de bu1ai cu care să-şi acopere mereu interlocutorul şi nici reaua credinţă necesară pentru a face imposibilă orice discuţie! Poporul romEn nu recită. Jurnalul de la %ăltiniş.l fusese făcut pentru a indica obiectul posibil al unei repudieri colective. fie ea şi renunţîndă2 "ceastă virtuală declaraţie de iubire care atunci suna deplasat îşi vădeşte de-abia astăzi sensul! 9i îl dovedeşte tocmai prin vidul în care a căzut apelul în conştiinţele celor care erau c1emaţi să se apere! 5ar mai ales şi-l dovedeşte prin consecinţele acestui vid în starea actuală a unei naţiuni! "stăzi cînd îl văd pe Păunescu desfăşurîndu-se în toată impudoarea lui. puteau conduce instituţii culturale.ste evident că lupta dintre ei e ine#ală) nimeni nu-i dă poporului romEn o emisiune de televiziune în care el să stea la o masă pe care se află cînd volume de versuri 3pe care să le poată mîn#îia la răstimpuri4. puteau spune că 8ecuritatea fusese o instituţie patriotică. l-aş fi iubit pe Păunescu. imperii universitare. vă vom iubi! ". şi măreţia ei. simbolic măcar. notează "la H noaptea") ""m citit deodată. că un om dra# care-a murit e încă viu. cumva. aceasta e lucrul e&traordinar pe care l-au aflat între timp proştii şi umaniştii. scandat pe scenă şi preluat. care-l tăbăciseră pe Goma şi care acum comentau bine dispuşi evenimentele curente. el continuă să mănînce felurile pe care istoria i le servise înainte! %eci. avusese loc o revoluţie. într-o după-masă. acompaniat la c1itară. dacă ar fi renunţat la războiul lui cu poporul romEn! 'ăci ce se poate întîmpla cînd o lic1ea bine instruită sare la bătaie cu un popor care abia se mai ţine pe picioare2 . sînt #ata să declar că l-aş iubi dacă răul pe care-l face celorlalţi 3c1it că ei sînt sau nu conştienţi de el4 ar fi putut fi oprit! %ecunosc că o iubire atît de perversă nu poate apărea decît din disperare. prin incitaţie şi pseudo-isterie colectivă. că istoria făcuse indi#estie şi că parte dintre cei care defilau acum pe scenă nu erau altceva decît eructaţii şi vomismente ale unei perioade trecute! 19 iunie 'ărtărescu.

"cercul metafizic" etc. dar pentru familiarizarea cu o idee clocită vreme de şase decenii e nevoie de cîţiva ani buni numai ca să începi să o adulmeci! +ar dacă vrei să a$un#i la sursele acestei idei în filozofia lumii. -oica nu face decît să scoată limba! -oica nu e de căutat la Păltiniş şi nici în $urnale păltinişene. iar cea literară. mai rentabil) pentru Jurnalul de la %ăltiniş e nevoie de o după-amiază.ste un semn de nobleţe mentală să ştii să admiri ceea ce te depăşeşte! *n principiu. şi Ritt#enstein era e&centric! . prin simplă frecare!4 "şa se face că nici unul dintre $udecătorii lui ocazionali nu l-a citit "cap-coadă" cu creionul în mînă şi nu a făcut să iasă din "întîlnirea cu -oica" un teanc de conspecte! (ratatele lui de ontolo#ie 3în care se află "#îndul ultim"4 au rămas. nu putea depăşi nivelul unor comentarii. orice domeniu în care nu am investit cazna necesară pentru înţele#erea lui mă depăşeşte şi este de preferat ca în privinţa lui să nu am opinii! @ilozofii se în(aţă aşa cum se învaţă matematica şi aşa cum un . la limită. un anumit patos e&istenţial #refat pe o bucată de istorie şi povestea unei 'astalii romEneşti! Greşeala asta au făcut-o şi oameni care i-au stat în prea$mă) de la Paleolo#u. în felul acesta. "biet tataie e&centric" etc2 @aptul că un filozof poartă basc. în timpul vieţii lui. mai simplu şi. că e #rotesc.şter#e multe păcate 3fără a-l mişcora pe cel împotriva 5u1ului) lipsa milei4! (e întrebi la ce i-a folosit cititul miilor de cărţi dacă n-a putut înţele#e #estul lui . "deveninţa".instein e un tip care scoate limba! Ar. astrolo#ie. mai trebuie puşi la socoteală alţi cîţiva ani! "ltminteri. într-o doară. la ce răspund cuvinte ca "#rotescul bătrEneilor de tip S!!!T -oica". dacă are timp pentru asta şi interesul nu îi lipseşte. -oica.i şi2 5e unde atunci prezumţia că putem vorbi despre -oica. să acceadă la orice domeniu) fizică atomică. la -ostirea filozofică sau la %a!ini despre sufletul rom. şi terminînd cu Pleşu. un mister pentru toată lumea! 'ritica filozofică lipsea cu desăvîrşire. pentru că "din afară" accesibile nu sînt decît bascul şi #1etrele lui -oica.ulcănescu! 9i cum i-au putut în#1iţi discipolii.ant era #rotesc. "1olomerul". "ar1eul". vorba unui prieten fizician) dacă n-ai studiat teoria relativităţii. în termeni de timp. e suma plimbărilor lui la Păltiniş. căci #rotescul bătrîneilor de tipul Puţea sau -oica este urmarea unei tra#edii interne într-o mare tra#edie istorică! ?eide##er însuşi ar fi fost în alte condiţii S!!!T un astfel de biet tataie e&centric. dacă aşa stau lucrurile. nici măcar nu era o "mono#rafie". care a declarat într-un frumos articol din anii NDG că în "cazul -oica" mai important e omul decît opera! Aperă despre care. iată. cum era onest şi firesc. pentru 'ărtărescu.nesc. de-abia atunci putînd să vorbeşti în cunoştinţă de cauză despre "-oica". toţi care i-am fost în prea$mă. care a scris un te&t devastator despre -oica limitîndu-se la e&perienţa comună de la 'împulun#. Pe scurt. fiecare dintre noi poate. şi de ce. o operă de ficţiune! 5ar nu era documentul unei #îndiri. ?eide##er şi Ritt#enstein cu aplombul cu care îi invocăm pe "optzecişti"2 'um de se mariază atît de bine i#noranţa şi mor#a2 . tataie sau e&centric nu are nici cea mai mică relevanţă pentru filozofia lui! 9i . şi era insuficient ― şi total inadecvat ― ca mi$loc de a evalua o performanţă culturală! "8tupidităţile" rostite de -oica la Păltiniş şi "în#1iţite de discipolii lui" nu fac parte din opera lui -oica! 9i atunci. credeam la un moment dat că o ştim numai pentru că respiram un aer comun. dreptate! Pentru că este mai simplu să citeşti o carte despre -oica şi să arunci apoi pe 1îrtie. adică anecdotica şi. aşa. în cel mai bun caz. pentru că -oica ne mai citea pa#ini din cîte o carte la care lucra sau ne "povestea" cîte o idee a lui! 3'a şi cum filozofia se poate lua ca rîia. a felului de a-ţi da un destin! 9i. îndesîndu-şi basca pînă la sprîncene şi e&ersîndu-şi prin cîrciumi maieutica!" "m de spus următoarele lucruri) -oica însuşi se temea că e&istenţa Jurnalului de la %ăltiniş o să le dea multora senzaţia că "au acces la #îndul lui" şi că. a unui mod de viaţă. apro&imative şi ele. etc! 5espre astea 'ărtărescu nu suflă un cuvînt. şi nu #îndul tors de la MG la 7D de ani! . cam ce crezi tu despre el şi cum devine c1estia! 'a şi cum el. filozofie sau cultură $aponeză! "ltminteri. Jurnalul de la %ăltiniş era povestea unui crez. au să intre în dialo# cu el crezîndu-se scutiţi de obli#aţia de a-i fi citit opera! 9i avea. atîtea stupidităţi! (otul e însă mult mai complicat. poţi să crezi că . ci în efortul de a fi #îndit "#olul de fiinţă".

cărora specialiştii îi dedică ani şi ani din viaţa lor! 5e ce.matematician nu poate acoperi decît un domeniu anume al matematicii. "-ietzsc1e" etc!4 e prea mare 3pentru că lucrul ăsta "dă bine" şi "face cult" şi te plasează într-o vecinătate selectă care îţi împrumută din măreţia ei4 ― se a$un#e la situaţii de felul celor de mai sus! +ar dacă. poţi să invoci nume ca acestea şi să spui "bătrînei #rotesc" sau "tataie e&centric" sau "îndesîndu-şi basca pînă la sprîncene" ― ei bine. pe deasupra. un profesor de filozofie nu ştie < fond mai mult de doi-trei #înditori! 8emnul "izolării culturale de tip oriental". însă cum timpul pentru această pre#ătire lipseşte din viaţa unui om care s-a dedicat altui lucru şi care are de$a o "specialitate". îi şter#e acestuia multe păcate "fără a-l micşora pe cel împotriva 5u1ului) lipsa milei"! Păcatele împotriva 5u1ului 8fînt sînt trei şi provin din absenţa uneia dintre cele trei virtuţi creştine) credinţa. în sc1imb. prevede deconspirarea informatorilor poliţiei politice proveniţi din rîndurile preoţimii! . a$un#em să avem cu filozofia o familiaritate pe care nu îndrăznim să o afirmăm cu nici un alt domeniu2 Pesemne pentru că folosind şi ei "cuvinte". ea este o specialitate care se dobîndeşte la capătul unei pre#ătiri. printr-un ad$ectiv sau printr-un simplu cuvinţel. ". pentru că în restul operei urmele întîlnirii cu Ritt#enstein sînt ine&istente4 i-o face acestuia! Ar. cînd de fapt. lucrul acesta te mută din vecinătatea lor şi îţi asi#ură. iar pe de altă parte tentaţia de a-ţi împodobi discursul cu nume sonore 3"Platon". de vreme ce-i iartă lui -oica păcatele 3o parte din ele4 pentru reverenţa pe care -oica 3din nou. la care 'ărtărescu se referă mai departe în nota lui. nimic nu-i lea#ă) Puţea era un "persona$". e tocmai acela de a a$un#e să vorbeşti despre filozofi ca şi cum ai asista la un meci de fotbal) stai în tribună. în forma ei actuală. ca tot ce presupune un "limba$" 3dacă nu un $ar#on4. #înditorii ne lasă senzaţia că sîntem "cole#i de scris" şi pentru că la suprafaţă lectura filozofilor pare o provocare pentru inteli#enţa fiecăruia dintre noi şi nimic mai mult. 'omisia parlamentară 8%+ propune revenirea asupra Le#ii ar1ivelor 8ecurităţii care. Puţea mitolo#iei culturale! "5ar admiraţia lui pentru Ritt#enstein îi şter#e multe păcate!!!" "sta ne lasă să înţele#em că autorul notei e în raporturi de cordialitate cu opera lui Ritt#enstein.ant". su#estia e falsă de vreme ce apare din nou întrebarea 3ca şi în cazul lui -oica şi ?eide##er4 le#ată de accesul lui 'ărtărescu la scrierile lui Ritt#enstein) mai mult de o treime din cele cîteva zeci de pa#ini din care e alcătuit =ractatus"ul cere o pre#ătire lo#ico-matematică e&presă. pe toată lumea! *n treacăt) admiraţia lui -oica pentru Ritt#enstein. speranţa şi dra#ostea! /ila nu e printre ele! 2 iulie La cererea conducerii =isericii ortodo&e romEne. iar or#anizarea şi formularea însăşi a propoziţiilor din această cărţulie fac din ea una din marile opere ermetice ale secolului JJ. că este c1iar un fan al lui. printr-o simplă piruetă lin#vistică. spune 'ărtărescu. un cabotin de #eniu dotat cu o oralitate prodi#ioasă. c1iar pe acoperişul lumii. descinzînd amîndoi din "interbelic" 3aşadar "bătrînei" şi "tataie"4. dar incapabil să scrie o pa#ină coerentă! 5e pe urma lui au rămas "HMM de vorbe memorabile" şi admiraţia înduioşată a lui 'ioran! 5e pe urma lui -oica a rămas ultimul sistem de ontolo#ie european! -oica aparţine istoriei #îndirii. atunci. e un soare călduţ. de unde nimeni nu te mai poate privi. în Jurnal. dar de unde tu poţi privi. un loc sus şi deasupra lor. comentezi o fază şi între timp mai scuipi o sămînţă pe $os! 20 iunie %ecitesc nota precedentă şi alte cîteva lucruri îmi sar în oc1i! "ceeaşi rămînere în e&terioritate în alăturarea lui Puţea şi -oica! 5incolo de faptul că erau apropiaţi ca vîrstă.

pentru noi toţi. ca pe un bo&eur căzut în rin#. Lumea a treia2 /i se părea o realitate e&otică. cu trenurile şi #ările ei mizerabile. prietenii mei. îmi spuneam) 5oamne. orătănii evoluînd printre şoproane acoperite cu carton #udronat. aici reuşeam) trăiam într-o promiscuitate transfi#urată. săraci şi cruzi! Pentru că nimic nu mă le#a de lumea lor. filmele lui Pintilie. iubirile mele. slută. cărţile mele. "noi" văzuţi cu oc1ii . fatal însoţite de şocurile reintrării în ţară. aceeaşi care îl făcea pe Qinoviev. fără nici o propoziţie întrea#ă. toată viaţa aceasta a "%omEniei profunde" care nu avea nimic idilic în ea ― o vedeam fără să o percep în incomensurabilul mizeriei ei atotstăpînitoare! . pe urîţenia acestei ţări) case din c1irpici roase de inundaţii. posibilitatea de a o vedea aşa cum era rămînea intactă! .ram convins. ei îmi apăreau murdari. vesti#iu al unei omeniri pe cale de a fi destituită din statutul ei! *n fiecare seară %omEnia îţi dădea întîlnire pe ecran. cu satele din =ără#an. mistificată şi devenită invizibilă prin c1iar subînţelesul ei! . la poporul romEn! *n tinereţe. pentru că ea rămînea într-o depărtare pe care nici o complezenţă nu o putea tulbura. #uri fellinian ştirbe. obra$ii scofîlciţi ai oamenilor. stătea lipită de mine. planînd într-o #eo#rafie incertă. undeva între o re#iune din "frica şi un stat caucazian! -u mă #îndeam nici o clipă că ecuatorul acestei lumi trece deopotrivă prin %omEnia! 'artierul 'otroceni. după BCCG. să viseze nostal#ic la paznicii ruşi ― paznicii lui ― de la Liubian<a! -imeni nu venise să înalţe lumea noastră pe ecran pentru a o scoate din subînţelesul ei şi a o face.ăzută dintre pereţii de vată ai vieţii mele. priviri moarte. fără posibilitatea esc1ivei. o&i#enată şi cu #ura mare. "aproapele ne este cel mai departe" ― adică cel mai #reu de perceput. care ar#umentează proiectul de modificare a le#ii în felul următor) B! 5upă cum rezultă din sonda$e. tăvălită în comunism şi în praful +storiei! "poi au venit călătoriile.a mă învăluia şi o iubeam cu acea "dra#oste de învăluire" care acompaniază realitatea din care faci parte! 'eea ce nu puteam să fac în cazul ţăranului me&ican. apare şefa 'omisiei 3=uruiană24. cu şoselele naţionale pe care întîlneai căruţe ponosite. pentru că "aşa erau vremurile atunci"! +mportant e "cine erau 3şi cine sînt4 trădătorii de ţară"! 5upă care doamna. cît de mizerabil pot trăi oamenii aceştiaL "şezaţi acolo. seara. colaborarea cu 8ecuritatea este irelevantă. pe ecran şi surprinşi de privirea nean#a$ată a unui simplu spectator. nu am mai putut să mă uit la tele$urnale! =rutalitatea ima#inii care te întîlneşte venind din faţă. poporul romEn are încredere cu precădere în =iserică şi în "rmată! -u se cuvine să-i zdruncinăm această încredere dînd pe faţă numele prelaţilor care îi turnau pe enoriaşi! M! 5e altfel. privindu-i. 1idoasă. vorba lui "ndrei. parfumul de tei care îmi intra în odaie la sfîrşit de mai însoţindu-mi de fiecare dată "ziua de naştere" ― cădeau ca o perdea #roasă de fum peste privirea şi înţele#erea mea! . biciclişti beţi. îl roa#ă pe 5umnezeu să-i lumineze pe "fraţii de la P85" să voteze la fel ca membrii P%/! (oate astea se întîmplă la cererea conducerii unei =iserici care. clasamentele mondiale ― din care nu lipseam niciodată ― ale sărăciei. suferindă! . fără nici un cuvînt adunat cum trebuie lîn#ă altul0 o limbă a nimănui. siciliene sau #receşti. masa la care scriam. %omEnia ― nu e&ista nici o îndoială ― nu era /e&icul) nici măcar aşa cum o cunoscusem eu. sus. bătrîne îndoite din şale care cărau le#ături de vreascuri în spinare. mă răsti#nea. e&ilat la /Unc1en. are ca a&ă doctrinară căinţa. 1aine $erpelite. balada mizeriei recitată în faţa unui microfon într-o limbă stîlcită. activistă a partidului "%omEnia /are".a era a mea. tocmai pentru că ne este atît de aproape ― aplicată la poporul meu. cînd vedeam filme în care apăreau sate me&icane.orba aceea e&traordinară. corupţiei. că eu aparţin altei civilizaţii! Lumea aceasta în care mă născusem.uropei. 4 iulie . comerţului cu copii şi prostituţiei! A vreme. femei împin#înd cărucioare 1odoro#ite.La televizor. (izibilă în ade(ărul ei. turme de vaci şi de oi.

dar pur şi simplu nu te-ai #îndit să încerci! . să dai cîteva roate peste case şi să te aşezi din nou. dar.6 iulie -u-mi place să mi se povestească vise! :n vis nu trece niciodată rampa şi nu poate fi povestit cîtă vreme. atît de firesc să baţi aerul cu mîinile. şi povestirea lui nesuferită! 5impotrivă. dar de fiecare dată mîinile şi coatele îmi alunecă pe carnea însîn#erată şi recad în "visceralitatea" camerei. la înălţimea capului! *ncerc să mă ridic în desc1izătură. nu-l priveşte decît pe cel care l-a visat! Abiceiul de a povesti vise pleacă de la prezumţia că tot ce trăiesc eu cu oarecare intensitate poate interesa pe altul! Ar. o desc1izătură pătrată într-unul din pereţi. ca să te convin#i că n-a fost o întîmplare! *ţi promiţi. pe pămînt! %eiei. îl prinzi din aer de cap şi cu o mişcare scurtă îi suceşti #îtul! Lucrul pare nespus de simplu şi lupta se înc1eie întotdeauna aşa) el zace. Pare de necrezut. izvorînd dintr-un fond ori#inar comun! "m încercat un inventar al lor. nimeni nu te observă niciodată şi nici nu semnalează altora #oliciunea ta! *ntotdeauna reuşeşti să te strecori şi să a$un#i cu bine acasă! . întors. visele acestea sînt recurente şi prin repetiţia lor de-a lun#ul vieţii. prin c1iar "trama" şi ecoul lui. copil fiind. mort. nu foarte plin. ele su#erează că sînt necesare. -u e întîmplător că 'ioran povesteşte cum îşi detesta tatăl cînd. trebuia să-l asculte relatînd nevesti-sii ce visase noaptea! (ocmai e&cesul acesta de personal şi intim face visul intransmisibil. şi nici raportul pe care îl ai cu o piesă muzicală! -imeni nu te poate urma prin cotloanele întortoc1eate ale unui vis.l sare. ca şi cum ai aler#a prin smoală sau miere sau pe un teren mlăştinos! 4 .ram încă student! /ă aflu într-un tramvai. aşa cum făceam în astfel de ocazii. recurente) le visezi de mai multe ori într-o viaţă. dar pînă în clipa aceea nu ţi-ai dat seama! 'onsecinţele sînt ― nu se ştie de ce ― e&trem de #rave! K4 >isezi că eşti pe (îrful unui munte. în acest trup uriaş. repet. lupta cu un cîine fioros. te duci la şcoală şi cînd te aşezi în bancă constaţi că ţi"ai uitat acasă !$iozdanul. senzaţiile sau emoţiile sînt #reu transmisibile! -ici deliciile unei călătorii nu pot fi împărtăşite. de îndată ce te vei scula. şi. e&trem de absorbit şi propunîndu-mi să mă desprind de tot ce este în $urul meu! 5e aceea nici nu întorc capul să văd cine s-a aşezat pe . ci atmosfera şi frisonul.şti 3din nou4 elev. cele în care ne recunoaştem cu toţii cu spaimele şi fantasmele noastre! /ai mult. dimineaţă de dimineaţă. . şi că de $urîmpre$ur e vidul pur. ca o mănuşă. să te înalţi peste copaci. prăpastia absolută! . însoţit de o disperare absolută. c1iloţi sau măcar un tricou de care tra#i cît poţi! *ţi spui că ceilalţi te vor considera doar mai e&trava#ant îmbrăcat! H4 + (isa că nu poţi să fu!i5 eşti urmărit. mă aşez pe un loc lîn#ă #eam şi încep să citesc. cu condiţia să nu fie lun#i şi complicate. tot în vis. tapetată cu carne vie! 8in#ura su#estie a unei ieşiri este un început de cotlon. sînt interesante visele noastre comune. 'el mai des am visat că zbor 3şi întotdeauna în culori4. că nu pot fu#i şi că mă aflu #ol pe stradă! =ănuiesc că mai pot fi povestite. la picioarele tale! (oate visele acestea sînt.şti condamnat la neclintire! O4 *n sfîrşit. cu o frecvenţă mai mare într-o perioadă a vieţii decît în alta. şi el mi-a insuflat cel puţin o vreme certitudinea că urmează să fiu asistat şi a$utat de-a lun#ul între#ii mele vieţi! =unicul meu din partea tatei. murise cu cîteva luni în urmă! . lucru curios. tăvălindu-mă în carnea vie! 'el mai frumos vis din viaţa mea este subsumabil ideii de instanţă protectoare. pe dos! "lunec şi cad fără încetare. ceea ce ai aflat în vis! M4 + (isa că eşti !ol pe stradă sau undeva în public! *n visul acesta nu ştii niciodată cum ai a$uns aşa! . dar tapetat la fel. sin#urul pe care l-am cunoscut. ca şi cum ai fi putut dintotdeauna s-o faci. lin. vrei să fu#i şi picioarele nu răspund comenzii! (e deplasezi penibil.ariante) ai totuşi ceva pe tine. să nu uiţi că ai făcut-o şi că deci se poate şi îţi propui să pui în aplicaţie. dar întotdeau" na cu acelaşi scenariu. pentru că nu anecdotica contează aici. "cel mai urît vis" şi "cel mai frumos vis" din viaţa cuiva! 'el mai urît) mă aflu într-o cameră fără uşi şi fără ferestre. pe o suprafaţă de doar cîţiva metri pătraţi. verificîndu-le cu cei din prea$ma mea! +ată-le) B4 + (isa că zbori şi a descoperi lucrul acesta cu uimire.

dacă spui aşa. în c1ip miraculos. 6@acă-se voia (a7. nu erau. 8inteza romEnilor ― în varianta slo#anului tîmpit de la "ntena B 3"ţineţi aproapeL"4 ― se face astăzi în $urul cîtorva ziarişti #uralivi. sinteza politică şi culturală a unei comunităţi se făcea în $urul cărţilor şi al cîtorva nume) 81a<espeare. care mă apasă. tare.orbesc cu /ar#a =ernea. a simţit că aerul din $urul acestuia începea să vibreze "de la MG de metri"! /-am întrebat ce s-a întîmplat cu omul acesta pentru al cărui nesaţ de mărire pămîntul între# părea prea mic! "m auzit că a sfîrşit ca ad$unct al lui :ricaru la :niunea 8criitorilor! . 7 iulie . distanţa dintre romEni nu mai e acoperită de "scrisori #roase". pentru că sînt puţini cei dispuşi să plătească cu o absenţă precoce convocarea unei prezenţe de dincolo de noi! (ot acum. cum să pun eu în discuţie voia Lui2" 9 iulie "m văzut-o în anii din urmă de mai multe ori! /-a frapat de fiecare dată aerul ei absent. pe cap! "re mîinile adunate una peste alta şi spri$inite de mînerul de ar#int al unui baston! *mi face complice cu oc1iul. senzaţia pe care ţi-o lăsa că era din #reşeală acolo! "poi. care "descifrau semnele iubirii umane peste veacuri" 38loterdi$<4! 8inteza naţiunii romEne s-a făcut şi ea prin participarea vorbitorilor de limbă romEnă la doar cîteva nume) "lecsandri. la şase luni după dispariţia lui ?oria dintre noi! A întreb cum face faţă! "=ine. pe măsura neformulabilului! *ntr-un fel îi reproşez că nu ne"a dat de înţeles. privind în urmă. cu c1ipul brusc transfi#urat.minescu. . însă. obraznici şi a#ramaţi! "m cunoscut cîndva un scriitor me#aloman! "dora puterea! /i-a povestit la un moment dat. cum apropiindu-se prima oară de 'eauşescu. pînă să apară televiziunea. că nu ne-a făcut nici o aluzie la secretul ei. din stîn#a! *mi tra# încet mîna. că plecase atît de departe şi nu ne-a lăsat. încă de atunci. 'ara#iale. acolo unde foarte puţini a$un#. nimic de ne#ociat! 5acă 5umnezeu a vrut să-l ia pe ?oria. am senzaţia că îi vorbeam într-o limbă barbară. i-am citit poeziile! "bia atunci am aflat că o bună parte a timpului şi-o petrecea altundeva. . ci de tal#"s$o?"uri. ca şi cum mi s-ar fi dat un cec divin în alb! " fost primul vis din viaţa mea 3am mai avut apoi unul cu -oica şi altul cu ?oria =ernea4 în care m-am trezit cu certitudinea că am fost (izitat. cu faţa zîmbitoare. lăsîndu-mă să înţele# că e acolo. îmbrăcat în redin#otă nea#ră şi cu o pălărie nea#ră.oltaire!!! -aţiunile moderne aşa au apărut) prin "scrisori #roase" scrise de o mînă de oameni concetăţenilor lor şi prin alţii mulţi. am să fiu întotdeauna lîn#ă tine!" /ă trezesc cu o senzaţie de beatitudine. 5ante. numiţi "profesori". precum ale ei.locul liber de lîn#ă mine! *i simt doar cotul. 'rean#ă! "stăzi. neplăcut. s-o ştim! 15 iulie *nainte vreme. ca şi ale celor din $ur. decis să mă uit urît la el! *l descopăr pe bunicul meu. mă a$ută credinţa în 5umnezeu! *n fiecare seară mă ro# şi termin spunînd 6@acă-se voia (a precum în 'er aşa şi pe pămînt7! Ar. Goet1e. ca să nu mai simt atin#erea străină! 5upă o clipă simt din nou cotul celuilalt lipindu-se de mine! 'e nesimţitL ― îmi spun şi ridic oc1ii furios. anume pentru mine! "8ă nu-ţi fie niciodată teamă. pentru că vorbele mele. nu mai e nimic de comentat. îmi răspunde.

am recuperat boabele!" 9i îmi arată BG-BK boabe de cafea puse la zvîntat pe un şerveţel. fie un muşc1iuleţ de porc cu miere şi lămîie. aveam cursa spre 8ibiu în zece minute! *l ro# să mă ierte că nu-i pot satisface ru#ămintea. e nevoie de boabe măcinate! ― "8-ar putea să fi ştiut. în rue 'assini. pe urmă iar un strat de macaroane şi iar un strat de brînză cu ou!!!" Qis şi făcut! /onica a luat un vas de Fena. am înţeles de ce @ărcăşanu ne cînta fals un =ac1 la vioară! -u se putea concentra din cauza crampelor!" *n orice caz.30 iulie Qilele trecute mă sună #lorioasă de la Paris /onica Lovinescu să-mi spună că tocmai făcuse o "salată de le#ume fierte") pusese pe foc. dovlecei cu castraveţi! "/i s-a părut că sînt destul de asemănători". @ettre suit. *mi amintesc. cînd felul de mîncare luat de la traiteur trebuia pus la cuptor! . înainte de a pleca. bîlbîindu-mă. arunci un pumn de mălai şi învîrţi de cîteva ori cu lin#ura! 'eea ce /onica a făcut întocmai! 5upă HG de secunde a pus în farfurii "mămăli#a pripită"! "'înd a început să ne doară burta. pe . picioare de broască cu sos de mentă sau smoc1ine proaspete la cuptor cu smîntînă şi Grand /arnier! "m de asemenea pretenţia că aş cîşti#a orice concurs internaţional de ia1nie sau de vinete scăzute! 5e aceea. fii bun şi fă-mi o cafea!" 5in păcate. i-a spus că cel mai simplu lucru e "mămăli#a pripită") pui apă la fiert. dacă nu ştia că. şi mă linişteşte spunîndu-mi că se va descurca sin#ur! %evin în Păltiniş spre seară şi îl #ăsesc pe -oica în plină perple&itate! ― ". i-a răspuns prietena. se #răbeşte să i-o anunţe mamei. pui un strat de macaroane. a comentat /onica povestindu-mi. de asemenea.ir#il că "man$abilă"! *mi place să #ătesc şi. stratul de brînză şi ou. vădit încurcaţi.ir#il şi pe mine. musafirul era c1iar un prieten. timp de două minute. tentativele /onicăi Lovinescu au mers mai departe) prima dată cînd s-a aventurat să invite la masă. au încercat o vreme să mestece macaroanele care pocneau spăr#înduse între dinţi! Prietena socotise că este superfluu să precizeze că în prealabil macaroanele trebuie fierte! "--a fost #rav. de intelectuali 1andicapaţi care.u nu ştiu cum vă iese vouă cafeaua nea!ră. în . pe urmă un strat de brînză cu ou. aşa că nu au putut să spună mare lucru!" " doua oară. scurtă vreme după căsătorie. comit lucruri enorme! 9i încăL " vorbi despre "#astronomie" în acest conte&t este în c1ip vădit o e&a#erare. pentru că musafirii nu erau nişte apropiaţi. "m fiert-o o $umătate de oră tot adău#înd apă şi nu s-a colorat deloc! *n sc1imb.ir#il îşi nota pe un carneţel minutele pe care traiteur"ul îi spusese că trebuie să le petreacă în cuptor felul de mîncare ales! 3" cerut "timpul de preparare" şi pentru crenvurşti. puşi în situaţia de a păşi pe teritoriul #astronomicului. am fost de fiecare dată uimit cînd am întîlnit cazuri e&treme. /i1ai @ărcăşanu! 5in nou consultată. fapt care l-a pus pe bietul om în vădită dificultate!4 *n prea$ma introducerii mîncării în cuptor. fiecare încon$urată de o pată brun-spălăcită din fiertura uscată! "m rămas o vreme cu #ura căscată şi am întrebat. dar am crezut că apa fiartă e capabilă să e&tra#ă esenţa cafelei din boaba însăşi!" 5acă e&perienţa de bucătărie a lui -oica s-a limitat la încercarea eşuată de a face o cafea. a pus în el stratul de macaroane. de seri petrecute la +erunci. intru în camera lui pentru a-l anunţa că urmează să cobor în 8ibiu! ― "5ra#ul meu. în %omEnia! 'unoscînd pesemne competenţa fiicei sale în domeniu şi evaluînd corect riscurile. mama trimite o tele#ramă) +rretez tout de suite. fie. care făcea faţă scurtelor şi trecătoarelor crize #astronomice ale /onicăi Lovinescu. îmi răspunde. a pre#ătit "macaroane la cuptor"! " întrebat o prietenă cum se fac! "-imic mai simplu. mi-a e&plicat in#enuu! "9i i-aţi putut mînca2" întreb cu inima strînsă! ". într-o bună măsură.ir$ilL 'um a fost mlada?1 5e pe fotoliu se aude vocea lui . stratul de macaroane!!! " venit ora mesei şi musafirii. în momente de #raţie. pentru că cel mai adesea e vorba de ţeluri derizorii! 8ă luăm cazul lui -oica! *ntr-unul din se$ururile mele păltinişene din anii NDG. prietena. pentru a face o cafea. cred că fac lucrul ăsta cu oarecare pricepere! Gătitul mă recreează şi uneori pre#ătesc cu pasiune pentru cîţiva prieteni fie un fileu de crap în sos de vin. încîntată de isprava ei.

indicate de traiteur la cumpărarea mîncării! 5in cînd în cînd. .bucătărie începea o forfotă ca înainte de lansarea unei rac1ete interspaţiale! "tmosfera se electriza.ste. în orice caz un tip cu totul special! +ndiferent de ceea ce face într-o etapă sau alta a vieţii sale. să se urîţească. dintr-o cutie capitonată cu catifea! *n clipa în care stri#a "acum". să urască viaţa. men"ta"li"ta"tea. tata. era senin şi bine dispus! Păi dacă asta aşteaptă el de la viaţă ― să treacă ― mai bine s-ar sinucide! 5e fapt tipul era #ata sinucis. ci mentalitatea. a fost de la bun început privat de atmosfera familiei. cred eu. duplicitar de mic. /onica se foia între fri#ider şi cuptor. /onica se repezea cu tava pre#ătită din vreme înspre cuptor) "/oniIueL stri#a . punîndu-şi astfel de întrebări. #eloziile şi revendicările fiecăruia dintre ei! &l e cel care a trebuit să se poarte matur. înţele#i2" @iul meu şi-a făcut viaţa sin!ur. vezi să nu se ardăL" 9i ". . prins la mi$loc între infantilismul celor doi! /i-a lăsat drept moştenire un enorm capital de culpă pentru că prin despărţirea părinţilor.ir#il nu-şi părăsea postul de pe scăunel. cînd de fapt sîntem ca doi puşcăriaşi într-o înc1isoare fără paznici! 'e părere ai. /ai ales şi"a făcut"o.ir$il. ca un vlăstar în pădure. mi-a mărturisit într-o zi. de la înălţimea blazărilor mele! *n acelaşi timp îmi e milă de el. la cronometru! 3 august @iul meu a împlinit astăzi M7 de ani! 8tă de opt ani în Faponia! . Putea să eşueze înăuntrul unei relaţii între părinţi distruse.ir#il. fii atentă să nu te arziL" Adată prima etapă a operaţiunii înc1eiată cu succes. /onica stri#a preventiv) ". să devină autist. din camera de alături. să nu devină nimic! Putea să se înstrăineze de toţi şi să-şi piardă capacitatea de a iubi! Pentru că de fapt a crescut sin#ur. pe mal. spune-mi ce părere ai2" *i spun că nu pot rezolva treaba asta într-o discuţie telefonică =ucureşti-(o<io şi îl ro# să se ducă ur#ent la culcare pentru că mai are patru ore de somn! +nutil! :rmează tema romEnească! ""uzi2 Poate să plouă cu dolari peste %omEnia. care s-a petrecut înainte de naşterea lui. tra#e după el in#enuitatea întrebărilor ultime ― cu aerul lor ridicol şi patetic în acelaşi timp ― pe care şi le pune cu atît mai apăsat cu cît ştie că nu e&istă un răspuns la ele! /-a sunat zilele trecute din (o<io la M-H noaptea ca să mă întrebe cum pot trăi liniştit fără să ştiu ce e cu "planeta asta imbecilă"! 5iscuţia se duce întotdeauna cam pe acelaşi calapod! :rmează imprecaţii la adresa speciei umane 3"un amestec de prostie şi bestialitate"4. pentru că nu dolarii sînt c1eia problemei. care lucrează la nu ştiu ce departament de computere şi îl întreb ce face! Qice) aştept să treacă ziua! /i-a mărturisit că în fiecare dimineaţă de cum se scoală începe să aştepte să treacă ziua! *n rest. cine(a. să plouă în fiecare zi! (ot de#eaba ar fi. stătea pe un scăunel instalat anume lîn#ă cuptor şi urmărea cu o concentraţie e&tremă acele unui cronometru lu&os care fusese e&tras din timp. stăm acum de vorbă de la BG GGG de <ilometri şi avem aerul că sîntem liberi. urmînd să suprave#1eze pe cronometru scur#erea celor MG de minute sacre. întrebîndu-l la fiecare zece secunde pe . apoi mărturisiri de spaime şi uluiri în faţa cruzimilor de care sînt capabili oamenii! *ncerc să-l convin# că nu trebuie să iasă din albia vieţii şi să se aşeze. pentru că asta e calea si#ură către nevroză etc! *i fac repede teoria cu "sistemul de iluzii" care nu trebuie abandonat şi încerc să-i semnalez nea$unsurile e&cesului de luciditate! "-u pot. concentrat.ir$il" răspundea de fiecare dată e&asperat) "'um să se ardă. încercînd să caute soluţii de zi cu zi pentru frustrările. nu pot să stau ca boul în beznăL" vine răspunsul ritos şi disperat! *mi vine să rîd. marcat de un trac evident. cu pedanterie. pentru că tot ce-mi spune e dincolo de poză şi de lecturi "e&istenţiale"! ":ite. /oniIue2 -u sînt eu aici2" 9i se uita din nou. navi#înd în atmosfera capricioasă dintre mama şi tatăl lui. de putinţa de a #îndi simultan şi de a cuprinde sub aceeaşi privire persona$ele care în viaţa unui om poartă numele unic de "mamă" şi "tată"! "*n această privinţă. în care se retrăsese pentru a fuma o ţi#ară şi a-şi reveni din şocul introducerii tăvii în cuptor. înţele#i2.ir#il dacă s-au scurs cele zece minute de "pre-încălzire" a cuptorului! . Poporul ăsta e contraproductiv! @ii atent) mă întîlnesc zilele trecute cu un romEn.ir#il. continuă.

aşa zicînd. nici pe cele de istorie sau filozofie! " preferat să descopere totul. fără nici un ba#a$. sin#ur. că îl iubesc mai mult ca orice pe lume! 'ă aş putea oricînd să mor pentru el! "ceste vorbe nu aveau alt . ştiu bine ce miracol este să-ţi pui sin#ur întrebările $uste. de darul căutării şi #ăsirii am în vedere tocmai această vocaţie a destinului! . altul cu minte pentru matematici.conomice! 8enzaţia pe care am avut-o era că nu-l pot influenţa cu nimic. dus de mînă sau care am a$uns la mine e&trem de tîrziu. după care l-a notat cu !4 Lecturile acestea. cred. en#leză şi $aponeză! "cesta a fost începutul drumului lui! "vea BC ani! (ot ce-i putusem trece pînă atunci era o anumită te1nică a învăţării. reţinerea esenţialului într-o formă lo#ică cu a$utorul sc1emei şi al fişei! 9tiam de asemenea că trebuie să-i culti( încrederea în el şi că metoda cea mai eficace era să-i spun la nesfîrşit. ca orice fiu adevărat. spre indi#narea profesorului care la întrebat de unde a scos prostiile astea. 3Lectura i-a fost fatală pentru că la teza de fizică din nu ştiu ce clasă a vorbit pe lar# de =i# =an# şi de #ăurile ne#re. #îndită ca tensiune spirituală pură. că m-ar putea strivi sub povara reproşurilor. nici de ce a cîşti#at! (estele erau de matematică. dînd la o parte straturile mistificărilor induse. cît de des cu putinţă. cu porecla lui de copil4 a primit darul căutării şi #ăsirii de unul sin#ur! . fie şi din cel mai obscur un#1i al vieţii. a intrat "ca toată lumea" în anii NCG. istorie universală. purtat de valul pra#matic al momentului. altul cu aptitudini pentru sport! 9tefan 3sau /atei. nici pe cele de literatură. în#rozit de ideea că m-ar putea repudia. cu lecturi "ştiinţifice" şi-mi amintesc că a avut o revelaţie cînd a citit cartea lui ?aV<in#.u. provenind din cele mai diverse domenii! @iul meu a concurat pentru economics şi nu ştiu nici cum. cînd îi propuneam Go#ol sau . care-l scotea din matca previzibilă a umanului şi care-ţi dădea încrederea că de oriunde ar porni. s-a definit în adolescenţă opunîndu-se tatălui lui! -u a acceptat niciodată su#estiile de lectură pe care i le făceam. în cazul lui. 2curtă istorie a timpului. plus altele. la $umătatea primului an de facultate. două lucruri) că este inteli#ent şi că îl iubesc. este darul cel mai frumos pe care el mi l-a putut face! 9i asta cu atît mai mult cu cît practic nu i-am oferit nimic! La formaţia lui nu am putut contribui de vreme ce.ănăstirea din %arma. în răspăr.ste ceva tulburător în indivizii care intră în viaţă semănînd cu coarda bine întinsă a unui instrument! Potenţialul lor de vibraţie este de la bun început enorm! /ai rămîne problema forţei care să-i facă să vibreze! 'înd ei intră în vibraţie pornind tot de la ei înşişi. să intri în viaţă cu toate mirările lumii şi apoi să te aşezi. îmi răspundea.cînd avea BO-B7 ani. "ozenistice". l-au făcut să creadă că se va ocupa de "astrofizică"! Pe urmă a constatat că în %omEnia nu e&istă o astfel de facultate aşa că. în simpla ei imaterialitate. sau "@lipi". descoperindu-mă. în nevoia lui de mine şi de iubirea mea! "ceastă nevoie de mine. că puterea mea asupra lui era nulă şi că de vreme ce nu-l putusem atra#e într-un "scenariu paideic". pe cont propriu! "m aşteptat ani de zile cu înfri#urare această clipă. a început să mă iubească senin. doar cu mintea şi cu sufletul lui! (ot ce am putut să fac pentru el a fost să-i semnalez. care am fost însoţit. cînd forţa aceasta este internă şi ea se declanşează în faţa provocărilor venite din afară. cartea destinului avea să şi-o $oace sin#ur! 9i aşa s-a şi întîmplat! "vea în el ceva luminos. pe aceea care-ţi convine şi care devine a ta! Pesemne că cea mai mare ispravă a cuiva este să-şi dea un destin! 'înd vorbesc. ceea ce însemna perspectiva de studii complete la o universitate din Faponia! =ursa era acordată studenţilor străini de către statul $aponez! (estele concursului erau colectate de către ambasadele Faponiei şi trimise spre verificare la (o<io! %ezultatele veneau după cîteva luni! "Pilele" erau e&cluse! *n %omEnia erau BO concurenţi pe un loc. dar şi încrezător în puterea de discernămînt pe care avea să o dobîndească. sunetul care rezultă li se datorează în între#ime şi viaţa lor este muzica pe care sin#uri au compus-o! @iul meu a trăit în această sin#urătate a vibraţiei proprii! " plecat în lume. după vîrsta de MG de ani! La BO ani. e&istenţa unui concurs pentru o bursă /ombus1u. sînt ca orbii din naştere cărora nu le poţi e&plica ce sînt culorile!" 5e la aceeaşi vîrstă. la "cademia de 9tiinţe . ceva e&trem de înalt şi de pur. va termina prin a a$un#e în centrul ei! @oarte mulţi oameni sînt dăruiţi cu cîte ceva) unul cu o voce bună. din miile de orbite posibile.

la televiziune sau în vorbirea a doi intelectuali în viaţa de zi cu zi .l nu crescuse în 'otroceni. pe de alta. şi citit şi scris. amintiri! -u avea nostal#ii! Liber afectiv de mitolo#ia locului şi a obîrşiilor. fiinţa învoaltă care se desc1idea într-un evantai de întrebări uimite.suport decît căldura şi încredinţarea #lasului meu şi. auzeam din camera de alături! /ă duceam. sufletul şovăitor ca paşii speriaţi ai unei balerine. mă aşezam pe mar#inea patului şi îmi lua mîna! /i-o strîn#ea tare. fără ca lucrul acesta să implice că poţi să redai e&presia !rafică a sunetelor pe care le-ai rostit! 9i asta pentru că "alfabetul" $aponez. iubite. de a-mi zdrobi de#etele. încon$urat de o familie numeroasă. nespus de puternic. ritualul de dinaintea culcării. sau în orice caz tezele de licenţă pot fi susţinute în en#leză. printr-un efort reiterat de măsurare a forţei. nu este mutuală! Poţi foarte bine să vorbeşti. era de fapt perfect ec1ipat pentru întîlnirea cu altă lume. şi să vorbeşti curent. poartă numele de #an)i. Faponeza curentă. neîndoielnic. începuse sa#a cuceririi libertăţii lui viitoare! @aptul că drumul acesta trecea prin mine. trebuie descifrat zvonul tuturor încercărilor lui viitoare. un lift sordid cu #eamul veşnic spart şi cu desene obscene pe pereţi. de fapt cu orice lume! -u tră#ea după el "petecul nostru de cer" şi sensibilitatea lui. dar de întors nu s-a întors acasă! La urma urmelor şi-a zis că nu era mai sin#ur în Faponia decît fusese în %omEnia! 8-a ridicat în picioare şi a făcut prima investiţie si#ură a vieţii sale) a început să înveţe $aponeza! 5ar cum altfel2 se poate întreba oricine! 'ei care îşi fac studiile în Faponia nu învaţă automat $aponeza2 . enormă. pe de o parte.rau mulţi care renunţau şi se întorceau acasă! "ş fi făcut. şi parfumul de tei nu-l îmbăta an de an. cititul şi scrisul! -umai că spre deosebire de orice limbă indo-europeană. care atin# #rade de complicaţie #rafică diferite. parte dintre ei! @iul meu avea însă cîteva atuuri faţă de mine! . că eram o etapă necesară în împlinirea acestei cuceriri mă umplea de o bucurie nespusă şi îmbo#ăţea sensul iubirii de care eram capabil cu o componentă de sacrificiu pe care nu o cunoscusem pînă atunci şi care devenea dintr-o dată orizontul neclar al iubirii înseşi! 9i lucrurile s-au petrecut întocmai! *n primul an de Faponia mă suna în toiul nopţii plîn#înd la telefon! "$unsese pe o altă planetă. cu concentratul străinului şi al stranietăţii! "8înt sin#ur ca o #ăină într-o #rămadă de lemne".i bine. numai eu ştiam că în încercarea aceea copilărească. nu! 9i aici nu e vorba de faptul că e&amenele. nu are douăzeci şi ceva de litere. la capătul căreia avea să supună sau să fie supus! . $aponeza presupune vorbitul. în ultimii ani ai domniei lui 'eauşescu! -u lăsa în urmă prieteni. bazat pe cel vec1i c1inez. sfioasă. în plus. era mai de#rabă a unui tînăr planetar! "şadar a plîns în primii doi ani. ci de relaţia însăşi pe care o poţi avea cu $aponeza şi de sensul lui "a şti" în acest caz! 'a orice limbă. la sfîrşit de mai. în reprize. mi-a spus la un moment dat! =ună parte dintre studenţii /ombus1u claca după primul an! . toate adresate mie. de cîte ori era ziua lui! 'înd a plecat din %omEnia. în marea poveste a vieţii. de bun şi de învăţat! 9tiam că în asemenea momente trebuie să pătrund în fiinţa lui ca un model care trebuie urmat şi cu care cîndva se va lua la trîntă pe cea mai înaltă treaptă a vieţii pentru a-şi cuceri. prin trupul celui învins şi lun#it la pămînt. cu iz de ritual. z#omotul infernal al oraşului. de fapt al celeilalte încleştări. ca întrun $oc între băieţi care îşi încearcă forţa! 5e sub demonstraţia ludică de bărbăţie răzbătea. eu ştiam că mă aflu la izvoarele sufletului lui şi că de fapt. ci cîteva zeci de mii! "ceste semne.u ştiam. atunci cînd stătea la mine şi cînd mă stri#a de îndată ce se afla în pat şi stin#ea lumina! "(ata. uneori cu sentimentul că sînt un impostor de anver#ură! 9tiam. marcat de încleştarea dinţilor şi înc1iderea oc1ilor. ca tată al lui. relaţia dintre vorbit. măsurîndu-şi sin#urătatea prin întîlnirea cu altul absolut. totuşi. izvorîte din credinţa că eu ştiu totul. travestită o fără de mar#ini nevoie de iubire! "tunci îi descopeream splendoarea. pudică. amintirea "sandviciurilor" cu slănină cu boia pe care le primea cînd pleca la şcoală. cea utilizată în ziare. că e prea devreme pentru a-i deconspira neştiinţa mea) era în ceasul cînd avea nevoie să mă vadă aşa. lăsa în urmă un apartament de bloc din 9oseaua +ancului în care vara te sufocai. că sînt instanţa în care s-au cuibărit răspunsurile la toate întrebările lumii! /ă descurcam cum puteam. propriul său eu! Focul pentru mine era sublim) numai eu ştiam miza enormă care se ascundea în spatele nevinovatei strîn#eri de mînă. vinoL".

citeşte şi scrie $aponeza cu mult peste performanţa intelectualului $aponez mediu! 5ar splendoarea în cazul lui nu constă în realizarea unei performanţe de atletism spiritual! A limbă în sine nu înseamnă nimic fără cultura care a făcut-o cu putinţă! Lucrul cu adevărat remarcabil este cum învăţarea $aponezei l-a desc1is către spiritualitatea e&trem-orientală! 5upă ce şi-a dat licenţa în economics la :niversitatea din Wo<o1ama.nu depăşeşte BGGG . nici eu nu sîntem cel mai bun arcaş! 'el mai bun arcaş este un bătrîn care locuieşte pe vîrful muntelui acesta! . directorul ad$unct al +nstitutului. cu ocazia unei vizite pe care am făcut-o în BCCB în Faponia. vorbeşte.>oto. 9tefan a învăţat peste trei mii de #an)i în mod activ! 'a să îi poată stăpîni cu adevărat a coborît la sursa lor. pentru a învăţa de la bătrîn să tra#ă cu arcul fără să tra#ă cu arcul! 5upă MG de ani. îl întreabă pe ucenic. dar cu tine eram doi!7 6(e-ai fi înşelat oricum. cîteva mii de semne a căror reproducere comportă uneori îmbinarea în forme unitar-baroce a peste zece liniuţe drepte. ci mai de#rabă ideo#rame. curbe. acoperă o noţiune şi care. sin#ure. care. cel mai bun tră#ător cu arcul din ţară! *ntr-o zi. că interpreţii se sc1imbau în funcţie de persona$ul pe care îl aveam în faţă! . bătrînul se stin#e şi ucenicul lui coboară în sat! "$un#e cînd fostul lui profesor tră#ea să moară! 69tiam că ai să vii. considerat cel mai mare savant $aponez în viaţă 3cunoştea către MG GGG de #an)i şi era privit ca un erou naţional şi adorat ca un zeu4. concave. citind sin#ur.&ista o interpretă pentru întîlnirile curente 3ziare. iar pentru întîlnirea cu domnul +ana#1ida. directorul +nstitutului Qen din . în paralel cu studiile de la Wo<o1ama.ste acceptat şi vreme de MG de ani celălalt îl învaţă tot ce ştia din trasul cu arcul! . la poalele unui munte. îi răspunde bătrînul! 6"rată-mi!7 =ătrînul întinde braţele. pentru întîlnirea cu cel mai bun specialist în Platon 3care a ţinut să vorbească în $aponeză4 a fost adusă ca interpretă o doctorandă în filozofie #reacă. frînte etc! -umai că aceste semne nu sînt neapărat "litere". undeva pe acest drum presărat cu mii şi mii de #an)i a început isprava fiului meu! " şti cu adevărat $aponeza însemna să poţi "desena" spontan. 9tefan a concurat la celebra :niversitate (odai din (o<io pentru un masterat în!!! reli#ii e&trem orientale! 8e pre#ătise vreme de doi ani. adevărat că poţi să tra#i cu arcul fără să tra#i cu arcul27 65a. televiziuni etc!4 sau pentru plimbările în oraş! *n sc1imb. la c1ineza vec1e. pentru că nici tu. ascund în spatele lor o fabulă devenită cu vremea idee! *ntr-una dintre vacanţele petrecute în ţară. vine la el un tînăr şi-l roa#ă să-l ia ucenic! . un elveţian care se afla de MG de ani în Faponia.BKGG de #an)i. aşa cum facem noi cu cele M de litere ale alfabetului latin. devorat de pasiunea de a afla răspunsul orientalilor la întrebările ultime! " reuşit ca sin#urul alb alături de şase $aponezi! *n urmă cu un an am primit teza lui de masterat pe tema budismului medieval $aponez! 'înd am răsfoit pa#inile umplute cu semne misterioase orînduite pe verticală şi le-am asociat cu numele lui şi cu copilul care era pînă mai . elevul pune o să#eată în arc şi o slobozeşte către maestrul său! 'elălalt se întoarce şi să#eata pe care o slobozeşte la rîndul său o întîlneşte pe cea care venea către el! 65e ce ai făcut asta27. 'omple&itatea ― şi deci numărul de #an)i ― creşte cu cît pătrunzi în specificul unui domeniu sau cu cît nivelul discuţiei devine mai abstract! "m fost uimit să constat.l tra#e cu arcul fără să tra#ă cu arcul!7 :cenicul ia drumul muntelui şi după multe zile de mers a$un#e în vîrf şi-l întîlneşte pe bătrîn! 6. purtînd numele straniu de :rs "p! "şadar. e adevărat7. dotat cu memorie prodi#ioasă şi avînd perseverenţa lucrului făcut pînă la capăt. dar. pe care a învăţat-o în paralel cu $aponeza! *n clipa de faţă. te-am aşteptat pentru a-ţi dărui arcul meu!7 6"rcul tău27 întreabă cel coborît din munte! 6'e este acela arc?A1 /înat de o pasiune sălbatică. de cele mai multe ori. se despart.ine ziua cînd ucenicul părăseşte satul! Profesorul său îl însoţeşte o bucată de drum. am vrut să fiu cel mai bun arcaş din lume. @lipi a ţinut să-mi arate cum se scrie "a face un lucru fără efort"! /i-a desenat un semn complicat şi mi-a spus) "8emnul acesta înseamnă de fapt 6a tra#e cu arcul fără să tra#i cu arcul7! La ori#inea lui se află o poveste! Locuia într-un sat. rolul de interpret l-a $ucat alt savant. ţinteşte o vreme văzdu1ul şi cînd lasă mîinile $os un vultur se prăbuşeşte la picioarele lui! 5ouăzeci de ani rămîne cel care tocmai urcase muntele. cînd a$un#e la capătul uliţei. îi răspunde acesta. apropiindu-se de el! 6A.

uimită şi. să înfiripăm o relaţie care. în o#rada meritelor lui! *nsă cel mai tare mă stupefia spectacolul acelui dar de care am pomenit şi pe care acum îl vedeam la lucru) capacitatea de a-şi da un destin prin ascultarea atentă a unei interiorităţi care nu putea fi nici abătută.ram la ?eidelber# în BCDH. dar etapele necesare prin care trece relaţia dintre un tată şi un fiu nu le consumaserăm! -u l-am îmbăiat. cînd sever cu măsură. cînd aş fi putut recupera timpul nostru pierdut! "cum aş fi avut.ram perfect conştient că. trebuia să-mi cuceresc copilul purtîndu"mă pur şi simplu! 9i aşa cum orice îndră#ostit recur#e. demn c1iar şi în slăbiciune. lăsînd să se înţelea#ă că afecţiunea mea stă la pîndă. a vieţii noastre şi atît de bine împac1etată în uitare! -ici nu m-am $ucat cu el. compunîndu-mă şi recompunîndu-mă la nesfîrşit în ipostaza mea de părinte) cînd tandru şi cald. care bate aerul cu picioarele şi întinde mîinile pentru a atin#e c1ipul bărbatului aplecat deasupra lui! -u l-am a$utat nici să facă primii paşi. nespus de stin#1eri unul în faţa celuilalt. fierbinţeala trupului febril pe care numai un copil o poate trăi cu patetismul începutului ca pe un memento al epuizării finale0 pentru că numai în fră#ezimea unui obraz de copil febra se vădeşte în toată puritatea ei. se întrupa în cele din urmă descinzînd direct din cerul transcendental al unei paternităţi neştirbite. oricum.itrina era populată de o faună de pluş. aşezaţi amîndoi pe covor. pentru a-l depune pe prosopul care îl aştepta pe pat şi cu care urma să-l frec bine pe cap. dar că nu se poate manifesta decît cu temei şi în momente privile#iate! +ntuiam. ud. în #aleria lu&oasă care stră$uia ?auptstrafie în partea dinspre =ismarc<platz. care. pentru captaţia iniţială. dintr-o relaţie care ne preceda şi care e&ista cu mult înainte ca noi să ne aflăm unul în faţa altuia! 5ar cum urma să arate un astfel de tată care ani de zile fusese rele#at în idealitatea lui suspectă şi impenetrabilă2 "ceasta era întrebarea care nu-mi dădea pace! (ocmai pentru că pînă atunci nimic nu apucase să se înfiripe de la sine. în esenţa ei. nu m-am topit de durere şi iubire asistîndu-i. ducîndu-le dorul. nu a avut! -e-am întîlnit la un moment dat al vieţilor noastre. pesemne. o e&plicaţie "ca între bărbaţi" era o pură utopie! . paternitatea a îmbrăcat. în ciuda restriştilor nesemnificative ale unui destin care ne ţinuse departe unul de altul. în 5armstădter ?of. cea mai mare. la flori. şi nu l-am ridicat în braţe. cred. dincolo de solemnitatea ei declarată. iernile. precum în cazul meu.adineaori. oarecum împreună. crestat de lipsa lor pînă în străfundul sufletului. forma unei epure! 'u deplină îndreptăţire aş putea de aceea să mă întreb dacă fiul meu a avut sau nu un tată! *n sensul obişnuit. ca bursier al fundaţiei ?umboldt. la cei C ani ai lui. reni stranii în mărime naturală. numai pe buzele unui copil bolnav murmurul şi delirul îşi păstrează presti#iul intact. pentru a-i usca părul aburind! -u i-am cunoscut rîsul acela de prunc fericit. la $ucării. podidit de o iubire care nu îşi atinsese pînă atunci niciodată obiectul. aşa credeam cel puţin. puteam fi dintr-o dată oricum! /ă sculam în fiecare zi cu o altă ima#ine de mine. ocazia să-i arăt cine sînt şi să-i fac dovada că. eu eram un tată minunat şi cu drepturi depline. cînd avea cîteva luni. intitulat cara#1ios /noblauc$ 3":sturoi"4! . căutînd să le compensez mai tîrziu şi mutîndu-le. în sfîrşit. cînd el a împlinit C ani! "veam speranţa va#ă că ar fi putut veni pentru o lună-două să stea cu mine în paradisul acela pe care-l locuiam cu termen şi asemenea unui intrus! "r fi fost pentru prima oară cînd aş fi stat cu el zi de zi şi. pe căi ocult-#enetice. eu de tată. iată. în ima#inarul întîlnirii mele cu el. de neînţeles! (oate aceste lucruri le-am trăit proiectiv. cu burţile be$ şi cu coarnele şi copitele din catifea nea#ră. ţinîndu-l de mînă şi însoţindu-i emoţia verticalităţii. el de fiu. culcat pe spate. eu am recurs. într-un re#istru aproape matern! . numai în oc1ii rătăciţi ai unui copil nea$utorarea este infinită şi suferinţa completă. maimuţe cu . că nu pe o cale discursivă urma să-mi dobîndesc un c1ip) un scurt speec$ de întîmpinare care ar fi pus lucrurile la punct. avînd datoria. în mi$locul unui ocean de $ucării! -u i-am ve#1eat bolile copilăriei. si#ur că în fundul sufletului mă împăunam cu toate acestea ca şi cum simpla paternitate fizică îmi permitea să mă furişez. nu se spri$inea decît pe propriul ei vid! (ră#eam după noi simpla noastră etic1etă. din prea lun#a frustrare. am fost cuprins de o senzaţie intens-suprarealistă! 8i#ur că eram mîndru de performanţa copilului meu. nici traficată! %areori. se afla un superb ma#azin de $ucării care se desfăşura pe trei eta$e.

de obstacole in#enios construite.coada verde şi cu oc1i mari de sticlă. "şteptîndu-mi fiul. în special porţiunea "marilor ma#azine". clipa aceasta! "'redeai că e atît de uşor2" părea să-mi spună! ". în ale căror vitrine sînt montate. păpuşi mobile ― scena naşterii lui +sus trona în mi$loc. eliberîndu-mă de cea mai tenace an#oasă a vieţii mele. mefient! /-am #răbit să-l duc la /noblauc$.l a revenit în %omEnia. lumina dozată misterios în întrea#a vitrină ― ar fi făcut ca orice copil să rămînă cu #ura căscată şi să nu mai poată să se desprindă de acolo minute şi minute în şir! La ru#ăminţile mele repetate. epuizate curînd şi înlocuite de un #las e&asperat şi devenit poruncitor. 4n faţa valurilor de $ucării a rezistat arborEnd o indiferenţă mîndră şi concesivă! " acceptat într-un tîrziu. îmi simţise nerăbdarea şi în fiecare #est al meu putea citi #raba recuperării! "cum aflase că intrînd pe terenul iubirii mele vinovate mă putea 1ărţui în voie şi că îşi poate lua revanşa pentru absenţa mea din viaţa lui! 9i el aşteptase. mă duceam în fiecare zi în faţa rafturilor cu $ucării şi compuneam de fiecare dată "menu-ul ludic"0 mi-l ima#inam pe @lipi lîn#ă mine şi îl invitam dezinvolt să îşi alea#ă "orice îşi doreşte"0 să nu aibă oprelişti) "orice îşi doreşte"! %eţeaua aceasta 3/Xr<lin4 de cale ferată ― electrică. de refuzuri. de e&emplu 2 8au sutele şi sutele de modele de Le#o. aşezat pe un cal înveşmîntat în ar#intiu! (oate $ucăriile lumii nu erau de a$uns pentru a-mi cuceri fiul şi aş fi dat orice ca să-i pot "cumpăra" astfel. va#oane de diferite tipuri. cu atît mai mare va fi şi precauţia lui şi cu atît mai crîncenă şi de neclintit severitatea pe care o va arbora în faţa avansurilor celuilalt! Pe de altă parte. bineînţeles ― care putea fi apoi e&tinsă şi complicată oricît. cu fanteziile spaţiale. cu posibilitatea pe care ţi-o dădeau. a mîrîit şi a declarat că nu e tentat să treacă pra#ul acestei lumi! "m făcut cale întoarsă! "poi ne-am despărţit din nou! . orice iubire începe sub semnul pîndei şi al circumspecţiei! 'u cît mai mare este fra#ilitatea cuiva. cu animalele care aplecau capetele pe rînd. precaut. fiul meu a sosit în cele din urmă! 5istant.l>sYes. cu %rintemps şi cu Galeriile @afa9ette. fiul meu a ridicat oc1ii o clipă spre vitrine şi apoi a pus din nou nasul în pămînt! 5uelul lui cu mine era mai important decît toate $ucăriile şi feeriile lumii! 'u un instinct si#ur. "#lănţuite" şi finisate fără cusur. în#enunc1eaţi la o distanţă respectuoasă. iubirea rîvnită de atîta amar de vreme! =ineînţeles că lucrurile nu s-au petrecut aşa! *n nici o iubire partenerii nu îşi a$ută propria lor ieşire în întîmpinare! 'eea ce se livrează în cele din urmă este c1iar fiinţa celor care intră în $oc şi pentru că riscul de a te pierde este astfel prea mare. în pas cu navele interplanetare. orice te1nică a ză-dărîrii este bună pentru a face ca preţul iubirii să crească! 'edarea. depouri şi depozite de mărfuri2 -ici o problemă! Puteam veni apoi zilnic să-i mai adău#ăm cîte ceva! 8au poate maşinile de curse cu telecomandă 2 "ceastă superbă 'arrera. altfel şi fără să ştie. recunoaşterea şi dăruirea necondiţionată sînt precedate de înfruntări subtile. şi mai mult ca să-mi facă plăcere. #ări. macazuri multiple. se aflau tot felul de $ucării complicate. cînd o benzinărie modernă. de la &= la -ăzboiul stelelor. e&asperări şi pierderi trecătoare ale speranţei! "şadar. pentru a încălzi trupul copilului din iesle. cînd un cavaler medieval cu platoşă albastră. mai ai un drum atît de lun# pînă la inima meaL" La fel ca la vitrinele de la %rintemps a reacţionat şi în faţa lumii de basm care i s-a desc1is la picioare cînd a a$uns în '1amps-. cînd un 1elicopter. stră$uit de ambele părţi de brazi uriaşi pudraţi cu alb şi sufocat de #1irlande şi lumini! " aruncat o privire piezişă pe sub sprîncene. de a avea în faţă. prin simpla asamblare a unor piese care se revărsau dintr-o pun#uţă de plastic. mănuşi roşii şi lance #albenă. 'arrera! "poi cîteva cutii de Le#o! "poi trenuleţul! /ă dădusem oricum de #ol. iarna. cînd un tanc. cu semafoare. ursuleţi Panda!!! Presărate printre aceste persona$e de sor#inte Valtdisne>-ană menite să suscite un soi de adamism etern şi nevinovat al copilăriei. cu ima#inarul filmelor fantastice americane. vorbeam prea mult şi dorinţa mea vădită de a-l capta l-a pus în #ardă! " început să-mi trimită sistematic să#eţile refuzului lui! Arice su#estie venită din partea mea era întîmpinată cu un "nu" morocănos! /i-am propus să-i dau lovitura de #raţie! L-am luat în prea$ma 'răciunului la Paris! =ulevardul ?ausmann. eu am rămas încă un . ma#ii care se înc1inau.rei să cîşti#i în două luni ce ai pierdut în nouă ani2 A.

an în Germania! 8e$urul din ?eidelber# nu sc1imbase mare lucru între noi! 'înd am a$uns. am fost construiţi pentru a-l putea primi. lin. în principiu. vreme de trei zile. de salvatorii le#endari ai unei comunităţi. nu sînt ei pensionarii unui paradis reinventat sau recucerit. ne înecăm în ele2 (oată mizeria omenirii vine pînă la urmă din acest înec în cuvinte. e&act aşa cum 5umnezeu a făcut-o din fiinţe reale. rostirea. mi-am interiorizat în primă instanţă o strate#ie maternă menită pe de o parte să compenseze sincopele de parcurs ale tatălui. ca specie. în $urul unei budinci sau al unei plăcinte. eroii verbului sînt sal(atori neputincioşi forţa de a desc1ide un drum nu e însoţită şi de aceea de a-i pune pe ceilalţi pe acest drum! . necruţător şi bun în acelaşi timp. prota#oniştii unei levitaţii de care noi. în vreme ce noi. eu în cel de tată! 5e data asta am încercat să-l cuceresc #ătindu-i! 'red că am avut un oarecare succes cu sufleurile cu sos de roşii şi cu pră$iturile cu vişine! 'înd mă ru#a să i le fac. ceilalţi. poate şi prin refle&ul ima#inii. s-a spus ― sin#urii care ştiu să ţină în mînă acest ustensil2 -umai că spre deosebire de eroii eponimi. să fii propriul tău analist.orba. mele în oc1ii celorlalţi. pentru că toate rămîn în amintirea cuiva prin procurarea fericirii la îndemînă. poate deveni uci#ător! 9i nu sînt oare scriitorii ― "poeţii". ca în transă. să stăm mai mult unul cu altul şi unul în faţa altuia. dar la înălţimea căruia. ceilalţi. de vreme ce nu ştiam dacă mai urma să $oc vreun alt rol în viaţa fiului meu! 'red că în adolescenţa lui am intrat mai întîi în c1ip de bucătar! "poi a început să mă descopere. aşa cum m-au descoperit pînă la urmă toţi oamenii care au a$uns să ţină la mine) prin #esturi de a doua instanţă! 'red de asemenea că treptat a reuşit să mă situeze social şi să înţelea#ă. pe apa cuvintelor. #înduri şi întrebări neduse pînă la capăt ― din care se alcătuieşte viaţa noastră şi care e sursa neştiută a nefericirii noastre! 'e bucurie să cobori în tine şi să înţele#i şi să spui ceea ce vezi şi ceea ce înţele#i. în istoria noastră de specie neînc$eiată.oind să-şi dovedească lui de ce este capabil. cei foarte mari. care o dată cu soluţia dispun şi de mi$loacele accesului la ea. pa#inile dinainte! 8enzaţia că o parte din viaţa mea a intrat în ordine! 'a şi cum po(estindu"mi"o. în felul acesta. din incapacitatea de a ţine capul deasupra unui dar pe care. este evident că nu e aşa! . nu ne mai aducem aminte decît în vis2 'are păşesc. mă învăluia bucuria aceea simplă pe care o cunosc toate mamele şi bunicile de pe lume atunci cînd îşi răsfaţă copiii şi nepoţii pre#ătindu-le "lucruri bune"! (oate. cu ce anume mă îndeletnicesc! 'înd a plecat în Faponia purta în el ima#inea unui tată oricînd la îndemînă. din plutirea aceea bezmetică şi c1inuitoare ― de stări. capabilă pe de altă parte să-mi asi#ure o posteritate prin e&citarea memoriei #astronomice! Lucru perfect firesc. cei care sînt în stare să facă lumea încă o dată. pedepsitor şi izbăvitor deopotrivă! . îşi construiesc în mod inconştient. ca orice ustensil prost mînuit. nici mai nereuşită ca pînă acum! "tîta doar) e spusă. să ne re#lăm raportul cu cuvîntul2 'eea ce numim îndeobşte "prostia omenirii" este de fapt o incapacitate specifică de a mînui acest ustensil care. nu am putut fi pînă acum niciodată! 'um de nu am a$uns să înţele#em că prăbuşirea sau salvarea omenirii nu depind pînă la urmă decît de felul în care vom reuşi. căruia i se putea destăinui oricînd şi cu care nu reuşise să epuizeze resursele lui de uimire! 9i mai era ceva! /ă aşezase în el în cel mai înalt loc la care poate aspira un părinte) devenisem cineva faţă de care trebuia să faci dovada devenirii tale! . din cuvinte. capitalul lor de nemurire. voia în acelaşi timp să mi-o dovedească mie! /ă iubea. în pubertatea lui. 9i asta sc1imbă enorm lucrurile! 'el puţin pentru mine! Le sc1imbă în sensul că le scoate din va#ul în care e&istau pînă atunci. care este mîncarea! =ănuiesc că. relaţia cu fiul meu a devenit cea care ar fi trebuit să fie! Ar. fiindcă voia să fiu mîndru de el! 'eea ce înseamnă totodată că mă recunoştea ca tată! 6 august "m scris. povestea ― ma#ia vindecătoare a cuvintelor. relaţia noastră continua să fie marcată de sfiala adunată între timp între noi! -u ne prea cunoşteam şi nici unul nu ştia cum să intre în rolul lui) el în cel de fiu.a nu e nici mai reuşită. de unde vine oare2 8criitorii. la rîndul meu.

pe care o consider una dintre cele mai frumoase cărţi moderne. scriitori sau pianişti vestiţi! ""pelul" meu către lic1ele. cu cît atin#e mai mult fondul lucrurilor. ele sînt ma#nifice. ci de autorii care ni se adresează din vecinătate şi din lumea noastră. adică necitiţi.i le spun pentru ceilalţi sau le spun pentru că nu pot să nu le spună. aceste cuvinte rostite în beneficiul tuturor şi care "ar face pînă şi pietrele să plîn#ă" nu a$un# decît la o infimă parte dintre noi şi c1iar şi atunci cel mai adesea sub forma ornamentului cultural.&istă. forţa lor este enormă.i bine. aşadar. a paradei. pornind întotdeauna de la iluzia că spusele lor vor a$un#e la ceilalţi. a socotit că este oportun să reapară la rampă ― nu şi-a făcut 1ara<iri citind pa#inile lui Pleşu şi nici ceilalţi nu au simţit nevoia să ţină în vreun fel seama de ele! 5impotrivă. aş fi continuat să mă le#ăn în iluzia scrisului şi a frumuseţii care salvează lumea! 9i aici nu am în vedere neputinţa "marilor îmbălsămaţi" care ne vorbesc de la o distanţă ce îi aşază dincolo de istorie. doamnă. o cate#orie de oameni care a$un# să spună lucruri despre care îndeobşte se spune că "nu încap în cuvinte"! . care sînt "patetici" pînă la 5umnezeu ― ceea ce înseamnă că suferă şi suportă pentru toţi ceilalţi sau care îi a$ută pe toţi ceilalţi să înţelea!ă ceea ce ei suferă şi suportă ― trec prin lume în c$ip esenţial i#noraţi. sînt porcul dumneavoastră. în scurtă vreme."'eilalţi" vor muri rătăciţi pe cărări laterale şi deturnaţi de la vocaţia verbului! -u este toată +storia lun#a poveste a căderii noastre din verb2 +ar ceea ce a trăit #eneraţia mea nu a fost tocmai consfinţirea acestei căderi. povestea celei mai robite adevărului conştiinţe pe care a dat-o lumea noastră în ultima $umătate de secol. dacă nu c1iar din o#rada noastră! -e!ele şi cada(rul 3?einric1 Qimmer4. a citatului. mai convin#ător. adevărurile rostite acolo şi splendoarea rostirii lor ne taie respiraţia! 9i totuşi. de-a dreptul deplasat şi a devenit. verbul devenit "infernal"2 -u dere#larea raportului cu cuvîntul 3care este ideolo#ia4 este sursa ultimă a crimei sistematizate2 +ar falimentul actual al poporului romEn nu vine din sc1ilodirea fără precedent în istoria limbii romEne a felului în care cuvîntul a fost folosit şi rostit în c1ip sistematic prin deturnare de la esenţa lo#osului2 'ine dintre noi este dispus să mear#ă atît de departe şi să accepte că răul nostru cel mai adînc şi pieirea noastră istorică trebuie puse în corelaţie cu pierderea de ultimă oră 3ceea ce înseamnă de cîteva decenii4 a fiinţei noastre lin#vistice2 -oi nu ne mai dăm seama că felul cotidian în care este rî#îită limba romEnă pe stradă şi vomismentele verbale care se revarsă seară de seară peste populaţia %omEniei prin ecranele televizoarelor nu sînt simple accidente de parcurs ale unei societăţi în derută. a etalării unor "lecturi" etc! /îna aceea de oameni care îşi dezbracă sufletul în faţa semenilor lor. după NDC. cu atît ― odată recunoscut ca atare şi clasat ― lipsa lui de audienţă este mai mare! 5acă nu aş fi trăit e&perienţa de editor. şi mor îmbălsămaţi între coperţile propriilor cărţi. ci simptomele unei maladii mortale! . mai apăsat. s-a tîrît în cîteva mii de e&emplare vreme de şapte-opt ani prin depozitele editurii! 5ouă mii de e&emplare din @a apa >a(ilonului a /onicăi Lovinescu. a discuţiei de salon. scris întrun ceas de #raţie din noaptea de HG decembrie BCDC. s-au scurs cu c1iu cu vai într-un an şi $umătate! Pleşu a scris recent cel mai devastator te&t din istoria culturii romEne dedicat unui caz de "obscenitate publică") cel despre "drian Păunescu! Porcul nostru de serviciu ― ". ba c1iar. apariţiile televizate ale acestui accident #enetic nefast s-au înmulţit de atunci şi în compania lui apar de-acum c1irur#i. literă moartă! . cu trecerea timpului. a ţinut să precizeze Păunescu atunci cînd. care ne vorbesc aşa zicînd peste #ard. da. a rămas o acoladă stilistică cu un iz uşor desuet. îi vor atin#e şi îi vor sc1imba! 'uvintele lor "spun totul". în splendoarea cavourilor care sînt bibliotecile! 'u cît un lucru este spus mai bine. doamnăL".ul#aritatea este doar fenomenul de suprafaţă 3devenit de$a imperceptibil4 care ascunde ― sau pune indirect în lumină ― depărtarea ma&imă pe care această comunitate a atins-o în istoria ei în raport cu vocaţia sa lin#vistică pe acest pămînt! 3'ei care astăzi mai întreţin un raport normal cu limba se vor izola şi se vor stin#e aşa cum se stin# ultimii reprezentanţi ai unor specii rare în parcurile şi rezervaţiile lumii!4 +deea scriitorului ca sal(ator neputincios merită amănunţită! .

prin care a reuşit să mă surprindă. tulburătoare. pentru a înţele#e scrierea lui ?eraclit. întrebarea) cum se face că cei mai mulţi oameni trăiesc fără "partea de sus" a limbii. semnat 9tefan Liiceanu! "m început să-l citesc! "'um a . pentru reclamă. să se strecoare. 'înd calitatea acestui neurotransmiţător se alterează din cauza unei tensiuni psi1o-emoţionale constante 3un atom de carbon sau de o&i#en se aşază altfel. /iliarde şi miliarde de oameni vorbesc fără să aibă acces la cuvînt) ei nu aud nici melodia cuvintelor ― căci orice limbă vorbită cu adevărat cîntă la propriu ― şi nu percep nici lucrurile definitive care se pot spune în cuvinte! Pentru cine 5umnezeu scriem. să pătrundă. să anuleze mecanismul c1imic şi fiziolo#ic de producere a depresiei! :nul dintre aceste anti-depresive este sentralina. să bată adică ţărmul lucrurilor cu valurile fără sfîrşit ale cuvintelor2 'înd îi auzi pe oameni vorbind. să înainteze. am fost obli#aţi să născocim un a#ent al disimulării. unde cuvintele nu spun decît "vreau". acolo unde spiritul nostru intră în unduire şi poate să alunece. astfel. aici. să mă contrarieze şi apoi să mă facă fericit! *ntr-o zi. în dro$dia ei se petrece totul. în timp ce aici. "ai !ri)ă1. pentru că ce am scris acolo e varianta mea a relaţiei noastre şi s-ar putea ca el. "sună-mă". intitulat -eli!iile contemporane )aponeze. îţi dai seama că "partea de sus" a limbii este nelocuită. "du-te". născut din sin#urătatea şi spaimele omului modernL 5e cînd zeii ne-au părăsit. produs c1imic creat în laborator şi comercializat cel mai adesea sub numele de 3oloft. pentru a pătrunde în adîncul ei şi a rămîne acolo atît cît e necesar. QoloftulL 'um se poate ca un sfert de pastilă în#1iţit zilnic să îţi re#leze relaţia cu tine. "$os". care încearcă să salveze cuvintele şi apoi să "salveze" lumea cu a$utorul lor2 'um se poate acumula atîta splendoare în zadar şi cum ceea ce pare să fi creat lumea ― 'uvîntul ― poate sfîrşi în suprema nevoinţă2 8 august 8cufundătorii din 5elos erau faimoşi în Grecia antică pentru capacitatea lor de a sta sub apă minute în şir! 8ocrate îi invocă la un moment dat. nevoie atunci de o substanţă care să bloc1eze recaptarea serotoninei modificate c1imic sau produse în e&ces şi. "cît costă2". modificînd confi#uraţia steri-că a serotoninei4 sau cînd neuronul produce în e&ces serotonină ― apare depresia! . un covor c1imic aruncat peste prăpastia e&istenţei. "mi-e foame". duplicitate sau sudalmă. "ne-ar trebui un scufundător din 5elos"! "sta trebuie să fac şi eu aici) să cobor cît mai adînc în mine şi să-mi ţin respiraţia preţ de cît mai multe pa#ini! 'u speranţa că atunci cînd voi ieşi la suprafaţă nu voi risca să mă înec din nou! 'um apare depresia2 'elula nervoasă secretă şi transmite informaţie specific neuronală prin intermediul substanţei numite serotonină. să plutească. o 1usă trasă peste neant! 10 august -u pot ieşi din atmosfera pa#inilor despre @lipi! "ş vrea ca el să le citească şi în acelaşi timp îmi e teamă. atunci2 'are este rostul pe lume al celor care mizează totul pe cuvînt. "plec". să a$un#ă. aici unde ele acoperă minimum necesar convieţuirii. urmînd un cu totul alt traseu interior. Qoloftul acesta. cu ceilalţi şi cu moartea2 8ă îţi redea sistemul de iluzii fără de care nu poţi să faci nici cel mai mic pas în e&istenţă2 'e res mirabilis. un prieten care lucra la revista 2ecolul BC îmi vorbeşte cu entuziasm despre "articolul lui 9tefan"! "'are articol2" -u ştiam nimic! " doua zi îmi pune pe masă şpalturile unui te&t de vreo HG de pa#ini. unde nu sînt decît suport pentru informaţia curentă. acolo unde fiinţa fiecăruia dintre noi a$un#e să rostească cîntînd. să nu se recunoască în ea! *mi vine acum în minte un alt episod din povestea noastră.9i atunci apare. la fundul limbii. să revină şi să se retra#ă. spunînd că.

lucrul acesta ec1ivalează ca semnificaţie. 5in această pricină. .rau pa#ini care se iviseră pe lume din bunătate. pentru că nimic nu-mi semnalase vreodată prezenţa sau perspectiva lui! Povestea masteratului de reli#ii e&trem orientale nu începuse încă. 'eea ce vreau să spun este nu că 9tefan scrisese un te&t "mare". ci din bucuria pură de a transmite altora ceea ce el îşi ima#ina că ei nu aveau de unde să ştie! . citarea în e&ces. e de$a un om "format"! "şa stînd lucrurile. născută prin imitaţii şi adaptări succesive. aşa încît surpriza mea a fost totală! 9tefan era atunci student în al treilea an la economics 3"business affairs"4! -iciodată mintea mea nu-l situase în teritoriul "umanioarelor" şi pînă atunci nu-mi pomenise nimic despre interesul pe care l-ar fi avut pentru studiul reli#iilor! "şa încît. o reli#ie străină. debutantul nu slu$eşte de fapt subiectul despre care scrie! . adică atunci cînd compune un te&t şi devine "autor". cu deprinderea vorbitului! 5ar nici un copil nu îşi surprinde părinţii. pe de o parte. care se o#lindeşte impudic în combinaţiile sale verbale şi care de fapt nu are de spus nimănui nimic! "m citit totul pe nerăsuflate. celula.l nu era poluat de pre$udecata "culturii" şi. menite să scoată în evidenţă eul auctorial. abuzul de termeni te1nici. în culisele unui "eu cultural" pe care nu-l bănuisem niciodată. atomul. toate strate#iile ima#inabile care. stîn#ăcii! Punerea în pa#ină şi dozarea cuvintelor. ec1ivalează cu istoria acestei împărtăşiri care are în spatele ei ipostaza privile#iată de martor. rateuri. toate întrebările acestea păleau! Pătrundeam. captivat de ceea ce aflam! /ai rămînea să #ăsesc e&plicaţia inco!nito-ului pe care-l alesese autorul pentru a răzbate în pa#inile revistei! . transcendentul ― şi vrea să le spună celorlalţi ce a văzut acolo! (oată istoria civilizaţiei. în te&tul lui 9tefan nu se afla nimic din toate acestea! (otul era de o onestitate fără cusur. #recisme. bun! +titudinea din care se născuseră pa#inile lui era. pe scurt. sufleteşte. #înduri. teribilisme de început! *n disciplinele umaniste pericolul care pîndeşte orice debut este ermetismul. deşi e atît de tînăr.vident. ca şi cînd pa#inile din 2ecolul BC erau rezultatul firesc al unei preocupări a cărei istorie era de-acum bine conturată! 'înd cineva începe "să scrie". o formă conştientizată în sine. preţiozităţi $uvenile. poticneli.i bine. să plictisească şi să îndepărteze publicul! "proape orice debut seamănă cu o paradă! (înărul care începe să scrie îşi zdrobeşte prezumtivul cititor cu neolo#isme.ra un text de însoţire cineva te lua de mînă şi îţi arăta ceea ce el a$unsese să descopere înaintea ta! 'el ce scrisese pa#inile pe care le aveam în faţă intuise de la bun început secretul scrisului) intrarea în comuniune prin ne(oia de a pune la dispoziţie. -u e&ista. vorbirea întortoc1eată. debuturi.putut să nu mi-l trimită înainte2" mă tot întrebam! "'e vrea să-mi dovedească cu asta2 'ă puţin îi pasă de părerea mea2 'ă n-are nevoie de mine2" Pe măsură ce citeam. cunoştinţe! (oate cărţile adevărate sînt la ori#ine cărţi de călătorii) autorul lor pătrunde pe un teritoriu necunoscut. ca marcă inconfundabilă a persoanei devenite autor. cu cît mai mult cititorul reuşeşte să "uite" că te&tul pe care îl citeşte are un autor! . ci un te&t onest şi. clişee.l nu a a$uns să afle că meritul lui e cu atît mai mare cu cît mai puţin este sesizată prezenţa lui în pa#ină. indiferent care este acela ― insula Galapa#os. nu fac decît să sperie. risipa de cunoştinţe. mai ales. infernul. iată. adorată şi cultivată ca simplă îmbinare de cuvinte. toată istoria "ştiinţei" şi a cunoştinţelor. pe de alta. pentru ca celălalt să înţelea#ă cît de mult a citit el şi că. sanscritisme şi îl în#roapă pe acesta într-o mare de nume proprii 3"biblio#rafia"4. cu fiecare rînd. corectă. şi devenită importantă pentru ea însăşi. pe altă treaptă a vieţii. e&perienţe. trecînd prin disonanţe. nu era prea departe de căutat! (ocmai ocolindu-mă. nu era lucrat ca stil. din nevoia pură de a împărtăşi! . +ar la dispoziţie pot fi puse emoţii. începînd să vorbească de pe o zi pe alta! *n scris e la fel) e&istă "încercări". în rădăcina ei. ceea ce înseamnă că pa#inile acelea se născuseră nu din vanitatea instalării în pa#ină. stilul era la rîndul lui firesc! . sufletul. un conţinut care trebuia comunicat şi. în prima clipă am avut senzaţia că sînt confruntat cu un fenomen de travesti cultural! +ntrase pe "teritoriul scrisului" fără să sufle o vorbă! 9i o făcea cu un subînţeles deconcertant. raportul dintre ce vrei să spui şi felul în care a$un#i să spui se formează de-a lun#ul anilor. o populaţie. războiul troian.

născut pe BK au#ust. ameţiţi de locurile comune 3'1amps-. dar dacă aş mai trăi zece ani. încît te întrebi aproape cine şi cînd a aşezat sutele de petrecăreţi liniştiţi ― aproape interiorizaţi. #olite de locuitorii lor plecaţi în vacanţă.ir#il. iminenţa sfîrşitului! "9tii. care au acceptat să se lase sărbătoriţi prin cina pre#ătită de mine! 3în afara salatei de vinete. de altfel. Gabriel. condamnaţilor li se smul#eau lucrările de aur din #ură. cîteva mii de pa#ini! 5e sub rîsetele noastre şi de sub bucuria revederii răzbate. după care erau încarceraţi pentru MG de ani sau pentru restul vieţii! Lavinia =etea constată "pro#resul" înre#istrat faţă de nazişti.eneţia! Pentru cina sărbătorească de diseară de la +erunci pre#ătesc salată de vinete. de pildă. o carte de vizită. îmi spune /onica. disperat că nu se putea tunde. pe care o făcusem acasă.ste "aniversara" lui . dar se bucură că a apucat să te revadă înainte 6să plece7! *mi spunea mereu că o să moară înainte de a te mai vedea!" 9i apoi adau#ă pentru a descărca lucrul de patetic şi e&cesiv) "9tii cum spunem noi lucrurile) $umătate în #lumă. cu case din secolele J. /ontmartre etc4. altul italienesc. dar înre#istrat "oficial" pe BO au#ust! Locuiesc la /i1nea. cum nu avem ima#inaţia corpului! /ereu ni se pare că am atins un apo#eu al decrepitudinii. ascunsă stîn#aci sub masca surprizei ― era de fapt întîlnirea neaşteptată care mi se dădea într-un spaţiu public. reminiscenţă din ritualul bacc1analelor spirituale ale Păltinişului! "poi discuţie despre proiectul publicării $urnalelor /onicăi) BH caiete manuscrise între BCDB-BCC . o complicitate în văzul tuturor. fiecare cu specificul lui. un scuar plin de restaurante. pentru că /onica. care scoteau dinţii îmbrăcaţi sau punţile dentare din aur după ce purtătorul lor murea sau era omorît! /-am întors de la +erunci. frizeria din cartier fiind înc1isă în au#ust.ir#il suportă din ce în ce mai #reu zilele sale de naştere! "cum.+. respirînd un aer de fericire calmă. nu au răzbit! /er# pe străzi pustii.l>sYes. cu obloanele trase. construită. astă seară am ieşit să mă plimb pe străzile din cartier. teribil.ir#il îi e ruşine să-ţi spună. 5upă masă le-am citit pa#ina din "$urnalul" meu despre 1andicapurile culinare ale /onicăi şi pa#inile despre fiul meu. alaltăieri seară cînd m-am dus să-i văd. scăldate în frumuseţe şi în tăcerea propriei lor istorii! 5in cînd în cînd. altul $aponez!!! Pline toate. ca dintr-un adînc prost în#ropat. în care turiştii. sin#ura bucurie 3#astronomică4 pe care i-o pot face lui . unul rusesc (*linisserie). voită. a cărei carte despre Lucreţiu Pătrăşcanu a apărut recent în seria "Procesul comunismului"! 'elor condamnaţi li se confisca averea! +nventarul /inisterului de +nterne trimis @inanţelor cuprinde!!! lucrări dentare "din material #alben sau porţelan"! Pe scurt. stă întins pentru că s-a sculat de dimineaţă cu ameţeli! L-am #ăsit. apoi anii BCCK-MGGG cu notaţiile culese pe ordinator! *n total. altul cu barbecue coreean.le mi se adresau prin c1iar esc1iva lor! +#norarea mea ― deliberată. cu o mină obosită.pa#inile mă întîlneau în plin! . am făcut la faţa locului nişte superbe şniţele aurii din escalope de dinde cu un supreme de le!umes). contrastînd straniu cu străzile depopulate. cu care tocmai am vorbit la telefon. plecat cu ai lui la . $umătate în serios!" 17 august Pentru că /i1nea şi 'at1erine stau în inima /arais-ului. la /i1nea. de loisir transcendental ― în $urul meselor lor! Par că au fost pro#ramaţi acolo pentru .ir#il. o invitaţie mîndră şi maliţioasă de a asista la naşterea libertăţii lui! 16 august 8înt la Paris de două-trei zile! . mai tras la faţă.-J. îmi spunea /onica la telefon acum o $umătate de oră. lui . starea fizică pe care o am şi care mi se pare lamentabilă aş #ăsi-o pesemne paradisiacă!" /onica e sub impactul lecturii Laviniei =etea. cu mersul mărunţit şi nesi#ur! "re DB de ani! ". era un anunţ important. îmi mărturiseşte că .

pe care ar trebui să-l facă orice romEn în Paris! "ni de zile am stat acasă la mine. două-trei case. cu străduţele care duc spre ea dinspre =otzaris. decorul ― o străduţă. . plecînd. din suprapunerea atîtor amintiri. de bo#ăţiile fabuloase adunate aici de re#i cuceritori. deci la soluţia care i-ar putea scoate din $oc în acelaşi timp! *n sfîrşit. de cardinali. şi pe care. nu se vedea nici o lumină. casa cu bîrnele placate pe faţada în forma unui triun#1i cu vîrful în $os. cei prin faţa cărora s-a perindat zi de zi vreme de cîteva decenii acest corte#iu de măşti izvorîte dintr-o istorie bolnavă! 'ineva. comentînd. succesiunea străduţelor) . era corectă! (otodată mă simţeam ca un îndră#ostit care se apropie pe furiş de ferestrele iubitei sale! Abloanele de la livin# erau înc1ise.ra firesc să mer# să văd unde locuise el!" "cum e linişte. conferinţe4 . un felinar. nici un discurs. m-am urcat în maşina cu care venisem la Paris şi care aştepta cuminte în rue 8t! Gilles şi. ca într-un final de piesă în care persona$ele au dispărut de pe scenă! " rămas doar carcasa lor. recules.os#es. la $umătatea scărilor! 'îtă intensitate a locuirii între pereţii acestei căsuţe în#1esuite. mi-a spus apoi. resentimentari.ir#il. seminarii doctorale. #rădina minusculă. aşezată e&act la mi$locul pantei.lisabeta) loc deopotrivă funcţional 3cenaclu. că nu minţisem! (otul era la locul lui) vilele coc1ete cu #rădini misterioase. mi se părea că ascult vocea adevărului absolut! . sfioşi. #eamul de pe culoarul de la eta$ era desc1is. iubitori. cerînd sfaturi. în MG de minute. care pare că şi-a făcut loc cu coatele. de casa lor de păpuşi. emoţionaţi. al acestei comedii umane întinse peste ani. vin şi parfum! 9i deodată. în urma unui simplu telefon. cu cîteva săptămîni în urmă.ra miezul nopţii. printr-o scenă vivantă. s-a dus. detestînd în ascuns. pomi revărsaţi peste #arduri ―. de latifundiari. #ardurile acoperite de plantele care se revărsau pe pava$. o scară de piatră.illa 'ronstandt. de producători de brînzeturi. aro#antă. o descrisesem.ir#il etc! "mîndoi visează la cianura ideală.illa des =oers. totul scăldat în lumina bolnav-portocalie a cartierului! +storia îşi evacuează actorii. casa! ". cerînd să fie în#ăduită între vilele de pe deal şi clădirea cu K-O niveluri care o încadrează. fără să-i cunoască pe +erunci. m-am pomenit în străduţa înfundată de lîn#ă =uttes '1aumont! "m vrut să văd dacă descrierea pe care o făcusem în carte. înălţîndu-se din $osul străzii! 'îţi romEni din ţară au bî$bîit prin Paris pentru a nimeri în locul acesta. ce muzică se va pune etc! "sta în cazul în care cei doi ar dispărea deodată! "poi se discută celelalte două variante posibile) dacă "rămîne" /onica0 apoi dacă "rămîne" . sperînd. căutînd alt decor şi alte persona$e! 'ei pe care am venit să-i văd rostindu-şi epilo#ul şi-au $ucat bine rolul! 19 august Poimîine plec din Paris şi m-am dus să-mi iau rămas-bun de la +erunci! " fost o seară "testamentară". în #enunc1i. discuţie despre cum ar urma să arate 'asa muzeală . şi a stat o vreme. cu poarta care te întîmpină brusc.ir#il. în care /onica mi-a recapitulat instrucţiunile au cas Due unde se află plicul cu datele 8ocietăţii "=ellini AbseIues" care ar urma ca "la momentul potrivit". /i#uel ?idal#o!!! 9i mai ales casa.ste primul drum. spiritele acestui loc. cei doi.a ilustra. uşurat. calculaţi. tot aşa. de bri#anzi înnobilaţi. sosit după anii NCG la Paris. tăind Parisul spre nord-est pe canalul 8t! /artin. mîndri. să intervină pentru declanşarea "procedurilor finale"! (otul este prevăzut şi precizat acolo) columbarium. aducînd veşti.u#en Lovinescu din =dul . /onica şi . otium"ul rafinat al unei populaţii care beneficiază ti1nit. cu urec1ea lipită de radio! 'înd vorbea /onica Lovinescu. nespus de linişte. la capătul istoriei. tîrziu într-o seară de vară. la avionul care ar cădea cu ei la bord. mi se face dor de /onica şi . revenind! 9i în mi$locul acestui balet. pitită bine în labirintul unui arondisment mar#inal. în timp ce trec printre coloanele din Place des . pentru volumul Declaraţie de iubire care tocmai pleca la tipar! . acoperit pe $umătate de cren#ile pomului din #rădina alăturată! "m urcat scările care lea#ă @ranZois Pinton de 'laude /onet şi am constatat. paradisul terestru. privindu-le. duplicitari.

şi muzeal 3foto#rafii de familie, manuscrise .u#en Lovinescu, cărţile lui etc4! *n ultimele două zile m-am plimbat mult cu maşina prin Paris, profitînd de faptul că în au#ust oraşul e #ol, $umătate dintre parizieni fiind plecaţi în vacanţă! 8enzaţie de beţie! 8trăbat fără să bî$bîi toate a&ele mari ale oraşului, trec de pe un mal pe altul al 8enei, a$un# de la Aperă la /adeleine, apoi în '1amps-.l>sYes, revin în 'oncorde pentru a intra pe 8aint-Germain, o iau spre =astille şi reintru în /arais, bucuros de fiecare dată că pot #ăsi un loc de parcare pe una din străduţele din $urul casei) rue des (ournelles, rue =Yarn sau rue des /inimes! .ste pentru prima oară, din cele peste o sută de se$ururi aici, cînd percep Parisul în toată splendoarea lui) şi eu şi el sîntem în vacanţă, el mi se poate oferi, eu îl pot percepe, neatîrnat de nimic, fără nici o treabă, strîn#înd laolaltă, acum pentru prima dată, ceea ce altădată văzusem pe fra#mente, fără distanţă, mereu pe un drum sau altul, incapabil de contemplare, de reflecţie sau de o privire istorică! "devărul este că totul e atît de important, de dens şi de mult încît cuvintele nu mar a$uta deocamdată la nimic!

3 septembrie "m sosit la ?eidelber# pentru trei luni, este miezul nopţii şi mă aflu în acelaşi apartament şi scriu la aceeaşi masă, albă şi rotundă, din bucătărie, ca exact acum şase ani, cînd am tras aici, tot pentru trei luni, venind din %omEnia cu maşina şi trecînd #raniţa pe MG iunie BCCK! 3"$uns în sat la 'urtici, am aflat că dimineaţa murise 'ioran!4 %evenirile sînt tot atîtea false căderi în trecut0 re#ăsirea unui loc după ani de zile nu este de fapt o întîlnire cu trecutul, ci cu "trecerea timpului" 3obsesia lui .liade4! +mobilismul locului re#ăsit devine etalonul sc1imbării tale! . nevoie ca un lucru să fie în afara timpului, să-ţi creeze iluzia că "te aştepta" zidit în c1iar "clipa" părăsirii lui, pentru ca tu să percepi dezastrul temporalităţii tale! /ă aflu în faţa acestei mese albe şi rotunde "e&act ca acum şase ani", dar cuvîntul "e&act" priveşte numai inerţia mesei, în vreme ce fiinţa mea scăldată în timp percepe diferenţa pe care o instituie distanţa dintre "atunci" şi "acum"! 8imic din ce fac şi sînt acum nu mai este exact ca atunci! 8înt din nou aici, stau la aceeaşi masă, dar sînt supusul timpului meu şi stau în #enunc1i în faţa lui! "m sosit la ?eidelber# la această întîlnire cu timpul, la această întîlnire cu trecerea lui!

12 septembrie A zi după #rozăvia din "merica! Din nou senzaţia de răscruce a omenirii, de criză a speciei umane. 8pun "din nou" pentru că bănuiesc că la fel au simţit de fiecare dată toţi cei care, ca şi mine, dar în vremea lor şi în alt act care se $uca pe scena istoriei, au trăit crezînd în sin#urul lucru pe care oamenii îl dezmint fără încetare) umanismul! 'uvîntul acesta care sună cam naiv şi demodat şi care, în plus, a fost tăvălit în tot soiul de conte&te istorice şi politice 3"umanismul socialist"L4 ― şi care între timp şi-a pierdut şi bruma de presti#iu filosofic pe care o avea ― spune de fapt un lucru foarte simplu) că toţi oamenii sînt e#ali în faţa lui 5umnezeu, indiferent de zeul pe care îl slu$esc, de se&ul pe care îl au, de rasa, clasa, naţiunea sau cultura din care fac parte! ,orbesc 3astăzi mi s-a instalat telefonul4, la o săptămînă de la sosirea în ?eidelber#, cu /onica şi ,ir#il! 8înt şi ei sub şocul zilei de ieri! "'eea ce este uluitor este să constaţi că virtualul a devenit mai real decît realul", îmi spune /onica! *ntr-adevăr, dacă ai fi văzut un film avînd ca scenariu stor>-ul de ieri, ai fi înc1is televizorul după o $umătate de oră spunînd) încă un film tîmpit americanL *n#rozitor e tocmai faptul că istoria începe să semene, de ieri, cu un film tîmpit american!

13 septembrie "vea dreptate -oica să împartă lumea între cei care merită numele de "om" şi "băcani" 3restul omenirii42 "tunci cînd l-am auzit şi apoi cînd l-am comentat în Jurnal, lucrul mi s-a părut semnificativ pentru felul în care filozofia înţele#e uneori să facă "ordine în lume"! Protestul meu decur#ea atunci dintr-un ideal abstract al omenescului pe care mi se părea frumos ― şi într-un anume fel înălţător ― să-l apăr! 'e voia -oica să spună atunci2 A făptură umană, se întreba el, care trăieşte în noaptea fiinţei ei 3adică fără să-i pese prea mult de rostul ei pe lume4 şi în refle&ele pe care specia i le pune la îndemînă, care mănîncă, doarme, bea, munceşte, se înmulţeşte şi se distrează ― merită ea numele de om2 "tît de puţin să fie un om2 Poţi fi om înăuntrul, doar, al "devenirii întru devenire"2 Poţi fi om fără să încerci să împin#i cu un pas mai departe specia 3sau comunitatea4 din care faci parte2 Poţi să te desprinzi de ea, prin moarte, fără să-i dăruieşti "ceva al tău", fără să laşi o urmă, cît de mică, a trecerii tale pe aici2 -oul, sporul de informaţie ― adică de "fiinţă" ―, pe scurt "devenirea întru fiinţă" era condiţia intrării în condiţia de om! "1, cît rafinament, îmi spuneam, şi cîtă cruzime speculativă în spatele luiL 5ra#ul de băcanL 'ine, dacă el era condamnat astfel, avea să mai prepare combinaţia aceea subtilă 3tocmai am cumpărat astăzi de dimineaţă MGG de #rame din "<ademi<er /ar<t4 de măsline mici şi zvelte de culoarea vinetei cu cele mari, ne#re, #rase şi pufoase în sos de ulei parfumat cu ierburi, usturoi şi ardei roşu iute2 5ar ficatul de #îscă cu trufe albe2 +ar dacă băcanii urmau să intre sub re#imul "devenirii întru fiinţă", prin cine ar mai fi a$uns pînă la noi secretul vec1i de BGGG de ani al dumnezeiescului =rie de /Yau& care îşi revarsă faldurile #albenmirositoare pe fundul de lemn ce-ruit, care odi1neşte acum la doi paşi de mine, pe un raft în cămară2 @ăcea băcanul rău cuiva2 5impotrivă! 9i cîtă culoare dădea el vieţiiL Protestam, protestam cu #îndul la diferenţele care dădeau omenirii splendoarea în (arietate. "stăzi, însă, ştiu foarte bine că nu se poate vorbi despre "omenire" ca despre o specie unitară, ba c1iar asta mi se pare a fi una dintre cele mai mari minciuni pe care umanismul le-a pus în circulaţie pentru a camufla marea diferenţă, diferenţa dintre ― să-i spunem pe şleau ― om şi anti"om. +ată cea mai simplă dintre întrebări, pe care oamenii refuză deocamdată să şi-o pună) putem oare fi ― Assama =in Laden şi tu, eu, oricare dintre noi ― numiţi cu acelaşi nume de "om"2 @aptul că şi eu şi el avem oc1i, mîini, #ură şi sprîncene, şi că amîndoi putem rosti, ne aşază în aceeaşi specie2 Poate e&ista ceva care să fie mai altce(a decît sînt eu? -u este el opusul meu absolut, dar nu aşa cum este #irafa, elefantul sau cocostîrcul, ci aşa cum este acel ceva care devine ameninţarea mea permanentă, acel ceva al cărui ideal de a fi este de a mă suprima2 -oica avea dreptate în principiu, numai că îşi #reşise ţinta! -u băcanul era problema, pentru că nu băcanul a$un#ea, prin felul lui de a fi, să rupă omenirea în două, făcînd ca o parte a ei să nu se poată recunoaşte în alta şi să-şi simtă totodată, prin cealaltă parte, e&istenţa pusă în pericol! "şadar, pot eu convieţui ― şi în numele a ce? ― înlăuntrul aceleiaşi specii şi al aceleiaşi identităţi cu un tip care plănuieşte crime planetare şi îi pune pe alţii să le e&ecute2 .ste el om? +ar cei care acceptă să le e&ecute sînt oameni? :n torţionar e om? :n tip care face o teorie 3în $urul unei rase, clase, etnii sau reli#ii4 potrivit căreia o parte a omenirii trebuie să o lic1ideze pe cealaltă ― este om? :n tip care violează e om? .tc! etc! etc! ,rînd să-mi e&plice ceea ce trăiserăm în secolul trecut, Gluc<smann mi-a spus la un moment dat, în decembrie NDC cînd ne-am cunoscut) 1Eitler cFest moi. 2talin cFest moi. ,ao cFest moi.1 "cest lucru se poate spune pentru a inte#ra, a $ustifica sau a e&plica ine&plicabilul care a fost o perioadă din viaţa ta şi pentru a suporta turpitudinea le#ată de ea! 3Gluc<smann a fost "maoist" în perioada NODului parizian!4 "cest lucru vrea să spună că în fiecare dintre noi stă la pîndă %ăul, că în adîncurile fiecăruia dintre noi zace ― putînd fi oricînd activat ― ?itler, 8talin, /ao, criminalul, torţionarul, violatorul! Lucrul mi se pare o enormitate! 'unosc o droaie de oameni care nu ar fi putut, nu pot şi nu vor putea în veci ― prin liberă

ale#ere ― să practice falaDa 3tortura prin bătaie la tălpi4, să omoare pentru a impune o idee, să toarne sau să violeze! 'red, dimpotrivă, că toţi cei care pot face asemenea lucruri sînt inte#raţi printr-un paşaport fals în specia numită "om", cred sus şi tare că ei nu sînt "oameni", că trăiesc printr-un enorm camufla$ la adăpostul acestui cuvînt şi că ei sînt cu atît mai nocivi cu cît acest camufla$ este obiectiv posibil şi cu cît oamenii nu au cura$ul să-l denunţe ca atare, să treacă dincolo de el şi ― dincolo de mască ― să accepte şi să proclame e&istenţa "anti-omului"!

14 septembrie +deea că specia umană trebuie re#îndită nu îmi dă pace! :manismul este o invenţie neotestamentară, secularizată în epoca modernă şi folosită tacit ca metafizică pentru doctrina statului modern şi a societăţilor democratice! 'înd se spune că umanismul a devenit reli#ia societăţii moderne nu înseamnă că omul a luat locul lui 5umnezeu, ci doar că ipoteza "altului" absolut nu este permisă şi, ca atare, crima nu poate fi $ustificată! :manismul s-a născut dintr-o reli#ie a iubirii pentru a deveni în cele din urmă, ca iluminism 3;ant4, doctrină a raţiunii universale şi le#e morală absolută! "şadar, creştinismul5 spre deosebire de umanismul elin (paideia) şi cel roman, creştinismul este primul umanism real) &(an!$eliile e&clud pro#ramatic violenţa şi crima din economia faptei umane! /ai mult, el este sin#urul umanism care încearcă să ani1ileze "anti-omul" făra (iolenţă. 5e altminteri nimănui nu-i este retrasă apriori scînteia umanului! Prin #enerarea căinţei, creştinismul încearcă să abolească "marea diferenţă" şi să suprime "camufla$ul"! /intea şi sufletul unui om tind să devină o locuinţă cu pereţii de sticlă! (îl1arul, omuci#aşul, tîrfa redevin prin căinţă ceea ce în fond ei nu au încetat să fie ― oameni ― şi refac, ca "rătăciţi" reveniţi în turmă, unitatea pierdută o vreme a speciei în faţa 5umnezeului :nu! "cestui umanism sublim nu numai că nu i-a reuşit suprimarea "marii diferenţe" 3căinţa şi conversiunea dovedindu-se a fi o sarcină infinită, pe care antiomul nu a preluat-o decît accidental ca fiind a lui4, dar el nu a izbutit nici de partea cealaltă, a omului devenit creştin! "cesta sfîrşeşte prin a a$un#e 1soldat al credinţei" nu numai pentru ca să se apere şi să salveze viaţa, ci deopotrivă ca să impună, să cucerească, să pedepsească! 'el mai pur umanism al lumii termină prin a recur#e la crimă pentru a slu$i un ideal din care crima era e&clusă! -oi ştim astăzi că această invenţie a culturii europene care a făcut din conceptul de om un operator universal a fost contrazisă sistematic de toate războaiele reli#ioase ale lumii 3şi mai cu seamă de cele creştine ale .uropei4, de distru#erea civilizaţiei incaşe de către spanioli şi portu#1ezi, de comerţul cu sclavi în secolele BD şi BC, de comunism şi nazism în secolul MG, de fundamentalismul islamic al zilelor noastre! Pe scurt, umanismul ca "reli#ie" modernă şi ca doctrină este contrazis de toată istoria omenirii! .l este infirmat prin însuşi faptul că nu se poate aplica omenirii în între!ul ei. 9i de vreme ce doctrina despre umanitatea #enerală a omului nu poate fi transformată în re#ulă de convieţuire la scară planetară, înseamnă ― în c1iar termenii umanismului adec(aţi la realitate ― că specia umană ori este scindată şi contradictorie 3ascunzînd sub aceeaşi mască "omul" şi "anti-omul"4, ori că ea este in"$umană în esenţa ei! 'eea ce înseamnă că oamenii nu pot a$un#e 3prin c1iar natura lor $osnică şi pătimaşă4 la #eneralizarea calităţii de om, că ei cred mai de#rabă că numai o parte a lor ― în virtutea unei calităţi anume 3"alb", "arian", "comunist", "islamic"4 şi nicidecum a celei #enerale de om ― merită să trăiască, în vreme ce omorîrea celorlalţi devine o datorie!

luni, 17 septembrie "u trecut două săptămîni de cînd sînt la ?eidelber#, împreună cu 'ătălin

şi din cele HG de pa#ini ale ori#inalului nu reuşiserăm să depăşim pa#ina BOG! (îram acum în doi. incapabil să intru şi să rămîn în atmosfera cărţii! 9i apoi. prin BCCH. numai pentru cei care puteau lucra pe o pa#ină în #ermană! " deprins cu o uşurinţă remarcabilă "codul" unei traduceri filozofice.leinin#er 3ea a durat e&act zece ani. 'ătălin a tradus în cîteva luni partea care mai rămăsese 3ultimele capitole din cele BM ale cărţii4. ceea ce pînă atunci tîrîsem. în răspărul acestei alte lumi. că înţele!e ceea ce spune! "poi au venit seminarele pe te&t. din BC77 pînă în BCD74. cînd am lucrat împreună la primele două volume traduse în romEnă din opera lui ?eide##er. după o şedinţă de lucru. *naripat de propunere. Ar. rînd cu rînd. tocmai asta ne oferea acum pro#ramul (1>ssen! "m vrut mai întîi să ne aşezăm la @reibur#. pentru ca apoi să putem trece împreună la confruntarea.iinţă şi timp. urma să mîntuiască lumea de atunci ― în $oc cu perle şi în eleva$ de or1idee! 'u alte cuvinte. sistematic.'ioabă.3. să devenim perfect inutili. tot astfel ec1ipa pe care o fac acum cu 'ătălin s-a născut şi ea cumva! 'ătălin s-a ales din cele cîteva sute de studenţi care mi-au trecut prin faţă vreme de zece ani la @acultatea de @ilozofie! . a versiunii romEne cu ori#inalul #erman! "m început să lucrăm în urmă cu aproape un an! %areori. în ce mă priveşte. are povestea ei. credeam noi. cînd s-a înscris la filozofie! L-am remarcat de la primul e&amen la un curs ?eide##er) a vorbit potolit. devenit inteli!ibil.. cel mult o dată pe săptămînă.u. rămînea în picioare mai mult de un sfert de pa#ină! 5ar ne vedeam rar. iar 'ătălin face oricum un doctorat pe "?eide##erul deceniului fenomenolo#ic"! Arice team cultural are întotdeauna o poveste a lui! 9i aşa cum ec1ipa pe care am alcătuit-o cu (1omas . "tacase apoi cursul din BCMK care a stat la baza redactării lui 2ein und 3eit. trecutul din ?eidelber# mă apăsa prea tare! -u eram pre#ătit să mă întîlnesc cu fantoma mea de acum aproape MG de ani! *nsă la @reibur# nu am #ăsit nimic convenabil. în vacarmul =ucureştiului. cu o bursă din "pro#ramul (1>ssen" al @undaţiei ?umboldt) un doctorand şi profesorul lui pot veni în Germania pentru a lucra la un proiect comun vreme de trei luni! Pro#ramul @undaţiei ni se potriveşte de minune. cu atît mai mult cu cît la @reibur# făcuse cu von ?errmann un seminar pe finalul lui 2. tocmai de aceea. destul de rară la un student. pentru că putem duce la capăt verificarea traducerii romEneşti a lui 2ein und 3eit. traducînd pe apucate. din a căror dispută permanentă în $urul fiecărui cuvînt şi fiecărui sens se năştea cu adevărat rezultatul final) un te&t înţeles şi. apoi a transpus în romEnă şi a prefaţat conferinţa lui ?eide##er despre conceptul de timp 3BCM 4. de&teritatea aceea de a face ca un act de siluire a propriei limbi să devină cel mai tandru act de iubire! " început prin a traduce voluminoasa mono#rafie a lui Po##eler despre ?eide##er. ca pe un uriaş muribund care se stin#ea lent sub #esturile noastre. interiorizat! 8e uita cuminte în el şi vorbea lăsîndu-ţi senzaţia. pentru ?umanitas. doar camere . moştenisem din e&perienţele anterioare ideea că un lucru ca ăsta nu se putea face decît prin întîlnirea a două minţi. în plină apostazie culturală şi nu mai puteam $ertfi nici o părticică din mine pe altarele vec1ilor zei! "devărul era că lumea în care trăiam "după revoluţie" evacuase panteonul clasic şi pusese în locul lui dezmăţul unui elenism obosit! Preoţii vul#ari ai ziaristicii şi televiziunii ocupaseră piaţa publică şi din vec1ile temple ale culturii zeii fu#iseră! -u mai ştiam prea bine cine ne sînt credincioşii! 8-ar fi cuvenit. pentru că. cînd l-am invitat să mă însoţească în finalul aventurii cu care avea să se înc1eie ― aşa îmi propusesem deocamdată cel puţin ― isprava mea de traducător al lui ?eide##er în romEneşte! (erminasem de tradus trei sferturi din 2ein und 3eit şi am simţit dintr-o dată că nu voi a$un#e niciodată la sfîrşit! 'el puţin nu aşa cum a$unsesem să trăiesc. de unul sin#ur! *nainte de BCCG aş fi fost convins că de împlinirea acestui ritual cultural atîrna mîntuirea unei lumi! "cum. în speţă a unui te&t 1eide##erian. de fapt. prin ani. cea care e considerată a fi prima zvîcnire pusă pe 1îrtie a #îndului din . să intrăm din nou în si1ăstrie şi să transformăm vec1iul crez cultural ― cel care.ra pe cale să termine #ermanistica. credinţa mea "cul-turalistă" se ofilise şi iluzia că o carte sau un #înd filozofic măreţ pot salva fiinţa unei comunităţi nu mă mai împin#ea înainte! -ici măcar fiinţa mea nu mai putea fi salvată în felul acesta! (răiam.

mediu dotat. şase ani mai tîrziu urcînd aceleaşi trepte de lemn masiv pentru a a$un#e la cel de al treilea nivel al vilei din Ladenbur#erstrasse CH şi reamintindu-mi brusc că după cel de al doilea nivel scara începea să scîrţîie! 9i. din acest punct de vedere. am #ăsit acelaşi apartament în care. cioranian. omenirea ar fi plină de #enii! -u e de a$uns "să ţi se dea" o înzestrare. 'ătălin trece la "lefton". calităţi fără de care spiritul unui om poate deveni o para#ină. prin vec1i prieteni binevoitori 3cuplul ":rsula şi Gelu". dînd "destinului" o şansă de a se manifesta! 9i într-adevăr. creată prin întîlnirea vilelor de pe mai multe străzi şi care înc1id astfel spaţiul acestei #rădini comune! 'a în multe locuinţe reuşite. aşa încît am revenit asupra acestui oraş. cu vile măreţe de două-trei niveluri de la sfîrşitul secolului J+J! "m o adevărată vocaţie să păşesc în viaţă pe urmele unor perioade anterioare. enervîndu-se mai ales cînd. spectacolul dezolant al unei potenţialităţi care nu prinde niciodată corp şi de pe urma căruia suferă în primul rînd cel instalat în mi$locul acestei păcăleli ontolo#ice! Arice înzestrare poate fi înecată în incapacitatea de a compune cu tine! 'auza acestei incapacităţi nici nu mai contează! 'ă ea se e&primă prin lene.inute: 5e mult n-am mai cunoscut binefacerile continuităţii pentru munca intelectuală! :n efort depus. în vreme ce latura cealaltă a casei ― livin#ul. e&presia unor crize de continuitate! Papini spunea că dacă fiecare om. ca pentru a lua măsura timpului trecut) trebuie să te întorci întotdeauna într-un loc în care ai mai fost şi care a rămas nesc1imbat pentru a putea să îţi masori sc1imbarea ta! "ceste confruntări periodice cu propriul tău trecut te umplu de stupoare la adresa esenţei timpului şi te aruncă într-o disperare blîndă! +ată-mă. bucătăria. terasa ― se desc1id amplu şi cu ferestrele verticale către o vastă #rădină interioară. la telefon. direct către cer4. destrămare interioară sau prin restrişte istorică şi neaşezare socială. minunat dotată. zi de zi. în BCCK. cu brazi uriaşi. relieful împădurit al dealurilor care încon$oară ?eidelber#ul şi care rămîn pînă către mi$locul zilei învăluite distant în ceaţă! "partamentul are toate conforturile civilizaţiei #ermane! =ucătăria. o abilitate spirituală ieşită din comun0 în şi mai mare măsură e nevoie de calităţile secundare care sînt necesare pentru e&ploatarea acestei înzestrări. turle de biserici şi. (o<io-ul sau =ucureştiul! @ormezi prefi&ul şi auzi o voce ondulat-feminină) 8ur ac$t %fenni! pro . în zare. la care poţi deopotrivă mînca sau lucra! 5in ea o uşă mare se desc1ide către terasă şi.disparate aflate "în pădure" în e&tremităţi diferite ale oraşului! La fel s-a întîmplat şi la =erlin. pierdut între ei. ceea ce înseamnă că două dormitoare au un perete uşor povîrnit şi cu ferestrele tăiate în acoperiş 3dar totuşi cu priveliştea în stradă şi nu. mormăitul bine timbrat al treptelor de ste$ar m-a întîmpinat ca un semn de recunoaştere şi de "bun venit" al casei! 5esc1id din nou uşa apartamentului de trei camere ― este o Dac$?o$nun!. o promisiune făcută praf! . ne completăm minunat. rezultatul e mereu acelaşi) o aşteptare neîmplinită. o "locuinţă sub acoperiş". într-adevăr. baia. de îndată ce am început să urc treptele spre apartamentul meu. ar putea să subordoneze fiecare minut al vieţii sale unui scop unic. rotundă. care în sin#urătatea de început a primului meu se$ur aici au fost pentru mine o adevărată familie4. cu o masă mare. de la ce s-a mai întîmplat în ţară sau care e topul cărţilor pariziene şi pînă la prefi&ele unor firme de telefonie care îţi permit să vorbeşti mult mai ieftin cu Parisul. Londra. într-un superb cartier "academic". eu acoperind capitolul #astronomic. ani de zile într-o direcţie clară face minuni! 5estinele noastre ratate sînt. care ne ţine branşaţi la univers! 5e îndată ce are o clipă liberă. bucătăria este aici încăperea cea mai plăcută) e spaţioasă. numele deni#rator şi comple&at pe care /onica Lovinescu l-a dat laptop-ului nostru. poţi ţine uşa desc1isă pentru a comunica cu e&teriorul şi a avea sub oc1i coroanele zbîrlite ale cîtorva brazi şi. 'ătălin intră în tot felul de pro#rame. îmi permite să mă lansez în isprăvi culinare şi. iar el pe cel te1nico-computeristic. toate. află că "tocmai navi#am pe internet"! *n orice caz. locuisem o lună şi $umătate. din care aflăm o #rămadă de lucruri. deci. 8toc<1olm-ul. o vocaţie. cînd e cald afară. contrapunctul melancolic al unui mesteacăn! *n planul doi se desprind acoperişurile cu olane roşii. 'ătălin şi cu mine.

pentru ca să percep vira$ul timpului. el ia doar cunoştinţă de el. în sc1imb el cere. să-mi fie frică. nici punere. 3eit e altul decît acela de a contempla un monument! /ersul pe acest drum nu cere. după ce am fost "aruncaţi" 3nu se ştie cum şi de către cine4 aici. c1iar dacă iniţial sînt mulţi atraşi de ofertă şi răsplată) a înţele#e ce e cu noi. descoperi dintr-o dată bunătatea sub forma compasiunii de tine care se răsfrEn#e asupra celorlalţi! 5evii umil. pe lume0 cum funcţionează drăcia asta numită "om". a avea OG sau DG de ani reprezintă o abstracţie comparabilă cu moartea însăşi! 'înd începi să-i atin#i. să-l văd căzînd. sleindu-se şi murind! 5in cînd în cînd. pe lîn#ă curiozitatea de a-l parcur#e. simt urcînd în mine ― adus de vîntul subtil care se porneşte uneori să bată în e&istenţa noastră ― mirosul tinereţii mele neruşinate! *mi place atunci să mă simt crud. însă. poate. au mai făcuto doar cîţiva oameni) cei care. îl recapitulează şi mer# lipiţi de ele prin timpul care a fost şi al lor. este vorba de o e&perienţă sin#ulară pe care. o pre#ătire specială 3care durează ani de zile4. au pătruns în acest tunel desc1is de mintea unui om şi care reprezintă. încă. e#oist şi să mă scald din nou în iluzia nemuririi mele! sîmbătă. 19 septembrie "şa cum nu ne putem trăi moartea prin "moartea celorlalţi" decît într-un sens va# şi discutabil. odată intrat pe el. metru cu metru.ste enorm! ?eide##er . construieşte sau reconstruieşte acest drum! Prin efortul păşirii. oamenii. puternic. puţin lucru acesta2 . cea mai lun#ă călătorie a #îndului către "capătul nopţii"! -ici unul dintre traducătorii lui 2ein u. neputînd să-şi reprezinte un traiect care nu este încă al lor. pe orizontala eternităţii! " trebuit să sufăr. însă mersul ca atare nu înseamnă nici defrişare. pe lume. în picioare şi. a fiecărei pietre din drum! "m putea forţa comparaţia spunînd că "efortul" de a privi o piramidă nu e totuna cu efortul pe care l-a presupus construirea ei! -umai că efortul de a mer#e pe drumul lui 2ein u. 22 septembrie @elul în care se desfăşoară zilele noastre este straniu şi #reu de descris! La suprafaţă totul pare să fie o banală muncă intelectuală) revizuirea unei traduceri! *n fond. la rîndul lui. în sfîrşit. e drept. bun şi înţelept! Pînă la G de ani eram mai mult o fiară şi fiecare clipă o trăiam. propulsat de propria mea aro#anţă vitală. să ai #eniu.miercuri. 3eit nu s-a încumetat să spună ce anume a trăit! 8in#urătatea celui care a făcut-o este oarecum la fel de mare ca aceea a lui ?eide##er însuşi cînd a scris cartea şi cînd a înţeles pesemne că doar o mînă de oameni îi va putea urmări #îndul! "ş vrea să fiu bine înţeles! :n traducător al lui 2. putinţa 3ceea ce înseamnă inteli#enţa necesară şi voinţa4 de a-l parcur#e pînă la capăt! 8înt foarte puţini oameni dispuşi sau capabili să facă asta. nu ne putem reprezenta vîrstele pe care nu le-am avut prin vîrsta celorlalţi! "nii pe care încă nu-i am sînt o pură abstracţie şi aşa se şi e&plică o anumită "nesimţire" a copiilor faţă de aniversările părinţilor lor! Pînă la o vîrstă destul de înaintată nu ştiam cîţi ani au părinţii mei şi nici ce diferenţă de vîrstă e&ista între mine şi ei! 9i acum. să mă îmbolnăvesc. sînt într-un sens adînc străini de cei care le-au dat viaţă! Paşii pe care îi au în faţă se pierd în indeterminare şi. apoi capacitatea de a rămîne. de #eniul lui ?eide##er0 sin#urul lui privile#iu este că a$un#e în situaţia de a beneficia de drumul pe care mintea lui ?eide##er l-a desc1is şi pe care celălalt poate.3. nu se molipseşte. prin însuşi actul traducerii. cei care abia intră în viaţă. să mă doară. prin simpla lui deambulaţie. anii aceştia. să trăiesc sfîrşitul celor din $ur şi să simt adierea sfîrşitului meu. ca şi noi. trebuie să fac socoteli complicate ca să aflu cîţi ani aveau cînd "m-au făcut"! *n vreme ce părinţii îşi trăiesc încă o dată trecutul prin odraslele lor. care-l ţine pe "a fi" în #ură de dimineaţa pînă seara0 cum este alcătuită fiinţa lui! . desi#ur. păşi! 'ine păşeşte pe un drum desc1is nu înseamnă că.u. să mă despart. de la "înălţimea" vîrstei de MK de ani.

a dus la naşterea unei părţi din obiectele te1nice care ne populează viaţa. păsări şi animale nimeni n-ar mai putea să spună "sînt" şi ele ar dispărea în neantul ne-mai-rostirii-lui-"a fi" şi ar înceta "să fie"! "şa stînd lucrurile. ale acelui "aici" care este "locul" propriei noastre vieţi! :n realism. Q! aduce a %erlen"spiel. de fapt. un realism. pietre. aşa cum. pot prinde în mira$ul lor milioane de oameni. 2. atra# atenţia că ?eide##er nu îşi aro#ă puteri ma#ice în filozofie! @ilozofia nu e ma#ie şi nu poate pătrunde în culisele e&istenţei! -ici "de unde" 3venim4. se "temporalizează". în cîmpul privirii! -oi avem acces doar la "că sîntem" şi nu la "de ce sîntem" sau la ce "urmează" să se întîmple cu noi! 'eea ce explică ?eide##er sînt articulaţiile lui aici. de pe urma căruia omenirea 3sau fiinţa unei comunităţi4 nu se ale#e cu nici un profit! 3*n vreme ce analiza matematică pură a vibraţiei unei coarde.++. u. dacă acest cuvinţel. o dată cu el.a vine din faptul că a spune toate acestea şi multe. dacă ar fi sustrasă din edificiul limbii. 'înd spun "ceea ce poate fi cunoscut". în secolul J. multe alte lucruri pe lîn#ă ele 3de la "care e fiinţa ciocanului sau pantofului" şi pînă la "care e fiinţa sinelui meu"4. ei bine.u. care face parte din limbă cu firescul cu care face parte aerul din fiinţa noastră. în cazul omului. ci este lo!osul însuşi.3. ?eide##er elaborează un cod cu a$utorul căruia să poată îmbrăţişa în OGG de pa#ini toată fiinţa lumii! +sprava traducătorului este aceasta) el trebuie să înveţe acest cod. care e omul şi viaţa lui. nu-i stă nimănui pe lumea aceasta! @ilozofia lui ?eide##er. "culminează" cu înţele#erea şi rostirea lui "a fi"! -oi sîntem pentru că putem rosti "a fi". pentru că îl putem înţele#e şi pre"înţele!e. "pe nesimţite" 3aşa cum e&tra#i un beţişor la un $oc de "marocco" fără ca celelalte să se clintească4. prenatalul şi postmortemul nu sînt "fenomene"! . pentru că trăim într-un orizont al lui care ne precedă! 8întem un dar al lui "a fi" şi al putinţei noastre de a-l rosti! /arele nostru mister nu este "de unde" şi "încotro". făcînd ceea ce fac! 5rept care zilele mele 1eidelber#1eze sînt . structurează. fiind "fenomenolo#ie". nici "încotro" 3ne ducem4 nu-i stă lui ?eide##er la îndemînă să ne spună. fie ele prime. numai că unul locuit de propriul lui mister) pentru că "aici". traducerea lui 2. cartea lui ?eide##er a$un#e pesemne cam la cîteva mii de inşi în fiecare #eneraţie a planetei!4 "ici mă aflu. vocabula "a fi" pe care stă toată e&istenţa umană şi care."formalizează". adică nu poate fi înţeles decît prin cufundarea lui în baia timpului! 5ar de unde vine atunci dificultatea2 . a suprem "$oc cu măr#ele de sticlă". precum un meci de fotbal sau muzica lui /ozart. este descrierea şi analiza palierelor lui "a fi" 3pe care-l desc1ide e&istenţa omului4 aşa cum ni se impun ele în lumea preocupării noastre 3întîlnirea cu lucrurile-ustensile şi cu ceilalţi oameni4. decît porţiunea pe care o străbatem între naştere şi moarte şi pe care o putem prinde.enomen nu este decît viaţa aceasta a noastră. terţe etc! 9i dat fiind că nu e limpede de care tip anume de necesitate ţine această înţele#ere şi cîţi anume oameni au nevoie de ea. am putea spune! *ntr-adevăr. "'reaţia". secunde. cu "ceea ce apare şi poate fi văzut"! Ar.GGGH din omenire poate trăi foarte bine fără să înţelea!ă lucrurile la acest ni(el. este în primul şi în primul rînd şi în fondul lui ultim desc$idere şi irumpţie a lui 1a fi1 în mi)locul lumii. omul şi întrea#a 'reaţie0 despre flori. analiza pe care o face Eeide!!er e&istenţei nu duce strict la nimic! 9i în vreme ce alte lucruri care "nu duc la nimic". această "copulă". aşa zicînd. ca să spunem aşa. dar care pînă la el nu a fost cunoscut cu ri!oarea ontolo!iei. aşa cum ni se impun în "toate cele cîte sînt" 3în "fiinţări"4 diferite de noi 3lucrurile din natură sau cele te1nice4 sau din aceeaşi plămadă cu noi 3oamenii4! 'artea lui ?eide##er este cea mai completă şi sistematică analiză a "lumii în care trăim" şi a "condiţiei" noastre din cîte s-au făcut vreodată pe lume! Punctul ei de culminaţie este felul în care "a fi". ar dispărea peste noapte ― atunci tot edificiul limbii s-ar prăbuşi şi. să-l desluşească în toate cotloanele lui şi să creeze unul analo# recur#înd la materialul pe care i-l oferă limba lui! "ceasta este aventura sin#ulară despre care vorbeam la început şi pe parcursul căreia cel care se încumetă la ea se întreabă de mai multe ori pe zi dacă nu cumva şi-a pierdut minţile şi dacă efortul lui are vreun sens) pentru că GG. nu are de-a face decît cu "fenomene". cu precauţii supreme. articulează ceea ce poate fi cunoscut. cu mîna celui mai e&ersat 1oţ de buzunare. *nţele#erea pînă la capăt în variantă ontolo#ică nu face parte dintre necesităţile omenirii.

de C ani. cînd în călătoria noastră inspectăm fiecare bucăţică din ce ne iese în cale. privind treptele. şi din parcul din spate se desc1ide o privelişte ma#nifică asupra -ec<arului şi a vilelor de pe malul opus! "m stat pironit minute în şir în curtea din faţa intrării. aproape într-o "uniformă de lucru" pe care fiecare a creat-o ad $oc. între BCDM şi BCD ! /-am urcat pe bicicletă şi am a$uns în cartierul acela de vis. a$uns atunci din ţară cu #reu lîn#ă mine. este neîndoielnic că e vorba de o călătorie. iar în spate. cînd ne aşezăm la masa de lucru. combinaţie imposibilă între peisa$ul acela super-familiar 3care era şi nu mai era al meu4 şi interioritatea mea care plon$a verti#inos cu JK ani în urmă. zilnic. lecturile etc! ― se or#anizează în funcţie de "normă"! "-orma" e terminată uneori la K după-masa. pe piciorul stîn#! 'ătălin are nişte pantaloni pufoşi de culoarea şoarecelui. însă cu o sin#ură şosetă nea#ră. acestui e&erciţiu de contemplare. pentru a putea păşi mai lesne pe acest alt tărîm! =a e&istă c1iar o "vocaţie a $erpelelii" care ne-a mînat pe amîndoi în ale#erea ec1ipamentului ce pare adecvat pentru isprava noastră! *n fiecare dimineaţă. puţin în afara oraşului. *n picioare.ste interesant că atunci cînd ne dedăm. un tricou ne#ru cu trei siluete albe de dansatoare care ridică piciorul în acelaşi timp ― dansatoarele sînt imprimate pe piept ―. în %ombac1Ve#. mi s-a făcut insuportabil de dor de mine cel de la G de ani. alteori la C seara. de acel "altceva" absolut pe care îl aduce cu sine filozofia şi care îi dă celui căruia i se revelează mai întîi stupoarea că ceilalţi pot trăi i#norînd e&istenţa acestui peisa$.un amestec de solemnitate. care trebuie reînnodat de cîte ori se scoală de pe scaun. cu doi puşcăriaşi care au evadat le#aţi fiind cu un acelaşi lanţ! 2ein und 3eit este lanţul nostru şi el ne face. pava$ul carelat. 'ătălin şi cu mine. o mo#îldeaţă. scrie Dance Center. se află în vîrful dealului. de la fiecare pietricică a drumului şi pînă la formaţiunile nemaiîntîlnite care ne taie respiraţia şi ne fac să scoatem la tot pasul mici ţipete de admiraţie. supranumite "norma"! . încît trecutul s-a recompus sub oc1ii mei ca prezent şi am simţit cum începe să-mi fie #reaţă de această percepţie aproape impudică a timpului! *l pipăiam. ca la fiecare pas. pornind de la ideea că trupul trebuie să ne fie liber şi mişcările le$ere. iar apoi trufia apartenenţei la cercul minuscul al celor care au a$uns să contemple în felul acesta "esenţa lumii"! . deci. 23 septembrie "stă-seară am simţit nevoia teribilă de a revedea locul unde mi-am petrecut doi ani şi $umătate din viaţă. un (-s1irt ne#ru lălîu şi. încă. o perec1e de pantofi mocasin. uşa lar# desc1isă a imensului #ara$ unde îmi ţineam bicicleta! *l vedeam pe @lipi. eu port bermude. mesele. adunat pe un deal în pădure. le#aţi cu un soi de şnur. în picioare. tot cu litere albe. vreme de aproape trei luni de zile! uminică. să ţinem cont de mişcările celuilalt şi să le coordonăm pe ale noastre după ale lui! (ra#em după noi povara comună cu viteza de "K pa#ini pe zi". alteori noaptea la M! "u fost de$a zile cînd nu am reuşit s-o terminăm şi cînd "norma" pe ziua următoare s-a încărcat cu pa#inile rămase din norma zilei precedente! " trebuit să decretăm o zi de #raţie şi să reîncepem numărătoarea de la "G"! 5ar ceea ce am obţinut de$a după două săptămîni este senzaţia de înşurubare în lucru. /-a cuprins o durere sfîşietoare. de avansare lentă şi si#ură către un capăt pe care nici nu mai îndrăzneam să-l visez! *n orice caz călătorim. ca un introvertit precoce ce era! Priveam atît de intens scena. un dor năprasnic ca de cineva .iaţa noastră în rest ― ieşirile în oraş. îl vedeam ridicîndu-se în faţa mea. nebunie şi inutilitate! 5ar ceva neclar şi ceva neformulabil mă face să cred că omenirea ci(ilizată nu a putut parcur#e drumul pe care l-a parcurs decît trecînd necontenit prin aceste relee ale #ratuităţii şi refuzînd să întrebe la fiecare pas "la ce duce un lucru"! "ltminteri de ce ar e&ista o fundaţie care să ne plătească pentru ceea ce facem2 +ată-ne. poartă saboţi din piele albă! "şa vom arăta. în1ămaţi la carul fenomenolo#ic şi semănînd. plimbările. în 8c1lierbac1! 'aste$aus der 6ni(ersitIt. sîntem îmbrăcaţi identic. în ?eidelber#. mîz#ălind cu un băţ desene ima#inare pe lespezile de piatră şi răspunzînd monosilabic la întrebările mele. de pătrunderea în cel mai e&otic ţinut al lumii. "casa de oaspeţi a :niversităţii". zi de zi.

care nu mai este în c1ip definitiv. fiecare pe frontul său. încercînd să refacem "turul Păltinişului". nici un loc. situate în spaţiul incert dintre istorie şi ma1ala. scenariul unei iubiri alpine! 8crisoarea aceea a lui -oica. meditînd fără speranţă la esenţa elementului sc1imbării! :nde dispăruseră toţi oamenii aceia) @lipi. făcînd-o posibilă. care scotea nişte sunete lu#ubre. a venit la capătul unei aşteptări atît de încordate şi a reprezentat pentru mine o asemenea eliberare. ascunse toate între copacii unor #rădini somptuoase. supus la pedepse cumplite pentru crima de a fi făcut public. scos practic din ţară ― după ce fusese dat afară de la +nstitut pe c1estia #rotescă cu "meditaţia transcendentală" ― de o campanie făcută la . încît de fericire am început să plîn#! "m simţit atunci că făcusem una dintre isprăvile vieţii mele şi că în spatele ei. ru#îndu-mă bunului 5umnezeu să mi-o aducă! "poi a intrat în scenă "ndrei. bun. se afla un enorm zăcămînt de iubire! "m aflat atunci ― şi distanţa care mă despărţea de locul unde totul se petrecuse m-a a$utat să aflu ― cum se poate coborî în străfundul fiinţei tale şi că. şi pentru cele pe care le-ai făcut! Pentru unele suferi că s-au terminat. de a te iubi nu sub c1ipul celui care ai fost. ci al . -oica. de ceţuri şi fantome peste mlaştini irlandeze.. arşi de dorul de acasă. eu însumi2 -u e&ista decît un sin#ur răspuns evident) muriserăm cu toţii! 24 septembrie . mi-a venit ideea să cobor către miezul nopţii sub #eamul lui şi să rotesc un tub de plastic. e&act sub camera mea. ful#erat de furia unui Jupiter tonans romEn. bîntuiţi de proiecte culturale care urmau să "salveze" lumea de acolo şi speriaţi. "ndrei.ir#il +erunca! "vea camera la parter. cu alură de burduf lun# şi deşirat. 'armen. nimic din ceea ce iese la lumină nu este adevărat dacă nu este desprins şi smuls din acel ultim adînc! (oate astea mi-au trecut prin minte în urmă cu cîteva ore0 corect ar fi să spun că le"am (ăzut. şi cum la capătul acestei +us"einadersetzun!. prins într-o dedublare suspectă. de a-ţi in$ecta o supradoză de melancolie) pentru că de-abia atunci simţi cît de tare ai fost îndră#ostit de tine.. să mă rosto#olească. de urlet îndepărtat de fiară în pădure! 5upă care m-a apucat teama să nu-i fi provocat amicului meu vreun infarct. al cărei plic l-am desfăcut tremurînd. sinteză de vînt care străbate un cimitir. /-am revăzut stînd la masa de lucru din camera mea şi citind prima scrisoare care sosise după apariţia cărţii.ubric< şi ne întorseserăm acasă destul de speriaţi. şi-mi amintesc cum într-o seară tîrziu. care sosise la un an după mine. că lucrurile de "acolo". a luat naştere &pistolarul. de -oica. drept care l-am sunat să văd dacă totul e în re#ulă şi dacă pot să adorm liniştit! /i-am amintit de plimbările noastre pe străduţele acelea care şerpuiau printre vile de oameni bo#aţi. ca de o fiinţă intens iubită şi moartă! /i s-a făcut apoi dor de 'armen. oarecum. nu mai e liber pentru a fi luat drept refu#iu! Arice vizită în trecut este apoi un mod spontan de a măsura trecerea timpului şi.uropa Liberă de /onica Lovinescu şi . în trecut. de fiecare din vîrstele tale şi că între timp temeiul temporal al acestei iubiri a dispărut! @ericirea e de aceea capacitatea de a te iubi în faţa ta. pe care trecerea timpului o operase în mine şi din care urma să ies bulversat şi nedumerit. pînă la urmă. cu care mă însurasem în ţară ca să poată veni apoi la mine şi pe care o aşteptasem tremurînd. fără să fi cerut voie. după ce fuseserăm împreună la filmul 2$inin! al lui . al acestei corespondenţe dezlănţuite cu cei din ţară. dimpotrivă. cea pe care o aşteptam cel mai mult şi care urma să mă mîntuie sau. proaspăt apărut. de prieteni. pentru altele că n-au început! Pentru că "făcutul" şi "nefăcutul" te c1inuie la fel de tare. se petrec fără noi! /i s-a făcut nespus de dor de acel "ndrei cald. apoi pe drumuri prin pădure. şi cum combăteam de zor. astfel. foarte la modă atunci printre copiii din ?eidelber#.izitarea timpului trecut este sursa însăşi a nefericirii! Pentru că trecutul este teritoriul re!retelor şi remuşcărilor suferi deopotrivă ― şi de-a valma ― şi pentru lucrurile pe care nu le-ai făcut. îndră#ostit şi vulnerabil! /i-am amintit cum vibram amîndoi sub ecourile Jurnalului de la %ăltiniş. în 1ăurile celui mai cumplit (artaros.

6să devină prea vîrstnic pentru victoriile sale7 3-ietzsc1e4!" 25 septembrie /ultă vreme nu am înţeles vorba lui 'ioran despre scris. . drumul e liber şi. Leibniz. urcîndu-mă iar pe bicicletă. mă întreabă un amic la telefon! "(raducem 2ein und 3eit în limba urdu! .itdasein şi . 'eea ce individualizează un filozof este setul lui de cate#orii.ă mulţumesc". 5escartes. 3eit pe care le-am revizuit ieri 3p! MO 4) "Pre-mer#erea desc1ide e&istenţei renunţarea la sine ca posibilitate e&tremă a e&istenţei şi zdrobeşte astfel orice încremenire în una sau alta din formele pe care e&istenţa le atin#e! Prin pre-mer#ere Dasein"ul este ferit să recadă înapoia lui însuşi sau să revină dincoace de putinţa-de-a-fi pe care el a înţeles-o şi. transpun scena în limba$ bucureştean! "'e faci. peste olanele roşii ale caselor din "ltstadt. tăticuN. despre scrisul confesional ca terapie! 5e cînd scriu aceste pa#ini ― şi de fapt am început să le scriu mînat de nevoia tămăduirii ― simt atît de bine ce a vrut el să spună 3"5acă nu aş fi scris. o plasă cu oc1iuri strînse pe care o arunci asupra lumii! (radiţia acestui "cod" urcă pînă la cate!oriile lui "ristotel0 Platon nu avea cod! 3" fost prima şi ultima oară cînd filozofia a fost liberă de cod!4 (oate filozofiile mari de după "ristotel au reprezentat construcţii de coduri prin cate!orii. te #răbeşti2" ― "'are-i problema ta. cînd a$un# în dreptul lui. tratîndu-mă! 8au) scriind. în timp ce învîrte volanul! "-u e nimic! -u vă #răbiţi". pe cînd literatura stilul. peste statuia sfîntului care stră$uieşte podul.ant şi pînă la ?e#el ― el este ultimul . peste "lte =rUc<e. te dai mare că eşti în maşină2" ― "5u-te. +es cu bicicleta! .itsein. un tînăr într-un =/R decapotabil tocmai face o manevră şi. maşina este de-a curmezişul drumului! Apresc bicicleta la cîţiva paşi de portieră! "+ertaţi-mă". " #îndi în varianta filozofiei înseamnă a elabora un 8etz. .ste după-amiază. îmi spune. de a-ţi bat$ocori ― ar spune ?eide##er ― "putinţade-a-fi"! *n felul acesta însăşi moartea poate să devină o iubită) iubita care te mînă din spate către ceea ce nu eşti încă şi pentru care trebuie să te baţi ca să fii! +ată cam cum se pot spune lucrurile acestea în limba$ul lui ?eide##er dintruna din pa#inile din 2ein u.iteinandersein. pesemne că m-aş fi sinucis"4! 8criu.celui care urmează să fii! %evenirea obsesivă în trecut şi întîrzierea acolo este un mod de a rămîne în urma ta. patentul lui de fabricare a plasei pe care o aruncă peste lume! @ără acest corset mereu altfel croit nu e&istă filozofie sau nu e&istă "filozofie serioasă" 3vezi cazul lui 'ioran4! 9i tocmai pentru că -oica s-a înscris în linia tradiţiei filozofice cate#oriale şi s-a format prin studiul e&pres al cate#oriilor în istoria #îndirii occidentale ― de la "ristotel. e&istă o ordine de a doua instanţă pe care poţi s-o obţii scriind despre tine! "-ţi pune ordine în viaţă înseamnă pur şi simplu să-ţi priveşti viaţa şi să încerci s-o înţele#i! 8ă te înţele#i! 26 septembrie "9i ce faceţi voi acolo2". cînd n-ai reuşit să obţii o ordine reală. astfel.rem ca poporul 6urd7 să moară frumos îmbălsămat!" "plicaţii la e&istenţialii 1eide##erieni ai coabitării) . 3Porfir4. peste turlele bisericii 8an<t Peter şi Fesuiten<irc1e! Pe o străduţă pustie. îmi răspunde şi îmi zîmbeşte cald! " terminat manevra. soarele călduţ cade peste -ec<ar. în mă-ta cu trotineta taL" 27 septembrie "propo de citatul din ?eide##er) este atît de limpede ce anume desparte filozofia de literatură) filozofia presupune codul. îi răspund! ". sînt sub tratament! 'înd n-ai reuşit să-ţi pui viaţa în ordine. bă.

ritualul repetitiv este unul esenţialmente lin#vistic! Pitacismul comentatorilor constă tocmai în această repetiţie cu valoare simbolic-onto#enetică) cosmosul ori#inar al #îndirii #înditorului este creat din nou cu fiecare colocviu care reproduce codul recitîndu-l! @ilozoful este ţinut în viaţă prin periodica lui reproducere şi re-creare! *n aceste repetate cosmo#eneze ale #îndirii. dar pe de altă parte filozoful se pierde pînă la urmă în acest 1ăţiş or#anizat şi ceilalţi sfîrşesc prin a obosi să-l urmeze în labirintul lui! . care. din ne#li$enţă şi nesimţire ritualică. corect formulată ar fi tocmai aceasta) "'are îţi e codul2" +ar "codul" 3sau idiomul) este o vastă in(enţie terminolo#ică cu alură de construcţie. ci doar reprodus. pentru că îl i#noră. catenată 3"le#ato"4.l rămîne sin#ur. invenţie în lanţ. avînd ceva din statura unui ciclop. studiu dedicat istoriei cate#oriilor şi mărturie a intrării sale în filozofie pe această "poartă clasică"! "/aşinuţa lui". macină la nesfîrşit realitatea cu uriaşele pietre de moară pe care şi le-a fabricat sin#ur! 'odul trebuie să aibă în el ceva de litanie şi autorul lui este primul care îl foloseşte astfel. de pildă. menită să verifice dacă are în faţă un filozof autentic ― "'are îţi e ideea2" ―. cum îi plăcea să spună. fapta acestuia cade în desuetudine înainte de a fi apucat să dea roade! *n filozofie noi nu am cunoscut decadenţa culturală. reiau pînă la detaliu şi la formulă te&tul comentat! . în colocvii. participanţii la acest scenariu mitic recită pur şi simplu te&tul sacru şi întemeietor! %ecitarea periodică a codului ca te&t sacru. ritualic. *nsă cum isprava strămoşului filozof este tocmai codul pe care el l-a inventat.iinţă şi timp ar fi avut în %omEnia e&act soarta pe care o are astăzi =ratatul de ontolo!ie al lui -oica) lumi apuse din c1iar clipa naşterii lor! 28 septembrie . cu eroul eponim căruia i se reproduc. din incapacitatea urmaşilor de a-i în#îna şi reitera! Critica raţiunii pure sau .i termină prin a forma o comunitate culturală tocmai prin participarea la acelaşi cod! Limba$ul lor este perfect unificat în virtutea codului care trece prin ei asemenea 5u1ului 8fînt apt să le#e pînă la identificare! 5e aceea ei nu au c1ip! +mposibil să distin#i un comentator aristotelic de altul! 'ît de teribilă este forţa codului în filozofie se vede lesne în con#resele şi colocviile de filozofie dedicate unui #înditor! 8ala unui colocviu este proiecţia în spaţiu a unui soi de pitacism superior! /ai mult. neputîndu-se abate nici măcar cu un milimetru de la înc1isoarea lin#vistică pe care sin#ur şi-a creat-o! A filozofie rezistă ca filozofie tocmai dacă poate fi învăţată ca un cate1ism. ridicat cu un cap deasupra omenirii. nu poate fi perpetuat pentru că nu e nimeni care să preia şi să e&ecute ritualurile de perpetuare! *n filozofie cel puţin. comentatorii în!înă. în reviste de specialitate şi în prele#eri universitare face să ţină cosmosul filozofiei! @ără acestea. "cosmosul -oica" este ameninţat să se destrame pentru că el nu este susţinut prin recitări periodice. complicîndu-se treptat. romEnii nu-şi onorează zeul şi. #înditorul celebrat seamănă cu "strămoşul".filozof tradiţionalist al lumii! 5e aici importanţa cărţuliei lui Douăzeci şi şapte trepte ale realului. pentru că nu e&istă comentatorii meniţi să reproducă simbolic şi ritualic #estul-cod al strămoşului eponim! 'ultura noastră e slabă pentru că ― la nivel filozofic cel puţin ― nu poate "ţine în viaţă"! "ctul ori#inar al creaţiei. temeinic şi "profesionist" este impresionant. faptele (!esta). odată împlinit. el s-ar prăbuşi în neant! A cultură este cu atît mai puternică cu cît #esturile de reiterare ale codurilor întemeietoare sînt mai frecvente! La noi.ant-?e#el! *ntrebarea lui -oica. repetă. era propriul lui cod născut din confruntarea cu codul de cate#orii al celor mari) "ristotel-. care presupune un cosmos uzat şi obosit de prea lun#a lui istorie. pentru că noi nu am atins niciodată punctul ce apare la capătul unui traseu şi de unde se poate cădea! @ilozofii mor la noi din lipsă de posteritate. pînă cînd capătă forma unei adevărate "tapiserii metafizice") este o #îndire cu "fi#uri impuse" al căror autor e c1iar cel ce #îndeşte cu a$utorul lor! "ceastă autoconstrîn#ere are în ea ceva sublim şi derizoriu) efortul de a #îndi le#at. ca un limba$ care nu poate fi evitat! 'omentatorii unui #înditor sînt cei care îi atestă codul tocmai prin faptul că ei îl e&plică fără să poată ieşi nicicum din el! Pentru că un cod nu poate fi tradus.

însă.lo$mar#t 3talcioc4. este tentat periodic să respire evadînd în stil) un cuvinţel mai sprinţar. dovedindu-se pînă la urmă a fi "cuvinte fenomenolo#ice" şi noduri în ţesătura de ansamblu! 'u e&cepţia lui "şi".L!lic$"#eit 3"posibilitate e&tremă"4! Prezenţa lor asi#ură. apropo de "cod şi stil". "a se arăta" etc!4 revin insistent şi implacabil. citatul din -ietzsc1e.l trebuie să accepte. ersc$liessen 3"a desc1ide" cu sensul de "a dezvălui"4. care par să nu facă parte din cod şi care induc în eroare tocmai prin aparenta lor banalitate 3"a scoate la iveală". în propoziţiile citate e&istă trei cuvinte care nu fac parte din cod şi care apar ca "aluzii de stil" şi ca înviorare 3sau c1iar "umanizare"4 a te&tului) zerbric$t 3"zdrobeşte"4. dacă vrea. care semnalează toate locurile în care apar cuvintele din codul 1eide##erian. >ersteifun! 3"încremenire"4. în aceste propoziţii. >orlaufen 3"pre-mer#ere"4. să ies la suprafaţă! 5ar dacă pastilele n-o să mă mai a$ute2 5acă nu apuc să termin treaba pentru care am venit aici2 5acă trebuie să mă întrerup şi să plec în ţară. &xistenz. totul. să-şi tra#ă un #lonţ în cap! sîmbătă. spar#e pe neaşteptate codul şi te face să te #îndeşti la desc1iderea bruscă a ferestrei prin care pătrunde pentru o clipă o pală de aer proaspăt într-o cameră înc$isă "să devină prea vîrstnic pentru victoriile sale"! 'e e drept. simt cum îmi revine răul din luna mai. scris în re#istru stilistic. +nde&ul =ast[5elfosse al lui 2ein und 3eit. #ustul de vid şi zădărnicie! 8paima că totul poate reîncepe. sînt rare şi ele seamănă cu apariţia nesperată a unei oaze într-un peisa$ de e&tremă ri#oare! +ată un asemenea e&emplu 3p! HBG4) "Prin ea. cedînd stilului. 2ein#onnen 3"putinţă-de-a-fi"4. ?eidelber#er ?erbst! *n timp ce căscam #ura prin . pînă şi prepoziţiile şi adverbele. astfel. rosto#olirea fără sfîrşit în abisul propriei mele e&istenţe! /ă #răbesc să a$un# acasă şi să în#1it o pastilă! 5upă cîteva ore încep. tristeţea aceea infinită. cu #îndul că acolo aş putea fi preluat. 6să devină prea vîrstnic pentru victoriile sale7 3-ietzsc1e4!" 'uvintele lui ?eide##er sînt scrise toate "în cod") un set finit de concepte. la tot felul de obiecte vec1i. intră în cod! (raducătorul. citatul din ?eide##er) "Pre-mer#erea desc1ide e&istenţei renunţarea la sine ca posibilitate e&tremă a e&istenţei şi zdrobeşte astfel orice încremenire în una sau alta din formele pe care e&istenţa le atin#e! Prin pre-mer#ere. "de aceea" şi "totuşi".%eiau. urîte şi tîmpite. încet. că pot reintra în coşmarul care m-a făcut să văd prăpastia. sîn#erînd sub această c1in#ă şi ameţit de reiterarea fi#urilor acestui cadril infinit. smuls din 1ău şi . acelaşi lucru spus altfel decît pînă acum etc! Greşeala pîndeşte la capătul acestei tentaţii periodice de a ieşi din cod! . întins prin toate străduţele laterale ale "oraşului vec1i". împiedicîndu-mă la tot pasul în marea de oameni. aşa cum va trebui să accepte şi cititorul. reprezentînd o premieră în istoria filozofiei. be$Mtet sic$ 3"se fereşte"4! /omentele cînd ?eide##er iese din cod. este ocupat în principal de cîteva sute de termeni a căror menţionare la pa#ină şi rînd ocupă sin#ură cîteva pa#ini! 5e abia cînd traduci îţi dai seama de prezenţa atotputernică a codului) nici un cuvînt nu este pus la întîmplare şi cel mai adesea el apare însoţit de aceleaşi cuvinte şi ocupă lîn#ă ele aproape întotdeauna aceeaşi poziţie! (raducătorul este obli#at să păstreze identitatea formulărilor 3şi a formulelor care apar pe această cale4. Xufierste . adevărate epave ale "ustensilităţii". că se află în faţa unei enorme fu!i a #îndirii şi că forţa lui stă în capacitatea de a se menţine neabătut în termenii codului! 5upă care el e liber. 29 septembrie "stăzi. evitînd cu stricteţe folosirea sinonimelor! Pînă şi cuvintele care aparent nu au pre#nanţă cate#orială. Dasein"ul este ferit să cadă înapoia lui însuşi şi să revină dincoace de putinţa-de-a-fi pe care el a înţeles-o şi. Dasein"ul se eliberează de toate 6fleacurile7 cu care el se amuză în mod obişnuit şi pe care curiozitatea e mereu preocupată să le procure din rezervorul de întîmplări al lumii!" *n rest. asi#ură te&tului coerenţa lui filozofică şi totodată posibilitatea de a avansa pe "un drum al #îndirii" prin combinarea şi reluarea la nesfîrşit a termenilor care alcătuiesc setul! *n numai două propoziţii apar şase termeni "te1nici" 1eide#-#erieni) Dasein. perpetuarea codului! *n sc1imb.

la limită. ?>dra din Lerna.iena 3toalete somptuoase. viaţa ca ideal nu are nevoie de crimă pentru a se realiza. . deşi dimensiunile ei rămîneau cele ale unei vaci normale! -u mai ţin minte dacă o adusesem pentru că trebuia să facă parte din spectacol sau pur şi simplu o adusesem ca să asiste la el! "m ieşit la fel de demn şi de firesc precum intrasem şi. camufla$ul este formal. că ea conţine în ea omul şi anti"omul în indistincţia lor aproape ca un secret de construcţie! "bel şi 'ain sînt "fraţi" prin camufla$ ― 'ain are aparenţele fizice ale lui "bel. să îl înfrunte şi să-l e&ecute. pe scurt. membrane şi scanere! Ar. starea celui care. de "invadatori" camuflaţi sub aparenţe umane! . fie o mînă care devine #1eară. balaur. continuă să e&iste ca om şi să aibă urmaşi! 'el puţin deocamdată!4 Problema umanismului este) cum poate "bel supravieţui în condiţiile în care 'ain este etern activ2 'u alte cuvinte) cum poate "bel să se apere2 "ceasta este "încurcătura" din care umanismul nu poate ieşi) el trebuie să se apere aşa zicînd "cu arma în mînă" de a#resiunea permanentă a anti-umanismului şi astfel. aplecat deasupra prăpastiei. ?itler. în sc1imb. să îl condamne. neîndoielnic. etnice. catifea4 însoţit de o superbă vacă roşcată. bineînţeles. a balaurului. ci doar pentru a se apăra! 3 !ct!mbrie . strămoşul "celeilalte" specii care poate inte#ra crima în modul ei de a fi. care lasă să apară dedesubt cipuri. iată. =in Laden! 9i aceasta se întîmplă de fiecare dată în numele idealului celui mai abstract şi concret deopotrivă care este viaţa şi valorile le#ate de ea! "nti-oamenii.le îi fac pe invadatori să vină dintr-un altunde(a misterios. ucis. tocmai de aceea. în vreme ce acest lucru nu este ima#inabil pentru specia de oameni care descinde din "bel! 3Pentru că "bel. aur. fie o bucată de craniu detaşabilă. el este anti-omul. o au "în dotare") ei au iniţiati(a crimei şi omoară în numele unui ideal din care crima face parte ca o condiţie a realizării lui! 8pre deosebire de toate celelalte idealuri 3politice. precum în secolul care a trecut. #aranţi ai perpetuării vieţii şi apărători ai libertăţii! Pentru a se apăra ca omenire. la o privire mai atentă "ceva" palpabil denunţînd apartenenţa de fond la altă specie) fie oc1ii care încep să "cli#noteze". aparent şi superficial. adevărul este că acest camufla$ este un dat al speciei umane. curată şi şamponată şi. o luam sub braţ. e&terior şi "interior"-visceral el este construit la fel! 5ar pentru că îl poate ucide pe "bel. nu mai poate fi tras de nimeni înapoi! 30 septembrie -u-mi place să notez vise! 9i totuşi! "m visat că intram la Apera din . în plus. creaţia şi opera lui 5umnezeu. a întruc1ipării %ăului! (oţi eroii eponimi de la (eseu şi ?eracles la @ăt-@rumos şi 8fîntul G1eor#1e sînt uci#ători ai %ăului şi.l trebuie să accepte că din recuzita umanismului face parte uciderea bestiei.purtat pe braţe către lumină2 +adul este. el nu poate face parte din aceeaşi specie cu "bel! 'a ani1ilator. el trebuie să recur#ă ― în această apărare ― la lucrul care îi repu#nă cel mai tare) crima. rotiţe. nimeni nu părea să se mire sau să ne dea vreo atenţie specială! 2 !ct!mbrie 8pecia umană este din capul locului ameninţată. indiferent că el se numeşte zmeu. omenirea trebuie să omoare periodic monstrul ― să îl $udece. ca în filmele proaste americane.roarea acestor filme este că răpesc invaziei imanenţa ei! . pentru că poate suprima viaţa. reli#ioase4. /inotaur sau. dintr-o spaţialitate e&otică! *n plus. 8talin. portabilă! 'înd mi se părea că urcă prea încet scările care se desc1ideau din fo>er. au crima în pro#ramul lor. /iloşevici sau.

cu 1oţii din supermar<eturi. #esticulînd. crezînd oarecum că el va scăpa de deznodămîntul bine ştiut dacă va e&pune mai convin#ător felul în care şi-a întrebuinţat timpul) cum a respirat în cutare zi. 1îrtiile şi dosarele. masca ei mortuară. vor continua să trăiască propunînd celorlalţi. ci un suprem e&erciţiu de e&orcizare. bileţele în#rămădite pe birou. dosare. teancul de vec1ituri.8enzaţia pe care ţi-o dau oamenii care ţin $urnal! 8pre deosebire de ceilalţi. îl mîn#îie şi pe care îl depun cu #ri$ă undeva. transcriu. cu #îndul că ceilalţi se vor recule#e cîndva în faţa acestei urme. şter# praful din un#1ere imposibile! 9i mă simt dintr-o dată curat şi nou. pi&uri şi creioane risipite la întîmplare! 5un#a de praf din $urul telefonului începe să mă sîcîie. ei se retra# din viaţă z!omotos. la fel ca amprentele pe care le văd cînd bate soarele pe ecranul televizorului sau al laptopului! "mîn. cu spăr#ătorii poştelor din Germania. nu este nimic patetic în el! . ce cărţi a scris şi cum trebuie înţeleasă "opera lor"! 8enzaţia că ei se bat pentru fiecare zi a lor şi că. oamenii cu care am traversat viaţa şi cărora le datorez comentariul niciodată rostit al drumului pe care l-am făcut împreună! 15 !ct!mbrie 'red că puţini compatrioţi au resimţit. cărţi scoase din bibliotecă şi nepuse la loc. amîn. $ustificîndu-şi trecerea pe aici. îl ţin în braţe. transcriu. 8pre deosebire de ceilalţi. a acestei zbateri încremenite. fac să dispară teancurile de cărţi de pe mese şi de la capul patului. cu mafioţii naţionali. tîrziu. cu spălătorii de bani. ca şi cum acolo el ar fi sustras propriei sale cur#eri. eşecuri şi lucruri teribile care a crescut şi care ameninţă să spar#ă uşa şi să se reverse peste mine! (rebuie să desc1id uşa acestei camere. vorba pur şi simplu de un principiu de funcţionare i#ienic la scara unei (ieţi. adunate de-a lun#ul anilor prin amînări repetate ale momentelor cînd trebuia să fac curat! 5in acest punct de vedere $urnalul este soluţia pe care am #ăsit-o pentru a putea continua să trăiesc! 5ar cînd spun lucrul acesta. ce oameni a întîlnit şi ce i-a spus unul sau altul. arunc.l revarsă asupra sa lava fierbinte a propriei sale vieţi şi aşteaptă cuminte ca ea să se răcească. apt să reiau totul şi să lucrez! *n viaţa mea a venit. triez0 pun toate obiectele la locul lor. Arice $urnal este a#ăţarea disperată de un &rsatz de nemurire. acest moment! "runc. pînă vine o zi în care nu mai pot să lucrez! 9i atunci iau toate 1îrtiuţele. răsti#nind efemerul pe o foaie de 1îrtie. reziduuri enorme. să scot totul afară şi să prefir totul. cu cerşetorii din metrourile pariziene. cu traficanţii de minori. să-l cîntăresc şi să-l pun la locul lui. de scoatere la aer şi lumină a conţinuturilor leneşe din mine. cu turiştii care plecau cu prosoapele din 1oteluri! 'irculam prin lume împac1etat în straturile de ruşine ale %omEniei! 9i este firesc să fie aşa de vreme ce "lumea" ne priveşte ca . pe un pat de 1îrtie. aruncate alandala într-o cămară fără ferestre. mula$ul în #1ips şi bronz al #îndurilor. nu este amprenta pe 1îrtie sau masca mortuară a vieţii mele. în locul vieţii lor irepetabile şi finite. e&plicînd. pus într-un seif la o bancă a eternităţii! 'eea ce-i distin#e pe aceşti oameni este că ei ies din viaţă însoţiţi de comentariul ei. să iau fiecare obiect. trec luni şi în $urul meu se adună 1îrtii. :n autor de $urnal se duce la moarte făcînd tapa). ce vise a visat. pe care îl decupează. "m simţit treaba asta la o scară măruntă în camera mea de lucru! (rec săptămîni. istoria ţării lor ca pe o dramă personală! 5e cîte ori treceam #raniţa preluam c1ipul ţării mele văzut din afară) mă identificam cu securiştii care puneau bombe la sediul &uropei libere. ei simt mai tare că mor şi încearcă să fi&eze timpul) timpul lor. cu or#anizatorii de reţele de prostituate. triez! (rebuie să am cura$ul să desc1id camera în care am în#rămădit tot ce nu am ştiut să rezolv la timp. asemeni mie. #ri$a antumă a autorului de a se pune în insectar! . emoţiilor şi vanităţilor lor! Arice $urnal este de aceea rictusul unei vieţi imortalizate în răşină. cum se învolbura apa pe care a privit-o. Aamenii mai ales. în faţa dezastrului care a fost finitudinea lui. de o nemurire care nu poate fi obţinută în termenii lumii de aici! Furnalul meu nu este o luptă cu (impul.

s-a îndepărtat #răbită către alte zări. ocazia de a lua cinci bîte în cap în biroul meu de la Eumanitas. un neamţ imbecil m-a felicitat la ?eidelber# pentru participarea %omEniei lui 'eauşescu la Alimpiada de la Los "n#eles. s-a desprins de locul crimei. să se asimileze sin#ur privirii celor care îl asimilează cu semenii săi care fură! "şa . prin mici impulsuri delicate. minată de proiecte necunoscute mie! -enorocirea e că pe mine întîmplarea m-a lăsat într-o stare de adîncă tulburare! Potrivit lo#icii introiecti-ve descrise mai sus furasem cu neruşinare. căpătase fineţea unui scaner! 5is$uncţia dintre e&presia de pe faţa doamnei. drept.. eram amîndoi directori de editură! /ai locuiam şi în acelaşi oraş! "5ar nu tu eşti persoana care a bă#at în poşetă.stain#. eram scăldaţi cu toţii în aceeaşi aură de barbarie! "celaşi fenomen de identificare. şi $ocul mîinilor. prin festivalul cărţii şi. acolo şi peste tot în lume. cole#a mea continua să asculte cu vădit interes ceea ce spunea domnul din (1ailanda şi. dar nu ştiu cum se face că pe lumea asta orice om frustrat care nu fură este asimilat cu semenii lui frustraţi care fură! +ar omul acesta care nu fură termină. în alertă. ridicîndu-se uşor. care avea lo#ica lui şi care dezvolta o cu totul altă partitură. aşa cum după mineriada din iunie BCCG un francez imbecil mi-a trîntit. pe alţii. poşeta care. mi-am zis. prin e&tensie. iar dincolo de ele.ra lume strînsă laolaltă. cu fermoarul! 'e repede se petrecuse totulL "tît de repede încît am simţit nevoia să mă frec la oc1i! 'înd i-am redesc1is. cu sîn#e rece şi cu o remarcabilă dibăcie o sticluţă de condimente! (otul pleda pentru asta) eram romEn. eram uniţi. în plus. m-a fascinat! Pe antebraţul stîn#. s-a apropiat de o sticluţă ― am recunoscut de îndată în ea. părtaş. după o vreme. e&trem de mobilă altminteri. mesele îşi ofereau flancul e&terior trecătorilor! 5oamna. apoi. nu orice om frustrat fură sau trebuie să fure. miner! -uanţele nu au ce căuta în asemenea situaţii! -u avea nici o importanţă că pe BH iunie ratasem. la sediul central de la ?ac1ette. la altă scară. în zare! ?alele (îr#ului erau enorme şi oriunde ai fi privit se desc1idea o perspectivă neaşteptată! 'uloarul pe care l-a desc1is atunci privirea mea m-a transportat la BK metri mai departe. concentrare ma&imă. printr-o mişcare interioară de o e&tremă perversitate.ăzuţi de departe. directoarea unei edituri bucureştene! Lipsite de apărare. cu #ustări felurite. să furăm o sticluţă cu soia. prevestitor. demonta din palatul în care fuseseră primiţi! . împrumutată de la membrii asistenţei 3privire absorbită. părînd edificată. ca într-o redută prost păzită. intrat. pe unii "mai fini". cineva vorbea. mă făcea coautor. după ultima mişcare a de#etului.reprezentanţi ai unei situaţii care de cele mai multe ori ne depăşeşte! *n BCD . aşternute cu feţe de masă. se odi1neau platourile cu mîncare! /îna dreaptă a doamnei directoare a pornit. s-a oprit brusc în dreptul uneia dintre ele. să ia tot ce se putea lua. venisem în aceeaşi ec1ipă la @ran<furt. afectînd un interes neaşteptat pentru reuniunea editorilor t1ai-landezi şi pentru domnul care tocmai vorbea! Ac1iul meu scormonitor. sticluţa cu sosul de soiaL Pentru 5umnezeu. care aşteptau cuminţi terminarea discursului pentru a putea fi devorate! *n cîmpul privirii mele a pătruns atunci o "cole#ă" a mea. farfuriile şi tacîmurile erau frumos aşezate. cole#a mea ţinea o poşetă pe care a mutat-o discret cu mîna dreaptă mai aproape de cot! "5umnezeule. a în#1iţit-o ― 1apL ― şi s-a înc1is. cu cîteva minute doar. îmi repetam întruna. complice la #estul de rîndaş la care tocmai asistasem! +mportant era că şi ea şi eu tră#eam după noi. autoarea #ăinăriei şi eu. uşa în nas! *n oc1ii lui devenisem. a odi1nit o clipă pe mar#inea scrobită a feţei de masă. către standul t1ailandez în care părea că se petrece ceva deosebit! . te pomeneşti că începe să mănînceL" în dreptul ei. care venea de dinaintea mea. nelipsitul condiment e&trem oriental) 2o)a 2auce ― cu de#etul al treilea al mîinii. după siluetă şi etic1etă. către mar#inea mesei ― încordarea mea de (o9eur atinsese punctul culminant ―. alaiul infinit al frustrărilor venite din K de ani de comunism care ne împin#eau. erau mese multe. cu #ura căscată. visător. linişteşte-teL" 'u toate acestea faptul că eu nu aş fi putut şterpeli în vecii vecilor sticluţa nu avea nici o importanţă! 'eva mai adînc. precum tipii din dele#aţia care l-a însoţit pe 'eauşescu invitat la Paris în BC7D de Giscard dN. a pus sticluţa pe drum către mar#inea mesei unde aştepta. l-am trăit în urmă cu cîţiva ani la (îr#ul internaţional al cărţii de la @ran<furt! 8tăteam pe un fotoliu în standul meu şi priveam. deşuruba. interes vădit pentru spusele oratorului4. ca prin minune. cu încetinitorul.

zvelt şi plăcut îmbrăcat 3facem rapid o trecere în revistă a celor mai bune mărci de pantofi) (odds. cu termenii sc1imbaţi. cîte o epistolă în elină!!! " sosit aşadar ieri. iar acum vine să ne vadă la ?eidelber# şi să petrecem un Vee<-end împreună! @ace parte din mîna aceea de copii e&cepţionali care află în primul an de facultate cîte ceva despre Platon. visează în secret că cele trei zile se vor aşeza sin#ure în suita unui film! *mi spun. dacă am ce! =o#dan a venit cu o cameră video şi. =o#dan a studiat limbile clasice şi îmi amintesc cînd l-am întîlnit într-o pauză de curs la facultate. în sala de e&amen. le#ume preparate c1inezeşte şi un orez (1ai parfumat cu iasomie! *nsă astăzi de dimineaţă am fost cu toţii la ?eili#enber#0 au venit să ne ia cu . scotocindu-mă febril prin buzunarele e&istenţei mele. =o#dan mă însoţeşte la cumpărături şi ale#em împreună un rose din pod#oriile freibur#1eze. totuşi. cu trei-patru ani în urmă) se întorsese de la @reibur# cu o zi înainte. în psi1olo#ia înduioşat-melancolică a lui -oica cel de atunci. atins în c1ip vizibil de or#olii locale4. cu care a fost de altfel cole# la şcoală de la BH la BD ani! *l ştiu. iar palpitul acestor "copii". 8nipe4 şi. intră în vibraţie. privindu-i pe =o#dan şi pe 'ătălin. o dată mai mult. a isprăvii care va ţîşni cîndva. am aceeaşi senzaţie ca atunci cînd îl revăd pe @lipi) spaţiul se luminează brusc. capere. cădem de acord. 8iou&. şcoliţi în Germania. ulei de măsline şi o lin#ură de creme fraîc$e. lămîie. vîrsta lui @lipi. tobă de carte. că trebuie să-l a$ut şi că timpul nu trebuie lăsat "de capul lui"! "şadar. se pre#ăteşte ceva. unde s-a împrietenit cu 'ătălin. )oc. un vin de =aden 3e&celent. prin ei. cu o vorbă pe care atunci nu o înţele#eam deloc. ?eide#-#er sau -oica. la curent cu ultimele noutăţi biblio#rafice şi cu care abia mai poţi ţine pasul cînd intri în cotloanele "deceniului fenomenolo#ic" la ?eide##er! La @reibur#. Pentru a doua cină. de copil. un scenariu pe care îl ştiu atît de bine! 9i totuşi era mai simplu să fiu eu cel "de atunci" 3sau ei "cei de acum"4) atunci eram tot doar aşteptare şi primeam. sînt simultan -oica şi ei şi retrăiesc pentru o clipă. îmi #arantează =o#dan. ca în preliminariile revărsării unui vulcan. pe studenţi îi aşteptau două pa#ini) una conţinea un te&t 1omeric în #reacă şi alta o pa#ină din "ristotel în #ermană! (e&tul lui ?omer trebuia transpus în #ermană. confruntat cu această întîlnire dintre firescul timpului şi nevoia noastră de a-l struni şi a-l articula2 5ar lucrurile se rînduiesc aproape de la sine. ce am eu de dat. toate. e&amene cu tine şi pe care îi re#ăseşti după licenţă. va însoţi în mod ideal fileul de *arsc$ pe care urmează să-l pre#ătesc la cuptor cu sos de vin. unde pre#ăteşte un doctorat cu von ?errmann (+ristotel în !îndirea lui Eeide!!er) ― =o#dan /incă! "re M7 de ani. 'lar<s. în#ropînd lumea sub fierbinţeala ei! 8pectacolul acestui clocot în mers. de Paşti sau de 'răciun. la un amplu zvon al e&istenţei în măruntaiele căreia pare că. ritmîndu-se pe trei trepte ca tot atîtea e<-staze ale vieţii) !astronomie. nevăzută. "n#lia sau @ranţa. dra#ii meiL"! "lunec fără să vreau. o sticluţă de 8o$a 8auce! =lestemata de sticluţăL Gentuţa cu sticluţaL 21 !ct!mbrie "sîmbătă# " venit ieri de la @reibur#. cuminţi. în #reacă! 8tudenţii nu aveau voie să consulte dicţionarul! . cînd intră în casă. faţă în faţă cu ?omer şi "ristot! =o#dan îmi scrie de altminteri din cînd în cînd.se face că în acel an am plecat de la @ran<furt convins fiind că în ba#a$ele mele se afla. de astă seară. aşadar. şi în preziua plecării tocmai dăduse un e&amen de #reacă! Pe bancă. neliniştea lor de cai de rasă. filozofie. pentru că are veleităţi re#izorale. care dau. freamătul pe care îl răspîndesc în $ur te trimit. al acestei promisiuni îl fascina pe -oica atunci cînd ne privea şi îl făcea să e&clame. mi-a fost apoi student la =ucureşti la @ilozofie. mi-am pro#ramat un sote de piept de curcan cu 81err>. care. iar cel al lui "ristotel trebuia readus la loc. cu două foi #oale. cînd totul fierbe în vederea izbucnirii finale. "ce frumoşi sînteţi. pe cînd acum se aşteaptă de la mine şi trebuie să dau! 9i mă întreb.rau sin#uri.

lăsat astăzi anume în para#ină şi scufundîndu-se încet în natură 3iarba a năpădit spaţiul dintre #radene precum şi piatra băncilor şi a treptelor ― totul a fost construit în piatră. un enorm amfiteatru de BH GGG de locuri 3"D GGG $os şi K GGG în picioare"4! "mfiteatrul acesta. pe scări în sus. cel de acum. este limpede că eroul se luptă cu ceva. cu brazii din $urul său şi cu cerul de deasupra. nespus de tînăr şi că. spaţiul acesta ambi#uu s-ar putea purifica! 'e lucru minunat să îţi propui să faci un concurs de "cine a$un#e primul sus". animat de ima#inea idolului meu sportiv de atunci. zeul tunetului şi al furtunii! . am evadat de sub re#ula timpului! /ă sufoc. cu #îndul secret că. disperat. oprită. ― prin $oc ―. su#erînd că eroul 3sau eroina4. către mi$locul scenei! =raţul drept este îndoit în sus. ţîşnesc tot atît de brusc.ste un soare putred de toamnă. pe treptele amfiteatrului. cu mîna întoarsă în dreptul oc1ilor. dintr-o mişcare de recuperare a vec1ilor ritualuri #ermanice de celebrare a zeilor în natură. din bumbac şi in. în păduri şi pe vîrfuri de munţi! /odelul pentru o asemenea >eranstaltun! era 5onnersber#. în prezenţa lui Goebbels. provocat de vastitatea spaţiului în care sîntem proiectaţi. 'obor pe marea scenă din piatră şi pămînt şi. ve#etal4. nevenindu-i să creadă că are parte de un asemenea "subiect" într-un asemenea decor! "ler#. douătrei salturi!!! 8înt îmbrăcat în "#inşi" ne#ri şi un (-s1irt ne#ru peste care este aruncată ne#li$ent. să opui derizoriul $ocului #ravităţii e&altate a fanatismului! 9i iată-ne luînd startul de la poalele amfiteatrului 3şi riscînd infarctul4 Gelu. ca şi cum în felul acesta ai putea e&orciza :mbra %ăului. se apleacă ritmic şi #raţios cînd în dreapta. e&trem de sensibil. locul e straniu prin amestecul acesta de puritate şi măreţie naturală cu impuritatea utilizării lui istorice! 9i. în dreptul frunţii! "cesta e #estul care îmi place mie cel mai mult la balerini) palma adusă în dreptul frunţii şi întoarsă înspre afară. desc1isă în faţă. în mi$locul unei păduri unde naziştii au inau#urat în BCHK. prinţ ne#ru sau altceva de #enul acesta4 şi care îl supune pe erou unor atacuri repetate! "cesta. în fiecare dimineaţă. în iarba din mar#inea scenei! /ă îndrept apoi. că sînt tînăr. ca şi cum s-ar apăra de o lumină prea puternică.mil Qatope< ― şi eu. la capătul celor BHG de trepte de piatră care taie amfiteatrul în două. a fost prima construcţie "ideolo#ică" dintr-o =$in!bez(e!un!. cu un element potrivnic care întruc1ipează răul 3fie el balaur. su#erînd un soi de esc1ive în faţa vieţii care a căpătat brusc caracterul ameninţătorului! 'înd acelaşi #est este făcut de o balerină. învin#ător4. cu #îndul de a obţine o îmbinare de elemente naturale) pămînt. desi#ur. . cînd în stîn#a. o bluză alb-be$. pentru a-mi demonstra că nimic nu s-a sc1imbat. simt nevoia să dansez. să filmeze acest $appenin!. se prăvăleşte asupra mea. demonstrativ. sc1iţez cîteva piruete. în-frîn#îndu-mi senzaţia că enormul semicerc al amfiteatrului. cu mînecile mari şi bufante! 5upă ce consider că mi-am înc1eiat încălzirea. cîteva mişcări ritmice care sc1iţează un soi de ritual al victoriei 3m-am declarat. nu are asupra mea nici un efect. piatră. cam zece <ilometri în afara ?eidelber#ului. su#îndu-mi burta şi încercînd să mă simt cît mai zvelt cu putinţă. locul unde se află ruina #otică a unei construcţii care era înc1inată lui Rottan. prin inocenţă şi #ratuitate ludică. cel de la BK ani ― cînd. el are îndeobşte o cu totul altă semnificaţie) eroina îl face cel mai adesea cînd este asaltată de declaraţiile eroului şi de caracterul lor impetuos 3vizibil mai ales din braţele care se strîn# brusc la piept şi. bineînţeles. după ce e&ecut. îmi scot bluza şi o arunc. că timpul scurs între mine. fericit. "cu mers de balerin". 'ătălin şi eu. aler#ătorul de fond .maşina prietenii mei 1eidelber#1ezi. e&ecut mai întîi cîţiva "paşi de rutină". cu palma întoarsă către în afară. vulnerabil şi totodată foarte îndurerat. în timp ce =o#dan se pre#ăteşte. :rsula şi Gelu. după HG de trepte şi le declar celorlalţi că în fond eu sînt un "aler#ător de viteză". prin nu ştiu ce miracol. provocator şi dătător de speranţă. în ciuda faptului că avusesem toate aparenţele unui bi! animal care se rosto#olea #reoi în sus! +mportant e însă că "m-am încălzit") sînt cuprins de o adevărată isterie ludică şi. şi am urcat "în munte". de acolo. lasciv şi cu de#etele răsfrînte. simţi nevoia să te înstăpîneşti asupra locului altfel. ieşeam în curte şi săream #ardul pe stadionul "Pro#resul" din 'otroceni unde aler#am şapte ture de stadion 3H <mL4. încearcă să se apere de tot ceea ce viaţa revarsă în clipa aceea peste el! 'înd #estul acesta e făcut de un balerin.

cu e&cepţia celor două funcţii de evacuare. de pildă. cînd în stîn#a. eroina cedează. cu 'ălcîiul lipit în scobitura labei piciorului stîn#. menit să răspundă. că e pre#ătit pentru fapte deosebite. în timp ce braţul celălalt. privirea senină şi plină de încredere.&istă. pentru simplul fapt că e vorba de o intimitate absolută. de roman şi literatură ― practică dezinvoltura intimului) din zece în zece pa#ini 3cel puţin pînă o întîlneşte pe . deopotrivă plăcut impresionată4 şi. mi s-a părut. alcătuită deopotrivă şi din cîteva fi#uri preliminare ― poziţia de pornire avînd ceva falnic în ea) piciorul stîn# răsucit cu vîrful în e&terior. cîteva pa#ini ― despre "cod" în filozofie. cu cîteva mici amortizări repetate! 5e aici puteam intra apoi fără probleme în fi#ura pe care de$a am descris-o. poate respin#e pe cititorul care nu e dispus să împărtăşească cu autorul toate e&perienţele pe care acesta i le propune şi i le dezvăluie! . lasă senzaţia că ridică în faţa eroului pavăza refuzului ei! . ca o acoladă obosită şi lascivă. care iese din orice relaţie şi pe care nu eşti dispus 3şi nu ai de ce4 s-o împarţi cu altul împărtăşind-o! *n acest sens. care o înspăimîntă şi. să scape de sub şuvoiul declaraţiilor prinţului. să-şi conţină. cu acest torc$on literar. dar deopotrivă l-a şi a#resat! :ltimul roman al lui ?ouellebecI (%latformes) ― dacă se mai poate vorbi. la destrăbălarea mea ludică de la ?eili#enber#! 23 !ct!mbrie Pînă unde se poate împin#e sinceritatea în scris2 Pe de o parte. în alt plan. laba piciorului drept căzînd perpendicular pe el. căzînd mereu pe vîrful piciorului drept. odi1nindu-se uşor cu vîrful de#etelor pe partea dorsală a şoldului drept. despre sensul "e&istenţial" al $urnalului. pe tipsia de e&perienţe comune ale umanităţii) e un intim care nu comunică şi care nu realizează comuniune.ant credea ― pe principii metafizice. cu antebraţul în dreptul frunţii şi cu tremurul neliniştit dreapta-stîn#a! "m recoltat cîteva aplauze din partea prietenilor. în cele din urmă. altfel spus. (ot aşa cum eu nu mă simt solidar cu restul omenirii cînd mă duc la closet sau cînd aflu. menţină etc! interioritatea în vederea unei 1omeostaze perfecte! "ltfel spus. atin#înd în treacăt urec1ea şi frîn#îndu-se din poi!net. ca lu$erul unei crizanteme îndoit sub #reutatea corolei! 5in această poziţie îmi luam avînt şi e&ecutam cîteva salturi succesive. un tip de intimitate în care cel ce scrie nu e bine să pătrundă. sinceritatea dă forţă scrisului. le-am citit. subliniată de faptul că eroina face mulţi paşi mărunţi cînd în dreapta. pieptul bombat şi capul cu bărbia împinsă înainte. pe de alta. către eroină4! "ceasta pare vădit speriată 3dar într-un plan secund. evident ― că trupul trebuie. el nefăcînd parte dintre acele lucruri care pot fi aduse. deopotrivă. abia su#erat. în timp ce pe mine nu mă priveşte defel! 'ontrapunct! 'oncepţia lui . iar de partea cealaltă. transpiraţie şi masturbaţie! . îl priveşte. să nu cedeze din substanţele pe . mîna-pavăză e coborîtă din dreptul oc1ilor şi prinţul o ia în braţe! 'am acestea erau lucrurile pe care încercam să le su#erez în partitura mea core#rafică. a eliberat intimul. în sfîrşit braţul stîn# răsucit la spate. cuprins de remuşcări în faţa recentelor mele 1istrionisme. totodată. lăsîndu-ne să înţele#em că ar vrea să fu#ă. palma întoarsă în dreptul frunţii şi a oc1ilor se a#ită su#erînd o teribilă sperietură. că autorul s-a dus la closet! 'a să zic aşa. ţîşneşte în sus. despre revenirea în trecut ― palid s9mposion compensativ. lar# desc1ise. îi fac plăcere! (ot acest balans dreapta-stîn#a. destul de anemice. străbătînd pînă foarte departe şi lăsîndu-ne să înţele#em că eroul nu are nimic de ascuns şi. în raport cu calitatea prestaţiei! 'înd am revenit acasă. în calitate de cititor. eroul se masturbează! Problema nu este că ?ouellebecI ne transmite prin intermediul eroului său că se masturbează sau că toţi oamenii 3şi noi laolaltă cu ei4 se masturbează0 problema e că acest lucru nu merită comunicat. ridicîndu-şi antebraţul în dreptul frunţii.l este atunci disperat. precum şi mîna devenită pavăză neputincioasă conturează acea esc1ivă pudică de o mare ipocrizie! =ineînţeles că.ant despre salivaţie. lui 'ătălin şi =o#dan. cu oarece folos. #estul sfîşietor cu braţele care se avîntă plecînd din dreptul inimii se repetă. @reud. folosită fără limită.întinzîndu-se.alerie4.

făcea imediat o 1altă sub un pom şi îşi relua doar după cîteva minute deambularea! . privind. în #enere. cînd unul sin#ur0 în #enere. nu foarte în apele lui. citind best"seller"ul masturbatoriu al lui ?ouellebecI2 *n sfîrşit. 2carsdale"ul şi cîte şi mai cîte. în ipostaza JGKP. romanul 2$o!un. soţul şi fiul. pecetea ei. Dacă nu cum(a . femeia nu aveau ce căuta în viaţa unui filozof! 'ît despre masturbaţie!!! . în faimoasele sale plimbări cronometrate. cu pro#ram non-stop. %oate din (isul acela straniu pe care îl po(esteşti unde(a în Furnal) îţi apăream îmbrăcat ele!ant. iar rîndurile lui mi-au încălzit inima şi totodată m-au întristat ca o după-amiază de duminică! 1&ra ine(itabil ― în calitatea ta de Nnostolo!A ― să recuperezi -ombac$?e!ul de"acum BC de zăpezi. din străfundul afecţiunii mele pentru el. masa cu Eoria la mensa. nu e bine nici să transpiri! 9i cînd. prietenii episodici (6rsula. asupra masturbaţiei! *n BCDD. Dar nu simt nimic special dinaintea acestui mormînt desc$is. doctorii proaspăt azilaţi. cu ne(asta aia crocantă. uneori.ant simţea cel mai mic început de transpiraţie. de astă dată cu conotaţie "politică". către împlinirea noastră de atunci! /i-a răspuns astăzi. desc1is şi cu faţa în sus.care le conţine! "8ă nu scuipiL" nu era.a era ec1ivalată cu păcatul suprem şi împin#ea trupul în para#ină e&tremă! . s-a #îndit o clipă "ndrei4 şi se masturba de zor în maşina trasă pe trotuar.a trebuia păstrată cu sfinţenie în interiorul corpului! %isipirea ei ec1ivala cu o sinucidere în etape discrete. prevăzută cu o lucarnă care-i oferă o perspectivă neaşteptată asupra tipului aflat în maşină) pe scaunul din dreapta. un comandament al bunei purtări. (înărul securist lăsase o clipă romanul din mînă 3"ne uneşte aceeaşi lectură". îl convocam în fond. în toate părţile! 2 n!iembrie 5upă vizita făcută într-o zi de septembrie în %ombac1Ve# pe urmele trecutului 1eidelber#1ez din anii NDG. dar mort. la rîndu-i. din cînd în cînd. familia din /arlsru$e. flăcăi ce se plictiseau de moarte. desi!ur că noi. foarte la modă atunci! 9i. 1ăituit. 8u ştiu nici eu de unde îmi (ine forma asta de răceală. ci al unui principiu de sănătate conştient de el! 8ecreţiile or#anismului trebuie păstrate în circuit şi nu evacuate! *n consecinţă.vident. cu fiul zăr!$it. &şti si!ur că ― dincolo de farmecul retro ― (îrsta aceea trebuie re!retată? 4n ce mă pri(eşte sînt in(idios numai pe timpul pe care îl a(eam atunci dinainte şi pe care acum nu"l mai am.ă întreb uneori dacă nu cum(a ai (isat însăşi firea mea. o ultimă perspectivă. de aceea. escapada pariziană. "coansaţi" în cîte o "5acie" vreme de opt ore! "ndrei. cea mai preţioasă era substanţa spermatică! . nostal#ic şi comemorativ. orice contact cu străinii era interzis etc4! %ăspunsul "or#anelor" este o maşină a 8ecurităţii care i se postează în faţa casei. stin!$erit de aspectul meu de 'astarbeiter meridional. desanturile comune prin ma!azine în care mă înţoleai cu forţa.ant nu-i pomeneşte niciodată numele şi cînd se referă la ea o face prin perifraze! 'e-ar fi resimţit oare. un roman-fluviu cu intri#ă $aponeză medievală. stă în casă şi citeşte 2$o!un. re!ret că nu mai am astăzi (iitorul de atunci. plon)onul experimental la un film porno. în timpul cărora erai. cu o mină afabilă. . "ndrei Pleşu îi trimite secretarului de partid pe =ucureşti cu propa#anda şi cultura 3"tovarăşul 'roitoru"24 o amplă scrisoare pe tema "aşa nu mai mer#e" 3maşinile de scris trebuiau înre#istrate la miliţie. 4mi amintesc şi eu fiecare detaliu al (ieţii noastre de atunci romanticele tale spitalizări. i-am scris lui "ndrei un e-mail în care îi povesteam ce comoţie provocase în mine reîntîlnirea cu cei care fuseserăm atunci! 'u el trăisem timpul acela şi pesemne că atunci a$unseserăm să fim cel mai aproape unul de celălalt! 8criindu-i. am murit. %e scurt. 4n rest. incapabil să piardă la NOamsA). în timpul căruia tu ai adormit. . în trei sc1imburi! *n "sc1imburi" sînt cînd doi "lucrători". diminuare a forţei vitale şi a facultăţii de $udecare! 'ăsătoria şi. îşi suprave#1ează suprave#1etorul! +ese pe scara interioară a apartamentului.

mai e&istă ceva care. de reperele împărtăşite ale unei moralităţi sociale şi de un anumit mod pofticios de a trăi viaţa. Cu ade(ărat dement şi inutil e modul cum îmi umplu eu zilele. totuşi. ne-a adus pe unul în faţa altuia declarîndu-ne prieteni4. separat. indiscreţia trăită şi $ustificată ca refuz al ipocriziei. în apartamentul din =erceni în care locuia la sfîrşitul anilor NOG. 'e crîncene prietenii visam în adolescenţa meaL 'ît de tare mi-am aşteptat.1 "ndrei este pesemne cel mai (esel om trist pe care l-am cunoscut vreodată! .n<idu. masc1ează de fapt un eu distant. n-am făcut decît să ne contemplăm prin ei. temîndu-se de ea. mai mult sau mai puţin. semănam! :neori îmi spun) cum poate să încapă într-o relaţie atîta diferenţă2 5ar tocmai asta este splendoarea prieteniei mele cu el) îl pot iubi "aşa cum e"! 'eea ce înseamnă) diferit de mine! 3 n!iembrie 5espre pudoarea filozofilor. "ndrei. în sfîrşit. asemeni lui G1il#ameş pe . opusul absolut al ima#inilor îndelun# vernisate. în interiorul însuşi al naturii mele crispate. . oricum. dintre cei foarte puţini care mi"au fisurat răceala. acest lucru) bombănindu-ne şi plîn#îndu-ne unul de altul. stilistic. eliberîndu-mă ludic şi atin#înd. încă o dată. că "urmează să ne împrietenim" şi ne-a pus. !elos şi frustrat ca o !a!ică. se evită şi tot ce îşi are ori#inea în intimitatea fiinţei lui este deturnat către un re#istru impersonal! Jurnalul de la =escani este un concentrat de inteli#enţă.ă bucur că îţi mer!e atît de bine la Eeidelber! şi. în faţa faptului împlinit 3într-o zi de duminică. cordial şi cu inima rece.sînt ceremonios şi mort. pînă într"atît încît pot fi capricios. senzaţia pe care o lasă neavizaţilor că trăieşte ca o mănuşă întoarsă. cînd scrie. în arbitrarul unor zile oarbe. ca prieteni! 38in#urul nostru prieten comun a fost ?oria =ernea!4 5acă nu am reuşit niciodată să ne dezbinăm prin însăşi neasemănarea noastră. enorm de pudic şi lesne de rănit! 5e aceea. incapabili să prelucreze în discursul lor iubirea şi să-i asi#ure acesteia "în sistem" un loc pe măsura celui pe care ea îl ocupă în . a ironizat-o! ?azul acestei prietenii născute din diferenţă este cu atît mai mare cu cît. fiecare. nepotrivirile! 5istanţa dintre noi devine şi mai vizibilă prin ceea ce ne-am ales. o spovedanie a lui şi o bănuiesc devastatoare! /-am întrebat de nenumărate ori dacă. dincolo de e&perienţa unică pe care am trăit-o laolaltă 3cea cu -oica4. presupun. pentru care te in(idiez. misterioase şi melancolice! -umai că bucuria taclalei. capabil să preia de la celălalt. ne-ar putea uni! Pentru că tipolo#ic nu se poate ima#ina ceva mai nepotrivit decît el şi cu mine! "devărul este că. aparenţa dăruirii inte#rale în ceremonialul petrecerii. aşa zicînd.iaţa alături de el pare întotdeauna o pictură făcută cu pastă #roasă. mi-am căutat prietenul care să însemne altul meu identic. ne-am preferat pînă la urmă celor cu care. ca într-o căsătorie care se pune la cale peste capetele celor direct implicaţi. &şti. în sc1imb. 2i!ur că e Ndement şi inutilA: Dar am sfîrşit prin a (edea în asta o (irtute. prin mine o anumită cădere în #ravitate pe care formal nu a e&perimentat-o şi pe care la mine. diferiţi fiind. ne-am trăit unul pe altul ca spectacol şi că fiecare dintre noi a fost. admir furorul tău $eide!!erian. rafinament şi stil. *mi ima#inez uneori. de cînd mă ştiu. dar nimeni nu va #ăsi în el nici măcar urma unui drum către sufletul lui "ndrei! "utorul unui document presupus confesiv nu e&istă acolo ca indi(id. şi eu şi "ndrei am continuat să ne căutăm în c1ip spontan asemănătorii! "tît cît i-am #ăsit. Continui să risipesc fiecare secundă şi să nu adun decît ceea ce se adună de la sine. fără ca neapărat să o recunoască. fratele de cruceL 5upă ce -oica a 1otărît. acel #rad de cabotinism fără de care comunicarea socială şi scrisul de o anumită factură nu sînt cu putinţă. ne-au dezbinat în sc1imb opţiunile în prietenie ale celuilalt! /isterios rămîne. cred. pe fondul acestei in1ibiţii întreţinute. a trăit. deşi nu crezi. su#estia pentru o componentă a e&istenţei care îi lipsea! 5acă datorită lui am cîşti#at enorm în planul e&presiei.

cînd celălalt întăreşte formularea propusă în traducerea e&istentă prin e&clamaţia "sculpturăL"! *n acest caz se recunoaşte că fraza #ermană a lui ?eide##er a fost impecabil turnată în romEnă. posibilitatea "de o bo#ăţie fără perec1e printre celelalte posibilităţi acordate fiinţei umane" este total absentă dintr-o carte care are tocmai aceste posibilităţi ca obiect! 8-ar putea răspunde că ea este asimilată e&istenţialului *efindlic$#eit. în vreme ce amorul dă rău într-un discurs filozofic şi trebuie. "bere cu palme la restaurant"! 'elălalt. pentru propoziţia de la p! H7 ― Das fa#tisc$e Dasein existiert !ebiirti!. und !ebMrti! stirbt es anc$ sc$Ln im 2inne des 2eins zum =ode ― am propus) 1Dasein"ul factic e&istă născîndu-se mereu şi născîndu-se el deopotrivă moare de$a. ne presc1imbăm în obiectul iubirii noastre rămînînd totodată noi înşine!" :n an mai tîrziu. printre "sculpturi" şi "beri cu palme"! 10 n!iembrie "stăzi a fost o zi de #raţie) am fost la (odtnauber#. săi e&plice celuilalt cît de rafinată e soluţia propusă şi de ce anume ea trebuie împărtăşită pe loc! 'înd acordul celuilalt e smuls şi el consimte la in#eniozitatea formulării. se pretinde în mod simbolic o bere. trebuie să dea Eefe"le la o bode#ă din apropiere.viaţa lor! *n cea de a doua scrisoare de îndră#ostire pe care ?eide##er i-o scrie ?annei "rendt în MB februarie BCMK. înlăun-trul unei enumerări. cîndva seara sau a doua zi! "=ere cu palme la restaurant" a fost acordată o sin#ură dată) cînd. într-o notă de subsol de la pa#ina BCG! @ilozofia are. enervat. e pomenit. să văd die . i#norat! 5ar de ce2 7 n!iembrie "m instituit un cod de manifestare pentru soluţii deosebite #ăsite în timp ce revizuim te&tul! :imirea şi stupoarea încîntată în faţa unei soluţii inspirate sînt marcate de o lovitură cu palma peste frunte şi lăsarea pe speteaza scaunului. în consecinţă. în sensul că fiinţa sa este fiinţă întru moarte!" /ai e&istă şi o distincţie "de parcurs". care este una dintre ipostazele privile#iate ale desc1iderii Dasein"ului în lume! 9i totuşiL 'uvîntul @iebe nu apare nici măcar o sin!ură dată în cele OGG de pa#ini standard ale celebrissimului volum. şi-a tras o palmă peste frunte începe atunci. ?eide##er redactează 2ein und 3eit. care provine din lada de pe terasă şi care oricum va fi băută la masa de seară 3neapărat o ?efeVeizen4! 5istincţia omolo#ată în felul acesta în final se numeşte "bere cu palmă"! Pentru a ieşi de pe terenul #ratuităţii şi a da un sens real e&presiei "a da o bere" s-a instituit. citim) "5e ce iubirea este de o bo#ăţie fără perec1e printre celelalte posibilităţi acordate fiinţei umane şi cum se face că ea rămîne o suavă povară pentru cei pe care îi atin#e2 %ăspunsul e simplu) pentru că. lîn#ă @reibur#. o dată ce a acceptat că soluţia este #enială şi distincţia trebuie acordată. iubind. ba mai rău. aşadar. "situarea afectivă". auto-admirativ. că nu mai e nimic de discutat şi că se poate trece mai departe! *naintăm tîrîş-#răpiş în te&tul lui ?eide##er. 8inta#ma "posibilităţi ale fiinţei umane" devine aici una pur te1nică şi s-ar putea la ri#oare spune că tratatul 1eide##erian este o analitică a posibilităţilor Dasein-ului! 'u toate acestea. voie să pătrundă într-un discurs amoros şi să contribuie la alcătuirea lui 3pasa$e între#i din declaraţiile făcute "domnişoarei "rendt" sînt scrise în cel mai crîncen "cod 1eide#-#erian"4. ca distincţie supremă. paralel cu scoaterea lentă a oc1elarilor. pentru a-l fi&a pe celălalt şi a citi pe faţa lui admiraţia în faţa #eniului propriu! 'el mai frumos este cînd palma dată peste frunte nu e însoţită de mima admirativă a celuilalt şi cînd #estul cade astfel în #ol! 'el care.

abia acum aveam de ce . împreună cu /arin 8orescu şi +oan "le&andru! 8orescu s-a aşezat într-un fotoliu şi a rămas pe între# parcursul vizitei mut şi nemişcat. în vizită la ?eide##er. păşind pe vîrful picioarelor şi cu mîinile împreunate! *n Caietele lui 'ioran din epocă este consemnat faptul că. dar. cred că vizita mea la (odtnauber# s-a produs e&act atunci cînd îşi dobîndise sensul) abia acum. care ocupă apoi un loc într-un muzeu sau se vînd la licitaţie uneori pe sume fabuloase. eu văd în paltonul lui. şi-a investit viaţa în înţele#erea #îndului lui. provenit. prin c1iar actul traducerii ca suprem ar#ument al înţele#erii lui. pipăindu-i bastonul.l credea. tremurător şi vibrînd tot de an#oasă. în celălalt se mer#e pe urmele unei anecdote! 'înd intru în camera de la Păltiniş a lui -oica. că îl întîlnise pe ?eide##er şi tot ce făcea acum avea aerul unui "ca şi cum" lipsit de orice acoperire. cu braţele desc1ise în aer. perfect onest în placiditatea lui. dacă e să $udec după o scandaloasă traducere pe care a publicat-o în @uceafărul. al cărei unic mobil este curiozitatea! *ntr-un caz se pipăie o întrupare. piesă cu piesă. pe care după fiecare plimbare împreună prin pădure i-l scoteam #ri$uliu şi îl atîrnam în cuier. care desc1ide oc1ii la naştere asupra unui pantof tras cu sfoară şi pe care apoi îl urmează fidelă crezînd că este raţa-mamă! "şa stînd lucrurile.enise. în bolboroseala lui. după vizita sa acolo. a micii scrieri +us der &rfa$run! des Den#ens 3"5in e&perienţa #îndirii"4. în orice contact cu e&terioritatea unui persona$ important. "paltonul lui -oica" înseamnă altceva decît pentru cel care intră în cabană ştiind doar că -oica a fost "un mare filozof"! *mi amintesc în acest sens de cele spuse de -i<> /! privitor la vizita pe care i-o făcuse lui ?eide##er în locuinţa lui din @reibur#. care nu poate să apară decît în urma unui contact îndelun#at cu fiinţa vie a autorului şi cu performanţa sa! @ără acest s9mpat$ein. prin escavare. şi o plimbare de vacanţă într-un loc sacru. oricum. cînd 2ein und 3eit. care creează trasee interioare între tine şi obiectul entuziasmului tău nu se poate trece.it!efQ$l. "cabana" lui ?eide##er! --am avut niciodată un apetit special pentru "pelerina$e culturale" şi n-am crezut că te poţi apropia de fiinţa a ceea ce se numeşte îndeobşte un "#eniu" venind din e&terior. iară această "co-simţire". şi dacă ele nu sînt e&acte sînt oricum adevărate! 8i#ur e că atunci cînd ?eide##er s-a urcat pe un scăunel să a$un#ă la un raft mai înalt al bibliotecii.l era îndră#ostit de un zeu la al cărui altar nu slu$ise niciodată şi. faptul că lucrurile au a$uns aşa la 'ioran e semnificativ. #ata oricînd să intervină şi să-şi prindă la o adică în braţe zeul în cădere! *n timp ce 8orescu nu-l vedea pe ?eide##er văzîndu-l c1iar. el nu făcuse decît să-l încarce pe ?eide##er cu un conţinut complet străin de acesta. dincolo de e&terioritatea însăşi şi de cate#oriile precare ale turismului cultural! *ntr-un fel. conturul siluetei. "adus de ceilalţi" şi aştepta pesemne conştiincios sfîrşitul vizitei pentru a fi luat de acolo şi dus în altă parte! +oan "le&andru a intrat în sc1imb în casă ca într-un templu. ele continuă să fie proiecţia interiorităţii celuilalt şi a lumii din care au făcut cîndva parte! La ele nu se a$un#e îndeobşte decît printr-un detur afectiv. a$uns în faţa lui ?eide##er. pipa sau orice alt obiect de #enul ăsta care făcea parte din intimitatea cotidiană a "marelui om"! (ot alaiul acesta de obiecte "sacrate". +oan "le&andru era ca răţuşca din e&perienţele lui Lorenz. îşi desc1isese cu un scîrţîit prelun# porţile zăvorite atîta vreme lăsînd să se facă văzută cea mai cristalină construcţie a filozofiei din cîte se întîmplaseră vreodată. fără să-l fi cunoscut. în asemenea cazuri se repetă deosebirea dintre un pelerina$. fără acest . ca să spun aşa. şi apoi reasamblat. cel care le priveşti. masa de lucru. prin anii NOG. nici în ce limbă să spună! . încon$urîndu-i. din propriile sale deliruri poetice în mar#inea cuvîntului incert de fiinţă! . în care nici un cuvînt sau o idee nu se potrivea cu ori#inalul. în care cel ce se duce şi vede este locuit de credinţă. capătă sens numai dacă întreţin un raport esenţial cu "fapta culturală" şi dacă pentru tine. demontat ca uriaşul motor al unei rac1ete interplanetare. pentru că nu avea nici ce să spună. +oan "le&andru s-a postat în spatele lui ?eide##er.Etitte. altceva decît vede un vizitator care intră astăzi în cameră şi căruia i se spune "acesta e paltonul lui -oica"! 9i c1iar şi pentru cel care. ar fi în#enunc1eat! -i<> nu confirmă. +oan "le&andru trăia doar în iluzia că îl vede! .

se vede. curios şi puţin an#oasat. numai aşa se puteau întoarce. cabine cu ma#netoscoape pentru casete video etc! etc4. pentru care sîntem total nepre#ătiţi. care coboară pînă la brîul scund de piatră pe care se spri$ină cabana! *n spatele casei e pădurea. acum prima dată. pe care îl invoca la tot pasul. adau#ă apoi =o#dan. pe 'ătălin şi pe mine) doctorul "u#ustin Astace! -u ştiu cum a aflat că urma să vin în Germania. ?e#el. ţinînd cabana sub oc1i. şi cu cei doi versanţi superb desc1işi şi pierzîndu-se în zare! *n partea de sus a versantului din dreapta drumului.ste o zi neaşteptată pentru luna noiembrie. prin zăpadă. care a venit de la . această "e&cursie culturală"! +-am mulţumit. ca mici obiecte ma#ice care urmează să ne introducă la momentul potrivit în "imperiul 8piritului". din Los "n#eles. cum urci. "verroes. urnit într-acolo de bunăvoinţa unui persona$ e&trem de pitoresc. şi de sub zăpada călcată de noi. pentru că $os.să vreau să văd circumstanţele în care se întrupase spiritul celui care fusese autorul acestei isprăvi! . camuflată pe fundalul unui mănunc1i de brazi. pe sub #loanţele #rănicerilor romEni. în faţa ei se desc1ide. stă în dreptul firului de apă. cu stive de lemne frumos aşezate în faţa fiecărei case.i bine. americani. pentru a le spori şi înviora. cu o #ăleată în mînă. pildă vie pentru următorul val care invadează Accidentul şi care se străduieşte să-l imite şi să-l întreacă pe cel dinainte! Amul e bun şi #eneros. în sus. pieptiş. dar cu o privelişte de prinţ!" "ici se retră#ea ?eide##er. dis-de-dimineaţă. este şi mai sărmană decît apărea de $os) este o cutie de 7[O m. cu cinci eta$e şi dotări de vis 3ordinatoare pe toate mesele. cu latura sudică a acoperişului căzînd direct pe pămînt. "cabana"! -ici un drum nu duce la ea şi trebuie să ieşim din şosea şi să o luăm. orbindu-ne în drumul nostru şi muind pe alocuri zăpada! -e apropiem şi caut din oc1i $#1eabul dintr-un trunc1i de copac. aproape . ca şi pereţii sînt îmbrăcaţi în solzi de şindrilă. $#1eab pe care îl ştiu dintr-o foto#rafie publicată în mono#rafia lui =iemel de la %oVo1lt. asupra sensurilor descărnate ale operei care. la rîndul ei. aceleaşi desc1ideri vaste către văi şi povîrnişuri. aceleaşi perdele de brazi. rînduit de o parte şi alta a drumului. cel mai adesea sin#ur.ioln şi romEn din -ăsăud". să văd pe cine anume 1otărîseră zeii să-mi trimită pentru împlinirea acestui transport iniţiatic! . omul era un nă-săudean de-al nostru. ne aşteaptă =o#dan /incă. acelaşi cer lipsit de ec1ivoc! (odtnauber# e un sat de munte. ne spune =o#dan. în biblioteca :niversităţii. se ivesc iarba şi pămîntul! . teşită.ste e&trem de bine dispus. reli#ii orientale şi ţăranii din împre$urimile -ăsăudului care cerşesc sau fură la Paris. în fundul văii. total inaparentă. (Ubin#en. cu basca pe cap. privind potolit spre aparat! "'abana". în @reibur#. -ietzsc1e. deloc de ne#li$at. văzută de aproape. mi le lumina făcîndu-le în alt fel inteli#ibile! "m plecat. în care ?eide##er. animat de o credinţă nestrămutată în "imperiul 8piritului". la Londra sau în +rlanda. doze de bere şi sticle de V1is<e>. căci sînt anume puse acolo pentru această importantă zi. celebra EQtte. aşadar.reau să spun că numai aşa ele puteau începe să-mi vorbească. după care se întorc demni şi bo#aţi în satul lor. aparate de foto#rafiat şi o cameră video performantă şi. cît vezi cu oc1ii! "A casă de o sărăcie desăvîrşită. repetă periodic! . prică$ită. pe peretele nordic! "coperişul. în dreapta şi în stîn#a nici o casă. valea cu versantul de vizavi 3unde e pîrtia pe care ?eide##er sc1ia4. are portba#a$ul plin cu sandviciuri. are oc1ii lar# desc1işi către toate zările culturale şi poate în orice clipă să spună ceva definitiv despre #reci. am acceptat şi am aşteptat. invidiaţi şi respectaţi de toţi. cu un soare dezlănţuit. termosuri cu cafea. fericit să fie călăuza noastră pe urmele lui ?eide##er la (odtnauber# şi @reibur#! 5rumul către (odtnauber# 3cam MG <m din @reibur#4 este pe alocuri surprinzător de asemănător cu cel spre Păltiniş0 aceeaşi şosea urcător-serpen-tinată. mică. ca şi la ?eidelber# şi pe tot drumul era uscat ca în palmă! :rcăm. uriaşă.oln să ne ia cu maşina. cu un fir din izvorul muntelui care cur#e necontenit în el. neamţ din . cu trei ferestruici pe peretele vestic şi cu o uşă care se înalţă deasupra a două trepte de lemn. fu#it în BCDD. să lucreze! "8-a lucrat enorm aici. cîteva luni pe an. un e&emplar din 2ein und 3eit şi Dicţionarul $eide!!erian al lui +n#Vood! La @reibur#. dar într-o bună zi m-a sunat la ?eidelber# şi mi-a propus. enorm".u mi-s american. prin +u#oslavia şi a$uns mai apoi în "merica! *n urmă cu cinci ani ― n-am mai stat să descîlcesc de ce ― s-a strămutat în Germania! ".

mi se părea că am în faţă tema însăşi a fenomenolo#iei! *n tot ce a scris. -iciodată spectacolul #îndirii nu se vede0 însăşi strălucirea lui este o #aranţie pentru invizibilul ei! . cu sărăcia acestei Eutte. . ca o fiară care se pre#ăteşte să nască. pe albia minusculă săpată de firul de izvor şi care se pierde $os. stă lîn#ă mine. să-l iau cu mine ca pe o provizie menită să mă apere o vreme de uitarea care se va instala curînd în mine! "poi privirea îmi coboară pe colţul de stîncă pe care îmi spri$in un picior. care l-a pus pe ?eide##er pe drumul "facticităţii" ca matcă autentică a filozofiei! =o#dan citeşte.ier<e#aard care spunea că divinul intră în lume îmbrăcat în 1aine umile! "cum. drul Astace.izica au reprezentat +nstoss" ul. ieşite din scara omenirii. ?eide##er s-a ocupat de un sin#ur lucru) de ceea ce apare as-cunzîndu-se! . "impulsul".pentru sine! 'um să nu mă #îndesc. "1abar nam". vădit emoţionat. de la acest "1abar n-am". nu mai ştiu ce spun şi ce vreau să spun şi în clipa în care îl aud pe doctor că oftează privindu-mă cu oc1ii lui albaştri şi umezi de emoţie culturală. profesor la /arbur#.l nu intră în ordinea lumii obişnuite şi de aceea oamenii nu-l pot percepe! "şa cum cei de la Păltiniş au crezut o vreme că -oica este "frizerul staţiunii". şi îmi soarbe cuvintele! 8imt că îmi pierd şirul. pîndind să fie în cadru. în vale! =o#dan ne vorbeşte despre -aportul 8atorp. pleacă fenomenolo#ia! +ar "lucrul" cel mai important care ne "încon$oară" şi despre care. la fel cabana lui ?eide##er îl identifică pe acesta ascunzîndu-l! 5eşi drumul pe care îl părăseşti cînd vrei să urci pieptiş spre EQtte se numeşte "/artin ?eide##er Re#". a fost răspunsul! . asemeni unui actor căruia ia venit rîndul să intre în cadru! 5e altminteri este din plin pe scenă 3şi-a pre#ătit intrarea le#îndu-şi discret înainte o băsmăluţă în $urul #îtului4. în atenţia lui Paul -atorp. încerc să o împărtăşesc celorlalţi) perorez în faţa cabanei. mă zăpăcesc complet şi mă simt ca o muscă mare care intră în derivă cînd e surprinsă de un $et de flit! *l ru#asem pe =o#dan să ne pre#ătească. #răbit. întrebaţi ce e. care îi ceruse lui ?eide##er să-i e&pună rezumat proiectul lui de #îndire! -aportul e documentul cel mai important pentru a înţele#e în ce măsură pasa$e din &tica nicoma$ică. cînd au aflat că nu e. mîncînd pîine cu #em pe un ziar şi tră#înd dintr-o pipă umplută cu tutun de ţi#ări 'arpaţi ―. căutîndu-şi bîrlo#ul. cu o şepcuţă de tenisman pe cap şi cu un vindiac siniliu ca cerul. cu cabana umilă a lui ?eide##er. iar apoi. pe care scrie cu litere mari =$e 'iants 3contrastînd de altminteri fla#rant cu silueta stăpînului lui4.i bine. care stă ca un nimb de i#noranţă peste fiinţa lucrurilor celor mai importante. pentru a nu veni cu mîna #oală aici. iar noi sîntem rezemaţi de trunc1iurile copacilor din $ur! "scult. nimeni. este o scurtă ru#ăciune culturală pe care unul dintre noi o murmură şi ceilalţi o ascultă în . pe muşc1iul verzui-otrăvit care îi acoperă muc1ea. în sat. nu ştie cine e ?eide##er şi unde e cabana lui! "flaţi la poalele colinei. dacă ştie să ne arate coliba! /eine +$nun!. un te&t pe care ?eide##er l-a scris în BCMM.iaţa oricărui mare #înditor este un camufla$! .i trec prin lume purtînd cu ei o măreţie care nu se (ede. la izolarea lui -oica de la Păltiniş2 *i simt pe amîndoi ca pe nişte mari animale. pe smocurile de iarbă care străpun# zăpada. un sin#uratic şi înfricoşător pas înapoi. am întrebat pe cineva care trecea. este însuşi faptul de a fi (das 2ein).etafizica şi . în Jurnalul păltinişean. ""1L +mperiul 8piritului". îl înţelesesem pe -oica ― aplecat peste ultimul sistem ontolo#ic al lumii. privind locul. pentru că are acea ruşine $uvenilă în faţa produsului propriu ― este un #est de pietate. o mini-conferinţă despre ""ristotelul lui ?eide##er"! =o#dan stă lîn#ă $#1eabul cu firul de apă. =rusc inflamat de această revelaţie. noi dăm din umeri şi spunem #eine +$nun!. în cel mai ma#nific decor al #îndirii şi lectura pe care o face ― cu #lasul nesi#ur.l însuşi apărea. ascunzînduse! . 'ătălin a scos camera video din sacul lui =o#dan 3cea a dr-ului Astace nu mai are baterie4. pentru a obţine condiţia e&terioară a înşurubării în propriul lor #înd! 'ît de mult trebuie să ai în tine ca să vrei atît de puţin de la ceea ce este în afara ta2 /ă uit la biata EQtte şi mi se pare că ceea ce văd este o lecţie pură de fenomenolo#ie! Pe vremuri. nu au mai ştiut ce e. făcînd un pas înapoi. cu o vorbă din Jurnalul lui . în timp ce cuprind cu privirea vastitatea peisa$ului din faţa mea şi fac efortul să îl fi&ez în mine.

pe care el nu-l ştie. într-un etern Păltiniş reînviat. banca de piatră de pe care ascultă. împreună cu cîţiva prieteni tineri. dar cînd s-a cercetat în ar1ivele aviaţiei en#leze. cu aplomb american de suşă romEnească. aceste ima#ini vor e&ista undeva şi în %omEnia!" "5a. dar deocamdată. care poartă în ea marca interpretării şi a rostului utilitar. tocmai pentru că el are în minte în permanenţă. o#e9l spune drul Astace. forma lui finită. "în imperiul 8piritului"! *i promit lui =o#dan că în martie. Q! şi aşa o înţele# şi acum4. care este felul lui de a fi şi fiinţa sa ştie cel mai bine tocmai cel care îl produce. ci precumpănitor în fiinţarea care este produsă pentru a fi apoi folosită în cadrul îndeletnicirii şi al preocupării! 'e anume este un lucru. bombele cădeau sistematic după dom. deasupra a ceea ce atunci credeam că este doar mlaştina politică a locului şi care acum aduce. ca un vînător care a prins urma vînatului! "'are el1. pe latura navei din dreapta. pe cei doi şi auzim de pe trotuarul de vizavi unde ne-am retras strate#ic) 2ie ?issen nic$t Eeide!!er: Rir. cu o cloacă planetară! 8ă mă mut. dar asta nu-l împiedică să spună la tot pasul ce are de spus! *n astfel de situaţii se simte "american" şi neo şi spune! "cuma i-a oprit. 5rul Astace nu are o relaţie ideală cu #ermana. care reinte#rează "obiectul" neutru al ontolo#iei tradiţionale în spaţiul unui "a fi" le#at de menirea funcţională 3pentru om nimic nu este fără să fi fost interpretat în prealabil la nivelul unui "la ce bun"4. şi. îi voi arăta Păltinişul. pi& sau rac1etă4. datorită lui. în urma căruia au dispărut trei sferturi din oraş! Piloţilor en#lezi. vom "filozofa" laolaltă oma#iindu-i pe toţi #înditorii care au #îndit dintr-o cabană! 'oborîm în @reibur# şi ţin să văd casa lui ?eide#-#er din %ot1ebuc<Ve#! @ără să stea mult pe #înduri. concertele de or#ă care au loc săptămînal! . filmînd febril! 'ătălin se ascunde în maşină. ca +ussein auf. păstrată şi adeverită în final de produsul însuşi! (oată teoria "ustensilităţii" din 2ein und 3eit. dar nimeni nu se . drul Astace sare din maşină. ?issen Eeide!!er. întreabă decis! *n clipa următoare este în curtea casei. la cîteva zeci de metri! A vreme după război s-a crezut că primiseră ordin să cruţe catedrala. cînd va reveni pentru o vreme în ţară. cu camera pe umăr. =o#dan şi cu mine traversăm în#roziţi şi ne îndepărtăm de locul în care năsăudeanul nostru tocmai "a violat" un spaţiu privat! "Pînă la urmă. este o si#lă a omului care nu-l poate înţele#e pe "a fi" decît plecînd de la fiinţarea produsă şi inte#rată în sfera preocupării cotidiene! +ar în raport cu această lume a "fiinţării produse" 3scaun. nu s-a #ăsit nimic de #enul ăsta! =o#dan îmi arată. această supremă "cate#orie" a non-indiferenţei 3aşa am înţeles-o la primul contact cu 2. la " GGG de picioare deasupra omenirii".norma catedrală este de fiecare dată plină oc1i. cum ar zice drul Astace. noi sîntem pudici şi civilizaţi. care este esenţa sa. 2ie ?issen ?er ist Eeide!!er? Eeide!!er ― eine !rosse 0dee: 'ei doi par foarte impresionaţi şi aprobă tot timpul dînd din cap) +$. îmi răspunde =o#dan! "uzim în urma noastră cum se desc1ide uşa casei şi cum o doamnă îi e&plică celui care a irumpt în curte ceva cu "Privat#rundstiic<"! ― 7#e9. ca ieşire din sine şi ca "fapt de a avea întotdeauna ceva de făcut". dar le-a obţinut prin rapt". îşi află sursa aici! "Gri$a". cum traduce =o#dan! Pa#inile lui =o#dan sînt minunate prin ri#oarea şi onestitatea lor "1ermeneutică"! /i-ar plăcea să trăiesc din nou aşa. die +uslănder. observ. care a$un#eau deasupra oraşului virînd după un deal. după ce apucase să filmeze tot ce era de filmat! *n poartă se întreţine cu o perec1e ― sînt c1iar vecinii casei ?eide##er ― care se întoarce mulţumită de la )o!!in!.tăcere! 'are a fost brînciul ontolo#ic pe care i l-a dat "ristotel lui ?eide##er2 %ăspunsul e neaşteptat de simplu şi #reu de sesizat în amploarea consecinţelor sale) ideea că sensul ori#inar al fiinţei nu trebuie căutat în orice fiinţare de pe lumea asta. ridicînd o mînă în sus! Rir lieben Eeide!!er: 9i iese din curte bine dispus. eidos"ul lui. în linii mari. aspectul lui. venind cu un pled sub braţ. veşnic "pe drum". u. so: %evenim în oraşul vec1i şi intrăm în 5om! " scăpat ca prin minune în timpul bombardamentului din M7 noiembrie BC . bicicletă. numai aşa. din clipa prefi#urării lui şi apoi pe tot parcursul producerii. catedrala le apărea brusc în faţă şi cînd declanşau. locuită acum de nepotul lui ?eide##er. omul se defineşte ca acest persona$ a#itat.

după prele#ere. Eosen#nopffle. pentru că #ura îţi ia foc! (rebuie stins ur#ent cu vin! /irosul lor. altele abia cît o monedă) *onton de Culotte se numesc. ca acompaniament ideal la vinul roşu! =rînză proaspătă de capră se îmbracă în rocDuefort şi totul se înveleşte compact în frunze de viţă tapetate cu mirodenii şi se în#roapă! 'u cît timpul trece. să bea un vin aici! =ucla zilei se înc1ide! mar$i. un interval finit alcătuit din elemente trecătoare şi ireversibile! @aptul că fiind multe ― BD MKGL ― nu le pot vedea capătul este o c1estiune de miopie e&istenţială sau de lipsă de ima#inaţie! . pentru ca în final să se aşeze în locul din care pot fi acţionate toate odată! ".edeţi2 "ici stau. de astăzi începînd. se va uita. cu puţin noroc. trei săptămîni în cap4! +m umplut"o bine. alcătuite dintr-o calitate aparte a timpului2 9i nu trebuie să am #ri$ă cum le umplu2 'e-i drept. ascultînd cele patru or#i. şi se va întreba care este esenţa timpului şi "unde" s-a dus "timpul acela"! +eşim afară şi. în intensitatea vîntului de pe podul (1eodor ?euss care devine. 9i cît este de important că e aşaL Pentru că la o scară condensată şi ca şi cum aş fi e&perimentat-o în laborator. toate şi fiecare în parte. nu sînt ele. cu atît rotocolul de brînză se strîn#e. cînd am sosit. 12 n!iembrie Perioada mea 1eidelber#1eză se apropie de sfîrşit 3mai am. nu sînt mai mari decît o monedă! 8e mănîncă din ele cîte o fărîmă. pe cele CG de zile de acum le-am putut "pipăi" în concretitudinea lor. le-am putut aşeza în an. "într-o viaţă mai bună". 5oamne2 ― care mi le-a dat! 'ă sînt BD MKG şi nu CG nu sc1imbă din punct de (edere esenţial nimic! 5in punct de vedere esenţial contează un sin#ur lucru) că ele reprezintă. prima vitrină de care dau cu oc1ii este a unei formidabile froma!erie specializate numai în brînzeturi de capră! 'enuşii. KG de ani plini. în vitrină se înalţă turnuri şi stive de rondouri de brînză vec1e.le sînt cele care. cu fiecare zi în care .ezi ce ale#i din ele!" 9tiam că sînt CG de zile făcute dintr-o calitate aparte a timpului! . frunzele roşii. =aden sau . unele de mărimea unei farfurioare. deşi ma#azinul este înc1is.le aveau o miză! -u-mi puteam permite să-mi bat $oc de vreuna din ele! 5ar cine ne împiedică să #îndim aşa încă din zorii vieţii şi să ne #îndim viaţa ― e&act aşa cum e. în începutul şi în sfîrşitul toamnei.ezi ce faci cu ele!" 9i pentru că sînt zilele vieţii mele şi pentru că miza lor e însăşi miza vieţii mele. să mă port cu ea! "m zis) ""stea sînt zilele tale! . în piaţa domului. am avut senzaţia că îmi trăiesc viaţa în varianta ei îmbunătăţită sau că am aflat cum ar fi trebuit. poliţia a confiscat o parte din "butoni".încumetă să stea pe brîul de piatră care se întinde între coloanele adosate! *n catedrală sînt patru or#i şi =o#dan a descoperit că acesta e locul ideal de unde pot fi ascultate! Ar#anistul cîntă la ele pe rînd. ci fundaţiei care sînt eu însumi şi "celui" ― dar cui oare. ne#re sau de culoarea tabacului. nevenindu-i să creadă că aici stătea "atunci". drept. se c1irceşte şi capătă damf şi tărie! "ceste *outons de Culotte ocupă treapta ierar1ică pe care le-o conferă timpul petrecut sub pămînt! /inimum este un an. iar cele mai preţioase rămîn în#ropate vreme de nouă ani! . în iedera casei de vizavi care avea. în urmă cu un an. apoi #albene şi acum începe să le piardă. adică BD MKG de zile! "stea sînt zilele tale! . cu umărul şi capul spri$inite de coloană!" /în#îie coloana de piatră înne#rită şi mă #îndesc cum peste HG de ani va veni în pelerina$ la locul acesta. străbate prin #eamul vitrinei! G1idîndu-se de altfel după el.arlsru1e! =o#dan ne atra#e atenţia că ?eide##er venea adesea. 4mi vine în minte ?oria =ernea care mînca aşa ceva în sudul @ranţei. socotindu-i nocivi pentru dieta freibur#1ezilor! Patronul ma#azinului a dat poliţia în $udecată şi şi-a recîşti#at brînză şi presti#iul! Qiua noastră se înc1eie în circiuma de alături. unde se poate lua un pa1ar din cele mai bune vinuri albe de /osela. în soarele care oboseşte treptat. de altfel ― ca pe o perioadă de zile numărabile2 5acă la MG de ani ţi-ai spune) ""i în faţă. în vitrină. pentru ele nu trebuie să dau seama @undaţiei ?umboldt. întocmai ca şi cele CG de zile.

cînd e vorba de BD MKG de zile. astfel. risipa şi eşecul de pînă acum al propriei mele vieţi! "m avut. în faţa 1otelului /ariott. @iind un timp bine delimitat. el pur şi . fapta mi$locită de ele şi. să mă a$ute pentru deceniul care a mai rămas! 13 n!iembrie 8ă reiau! *n această perioadă am trăit. a făcut din noi ceea ce a vrut să facă! 'înd de fapt sin#ura problemă este ce faci şi ce ai făcut tu cu timpul tău! L-ai împlinit2 8au l-ai risipit2 "cest "a împlini timpul" nu poate surveni decît pentru cei care "au ţinut anticipativ moartea sub oc1i" şi care au avut precocitatea acestei ţineri sub oc1i! (ocmai pentru că am ştiut din prima clipă. că vom muri de foame de timp! -umai că această descriere mecanică a vieţii ca "porţie de timp" ce urmează să fie consumată şi care ne consumă pe măsură ce o consumăm este e&terioară şi falsă! Potrivit ei. în ploile care vor începe şi nu se vor mai opri pînă în martie al anului viitor! 5ar cine mă împiedică. Pe acest model "clepsidric" şi "urcător-coborîtor" poate fi privită în c1ip e&terior viaţa fiecăruia dintre noi! 9i privite aşa. nu poate decît să mă facă să re#ret felul în care am trăit ceea ce am lăsat în spate şi. la dispoziţie CG de zile! 8puneam că "le-am umplut bine"! 'eea ce înseamnă că voi ieşi din ele mulţumit nu le-am trăit la întîmplare. urlă cîteva zile în şir! :rlă pentru că a înţeles abia acum. i-am putut simţi cur#erea ca într-o mare clepsidră) am respirat zilele în calitatea lor începătoare. începem să în#1iţim zilele şi să le facem să dispară în mormîntul care sîntem şi care capătă contur şi se umflă cu fiecare zi în#ur#itată. îmi spun. iar e&perimentul pe care l-am făcut aici. ediţia abreviată a vieţii în #eneral şi. toate vieţile sînt la fel) intrăm în viaţă. în clipa din urmă. în ce mă priveşte e prea tîrziu. unui pro#ram şi unei fapte împlinite 3am terminat de verificat traducerea la 2ein und 3eit ― şi l-am înţelesL4! Perioada asta a avut rotun)ime. coborînd din autobuzul de la @ran<furt. apoi în ec1ilibrul mi$locului lor şi. purtîndu-ne pe spinarea lui. cuvintele care îmi vin în minte sînt "plin". pare că sîntem purtaţi de timp şi scoşi la celălalt mal ― al morţii ― după ce timpul însuşi ne-a uzat şi. să mă #îndesc că mai am de trăit de KG de ori KG de sc1imbări ale anotimpurilor2 5epinde de mine şi numai de mine să pot pipăi. le-am supus unei idei. cele BD MKG de zile ale vieţii mele! Aricum. acum cînd scriu despre el.trec pe acolo cu bicicleta. 8u l"am ratat. mai pătrunzător. ne aşezăm apoi temeinic la acest ospăţ cu timpul. din clipa în care am fost depus. şi nu destrămarea mea! 5e aceea ies din timpul acesta fericit şi fără re#rete! " fost un timp plin. începem apoi 'oborîşul ţinîndu-ne tot mai #reu pe picioare şi speriaţi că "rezerva de timp" se apropie de sfîrşit. dintr"un punct de (edere esenţial. el urlă. la ?eidelber#. din prima clipă. pentru că nu mai am MG de ani! "m lăsat în urma mea aproape şase decenii. ci pentru că află. că "timpul meu de la ?eidelber#" are un sfîrşit. ci "mierea" lor. am început să cobor şi să apun cu ele! -umai că în partea de $os a clepsidrei nu se adunau cadavrele clipelor căzute din partea de sus. "bucurie". "bine umplut"! 5ar "timpul unei vieţi"2 'îţi dintre noi ştiu. "împlinit". "muşcăm" din primele ei zile ca dintr-un bun care de-acum începe să fie consumat. pe fundalul ei. "mulţumit". cu ima#inaţia mea şi cu a$utorul enormei cantităţi de informaţie pe care mi-o pune la dispoziţie viaţa celor din $ur. acum abia. ca să spunem aşa. +van +lici află acest lucru cînd moartea s-a apropiat la cîteva zile de el! *n zilele acestea pe care +van +lici le simte ca ultimele. împlinirea. urcăm către zenitul acestui parcurs. cînd nimic nu mai poate fi sc1imbat. am a$uns să-l folosesc aşa cum l-am folosit! L-am folosit tocmai pentru că am avut în minte sfîrşitul lui! 9i tocmai de aceea. în sfîrşit. cu puţin noroc. ceea ce trebuia să înţelea#ă de la început! 5isperarea lui vine nu din faptul că va muri. "rotun$ime". coa$a lor lipsită de miezul consumat. că nu a trăit) el nu a făcut nimic cu timpul lui! %ezerva aceasta de timp care a fost viaţa lui. +es din ea avînd-o în urma mea ca pe o bucurie. aşadar. că el are un sfîrşit şi că tocmai sfîrşitul acesta trebuie să dicteze petrecerea timpului nostru2 în povestea lui (olstoi.

ele fiind montate ca citate de destinatara lor într-un discurs care relata idila înfiripată între septua#enarul 'ioran şi tînăra profesoară de filozofie din . el priveşte. amuşinînd astăzi pe internet. se desprinde fi#ura lui 'ioran. ci din timpul care a trecut privit în o#linda acestui sfîrşit! 'e am făcut cu zilele "muritoare" ale vieţii mele2 'e s-a ales din ele căzute în partea de $os a clepsidrei2 8înt co$i de zile. iar din planul al doilea. cu nimic! "lţii au venit să toarne în ele ceea ce. dar că unele dintre ele erau de o tulburătoare "sinceritate"! Aricum. pe care nu-l transmite decît c1ipul unui om aflat în transa iubirii. o foto#rafie color de o e&celentă calitate. ieşite de sub tutela "timpului meu" şi revărsîndu-se peste ei2 5e ce nu mi-am trăit cele B OGG de zile ale vieţii mele de pînă acum cu coerenţa cu care am trăit zilele de aici. pe ecran. mulţumită. cu de la sine putere. cîteva baluri. cu numele lui 'ioran pe copertă. o căsătorie. ca să spunem aşa. peste capetele tuturor. Reidle . se toarnă în zilele unei vieţi) o carieră.\ln 3să fi avut KG de ani4 s-a prezentat la faimoasa editură 8u1r<amp şi a pus pe masă o mapă cu cîteva zeci de "scrisori de amor" cioraniene din anii NDG! /arie-@rance fusese ţinută la curent de către cei de la Gallimard care. carne şi aur. părînd că priveşte anume la sandaua sumară în care e prins piciorul zeului. refuzul lui Gallimard privind publicarea a fost cate#oric) erau documente intime. între timp scrisorile 3sau doar o selecţie a lor4 apăreau într-o editură practic necunoscută. pleine pa!e.erla#. iată.simplu a risipit"o. este absolut limpede. la prima tatonare făcută de 8u1r<amp. prin consens uman. o selecţie de citate incitante şi cîteva foto#rafii ale încîntătoarei @ried#ard şi ale lui 'ioran la Paris! 5in capul locului. ca animalele care amuşină 1rana şi o descoperă acolo unde te-ai aştepta mai puţin! 'ătălin. uitîndu-se la cel care face foto#rafia de undeva din prea$ma statuii ― şi deci şi la noi. =onn. şi o . cîteva partide de "stos"! 8paima pe care. prezentarea ei.\ln 3care pe atunci avea HK de ani4 în anul de #raţie BCDB! "ceastă te1nică de inserare a epistolelor în discursul deţinătoarei lor punea la adăpost atît editura cît şi pe autoarea şi eroina volumului de un proces cu Gallimard! "cum aveam în faţă. pe care autorul lor nu le destinase nici o clipă publicării! Punerea scrisorilor pe masa unei edituri a fost considerată ab$ectă! 8u1r<amp a renunţat! 9i. dar nu ca autor. ceilalţi oameni nu pot decît să-l invidieze! Arice om îndră#ostit priveşte lumea de pe culmea aceasta pe care îl înalţă iubirea sa şi. au reacţionat prompt! Persoana care se deplasase la 8u1r<amp să vadă despre ce este vorba s-a întors la Paris destul de tulburată. fiinţe din miere. unic în lume şi pentru care. coperta cărţii. sau sînt făpturi minunate care s-au desprins din mine. ci doar în titlu. MGGB! *n urmă cu un an. . cîteva partide de vînătoare. o simt în faţa sfîrşitului nu vine aşadar din sfîrşitul însuşi. coperta cărţii m-a fascinat! %eproducea. 'ioran pare să ne comunice ceva! "cest lucru inconfundabil. a căzut peste o carte neaşteptată) @ried#ard (1oma. mîndră! Gulerul cămăşii albe este desfăcut tinereşte. mă sună alarmată /arie-@rance şi îmi spune că o doamnă din . care circulă printre ceilalţi.l nu şi-a umplut zilele. &ine @iebe (on Cioran. în ce mă priveşte. lăsînd să se înţelea#ă nu numai că scrisorile erau autentice. este sentimentul de forţă şi de nemăr#inită mîndrie cu care îndră#ostitul îi priveşte pe ceilalţi de la înălţimea îndră#ostirii sale! Plutind. pentru a putea ieşi din viaţă cu pas uşor şi sufletul împăcat2 15 n!iembrie "m observat că cei care utilizează constant "leftonul" încep să aibă un soi de instinct. care împrumutăm perspectiva ima#inii ―. mai ales în prezenţa fiinţei iubite. ca deţinători ai drepturilor de publicare ale operei lui 'ioran. ştiind că prin fiinţa iubitei el a devenit stăpînul unui lucru minunat. destinsă. iar un colţ al lui ţîşneşte rebel peste reverul 1ainei! La o privire mai atentă se vede limpede că. el are simultan o e&presie prin care dăruieşte ― spre a fi privit şi admirat ― obiectul iubirii sale. #oale şi nelocuite. 6m nic$ts in der Relt. traversată de sus pînă $os de coapsa şi pulpa unui "pollo marmorean! @oto#rafia era făcută din dreptul soclului.

prin +nternet! Pesemne că în două zile îl voi avea în cutia poştală! 17 n!iembrie :neori. pierdut în atmosfera anticvarială a pozei. Rolfspitz şi 8amoiede 3un cîine de sanie din 8iberia. prin care el îl ţine pe acesta lîn#ă sine şi. îi dă lui 'ioran semeţia privirii sale2 *n prezenţa cui fiinţa lui pare că a împrumutat ceva din vi#oarea zeului la piciorul căruia se află2 "scuns pe $umătate de #lezna acestuia. anume pentru a desc1ide casele către e&terior şi a lăsa totodată să se vadă. din spatele lui se aude scurt vocea stăpînei) 1+#ila ?arte:1 "<ila rămîne nemişcat pe mar#inea trotuarului! *n secunda următoare cade comanda) 1+#ila lauf. prin BCOG. nu i se văd. vibrînd de #elozie. marcă a supremei posesiuni. în sc1imb ferestrele sînt dez#olite. mie îmi convine să cred că mă plimb uneori cu două dintre e&emplarele "cîinelui ori#inar" prin splendidul cartier de vile din ?andsc1us1eim! 8trăzile sînt pustii la ora aceea. alb tot4 sînt primele rase care s-au despărţit dintr-un cîine ori#inar. la televizor şi în faţa ordinatorului! "m revelaţia că ener#ica lui soţie. seara. dar pînă una alta. avocaţi. nu a reuşit să convin#ă pe toată lumea. consilieri financiari. cum spuneam. în această foto#rafie. şi "un băiat". a intervenit însuşi . căminele din faianţă vec1e italienească. este a unui profil surprins din ultimul său un#1i posibil! Ac1ii. mobilele rafinate! 8înt în ma$oritatea lor medici 3?eidelber#ul este vestit prin clinicile lui4. şi ea estompată. cu voluntarismul specific medicilor. botezat aşa după şeful 1aitei de lupi din Cartea )un!lei.ilele în care stau costă uneori mai multe milioane de mărci! 'u toate că la ora aceea. cad deocamdată în #ol! *i propun prietenei mele să introducem în tratatele de psi1iatrie "sindromul +#ila ?arte ― lauf. spuneam. care în BCDH era studentă la medicină şi care acum e medic psi1iatru cu cabinet în =ismarc<platz! "re doi cîini mari. aşa încît o bună dozare a lor ar fi urmat să recompună pe strămoşul tuturor cîinilor! %ezultatul. este c1ipul fetei care constituie "cauza eficientă" a c1ipului lui 'ioran! @orţa foto#rafiei vine din faptul că ceea ce se vede este ricoşeul unui lucru aproape nevăzut! 'omand volumul pe loc. evident. "eurasianul". Lea. abia su#erat. l-a încadrat şi pe el în structura +#ila ?arte ― +#ila lauf şi că la un moment dat.onrad Lorenz! Proiectul care a stat la baza obţinerii rasei a fost reconstituirea 6r$und"ului. autoritara doamnă doctor are cu "<ila un dialo# permanent care se poartă în două viteze 3Lea iese din discuţie pentru că e fetiţă.1 9i "<ila o ia voios din loc! 8oţul doamnei este profesor de #ermană şi de cîteva luni a făcut o depresie şi stă acasă. omul a clacat şi a făcut o nevroză reactivă! 8tă toată ziua în faţa unui ecran. "o iată1. iar la limita vizibilului. a "cîinelui ori#inar"! 8-a pornit de la ideea că '1au-c1au. "eurasieni". =o#ăţia lui 1ermeneutică mi se pare prodi#ioasă! /a$oritatea vieţilor se desfăşoară aşa) indivizii ― şi deopotrivă popoarele ― au nevoie de . se desprinde. ". aurii.alta. c1ipul unei fete brunete! Profilul este luat în racursi. acoperind o parte a obrazului! A simplă su#estie. academici! . şi ca atare "înţeleaptă şi precaută"4) cînd "<ila se apropie de o răscruce sau de traversarea unei străzi. mai de#rabă semnalarea unei prezenţe! Linia va#ă. fac cîte o plimbare de o oră cu o prietenă din ?eidelber#. în c1ip ine&plicabil. nefiind atît de bine structurat nervos ca "<ila. tablourile imense. "<ila. mi s-a e&plicat.urasienii" sînt o rasă la crearea căreia. ca printr-o enormă vitrină. se simte intensitatea privirii care este pusă pe 'ioran şi care îi dictează acestuia e&presia de or#oliu şi de nespusă fericire! "Abiectele" din foto#rafie apar în ordinea inversă a importanţei lor) cel mai aparent este piciorul lipsit de semnificaţie al zeului. interiorul lu&os al camerelor! 8tăpînii caselor aproape că te invită să le priveşti bo#ăţia. în#1iţite de imobilismul nevrozei. părul coboară pe frunte şi se prelin#e peste tîmple. îl ocroteşte de orice privire indiscretă! 'ine. doar în prelun#irea liniei nasului se poate vorbi de prezumţia orbitei stîn#i! 9i totuşi. cartierul e aproape pustiu. avînd oricînd la îndemînă o sticlă de bere. şi comenzile ?arte ― lauf. lămpile sofisticate.

cînd începe să citească aforismele strălucitoare ale lui 'ioran despre moarte. zace întins pe scenă şi cîntă o arie! +de(ărul e că zăcem şi cîntăm ani în şir. cînd nici 'ioran.1 (oată esenţa operei lui 'ioran este prinsă aici! ". rănit de moarte. şi asta cu mult înainte de a-i fi "luat" pur şi simplu şi de a-i fi scos din scenă! @ried#ard sesizează foarte bine că 'ioran. concepte operaţionale ale supra(ieţuirii. 1altele noastre şi deplasările noastre. în locuri care îmi erau profund familiare şi cu persona$e care îmi erau de mult cunoscute! Pe scurt.ste nepotrivit să-ţi rîzi de eroul care. un poseur şi.af<a i-o scrie în septembrie BCMG /ilenei şi în care este citată această propoziţie dintr-o carte de înţelepciune c1ineză) ":n învăţăcel rîde de maestrul lui care îi vorbeşte doar despre moarte) 6*mi ţii mereu discursuri despre moarte.erla#! *n plic se află şi factura de HD 5/ pe care urmează să o ac1it prin cont! 5au telefon la editură să mulţumesc pentru promptitudinea e&pedierii şi răspunde c1iar dl! Reidle! /ă prezint şi profit că îl am la telefon) "'um de v-aţi 1otărît să publicaţi cartea. prin ei înşişi. cel puţin la început. este dintre cei care zac răniţi pe scenă o viaţă întrea#ă şi cîntă aria morţii în beneficiul celor care. în viaţa lor. e nevoie de o zăbavă şi cînd de aşternerea la drum! "ltminteri. 'el care face elo#iul sinuciderii trebuie. pe parcursul unei vieţi sau pe cel al istoriei. după lo#ica bunului-simţ. am citit cele BHG de pa#ini pe nerăsuflate! Primul para#raf al cărţii pare să fie intrarea într-un bun eseu despre 'ioran! @ried#ard îi scrie lui 'ioran în BCDB. riscînd totuşi un proces cu Gallimard2 9i apoi.le dezvăluie o latură a lui. un ipocrit. cînd trebuie "să stea" şi cînd trebuie "s-o ia din loc"! 8e sustra# sindromului doar cei care mai au în ei o fărîmă din intenţia de a-şi da sin#uri comanda şi de a stabili cînd anume. asemeni lui . nu aţi avut reţineri să faceţi publice pa#ini care nu fuseseră destinate publicării2" -u se supără şi îmi răspunde ca şi cum întrebarea i-ar fi fost pusă în repetate rînduri) ""tît dna @ried#ard (1oma cît şi eu am socotit că nu e&istă nimic compromiţător în scrisorile lui 'ioran! 5impotrivă! . să se sinucidă! "ltminteri el este un poltron.cineva care să le spună la tot pasul ce să facă.orbiţi de o viaţă despre sinucidere şi totuşi sînteţi în viaţă!" "ceastă "întîmpinare" 'ioran a auzit-o de zeci şi sute de ori de-a lun#ul vieţii sale! *n zadar a e&plicat că sinuciderea şi posibilitatea ei sînt recursuri la îndemînă. dar de murit nu mori!7" 5upă care . la capătul unei lecturi de aproape doi ani a operei sale! *n BC7C. cît mai ales că povestea acestei iubiri se petrecea. care îl umanizează nespus! *n plus cartea apare nu întîmplător acum.af<a. #îndul o trimite la un fra#ment dintr-o scrisoare pe care .af<a comentează) ". nu sînt capabili so facă! 'eea ce m-a tulburat în lectura cărţii acesteia este nu atît că pătrundeam pe un teritoriu al fiinţei lui 'ioran pe care nimeni nu mai păşise vreodată. pînă la urmă. sînt toate diri$ate! /er#i orbeşte înainte pînă cînd cineva care îţi urmăreşte traseul stri#ă) +#ila ?arte: 'e poate fi mai simplu şi mai frumos2 "ltul are mereu #ri$ă să nu te calce maşina! 19 n!iembrie "m primit astăzi de dimineaţă volumul despre 'ioran de la Reidle . ceea ce înseamnă de oameni pe care moartea mai întîi i-a rănit. . total inedită pentru cunoscătorii operei sale. un filozof de doi bani! @oarte puţini sînt cei care înţele# că în acest caz aria sinuciderii este importantă şi că ea nu poate fi cîntată decît de oameni "răniţi de moarte". nici 8imone =oue nu mai sînt în viaţă!" 20 n!iembrie +eri noapte. pînă spre dimineaţa.

unei pasiuni! .intram pe altă poartă într-un univers care fusese şi al meu! %ecunoşteam mai întîi frînturi din #esturile lui 'ioran! 'înd @ried#ard vine. la doar cîteva zile după ce împlinise 7G de ani! 9tiam cartierul /arais 3locuisem de-atîtea ori în el. despărţit de o cărare la mi$loc! +ma#inea te trimite cu #îndul la un persona$ dintrun film al lui =er#man! 'ioran îi va mărturisi @ried#ardei ulterior că s-a îndră#ostit de ea din clipa în care a primit foto#rafia. aflat tot în /arais. nu mai este de mult omul care să se livreze unei cauze şi. pentru că în mai multe rînduri. casa nu avea încă lift şi 'ioran îi evocă cu mîndrie. întîlnirea de la Paris nefăcînd decît să . aşa cum făcea cu orice vizitator. pentru ca trunc1iul. în timp ce @ried#ard. în cele patru luni în care relaţia lor îşi atin#e a#me"ul! 21 n!iembrie 'eea ce te izbeşte din capul locului în această relaţie este îndră#ostirea ful#erătoare a lui 'ioran! 'ioran se îndră#osteşte în pofida aparenţelor) este obosit 3are 7G de ani4. curăţă fasole verde şi pune la cuptor un superb filet de boeuf. unde uşa era şi mai scundă decît cea de la intrare! %ecunoşteam. o a$utasem pe 8imone să pre#ătească cina. în rue de lNAdYon. pe rue de 8Yvi#ne. la prima întîlnire. care venise să-l cunoască pe marele "aforistician" şi care credea că 'ioran va revărsa de la bun început asupra ei o cascadă de panseuri inedite. cu atît mai puţin. despre cearta sa cu proprietarul. astfel aplecat. în c1iar ziua în care se cunosc. unde se afla mansarda lui! 3'înd. ştiam 1otelul 8t! Louis din *le 8t! Louis la care @ried#ard tra#e la Paris pentru a-l cunoaşte pe 'ioran şi din 1olul căruia 'ioran vine s-o ia ― @ried#ard spune că "se făcuse foarte frumoasă" şi că purta o roc1ie nea#ră "nu prea scurtă" peste care era aruncată o manta lun#ă de culoare desc1isă ― într-o după-amiază de aprilie. apoi. tot în BCDB. cele CK de trepte. este un sceptic convins. intrarea ei este însoţită de faimosul #est prevenitor al lui 'ioran care îşi aşeza mîna pe canatul de sus al cadrului uşii. o uimeşte. cînd @ried#ard trece pra#ul apartamentului. despre lefurile profesorilor de liceu! 9tiam. în care 'ioran ţine morţiş să i-l arate pe (alle>rand. zeiţa unui credincios în -imic!!!" 9i în altă parte) "5upă ce ani de zile am vorbit cu sarcasm despre astfel de!!! lucruri precum dra#ostea 3şi aşa mai departe4. în cea de a doua scrisoare pe care @ried#ard i-o scrie lui 'ioran 3BM februarie BCDB4 se află şi o foto#rafie alb-ne#ru) c1ipul fetei. 'ioran e perfect conştient de situaţia parado&ală în care se află) "'um poate un sceptic de profesie ca mine să a$un#ă la o atitudine total nesceptică precum aceasta2 "m avut îndrăzneala să consider că eram mai eliberat decît =udd1a şi acum sînt pedepsit pentru iluziile mele! "m $ucat prea multă vreme comedia înţelepciunii!" 3BG mai BCDB4 La B7 iulie BCDB) ""ţi devenit centrul vieţii mele. la /i1nea4 în care 'ioran o face pe @ried#ard să mărşăluiască mai bine de două ore 3avea o formidabilă mobilitate şi. lun#ul e&curs al lui 'ioran despre c1iriile locuinţelor pariziene. în prima seară petrecută cu 'ioran 38imone era în . cu fruntea înaltă şi uşor boltită şi cu o privire melancolică. visează la un pa1ar de vin băut într-unul din cafY-urile risipite la tot pasul în /arais! 9tiam c1iar şi cabina telefonică de lîn#ă Fardin du Lu&embour# la care 'ioran va coborî de mai multe ori pe zi pentru a o putea suna pe @ried#ard la . felul lui de a bavarda şi voluptatea cu care se lansa în povestirea insi#nifiantului! Pe @ried#ard. cele CK de trepte pe care le aveai de urcat pînă la eta$ul K. #estul repetîndu-se la trecerea din culoar în livin#. însoţit de el ― ne dăduserăm întîlnire în faţa casei ―. este frumos încadrat de un păr ne#ru care cade pe umeri. în detaliu bucătăria în care @ried#ard. era bine antrenat4. a trebuit pînă la urmă să fiu pedepsit şi iată că sînt. ru#îndu-te să fii atent să nu te loveşti cu capul. tot acolo. dar nu re#ret defel!" *nainte de a avea loc întîlnirea dintre cei doi la Paris 3în B aprilie BCDB4.ste cu 8imone de G de ani şi locuiesc împreună de peste HG! *ndră#ostindu-se. să a$un#ă într-un plan paralel cu cel al pantei scărilor!4 "poi. am urcat prima oară. a ţinut să-mi arate o te1nică de urcare pe care o descoperise sin#ur) cu trupul frînt din şale. epuizată.oln.endee4. de asemenea. pentru că făcea cîte două plimbări pe zi. aşa cum ştiam prea bine muzeul 'arnavalet.

bilanţ al unei iubiri) . într-un superb apartament de pe 8t! Germain. împreună cu 8imone. venind dintr-o vizită.confirme şi să amplifice sentimentul iniţial! 'ioran ar fi putut la rîndul lui să folosească vorbele cu care ?eide##er i se adresează ?annei "rendt în M7 februarie BCMK pentru a e&prima acel coup de foudre prin care profesorul de HO de ani se îndră#osteşte de studenta sa de BC ani) "5emonicul m-a izbit din plin!" 5emonicul. . *n seara următoarei zile 38imone este din nou în . am mărturisit că aş dori să"mi în!rop pentru totdeauna capul sub fusta dumnea(oastră.ste duminica Paştelui. punînd alături banalul aufste$en ― "a se scula din pat" ― de cuvîntul pascal auferste$en ― "a învia"!4 'ioran îi povesteşte @ried#ardei că sosise acasă la B noaptea.. 4mi ima!inez fără să (reau cum (ă petreceţi aceste blestemate zile de %aşti şi toate cele care urmează cu prietenul dumnea(oastră şi e mai mult decît pot să duc. că dormise cîteva ore şi că. S. căci mă tem de deziluziile care stau să (ină. brusc.1 Pînă unde va mer#e #elozia lui 'ioran aflăm cu ocazia celei de a doua vizite pe care @ried#ard i-o face la Paris. Ca să scap de c$inul acesta. 'ioran o ia pe @ried#ard în vizită la o familie de prieteni pictori. se bea un e&celent vin de =ordeau&. aşa cum îi va scrie de altminteri tot timpul.. într-adevăr! @ried#ard rămîne la Paris două zile şi ambele seri le petrece în rue de BNAdYon! *n prima seară se mănîncă fileul de boeuf. deopotrivă. pentru femeile cu care mă simt înrudit spiritual. +ş (rea să mă iau cum(a în mînă. 'ioran se decide să se scoale şi să-i scrie! 38criind în #ermană. nici o înclinaţie fizică. în B7 iunie. unde se află şi bunul prieten al lui 'ioran.endee4. nu mi"am dat seama în ce măsură a)unsesem să fiu fizic le!at de dumnea(oastră decît atunci cînd. după ce se răsucise în pat "ca un vierme". prietenul actual. . în faţa 1otelului.. de ziua ei. intră în declin! 8crisorile lui 'ioran din septembrie şi octombrie sînt o încercare disperată de a fi&a terenul care începe să-i fu#ă de sub picioare şi. care în momentul acela avea DG de ani! @ried#ard e aşezată la masă alături de /ic1au&. pe care o vor serba în doi la %rocope. poetul ?enri /ic1au&. invitat de @ried#ard în luna au#ust. pe BC aprilie. >ă auzeam suspinînd şi plîn!înd. lucrurile iau o altă întorsătură! 5in scrisoarea pe care 'ioran i-o scrie @ried#ardei la trei zile după plecarea ei din Paris. iar @ried#ard îl îmbrăţişează şi îi mîn#îie obrazul cu obrazul ei! *n cea de a doua seară. s-a trezit! "!! . 'ioran îi sărută @ried#ardei mîna. dacă aţi fi fost mai îndurătoare cu mine. aş (rea să discut despre @enz aflîndu"ne în pat. în sc$imb. dînd cît se poate de repede tonul plecării! 'înd @ried#ard îi reproşează #elozia. un faimos scriitor elveţian. în Palazzo 8alis din 8o#lio. în . trebuie să încerc să"mi depăşesc obsesiile şi. %entru că stătuserăm prea mult de (orbă.lveţia. 'ioran trebuie să facă faţă antura$ului e&trem de variat al @ried#ardei) fostul soţ. @a urma urmelor ne cunoşteam de)a după prima dumnea" (oastră scrisoare. în zorii zilei şi. un psi1iatru berlinez 3"care în fiecare an încercuia în calendar ziua în care urma să se sinucidă"4! *n plus."am !îndit la dumnea(oastră şi la tot ce ar fi putut fi )oi noapte..T Cred (dar poate mă înşel) că în dimineaţa asta aş fi fost mai puţin obsedat. aşa cum mă tem de teribila !elozie. Cît de uci!ătoare pot fi anumite lucruri: ― =otul a început cu foto!rafia. telefonîndu"(ă. se discută despre 5ostoievs<i şi despre raportarea lui 'ioran la 5umnezeu! La despărţire.şi atunci a început c$inul. în timp ce 'ioran devine din ce în ce mai neliniştit şi mai posac. rezultă că "demonicul izbise în plin"! .. @ried#ard se împrieteneşte cu 8imone. (reau să spun cu oc$ii dumnea(oastră. această relaţie. ca relaţie erotică.ai bine de o oră prin mintea mea s"au perindat cele mai intime scene şi totul cu o asemenea precizie încît a trebuit să mă scol din pat ca să nu"mi pierd minţile. să a)un! să mă !în" desc altfel la dumnea(oastră. pe cît e posibil. cu care începe o discuţie aprinsă despre @reud. 4n !eneral nu am. dacă nu ("aţi fi împotri(it cu atîta în(erşunare. el face un subtil $oc de cuvinte. presimţind că aceasta este soluţia pentru a muta relaţia sa cu 'ioran pe alt re#istru! 5upă vacanţa elveţiană. el se #răbeşte s-o e&plice ca pe o specie a "vampirismului balcanic"! Lucrurile devin cu adevărat dramatice cînd. Cu dumnea(oastră.

1 3O octombrie BCDB4 A enormă tandreţe te cuprinde faţă de acest persona$ de o fra#ilitate e&tremă căruia.ste firesc ca în plasa aforismelor sale. atît de impre(izibil şi atît de plin de dumnea(oastră. îndră#ostită de aforismele sale. în relaţia dintre ei. 2înt. tot ca în cazul @ried#ardei. îi este dat să trăiască ceea ce pînă atunci nu trăise niciodată "aşa" şi care ca intensitate. construită prin mobilizarea între!ii fiinţe a autorului ei 3şi nu doar ca simplă proiecţie cerebrală. să prelucreze erosul la nivelul fantasmelor culturii şi să-l dese&ualizeze! 'ioran. S. într"o anxietate perpetuă din pricina nestatorniciei dumnea(oastră şi. devenit prin îndră#ostire o fiinţă de sîn#e şi carne. toate laolaltă ar fi a(ut o unitate. Ui totuşi. în c1ip spontan şi masculin. snoabă şi ştiind e&act cînd anume relaţia lor trebuie mutată din spaţiul "rătăcirii erotice" în cel al "prietenei pure" ― lupta este din capul locului ine#ală! 'ioran $oacă după un scenariu pe care. încît (ă sînt recunoscător pentru toate bucuriile şi pentru toate nenorocirile care sînt le!ate de numele dumnea(oastră. îl scrie şi îl re#izează tînăra nemţoaică! 24 n!iembrie -u reuşesc să mă desprind de povestea ciorani-ană! "l doilea lucru care m-a izbit în această relaţie dez#ropată după MG de ani este malentendu"ul pe care ea s-a construit de la bun început! Lapidar. este confruntat cu ecoul erotic deturnat al operei sale! 8uferinţa sa este de fapt efectul îndepărtat al festei pe care i-o $oacă propria-i operă din clipa în care ea începe să funcţioneze ca o capcană erotică! 'ăci @ried#ard va aduce cu ea. să simtă nevoia să urce de la creaţia culturală la izvorul "erotic" care este autorul ei! -umai că. în personalitatea operei sale! @iind o "operă totală". e&presia ei senzuală.T =impul care s"a scurs de cînd aţi apărut este atît de bo!at. opera lui 'ioran este un produs cultural cu o enormă încărcătură erotică! . o ştiţi prea bine. alături de 'ioran! -u avea cum să nu fie (ictimă şi. .1Cît de rău îmi pare că. simţul depărtării 3al "scrisorii"4 şi al distanţei de la care opera lui 'ioran a atinso! . în crepusculul vieţii. ca să spunem aşa.. el poate fi e&primat astfel) îndră#ostinduse. totuşi. capitulare necondiţionată şi capacitate de a suferi se potriveşte mai de#rabă unei vîrste la care mai e&istă şansa recuperării de sine şi a unui recurs! /ărturisesc că citind cartea am suferit. în vreme ce la @ried#ard e&presia senzuală este forma iniţială a unei captaţii care trebuie rapid depăşită în direcţia unui erotism sublimat cultural! 5e aici şi drama lui 'ioran) el va fi sistematic reprimat în nevoia lui de a e&prima senzorial un sentiment de o intensitate e&tremă. riscul e ca acela care cade în plasa prelucrării lucide şi inteli#ente a unui fond primordial erotic şi nevrotic 3cum era cel al lui 'ioran4 să fie tentat. asemeni @ried#ardei (1oma. aşa cum se întîmplă în cazul unui sistem filozofic4. de la un cap la altul. în timp ce @ried#ard vrea aforisme! "sta înseamnă că iubirea lui 'ioran îşi caută. +r fi rezultat impresiile cele mai contradictorii pe care o fiinţă de pe lumea asta le"a resimţit (reodată. pînă la urmă. cum este pînă la urmă personalitatea @ried#ardei. 'ioran vrea se&. frumoasă. aruncată peste lume. nu pot să ale! liniştea. care îi mobilizează pentru ultima oară întrea#a e&istenţă! -umai că drama aceasta îşi are izvorul ultim nu în ceva întîmplător şi derivat. 4mi este pur şi simplu imposibil să tra! consecinţele neîncrederii mele.. nu am pus pe $îrtie zi de zi ― !reşesc oră de oră ― ce însemnaţi pentru mine. prosteşte şi bărbă-teşte. şi femeia de HK de ani. la rîndul lui. de cînd (ă cunosc.ai bine iadul cu dumnea(oastră decît mîntuirea de unul sin!ur.ibraţia ei o face să acţioneze la distanţă! . ci în necesitatea personalităţii lui 'ioran şi. să cadă persona$e care. o con(er!enţă secretă teama că (eţi renunţa la mine. răscolit dintr-o dată de o patimă de care nu se credea capabil. atît de substanţial. eroul tra#ic al între#ii poveşti! Pentru el nu e&ista un "încotro" către care să depăşească situaţia! *ntre bărbatul de 7G de ani.

ci ia cunoştinţă de el abia din scrisoarea pe care @ried#ard i-o trimite la Paris în B mai! Pentru or#oliul lui 'ioran. cu care m-aţi manipulat (be$andelten). scrisoarea este remarcabilă. trimiţînd la ?olderlin. sub noianul de vorbe în care cei doi se în#roapă. 0ntensitatea stării mele cerea o expresie ne"naturală. în planul frustrării se&uale şi al unei sfîşie-toare #elozii! (ot ce se întîmplă între prima întîlnire 3în aprilie. este inau#urată şi perpetuată de @ried#ard însăşi) la fiecare întîlnire e&istă o latură a seducţiei fizice foarte bine pusă la punct. aşadar. muzica4. iar intensitatea ei o resimte mai întîi ne#ativ. răsturnînd valorile distribuite în mod tradiţional asupra celor doi termeni şi aşezînd centrul de #reutate al iubirii lor în dimensiunea departelui şi invizibilului 3scrisoarea.\ln4 nu reprezintă decît precipitarea disperată din partea lui 'ioran a deznodămîntului se&ual! 'are este un fiasco! 'ioran nu îl realizează "la faţa locului". iar cele două zile sînt resimţite ca ec1ivalentul unei "încoronări"! "'e-mi mai rămîne să aştept în această lume a aparenţelor2" +ar în a doua scrisoare. despre felul în care îşi compune apariţiile. ca supremă $ustificare a întîlnirii lor. e&altarea (6bersc$?en!lic$#eit). pe care 'ioran i le-a oferit fără să o cunoască.. din BM mai) "-u înţele# ce mai caut pe această lume în care fericirea mă face mai nefericit decît . trimise la distanţă de două zile 3BG mai şi BM mai4. cuvîntul. am (rut să spun. cînd 'ioran petrece două zile cu @ried#ard în apartamentul ei din .(otul începe. la 5iotima şi la alţi topoi culturali) "6'ui. Pervers nu era cu(întul potri(it5 sc1arf. se #răbeşte ea să adau#e. numai că atunci cînd sînteţi aici. iar scrisoarea care urmează după prima întrevedere la Paris este plină de fantasme erotice şi stă sub semnul senzualului şi al corpului) 1+ţi fost oarecum în!rozită cînd ("am (orbit de o înclinaţie Nper(ersăA pentru corpul dumnea(oastră.1 @ormaţia filozofică a @ried#ardei îşi pune pecetea pe stilul scrisorii şi sentinţa "păpuşii manipulate" se rosto#oleşte asupra bietului 'ioran amplificată de ri#oarea codului metafizic) ""şadar. despre admiraţia pe care o stîrneşte în $ur! -ici o mirare că 'ioran va răspunde acestui scenariu al seducţiei şi va deveni din prima clipă victima lui! 'ăci din prima clipă. scriind unui filozof.. ea reprezintă însă o monstruozitate! @ried#ard îi reproşează lui 'ioran că a făcut-o să se simtă utilizată "ca o păpuşă" şi că doar noaptea poate uita 3ziua fiind "în#rozită"4 "felul cu totul neobişnuit pentru mine. pentru că tălmăceşte totul prin binomul "aproape-departe". telefonul. este oferta compensativă. ceea ce înseamnă cu privile#iul vîrstei şi cu frumuseţea ei! +ma#inea aceasta strecurată în plic este o provocare a priori 3cîte femei. pe care @ried#ard i-o va reproşa mai tîrziu lui 'ioran. acest lucru "nu contrazice decît aparent înclinaţia noastră de a vedea şi înţele#e lumea la fel"! 8crisoarea se înc1eie frumos şi ve&ant. Nextrem de clarA. iubite) m-aţi azvîrlit în nemi$locirea univocă a unei relaţii trupeşti. de la operă! %elaţia dintre cei doi se an#a$ează mai întîi prin vorbe şi în spirit. la Paris4 şi cea de a doua 3în mai.1 3BC aprilie BCDB4 'ert este că din clipa aceasta 'ioran îşi trăieşte iubirea pasional. "senzorial" e cuvîntul care revine mereu4. să-i spunem filozofic.\ln este comparată cu "iz#onirea din Paradis". şi între ei stră$uieşte mereu. @ried#ard le răspunde cu ima!inea ei. 'ioran descoperă în el o irepresibilă atracţie fizică (sinnlic$. simt nevoia să îşi divul#e aparenţa24. pot spune) 6@iţi bun şi nu vă apropiaţi prea multL7" /esa$ul @ried#ardei e cu atît mai teribil cu cît el se încrucişa pe drum cu două scrisori ale lui 'ioran. iar eroina are #ri$ă să ne vorbească mereu despre frumuseţea ei. şi nu al aproapelui şi atin#erii 3ima#inea şi trupul4! 5in punct de vedere psi1olo#ic. ea a însemnat neîndoielnic o lovitură teribilă! *ntr-un anumit sens. scrise în perfect contratimp şi în aceeaşi stare de e&altare ce tocmai urma să-i fie reproşată! Plecarea din . admiraţia declarată a @ried#ardei pentru aforismele lui 'ioran! /ai e&istă însă un mic amănunt şi acela este foto#rafia pe care @ried#ard o alătură scrisorii sale din BM aprilie! 8trălucirii aforismelor. în vreme ce eu năzuiam către ambi#uitatea erotică a le#ăturii 6spirituale7!" 5esi#ur. aportul or#olios al @ried#ardei la relaţia viitoare a celor doi! "/anipularea fizică". dacă nu ţie27.

ried!ard (rea scrisori. După cîte(a minute a trebuit să mă întorc fiecare respiraţie era ca un pumnal.. în BC aprilie BCDM. "cu o directeţe care fusese pînă atunci evitată". este iadul însuşi. . >a (eni totuşi (remea cînd.T 2înt oare sin!urul (ino(at că )ucaţi un rol atît de mare în nenorocirea mea?1 *n sfîrşit.ste o erotică fără conţinut senzual. aşa cum speraţi. prin scrisul epistolar. desi!ur.1 9i ca post scriptum . mi"am zis. rămas sin#ur la capătul zilei cu @ried#ard. 8e asemănăm în multe pri(inţe. . e&primînd. 8cena se termină sublim cu cei doi plîn#înd şi sărutîndu-şi mîinile! 'eea ce o va face pe @ried#ard să e&clame la sfîrşitul unei scrisori) "5e-ar e&ista doar mîiniL" :ltima zvîcnire epistolară a pasiunii lui 'ioran are loc pe MD noiembrie) 1=ocmai ieşisem.. în plină detentă erotică. dar în prea$ma celei de a doua întrevederi pariziene 3B7-BD iunie4 este perfect domesticit şi promite că de astă dată "se va purta ca un #entleman"! 8crisorile vor continua să cur#ă 3şi asta e sin#urul lucru important pentru @ried#ard4. 8u"mi pot ierta că am fost într"o asemenea stare de rătăcire. prin sculpturalitatea suferinţei sale distante. ca eu liber! 'e blestem pentru 'ioran să se pomenească. nu-i rămîne decît să ofteze mai departe îndră#ostit ― de$a pe M mai scrie) "%enunţarea ar fi soluţia! -u am însă nici cura$ul necesar. să-şi continue scenele de #elozie. încît mă întreb cum anume se va sfîrşi întîlnirea noastră! "ş vrea să fu#im într-o insulă pustie şi să plîn# de dimineaţa pînă seara!" %ăspunsul lui 'ioran la cumplita scrisoare a @ried#ardei pare. care îşi primeşte consacrarea finală după 8o#lio.nefericirea! "ţi devenit atît de importantă pentru mine. intacte. să anunţe sfîrşitul) 1=ot ce s"a întîmplat a fost pre(ăzut în scrisoarea mea din duminica %aştelui. nu (a şti niciodată ce a însemnat ― şi ce înseamnă ― pentru mine.în ciuda actualei mele lipse de iluzii. Dat fiind că cea de a doua întîlnire a noastră a putut a(ea un asemenea deznodămînt. castrat cu armele înseşi ale filozofieiL -eplecînd. ani1ilate sau sublimate şi satisfăcute.. ca subiect al propriei sale libertăţi. 'ioran îi scrie @ried#ardei) 1. numai în una nu în cea mai importantă şi cea mai neimportantă deopotri(ă. invitat la . nici dorinţa de aşa ceva" ― . aceleaşi sentimente. +ceastă boală de copii. . ne (om întîlni Nîntr"un rîs comunA. un an după ce se cunoscuseră. aşa cum @ried#ard îşi dorise) prin si#le ale depărtării."am !îndit la dumnea(oastră cu tandreţe şi disperare. ― *ra$ms. 8u e cazul de acum înainte să (ă mai temeţi de apropierea mea.. în octombrie BCDB. că "era e&clus ca relaţia noastră să mai aibă vreun conţinut corporal1. nu sînt îndea)uns eliberat de unele amintiri. >om rămîne. însă ceea ce este ambi!uu şi tulbure trebuie să dispară cît mai repede. cînd 'ioran. cînd îi atin!e pe cei în (îrstă. ci doar eliminarea din relaţia lor a "#esticii nonverbale" şi a "apetitului care reifică" simultan cu păstrarea "formei subtile a scrisorii care mă realizează ca subiect"! %e scurt. prieteni.1 3BO mai4 -umai că @ried#ard nu doreşte sfîrşitul. află. prin atin#eri la distanţă! . @ried#ard refuză atin#erea cioraniană care o "obiectualizează" ((erdin!lic$t) şi se revendică.a. partea întîi a 2onatei pentru (ioară şi pian. *n concordanţă cu un traseu al #îndirii alienării care mer#e de la ?e#el la 9coala de la @ran<furt. nu îmi mai fac nici o iluzie asupra celor (iitoare. dar cu obsesiile neutralizate.oln prin "'entrul de limbi şi culturi europene" 3@ried#ard este or#anizatoarea serii şi face c1iar şi ale#erea aforismelor ce urmează să fie cititeL4. S. aşa cum dumnea(oastră nu (ă iert că aţi folosit un cu(înt precum a manipula! 2imt că ce(a s"a rupt pentru totdeauna între noi.

în ele ne scăldam şi ele făceau ca lumea aceea să "ţină" şi să aibă sens! -u am e&celat niciodată prin fantezie şi din cauza asta noul şi viitorul nu aveau pentru mine contur. iar eu într"o înc$isoare. nu voi putea fi niciodată dezamă#it!" (oţi. (isitin! professor etc! "ceastă trans1umanţă a devenit pentru unii un mod de viaţă anume cultivat şi întreţinut sistematic. 4nsă ea există şi trebuie să fiţi fericită că este aşa. aşteptau! Pe mine aşteptarea mă macină şi mă înăcreşte! /i se părea că ies oricum cîşti#at calculînd cu "mai răul") nici o lovitură în plus nu mă lua pe nepre#ătite. să-mi re#ăsesc masa de scris. pentru ca perpetuarea lui să nu mă ia prin surprindere! Preferam să nu-mi ima#inez binele. în timp ce capacitatea de a mă bucura rămînea intactă pentru eventualitatea nebănuită a survenirii binelui! . biroul meu. mai ales în lumea de astăzi. cu atît mai mult mă voi bucura! 5acă răul care mă încon$oară va continua. 30 n!iembrie 8enzaţie de "strîn#ere a cortului"! *n două-trei zile plecăm! . în continuitatea propriului meu "destin" 3dacă aş putea reîncepe să cred că am unulL4.1 *n curînd. şi nu după douătrei luni.&istă şi un nomadism cultural. iar @ried#ard soseşte la Paris şi îi vizitează pe 'iorani însoţită de prietenul ei Ralter! "tela$ul înaripat. urmată de o şi mai crîncenă revenire în locul de baştină! 'a întotdeauna cînd revin în ţară. pentru ca întîrzierea sau nevenirea lui să nu-mi sleiască speranţa şi să nu-mi dezmintă aşteptarea! *mi spuneam) "5acă binele. condus după cum @ried#ard crezuse de cuviinţă. şi asta întorcîndu-mă într-o lume din care ştiam că nu mai e&istă scăpare2 *n BCD am revenit de la ?eidelber# acasă cu zîmbetul pe buze. în $urul meu. aţi sta astăzi într" un mormînt. pentru a camufla ruptura marcată de acest se$ur! 'um de reuşeam "pe vremuri" să nu mă tem de reveniri. bucătăria mea etc! şi pînă la oamenii care mă propulsează în viaţă4 şi apoi din cealaltă ― de fiecare dată speriecioasă. neaşteptînd dispariţia lui. tot acest calcul se baza pe o premisă sub-înţeleasă) eram "sub vremi" şi în imediat nu puteam influenţa în nici un fel mersul lucrurilor spre bine! -u aveam nici un mi$loc de a interveni direct în cursul lumii! (ot ce puteam face era să mă aflu în slu$ba unui bine ale cărui căi de a pătrunde în lume rămîneau pentru mine misterioase! . o fac cu o strîn#ere de inimă. disperată şi încercănată ― pe care mi-o provoacă reîntîlnirea cu mizeria diversificată a locului! @ac un mic antrenament psi1olo#ic pentru a #îndi lucrurile în fluiditatea lor 3"eul" meu care îi lea#ă pe "aici" şi "acolo"4.vident.1%răpastia dintre aforismele mele şi (iaţa mea nu este atît de mare pe cît sînteţi înclinată să credeţi. fiind absorbite continuu de un soi de "credinţă sceptică" în caracterul definitiv al prezentului! 'uvintele "niciodată" şi "întotdeauna" apăreau frecvent în vocabularul meu şi ele făceau parte dintr-un soi de antrenament menit să prevină decepţia în faţa nesc1imbătorului! Preferam să calculez cu răul. îşi readuce pasa#erul pe pămînt şi îl reaşază în matca obişnuită a vieţii sale! Qborul ma#ic al lui 'ioran luase sfîrşit! %ineri. cînd o #rămadă de intelectuali se deplasează în diferite puncte ale #lobului ca bursieri. pentru alţii o periodică evadare in extremis. ştiind foarte bine ce este în ţară şi ştiind că în urma mea poarta s-a înc1is "pentru totdeauna"! /-am întors fericit că îmi pot reinte#ra destinul ― căci atunci aveam unul şi credeam apri# în el ―. cu acea ambi#uitate afectivă care se naşte din senzaţia înduioşată de re#ăsire a intimului meu 3de la patul meu. pe scrisorile către @ried#ard. căci din ele trăiam. va veni. pentru că dacă !îndurile mele s"ar transforma pe dată în fapte. complicităţile mele şi pe ale altora. alături de semnătura lui 'ioran apare cea a 8imonei 3cu un discret +mitiVs). m-am întors să-l re#ăsesc pe -oica. pe care nul aştept. ci după aproape trei ani de absenţă.

cu ctitoria lui de la /uzeul Păranului! 'e repede devenim ar1ivăL *n cazul în care a$un#em să "supravieţuim". neaşteptat de precis. care să mă lase să fac ca şi cum totul ar a(ea un rost şi ca şi cum =u ai fi. (oi !ăsi lucrurile altfel decît le"am lăsat înainte de a adormi. pentru a-l completa. proaspătă şi uitată) a muzicii. o ieşire în lume. Doamne. mă împiedică să fac o evaluare corectă! 5e aceea. cărarea nebătută a splendorii 3numai de el desc1isă4. interviuri filmate. îşi ale#e aşa zicînd în c$ip liber trupul sau. bilanţul2 /i-a reuşit. le e&plicăm celorlalţi proiectul care am fost şi. o emisiune întrea#ă despre el. desc1izînd televizorul. a caselor.ă. . înainte de plecare.a ar suna aşa)! . să mă împac cu mine. fără să ştiu ce conţine. ceva2 8au totul a fost simplă a#itaţie2 Aboseala. ca la un memento. o combinaţie vestimentară. de forţa lui de a spulbera clişeul! "şa cum făcea în toate.ă. mult mai mult) un aer inconfundabil. Doamne. ne retra#em din nou. a fi#urilor umane! "poi. îl primisem de la /ar#a şi care stătuse neatins într-un colţ al camerei vreme de aproape un an! /ă uitam la el. +)ută"mă. Dă"mi. iluzia cea bună. aş înălţa. mai bine zis. o ru#ăciune pe care aş numi-o ru!ăciunea continuităţii. ca fapta mea să ţină şi ca tot ce am construit în ani să nu se năruie peste noapte. apoi. mar$i. întorcîndu-mă. să nu"mi fie teamă că. cu toate astea. ca ar1ivă! 'înd şi cînd. un sac de plastic pe care.ste formidabilă intimitatea obiectelor purtate un semn al trupului. nu aştept nimic! 5ar #îndindu-mă ce îmi lipseşte şi ce îi lipseşte în c1ip esenţial locului acela. o marcă a persoanei care. ri#uros vorbind. rîdem. . dez#ropînd frumuseţea ascunsă. care e deocamdată sin#ura mea certitudine. după această absenţă de trei luni. Doamne. "stăzi de dimineaţă l-am desc1is! . o vorbă rostită într-o împre$urare sau alta! 5e altfel sosirea mea în =ucureşti a stat sub semnul lui =ernea! "casă mă aştepta albumul lui despre %oma.ă. prietenii deapănă amintiri despre noi! "părem pentru o clipă din nou la rampă. supravieţuim aşa. de la mine şi de la lumea mea care. de BB ani. o prelun#ire a lui şi. a-l ascunde şi a-l împodobi pe cel pe care l-a primit de la 5umnezeu! "m în faţa mea o puzderie de cravate şi aproape fiecare dintre ele îmi evocă. cîte o secvenţă din ?orîa cel viu. lumea îşi aduce aminte de noi şi apasă pe acest buton la îndemînă. în prezumtiva noastră eternitate. cu fiecare obiect pe care şi-l asumă ca fiind de-acum înainte al ei. Doamne. în acest răstimp.+ar acum2 'e aştept. vorbim. cu locurile unde picta. carcasa acestuia. înainte de a dispărea definitiv. . trebuia să cad în timpul +storiei şi binele în care credeam trebuia făcut să pătrundă în lume pe trasee vizibile! 9i care este. un film cu vernisa$e. spăşiţi. la o vreme după înmormîntare. cotropit de darul lui de a sesiza minunea neaparentă. 4 ecembrie "m sosit ieri de la ?eidelber#! "stăzi se împlineşte un an de la moartea lui ?oria =ernea! "m avut în sfîrşit cura$ul să desc1id. #esticulăm. se tîrăşte ca o $ivină bătută2 *n tot acest răstimp m-am purtat ca şi cum am fi ieşit de "sub vremi" şi am socotit că preţul libertăţii mele nu mai trebuia plătit cu evadarea "din această lume"! 5impotrivă. întorcîndu-mă acasă. trezindu"mă dimineaţa. ca locul acela să prindă c$ea! şi ca lucrurile lumii noastre să capete c$ip şi alcătuire. în ce mă priveşte. ca o altă #eneraţie să se îndure de noi! &!i. cu mai vec1i interviuri luate unor prieteni sau unor critici de artă. aşteptînd. ca să e&ist cu adevărat. 6 ecembrie . pe această clapă ipocrită a memoriei care este ar1iva! Pentru o clipă sînt scoase la lumină poze. făcut împreună cu =acons<> ― dumnezeiesc de frumos. la o dată rotundă 3ani de la naştere sau moarte4. Doamne.

,iteza cu care sînt reinte#rat, reaşezat în termenii lumii de aici, care redevine ― aşa cum pînă la urmă a fost dintotdeauna ― lumea mea! --am a$uns să mă dezmeticesc bine din si1ăstria #ermană şi m-am şi pomenit ieri, la /uzeul Păranului, în faţa unei săli de HGG de persoane, trebuind să vorbesc, alături de Pleşu şi =acons<>, despre albumul pe care ?oria sperase să-l vadă înc1eiat şi tipărit înaintea plecării lui la Paris, în urmă cu un an) -oma, capul mundi. "Lasă, iam spus atunci, ai să-l vezi cînd ai să te întorci!" 'um te pot urmări dorinţele neîmplinite cu care cei apropiaţi nouă ies din viaţăL @iindcă îi iubim, sîntem dispuşi să credem că pentru tot ce îşi doreau şi nu s-a întîmplat sîntem pînă la urmă răspunzători! %ăsfoiesc pa#inile albumului roman! 8uita şi combinaţia ima#inilor îi aparţin lui =ernea! *n plus, foto#rafiile sînt făcute de el şi reprezintă modul lui de a descoperi, dincolo de locul comun şi clişeul turistic, elementele care ne-au întemeiat ca civilizaţie mediteraneană. 9i totuşi nu performanţa privirii sale, a celei mai autentice şi cultivate priviri pe care a produs-o lumea noastră, este cea care creează stranietatea cărţii! .ni#matic rămîne faptul că albumul ţine şi îşi ridică splendoarea pe o combinaţie de ima#ini care la prima vedere frizează paranoia) =ernea se aşază, cu ima#ini din tablourile sau acuarelele sale, alături de panouri de la ,illa dei ,etti, de picturi romane sau frînturi de statui din epoca republicană, de mozaicuri paleocreştine, de ziduri sau coloane din (eatrul lui /arcellus, de plafoane şi faţade de bazilici, de secvenţe din @orumul lui +ulius 'ezar, de frize şi panouri de la Palazzo /assimo!!! 9i cînd spun "ima#inile sale" nu e vorba de lucrări făcute de =ernea "acolo" şi care, astfel, şi-ar revendica nemi$locit înrudirea cu sursa de inspiraţie! Grădini, coloane, prapuri, peisa$e, 1rane, biserici ― toate temele predilecte ale picturii sale intră în contact, prin $u&tapunerea în pa#ină, cu ima#ini vec1i de sute şi mii de ani! 'um de a avut ?oria cura$ul să se aşeze alături de ele2 'e certitudine a apartenenţei la ele l-a îndemnat să creadă că nimic din ce a făcut nu e mai pre$os decît ce au făcut artiştii pă#îni şi cei creştini ai lumii romane2 'u ce încredere, care nu poate fi înţeleasă în termeni de trufie, s-a aşezat pe sine într-o tradiţie atît de vastă2 ".u aparţin lumii mele, pare să spună =ernea, dar uitaţi-vă cît de cuprinzătoare este lumea mea! .ste un imperiu, un dublu imperiu, roman şi creştin!" 'are alt romEn 3.liade24 a avut inteli#enţa să evite în acelaşi timp sudalma răzvrătită şi oftatul lăcrimos şi înamorat 3cele două ipostaze între care ne mişcăm cu toţii cînd e vorba de %omEnia4 şi să se înscrie în felul acesta în vastitatea unei tradiţii ― simţită, făcută vizibilă şi "demonstrată" ― care nu trimite la ficţiunea unei ori#ini, ci la un spaţiu mediteranean perfect coerent2 -u e aceasta sin#ura e&plicaţie a faptului că nici o stridenţă nu rezultă din alăturarea a ceea ce =ernea a văzut şi a foto#rafiat "acolo" şi ceea ce, "independent" de asta, a pictat2 'ăci altminteri cum se face că lumea ima#inilor sale alunecă atît de firesc în lumea unor tipare seculare, lăsînduse inte#rată şi absorbită de ele2 9i ce straniu că nimeni nu a simţit că aici e şocul cărţii, eni#ma şi nebunia ei! (ocmai din cauză că locuia în %omEnia ca într-un ţinut ce făcea parte dintrun vast imperiu ţărănesc ori#inar, aşa după cum făceau parte din el Grecia, sudul @ranţei sau cel al +taliei, =ernea nu a avut niciodată comple&e de "romEn" şi nu şia propus niciodată "să fu#ă" sau "să rămînă" în Accident! "vea, după cum a spus un prieten despre el, "#eniu etno#rafic" şi datorită acestuia descoperise locul #eometric al tuturor etniilor europene şi îşi făcuse din el o patrie-construct cu a$utorul căreia era liber, în adîncul fiinţei sale, de %omEnia politică şi con$uncturală! %omEnia ade(ărată era pentru el una dintre "ec ] sta - zele" acestei patrii europene ori#inare! 5e aceea se plimba prin ea ca printr-o uriaşă urmă. /uzeul Păranului %omEn este mula$ul acestei urme! .l este un muzeu european, cel mai european din ţara noastră, şi este #îndit ca o c$eie, sin#urul soi de c1eie plauzibil pentru a putea desc1ide prima dintre porţile .uropei şi a pătrunde astfel în ea! 5ar lumea în care m-am întors după o absenţă şi o asceză de trei luni m-a luat în primire şi altfel) prin ceea ce s-ar putea numi ma$alaua înţeleasă ca o cate#orie stilistică a societăţii romEneşti! 5ar ce este ma1alaua astfel înţeleasă2 *n

istorie se iau decizii, în ma1ala deciziile se amîna! *n istorie se înfruntă destine, în ma1ala lumea se ceartă şi se împacă! *n istorie se înfăptuieşte şi se pro#resează, în ma1ala totul este a#itaţie şi lumea stă pe loc! +storia are propriul ei discurs, în care lucrurile se ştiu şi se spun fără ambi#uităţi, în timp ce în ma1ala domneşte zvonul, bîrfa şi poanta! *n istorie, spaţiul public are solemnitate şi poate #enera "spirit obiectiv", în ma1ala, #raniţa dintre public şi privat se pierde şi familiaritatea şi bătutul pe burtă pot submina şi "dezanşanta" cele mai sacre instituţii ale statului! 'înd, într-o sc1iţă a lui 'ara#iale, trenul re#al se opreşte pentru MK de minute în orăşelul Q şi notabilităţile oraşului se strîn# pe peron pentru a saluta familia re#ală, una dintre doamnele urbei, după cîteva minute de conversaţie cu %e#ina, îi spune acesteia la despărţire "soro" şi îi recomandă "să se păzească pe drum de răceală"! -u vreau să spun prin asta că %omEnia nu are istorie, ci doar că presti#iul ma1alalei este atît de mare la noi, apele ei, umflate tot timpul, se revarsă periodic şi invadează cu atîta forţă lumea istoriei, încît aceasta cu #reu mai poate răzbate la lumină pentru a se afirma ca lume a istoriei. 5in cauza aceasta, cine se uită astăzi pe scena politică a %omEniei cu #reu poate spune unde se termină ma1alaua şi unde începe istoria şi, tot din cauza asta, ziaristul, şi nu istoricul, este fi#ura emblematică a lumii în care trăim! 8i#ur, pentru că în fiecare dintre noi stă la pîndă un ma1ala#iu, poţi oricînd să vii cîteva zile în %omEnia, să-ţi faci cura de ma1ala şi să te simţi bine! 5e aici şi o anumită încîntare pe care o resimt cei care vin din afara lumii noastre şi plon$ează pentru scurtă vreme în ea! Pentru că "în lumea lor" istoria se face cu oameni care leşină cotidian de plictiseală, în timp ce în $urul nostru se petrece veşnic "ceva", pentru că sîntem o lume de petrecăreţi şi petrecător ai timpului, ei au senzaţia, venind aici, că trăiesc în cîteva zile cît au trăit ani la rînd în lumea lor! *n timp ce eram la ?eidelber#, un prieten din @ran<furt, romEn plecat în urmă cu MG de ani, a aterizat pentru cinci zile la =ucureşti! " fost #ăzduit, prin nu ştiu ce concurs de împre$urări, în casă la 5inescu! 9i de aici i s-a tras totul! /ai întîi a asistat la a doua nuntă a fiului cel mare al lui Pleşu, divorţat de prima soţie şi reînsurîndu-se tot cu ea, cu tot fastul cuvenit, doi ani de zile mai tîrziu! +neditul situaţiei a fost marcat de un c1ef cu lăutari şi lume multă, în satul /înăstirea de lîn#ă 5unăre! " urmat alt c1ef cu lăutari la "moşia lui 5inescu" din satul 'etatea, lîn#ă 'alafat! "poi, pentru că se împlinea un an de la apariţia revistei %lai cu boi şi, deopotrivă, pentru a mediatiza sponsorizarea unei "tabere de artişti" care, vreme de două săptămîni, au fost ţinuţi de 5inescu pe mîncare şi băutură ca să facă "ceramică de 'ucuteni", la "Lăptăria lui .nac1e" de pe terasa (eatrului -aţional, s-a or#anizat o e&poziţie cu c1ef mare, cu primarul =ăsescu şi cu sute de invitaţi! 'a $appenin!, un "episod scenic" ― fete #oale puşcă, pictate din cap pînă în picioare "cucuteneşte", adică în falduri spiralate ne#re şi maro! 5in nou lăutari, băutură la discreţie ― palincă şi vin din pod#oriile lui 5inescu ― şi 5inescu însuşi cîntînd cu foc, la microfon, romanţe! "meţit de ceea ce văzuse şi trăise ― "în K zile cît în BK ani", mi-a mărturisit la telefon ―, amicul din @ran<furt, de cum a a$uns acasă 3şi de$a de pe aeroport4, a făcut o viroză reactivă cu febră de G de #rade! 5ezimunizat complet după cîteva decenii de spaţiu aseptic #erman, or#anismul omului nostru, proiectat din istorie în ma1alaua istoriei şi cufundat compact în ea vreme de cinci zile, a clacat! 8i#ur că nu în orice loc din %omEnia amicul meu ar fi trăit acelaşi lucru! 9ansa lui a fost de a fi nimerit în centrul însuşi al unei realităţi care între timp şi-a definit stilul şi a căpătat presti#iu! Pentru că /ircea 5inescu este simbolul şi purtătorul de sens al ma1alalei contemporane la romEni! .l o reprezintă în viaţa de zi cu zi, dar deopotrivă o 1răneşte şi o potenţează la televizor sau în revista por-no-politică %lai cu boi, născută din această ma1ala şi întreţinînd-o, la rîndul ei, cu fast, ab$ecţie şi talent!

+eri seară la telefon "ndrei îmi "brifează" întîmplările de ultimă oră din "lumea noastră"! Printre care) în urmă cu o lună, 'ole#iul "-oua .uropă", institutul de e&celenţă pe care îl conduce "ndrei, primeşte vizita fondatorilor nemţi şi elveţieni! 8e întîmplă că, în acele zile, =aş<irov dă un concert la "teneu! /usafirii

lui Pleşu sînt fericiţi să fie invitaţi la concert, iar după concert au ocazia să-l cunoască personal pe =aş<irov, invitat la o petrecere ― cum altfel2 ― acasă la 5inescu! /ăcar şi lucrul acesta este menit să le tulbure bieţilor musafiri 1abitudinile pentru că dacă la ei acasă se pot duce la concertul unei celebrităţi, nu înseamnă că după aceea au prile$ul să o privească de la un metru-doi în timp ce aceasta mănîncă "o icră" şi dă pe #ît o ţuică! *nsă ce să mai zici cînd, intrînd în casă, nemţii şi elveţienii dau cu oc1ii de +on +liescu, "pe care, e&plică 5inescu, lam invitat ca să aibă =aş<irov cu cine vorbi ruseşte"! Preşedintele romEnilor se întreţine rela&at şi $ovial cînd cu unul cînd cu altul dintre musafiri, în timp ce cele două #ărzi de corp sînt #onite de 5inescu în bucătărie cu un "ce staţi, bă, aici, că nu-i face nimeni nimic luN Nmnealui! +a căraţi-vă în bucătărie că v-am pre#ătit acolo de 1alealăL" 5upă scurtă vreme, cei doi pot fi văzuţi în bucătărie mîncînd o ia1-nie de fasole, dezorientaţi, speriaţi şi melancolici! *n cele din urmă, Preşedintele dă semne că doreşte să plece, /ircea îl însoţeşte pînă la maşină încercînd să-i strecoare în mînă un bidonel cu vin din pod#oriile lui de lîn#ă 'alafat! "-u, /ircea, lasă!!!", spune Preşedintele încurcat! "Lasă, bre, se înc1eie dialo#ul de adio, dacă nu bei matale, bea coana -ina!" "muţit, staff-ul #ermano-elveţian al 'ole#iului "-oua .uropă" asistă din capul scărilor la scenă! "u trăit şi ei într-o zi cît în zece ani la ei acasă! =ine am venit în patrieL

miercuri, 19

ecembrie

8înt la (imişoara, unde am însoţit familia re#ală ― în complet de ma$estăţi şi alteţe ― în operaţiunea de lansare a albumului editat de ?umanitas în noiembrie, cu ocazia celei de a DG-a aniversări a zilei de naştere a %e#elui /i1ai! /îine scenariul se reia la "rad! 'e pot să spun2 Qiua a arătat destul de ciudat) la ora BK, la Aperă, lansarea albumului re#al0 la ora B7, la Prefectură, preşedintele +liescu îşi lansa şi el o carte0 la ora BC, 8uveranul şi Preşedintele asistau, din lo$a centrală a Aperei, la un spectacol înc1inat evenimentelor petrecute la (imişoara în urmă cu BM ani! "$un# în faţa Aperei la B G! *n dreptul treptelor de la intrare, doi indivizi spri$ină o pancardă, în timp ce un al treilea îi filmează! Pe pancardă scrie) "'ei doi criminali şi-au dat mîna!" 'e straniu, îmi spun urcînd treptele, e&istă în societatea romEnească şi o variantă de a#lutinare prin ura comună faţă de %e#e şi +liescu! 5ar e&istă oare, simetric, şi o întîlnire prin simpatie comună2 'ine spune că facticitatea istoriei este "realistă" şi raţională minte0 este suprarealistă cît se poateL Arice istorie neîntîmplată încă este neverosimilă şi ea nu devine mai puţin aşa doar pentru că s-a întîmplat! Ar, asta înseamnă că în istorie "tot ce e real e iraţional"! 9i tocmai de aceea în istorie nimeni niciodată nu a putut să anticipeze ceva! -ici măcar cel de al doilea război mondial, darmite întîlnirea de astă seară din lo$ăL "ştept în 1ol, alături de directorul Aperei, care seamănă cu ducele de /antua îmbrăcat civil 3mai tîrziu aflu, cînd vom urca cu toţii în biroul său, tapetat cu foto#rafii color ale maestrului în 7t$ello, că am #reşit rolul4, sosirea familiei re#ale! La ora B KK îşi fac cu toţii intrarea în foaier ― /a$estatea 8a %e#ele /i1ai, /a$estatea 8a %e#ina "na, "lteţa 8a %e#ală Principesa /ar#areta şi "lteţa 8a Principele %adu de ?o1enzollern-,erin#en ― însoţiţi de patru #ărzi de corp! "m învăţat bine titlurile şi sînt deosebit de atent la diferenţa dintre ""lteţă %e#ală" şi ""lteţă", care "în cazul nostru" este cu atît mai importantă cu cît moştenitorul tronului este de speţă feminină! ""lteţa" e doar consortul ""lteţei %e#ale" şi cred că nu poate niciodată urca pe tron! (rebuie oricum să verific! 'înd simt că sînt în pericol să uit diferenţa dintre ""lteţă %e#ală" şi ""lteţă", mă #îndesc repede la romanul lui (1omas /ann şi lucrurile reintră de îndată în ordine! *mi place de asemenea să observ că titlurile se complică pe măsură ce poziţia ierar1ică scade! %e#ele are cel mai scurt şi mai simplu nume) "/a$estate" sau "%e#e", sau "8ire"! "/a$estatea 8a", de pildă, faţă de ""lteţa-8a-Principele-%adu-de-?o1enzollern,erin#en"! . ca şi cum o persoană, cu cît e mai şubredă, trebuie spri$inită cu mai

multe titluri! 5acă aşa ar fi, atunci, în conte&tul acesta, sînt oricum avanta$at! Pe afişul din oraş care anunţa manifestarea şi pe care sînt menţionaţi participanţii ― /a$estatea 8a %e#ele!!!, /a$estatea 8a %e#ina!!!, "lteţa 8a %e#ală Principesa!!!, "lteţa 8a Principele!!!, lista se înc1eie sec ― stin#1er şi pompos în acelaşi timp ― cu numele meu #ol-#oluţ! "@elicităriL, îmi suflă seara la urec1e /ircea /i1ăieş! 'ea mai tare operaţie de publicitate din ultimii aniL :n nume fără titlu alături de re#i, re#ine, principese şi principiL 'um de v-a venit ideea2 GenialL" /i-aduc aminte de o întîmplare cu -oica în care povestea cu titlurile şi persoana era c1iar adevărată! 8întem la sfîrşitul anilor N7G! -oica este invitat să conferenţieze la Polite1nică, într-un cadru informai, alături de /ilcu şi /anolescu! Gazda îi prezintă şi începe) ""vem deosebita plăcere de a avea în seara aceasta în mi$locul nostru pe tovarăşul academician profesor doctor docent 9tefan /ilcu, directorul +nstitutului de .ndocrinolo#ie din =ucureşti!" "plauze! ""vem de asemenea plăcerea de a avea în mi$locul nostru pe tovarăşul -icolae /anolescu, lector la catedra de literatură de la @acultatea de filolo#ie a :niversităţii =ucureşti!" "plauze! ""vem de asemenea în mi$locul nostru pe!!!, pe!!!"! 5ar pe 1îrtia cu care vorbitorul se a$uta nu scria în mod evident nimic! -u era decît numele) 'onstantin -oica! "Pe!!!, pe!!!"! 9i, în cele din urmă, înfrîntă, dezamă#ită şi puţin speriată, #azda se predă) "!!!pe domnul 'onstantin -oica"! /ie îmi plac foarte mult şi #ărzile de corp! 5intre toate profesiunile umane este limpede că a lor se apropie cel mai mult de vocaţia cîinelui! 'u sin#ura deosebire că ei, oameni fiind, pot fi pro#ramaţi în permanenţă pe un nou stăpîn şi, dacă e nevoie, mîine îl vor muşca pe cel pe care astăzi îl păzesc! 5imitrie 'antemir aşa îi şi descrie în 0storia iero!lifică. . şi firesc să fie aşa! Profesionişti fiind, ei "păzesc şi prote$ează" pe oricine istoria le scoate în cale! *n fond, şi un pianist poate interpreta nespus de multe piese! *mi place întîi cînd apar încadrîndu-şi "obiectivul"! ""par" nu e la drept vorbind cuvîntul potrivit, pentru că de fapt ei irump în spaţiu şi electrizează atmosfera, creînd un adevărat frison printre privitori, dar şi un contrast destul de cara#1ios între încordarea lor circumspectă şi dezinvoltura persoanei pe care o păzesc! 5e asemenea, din cauza microfoanelor bă#ate în urec1i şi prelun#indu-se cu fire #albene spiralate care dispar misterios sub 1aină, au un anumit accent marţian! ?aina lor pe mine mă face să visez! A ţin strînsă în faţă, cu palmele aşezate una peste alta, lăsîndu-ţi senzaţia că dacă ea s-ar desc1ide, un adevărat arsenal s-ar revărsa la picioarele lor) pistoale, #renade, cătuşe!!! .sc1iva asta a mîinilor strînse laolaltă pe burtă este e&act pe dos decît esc1iva pubiană din reprezentarea nudului în %enaştere) ea ascunde un prea-plin, nu un prea-#ol! /ai îmi place apoi privirea lor fi&ă cînd stau pe loc0 e fi&ă fără ca, în acelaşi timp, să poţi preciza unde anume se uită! 'e să mai spun de felul în care mer#) par absolut lipiţi de "obiectiv", ca şi cum un ma#net cu totul special îi ţine aproape de el! +mposibil să te strecori între ei şi persoana care le-a fost dată în pază! -u ştiu decît un sin#ur om care a reuşit, cel puţin în două rînduri, şi lucrul este cu atît mai e&traordinar cu cît e vorba de o persoană cu o siluetă masivă) istoricul şi criticul de artă %adu =o#dan! A dată a făcut-o la 'otroceni, cînd a apărut ca din pămînt în faţa Papei 3căruia i-a ţinut un speec$ şi i-a înmînat un album4, în vreme ce miniştrii, ambasadorii şi alte persona$e importante se smiorcăiau pe la uşi sau aşteptau cuminţi la coadă să le vină rîndul! " doua oară, la desc1iderea (îr#ului de 'arte de la =ucureşti, în mai MGGB, cînd, tot aşa, s-a întrupat pe neaşteptate în faţa %e#elui şi i-a spus, cu vocea lui cavernoasă şi cu privirea de 8t! =ernard epuizat după o lun#ă misiune alpină) "/a$estate, sînt profesorul %adu =o#dan, cel care a făcut inventarul obiectelor de la Peleş după plecarea /a$estăţii ,oastre din ţarăL .u sînt, /a$estateL ,-am scris, /a$estateL +nventarul de la Peleş, /a$estateL" "5a, mi-aduc aminte", a mormăit nazal /a$estatea 8a, privind ca un mare timid ce e, prin şi dincolo de "profesorul =o#dan"! -e îndreptăm cu toţii, pe coridoare întortoc1eate, către biroul directorial! %e#ele are un pas mare, de lup bătrîn, şi de-abia mă pot ţine după el, încercînd să depăşesc, prin sprinturi scurte, cînd pe dreapta, cînd pe stîn#a o #ardă de corp care îmi simte traseul, ca să zic aşa cu spatele 3nu-mi dau deloc seama cum de reuşeşte4 şi mă bloc1ează scurt, de fiecare dată, cu un pas lateral pe care îl face

în ultima clipă! 5upă ce de două ori sînt #ata să-l iau în braţe şi bolborosesc un "pardon" $enat, renunţ, obosit! 5e altfel, /a$estatea 8a nu pare să sufere foarte tare că nu i se face conversaţie! "$un#em în biroul directorului! 5e cum intri, de pe peretele de vizavi te întîmpină, bătută în metal, o inscripţie cu litere mari, #ălbui) "-u aruncaţi mucurile pe $os! @olosiţi scrumiera!" Cest Duoi Wa?, întreabă vădit interesată %e#ina, aprinzîndu-şi o ţi#ară! "^ăă!!!", încep să răspund şi îi cer a$utor din oc1i lui At1ello! 1>ous (o9ez, >oire ,a)este... ― continui ― les me!ots..., il faut pas les )eter...Cest plutot mXc$e....1 At1ello intervine şi începe o poveste cu cole#ii lui care, după %evoluţie, fumau în birou şi!!! %e#ina dă din cap şi se #îndeşte la altceva! -e aşezăm, %e#ina îmi indică un loc pe o sofa lîn#ă %e#e! 8întem şase persoane în cameră, plus doi c1elneri tineri care, după ce pun în faţa fiecăruia o farfurioară cu două triun#1iuleţe de pîine acoperite unul cu o felioară de somon şi altul cu cîteva icre ne#re şi o coa$ă de lămîie, se lipesc de perete ţinînd un şervet alb pe braţ! 'onversaţia se lea#ă #reu! *ncep să depăn amintiri din prima mea vizită la ,ersoi&, în BCCB! La un moment dat, uşa se desc1ide şi în cameră pătrunde domnul ?olender, directorul Aperei din ,iena, sosit pentru sărbători în (imişoara natală sau, poate, special pentru această ocazie! .ste un domn către 7G de ani, ele#ant, pomădat şi semănînd teribil cu @ran< 8inatra bronzat, după ce îşi pusese o dantură nouă şi relansase $it"ul 2tran!ers in t$e ni!$t. "re de aceea un smile dezinvolt şi de cum păşeşte în cameră, începe să vorbească scoţînd din buzunarul de la piept, cu un #est ocrotitor şi #ri$uliu, o 1îrtiuţă ponosită pe care i-o prezintă re#inei 3alături de care fusese aşezat4, e&plicînd însă în aşa fel încît să audă toată asistenţa) e vorba de un &ero&, care a a$uns pe căi ocolite la el, făcut după o foto#rafie dintr-un ziar de epocă în care se află şi /a$estatea 8a %e#eleL %e#ina îmi trece 1îrtiuţă ― pe care se distin# cu #reu cîteva siluete cenuşii 3într-un parc24 şi o siluetă mai mică, îmbrăcată în alb ― spre a i-o da %e#elui! "5e cînd e2", întreabă, nazal, %e#ele! "5e cînd e2", îi transmit întrebarea dlui ?olender! "-u ştiu", răspunde dl ?olender! "-u ştie", îi transmit %e#elui! ""L", mormăie din nou %e#ele şi îşi apropie peticul de 1îrtie de oc1i! ". din NHM, pentru că, uite-mă, aici sînt eu şi aveam BG ani!" ". din NHM", transmit mîndru asistenţei, pentru că eram si#ur că mormăitul %e#elui nu-l auzisem decît eu! 1&st"ce Due nous lFa(ons, cette p$oto?1, îl întreabă %e#ina pe %e#e! 1+$, oui:1, răspunde %e#ele! 1De toute maniYre, cFest un don pour >os ,a)estVs1, anunţă ceremonios dl ?olender! 5in cînd în cînd, uşa cabinetului directorial se desc1ide şi At1ello mai strecoară în cameră cîte o notabilitate sau cîte un prieten care se înclină, clipeşte des, se uită o vreme la peisa$ul re#al şi apoi iese tiptil! La un moment dat apare şi primarul care îşi cere scuze că a întîrziat) a trebuit să-l întîmpine pe Preşedinte la aeroport! Aftează, lăsîndu-ne să înţele#em că misia e misie, dar altceva e de fapt în sufletul lui! . timpul să coborîm pe scenă! %e#ia e de o simplitate deconcertantă) în fundul scenei, cu faţa către sală, sînt aliniate şase scaune de catifea roşie! *n faţa lor, la cîţiva metri, două microfoane! -e aşezăm! At1ello ocupă scaunul din e&trema stîn#ă, eu pe cel din e&trema dreaptă, iar persona$ele ro>ale scaunele centrale dintre noi! %e#ele stă în dreapta lui At1ello, apoi vine %e#ina, principesa şi, în sfîrşit, principele %adu, pe care îl am astfel în stîn#a mea! (ra# cu coada oc1iului la pantofii ne#ri ai principelui şi mi-i aliniez pe ai mei după ai lui! 'a să fiu mai si#ur, îi verific încă o dată, uitîndu-mă şi la pantofii %e#elui! (otul pare să fie în re#ulă! %e#ina poartă nişte "apresc1iuri" pînă sub #enunc1i 3s-ar zice că tocmai a coborît dintr-o sanie trasă de reni4, iar principesa pantofi ne#ri cu tocul scurt! 8tăm cu toţii cuminţi, cu mîinile spri$inite una peste alta în poală, cu trunc1iul uşor înclinat în faţă! A clipă am senzaţia că sîntem o trupă de dans modern care a luat, într-o atitudine 1ieratică, poziţia care precedă primul acord al muzicii şi că, de îndată ce banda va porni, ne vom scula în acelaşi timp şi vom începe, cu aceleaşi mişcări din mîini, cap şi picioare, un dans nervos şi bine ritmat! 5e fapt, de sculat de pe scaun se scoală numai At1ello, de îndată ce aplauzele s-au înc1eiat, le salută pe ma$estăţile şi pe alteţele lor şi îmi dă cuvîntul! *n timp ce vorbesc, mă #îndesc dacă am voce de bariton sau de bas! (rebuie să verific şi asta! :rmează "lteţa 8a! . înalt, brunet şi îşi potriveşte, ridicîndu-l mult,

îmi înclin trunc1iul către urec1ea dreaptă a principelui şi întreb. la propriuL" :luirea mea este totală! "*n cer la propriu. lipit la piept. "lteţă2" ― ". întrea#a scenă şi îmi dau seama că nu înţele# o iotă din "spectacolul istoriei"! 'um sună vorba aia2 ". %e#ina. cele patru #ărzi de corp îşi ocupă poziţiile. vă implor. da! *n cer. intrarea!!!. "lteţa 8a şi-a înc1eiat discursul cu un "La mulţi ani. aplauzele continuă. apăsîndu-i scurt mîna. dar evit deopotrivă insuportabilul tăcerii cînd aerul. 8puneţi-i să mă caute şi pe . are loc şedinţa de auto#rafe! %e#ele. copleşit. rămînînd la o distanţă respectuoasă.orbindu-i %e#elui. în avion!" :imirea mea ia acum c1ipul unei tăceri pioase! Par că mai vreau să spun ceva. desi#ur. la sfîrşit. precizează principele. în stîn#a mea. cu un mic vibrato în voce) "'înd aţi scris pa#inile acestea2" 8înt foarte mîndru de mine. în vreme ce "lteţa 8a %e#ală îl învăluie cu o privire caldă. albumul mare şi alb. dar în ultima clipă mă răz#îndesc ― cum se pot scrie nişte pa#ini atît de elaborate şi sensibile în avion2 ― şi mă retra# la locul meu. indiferent dacă ceea ce spune este serios. care. vesel sau trist! Principelui i se pare că cea mai însemnată realizare a %e#elui este nu numai aceea de a fi supravieţuit duşmanilor şi călăilor lui 3recte lui G1eor#1iu-5e$4. numai ei. ca soluţie. cred că este a cincea oară că sînt sărbătorit pentru aniversarea mea! /i se pare cam mult! 5rept care vă doresc tuturor 68ărbători fericite7!" *mi spun că numai un %e#e şi un înţelept au dreptul să nu spună nimic. întrebarea "'înd aţi scris pa#inile acestea2" mi se pare. "lteţă2" ― "*n cer la propriuL" 9i simţind că mă sufoc de uimire. sîntem condamnaţi la limbuţie şi ne petrecem viaţa e&plicînd. ireal de frumos! 'uprind cu privirea. principesa şi principele sînt instalaţi la o masă lun#ă florentină. se pot lepăda de cuvinte! -oi. "lteţa 8a îşi reia locul. îndreptîndu-mi iarăşi trunc1iul şi coborînd în mine pentru a rume#a mai bine ceea ce am aflat! /urmur încă o dată "în avion!!!. le-am scris în cerL" /ă priveşte drept în oc1i pentru a savura surpriza din privirea mea. încît în cele din urmă %e#ele a a$uns să doarmă c1iar în casa călăului său! 9i nu sin#ur! " adus-o şi pe %e#ină! "poi a venit şi principesa /ar#areta "şi cu mine". BC decembrie şi. ci şi copiilor acestora! =a răzbunarea +storiei a fost atît de teribilă. un bileţel pe care este scrisă o adresă) blocul!!!. înfrînt. în avion. să spun ceva! 5ar ce2 Peapăn şi distins. alcătuită din vorbe şi din zbucium şi neînsemnînd nimic!" :n domn în vîrstă se apropie de mine! *mi întinde. eta$ul!!!. ar#umentînd. nu întîrzie să apară! "AL ― spun! *n cerL 'e vrea "lteţa . deosebit de astuţioasă! Pot să-mi spun) 'e onest sîntL *n loc să mă pretez la o laudă neruşinată. sala aplaudă. ceva de #enul "/inunatL" sau "'e te&t e&traordinarL". cu cel drept către %e#e. descriind. /a$estateL". evit banalitatea unei aprecieri ipocrite. cu profilul stîn# către sală. "lteţa 8a se ridică şi se înclină sfios către sală. se formează o coadă din doamne şi domni care ţin. sîntem doar martorii privile#iaţi ai acestei adresări! . şi. daţi-i /a$estăţii 8ale adresa mea.i bine. telefon! !! "5omnule Liiceanu. prizonieri ai verbului. fiecare. vibrează sub pintenul aşteptării! "şadar.i da. cei de pe scenă şi cei din sală. că mai vreau să cer o lămurire pentru a înţele#e cît de cît miracolul. toţi ceilalţi.oastră să spună2" ― ". plictisindu-ne şi plictisindu-i pe ceilalţi! 5upă o pauză de zece minute. apartamentul!!!. principele are un ton nespus de trist. dintr-un colţ al foaierului. răspunde. avînd pe copertă c1ipul %e#elui la MG de ani. adică de soluţia pe care am #ăsit-o! 4ntrebînd. în "8ala A#linzilor". care acum se odi1neşte pe #enunc1i. ţinînd discursuri. o poveste spusă de un idiot. de la înălţimea pe care au atins-o. de pe D noiembrie. pentru că am aflat în ultima clipă că trebuie să vorbesc şi a trebuit să le scriu pe drum. apoi se aşază iar. se înclină complice către mine) "*n avion!!!" ― "*n avion!!! Pa#inile acestea în a-vi-on. "şi prinţul -icolae"! 8ala este vădit emoţionată! 8trăbat cu privirea dincolo de perdeaua luminii reflectoarelor şi îmi spun că media de vîrstă a celor prezenţi să tot fie de vreo Z[ de ani! *ntre timp. cu podul palmei sale! "dică) ""i fost minunatL" 8imt că la rîndul meu se cuvine să fac. cu o mînă tre-murîndă. 1m" şi mă zidesc într-o meditaţie admirativă! *ntre timp /a$estatea 8a %e#ele s-a ridicat! ". sînt politicos şi nu fac decît să îmi manifest interesul cerînd o informaţie despre sor#intea temporală a te&tului! *n acelaşi timp principele e liber să înţelea#ă) "'înd ― adică în ce moment de !raţie ― aţi scris pa#inile acestea2"! 'eea ce de altminteri şi face! "A.microfonul! + se adresează de fapt %e#elui! -oi ceilalţi.

să văd într-o încăpere oameni îmbrăcaţi ca pentru afară! 8pectacolul cuiva care. tocmai a muşcat dintr-un fursec cu cremă verde şi se pre#ăteşte să-şi toarne un pa1ar de @anta! +ntervin prompt. pînă la ora C. fără nici un succes. va coborî pe scenă. deşi în cameră este cald! Lucrul acesta mă face să cred că e pe picior de plecare. poartă un palton #ros #ri. la (eatrul de 8tat din "rad! "$un# la BKHG şi. o zi-două. în discursul său. în mai multe rînduri vreme de o oră. neclintit. în vreme ce faptul că rămîne. cum ieşim din birou. îl vedeam aşezat pe un fotoliu. peste o $umătate de oră. le re#ăsesc. nici de la ceilalţi. în palton şi cu potcap. de sărbători. aşezaţi unul lîn#ă altul! "5aN #e ― răspunde %e#ele ca un copil bosumflat ― de unde să ştiu. domnule Liiceanu. ai copilăriei mele din 'otroceni! 5eocamdată însă. bentru mine2 8au bentru ca să mai bot să fac ceva bentru ţară2" Principesa /ar#areta se apropie şi ne anunţă că a căzut de acord cu principele ca acesta. întîrzie în mi$locul casei îmi induce o nelinişte crescîndă! =ănuiesc că starea asta se e&plică prin faptul că ceva care se anunţă ca iminent întîrzie să se întîmple! :n om îmbrăcat ca pentru a ieşi te proiectează către o plecare ne-întîrziată. (a fi pe tron pe BJ martie: 8ă mă caute. cu toate acestea. la primărie. cu paltonul pe el şi căciula pe cap. îşi lua rămas-bun de la toţi şi pleca la #ară! --am reuşit niciodată să aflu nici de la el. cum spuneam. cînd se ridica. %e#ele stă sin#ur lîn#ă masa cea mare. un zîmbet de recunoaştere către . această pană mesc1ină bă#ată de un om în palton în roata timpului creează o aşteptare pentru care. atîta tot! . într-un soi de stand b9 pe care nu l-ai prevăzut! "ceastă suspendare silnică şi arbitrară a cur#erii realităţii. îi iau sticla din mînă şi. de cîte ori venea în =ucureşti. inclusiv pe consilierul primăriei şi pe ar1iepiscopul de "rad. de la la K astăzi după-amiază. se sfîrşise mai devreme. tră#ea la noi în 'otroceni. în timp ce torn lic1idul #alben în pa1ar. şi l-ar obosi mai puţin şi pe %e#e.MB martie va fi pe tron! . dimpotrivă. ci direct sălii! "r introduce un element nou. pentru că ceremonia de înmînare a c1eii oraşului /a$estăţii 8ale %e#elui. îi #ăsesc pe toţi. cărui zeu îi $ertfea intervalul dintre orele 7 şi C ale dimineţii! *n orice caz. faţă de ieri la (imişoara. 8finţia 8a vorbeşte cu /a$estatea 8a %e#ina. că întîrzie. să nu se mai adreseze %e#elui. stînd pe sofa pe scena (eatrului din "rad. ma$estăţile şi alteţele lor sosiseră de$a. care altminteri trebuie să-l privească în oc1i pe vorbitor pe tot parcursul discursului! /ă #răbesc să spun că ideea mi se pare e&celentă! Plecăm către scenă şi. în biroul directorial. proiectat în iminenţa plecării. păstrîndu-şi paltonul. m-am pomenit proiectat. în mi$locul camerei. şi voi lua loc lîn#ă el pe una dintre sofalele din catifea #albenă instalate acolo anume pentru noi! -u ştiu de ce suport #reu. Prea 8finţia 8a (imotei! 8eviciu. întrucît. peste sutană. de altminteri fericiţi. #ă eu mă uitam în faţă.ă implor. daţi-i biletulL" &!i 20 ecembrie Lansarea de astăzi era prevăzută pentru ora BO. verde şi roz de pe nişte platouri risipite pe o masă mare aşezată în mi$locul camerei! %e#ina stă de vorbă cu ar1iepiscopul care. cu o tresărire plăcută de familiaritate. pe cele patru #ărzi de corp cu firele lor răsucite care le ies din urec1i şi le intră sub 1aină! 8c1iţez. cu +liescu. că nu mai pleacă. cred că răul mi se tra#e de pe la BG ani şi trebuie pus în seama unui unc1i din 'aracal. ?ălma#iu şi ?unedoara. te bloc1ează. îmbrăcat de stradă. cu paltonul pe el şi cu căciula pe cap! /îna dreaptă era spri$inită de mînerul unei valize lipite de fotoliu! 8tătea aşa. ceea ce se va dovedi a nu fi deloc aşa. principesa cu principele vorbesc retraşi într-un colţ. nu eşti pre#ătit! 5e fapt. 6p7 şi 6c7 devin 6b7 şi 6#7 ― care-şi în#1ipuie !!! =ăi #um2 Ge-şi în#1ipuie2 Gă am făcut asta.ă implor. la #e era be scenă!" 8oarbe din @anta şi adau#ă) "8înt oameni broşti ― dat fiind că nazalizează tot timpul. în anii. fratele mamei care. îl întreb pe /a$estatea 8a cum a fost ieri la Aperă cu Preşedintele în lo$ă! *i văzusem dimineaţa într-un ziar. de cîte ori îl vedeam cu coada oc1iului lîn#ă mine pe 8finţia 8a. psi1olo#ic. domnule Liiceanu. iarna. cînd desc1ideam oc1ii. îşi termina treburile şi îşi lua bilet de întoarcere pentru a doua zi la BG dimineaţa! 5ormea în cameră cu mine! La ora 7. mîncînd cu oarecare plăcere fursecuri cu cremă maro.

cu aceleaşi măsuţe $oase şi rotunde în dreptul lor! Pe sofaua din dreapta fotoliilor se aşază principesa şi principele. şi văd cum lumina reflectoarelor i se frîn#e şi îi $oacă sub pleoape! 'înd prima lacrimă porneşte. principele citeşte la fel de trist ca şi ieri te&tul despre /a$estatea 8a.lena. care trebuia respectată. în BCHG. din penumbra sălii. din ultimul rînd. o viaţă dictată de viaţa pa#inii şi acompaniind-o în c1ip necesar! . l-aţi împiedicat în repetate rînduri pe "ntonescu să facă deportări. /a$estate. în foaierul casei. făcîndu-şi de fiecare dată apariţia din culise! . ci de dimineaţa pînă seara! *n sfîrşit!!! "$un#em pe scenă! 5ecorul este aici altul! *n mi$locul scenei se află două fotolii din pluş #alben ― în care se aşază %e#ele şi %e#ina ― cu o măsuţă rotundă între ele! *n dreapta şi în stîn#a fotoliilor. totodată.oastre. sin#urul plîns la care. nici vorbă. tînăr. acolo este sediul +-G =an<4. pentru că oricum %e#ele nu aude. zeci de mii de vieţi! -imeni nu v-a mulţumit vreodată pentru asta prin viu #rai! Permiteţi-mi să o fac eu acum. iar eu nu pun la suflet! 'ît pentru cei din sală nume ca "na. întrucît mă le#ănam în iluzia că se lămuriseră în privinţa mea şi că mă acceptaseră ca pe un tip A. nici să-l oprească! L-a "lăsat". dar dacă e nevoie!!!" 'onsilierul primăriei îi dă cuvîntul şi totul mer#e bine. principesa îi apasă din nou principelui mîna cu podul palmei cînd acesta revine pe sofa. perfect simetrice. sînt 1ieratici la culme. /ar#areta. să-l însoţească tot timpul lecturii şi în tot acest timp faţa nu i s-a sc1imonosit cu un milimetru! 'a şi cum plînsul acesta avea o viaţă a lui. aţi intervenit în repetate rînduri pentru 'omunitatea evreilor din %omEnia şi aţi salvat. o pa#ină de o simplitate desăvîrşită ― şi plîn#ea! Arice plîns care durează creşte în intensitate şi devine c1inuit! Plînsul %e#elui era e#al şi nu-i an#a$a decît oc1ii! 5in cauza asta părea un plîns senin şi poate că din cauza asta %e#elui nici nu-i era ruşine de el! -u încerca nici să-l ascundă. ne salută şi îi introduce pe vorbitori. pentru o clipă. arătătorul. pentru că de fapt el depăşea drama unei persoane şi devenea plîns în orizontul unui destin comunitar! 'red că romEnii nu .iseleff 3astăzi.! . asistînd. re#ina . izbucneşte un #las) "8înt şeful 'omunităţii evreieşti din "rad. binecrescut şi emoţionat. se întoarce şi îmi adresează un zîmbet cald ― pomeneşte mereu de "editura "nastasia"! *mi spun că nu e dramatic. şi am vîrsta . %e#ele spune din nou cele două propoziţii despre sărbătorirea în e&ces a aniversării sale şi le adresează celor de faţă urările de 'răciun! /ă aplec către 8finţia 8a şi îl întreb dacă nu doreşte să spună ceva din partea =isericii! "-u m-am pre#ătit. iar cînd se referă la "luminile pe care le-a revărsat peste ţară domnul profesor" ― o spune pe tonul acela cucernic şi mieros al ierar1ilor noştri şi. cel mai frumos plîns din plînsurile pe care le-am văzut! L-am văzut plîn#înd cînd îşi evoca mama în c1iar casa de pe .orbim în aceeaşi ordine ca şi la (imişoara. domnule profesor.unul dintre tinerii robuşti! /ă i#noră cu desăvîrşire. 8ireL -iciodată!" /ă uit la %e#e. 8ireL *n BC H.i bine. ar1iepiscopul şi cu mine! 'onsilierul primăriei. unde re#ina . 'arol al ++-lea se urcase pe tron! 'itea. prin omenia /a$estăţii . mă mî1neşte nespus de tare. ca să zic aşa. în numele tuturor celor care vă poartă recunoştinţa lor! -u vă vom uita. priveşte fi& înainte. împreună cu mama /a$estăţii . în faţa a peste o sută de persoane. către omul pe care nu-l poate zări în întunericul sălii. înainte ca lumea să apuce să se ridice. două sofale din aceeaşi catifea.oastră. nici un muşc1i nu li se mişcă pe faţă şi au privirea aceea care bate departe şi care trece prin tine ca şi cum n-ai fi! +arăşi simt cum mă cuprinde admiraţia privindu-i! 5acă aş fi avut norocul să mă nasc mai tîrziu. "nastasia sau ?umanitas sînt simple nuanţe sonore care nu afectează cu nimic e&celenţa (izuală a spectacolului! 5e îndată ce consilierul primăriei anunţă şedinţa de auto#rafe care urmează să înceapă c1iar pe scenă. după ce. cred că mi-ar fi plăcut să fiu bod>-#uard! /eseria asta îţi satisface toate or#oliile) eşti tot timpul în prea$ma oamenilor importanţi! 9i nu o oră sau două ca mine acum. îndoit. în afară de faptul că re#inei "na 8finţia 8a îi spune ""lteţa 8a %e#ina /ar#areta". din locul în care sînt! -u răspunde.oastre. fapt care. principesa şi principele şuşotesc între ei. cred. era un plîns căruia i te puteai alătura.lena locuia într-o adevărată recluziune cu /i1ai copil. %e#ina nu înţele#e. se apropie de obraz şi întrerupe rosto#olirea lacrimii către bărbie! "re. nu m-am simţit stîn$enit! /ai mult. pe cea din stîn#a.

în dreapta. de obicei .lena. cum le scoate şi cum îi propune re#inei să înceapă să semneze pe prima dintre ele. demn.ste condus de Petru Groza la tren. non: 8on: CFest trop:1 o aud pe re#ină spunînd. sub semnătura ei. ci pe suprafaţa lucioasă color! 1+$. fireşte. cu #lasul tremurînd şi împin#înd poza cu mîna! +ntervin cu un "5ar e posibil. la ora dimineaţa! "Plîn#ea ca un căţelandru". în toate împre$urările asemănătoare în care m-am aflat cu familia re#ală. 6n război. dar nu pe dosul pozei. unde ziceţi povestea cu fantomele! !!" %e#ina semnează fără să înţelea#ă ce bolboroseşte femeia! La fel şi ceilalţi! -ebunii au darul de a obţine rapid ceea ce vor şi. pe aceeaşi pa#ină. cotul şi pleacă. cu prada obţinută în mîini. o femeie între două vîrste s-a apropiat de masa cu semnături ţinînd în mînă cartea re#inei "na. cînd a principelui! ""iciL ― spunea. între foi erau puse cîteva zeci de semne din bucăţele de 1îrtie! @emeia desc1idea cartea la primul semn şi. în clipa în care văd. în vreme ce scutierul în scurtă de piele din dreapta mesei o în1aţă pe femeie de cot! @emeia îşi tra#e. cu cîinele!!! "ici. mai întîi semnătura %e#elui în partea stîn#ă a pa#inii ― "/i1ai" ―. vine semnătura principelui! Perindarea aceasta este însoţită de obicei de aplecări discrete peste masă. tocmai pentru a semna! /ă trezesc. pe peronul #ării din 8inaia! (rupa de ofiţeri aliniată în #ară primeşte ordin. femeia umpluse cartea cu semnăturile celor aşezaţi acolo. în cea de a doua cate#orie ― nostal#icii ― intră bărbaţi foarte în vîrstă. alteori de un pasa$ subliniat! ""ici!!! 9i aici!!! ". 1ipnotizat. le-a suferit ― cîtă vreme a rămas în ţară ― din partea lui 'arol! " plîns apoi despărţirea de %e#ina-mamă cînd aceasta 1otărăşte să pună capăt umilinţelor şi să plece în +talia! 'arol nu-i va permite să o vadă mai mult de o lună-două pe an! " plîns apoi pe peronul #ării =ăneasa. apariţia fatală a două tipuri de fi#uri) nebunii şi nostal#icii! Primii nu pot fi catalo#aţi nici după vîrstă. să se întoarcă cu faţa la zid! 'înd trenul se pune în mişcare. aici vă plac eu tare de tot cum arătaţi!!! 'a mireasă!!! 9i aici. într-un anumit loc al pa#inii. doamnă2". în #rupuri drămuite de doi dintre bod>-#uarzi. semnătura re#inei ― ""na" ―. cînd a principesei. de pildă. cînd a altuia dintre cei patru aşezaţi în spatele mesei! /uta cartea.mai ştiu astăzi nici măcar pentru ce trebuie să plîn#ă! 'înd nu cad în băşcălia care le însoţeşte ca o umbră fiinţa socială. apoi simetric. împotriva voinţei celuilalt! *n mai puţin de un minut. în vreme ce ceilalţi doi ve#1ează în dreapta şi în stîn#a mesei lun#i care a fost instalată în mi$locul scenei şi la care cuplul re#al şi cel princiar s-au aşezat pentru auto#rafe! Aamenii trec cuminţi prin faţa mesei şi primesc. cartea re#inei s-a dovedit a fi în scurtă vreme o armă subtilă şi redutabilă. începe să urce pe scenă. în sfîrşit. re#ina . a plîns din cauza ve&aţiunilor pe care mama sa. un exil. cînd tatăl său era pe treptele trenului care urma să-l ducă în e&il! L-a ru#at să-l ia cu el şi să nu-l lase sin#ur la cei BD ani neîmpliniţi. va nota mai tîrziu @abricius. din spatele mesei. nici după se&. nu sînt capabili nici să #enereze plînsul istoric şi nici să se alăture celor care ştiu pentru ce anume se cuvine să plîn#ă! -u se poate spune că plînsul nu a $ucat un rol în viaţa re#elui /i1ai! 'opil fiind. peste umărul re#inei. %e#ele povesteşte care a fost ultima ima#ine pe care a luat-o cu el din %omEnia şi care l-a însoţit în tot e&ilul ca memento al tra#ediei ţării sale! Pe HG decembrie BC 7 este obli#at să abdice şi să plece în e&il! . ambasadorul Germaniei la =ucureşti. desc1isă rapid la o nouă pa#ină. nici după un tip anume de discurs! 8in#urul lucru care îi uneşte este ori#inalitatea demersului! "stăzi după-amiază. în Con(orbirile cu /ircea 'iobanu. o (iaţă şi un plic cu foto#rafii! /înuită de posesoarea ei cu o de&teritate ieşită din comun. cînd a re#inei. cînd în faţa %e#elui. cerea. după cum o dicta conte&tul şi după cum aprecia ea. de obicei. ultimul lucru pe care %e#ele îl zăreşte este silueta unui ofiţer cu capul întors către va#onul re#al şi cu faţa scăldată în lacrimi! Lumea din sală. cum femeia desc1ide plicul cu foto#rafii. cu le#ionarii lui 8ima şi cu destinul neclar al ţării! 8cena are loc la 7 septembrie BC G. în clipa în care %e#ele păşeşte pe peron. punînd de#etul în locul e&act unde aştepta semnătura! :neori era vorba de o foto#rafie din carte. pentru că mai fiecare are ceva de spus au#ustelor persona$e! "m observat. cu "n-tonescu. vădit fericită. sub cele două semnează principesa şi. cu albumele albe strînse la piept. în $osul pa#inii. semnătura cînd a unuia. într-un colţ anume.

poartă cizme şi e îmbrăcat oarecum vînătoreşte. care acum sînt #oale. aşadar!!!" . mai aşteaptă o clipă! (rebuie să mai auzi o poveste! /ai ţii minte ce s-a întîmplat atunci2 "scultă! (ocmai se năştea fiul tău!!! Pii minte unde erai2 "scultă. scuturîndu-le. vreme de vreo trei minute. fie au avut de-a face. #eo#rafice. după care se întoarce către mi$locul scenei unde şedinţa de semnături continuă. cerînd şi oferind pentru fiecare clipă în plus povestea uneia care s-a scurs! . în spatele lui. îl privesc pe acest lucrător al 8erviciului de Pază şi Protecţie 38PP4 plin de admiraţie! *mi surprinde privirea) ""sta e. către sală!" 9i îi indică bătrînului. pe unul dintre cele două culoare ale sălii! =ătrînul îşi înalţă privirea către lo$ile de la eta$. începe. imitînd barocul vienez. fie trecerea în revistă a unor trupe! =ătrînul din după-amiaza aceasta. cu o scurtă ridicare din umeri! . intervine prompt #arda din stîn#a %e#elui. acolo. o sală frumoasă. m-ar în#1iţi fără urmă viaţa pe care o mai am în faţă! ""scultă. se înclină şi murmură. apoi "driana =abeţi şi /ircea /i1ăieş cu soţia! "vem "să povestim". "în faţă. îmi permiteţi. nu-mi fac iluzia că sînt scriitor! 8înt doar bolnav sau. care au făcut parte fie din vreun corp de #ardă. care se apropie de %e#e fără să aibă în mînă albumul sau vreo carte. ridică. cu un sin!ur persona). democraţie!" Je suis ra(i. cu alveola parterului încununată de două brîuri de lo$i suprapuse! (otul e în catifea roşu-putred şi în ample stucaturi aurii! Aamenii nu mai sînt pe scaune. începe prima strofă cu o voce tunătoare şi îndeamnă publicul ima#inar să-l urmeze! -u îl urmează nimeni. trebuie să a$un# la (imişoara unde mă aşteaptă prietenii la care am tras. de secol BC.oastră! !!" %e#ele îl priveşte cu c1ipul său imobil! "8ire. oc1ii albaştri şi lăcrimoşi. răspunde %e#ele! =ătrînul face un pas înapoi şi cei care îşi aşteaptă rîndul. 'el puţin. a pus un picior în faţă şi cuprinde sala cu privirea! . prinţ îndurător şi crud. cu Palatul %e#al! "dresarea lor către %e#e începe îndeobşte cu un "8ire. convalescent! (răiesc.oastre şi /a$estatea .către CG de ani. vă mai aduceţi aminte cînd!!!" şi apoi este evocată fie o manevră de la o şcoală militară la care %e#ele a asistat. Jurnalul de la %ăltiniş pornea de la o e&pediţie a #îndului! 5ar acesta2 Poţi să-ţi priveşti viaţa ca pe o e&pediţie2 Poţi fi în acelaşi timp cuceritorul şi cel cucerit2 *ncerc să ies din dezastrul în care mă aflu nu scriind. preluat. ştiinţifice4 ― sau a operei proprii! . scenariul din 7 mie şi una de nopţi îmi spun mereu cîte o poveste. le#ănat-ardeleneşte) "8per că nu voi fi supărat pe nimeni!" La rîndul meu. reculează corespunzător! "-u aici". locul din centrul rampei către care avansează artiştii lirici cînd a$un# la aria principală. familia doctorului psi1iatru (iberiu /ircea. cum se spune în "rdeal! 2002 1 ianuarie -u poţi să ţii "$urnal" decît în mar#inea unei e&pediţii 3militare.ste O seara. ci sînt strînşi. sesizînd bloca$ul care e pe cale să se producă. care este evident fericit de propunere. fapt care însă nu pare să-l deran$eze! Qbiară la rampă fericit. +ată-mă. pentru a amîna deznodămîntul! 8imt că dacă aş tăcea. într-o coadă care începe în foaier şi urcă pînă la scenă. cu un surtuc ciudat plin de c1eotori! "re părul alb. îmi răspunde.u în mar#inea a ce îl ţin2 'el puţin. să cînt 0mnul -e!al?1 ― "5a#ă vrei!!!". eram la /înăstirea 5ealului cînd tatăl /a$estăţii . în sfîrşit. ci po(estind. într-un fel sau altul. cer /a$estăţilor Lor permisiunea să mă retra#! . în cel mai bun caz. faţa plină de vinişoare roşii şi albăstrui. acceptat ca unul interesat de buna desfăşurare a lucrurilor! %espir uşurat! *ntre timp bătrînul a a$uns la mar#inea scenei. braţele în sus. îmi spun. aud apoi.in de fiecare dată în faţa mea. 8ire. mersul falnic şi nesi#ur în acelaşi timp ― şi vorbeşte tare! "8ire.

la începutul vieţii4 că tristeţea noastră îi răneşte. în se$ururile noastre păltinişene! Pe drumul acesta sînt presărate încă două cabane. sin#urul om pe care l-am văzut trăind în fiecare clipă din punctul de (edere al celorlalţi. îşi păstrase zîmbetul şi a murit surîzînd. îi sperie sau îi nelinişteşte pe cei din $ur! . s-a adresat -oica în troleibuz unui #rup de fete care vorbeau de zor despre 6#a#icul meu7. fiind sceptică în faţa nemuririi. dintre cele foarte îndră#ite de noua #eneraţie. înmormîntarea lui =ibi 'a$al la 'imitirul . ce vremuri idiliceL 'e s-ar fi făcut -oica. prin valurile de #rimase ne#ative la care o supunem zilnic! -u poţi vorbi de rău şi nici ironiza rămînînd nepedepsit! +ar melancolia. ca acul unui patefon care nu mai poate ieşi din şanţul plăcii) "'e p!!!a meaL 'e p!!!a meaL 'e p!!!a mea!!!" 'uvintele se ridică în văzdu1. pus pe pervazul ferestrei. rămase "ca pe vremuri"! "$un# în faţa primeia dintre ele! Pe terasa $oasă este instalată o masă de pin#-pon# la care doi tineri îşi dispută un meci! La cîţiva metri de ei. un casetofon dat tare le ţine de urît! A formaţie "de cartier". care cresc ca părul unui mort. cu tinerii care ascultau în e&taz şla#ărul "'e p!!!a mea"2 . de ce să spuneţi 6#a#ic72 Qău.vreiesc de la @ilantropia! @iind soţia şefului 'omunităţii . limba romEnă e atît de frumoasăL "veţi 6dră#uţul meu7. 14 ianuarie . %euşise. oamenii ar muri cu c$ipul tînăr. este păcatul suprem! "şadar. într-o asemenea specie. "dra#ele mele. ceremonia avea mor#ă) preşedinte. în care -oica a locuit între BC77 şi BCDH 3aşadar în "perioada Jurnalului1) ― astăzi pe locul ei se înalţă un fel de buncăr al =ăncii -aţionale ― şi 1otelul 'indrelul 3"1otelul Partidului"4 la care tră#eam de obicei cu "ndrei. cu moartea ei! luni. un fel comunicativ de a le declara iubire! Qîmbetul care o însoţea în permanenţă era replica naturii ei iubitoare la #îndul 3descoperit cîndva. de şopîrle şi de straturile roşiatice ale pămîntului. cum se spune în /aramureş. de vreme ce e#oismul este tocmai capacitatea şi nevoia noastră de a-i ane&a pe ceilalţi stărilor noastre! =una dispoziţie era la ea soluţia pe care o #ăsise la #ri$a de a nu-i trece altuia povara eului tău! *n plină metastază. pentru cei foarte apropiaţi. străbat aerul tare şi sticlos al pădurii şi poposesc ca o imensă aură porno#rafică. reia la infinit aceeaşi "frază muzicală". îmbătrîneşte cu de la sine putere. pînă la Păltiniş am avut revelaţia felului în care profanul invadează şi acoperă "sacrul". maliţia şi tristeţea. pentru că este un atentat la adresa eternităţii vieţii. cred. ne-o alterăm sin#uri..4 ianuarie %epezindu-mă ieri. dra#ele mele. această femeie e&traordinară pe care am cunoscut-o ca mamă a +rinei 'a$al a însemnat ima#inea posibilă a unei specii umane din care au dispărut răutatea. miniştri etc! Pentru mine. c1ipul lui =ibi 'a$al rămăsese tînăr! "ş adău#a că buna dispoziţie era suprema ei politeţe şi. pentru că transformase buna dispoziţie în conduită şi pentru că încremenise în #rimasa bunătăţii. . faţa. în sc1imb. astăzi. iar cînd devenea mai îndrăzneţ.l care numea actul se&ual "o îmbrăţişare". din 8ibiu. de ce să bat$ocoriţi aşa limba2" A. aşa zicînd. asemeni templelor budiste în#1iţite de $un#la cambod#iană. Pentru că dacă trupul.&istenţa ei mi-a su#erat că. deasupra brazilor! "5ra#ele mele". cerîndu-şi pesemne scuze că pentru prima oară îi încărca pe ceilalţi cu povara unei stări a ei. ca o un#1ie netăiată a naturii! 8trăbat drumul pe care-l făceam prin pădure între cabana MH. asemeni oricărui templu părăsit devorat de buruieni. să nu mai aibă "stări". cred. "o îmbrăţişare activă"!!! 8 ianuarie "stăzi la BM.vreieşti din %omEnia.

în culisele e&istenţei mele2 5e unde aerul acesta assure al celor care. privită de sus. bezmetici. e e&act pe dos!" '1iar. dar ştiu 3şi de aceea nici nu-l pot începe4 că lucrul nu îl interesează! 5ar în fond de ce nu are "ndrei ce face nici cu ?e#el. din perspectiva lui. pe cei apropiaţi de ?oria =ernea. 'oriolan =abeţi ne invită. la restaurantul %orto pentru o masă in memoriam. o dată cu ru#ăciunea apare şi cel care să o asculte! (rebuie să începi prin a te ru#a!" ― "-u pot! (rebuie să fii curat ca să te ro#i! Ar. nici cu . nici cu ?eide##er. care a reapărut . a compus-o cîndva la Păltiniş. nici cu ?usserl şi. 'ătre ora BM noaptea. ca şi mine. 8eminarul începe cu o e&punere a lui "ndrei. nici cu toată filozofia modernă2 +nteresant nu este cazul lui. pustiu! "(e ro#i2"― mă întreabă la un moment dat! "/i-e teamă că nu ar sta nimeni să mă asculte!!!" ― "(e înşeli. dacă nu prin contemplarea între#ului din care facem parte şi prin localizarea "e&actă" a poziţiei pe care o ocupăm în acest între#2 Pentru a a$un#e ""colo". îl aud murmurînd în sinea lui) "-ici cu ?eide##er nu am ce faceL" %eiterăm periodic proiectul unui seminar despre . aşa cum în această poveste. ea nu face decît să pună încă o dată în lumină ceea ce s-ar putea în c1ip propriu numi 3scuzaţi e&presiaL4 "drama cunoaşterii omeneşti"! +nteresant este totodată ce se întîmplă cînd se strîn# în $urul aceleiaşi mese persoane cu formaţii şi înclinaţii îndea$uns de asemănătoare şi de diferite pentru a putea deopotrivă să stea de vorbă şi să nu se înţelea#ă! +arăşi interesant e cum fiecare crede cu oarecare disperare în "punctul lui de vedere" şi încearcă să-l convin#ă pe celălalt de întemeierea lui şi cum. "ndrei o cîntăreşte din oc1i mefient. să poată tălmăci fra!mentul care sîntem! 'ăci cum altfel să ne dăm un sens. cum şi-a zis sin#ur în poezica pe care. este oricînd #ata să se lase transportat în /arele 5incolo pentru ca.ant. pentru că din cauza blestematei de filozofii 3atît cît a mai rămas din otrava sau eli&irul ei în mine4 nu mă pot raporta la te&tul lui Guenon cu rela&area pe care ceilalţi 3?oria în mai mică măsură4 sînt dispuşi să o aibă! "ndrei "cel nebun întru mistere". la propunerea lui "ndrei. în punctul înalt din care 8pectacolul Lumii îşi dezlea#ă misterul. mă ascultă o clipă pledînd virtuţile #astronomice ale acestui biftec filozofic şi. de ce şi în cele mai #rele momente îmi e ruşine să mă ro#2 Pesemne că sînt bolnav de teama de ridicol) dacă la capătul celălalt nu e nimeni2 5acă ru#ăciunea mea nu are "sol fenomenal"2 'um să fac să a$un#. urmată de discuţii! 8ituaţia a devenit "dramatică" de$a după primele două întîlniri şi.iinţă şi timp cu care îl tot ameninţ de cîţiva ani. ludic. în Atopeni! Pomii sînt plini de c1iciură şi pe şosea e ceaţă! 5rumul.orbei cu care a$unsese să-l scoată din minţi pe -oica ― cînd acesta îi plimba pe sub nas cîte o farfurioară cu mîncărică filozofică pe care se c1inuise să o prepare cît mai #ustos şi să o prezinte cît mai plăcut. "ndrei s-a urcat în mai toate ve1iculele care aveau afişată această destinaţie) de la te&tele sacre ale creştinătăţii şi ale reli#iilor orientale şi pînă la stainerismele şi ezoterismele modernităţii! . nereuşind ― între prieteni fiind ― suferă! 5in nefericire pentru mine sînt în mai mare măsură sin#ur decît fiecare dintre ceilalţi trei. deambulează. dar care nu se sfiesc să ţină discursuri competente despre un "dincolo" cu care par că se bat pe burtă2 'e impostură să-ţi dai doctoratul în "cele nevăzute"L 18 'ebruarie 'e s-a întîmplat mai de soi în ultima vreme2 "m început. ci cazul cazului lui. după o scurtă adulmecătură. nimeni n-ar mai trebui să se roa#e! Ar. strîmbă din nas şi declara) "-ici cu asta nu am ce faceL" ― el i-a rămas şi astăzi credincios! 5e ani de zile mă străduiesc să-l fac să ia o îmbucătură din 2ein und 3eit. un seminar privat în $urul cărţii lui Guenon @e s9mbolisme de la croix. la o adică. dincolo de un "mda!!!" politicos şi căznit. pe scena vieţii pe care nu ştiu cum s-au pomenit. ru#ăciunea e făcută pentru cei care nu sînt în ordine! -imeni nu e în ordine! 5acă ar fi cum spui."stă-seară. o clipă măcar. o conduc pe /ar#a =ernea acasă. eu nu sînt în ordine! /i-e ruşine să apar atît de prost îmbrăcat în faţa lui 5umnezeu!" ― "(e înşeli. iar "ndrei. şi împreună cu "nca /anolescu 3bună cunoscătoare a operei lui Gue-non4 şi ?oria.

tărîmuri diferite. pentru marea ma$oritate a oamenilor. omul îşi capătă un tîlc. sîntem orientaţi. viaţa lui prinde sens. de iluminare şi rapt. c1iar şi cele mai prică$ite.c<1art. unificări succesive. nu mai e&istă scenă şi culise. c1iar. apoi călătorii ale sufletului. verticale care unifică planurile.&istă o morfolo#ie a peisa$ului străbătut. alta cu 8finţii Părinţi! +ar eu #ust de ici. zei psi1o-pompi! (oate presupun desprinderi ale sufletului de trup. pentru restul oamenilor. tristeţea mea e şi mai mare. ci dimpotrivă una de #raţie. certitudinea în privinţa unor "stări de lucruri" la care ei nu au altminteri nicicum acces! %eli#iile se bazează astfel pe o oli!ar$ie a cunoaşterii. (e&tul sacru. este depozitarul adevărului revelat şi el oferă. sau te&tul revelat. cicluri ameţitoare. raporturi între manifest şi nemanifest. cu toţii. luntraşi. proiecte ale divinităţii. cosmo#onii subtile. 1alte şi etape! . nu oricine poate fi transportat şi răpit. pentru a spune apoi ce a auzit sau văzut "acolo"! "ccesul la 8pectacolul Lumii are loc. toate reli#iile dezvoltă o sceno#rafie a lui "apoi" şi "dincolo"! *n marile reli#ii lucrurile se complică. ci cazul cazului meu! 3Pentru că în fond. profeţi sau sfinţi. pe cu(înt. de cînd lumea. nu mai putem trăi la întîmplare. scara pe care avem de urcat se desfăşoară în faţa oc1ilor noştri. pra#uri. ştim încotro mer#em şi încotro trebuie să mer#em.la suprafaţă o dată cu seminarul Guenon. pe scurt căpătăm un rost şi sîntem rostuiţi ― articulaţi ― în albia lumii! @iecare reli#ie mare îşi are metafizica şi apoi morala ei! Dar cum a)un!e omul în posesia acestor (aste icoane ale lumii? 'um a$un#e el să se raporteze la ele ca "ima#ini" reale. în această panoramare e&tremă a fiinţei. prin dele#aţie şi ei trebuie să-l creadă pe cel răpit. ierar1ii. apar articulaţii între "aici" şi "acolo". cortina rămîne definitiv ridicată peste 8pectacolul Lumii!!! @ra#mentul care sîntem îşi #ăseşte locul în între#. principii crescătoare şi descrescătoare. venind. armonii subtile. e&cepţionali şi aleşi! "ceştia. interesant nu este cazul meu. nu s-au îndoit o clipă că e&istă un "pe urmă" şi un "dincolo"! (oate presupun rupturi de nivel. dintre sus şi $os se precizează. apoi ieşim din scenă pe partea cealaltă! 'ine ne-a distribuit în rolul vieţii2 5e unde.a este. ve1icule. un punct terminus al ei! Pe scurt. opusul acesteia) ea este o facultate excepţională şi validarea ei nu se poate face ― de către cei ce nu au parte de ea 3şi aceştia dau re#ula4 ― decît printr-o acceptare binevoitoare ce nu are nevoie de dovezi! "cea mînă de oameni aleşi 3după criteriul insondabil al !raţiei) fac o e&perienţă care nu e decît a lor. pătrunzînd pe teritoriul lucrurilor pe care îndeobşte nu le vedem ― şi tocmai aceasta este revelaţia ― pe cînd ceilalţi . în măsura în care presupun un "cult al morţilor". că vrem să ne cunoaştem culisele) am fost distribuiţi. stări ale fiinţei. vîrste. ea nu poate surveni decît în indivizi izolaţi. de vreme ce prin e&perienţa fiecăruia dintre noi ele nu pot lua naştere2 %ăspunsul este) prin revelaţie! 5ar cum revelaţia nu este o stare comună de conştiinţă. o cronolo#ie a acestei călătorii. care este stră$uit. de ani de zile de cînd ne cunoaştem. totul trebuie crezut! "Problema" pe care o ridică revelaţia este că ea nu face parte din subiectivitatea uni(ersală a subiectului! . treceri. "ndrei îmi plimbă pe sub nas cîte o farfurioară) o mîncărică cu în#eri. raporturile dintre centru şi periferie. subzistente. pe scena vieţii. credem în valori. o#lindiri. pentru cei care nu au avut privile#iul întîlnirii cu divinitatea. ce se întîmplă cu noi după înc1eierea spectacolului2 'um arată culisele prin care ieşim2 încotro ne ducem2 (oate reli#iile lumii. au a$uns în contact direct cu divinitatea şi astfel au intrat în posesia unui adevăr re(elat care în cele din urmă este consemnat ca atare şi devine text sacru. -u e&istă o stare comună a revelaţiei şi nu oricine are rendez"(ous cu divinul. alta cu . -imic nu este de verificat. de colo. fondatori de reli#ii. şi foamea mea e şi mai mare. rămînem şi $ucăm pe ea o clipă. ne-am făcut intrarea în scenă2 'e se întîmplă în culisele prin care am intrat2 9i apoi. alta cu 'orbin. disperarea mea e şi mai mare!4 5ar despre ce este vorba2 Plecăm de la premisa că toţi am vrea să ştim ce e cu noi! +ar "ce e cu noi" înseamnă. primim un cod. ba c1iar dotate cu #rade supreme de fiinţă2 Pe ce poartă a minţii noastre au pătruns ele în noi. evi şi aioni! *n acest spectacol #rozav. interpretat şi transmis mai departe prin oficiile specializate ale unor slu$itori ai divinităţii.

toate speranţele. această cupă fără fund a transcendenţei în care pot fi turnate în neştire cele mai crîncene credinţe. prin c1iar credinţa sa.l este. felul în care vorbesc despre el plescăind de plăcere. supraînălţat pe o scară sau urcat în vîrful unui copac şi poate privi de acolo ceea ce se petrece într-o încăpere situată la eta$! "lţi oameni stau $os şi nu pot vedea ce se întîmplă în încăperea de la eta$ decît #raţie relatării celui care vede! %elatarea pe care acesta le-o face cu privire la cele ce se petrec în încăpere trebuie crezută pe cuvînt! Pentru a fi "credincioşi". simplificînd lucrurile.ant îl tulbura uşurinţa cu care 8Vedenbor# făcea e&cursii în lumea "de dincolo"! 9i . "posibilul non-manifest" sau "non-manifestabil". lipsa lor de precauţie. filozofică şi critică4 să-l stăvilească şi să arate pînă la ce punct anume este el îndreptăţit ― ceea ce înseamnă) pînă la ce punct îi corespunde posibilitatea cunoaşterii şi o cunoaştere reală ― şi din ce punct anume avîntul acesta devine total necontrolat. cum spune Lut1er. ci după ce viziunea a avut loc în deplină solitudine şi ca urmare a unei retra#eri asumate din lumea obişnuită a celorlalţi! . uşurinţa cu care îşi apropriază nevăzutul.ant. să pună la îndoială! Ar. de pildă. este făcut "prizonierul lucrurilor pe care nu le vedem"! . a posibilului tulburător.ant şi ?eide##er aveau o instrucţie reli#ioasă mai profundă decît are un intelectual umanist astăzi şi totuşi o enormă onestitate intelectuală îi împiedica să facă din 5umnezeu şi credinţă realităţi la îndemînă care le asi#ură celor ce participă la ele un #rad de onorabilitate simetric cu dispreţul care îi acoperă automat pe cei care nu "au acces" la ele şi care îndrăznesc să se întrebe. tocmai în măsura în care a recunoscut acest avînt. în speţă să accepte că relatarea lui este corectă! *n cazul credinţei lucrurile se complică mai mult. în vreme ce în atîtea alte cazuri ei se lasă cu #reu convinşi de lucruri infinit credibile şi susţinute cu probe şi ar#umente e&trem de convin#ătoare2 Pentru simplul motiv că e&istă un a(înt al cunoaşterii care face ca fiinţa umană să nu se poată limita la obiectele pe care i le dă e&perienţa! . să nu ştie. pe mine tocmai si#uranţa celor care s-au înstăpînit pe 5umnezeu mă face să ridic #lasul 3e&emplul lui Guenon e tipic4. felul competent pe care şi-l aro#ă în or#anizarea văzdu1ului. au văzut şi ceea ce nu poate e&ista decît ca domeniu al credinţei! 'redinciosul.trebuie să creadă ceea ce primii. scamatoriile la care se dedau de îndată ce intră în arena lui. "arborele . o nevoie cu mult mai înaltă decît "silabisirea în mar#inea celor ce apar"! =a c1iar omul vrea să se simtă liber de re#ula pe care i-o impun simţurile şi conceptele intelectului! .ant. cel ce are revelaţia nu împărtăşeşte ceea ce "vede" pe măsură ce vede. aici intervine divorţul meu faţă de amicii mei! Qona aceasta. promptitudinea cu care descriu. mă tulbură şi pe mine aşa cum pe . spune . spaimele şi fantasmele noastre. pentru că cel ce dezvăluie.&istă în noi. cei ce nu văd trebuie să-i facă credit celui ce vede. făcîndu-i dezvăluiri senzaţionale cărora nu le corespunde nici un obiect vizibil! 9i totuşi. sc1ematizează şi fişează absolutul sub pălăria unei "ştiinţe sacre" ce investi#1ează non-naturalul ca şi cum l-ar avea pe masa de disecţie! 5e ce toate astea cînd eu pot să port în mine "frica de 5umnezeu" fără să bat cîmpii despre "@iinţa 8upremă". Ar. complicitatea lor în i#noranţă.cuaţia credinţei se bazează în cele din urmă pe bună-credinţă! 8ă ne ima#inăm. că un om are privile#iul de a fi astfel situat încît să poată vedea ceea ce se petrece într-un spaţiu la care ceilalţi nu au acces! . s-a livrat celei omeneşti. într-un timp imemorial.l spune nu numai ce a văzut.l are nevoie de o cunoaştere care vine nu de )os. cît şi în privinţa acurateţii dezvăluirilor sale! 5ar de ce oamenii acceptă în acest caz să creadă cu atîta încrîncenare lucruri care sînt cu totul neobişnuite şi perfect neverificabile. #raţie revelaţiei. ci spune mai întîi că a văzut! 'eilalţi nu au asistat la momentul cînd persoana aleasă vedea ceea ce pentru ei era nevăzut! %evelaţia nu presupune viziunea şi relatarea în direct! 'el ce vede vede fără martori şi relatarea lui este secvenţă în raport cu momentul cînd a văzut! =una lui credinţă nu trebuie pusă la îndoială în două sensuri) credincioşii trebuie să-l creadă pe profet atît în privinţa întîlnirii lui cu 5umnezeu. ci dintr-o raţiune supremă care. în măsura în care unei probleme reale nu-i poate corespunde nici o cunoaştere reală. s-a simţit obli#at 3ca să spunem aşa din motive de onestitate intelectuală. .

investi#at. numai că. şi 1arta evadării noastre de aici! 13 'ebruarie "ndrei crede că poate rezolva prin deriziune. timp de un secol şi $umătate. mai dramatică decît aceea a amicului meu) ea nu lasă nici o clipă senzaţia că raportul dintre văzut şi nevăzut poate fi #îndit în termenii unui conflict rezol(at. stilistic vorbind. iau cuvîntul în sens propriu) o uriaşă cantitate de elemente din lumea vizibilului este mobilizată şi pre#ătită pentru a fi "transportată dincolo" (metap$orein). lezînd însăşi natura transcendenţei. nevoia mea de a scruta "absolutul" este la fel de apri#ă pe cît este cea a lui "ndrei. *n timp ce eu mă dau cu capul de pereţii înc1isorii mele. eu sînt confiscat de un soi de "scepticism #ascono-oltenesc") prefer să fiu disperat decît escrocat! La bursa valorilor mele. mama. pe care a fost altoit spiritul bănuitor. arte vizuale şi opere de elocinţă şi au constrîns transcendentul să renunţe la presti#iul ineficace al vidului şi tăcerii şi să . dacă tipi cu inteli#enţa lui "ndrei sau ?oria preferă #ar#ara #uenoniană unei lucidităţi virile2 'um poţi. cultivarea precauţiei mefiente şi #ri$a de a nu fi păcălit 3"calul" care e mereu în pericol de a-mi fi furat este însăşi luciditatea mea4 tind periodic să devină virtuţi supreme! 5e aici senzaţia că demisolul fiinţei mele este locuit de un dN"rta#nan melancolic. "ndrei pare să ştie ceva despre spaţiul care se desc1ide de îndată ce ar urma să străpun#i zidul înc1isorii! 5eşi nici eu. acru şi dezabuzat al unui ?amlet fără proiecte şi fără speranţe! 5in cauza aceasta. "sta e tot! La întrebarea de mai sus nu se poate răspunde în c1ip pertinent! 'e decur#e de aici2 Abli#aţia de a mima că un răspuns e cu putinţă şi de a-i ta&a de imbecili pe cei care nu se pretează la pantomima mea2 *n fond. ci disponibilitatea de a crede că invizibilul poate fi sistematizat. cu #îndul că în felul acesta invizibilul ar putea fi intuit. ludică şi combativă. -oica.emoriile lui . apro&imat etc! *n mod stîn#aci 3şi disperat4 se încearcă cucerirea invizibilului prin vizibil şi a necunoscutului prin cunoscut! (oate reli#iile au #enerat. au încercat să arate pînă unde se pot întinde pretenţiile de cunoaştere ale unui spirit prins într"un corp. înainte de a ne fi trimis în e&cursie pe pămînt. într-un cuvînt cunoscut. adică de o natură infantilă. nici el 3şi nimeni vreodată4 nu l-a străpuns 3decît în direcţia unei morţi fără feed bac#). şar$ă şi apel la venerabilitatea problemei un impas care face parte din însăşi reţeta noastră de fabricaţie! 'înd l-am numit odată neonest 3şi a tresărit4 nu m-am referit la caracterul lui. ci la consecinţele formaţiei lui! 5e aia e bună filozofia şi "ndrei plăteşte cu această "neonestitate intelectuală" fronda ― din care şi-a făcut un pro#ram de viaţă ― la adresa filozofilor! "r fi "avut ce face" cu .u însumi m-am simţit vizitat în cîteva rînduri de oameni care au $ucat un rol deosebit în viaţa mea) bunicul meu.ant şi ?eide##er! 8-a ferit însă instinctiv ca cineva să-i tulbure certitudinile şi "liniştea ezoterică"! -e-am rezistat unul altuia dintr-un "or#oliu al domeniului" prost înţeles! *n +mintirile lui Fun# sau în .sefirotic" şi alte constructe asemenea menite să astupe 1ăul fatalei noastre i#norante2 (oate aceste construcţii somptuoase menite să combată resemnarea în finit şi să ne satisfacă apetitul ezoteric seamănă teribil cu palatele din povestirile orientale care sînt purtate prin văzdu1 avînd ca simplu suport un covor fermecat! La ce bun travaliul solemn al unor #înditori care.liade sînt destule e&emple de intruziune. el se poartă ca şi cum acest lucru ar fi posibil şi ca şi cum 'ineva ar fi pitit în trusa condiţiei umane. poate. =ernea!!! -u desc1iderea către posibilul altei lumi îmi lipseşte. a unei alte ordini a lucrurilor în viaţa noastră! . onest intelectual fiind. să pui în locul unei i#norante ri#uros întemeiate şi metodolo#ic asumate un suro!at de cunoaştere2 6nei probleme reale ― care e tîlcul nostru de fiinţe muritoare2 ― nu"i corespunde o cunoaştere reală. prin (is. Pentru mine reli#iile sînt enorme metafore ale transcendenţei! 'înd spun "metafore". aşezarea mea în e&istenţă este.

orbeşte precipitat) "Gabriel. bolnavă. crucea etc! au devenit "simboluri". ceea ce s-a născut ca o convenţie bazată pe o neputinţă de fond a terminat prin a deveni apri#. ofensa plebeiană a ima#inii şi cuvîntului! "Povestea" şi "desenul" au pătruns în spaţiul ine&primabilului şi al fără-dec1ipului! . trebuie să aibă #ri$ă de . piept de pui cu #utui.vident.accepte. aruncat etc! trebuia să se spri$ine pe "ceva" pentru a face saltul către ori#inile Proiectului! "natomia corpului. pur şi simplu lun#induse la altă scară. să "intru" în 8imfoniile M şi H ale lui =ra1ms! *n două clipe apare la telefon! . ca şi cînd iniţiativa vorbirii ar fi o necuviinţă. îi smul#eam 1o1ote de rîs! "cum.ir$il" şi-a reluat locul! "-u se poateL =ra1ms!!!" ― ". ca un ţipăt repede înăbuşit al unei #îndiri trădate! 'red că e omul cel mai inaparent din cîţi am cunoscut! 8orin vorbeşte rar şi cel mai adesea doar cînd e întrebat. smîntînă şi andive.ir$il. cînd şi cînd. bietul spirit întrupat. prune şi mere la cuptor. aripa. incompatibilă cu casta din care face parte! 8-ar putea foarte bine spune că este. mă aude spunîndu-i /onicăi că n-am reuşit. apoi înc1eiem cu "caşcavaluri"! -e simţim bine. .ir$il. admiratoarea lui 'ioran. nu mai ascultă muzică! -imic din ce vorbesc cu /onica la telefon nu-l interesează şi nu îi stîrneşte reacţii! 5e obicei comenta din off şi. pecetluiri ale separaţiei abolite (s9tnballein) dintre vizibil şi invizibil! -umai că ceea ce iniţial a fost un compromis de "traducere". arborele. nemulţumit de$a de prestaţia primelor silabe sonore. intervin eu! ― "Păi 'ioran avea o admiratoare în Faponia. te ro# fii atent.ir#il nu-şi revine după boala /onicăi! 5e fapt. azi dimineaţă. limbile se dezlea#ă. cu =ra1ms2" ― "'e a păţit. scara. printr-un soi de le#ămînt neştiut. c1iar şi sfioşenia lui 8orin Lavric se estompează cînd şi cînd şi atunci un #înd neaşteptat apare abrupt la lumină. precaut şi timorat. am impresia că diferenţa dintre un mit şi un manual de botanică a dispărut! 14 'ebruarie . e o #rozăvie ce spuiL 8imfoniile lui =ra1ms!!! +mposibilL 8înt supreme!!!" ― ". unde între timp ". raportul dintre el şi propriul lui #las nu este unul cordial! Glasul lui 8orin păşeşte în lume fără c1ef. ca şi cum ar şti că urmează să se poticnească de la primul pas şi că stăpînul lui. poate apuca ceea ce îndeobşte nu poate fi niciodată la "îndemînă" vrea să ne convin#ă că ţine în pumnul strîns văzdu1 din lumea zeilor! 'înd citesc tipi ca 8teiner sau GuYnon. nu se poate. intervine /onica! Lasă omul în paceL -u i-au plăcut şi #ataL" ― "-u se poate. nu va întîrzia să-l c1eme înapoi! . 24 'ebruarie 8eară cu 8orin. doamnăL" se aude din colţul camerei.ir#il! "şa încît. revendicativ şi si#ur de sine! /îna care pretinde că. ai uitat ce-a păţit biata $aponeză. $aponeza începe să asculte =ra1ms cu e&plicaţiile lui 'ioran în faţă şi a doua zi e internată în clinică în pra#ul sinuciderii!" uminică. pe )umătate mut! 5ar c1iar şi cînd răspunde. /onica2".ir#il este intrarea în tăcere. nu rareori. 'ătălin şi =o#dan 3sosit de la @reibur# pentru o lună în =ucureşti4! Le #ătesc limbă cu sos de maioneză. /onica nu are voie să fie bolnavă ca să nu se îmbolnăvească . ca o secvenţă scăpată fără e&plicaţie din c1in#a unui demers ocult.ir#il se pietrifică) c1ipul devine imobil şi nu mai răspunde decît cu "da" şi "nu"! -u mai citeşte. din raţiuni electorale. /onica. puntea.ir#il căzut bolnav prin efectul bolii /onicăi! Primul simptom al îmbolnăvirii prin ricoşeu a lui . sc1iţează ― după spusele /onicăi ― un surîs va#! 5eodată. care îi scrie la un moment dat că a 1otărît să se sinucidă! "tunci 'ioran intervine prompt şi îi propune ca remediu audiţia sistematică şi repetată a simfoniilor lui =ra1ms! *i scrie şi cîteva pa#ini despre cum trebuie ascultate şi înţelese! Pe scurt.ste limpede că . pra#ul.

un asemenea mod de a te lăsa devorat prin cuvînt! 8crisorile. m-a ru#at să reînviem Păltinişul! 9tia foarte bine care îi sînt nevoile! 'ăci ce era pînă la urmă Păltinişul. îşi punea 1ainele de #ală. începînd cu scena măştilor. în două rînduri. obişnuită să se frîn#ă şi să se retra#ă la fiecare tentativă de ieşire prelun#ită în afară. în peştera lui cu comori! (oată fiinţa lui fusese retrasă strate#ic din lume în (ederea scrisului. care mor patetic în o#rada metaforei şi în sinta&ă! 'ultura filozofică l-a salvat de perspectiva înecului în propriile-i cuvinte şi l-a învăţat declinarea ideii şi arta de a face ca fiecare propoziţie să poarte în ea zvonul unui #înd! /i-aduc aminte cum. am aflat că 8orin trăia.ste tot o vibraţie! 8e bucură cu #las tare) de muzică. după terminarea facultăţii de filozofie. aproape cu lacrimi în oc1i.lvira şi 5onna "nna în primele scene. de lecturile lui. înnebunite de propria lor acumulare în matca tăcerii. de profesorii faimoşi care îi ies în cale sau pentru care ia trenul ca să îi poată asculta! "stă seară a venit cu o casetă pe care se află Don 'io(anni"ul lui /ozart pus în film de Lose>! @iecare scenă are o picturalitate desăvîrşită! 5on Giovanni. apăsa pe butonul secret şi. făcut sub o anumită cutremurare ― precum cea care îi uneşte. prin pneuma intermediară a "discipolilor" săi! :n $uramînt al scrisului. cînd ceilalţi. autorul nu risca să moară asfi&iat2 @iinţa lui 8orin.de la bun început 8orin s-a purtat e&trem de autoritar cu propria lui voce! +ar vocea aceasta. acţionată de butonul scrisului. de asemenea 5onna . constrînse fiind de nefericita convenţie a epistolei! Pentru că păreau să avanseze în ritmul de respiraţie al autorului lor. pe ?amlet. cu mersul obosit şi cu umerii puţin curbaţi. intra cu pas semeţ în palatul lui.ner#ia acumulată din cenzuri repetate şi din această sufocare asumată în adîncurile muţeniei a răbufnit într-un scris torenţial! 'a şi cum cuvintele trebuiau împiedicate să se piardă în aer. de ar1itectura pe care o întîlneşte în "siturile" . sin#urul prin care ― după ce toate celelalte simţuri au fost absorbite şi aneantizate în el ― a mai rămas să se producă contactul lui cu lumea! -umai că această revărsare firească este captată şi reorientată în cîmpurile de forţă ale unei inteli#enţe care a întîlnit la timpul potrivit şcoala #îndirii! 5e aici tonul înalt al scrisului lui! @ără in#redientul acesta al "#îndirii". de locurile pe care le vede călătorind cu aviditate. după dispariţia fantomei. care nu aveau nimic de ascuns. din clipa în care răzbunarea le . eliberator. ?oratio şi /arcellus ― îi lea#ă pe cei căzuţi din mantaua stilistică a lui -oica! +ar acest le#ămînt se bazează pe o credinţă simplă) nu e&istă idee care să poată pătrunde în lume nea$utată de un coup dFen(oi afectiv0 nu e&istă sentiment care să se poată impune fără presti#iul unei 1ermeneutici discursive! 35in această credinţă s-au născut în fond şi toate pa#inile acestea! +ar 8orin va şti să respecte atît de bine le#ămîntul. era de or#ie a verbului! La 8orin. acolo! "m primit. reprimată din copilărie de către supraeul stăpînului ei.uropei. urmînd. Leporello şi Qerlina sînt îmbrăcaţi în alb. 8orin ar fi împărtăşit soarta scriitorilor talentaţi şi inculţi. ascundeau prost re#retul că trebuie să se termine. cînd mîna cu mişcări uşoare venea să-şi ia revanşa pedepsitoare asupra încăpăţînării buzelor. a reverberat compensativ în partea nevăzută şi mai ales neauzită a fiinţei lui 8orin! . pentru ca. 8orin a venit la mine şi. băiatul acesta cu privirea aţintită niciunde. lăsînd în urmă de#1iza$ul inaparenţei. dacă nu o contaminare în spaţiul unui patetism bine temperat al ideilor2 8orin face parte din prima #eneraţie asupra căreia -oica şi-a pus pecetea indirect. dimpotrivă. scrisul a devenit un soi de or#an. încît nici cel mai iscusit oc1i nu va putea descoperi vreodată cusătura care face să stea laolaltă povestea şi interpretarea ei!4 *n timp ce 8orin îşi prelucrează interior tăcerile. mer#eau la culcare. scrisori de la el! %areori am întîlnit o asemenea patimă a scrisului. doar de oc1ii lumii într-o cămăruţă inaparentă şi că atunci cînd z#omotele zilei amuţeau. erau dincolo de stil! 8enzaţia pe care ţi-o lăsau era că ar fi putut continua la nesfîrşit! Aare. şerpuind pe zeci de pa#ini. =o#dan vorbeşte ca o floare care se desc1ide şi descoperă lumea! . de filme. întrerupîndu-le. să poată fi mînate pe trasee discrete către coala de 1îrtie şi să e&plodeze. 8enzaţia pe care ţi-o lăsa. ca. ca să zic aşa. se desc1idea precum un perete care se dă deoparte mutînd din loc o dată cu el rafturile indiferente ale unei biblioteci menite să ascundă e&istenţa celuilalt spaţiu! 'itindu-i scrisorile.

cînd soarele care apune umple portalul vestic şi poate fi văzut în a&ă de pe treptele care duc spre portalul tăiat către răsărit! 8uperb este "umplută" filmic uvertura0 două ec1ipa$e. să sesizeze "zădărnicia certei lor"! 5e ce2 Pentru că atunci cînd se a$un#e "dincolo de cîmpul tuturor e&perienţelor posibile" nu se va putea niciodată decide în privinţa $udecăţilor de mai sus. o "arenă dialectică" în care evoluează două ec1ipe de cavaleri ce vor fi obli#ate. introduce semnul sub care stă 5on Fuan. pornesc în #ondole somptuoase de la . cînd alunecă pe tărîmul ideilor transcendentale. .determină comportamentul. este sin#ura soluţie pentru a evita sin#urătatea lu#ubră a bătrEneţii! . al focului ca si#lă a patimei mistuitoare care nu-şi poate realiza esenţa decît prin obiectul infinit al combustiei. ea este încon$urată în .ier<e#aard are MD de ani cînd scrie masivul volum şi este încă sclavul mecanicii în trei timpi a #îndirii 1e#eliene. prin suma condiţiilor.i bine. cu care . şi maroul! @ilmările sînt făcute într-un palazzo din secolul al J. locul în care . evazată pe şolduri. şi se privesc prin aerul vibrat de dansul flăcărilor! Lose> construieşte aici premisele pentru scena violului cu care se desc1ide opera. înălţate în mar#inea focului central 3rapel pentru focul infernal din final4. efervescent şi "literar"! "8tadiile imediate ale erosului" sînt prezentate şi analizate cu a$utorul a trei opere mozartiene! Primul stadiu ― 8unta lui . către altă #eneraţie decît a ta. în care predomină vesta din piele. deşi conţinutul cu care umple sc1ema este liber. la necondiţionatul absolut şi descoperă astfel conflictul raţiunii cu sine însăşi sub forma celor patru antinomii! 8implu formulată. către prieteni tineri. dar. cel al lui 5on Giovanni şi cel al 5onnei "nna. pentru că niciodată credinţa nu se mulţumeşte să fie credinţă0 ea are nevoie să se prezinte "sub titlul şi pompa de ştiinţă şi cunoaştere raţională".eneţia la /urano. mai precis din capitolul privind +ntinomia raţiunii pure. la arderea sticlei! 'ei doi stau pe pasarele opuse. problema arată aşa) ce face raţiunea pură cînd a$un#e la $udecăţi care poartă asupra infinitului.i!aro ― este întruc1ipat de '1erubino. a nemuririi şi a lui 5umnezeu2 . aşa cum raţiunea însăşi.ant urcă de la condiţionat. într-un imens atelier. în această situaţie ea secretă. pentru a asista. prin c1iar obiectul discuţiei. decît sub forma cantitativă a repetiţiei fără sfîrşit 3lista4! 5upă splendoarea sensibilă a filmului le propun un popas în splendoarea severă a cîtorva pa#ini din Dialectica transcendentală a Criticii raţiunii pure. ipostază a senzualităţii care se trezeşte şi al cărei obiect nu este pe deplin precizat! 5orinţa este ca atare confuză şi. la capătul luptei.ier<e#aard desc1ide analiza "stadiului estetic" al e&istenţei în +lternati(a. după ce m-am despărţit de "copii". am simţit nevoia să recitesc pa#inile despre Don 'io(anni"ul lui /ozart. deopotrivă. ci numai asupra faptului că "obiectul luptei este o simplă iluzie"! . pentru că nu cunoaşte satisfacerea şi nu poate deveni bucurie debordantă.ant este perfect conştient că enorma onestitate intelectuală pe care o implică "metoda sceptică" nu va avea niciodată cîşti# de cauză. sub titlul 2tadiile imediate ale &rosului sau &rosul şi muzica.+-lea al lui Palladio (@a -otonda) cu patru intrări situate în cruce şi =o#dan ne atra#e atenţia că una dintre filmări e făcută la ec1inocţiu.ai de cel care moare în cotlonul lui ca "ultimul reprezentant al #eneraţiei sale"!4 25 'ebruarie +eri. să fie drapate în ne#ru! /asetto şi ţăranii în scena c1ermezei poartă costume oarecum breu#1eliene. "îşi i#noră adevărata ei menire" şi "se împăunează cu pătrundere şi ştiinţă acolo unde de fapt încetează pătrunderea şi ştiinţa"! 5iscuţia alunecă în cele din urmă către fenomenolo#ie! 'e înseamnă în fond a face fenomenolo#ie2 'e înseamnă a-ţi culti(a văzul fenomenolo#ic2 'e deosebire este între fenomenolo#ie şi 1ermeneutică2 -e despărţim tîrziu noaptea şi îmi promit ― dar ştiu că nu mă voi ţine de cuvînt ― să ne revedem sistematic pentru că am nevoie de ei ca de o #aranţie a non-abrutizării mele! 3/ai e ceva) orice punte aruncată în urmă.

"încarnare a cărnii sau carne însufleţită de spiritul care-i e propriu"! . şi senzualitatea.vul /ediu are nevoie să reprezinte "meditaţia asupra discordiei dintre carne şi spirit pe care o introduce creştinismul"! 5on Fuan este o apariţie necesară ― "încarnarea simţurilor în război pe viaţă şi pe moarte cu spiritul" ― menită să pună şi mai bine în lumină erosul cavaleresc. lăsînd să se înţelea#ă că simţul pur ca întruc1ipare a stadiului estetic 3ceea ce înseamnă tocmai "le#at de simţuri şi plăcere"4 al vieţii este "cursa" (s#andalon) anume întinsă în care. este bucuria scurtă şi reînnoită pe care poate s-o procure succesiunea unor săruturi date şi obţinute în #rabă pe parcursul unei căutări nesistematice şi febrile! *n stadiul acesta erosul continuă să-şi păstreze inocenţa. preluarea în carne a spiritului ca principiu intrat în lume! . cădem 3radicalul indo-european s#ad" "a cădea". dorinţa rămînea ideală. ambele rămîn confuze şi nediferenţiate. de repetiţie. în "stadiul 5on Fuan". vezi latinescul cădere). care marc1ează cu semnul victoriei fiecare descoperire făcută! Papa#eno nu poate avea o listă. pentru că dorinţa nu s-a conturat prin unirea cu obiectul ei bine precizat şi. precum cea cavalerească. al treilea stadiu ― Don 'io(anni ― este întruc1ipat de 5on Fuan care realizează sinteza primelor două stadii şi totodată scoate erosul din inocenţă făcînd ca dorinţa să se e&erseze din plin asupra obiectului ei! 5acă Papa#eno caută şi descoperă fără să poată atra#e ceea ce el a descoperit. în le#ătură cu 5on Fuan. "demonicul văzut sub un#1iul senzualităţii"! +ar iubirea senzuală. în între#ime apropriat. pentru a e&ista. ca atare. nici sufletul nici spiritul. ea cădea din ideal în multiplicitatea particularului0 în cel de al treilea stadiu. neîn#rădită de nimic. ca sinteză a primelor două. în acest s#andalon. se recunoaşte învins şi lasă carnea să ocupe terenul! 'onflictul în care s-a an#a$at pînă atunci încetează o dată cu această retra#ere. acum el se desprinde de lume. îşi #ăseşte obiectul absolut în multiplicitatea particularului şi devine seducţie. este prin c1iar esenţa ei infidelă 3ea se 1răneşte din multiplicitatea particularului4 şi are nevoie. al lui amour courtois). ca fiinţe ale cărnii neasistate de spirit. "$uponul". "lucrul" acesta care este ireductibilul lor rîvnit în c1ip etern şi care anulează orice diferenţă dintre ele 3poziţia socială şi c1iar şi vîrsta4 ― este la !onella.vului /ediu. ea nu îl posedă încă şi trăieşte separată de el.ier<e#aard menţionează.vului /ediu! 8pre deosebire de "prima perioadă" cînd spiritul intră în conflict cu carnea. cuvîntul s#andalon). "lucrul" pentru care orice femeie se confundă cu alta şi toate sînt la fel de dezirabile 3e&traordinarul fiecăreia dispărînd în acest element comun4.permanenţă de un nimb de melancolie! Abiectul dorinţei este de fapt cunoscut. care nu pune în $oc. ceea ce înseamnă că dorinţa care caută continuă să nu se e&erseze asupra obiectului ei! *n sfîrşit. în timp ce 5on Fuan are nevoie de un secretar pentru a o ţine! Prin faptul că obiectul dorinţei care s-a arătat în "stadiul Papa#eno" în multiplicitatea sa este acum. -umai că materia repetiţiei este "ordinarul" 3opusul "e&tra-ordinarului"4 înţeles ca element comun. în opoziţie cu primul. devine suverană şi transformă plăcerea pură în principiu al lumii! . e#al distribuit în toate persona$ele care fac obiectul repetiţiei! "Lucrul" prin care 5on Fuan e&primă identicul şi comunul feminităţii 3opus unicităţii care însoţea idealul feminin. 5on Fuan este atracţia în exerciţiu. în măsura în care .lautul fermecat ― este întruc1ipat de Papa#eno! 5orinţei trezite îi corespunde acum o multiplicitate de obiecte care se succedă ca tot atîtea contacte efemere! %eprezentarea acestui studiu. întinsă de carnea neasistată de spirit este păcatul! 'eea ce face 5on Fuan este "scandalos" în acest sens şi acest scandal aparţine celei de "a doua perioade" a . dorinţa atin#e treapta "#enialităţii senzuale"! +ată de ce 5on Fuan este "demonicul în indiferenţa proprie esteticului". dorinţa se determină pe deplin ca dorinţă! *n primul stadiu.ier<e#aard face din 5on Fuan un persona$ al .liberată de spirit. în ne-aproprierea lui! 9i tocmai pentru că în acest stadiu erosul visător pluteşte în va#ul melancoliei. rolul "pa$ului mitic" este încredinţat de /ozart unei voci de femeie pentru ca su#estia andro#inului să poată apărea! "l doilea stadiu ― . visătoare şi melancolică0 în cel de al doilea. dorinţa îşi întrupează idealul. dar pentru că dorinţa nu s-a e&ersat asupra lui. 'ăderea în această cursă. "fustiţa"! .

alteori fractura stilistică mi se pare atît de mare. să văd foto#rafii sau ima#ini filmate. muzică uşoară. nu cur#ea apa şi nu aveam căldură. pentru cei născuţi în anii NDG. prea puţin. 1aine. minciună.enomenul %iteşti. pe /onica şi . -oua modă politicall9 correct le#ată de 'eauşescu) nu comunismul lui ne-a oripilat. . să ascult muzica uşoară a acelor ani. era aşa dră#uţ 'eauşescu2" . pe "lecu Paleolo#u. mureau nou-născuţii în spitale şi nu puteam ieşi din ţară! 'um se face că oamenii care au trăit în comunism privesc înapoi cu resemnare. de împuţirea inefabilă a fiecărui atom de (iaţă. caiete. de pildă. care nouă ne-a alcătuit vîrstele. la fel. pro#rame de radio şi televiziune. vezi 5oamne. cărţi de istorie4. 'um aş putea. Jurnalul fericirii. încît anii aceia par că se retra# în propria lor înc1idere. pi&uri. pantofi. 'a să înţele# cum arăta %omEnia cu doi-trei ani înainte de a mă fi născut eu. veţi spune! 'itiţi atunci Jurnalul lui 8ebastian! "poi . maşini şi nasturi ― pe scurt. ascultaţi. care ţi-a deturnat istoria şi de ale cărui consecinţe nu poţi scăpa nici după un deceniu de la ieşirea lui din scenă2 9i că numai prin analo#ie cu acesta poţi apoi înţele#e toate fi#urile răului şi te poţi desc1ide către o suferinţă pe care altminteri ai fi perceput-o mai #reu2 5rumul meu către 81oa1 trece prin trauma comunismului şi tocmai de aceea pot să-l . tot ce se numea "produs socialist"4.ir#il. nu avem în noi nici măcar un atom de mînie2 . "poi şla#ărul anilor NKG. perioada BC D-BCDC. ziare. uşi de bloc. tramvaie. bazate pe mitocănie.reţi cu adevărat să simţiţi ruptura2 Pentru că în materie de stilistică nu e loc de demonstraţii. ma#azine. să-i e&plic unui adolescent de astăzi ce a însemnat comunismul2 Pentru că dincolo de atrocitatea inventariată în cărţi de istorie. să revin asupra martorilor descusîndu-i la nesfîrşit pe -oica. naţionalismul lui! 5in cauza naţionalismului lui stăteam cu scăunelul la coadă la carne de la dimineaţa. după tot ce am păţit. care ţi-a bulversat viaţa. era vorba şi acolo de o stilistică a cotidianului. defilări de B mai şi MH au#ust.ste uluitoare viteza cu care se îndepărtează de noi o epocă atunci cînd se produce o discontinuitate a istoriei! "şa cum noi. . filme. să scormonesc în amintirile celor care au trăit atunci. în misterul în care i-a proiectat ruptura. de la mutra obiectelor care ne încon$urau 3c1ibrituri. nu ne putem ima#ina nici măcar o fărîmă din anii aceia şi o prăpastie părea că ne desparte de #eneraţia părinţilor noştri. care primiseră vizita unor prieteni. 3araza. memorii. cei care ne-am născut în crepusculul interbelicului. pe %adu =o#dan. suspiciune. oare c1iar atît de #reu de înţeles că mai întîi te răfuieşti cu răul pe care l"ai cunoscut. să răsfoiesc ziare. şi pînă la relaţiile cu ceilalţi. din cauza naţionalismului ni se stin#ea lumina. pălăvră#ind despre 'eauşescu şi amuzîndu-se copios! "/ama. la rîndul meu. frică şi delaţiune! 'îtă rea-credinţă sau prostie îţi trebuie ca să vrei să cauţi continuitatea între "interbelicul romEnesc" şi această bol#ie istorică2 . ci. pe -ea#u 5$uvara! :neori am senzaţia că am reuşit să recompun un parfum.26 'ebruarie :n băieţel de BM ani îi vede pe părinţii lui. trecînd prin cărţi. înc$isoarea noastră cea de toate zilele. pe Rald. a trebuit să citesc sute de cărţi 3romane. din cauza naţionalismului se dărîmau biserici. cu indiferenţă sau pur şi simplu uită. a devenit pur şi simplu o abstracţie. clanţe. deşi în $oc sînt vieţile lor mutilate2 'ît de castraţi sufleteşte putem fi dacă.acarale ar!intii rîd în soare.

de pe poziţii creştine. atin#erea de o clipă a mîinilor. toate cuplurile lumii2 . pe care . ci doar acceptul de a se lăsa asistată de el. nu este altceva decît un 5on Fuan neantrenat. nici din literatura #reacă. ci varianta sensibilă 3frumuseţea ca refle& al divinului4 de acces la ideal! Pentru că iubirea este escaladare către :nu şi ideal.privesc pe orice evreu ― în spaimele. în care prezenţa calului rău 3simţurile4 scăpat din 1ăţurile vizitiului 3spiritul4 antrenează după sine căderea sufletului în condiţia terestră a devenirii. precum şi la compasiunea care se cuvine să le însoţească din partea celor care nu le-au trăit pe pielea lor2 8ă nu-şi fi cîşti#at K de ani de vieţi mutilate sistematic dreptul la nici o lacrimă2 5e cînd e&istă riscul ca o suferinţă să-şi piardă aura de suferinţă pentru că e&istă o alta2 5e unde oare refuzul or#olios al coabitării în suferinţă2 5e unde această revendicare.vului /ediu. anunţînd motivul păcatului creştin. oare ne$ustificat să am dreptul la spaimele. că ea nu este decît o imensă tautolo#ie a speciei în care se scaldă.vului /ediu! Pînă la creştinism. urile şi în memoria lui pentru suferinţele alor lui ― ca pe un frate al meu! . nici din cea latină nu-mi vine în minte un e&emplu care ar putea ilustra conflictul cărnii cu spiritul! . pre-firînd aceleaşi #esturi. obiectul dorinţei care provoacă ascensiunea trebuie să fie la rîndul lui unic şi irepetabil! /ono#amia nu decur#e aici din comandamentele unei morale. 4 martie 'ine a spus că iubirea repetă. urile şi memoria mea pentru suferinţele alor mei. părul udat de . tocmai pentru a nu pierde idealitatea ca #aranţie a evitării "multiplicităţii particularului" 3căderea în devenirea platoniciană4! +mour courtois nu este un suspin ascetic. am văzut. femininul nu poate fi redus la un element comun şi nu poate deveni obiectul repetiţiei! -umai că în "perioada a doua" a . ci dintr-un $urămînt de credinţă care implică fidelitatea slu$irii pînă la capăt! @emeia este fanta care se desc1ide în zona vizibilului pentru a lăsa e&tra-ordinarul să pătrundă în lume! 'îtă vreme e&istă un plan ascensional şi o a&ă a verticalităţii #arantate de prezenţa spiritului. +ar #esturile acestea nimeni.ier<e#aard între cele "două perioade" ale . spiritul. este dispus să dea bătălia decisivă cu "carnea"! .vului /ediu cînd "spiritul". de spirit. ce nu admite să fie contrariată. pînă la sfîrşitul timpurilor. nu le-a mai făcut vreodată şi nimeni. nu le poate repeta! "lunecarea unei priviri.&istă oare blasfemie mai mare2 @iecare cuplu se naşte printr-o suită de !esturi fondatoare. iar pseudo-mutul care se aciuieşte într-o mînăstire de maici şi care. termină prin a ieşi din convenţia rolului asumat şi (orbeşte ― "-u mai potL" ―.ier<e#aard îl pune pe acesta în seama "primei perioade" a . atît de mult să pretind un tratament simetric2 . în mînăstire.ier<e#aard îl i#noră sau pur şi simplu nu-l pomeneşte! . printre călu#ări şi călu#ăriţe. un 5on Fuan care nu rezistă şi care nu poate încă întruc1ipa libertina$ul ca victorie a cărnii şi ca eliberare de spaima păcatului! *n ciuda rebound"urilor puritane periodice 3care culminează cu epoca victoriană4. felul de a cădea în somn.l nu-i cere acesteia intrarea în asceză. terenul este de-acum liber pentru un timp căruia îi aparţin deopotrivă 'asanova. pînă la cei doi. pierde bătălia cu carnea şi se retra#e din lume! 'ea mai bună ilustrare pentru această consimţire a înfrîn#erii sale o reprezintă Decameronul lui =occaccio.liberarea cărnii de sub tutela represivă a spiritului este celebrată acum în c$iar locul specializat al ascezei. de (ictimă unică? 27 'ebruarie 8imt nevoia să revin la anver#ura analizei din 2tadiile imediate ale &rosului şi la fineţea distincţiei pe care o face . de 8ade sau faimosul 'ruppensex contemporan! luni. epuizat de asiduitatea maicilor insaţiabile. problema raportului dintre "carne şi spirit" nu se pune cu această acuitate! *n afara metaforei sufletului ca atela$ înaripat din %$aidros"ul lui Platon.

pentru ca după desenul lor inconfundabil el să poată fi recunoscut în eternitate! @orţa de coeziune a #esturilor fondatoare este uriaşă şi. pierzîndu-se în el şi apărînd iar la suprafaţă cu botul plin de zăpadă! "poi ea luase #1emotocul de blană în braţe. tot aşa. prin recursul perpetuu la ele. după ce fusese viscolită pînă tîrziu. îşi dăduseră întîlnire pe o străduţă de lîn#ă #ară în faţa casei unei prietene care lipsea o vreme din =ucureşti! 9i el uitase. cînd a$unsese în dreptul ei. că pleacă! . i-a prins mîna. cu fusta lar#ă făcută roată în $urul ei. nu mai ştia nici el ce anume se întîmplase. îl z#îlţîie de umeri şi continuă să ţipe) 5e ce plîn#i2 +a spune. cu c1ipul desfi#urat de furie! . totuşi. înainte de căderea serii. capeţi un simţ al "clasicului" şi o anumită îndemînare în distin#erea esenţialului de contrafăcut şi trecător ― într-un . sau poate nici nu îi păsa. nu poţi fi dus de nas de mode şi atras către false adîncimi. şi acesta îşi ridica bumbul ne#ru şi rece al nasului încercînd să i-l pună pe obraz şi ea se ferea rîzînd nespus de fericită! A amiază de vară cînd el se întorcea spre casă şi cînd o zărise de departe. ţipînd. i-a zmucit-o de cîteva ori şi l-a ru#at. cu faţa inundată de fericire. o dată sau de mai multe ori. uitarea crescînd cu fiecare zi ce trece! *ţi aduce însă şi ceva deosebit de preţios) lucrurile pe care le-ai aflat pe cont propriu! +ar acestea alcătuiesc micul tău capital de certitudini. cu nişte foi în faţă! . memoria cuplului rămîne intactă în istoria nescrisă a lumii! Gestul fondator este cel care transpune de fiecare dată sc1ema universală a iubirii într-o particularitate e&tremă şi conferă astfel fiecărei iubiri unicitatea ei absolută! Prima ninsoare căzută în anul acela! Qăpada. fi#ura celuilalt şi.a stă pe un scaun de bucătărie şi capotul de catifea nea#ră. plîn#înd. ţinîndu-se de mînă pe strada pustie şi mer#înd în urma puiului de caniş. în timp ce ea îşi în#rămădeşte şi mai repede lucrurile în sac! *n curînd termină şi îşi pune #răbită pardesiul! 8e îndreaptă spre uşă. poţi să spui fără să eziţi ce îţi place şi ce nu. apoi se întoarce.l vede cum picioarele îi tremură. încălzindu-l la piept. #esturile fondatoare rămîn! 5acă e&istă un eu afectiv şi o identitate a noastră ca inşi.l se apropie ameninţător. care treptat se transformaseră într-o fu#ă şleampătă! 'înd l-a a$uns din urmă. ca şi cum aflase asta din contemplarea îndelun#ă a ceea ce #ăsise pe $os) ştiam că am să te văd! *n aceeaşi vară. am căzut în iubire! Prin ele. de ce plîn#i2 5upă care începe să plîn#ă şi-i ia capul la piept! " treia ceartă! . cu apa şiroindu-i pe obra$i. să treacă într-o doară cu maşina pe la locul întîlnirii! Ploua #roaznic şi strada era pustie! 'înd s-a apropiat.l întorsese spatele şi plecase! "poi i-a auzit paşii din ce în ce mai #răbiţi. #1emuită în mi$locul trotuarului. încremenise acum în straturi mari şi pufoase! =ucuria lor. în sfîrşit. ea a aprins lumina. şi i-a spus că nu poate dormi. lucrul se datorează acelei suite de întîmplări irepetabile prin care în viaţa noastră. 5 martie 'e îţi aduce vîrsta2 :n plus de cunoştinţe2 "ş spune mai de#rabă că un deficit. îi dez#oleşte un #enunc1i! . cum coapsele se apropie şi se îndepărtează ritmic. vine spre el. fiecare partener păstrează în sufletul lui. că trebuie să-l vadă pentru că nu crede că e adevărat şi că trebuie să se bucure de el! Prima ceartă! *n mi$locul străzii! . privind ceva cu atenţie! "poi. părînd că îl aşteaptă de o veşnicie şi că l-ar fi putut aştepta aşa oricît! Prima noapte cînd au dormit împreună! 9i cînd. şi şi-a adus aminte aproape cu o oră mai tîrziu! 8-a #îndit. să nu plece! " doua ceartă! *n casă! . a văzut-o în dreptul porţii nemişcată. alb tot. cuplul ţine! +ar dacă se întîmplă ca el să se destrame. ştii să distin#i între lucrul înţeles cu adevărat şi a te preface doar că ai înţeles.ploaie sînt amprente pe care fiecare cuplu le lasă în urma sa. care încerca să sară peste cîte un troian. pur şi simplu uitase. din ce în ce mai c1inuit.l plîn#e pe înfundate.a îşi aruncă nişte 1aine într-un sac de piele roşcată şi îi spune. ridicase capul şi îi spusese. căzut într-o parte. "#ravată pentru eternitate". electrocutate de spaimă! mar$i. puncte de (edere ştii în linii mari ce vrei.l stă la birou. în mi$locul nopţii. către miezul nopţii. a#oniseala ta de o viaţă! "i.

frumosL" 9i înc1eie cu un profitez"en:. mai rafinate.undera la ?umanitas. m-a refuzat cu ele#anţă! 5upă scurtă vreme a părăsit ţara. e&plicaţii suplimentare! "". în sfîrşit. iar mersul avea o distincţie pe care miopia filtrată a privirii o accentua şi o abătea către melancolie şi absenţă! Pentru că avea o teamă precaută de a se an#a$a în proiecte care nu porneau din ea şi pentru că îşi cumpănea cu pedanterie e&tremă fiecare #est şi fiecare se#ment de viaţă. în ciuda unui destin . de piept. le#ănînd şi lun#ind vocalele! "vea darul de a marca locul în care apărea apărînd pur şi simplu! 'ulorile veştmintelor erau dozate în funcţie de albul catifelat al tenului şi de întunecimea oc1ilor şi a părului! %îdea potolit şi senzual. poate. din apropiere. vreau să cumpăr de la @-"' filmul lui Lose> după Don 'io(anni şi să văd ce casete mozartiene mai #ăsesc! "m să dau şi o raită pe la tîr#ul de carte. aşa încît îi adresez acestuia ru#ămintea şi adau#. dar cu precădere tapiserie4 în "8tates"! A cunoscusem în BCCB. în =ucureşti. indiscreţie sau vul#aritate ― pe care nu îl au decît francezii.era şi /ilan . unde urma să-şi întîlnească familia 3soţul şi pe băiatul acestuia4 şi să petreacă împreună o scurtă vacanţă! "şa se face că cele trei ore de zbor le-am petrecut împreună. cu acel firesc plin de căldură ― ce nu păcătuieşte niciodată prin familiaritate. un tînăr zvelt şi simpatic. dar care rezistă şi trece prin ani 3zeceL4 şi. şubreziţi de bolile iernii ― /onica îmi va da anii BCDB-BCDO din Jurnalul ei corectaţi ―. a scos aparatul de foto#rafiat şi mi-a propus să ro# pe cineva din ec1ipa$ să ne facă o poză! (ocmai se apropia 8teVardul care se ocupase pînă atunci de noi. s-a stabilit la -eV Wor< şi s-a măritat acolo. după un scurt se$ur în %omEnia. în materie de #rafică de carte decît cele franţuzeşti! mar$i. pentru a discuta condiţiile publicării complete a operei lui . mer#ea pentru o săptămînă la Paris. trebuie s-o văd pe /arie-@rance pentru a-i propune o serie +onesco în "livre de poc1e". trebuie să-l întîlnesc pe (u-dor =anuş şi să preiau ilustraţia 3KG de planşe color4 la &nciclopedia zmeilor a lui 'ărtărescu. cît mai ales o formă de imaturitate!4 +ată de ce maturizarea presupune lenta avansare către un anume do#matism! /atur devine cel care se poate orienta tocmai pentru că are cîteva repere ferme 3c1iar dacă printre ele se numără şi scepticismul4! 18 martie /îine plec pentru şase zile la Paris) trebuie să-i văd pe +erunci. pălăvră#ind întruna! La un moment dat. cu puţin timp în urmă. o admiram dinainte 3toate piesele bune de teatru din =ucureşti se asociau în mintea mea cu #rafica afişelor ei4 şi am ru#at-o să mă a$ute în crearea unui loo# al nou-născutului ?umanitas! %omEna o învăţase la maturitate. în c1ip de e&plicaţie) "An se retrouve apr_s di& ans!!!" -e face foto#rafia şi ne cere. limpede că ne-a aşezat într-un stor9 învestit cu presti#iu sentimental) o iubire ce pare că s-a sfîrşit. trebuie să-i întîlnesc pe . spus din toată inima! -u are sens să-i stric scenariul care s-a înfiripat spontan în mintea lui! . pe nume! *ntorc capul şi o văd pe 'lara (amaş! Plecase din %omEnia în urmă cu zece ani. care pică e&act în săptămînă aceasta. o voce ondulat-feminină mă c1eamă. să-şi încerce norocul de artist plastic 3face #rafică şi pictură.undera. 19 martie "m a$uns astă-seară la Paris! *n avion 3era un zbor "ir @rance4 am trăit un lucru nostim! La poarta de îmbarcare. şi o vorbea cu o voce caldă. 3-eonestitatea intelectuală nu e de aceea neapărat o fraudă. după ce îşi făcuse studiile în ma#1iară la 'lu$.cuvînt devii onest intelectual. avînd ca invitat de onoare editurile din +talia. după ce în %omEnia divorţase. la Atopeni. la care =anuş lucrează de peste un an! Pentru sufleţelul meu. de re#izorul "ndrei =laier! "cum. doamna vine din -eV Wor<!!! 9i domnul din =ucureşti!!! 9i veţi petrece cîteva zile la Paris!!! 5upă zece ani!!! .

subiectul mandicităţii le aminteşte celor din va#on că fiind "sYropositif" nu poate dormi afară!!! /ă apropii de casa din @rancois Pinton cu inima strînsă! /onica m-a prevenit în cîteva rînduri la telefon că îi voi re#ăsi în stare de epave 3"două păpuşi stricate". cu precauţia dintotdeauna. cu cizmele adevărului prozaic. după care îmi spune ― /onica tocmai ieşise ― cu un ton sfîşietor) "Gabriel.ir#il un 1o1ot de rîs. în metrou. iubiţii se #ăsesc. să nu păstrezi despre noi ima#inea de acum" etc4. n-am putut face aşa ceva. am intrat eu în scenariul în care fantezia lui mă proiectase! "şa încît. din clipa în care. să te înece! M4 'eea ce înseamnă că trebuie mereu să faci ce(a. în plină detentă. Gabriel. niciodată "viaţa"! " ataca mereu viaţa cu o idee. din capul scărilor care duc la dormitor. dar urmarea a fost că. să-l privesc cu oc1i umbriţi ele emoţie şi să murmur un "merci" care. cu aer festiv. momentul re#ăsirii în cel mai adecvat decor al lumii) Parisul. că şi-a rotun$it fapta şi că de-acum aşteaptă să moară! *n ce-l priveşte. la Paris. cu privirea vioaie şi ludică! *ncearcă amîndoi să mă convin#ă să nu mă încred în aparenţe! Aricum. "nt1on> Per<ins sau /arlon =rando! 'ît de vul#ar m-aş fi simţit să intru. "poate că ar fi mai bine să nu ne vedem. mărturisindu-i tînărului în uniformă albastră că melancolica doamnă de lîn#ă mine mer#e de fapt la Paris ca să-şi întîlnească soţul. se re#ăsesc sau se pierd definitiv. oraşul în care. /i1nea. la rîndul lui. tînărul a reapărut cu o pun#ă sofisticată de 1îrtie. cu sacoul de caşmir be$. a trebuit să accept propria mea impostură. a nu-i permite vieţii să vină peste tine. se aude vocea tonică a /onicăi. iată.i bine. după un scurt detur de afaceri prin =ucureştiL -aş fi riscat oare să-şi spună în minte ― asemeni persona$elor din sc1iţa lui 'ara#iale care o spun cu #las tare 3şi dezamă#ite la culme4. /onica respectă re#ula) face mereu ceva şi are . îmi vorbise de "spectralitatea" lui . 'lara şi cu mine. de la +imez"(ous *ra$ms? la 6ltimul tan!o. pe lîn#ă recunoştinţă. ne-am despărţit. şi după cîteva secunde am în faţă o /onica surîzătoare. le su#erez. pe care scria "Fo>euses %etrouvailles de la part de tout lNYIuipa#e" şi care conţinea două sticle de şampanie @anson. învin#e şi iese victorioasă la lumină. )Fai rien < man!er).ir#il. a fi mereu în priză. -oica şi-a aplicat teoria la propria lui viaţă şi "i-a reuşit şi asta". 20 martie "stăzi. cinci minute mai tîrziu. reintrînd fiecare în destinele pe care ec1ipa$ul de la "ir @rance ni le suspendase pentru o clipă.potrivnic. să nu consideri niciodată că ai înc1eiat ce aveai de făcut! "sta însemna pentru el "să nu mori fără rest"! /oartea trebuie să te prindă la treabă şi să ieşi astfel din scenă în timp ce îţi rosteşti încă rolul! 5epresia bătrîneţii este starea celui care consideră că a spus ceea ce avea de spus. pre#ătit pentru orice surpriză! :şa se desc1ide. făcîndu-i pe cei doi să se re#ăsească şi să abolească distanţa ce-i despărţise 3BG GGG de <mL4 atîta amar de vreme. retezat.ir#il! 8un şi aştept emoţionat să se desc1idă uşa.ir#il dintotdeauna. în acest scenariu înfiorat. cum i-ar fi plăcut să spună) a murit. ştii cît este de cumplit să ai DM de ani2 'um de am a$uns aici2" 'e pot să-i răspund2 *i amintesc că -oica îşi confecţionase anume o teorie pentru a face faţă momentului acestuia) B4 (rebuie să fii mereu în atac! =u trebuie să ai mereu iniţiativa. vrîndnevrînd. să te copleşească. în umbra marilor fi#uri tutelare ale lui +n#rid =er#man. un nou mod de a cerşi! Pe lîn#ă litania obişnuită ()e suis sans abri. Gabriel"! *ncepe să coboare. se află pe drumul cel bun! 'uvintele acestea îi smul# lui . cu cămaşă pepită şi cravată! 5oar mai puţin surîzător! +ntru în vestibul şi de sus. aşa zicînd. pentru a #lorifica. cu pantalon #ri. în pra# este acelaşi . trebuia să e&prime tulburarea la #îndul că o mînă de oameni necunoscuţi se bucură cu atîta #raţie de supradoza mea de fericire! Pînă la aterizare am rămas prizonierul acestui rol ce-mi fusese conferit şi cînd. a murit în picioare! Arice moarte bună trebuie să te prindă făcînd ceea ce făceai dintotdeauna! 5in acest punct de vedere. lansînd un "'eao. am simţit o vreme cum umbra tînărului înalt mă însoţea spre casă ca un reproş nerostit! miercuri. din clipa în care "amicul" le mărturiseşte că frumosul şef de #ară cu care tînăra sa soţie călătoreşte la 8inaia în "cupeu separat" nu-i altul decît fratele ei ― că "nu mai am nici un 1az"2 . în drum spre /onica şi .

vieţile! 'itindu-i pa#inile din NDB-NDM.mereu ce face! Pînă seara tîrziu lucrează în vederea editării Furnalului pe care îl ţine de MG de ani) taie.liade şi 'ioran. 7ri!inile totalitarismului. lucrate cu minuţie e&tremă. alimentaţia. uite că mi-am şi notat. /onica observă) ""r trebui ca toţi cei care se complac în a da o ima#ine a interbelicului dominat de ideolo#ia e&tremei drepte să citească notele Gabrielei Amăt pentru ca să vadă cum arăta epoca! %ecent. specii de pitici etc! 'artea este ma#nific ilustrată şi într-o bună zi ne-a venit ideea de a-i da o replică în re#istrul zmeilor. în treacăt fie spus. =impul. corectează.ditura! +-am dat lui 'ărtărescu în urmă cu -K ani o carte pentru copii reeditată în Accident an de an. a cărei poantă stătea în faptul că fiinţe ima#inare erau tratate după re#ula realismului e&trem! . lăsînd impresia cu totul falsă că epoca era dominată de -ae +onescu şi de elevii lui! Ar. locuinţa piticilor. propunîndu-i lui 'ărtărescu să se lanseze în acest exploit. care s-a născut prin colaborarea dintre un scriitor şi un #rafician! A carte despre pitici 3despre "#nomi"4. înmulţind la infinit notele. se rezumă să-i citeze pe 8ta1l şi Golopenţia. 9erban 'ioculescu. ediţia de la ?umanitas. + citit cartea cu piticii şi s-a simţit pesemne provocat să facă un lucru de altă anver#ură 3şi de factură.u#en Lovinescu. adică aplecare spre dreapta e&tremă.ra ca şi cum copiii ar fi avut în pro#rama şcolară o materie numită "#nomolo#ie") răspîndirea piticilor pe #lob 3cartea se desc1ide cu o 1artă plană a mapamondului.liade cu 'eline şi =rasillac12 'a să nu mai zic că la noi nu a e&istat niciodată un ec1ivalent al cazului lui Paul .undaţiilor -e!ale e&istau colaboratori de stîn#a. în care. Cu(întul liber. au primit mai tîrziu o consacrare internaţională. Gestapo-ul a primit peste H milioane de denunţuri din partea populaţiei franceze. este şi pentru că . în timpul ocupaţiei. au rezultat MGG de . vreme de aproape doi ani! . dacă se lasă senzaţia că 6asta era interbelicul la noi7. celorlalţi. cu fabuloasele pa#ini ale Gabrielei Amăt. vrînd să arate cît de firavă era intelectualitatea democratică la noi. . adică toată "9coala critică"2 +ar presa democratică unde este2 'ă doar nu e&ista doar 2farmă %iatră şi *una(estire. în care re#iunile locuite de pitici sînt marcate cu pedanterie ― în @inlanda se pare că sînt cei mai mulţi. aflu despre mine lucruri care dispăruseră pur şi simplu din viaţa mea) cînd am a$uns la Paris. îşi aminteşte! @rumos este că învrednicindu-se să ţină acest Furnal ne salvează şi nouă. pînă şi "lina /un#iu. de a$unseseră şi nemţii să fie scîrbiţi de atîta zel în colaborare2" &!i. aşa cum e&istau şi în >remea.ladimir 8treinu. un proiect în care am pus suflet şi la ori#inea căruia se află . trece (udor =anuş. adevărul este că ei nu dădeau în nici un caz tonul epocii. în BB. să obţină o frescă "poantilistă" a interbelicului. Curentul lui Pamfil 9eicaru şi Cu(întul lui -ae +onescu. "postmodernă"4! 5upă cîteva luni. Qeletin2 Pur şi simplu omişi. vestimentaţia. a cărui calitate e&cepţională să fie verificată tră#îndu-se asupra a BGG GGG de evrei masaţi pe un poli#on amena$at undeva la ţarăL 'e să mai spunem de faptul că în @ranţa. Qarifopol. aşadar. ce făceam şi ce #îndeam în vremea aceea!!! A re#ăsesc. evident. 8ebastian îl ataca pe Lovinescu ca "prea democrat" ―. ci reprezentau doar un accent într-o structură culturală e&trem de variată! 'um să a$un#i atunci să-l compari pe . p! B D4) . +ar din #eneraţia mai tînără Pompiliu 'onstantinescu. *n -e(ista . care reuşeşte. relaţia lor cu diverse animale 3nu se au bine deloc cu pisicile4. peisa$ul publicistic era dominat de ziarele şi revistele de centru-stîn#a) Dimineaţa şi +de(ărul. talia piticilor. >iaţa -om.aler> acceptă ideea ― şi c1iar contribuie cu H franci 3atunci asta era o sumă4 la materializarea ei ― ca armata să fabrice un tun formidabil. 21 martie La ora . Pe lîn#ă o presă de dreapta ― 6ni(ersul lui 8telian Popescu. şi c1iar şi -oica. pe /onica vie şi interesată de tot ce se întîmplă! 'um tocmai i-am adus voi! K din +!endele lui . dar şi în (ransilvania4. Pe de altă parte. cu ilustraţia la &nciclopedia zmeilor a lui 'ărtărescu! 'incizeci de desene. dar de ran# secund! 5ar unde sînt Lovinescu.aler> 3a se vedea ?anna1 "rendt. persona$e foarte brave.nească. +de(ărul literar şi artistic. netrebnicilor care n-am făcut-o.

diturii. au un enorm potenţial publicitar.undera la "?umanitas" 3dar mă bucur deopotrivă că l-am cunoscut. cărţi de $oc etc4! *n plus. vila în care a fost făcut filmul4. vin către masă valsînd şi emiţînd fraze muzicale. cu precădere fecioare. am întîlnire cu /ircea '. cu rădăcini într-o lume ar1aică4. rătăcind şi şerpuind subţire într-un zăcămînt de inteli#enţă. 26 martie . am pus bazele contractului pentru cărţile lui . să facem noi serii şi colecţii. ca în povestea lui Lobo şi @ofo. cu acea vocaţie a devotamentului orb pe care a avut-o şi o are pentru cîţiva oameni! . desprins din lumea *alta!ului 3ceva dedicat şi delicat. sînt în avion şi scriu. zmeii sînt fiinţe comple&e.itoriei Lipan care se îmbracă la 8on>a %i<iel! mar$i. BB dimineaţa. în sfîrşit. am cumpărat de la @-"' şase albume mari. crîncen şi pasional. #roteşti şi delicate deopotrivă! . făcut după cartea 5oinei Fela (Drumul Damascului). va costa o avere 3peste MG GGG `4 şi e pro#ramată să apară în prea$ma (îr#ului de la @ran<furt! --am reuşit să e&portăm nici mămăli#a 3de ce în fond pizza.ste în ea un filon "primar". să fac.ir#il întremaţi 3poate am contribuit puţin la înviorarea lor4. pleci cu senzaţia că ai fost oaspetele lor! /ari mascalţoniL 'u ei.&istă zmei violenţi şi cruzi. adică "în cer"! La ora BK. mai frumos. putînd fi înţeleşi ca specie e&otică a dra#onilor! 8eara. am cumpărat o carte de refle&olo#ie. pentru ar1iva foto ?umanitas. după cum se vede. ore de masa$ în talpă!!!4! "cum sînt destins. îşi petrec vremea măsurîndu-le cînd cu metrul de croitorie. voi mînca cu cîţiva prieteni "brînzuri franţuzeşti"! "m ales ieri cîteva feluri deosebite din "froma$eria" de pe 8aint Auen! =ilanţul se$urului) pozitiv! +-am revăzut pe /onica şi pe . să mă lămuresc cum e cu or#anismul proiectat pe tălpi 3de vreme ce tot am început. nici folclorul. au termen de referinţă în ima#inarul occidental. 5iseară. sînt rapizi. cîtă vreme am proiecte şi ambiţia şi "nebunia" necesare pentru a le realiza! . înecînd felurile de mîncare sub valuri de cuvinte! (e convin# că totul e e&celent şi. am #ăsit Don 'io(anni"ul lui Lose> 3şi am citit într-un album Palladio despre "La %otonda". că nu mai e o abstracţie şi.pa#ini. să vedem împreună desenele lui =anuş la &ncicl. să fac mai bine. că "îmi seamănă"4.reau să amplific portofoliul . cu "domnul Anosă" ― un tip brav şi 1arnic. şi unii dintre ei. cultură. zmeilor. în plus. din septembrie4. ba se mai pretează şi la o întrea#ă #amă de produse secundare 3pot deveni persona$e în $ocuri electronice. privesc lucrurile "de sus". mai . iar /arie-@rance îl a$ută. care are cîte şase-şapte clienţi pe zi ―. poate reuşim cu zmeii. studioşi şi prolifici pe plan artistic! /ai toţi au un interes aparte pentru fetele de împăraţi din specia umană. să trecem la MKG de titluri pe an 3la MG pe lună. cu cele KG de planşe color. mult mai onorabili decît 5racula. în sisteme le!o. c1iar după ce ai plătit. rafinament şi sensibilitate şlefuite franţuzeşte0 o soră mai mică a . am discutat cu /arie-@rance tipărirea eseurilor lui +onesco într-o nouă formulă #rafică. dar e&istă şi specii de zmei e&trem de culţi. punctînd franceza cu e&presii italieneşti. la editură. şi care. în plus. la G sau la DG de ani! *n cartea lui /!'!. ca "lteţa 8a Principele %adu. să le consolidăm pe cele e&istente. cînd cu metrul de tîmplărie! @abricarea cărţii. îl numeşte el4. care pot fi citite deopotrivă la BM ani. ai impresia că viaţa e o petrecere muzicalo-#astronomică şi că tristeţea nu face parte din lumea asta! Lucian îşi pre#ăteşte premiera pariziană la După"amiaza unui torţionar 3"film cameral". cu /arie-@rance şi Lucian Pintilie la un restaurant italian din /ontparnasse! (ipii care ne servesc vorbesc enorm. de două luni. nici sarmalele. şi nu mămăli#uţă cu brînză şi smîntînă2 ― e limpede că lumea are ceva cu noiL4. am văzut superba e&poziţie a suprarealiştilor la =eaubour#. mă #îndesc la cîte am de făcut odată a$uns acasă şi îmi spun că e bine.

"cesta este imperativul suprem al unui om care vrea să facă ceva cu viata lui! 28 martie /ă întorc. pianişti. se perindă scriitori. cum ai făcut ieri în 8enat. ca să pot face toate astea (to epimeleist$ai. iată. mormăie cu obidă (ucă! 5ar .liniştit ce am făcut pînă acum cu atîta c1in şi zbucium! (rebuie să termin notele la 2ein und 3eit 3apariţie în martie viitor4. nu mă distru#e iar. "driene.uropa. spune Păunescu cu voce de bu1ai. în timp ce (ucă îi vorbeşte cu "dumneavoastră"! 'înd (ucă devine incomod. dar cum vrei să ne unim cu ei2 'um. să mă simt bine în pielea mea. e un dialo#.adim îl urec1ează scurt 3"să nu-mi faci mie pe avocatul americanilorL"4 şi îi aduce aminte că "are e&perienţă mai multă decît el"! "5a. seara tîrziu.ădim îl ia. mitocăneşte. cu e&cepţia %omEniei 3'e1ia. se lăfăie în 8enatul %omEniei şi pe ecranele televizoarelor sub privirile în#ăduitoare sau indiferente ale concetăţenilor! -u numai că lumea îi suportă. 'orneleL" ― "9i cum.. faptul de a se în#ri$i de sine0 ultima vorbă a lui 8ocrate în %$aidon 1. neputincios. au promul#at le#i lustratorii. concret2 9i între timp să pierdem (renul +storiei2" ― ""m vorbit eu cu Puţin. prima4. 1a. pîn#ărit sau pîn#ăritor.1 \ "?a. cu "băi (ucă".ine vorba despre "ori#inalitatea în ne#ativ" a %omEniei şi de obstacolele care ne-au înc1is drumul spre Accident în ultimii ani) corupţia şi foştii securişti. 1a. sacerdotul e&ecuta un dans purtînd în braţe un animal destinat $ertfei purificatoare! "poi cuvîntul a trimis la "curăţare" în #enere! +!rum lustrare însemna "a curăţa o#orul"! (oate ţările foste comuniste din . securişti. şi Puţin mi-a #arantat că!!!" ― "(e ro# frumos. %idic iarăşi #lasul ― pentru a cîtă oară în aceşti ani2 ― împotriva faptului că alde Păunescu şi .ădim în vremea lui 'eauşescu! La noi nu a e&istat aşa ceva şi de aceea obiectele urît mirositoare continuă să pută în public. băiatul (ucă transpiră din #reu încercînd să strecoare cîte o propoziţie. poate înainte de NDC". asemeni lui Păunescu şi . să mă în!ri)esc.adim se face că nu-l aude. în loc să fie puşi la colţul istoriei ca susţinători patetici şi coprofa#i ai unui re#im criminal de pe urma căruia nu ne putem reveni nici după BM ani. la (ucă 81oV 3"sînt /arius (ucă de la (ucă 81oV". dar la emisiunile de ore şi ore ale lui Păunescu de la P%A (. la acest viol în masă al conştiinţelor2 (îl1ari ţinînd prele#eri despre cinste. cînd m-ai făcut pulbere!. mai presus de orice. se prezintă modest autorul emisiunii4. la spectacolul a doi rinoceri care se masturbează în public. cu orice preţ. 1a!" . să mă investesc în cei cîţiva oameni importanţi ai vieţii mele! 9i. lasă-mă să spun doar o vorbă.adim e contra! "'ornele. e vorba de un ideal pentru care au murit părinţii noştri în înc1isorile comuniste. "drian. 'ornele. put. prin ecranul televizorului! . pe fraţii noştri2" ― "=ine.!în#ri$iţi-vă de voi înşivă"4! (rebuie. pensionare de bordel arborînd pudorile fecioriei. cîntăreţi!!! 'um se poate intra în -"(A ― întreb retoric ― cu trubadurii lui 'eauşescu. lasă-mă să-ţi e&plic. la #iumbuşlucurile acestor castratori morali. care curăţau "locul social" 3funcţiile publice4 de persoanele pîn#ărite şi pîn#ăritoare ale comunismului) activişti. avînd în vedere un ritual de purificare) în $urul obiectului impur.. intelectuali prostituaţi. 'ornele. . Păunescu şi . să scriu mai departe aceste pa#ini. 'ornele.ădim. .adim discută despre!!! intrarea %omEniei în -"(AL Păunescu e pro. 1a. uci#aşi de popor romEn în#ri$oraţi de soarta poporului romEnL *ntre timp. iar (ucă se sperie de propriul lui cura$ şi i se adresează de îndată cu "domnule preşedinte"! Lustraţie! 'uvîntul înseamnă "purificare" şi latinii îl foloseau la început în conte&te reli#ioase.! (ema discuţiei) %omEnia şi intrarea în -"(A! . ai tu aerul unui om făcut pulbere. vrei să-i părăsim pe cei cinci milioane de romEni din =asarabia. . "driene2 ?a. de la un tal# s$o? cu =o#dan @iceac la %ealitatea (. cu aceste scîrboşenii #uralive care se distribuie în rolul de directori de conştiinţă2 A $umătate de oră mai tîrziu sînt acasă) pe postul "ntena B. medici.tcaetera! Abscenitate! 'e te faci cînd indi#narea nu încape în cuvinte2 'înd ad$ectivele nu mai a$ută la nimic2 'înd asişti. să pre#ătesc un studiu pe tema Eeide!!er şi problema lui 1dincolo1.

în sfîrşit. dar nu de lucrurile bune pe care le-am mîncat. de răul în#ur#itat! (recerea romEnilor prin istorie) dintr-o "sătulie" în alta! /ama mea la DK de ani) spunea că nu mai vrea să trăiască! "$unsese la "sătulie"! miercuri. în /aramureş. ci maladii. scriind.ra un substantiv!!! :n substantiv care începea cu "s"!!! -u mai voiau!!! 8e săturaseră!!! 9i deodată cuvîntul ţîşneşte din ma#ma creierului meu) sătulie. către o recuzită specifică. ci sînt sătul de necazuri. cînd o femeie. "romEnii culţi" din %omEnia2 'e substantiv folosim cînd vorbim de starea celui sătul2 8aţietate! /ă scol. îmi vine această încrîncenare2 %ăspunsul este simplu) pentru mine. ascult în maşină radioul! :n interviu cu un tip din '1işinău! La un moment dat. se trezeşte muşcînd discret capătul unuia dintre braţe4. cum a$un# în casă. mai cu seamă cînd e foto#rafiat sau filmat. el este în permanenţă în căutarea unei atitudini) fie îşi spri$ină bărbia în palmă. e&primă ne#ativul saţietăţii) sînt sătul. prietenii îţi fac mult mai puţin credit decît cei care nu te cunosc deloc! . o aură inconfundabilă! @iind cabotin prin esenţa lui. în privinţa ta. furuncule ale poporului romEn trecut prin comunism! :nui furuncul nu-i poate fi ruşine că e&istă! "r trebui să-i fie. vestimentară. pe care îi scoate şi îi pune la loc după o re#ie bine studiată 3alteori. 4 aprilie @iecare meserie încearcă să-şi creeze însemnele ei pentru a fi recunoscută! /ai toate năzuiesc către un element de uniformă. ei au pretenţia că te deţin dincolo de ima#inea pe care. fie se $oacă cu oc1elarii.ra vorba de un prea mult. însă. ce s-ar putea spune2 'ă. îl ia prin surprindere va fi trecut în contul măştii. dacă . l-am uitat! 8imt că e în $oc somnul meu din noaptea aceasta! (ot ce pot să îmi aduc aminte este că miraculosul cuvînt începea cu "s"! 5ar la ce se referea2 . în pat. pre#ătindu-mă să adorm. poftindu-l în casă printr-o uşă nefiresc de în#ustă. "lăturiş"! +ar despre "sătulie". trupului care îl poartă! 29 martie 'e ciudatL 'înd e vorba de o mărturisire scrisă. către un panaş de identificare. de ceva pe care romEnii din =asarabia nu mai erau dispuşi să-l suporte!!! . de cîte mi-a fost dat 3fără să vreau4 să în#1it! 8ătulie) starea celui care s-a săturat de atîta rău. şi mă duc să adorm liniştit! La fel de fericit s-a simţit pesemne -oica. îi vine #reu să accepte că ar e&ista în tine ceva care lui i-a rămas ascuns! (ot ceea ce. scriu rîndurile astea. #estuală sau verbală! +ntelectualul umanist face tot ce poate pentru a obţine.&perţi în tine fiind 3adeseori sătui de tine4 şi cunoscîndu-te deopotrivă cu iubire şi răutate. între timp. absorbit fiind de o problemă. 8ubstantivul de la "sătul"! 8ătulie!!! /i se pare nespus de frumos! 9i cum zicem noi. cei doi nu sînt persoane. pentru că te-a clasat.5ar de unde. basarabeanul foloseşte ― cu limba lor inconfundabilă ― un cuvînt pe care nu-l auzisem niciodată! *mi propun. me#aloman şi crezîndu-se mereu privit şi admirat. vrei să le-o propui celorlalţi despre tine! -imeni nu e mai puţin dispus să creadă în sinceritatea ta decît un prieten! Pentru că te ştie prea bine. al ima#inii pe care ai confecţionat-o ca să poţi ieşi convenabil în lume! 1 aprilie *n drum spre casă de la editură. oricum. îmi aduc aminte că am uitat să notez cuvîntul! +ar cuvîntul. i-a spus că se intră pe ea "lăturiş"! -oica s-a #răbit să proiecteze cuvîntul pe cerul metafizicii. să îl notez! :it să o fac! 'ătre B noaptea. spunînd că aşa intră romEnii în istorie) en biais. în fond.

le e&1ibă şi se e&pune cu ele ca turiştii care nu au credibilitate decît dacă au o poză făcută lîn#ă piramide! Arice bibliotecă este proiecţia unei veleităţi culturale! . o respectabilitate smulsă celuilalt prin raptul privirii. o bibliotecă nu #arantează nimic! . pe tărîmul tribulaţiilor mele2 -u atinsesem acel #rad esenţial de . cel vizibil prin lunetă. în $urul biroului sau peste tot. lene sau prostie. în aer. de obicei în dezordine. oriunde sar afla în casă! . de atunci. decoraţie şi mărturie. nu biblioteca bor#esiană. o vibraţie interioară continuă şi. în afara mea. -iciodată. se află c1iar pe birou. cînd trecînd lin peste frunte. pe $os. ca dîra unui reactor. este dovada indirectă a unei isprăvi culturale care nu trebuie neapărat să fi avut loc şi care trimite cu #îndul la altele care nu vor avea loc niciodată! Pentru privitorul neavizat ima#inea unei biblioteci este cel mai adesea o capcană. să mă reîntîlnesc în scris cu mine. pe teritoriul #îndirii! 5esi#ur. de aceea. fără să fie cuprins de plictis. poate deopotrivă dezvălui şi masca) un tic cultural. ele trebuie să su#ereze o anumită nervozitate. cortina trasă peste o impostură! 8ituată în re#iunea incertă dintre ustensil. cine. traseul unei formări. poate pentru prima oară din adolescenţă 3cînd umpleam cu "meditaţii ne#re" carneţele pierdute apoi fără urmă4. frîntă din poi!net. 5esi#ur. &rsatz"ul unei împliniri culturale. nu mai avusesem cura$ul s-o fac! (ot ce am scris de-a lun#ul vieţii. (oţi autorii aceia muţi aliniaţi în rafturi par convocaţi pentru a depune mărturie că cel care i-a colecţionat face parte din familie. cînd ondulîndu-se. punctînd şi articulînd inteli#ent spaţiul discuţiei! *nsă elementul nelipsit din interviurile filmate cu un intelectual umanist este biblioteca. vast. o entorsă. e&ecutată cu mi$loace pseudo-filozofice. altele. maşina "plesnea de cultură" şi urma pesemne să îi umple de admiraţie pe studenţii care intrau şi ieşeau de la cursuri! mat este prile$ul însuşi ― cărturarul nostru se lipeşte de ele. bulimie. că înoată în ele de cînd se trezeşte şi pînă la culcare şi că acestea îl urmează. cu cărţi 3în limbi străine4 aruncate vraişte. ar fi putut împărtăşi acest interes şi ar fi fost dispus să pătrundă. nu a reprezentat decît strate#ia bine pusă la punct 3eram antrenat pentru astaL4 a unui camufla$ cultural) o diversiune. mîna acompaniază abundent vorbirea. un crez prăbuşit! *n sine. de cîte ori are prile$ul ― şi un interviu fila 9i totuşi! "m văzut cîndva un persona$ 3am auzit că între timp a a$uns preşedinte de "cademie4 care îşi ticsise spaţiul din spate al maşinii. mă consideram cel mai pasionant obiect posibil al vieţii mele! -u aveam însă "neruşinarea" necesară pentru a face din acest interes obiectul constant 3şi public4 al preocupărilor mele! 'ăci. 7 aprilie *i datorez enorm "melancoliei" mele din ultimul an) m-a făcut. asociată cu posesorul ei. trofeu. nu acea proiecţie pornită din interior care face din carte supremul mod de a e&ista şi pe care a$un#i să ţi-o asumi cu perseverenţa cu care un melc îşi poartă coc1ilia! =iblioteca la care mă #îndesc eu este e&act opusul acesteia şi cel mai potrivit ar fi să o numim biblioteca-panaş! Pentru cei mai mulţi intelectuali. atunci cînd e anume arătată. de fiecare dată cînd mă ciocneam de mine. că simpla vecinătate cu ei îl face pe posesorul lor să fie asemenea lor! sîmbătă. ar#ument pentru o înţelepciune de tarabă pusă să circule în lume pe patru roţi! Parcată pe trotuarul :niversităţii.a su#erează doar. un spectacol copleşitor montat. de $ur-împre$urul camerei! Pentru că nu poate să ia cărţile cu el cînd iese în lumea. într-o ne#li$enţă studiată! 'artea devenise o insi#nă.le se desfăşoară mai întîi. direcţia unei pasiuni. îmi spuneam. un proiect amînat la nesfîrşit. ea este asemeni c1ipiului pentru un poliţist) un însemn de autoritate! :n intelectual umanist filmat la el acasă trebuie să lase senzaţia că trăieşte clipă de clipă într-un ocean de cărţi. pe rafturile care acoperă în între#ime peretele din spatele fotoliului în care intelectualul nostru stă aşezat la birou! "lte stive de cărţi.a este un #arant pentru o ştiinţă care nu poate fi probată în fiecare clipă. biblioteca. o aspiraţie în#ropată. cu e&cepţia unor pa#ini din Jurnal şi &pistolar. cînd încercînd să pună la loc o şuviţă rebelă.are de#etele lun#i şi subţiri.

6Quluf7. a început să ia 6zuluf7"! +ată ce a a$uns antidepresivul meu preferat. care-şi petrece viaţa într-un fotoliu şi care vorbeşte şi scrie prin activarea unor sofisticaţi senzori electronici. am uitat să vă spun că 6Quluful7 are uneori efectul ăsta secundar) persoanele din antura$ul celui care îl ia au ameţeli în primele zile de administrare! *nsă pe măsură ce . o să vă dispară şi dumneavoastră ameţelile! %ezistaţi cîteva zileL" /oment mai lun# de tăcere) ""uzi.ir$il.ir#il mormăie de pe fotoliu. au pus umărul ca să mear#ă revista %lai cu boi e o dovadă a relativismului şi a superficialităţii. înţele#eţi2. deopotrivă. îmi spunea de curînd . că în o#rada omenirii nu poţi intra decît pe portiţa pe care este scri$elit numele tău. 3oloft"ull încerc să redresez pronunţia! "+a lasă-mă în pace.ai de cei care nu s-au cutremurat la momentul potrivitL sîmbătă. îţi baţi $oc de mine2" ― "-u. declarînd că fiul ei nu ar fi devenit cine este astăzi pentru toată lumea 3"un mistic. care să ne scoată din rutină şi să ne focalizeze către acel punct final al e&istenţei datorită căruia fiecare se#ment al traiectoriei noastre a$un#e să semene cu coarda bine întinsă a unui arc! . la un moment dat. ai înnebunit2 . 6Qoloft7.ir#il!" ― "Gabriel. acţionează simpatetic asupra celor care au o comunicare specială cu pacientuî! 'azul dumneavoastră cu . la momentul potri(it. Paleolo#u şi c1iar 5$uvara. rămînînd imobilizat. eu îmi pierd ec1ilibrul!" /ă răzbun scurt) "/onica. botezîndu-l scurt şi deni#rator "lefton". 7 aprilie A vorbă care mi-a plăcut şi care. care decodează cu mi$loacele fizicii şi matematicii misterele :niversului"4. ce spune prietenul dumitale2 'ă din cauza Qulufului tău eu am ameţeli!" ― "Posibil". /onica. . /onica mă anunţă că "prietenul dumitale. să te iubeşti şi să te întorci pe toate părţile pentru a putea apoi să te apleci către altul şi să-l iubeşti "ca pe tine" ― îmi rămăsese pînă atunci străin! 5ar pesemne că "a$un#erea la tine" nu se poate face la comandă şi pesemne că dintre toate lucrurile deosebite acesta îşi are preţul lui de suferinţă cel mai #reu de plătit! "m auzit-o într-un documentar pe mama lui ?aV<in#. Gabriel.ir#il laconic! ―"Gabriel. ca să zic aşa "civice". . fizicianul complet paralizat. /onica şi cu mine rîdem în 1o1ote! 16 aprilie @aptul că "ndrei.libertate care să mă scoată din paranteza în care sin#ur mă pusesem. îi spun pe un ton în#ri$orat. uite ce-mi face prietenul dumitale!!!" . că trebuie să te în#ri$eşti mai întîi de tine. dar fiind un medicament psi1ic. apără-mă. toate sentimentele lui sînt de vînzare!" 14 aprilie "şa cum a făcut cu laptop"ul. astăseară. îmi face frică a Gabrielei "!) "Gabriel. dacă nu s-ar fi îmbolnăvit. un scriitor trebuie să scoată totul pe tarabă.ir#il o să se obişnuiască cu Quluful. "vem cu toţii nevoie de o traumă care să ne aşeze pe drumul nostru.lad Q!.ir$il. dintr-o deliberată şi prost înţeleasă pudoare! 'um aş fi putut atunci să capăt încrederea că abia vorbind despre mine voi a$un#e să vorbesc cu adevărat despre noi toţi2 Gîndul acesta simplu că trebuie să porneşti de la tine pentru a a$un#e la altul. pentru suflet. răspunde . tot aia eL :nde mai pui că de cînd prietenul dumitale ia 6zulufi7. care îi caracterizează pe intelectualii romEni în zilele noastre! "ndrei a mers pînă acolo încît o vreme a acceptat ca numele lui să apară în caseta onorifică a redacţiei! 9i asta "din prietenie pentru 5inescu"L 'a şi cum prietenia cere sacrificii .ir$il. la telefon.

ţipînd de fericire şi libertate! 'eea ce mă uimeşte. să scot deasupra c1ipul dumneavoastră ascuns. aici. puţin lucru!" 5urerea mea în ce-l priveşte pe "ndrei) nu m-a lăsat niciodată să înţele# că ar şti cine sînt. emisiunea făcută în c1inuri. scriu ştiind că fac recurs la un capital inepuizabil! 'red că asta este o prietenie) o provizie care a evadat din re#nul cantităţii şi care. asumîndu-şi dezinvolt tema. mă "coc". nu se lasă întrevăzut! -u ştiam că pot să mă conţin atît de bine! 27 aprilie "ndrei a primit astăzi premiul Fosep1-=ec1 pe MGGB. post-mortem. ci doar pe cont propriu ade(ărat. care şi-a e&ploatat dintotdeauna surplusul de #reutate pentru a obţine efecte comice.&act ca atunci cînd eram copil) afară din casă eram ţeapăn. prin paradis. îmi puneam în $urul #îtului blana de vulpe de la mantoul mamei atîrnat în cuier ― capul vulpii cu oc1ii de sticlă şi labele cu #1earele intacte îmi atîrnau pe burtă ― şi ţopăiam. "în semn de recunoaştere a strădaniilor sale pentru unificarea europeană"! La -. să vă tra# $os de pe podiumul social!" -u ştiu dacă a reuşit! Poate în mai mare măsură aş reuşi eu. învinsă de propria ei acumulare! 8înt un "întîrziat". sfidînd ca de obicei micul "ştaif" al sărbătorii! Gabriela "!. la mine. ambasadori.u#enia . în toate privinţele. montată. cam cu zece ani mai tîrziu! 5e aceea sînt mereu în urma vîrstei pe care o am. #ol. este că nimic din disconfortul meu interior. nimic din ce am scris de atunci nu şi-a propus vreo clipă să fie "ori#inal". tră#înd după ea o sacoşă din care îi cad lucruri stranii în momentele cele mai nepotrivite! /iniştri. cu toată pi#mentaţia de ri#oare) '!(! Popescu în cămăşuţă albă cu mînecă scurtă. cu .'. ieşeam din cadă. îi mulţumeşte spunînd că e prima oară în viaţă cînd cineva l-a făcut să simtă că nare corp! "'eea ce. care îşi construieşte discursul plimbîndu-l pe "ndrei. ci că e&istă şi cu #irul acestor oameni! 'înd scriu despre "ndrei în aceste pa#ini 3cînd mă cert cu el. pentru un om obişnuit să tra#ă după el BMG de <#!.dezonorante! +ronia e că "ndrei scrie despre "obscenitatea publică" într-o revistă care o ilustrează din plin! Grav e nu că revista e&istă 3de vreme ce supravieţuieşte. 3 mai 8e împlineşte astăzi un an de cînd am început să scriu sub impulsul unei traume "binefăcătoare"! 'orect ar fi să spun) de cînd am fost dat cu capul de pereţii e&istenţei mele! 5in cauza asta. în urmă cu două luni! " reţinut KG de minute din cele trei ore de discuţie de atunci! ""m vrut să vă umanizez. după ce mi se făcea baie 3să fi avut H ani2 ani24. . 5e$a una dintre primele însemnări. adică. veşnic în întîrziere. "lumea bună" a =ucureştiului.odă. în caseta montată de . adică sînt mereu tînăr! 24 aprilie /er# să văd. înmărmureşte la un moment dat. cînd sînt rău cu el.u#enia . infern şi pur#atoriu! "ndrei. în faţa o#linzii. monosilabic şi ine&presiv! 8eara. un postcoce 3opusul unui precoce4. părăsind devenirea. în pa#inile astea.odă. cea din O mai MGGB. debutează cu o enormă banalitate sc1open1aueria-no-nietzsc1eano-cioraniană 3cea privitoare la "sistemul de iluzii"4. televiziuni etc! @audatio e făcută de eseistul elveţian +so 'amartin. cînd mă supără şi îl bombăn4. ea e necesară4. un tip deştept cu mutră de şoricel. din furiile care m-au traversat şi din oboseala maratonului de trei ore. unde "nu mă vede nimeni"! . nu este. trebuie să recunoaşteţi.

cred. dar nu şi pe plan e&istenţial! . sînt banalităţi pe plan teoretic. în vreme ce doar sinuciderea are unul etc! etc!" %ăspunsul lui 'ioran este formidabil) ""cestea. ar trebui să pleci de la ştiinţă. îi pun la un moment dat acestuia o întrebare "zădărîtoare" care îşi avea.1 3subl! ns!4 @alsL 'ultura n-a făcut decît să-i ofere lui 'ioran reperele pentru #ăsirea e&presiei proprii.ra îmbibat de la MG de ani ― spune -oica despre 'ioran ― de iluziile acestea ale dezabuzatului.&perienţa morţii. fondul #îndirii dumneavoastră s-ar reduce în cele din urmă la cîteva banalităţi) că omul este rău. la rîndul lui. numai că ea ar fi lipsită de orice interes! S!!!T 'eea ce trebuie să fie cu adevărat nou şi important este în ultimă instanţă timbrul. de evacuare a oricărui truca$ cultural! *n lun#ul interviu filmat cu 'ioran. cu atît premisa e&istenţială a scrisului este mai bine asi#urată! =ineînţeles că a împin#e această vibraţie pînă în planul e&presiei presupune un alfabet cultural. spune el. că moartea este un scandal. atunci autorul acela va fi culturalmente util. îl simţeai ricanînd) "'ioran. "destinală".cclesiast încoace! *n ce rezidă noutatea discursului dumneavoastră2" 5e data aceasta răspunsul lui 'ioran este fără drept de apel şi dacă-l reproduc o fac pentru că mă priveşte în mod direct! "Peste tot în cărţile mele nu e vorba decît de intensitatea experienţei. pe care nu le poate alimenta decît cultura. este că întîlnirea cu -oica. spunea conuN "lecu teribilist. ea devine banală. îi spun la un moment dat lui 'ioran) ". ca pe propria-i umbră şi ca pe un blestem. simţeam că e nedreaptă. trăirea ei ca scandal nu e cîtuşi de puţin banală!" -u mă las. nota. un ţipăt modulat şi trecut pe portativul unei e&presii care mă reprezintă! 8enzaţia.dar referinţa culturală este apres coup şi toată "teoria" mea nu este decît prelucrarea formală a unei cumplite depresii. parado&al. dar nu "cultura" este aici decisivă! ". prima răzbunare nevrotică faţă de o tutelă care mă pre#ătea pentru "construcţia unei opere" în vreme ce eu aş fi vrut să învăţ cum se dă #las unei vibraţii! +ar răzbunarea . cu un talent e&cepţional. ceea ce emană din intensitatea unei e&perienţe! 5in scrisorile pe care le primesc. pe atît de nefastă mi-a fost în planul vibraţiei de fiinţă! Jurnalul de la %ăltiniş a reprezentat. adică la o vibraţie de fiinţă. v-ar putea spune cititorul acela. dar nu ştiam să spun de ce! -oica. ori#inea într-o vec1e discuţie cu "lecu Paleolo#u! "5acă îi iei lui 'ioran stilul. ceea ce s-a spus şi re-spus de atîtea ori de la . -u pretind să am vreo ori#inalitate în privinţa concepţiei despre e&istenţă! 'e poate fi mai banal decît moartea2 -umai că în acelaşi timp este vorba de un fenomen capital şi nu e defel o întîmplare că ea ocupă un loc central în toate marile reli#ii ale lumii! 5acă vrei să construieşti o filozofie ori#inală. ci a face să intre în vibraţie coarda care eşti! "+deile" nu fac doi bani dacă nu sînt efectul final al corzii vibrînde! 'u cît vibraţia acestei corzi este mai intensă. pe cît de benefică mi-a fost în plan cultural. tonul. nu mai spune nimic!" =otul este spus aici! " scrie nu înseamnă a avea "idei ori#inale". este de plon$eu e&istenţial în esenţa scrisului. mai cu seamă din ale tinerilor. revin. insist) "8-ar putea într-adevăr să vi se reproşeze că reluaţi teme vec1i de cînd lumea şi că nu faceţi în cele din urmă decît să reiteraţi. nu mai rămîne din el nimic!" "firmaţia asta m-a tulburat foarte tare. şi este cultivat în sine. dar va risca să poarte cu el peste tot în lume. adică de la sin#urul domeniu în care inovaţia e posibilă! A asemenea filozofie ar fi neîndoielnic ori#inală.-aş ru#a să acceptaţi să vorbim despre dumneavoastră cu o anume notă de cruzime! 8ă ne ima#inăm un cititor care ar face pe avocatul diavolului! 5acă n-aţi fi e&celat prin formulă. care de altminteri este accesibilă pînă şi ultimului imbecil! 'înd simplifici o #îndire dincolo de expresia ei ori#inală. darul de a plictisi! 5rama mea. cu văicăreala lui!!!" 'u aceste lucruri în minte şi luîndu-mi toate precauţiile ca să nu-l $i#nesc. intens-eliberatoare. reiese că plecînd tocmai de la felul meu de a formula ei a$un# să devină conştienţi de cutare sau cutare e&perienţă. de cîte ori venea vorba de 'ioran. dar fondul nevrotic al dezabuzării a fost anterior oricărui demers cultural şi l-a însoţit pe 'ioran ca semn al forţei sale pînă la sfîrşit! +ar cînd "demersul cultural" nu este conectat la o "nevroză". că viaţa este lipsită de sens. ca să zic aşa. din BCCG.

ca maestru. cu a$utorul iubirii. "asta a #ăsit să-ţi spună. desc1ideţi alt teren de $oc. ne obli#a 3în cele din urmă4 să-l $ucăm! (rebuia oare meciul acesta $ucat pînă la capăt2 'ioran a apucat să-mi spună în treacăt că nu! /esa$ul lui era simplu. atît cît să înţele#eţi că acesta nu e meciul vostru. el pornea de la pericolul pe care intuia că îl ascunde în sine pro#ramul paideic al lui -oica) cel al performanţei culturale! "-u puteţi pierde meciul decît într-un sin#ur fel) nemai$ucîndu-l". staţi o vreme pe tuşă. ar fi trebuit să ridice un semn de întrebare asupra oportunităţii meciului pe care -oica ne propunea. o vreme să nu mai citesc deloc!" -oica a pălit! "m crezut că i se face rău! "/ă#arulL". a definitivei despărţiri de tine pe drumul împlinirii "performanţei culturale". după aproape MG de ani. al meciului care va fi meciul (ieţii (oastre. adică al Gîndirii în numele unei :nice +dei. adică al @ilozofiei.l era . întinsă la limită. poartă titlul-manifest Declaraţie de iubire. îl suprimam pe -oica în calitate de instanţă culturală represivă! 9i nu este întîmplător că prima carte în care. era pe cale să facă acelaşi lucru cu discipolii lui. ar fi putut să $oace un rol 3l-am întîlnit atunci de trei-patru ori4. maladivă fiind.eciul. lui "ndrei şi mie! -u ne-am întrebat atunci nici o clipă care era meciul pe care ni-l propunea -oica şi dacă nu cumva mai e&ista şi alt meci care ar fi putut fi $ucat! -umai că "meciul" lui -oica nu lăsa loc pentru un altul! . le!ato-ului noician al ideii le!ato" ul dintre idee şi viaţă! "cest #înd subversiv. a izbucnit după o vreme. unicul care merita cu adevărat să fie $ucat! "ici nu încăpea ne#ociere) era vorba de /eciul 'ulturii. "cu limbă de moarte" 3şi Jurnalul de la %ăltiniş se înc1eia aici4 sarcina să citesc . de o catalepsie psi1ică neproductivă. dar #reu de perceput de prima dată) "Părăsiţi o vreme terenul acesta de $oc. în timpul unei plimbări matinale prin Fardin du Lu&embour#. în BCDH. înseamnă că potenţialul de vibraţie al unei fiinţe s-a risipit printr-o proastă #ospodărire a lui! "cesta e pericolul celor care fac din cultură o finalitate şi care îşi mobilizează fiinţa sub semnul "performanţei culturale"! 'înd 'ioran mi-a dat în treacăt. în furnal. bloc1ează resorturile scrisului! 8imetric. *i datorez de aceea lui -oica în e#ală măsură naşterea alfabetului meu cultural şi enorma întîrziere pe drumul întîlnirii mele cu vibraţia proprie! "ici întretăierea mea cu 'ioran. dar ea a fost contracarată masiv de -oica după revenirea mea în ţară! "L-ai văzut pe 'ioran2". #ata să plesnească dar incapabilă să intre în vibraţie. ne cerea. pe care -oica s-a #răbit să îl condamne. care.3inconştientă4 era aceasta) cel care îşi sublimase vibraţia proprie într-un discurs ontolo#ic 3discurs ce termina prin a face vibraţia de nerecunoscut4 şi care. plecaţi în cele din urmă. în cazul în care coarda e flască. ne spusese -oica. în numele 'onceptului! "utoritatea lui -oica era enormă! "ndrei a încercat la un moment dat să o conteste opunînd. dar eu ar fi trebuit să pot! 5in păcate am înţeles cu o întîrziere de aproape MG de ani! "şadar orice individ e&istă în spaţiul e&presiei cîtă vreme coarda fiinţei lui este în vibraţie! "ceasta este starea de "nevroză productivă" ca stare a sănătăţii mintale perfecte! *n cazul în care coarda este doar întinsă. punctul terminus pentru mîntuirea prin cultură! /i-au trebuit ani şi ani de zile ca să înţele# că problema nu era cît şi ce anume citeşti. puneţi premisele altui meci. sfatul să nu mai citesc o vreme. a topirii eului în spaţiul impersonal al "spiritului obiectiv"! "cesta era capătul iniţierii paideice.ant inte#ral în ediţia lui =runo 'assirer 3reţetele intermediare fuseseră ?e#el în ediţia Gloc<ner şi Goet1e în ediţia Prop>laen4 ca o condiţie inconturnabilă pentru a$un#erea mea la "concept"! "ceasta era etapa finală a unei pro#ramate uitări de sine. dacă se poate. m-a întrebat! ― "L-am văzut!" ― "9i ce ţi-a spus2" ― "/i-a spus să nu mai citesc sistematic şi. ci în ce măsură lecturile tale rămîneau atîrnate de vibraţia care .1 -oica îmi lăsase. atunci e vorba de o nevroză care nu poate trece pra#ul e&presiei. înainte de plecarea mea în Germania. îmi recuperam în mod e&plicit vibraţia şi nevroza. devenea persona$ întrun "scenariu vibratoriu" care îl ucidea tocmai pentru că era un scenariu nevrotic şi bazat pe iubire! @ondul meu nevrotic se răzvrătea tocmai scriind o carte în care. el care a citit biblioteciL" 8pume#a de furie! "cum ştiu că el nu avea cum să înţelea#ă.

în care %omEnia s-a implicat direct şi în $urul căruia pasiunile intelectualilor s-au dezlănţuit. nu avea în fond nimic de-a face cu %omEnia! (ocmai asta înseamnă incultură esenţială) incapacitatea de a recunoaşte familiarul în ceea ce în primă instanţă îţi apare ca străin! 9i mai departe) incapacitatea de a percepe identitatea umană în spatele diferenţei de primă instanţă! Pentru noi năzbîtiile unui escroc din Parlament sînt mai importante decît războiul din 'ecenia ― unde este repusă în $oc condiţia umană ―. "'are îţi e ideea2". ca să aflu ce se petrecea în imediata noastră vecinătate.ditorul apreciază că e&istă două mii de polonezi curioşi să afle ce a însemnat Păltinişul! 'uriozitatea aceasta. mi-am dat seama în ce măsură problemele lumii nu erau şi problemele noastre! *n BCC . în care dezinteresul pentru problemele altora se însoţeşte cu indi#narea uimită că alţii nu frisonează la problemele noastre. e&plică de ce Polonia este "mai europeană" şi mai civilizată decît noi! 5acă "Păltinişul" ar fi e&istat în Polonia şi aş fi avut ideea e&trem de ori#inală să public în romEneşte Furnalul acelui Păltiniş polonez. bănuiesc că s-ar fi #ăsit o sută de romEni e&centrici dispuşi să cumpere o carte care. opt ani mai tîrziu. " trebuit să apară episodul . nu ne "dau" şi nu ne a$ută. care îi desc1ide pe polonezi către lucrurile întîmplate în altă lume decît a lor.ibraţia. pentru că escrocul este "al nostru". cînd am început să ies în mod curent din ţară. în timp ce cecenii pot fi torturaţi în voie pentru că sînt "departe" şi. -oica ne pre#ătise pentru un meci care nu era al nostru.osovo. în vreme ce noi brodam pe tema ortodo&iei care ne înfrăţea cu ei! "ceastă plasare placidă în mi$locul lumii. ne întreba periodic -oica! "'are îţi e vibraţia2". ar fi trebuit să sune întrebarea! Punctul de decur#ere era totul! . pentru a vorbi publicului polonez "e&trem de interesat de filozofia romEnească"! /i se pare enorm) publicul polonez interesat de filozofia romEneascăL "poi îmi dau seama că uimirea mea e cea nelalocul ei şi că ea provine din indiferenţa primitivă şi vinovată a romEnilor pentru tot ceea ce nu-i priveşte în mod direct. ar fi putut suna îndemnul lui 'ioran! +ar -oica nu avea să opună acestui îndemn decît reţeta dopa$ului cultural! *n numele "uitării bune" pe care o aduce cu sine cultura. dar romEnii le i#norau cu desăvîrşire pentru că pur şi simplu nu îi pri(ea. aşa îşi definea -oica rolul lui pe lîn#ă noi! *n cazul meu a reuşit în e&ces! 9i mai spunea) ".ibrează şi citeşte ce vrei". a$utîndu-te să o modulezi către e&presia ei finală! ". nu sînt nici creştini! "cest mod de a #îndi este falimentar şi. cu războiul din +u#oslavia. . trebuia să a$un# la Paris! "trocităţi fără nume aveau loc la două-trei sute de <ilometri de noi. 11 mai Primesc zilele acestea ediţia poloneză a Jurnalului de la %ăltiniş. în plus. în ce măsură o slu$eau. în numele comandamentului de a-ţi ucide "sufleţelul" 3acest rezervor de remuşcări şi re#rete care bruiază #îndirea4.uropei isprăvile lui /iloşevici şi ale #eneralilor lui îi umpleau pe oameni de stupoare. şi nu ideea.ste însoţită de o scrisoare caldă din partea editorului care mă invită la 'racovia. pentru a afla. nu-i aşa2.reau să fiu un întîrzietor".reau să vă învăţ dezvăţul!" 5ar uitase să spună) dezvăţul de el. că nu "vin".eşti. în final. pare să fie o trăsătură bine determinată a "fiinţei romEneşti"! Pentru a reveni la e&emplul Jurnalului tradus în poloneză! . trebuia să ne #1ideze lecturile! 'înd am înţeles asta era tîrziu! ". el face din fiecare romEn o victimă potenţială aflată la discreţia primului acces de autoritarism al puterii! +ndiferenţa romEnilor pentru tot ceea ce nu-i priveşte coboară în o#rada fiecăruia şi devine re#ula unei "societăţi" din care orice refle& de solidaritate a dispărut! 38in#ura cate#orie solidară din %omEnia) minerii!4 20 mai . "sta şi înseamnă provincialism) a crede că lumea începe şi se termină cu problemele urbei tale! 5upă BCCG. prin ce infern trecuseră populaţiile învecinate cu noi! *n ţările .

altminteri fiind obli#at să plece la Paris pentru a-şi da doctoratul în fizică atomică! "m crezut. pesemne în ultima clipă. privitoare la instalarea "plăcii memoriale" pe cabana de la Păltiniş! . care îi fusese de mare a$utor lui -oica în anii lui păltinişeni şi căruia -oica.minescu!!!"4 @usese medic2 "viator2 8ublocotenent2 -imic din toate astea! @usese filozof. o însoţea parcă cu privirea. a trăit. cel căruia -oica i-a povestit cînd şi cu cine a avut "ultima îmbrăţişare activă" ― următoarele cuvinte) ""ici a trăit şi a creat filosoful 'onstantin -oica între anii!!!" Pentru că avusese acces la omul--oica era firesc ca "Puiu" să se ia puţin de braţ cu eternitatea lui! 23 mai "stăzi. cum îi spuneau meteorolo#ului nostru prietenii. aşadar.lad Q! face parte dintre oamenii pe care specia nu poate conta! -u-l va #ăsi niciodată acolo unde îl lăsase sau acolo unde. copii. Puiu -icolae a intervenit şi aici în mod salutar! 'ine se duce azi la Păltiniş poate. plimbarea prin lume a moaştelor ultimei iubiri a lui 'ioran! *ncîntătoarea doamnă. a$unsese să-i facă şi unele confidenţe) despre uimirea pe care o resimţea.lad Qo#rafi a vorbit despre "teatrul ca lume" şi m-am dus să-l ascult! *n timp ce vorbeşte. un om tare cumsecade. a făcut şi "precizări de detaliu"! Arice convieţuire cu un "mare om" 3nevastă. cu lemnele trosnind în sobă şi la o ţuică fiartă. în lun#ile seri de iarnă. în faţa unui trup feminin. începe să se deruleze în mine. evident.@ried#ard (1oma a venit la 8ibiu. a$unsese specialist în -oica sau cel puţin în unele "detalii" din viaţa lui -oica! "şa se face că atunci cînd a primit 1îrtiuţa noastră cu cele cîteva cuvinte ― ""ici a trăit 'onstantin -oica între anii!!!" ― Puiu a tresărit! 'um adică "a trăit"2 "şa.ra clar că fără asta nu se prea înţele#ea ce naiba făcuse -oica atîţia ani la Păltiniş! (ocmai faptul capital că trăind acolo crease e cel care le scăpase discipolilor! "şadar. în posteritate. citi pe placa de marmură de pe "cabana lui -oica" ― în privinţa căreia ultimul cuvînt l-a avut meteorolo#ul de la Păltiniş. amantă.rînd-nevrînd. pînă tîrziu.ra la începutul anilor NCG! "m scris împreună cu Pleşu cele şase-şapte cuvinte care urmau să fie #ravate în marmură şi le-am trimis lui %elu 'ioran la 8ibiu! Le#ătura cu #ravorul o făcea meteorolo#ul din Păltiniş. ca într-un enorm pla9"bac#. . pentru că i-au făcut servicii sau pentru că s-au culcat cu el. şi alt detaliu important care le scăpase celor doi) pe 1îrtiuţa trimisă lui %elu 'ioran la 8ibiu nu se preciza nici profesiunea lui -oica! 'e fusese el2 @usese poet2 38e spune doar) "*n casa asta a locuit poetul /i1ai . -oica crease! 9i cine se duce azi la Păltiniş poate citi pe placa de pe "cabana lui -oica") ""ici a trăit şi a creat!!!" 5ar Puiu -icolae mai observase. pentru căl+-au auzit sforăind. cu revendicarea unui drept de proprietate asupra spiritului lui! 'el mai mic #est de convieţuire se reportează asupra posterităţii defunctului şi speculează neputinţa acestuia de a se apăra de tirania postumă a celor care în timpul vieţii "l-au iubit" şi "i-au fost aproape"! Pentru că au mîncat cu el. la "5upă-amiezele cetăţii" #ăzduite de +nstitutul de "r1itectură. ne spune cronicarul din 7bser(atorul. felul în care lam cunoscut! . "Puiu". s-ar fi cuvenit să fie! " venit cîndva 3în BCCB24 în biroul meu de la . . pur şi simplu2 Puiu a simţit nevoia să introducă un mic detaliu) "şi a creat1. cu toţii devin. fusese inte#rat în destinul lui -oica. prieteni mai mult sau mai puţin ocazionali4 se termină. cînd anume trăise "ultima îmbrăţişare activă" etc! . potrivit clişeelor ei. se le#ăna de pe un picior pe altul 3fiind şi înalt.ditură şi m-a întrebat dacă nu cumva am un post de corector pentru el. competenţi şi cred că au ceva decisiv de spus pînă şi în privinţa operei sale! Povestea cu "precizarea de detaliu" îmi aduce aminte de o alta. la colocviul anual al "marelui răşinărean"! " început. că tipul nu era în toate minţile! 5e altfel. rămînînd apoi o vreme cu oc1ii pierduţi în nicăieri! 8e poticnea înaintea . după moartea lui. după cîteva minute am ameţit4 şi avea o fi#ură 1alucinantă. aşadar. cu o meşă care îi cădea mereu pe frunte şi pe care de cîte ori o trimitea înapoi cu mîna.

un imens cadou) mă conecta la o tradiţie . şi a reluat conversaţia din punctul în care se întrerupsese) ". mai întîi cu el! +-am propus să îşi dea doctoratul şi pe urmă să mai stăm de vorbă! 5oi ani mai tîrziu a reapărut în biroul meu. trebuie să am din ce să le pun copiilor mei o bucată de brînză pe masă!" L-am ru#at să mă aştepte cinci minute în secretariat şi l-am sunat pe un prieten. nu putea fi luată şi dusă de acolo. a căror culoare ori#inară nu mai putea fi precizată. patru dintre ele s-au $ucat pe cele mai bune scene bucureştene şi una urmează să fie montată în străinătate! " luat premii! " devenit cel mai important "dramatur# romEn în viaţă"! "re M de ani! 24 mai "stăzi. "ndrei şi eu! +rinel Popescu este abătut) îl operase pe 5oinaş de cancer cu o zi înainte şi astăzi după masă i-a cedat inima! *mplinise DG de ani! :n om nu moare cu adevărat decît dacă dispare într-un fel din viaţa ta. locul este bîntuit de le#enda 3fantoma4 unei macarale! 8e anunţă o vizită a lui 'eauşescu în care e plănuit un tur al clădirii! *n locul de care vorbim se afla o macara stricată! -u putea fi reparată de pe o zi pe alta. cineva îmi povesteşte că Aroveanu. a scris entuziast despre mine! (ocmai apăruse =ra!icul. profesorul 8etlacec. nu putea rămîne locului urmînd ca 'eauşescu să dea cu oc1ii de ea! 5in spaima celor care riscau să-şi piardă capetele şi funcţiile s-a născut soluţia) enorma macara a fost în#ropată într-o noapte! -imeni nu mai ştie locul e&act în care macaraua a fost în#1iţită de pămînt0 ea este undeva în perimetrul muzeului lui Aroveanu! +ar Aroveanu. meditativ capul şi lăsîndu-ţi senzaţia că. cu nişte pantofi spectaculos de mari 3să fi fost 724. dar dacă spusese. profesor la +@"! 5a.fiecărei fraze. înclinîndu-şi. este mîndru că are în#ropată undeva. "parţinea ultimei #eneraţii de literaţi 3"'ercul de la 8ibiu"4 din formaţia cărora filozofia făcea parte în mod obli#atoriu! 8criind el despre mine îmi făcea. aşa era! " fost an#a$at pe post de redactor! 5e atunci a scris nouă piese de teatru. pe proiectul lui lucrase o ec1ipă de cercetare la Paris! + se oferise acolo un post permanent! %efuzase! -u. e un tip formidabil! 5a. elevul lui multiubit. oricum. fără să ştie. cu atît doliul este mai mare! 5oinaş a $ucat un rol în debutul meu cultural) este primul care. în urmă cu aproape HG de ani. vorbeşte. mai presus de orice. care este un munte de om. a constatat că partea "invizibilă" a edificiului. macaraua lui 'eauşescu. dar. de cîteva ori la rînd. acoperită tainic de brusturi şi oţetari! 25 mai -e întîlnim. 5e aceea fiecare doliu este recapitularea întîlnirilor tale cu fiinţa celui dispărut! 'u cît întîlnirea cu el atîrnă mai #reu în viaţa ta. devine treptat o ruină) faţada cade. terenul este invadat de bălării şi oţetari! *n plus.u mi-am dat doctoratul. dar cu sufletul rămas la vîrsta adolescenţilor pentru care lumea este o învălmăşeală de aventuri şi de mistere ce-şi aşteaptă dezle#area. după ce a primit să pună pe picioare un /uzeu de "rtă 'ontemporană în clădirea "'asei Poporului". +rinel Popescu 3c1irur#ul care a inau#urat transplantul de ficat în %omEnia4. înainte de a ţi se adresa. îmbrăcat parcă la fel ca prima oară. la circiuma "La 'ocoşatu".reau să scriu teatru! :n post de corector m-ar păstra în sosul literelor! 9i. în "curtea" sa. cu un pulovăr #ri purtat în e&ces. cea din spate. sub forma unui mîrîit prelun#. nu ştia de episodul cu arderea diplomei de doctor. cu pantaloni be$ din catifea reiată boţiţi. la (îr#ul de 'arte. cînd eram un necunoscut în lumea literară. dumneavoastră aveţi postul de corector2" "poi a emis un rîs lu#ubru şi a adău#at) "5iploma de doctor de la Paris am ars-o! -u mai sînt fizician! "m să fac literatură! .

era sin#urul care în peisa$ul cultural de atunci putea vorbi cu îndreptăţire despre o carte care respira literar cu plămînii filozofiei! "@ilozofii" noştri de atunci erau idiotizaţi ideolo#ic. @acul lebedelor şi 2păr!ătorul de nuci. pe +rinel Liciu. 5oinaş venea uneori la editură şi îşi ale#ea cărţi! "vea mereu o bună dispoziţie "erectilă". mi s-a părut. îmi dau seama de cît noroc am avut în anii aceia) trăiam într-o Le#endă 'ulturală în care zeii noştri aveau nume de actori de teatru.culturală antebelică căreia îi aparţineam obiectiv şi afectiv. pe care în adolescenţă o văzusem în toate baletele de la Apera din 'otroceni! Locuiam pe 5r! Lister şi aproape în fiecare seară eram acolo. una de dinaintea separaţiei nefaste dintre filozofie şi literatură! "lături de =alotă. a unui om care dădea senzaţia că nu poate fi lovit de condiţia muritorului. care nu se putea amesteca niciodată cu acela profan în care mă mişcam eu! 'înd m-am pomenit faţă în faţă cu ea. '1ipul lui +rinel 3trecuse de KG de ani4.ra. din franceză. "în sus". urma să se desprindă şi să plutească în aer ca un ful# de păpădie4. la rîndul lor. cronicari de la Contemporanul şi 'azeta literară. marcat de e&oftalmie. aşadar. în umbra unei "antante" pierdute şi mi-a oferit prietenia lui! Lumea mea se lăr#ea. balerini. apoi am început să ne vedem în c1ip re#ulat după întoarcerea mea în ţară! :ltima "sindrofie" acasă la ei 3+rinel ştia să primească şi făcea parte din cate#oria "marilor doamne" care nu reuşesc niciodată să a$un#ă "#ospodine". căzute din paradisul 8cenei! *n BCDH. au petrecut un se$ur în apartamentul meu din ?eidelber#. deşi depăşisem vîrsta Le#endei 'ulturale. care mi-a lăsat un #ust incomparabil de puritate şi frumuseţe! 5e-atunci ne-am văzut rar. iar eu eram fascinat de +rinel Liciu şi de Gabriel Popescu! 'înd am fost invitat prima oară în casă la +rinel şi 5oinaş ― stăteau în blocul "BGGB articole" de la Piaţa :nirii ―. dîndu-i K lei lui "nea G1eor#1iţă". în#emănate cu artrozele cu care marii balerini plătesc cel mai adesea performanţa zborului interzis îndeobşte muritorilor. nespus de insensibil la tema morţii. şi şi-a păstrat-o şi după accidentul vascular care îi domolise ritmul vorbirii şi îi răpise aro#anţa mersului tineresc! . suflînd asupra lui. indiferent de timpul pe care l-ar fi petrecut în bucătărie4 a avut loc în BCCO în cinstea /onicăi şi a lui . al scenei sau al cărţii! "şa se face că am fost foarte emoţionat cînd am cunoscut-o pe soţia lui. că ceva se dere#lase în or#anizarea lumii şi că în faţa mea se afla o fiinţă care nu putea fi aici decît dintr-o eroare şi. cu sprîncenele desenate şi fardat în alb era acela al unei măşti $aponeze! 'orpul avea o #racilitate nespusă 3părea că poţi să-l iei în palmă şi că.ste o adevărată promoţie a vieţii cînd a$un#i să te mişti firesc printre oameni care pînă atunci îţi vorbeau din spaţiul "abstract" al catedrei. păreau uneori că uită să se desc1idă şi trebuiau a$utate de o scurtă torsiune a #îtului! (oate aceste ticuri. îi dădeau lui +rinel aerul unei zeiţe nevrozate. cînd au venit amîndoi în Germania. ca să spun aşa. cîntăreţi de operă. 5oinaş a tradus #enial. iar perspectiva propriului său sfîrşit părea că nu-l impresionează deloc! /i-l ima#inez pătrunzînd în sala de operaţie a doctorului +rinel Popescu cu #îndurile în altă parte! 'e se va întîmpla însă cu +rinei. în BCCO. pentru un poet. trecuseră MG de ani de cînd urmăream de pe o strapontină de pluş roşu 'iselle. în timp ce eu mă aflam la Paris. iar criticii literari erau filozoficeşte inculţi! -e-am cunoscut. poeziile Liei 8avu şi am făcut împreună lansarea volumului la +nstitutul @rancez şi apoi o emisiune la radio. urca adică înspre o #eneraţie pe care în adolescenţă o priveam "de $os" şi ca inaccesibilă! . cînd percep "valorile" în care se scaldă copiii de astăzi şi "vedetele" cărora li se înc1ină. aşadar dintr-un spaţiu inaccesibil 38cena a marcat întotdeauna în mintea mea o "ruptură de nivel"4. omul care rupea biletele la intrare! /ai toţi copiii din 'otroceni şi de la Liceul "Lazăr" făceau asta! Apera era "discoteca" noastră. 5e-abia acum.ir#il 3/onica a început apoi să facă periodic ta1icardii şi nu a mai avut cura$ul să se desprindă de Paris4 şi tot atunci. cu inconfundabilul mers al balerinelor. cu nasul coroiat. iar umărul stîn# se zbătea la intervale re#ulate ca şi cum ar fi sc1iţat la nesfîrşit o tentativă ratată de zbor! Pleoapele. într-un fel impropriu. cu el. care a optat pentru comportamentul unei plante de seră 3nu mai iese deloc4 şi care respira în ritmul ieşirilor şi revenirilor . +rinel Liciu făcea parte din această Le#endă.

poate fi numit aşa numai în măsura în care orice relatare are loc în timp. adică prin poarta care eşti tu însuţi! 'ărţile sînt foarte proaste conducătoare de idei şi inteli#enţă! "ltminteri cum de a$un# e(idenţele atît de #reu în mintea oamenilor2 30 mai "m trăit. el este o dare de seamă despre tot. înainte de a simţi lucrul pe pielea lui. celălalt se sinucide! -umai că 5oinaş. acum a făcut-o0 ca pe o variantă e&tremă a lui tenir sa promesse.&plicaţia e simplă şi %evel nu oboseşte să o reia cu fiecare carte a sa) marea ma$oritate a intelectualilor din Accident a apucat să $ustifice.şti #ata să accepţi că ai ce(a de ispăşit şi că iubirea ta atotîndurătoare este va#a compensaţie a vinei de a-ţi fi adus copilul pe lume fără o consultare prealabilă! -e iubim cu toţii mamele atît de mult pentru că sînt sin#ura aluzie palpabilă la neantul care am fost. timp în care noi mîncam mici în crîşma "La 'ocoşatu"! 29nc$ronizitIt. infarctul survenit.me. nici ecoul #esturilor tale în celălalt. nu micşorează cu o iotă iubirea ta pentru celălalt ― este iubirea pentru copilul tău! . că aşa ceva poate să intre în ordinea realităţii. #înduri şi idei! Arice "$urnal" este un mod de a pătrunde în viaţă prin poarta cea mai la îndemînă. brusc. 28 mai 8in#ura iubire în care nu aştepţi nimic ― nici certitudinea sentimentului împărtăşit. să elo#ieze şi să aplaude ceea ce . + plecat de la spital de îndată ce. cu poftă! 9i. să se instaleze acolo şi să devină istorie. etats dF. adică o "consemnare pe zile". cu luminal4! " murit pesemne către ora BB seara. iată. cu comunismul. o seară la ei în care +rinei. 5ar ce criteriu e&teriorL 'ăci altminteri. nici un cuvînt de mărturisire sau încura$are şi în care lipsa răspunsului. de la oamenii pe care viaţa ţi i-a scos în cale ― iar tu eşti primul dintre ei ― şi pînă la întîmplări. MC mai :n )urnal. 5oinaş a murit! "poi şi-a pre#ătit 1ara<iri-ul 3în variantă europeană. "nu ni se dă voie"! . nerecunoştinţa şi ve&aţiunea c1iar. istoria se dro#ase! 8e întîmplă uneori să vrem să povestim cum arăta 1alucinaţia în care ne-a fost dat să trăim! 5ar. dacă unul dintre noi doi moare. rîzînd.%odica +ulian4 că +rinel s-a sinucis astănoapte! /arie-@rance sunase de dimineaţă să-i transmită condoleanţe şi a căzut peste femeia de serviciu care i-a dat vestea! *mi vine în minte.acasă ale lui 5oinaş2 26 mai "flu de la /onica 3via /arie-@rance . 5e fapt. împlinirea celei mai terifiante utopii ne#re la scară planetară! -imeni n-ar fi crezut. vorba /onicăi. ne spune celor de faţă) ""m 1otărît cu 5oinaş că. nu o să fie în stare s-o facă!" 9i a rîs din nou. fiind bărbat. adică laş.

societăţile sărace şi "plebeiene". 2po(edania unui torţionar. componenta onestă a societăţii. pare-se unică pe lume.a "accesează" un alt cîmp de e&perienţă! "şadar. pentru că fiecare #eneraţie se raportează.rei să fii miliardar2" unei studente i se cere să alea#ă varianta corectă la întrebarea "'e trupe au intrat în BCOD în Pra#a) #ermane2 italiene2 ruseşti2 sau $aponeze2" @ata se concentrează. este cupa istoriei în care se colectează reziduurile tuturor claselor sociale. în nici unul din articolele occidentale dedicate filmului 3toate super-elo#ioase4 nu apare cuvîntul "comunism". "tît în carte cît şi în film este vorba de confesiunea.i bine. scoţînd în prim-plan o fi#ură "accidentală" a istoriei 3ca şi cum pe 'eauşescu nu tot comunismul l-a creat4 şi salvînd astfel sistemul! @ilmului i se răpeşte valoarea implicită de document şi totul este mutat în estetica va#ă a "cruzimii umane"! 2 iunie 'um îţi dai seama că ai îmbătrînit2 'onstatînd că ceea ce pentru tine a fost bio#rafie. cartea şi filmul. şi tocmai ea este vînată şi manipulată de 1aimanalele politice care o flatează şi în care plebea. 3'orolar) a şti istorie înseamnă a avea vîrsta tuturor #eneraţiilor de dinaintea ta! " fi nespus de bătrîn! 8au dimpotrivă) a ieşi din $ocul "tînăr-bătrîn" al evenimentelor trăite în c1ip nemi$locit!4 4 iunie Abservaţia ?annei "rendt că "plebea". avînd ca punct de plecare cartea 5oinei Fela. bio#rafic. spre deosebire de "popor".lveţia sau -orve#ia4 şi cele mai e&puse. Drumul Damascului. t$e mob 3"#loata". la alt domeniu de e&perienţă! Prin e&perienţa ei directă ea nu mai are acces la evenimentele la care avea #eneraţia precedentă! . dar răspunsul e peste puterile ei! 'ere "a$utorul computerului") două variante #reşite sînt eliminate pe loc! %ămîn ca răspunsuri posibile) B4 trupele #ermane0 M4 trupele ruseşti! @ata oftează uşurată şi spune fără ezitare) "trupele #ermane"! *mbătrînirea. După"amiaza unui torţionar. "vul#ul"4. spun în esenţă acelaşi lucru) "comunism" e#al "crimă"! . se recunoaşte! Prin acest pact făcut între declasaţii societăţii şi cinicii #uralivi este apoi zdrobit şi aliniat poporul. realitatea trebuie trecută sub tăcere! "5espre lucrul acesta ne veţi vorbi altă dată!!!" 'itesc. eşti mîndru. nu au plebe 3ca . iar torţionarul nostru pare să fi venit de pe /arte! :n sin#ur cronicar aduce vorba de!!! 'eauşescu. este scursura acestora. nici recur#înd la violenţă! 'oncluzia este că cele mai apărate 3stabile4 sînt societăţile care. făcută recent de un torţionar acti( în comunism. pentru alţii a devenit istorie! La emisiunea ". în BB două pa#ini pline cu e&trase din presa străină despre filmul lui Lucian Pintilie lansat recent la Paris. ca %omEnia etc! . din cauza bo#ăţiei. care nu se poate apăra nici prin vorbe obraznice. presupune o sc1imbare a domeniului de experienţă.pe noi ne-a mutilat şi ne-a ucis! Presti#iul de salon al comunismului a supravieţuit sistematic crimelor sale istorice! 'eea ce noi am trăit ca realitate iar ei ca răsfăţ ideolo#ic nu are măsură comună! 5e aceea. cu atît eşti mai bătrîn! 5evii bătrîn cînd începi să le po(esteşti celorlalţi ceea ai trăit tu. pentru că în fond cunoşti şi poţi relata o e&perienţă de care ceilalţi nu au avut parte! "bia apoi realizezi că povestirea te zideşte în propria ta sin#urătate şi că ceea ce în primă instanţă părea că-ţi dă un presti#iu termină prin a te arunca în cotlonul revolut al lumii tale. e&primată în termeni <antieni. apoi. iată. cu cît partea de evenimente trăite care nu se suprapune cu a celor de dinaintea ta este mai mare. @iecare #eneraţie reprezintă aproape o altă specie de umanitate. în epoca lui G1eor#1iu-5e$ din anii NKG! "mbele. pînă una-alta. Povestind.

spunea ?eraclit ―. atunci filozoful.r din 'or!ias. . de la sufletul lui '1armides. iar moartea este aluzia la o eliberare care conduce direct la nemurire! '1armides acceptă provocarea! . ca în mitul lui . 5ostoievs<i. pînă la capăt. pentru desprinderea sufletului de trup! . îi propun tînărului să-şi dez#olească o clipă trupul2 8ocrate ştie de fapt că dacă vor începe de aici. sufletul nu poate fi dezbrăcat de nici un muritor. 8ocrate su#erează înlocuirea unui e&erciţiu infinit cu o propedeutică la o îndeletnicire divină! 'e sens are acest e&erciţiu2 5e ce apare 8ocrate aici ca dezbrăcător de suflete2 %ăspunsul e foarte simplu şi e de mirare că e&e#eţii lui Platon nu au făcut cone&iunea! 5acă moartea este despărţirea sufletului de trup şi ea redă sufletului puritatea care îi permite să reintre în contact cu puritatea +deilor şi să acceadă la cunoaşterea absolută.orbele teribile ale oamenilor mari unii despre alţii.ier<e#aard. sufletul! -imeni nu şi-a văzut vreodată "sufletul #ol"! 3/arii dezbrăcători de suflete) 8ocrate. ci ocuparea unei poziţii strate#ice în faţa imprevizibilului! Pesimistul e de fapt un tip care se mena$ează) cînd pui răul în faţă. de pe platforma unei prietenii consacrate de o viaţă! -umai aşa in$uria poate să devină cordială. oricît de lun#ă. începe e&erciţiile de desprindere de$a din timpul vieţii! . mai precis intrînd în $ocul de întrebări şi răspunsuri al lui 8ocrate! 'u fiecare .l începe să se dezbrace răspunzînd. ca un impacient de nemurire ce e. ci doar. lăudîndu-i lui 8ocrate frumuseţea lui '1armides. în viaţă fiind.i bine. pentru că se bucură de imunitatea iubirii care o precedă! 'ioran despre felul în care -oica nu şi-a "valorificat" e&perienţa de viaţă) "a trecut prin comunism ca un turist prin +nfern"! -oica despre aforismele lui 'ioran) "sclipitoare ca un ful#er după care nu mai vine tunetul"! Pesimismul nu este o viziune asupra lumii. în vreme ce şansa de a fi plăcut surprins de deznodămîntul fericit rămîne totodată intactă! Pesimismul este în felul acesta strate#ia mereu cîşti#ătoare a vieţii! 8 iunie :n autor de $urnal seamănă cu cineva care s-ar dezbrăca în public cu #îndul că trupul lui #ol le-ar putea da celorlalţi conştiinţa propriului lor trup! Aricît de lentă.5 iunie . nu ne-ar fi de a$uns pentru a ne dezbrăca. "u#ustin. dezbrăcarea unui trup a$un#e de îndată la limită şi limita e trupul #ol însuşi! 5ar dezbrăcarea unui suflet2 :nde e limita lui2 5e-abia cînd scrii un $urnal îşi dai seama cît de "îmbrăcaţi" sîntem şi cum nici o viaţă. /arc "ureliu. îi întreabă 8ocrate pe prietenii lui cînd aceştia. din acest antrenament face parte e&erciţiul pe care 8ocrate îl propune celorlalţi) să-i dezbrace sufletul lui '1armides! 5ez#olirea sufletului este o iniţiere în moarte. de zeii $udecători! Propunînd dezbrăcarea sufletului lui '1armides în locul trupului său. 'ioran!4 "'e-ar fi să-i dezbrăcăm mai întîi sufletul2". nu vor mai a$un#e niciodată la trupul lui! Pentru că sufletul este infinit ― "întins în toate direcţiile". nu poţi fi luat niciodată prin surprindere de el.l învaţă să moară în c1ip precoce şi se antrenează cum poate mai bine. operaţia dezvăluirii lui este la rîndul ei infinită! 5e aceea. mai ales cînd sînt lansate "cu dra#".

restul fiind ascuns de copaci şi de un #ard înalt acoperit cu plante a#ăţătoare! 9i totuşi curtea şi casa de alături. pierd timpul. doar ca pe entităţi vocale! =unicul şi cîinele lup au voci asemănătoare. pentru că bunicul îndeobşte se răsteşte. stînd nespus de #ravă şi de dreaptă. " persevera în direcţia bine aleasă.întrebare şi cu fiecare răspuns o porţiune infinitezimală a sufletului lui '1armides se dez#oleşte şi pe măsură ce dialo#ul avansează asistăm la o tentativă sporită de părăsire a lumii finitului! 5e aceea dialo#ul de tip socratic este sacru. în timp ce cîinele are un lătrat timbrat şi armonios! . părinţii ei. cu cei care locuiesc în ea. tropăitul de la un capăt la altul al curţii. . care trimite la o altă vîrstă a =ucureştiului. o mustrare pentru toate zilele vieţii mele în care n-am făcut nici o #amă! &!i. în spaţiul unui sin#ur an. (1omas /ann. tră#îndu-mă verti#inos către vîrsta copilăriei.ocea mamei are identitatea c1emărilor fetiţei la masă! +ar vocea fetiţei. pentru că are loc în vederea defrişării unui teren pe care îndeobşte numai zeii şi sufletele nemuritoare se pot mişca liber! 10 iunie Lîn#ă mine. se rezumă pentru mine la un univers sonor! *mi percep vecinii ― fetiţa. e vocea fericirii depline pe care nu o au decît copiii atunci cînd se $oacă! Pipetele ei. 13 iunie 8ecretul oricărei reuşite) continuitatea. Fulien Green. c1iuitul strident care acompaniază cînd şi cînd puseurile de e&citaţie ludică ― acestea toate reprezintă muzica asfinţiturilor care pătrunde prin #eamul desc1is de la bucătărie şi a$un#e. reprezentată de o fetiţă de BG-BM ani. vioara! 5e la ferestrele apartamentului meu nu văd decît o porţiune minusculă a curţii. deşi a cîinelui e mai frumoasă. stă o familie de muzicieni! (rei #eneraţii.&emple de reuşită) se$urul ultim de la ?eidelber#. orice "termen" mă pune în stare de insurecţie! . născute din nesaţul $ocului. umplea curtea cu e&uberanţa ei. de la ora 7 la BM dimineaţa. şi pe care îl cunosc atît de bine. seara. . pentru cea mi$locie0 pentru cea de a treia. care scriau dimineaţă de dimineaţă şi cu porţia) =alzac. într-o casă boierească de la începutul secolului trecut. în fiecare zi.ocea bunicii nu se aude niciodată în curte şi din cauza asta trebuie doar să-mi ima#inez că ea e&istă! . primul lucru pe care îl aud sînt #amele unei viori! /i-o ima#inez pe fetiţa care. decisiv pentru înc1eierea traducerii lui 2ein und 3eit. cînd desc1id oc1ii.ocea tatălui e prezentă în măsura în care se adresează adeseori cîinelui! . datorită succesiunii infinite de umori ine#ale! "/ă învîrt în $urul cozii" 3e&presie oltenească4. pentru #eneraţia cea mai vîrstnică0 violoncelul. cu o vioară pe măsură fi&ată sub bărbie 3părul este pesemne bine strîns pe cap. iar privirea limpede şi albastră4 urcînd şi coborînd la nesfîrşit pe scara celor şapte note şi canonul acesta îmi place şi îl absorb în mine întins în pat şi îmi tra# din el liniştea şi ec1ilibrul pentru începutul zilei! :n copil pe care nu-l cunosc. tonul care vrea să devină dintr-o dată poruncitor atunci cînd se adresează cîinelui. distribuite pe cîte un instrument) pianul. pare că "s-a scris sin#ur"! L-am cunoscut pe profesorul Guţu cînd a$unsese la litera 8 de la marele său dicţionar latin-romEn! *mi povestea că lucrează de cinci ani. cu o curte ti1nită. pînă la biroul meu! +ar dimineaţa. . bunicii ei şi un cîine lup ― fără să mi-i reprezint vizual. 8adoveanu.&emple faimoase de tipi care aveau comportament de funcţionari conştiincioşi în cultură. "lt e&emplu) însuşi acest "$urnal" care. ne#ociez cu mine.liade ― minimum şase-şapte pa#ini pe zi! 8tilul meu e "1eirupist". îmi trimite în fiecare dimineaţă. în după-amiezele şi serile lun#i de vară. metamorfozat de ri#oarea muncii lui. protestez amînînd în faţa iminenţei.

ant şi ?eide##er ― cei trei #înditori ai transcendentalului ― sînt cei care au aşezat structura omului pe eni!ma prealabilului) 8crisul este un mod de a te concentra asupra a ceea ce nu ştiai că ştii 3asupra a ceea ce ştiai fără să ştii că ştii4! Pesemne că sîntem atît de i#noranţi şi proşti pentru că a$un#em atît de rar la "scrisul de escavare". 3Platon. la "vila lui -oica". emoţionant la culme de descoperirea pe care ai făcut-o! 'um poţi să afli. care plimbă cunoştinţe dintr-o parte în alta. articulînd-o. . liniştit. cîte BM ore pe zi! *n timpul acesta sînt fericit şi am o senzaţie indescriptibilă de forţă şi plenitudine! :neori pot să scriu fără ştersături. din tine. îmi place! 8înt pasional. afla. ec1ilibrul acesta se strică. ele se nasc şi se amplifică de la sine. un trac prelun#it 3care se poate întinde pe perioade de luni4 în vederea aşezării la masa de lucru! Adată aşezat. săptămîni în şir. . compilatoriu şi e&terior. învăţa etc! decît în măsura în care scrii! 8ituaţia este diferită de cea descrisă de Platon în . pe 1îrtii diferite.(otul e de fapt o pre#ătire înfri#urată. "îmi dictez" prea repede. în care pui pe 1îrtie ceea ce ştiai întocmai că vrei să pui. o concentrare e&tremă şi continuă4. pe ce-ţi cade landemînă. încep să scriu "urît". îmi promit s-o fac zi de zi de-acum înainte ş!a!m!d! "poi ciclul se repetă! Pe cît de #reu este să a$un# la masa de scris.esel> sr! b $r! Pot să consider ziua de azi ca primul pas în realizarea unui proiect pe care îl port cu mine de BM ani) revenirea la Păltiniş. ca şi cum mi-aş dicta mie însumi.enon 3tînărul sclav care se dovedeşte că ştie demonstraţia unei teoreme #eometrice în măsura în care cineva din afara lui îl a$ută să aducă conţinutul ei. m-am repezit astăzi de dimineaţă la Păltiniş. un te&t pe care îl ştiu dintotdeauna! "lteori. din care nu mai pot ieşi. ascuns pînă atunci în mintea lui. cuvintele nu traduc în mod ideal #îndul. pentru că spre deosebire de celălalt. ceva ce n-ai ştiut niciodată2 'um poţi să înveţi pur şi simplu scriind2 @aptul uluitor al scrisului este că el e&plicitează. la lumină4! 8criind. noi înşine sîntem cei care e&tra#em fra#mente din preştiinţa în#ropată în noi! 5esi#ur. important este să nu pierd ce vreau să spun ştiind că apoi voi reveni! "cest fel de a scrie. la e&ploatarea zăcămîntului de ştiinţă prealabilă pe care stăm fără să ştim! sîmbătă. cu domnii ar1itecţi . o cunoaştere prealabilă 3infinită4 de care eu nu sînt conştient pînă în clipa scrisului! @iecare pa#ină scrisă este aducerea la suprafaţă a unui fra#ment din această cunoaştere şi astfel smul#erea lui din propria mea "uitare"! -umai că această uitare este ori!inară 3nu presupune căderea mea dintr-un lucru pe care înainte +-am ştiut4. pe atît de mult. avansînd implacabil într-o direcţie pe care şi-au dat-o sin#ure! @ebrilitatea care însoţeşte consemnarea lor vine tocmai din surpriza noutăţii lor totale şi din teama că ai putea pierde o informaţie pe care nu se ştie cine ţi-o pune la dispoziţie doar pentru cîteva clipe! (otul e scris atunci la repezeală. "scrisul de escavare" e sin#urul autentic pentru că pune în $oc dez#roparea unui conţinut de cunoaştere care îţi aparţine în mod propriu. este o uitare 3infinită4 coe&tensivă cu suprafaţa cunoaşterii prealabile 3infinite4 de care nu sînt conştient atîta vreme cît nu scriu! 'oncluzia este uluitoare) nu poţi şti. apoi. ces-tălalt te face să afli lucruri pe care pînă atunci nu le-ai avut aparent niciodată în minte! 8ursa lor este imposibil de precizat. 15 iunie @iind la 8ibiu. de-a latul sau de-a lun#ul foii. pe foi de$a scrise! La un moment dat te opreşti. prin sinta#me imperfecte. îmi vine #reu să mă ridic. sub un anumit frison. #îndurile se derulează perfect. măsurat şi tacticos. cum dă 5umnezeu. sălbatic şi nesăţios şi de aceea orice plăcere tinde la mine să se perpetueze! Pot "lucra" atunci 3dar de fapt este o transă. este cît se poate de straniu. cu sufletul la #ură. dar nu are importanţă. mutarea festivă în altă lume. în înlănţuirea lor ideală! 8e creează un ec1ilibru între ritmul derulării mentale şi cel al aşezării ei pe 1îrtie! . nu înţele# de ce n-am făcut-o de mai multă vreme. prescurtez. nu pot ţine pasul în scris cu succesiunea #îndurilor! "tunci pa#ina se dere#lează. a accede la acest "scris de escavare" reprezintă o performanţă la care nu îmi dau seama cum se a$un#e! 8pre deosebire de "scrisul de însăilare".

de care -oica era foarte mîndru.esel> măsura cu o sculă care m-a fascinat ― o "ruletă" laser care afişa distanţa la milimetru cînd punctul roşu al laserului atin#ea peretele ― toate distanţele ima#inabile din interiorul vilişoarei şi îi dicta "cotele" tatălui său. de şireturi de pantofi.transformarea "vilei -oica" în sediu pentru cantonament filozofic perpetuu etc! 'amera lui -oica va rămîne intactă. aşezat pe un fotoliu. dar scapă în cele din . o cameră va deveni sufra#erie 3acolo se vor întîlni "bursierii" la prînz şi seara4. pentru că făcuse din ele un stor9 de constituire al civilizaţiei în #enere! 'elelalte trei camere. desfăşurat la "teneu. în viziunea Preşedintelui. care. Preşedintele nostru. cu toate obiectele faimoase ale locuirii lui la locul lor 3ibricele de pe sobă. în timp ce tînărul . de o oră şi cinci minute. vor fi aduse la standarde de "confort" moderne) se va instala o centrală termică 3pe păcură0 în Păltiniş nu e&istă #aze4. la "@orumul -aţional al 'ulturii". te întrebi. (reacă-mear#ă. e imoral să obţii profit de pe urma celor care cumpără şi utilizează un produs! 8înt abuzaţi economic consumatorii de cren-vurşti. se vor face lucrări de dezi#rasiere. scara va fi înlocuită cu una de ste$ar. 19 iunie "stăzi. ca la o ec1ipă de medici care se pre#ătesc să aducă pe lume un copil! miercuri. comerţul şi consumul din societatea omenească de ideea de profit! Gîndirea Preşedintelui nostru nu este absolut ori#inală! .espasian Lun#u din BCDO. un <itsc1 oribil. visul secret al Preşedintelui nostru ar fi să desprindem producţia. 5e pe urma cui. turul zilnic. şi de altminteri întrea#a vilă. a constatat domnia sa. asta e! -umai că acest profit ― şi asta de$a nu mai poate!fi trecut cu vederea ― "este obţinut pe seama cititorilor şi autorilor"! (recem peste sub-tema diabolizării profitului. de cuie.est profitul2 " bicicliştilor2 Aricum. le scria cuminte pe un plan pree&istent! /ă uitam la ei recunoscător. dra#ă celor care şi-au trăit cea mai mare parte a vieţii în economii ale falimentului ţinute în viaţă de economiile mondiale ale profitului. adică de societăţi comerciale care urmăresc un profit. cana şi lin#uriţa de pe măsuţă. fără nimic muzeal în ea. şi-or obţine editorii din . se va face o cameră de duş şi o c1icinetă. care $udecă un om pentru crima de a fi făcut un profit de O pence la un şilin#! Amul e cît pe ce să fie e&comunicat. şi ne oprim la cate#oria "pe seama căreia" obţin editorii cei veroşi profiturile! "ceasta este în primul rînd cate#oria cititorilor. a început cu cartea! +ar cartea. un 'ătălin 'ioabă. pipa şi scrumiera de pe noptieră. de scobitori. dar e abuzat de către fabricantul de bere de fiecare dată cînd bea bere4. lăsîndu-ţi impresia că locatarul tocmai a ieşit! . de 1îrtie i#ienică. pămătuful de bărbierit pe c1iuveta cu #ăleată sub ea4. căsuţa fiind practic în#ropată între brazi! @iecare se$ur s-ar petrece sub spiritul tutelar al locului şi ar comporta. de scaune. de ciorapi sau de bere! +ar aceştia din urmă sînt abuzaţi încă o dată dacă beau berea într-o crîşmă sau la un restaurant! (oţi utilizatorii de ustensile sau de servicii de pe lumea asta sînt abuzaţi economic de către cei care le pun la dispoziţie ustensilele sau serviciile! 9i cum fiecare abuzat într-o direcţie este abuzator în alta 3fabricantul de pantofi "profită" cînd vinde pantofi. al Păltinişului! "m stat şi am visat la acest moment ce va veni. paltonul şi căciula în cuier. trecînd în revistă starea domeniilor culturii.or rămîne deopotrivă intacte "frescele de la (assili 3sau "ltamira24" ale lui . obli#atoriu. este făcută de edituri pri(ate. celelalte două vor fi dormitoare şi camere de lucru! 'apacitate ma&imă) trei bursieri odată! :n 8orin Lavric. care decorează" plafonul şi pereţii casei scării de la eta$. faptul că editorii "obţin profit pe seama cititorilor" pare profund imoral! -umai că atunci e deopotrivă imoral că fabricanţii de pantofi obţin profit pe seama celor care s-au decis să nu umble desculţi. un =o#dan /incă pot face minuni acolo lucrînd cîte o lună-două continuu! La fel doctoranzii mei actuali şi cei ce vor mai veni! Peisa$ul este ma#nific.a se apropie de aceea a 'urţii din =oston. iar fabricanţii de prezervative de pe urma celor care fac amor şi care s-au 1otărît să nu-şi asume anumite riscuri! Generalizînd.

cei publicaţi îşi făceau iluzia că sînt mari şi că au un public al lor prin c1iar faptul că erau publicaţi! "Publicul meu". dintr-un coridor comun. în %omEnia. că îşi începea ziua contemplîndu-se minute în şir. ei re#retă epoca în care propăşiseră într-un climat de foamete culturală şi detestă "cultura pe baze private". 5upă ştiinţa mea. în cazul în care cartea se vinde sau în proporţia în care ea se vinde. printr-o lucarnă care dădea în bucătărie! "ltă dată. potrivit Preşedintelui. făcînd-o responsabilă. membrii secţiei de epistemolo#ie şi lo#ică condusă de ?enri Rald. pe cînd astăzi cîşti#ă doar autorii de succes! 'e vremuri am a$uns să trăimL 20 iunie 'e formidabil instrument de mascare. 'eea ce ar însemna că atunci cînd public la ?umanitas o carte a lui Pleşu. #ol. le-ar fi păstrat pentru sine! (otul. a fost cenzuraL în timp ce scriitorii popriţi păreau că nu e&istă. în o#lindă! /ie lucrul ăsta mi-a creat un nea$uns. îmbiindu-şi mai ales cole#ele să . ci. pentru o #rămadă de destine culturale. primeşte o sumă între 7c şi BGc din valoarea ediţiei! "ceasta este şi suma care îi rămîne editorului în c$ip teoretic sub formă de profit! Lăsăm deoparte faptul că riscurile le#ate de producerea cărţii revin inte!ral editorului! 9i totuşi. ca peste tot în lume. oricine în locul lui. fascinat. deturnată şi domolită de voluptatea şi inocenţa cu care obişnuia să relateze scene al căror erou era şi pe care. în spectacolul pe care îl oferea acest om. 21 iunie La +nstitutul de filozofie. un autor semnează cu editorul său. nesilit de nimeni. era sporit de o fizionomie e&traordinară) avea structura unui $ucător de ru#b> din linia a treia. prin "noile centre de putere" pe care le-ar crea 3în mintea lor pînă şi e&celenţa este o variabilă a puterii4. Preşedintele nostru crede că editorii "su# sîn#ele" cititorilor şi autorilor deopotri(ă. mîinile uriaşe. 'ărtărescu. cu pieptul bombat. şi de pe urma autorilor. "marile destine culturale" de dinainte de NDC s-au prăbuşit în ma$oritatea lor. pentru spulberarea unei reuşite ce fusese edificată pe un fals al +storiei! %ineri. totul sub oc1ii unui vecin care l-a privit pe tot parcursul mesei. aveam un cole# care. de vreme ce fac profituri "pe seama lor"! =a sînt atît de sc1izofren. oc1ii mici şi călcătura lată! " ţinut să ne comunice din prima clipă în care a venit printre noi. pe unul dintre ei! Pentru aceştia. l-am auzit spunînd. încît cînd apare la ?umanitas un volum al meu. în anii N7G. eu îmi e&ploatez prietenii. cîşti#au doar autorii care erau dispuşi să mănînce ra1at. lăsînd să se ridice în urmă uriaşul nor de praf al urii lor pentru orice reuşită nouă! *n secret. capul masiv în formă de pară. un contract în care autorul. pentru că de cîte ori îl întîlneam trebuia să fac efortul de a-l reîmbrăca şi de a elimina ima#inea 1idoasă pe care c1iar el mi-o strecurase în minte! "$uns într-o zi la +nstitut. în locul 8ecţiei ideolo#ice. apariţia culturii libere a fost un dezastru! 8-a dovedit că lumea nu îi voia sau că nu îi voise decît pe timp de secetă spirituală! 'înd. înainte de a deveni "lo#ician".urmă cu o amendă de MGG de lire! =iserica preia cazul şi pastorul din =oston îşi construieşte cîteva predici pe ticăloşia celor care fi&ează ca ţel al activităţii economice ― profitul! 8întem în BOHC! 5ar editorii nu se mulţumesc să facă profit doar de pe urma cititorilor. /onica Lovinescu etc. a venit la +nstitut cu o sticlă de must din care ne-a oferit cîte un pă1ărel. unde ne-a adus capitalismul ăstaL Pe vremea Preşedintelui. tira$ele au început să fie dictate de impersonala cerere a pieţei. direct din cratiţă şi muşcînd dintr-o franzelă. fusese croitor la "paca! "vea în el o mitocănie rabelaisiană. într-o dimineaţă brumoasă de toamnă. ne povesteşte cum acasă tocmai terminase de mîncat o cratiţă mare de varză cu carne. Patapievici. îmi su# sîn#ele în calitate de editor şi am sîn#ele supt în calitate de autor! 5oamne.

care ascultau povestea cu pa1arul #ol în mînă. cu condiţia ca apoi să fie escamotat. trebuie să le vizitezi pe furiş şi să uiţi de îndată că ai făcut-o! :n $urnal te a$ută nu numai să te pui în lumină. viscerele. pentru că era "bun şi dulce"! "poi ne-a povestit cum făcuse mustul! *n seara precedentă. el rămînea premoral! . rămas sub pecetea celei mai depline taine! 'a pra#matică socială.&istă zone în fiinţa ta pe care nici măcar tu nu trebuie să le atin#i şi pe care. ca să zic aşa. morala trebuie să părăsească spaţiul convieţuirii sociale şi să pătrundă în spaţiul transcendental al pri(irii de dinaintea 1pri(irii celorlalţi1. dar de fapt mă ofer ţie! %ezultatul este un eu lăr!it în care "eu" şi "tu". ori nimic nu poate fi ascuns! 38povedania este suprimarea voluntară a ascunderii! . ci deopotrivă să ve#1ezi asupra părţii tale de umbră. în filmul cu . dacă nu le poţi trece cu vederea. o toridă scenă de amor pe patul de stru#uri din cadă! 5ouă-trei doamne.a nu înseamnă că nu ai nimic de ascuns. străini pînă atunci. scăldaţi pe $umătate în must. trăiseră. tropăie stru#urii în peştera lui Polifem pentru a-l îmbăta pe acesta şi a scăpa astfel de soarta #rozavă pe care ciclopul leo pre#ătea! 'urînd s-a dovedit însă că stru#urii. fuseseră prelucraţi astfel) lo#icianul nostru şi soţia lui 3purtînd numele suav de 'andida4 se dezbrăcaseră #oi-puşcă. se urcaseră în cadă şi. rafinament al camufla$ului. nu este dat pe faţă drept ceea ce el era de la bun început) o $osnicie! 7rice poate fi făcut dacă e făcut cu sin#ură complicitatea noastră! 7rice poate fi făcut. care umpluseră cada de baie. nesimţit. fuseseră călcaţi în picioare. al căror must tocmai îl băuserăm. latentă şi ascunsă cu #ri$ă ―. "a ascunde" îşi pierde sensul) într-o lume a moralei adevărate ori nu ai nimic de ascuns. La 5ostoievs<i. la un moment dat. morala nu este decît splendoarea vizibilă a suprafeţei perfect şlefuite.l era. 'ole#ul meu lo#ician era liber de felul î1 care ima#inea lui se reflecta în ceilalţi şi "morala" lui venea astfel de dinaintea oricărei morale! . să circumscrii ceea ce în tine trebuie să . era un "dam parado&al rătăcit printre urmaşii lui căzuţi! -oi.ra dispus să facă în public orice. sîntem morali în măsura în care acest "orice". premoral moral! Putea fi mitocan. dacă ima#inea aceasta rămîne "la sine" ― omisă. neîmpărtăşit. morala poate deveni la limită ticăloşie discretă. "moral" nu este un om care nu face ceea ce nu trebuie să facă. inspiraţi de ritualul ba1ic pe care îl resuscitau într-un apartament de bloc din /ilitari. neîntorcîndu-se asupra noastră încărcat de $udecata celorlalţi. scur#erile! *n accepţiune socială.ra asemeni =unului 8ălbatic.bea. 22 iunie "Principiul $urnalului" este unul al spovedaniei 3a$un# la mine mărturisindumă4 combinat cu descoperirea de sine a celui care îmi citeşte mărturisirea 3te a$ut să a$un#i la tine prin mine4! /ă ofer mie. care îşi ascunde subsolurile. în sc1imb. ci că nimic nu trebuie ascuns pînă la capăt!4 sîmbătă. că în adîncul lor ei sînt identici sau asemănători! 5e fiecare dată în viaţa unui om e&istă ceva care cade sub pecetea tainei! . ba mai mult. stru#urii. totuşi.ir< 5ou#las. oarecum 3îmi ima#inam eu ascultînd începutul poveştii4 în stilul în care Adiseu şi tovarăşii săi. ci care s-ar sinucide dacă ceilalţi ar afla ce a făcut! 5ar dacă astfel înţeleasă morala nu este decît diversiune a suprafeţei. ne apropiem atît de mult încît ne tămăduim împreună) eu mă împac cu mine a$un#înd la tine. inco#nito al mîrşăviei. 1idos ― dar nu ticălos! Putea trăi ca şi cum nimeni nu ar fi e&istat pe lume pentru a-l privi. ca şi cum nici un atom din fiinţa lui nu trebuia tăinuit! . pentru că totul putea fi arătat! (otul putea fi arătat şi. tu te descoperi pe tine descoperindu-mă pe mine şi te împaci cu tine! 5intr-un $urnal afli că oamenii comuniază fără să ştie. ascuns. unde începe ade(ărata morală? Pentru a-şi căpăta o întemeiere. asta înseamnă să intri sub privirea lui 5umnezeu! 'eea ce revine la a spune că pentru a te sinucide este suficient să ştii doar tu ce ai făcut! *n spaţiul privirii de dinaintea "privirii celorlalţi" 3etica transcendentalmodernă4 sau în cel al privirii lui 5umnezeu 3etica transcendent-tradi-ţională4. cu batista la #ură! "tunci am avut revelaţia că morala are ca premisă ima#inea de sine reflectată în oc1ii celorlalţi şi că. au părăsit biroul în #rabă. ceilalţi.

care. s-a instalat pe faţa lui! 5e unde răsare această cumsecădenie a neputinţei răsti#nită peste #olul care creşte treptat în noi. avînd fiecare în dotare cîte un baston impozant! 5octorul i-a primit cu un superb )eu de mots Je (ois Due cFest le . "erul acela de bonomie eternă. valeţii şi servitoarele lui /oliere2" (oate acestea se petrec într-o lume care pînă deunăzi nu e&cela prin verti#inoase sc1imbări de mentalitate! /onica îmi povesteşte cum în @ranţa abia în urmă cu zece ani a fost modificat un articol din 'odul -apoleon.ate 8inclair îi propunea lui /arie-@rance ca pentru persona$ul "servanta".esti(al de Cannes: (canne d "baston"0 iar festivalul cu pricina e în plină desfăşurare4! Le povestesc de discuţia cu /arie-@rance. 24 iunie (elefon cu /onica şi . doamna . după căsătorie. trebuie să a$un#i să oferi celorlalţi partea convenabilă din tine şi să convieţuieşti în taină cu ceea ce nici măcar tu nu poţi accepta! La capătul unui $urnal trebuie să afli care anume este încăperea din fiinţa ta pe care nu o poţi desc1ide decît cu preţul pierderii. a încercui 3anunţînd că acolo înseamnă "pericol de moarte"4 locurile în care nici tu nici alţii nu aveţi ce căuta! Pe scurt. apoi! 'înd ne de#radăm fizic. începem să semănăm cu obiectele stricate) sîntem ca uşa unui fri#ider care se înc1ide prost.rămînă interzis şi pentru ceilalţi. numele de fată. în timp ce la noi. asemeni spiritului din sticlă eliberat. una ce pornea de $os. după moartea lui -oica.ste limpede că pe omul acesta.ir#il! mar$i. potrivit modelului le#islativ importat din =el#ia. care interzicea femeii să-şi păstreze. acest zîmbet strivit pe faţă care ţine loc de e&presie şi scoate la iveală o fericire fără obiect2 9i trupul. al îmbolnăvirii! "tît pentru terapia psi1analitică cît şi pentru etica reli#ioasă acest tip de discurs este blasfemie! *n ambele cazuri. după căsătorie. uşa condamnată. ne-a dat o altă măsură a #îndirii. lucrul era perfect posibil! /onica îşi amintea deopotrivă cum în BCKM. ca apa rezervorului de la clo pe care o auzi cur#înd întruna! =ucăţi între#i din corpul nostru "se strică" şi le mai tra#em o vreme după noi pînă în ziua în care . 25 iunie (rec pe la 8ănduc 5ra#omir! . a trebuit să se prezinte la bancă cu încuviinţarea autentificată a lui . ca braţul unui fotoliu care $oacă sub #reutatea cotului. prin răsucire metanoică. camera zăvorită. din miezul umil al fiecărui lucru. prin spovedanie şi lepădare de păcat. la bonne (t$e . eşti sin#ur cu tine şi faci operaţie pe cord desc1is convins fiind că 5umnezeu se uită la cum decur#e operaţia! " trăi înseamnă să poţi supravieţui strivit între două ima#ini despre tine) a ta şi a celorlalţi! luni. pentru desc1iderea unui cont. şi pentru tine! . să se lăţească peste întrea#a lume ― l"am pierdut. printr-o te1nică avansată a spar#erii! *n cel de-al doilea caz. în interbelic. a întrebat-o /arie@rance. pe care îl proiectează uneori în afară lenta ciuruire a creierului. acolo se intră cu c1ei potrivite şi cu lanterna în mînă. pentru ca apoi. te predai altuia 3psi1oterapeutului4 care începe să scormone în tine şi uşa se desc1ide profesionist.indecare nu înseamnă a spune totul. ci mai de#rabă a preveni. rezultatul prezumat fiind mîntuirea! *n primul caz. camera este desc1isă prin imperativul curăţeniei #enerale. şi pentru bufonii lui 81a<espeare2 -e puteţi propune ceva pentru cameristele.aid) din @ecţia să accepte varianta "corectă politic" t$e ?oman ?$o does. încăperea tăinuită etc! reprezintă un scandal! *n primul caz.ir#il! /onica îmi povesteşte foarte mîndră cum au fost astăzi amîndoi la stomatolo#. care primise vizita noii traducătoare en#leze a lui +onesco! /înată de e&i#enţele "corectitudinii politice". rezultatul prezumat fiind "vindecarea"0 în cel de al doilea caz. al destrămării. un soi de "femeia care face treabă"! ""veţi soluţie.

medicamentul administrat "din umbră" şi care totodată contracarează efectele castratoare ale "codului" practicat în e&ces sînt tocmai pa!inile acestea. ce s-ar întîmpla dacă nu ne-am mai putea "dro#a" cu nimic şi dacă tot ce înseamnă "valoare" şi "sens" s-ar dizolva în lumina crudă a indiferenţei suverane! -ebunia. constat că sînt din nou capabil de 1alterofilie metafizică! @aptul că interpretarea unui te&t dificil redevine pentru mine o preocupare. cînd la ?eidelber# te declari absorbit de verificarea traducerii lui ?eide##er.1 Abservaţia. avînd toate aparenţele că este întemeiată. nu-şi uită vorba! Pentru că nu re#resează. aşa după cum primele semne de recuperare şi de reconstrucţie a iluziei încep. nu"i lasă pe ceilalţi să înceapă să fie.lveţia 3de unde promite să revină cu pa#inile "despre în#eri" înc1eiate4 ne-am văzut ca sămi comunice observaţiile lui! :na dintre ele mă provoacă în mod deosebit! "începi ― uite. este tra#ica neputinţă de a-ţi pierde minţile! -ebun e cel văduvit de proprietatea de a se investi în zadar şi care ştiind. la #unoi! /ă uit la 8ănduc 5ra#omir în această perspectivă ustensilică) #ura nu i se mai înc1ide cum trebuie. tocmai filozofia. îl transformă direct în statuie! 8ă iubeşti copilul care stă la pîndă în fiecare om bătrîn! mar$i.iinţă şi timp. băută. nu întîmplător. aici. în epicentrul însuşi al prăbuşirii cînd. apare acum un copil. în locul respectului şi al devoţiunii. pentru că nu cere a$utor şi nu are nevoie de el. în această perspectivă. aflînd. aşa cum era şi firesc. primul semn al unui început de vindecare! %ecuperarea sistemului de iluzii prin reintrarea în filozofie ec1ivalează cu recăpătarea poftei de mîncare! +ar terapia supremă. în timp ce tra#i după tine cu alură de ocnaş #1iuleaua . urec1ea e tot mai surdă şi brodeşte rău cuvintele auzite. 5iscursul final despre moarte rostit în faţa discipolilor este o apoteoză a autorităţii sale şi el îi transformă pe aceştia în simpli fi#uranţi! Lui 8ocrate nu-i tremură mîinile. 8ocrate moare ca un maestru nepoliticos otrava. H mai MGGB ― cu o lun#ă în$urătură la adresa limba$ului filozofiei. pe MG septembrie. nu de o inversare a rolurilor este vorba aici! 5ar oferindu-le celor care îl cunoscuseră în splendoarea sa versantul destrămării sale. să a$un#i la #lorificarea 6codului7 filozofie! 'eea ce înseamnă că nu mai ştiu de unde să te iau! 8pui că eşti liber de filozofie. obli#îndu-te să reiei de cîteva ori ceea ce spuneai şi făcînd cu neputinţă conversaţia! Arice maestru îşi înc1eie cariera din clipa în care. şi le dă voie discipolilor să înceapă să e&iste tocmai în măsura în care îi constrîn#e să pună. înţele#înd optează pentru imobilism şi melancolie! -ebun e . picioarele îl a$ută prea puţin. maestrul consimte implicit la un transfer de autoritate! (ocmai asta este neplăcut în sfîrşitul lui 8ocrate) el rămîne prota#onist pînă în ultima clipă şi. el ne obli#ă să "îl luăm în primire"! *n locul celui care fusese pentru noi autoritatea însăşi. nu face pipi pe el. este. tandreţea #ri$ulie #enerată în ceilalţi de declinul său! 5esi#ur. în conte&tul "medical" al cărţii. cu utilizator cu tot. 2 iulie +-am dat lui "ndrei în urmă cu zece zile pa#inile de pînă acum ale acestui "$urnal de convalescent" şi întrucît în curînd va pleca în vacanţă în .l părăseşte scena înveşmîntat în propria-i neputinţă. că pot să mă dedic "codului" filozofiei şi să recuperez sensul #ratuităţii şi al "nebuniei" ei. la ?eidelber#. începe cu o boală pe care o numesc "prăbuşirea sistemului de iluzii"! +ar prima iluzie care se prăbuşeşte în "sistemul" meu este.trebuie să renunţăm şi să le aruncăm. pe scurt pentru că le refuză celorlalţi autoritatea de-o clipă pe care le-ar da-o spectacolul neputinţei sale. din pantalonul pi$amalei îi iese furtunul unei sonde de care nu se va mai despărţi pînă la sfîrşit. . în felul acesta. nemaiputîndu-se domina. *n ele este dia#nosticată o boală care ne spune cît de şubredă este în fond sănătatea condiţiei umane! 5escrierea unei astfel de boli încearcă să arate ce s-ar întîmpla dacă luciditatea ar pune stăpînire pe vieţile noastre. pentru ca apoi. ratează însăşi "poanta" cărţii! (otul.

st şi au impus comunismul prin revoluţie0 menşevicii au trecut în . pa#inile acestea sînt o punere în #ardă asupra supremului pericol care ne pîndeşte) cel de a fi în toate minţile! &!i. pe teroriştii veniţi din toate colţurile lumiiL "'eea ce mă sperie în această te1nică de încorporare a monstrului. la DM de ani am înainte viaţa de apoi!" /onica şi cu mine rîdem în 1o1ote! . îşi va aprinde de îndată ţi#areta.ir#il îi plăcea enorm şi îl făcea să rîdă cu poftă! "şadar.ir#il a optat totuşi pentru "viziunea prafpulberistă". este absorbţia tel Duel a structurilor care prelun#esc trecutul. pe care o fumează de cum începe ziua! miercuri. care a fost o "revoluţie bifurcată") bolşevicii au rămas în . "epoca încorporării monstrului"! "ceasta e soluţia pe care a #ăsit-o .cclesiast postmodern! "'e faceţi. călcînd nesi#ur dar mîndru de replica lui.ir#il.ir#il! *n ultima vreme. 10 iulie /ă simt uneori în faţa cărţilor ca un de#ustător încercat de vinuri! 9tiu cînd o carte e "bună"! 'riteriul este simplu) ea trebuie să te mute în lumea pe care o desc$ide. spre fotoliul în care.la1uţă 6-u de moarte mă cutremur. a spus =u<ovs<i. ci de veşnicia ei7!" ― "'um aşa. iluzii! "şa înţelese. la ?eidelber#. răspund eu întremător. de eseu sau de un tratat de filozofie.ladimir =u<ovs<i la "-oua .est şi au instalat mentalitatea stîn#istă prin partide şi reforme socialiste! %ezultatul nu e identic. odată aşezat. fapt care lui . (on> =lair face o vizită în %usia şi declară cît de fericit e că se află într-o ţară care are o "e&perienţă vastă în combaterea terorismului"! 8ă spui asta în c1iar ţara care a in(entat terorismul.reţi un e&emplu de te1nică a încorporării2 a spus =u<ovs<i! %ecent. re#ret că nu mai am timp să scriu B GGG de pa#ini despre versul lui . . . de . superb.ste o iluzie că .uropă".iron Costin la >ir!il 0erunca. susţine el. păstrîndu-şi umorul. omul care nu mai are capacitatea de a fabrica. Gabriel. a celor care au controlat şi controlează totul fără ca ei să fie controlaţi!" 5ar de ce se întîmplă asta2 Pentru că e&istă o complezenţă a . pentru el şi pentru ceilalţi. . . scepticul. .estului faţă de trecutul comunist al .estul a scăpat de %evoluţia din BCB7. 4 iulie 'onferinţă a lui . în tabere speciale.ir#il2" ― "'e să fac. speculativitatea sau sensibilitatea lui o lume care pînă atunci nu e&istase! +ar din lumea aceasta.ir#il la telefon în vervă prafpulberistă.ir#il îi cedează telefonul şi îl "văd" cum se îndreaptă. dar contaminarea s-a produs! +ar încorporarea monstrului prin sacrificarea memoriei nu este decît e&presia ultimă a acestei contaminări! sîmbătă. fantezia. dar aveţi toată viaţa înainteL" ― ""şa e. aceeaşi. îl #ăsesc pe . îi citeam cărţile dîrdîind de emoţie şi nu mă îndoiam nici o clipă că este sin#urul persona$ în $urul căruia poate să se nască un mit contemporan! Amul continuă să mi se pară enorm. autorul trebuie să construiască din inteli#enţa. cum am botezat-o într-o vacanţă petrecută împreună la /e#eve în BCCD! +ma#inam atunci şi o lucrare de doctorat cu titlul %rafpulberismul în cultura rom.estul pentru a pune capăt războiului rece! +ar încorporarea monstrului în restul lumii a avut loc cu preţul uitării trecutului. în BCDH.lucidul. 6 iulie (elefon cu /onica şi . iar prin ceea ce a făcut pînă la e&pulzarea sa din :%88 şi prin felul în care a #îndit şi continuă să !îndească după JGGC ― superior lui 8ol$eniţîn! 'onferinţa e dedicată epocii care a început după prăbuşirea comunismului! =u<ovs<i o numeşte.nă de la . +ndiferent dacă este vorba de literatură. care a finanţat terorismul internaţional şi care i-a antrenat.uropei! .

şi atunci cînd i se întîmpla să nu se ducă mi-a mărturisit că avea senzaţia penibilă că tra!e c$iulul. lipind afişe şi luînd parte la întîlniri clandestine! -u i se potrivea deloc! "şa cum nu se potrivea cu sensibilitatea şi cu vioiciunea lui mentală uniforma ideolo#ică pe care o vreme a fost nevoit s-o poarte! -umai că valul acesta al +storiei l-a împins într-un loc social în care . o lume alternativă la care să poţi face oricînd recurs. în toamna anului trecut! "vea metastaze osoase şi fusesem prevenit de către 8orel . dacă ea nu îţi propune. neplăcută şi uneori c1iar plină de suferinţă! Pentru că centrul fiinţei mele s-a mutat în lumea pe care cartea a desc1is-o. #ămălia capului şi coastele lăbărţate. care pînă atunci fusese sin#ura reală. încercînd să mă prote$eze într-o lume care mă re$ecta ca pe un corp străin! 'e căutam noi în ea2 m-am întrebat de atîtea ori! Pe Rald îl aruncase acolo +storia! @iu al unui ne#ustoraş de nasturi din 5udeşti. ca demonstraţie absurdă a unei supravieţuiri inutile. care se ducea să-l vadă aproape zilnic. în picioare în mi$locul camerei. scăpate parcă din c1eotorile toracelui! 8pectacolul era atît de cumplit. buimac şi nefericit! 5acă o carte nu creează această ruptură. dacă ea nu îţi provoacă nevoia de a te freca la oc1i pentru a reinte#ra lumea pe care ai părăsito. ci una pe care o vei uita. cînd citeşti. retră#îndu-şi contururile. este şi ea mai aproape de sfîrşit! Pentru că rostul vieţii mele se născuse şi din întîlnirea mea cu celălalt. lîn#ă raftul unei librării sau la lumina unui felinar! 14 iulie " murit %icu Rald! L-am văzut ultima oară înainte de a pleca la ?eidelber#. pe care ai citit-o căznit şi care va sfîrşi în vastul cimitir al cărţilor! 'ărţile acestea care intră în timpul tău cu propriul lor timp pot fi citite c1iar acolo unde ai apucat să le desc1izi. pentru că ştiam. atunci ea nu e o carte importantă. să-mi $ur că o voi face. tu ca cititor trebuie să nu mai poţi ieşi! Poarta lumii din care ai venit. treptat. *n orele acelea cît am stat ultima oară cu el îmi spunea că îşi doreşte mai mult ca orice să moară şi că moare ca un mare credincios) avea credinţa ne" zdruncinată că va intra în neant! 5e cîte ori dispare cineva care a făcut parte din viaţa mea mi se pare că ia cu el partea aceea care era a noastră şi că viaţa mea. încît în primele zece minute îmi venea să ţip şi să fu#! "poi. poarta lumii obişnuite trebuie să se înc1idă pentru o vreme în urma ta şi tu trebuie să uiţi că lumea aceea. el dispărînd.ieru. profitînd de vizita mea. cînd lectura ei s-a înc1eiat eu nu mai aparţin lumii de aici! 5e aceea. că mam pus. sînt debusolat. îmbrăcat în pantaloni de pi$ama şi cu un tricou fără mînecă! -u cred că avea mai mult de HG de <#! 8enzaţia era cumplită) aveam în faţă trupul unui om de DG de ani redus la scara unui trup de copil! Părea o fiinţă care se absorbise dinlăuntrul ei. m-am liniştit! @emeia care stătea cu el zi şi noapte ieşise. pe de altă parte. o parte din rostul vieţii mele se pierde şi el! %elaţia mea cu Rald nu a fost niciodată aceea dintre învăţăcel şi profesor! 'eea ce ne-a unit a fost mediul ostil în care am lucrat amîndoi la +nstitutul de @ilozofie al "cademiei! Rald s-a purtat atunci cu mine ca un părinte şi un prieten mai mare. cît este de #reu să-ţi respecţi pornirile şi avînturile de o clipă! 5ar odată întors din Germania. a făcut-o 8orel . recăzînd în ea. săptămînă de săptămînă. împuţinată astfel. care îşi devorase substanţa şi care păstrase. în c1iar mi$locul e&istenţei în care eşti împlîntat. cioturile supraînălţate ale umerilor. se trezise în prima tinereţe "ile#alist"! /i-l ima#inam #reu în postura asta. e&istă cu adevărat! +cum.de îndată ce ai pus piciorul în ea. aproape.ieru că voi avea un şoc! 5ar a fost mai rău decît putusem să prevăd! 8tătea întins pe sofaua din sufra#erie. aşa încît după o $umătate de oră îl luam în braţe ca pe un prunc şi îl a$utam să se răsucească în altă poziţie! Groaza iniţială se transformase în tandreţe şi ţin minte că mi-am promis să revin. nu am mai revenit) nu eram nici îndea$uns de bun şi nici îndea$uns de cura$os ca să o fac! " făcut-o în sc1imb /arin 5iaconu. nu e&istă decît lumea în care ai fost absorbit şi din care nu mai poţi ieşi decît după ce ai străbătut-o în între#ime! +ar revenirea la lumea de pînă atunci ― la lumea aceea impozantă prin realitatea şi "adevărul" ei ― trebuie să fie #rea.

fapt de care el era foarte mîndru pentru că dădea "şic"! 8înt convins că dacă n-ar fi e&istat le#ionarii. nu prea făcea fi#ură de "ideolo# al clasei muncitoare"! *i stăteau bine nu şapca şi tunica. îşi ima#ina că $ucăria pe care o improvizase era o maşinărie adevărată! 8e $uca sin#ur cu ea cu forţa cu care numai un copil poate intra în universul pe care şi l-a creat cu mi$loace derizorii şi în a cărui realitate. ţinea conferinţe în lumea artistică. să-şi e&prime dispreţul 3el. Rald nu avea ce să-mi dea. foarte la modă la noi prin anii NOG. de o efervescenţă de idei etc! 5ar ce importanţă avea2 +mportant e că reuşise să-şi construiască o iluzie eficace şi că a supravieţuit datorită ei! 5acă Rald nu ar fi e&istat. pe 'ostin /ur#escu. ceea ce într-un fel era adevărat. de un maestru. $ocul pe care şi-l inventase. a rămas şi în filozofie tot un baterist". atunci cînd îi asasina cultural pe /aiorescu sau pe =la#a. m-am simţit nespus de bătrîn! -u ştiu ce va "rămîne" din cărţile lui Rald 3mi s-a părut totdeauna că scrisul lui repeta. ca baterist în nu ştiu ce orc1estră de restaurant bucureş-tean! Gulian. domnule profesor2 ― 'e să fac. mişuna enorm social. ar fi preferat oricînd lumii acesteia mitocănizate în care trăiam lumea interbelicului în care "dra#ă. Gulian. obsesiv şi circular.altminteri n-ar fi a$uns niciodată) mediul universitar-academic! 5in nefericire pentru el. a început să-i dea iluzia că reprezintă o "#îndire a lui"! 'a şi cum o "#îndire" se putea naşte în vidul cultural al unei epoci. începe să creadă! 'ălărind cu un entuziasm debordant băţul metafizicii sale. calamburul. unealtă şi limba$ l-a marcat pentru restul vieţii.ra bine crescut. dar care lui Rald. cozeria. ci un copil metafizic! -eavînd conştiinţa e&i#enţelor. cîteva idei de bun-simţ de o sărăcie filozofică dezolantă4. odată trecut de G de ani. ci costumul bine croit. cînd vorbea de Rald. s-a soldat cu o #alimatie filozofică în care nu mai era de recunoscut nici mar&ismul. cu vremea. dincolo de o pre#ătire. avea o nevastă cu un corp superb. 17 iulie . snob. care cînta la vioară4 spunînd) "'e vreţi. mesele bune. cînd crezul comunist de tinereţe al lui Rald începuse să se clatine) "― 'e mai faceţi. %icule! /ă doare mi$loculL ― Pe dumneavoastră. vă doare mi$locul. pe =rucan. pe care de altminteri îl practicase în tinereţe. nici structuralismul. cu inepuizabilă ener#ie. #roparul oficial al filozofiei romEneşti. ca să mai #ăsească în el resursele necesare pentru lucrul metodic şi aprofundat! Lectura de tinereţe a teoriei lui . inteli#ent şi superficial. nu a avut însă răbdarea necesară. de o şcoală anume. ciorapul ne#ru de mătase întins pe picior. prin însuşi e&erciţiul $ocului. dar vor rămîne neîndoielnic mots"uri care vor circula prin lumea noastră ca un panaş al spiritului lui! +ată replica pe care i-a dat-o lui 9erban 'ioculescu. pe Go#u %ădulescu! *şi însoţea vorbirea cu o #esticulaţie plăcută şi avea o e&celentă "mişcare scenică"! . pentru că descindea direct dintr-o paradi#mă a pustiirii filozofiei de care trebuia să scape mai întîi el! @iind sprinţar. făcea muzică de cameră! @ilozoficeşte. iar încercarea de a altoi pe ea un structuralism lin#vistic rău asimilat. pe =ellu Qilber. spectacolele. 'arol venea la "cademie şi vorbea liber MG de minute despre filozofia lui =la#a"! :nde mai pui că iubea şi $azz-ul. domnule profesor. de o formaţie. #racilitate.n#els privitoare la raportul dintre muncă. numai că te lăsa să crezi că el. era populată de impostori! Rald nu era însă nu impostor. a$unsese să creadă că are sub el un armăsar focos care îl poartă în cele mai crîncene bătălii ale #îndirii! 5e cîte ori l-am privit $ucîndu-şi. vorbea o romEnă deosebit de în#ri$ită! +ubea restaurantele. nu aş fi ştiut niciodată ce înseamnă în filozofie un comportament infantil! 8cena de atunci a "filozofiei".ra "elitist" şi îi plăcea să se ştie că frecventa cercul aristocraţiei comuniste. mocasinii! "vea stil. să asimileze un autor sau un domeniu! *i plăceau prea mult spectacolul. prin anii NOG. reperelor şi standardelor filozofiei. care lucra la televiziune şi în$ura ca un bir$ar. în măsura în care mar&ismul este o impostură filozofică. rasă! . obişnuia. dar pe mine mă doare scopulL" miercuri. care a$unsese să îl deteste în scurtă vreme.

aşezată pe biroul secretarei ad$uncte care tocmai îşi pileşte un#1iile şi care trebuie să lase senzaţia că se uită din cînd în cînd la premier cu tandreţea cu care acasă îi scapă oc1ii pe poza de pe eta$eră a iubitului.lad Qo că nu mă descurc în povestea cu opera. în timp ce o pactizare cinică nu! -ici unul dintre cei de care ai pomenit nu reprezintă o conştiinţă şi de-asta. .oestler sau ArVell nu sînt totuna cu 8adoveanu sau Petru 5umitriu! . cînd -oica îl întîlneşte pe stradă. care croiesc drum şi care ve#1ează şi suprave#1ează ― se află pînă la urmă un omuleţ! *n spatele celor care se urcă la tribune. îi vine şi lui ideea să coboare în stradă. 29 iulie @ac un tal# s$o? cu . indiferent de cît talent au! 'el mai bun e&emplu de conştiinţă pentru mine este 5ostoievs<i!" luni. ca noi toţi.orba lui =ul#a<ov) ce se întîmplă cu "un om mare" cînd dă un cancer peste el2 5evine un "om mic".ine vorba de faptul că după BM ani de "tranziţie" romEnii nu reuşesc să se desprindă de modelul precedent al puterii! Aamenii nu-şi pot reprezenta puterea decît în tiparele în care au cunoscut-o înainte de BCCG! 9i se întîmplă aşa deopotrivă cu cei care o e&ercită şi cu cei care o suportă! "şadar. fac tare mult rău celorlalţi! 9i cu cît fac mai mult rău. care umplu ecranele televizoarelor ― se află pînă la urmă omuleţi! *n spatele ridicării unor armate şi al declanşării unui război ― se află pînă la urmă un omuleţ! 'e este neplăcut cu aceşti omuleţi care sar o vreme din rînd şi încep să se considere şi să fie consideraţi "oameni mari" este că. pe peretele din spatele secretarei0 a doua oară. reprezintă o conştiinţă! "tenţie. soţului sau copilului plecat în vacanţă! 8înt de vină cei din birou pentru zelul lor amintitor şi vestitor de cult2 8au de vină e premierul nostru pentru că. pînă la urmă. "r#1ezi. lipită adolescentin-ştren#ăreşte. cu 8PP-işti care "ocupă poziţiile" şi controlează preventiv locul. cine-i de vină cînd intri în secretariatul unui cabinet ministerial şi vezi poza primului-ministru pusă cu evlavie în trei locuri din aceeaşi cameră) o dată.artan "rac1elian la -ealitatea =>. pa1are şi ceşcuţe de cafea0 a treia oară. ."stăzi în maşină. ci putinţa de a trăi pînă la capăt pe firul netraficat al interiorităţii tale! 5in cauza asta Panait +strati. în alt ceas al +storiei. mai mult sau mai puţin discret. plin cu dosare. c1inezeşte. centrată şi solemnă. zece ani după proces. *n spatele coloanelor cu #irofaruri. foarte adesea. 6conştiinţă7 nu înseamnă 6moralitate7.reau să spun că o an#a$are istorică #reşită ţine de conştiinţă. în drum spre casă. timp de cîteva zile. intimdră#ăstos. cînd se îndreaptă #lonţ spre /oscova şi cînd 8talin. poza este fi&ată într-o ramă aurie micuţă. asemeni unui afiş cu Fimi ?endri&. pîndind fiecare pas de pe coridor . portretul lui -ăstase este mai prietenos decît cel al lui 'eauşescu! 5ar dacă într-o bună zi.lad! Păi nu talentul e problema! (alentul e o condiţie! /ulţi au talent! 9i Păunescu are talent să facă versuri! -umai că un scriitor e mare dacă. un omuleţ! 'e se întîmplă cu anc1etatorul lui -oica 3cel care îl bătea cu o cravaşă pe spate4. ei nu sînt mari. dincolo de talent. stă încuiat în cabinet. că tra#e un picior şi că e tutun#iu2 " devenit omuleţ! 'e se întîmplă cînd nemţii intră pe neaşteptate în %usia. încura$ează în oamenii care îl încon$oară pornirea lor de slu#i2 5esi#ur. îmi răspunde . cu talentul şi cu imoralitatea socială a scriitorului! *n ce măsură un scriitor care bate palma cu un re#im de lic1ele îşi pune în pericol destinul literar2 (alentul lui =rec1t e mai puţin mare pentru că el era compromis2 8au al lui 8adoveanu. 'ălinescu2 "/-am #îndit şi eu la c1estia asta. care vorbesc mulţimilor. stadioanele2 'e le reproşez celor care a$un# să se îmbete cu puterea2 8implu spus) uită că sînt şi ei. îi spun lui . să se caţăre pe umerii oamenilor sau să pavoazeze. pe partea laterală a unui dulap metalic. nişte omuleţi. cu atît sfîrşitul lor îi readuce în matca de omuleţi pe care crezuseră că au părăsit-o pentru totdeauna! . află că a făcut o pareză.

după un cadou atît de ma#nific. de astă dată prin moarte violentă! miercuri. ca preţ al uitării condiţiei de omuleţ. pentru că muzica e insinuantă. la 'at1erine şi /i1nea. uluitoare! 3%eţin. mai dramatice.l circulă între muţenia celui care l-a pus în pa#ină şi a celui care. ca de obicei la sosire. la un moment dat. iar versurile sînt. cu mîinile prinse la spate cu o sîrmă #ăsită prin curtea cazărmii şi stri#înd la soldatul care o le#a. răsună . dormind într-un pat de metal aşternut cu o pătură aspră.ir#il după ce terminăm audiţia. arestat. cu căciula care i se aşa-ză într-o rînă cînd dă să coboare pe uşa prea scundă. ce trebuie să #îndească. lipsit de serviciile maseurului şi nemac1iat ― decît un bătrînei răpănos. pe alocuri.ir#il vrea să asculte de îndată cîteva şi în scurtă vreme. al unui discurs. ca şi anul trecut în au#ust. cu vocea ei deza#reabilă) "/ă. nu se ştie niciodată ― DM de ani! "m fost astă seară să-i văd şi.lena. primind mîncarea de la popotă. cea mai .ir#il de ziua lor) . scrisul poate aspira cel mult la un scandal în intimitate! Aamenii se vor mobiliza oricînd în $urul unui cîntec.! /onica şi . 0ubesc femeia. doamnă.şi crezînd că cei din antura$ul său vin să-l aresteze şi să-l $udece pentru felul în care a pre#ătit armata sovietică2 8e întîmplă că 8talin devine un omuleţ! 'e se întîmplă cu /iloşevici la ?a#a. în vacanţă. pînă şi urletul rămîne confidenţial! . 31 iulie 'uvintele au cel mai mic efect tocmai acolo unde sînt cel mai bine spuse în scris! "devărul este că în scris nu se poate ţipa! Arice scriitor este condamnat la cordonul de tăcere al propriilor sale cuvinte! 'ele mai sublime. mai cutremurătoare vorbe se împotmolesc din capul locului în tăcerea apriorică a pa#inii! *n scris. să îţi dăruiesc ce îţi pre#ătisem2 "m descoperit în ultima vreme un mare compozitor şi voiam să ţi-l semnalez şi dumitale) ai aici simfoniile lui =eet1oven cu 'leveland Arc1estra diri$ată de Geor#e 8zell.. plecaţi la . cîţi copii trebuie să aibă. ce trebuie să mănînce. îl percepe în solitudinea lecturii! Pentru că se adresează de fiecare dată unui sin!ur cititor. dar niciodată al unei pa#ini scrise! /arii mărturisitori sfîrşesc prin a fi în#ropaţi de înseşi cuvintele care trebuiau să-i e&prime! Poţi să scrii pa#ini care ar face pînă şi pietrele să plîn#ă0 contemporanii tăi se vor uita la televizor! miercuri. v-am fost ca o mamăL" Amuleţi. în ciuda aerului aro#ant şi al replicilor ve1emente pe care le dă tribunalului2 5evine un omuleţ! 5e ce pe mulţi dintre romEni i-a înduioşat moartea lui 'eauşescu2 Pentru că din omul dat $os dintr-un ("= în curtea unei cazărmi. cu tabieturile spulberate. nicăieri. de partea cealaltă. la Paris şi stau.ir#il împlineşte anul acesta ― pe BK sau pe BO au#ust. însă.înă bir)ar. un omuleţ! :n omuleţ era şi . cum mai pot eu. nici cea mai mică urmă de vul#aritate! "Gabriel. omuleţi peste tot! Amuleţi care îşi înc1ipuie că sînt mai presus de le#ea omuleţilor şi că nu mai au de dat nimănui socoteală! 9i care cel mai adesea termină prin a da socoteală. ce filme pot să vadă şi ce cărţi să citească nu mai rămăsese acum ― fu#ărit. un frumos album în sepia cu =ucureştiul vec1i şi '5-uri cu şla#ăre romEneşti interbelice! . îmi spune . al unei lozinci. portretul femeii care zdrobeşte inimile tuturor bărbaţilor) "şarpe cu trup de felină"!4 9i totuşi. +dio. în livin#ul din @rancois Pinton tapisat cu cîteva mii de piese de muzică clasică. 7 august "m sosit ieri. ieşise dintr-o dată la iveală omuleţul! 'el care le spunea romEnilor ce au voie să spună şi ce nu. a avut loc ritualul sc1imbului de daruri! 'adoul meu e "retro". nevenindu-le să creadă că anii adolescenţei lor bucureştene pot să năvălească atît de convin#ător peste ei! 8întem toţi trei pe muc1ia dintre lacrima nostal#ică şi rîs.eneţia! 5e ani de zile am reuşit să fiu alături de /onica şi .ir#il încep să sc1imbe priviri complice.

'îteva sute de metri mai departe. cavaleri de /alta.uropa"! luni. #rimasele infinite ale strămoşilor mei. pustii. postate în faţa unui . împăiate în vitrine sau înălţate pe socluri! -u ştiam atunci că spaima care m-a cuprins era prima spaimă metafizică a vieţii mele) pentru că în nici o situaţie reală un om nu se poate afla sin#ur faţă în faţă cu toate fiarele lumii! /uzeul realiza prin sinteză o ima#ine ― "lumea naturală" ― care nu-şi avea corespondentul real nicăieri! 'eea ce se obţinea era remarcabil şi terifiant) sin#urătatea mea de om proiectată pe fundalul lumii animale! 5ar traversarea unei #alerii de tablouri şi statui2 /i-am ima#inat paznicii scoţîndu-i afară pe ultimii întîrziaţi şi *nc1izînd muzeul! 'e aş fi simţit rămînînd acolo2 (ablourile atîrnate pe pereţi ar fi evadat din convenţia estetică prin care se ofereau pînă atunci privirii şi ar fi devenit ceea ce ele erau de fapt) uşi întredesc1ise către alte lumi! @ra "n#elico. miezul zilei şi sînt HG de #rade! 8pectacolul unor oameni îmbrăcaţi în ne#ru în plin soare. în#eri în adoraţie.bună interpretare după cea a lui @urtVăn#ler!" ― "Gabriel. cu cimpanzei. doamnă. G1irlandaio. "ntonello da /essina. toţi blonzi. uci#înd şi implorînd. în faţa ma#azinului Lafa>ette văd cinci-şase inşi îmbrăcaţi în frac. supliciaţi. mă cotropeşte senzaţia de bunăstare interioară totală pe care mi-o dă cea mai proaspătă. trufaş şi crud. cu sudoarea cur#îndu-le de pe faţă pe #ulerul tare al cămăşii şi apoi pe papion are în el ceva deopotrivă ridicol şi impunător! 'ine sînt cei care vînd muzică pe un trotuar parizian îmbrăcaţi ca în sala de concert2 /ă apropii să-i văd mai bine! Pe o plăcuţă fi&ată de bara orizontală a #rila$ului care desparte trotuarul de flu&ul necontenit al maşinilor stă scris) . trecînd pe =oulevard ?ausmann. ca de fiecare dată cînd îi revăd. în sălile cu sc1eletele de mamuţi. tinere prinţese. 12 august /area Galerie de la Luvru revizitată după MG de ani! /ă prinde ora înc1iderii şi. rîdem. vicere#ine ale -eapolelui. ne evaluăm impasurile şi. intervine /onica. cu anaconde. metamorfozele speciei mele şi ale propriului meu c1ip) supliciat. în adoraţie sau supunere! "m ieşit auzind în urma mea #ratiile care se înc1ideau şi mi-am ima#inat cum sălile îşi dădeau $os masca frumuseţii de peste zi şi se pre#ăteau să se desc1idă în înfricoşătorul lor! .ilarmonica din 8o(osibirs#. suflînd de zor în alămurile strălucitoare. mai neobosită iubire a mea! %ineri. cu toate orătăniile lumii puse în formol. mi-am ima#inat înainte de a adormi că m-aş afla în clipa aceea. simpla disponibilitate de servitor! 5ar ce are a face2 +mportant este că pînă la urmă cu toţii "ne inte#răm în .onoprix. venind către mine. sin#ur. 2iberia. două maramureşence cu priviri umile te scutesc să împin#i sin#ur uşa ma#azinului! Pînă şi în cerşetorie vindem cel mai necalificat produs) un simplu #est. sălile acestea! 'opil fiind. nu-mi dai voie să-l descopăr pe =eet1oven la DM de ani2" 8osirea mea la Paris se face întotdeauna prin ei! 8eara a început! Pălăvră#im. tineri #entilomi. cu partiturile puse pe trepiedele aliniate la mar#inea trotuarului! . #1icitoare. c1estia asta cu =eet1oven e bancul lui din ultima vreme! 5e două săptămîni ascultă numai =eet1oven şi zice că îl descoperă!" ― "'e doreşti. după prima vizită la /uzeul "ntipa. Pisanello. mai e#ală. Piero de la @rancesca erau numele canalelor prin care istoria se revărsa peste noi! "ş fi rămas sin#ur faţă în faţă cu epocile lumii! 5in tablourile atîrnate pe pereţi s-ar fi desprins. +oan =otezătorul. cîntînd marşul din +ida. Plec visător! %uşii îşi cîşti#ă viaţa la Paris îmbrăcaţi în frac şi cîntînd la trompetă +ida. cu 1iene. contorsionat. scene de luptă cu cavaleri în zale. condotieri. în timp ce trec încă o dată în revistă în sens invers secolele şi prin faţă îmi defilează prinţi de %imini. 9 august "stăzi. am această revelaţie) coşmarul suprem ar fi să traversez.

ceea ce pentru /onica. urmînd întocmai pro#ramarea. zic. mer#ătoare în pat la H. 13 august 'u /onica la 8alpetriere! " fost pro#ramată astăzi pentru un scaner cerebral. după ce traversasem un Paris în care. cînd pe alta a stivei de cartoane pe care o ţine în braţe! *i răspunde /onicăi că el a livrat portocale şi că. dar suferinţele dumneavoastră <af<iene nu mă impresionează deloc! 5elocL Poate pe . nu o poate a$uta! "/onica. nu simţiţi nimic. pentru pre#ătire"! +eri seară. eşti un monstru insensibil!" . care pe urmă îmi venea deasupra capului şi făcea 61îîrL 1îîrL 1îîrL7 ― . încerc să protestez. în repetate rînduri. un asistent vine şi o preia pe /onica! +ese după o bucată de vreme din sala de analiză. răspunde sec fata! *ntr-adevăr. /onica2 :n scaner e un scaner. vacanţele în toi. după ce. după ce străbătuserăm curţile şi aleile pustii ale spitalului! +ntrăm în clinică ― nimeni! 5inspre cafe"ul de la parter se îndreaptă înspre noi un tînăr cu braţele pline de cutii de carton) bufetul se pre#ătea să desc1idă la ora C şi "primea marfă"! ― 1%ardon.ir#il să reuşiţi să-l impresionaţi. nu vă plîn#! -u sînteţi convin#ătoare! '1estia cu . în afara #unoierilor şi a unei maşini de pompieri. /onica. că "trebuie a$uns la spital cu un sfert de oră înainte.af<aL ― 'um să vă c1inuie. aşa încît nu mai comentez! "stăzi de dimineaţă la O şi HK de minute eram sub #eamul +eruncilor. din păcate. nu ştii nimicL /îine. bombănind fioros) "-u mai pun piciorul aici în ve-cii-vecilorL 8ă mă roa#e şi nu mai vinL ― 'e s-a întîmplat. ea una. pentru analiză2" ― "La D şi un sfert!" "sta era duminică seara! " doua zi la prînz pro#ramarea se mutase. le#ănîndu-se de pe un picior pe altul.mar$i. Gabriel. scoţînd capul cînd pe o parte. la D fără un sfert. ca în Colonia penitenciară a lui . în speranţa că va fi depistată cauza ameţelilor repetate din ultimele luni! "naliza nu se face decît în prima parte a dimineţii. îmi pare rău că trebuie să vă spun. iar de la dumneavoastră pînă la spital nu facem mai mult de MG de minute!" ― "Gabriel. madame. GabrielL /ă stresaL ― /onica. veţi fi c1emată". presimte comentariul care urmează şi. o tînără stă în spatele unui computer! 1%ardon. fii #entilL Pi-am e&plicat doar) pre#ătirea pentru analiză. nu vă face nimic. m-au c1inuit. nu va dormi oricum deloc! "'înd v-au pro#ramat. pe care a făcut-o în trei rînduri. cu specificaţia. aveţi la dumneavoastră o convocare cu ora pro#ramării2" /onica începe să caute în poşetă şi dă la iveală o frumoasă foaie scrisă la computer pe care e marcată. monsieur.af<a nu mă convin#e! ― Gabriel. este ec1ivalent cu o dramă! A ru#asem să mă lase s-o însoţesc cu maşina la spital! " acceptat în cele din urmă. iar cealaltă $umătate pleacă! -oi stăm lîn#ă periferic! A să fie o a#lomeraţie nebună! 9i pe urmă spitalul însuşi e un mic oraş! Pînă #ăsim clădirea cu radiolo#ia!!!" /ă 1otărăsc să îi respect an#oasele. reîncepe /onica! "m fost pro#ramată pentru o tomo#rafie şi mi s-a spus să vin cu un sfert de oră mai devreme!!!" ― "Luaţi loc. mi-o ia înainte) "Gabriel. nu vă atin#e. $umătate din Paris soseşte din vacanţă. fusesem sin#urul automobilist! La 7 şi zece minute coborîm în faţa clinicii de neurolo#ie şi radiolo#ie de la Pitie 8alpetriere. ai auzit de Colonia penitenciară? /-au torturatL /-au pus în faţa unui aparat cu un aer inocent. spitalul cît un oraş!!!" *ntre timp descopăr că secţia de radiolo#ie e la subsol! "colo. /onica2 ― /-au c1inuit. /onica. începe /onica! "m fost pro#ramată pentru o analiză şi mi s-a spus să vin cu un sfert de oră mai înainte! 9tiţi cumva unde se fac analize2" (înărul ascultă politicos. ora pro#ramării) C fi&! /ă uit la ceas! *ntre timp se făcuse 7 şi MK de minute! /onica îmi vede e&presia uimită. cu litere în bold.dimineaţa. în relatarea /onicăi. în sfîrşit. 8alpetriere e la doi paşi de /i1nea.i şi2 'e dacă făcea 61îîr72 ― /ă stresa. personalul e pe poziţie! La "Primiri". cuprins brusc de o bănuială. îmi e&plicase că n-am să mă pot trezi cu noaptea în cap şi că. peste o oră şi un sfert. acasă! +mportant e rezultatul! ― Je mFenfic$e de rezultatL "m fost torturatăL 9i nimeni nu-mi plîn#e de milă! ― -u vă plîn#. /onica se decide asupra orei la care ar urma să mă prezint cu maşina în rue @rancois Pinton) 7 fără un sfert! "5ar /onica. nu vă doare nimic! ― Gabriel.

statura unui profesor de sport 3de vreme ce . urîndu-i. 'ioran a vrut "să fie lipsit de pretenţii"! 38e înţele#e că faţă de el însuşi! -ormalL 8plendoarea lui 'ioran venea tocmai din firescul cu care se purta! -u poza niciodată!4 ". îi simt mersul nesi#ur. de-acum. dar bombănind întruna şi. cunoaşte o lar#ă răspîndire! *n ima#inarul popular. să le poată da măsura împlinirilor lor! .*n aşteptarea prelucrării rezultatelor analizei. în vreme ce 'ioran vede în ea ceea ce @ried#ard şi era înainte de a se fi automutilat cultural) o tînără femeie frumoasă! @iecare cunoaşte propria lui dezamă#ire) @ried#ard descoperă un persona$ şarmant care îi vorbeşte despre c1iriile din Paris. cei care îşi părăsesc lumea lor. iar 'ioran va descoperi în pat capra metafizică! *n altă parte. a fost incapabilă să vadă în 'ioran bietul om din carne şi sîn#e electrocutat de dorinţă! L-a torturat prosteşte în numele "e&i#enţei"! "ceastă viziune simplificatoare.nia literară 3BM dec! MGGB4 cu @ried#ard (1oma! "" e&istat un contrast puternic între faţa umană şi cea 6auctorială7 a lui . fie şi pentru o clipă. care mă face să-mi potrivesc paşii după paşii ei.erla# cu atîta claritate! 8enzaţia pe care ţi-o lasă interviul este că @ried#ard îi fi&ase lui 'ioran "cotă de aforisme" şi că. 2 septembrie *mi cade de-abia acum în mînă interviul din -om. mai ales cînd e vorba de "filozofi". se usucă şi mor sufleteşte pentru că nu mai e nimeni care. dna (1oma spune că "în relaţia pe care a avut-o cu mine". a trebuit c1iar să-l constrîn#!!!" 'iudat cum prostia asta #omoasă nu transpare din cartea de la Reidle .i pătrund în infernul indiferenţei pure! "devărul este că bine. eliberat de veri#ile care îndeobşte îi ţin pe oameni le#aţi de lumea aceasta! . mer#em spre cafV"ul unde cu trei ore în urmă /onica cerea relaţii despre analiza scaner "livrezorului" de portocale! /ă ţine de braţ.&ilaţii. 22 august 'u cît ura care se strîn#e în $urul tău e mai mare.l este dincolo de foame. dincolo de ipostaza culturală 3autorul sapienţial4. nespus de mică şi nea$utorată.ir#il să-i spună că totul e în re#ulă.mil 'ioran2" este întrebată eroina noastră! %ăspunsul este stupefiant) "5a. cu atît sensul vieţii tale este mai bine conturat! . în #enere. de orice latură pra#matică a vieţii! 5oamne fereşte să ai. şi încerc c1iar la începutul cărţii mele să descriu acest contrast! 'ioran evolua mult prea vădit în re#istrul anecdotic al conversaţiei noastre S!!!T şi nu părea prea interesat să mi se adreseze în termenii în care eu îl cunoşteam din lectura aforismelor şi în care doream să-l audL (rebuia mereu să-l readuc la acel nivel!!!" =ietul 'ioranL 'e neşansă pe el să încapă pe mîna unei asemenea capre metafiziceL @ried#ard vine la întîlnirea cu 'ioran pro#ramată să cunoască nu un om. că m-am sculat cu noaptea în cap şi că pot ocroti. atunci la noi poţi să obţii lesne apoteoza) în fiecare zi se va #ăsi cineva care să te urască de moarte pentru ceea ce faci şi fiecare zi devine astfel un triumf la îndemînă! luni. distrat şi sfri$it. sînt nefericiţi.u însă nu am putut să suport aşa ceva. ai lovit $ust! 5in acest punct de vedere în %omEnia se trăieşte bine! 5acă e adevărat că orice "ură de moarte" întîlneşte la capătul ei triumful cuiva. şi îmi e bine că sînt acolo. filozoful trebuie să fie un persona$ nebulos. potrivit căreia omul dispare în spatele funcţiei creatoare. plin şi variat nu se trăieşte decît în societăţile în care se urăşte mult! @ericirea este indiso-ciabilă de ura pe care o stîrneşti şi de #îndul liniştitor că. o asemenea minune de om! &!i. dar şi să se poată plîn#e cuiva în mod eficient! *i simt braţul subţire a#ăţat de braţul meu. prin ceea ce ai făcut. nu eram obişnuită cu astfel de situaţii Sce fel de situaţii2T şi doream ca el să fie foarte e&i#ent. ca filozof. de eros şi. cu #îndul să-l sune pe . ci un fabricant de aforisme. de sete.

"ndrei ţîşnea lîn#ă mine) "răpiţi" de furorul propriului nostru $oc. să-ţi placă mîncarea bună 3şi totuşi lui (oma dN"Iuino i se tăiase un semicerc în tăblia mesei ca să-i poată încăpea burta în timp ce mînca. improvizînd la nesfîrşit 3trecuse de miezul nopţii4 şi la un moment dat "atacă" @acul lebedelor. răpus.ram la o petrecere. de cîte ori ne vedem la =ucureşti sau la Lu#ano. ca să nu mai vorbesc de an#elolo#ul nostru contemporan cu care am trăit. că avea o formidabilă cultură umanistă. vorba lui ?e#el. unul dintre pictorii băcăuani. aţi putea să-mi spuneţi ce este fenomenolo#ia2" /i-a venit să-i răspund) "%eflecţia asupra situaţiei în care tocmai mă pre#ăteam să muşc dintr-o c1ifteluţă în clipa în care a apărut un emmerdeur ca tine şi m-a întrebat ce este fenomenolo#ia!" 5e atunci. aflîndu-mă cu Pleşu la o masă. pe covorul cu nuanţe sîn#erii. tînărul +on /arin care mă întreabă) "Profit că vă întîlnesc. încercînd să despicăm aerul cu #raţie sporită şi avansînd unul către altul pe vîrfuri2 5upă "spectacol". oameni inteli#enţi. tocmai mă pre#ăteam. în ordinea unei demonstraţii inverse. "m simţit atunci o irepresi-bilă nevoie de "a face balet" şi. uitîndu-se la cer în timp ce mer#ea. a venit la mine cu oc1ii înlăcrămaţi de emoţia celor văzute şi mi-a spus) "Pînă acum vă respectam! 5eacum vă şi iubesc!" "sta e tot! Lumea nu-şi ima#inează că "filozofii" sînt oameni ca oricare alţii şi că filozofia. eu îi tră#eam lui Pleşu şuturi pe sub masă şi. re-făcînd. precum conuN "lecu Paleolo#u.ant avea B. îşi face siesta o oră. a debutat sub semnul acestui etern malentendu care însoţeşte "meseria" noastră şi pentru care 'ioran plătise cu "sîn#e şi lacrimi"! . după cină.ram în acel moment vreo BK pensionari ai "casei de creaţie" 3în ma$oritate pictori4 şi. 7 septembrie .. fiind consultat în cele mai subtile probleme4 sau să intri în lumea afacerilor 3(1ales. nu de puţine ori. rememorăm scena c1ifteluţei fenomenolo#ice ca pe un #est fondator din care s-a născut "îndră#ostirea" noastră! sîmbătă. începută în urmă cu MG de ani. făceam eforturi disperate să apăr secretele filozofilor de ta#ma limbută şi neruşinată a literaţilor! (ot cu "ndrei. fremătător şi intimidat. să ai ieşiri mac$o 3puţini ştiu. la restaurantul :niunii 8criitorilor.KG m şi semăna cu o maimuţică4. aflat în salon. patetic şi "e&presiv". uitîndu-mă la un#1iile murdare ale lui =ăieşu. am trăit la conacul lui . a venit la noi. s-au mirat că am scris un eseu despre sărut! "+a uiteL 'e are Gabi cu sărutulL" a e&clamat perple&! 3'1iar aşaL 'e am24 /i-aduc aminte cum pe vremuri. într-un colţ al salonului. Fean-@rancois %evel dedică mesei de prînz două ore în fiecare zi. a făcut demonstrativ avere în scurt timp. amîndoi îndesaţi şi ne#ricioşi. muzicolo#ul @irca ne invită în salon să ne cînte la pian! -e-am aşezat cu toţii pe canapelele şi fotoliile ori#inale risipite în $urul salonului0 un enorm covor oriental se întindea între noi şi pian! @irca trecea de la o piesă la alta. beat-cui. sinuci#aşe e&perienţe culinare4. în ciuda faptului că nu-i cunoşteam din cei de faţă decît pe "ndrei şi pe ?oria =ernea. că era în corespondenţă cu minţile luminate ale . să muşc dintr-o c1iftea arămie. toate locurile comune ale core#rafiei clasice! A clipă mai tîrziu.uropei. cînd diri$ează toate orc1estrele mari ale lumii. +on =ăieşu şi ne-a întrebat împleticit dacă tipi d-ăştia ca noi "care am auzit că aţi citit o bibliotecă" au practicat cunnilinctus şi au cunoscut deliciile unei felaţii pe cinste! *n timp ce Pleşu se pre#ătea voios să-i dea detalii menite să-l liniştească în privinţa fanteziei erotice a celor care citesc mult. prin anii NCG. a căzut într-o #roapă. are M de ani4. n-am să uit niciodată că prietenia mea cu diri$orul +on /arin 3acum. în clipa următoare m-am pomenit în mi$locul salonului. am dansat asemeni unui cuplu îndelun# versat. trecîndu-ne unul altuia cînd partitura Prinţului. cînd pe cea a Lebedei "lbe! 'um arătam oare. cînd apare lîn#ă mine. de care concetăţenii şi-au bătut $oc că. brunet. este #îndirea concretului prin e&celenţă! 5e aceea. speculînd recolta de ulei de măsline şi de vin din anul acela4! 5upă apariţia Declaraţiei de iubire.nescu de la (escani 3de fapt al /arucăi 'anta-cuzino4 o e&perienţă unică! . după care. despre 'asanova.

ci pentru că fapta lui nu e însoţită de umbra morală a căinţei! Arice individ moral îşi administrează sin#ur pedeapsa. ştiinţe.aţi #îndit cît de subţire este peretele care desparte normalitatea de nebunie2 . . toată lumea începe să se certe cu toată lumea! 8imţinduşi forţa de disoluţie. am avut o "reuniune de lucru" 3cinci-şase persoane4 în biroul meu! "m făcut #reşeala să-l invit şi pe ". . în ciuda interdicţiei. privindu-l.lad %usso! . un 1alat alb şi un stetoscop2 . e un pericol în reuniuni de lucru şi nu are sens să-l c1emi decît dacă vrei. din mi$locul cărora ţîşneşte din cînd în cînd frîntură unei sinta#me) "Lesbiene!!! +a uiteaL Lesbiene prin contract! "uzi. aşa cum s-a întîmplat astăzi. filozofie4 şi cînd face fişa de prezentare a unei cărţi simţi subit nevoia să citeşti cartea! /i-aduc aminte cum începea prezentarea volumului unui faimos neurolo# american) ". la fel păcatul pus în lumina conştiinţei face să se desprindă din el umbra remuşcării! Arice viaţă morală este aşezată pe secvenţa "păcat-remuşcare" şi miracolul alcătuirii acestei vieţi este că nimeni. iar remuşcarea este una atît de cumplită încît.diturii! 'iteşte enorm în toate direcţiile 3literatură. citind cartea doctorului 8ac<s!!!" *n sc1imb. redublează. ca să îl deosebească de "celălalt . că fiecare trebuie să-şi poarte pînă la capăt în tăcere povara dup licitaţilor sale! *nclinaţia esenţială a omului. prin pipăirea somnambulică a cărţilor şi a revistelor aflate pe masă.lad". nu cred în $ocul de societate pe care 5ostoievs<i îl propune în 0diotul fiecare dintre cei de faţă le povesteşte celorlalţi lucrul pe care îl consideră cel mai mîrşav din viaţa lui! 'red. spuneam. totuşi. ea face superfluă orice altă pedeapsă! miercuri.lad Qo este copilul răsfăţat al .lad Qo. la editură. stîn#a fiindu-ţi pur şi simplu necunoscută2 'um ar fi să-ţi confunzi soţia cu o pălărie şi să încerci să ţi-o pui pe cap2 8ă stai de vorbă cu medicul şi să nu percepi. este de a se ascunde pînă la capăt şi de a muri asfi&iat în propriul lui păcat! 'eea ce înseamnă deopotrivă) în propria lui remuşcare! 5e ce oare sîntem în aşa fel alcătuiţi încît murim de ruşine nu cînd facem un lucru reprobabil. devine ludic şi insti#ator! "re în oc1i. peste masă. în faţa lui 5umnezeu. în afara subiectului moral. prin contractL" 5upă care vorbele se pierd din nou în indeterminatul bombănelii şi al unui mîrîit prelun#! @reamătul pe care fiinţa lui îl emite continuu îi cuprinde pînă la urmă pe toţi cei de faţă şi. însoţită de comentarii absconse făcute sub forma unor mormăituri ininteli#ibile pentru ceilalţi. să arunci adunarea în aer! -imic din fiinţa lui nu se potriveşte cu un "cadru or#anizat"! Pînă şi ocuparea locului care îi revine la masa de discuţii se face prin detururi prealabile. ci pe remuşcare! "şa cum orice trup aşezat în lumină îşi proiectează umbra pe pămînt. nu trebuie să intervină pentru ca ea să e&iste) autorul păcatului este de fiecare dată propriul său pedepsitor! 'ain este blestemat şi iz#onit de 5umnezeu nu pentru că a ucis. ci cînd îl retrăim în memorie sau cînd a$un#em să-l mărturisim2 %ăspuns) pentru că fiinţa noastră morală e întemeiată nu pe virtute. 10 septembrie "stăzi.":şa interzisă" păstrează în ea întrea#a ambi#uitate pe care o provoacă tensiunea dintre ceea ce este "înc1is" 3şi trebuie să rămînă aşa4 şi ceea ce. în curînd.i bine. se întredesc1ide.ladzo" ― aşa îl stri#ă cole#ii pe Qo#rafi pe coridorul <ilometric de la "'asa 8cînteii". în măsura în care el poartă şi răul în sine. pretenţia că în aceste pa#ini îmi propun să scald în lumină un#1erele ultime ale odăii care este viaţa mea! 8înt convins că fiecare om trebuie să plece de aici ducînd cu el o taină. decît o barbă. cînd e vorba de "cădere". . dimpotrivă. descoperind ― cu consecinţe nebănuite ― un spaţiu care se structurase în c1iar misterul splendorii sau promiscuităţii sale! -u am.-aţi #îndit vreodată cum arată să nu te poţi orienta pe lume decît spre dreapta. fie că aceasta ţine de înălţarea sau de căderea lui! 5e aceea.

face o pauză lun#ă. dansează cu el o zi şi pe urmă îl în#roapă la loc! Poate că eu am murit şi că dansaţi cu mineL" (oţi cei de faţă încep să ţipe şi să vorbească în acelaşi timp. să-mi în#rop prieteni. 'atrinel. pe scena în care . 22 septembrie "stăzi la prînz.lad Qo clipeşte fericit că a reuşit să ne deturneze de la tîm-peniile pe care le discutam.o cole#ă căreia îi face din cînd în cînd "pstL pstL" şi căreia la un moment dat îi strecoară) "'e vrei. şi într-un #las întrebăm) "5ar cum e în /ada#ascar2" . dar ceea ce pînă acum m-a împiedicat să vorbesc liber a fost tocmai "sentimentul conştient al insuficienţei personale"! . apoi mici de la "'ocoşatu" făcuţi pe #rătarul din curte! 3"ndrei mănîncă vreo zece.lad Qo s-a ridicat de la masă şi îi arată fetei de vizavi care ar fi te1nica e&actă a dansului cu sc1eletul! uminică.l a priceput că cea mai înaltă funcţie omenească ― cea de a intra în comuniune cu 5umnezeu!!! ― trebuie să fie deţinută nu de către un 6inocent7. cu 'atrinel şi cu "ndrei Pleşu! 5oamna doctor ne-a propus următoarea suită) o "intrare" cu icre ne#re şi somon. să mă desprind de oameni care plecînd au luat părţi din mine. bazîndu-se şi pe rezultatele perfecte ale unor analize făcute săptămînă trecută! Plecăm după patru ore. orice pa#ină scrisă în nume propriu nu este decît o enormă pălăvră#eală! &!i.ram pur şi simplu necopt! -u trăisem de-a$uns ca să intru în comuniune cu mine. totuşi. cu certitudinea că sîntem o bandă de mî1căi iresponsabili! 23 septembrie ". cu mine în frunte 3simt că pierd firul4. cu alţii şi. eu vreo şase-şapte!4 -e mutăm apoi în livin#. acolo îşi au sălaşul duplicităţile . să mă înec în re#rete şi remuşcări şi să mai vreau.inurile inau#urale sînt din BCKG 3L4.eninul strîns în mine nu atinsese concentraţia necesară pentru a deveni leac! . toată lumea dez#roapă cîte un sc1elet. traversează toate etapele fără să clipească. să trăiesc o revoluţie şi să am şocul întîlnirii cu poporul meu. în care nimeni nu poate pătrunde fără voia noastră şi a cărei uşă rămîne pentru ceilalţi cel mai adesea înc1isă. nefericit. spune "*n /ada#ascar2". or#ie culinară la $acienda doctorului +rinel Popescu! "m fost cu profesorul 8etlacec. unde se începe cu sărmăluţe în foi de viţă. eu stri# "linişteL". după care şedinţa se duce naibii. "ndrei şi cu mine #emem şi ne îndopăm cu (riferment şi 'olebil. cu 5umnezeu! " trebuit să cunosc spaima cărnii şi le1amitea ultimă a sufletului. la trei ani o dată. cu atît mai puţin. 26 septembrie 5incolo de "uşa interzisă" clocoteşte viaţa morală a fiecăruia dintre noi! *n odaia aceasta. la cei DB de ani ai săi.inul 'avalerului! 5esertul e în două trepte) #ăluşti 3nespus de pufoase4 cu prune şi apoi în#1eţată! Pe parcurs. să mă destram. domle2 'e vrei2 Poate că sînt mortL Poate sînt ca în /ada#ascarL" /anevra îi reuşeşte! *n clipa aia toată lumea se opreşte. în timp ce profesorul 8etlacec îşi bate $oc de noi spunînd că luăm Placebo şi. ne zîmbeşte 1îtru şi îşi de#ustă poanta bîţîind din cap) "*n /ada#ascar2 Păi uite cum e în /ada#ascar!!!" 8imţim că ne sufocăm de curiozitate! "*n /ada#ascar. apoi ne repliem pe . să mă detest. se desfăşoară drama fiecărei vieţi! "colo au loc complezenţele noastre cu noi. să mă adun din nou! @ără toate astea. desi#ur. mi-am dat deodată seama că am tăcut bine atîţia ani de zile! -eputinţa de a mă exprima m-a făcut. ci de cineva care avusese parte de 6e&perienţă7!" ?einric1 Qimmer scrie aceste rînduri despre +oan ?risostomul! 'itindu-le. sărmăluţe în foi de varză şi mămăli#uţă! :rmează limbă cu sos de măsline! "poi costiţe de porc cu "cinci miresme" şi orez cantonez! .

în sfîrşit. de acolo ne procurăm scuzele pentru tot ceea ce facem! *nsă tot acolo apare şi creşte dez#ustul de noi. s-au tras concluziile. că nu ne sfîşiem unii pe alţii. acolo cad măştile pe care îndeobşte le purtăm. dincolo de soclul statuii lui Lenin. percep mai mult #esturile. că suportăm spectacolul prostiei colective şi pe al tuturor paranoicilor care se simt a&a lumii! MGGH . ca şi cum "sonorul" ar dispărea treptat. cu cîteva persoane în birou! 8întem la capătul unei discuţii cu cap şi coadă. a#itaţia. am o senzaţie teribilă de "ce caut eu aici2" 3dar altminteri unde24 şi e&perienţa din ultimul an îmi spune că felul în care despicăm cuminţi timpul este un miracol. 2 !ct!mbrie La editură. al meu. pe ale noastre şi pe ale celorlalţi. al lumii pe care o văd în zare pe #eam. după cum miracol este re#la$ul fin prin care luăm din lume e&act atît cît putem duce! /iracol este că e&istăm pînă la urmă laolaltă. acolo are loc suplicierea noastră. că facem faţă le1amitei. acum atmosfera e rela&ată şi toţi vorbesc tare. $udecata noastră şi. mimica! 8imt vidul lor. că ne mimăm mulţumitor iluziile. tot de acolo obţinem un nou termen de #raţie pentru a putea parcur#e o altă bucată din drumul pe care-l mai avem în faţă! luni. unii peste alţii! 8cena se îndepărtează de mine. că ne suportăm scîrbăvniciile. îi aud din ce în ce mai mai neclar. plictisului şi sin#urătăţii.noastre.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful