Uşa interzisă

Gabriel Liiceanu

Ce mai e şi cartea asta? Jurnal, de fapt, nu e, eseu nu e, tratat nu e, roman nu e. Cel mai corect ar fi să spun că este explozia (neîncadrabilă) a fiinţei mele pe parcursul unui an. Dar ce lucru formidabil această explozie mă redă mie însumi între!.

2001

3 mai Prima însemnare cu miză "terapeutică", una care dovedeşte că durerea începuse, că boala de suflet urca în mine şi că încercam o ieşire timidă şi disperată tocmai în direcţia scrisului ― leac pe care îl administram prosteşte, pentru că el nu are efect în faza acută, ci doar în remisie şi în convalescenţă ―, am făcut-o duminică, 7 ianuarie, către ora după-amiază! "m mai avut puterea s-o strecor, intuindu-i valoarea de document inau#ural a ceea ce stătea să vină, între coperţile be$ ale unui dosar recuperat, pe care scria, nu ştiu de ce, "%oumanie"! "cum cînd recitesc această însemnare, îmi dau seama cît de nepre#ătite sînt cuvintele pentru a e&prima destrămarea! 'ineva ― şi eu însumi ar trebui să-i dau dreptate ―, recitind astăzi ce am scris atunci, m-ar putea socoti patetic şi poseur sau, şi mai rău, ar putea spune că fac literatură de proastă calitate! (ocmai asta e neplăcut) cuvintele nu sînt apte, în asemenea momente, să transmită o stare de alarmă care e total incompatibilă cu literatura! *mi amintesc perfect ce simţeam atunci şi am să-mi amintesc mereu dintr-un motiv foarte simplu) îmi era, sufleteşte, nespus de rău! "m început să scriu aşa cum în căderea pe o pantă abruptă te a#ăţi de tot ce îţi iese în cale) cădeam tră#înd după mine propriile mele cuvinte! +ar cuvintele erau ultima barieră pe care o mai puteam pune în faţa răului, sin#urul "lucru" peste care am dat pipăind în $urul meu, arma pe care am ridicat-o pentru a încerca o ultimă rezistenţă înaintea cedării finale! ,oiam, dublînd răul acesta prin cuvinte, să-l alun#, sau măcar să-l ţin la distanţă, numindu-l! -iciodată, scriind, nu am fost mai departe de literatură! .ram pacient, încercam să-mi fiu medic şi foloseam cuvintele aşa cum foloseşte un credincios mînerul spadei, ca pe o cruce improvizată ridicată în faţa unui spectru! /i-am propus atunci să consemnez, pur şi simplu, tot ceea ce simţeam! .ram asemeni unui căpitan de vas care relatează în $urnalul de bord ce se întîmplă înainte de scufundarea navei! .ram asemeni unui poliţist care întocmeşte procesul verbal al unui accident! .ram asemeni unui entomolo# care descrie, descompunîndu-le, mişcările unei coleoptere! -umai că vasul care se scufunda, omul lovit în plină stradă, obiectul descrierii mele ― acestea toate erau propriul meu suflet! +ar sufletul meu, în clipa aceea, era nespus de bolnav! Pentru că sufletul nostru este imaterial, oamenilor, celor mai mulţi, care nu ştiu cît de #reu poate el să atîrne uneori, nu le vine să creadă că sufletul doare aşa cum dor un picior, burta sau capul0 că poţi face o "#ripă psi1ică" sau "piatră la suflet", că te poţi pomeni de pe o zi pe alta cu o ciroză sufletească! 'um se poate

aşa ceva2 -u era firesc ca, odată ieşit la suprafaţă 3fie doar şi pentru cîteva zile4 să încerc să aflu care e mecanismul care ne ţine deasupra şi ce anume se întîmplă atunci cînd ne scufundăm2 5ar iată mai întîi, transcrisă întocmai, însemnarea aceea făcută în după-amiaza unei duminici din luna ianuarie) "'um se poate sc1imba 6culoarea7 unei zile2 (e poţi vindeca scriind în c1iar clipa în care îţi este cel mai #reu2 Pot eu sc1imba tonul acestei zile scriind ce scriu acum, pur şi simplu scriind? 8ă mai rămîn a#ăţat de cuvinte ― încă o propoziţie, şi apoi încă una ― cu speranţa că ele mă vor scoate la mal din acest înec în dez#ustul de mine2 5acă îmi spun asta, dacă îmi scriu, mă a$ut oare2 9i apoi cum poţi scrie în timp ce îţi vine să te ascunzi şi să dispari2 'ît timp se poate prelun#i acest e&erciţiu pe fond de le1amite continuă, cu un nod în #ît, cu respiraţia nedusă pînă la capăt, cu #ustul ăsta mizerabil de iască şi leşie2 5uminicile dupăamiaza!!! (oate zilele în insuportabilul după-amiezei lor!!! Panica urîtului care mă cuprinde la căderea zilei!!! -imic din ce ai putea face să nu te atra#ă) nici să te ridici din fotoliu, nici să rămîi, nici să citeşti, nici să dormi, nici să mănînci, nici să vorbeşti, nici să mer#i! 'am la atît se reduc posibilităţile noastre! %ămîne, doar, tentaţia va#ă de a te aşeza în pat, cu #enunc1ii la #ură, pliat în tine ca înainte de a fi fost e&pulzat în e&istenţă, foetus recucerit, renăscut din valul de #reaţă care te împin#e încet către ţărmul pre-începutului tău! -u este acesta modul cel mai simplu de a dispărea, prin retro-#radare, prin #îndul că ai putea să ieşi din camera vieţii prin c1iar uşa pe care ai intrat în ea2 5ar nici măcar să mă ridic nu pot! -u pot să a$un# pînă la pat pentru a mima starea în care aş vrea să fiu! 'e îmi rămîne, atunci, să fac2 /ai ales să nu ascult muzică, să nu-mi administrez, prin insidia sunetului,, o supradoză de otravă! 35e ce muzica mă înfundă mai tare24 8ă scriu, să scriu!!! 5ar ce să scriu mai departe2 'uvintele mi s-au terminat şi, odată consemnată această #rimasă a durerii, nu mai urmează decît căderea în propriul meu #ol!" /edicii numesc această stare depresie! .u o înţele# mai bine ca deza#re#are a sistemului de iluzii în virtutea căruia înaintăm, făptuim, ne a#ităm, dăm contur clipei următoare şi zilei de mîine! "8istemul de iluzii" ― acesta este pintenul între#ii noastre vieţi, "morcovul e&istenţial" pe care viaţa ni-l aşază şi ni-l flutură sub nas, planurile pe care le alcătuim din propria noastră substanţă vitală şi pe care le ridicăm, ca pe un prunc nou-născut, deasupra capului nostru, pentru a le aşeza apoi, de îndată ce le-am făcut, la o distanţă convenabilă de locul în care ne aflăm, urmărindu-le neabătut prin ani, asemeni unui animal care mer#e, 1alucinat, pe urma de miros a 1ranei sale! "şa se naşte sensul vieţii noastre! -umai că 1rana pe care o adulmecăm fără încetare cu fiecare zi nou începută, noi sîntem cei care o secretăm şi tocmai fabricarea aceasta neîntreruptă a "sistemului de iluzii" este #aranţia sănătăţii noastre mentale! Pentru că dacă nu ar fi aşa, ce ne-ar mai ţine în viaţă pe noi toţi, fiinţe născute cu o condamnare la moarte în buzunar2 5acă nu ar fi air ba!"ul acesta montat discret în viscerele noastre, balonul ăsta umflat cu iluzii menit să ne apere de şocul ciocnirii cu sin#ura perspectivă certă a vieţii noastre 3care este sfîrşitul4, nu ne-am trezi cu sufletul stîlcit în fiecare dimineaţă2 5acă nu am fi prinşi în plasa puzderiei de lucruri pe care ne propunem să le facem ― de la cele mai mărunte 3c1iar şi pentru a bea un pa1ar de apă e nevoie de un atom de voinţă şi de iluzie4 şi pînă la cele mai măreţe ― ce ne-ar ţine atît de bine înfipţi în "această coa$ă de pămînt"2 Gîndul că am putea lăsa ceva în urma noastră2 'eva care "ar străbate secolele"2 'are secole2 'ele care se vor pierde în "praful şi pulberea" istoriei2 9i care istorie2 'ea care poate să dispară de pe o zi pe alta prin considerabilul potenţial de autodistru#ere al speciei umane2 8au cea care ― admiţînd că în specia aceasta ar e&ista resurse ultime de redresare 3in#ineria #enetică24 ― se va pierde oricum în c1ip "natural", cu toate înfăptuirile ei, în incendiul final 3e drept, de peste cinci miliarde de ani4 al Pămîntului, urmat de definitiva răcire a 8oarelui şi de "speranţa" apariţiei ,ieţii 3în vederea altei distru#eri finale4 în alt punct, nebănuit, al :niversului2 "şa stînd lucrurile, coe&istenţa cu "vanitatea lumii" este posibilă în virtutea "sistemului de iluzii") iluzia că trebuie să am un "urmaş", că trebuie să dau din coate pentru a ocupa un loc pe scena lumii, că trebuie să mă bat pentru o idee, că

trebuie să am o funcţie şi putere şi bani, că trebuie să scriu, să pictez sau să compun, că trebuie să însemn "ceva" pentru semenii mei, că #esturile mele pot influenţa sau sc1imba în vreun fel "cursul lumii"! (oată viaţa stă şi creşte pe acest ţesut de iluzii! 5ar de ce trebuie numite toate acestea "iluzii"2 5e ce ar fi iluzie fapta vindecătoare a medicului, fapta constructorului sau a fabricantului de cărţi2 .ste iluzie sănătatea mea redobîndită, casa pe care am aran$at-o după #ustul meu şi în care se desfăşoară actele fundamentale ale vieţii mele, cartea pe care o ţin în mînă seara înainte de a adormi2 %ăspunsul frust, neruşinat şi de prost #ust este că la capătul tuturor lucrurilor pîndeşte marele #ol de fiinţă! (ocmai pentru că toate #esturile noastre nu îşi au capătul în sine şi nu se pot $ustifica în c1ip etern, ele sînt absorbite de "adevărul tare" al morţii şi devin în fondul lor ultim iluzii. Pentru ca să putem înainta în viaţă, pentru ca să nu ne instalăm în catalepsia nonsensului, este nevoie de un sistem de iluzii, de un "ca şi cum" al eternităţii din care #îndul morţii să fie periodic iz#onit! -umai dacă ţinem oc1ii înc1işi "într-o anumită privinţă" sîntem sufleteşte inte#ri! "8istemul de iluzii" este sin#urul #arant al acestei miopii e&istenţiale, sin#ura pavăză împotriva lucidităţii care încearcă să ne convin#ă, în fiecare dimineaţă, că nu avem nici un motiv serios ca să ne părăsim patul! 8ă nu umblăm, aşadar, la si#ilul ce pecetluieşte iluziile în care sîntem #enetic împac1etaţi! Pentru că în codul fiinţei noastre iluzia a fost pusă asemeni unei enzime care, dispărînd, ar bloca metabolizarea substanţelor ce face cu putinţă viaţa! "m putea s-o ima#inăm la fel de bine ca pe un strat protector fără de care sufletul a$un#e în contact direct cu luciditatea şi se destramă! 'eea ce nu înseamnă că luciditatea, cîtă vreme iluzia funcţionează, devine pur şi simplu ine&istentă şi că atîta vreme cît iluzia ne menţine ferm pe tărîmul sănătăţii mentale, adevărurile pe care luciditatea ni le semnalează ar fi de tot i#norate! -umai că nefiind i#norate, nu înseamnă că ele nu ne dau pace! 5impotrivă, ele stau undeva la periferia fiinţei noastre, într-o discreţie cuviincioasă! 'a să le sesizăm, trebuie să tra#em cu oc1iul la ele, să ni le "aducem aminte", ceea ce înseamnă că îndeobşte ele nu sînt acolo, "în minte", şi că trebuie c1emate şi scoase din ascunzişul lor! /ecanismul bolii în asta constă) în mutarea "adevărului ultim" al vieţii din periferia privirii în centrul ei! *n transformarea lucidităţii din accident în metodă! *n ecorşa$! *n $upuirea vieţii de iluzie, care e epiderma ei! *ntr-un film al lui ;ubric<, un bărbat străbate, în vis, un coridor nesfîrşit ale cărui camere, pustii, au uşile lar# desc1ise! 8uccesiunea monotonă a camerelor nepopulate şi terifiante se întrerupe pe neaşteptate! *n mi$locul unei camere, cu faţa întoarsă către uşă, se află, în splendoarea #oliciunii ei, o femeie care îi face semn bărbatului să intre! "cesta se apropie şi o ia în braţe! "paratul se roteşte apoi încet, a$un#e în spatele femeii şi atunci vedem că mîinile bărbatului care au cuprins-o s-au înfipt într-un trup ecorşat şi putrid, în straturile de sub piele, în muşc1ii dezveliţi, în sîn#e, în cartila#ii şi în oasele care răsar ici şi colo! ;ubric< ne pune aici în faţa unui subiect ambi#ui) însuşi trupul nostru! 'are este "adevărul" lui2 .ste oare un om în pielea #oală ― "#ol"2 8au mai de#rabă el este "îmbrăcat" în propriul lui derm, în vreme ce adevărata #oliciune presupune o dezvăluire suplimentară, accesul la visceralitate prin $upuire, disecţie şi eviscerare2 'înd strîn# în braţe un trup, ce "atîrna" mai #reu) catifeaua pielii sau di#estia bine ascunsă sub această catifea2 'înd sărut, în $oc e e&tazul sau transferul de salivă de la o #ură la alta2 5ouă trupuri înlănţuite sînt sublime2 8au actul împreunării este o #imnastică #rotescă însoţită de #ro1ăituri2

"şadar, cîtă vreme e&istă obiecte ambi#ue, obiecte care prezintă, oferă, e&pun şi care, simultan, retra#, ascund, camuflează, totul devine în fond o c1estiune de perspectivă şi ale#ere! 'omportarea noastră faţă de aceste obiecte implică întotdeauna opţiunea) vrem să rămînem la nivelul splendorii epidermei sau, printr-un imprudent #est de "dez#olire", vrem să pătrundem în "adevărul" viscerelor2 'e este "mai adevărat" într-un obiect) vizibilul lui imediat2 8au ceea ce este ascuns în el, îndepărtatul, ceea ce nu-ţi cade sub mînă, dar care, ascuns

cu toţii vrem "să ne e&plicăm". cu preţul unui efort sau al unei operaţii anume. distracţii şi aspiraţii pe care îl numim îndeobşte "viaţă"2 =oala pe care medicii o numesc depresie. ce am fi făcut dacă!!! 5ar pînă la urmă sfîrşitul ne prinde pe fiecare într-o înfăşurare sau alta. de vorbe. "a îndoi" şi "a înfăşura" 3a dat plier şi pli în franceză4! &xplicare. desfăşoară. le explică. de fapt. să ne depliem. de a desfăşura în cuvinte sulul înfăşurat al vieţii noastre! 'ei mai mulţi oameni mor pliaţi. ascunse fiind. a tot ceea ce pînă atunci stătuse la pîndă! 7 mai 5e ce oare orice lamentaţie pe faţă se instalează în #itsc$? 5e ce a vorbi despre "lucrurile ultime" este impudic şi stîn$enitor2 . la pîndă doar! 5ar ele pot. însoţit de doi valeţi. suferinţa şi moartea pot fi foarte bine. se dere#lează! 5epresia este insurecţia nevăzutului! 8uprafaţa. este constrînsă să abdice! %e#ula este acum a adîncului. aşezaţi pe raftul ce le-a fost 1ărăzit de către natură şi societate! 5e fapt. împăturiţi. şi pe care am preferat să o numesc prăbuşirea sistemului de iluzii.fiind. apoi pe pa$iştea din faţă. depliază. îl înfăşor4! *n Don 'io(anni"ul lui Lose>.&istă pesemne o intimitate a speciei umane şi poate că pe teritoriul ei trebuie să intri cu precauţia cu care intri în dormitorul cuiva! 3"devărul este însă cu totul altul) orice se poate spune dacă este bine formulat. ce ne propunem să facem. . să devină vizibil2 "ceastă putinţă de a face vizibil ceea ce în primă instanţă este ascuns este temeiul îndepărtat al prăbuşirii sistemului de iluzii! . este acest ecorşa$ e&istenţial! 'înd ea survine. nee&plicite. către farmecul coincidenţelor şi către o eternitate improbabilă. la ri#oare. listele pe care sînt consemnate cuceririle stăpînului său! Leporello. poate la o adică. în#eri şi zei! 8criitorii şi misticii. în principiu. dar tocmai pentru că îţi răpeşte orice speranţă. sediul splendorii. de bucurii. omenirea vrea să fie dusă de mînă de ma#i. ei seamănă cu #uvernantele bătrîne al căror suflet este prea uscat pentru a avea acces la lumea ma#ică a copilului pe care îl ţin de mînă! 'a şi copilul. nu sînt şi principial invizibile! =oala. mai întîi pe treptele palatului. vor avea întotdeauna cîşti# în faţa filozofilor! Luciditatea nu are cotă bună pe piaţa cărţii! /ă uit în depresia surorii mele ca într-o o#lindă care măreşte! /ă uit la ea şi . pentru a ne avînta către zeii trimiţători de semne. mecanismul prin care privirea noastră se mulează pe ambi#uitatea lucrurilor. vră$itoare. a prăpastiei. să apară. el nu are cum să fie iubit! Ar.&act asta este un )urnal un mod de a explica. detestaţi! /edicul care îţi spune cît mai ai de trăit îţi impune prin autoritatea ştiinţei lui. să fie văzute şi să fie proclamate ca "adevăr ultim" al vieţii! 'e importanţă are că ele sînt camuflate sub stratul acesta de a#itaţie. să spunem de ce am făcut sau de ce ţi-am făcut cutare lucru. filozofii sînt aducătorii relei-vestiri! -elăsîndu-ne să ne desprindem de "solul fenomenal" şi de "tărîmul e&perienţei".ant şi la ?eide##er omul devine pliul conştient de limita deplierii sale!4 8 mai @ilozofii nu pot fi iubiţi. aria listei este rezolvată spectaculos) Leporello. vînzătorii specializaţi de iluzii. ci doar respectaţi şi.) %licare. cel puţin în clipa asta. dozînd întocmai cantitatea de ascuns care trebuie să corespundă fiecărei dezvăluiri. "a desface" şi "a desfăşura"! %liez o 1îrtie 3o îndoi4 sau pliez un per#ament 3îl fac sul.piderma poate fi denunţată ca iluzie şi "iluzia epidermei" poate fi astfel surpată tocmai pentru că viscerele unui trup. a neantului. "nee&plicaţi"! 35umnezeu e sin#urul care se poate explica pînă la capăt! "poi ― dar e acelaşi lucru ― 8piritul în filozofia lui ?e#el! La . pliate.

de oroarea comisă! Aamenii sînt răi pentru că nu au ima#inaţia tranzitivităţii răului pe care îl fac) nu se pot pune în locul celuilalt. de speranţe. de-abia acum. 5eci mai întîi cunoaşte-te şi iubeşte-te. pentru că nu am putut să mă desprind de ea şi să o prelucrez. din comentatori aristotelici şi din Platon. cu dinţii strînşi. cu viaţa mea. pentru că ea e duplicatul meu. către G de ani.riniile la #reci4! "poi ar trebui aduşi în faţa victimelor lor) le-ar îmbrăţişa şi le-ar cere iertare. o pot iubi! Arice proiecţie trece printr-o introiecţie prealabilă! +ubirea este de fapt mila de tine proiectată asupra altuia sau uitarea de sine care se înalţă pe o prealabilă conştiinţă a eului propriu! +ubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi. romantici #ermani. literatura #reacă şi latină! *ncetînd să traduc. s-a ridicat cu cîteva #rade. iar astăzi subiectul îi era complet străin! :itase tot! Green îl consolează spunîndu-i că natura operează anume aşa. ceea ce are le#ătură cu mine. după BCDC. vreme de doi ani. dorinţa de a a$uta şi iubirea! Pentru că ea este eu. pentru că o înţele# cu a$utorul meu. într-un cuvînt. de asemenea. 8c1ellin#. semne ale unei isterii în mers! 15 mai Fulien Green povesteşte în Jurnalul său vizita unui prieten care i se plîn#e că îşi pierde memoria! *n urmă cu cîţiva ani ţinuse o conferinţă despre reli#iile orientale. cărţi aristotelice.ier<e#aard. pînă la crusta #roasă de minciună. răspunde prietenul. ticăloşie şi duplicitate. păstrînd în creier doar esenţialul! "5a. adnotat ― cu pedanterie e&tremă ― în deceniile trei şi patru ale vieţii mele s-a şters! 9i nu e vorba de lecturi secundare. de ură. am pierdut #reaca! Grav e. ci de către în#eri şi zei punitivi0 vezi . am scris rîndurile intitulate +pel către lic$ele şi. te&tele acelea datează şi ele rămîn "simple" documente ale unei comoţii istorice. dacă vrei să te desc1izi către altul! 'orolar) (oţi torţionarii ar trebui torturaţi 3dar nu de către oameni. c1ircit sufleteşte. apoi. torturat. de iluzii risipite! *n acest conte&t de paro&ism afectiv. făcîndu-mă să mă pierd în perfecţiunea . asemeni febrei măsurate de un termometru! 'orpul social colcăia de afecte) de spaime. cu punţile către e&terior ridicate. făceau parte din formaţia mea esenţială) presocraticii. de coborîre patetică pînă la stratul ultim al fiinţei noastre sociale. conştienţi. *efindlic$#eit"ul ei. nu simt în fapt că am pierdut ceva! Pasiunea pură care mă purta către "a şti" un autor sau altul s-a stins de mult! -u mă mai interesează decît ceea ce mi se adresează în mod direct. "situarea afectivă" a societăţii romEneşti. scrieri carteziene. subliniat. pentru că nu am ştiut să-mi manipulez indi#narea. dar pierd lucruri care făceau parte din *ildun!"ul meu!" "ceasta e problema mea! (ot ce am citit. că revenirea la toţi aceştia nu mă mai atra#e! *n afară de o anumită carenţă care ţine de "profesia" mea. electrocutat de un frison care îmi z#îlţîie fără încetare fiinţa! Pentru că am suferit ca ea şi pentru că mă recunosc în ea pot să simt mila. prin oroarea suferită. putînd fi "#ustată estetic"2 'um se poate scrie convenabil despre lucrurile ultime2 "ceeaşi întrebare este valabilă şi cînd e vorba de o emoţie socială! +nteresant cum imediat după %evoluţie. întocmai ca în cazul povestit de Green. ?e#el. conspectat. te&tele "patetico-politice" strînse într-o carte sub acest titlu! (ocmai pentru că emoţia acelor ani a fost e&primată acolo ca atare. ci de cele care.mă văd pe mine cel de acum o lună-două. fără nevoia prealabilă a e&perimentării lui pe propria lor piele! 10 mai 8e poate oare scrie "rece" despre lucruri patetice2 -u presupune oare #eniul un anumit mod de a manipula emoţia şi de a o aduce la forma în care ea devine suportabilă. . nu pot simţi pe pielea lor ceea ce i-au făcut pe ceilalţi să simtă! =inefăcătorii omenirii sînt cei care au ima#inaţia răului altuia prin 1ar. dialo#urile lui Platon. sau ceea ce îmi provoacă o fericire intensă.

o acceptase cu oarecare entuziasm! /ă duceam zilnic în biblioteca de limbi clasice a :niversităţii. o idee care să te poarte cu ea toată viaţa. un nume de autor sau de operă! Pe scurt. ba mai mult. sistemul) peratolo!ia. încercam să mă apropii de mine! -enorocirea era că prin formaţia mea eu nu aveam un "la mine"! -efiind scriitor. ne#revat de datorii culturale! 9i era c1iar mai mult) era impudoare. iar la capătul ei pîndea. o "teză" pe care o vor desc1ide cîţiva oameni în următoarele decenii! +ma#inea acestui destin de vrednicie sterilă nu mi-a surîs deloc! :nde eram eu în toate acestea. despre mîn#îiere. trebuie să ai o idee. şi mai rău. într-un etern travesti. asemeni eului oricărui individ de pe lumea asta. ceea ce însemna a literaturii. să le rînduiesc după cum vreau2 'e beţie să poţi cuceri .raţii /ararnazo(. pentru că te tră#eau "în $os". repet. despre "atin#erea mîinilor"! . cu colcăiala ei dostoievs<iană. în #reacă4 de la preso" cratici la %lotin. la adăpostul diferitelor măşti. sufletul suferă. ca răsplată. iar filozofia devine astfel indirect mîntuitoare! @ilozoful nu ţine $urnal 3decît "$urnal de idei1). era 1ulit ca purtător de spaime. 8app1o sau tra#ici. . din mlaştina vieţii şi te depune.++ de pe malul -ec<arului. ca o promisiune şi o împlinire de o viaţă. a$un#eai să îţi pui nemi$locit problema mîntuirii! +ar eu eram foarte mîndru) eu aveam "ideea" ― limita. nu interesa filozofia! . nu puteam apăsa. -ăzboi şi pace. nou-născut şi imaculat. remuşcări. ca o macara miraculoasă. redus la e&tra#erea cîtorva mii de fişe şi la o inteli#enţă speculativă şi combinatorie2 "m preferat să scriu scrisori lun#i către cei de acasă în mar#inea Jurnalului păltinişean care tocmai apăruse 3din corespondenţa aceea s-a născut apoi &pistolarul). cu care puteam să descui toate încăperile vieţii. la ?eidelber#. să citesc cărţile interzise în ţară despre istoria sumbră a veacului şi să mă #îndesc la altfel de a scrie cartea despre limită. vrînd apoi să văd ce mutaţii suportă sensul lui în trecerea de la literatură la filozofie! *ntr-o bună zi mi-am dat seama că voi termina prin a scrie o carte de KGG de pa#ini care va lua loc pe rafturile unei biblioteci ca aceea în care mă aflam. pe care să o modulezi şi care. e&altările şi obsesiile lui. adevăratul paşaport de intrare în lumea filozofiei! "'are vă este ideea2" era întrebarea cu care -oica îi făcea pe discipolii săi să tremure! Pentru că fără "idee" ce te făceai2 %ămîneai condamnat la lumea sublunară a sufleţelului. de sus! (otul e.l era pus în paranteză. a artelor sau. #eometrizant şi speculativ. pe care profesorul Pierre "ubenIue. să le înţele#.aestrul şi . în loc să te trimită la "uitarea bună". faimosul comentator al lui "ristotel. .ar!areta. adică asumarea unui început pe linia mărturisirii! (imid şi şovăitor.ra peste tot #îndul meu netrucat. dar "impuritatea filozofică" pîndea la tot pasul! . nu2 ―. re#rete.oartea lui 0(an 0lici ― atît e ceea ce-mi vine în prima clipă în minte! 'um de am a$uns aici2 'um de am pierdut total superstiţia culturii2 . către tine. spiritul #îndeşte! =ine condus. cu #îndurile. purta în ea urma răzvrătirii mele de atunci) în nici o pa#ină a ei nu puteai afla un citat. culpe ima#inare şi reale! Pînă şi visele lui erau vinovate şi impure. fără truca$. Puteam să dorm liniştit! -u era ideea aceasta a limitei c1eia fermecată cu care puteam să pătrund în #îndirea tuturor #înditorilor lumii.rau acolo pa#ini despre ne1otărîre. oare vorba de o împuţinare pro#resivă sau de o dorinţă disperată de a a$un#e la mine fără mască. ca o promisiune neîmplinită! /ai tîrziu. frumuseţile şi mîrşăviile prinse strîns în mănunc1iul unicului meu eu! . pe clapele umanităţii vorbind de fapt despre mine! -u-mi puteam re#iza intrările în scena lumii şi nu-mi puteam e&1iba. iar bio#rafia lui nu interesează! 'a să devii filozof. individul a$un#e să fie o funcţie a înţele#erii. instalată într-un superb bastion din secolul J. nici o referinţă culturală! (onul continua să fie al unui discurs speculativ. fără paiete2 'riza s-a produs în BCDH. cînd a apărut. să ai o "idee". şi inventariam conte&tele în care apărea cuvîntul miraculos de limită la ?omer. "lceu. nu mă puteam re-investi în persona)e. pe ţărmurile spiritului! +ar odată a$uns acolo poţi privi lumea. sin#urul.ul meu. să le e&plic. te scoate. al spiritului! -u a$unsese -oica să-şi dorească să viseze cu spiritul şi să opună "visele spiritului" "viselor sufletului"2 Pe scurt. în imperiul fără patimi şi fără dureri. care nu-mi dădea pace.altei lumi! *nsă cărţile care pot să facă asta sînt e&trem de rare) . era rele#at în re#iunea precară a "sufleţelului" lui -oica. cînd eram bursier ?umboldt! /ă înscrisesem cu o teză la 8orbona) %roblema limitei (peras. bine antrenat. căderile.

a fost spulberat şi în locul lui a apărut "limba$ul filozofiei". dar ideile lui nu se ridicau la nivelul vervei lui literare. "scîncetul lui -oica". să înţele!. căderi ― pe tăcute! 8e fereau cu toţii de etică tocmai pentru că nu ştiau să-şi inte#reze viaţa şi să-şi asume imoralitatea ei funciară! 'e să mai vorbim de se&L 8criind. s-a desfăcut din c1eotori şi m-am pomenit. 5oamne. iar viaţa lor întralta! Plîn#eau pe tăcute. odată pătruns în el. cum cereau unii filozofi. dar resorturile care o produceau erau altele. printr-o simplă campanie a #îndului. atinsesem ţinta! 8-ar părea că ideea mea era atît de bună încît. pusă cît de puţin la lucru. ci cu totul altce(a. aşezat pur şi simplu la un birouL 9i c1iar aşa s-a şi întîmplatL 5upă ce am scris MGG de pa#ini despre limită mi s-a părut că am aflat "ce este viaţa"! =a mai rău) l-am descoperit pe 5umnezeu la capătul unei demonstraţii.iaţa 3ceea ce însemna trecerea omului prin lume4 cu plasa de prins fluturi a fenomenolo#iei! *ntreprinderea era enormă şi 2ein und 3eit rămîne pesemne una dintre minunile omenirii.ier<e#aard şi de literatura rusă! -umai că "bietul" ?eide##er încerca să capteze . în continuare. îşi epuizase domeniul şi mi$loacele lui! La capătul cărţii mele filozofia se topise şi dispăruse ca prin farmec! "rmura ei. pensum"ul pe care mi lam dat pentru trădarea care era pe cale să se petreacă! 5ar mai era ceva) ?eide##er reprezenta puntea cea mai onorabilă ― şi. pe lîn#ă acest scrîşnet putusem să distin# şi altceva. pecete. de . o abstracţie nefericită care a început cu "ristotel şi a culminat cu idealismul #erman! Limba$ul natural şi imitaţia lui literară. pre#ătite de "u#ustin. #olit de orice superstiţie. de teolo#ia lut1erană. de "e&istenţialismul" paulian. prin -oica. cu atît mai nelimitat cu cît caracterul ei abscons era mai mare! Gîndirea a devenit o afacere în sine. sin#ur faţă în faţă cu mine. dar cu ?eide##er nu puteai navi#a în speranţa că vei a$un#e la un liman propriu! Ari rămîneai sclav pe plantaţia lui 3adică unul dintre miile de cercetători onorabili care îl în#înă şi . o suită de note de subsol la filozofia lui. ce-i drept. care la Platon e&ista sub forma "dialo#ului". ca "sursă a libertăţii noastre"! /ă c1inuisem. ca o să#eată bine orientată. care a creat automat o disciplină. pe viu la ce înseamnă naşterea ei. dar lucrul dăduse roade) dintr-un pas a$unsesem la capătul drumului! -u mă aflam. ca însemn. un vira$ e&trem. ci la capătul lui! 'u o simplă idee. pe drum. cu sufleţelul meu.lumea nesîn#eros. care nu putea fi practicată în afara acestui limba$ şi a istoriei lui! :ltimul care a încercat să readucă #îndirea pe fă#aşul normalităţii şi să se dezbare de "limba$ul filozofiei" a fost -ietzsc1e. "eterna reîntoarcere a aceluiaşi" sau "supraomul" rămînînd #revate de un iremediabil <itsc1 metafizic! 5ar ce îi rămîne să facă aceluia care se e&comunică astfel din ţinutul filozofiei2 'are trăieşte o apostazie clandestină. nu înseamnă că am dat dintr-o dată cu piciorul la tot ce însemnase pînă atunci viaţa mea! 9tiam. ars de îndoială şi patimă ca în ceasul dintîi al vieţii! A. ce este o ispravă filozofică şi pentru că asistasem. de "ristotelul &ticii şi -etoricii. cum s-a spus. un lucru pe care l-aş numi #eneric. artificiul "#îndirii pure". neştiind încotro s-o apuc. sti#mat al alcătuirii lor umane şi pe care aproape toţi se căzneau să-l ascundă. un scîncet pe care toţi filozofii îl aveau. să-l facă neauzit! "ceastă pudoare sau poate această trufie îi mutila pe toţi) #îndirea lor era într-o parte. păreau cu toţii ase&uaţi şi tăceau în privinţa sin#urului lucru care îi în#enunc1ea şi pe zei! Platon fusese sin#urul care #îndise rămînînd pe terenul vieţii! (ot ce-a urmat după el nu a fost. transcendental şi e&istenţial. a prescris un timp necesar pentru deprinderea lui şi i-a dat totodată filozofiei un presti#iu nelimitat în oc1ii lumii. cu care treceam cu un pas si#ur prin viaţă 3filozofii au fost întotdeauna infatuaţi4. sufereau pe tăcute. dintre patru pereţi. cea mai seducătoare ― pentru a-ţi pre#ăti evadarea din filozofie! "ş vrea să fiu bine înţeles) #rimasa rămînea a filozofiei. concupiscenţe. admiraţia mea pentru scrîşnetul suprem al minţii rămăsese intactă! 5ar tocmai pentru că asistasem. mimînd în continuare în public mor#a şi ticurile unei deprinderi în al cărei presti#iu el însuşi nu mai crede2 /-am a#ăţat de ?eide##er 3şi de traducerea lui4 ca de o ultimă #aranţie a faptului că $urămîntul de credinţă pe care-l făcusem în tinereţe nu fusese călcat! /-am oprit asupra acelui filozof care repudiase limba$ul metafizicii punînd în locul lui un idiom şi mai teribil încă! *n fond ?eide##er a fost penitenţa mea. aveau e&taze.

fusesem pre#ătit pentru a nu şti cine sînt! -esi#uranţa aceasta.încearcă să e&plice ceea ce pesemne că uneori ?eide##er însuşi nu a înţeles4.&e#et" nu mai eram. dintr-o dată. dar nu eram! ". deveneam apt pentru confesiune! (oată lumea în care mă mişcasem pînă atunci se mulţumea să practice virtuozitatea culturală! 'u riscul de a cădea în #ol. sin#urul drum către "omenirea toată"! (ocmai sufleţelul bat$ocorit de filozofie conţinea în sine totul. sfîrşea însă prin a-mi #aranta certitudinea unui drum desc1is către mine! -u trebuia decît să am cura$ul să mer# pe el! Liber de solemnitatea funcţiei. în final. pentru că nu mai scriam studii publicabile în reviste de specialitate! "@ilozof" nu mai eram. în BCCG. nu ştiam să vorbesc! Aamenii. identitatea socială era şi mai şubredă încă) aproape că nu aveam rol sau. 4mi era indiferent cum! (ot ce voiam era să rămîn lipit de mine! /ai precis "să pun în afară" ceea ce se afla "înăuntrul meu"! "sta însemna "a te e&prima" şi ăsta era sin#urul rost al scrisului! /ai mult. cînd am intrat pentru prima oară într-un rol social 3aveam D de aniL4. identitatea socială. care se întindea între camera de lucru de acasă şi sala unei biblioteci. scriu poezii sau romane şi asta voi face pînă la sfîrşitul vieţii. mulţi. prin rela&area rolurilor. indusă prin antrenament istoric. am constatat că. de pildă. prin identificarea cu el! *nsă lumea în care trăiam eu era în aşa fel făcută încît ma$oritatea oamenilor "c1iuleau") se făceau că intră în rol. asta era sin#ura "ieşire la mare". căzuse! . pe care interlocutorul meu o percepea ca pe ceva distant şi $i#nitor! "ceastă derută socială mer#e atît de departe încît atunci cînd cineva îmi spune "domnule profesor" trebuie o clipă să mă recule# ca să-mi dau seama că e vorba de mine! 5e fapt. ca intelectual umanist "nean#a$at politic". o lume pro#ramată. cu atît identitatea lui e mai bine conturată! +ar maturitatea unui ins ia naştere şi se fi&ează tocmai prin treptata lui intrare în rol şi. într-o ţară şi într-un ceas al istoriei care sabota sistematic naşterea identităţii2 8ă luăm. adică "autor de literatură" ― ceea ce însemna că 5umnezeu mi-ar fi dat la naştere un dar deosebit) suprema libertate în spaţiul cuvîntului ―.ram "fără de ţară"! 5iscursul meu era inclasabil! /ai rău) absenţa unei încadrări prealabile ameninţa să îl facă să dispară! %eperul e&terior care-i dă spiritului orientarea şi certitudinea unui drum nu mai e&ista acum! %ătăceam printr-un oraş în care străzile nu aveau nume! -u puteam să-mi spun) sînt scriitor. se în#ălbenise. să nu se maturizeze! *n cazul meu. cînd am înţeles că sînt pe cale să-mi pierd "identitatea profesională". se ştersese. a rolului şi a unei trufii profesionale. rămîneam mai totdeauna simplu fi#urant! @iind cercetător ştiinţific la un institut al "cademiei. pentru că pierdusem apetitul pentru "desfăşurarea unui #înd"! *n acelaşi timp ideea că n-aş mai scrie mă ucidea! +ar a scrie însemna a mă exprima. c1iar dacă deocamdată mi-am pierdut inspiraţia! "cest "deocamdată" în cazul meu nu e&ista tocmai pentru că pierdusem îmbrăţişarea oricărui contur! "ş fi vrut eu să fiu scriitor. pierdusem iluzia terenului ferm0 etic1eta care mă aşeza undeva. mai de#rabă. intrau doar pe $umătate sau îl $ucau prost! 5in cauza asta lumea în care trăiam era o lume infantilizată. ori treceai pe acolo ca să îţi iei binecuvîntarea înainte de a pleca în lume cu #îndul de a te pierde sau de a te #ăsi! 'înd mi-am dat seama ce se întîmplă. aceea prin care un ins se recunoaşte $ucînd un rol! 'u cît îl $oacă mai bine. cu cît coborai mai adînc în intimitatea ta. într-o împărţitură a spiritului. scos din rezervaţia mea şi aruncat în lume. cu care intram deodată în contact şi care pînă atunci nu făcuseră parte din lumea mea. voiam. era prea tîrziu ca să mai pot să rectific ceva! 'ăzusem într-un #ol cultural. mai mult. mă deconcertau) nu-mi #ăseam tonul şi cel mai adesea practicam o politeţe e&cesivă şi nelalocul ei. adevărul şi viaţa! Arice om care putea să spună ce are pe suflet vorbea în numele fiecăruia şi al tuturor! (ocmai acesta era miracolul) cu cît te apropiai mai tare de tine. cu atît ceilalţi se recunoşteau mai mult în vorbele tale! @elul cel mai eficace de a da era să te dai. . 9i apoi de ce să mă tem de pierderea identităţii2 A avusesem de fapt vreodată2 -u trăisem într-o lume. trăiam într-un spaţiu social aseptic.

cu cît un termen este mai implacabil. de fapt. tot ce am încercat să fac. ea nu a reuşit niciodată să obţină o continuitate satisfăcătoare datorită "stărilor" care o .ram plasat într-un raport #reşit cu timpul şi. ca ar#ument în timp pentru faptul că timpul nu ne poate constrîn#e! *nsă cînd timpul a început să nu îmi mai a$un#ă. să repet. toate. ca în liceu. lăsasem totul pe ultima clipă. cînd lumina crepusculului a început să intre în odaia vieţii mele. că voi re#reta că am lăsat totul pe ultima clipă0 şi totuşi nu puteam face altfel! 5in această cauză. susţinut şi pe termen lun#. cînd venea perioada tezelor! (rebuia. de frisonul propriului nostru sfîrşit! "veam nevoie de amînare ca de o #aranţie a eternităţii. #raba. cu atît rezistenţa mea la el este mai mare! /i-am descoperit acest "defect de construcţie" în liceu. dar din nefericire el e&primă o stare de fapt! @iind melancolic şi depresiv. deopotrivă. setea împlinirii erau străbătute. cu felul de a-mi înţele#e libertatea! . de fiinţă liberă înlănţuită în timp! /ă le#ănam în braţele unui "mai tîrziu" şi a unui "altă dată". ci mă locuia) ceea ce o parte din mine propunea provoca în cealaltă o adevărată frenezie a zădărnicirii! 'înd am devenit conştient de această perversiune m-am #îndit prin ce strata#eme poate fi îmblînzită 3şi la limită ani1ilată4 forţa care devenea destructivă cînd era vorba de "timp"! 5e pildă. cu scadenţă. treceau două şi cînd totul devenea iminent rezistenţa mea a$un#ea la apo#eu! *ncepeam să învăţ în ultimele ore ale zilei care preceda teza. să încep să "învăţ pentru teză" lecţiile dintr-un trimestru! /i-aduc aminte frisonul care mă apuca cînd începea acest "care pe care"! (recea o zi. cu cît acest "trebuie" este mai constrîn#ător. mi-a fost bruiat de umori insuportabile! "vînd pesemne o minte bună. cu două-trei zile înainte. 9tiam de fiecare dată că voi a$un#e aici. înfrînt. în ciuda e&uberanţelor periodice şi a unor înclinaţii ludice evidente!. desi#ur. le spuneam celor de acolo) să zicem că nu mi +-aţi cerut. zdrobit. e prea tîrziu. pentru care nu e&ista recurs. cînd un ziar îmi cerea un articol 3şi îmi indica un termen4. ca şi cum în felul acesta aş fi încetat să mor! 'ăci "trebuie" şi tot ce era iminent îmi vorbea dinăuntrul a ce era trecător! +mperativul oricărei fapte. . ci ceva cu adevărat implacabil. patetic. să revăd.ra de fapt unul şi acelaşi lucru) nu-mi plăcea însăşi condiţia mea de om. n-am nici o obli#aţie! "tunci poate că am să-l scriu! *n cele din urmă am înţeles că nu trebuie să îmi comand nimic din ce presupunea intrarea în starea de a scrie! *n c1ip evident nu eram un scriitor profesionist de vreme ce nu puteam scrie zilnic şi aproape niciodată "la cerere"! 5ar cred că e&plicaţia era mai adîncă decît simpla lipsă de disciplină. că nu m-am an#a$at să-l scriu şi că. nu am acceptat niciodată o rubrică la un periodic şi n-am fost capabil niciodată să mă an#a$ez să scriu un te&t pînă la o dată fi&ă! *n Accident aş fi murit de foame! 5in aceleaşi motive nu puteam nici să-mi auto"impun ceva0 ştiam că din fundul fiinţei mele s-ar fi ridicat de îndată nevoia perversă a unei ne#ocieri infinite! 5e astă dată lupta nu mai era între ceva din mine şi ceva din afara mea.18 mai 'eea ce trebuie făcut într-un timp dat. mă provoacă în sens invers. înspăimîntat 3acum abia4 că timpul nu-mi va a$un#e. dar "ultima clipă" nu mai era preziua tezei. într-un fel. întrebîndu-mă în seara de dinaintea tezei ce 5umnezeu făcusem cu cele două zile de dinainte! @risonul de atunci era acum la altă scară) ce 5umnezeu făcusem cu viaţa mea2 23 mai "m trăit toată viaţa cu infernul conştiinţei mele! Lucrul acesta sună. o supunere la o re#ulă dată din afară! 5e aceea. că. am înţeles ce #rozăvie făcusem) ca la şcoală. ca şi cum plierea pe acest "trebuie" ar fi o înfrîn#ere a eului meu. #raţiere sau amînare! "cum nu mai puteam să mă cert sin#ur. mai tîrziu. de 1ărnicie sau de voinţă! 5e fapt nu aveam disciplina finitudinii.

secerători! "sta era tot! Puse împreună. un pas îndărăt faţă de propria-ţi stare! (rebuie să ieşi din propria-ţi dramă pentru a o e&prima! 24 mai Prima amintire le#ată de viaţa mea afectivă datează de la H. se născuseră din relaţia cîtorva fra#mente de viaţă. plînsul meu a luat-o prin surprindere! @iinţa mea se prăvălise pur şi simplu în intervalul iscat între ridicarea păsării în aer şi puiul rămas pe pămînt! 8uferisem ceea ce se numeşte un proces de "introiecţie") puiul de prepeliţă fusese devorat de eul meu afectiv! 5istanţele pe care cu vîrsta le punem între noi şi ceilalţi.ra seară. 8in#urătatea şi /oartea! +ar acestea erau atît de concrete încît o dată pătrunse în carnea roz a sufletului meu puteau rămîne acolo pentru tot restul vieţii! 8i#ur este că ceea ce-mi citise mama nu era o poveste! 9i totuşi nu numai cruzimea aceasta travestită în forma moralizatoare a unei "povestiri pentru copii". mai întîi pe furiş. fără detalii. aceste bucăţele se contopeau şi din amestecul lor se năşteau) Părăsirea 3despărţirea4. de banale) două păsări. urma să mă culc şi stăteam cu capul pierdut între perne. deşi aveau nume abstracte. că relaţia mea fundamentală cu lumea s-a înc1e#at în $urul acelor trei lucruri care ţîşniseră din poveste şi care erau mai cumplite decît orice balaur fioros cu trei capete! Pentru că un balaur. nu numai ideea că vulnerabilitatea este însăşi esenţa condiţiei umane a fost cea care a rodit apoi în mine şi mi-a determinat . astfel încît nu orice dramă a lumii să devină automat a noastră.ani! /ama se pre#ătea să-mi citească o poveste! . în patul părinţilor mei. că se poate suferi atît! *mi amintesc că am început să plîn# treptat. nu poate pleca cu restul stolului şi rămîne în lanul de #rîu! 8ecerătorii se apropie! 'artea avea poze şi puteam să văd. cu spicele culcate la pămînt! /ai sînt doar cîţiva metri din lanul necosit! Prepeliţa face ultimele eforturi de a-şi ridica puiul în aer! -u reuşeşte şi. că îmi era ruşine să plîn# şi aş fi vrut ca mama să nu îşi dea seama ce se întîmplă cu mine! 5e aceea. aveam nevoie de seninătate. construcţie. ţîşneşte din lan şi-şi ia zborul! /ai tîrziu am aflat că povestea era ceva mai complicată 3puiul de prepeliţă fusese împuşcat în aripă etc4. dintr-un "afară" care-i macină consistenţa şi o face să rămînă etern străină de ea! 9i un copil simte asta! 8imte că balaurul face parte din poveste! Pe cînd persona$ele mele. aşteptînd fericit! Povestea pe care mama începuse să mi-o citească. pîndind cu disperare crescîndă apropierea secerătorilor! *mi amintesc. de ec1ilibru interior! 'înd cineva e ecorşat. #radul necesar de insensibilitate re#lat în fiecare zi pentru a putea să trecem prin viaţă ― din toate aceste ferecături. cît se poate de simple. era despre un pui de prepeliţă care. în ultima clipă. nu are timp să facă stilistică! 8crisul nu este un ţipăt nemodulat. rămîne pentru un copil o abstracţie. ieşind la suprafaţă într-o cascadă de su#1iţuri şi cu o violenţă neprevestită de nimic.invadau! Pe de altă parte. în clipa în care a rupt ză#azurile firavei mele voinţe. un lan de #rîu. uşa sufletului întredesc1isă cu măsură pentru ca înăuntrul nostru să nu intre mai multă nenorocire decît putem duce. de inaparente. dar mie ea mi-a rămas în minte aşa. din locul unde se aflau puiul şi prepeliţa-mamă. neînvăţînd să zboare la timp. carapace şi straturi protectoare în fiinţa unui copil de H ani nu s-a înfiripat încă nimic! "şa încît povestea a pătruns în mine ca şi cum aş fi îmbrăţişat un trup din carne vie! -u ştim cum prinde contur personalitatea noastră afectivă şi dacă acest contur se înc1ide vreodată! 8înt si#ur. cu lacrimi în#1iţite. de asemenea. pînă atunci. în racursi. un #rup de oameni cu secera în mînă! *n spatele lor apare cîmpul netezit. oricît de bine ar fi el desenat sau descris! @iinţa lui nu e scoasă la suprafaţă din clocotul intern şi nevăzut al vieţii. sc1emă pură a dezolării supreme #ata oricînd să se ivească din c1iar esenţa vieţii! -u ştiam. ea este oarecum adău#ată ei. însă. orice s-ar zice. n-am ştiut niciodată să convertesc acest capitol de sîcîială interioară şi de suferinţă într-un fapt pozitiv! 'a să scriu. stînd rezemată de speteaza patului. el cere vi#oare.

nici cînd ar fi putut să o facă. nu m-a îmbrăţişat şi nu m-a sărutat niciodată.ra de altminteri stilul practicat în familia mea! -u e&istau lamentaţii. e&1ibiţionist şi bavard ― îşi . pe fondul fra#ilităţii amintite. aşa cum nu e&istau îmbrăţişări de despărţire sau re#ăsire. cu vîrsta. dreptul de a plîn#e îl avea mai de#rabă femeia2 5e ce era nevoie ca bărbaţii să se ascundă. am a$uns să consider uşurinţa cu care plîn#eau femeile un abuz şi. emoţiile şi e&tazul erau distribuite uniform. care avea un potenţial afectiv enorm şi căreia îi tremura vocea cînd se emoţiona. ale mamei de a mă linişti au sădit în mine #îndul obscur că emoţia manifestată este în sine o ruşine! 9i atunci. manifestată destul de devreme. cît şi eforturile. iar apele izvorîte din sufletul fiecăruia se întîlneau între ele pe tăcute! (atăl meu nu m-a mîn#îiat. să plîn#ă pe furiş2 Pe urmă am înţeles că iubirea aducea un răspuns la toate aceste probleme! =unul 5umnezeu prevăzuse un "loc" pentru toată lumea.comportamentul! *n $oc mai era şi o problemă de stil! . pentru că nu ştiam ce trebuie să spun sau să fac pentru a-l opri şi mă apăram de el prin ricanare sau prin ba#atelizarea situaţiei care îl provocase! /ai tîrziu.iaţa afectivă în familia mea cur#ea prin albii subterane. în faţa oricărei efuziuni! *mi displăcea mai cu seamă manifestarea unei emoţii prin lacrimi0 plînsul îmi provoca un amestec de spaimă şi iritare. aşadar cine nu putuse scoate din el e&trema durere sau bucuria e&tremă. distant şi aparent imperturbabil! 'u condiţia ca să e&iste ― sau să fi e&istat cîndva.oisem. în care suferinţa. înrăit sufleteşte. c1iar dacă era vorba de mama. o nedreptate! 5e ce înăuntrul unei specii unitare. simultan şi prin corelaţie. la sincopă în e&teriorizarea discursului afectiv! . nici declaraţii de iubire sau de dor! . la o pudoare esenţială. în care puteai plîn#e sau puteai intra în e&taz fără ca ima#inea ta să sufere vreo atin#ere! =ănuiesc că e&istă un raport între dezbrăcarea trupului şi dezbrăcarea sufletului şi că iubire e&istă atunci cînd sînt învinse. aşadar. a intra în viaţă însemna pesemne să #ăseşti. zidit în sin#urătatea lui ca în cel mai rău blestem! 28 mai 'um se face că ceea ce este prin e&celenţă individual poate să intereseze pe toată lumea2 'u alte cuvinte. acela nu-l cunoscuse pe 5umnezeu şi nu cunoscuse iubirea şi avea să iasă din viaţă nefericit. mă şi stin#1erea nespus. în raport cu #raniţele impuse comportamentului masculin. o vreme zadarnice. ascultînd povestea. a făcut-o cîtă vreme nu s-a lovit de crisparea mea. aceste două pudori! "tunci sîntem liberi şi uşori! (ot ce era ascuns în noi ― nespus şi ne-e&primat ― iese afară5 printr-un amestec de vorbe şi #esturi intimul este e&pus în faţa celuilalt şi în felul acesta sin#urătatea esenţială a fiinţei noastre este învinsă şi anulată! +ată. în clipe privile#iate ale vieţii. care era secretul! @iecare dintre noi putea traversa viaţa înveşmîntat în sobrietate. în toată amploarea fra#ilităţii sale! %ezulta că nu aveam dreptul la clandestinitatea afectelor şi că aparenţele nu puteau fi salvate! =ănuiesc că tot ce am resimţit în seara aceea. sin#urătăţii şi morţii0 mai era spaima că fiecare dintre noi poate fi descoperit. cum de e cu putinţă "$urnalul"2 %ăspunsul superficial ar fi că autorul ― impudic. fusese martor la intimitatea pierdută a suferinţei mele! Lucrul acesta îmi umilise or#oliul! "flasem nu numai că viaţa noastră este făcută din întreita dezolare a părăsirii. să nu se vadă cît de tare mă c1inui şi totuşi plînsul mă dăduse de #ol! 'ineva. cînd eram copil! /ama. un răspuns la această întrebare) cum poate fi împiedicat plînsul interior ― şi deopotrivă orice mişcare a sufletului ― să iasă la suprafaţă2 -u ştiam că drumul desc1is de această întrebare presupunea un risc) a deveni prizonierul unor cenzuri care îţi #arantau un capital constant de nefericire! . căderea în desuetudine a oricărei cenzuri! 'ine nu cunoscuse "darul lacrimilor". prăbuşirea totală a tuturor sistemelor de protecţie. pudoare şi discreţie! Putea fi c1iar sever.ste cert că ale#înd acest drum am a$uns. măcar o sin#ură dată în viaţa lui ― o fiinţă în faţa căreia să poată 3sau să fi putut4 sta sufleteşte #ol fără ca lucrul acesta să-i provoace ruşine! (rebuia ca măcar o dată în viaţă să ne fi fost dat să aflăm ce înseamnă predarea necondiţionată.

elanurile şi umilinţele lui puteau fi ale tale! -u e nevoie să fi ucis vreodată ca să te re#ăseşti în mărturisirea unui criminal! /acbet1 şi. sin#ur pe lume. care este şi unic persona$! %ezultă de aici că vieţile lor coincid2 %ăspunsul este) da. a unui intim necomunicativ sau intranzitiv! 'eea ce mă priveşte pe mine. conotaţia lui nu este ne#ativă. beat de sine. ţi-am spus!!!" . "aş fi putut simţi aşa".ste ca atunci cînd priveliştea unei camere văzute din stradă prin fereastra desc1isă. totuşi. pe acest eu lăr#it se ridică orice $urnal de bună calitate! "celaşi "5. toate vieţile coincid! Pe această coincidenţă miraculoasă.ra.desc1ide lar# încăperile vieţii şi c1eamă lumea să intre! +ar lumea intră.&istă o sin#ură cale de a o "cultiva") a face apel la felul în care omenirea şi-a "sistematizat" e&perienţa afectivă! 'eea ce înseamnă a recur#e la literatură! . sublimul. cum un scriitor.onstrum înseamnă ceea ce iese din forma în limitele căreia un lucru devine reco#noscibil! *n latină. pentru opera lui.afectiv îi ţine pe oameni laolaltă şi diri$ează evoluţia omenirii de la polul e&tremei cruzimi la cel al tandreţei e&treme! Pentru că avem acelaşi alfabet afectiv putem să ne recunoaştem în e&perienţe care n-au fost niciodată ale noastre! 8e poate. în posibilul lor! 8plendoarea afectivităţii umane vine din faptul că ea este mai vastă decît realitatea unei e&perienţe trăite! . este atît de mult preocupat de propria-i persoană. înfrEn#erile. pentru că intimul e&cită curiozitatea! . 'înd e vorba de un $urnal. unicul lui interlocutor este autorul $urnalului.&plicaţia mai adîncă este aceea a unei întîlniri esenţiale. toate vieţile se întîlnesc0 se întîlnesc în posibilul lor! ""ş fi putut trăi asta". în preliminariile unei specii căreia încă nu-i aparţine! Pentru că în afara lui însuşi el nu se recunoaşte în nimeni. celorlalţi.liade 6n om mare. "aş fi putut face asta"! -u trebuie să fi avut boala de care suferă autorul $urnalului pentru ca să o simţi a ta. alături de mama sa! -e e&plica nouă. deopotrivă. cine ar putea să se recunoască în el2 *n $urnalul său. pentru literatură. $urnalul face direct ceea ce restul literaturii face printr-o #alerie de măşti! 'ititorul nu mai este c1emat acum să intre în rezonanţă cu persona)e. fireşte. scriitor! 8tătea pe o sofa. dar pentru opera mea. c1iar dacă e e&primabil. persona$ele e&centrice şi detracate ale lui 5ostoievs<i îl făceau pe 'ioran să fremete! Literatura e cu putinţă tocmai pentru că distanţele dintre vieţile noastre pot fi parcurse în oricare sens. trebuie să fie pre#ătit "să calce pe cadavre"! 8punea "să calce pe cadavre" cu o anume infle&iune în #las şi ne privea stăruitor să vadă dacă am surprins pînă la capăt toată #reutatea vorbelor lui! "poi şi-a pus palma peste mîna mamei. ci unicul lui sistem de referinţă. a privit-o adînc în oc1i şi i-a spus) "/amă. cazul unic al unei mulţimi cu un sin#ur element! *mi vine în minte e&emplul unui asemenea persona$! . încît toate căile de acces către ceilalţi se înc1id! . cu a$utorul celuilalt. te atra#e. în esenţa ei. La limită. ci neutră şi ea se poate obţine prin simpla ieşire din scară. aşa zicînd. nu interesează pe nimeni! "cest lucru se petrece cînd autorul $urnalului. musafirii lui. dacă ar trebui. întîrziind. ca în cazul nuvelei lui . în loc să te facă să întorci capul.l este un monstrum.i bine.a este. ima#ina un $urnal "bine scris" care nu ne atin#e în nici un fel! "cesta ar fi $urnalul unui "monstru"! . iar cînd spaţiul e&istenţial devine curb. în speţă persona$ul lui. el se pune pe sine în scenă ca monstrum şi creează. perversiunea. te tulbură şi te face să visezi! . este "in-1uman". tu ştii cît te iubesc.l este. nu intră în forma umană pentru că nu a pătruns în ea! . (e poţi întîlni cu cineva în idee) a înţele#e asemănător sau la fel un lucru îţi dă încredere că felul în care ai #îndit e bun şi faptul acesta te poate propulsa! +storia ştiinţei şi filozofia se alcătuiesc în bună parte aşa! 5ar te poţi întîlni cu cineva în straturile mai adînci ale fiinţei tale! +ar în acest caz se întîmplă mai mult decît atunci cînd e vorba de coincidenţa în modul de a e&plica ceva) devii. proiectivă şi din această cauză ea poate trece dincolo de #raniţele unei vieţi şi poate străbate pînă la limita ultimă a e&perienţei umane! (elescopate la scara omenirii. conştient de ceea ce 3eşti capabil să4 simţi! 9i lucrul acesta nu se învaţă nicăieri! Potenţialul de sensibilitate al unui om scapă oricărui proiect educativ! /aturitatea noastră afectivă este o c1estiune de traiect personal! . ieşirea din scară poate foarte bine să ia forma unei neintrări în specia umană. aş călca şi peste cadavrul tău! 9tii asta.

de a nu o rata sărind ― dintr-un prea mare avînt ― dincolo de ea. cu lumea în care am trăit. mai curînd. e vorba de un anumit mod de a scormoni cu lăcomie în tot ceea ce am a$uns să simt) în le#ătură cu viaţa mea. este enormă! 'înd ultimul om care ne-a cunoscut ne uită sau dispare şi el. liniştea sau nimic2 'ît de lar#ă trebuie să fie definiţia omului ca să încapă în ea un asemenea persona$2 Pesemne că din cauza asta literatura izbuteşte acolo unde filozofia eşuează! Pentru că literatura nu-şi propune să definească. îţi vine să spui) "de pildă. dar previzibil şi îţi taie şi mai mult pofta de mîncare! A dezabuzare stupidă ― şi totuşi e&plicabilă2 ― a pus stăpînire pe mine) ma$oritatea cărţilor mă plictisesc. se autoîn#rădeşte! Persona$ul din povestea de mai sus nu "încape" în nici un discurs al filozofiei! Pentru filozofie. dacă acest scriitor ar ţine un $urnal. un cerşetor tînăr. la un stop. în nebănuitul ei. între mine şi el s-ar întinde o punte pe care viaţa mea. romancier nu am avut norocul să fiu! 8in#ura formă de scris care mă interesează ar urma să rezulte din mişcarea neîn#rădită pe teritoriul eului meu! 5e fapt. adică un număr statistic în #eneraţiile trecutului! 1 iunie . eseurile mi se par futile. bătrîna îl privea e&taziată şi dădea înţele#ător din cap! . apoi se înc1ina şi întindea mîna! 'e face "discursul umanist" în faţa acestui spectacol2 'um te poţi strecura în sufletul şi mintea acestei fiinţe2 'e e acolo2 +nfernul. săruta parbrizele. nu are altă identitate decît aceea pe care i-o dă însăşi personalitatea şi e&perienţa celui ce scrie! 9i acest discurs nu are decît un sin#ur punct de pornire) nevoia c1inuitoare. în le#ătură cu specia din care fac parte! "cest tip de discurs nu este omolo#abil! . în pa#inile lui nu s-ar re#ăsi nimeni! "r fi un $urnal sterp.ăicăreala culturală0 dezabuzarea! 5e fapt. filozofia mi-a devenit de mult #reu suportabilă. 2 iunie . viteza cu care sîntem evacuaţi din lumea aceasta.în acest timp. o zi din viaţa lui +van 5enisovici"! 9i în felul acesta a$un#i din nou la literatură!4 5ispărem re#retaţi o vreme de cîţiva. de a mă exprima. tonul scrierilor edificatoare mă irită! *n cercetarea academică nu mai cred. devenim "strămoşi". dînd satisfacţie celor care ne-au detestat! Aricum. nu e subsumabil unei discipline şi.l nu se supune re#ulilor unui #en.ier<e#aard pălăvră#eşte enorm0 ?e#el e ca o flaşnetă0 Levinas e mediocru0 ?esse e plicticos0 'ioran e minunat. ci doar să "descrie"! 5e aceea nimic nu rămîne în afara ei. e ca şi cum îţi pierzi pofta de mîncare culturală) nici un fel nu te mai atra#e.i bine. l-a făcut ?eide##er vorbind de "facticitate"! 5ar cînd vrei să e&plici ce este facticitatea. portierele. nimic nu-i este străin! @ilozofia. ar fi putut să treacă! 5ar ce punte poate arunca spre mine un cadavru înălţat ― de o vanitate infinită ― pe un maldăr de foi2 :n asemenea $urnal nu ar interesa decît psi1olo#ia literaturii şi ar fi un pseudo-$urnal! 30 mai "stăzi. cu fi#ura rătăcită. o#linzile retrovizoare ale maşinilor care opreau. el pur şi simplu nu este sau este clasat la rubrica "neom"! 38in#urul efort al filozofiei de a nu rămîne în urma vieţii sau. indiferenţi pentru cei mai mulţi. căci de fapt nerealizabilă pînă la capăt. 5acă el ar mărturisi acolo o crimă făcută din #elozie sau din ură. în fond. o dată ce am părăsit-o. în sc1imb. nici o carte nu-ţi provoacă apetit cerebral! 'ărţile edificatoare sînt monotone şi îşi propun e&perienţe de care nu eşti în stare0 .

după G de ani de la cele întîmplate am putut intra în acel apartament care îi fusese restituit într-un tîrziu /onicăi Lovinescu! "m păşit în camera mică. pe /onica Lovinescu! /ai tîrziu. pentru că @acultatea de @ilozofie se afla c1iar vizavi! *mi ima#inez că în seara acelei zile de MH mai am făcut acasă un "ceai". pentru vina de a fi avut-o ca fiică. îl pălmuieşte pe /îş<in.iev! /ureau lîn#ă bucata de pîine care le era aruncată din milă. istoria contemporană. în familii) copii. deci o lume în care cel care nedreptăţeşte se poate vedea căzînd la rîndu-i sub efectul propriului său #est! *ntr-o astfel de lume e&istă căinţa. la începutul anilor NHG. unde cîndva fusese "'enaclul 8burătorul". a şase milioane de ucraineni! Prin înfometare! (otdeauna cifrele sînt o abstracţie! 5ar în %anta r$ei această "secvenţă istorică" devine. tot ceea ce între doi oameni care se conduc după un cod "umanist" este de neconceput devine dintr-o dată posibil! 5e aici senzaţia de fabulos. #estul compensativ! +vol#1in simte în cele din urmă nevoia reparaţiei şi-l roa#ă pe /îş<in să-i permită să-i sărute mîna! +storia speciei umane nu a mers însă pe această cale! *n istorie. *mi aduc aminte că. o petrecere. 5acă nu s-ar întîmpla aşa pesemne că fiinţa noastră s-ar dezinte#ra sub povara ade(ărului celor relatate! 'itiţi %anta r$ei. doar de mine ştiute. părinţi. pentru că nu mai puteau mînca! 'ine poate trăi pînă la capăt adevărul acestei "întîmplări"2 Pentru orice cititor care vrea să-şi păstreze mintea întrea#ă. fraţi! *n felul acesta au murit şase milioane de ţărani ucraineni! 'înd paza satelor a fost ridicată. nevoia de iertare. atunci cînd am citit cartea 5oinei Fela despre mama /onicăi Lovinescu şi despre moartea ei. la BG minute de locuinţa ei din =d! .lisabeta! (receam zilnic prin faţa acelei case. cu fereastra care dădea spre c1eiul . viaţă) %ăul pur. scuza. ce are el comun cu noi. ca o pecete a căinţei. moartea. cu cititorii 1alucinaţi ai faptelor lor2 Aricît de mult ne-am ima#ina că lucrurile acestea s"au întîmplat. la Paris.area teroare a lui 'onIuest. nu a trebuit să le plătesc apoiL 'înd Ganea +vol#1in. la 7B de ani.şti într-un sat ucrainean. cei care mai rămăseseră în viaţă au a$uns în patru labe la . este în sine un scandal! 'ele trei palme pe care le-am dat în viaţa mea au răsunat de fiecare dată pe obrazul celuilalt.Amenirea mă înfricoşează! @aptul că un om îl poate omorî pe altul sau că îl poate tortura rămîne pentru mine cutremurător şi de neînţeles! @aptul că un om îl poate lo(i pe altul. a fost luat! (rec săptămîni şi oamenii încep să se mănînce între ei. fizic. dacă se poate spune aşa. de sufletul meu! 'u cîte pelerina$e ale iertării. @undalul istoric este omorîrea de către 8talin. . unde era dormitorul mamei. că îi poate izbi obrazul cu palma. în 'otroceni. cuprins de ură şi mînie. nici nu ştii cît de rău o să-ţi parăL 'ît de mult ai să suferi că ai făcut astaL" A asemenea replică poate surveni într-o lume în care persona$ele se pot ima!ina unele în locul altora. am încercat să-mi ima#inez scena! /i-am înc1ipuit-o pe mama mea arestată la 7B de ani! /-am cutremurat! "poi. păzit în aşa fel încît nimeni nu poate ieşi din el! (ot ce putea fi mîncat a dispărut. cînd eu împlineam BD ani! 8tăteam pe 5r! Lister. lumea în care într-un fel sau altul trăisem şi trăiam2 La un moment dat mintea refuza să mai realizeze ec1ivalenţa dintre pa#ina scrisă şi realitate! 'eea ce citeam recădea mereu în po(este. acesta îi spune) "A. arestînd o femeie sin#ură. în acelaşi timp "istoria" trecea la BG minute distanţă de mine. ceva ne împiedică mereu să le e&tra#em din ficţiunea unui $orror şi să le aducem în realitate! /a$oritatea cărţilor pe care le-am publicat mai tîrziu în seria "Procesul comunismului" le-am citit mai întîi la ?eidelber# în anii NDG) 2talin"ul lui 8uvarin. ea trebuie să rămînă în parte 3şi să fie percepută4 ca po(este. m-a izbit faptul că femeia aceasta de 7B de ani a fost arestată într-o zi de MH mai. dezolarea supremă irump pur şi simplu în camera în care citeşti! . 8ol$eniţîn. de neverosimil pe care o avem cînd ne confruntăm cu istoria relatată! (ot corte#iul acela de învin#ători care îşi torturează semenii şi îi ucid fără să cadă o clipă pe #înduri. dar #reutatea lor a căzut verti#inos în mine şi s-a lipit. %anta r$ei a lui Grossmann!!! *mi amintesc şi acum frica teribilă care mă apuca ori de cîte ori reuşeam să străpun# ecranul pa#inii şi cînd lumea aceea care nu încăpea în nici un ad$ectiv venea peste mine şi mă prindea într-un carusel al #roazei! "sta era specia din care eu făceam parte2 9i aceasta era istoria mea.

dar cine le-a trăit pînă la capăt în afara victimei şi a fiicei ei care şi-a pierdut. somnul2 3 iunie +nteresant cum. lic1elele pe care le puteai cunoaşte proveneau din rîndul cole#ilor de serviciu şi al ierar1iei din care făceai parte! @iecare branşă. după BH ani de despărţire. în loc de asta. mai ales după ce petrecusem cîteva luni la :niversitatea din "ac1en. cu ce se ascundea în spatele pa#inilor pe care le publicam! 5e altfel rolul lor "ca specialişti" era tocmai acela de a le desc1ide oc1ii "lucrătorilor din 8ecuritate" şi înalţilor activişti de partid asupra sensului ezoteric al scrierilor unui cole#! Primul şoc l-am avut la un an-doi după terminarea facultăţii. apoi în cartea de memorii a /onicăi Lovinescu! Le citim şi ştim că sînt adevărate.ilozofia ― o ştiinţă? "rticolul "lovea" în do#ma absolută a "filozofiei mar&iste". scriindu-şi.lad".5îmboviţei! 9tiam că în dreptul ferestrei era măsuţa la care mama /onicăi se aşeza să-i scrie fiicei sale! *şi ima#inau împreună. ad$unct al 8ecţiei ideolo#ice de care am pomenit mai sus! -u ne cunoşteam. avea. adău#îndui o notă de familiaritate nepotrivită cu modul de adresare cuvenit într-o asemenea ocazie! Propoziţia neaşteptată suna cam aşa) "9i şi-a mai pus şi poza în ziar. sc1imba re#istrul stilistic al pa#inii. cu atît mai mult cu cît a fost o scenă practic "mută"! /-a invitat să stau $os. trei sferturi dintre membrii +nstitutului erau informatori ai 8ecurităţii care îi turnau pe cei din sfertul rămas "liber" şi care. nu ne văzuserăm niciodată! 8cena care a urmat a rămas înscrisă în memoria mea ca un fra#ment de vis. a venit arestarea! *n apartamentul din =d! . felul în care orizontul social al vieţii mele s-a lăr#it poate fi măsurat şi după anver#ura lic1elelor pe care le-am cunoscut. unde am lucrat primii zece ani după terminarea facultăţii.lad caracterul profund subversiv al articolului meu! /-a uimit în mod deosebit înc1eierea delaţiunii care. mai întîi în cartea 5oinei Fela. cel care îmi fusese profesor pînă în urmă cu doi ani 3aveam MK de ani4 ― preda "istoria filozofiei contemporane" citind practic de pe foi capitole între#i transcrise din 0storia filozofiei moderne şi contemporane. să nu cumva să-i uite posteritatea mutraL" 'ititorul de astăzi trebuie să ştie că în acele vremuri povestea cu poza avea un subte&t! . totodată.lisabeta s-a mutat un procuror militar! 5upă aceea s-a petrecut moartea la înc1isoare! "cestea sînt faptele! "u intrat şi ele în poveste. s-a ridicat şi a ieşit din cameră! Pa#ina acoperită a foii conţinea o delaţiune semnată "profesor dr! "le&andru =oboc"! *n ea. secretarul de partid al "cademiei prin anii N7G. ca preludiu la eliminarea mea din +nstitut tocmai "pe motive ideolo#ice"4! "ceastă "instituţie ideolo#ică" era conectată direct la 8ecţia ideolo#ică a 'omitetului 'entral! "şa stînd lucrurile.&ista o educaţie comunistă a privirii şi retina omului de pe stradă se . densitatea de lic1ele era ma&imă. se turnau între ei! :nul ca mine. pierdea "tonul principial" şi cădea într-un amestec de ma1ala cu ură! +zbucnirea avea în ea ceva oarecum uman. cum va arăta. în funcţie de importanţa ei socială. atît numărul cît şi calitatea lor erau fatal determinate de "cercul strîmt" al vieţii fiecăruia dintre noi! -u puteai întîlni mai multe lic1ele decît îţi permitea lumea în care te mişcai! 9i cum lumea aceasta se rezuma îndeobşte la lumea profesiunii tale. cînd am publicat un articol în Contemporanul. înainte. pe neaşteptate. reîntîlnirea la Paris! +ar apoi. 7ma!iu lui 0on %etro(ici. pentru că era vorba de o "instituţie ideolo#ică din linia întîi a frontului" 3după cum mi-a e&plicat tov! %adu Pantazi. o densitate diferită de lic1ele! 5e pildă. cu ce spuneam în "şedinţe". apărută la începutul anilor N G ― îşi făcea o datorie de "luptător pe frontul ideolo#ic" din a-i semnala tovarăşului 'onstantin . potrivit căreia aceasta era infailibilă tocmai pentru că era ştiinţă. a desc1is sertarul de la birou şi a scos din el o foaie! /i-a întins-o peste birou. o furie care nu mai putuse fi reţinută şi care. lăsînd să se străvadă un năduf. era mană cerească pentru ei. la +nstitutul de @ilozofie al "cademiei. La cîteva săptămîni de la apariţia pa#inii din Contemporanul mă c1eamă în clădirea 'omitetului 'entral "tovarăşul 'onstantin . intitulat . de asemenea. apoi. o vreme. de vreme ce îşi puteau umple rapoartele cu ce cărţi citeam. după %evoluţie.

ditura "cademiei sau de . mai bine zis de către orice individ deprins să mînuiască limba$ul de lemn al domeniului său! 'e importanţă avea că un te&t de "estetică" era scris de /arcel =reazu. mamă socialistă. pionier etc! /ai e&istau de asemenea ima#ini ale scriitorilor reproduse în manuale şcolare) de la . publicate automat de . for$eur. cu ocazia conferinţei unui 1eide##eriolo# #erman în faţa unui amfiteatru plin de studenţi. de mîrşăvia tăinuită şi făcută tocmai sub încredinţarea pecetei tainei.ram în BCO7 şi "desc1iderea" începuse cu un an-doi în urmă! 5e altfel re#imul foto#rafiilor publice avea să fie în curînd revizuit. $oacă prost şi eu sufăr de ruşine în sală şi transpir de ruşinea lui! *n urmă cu cîţiva ani. m-a lăudat ca pe unul dintre "1eide##eriolo#ii de seamă ai culturii noastre" sau ceva în #enul ăsta! Lucrul mi s-a părut firesc! 5in recuzita lic1elei face parte ambi#uitatea întreţinută între "ascuns" şi "pe faţă". delatorul de pe vremuri. micuţ şi estropiat. puse pe 1îrtie ca "lucrări de plan". de obicei e&trem de sofisticate sau. în nici un caz unul de tradiţie! . la facultate mai ales.oi reveni cînd voi a$un#e la lic1elele de altă anver#ură din zilele noastre! 8i#ur este că lic1elele nu iau niciodată în calcul accesul celorlalţi la zona lor de umbră. ad$unctul şefului de 8ecţie a reintrat în cameră! 9i-a pus de#etul pe buze. a unui debutant ― şi încă a unuia care provenea din branşa filozofică ― într-un ziar cultural important nu era un lucru obişnuit.obişnuise să vadă două tipuri de fi#uri umane) cele ale conducătorilor comunişti 3sin#urele care puteau evada din pa#inile ziarelor sau din manuale pentru a fi e&puse în public sau plimbate. a pus-o la loc în sertar şi m-a condus pînă la uşă! "sta a fost tot! Pe =oboc l-am văzut de atunci. la "manifestaţii"4 şi cele oarecum "simbolice". 5umitru /atei sau +on Pascadi. pe coperta a patra! Pentru cărţile de filozofie. "l! =! simţise în te&tul din Contemporanul că ceva ieşea din scară! @oto#rafia îl a$utase să simtă că autorul rîndurilor vorbea în nume propriu! "rticolul era al cui(a şi "mutra" care îl însoţea certifica asta! Lucrul acesta era scandalos. în întuneric. de "bilanţ". pe intri#ă. era mai cu seamă subversiv şi trebuia în consecinţă semnalat! 5upă cîteva minute. foto#rafia autorului nici nu şi-ar fi avut rostul) scrisul în acest domeniu atinsese un asemenea #rad de impersonalitate încît si#la unui c1ip nu răspundea la nimic! 'artea ar fi putut fi scrisă de către oricine.le mizează pe clandestinitate. cînd ceea ce a fost ticluit cu #îndul să rămînă ascuns este dat pe faţă. intrau în lume orfane. tractorist. spre deosebire de cele de literatură. lăsînd să se vadă elasticul sleit al unor şosete intrate pe $umătate în pantofi. ci doar să-i spun că ştiu! 5e fapt aş fi vrut să ştie că ştiu! -u am făcut-o pentru că îmi era ruşine! *mi era ruşine ca atunci cînd un actor recită prost. devin a#resive şi acuzatoare! 5ar să ne întoarcem la lic1elele mele de dinainte de NCG! "şadar la bună parte dintre cole#ii mei de +nstitut! 'u ce se ocupau ei2 5e pildă cu înscenarea unor "procese"! (e invitau la o şedinţă anuală.minescu la /i1ai =eniuc. sub formă de pancarde. întîlnindu-l pe coridoarele facultăţii. în care "se dădea citire" . a întins mîna după foaie. mai rău. să-i spun că "ştiu"! -u m-am #îndit niciodată "să-i cer socoteală". lic1elele nu se căiesc. care se constituiau în "tipuri" şi care erau e&ecutate de artişti "an#a$aţi". 'azan sau . care. nimic nu avea c1ip! La ce bun atunci o foto#rafie pusă în răspăr pe te&tul -imănui2 . sau unul de "istoria #îndirii romEneşti" de "l! (ănase. la "lucrătură". poposind o clipă în rafturile bibliotecilor pentru a fi spulberate apoi de vînturile istoriei şi înlocuite de altele! -imic nu avea identitate. aduse din îndepărtatele deşerturi ale spiritului. alături de secretul prost păzit. pantalonii veşnic prea scurţi. la otrava instilată pe ascuns! . "! (oma şi 5an 5eşliu! +cono#rafia comunistă era în #enere selectivă şi restrictivă! "şa încît poza unui tînăr. îşi purta pe culoarele vaste ale facultăţii. ostaş. în "format de buletin". nici nu autor romEn în viaţă nu avea dreptul să îşi divul#e c1ipul pe coperta unei cărţi şi nici măcar. restrîn#îndu-se în cele din urmă la doar două) cele ale cuplului prezidenţial! 5upă BCDG.pure2 *mbinările acelea de cuvinte. după imperativele realismului socialist) miner. şi lauda rostită în faţă sau în public! . ci se #răbesc să dea e&plicaţii. de cîteva zeci de ori! (recuseră HG de ani de la scena pe care am povestit-o! "ş fi putut. între lovitura dată pe la spate. Go#oneaţă. ca să fiu sincer. pe turnătorie! +ar cînd sînt a$unse din urmă de propriul lor trecut.ditura 9tiinţifică şi necumpărate şi necitite de nimeni.i bine.

Pantazi a retorcat) "9i dumitale ţi se pare corect. după care. lucrurile acestea sînt #roteşti! "tunci ele se înc1eiau îndeobşte cu frîn#erea unui destin! . înainte de a intra în casă. mai erau totuşi vecinii! La parter. realizări etc! 9i deodată. iar pe adevărul ei se spri$inea adevărul pla#iatului meu! 9i era mai mare dra#ul să-i vezi pe cole#ii mei cum îşi împărţiseră rolurile) unul se mira că "tocmai eu" fusesem capabil de aşa ceva şi aştepta să mă căiesc! "ltul. stătea la o masă ţinînd mîna pe un teanc de cărţi ale lui -oica şi dădea citate de ici şi de colo. care ne-a c1emat pe cîţiva să ne spună că dacă mai răspundem invitaţiilor ambasadelor occidentale fără să avem aprobare "de la ei". locuia un cuplu de pensionari! Perdeaua de la fereastra lor se mişca de cîte ori ieşeam în oraş sau veneam acasă! "veam senzaţia că sînt vecin cu un post de observaţie! *ntr-o zi mă întorc din oraş şi. cîţiva dintre noii mei cole#i făcuseră puşcărie politică! Lic1ele nu mai puteam întîlni decît în situaţii e&cepţionale. publicat în nu ştiu ce revistă. în casa de vizavi. şef de cadre la /inisterul *nvăţămîntului. în #ura lui %adu Pantazi. sufocat de indi#nare. îi furasem persona$ul! =ine. ca unul să se spetească muncind şi altul. @ratele fiind o creaţie a lui -oica! "şadar fără să-l citez pe -oica. cînd l-a $udecat pe Pleşu pentru participarea la "complot împotriva ordinii de stat"! "poi. cea pe care o proiectează şi o instituie cuvintele! "'omunismul aduce cu el fericirea" este o propoziţie adevărată în sine.u sînt! ― :itaţi. fără să fie acuzat că l-a pla#iat pe -oica 3sau pe Gide. secretar de partid al "cademiei şi director ad$unct al +nstitutului de @ilozofie. dar lucrul era prea #o#onat) toată lumea ştie că parabola @iului risipitor e construită deopotrivă pe fi#ura @ratelui lezat! *n comunism însă nu e aşa) cu cît minciuna este mai sfruntată. :niversitatea "8piru ?aret"! 'am asta era! *n rest. vom rămîne pe drumuri! "stăzi. în BCDD. nu prea mai aveam unde să întîlnesc lic1ele! =a da. propoziţia "@ratele @iului risipitor este o creaţie a lui -oica şi el nu e&istă în *iblie1 era o propoziţie adevărată în sine. fi#ura centrală a Jurnalului filozofic publicat în BC ! "cuzatorii mei nici nu se obosiseră să citească parabola biblică şi susţineau că în *iblie e pomenit numai @iul. cînd soseau la "şedinţe desc1ise" activişti de la 'entrul :niversitar ― atunci am cunoscut-o pe "tovarăşa 'lătici". iau cartea de telefon şi caut la =) "=rătucu". prezente şi viitoare! (ot aşa. cu cifre. l-am cunoscut pe "tovarăşul =ondrea".u am avut noroc) am fost transferat la +nstitutul de +storia "rtei! 'omponenta ideolo#ică a artei era cu mult mai palidă decît cea a filozofiei. aflai că în anul acela se petrecuseră şi lucruri re#retabile! 5e pildă. ridicînd oc1ii către sală. adău#a) "la fel şi la Liiceanu"! "ltul înţele#ea acum. văd perdeaua mişcîndu-se! +ntru. o să spuneţi. care la rîndul lui invocase parabola4. care avea să se ilustreze în BCDB. cel al "meditaţiei transcendentale". cu ocazia unui "proces" celebru. că @ratele @iului risipitor reprezintă un loc comun al culturii europene la care poate face recurs oricine. pentru că viaţa mea socială era sumară şi se reducea la frecventarea cîtorva prieteni.unui raport anodin. cînd lumea începuse de$a să moţăie în sală. alături de @iul risipitor. care bate lumea şi nu face nimic. cu atît mai mult ea are şanse să se instituie ca adevăr! 'u cît ceea ce spui este mai distorsionat în raport cu realitatea. să fie primit la întoarcere cu braţele desc1ise şi să se taie pentru el viţelul cel #ras"2 Povestite acum. tovarăşe. cu atît puterea de convin#ere a cuvintelor este mai mare! 5e fapt raportul se sc1imbă) cuvintele dau forţă realităţii şi o fac să e&iste0 ele nu au nevoie de suportul realităţii! %ealitatea devine atît de slabă încît ea nu mai poate contrazice cuvintele0 realitatea reală e ne#li$abilă şi este în#1iţită de o nouă realitate. persona$ din care -oica făcuse. în lumina pla#iatului meu. tocmai s-a întors acuma! ― 8in- . aşa încît densitatea de lic1ele în noul institut era aproape nulă! 5impotrivă. putea fi re#ăsit fratele @iului risipitor. +ntrarea Lucaci nr! ! @ormez numărul şi îmi răspunde el! "― (ovarăşuN =rătucu2 ― 5a! ― 'e se mai aude cu omul nostru2 ― 'ine e2 (ovarăşul colonel2 ― . multe alte fapte ale mele pe care pînă atunci nu şi le putuse e&plica! 'înd am apucat să bîlbîi. care nu poate fi infirmată de toată mizeria unei ţări comuniste şi nici măcar de toată mizeria tuturor ţărilor comuniste trecute. domnul =ondrea este rectorul celei mai mari universităţi particulare. cu o dicţie imposibilă. că îl pla#iaseşi pe -oica! *ntr-un articol de-al tău. adevărată în sine este şi propoziţia "tancurile sovietice au intrat în BCOD la Pra#a pentru a aduce pacea"! (ot aşa.

ieşirea nepro#ramată din rînd era. eliminat! Pentru ca acest lucru să se întîmple nu a$un# formele de suprave#1ere ale unui aparat anume creat 38ecuritatea4! "cesta poate asi#ura "impulsurile centrale". cînd "lua cuvîntul" 3venea uneori îmbrăcat în pi$ama4 şi începea cu un e&curs despre "re#ulile convieţuirii socialiste"! 'u lic1elele publice lucrurile erau cît se poate de simple! Locurile lor de întîlnire erau volumele oma#iale. ce mănîncă.u vă văd! ― 5umneata!!! 5umneata!!! ?ai sictirL" 9i-mi trînteşte telefonul! /ai era şi vecinul de la eta$ cu "cartea de imobil"! La el tră#eau "băieţii" cînd veneau să ia informaţii! *i vedeam intrînd în casa scării. ne putem desi#ur pune întrebarea care e funcţia lic1elei într-o societate comunistă! %ăspunsul îl vom #ăsi dacă privim spre însăşi esenţa acestui sistem0 pentru că în comunism lic1eaua e secretată de această esenţă! 9i care este esenţa comunismului2 %ăspuns) ni(elarea. este c1eltuită pentru ceea ce s-ar putea numi "cursa cu obstacole" la care candidatul la performanţă e c1emat să participe zi de zi pe parcursul între#ii sale e&istenţe! . cine făcea un film care leza #ustul triumfalist al sistemului ― trebuia laminat social. ziarele. #imnasta etc! sînt produsele de vitrină ale sistemului şi reuşitele acestora nu sînt e&plicabile decît prin virtuţile sistemului şi contribuie la #lorificarea lui sau a celui care îl întrupează! "şa stînd lucrurile. deci nu e&emplarul care tra#e un picior. deci de mediocri. televiziunea şi radioul. proşti sau impostori0 lic1elele "curăţă" societatea eliminînd vîrfurile. restul populaţiei trebuie să arate la fel de la aspectul e&terior 3cum se îmbracă. vecinul dumneavoastră! -e putem vedea pe #eam vorbind la telefon! /ă vedeţi2 . dar releele care asi#ură transmiterea lor şi suprave#1erea pînă la nivel periferic precum şi retransmiterea informaţiei obţinute pînă la sediul central. revista 2ăptămîna.&cepţia. în loc să fie pusă în slu$ba realizării proiectului propriu. deficitare etc. prin proprietate privată şi iniţiativă4 şi apoi cadrul în care un membru al societăţii se poate manifesta! . ci pe cel care păcătuieşte prin vi#oare. lic1elele sînt . plăceri şi aspiraţii! 'omunismul e o societate în care nu se iese din rînd! 9i ca să se obţină acest lucru.#ur sau cu cineva2 ― 8in#ur! 5aN tovarăşuN colonel. ec1ilibrul la nivelul fiecărei specii. care ne ştiam de MG de ani4. nu-i aşa2 ― era fiu de preot şi simpatiile lui politice mer#eau către P-P!!! *l ascultam şi mi-l aduceam aminte în timpul "şedinţelor de bloc" 3eram o mînă de oameni.u sînt. un păcat! 'e însemna asta pentru intelectuali2 *nsemna că cine avea o e&plicaţie ontolo#ică a lumii care ieşea din cadrele institutelor de filozofie. în ce tip de locuinţe stau. ce venituri au4 şi pînă la tipul de #usturi. ambiţios sau care pur şi simplu are ceva de spus lucrurile sînt cu mult mai complicate în comunism decît în societăţile occidentale! 'ea mai mare parte din ener#ia de care acesta dispune. #ăsind de fiecare dată forma în care trebuie să o facă. fiind periculos prin e&emplul pe care îl dădea. care îşi primea informaţiile direct de la 8ecuritate! "$unşi în acest punct. la limită. în comunism. cine scria un roman sfidînd re#ulile esteticii oficiale.l ― ştiam. aude prost sau şi-a pierdut un oc1i. inte#ral. ceea ce înseamnă cu eficienţa şi #eniul cu care natura re#lează. trebuie create separat! @uncţia aceasta suplimentară o asi#ură lic1elele! 9i ele o asi#ură în c$ip natural.i bine. readus la ordinea numitorului comun şi. trebuie controlate cu străşnicie mai întîi (enitul 3el nu mai poate fi auto#enerat. şapte familii în toată casa. debile. 'u e&cepţia reprezentanţilor nomenclaturii şi a celor aflaţi în slu$ba ei. nu trebuia să ne vedem într-o oră în oraş2" 8c1imb tonul) "― 5aN ruşine nu vă e2 -u vă e ruşine să fiţi turnător2 ― "loL aloL 'ine e acolo2 ― . creînd astfel posibilitatea supravieţuirii ei! 5eosebirea este că lic1elele nu "curăţă specia" ― aşa cum fac felinele cînd vînează ― de e&emplarele bolnave. îi auzeam apoi urcînd eta$ele şi pe el desc1izîndu-le uşa! *i vedeam plecînd cam după o oră! 5upă NCG a ţinut să-mi spună că nu el mă turna şi că speră că ştiu cine! . performanţa ieşită din comun sînt şi ele cultivate în structuri prestabilite şi sînt subordonate unui scop) propa#anda! =alerinul. talentul. cenaclul "@lacăra" şi. în vederea prelucrării ei. patinatorul. sprinteneală şi e&ces de fantezie! +ată de ce pentru un e&emplar dotat. unde de asemenea erau oma#iaţi "conducătorii" 3de ziua naşterii sau cu ocazia altor zile naţionale festive şi la con#rese ale Partidului4.

reproşuri şi blasfemii! 'eea ce se numeşte îndeobşte "depresie nervoasă" este o criză prelun#ită de luciditate! 5epresivul iese din rîndul "oamenilor normali" şi începe să vadă altfel. . (ocmai de aici provine miopia care este necesară pentru parcur#erea în bune condiţii a unei e&istenţe! :n anumit fel de a rămîne lipit de ceea ce faci şi de a crede că treaba aceea este şi firească şi capitală pentru bunul mers al lucrurilor 3cînd în fond ea este total indiferentă4 reprezintă #aranţia de sănătate a unei vieţi! Gesturile curente.l ar fi putut face abstracţie de ceea ce a)unsese să înţelea!ă. în simpla dinamică imanentă a producerii lor! *n mod normal sănătatea mentală a omenirii ţine de transă. reprezintă încă un tribut plătit iluziei4. el nu consideră că mai are vreo responsabilitate! Greva foamei nu o face pentru a atra#e atenţia sau a obţine ceva. strică $ocul /a>ei! (oate medicamentele antidepresive de astăzi reprezintă te1nici de refacere a sistemului protector de iluzii. nu are nevoie de cinci acte pentru a părăsi scena! Povestea lui e scurtă pentru că trece direct la concluzie0 ca şi ?amlet.i bine. "ceastă sc1imbare a calităţii privirii survine ca urmare a de#radării stratului protector pe care. . un mod de a fi îmbrîncit din nou în cursa vieţii. a#itaţia zilnică.or#anizatorii acestei curse cu obstacole! . ca pe un dez"iluzionat. reintrarea în 1ora amă#irii. acest peisa$ s-a diversificat imens după BCCG!!! 5 iunie 'e trebuie să facă un om cu viaţa lui dacă nu vrea să se resemneze să trăiască în cate#oriile speciei2 'e îţi rămîne de făcut cînd fiecare din lucrurile care îţi ocupau viaţa şi îi dădeau un sens se #olesc de conţinut2 Lucrul cel mai #rav este ca sistemul de iluzii de care o viaţă are nevoie pentru a înainta să se surpe! +ar în lumina sfîrşitului nici o iluzie nu rezistă! Problema e să poţi încă face ceva după ce ai a$uns în punctul acesta! Furnalul este cea mai strînsă formă de colaborare cu viaţa care ţi-a fost dată! . în cazul lui ?amlet. de capacitatea de a participa la seducţie şi mira$! . cînd o apă fără 1otare! 'ine nu are destulă astuţie.i $oacă rolul zmeoaicei din poveste care ridică în drumul lui @ăt-@rumos cînd un munte.ste un fel de reverenţă făcută nu-se-ştie-cui. ci pur şi simplu pentru că aceasta i se pare calea cea mai la îndemînă. nu vrea să răzbune sau să repare ceva! 5e îndată ce a înţeles.şti sănătos cîtă vreme eşti prins în "dansul amă#irii muritoare" ve#1eată de marea re#ină a Lumii.ersiunea romEnească a lui ?amlet o avem în leneşul din povestea lui 'rean#ă! 5eosebirea este că acesta "mer#e pe scurtătură"0 el nu e&plică. /a>a! 'el care părăseşte dansul acesta iese din cursa vieţii şi devine "nebun"0 pentru că privirea distantă. tandreţe şi recunoştinţă cu stri#ăte. îl reprezintă sistemul lui de iluzii. cînd o pădure plină cu li#1ioane. amestec de curtoazie. -umai că el nu mai întîrzie nici o clipă "aici") nu vrea să reaşeze timpul lumii în matcă 3ceea ce. cine nu inventează te1nici de evitare sau depăşire a acestor obstacole este ani1ilat sau scos din $oc! Pentru cine nu a trăit atunci. un fel de a arăta că ceea ce ţi s-a dat nu-ţi este indiferent! Pe de altă parte. mobilurile care ne mînă nu sînt puse în discuţie0 ele trebuie lăsate în inerţia subînţelesului. care atra#e după ea clarviziunea. tra#edia lui n-ar mai fi e&istat! . faptul că ai primit ceva în necunoştinţă de cauză poate să devină sursa unui protest infinit! 5e aici ambi#uitatea oricărui $urnal. e bine să se ştie că lupta dintre bine şi rău în comunism la ni(el cotidian îmbrăca această formă) lupta dintre cel care voia "să facă ceva" şi cei care îşi dădeau mîna pentru a-l împiedica! . mai abruptă şi mai ele#antă de a abandona! *n acest "proiect" al său 3sin#urul care se poate sustra#e amă#irii4 el este a$utat în mod firesc de consătenii săi care îl spînzură ca pe unul ce a încălcat le#ea iluziei. nu teoretizează. leneşul lui 'rean#ă a înţeles. pentru orice om. de a-ţi recăpăta miopia salutară! 5acă ?amlet ar fi putut lua timp de trei luni două pastile de Qoloft sau de Prozac pe zi.

şi.an ― impersonalul "se" ― şi cam toţi actorii $oacă aceeaşi partitură! @ac şi spun cam aceleaşi lucruri. iar viaţa noastră este direct instalată pe neantul acestei e&plicaţii! 5ar pentru ca "aruncarea" să fie deplină. #recii l-au mascat cu lumea de forme frumoase ― compensatorii şi terapeutice ― de tip apolinic! Polaritatea dionisiaco-apolinică a vieţii eline era e&presia unei strate#ii care se mişca între adevărul teribil şi iluzia menită să-l facă suportabil! (ra#edia era c1emată să ridice la răstimpuri vălul care acoperea prăpastia lăsînd ca ceea ce este cumplit ― şi eventual uitat ― să ţîşnească la suprafaţă! (ra#edia devine memento"ul prăbuşirii oricînd posibile) în orice clipă poţi să a$un#i de la liniştea călduţă a e&istenţei la infernul ei! Grecii ştiau asta. ?eide##er vorbeşte de "vina" noastră într-un sens e&tra-moral. pentru că el se rezumă la "aici"-ul fenomenal ― manifestabil şi întîlnibil ― al secvenţei cuprinse între naştere şi moarte! Locul în care sînt eu aşezat nu-mi permite să (ăd decît scena0 despre culisele din "stîn#a" şi din "dreapta" ei nu am pe ce temei să vorbesc! (otul se rezumă la faptul că sînt aruncat pe scenă. sînt primul temei al nimicnicităţii mele şi primul fel în care "vina" se articulează în e&istenţa mea! Lucrurile mer# însă mai departe) $ocul însuşi. caracterul cumplit al e&istenţei. ?eide##er nu ia în calcul credinţa 3aşa cum pentru "de unde2" nu ia în calcul ipotezele ştiinţei4. sînt . într-o bună zi.6 iunie (ema prăpastiei pe care stăm! "m întîlnit-o prima oară la douăzeci şi ceva de ani. cînd am citit interpretarea lui -ietzsc1e la tra#edia elină! . trebuind să $oc! 'ulisele. trăim cu ideea că prăpastia este a altuia şi de cele mai multe ori asistăm la spectacolul ei sub forma #rozăviilor care ne-a$un# la urec1i sau a celor la care sîntem puşi să asistăm în fiecare seară. dar şi ca "aruncători". $ocul nostru nu are cine ştie ce calitate) el se înscrie în tiparele prestabilite ale faimosului das . reprezintă condamnarea la moarte a tuturor celorlalte pe care le-am înlăturat! Prin unica mea ale#ere eu am remis neantului restul refuzat al posibilităţilor! *naintarea noastră prin e&istenţă #enerează fără încetare neant! -u numai ca aruncaţi în lume. în al treilea rînd. adică unul e&istenţial! +ar vina alcătuirii noastre este tocmai aceea de a subîntinde "nimicnicitatea") sîntem "vinovaţi" pentru că sîntem "temei al nimicnicităţii"! 5ar ce înseamnă asta2 "sta înseamnă că ne lipseşte mai întîi temeiul lui "de unde2" 3de unde venim4! Lipsa de provenienţă pe care e aşezată viaţa noastră ?eide##er o numeşte "aruncare"! "runcarea e&primă ne-temeiul prin e&celenţă) ea ne confruntă cu un rezultat a cărui e&plicaţie ni se refuză cu desăvîrşire! 8întem rezultaţi dintr-o aruncare ― şi. stăm pe netemeiul nimicului! *n sfîrşit. dar nici aruncătorul şi nici sensul #estului lui nu ne sînt transparente! "bsenţa lui "de unde2" întemeiază nimicnicitatea. unul care ţine de constituţia e&istenţei noastre. depăşind-o ca "motiv cultural"! 5ion>sos le-a revelat #recilor 1ăul pe care era aşezată viaţa noastră.ram prea necopt ca să o înţele#. de teama de platitudine sau de ruşinea văicărelii! (ema prăpastiei reapare la ?eide##er sub forma nimicului ca temei sau a prăpastiei (+b!rund) ca ne"temei (6n"!rund). prin intermediul televiziunii! 5ar vorba lui +onesco) "nu e&istă scăpare"! 8ă ai cura$ul să notezi tot ce-ţi vine în minte. la scară planetară. ca dovadă. ca împlinitori şi realizatori. 4n 2ein und 3eit. ca să-i poată face faţă. ceea ce înseamnă să o inte!rez în viaţa mea. oarbe pentru mine. iată-ne. odată făcută. ştiau că fiecare ins are prăpastia vieţii lui şi că. vălul care o acoperă se va da la o parte! -oi. în sc1imb. nici "de partea cealaltă" ― a ieşirii din scenă ― nu stăm mai bine! /isterului lui "de unde2" îi corespunde cel al lui "încotro2"! *n această construcţie. popasul meu în scenă este pîndit în fiecare clipă de neant şi #enerează neantul! 5e ce2 Pentru că prin fiecare #est al vieţii mele eu ale# între mai multe posibilităţi şi fiecare opţiune. ca "proiectanţi" ai propriilor noastre #esturi. ca fiinţe ale proiectului. dincolo de orice preocupare de stil. sîntem aici ―.

lisabeta. amintiri proletare din tinereţe. pe care cei din lumea lor. erau pesemne flatate şi e&citate. care dau mîna cu %e#ele şi fac.minaţi de aceleaşi idealuri. a$un#înd în piaţa unde se afla clădirea 'o- . îi dădeau totul înapoi. depăşeşte.ictoriei. le-a descompus mişcarea! 'um #un#ureau repetînd-o şi cum se întrebau poate una pe alta) "'e zici. adică reuşesc să obţină un caracter mediu al e&istenţei în cate#oriile căruia intră cu toţii! '1ipurile lor încep să semene între ele. cînd %e#ele era un persona$ 1ulit. prin acelaşi colţ din dreapta îşi fac apariţia în ecran două doamne voluminoase în taioare. mişcînd în contratimp capul. furatul era mai rentabil decît acum! "Pîinea cerească". puteţi spune cu #las tare ce #îndiţi! 8înteţi liberL" Amul s-a 1olbat la mine şi n-a mai zis nimic! --avea ce face cu libertatea asta! -u se #îndea pesemne decît la un sin#ur lucru) că pe o piaţă în care cartoful nu se putea #ăsi oricînd. îmi arunca de zor nişte cartofi murdari în tal#erul cîntarului şi privea într-o parte. acesta îmi spune la un moment dat cu năduf) "'e mai. cînd în piaţa din ?ala (raian. cu fiecare evitare a întîlnirii cu posibilul nostru ireductibil ― ne aşezăm pe neant! "ceastă întreită vină e&istenţială. cărora costumele cu cravată nu le vin niciodată bine şi care cară fiecare cîte un buc1et enorm de flori. semn de supunere şi oma#iu la care numai monar1ii au dreptul pe acest pămînt! /i le ima#inez cum au repetat acasă. umerii şi şoldurile. conform protocolului re#al. prin dreapta. acele #enofle&iuni suave. cei doi se aliniază respectuos la ceva distanţă de suveran şi preşedinte! "poi. pînă a$un# la c1ipul statistic al lui 8iemand. doi tipi solizi. cu acest moment cînd %e#ele reintra în scenă prin poarta din spate a istoriei. cum cineva le-a arătat. cum spuneam. "retrocedat" %e#elui şi devenit reşedinţa familiei re#ale în %omEnia! +liescu îi întoarce vizita pe care /i1ai i-o făcuse la 'otroceni! 5in stîn#a ecranului apare %e#ele. intrînd în vorbă cu un vînzător de la aprozar. libertatea. cu mersul lui colţuros. <ni&uri. pe care o lasă cînd străbate protocolar un spaţiu public! "ceasta e pesemne forma lui de timiditate! 'amerele de televiziune sînt undeva sus şi mai departe. tu2 *mi iese2" @ăcînd asta. învelit în celofan! @lorile trebuie date pesemne "doamnelor" 3re#inei şi principesei4 şi întrucît acestea aşteaptă în casă. discursul de tip etic! . pătrund în ecran. nu-l interesa nici cît ne#ru sub un#1ie! -umai că ar fi trebuit să ştiu asta! 5e cîte ori plecam de la +nstitutul de +storia "rtei în $os pe 'alea . totul în afară de coroană! 12 iunie /area iluzie a %evoluţiei din decembrie) că poporul romEn ar fi avut nevoie de libertate! Prima revelaţie am avut-o în ianuarie BCCG. ci doar siluetele şi limba$ul corpului! 5upă +liescu. 8obod9. îl dăduseră la o parte şi pe care acum tot ei. puternici şi stăpîni pe situaţie. lîn#ă "poporul lui". era mai bine înainte!" 8punînd asta. de om stîn#aci şi etern timid! Prin dreapta ecranului îşi face apariţia +liescu. le-a e&plicat. de unde senzaţia aceea de bîţîială. cu orizontalitatea cotidiană a vieţilor noastre. îl lăsau să stea. puternici şi stăpîni pe situaţie. se dovedise că era tot re#e şi ele urmau să stea la masă cu acest persona$ fabulos. dar ce are a face. fără e&plicaţie şi fără a avea să cerem cuiva socoteală! &s ist so: 8 iunie "stă seară la tele$urnal scena din faţa Palatului . mode şi curente! 'ad în aceeaşi mediocritate. cîteva luni pe an. neştiind dacă face "bine" vorbind dintr-o dată aşa! "'um era mai bine2 :ite.a este o vină fără răspundere individuală şi ea trimite mai de#rabă la insuficienţa condiţiei noastre. îl aduceau înapoi. întrucît ţine de constituţia omului. lucruri disparate se învălmăşeau în mintea lor. aşa încît c1ipurile nu se văd. la faptul că pur şi simplu sîntem aşa. "nimeni"! 'u fiecare dintre #esturile noastre comune.

oma#iatorii reprezentau răul! . s-a sinucis un an mai tîrziu! 5e scîrbă! " pus pe cineva pe #înduri #estul lui2 " modificat el. scăpînd cu viaţă. pentru că la noi nici opereta nu avea spectatori!4 "celaşi lucru s-a întîmplat după %evoluţie la 'lu$! (înărul care îşi desfăcuse cămaşa în faţa armatei masate în piaţă spunînd "(ra#eţiL" 3şi au tras4. cu ideea că atitudinile oamenilor sau modul lor de a #îndi sînt influenţate de conştientizarea distincţiei dintre bine şi rău! 'e simple păreau lucrurile la cumpăna anului NCGL -omenclatura de partid. un popor între#. dar cu desăvîrşire i#norat de ceilalţi! 'ei care făcuseră răul ştiau ce făcuseră ― dovadă că în primele luni după decembrie "s-au dat la fund" ―. printr-o simplă operaţie de scădere se obţinea "restul populaţiei".i bine. ei ar fi fost puşi automat la stîlpul infamiei! 5e către cine2 5e către "ceilalţi". ultimul ziarist care dă lecţii poporului de pe ecranul unui televizor ştiau 3sau au aflat între timp4 ceea ce unui subtil intelectual nu poate să-i intre în cap) că în ma$oritatea lor oamenii nu au nevoie de "1rana cerului" ― de cărţile lui. şi-a dat foc pe pîrtia de la Poiana =raşov. în vreme ce aceia care îl suportaseră nu-l percepuseră ca rău! " trebuit să treacă un timp pînă ce primii au priceput că lucraseră temeinic şi pe termen lun# şi că îndobitocirea se petrecuse în masă! 8e puteau întoarce între "ai lor"! . inima lor a fost uşurată de povara unui dar funest care le adusese numai necazuri!" . pentru simplul fapt că atunci ar înceta să fie un umanist! 5in această cauză pariul pe care el îl face cu societatea este din capul locului pierdut! Pînă şi ultimul #ăinar a$uns în 8enatul %omEniei. oc1i şi picioare! 5e această orbire. lucrul a fost înre#istrat ca un fapt divers! :n nebunL Pesemne că nimeni. vorba /arelui +nc1izitor. cei mulţi. puteau reveni la rampă! -u aveau de cine se teme! *n nici un caz de o mînă de intelectuali care vorbeau de . dacă s-ar fi produs vreodată. astăzi.mitetului 'entral. este un lu& pentru cei aleşi şi puţini! Pentru cei mulţi.i erau puţini! Prin căderea comunismului.i au plecat. starea de lucruri a %omEniei2 *şi mai aduce cineva aminte cum îl c1eamă2 Libertatea. în sfîrşit. măcar cu un milimetru. trecătorii care ar asista la scenă s-ar #răbi să traverseze! ":n nebun". cei covîrşitor de mulţi. care reprezenta binele! 5upă decembrie NDC s-a dovedit că acest "punct de vedere" fusese interiorizat de primii. lic1elele. de suspinul lui. de care altminteri el este foarte mîndru şi de care nu are cum se dezbăra. sub 'eauşescu.i.ictima lor. ""devăr #răiesc către (ine că sufletul omului nu cunoaşte altă #ri$ă mai c1inuitoare decît aceea de a #ăsi cui să-i încredinţeze mai de#rabă 1arul libertăţii cu care această nefericită făptură se naşte pe lume!" ― "9i oamenii s-au bucurat că sînt din nou minaţi ca o turmă şi că. eroarea intelectualilor umanişti în anii care s-au scurs după decembrie NDC este că au mizat pe acest "dar funest" într-o lume educată sistematic vreme de patru decenii în "#eneralizarea supunerii"! . minţind etc! etc! "şadar. umilindu-i. ei nu au scăpat nici pînă azi şi nici nu au cum să scape pentru că ăsta e năravul oricărui umanist. iar memoria poporului ce1 i-a păstrat numele şi în fiecare an el e sărbătorit ca un erou! 'înd un tînăr romEn. de predicile lui profane! 15 iunie A altă iluzie a deceniului care a trecut) că societatea ar dori să se scuture de cei care făcuseră cu putinţă lumea dinainte! +luzia aceasta îşi avea din nou rădăcina într-o operare inadecvată cu cate#oriile morale. activiştii. de la ideea de om şi omenire care ar avea ca determinare "1arul libertăţii" aşa cum fiecare om vorbeşte sau are mîini. mii şi mii de studenţi au asistat la funeraliile lui. nu-i repudia! . ultimul securist aciuat într-un partid. îmi spuneam) dacă acum cineva ar scoate o pancardă pe care ar scrie "Fos 'eauşescuL" sau "Fos comunismulL". care îi aşază de la bun început pe terenul moralei şi nu al politicii. furîndu-le libertatea. aparatul represiv 38ecuritatea4. nu e în stare să spună cum îl c1ema! 3"sta -oica numea "#esticulaţia de operetă a eticii") scoţi un tril ca să te audă ceilalţi! 5ar după cum se vede nu avea dreptate. de la o premisă abstractă. ea este o po(ară. ca orice umanişti. cei care suportaseră pe pielea lor ceea ce primii puseseră în operă. şi-ar fi spus toţi în #înd! 'înd Fan Palac1 şi-a dat foc la Pra#a.

puteau conduce instituţii culturale. ba c1iar puteau să aducă pe ecrane foşti #enerali de 8ecuritate. imperii universitare. care mi-a apărut un fel de tra#edie #rotescă sau o farsă tra#ică! 5ar orice nebunie îşi are. %omEniaL". puteau intra în parlament şi puteau deveni miniştri. ore şi ore în şir. versuri tîmpite care să-i mear#ă la inimă poporului romEn educat în spiritul <itsc1ului naţionalist! Poporul romEn nu are resursele necesare pentru un război care se poartă cu tupeu. pentru că trăieşte în tine! "şa crede -oica în cultură! 'u el e invers decît spunea Paleolo#u) ar fi fost un #eniu dacă n-ar fi fost un prost! 5ar admiraţia lui pentru Ritt#enstein îi . făceau bancuri şi spuneau că "/onica 3Lovinescu4 ar fi bine să fie bătută la cur ca să-i vină mintea la cap"! 'e conta că prezenţa pe ecranul televiziunii. îşi puteau face bănci. Jurnalul de la %ăltiniş. mai ales. fie ea şi renunţîndă2 "ceastă virtuală declaraţie de iubire care atunci suna deplasat îşi vădeşte de-abia astăzi sensul! 9i îl dovedeşte tocmai prin vidul în care a căzut apelul în conştiinţele celor care erau c1emaţi să se apere! 5ar mai ales şi-l dovedeşte prin consecinţele acestui vid în starea actuală a unei naţiuni! "stăzi cînd îl văd pe Păunescu desfăşurîndu-se în toată impudoarea lui. notează "la H noaptea") ""m citit deodată. avusese loc o revoluţie. cumva. într-o după-masă. că un om dra# care-a murit e încă viu. cînd un dosar de securitate folosit ca alibi pentru disidenţa lui! Poporul romEn nu are un #las de bu1ai cu care să-şi acopere mereu interlocutorul şi nici reaua credinţă necesară pentru a face imposibilă orice discuţie! Poporul romEn nu recită. pentru a împiedica ceea ce mai apoi s-a întîmplat! "pelul acela nu avea în el nimic sîn#eros0 nu invita pe nimeni la răzbunare şi linşa$! (ot ce îşi propunea era să provoace o presiune morală în vederea unei retra#eri pioase! (onul mîniei lipsea cu desăvîrşire din el! Pe unii i-a contrariat mesa$ul lui) dacă veţi avea o cădere pe #înduri şi o decentă ieşire din scenă. simbolic măcar. vină şi căinţă! *şi puteau face partide. şi poţi crede foarte bine. a foştilor poeţi de curte era o palmă pe obrazul poporului romEn dacă poporul romEn nu simţea că este pălmuit2 ""pel către lic1ele"2 8i#ur.ste evident că lupta dintre ei e ine#ală) nimeni nu-i dă poporului romEn o emisiune de televiziune în care el să stea la o masă pe care se află cînd volume de versuri 3pe care să le poată mîn#îia la răstimpuri4. apelul acesta nu fusese făcut pentru şi către lic1ele! . el continuă să mănînce felurile pe care istoria i le servise înainte! %eci. acompaniat la c1itară. cînd binele nu se mai defineşte vi#uros şi pozitiv. poporul romEn nu poate purta acest război pentru că nu mai percepe imoralitatea) lui îi este indiferent că îl are din nou în faţă pe autorul unor spectacole en plein air care începeau cu balade duioase şi se terminau cu "'eauşescu. care-l tăbăciseră pe Goma şi care acum comentau bine dispuşi evenimentele curente.i bine. cînd îl văd declarEnd că el a pierdut bătălii dar niciodată războaie. sînt #ata să declar că l-aş iubi dacă răul pe care-l face celorlalţi 3c1it că ei sînt sau nu conştienţi de el4 ar fi putut fi oprit! %ecunosc că o iubire atît de perversă nu poate apărea decît din disperare. ci doar ca absenţă a răului! . de tribune! 9i de ce îi este lui indiferent dacă vede aceleaşi mutre în decoruri istorice care se vor diferite2 Pentru că poporul romEn.memorie. puteau spune că 8ecuritatea fusese o instituţie patriotică. la urma urmei. că istoria făcuse indi#estie şi că parte dintre cei care defilau acum pe scenă nu erau altceva decît eructaţii şi vomismente ale unei perioade trecute! 19 iunie 'ărtărescu. aceasta e lucrul e&traordinar pe care l-au aflat între timp proştii şi umaniştii. dacă ar fi renunţat la războiul lui cu poporul romEn! 'ăci ce se poate întîmpla cînd o lic1ea bine instruită sare la bătaie cu un popor care abia se mai ţine pe picioare2 .ă vom iubi2" 5ar cum să iubeşti o lic1ea. prin incitaţie şi pseudo-isterie colectivă. 9i.l fusese făcut pentru a indica obiectul posibil al unei repudieri colective. vă vom iubi! ". se adaptase la istoria lui! *ntr-un alt decor. îşi e&puneau concepţia lor despre lume. scandat pe scenă şi preluat. şi măreţia ei. stricate! Lui nici nu-i păsa că. puteau avea posturi şi emisiuni de televiziune. dacă voiau îl puteau lăuda şi acum pe 'eauşescu şi puteau e&plica şi de ce o făcuseră înainte. neîncălzite. în Jurnalul său. l-aş fi iubit pe Păunescu.

poţi să crezi că . şi era insuficient ― şi total inadecvat ― ca mi$loc de a evalua o performanţă culturală! "8tupidităţile" rostite de -oica la Păltiniş şi "în#1iţite de discipolii lui" nu fac parte din opera lui -oica! 9i atunci. apro&imative şi ele. la ce răspund cuvinte ca "#rotescul bătrEneilor de tip S!!!T -oica". şi terminînd cu Pleşu. vorba unui prieten fizician) dacă n-ai studiat teoria relativităţii. pentru 'ărtărescu. a felului de a-ţi da un destin! 9i. o operă de ficţiune! 5ar nu era documentul unei #îndiri. iată. orice domeniu în care nu am investit cazna necesară pentru înţele#erea lui mă depăşeşte şi este de preferat ca în privinţa lui să nu am opinii! @ilozofii se în(aţă aşa cum se învaţă matematica şi aşa cum un . un mister pentru toată lumea! 'ritica filozofică lipsea cu desăvîrşire.nesc. Jurnalul de la %ăltiniş era povestea unui crez. cum era onest şi firesc. iar cea literară. dar pentru familiarizarea cu o idee clocită vreme de şase decenii e nevoie de cîţiva ani buni numai ca să începi să o adulmeci! +ar dacă vrei să a$un#i la sursele acestei idei în filozofia lumii. în cel mai bun caz. în felul acesta. şi Ritt#enstein era e&centric! .ste un semn de nobleţe mentală să ştii să admiri ceea ce te depăşeşte! *n principiu. "cercul metafizic" etc. ci în efortul de a fi #îndit "#olul de fiinţă". dacă aşa stau lucrurile. aşa. mai simplu şi. cam ce crezi tu despre el şi cum devine c1estia! 'a şi cum el. filozofie sau cultură $aponeză! "ltminteri.instein e un tip care scoate limba! Ar. Pe scurt.ant era #rotesc. "ar1eul". -oica.i şi2 5e unde atunci prezumţia că putem vorbi despre -oica. adică anecdotica şi. care a scris un te&t devastator despre -oica limitîndu-se la e&perienţa comună de la 'împulun#. "1olomerul". etc! 5espre astea 'ărtărescu nu suflă un cuvînt. dacă are timp pentru asta şi interesul nu îi lipseşte. nici măcar nu era o "mono#rafie". un anumit patos e&istenţial #refat pe o bucată de istorie şi povestea unei 'astalii romEneşti! Greşeala asta au făcut-o şi oameni care i-au stat în prea$mă) de la Paleolo#u. pentru că -oica ne mai citea pa#ini din cîte o carte la care lucra sau ne "povestea" cîte o idee a lui! 3'a şi cum filozofia se poate lua ca rîia. credeam la un moment dat că o ştim numai pentru că respiram un aer comun. astrolo#ie. au să intre în dialo# cu el crezîndu-se scutiţi de obli#aţia de a-i fi citit opera! 9i avea. pentru că "din afară" accesibile nu sînt decît bascul şi #1etrele lui -oica. fiecare dintre noi poate. "deveninţa". într-o doară. îndesîndu-şi basca pînă la sprîncene şi e&ersîndu-şi prin cîrciumi maieutica!" "m de spus următoarele lucruri) -oica însuşi se temea că e&istenţa Jurnalului de la %ăltiniş o să le dea multora senzaţia că "au acces la #îndul lui" şi că.şter#e multe păcate 3fără a-l mişcora pe cel împotriva 5u1ului) lipsa milei4! (e întrebi la ce i-a folosit cititul miilor de cărţi dacă n-a putut înţele#e #estul lui . -oica nu face decît să scoată limba! -oica nu e de căutat la Păltiniş şi nici în $urnale păltinişene. atîtea stupidităţi! (otul e însă mult mai complicat. în timpul vieţii lui. tataie sau e&centric nu are nici cea mai mică relevanţă pentru filozofia lui! 9i . de-abia atunci putînd să vorbeşti în cunoştinţă de cauză despre "-oica". că e #rotesc. în termeni de timp. a unui mod de viaţă. toţi care i-am fost în prea$mă. ?eide##er şi Ritt#enstein cu aplombul cu care îi invocăm pe "optzecişti"2 'um de se mariază atît de bine i#noranţa şi mor#a2 . la limită. "biet tataie e&centric" etc2 @aptul că un filozof poartă basc. şi nu #îndul tors de la MG la 7D de ani! . dreptate! Pentru că este mai simplu să citeşti o carte despre -oica şi să arunci apoi pe 1îrtie.ulcănescu! 9i cum i-au putut în#1iţi discipolii. prin simplă frecare!4 "şa se face că nici unul dintre $udecătorii lui ocazionali nu l-a citit "cap-coadă" cu creionul în mînă şi nu a făcut să iasă din "întîlnirea cu -oica" un teanc de conspecte! (ratatele lui de ontolo#ie 3în care se află "#îndul ultim"4 au rămas. nu putea depăşi nivelul unor comentarii. care a declarat într-un frumos articol din anii NDG că în "cazul -oica" mai important e omul decît opera! Aperă despre care. e suma plimbărilor lui la Păltiniş. şi de ce. mai rentabil) pentru Jurnalul de la %ăltiniş e nevoie de o după-amiază. să acceadă la orice domeniu) fizică atomică. căci #rotescul bătrîneilor de tipul Puţea sau -oica este urmarea unei tra#edii interne într-o mare tra#edie istorică! ?eide##er însuşi ar fi fost în alte condiţii S!!!T un astfel de biet tataie e&centric. la -ostirea filozofică sau la %a!ini despre sufletul rom. mai trebuie puşi la socoteală alţi cîţiva ani! "ltminteri.

îi şter#e acestuia multe păcate "fără a-l micşora pe cel împotriva 5u1ului) lipsa milei"! Păcatele împotriva 5u1ului 8fînt sînt trei şi provin din absenţa uneia dintre cele trei virtuţi creştine) credinţa. su#estia e falsă de vreme ce apare din nou întrebarea 3ca şi în cazul lui -oica şi ?eide##er4 le#ată de accesul lui 'ărtărescu la scrierile lui Ritt#enstein) mai mult de o treime din cele cîteva zeci de pa#ini din care e alcătuit =ractatus"ul cere o pre#ătire lo#ico-matematică e&presă. ca tot ce presupune un "limba$" 3dacă nu un $ar#on4. pentru că în restul operei urmele întîlnirii cu Ritt#enstein sînt ine&istente4 i-o face acestuia! Ar. dar de unde tu poţi privi. în Jurnal. la care 'ărtărescu se referă mai departe în nota lui. nimic nu-i lea#ă) Puţea era un "persona$". de unde nimeni nu te mai poate privi. a$un#em să avem cu filozofia o familiaritate pe care nu îndrăznim să o afirmăm cu nici un alt domeniu2 Pesemne pentru că folosind şi ei "cuvinte". e un soare călduţ. c1iar pe acoperişul lumii. pe toată lumea! *n treacăt) admiraţia lui -oica pentru Ritt#enstein. că este c1iar un fan al lui. printr-un ad$ectiv sau printr-un simplu cuvinţel. poţi să invoci nume ca acestea şi să spui "bătrînei #rotesc" sau "tataie e&centric" sau "îndesîndu-şi basca pînă la sprîncene" ― ei bine.matematician nu poate acoperi decît un domeniu anume al matematicii. lucrul acesta te mută din vecinătatea lor şi îţi asi#ură. e tocmai acela de a a$un#e să vorbeşti despre filozofi ca şi cum ai asista la un meci de fotbal) stai în tribună. un cabotin de #eniu dotat cu o oralitate prodi#ioasă. prevede deconspirarea informatorilor poliţiei politice proveniţi din rîndurile preoţimii! . printr-o simplă piruetă lin#vistică. cărora specialiştii îi dedică ani şi ani din viaţa lor! 5e ce. un profesor de filozofie nu ştie < fond mai mult de doi-trei #înditori! 8emnul "izolării culturale de tip oriental". ". speranţa şi dra#ostea! /ila nu e printre ele! 2 iulie La cererea conducerii =isericii ortodo&e romEne. comentezi o fază şi între timp mai scuipi o sămînţă pe $os! 20 iunie %ecitesc nota precedentă şi alte cîteva lucruri îmi sar în oc1i! "ceeaşi rămînere în e&terioritate în alăturarea lui Puţea şi -oica! 5incolo de faptul că erau apropiaţi ca vîrstă. ea este o specialitate care se dobîndeşte la capătul unei pre#ătiri. cînd de fapt. un loc sus şi deasupra lor. în sc1imb.ant". descinzînd amîndoi din "interbelic" 3aşadar "bătrînei" şi "tataie"4. atunci. #înditorii ne lasă senzaţia că sîntem "cole#i de scris" şi pentru că la suprafaţă lectura filozofilor pare o provocare pentru inteli#enţa fiecăruia dintre noi şi nimic mai mult. Puţea mitolo#iei culturale! "5ar admiraţia lui pentru Ritt#enstein îi şter#e multe păcate!!!" "sta ne lasă să înţele#em că autorul notei e în raporturi de cordialitate cu opera lui Ritt#enstein. însă cum timpul pentru această pre#ătire lipseşte din viaţa unui om care s-a dedicat altui lucru şi care are de$a o "specialitate". dar incapabil să scrie o pa#ină coerentă! 5e pe urma lui au rămas "HMM de vorbe memorabile" şi admiraţia înduioşată a lui 'ioran! 5e pe urma lui -oica a rămas ultimul sistem de ontolo#ie european! -oica aparţine istoriei #îndirii. "-ietzsc1e" etc!4 e prea mare 3pentru că lucrul ăsta "dă bine" şi "face cult" şi te plasează într-o vecinătate selectă care îţi împrumută din măreţia ei4 ― se a$un#e la situaţii de felul celor de mai sus! +ar dacă. iar or#anizarea şi formularea însăşi a propoziţiilor din această cărţulie fac din ea una din marile opere ermetice ale secolului JJ. iar pe de altă parte tentaţia de a-ţi împodobi discursul cu nume sonore 3"Platon". pe deasupra. în forma ei actuală. de vreme ce-i iartă lui -oica păcatele 3o parte din ele4 pentru reverenţa pe care -oica 3din nou. spune 'ărtărescu. 'omisia parlamentară 8%+ propune revenirea asupra Le#ii ar1ivelor 8ecurităţii care.

a mă învăluia şi o iubeam cu acea "dra#oste de învăluire" care acompaniază realitatea din care faci parte! 'eea ce nu puteam să fac în cazul ţăranului me&ican. aici reuşeam) trăiam într-o promiscuitate transfi#urată. slută. clasamentele mondiale ― din care nu lipseam niciodată ― ale sărăciei. cărţile mele. privindu-i. %omEnia ― nu e&ista nici o îndoială ― nu era /e&icul) nici măcar aşa cum o cunoscusem eu. îmi spuneam) 5oamne. aceeaşi care îl făcea pe Qinoviev. pentru noi toţi. filmele lui Pintilie. posibilitatea de a o vedea aşa cum era rămînea intactă! . priviri moarte. (izibilă în ade(ărul ei. 1idoasă. colaborarea cu 8ecuritatea este irelevantă. ca pe un bo&eur căzut în rin#. mă răsti#nea.ram convins.uropei. 4 iulie . pentru că "aşa erau vremurile atunci"! +mportant e "cine erau 3şi cine sînt4 trădătorii de ţară"! 5upă care doamna. masa la care scriam. 1aine $erpelite. pe urîţenia acestei ţări) case din c1irpici roase de inundaţii. orătănii evoluînd printre şoproane acoperite cu carton #udronat. iubirile mele. fără posibilitatea esc1ivei. vorba lui "ndrei. apare şefa 'omisiei 3=uruiană24. la poporul romEn! *n tinereţe. suferindă! . #uri fellinian ştirbe. stătea lipită de mine. corupţiei. ei îmi apăreau murdari. undeva între o re#iune din "frica şi un stat caucazian! -u mă #îndeam nici o clipă că ecuatorul acestei lumi trece deopotrivă prin %omEnia! 'artierul 'otroceni. siciliene sau #receşti. vesti#iu al unei omeniri pe cale de a fi destituită din statutul ei! *n fiecare seară %omEnia îţi dădea întîlnire pe ecran. "aproapele ne este cel mai departe" ― adică cel mai #reu de perceput. poporul romEn are încredere cu precădere în =iserică şi în "rmată! -u se cuvine să-i zdruncinăm această încredere dînd pe faţă numele prelaţilor care îi turnau pe enoriaşi! M! 5e altfel. comerţului cu copii şi prostituţiei! A vreme. cît de mizerabil pot trăi oamenii aceştiaL "şezaţi acolo. fatal însoţite de şocurile reintrării în ţară. o&i#enată şi cu #ura mare. îl roa#ă pe 5umnezeu să-i lumineze pe "fraţii de la P85" să voteze la fel ca membrii P%/! (oate astea se întîmplă la cererea conducerii unei =iserici care. turme de vaci şi de oi. obra$ii scofîlciţi ai oamenilor. tăvălită în comunism şi în praful +storiei! "poi au venit călătoriile. după BCCG. mistificată şi devenită invizibilă prin c1iar subînţelesul ei! . cu şoselele naţionale pe care întîlneai căruţe ponosite. sus. bătrîne îndoite din şale care cărau le#ături de vreascuri în spinare. cu satele din =ără#an. tocmai pentru că ne este atît de aproape ― aplicată la poporul meu. Lumea a treia2 /i se părea o realitate e&otică.ăzută dintre pereţii de vată ai vieţii mele. să viseze nostal#ic la paznicii ruşi ― paznicii lui ― de la Liubian<a! -imeni nu venise să înalţe lumea noastră pe ecran pentru a o scoate din subînţelesul ei şi a o face. "noi" văzuţi cu oc1ii . biciclişti beţi. nu am mai putut să mă uit la tele$urnale! =rutalitatea ima#inii care te întîlneşte venind din faţă. planînd într-o #eo#rafie incertă.orba aceea e&traordinară. pe ecran şi surprinşi de privirea nean#a$ată a unui simplu spectator. prietenii mei. săraci şi cruzi! Pentru că nimic nu mă le#a de lumea lor. are ca a&ă doctrinară căinţa. pentru că ea rămînea într-o depărtare pe care nici o complezenţă nu o putea tulbura. balada mizeriei recitată în faţa unui microfon într-o limbă stîlcită. cu trenurile şi #ările ei mizerabile. e&ilat la /Unc1en. fără nici un cuvînt adunat cum trebuie lîn#ă altul0 o limbă a nimănui. fără nici o propoziţie întrea#ă. cînd vedeam filme în care apăreau sate me&icane. care ar#umentează proiectul de modificare a le#ii în felul următor) B! 5upă cum rezultă din sonda$e. că eu aparţin altei civilizaţii! Lumea aceasta în care mă născusem.a era a mea. femei împin#înd cărucioare 1odoro#ite. seara.La televizor. parfumul de tei care îmi intra în odaie la sfîrşit de mai însoţindu-mi de fiecare dată "ziua de naştere" ― cădeau ca o perdea #roasă de fum peste privirea şi înţele#erea mea! . activistă a partidului "%omEnia /are". toată viaţa aceasta a "%omEniei profunde" care nu avea nimic idilic în ea ― o vedeam fără să o percep în incomensurabilul mizeriei ei atotstăpînitoare! .

dar pînă în clipa aceea nu ţi-ai dat seama! 'onsecinţele sînt ― nu se ştie de ce ― e&trem de #rave! K4 >isezi că eşti pe (îrful unui munte. însoţit de o disperare absolută. o desc1izătură pătrată într-unul din pereţi. lupta cu un cîine fioros. "cel mai urît vis" şi "cel mai frumos vis" din viaţa cuiva! 'el mai urît) mă aflu într-o cameră fără uşi şi fără ferestre. dimineaţă de dimineaţă. ca şi cum ai aler#a prin smoală sau miere sau pe un teren mlăştinos! 4 . vrei să fu#i şi picioarele nu răspund comenzii! (e deplasezi penibil.6 iulie -u-mi place să mi se povestească vise! :n vis nu trece niciodată rampa şi nu poate fi povestit cîtă vreme. dar pur şi simplu nu te-ai #îndit să încerci! . pe pămînt! %eiei.l sare. să te înalţi peste copaci. ca să te convin#i că n-a fost o întîmplare! *ţi promiţi. tăvălindu-mă în carnea vie! 'el mai frumos vis din viaţa mea este subsumabil ideii de instanţă protectoare. de îndată ce te vei scula. ceea ce ai aflat în vis! M4 + (isa că eşti !ol pe stradă sau undeva în public! *n visul acesta nu ştii niciodată cum ai a$uns aşa! . cu o frecvenţă mai mare într-o perioadă a vieţii decît în alta. . la înălţimea capului! *ncerc să mă ridic în desc1izătură. atît de firesc să baţi aerul cu mîinile. să dai cîteva roate peste case şi să te aşezi din nou. cu condiţia să nu fie lun#i şi complicate. dar. -u e întîmplător că 'ioran povesteşte cum îşi detesta tatăl cînd. c1iloţi sau măcar un tricou de care tra#i cît poţi! *ţi spui că ceilalţi te vor considera doar mai e&trava#ant îmbrăcat! H4 + (isa că nu poţi să fu!i5 eşti urmărit. lucru curios. visele acestea sînt recurente şi prin repetiţia lor de-a lun#ul vieţii. ci atmosfera şi frisonul. şi nici raportul pe care îl ai cu o piesă muzicală! -imeni nu te poate urma prin cotloanele întortoc1eate ale unui vis. senzaţiile sau emoţiile sînt #reu transmisibile! -ici deliciile unei călătorii nu pot fi împărtăşite. trebuia să-l asculte relatînd nevesti-sii ce visase noaptea! (ocmai e&cesul acesta de personal şi intim face visul intransmisibil. şi el mi-a insuflat cel puţin o vreme certitudinea că urmează să fiu asistat şi a$utat de-a lun#ul între#ii mele vieţi! =unicul meu din partea tatei. întors. copil fiind. ele su#erează că sînt necesare. să nu uiţi că ai făcut-o şi că deci se poate şi îţi propui să pui în aplicaţie. prin c1iar "trama" şi ecoul lui. nimeni nu te observă niciodată şi nici nu semnalează altora #oliciunea ta! *ntotdeauna reuşeşti să te strecori şi să a$un#i cu bine acasă! . izvorînd dintr-un fond ori#inar comun! "m încercat un inventar al lor. în acest trup uriaş.şti condamnat la neclintire! O4 *n sfîrşit. verificîndu-le cu cei din prea$ma mea! +ată-le) B4 + (isa că zbori şi a descoperi lucrul acesta cu uimire. aşa cum făceam în astfel de ocazii. repet. îl prinzi din aer de cap şi cu o mişcare scurtă îi suceşti #îtul! Lucrul pare nespus de simplu şi lupta se înc1eie întotdeauna aşa) el zace. şi că de $urîmpre$ur e vidul pur. te duci la şcoală şi cînd te aşezi în bancă constaţi că ţi"ai uitat acasă !$iozdanul. la picioarele tale! (oate visele acestea sînt. dar de fiecare dată mîinile şi coatele îmi alunecă pe carnea însîn#erată şi recad în "visceralitatea" camerei. sînt interesante visele noastre comune. ca şi cum ai fi putut dintotdeauna s-o faci. pe o suprafaţă de doar cîţiva metri pătraţi. Pare de necrezut. nu foarte plin.şti 3din nou4 elev. mă aşez pe un loc lîn#ă #eam şi încep să citesc. ca o mănuşă. recurente) le visezi de mai multe ori într-o viaţă. că nu pot fu#i şi că mă aflu #ol pe stradă! =ănuiesc că mai pot fi povestite. murise cu cîteva luni în urmă! . tapetată cu carne vie! 8in#ura su#estie a unei ieşiri este un început de cotlon. pentru că nu anecdotica contează aici. tot în vis. sin#urul pe care l-am cunoscut. lin.ram încă student! /ă aflu într-un tramvai. cele în care ne recunoaştem cu toţii cu spaimele şi fantasmele noastre! /ai mult. dar tapetat la fel.ariante) ai totuşi ceva pe tine. pe dos! "lunec şi cad fără încetare. 'el mai des am visat că zbor 3şi întotdeauna în culori4. dar întotdeau" na cu acelaşi scenariu. prăpastia absolută! . e&trem de absorbit şi propunîndu-mi să mă desprind de tot ce este în $urul meu! 5e aceea nici nu întorc capul să văd cine s-a aşezat pe . şi povestirea lui nesuferită! 5impotrivă. mort. şi. nu-l priveşte decît pe cel care l-a visat! Abiceiul de a povesti vise pleacă de la prezumţia că tot ce trăiesc eu cu oarecare intensitate poate interesa pe altul! Ar.

nu mai e nimic de comentat. ca şi cum mi s-ar fi dat un cec divin în alb! " fost primul vis din viaţa mea 3am mai avut apoi unul cu -oica şi altul cu ?oria =ernea4 în care m-am trezit cu certitudinea că am fost (izitat. 'rean#ă! "stăzi. lăsîndu-mă să înţele# că e acolo. pe măsura neformulabilului! *ntr-un fel îi reproşez că nu ne"a dat de înţeles. care mă apasă. nimic de ne#ociat! 5acă 5umnezeu a vrut să-l ia pe ?oria. ca şi ale celor din $ur. 8inteza romEnilor ― în varianta slo#anului tîmpit de la "ntena B 3"ţineţi aproapeL"4 ― se face astăzi în $urul cîtorva ziarişti #uralivi. i-am citit poeziile! "bia atunci am aflat că o bună parte a timpului şi-o petrecea altundeva. din stîn#a! *mi tra# încet mîna. 6@acă-se voia (a7. am să fiu întotdeauna lîn#ă tine!" /ă trezesc cu o senzaţie de beatitudine. cu faţa zîmbitoare. cum să pun eu în discuţie voia Lui2" 9 iulie "m văzut-o în anii din urmă de mai multe ori! /-a frapat de fiecare dată aerul ei absent. distanţa dintre romEni nu mai e acoperită de "scrisori #roase".oltaire!!! -aţiunile moderne aşa au apărut) prin "scrisori #roase" scrise de o mînă de oameni concetăţenilor lor şi prin alţii mulţi. că nu ne-a făcut nici o aluzie la secretul ei.orbesc cu /ar#a =ernea. acolo unde foarte puţini a$un#. încă de atunci. nu erau. tare. ca să nu mai simt atin#erea străină! 5upă o clipă simt din nou cotul celuilalt lipindu-se de mine! 'e nesimţitL ― îmi spun şi ridic oc1ii furios. pe cap! "re mîinile adunate una peste alta şi spri$inite de mînerul de ar#int al unui baston! *mi face complice cu oc1iul. . 'ara#iale. a simţit că aerul din $urul acestuia începea să vibreze "de la MG de metri"! /-am întrebat ce s-a întîmplat cu omul acesta pentru al cărui nesaţ de mărire pămîntul între# părea prea mic! "m auzit că a sfîrşit ca ad$unct al lui :ricaru la :niunea 8criitorilor! . anume pentru mine! "8ă nu-ţi fie niciodată teamă. pentru că sînt puţini cei dispuşi să plătească cu o absenţă precoce convocarea unei prezenţe de dincolo de noi! (ot acum. numiţi "profesori". decis să mă uit urît la el! *l descopăr pe bunicul meu. sinteza politică şi culturală a unei comunităţi se făcea în $urul cărţilor şi al cîtorva nume) 81a<espeare. 7 iulie .locul liber de lîn#ă mine! *i simt doar cotul. 5ante. cum apropiindu-se prima oară de 'eauşescu. . că plecase atît de departe şi nu ne-a lăsat. cu c1ipul brusc transfi#urat. privind în urmă. la şase luni după dispariţia lui ?oria dintre noi! A întreb cum face faţă! "=ine. în c1ip miraculos. s-o ştim! 15 iulie *nainte vreme. pînă să apară televiziunea.minescu. îmi răspunde. ci de tal#"s$o?"uri. am senzaţia că îi vorbeam într-o limbă barbară. precum ale ei. care "descifrau semnele iubirii umane peste veacuri" 38loterdi$<4! 8inteza naţiunii romEne s-a făcut şi ea prin participarea vorbitorilor de limbă romEnă la doar cîteva nume) "lecsandri. pentru că vorbele mele. obraznici şi a#ramaţi! "m cunoscut cîndva un scriitor me#aloman! "dora puterea! /i-a povestit la un moment dat. neplăcut. dacă spui aşa. Goet1e. însă. senzaţia pe care ţi-o lăsa că era din #reşeală acolo! "poi. mă a$ută credinţa în 5umnezeu! *n fiecare seară mă ro# şi termin spunînd 6@acă-se voia (a precum în 'er aşa şi pe pămînt7! Ar. îmbrăcat în redin#otă nea#ră şi cu o pălărie nea#ră.

intru în camera lui pentru a-l anunţa că urmează să cobor în 8ibiu! ― "5ra#ul meu. în . pentru că musafirii nu erau nişte apropiaţi. aşa că nu au putut să spună mare lucru!" " doua oară. stratul de macaroane!!! " venit ora mesei şi musafirii. stratul de brînză şi ou. tentativele /onicăi Lovinescu au mers mai departe) prima dată cînd s-a aventurat să invite la masă. timp de două minute. fapt care l-a pus pe bietul om în vădită dificultate!4 *n prea$ma introducerii mîncării în cuptor. pentru că cel mai adesea e vorba de ţeluri derizorii! 8ă luăm cazul lui -oica! *ntr-unul din se$ururile mele păltinişene din anii NDG. dacă nu ştia că. cred că fac lucrul ăsta cu oarecare pricepere! Gătitul mă recreează şi uneori pre#ătesc cu pasiune pentru cîţiva prieteni fie un fileu de crap în sos de vin. mama trimite o tele#ramă) +rretez tout de suite. vădit încurcaţi. comit lucruri enorme! 9i încăL " vorbi despre "#astronomie" în acest conte&t este în c1ip vădit o e&a#erare. puşi în situaţia de a păşi pe teritoriul #astronomicului. cînd felul de mîncare luat de la traiteur trebuia pus la cuptor! . înainte de a pleca. în momente de #raţie.ir#il îşi nota pe un carneţel minutele pe care traiteur"ul îi spusese că trebuie să le petreacă în cuptor felul de mîncare ales! 3" cerut "timpul de preparare" şi pentru crenvurşti. bîlbîindu-mă.u nu ştiu cum vă iese vouă cafeaua nea!ră. am recuperat boabele!" 9i îmi arată BG-BK boabe de cafea puse la zvîntat pe un şerveţel.30 iulie Qilele trecute mă sună #lorioasă de la Paris /onica Lovinescu să-mi spună că tocmai făcuse o "salată de le#ume fierte") pusese pe foc.ir#il şi pe mine. care făcea faţă scurtelor şi trecătoarelor crize #astronomice ale /onicăi Lovinescu. dar am crezut că apa fiartă e capabilă să e&tra#ă esenţa cafelei din boaba însăşi!" 5acă e&perienţa de bucătărie a lui -oica s-a limitat la încercarea eşuată de a face o cafea. fii bun şi fă-mi o cafea!" 5in păcate. dovlecei cu castraveţi! "/i s-a părut că sînt destul de asemănători". în %omEnia! 'unoscînd pesemne competenţa fiicei sale în domeniu şi evaluînd corect riscurile. arunci un pumn de mălai şi învîrţi de cîteva ori cu lin#ura! 'eea ce /onica a făcut întocmai! 5upă HG de secunde a pus în farfurii "mămăli#a pripită"! "'înd a început să ne doară burta. fie un muşc1iuleţ de porc cu miere şi lămîie. într-o bună măsură. musafirul era c1iar un prieten. a pre#ătit "macaroane la cuptor"! " întrebat o prietenă cum se fac! "-imic mai simplu. scurtă vreme după căsătorie. în rue 'assini. pe urmă un strat de brînză cu ou. *mi amintesc. de asemenea. am fost de fiecare dată uimit cînd am întîlnit cazuri e&treme. e nevoie de boabe măcinate! ― "8-ar putea să fi ştiut. i-a spus că cel mai simplu lucru e "mămăli#a pripită") pui apă la fiert. "m fiert-o o $umătate de oră tot adău#înd apă şi nu s-a colorat deloc! *n sc1imb. i-a răspuns prietena.ir$ilL 'um a fost mlada?1 5e pe fotoliu se aude vocea lui . a comentat /onica povestindu-mi. pentru a face o cafea. se #răbeşte să i-o anunţe mamei. am înţeles de ce @ărcăşanu ne cînta fals un =ac1 la vioară! -u se putea concentra din cauza crampelor!" *n orice caz. @ettre suit. de intelectuali 1andicapaţi care.ir#il că "man$abilă"! *mi place să #ătesc şi. prietena. fie. îmi răspunde. au încercat o vreme să mestece macaroanele care pocneau spăr#înduse între dinţi! Prietena socotise că este superfluu să precizeze că în prealabil macaroanele trebuie fierte! "--a fost #rav. de seri petrecute la +erunci. încîntată de isprava ei. fiecare încon$urată de o pată brun-spălăcită din fiertura uscată! "m rămas o vreme cu #ura căscată şi am întrebat. /i1ai @ărcăşanu! 5in nou consultată. a pus în el stratul de macaroane. pe urmă iar un strat de macaroane şi iar un strat de brînză cu ou!!!" Qis şi făcut! /onica a luat un vas de Fena. şi mă linişteşte spunîndu-mi că se va descurca sin#ur! %evin în Păltiniş spre seară şi îl #ăsesc pe -oica în plină perple&itate! ― ". mi-a e&plicat in#enuu! "9i i-aţi putut mînca2" întreb cu inima strînsă! ". pui un strat de macaroane. pe . picioare de broască cu sos de mentă sau smoc1ine proaspete la cuptor cu smîntînă şi Grand /arnier! "m de asemenea pretenţia că aş cîşti#a orice concurs internaţional de ia1nie sau de vinete scăzute! 5e aceea. aveam cursa spre 8ibiu în zece minute! *l ro# să mă ierte că nu-i pot satisface ru#ămintea.

apoi mărturisiri de spaime şi uluiri în faţa cruzimilor de care sînt capabili oamenii! *ncerc să-l convin# că nu trebuie să iasă din albia vieţii şi să se aşeze. întrebîndu-l la fiecare zece secunde pe . de putinţa de a #îndi simultan şi de a cuprinde sub aceeaşi privire persona$ele care în viaţa unui om poartă numele unic de "mamă" şi "tată"! "*n această privinţă. să se urîţească. la cronometru! 3 august @iul meu a împlinit astăzi M7 de ani! 8tă de opt ani în Faponia! . #eloziile şi revendicările fiecăruia dintre ei! &l e cel care a trebuit să se poarte matur. stătea pe un scăunel instalat anume lîn#ă cuptor şi urmărea cu o concentraţie e&tremă acele unui cronometru lu&os care fusese e&tras din timp. concentrat. mi-a mărturisit într-o zi. înţele#i2. tata. ca un vlăstar în pădure.ir#il nu-şi părăsea postul de pe scăunel. în orice caz un tip cu totul special! +ndiferent de ceea ce face într-o etapă sau alta a vieţii sale. de la înălţimea blazărilor mele! *n acelaşi timp îmi e milă de el. cred eu. nu pot să stau ca boul în beznăL" vine răspunsul ritos şi disperat! *mi vine să rîd. a fost de la bun început privat de atmosfera familiei. urmînd să suprave#1eze pe cronometru scur#erea celor MG de minute sacre. Poporul ăsta e contraproductiv! @ii atent) mă întîlnesc zilele trecute cu un romEn. vezi să nu se ardăL" 9i ". navi#înd în atmosfera capricioasă dintre mama şi tatăl lui. indicate de traiteur la cumpărarea mîncării! 5in cînd în cînd. să devină autist. să nu devină nimic! Putea să se înstrăineze de toţi şi să-şi piardă capacitatea de a iubi! Pentru că de fapt a crescut sin#ur.ir#il. marcat de un trac evident. înţele#i2" @iul meu şi-a făcut viaţa sin!ur. pe mal. ci mentalitatea.ir$il" răspundea de fiecare dată e&asperat) "'um să se ardă. Putea să eşueze înăuntrul unei relaţii între părinţi distruse. care lucrează la nu ştiu ce departament de computere şi îl întreb ce face! Qice) aştept să treacă ziua! /i-a mărturisit că în fiecare dimineaţă de cum se scoală începe să aştepte să treacă ziua! *n rest. să plouă în fiecare zi! (ot de#eaba ar fi. /oniIue2 -u sînt eu aici2" 9i se uita din nou. prins la mi$loc între infantilismul celor doi! /i-a lăsat drept moştenire un enorm capital de culpă pentru că prin despărţirea părinţilor. .ir$il. /onica se foia între fri#ider şi cuptor. cînd de fapt sîntem ca doi puşcăriaşi într-o înc1isoare fără paznici! 'e părere ai. men"ta"li"ta"tea. stăm acum de vorbă de la BG GGG de <ilometri şi avem aerul că sîntem liberi. dintr-o cutie capitonată cu catifea! *n clipa în care stri#a "acum". continuă. duplicitar de mic. în care se retrăsese pentru a fuma o ţi#ară şi a-şi reveni din şocul introducerii tăvii în cuptor. spune-mi ce părere ai2" *i spun că nu pot rezolva treaba asta într-o discuţie telefonică =ucureşti-(o<io şi îl ro# să se ducă ur#ent la culcare pentru că mai are patru ore de somn! +nutil! :rmează tema romEnească! ""uzi2 Poate să plouă cu dolari peste %omEnia.ir#il dacă s-au scurs cele zece minute de "pre-încălzire" a cuptorului! . să urască viaţa. care s-a petrecut înainte de naşterea lui.ste. . pentru că asta e calea si#ură către nevroză etc! *i fac repede teoria cu "sistemul de iluzii" care nu trebuie abandonat şi încerc să-i semnalez nea$unsurile e&cesului de luciditate! "-u pot.ir#il. /onica se repezea cu tava pre#ătită din vreme înspre cuptor) "/oniIueL stri#a . /ai ales şi"a făcut"o. încercînd să caute soluţii de zi cu zi pentru frustrările. era senin şi bine dispus! Păi dacă asta aşteaptă el de la viaţă ― să treacă ― mai bine s-ar sinucide! 5e fapt tipul era #ata sinucis. pentru că tot ce-mi spune e dincolo de poză şi de lecturi "e&istenţiale"! ":ite. pentru că nu dolarii sînt c1eia problemei.bucătărie începea o forfotă ca înainte de lansarea unei rac1ete interspaţiale! "tmosfera se electriza. din camera de alături. tra#e după el in#enuitatea întrebărilor ultime ― cu aerul lor ridicol şi patetic în acelaşi timp ― pe care şi le pune cu atît mai apăsat cu cît ştie că nu e&istă un răspuns la ele! /-a sunat zilele trecute din (o<io la M-H noaptea ca să mă întrebe cum pot trăi liniştit fără să ştiu ce e cu "planeta asta imbecilă"! 5iscuţia se duce întotdeauna cam pe acelaşi calapod! :rmează imprecaţii la adresa speciei umane 3"un amestec de prostie şi bestialitate"4. cu pedanterie. punîndu-şi astfel de întrebări. cine(a. /onica stri#a preventiv) ". fii atentă să nu te arziL" Adată prima etapă a operaţiunii înc1eiată cu succes.

3Lectura i-a fost fatală pentru că la teza de fizică din nu ştiu ce clasă a vorbit pe lar# de =i# =an# şi de #ăurile ne#re.cînd avea BO-B7 ani. e&istenţa unui concurs pentru o bursă /ombus1u. în simpla ei imaterialitate. care-l scotea din matca previzibilă a umanului şi care-ţi dădea încrederea că de oriunde ar porni. ştiu bine ce miracol este să-ţi pui sin#ur întrebările $uste. să intri în viaţă cu toate mirările lumii şi apoi să te aşezi. în răspăr. la "cademia de 9tiinţe . după care l-a notat cu !4 Lecturile acestea. en#leză şi $aponeză! "cesta a fost începutul drumului lui! "vea BC ani! (ot ce-i putusem trece pînă atunci era o anumită te1nică a învăţării. dînd la o parte straturile mistificărilor induse. sunetul care rezultă li se datorează în între#ime şi viaţa lor este muzica pe care sin#uri au compus-o! @iul meu a trăit în această sin#urătate a vibraţiei proprii! " plecat în lume. în nevoia lui de mine şi de iubirea mea! "ceastă nevoie de mine.conomice! 8enzaţia pe care am avut-o era că nu-l pot influenţa cu nimic. ceva e&trem de înalt şi de pur. în cazul lui. dus de mînă sau care am a$uns la mine e&trem de tîrziu. altul cu minte pentru matematici. nici de ce a cîşti#at! (estele erau de matematică. că îl iubesc mai mult ca orice pe lume! 'ă aş putea oricînd să mor pentru el! "ceste vorbe nu aveau alt . care am fost însoţit. 2curtă istorie a timpului. fie şi din cel mai obscur un#1i al vieţii. cu porecla lui de copil4 a primit darul căutării şi #ăsirii de unul sin#ur! . altul cu aptitudini pentru sport! 9tefan 3sau /atei. nici pe cele de istorie sau filozofie! " preferat să descopere totul. în#rozit de ideea că m-ar putea repudia. cînd îi propuneam Go#ol sau . dar şi încrezător în puterea de discernămînt pe care avea să o dobîndească. îmi răspundea. l-au făcut să creadă că se va ocupa de "astrofizică"! Pe urmă a constatat că în %omEnia nu e&istă o astfel de facultate aşa că. va termina prin a a$un#e în centrul ei! @oarte mulţi oameni sînt dăruiţi cu cîte ceva) unul cu o voce bună. sau "@lipi". pe cont propriu! "m aşteptat ani de zile cu înfri#urare această clipă. cred. nici pe cele de literatură. ceea ce însemna perspectiva de studii complete la o universitate din Faponia! =ursa era acordată studenţilor străini de către statul $aponez! (estele concursului erau colectate de către ambasadele Faponiei şi trimise spre verificare la (o<io! %ezultatele veneau după cîteva luni! "Pilele" erau e&cluse! *n %omEnia erau BO concurenţi pe un loc. din miile de orbite posibile.u. după vîrsta de MG de ani! La BO ani. de darul căutării şi #ăsirii am în vedere tocmai această vocaţie a destinului! . ca orice fiu adevărat. la $umătatea primului an de facultate. pe aceea care-ţi convine şi care devine a ta! Pesemne că cea mai mare ispravă a cuiva este să-şi dea un destin! 'înd vorbesc. că m-ar putea strivi sub povara reproşurilor. a început să mă iubească senin. sînt ca orbii din naştere cărora nu le poţi e&plica ce sînt culorile!" 5e la aceeaşi vîrstă. cu lecturi "ştiinţifice" şi-mi amintesc că a avut o revelaţie cînd a citit cartea lui ?aV<in#. fără nici un ba#a$.ste ceva tulburător în indivizii care intră în viaţă semănînd cu coarda bine întinsă a unui instrument! Potenţialul lor de vibraţie este de la bun început enorm! /ai rămîne problema forţei care să-i facă să vibreze! 'înd ei intră în vibraţie pornind tot de la ei înşişi. descoperindu-mă. două lucruri) că este inteli#ent şi că îl iubesc. că puterea mea asupra lui era nulă şi că de vreme ce nu-l putusem atra#e într-un "scenariu paideic". reţinerea esenţialului într-o formă lo#ică cu a$utorul sc1emei şi al fişei! 9tiam de asemenea că trebuie să-i culti( încrederea în el şi că metoda cea mai eficace era să-i spun la nesfîrşit. purtat de valul pra#matic al momentului. provenind din cele mai diverse domenii! @iul meu a concurat pentru economics şi nu ştiu nici cum. cînd forţa aceasta este internă şi ea se declanşează în faţa provocărilor venite din afară. plus altele. s-a definit în adolescenţă opunîndu-se tatălui lui! -u a acceptat niciodată su#estiile de lectură pe care i le făceam. aşa zicînd. #îndită ca tensiune spirituală pură. a intrat "ca toată lumea" în anii NCG. sin#ur. cît de des cu putinţă. doar cu mintea şi cu sufletul lui! (ot ce am putut să fac pentru el a fost să-i semnalez. cartea destinului avea să şi-o $oace sin#ur! 9i aşa s-a şi întîmplat! "vea în el ceva luminos.ănăstirea din %arma. istorie universală. este darul cel mai frumos pe care el mi l-a putut face! 9i asta cu atît mai mult cu cît practic nu i-am oferit nimic! La formaţia lui nu am putut contribui de vreme ce. spre indi#narea profesorului care la întrebat de unde a scos prostiile astea. "ozenistice".

sau în orice caz tezele de licenţă pot fi susţinute în en#leză. nu are douăzeci şi ceva de litere. în plus. bazat pe cel vec1i c1inez. că e prea devreme pentru a-i deconspira neştiinţa mea) era în ceasul cînd avea nevoie să mă vadă aşa. propriul său eu! Focul pentru mine era sublim) numai eu ştiam miza enormă care se ascundea în spatele nevinovatei strîn#eri de mînă. că sînt instanţa în care s-au cuibărit răspunsurile la toate întrebările lumii! /ă descurcam cum puteam. enormă. mă aşezam pe mar#inea patului şi îmi lua mîna! /i-o strîn#ea tare. măsurîndu-şi sin#urătatea prin întîlnirea cu altul absolut. în marea poveste a vieţii. cu iz de ritual. fiinţa învoaltă care se desc1idea într-un evantai de întrebări uimite. şi parfumul de tei nu-l îmbăta an de an. ca tată al lui. $aponeza presupune vorbitul. începuse sa#a cuceririi libertăţii lui viitoare! @aptul că drumul acesta trecea prin mine. Faponeza curentă.suport decît căldura şi încredinţarea #lasului meu şi. pe de o parte. toate adresate mie. printr-un efort reiterat de măsurare a forţei. cu concentratul străinului şi al stranietăţii! "8înt sin#ur ca o #ăină într-o #rămadă de lemne".rau mulţi care renunţau şi se întorceau acasă! "ş fi făcut.u ştiam. un lift sordid cu #eamul veşnic spart şi cu desene obscene pe pereţi. marcat de încleştarea dinţilor şi înc1iderea oc1ilor. amintirea "sandviciurilor" cu slănină cu boia pe care le primea cînd pleca la şcoală. la televiziune sau în vorbirea a doi intelectuali în viaţa de zi cu zi . dar de întors nu s-a întors acasă! La urma urmelor şi-a zis că nu era mai sin#ur în Faponia decît fusese în %omEnia! 8-a ridicat în picioare şi a făcut prima investiţie si#ură a vieţii sale) a început să înveţe $aponeza! 5ar cum altfel2 se poate întreba oricine! 'ei care îşi fac studiile în Faponia nu învaţă automat $aponeza2 . z#omotul infernal al oraşului. nespus de puternic. de a-mi zdrobi de#etele. mi-a spus la un moment dat! =ună parte dintre studenţii /ombus1u claca după primul an! . că eram o etapă necesară în împlinirea acestei cuceriri mă umplea de o bucurie nespusă şi îmbo#ăţea sensul iubirii de care eram capabil cu o componentă de sacrificiu pe care nu o cunoscusem pînă atunci şi care devenea dintr-o dată orizontul neclar al iubirii înseşi! 9i lucrurile s-au petrecut întocmai! *n primul an de Faponia mă suna în toiul nopţii plîn#înd la telefon! "$unsese pe o altă planetă. ritualul de dinaintea culcării. iubite. lăsa în urmă un apartament de bloc din 9oseaua +ancului în care vara te sufocai. de fapt al celeilalte încleştări. sufletul şovăitor ca paşii speriaţi ai unei balerine. de cîte ori era ziua lui! 'înd a plecat din %omEnia. ci de relaţia însăşi pe care o poţi avea cu $aponeza şi de sensul lui "a şti" în acest caz! 'a orice limbă. amintiri! -u avea nostal#ii! Liber afectiv de mitolo#ia locului şi a obîrşiilor. eu ştiam că mă aflu la izvoarele sufletului lui şi că de fapt. uneori cu sentimentul că sînt un impostor de anver#ură! 9tiam. în reprize. la capătul căreia avea să supună sau să fie supus! . era mai de#rabă a unui tînăr planetar! "şadar a plîns în primii doi ani. sfioasă. încon$urat de o familie numeroasă. relaţia dintre vorbit. de bun şi de învăţat! 9tiam că în asemenea momente trebuie să pătrund în fiinţa lui ca un model care trebuie urmat şi cu care cîndva se va lua la trîntă pe cea mai înaltă treaptă a vieţii pentru a-şi cuceri. nu este mutuală! Poţi foarte bine să vorbeşti. prin trupul celui învins şi lun#it la pămînt. era de fapt perfect ec1ipat pentru întîlnirea cu altă lume. pe de alta. vinoL".i bine. ci cîteva zeci de mii! "ceste semne. în ultimii ani ai domniei lui 'eauşescu! -u lăsa în urmă prieteni. ca întrun $oc între băieţi care îşi încearcă forţa! 5e sub demonstraţia ludică de bărbăţie răzbătea. la sfîrşit de mai. travestită o fără de mar#ini nevoie de iubire! "tunci îi descopeream splendoarea. auzeam din camera de alături! /ă duceam. nu! 9i aici nu e vorba de faptul că e&amenele. cea utilizată în ziare. fără ca lucrul acesta să implice că poţi să redai e&presia !rafică a sunetelor pe care le-ai rostit! 9i asta pentru că "alfabetul" $aponez. trebuie descifrat zvonul tuturor încercărilor lui viitoare. şi citit şi scris. de fapt cu orice lume! -u tră#ea după el "petecul nostru de cer" şi sensibilitatea lui. numai eu ştiam că în încercarea aceea copilărească. atunci cînd stătea la mine şi cînd mă stri#a de îndată ce se afla în pat şi stin#ea lumina! "(ata. izvorîte din credinţa că eu ştiu totul. pudică. totuşi.l nu crescuse în 'otroceni. cititul şi scrisul! -umai că spre deosebire de orice limbă indo-europeană. poartă numele de #an)i. neîndoielnic. şi să vorbeşti curent. care atin# #rade de complicaţie #rafică diferite. parte dintre ei! @iul meu avea însă cîteva atuuri faţă de mine! .

aşa cum facem noi cu cele M de litere ale alfabetului latin. îi răspunde bătrînul! 6"rată-mi!7 =ătrînul întinde braţele. e adevărat7. la c1ineza vec1e.>oto.ste acceptat şi vreme de MG de ani celălalt îl învaţă tot ce ştia din trasul cu arcul! . ci mai de#rabă ideo#rame. dotat cu memorie prodi#ioasă şi avînd perseverenţa lucrului făcut pînă la capăt. la poalele unui munte.&ista o interpretă pentru întîlnirile curente 3ziare. acoperă o noţiune şi care. undeva pe acest drum presărat cu mii şi mii de #an)i a început isprava fiului meu! " şti cu adevărat $aponeza însemna să poţi "desena" spontan. ascund în spatele lor o fabulă devenită cu vremea idee! *ntr-una dintre vacanţele petrecute în ţară. devorat de pasiunea de a afla răspunsul orientalilor la întrebările ultime! " reuşit ca sin#urul alb alături de şase $aponezi! *n urmă cu un an am primit teza lui de masterat pe tema budismului medieval $aponez! 'înd am răsfoit pa#inile umplute cu semne misterioase orînduite pe verticală şi le-am asociat cu numele lui şi cu copilul care era pînă mai . televiziuni etc!4 sau pentru plimbările în oraş! *n sc1imb. cînd a$un#e la capătul uliţei.BKGG de #an)i. elevul pune o să#eată în arc şi o slobozeşte către maestrul său! 'elălalt se întoarce şi să#eata pe care o slobozeşte la rîndul său o întîlneşte pe cea care venea către el! 65e ce ai făcut asta27. directorul +nstitutului Qen din . @lipi a ţinut să-mi arate cum se scrie "a face un lucru fără efort"! /i-a desenat un semn complicat şi mi-a spus) "8emnul acesta înseamnă de fapt 6a tra#e cu arcul fără să tra#i cu arcul7! La ori#inea lui se află o poveste! Locuia într-un sat. că interpreţii se sc1imbau în funcţie de persona$ul pe care îl aveam în faţă! .l tra#e cu arcul fără să tra#ă cu arcul!7 :cenicul ia drumul muntelui şi după multe zile de mers a$un#e în vîrf şi-l întîlneşte pe bătrîn! 6. îi răspunde acesta. directorul ad$unct al +nstitutului. un elveţian care se afla de MG de ani în Faponia. dar.nu depăşeşte BGGG . te-am aşteptat pentru a-ţi dărui arcul meu!7 6"rcul tău27 întreabă cel coborît din munte! 6'e este acela arc?A1 /înat de o pasiune sălbatică. frînte etc! -umai că aceste semne nu sînt neapărat "litere". am vrut să fiu cel mai bun arcaş din lume. nici eu nu sîntem cel mai bun arcaş! 'el mai bun arcaş este un bătrîn care locuieşte pe vîrful muntelui acesta! . sin#ure. purtînd numele straniu de :rs "p! "şadar. vorbeşte. cîteva mii de semne a căror reproducere comportă uneori îmbinarea în forme unitar-baroce a peste zece liniuţe drepte. vine la el un tînăr şi-l roa#ă să-l ia ucenic! . dar cu tine eram doi!7 6(e-ai fi înşelat oricum. curbe.ine ziua cînd ucenicul părăseşte satul! Profesorul său îl însoţeşte o bucată de drum. îl întreabă pe ucenic. cu ocazia unei vizite pe care am făcut-o în BCCB în Faponia. în paralel cu studiile de la Wo<o1ama. ţinteşte o vreme văzdu1ul şi cînd lasă mîinile $os un vultur se prăbuşeşte la picioarele lui! 5ouăzeci de ani rămîne cel care tocmai urcase muntele. rolul de interpret l-a $ucat alt savant. citeşte şi scrie $aponeza cu mult peste performanţa intelectualului $aponez mediu! 5ar splendoarea în cazul lui nu constă în realizarea unei performanţe de atletism spiritual! A limbă în sine nu înseamnă nimic fără cultura care a făcut-o cu putinţă! Lucrul cu adevărat remarcabil este cum învăţarea $aponezei l-a desc1is către spiritualitatea e&trem-orientală! 5upă ce şi-a dat licenţa în economics la :niversitatea din Wo<o1ama. pe care a învăţat-o în paralel cu $aponeza! *n clipa de faţă. pentru că nici tu. concave. 9tefan a învăţat peste trei mii de #an)i în mod activ! 'a să îi poată stăpîni cu adevărat a coborît la sursa lor. care. adevărat că poţi să tra#i cu arcul fără să tra#i cu arcul27 65a. se despart. bătrînul se stin#e şi ucenicul lui coboară în sat! "$un#e cînd fostul lui profesor tră#ea să moară! 69tiam că ai să vii. 9tefan a concurat la celebra :niversitate (odai din (o<io pentru un masterat în!!! reli#ii e&trem orientale! 8e pre#ătise vreme de doi ani. de cele mai multe ori. citind sin#ur. considerat cel mai mare savant $aponez în viaţă 3cunoştea către MG GGG de #an)i şi era privit ca un erou naţional şi adorat ca un zeu4. apropiindu-se de el! 6A. pentru a învăţa de la bătrîn să tra#ă cu arcul fără să tra#ă cu arcul! 5upă MG de ani. cel mai bun tră#ător cu arcul din ţară! *ntr-o zi. 'omple&itatea ― şi deci numărul de #an)i ― creşte cu cît pătrunzi în specificul unui domeniu sau cu cît nivelul discuţiei devine mai abstract! "m fost uimit să constat. iar pentru întîlnirea cu domnul +ana#1ida. pentru întîlnirea cu cel mai bun specialist în Platon 3care a ţinut să vorbească în $aponeză4 a fost adusă ca interpretă o doctorandă în filozofie #reacă.

pe căi ocult-#enetice. dar etapele necesare prin care trece relaţia dintre un tată şi un fiu nu le consumaserăm! -u l-am îmbăiat. aşa credeam cel puţin. să înfiripăm o relaţie care. se întrupa în cele din urmă descinzînd direct din cerul transcendental al unei paternităţi neştirbite. cînd sever cu măsură. dar că nu se poate manifesta decît cu temei şi în momente privile#iate! +ntuiam. nu a avut! -e-am întîlnit la un moment dat al vieţilor noastre.adineaori. de neînţeles! (oate aceste lucruri le-am trăit proiectiv.itrina era populată de o faună de pluş. în o#rada meritelor lui! *nsă cel mai tare mă stupefia spectacolul acelui dar de care am pomenit şi pe care acum îl vedeam la lucru) capacitatea de a-şi da un destin prin ascultarea atentă a unei interiorităţi care nu putea fi nici abătută. cred. uimită şi. paternitatea a îmbrăcat. pentru a-l depune pe prosopul care îl aştepta pe pat şi cu care urma să-l frec bine pe cap. în ima#inarul întîlnirii mele cu el. într-un re#istru aproape matern! . ducîndu-le dorul. intitulat cara#1ios /noblauc$ 3":sturoi"4! . o e&plicaţie "ca între bărbaţi" era o pură utopie! .ram perfect conştient că. cea mai mare. culcat pe spate. eu eram un tată minunat şi cu drepturi depline. la cei C ani ai lui. ca bursier al fundaţiei ?umboldt. cînd avea cîteva luni. pentru captaţia iniţială. iată. iernile. şi nu l-am ridicat în braţe. oarecum împreună. în sfîrşit. compunîndu-mă şi recompunîndu-mă la nesfîrşit în ipostaza mea de părinte) cînd tandru şi cald. reni stranii în mărime naturală. avînd datoria.ram la ?eidelber# în BCDH. nici traficată! %areori. în mi$locul unui ocean de $ucării! -u i-am ve#1eat bolile copilăriei. la $ucării. nu se spri$inea decît pe propriul ei vid! (ră#eam după noi simpla noastră etic1etă. puteam fi dintr-o dată oricum! /ă sculam în fiecare zi cu o altă ima#ine de mine. în #aleria lu&oasă care stră$uia ?auptstrafie în partea dinspre =ismarc<platz. podidit de o iubire care nu îşi atinsese pînă atunci niciodată obiectul. din prea lun#a frustrare. în 5armstădter ?of. eu de tată. maimuţe cu . si#ur că în fundul sufletului mă împăunam cu toate acestea ca şi cum simpla paternitate fizică îmi permitea să mă furişez. care bate aerul cu picioarele şi întinde mîinile pentru a atin#e c1ipul bărbatului aplecat deasupra lui! -u l-am a$utat nici să facă primii paşi. în ciuda restriştilor nesemnificative ale unui destin care ne ţinuse departe unul de altul. crestat de lipsa lor pînă în străfundul sufletului. trebuia să-mi cuceresc copilul purtîndu"mă pur şi simplu! 9i aşa cum orice îndră#ostit recur#e. forma unei epure! 'u deplină îndreptăţire aş putea de aceea să mă întreb dacă fiul meu a avut sau nu un tată! *n sensul obişnuit. ocazia să-i arăt cine sînt şi să-i fac dovada că. oricum. eu am recurs. lăsînd să se înţelea#ă că afecţiunea mea stă la pîndă. numai pe buzele unui copil bolnav murmurul şi delirul îşi păstrează presti#iul intact. nespus de stin#1eri unul în faţa celuilalt. fierbinţeala trupului febril pe care numai un copil o poate trăi cu patetismul începutului ca pe un memento al epuizării finale0 pentru că numai în fră#ezimea unui obraz de copil febra se vădeşte în toată puritatea ei. precum în cazul meu. care. că nu pe o cale discursivă urma să-mi dobîndesc un c1ip) un scurt speec$ de întîmpinare care ar fi pus lucrurile la punct. ud. dintr-o relaţie care ne preceda şi care e&ista cu mult înainte ca noi să ne aflăm unul în faţa altuia! 5ar cum urma să arate un astfel de tată care ani de zile fusese rele#at în idealitatea lui suspectă şi impenetrabilă2 "ceasta era întrebarea care nu-mi dădea pace! (ocmai pentru că pînă atunci nimic nu apucase să se înfiripe de la sine. nu m-am topit de durere şi iubire asistîndu-i. cînd el a împlinit C ani! "veam speranţa va#ă că ar fi putut veni pentru o lună-două să stea cu mine în paradisul acela pe care-l locuiam cu termen şi asemenea unui intrus! "r fi fost pentru prima oară cînd aş fi stat cu el zi de zi şi. cînd aş fi putut recupera timpul nostru pierdut! "cum aş fi avut. am fost cuprins de o senzaţie intens-suprarealistă! 8i#ur că eram mîndru de performanţa copilului meu. la flori. ţinîndu-l de mînă şi însoţindu-i emoţia verticalităţii. numai în oc1ii rătăciţi ai unui copil nea$utorarea este infinită şi suferinţa completă. se afla un superb ma#azin de $ucării care se desfăşura pe trei eta$e. în esenţa ei. pentru a-i usca părul aburind! -u i-am cunoscut rîsul acela de prunc fericit. dincolo de solemnitatea ei declarată. căutînd să le compensez mai tîrziu şi mutîndu-le. aşezaţi amîndoi pe covor. el de fiu. pesemne. cu burţile be$ şi cu coarnele şi copitele din catifea nea#ră. a vieţii noastre şi atît de bine împac1etată în uitare! -ici nu m-am $ucat cu el. demn c1iar şi în slăbiciune.

va#oane de diferite tipuri. 4n faţa valurilor de $ucării a rezistat arborEnd o indiferenţă mîndră şi concesivă! " acceptat într-un tîrziu.rei să cîşti#i în două luni ce ai pierdut în nouă ani2 A. pentru a încălzi trupul copilului din iesle. recunoaşterea şi dăruirea necondiţionată sînt precedate de înfruntări subtile. ursuleţi Panda!!! Presărate printre aceste persona$e de sor#inte Valtdisne>-ană menite să suscite un soi de adamism etern şi nevinovat al copilăriei.l>sYes. cînd o benzinărie modernă. vorbeam prea mult şi dorinţa mea vădită de a-l capta l-a pus în #ardă! " început să-mi trimită sistematic să#eţile refuzului lui! Arice su#estie venită din partea mea era întîmpinată cu un "nu" morocănos! /i-am propus să-i dau lovitura de #raţie! L-am luat în prea$ma 'răciunului la Paris! =ulevardul ?ausmann. a mîrîit şi a declarat că nu e tentat să treacă pra#ul acestei lumi! "m făcut cale întoarsă! "poi ne-am despărţit din nou! . în#enunc1eaţi la o distanţă respectuoasă. "#lănţuite" şi finisate fără cusur. 'arrera! "poi cîteva cutii de Le#o! "poi trenuleţul! /ă dădusem oricum de #ol. şi mai mult ca să-mi facă plăcere. mai ai un drum atît de lun# pînă la inima meaL" La fel ca la vitrinele de la %rintemps a reacţionat şi în faţa lumii de basm care i s-a desc1is la picioare cînd a a$uns în '1amps-. cînd un cavaler medieval cu platoşă albastră. orice te1nică a ză-dărîrii este bună pentru a face ca preţul iubirii să crească! 'edarea.coada verde şi cu oc1i mari de sticlă. fiul meu a ridicat oc1ii o clipă spre vitrine şi apoi a pus din nou nasul în pămînt! 5uelul lui cu mine era mai important decît toate $ucăriile şi feeriile lumii! 'u un instinct si#ur. de obstacole in#enios construite. eu am rămas încă un . de e&emplu 2 8au sutele şi sutele de modele de Le#o. iubirea rîvnită de atîta amar de vreme! =ineînţeles că lucrurile nu s-au petrecut aşa! *n nici o iubire partenerii nu îşi a$ută propria lor ieşire în întîmpinare! 'eea ce se livrează în cele din urmă este c1iar fiinţa celor care intră în $oc şi pentru că riscul de a te pierde este astfel prea mare. de refuzuri. altfel şi fără să ştie. fiul meu a sosit în cele din urmă! 5istant. în special porţiunea "marilor ma#azine". prin simpla asamblare a unor piese care se revărsau dintr-o pun#uţă de plastic. depouri şi depozite de mărfuri2 -ici o problemă! Puteam veni apoi zilnic să-i mai adău#ăm cîte ceva! 8au poate maşinile de curse cu telecomandă 2 "ceastă superbă 'arrera. #ări. cu posibilitatea pe care ţi-o dădeau. de a avea în faţă. cînd un tanc. e&asperări şi pierderi trecătoare ale speranţei! "şadar. clipa aceasta! "'redeai că e atît de uşor2" părea să-mi spună! ". în pas cu navele interplanetare. iarna. îmi simţise nerăbdarea şi în fiecare #est al meu putea citi #raba recuperării! "cum aflase că intrînd pe terenul iubirii mele vinovate mă putea 1ărţui în voie şi că îşi poate lua revanşa pentru absenţa mea din viaţa lui! 9i el aşteptase. eliberîndu-mă de cea mai tenace an#oasă a vieţii mele. cu %rintemps şi cu Galeriile @afa9ette. cu semafoare. cu atît mai mare va fi şi precauţia lui şi cu atît mai crîncenă şi de neclintit severitatea pe care o va arbora în faţa avansurilor celuilalt! Pe de altă parte. mefient! /-am #răbit să-l duc la /noblauc$. orice iubire începe sub semnul pîndei şi al circumspecţiei! 'u cît mai mare este fra#ilitatea cuiva.l a revenit în %omEnia. cu animalele care aplecau capetele pe rînd. păpuşi mobile ― scena naşterii lui +sus trona în mi$loc. macazuri multiple. ma#ii care se înc1inau. de la &= la -ăzboiul stelelor. cu ima#inarul filmelor fantastice americane. mănuşi roşii şi lance #albenă. lumina dozată misterios în întrea#a vitrină ― ar fi făcut ca orice copil să rămînă cu #ura căscată şi să nu mai poată să se desprindă de acolo minute şi minute în şir! La ru#ăminţile mele repetate. stră$uit de ambele părţi de brazi uriaşi pudraţi cu alb şi sufocat de #1irlande şi lumini! " aruncat o privire piezişă pe sub sprîncene. mă duceam în fiecare zi în faţa rafturilor cu $ucării şi compuneam de fiecare dată "menu-ul ludic"0 mi-l ima#inam pe @lipi lîn#ă mine şi îl invitam dezinvolt să îşi alea#ă "orice îşi doreşte"0 să nu aibă oprelişti) "orice îşi doreşte"! %eţeaua aceasta 3/Xr<lin4 de cale ferată ― electrică. precaut. cu fanteziile spaţiale. aşezat pe un cal înveşmîntat în ar#intiu! (oate $ucăriile lumii nu erau de a$uns pentru a-mi cuceri fiul şi aş fi dat orice ca să-i pot "cumpăra" astfel. cînd un 1elicopter. bineînţeles ― care putea fi apoi e&tinsă şi complicată oricît. epuizate curînd şi înlocuite de un #las e&asperat şi devenit poruncitor. se aflau tot felul de $ucării complicate. în ale căror vitrine sînt montate. "şteptîndu-mi fiul.

pa#inile dinainte! 8enzaţia că o parte din viaţa mea a intrat în ordine! 'a şi cum po(estindu"mi"o. să fii propriul tău analist. în principiu. îşi construiesc în mod inconştient. ca în transă. care este mîncarea! =ănuiesc că. voia în acelaşi timp să mi-o dovedească mie! /ă iubea. ca specie. capitalul lor de nemurire. nu am putut fi pînă acum niciodată! 'um de nu am a$uns să înţele#em că prăbuşirea sau salvarea omenirii nu depind pînă la urmă decît de felul în care vom reuşi. 9i asta sc1imbă enorm lucrurile! 'el puţin pentru mine! Le sc1imbă în sensul că le scoate din va#ul în care e&istau pînă atunci. de unde vine oare2 8criitorii. din plutirea aceea bezmetică şi c1inuitoare ― de stări. am fost construiţi pentru a-l putea primi. poate deveni uci#ător! 9i nu sînt oare scriitorii ― "poeţii". rostirea. dar la înălţimea căruia. pentru că toate rămîn în amintirea cuiva prin procurarea fericirii la îndemînă. s-a spus ― sin#urii care ştiu să ţină în mînă acest ustensil2 -umai că spre deosebire de eroii eponimi. e&act aşa cum 5umnezeu a făcut-o din fiinţe reale. mă învăluia bucuria aceea simplă pe care o cunosc toate mamele şi bunicile de pe lume atunci cînd îşi răsfaţă copiii şi nepoţii pre#ătindu-le "lucruri bune"! (oate.orba. ceilalţi. pedepsitor şi izbăvitor deopotrivă! . cei care sînt în stare să facă lumea încă o dată. relaţia cu fiul meu a devenit cea care ar fi trebuit să fie! Ar. în $urul unei budinci sau al unei plăcinte. nici mai nereuşită ca pînă acum! "tîta doar) e spusă. în pubertatea lui. în felul acesta. necruţător şi bun în acelaşi timp. relaţia noastră continua să fie marcată de sfiala adunată între timp între noi! -u ne prea cunoşteam şi nici unul nu ştia cum să intre în rolul lui) el în cel de fiu. #înduri şi întrebări neduse pînă la capăt ― din care se alcătuieşte viaţa noastră şi care e sursa neştiută a nefericirii noastre! 'e bucurie să cobori în tine şi să înţele#i şi să spui ceea ce vezi şi ceea ce înţele#i. mi-am interiorizat în primă instanţă o strate#ie maternă menită pe de o parte să compenseze sincopele de parcurs ale tatălui. nu ne mai aducem aminte decît în vis2 'are păşesc. eroii verbului sînt sal(atori neputincioşi forţa de a desc1ide un drum nu e însoţită şi de aceea de a-i pune pe ceilalţi pe acest drum! . care o dată cu soluţia dispun şi de mi$loacele accesului la ea. de salvatorii le#endari ai unei comunităţi. povestea ― ma#ia vindecătoare a cuvintelor. poate şi prin refle&ul ima#inii.a nu e nici mai reuşită. din cuvinte. eu în cel de tată! 5e data asta am încercat să-l cuceresc #ătindu-i! 'red că am avut un oarecare succes cu sufleurile cu sos de roşii şi cu pră$iturile cu vişine! 'înd mă ru#a să i le fac. lin. de vreme ce nu ştiam dacă mai urma să $oc vreun alt rol în viaţa fiului meu! 'red că în adolescenţa lui am intrat mai întîi în c1ip de bucătar! "poi a început să mă descopere. cei foarte mari. în istoria noastră de specie neînc$eiată. mele în oc1ii celorlalţi. este evident că nu e aşa! . cu ce anume mă îndeletnicesc! 'înd a plecat în Faponia purta în el ima#inea unui tată oricînd la îndemînă. ceilalţi. capabilă pe de altă parte să-mi asi#ure o posteritate prin e&citarea memoriei #astronomice! Lucru perfect firesc. să ne re#lăm raportul cu cuvîntul2 'eea ce numim îndeobşte "prostia omenirii" este de fapt o incapacitate specifică de a mînui acest ustensil care.oind să-şi dovedească lui de ce este capabil. căruia i se putea destăinui oricînd şi cu care nu reuşise să epuizeze resursele lui de uimire! 9i mai era ceva! /ă aşezase în el în cel mai înalt loc la care poate aspira un părinte) devenisem cineva faţă de care trebuia să faci dovada devenirii tale! . prota#oniştii unei levitaţii de care noi. ne înecăm în ele2 (oată mizeria omenirii vine pînă la urmă din acest înec în cuvinte. aşa cum m-au descoperit pînă la urmă toţi oamenii care au a$uns să ţină la mine) prin #esturi de a doua instanţă! 'red de asemenea că treptat a reuşit să mă situeze social şi să înţelea#ă. în vreme ce noi. la rîndul meu. vreme de trei zile. fiindcă voia să fiu mîndru de el! 'eea ce înseamnă totodată că mă recunoştea ca tată! 6 august "m scris.an în Germania! 8e$urul din ?eidelber# nu sc1imbase mare lucru între noi! 'înd am a$uns. ca orice ustensil prost mînuit. să stăm mai mult unul cu altul şi unul în faţa altuia. din incapacitatea de a ţine capul deasupra unui dar pe care. nu sînt ei pensionarii unui paradis reinventat sau recucerit. pe apa cuvintelor.

da. scris întrun ceas de #raţie din noaptea de HG decembrie BCDC. mai convin#ător. adică necitiţi. verbul devenit "infernal"2 -u dere#larea raportului cu cuvîntul 3care este ideolo#ia4 este sursa ultimă a crimei sistematizate2 +ar falimentul actual al poporului romEn nu vine din sc1ilodirea fără precedent în istoria limbii romEne a felului în care cuvîntul a fost folosit şi rostit în c1ip sistematic prin deturnare de la esenţa lo#osului2 'ine dintre noi este dispus să mear#ă atît de departe şi să accepte că răul nostru cel mai adînc şi pieirea noastră istorică trebuie puse în corelaţie cu pierderea de ultimă oră 3ceea ce înseamnă de cîteva decenii4 a fiinţei noastre lin#vistice2 -oi nu ne mai dăm seama că felul cotidian în care este rî#îită limba romEnă pe stradă şi vomismentele verbale care se revarsă seară de seară peste populaţia %omEniei prin ecranele televizoarelor nu sînt simple accidente de parcurs ale unei societăţi în derută. dacă nu c1iar din o#rada noastră! -e!ele şi cada(rul 3?einric1 Qimmer4. a etalării unor "lecturi" etc! /îna aceea de oameni care îşi dezbracă sufletul în faţa semenilor lor. aceste cuvinte rostite în beneficiul tuturor şi care "ar face pînă şi pietrele să plîn#ă" nu a$un# decît la o infimă parte dintre noi şi c1iar şi atunci cel mai adesea sub forma ornamentului cultural. cu atît ― odată recunoscut ca atare şi clasat ― lipsa lui de audienţă este mai mare! 5acă nu aş fi trăit e&perienţa de editor. o cate#orie de oameni care a$un# să spună lucruri despre care îndeobşte se spune că "nu încap în cuvinte"! . a citatului. apariţiile televizate ale acestui accident #enetic nefast s-au înmulţit de atunci şi în compania lui apar de-acum c1irur#i. cu trecerea timpului. forţa lor este enormă.i le spun pentru ceilalţi sau le spun pentru că nu pot să nu le spună.&istă."'eilalţi" vor muri rătăciţi pe cărări laterale şi deturnaţi de la vocaţia verbului! -u este toată +storia lun#a poveste a căderii noastre din verb2 +ar ceea ce a trăit #eneraţia mea nu a fost tocmai consfinţirea acestei căderi. adevărurile rostite acolo şi splendoarea rostirii lor ne taie respiraţia! 9i totuşi. s-au scurs cu c1iu cu vai într-un an şi $umătate! Pleşu a scris recent cel mai devastator te&t din istoria culturii romEne dedicat unui caz de "obscenitate publică") cel despre "drian Păunescu! Porcul nostru de serviciu ― ". a ţinut să precizeze Păunescu atunci cînd. aş fi continuat să mă le#ăn în iluzia scrisului şi a frumuseţii care salvează lumea! 9i aici nu am în vedere neputinţa "marilor îmbălsămaţi" care ne vorbesc de la o distanţă ce îi aşază dincolo de istorie. a paradei. în scurtă vreme. ba c1iar. pe care o consider una dintre cele mai frumoase cărţi moderne. în splendoarea cavourilor care sînt bibliotecile! 'u cît un lucru este spus mai bine. povestea celei mai robite adevărului conştiinţe pe care a dat-o lumea noastră în ultima $umătate de secol. şi mor îmbălsămaţi între coperţile propriilor cărţi. sînt porcul dumneavoastră. mai apăsat. de-a dreptul deplasat şi a devenit. care ne vorbesc aşa zicînd peste #ard. scriitori sau pianişti vestiţi! ""pelul" meu către lic1ele. aşadar. doamnă. pornind întotdeauna de la iluzia că spusele lor vor a$un#e la ceilalţi.i bine. a rămas o acoladă stilistică cu un iz uşor desuet. care sînt "patetici" pînă la 5umnezeu ― ceea ce înseamnă că suferă şi suportă pentru toţi ceilalţi sau care îi a$ută pe toţi ceilalţi să înţelea!ă ceea ce ei suferă şi suportă ― trec prin lume în c$ip esenţial i#noraţi. îi vor atin#e şi îi vor sc1imba! 'uvintele lor "spun totul".ul#aritatea este doar fenomenul de suprafaţă 3devenit de$a imperceptibil4 care ascunde ― sau pune indirect în lumină ― depărtarea ma&imă pe care această comunitate a atins-o în istoria ei în raport cu vocaţia sa lin#vistică pe acest pămînt! 3'ei care astăzi mai întreţin un raport normal cu limba se vor izola şi se vor stin#e aşa cum se stin# ultimii reprezentanţi ai unor specii rare în parcurile şi rezervaţiile lumii!4 +deea scriitorului ca sal(ator neputincios merită amănunţită! . ci de autorii care ni se adresează din vecinătate şi din lumea noastră. a socotit că este oportun să reapară la rampă ― nu şi-a făcut 1ara<iri citind pa#inile lui Pleşu şi nici ceilalţi nu au simţit nevoia să ţină în vreun fel seama de ele! 5impotrivă. a discuţiei de salon. ci simptomele unei maladii mortale! . ele sînt ma#nifice. s-a tîrît în cîteva mii de e&emplare vreme de şapte-opt ani prin depozitele editurii! 5ouă mii de e&emplare din @a apa >a(ilonului a /onicăi Lovinescu. doamnăL". cu cît atin#e mai mult fondul lucrurilor. literă moartă! . după NDC.

un covor c1imic aruncat peste prăpastia e&istenţei. modificînd confi#uraţia steri-că a serotoninei4 sau cînd neuronul produce în e&ces serotonină ― apare depresia! . semnat 9tefan Liiceanu! "m început să-l citesc! "'um a . în timp ce aici. acolo unde spiritul nostru intră în unduire şi poate să alunece. "plec". astfel. atunci2 'are este rostul pe lume al celor care mizează totul pe cuvînt. "ai !ri)ă1. la fundul limbii. un prieten care lucra la revista 2ecolul BC îmi vorbeşte cu entuziasm despre "articolul lui 9tefan"! "'are articol2" -u ştiam nimic! " doua zi îmi pune pe masă şpalturile unui te&t de vreo HG de pa#ini. duplicitate sau sudalmă. "du-te". să bată adică ţărmul lucrurilor cu valurile fără sfîrşit ale cuvintelor2 'înd îi auzi pe oameni vorbind. să mă contrarieze şi apoi să mă facă fericit! *ntr-o zi. "sună-mă". Qoloftul acesta. "ne-ar trebui un scufundător din 5elos"! "sta trebuie să fac şi eu aici) să cobor cît mai adînc în mine şi să-mi ţin respiraţia preţ de cît mai multe pa#ini! 'u speranţa că atunci cînd voi ieşi la suprafaţă nu voi risca să mă înec din nou! 'um apare depresia2 'elula nervoasă secretă şi transmite informaţie specific neuronală prin intermediul substanţei numite serotonină. pentru a pătrunde în adîncul ei şi a rămîne acolo atît cît e necesar. prin care a reuşit să mă surprindă. acolo unde fiinţa fiecăruia dintre noi a$un#e să rostească cîntînd. să înainteze. în dro$dia ei se petrece totul. să revină şi să se retra#ă. născut din sin#urătatea şi spaimele omului modernL 5e cînd zeii ne-au părăsit. "cît costă2". pentru a înţele#e scrierea lui ?eraclit. să anuleze mecanismul c1imic şi fiziolo#ic de producere a depresiei! :nul dintre aceste anti-depresive este sentralina. o 1usă trasă peste neant! 10 august -u pot ieşi din atmosfera pa#inilor despre @lipi! "ş vrea ca el să le citească şi în acelaşi timp îmi e teamă. spunînd că. să plutească. cu ceilalţi şi cu moartea2 8ă îţi redea sistemul de iluzii fără de care nu poţi să faci nici cel mai mic pas în e&istenţă2 'e res mirabilis. tulburătoare. nevoie atunci de o substanţă care să bloc1eze recaptarea serotoninei modificate c1imic sau produse în e&ces şi. produs c1imic creat în laborator şi comercializat cel mai adesea sub numele de 3oloft. aici. am fost obli#aţi să născocim un a#ent al disimulării. "$os". să nu se recunoască în ea! *mi vine acum în minte un alt episod din povestea noastră. pentru că ce am scris acolo e varianta mea a relaţiei noastre şi s-ar putea ca el. întrebarea) cum se face că cei mai mulţi oameni trăiesc fără "partea de sus" a limbii. "mi-e foame". pentru reclamă. să se strecoare. să a$un#ă. aici unde ele acoperă minimum necesar convieţuirii. unde nu sînt decît suport pentru informaţia curentă. unde cuvintele nu spun decît "vreau".9i atunci apare. să pătrundă. /iliarde şi miliarde de oameni vorbesc fără să aibă acces la cuvînt) ei nu aud nici melodia cuvintelor ― căci orice limbă vorbită cu adevărat cîntă la propriu ― şi nu percep nici lucrurile definitive care se pot spune în cuvinte! Pentru cine 5umnezeu scriem. urmînd un cu totul alt traseu interior. care încearcă să salveze cuvintele şi apoi să "salveze" lumea cu a$utorul lor2 'um se poate acumula atîta splendoare în zadar şi cum ceea ce pare să fi creat lumea ― 'uvîntul ― poate sfîrşi în suprema nevoinţă2 8 august 8cufundătorii din 5elos erau faimoşi în Grecia antică pentru capacitatea lor de a sta sub apă minute în şir! 8ocrate îi invocă la un moment dat. QoloftulL 'um se poate ca un sfert de pastilă în#1iţit zilnic să îţi re#leze relaţia cu tine. îţi dai seama că "partea de sus" a limbii este nelocuită. 'înd calitatea acestui neurotransmiţător se alterează din cauza unei tensiuni psi1o-emoţionale constante 3un atom de carbon sau de o&i#en se aşază altfel. intitulat -eli!iile contemporane )aponeze.

atomul. corectă. nu fac decît să sperie. deşi e atît de tînăr. să plictisească şi să îndepărteze publicul! "proape orice debut seamănă cu o paradă! (înărul care începe să scrie îşi zdrobeşte prezumtivul cititor cu neolo#isme. un conţinut care trebuia comunicat şi. în culisele unui "eu cultural" pe care nu-l bănuisem niciodată. şi devenită importantă pentru ea însăşi. 5in această pricină. e de$a un om "format"! "şa stînd lucrurile. poticneli. adică atunci cînd compune un te&t şi devine "autor". celula.putut să nu mi-l trimită înainte2" mă tot întrebam! "'e vrea să-mi dovedească cu asta2 'ă puţin îi pasă de părerea mea2 'ă n-are nevoie de mine2" Pe măsură ce citeam. născută prin imitaţii şi adaptări succesive.ra un text de însoţire cineva te lua de mînă şi îţi arăta ceea ce el a$unsese să descopere înaintea ta! 'el ce scrisese pa#inile pe care le aveam în faţă intuise de la bun început secretul scrisului) intrarea în comuniune prin ne(oia de a pune la dispoziţie. debutantul nu slu$eşte de fapt subiectul despre care scrie! . . trecînd prin disonanţe. cu fiecare rînd. rateuri. stilul era la rîndul lui firesc! . indiferent care este acela ― insula Galapa#os. risipa de cunoştinţe. o reli#ie străină. stîn#ăcii! Punerea în pa#ină şi dozarea cuvintelor. lucrul acesta ec1ivalează ca semnificaţie. -u e&ista. în te&tul lui 9tefan nu se afla nimic din toate acestea! (otul era de o onestitate fără cusur. nu era lucrat ca stil. citarea în e&ces. toate strate#iile ima#inabile care. ec1ivalează cu istoria acestei împărtăşiri care are în spatele ei ipostaza privile#iată de martor. pe altă treaptă a vieţii. e&perienţe. cunoştinţe! (oate cărţile adevărate sînt la ori#ine cărţi de călătorii) autorul lor pătrunde pe un teritoriu necunoscut. ca şi cînd pa#inile din 2ecolul BC erau rezultatul firesc al unei preocupări a cărei istorie era de-acum bine conturată! 'înd cineva începe "să scrie". o formă conştientizată în sine. cu cît mai mult cititorul reuşeşte să "uite" că te&tul pe care îl citeşte are un autor! .rau pa#ini care se iviseră pe lume din bunătate. adorată şi cultivată ca simplă îmbinare de cuvinte. începînd să vorbească de pe o zi pe alta! *n scris e la fel) e&istă "încercări". 'eea ce vreau să spun este nu că 9tefan scrisese un te&t "mare". ca marcă inconfundabilă a persoanei devenite autor. teribilisme de început! *n disciplinele umaniste pericolul care pîndeşte orice debut este ermetismul. ci un te&t onest şi. ceea ce înseamnă că pa#inile acelea se născuseră nu din vanitatea instalării în pa#ină. pentru ca celălalt să înţelea#ă cît de mult a citit el şi că. cu deprinderea vorbitului! 5ar nici un copil nu îşi surprinde părinţii. războiul troian. vorbirea întortoc1eată. pe de alta. infernul.l nu a a$uns să afle că meritul lui e cu atît mai mare cu cît mai puţin este sesizată prezenţa lui în pa#ină. +ar la dispoziţie pot fi puse emoţii. aşa încît surpriza mea a fost totală! 9tefan era atunci student în al treilea an la economics 3"business affairs"4! -iciodată mintea mea nu-l situase în teritoriul "umanioarelor" şi pînă atunci nu-mi pomenise nimic despre interesul pe care l-ar fi avut pentru studiul reli#iilor! "şa încît. sanscritisme şi îl în#roapă pe acesta într-o mare de nume proprii 3"biblio#rafia"4. debuturi. în prima clipă am avut senzaţia că sînt confruntat cu un fenomen de travesti cultural! +ntrase pe "teritoriul scrisului" fără să sufle o vorbă! 9i o făcea cu un subînţeles deconcertant. #recisme. o populaţie. transcendentul ― şi vrea să le spună celorlalţi ce a văzut acolo! (oată istoria civilizaţiei. ci din bucuria pură de a transmite altora ceea ce el îşi ima#ina că ei nu aveau de unde să ştie! . preţiozităţi $uvenile. în rădăcina ei.l nu era poluat de pre$udecata "culturii" şi. menite să scoată în evidenţă eul auctorial.vident. pentru că nimic nu-mi semnalase vreodată prezenţa sau perspectiva lui! Povestea masteratului de reli#ii e&trem orientale nu începuse încă. pe scurt. toată istoria "ştiinţei" şi a cunoştinţelor. nu era prea departe de căutat! (ocmai ocolindu-mă. care se o#lindeşte impudic în combinaţiile sale verbale şi care de fapt nu are de spus nimănui nimic! "m citit totul pe nerăsuflate. #înduri. mai ales. sufletul. raportul dintre ce vrei să spui şi felul în care a$un#i să spui se formează de-a lun#ul anilor. din nevoia pură de a împărtăşi! .i bine. abuzul de termeni te1nici. iată. clişee. sufleteşte. bun! +titudinea din care se născuseră pa#inile lui era. pe de o parte. toate întrebările acestea păleau! Pătrundeam. captivat de ceea ce aflam! /ai rămînea să #ăsesc e&plicaţia inco!nito-ului pe care-l alesese autorul pentru a răzbate în pa#inile revistei! .

#olite de locuitorii lor plecaţi în vacanţă.+. încît te întrebi aproape cine şi cînd a aşezat sutele de petrecăreţi liniştiţi ― aproape interiorizaţi. dar înre#istrat "oficial" pe BO au#ust! Locuiesc la /i1nea. frizeria din cartier fiind înc1isă în au#ust. îmi spune /onica. ameţiţi de locurile comune 3'1amps-. o complicitate în văzul tuturor. alaltăieri seară cînd m-am dus să-i văd. de pildă. ascunsă stîn#aci sub masca surprizei ― era de fapt întîlnirea neaşteptată care mi se dădea într-un spaţiu public. construită. $umătate în serios!" 17 august Pentru că /i1nea şi 'at1erine stau în inima /arais-ului. plecat cu ai lui la . pentru că /onica.pa#inile mă întîlneau în plin! . unul rusesc (*linisserie). scăldate în frumuseţe şi în tăcerea propriei lor istorii! 5in cînd în cînd. îmi mărturiseşte că . îmi spunea /onica la telefon acum o $umătate de oră. starea fizică pe care o am şi care mi se pare lamentabilă aş #ăsi-o pesemne paradisiacă!" /onica e sub impactul lecturii Laviniei =etea. o invitaţie mîndră şi maliţioasă de a asista la naşterea libertăţii lui! 16 august 8înt la Paris de două-trei zile! . de altfel.le mi se adresau prin c1iar esc1iva lor! +#norarea mea ― deliberată.-J. altul $aponez!!! Pline toate. cu mersul mărunţit şi nesi#ur! "re DB de ani! ". sin#ura bucurie 3#astronomică4 pe care i-o pot face lui . condamnaţilor li se smul#eau lucrările de aur din #ură.ir#il. /ontmartre etc4. un scuar plin de restaurante. fiecare cu specificul lui. ca dintr-un adînc prost în#ropat. mai tras la faţă. altul italienesc. reminiscenţă din ritualul bacc1analelor spirituale ale Păltinişului! "poi discuţie despre proiectul publicării $urnalelor /onicăi) BH caiete manuscrise între BCDB-BCC .ste "aniversara" lui . contrastînd straniu cu străzile depopulate. cum nu avem ima#inaţia corpului! /ereu ni se pare că am atins un apo#eu al decrepitudinii. astă seară am ieşit să mă plimb pe străzile din cartier.ir#il îi e ruşine să-ţi spună. cu care tocmai am vorbit la telefon.l>sYes. pe care o făcusem acasă. în care turiştii. teribil. născut pe BK au#ust. care au acceptat să se lase sărbătoriţi prin cina pre#ătită de mine! 3în afara salatei de vinete. era un anunţ important. cîteva mii de pa#ini! 5e sub rîsetele noastre şi de sub bucuria revederii răzbate. cu obloanele trase. disperat că nu se putea tunde. dar dacă aş mai trăi zece ani. a cărei carte despre Lucreţiu Pătrăşcanu a apărut recent în seria "Procesul comunismului"! 'elor condamnaţi li se confisca averea! +nventarul /inisterului de +nterne trimis @inanţelor cuprinde!!! lucrări dentare "din material #alben sau porţelan"! Pe scurt. Gabriel. o carte de vizită. iminenţa sfîrşitului! "9tii. voită. respirînd un aer de fericire calmă. dar se bucură că a apucat să te revadă înainte 6să plece7! *mi spunea mereu că o să moară înainte de a te mai vedea!" 9i apoi adau#ă pentru a descărca lucrul de patetic şi e&cesiv) "9tii cum spunem noi lucrurile) $umătate în #lumă. lui . după care erau încarceraţi pentru MG de ani sau pentru restul vieţii! Lavinia =etea constată "pro#resul" înre#istrat faţă de nazişti. altul cu barbecue coreean. 5upă masă le-am citit pa#ina din "$urnalul" meu despre 1andicapurile culinare ale /onicăi şi pa#inile despre fiul meu. stă întins pentru că s-a sculat de dimineaţă cu ameţeli! L-am #ăsit. cu case din secolele J.ir#il.eneţia! Pentru cina sărbătorească de diseară de la +erunci pre#ătesc salată de vinete. care scoteau dinţii îmbrăcaţi sau punţile dentare din aur după ce purtătorul lor murea sau era omorît! /-am întors de la +erunci. cu o mină obosită.ir#il suportă din ce în ce mai #reu zilele sale de naştere! "cum. am făcut la faţa locului nişte superbe şniţele aurii din escalope de dinde cu un supreme de le!umes). apoi anii BCCK-MGGG cu notaţiile culese pe ordinator! *n total. nu au răzbit! /er# pe străzi pustii. la /i1nea. de loisir transcendental ― în $urul meselor lor! Par că au fost pro#ramaţi acolo pentru .

o scară de piatră.ste primul drum. o descrisesem. . sosit după anii NCG la Paris.a ilustra. pentru volumul Declaraţie de iubire care tocmai pleca la tipar! . la capătul istoriei. care pare că şi-a făcut loc cu coatele. cu cîteva săptămîni în urmă. mi-a spus apoi. de bri#anzi înnobilaţi. iubitori. mi se face dor de /onica şi . nici un discurs. cerînd să fie în#ăduită între vilele de pe deal şi clădirea cu K-O niveluri care o încadrează. detestînd în ascuns. emoţionaţi. de bo#ăţiile fabuloase adunate aici de re#i cuceritori. privindu-le. căutînd alt decor şi alte persona$e! 'ei pe care am venit să-i văd rostindu-şi epilo#ul şi-au $ucat bine rolul! 19 august Poimîine plec din Paris şi m-am dus să-mi iau rămas-bun de la +erunci! " fost o seară "testamentară". casa! ". de producători de brînzeturi. în care /onica mi-a recapitulat instrucţiunile au cas Due unde se află plicul cu datele 8ocietăţii "=ellini AbseIues" care ar urma ca "la momentul potrivit". cei prin faţa cărora s-a perindat zi de zi vreme de cîteva decenii acest corte#iu de măşti izvorîte dintr-o istorie bolnavă! 'ineva. cu urec1ea lipită de radio! 'înd vorbea /onica Lovinescu. aducînd veşti.u#en Lovinescu din =dul .illa 'ronstandt. #ardurile acoperite de plantele care se revărsau pe pava$. mîndri. în urma unui simplu telefon. în #enunc1i. de cardinali. la $umătatea scărilor! 'îtă intensitate a locuirii între pereţii acestei căsuţe în#1esuite.illa des =oers. nespus de linişte. în timp ce trec printre coloanele din Place des .ra miezul nopţii. mi se părea că ascult vocea adevărului absolut! . de latifundiari. #eamul de pe culoarul de la eta$ era desc1is. /i#uel ?idal#o!!! 9i mai ales casa. sperînd. resentimentari. la avionul care ar cădea cu ei la bord. paradisul terestru. un felinar. m-am pomenit în străduţa înfundată de lîn#ă =uttes '1aumont! "m vrut să văd dacă descrierea pe care o făcusem în carte. cerînd sfaturi. pe care ar trebui să-l facă orice romEn în Paris! "ni de zile am stat acasă la mine. m-am urcat în maşina cu care venisem la Paris şi care aştepta cuminte în rue 8t! Gilles şi.ir#il. că nu minţisem! (otul era la locul lui) vilele coc1ete cu #rădini misterioase. aşezată e&act la mi$locul pantei. printr-o scenă vivantă. cu poarta care te întîmpină brusc. #rădina minusculă.lisabeta) loc deopotrivă funcţional 3cenaclu. seminarii doctorale. în MG de minute. calculaţi. casa cu bîrnele placate pe faţada în forma unui triun#1i cu vîrful în $os.ra firesc să mer# să văd unde locuise el!" "cum e linişte. două-trei case. uşurat. fără să-i cunoască pe +erunci.ir#il. conferinţe4 . /onica şi . pitită bine în labirintul unui arondisment mar#inal. vin şi parfum! 9i deodată. şi a stat o vreme. înălţîndu-se din $osul străzii! 'îţi romEni din ţară au bî$bîit prin Paris pentru a nimeri în locul acesta. cu străduţele care duc spre ea dinspre =otzaris. era corectă! (otodată mă simţeam ca un îndră#ostit care se apropie pe furiş de ferestrele iubitei sale! Abloanele de la livin# erau înc1ise. tîrziu într-o seară de vară. decorul ― o străduţă. revenind! 9i în mi$locul acestui balet. nu se vedea nici o lumină. tot aşa. spiritele acestui loc. s-a dus. succesiunea străduţelor) . tăind Parisul spre nord-est pe canalul 8t! /artin. totul scăldat în lumina bolnav-portocalie a cartierului! +storia îşi evacuează actorii. deci la soluţia care i-ar putea scoate din $oc în acelaşi timp! *n sfîrşit. plecînd. aro#antă. acoperit pe $umătate de cren#ile pomului din #rădina alăturată! "m urcat scările care lea#ă @ranZois Pinton de 'laude /onet şi am constatat. cei doi. să intervină pentru declanşarea "procedurilor finale"! (otul este prevăzut şi precizat acolo) columbarium. sfioşi. de casa lor de păpuşi. comentînd. discuţie despre cum ar urma să arate 'asa muzeală . al acestei comedii umane întinse peste ani. ca într-un final de piesă în care persona$ele au dispărut de pe scenă! " rămas doar carcasa lor. recules.os#es. şi pe care.ir#il etc! "mîndoi visează la cianura ideală. ce muzică se va pune etc! "sta în cazul în care cei doi ar dispărea deodată! "poi se discută celelalte două variante posibile) dacă "rămîne" /onica0 apoi dacă "rămîne" . din suprapunerea atîtor amintiri. otium"ul rafinat al unei populaţii care beneficiază ti1nit. duplicitari. pomi revărsaţi peste #arduri ―.

şi muzeal 3foto#rafii de familie, manuscrise .u#en Lovinescu, cărţile lui etc4! *n ultimele două zile m-am plimbat mult cu maşina prin Paris, profitînd de faptul că în au#ust oraşul e #ol, $umătate dintre parizieni fiind plecaţi în vacanţă! 8enzaţie de beţie! 8trăbat fără să bî$bîi toate a&ele mari ale oraşului, trec de pe un mal pe altul al 8enei, a$un# de la Aperă la /adeleine, apoi în '1amps-.l>sYes, revin în 'oncorde pentru a intra pe 8aint-Germain, o iau spre =astille şi reintru în /arais, bucuros de fiecare dată că pot #ăsi un loc de parcare pe una din străduţele din $urul casei) rue des (ournelles, rue =Yarn sau rue des /inimes! .ste pentru prima oară, din cele peste o sută de se$ururi aici, cînd percep Parisul în toată splendoarea lui) şi eu şi el sîntem în vacanţă, el mi se poate oferi, eu îl pot percepe, neatîrnat de nimic, fără nici o treabă, strîn#înd laolaltă, acum pentru prima dată, ceea ce altădată văzusem pe fra#mente, fără distanţă, mereu pe un drum sau altul, incapabil de contemplare, de reflecţie sau de o privire istorică! "devărul este că totul e atît de important, de dens şi de mult încît cuvintele nu mar a$uta deocamdată la nimic!

3 septembrie "m sosit la ?eidelber# pentru trei luni, este miezul nopţii şi mă aflu în acelaşi apartament şi scriu la aceeaşi masă, albă şi rotundă, din bucătărie, ca exact acum şase ani, cînd am tras aici, tot pentru trei luni, venind din %omEnia cu maşina şi trecînd #raniţa pe MG iunie BCCK! 3"$uns în sat la 'urtici, am aflat că dimineaţa murise 'ioran!4 %evenirile sînt tot atîtea false căderi în trecut0 re#ăsirea unui loc după ani de zile nu este de fapt o întîlnire cu trecutul, ci cu "trecerea timpului" 3obsesia lui .liade4! +mobilismul locului re#ăsit devine etalonul sc1imbării tale! . nevoie ca un lucru să fie în afara timpului, să-ţi creeze iluzia că "te aştepta" zidit în c1iar "clipa" părăsirii lui, pentru ca tu să percepi dezastrul temporalităţii tale! /ă aflu în faţa acestei mese albe şi rotunde "e&act ca acum şase ani", dar cuvîntul "e&act" priveşte numai inerţia mesei, în vreme ce fiinţa mea scăldată în timp percepe diferenţa pe care o instituie distanţa dintre "atunci" şi "acum"! 8imic din ce fac şi sînt acum nu mai este exact ca atunci! 8înt din nou aici, stau la aceeaşi masă, dar sînt supusul timpului meu şi stau în #enunc1i în faţa lui! "m sosit la ?eidelber# la această întîlnire cu timpul, la această întîlnire cu trecerea lui!

12 septembrie A zi după #rozăvia din "merica! Din nou senzaţia de răscruce a omenirii, de criză a speciei umane. 8pun "din nou" pentru că bănuiesc că la fel au simţit de fiecare dată toţi cei care, ca şi mine, dar în vremea lor şi în alt act care se $uca pe scena istoriei, au trăit crezînd în sin#urul lucru pe care oamenii îl dezmint fără încetare) umanismul! 'uvîntul acesta care sună cam naiv şi demodat şi care, în plus, a fost tăvălit în tot soiul de conte&te istorice şi politice 3"umanismul socialist"L4 ― şi care între timp şi-a pierdut şi bruma de presti#iu filosofic pe care o avea ― spune de fapt un lucru foarte simplu) că toţi oamenii sînt e#ali în faţa lui 5umnezeu, indiferent de zeul pe care îl slu$esc, de se&ul pe care îl au, de rasa, clasa, naţiunea sau cultura din care fac parte! ,orbesc 3astăzi mi s-a instalat telefonul4, la o săptămînă de la sosirea în ?eidelber#, cu /onica şi ,ir#il! 8înt şi ei sub şocul zilei de ieri! "'eea ce este uluitor este să constaţi că virtualul a devenit mai real decît realul", îmi spune /onica! *ntr-adevăr, dacă ai fi văzut un film avînd ca scenariu stor>-ul de ieri, ai fi înc1is televizorul după o $umătate de oră spunînd) încă un film tîmpit americanL *n#rozitor e tocmai faptul că istoria începe să semene, de ieri, cu un film tîmpit american!

13 septembrie "vea dreptate -oica să împartă lumea între cei care merită numele de "om" şi "băcani" 3restul omenirii42 "tunci cînd l-am auzit şi apoi cînd l-am comentat în Jurnal, lucrul mi s-a părut semnificativ pentru felul în care filozofia înţele#e uneori să facă "ordine în lume"! Protestul meu decur#ea atunci dintr-un ideal abstract al omenescului pe care mi se părea frumos ― şi într-un anume fel înălţător ― să-l apăr! 'e voia -oica să spună atunci2 A făptură umană, se întreba el, care trăieşte în noaptea fiinţei ei 3adică fără să-i pese prea mult de rostul ei pe lume4 şi în refle&ele pe care specia i le pune la îndemînă, care mănîncă, doarme, bea, munceşte, se înmulţeşte şi se distrează ― merită ea numele de om2 "tît de puţin să fie un om2 Poţi fi om înăuntrul, doar, al "devenirii întru devenire"2 Poţi fi om fără să încerci să împin#i cu un pas mai departe specia 3sau comunitatea4 din care faci parte2 Poţi să te desprinzi de ea, prin moarte, fără să-i dăruieşti "ceva al tău", fără să laşi o urmă, cît de mică, a trecerii tale pe aici2 -oul, sporul de informaţie ― adică de "fiinţă" ―, pe scurt "devenirea întru fiinţă" era condiţia intrării în condiţia de om! "1, cît rafinament, îmi spuneam, şi cîtă cruzime speculativă în spatele luiL 5ra#ul de băcanL 'ine, dacă el era condamnat astfel, avea să mai prepare combinaţia aceea subtilă 3tocmai am cumpărat astăzi de dimineaţă MGG de #rame din "<ademi<er /ar<t4 de măsline mici şi zvelte de culoarea vinetei cu cele mari, ne#re, #rase şi pufoase în sos de ulei parfumat cu ierburi, usturoi şi ardei roşu iute2 5ar ficatul de #îscă cu trufe albe2 +ar dacă băcanii urmau să intre sub re#imul "devenirii întru fiinţă", prin cine ar mai fi a$uns pînă la noi secretul vec1i de BGGG de ani al dumnezeiescului =rie de /Yau& care îşi revarsă faldurile #albenmirositoare pe fundul de lemn ce-ruit, care odi1neşte acum la doi paşi de mine, pe un raft în cămară2 @ăcea băcanul rău cuiva2 5impotrivă! 9i cîtă culoare dădea el vieţiiL Protestam, protestam cu #îndul la diferenţele care dădeau omenirii splendoarea în (arietate. "stăzi, însă, ştiu foarte bine că nu se poate vorbi despre "omenire" ca despre o specie unitară, ba c1iar asta mi se pare a fi una dintre cele mai mari minciuni pe care umanismul le-a pus în circulaţie pentru a camufla marea diferenţă, diferenţa dintre ― să-i spunem pe şleau ― om şi anti"om. +ată cea mai simplă dintre întrebări, pe care oamenii refuză deocamdată să şi-o pună) putem oare fi ― Assama =in Laden şi tu, eu, oricare dintre noi ― numiţi cu acelaşi nume de "om"2 @aptul că şi eu şi el avem oc1i, mîini, #ură şi sprîncene, şi că amîndoi putem rosti, ne aşază în aceeaşi specie2 Poate e&ista ceva care să fie mai altce(a decît sînt eu? -u este el opusul meu absolut, dar nu aşa cum este #irafa, elefantul sau cocostîrcul, ci aşa cum este acel ceva care devine ameninţarea mea permanentă, acel ceva al cărui ideal de a fi este de a mă suprima2 -oica avea dreptate în principiu, numai că îşi #reşise ţinta! -u băcanul era problema, pentru că nu băcanul a$un#ea, prin felul lui de a fi, să rupă omenirea în două, făcînd ca o parte a ei să nu se poată recunoaşte în alta şi să-şi simtă totodată, prin cealaltă parte, e&istenţa pusă în pericol! "şadar, pot eu convieţui ― şi în numele a ce? ― înlăuntrul aceleiaşi specii şi al aceleiaşi identităţi cu un tip care plănuieşte crime planetare şi îi pune pe alţii să le e&ecute2 .ste el om? +ar cei care acceptă să le e&ecute sînt oameni? :n torţionar e om? :n tip care face o teorie 3în $urul unei rase, clase, etnii sau reli#ii4 potrivit căreia o parte a omenirii trebuie să o lic1ideze pe cealaltă ― este om? :n tip care violează e om? .tc! etc! etc! ,rînd să-mi e&plice ceea ce trăiserăm în secolul trecut, Gluc<smann mi-a spus la un moment dat, în decembrie NDC cînd ne-am cunoscut) 1Eitler cFest moi. 2talin cFest moi. ,ao cFest moi.1 "cest lucru se poate spune pentru a inte#ra, a $ustifica sau a e&plica ine&plicabilul care a fost o perioadă din viaţa ta şi pentru a suporta turpitudinea le#ată de ea! 3Gluc<smann a fost "maoist" în perioada NODului parizian!4 "cest lucru vrea să spună că în fiecare dintre noi stă la pîndă %ăul, că în adîncurile fiecăruia dintre noi zace ― putînd fi oricînd activat ― ?itler, 8talin, /ao, criminalul, torţionarul, violatorul! Lucrul mi se pare o enormitate! 'unosc o droaie de oameni care nu ar fi putut, nu pot şi nu vor putea în veci ― prin liberă

ale#ere ― să practice falaDa 3tortura prin bătaie la tălpi4, să omoare pentru a impune o idee, să toarne sau să violeze! 'red, dimpotrivă, că toţi cei care pot face asemenea lucruri sînt inte#raţi printr-un paşaport fals în specia numită "om", cred sus şi tare că ei nu sînt "oameni", că trăiesc printr-un enorm camufla$ la adăpostul acestui cuvînt şi că ei sînt cu atît mai nocivi cu cît acest camufla$ este obiectiv posibil şi cu cît oamenii nu au cura$ul să-l denunţe ca atare, să treacă dincolo de el şi ― dincolo de mască ― să accepte şi să proclame e&istenţa "anti-omului"!

14 septembrie +deea că specia umană trebuie re#îndită nu îmi dă pace! :manismul este o invenţie neotestamentară, secularizată în epoca modernă şi folosită tacit ca metafizică pentru doctrina statului modern şi a societăţilor democratice! 'înd se spune că umanismul a devenit reli#ia societăţii moderne nu înseamnă că omul a luat locul lui 5umnezeu, ci doar că ipoteza "altului" absolut nu este permisă şi, ca atare, crima nu poate fi $ustificată! :manismul s-a născut dintr-o reli#ie a iubirii pentru a deveni în cele din urmă, ca iluminism 3;ant4, doctrină a raţiunii universale şi le#e morală absolută! "şadar, creştinismul5 spre deosebire de umanismul elin (paideia) şi cel roman, creştinismul este primul umanism real) &(an!$eliile e&clud pro#ramatic violenţa şi crima din economia faptei umane! /ai mult, el este sin#urul umanism care încearcă să ani1ileze "anti-omul" făra (iolenţă. 5e altminteri nimănui nu-i este retrasă apriori scînteia umanului! Prin #enerarea căinţei, creştinismul încearcă să abolească "marea diferenţă" şi să suprime "camufla$ul"! /intea şi sufletul unui om tind să devină o locuinţă cu pereţii de sticlă! (îl1arul, omuci#aşul, tîrfa redevin prin căinţă ceea ce în fond ei nu au încetat să fie ― oameni ― şi refac, ca "rătăciţi" reveniţi în turmă, unitatea pierdută o vreme a speciei în faţa 5umnezeului :nu! "cestui umanism sublim nu numai că nu i-a reuşit suprimarea "marii diferenţe" 3căinţa şi conversiunea dovedindu-se a fi o sarcină infinită, pe care antiomul nu a preluat-o decît accidental ca fiind a lui4, dar el nu a izbutit nici de partea cealaltă, a omului devenit creştin! "cesta sfîrşeşte prin a a$un#e 1soldat al credinţei" nu numai pentru ca să se apere şi să salveze viaţa, ci deopotrivă ca să impună, să cucerească, să pedepsească! 'el mai pur umanism al lumii termină prin a recur#e la crimă pentru a slu$i un ideal din care crima era e&clusă! -oi ştim astăzi că această invenţie a culturii europene care a făcut din conceptul de om un operator universal a fost contrazisă sistematic de toate războaiele reli#ioase ale lumii 3şi mai cu seamă de cele creştine ale .uropei4, de distru#erea civilizaţiei incaşe de către spanioli şi portu#1ezi, de comerţul cu sclavi în secolele BD şi BC, de comunism şi nazism în secolul MG, de fundamentalismul islamic al zilelor noastre! Pe scurt, umanismul ca "reli#ie" modernă şi ca doctrină este contrazis de toată istoria omenirii! .l este infirmat prin însuşi faptul că nu se poate aplica omenirii în între!ul ei. 9i de vreme ce doctrina despre umanitatea #enerală a omului nu poate fi transformată în re#ulă de convieţuire la scară planetară, înseamnă ― în c1iar termenii umanismului adec(aţi la realitate ― că specia umană ori este scindată şi contradictorie 3ascunzînd sub aceeaşi mască "omul" şi "anti-omul"4, ori că ea este in"$umană în esenţa ei! 'eea ce înseamnă că oamenii nu pot a$un#e 3prin c1iar natura lor $osnică şi pătimaşă4 la #eneralizarea calităţii de om, că ei cred mai de#rabă că numai o parte a lor ― în virtutea unei calităţi anume 3"alb", "arian", "comunist", "islamic"4 şi nicidecum a celei #enerale de om ― merită să trăiască, în vreme ce omorîrea celorlalţi devine o datorie!

luni, 17 septembrie "u trecut două săptămîni de cînd sînt la ?eidelber#, împreună cu 'ătălin

cînd s-a înscris la filozofie! L-am remarcat de la primul e&amen la un curs ?eide##er) a vorbit potolit.leinin#er 3ea a durat e&act zece ani.. Ar. devenit inteli!ibil. credinţa mea "cul-turalistă" se ofilise şi iluzia că o carte sau un #înd filozofic măreţ pot salva fiinţa unei comunităţi nu mă mai împin#ea înainte! -ici măcar fiinţa mea nu mai putea fi salvată în felul acesta! (răiam. rînd cu rînd. pentru că. şi din cele HG de pa#ini ale ori#inalului nu reuşiserăm să depăşim pa#ina BOG! (îram acum în doi. să intrăm din nou în si1ăstrie şi să transformăm vec1iul crez cultural ― cel care. moştenisem din e&perienţele anterioare ideea că un lucru ca ăsta nu se putea face decît prin întîlnirea a două minţi.3. în vacarmul =ucureştiului. în speţă a unui te&t 1eide##erian. urma să mîntuiască lumea de atunci ― în $oc cu perle şi în eleva$ de or1idee! 'u alte cuvinte. din BC77 pînă în BCD74. de fapt.iinţă şi timp. apoi a transpus în romEnă şi a prefaţat conferinţa lui ?eide##er despre conceptul de timp 3BCM 4. că înţele!e ceea ce spune! "poi au venit seminarele pe te&t. 'ătălin a tradus în cîteva luni partea care mai rămăsese 3ultimele capitole din cele BM ale cărţii4. are povestea ei. prin BCCH. cea care e considerată a fi prima zvîcnire pusă pe 1îrtie a #îndului din . după o şedinţă de lucru. din a căror dispută permanentă în $urul fiecărui cuvînt şi fiecărui sens se năştea cu adevărat rezultatul final) un te&t înţeles şi. pentru ?umanitas. rămînea în picioare mai mult de un sfert de pa#ină! 5ar ne vedeam rar. incapabil să intru şi să rămîn în atmosfera cărţii! 9i apoi. în ce mă priveşte. cînd am lucrat împreună la primele două volume traduse în romEnă din opera lui ?eide##er. ceea ce pînă atunci tîrîsem. de&teritatea aceea de a face ca un act de siluire a propriei limbi să devină cel mai tandru act de iubire! " început prin a traduce voluminoasa mono#rafie a lui Po##eler despre ?eide##er. cînd l-am invitat să mă însoţească în finalul aventurii cu care avea să se înc1eie ― aşa îmi propusesem deocamdată cel puţin ― isprava mea de traducător al lui ?eide##er în romEneşte! (erminasem de tradus trei sferturi din 2ein und 3eit şi am simţit dintr-o dată că nu voi a$un#e niciodată la sfîrşit! 'el puţin nu aşa cum a$unsesem să trăiesc. tocmai asta ne oferea acum pro#ramul (1>ssen! "m vrut mai întîi să ne aşezăm la @reibur#. pentru ca apoi să putem trece împreună la confruntarea. traducînd pe apucate. în plină apostazie culturală şi nu mai puteam $ertfi nici o părticică din mine pe altarele vec1ilor zei! "devărul era că lumea în care trăiam "după revoluţie" evacuase panteonul clasic şi pusese în locul lui dezmăţul unui elenism obosit! Preoţii vul#ari ai ziaristicii şi televiziunii ocupaseră piaţa publică şi din vec1ile temple ale culturii zeii fu#iseră! -u mai ştiam prea bine cine ne sînt credincioşii! 8-ar fi cuvenit. în răspărul acestei alte lumi. numai pentru cei care puteau lucra pe o pa#ină în #ermană! " deprins cu o uşurinţă remarcabilă "codul" unei traduceri filozofice. destul de rară la un student. *naripat de propunere. tocmai de aceea.u. ca pe un uriaş muribund care se stin#ea lent sub #esturile noastre. interiorizat! 8e uita cuminte în el şi vorbea lăsîndu-ţi senzaţia. trecutul din ?eidelber# mă apăsa prea tare! -u eram pre#ătit să mă întîlnesc cu fantoma mea de acum aproape MG de ani! *nsă la @reibur# nu am #ăsit nimic convenabil. "tacase apoi cursul din BCMK care a stat la baza redactării lui 2ein und 3eit. să devenim perfect inutili. de unul sin#ur! *nainte de BCCG aş fi fost convins că de împlinirea acestui ritual cultural atîrna mîntuirea unei lumi! "cum. sistematic. credeam noi. pentru că putem duce la capăt verificarea traducerii romEneşti a lui 2ein und 3eit. cu atît mai mult cu cît la @reibur# făcuse cu von ?errmann un seminar pe finalul lui 2.'ioabă. iar 'ătălin face oricum un doctorat pe "?eide##erul deceniului fenomenolo#ic"! Arice team cultural are întotdeauna o poveste a lui! 9i aşa cum ec1ipa pe care am alcătuit-o cu (1omas . cu o bursă din "pro#ramul (1>ssen" al @undaţiei ?umboldt) un doctorand şi profesorul lui pot veni în Germania pentru a lucra la un proiect comun vreme de trei luni! Pro#ramul @undaţiei ni se potriveşte de minune. tot astfel ec1ipa pe care o fac acum cu 'ătălin s-a născut şi ea cumva! 'ătălin s-a ales din cele cîteva sute de studenţi care mi-au trecut prin faţă vreme de zece ani la @acultatea de @ilozofie! . cel mult o dată pe săptămînă. prin ani. doar camere .ra pe cale să termine #ermanistica. a versiunii romEne cu ori#inalul #erman! "m început să lucrăm în urmă cu aproape un an! %areori.

destrămare interioară sau prin restrişte istorică şi neaşezare socială. 'ătălin şi cu mine. de îndată ce am început să urc treptele spre apartamentul meu. poţi ţine uşa desc1isă pentru a comunica cu e&teriorul şi a avea sub oc1i coroanele zbîrlite ale cîtorva brazi şi. zi de zi. baia. omenirea ar fi plină de #enii! -u e de a$uns "să ţi se dea" o înzestrare. creată prin întîlnirea vilelor de pe mai multe străzi şi care înc1id astfel spaţiul acestei #rădini comune! 'a în multe locuinţe reuşite. într-un superb cartier "academic". care în sin#urătatea de început a primului meu se$ur aici au fost pentru mine o adevărată familie4. care ne ţine branşaţi la univers! 5e îndată ce are o clipă liberă. pierdut între ei. am #ăsit acelaşi apartament în care. iar el pe cel te1nico-computeristic. deci. cu o masă mare. eu acoperind capitolul #astronomic. toate. mormăitul bine timbrat al treptelor de ste$ar m-a întîmpinat ca un semn de recunoaştere şi de "bun venit" al casei! 5esc1id din nou uşa apartamentului de trei camere ― este o Dac$?o$nun!. locuisem o lună şi $umătate. în zare. ceea ce înseamnă că două dormitoare au un perete uşor povîrnit şi cu ferestrele tăiate în acoperiş 3dar totuşi cu priveliştea în stradă şi nu.inute: 5e mult n-am mai cunoscut binefacerile continuităţii pentru munca intelectuală! :n efort depus. află că "tocmai navi#am pe internet"! *n orice caz. contrapunctul melancolic al unui mesteacăn! *n planul doi se desprind acoperişurile cu olane roşii. Londra. mediu dotat. şase ani mai tîrziu urcînd aceleaşi trepte de lemn masiv pentru a a$un#e la cel de al treilea nivel al vilei din Ladenbur#erstrasse CH şi reamintindu-mi brusc că după cel de al doilea nivel scara începea să scîrţîie! 9i. aşa încît am revenit asupra acestui oraş. o vocaţie. ar putea să subordoneze fiecare minut al vieţii sale unui scop unic. într-adevăr. cioranian. numele deni#rator şi comple&at pe care /onica Lovinescu l-a dat laptop-ului nostru.disparate aflate "în pădure" în e&tremităţi diferite ale oraşului! La fel s-a întîmplat şi la =erlin. 8toc<1olm-ul. la telefon. direct către cer4. turle de biserici şi. cînd e cald afară. rotundă. în vreme ce latura cealaltă a casei ― livin#ul. 'ătălin intră în tot felul de pro#rame. minunat dotată. o promisiune făcută praf! . ani de zile într-o direcţie clară face minuni! 5estinele noastre ratate sînt. dînd "destinului" o şansă de a se manifesta! 9i într-adevăr. la care poţi deopotrivă mînca sau lucra! 5in ea o uşă mare se desc1ide către terasă şi. cu vile măreţe de două-trei niveluri de la sfîrşitul secolului J+J! "m o adevărată vocaţie să păşesc în viaţă pe urmele unor perioade anterioare. ca pentru a lua măsura timpului trecut) trebuie să te întorci întotdeauna într-un loc în care ai mai fost şi care a rămas nesc1imbat pentru a putea să îţi masori sc1imbarea ta! "ceste confruntări periodice cu propriul tău trecut te umplu de stupoare la adresa esenţei timpului şi te aruncă într-o disperare blîndă! +ată-mă. o abilitate spirituală ieşită din comun0 în şi mai mare măsură e nevoie de calităţile secundare care sînt necesare pentru e&ploatarea acestei înzestrări. îmi permite să mă lansez în isprăvi culinare şi. cu brazi uriaşi. din acest punct de vedere. din care aflăm o #rămadă de lucruri. relieful împădurit al dealurilor care încon$oară ?eidelber#ul şi care rămîn pînă către mi$locul zilei învăluite distant în ceaţă! "partamentul are toate conforturile civilizaţiei #ermane! =ucătăria. (o<io-ul sau =ucureştiul! @ormezi prefi&ul şi auzi o voce ondulat-feminină) 8ur ac$t %fenni! pro . de la ce s-a mai întîmplat în ţară sau care e topul cărţilor pariziene şi pînă la prefi&ele unor firme de telefonie care îţi permit să vorbeşti mult mai ieftin cu Parisul. enervîndu-se mai ales cînd. calităţi fără de care spiritul unui om poate deveni o para#ină. bucătăria este aici încăperea cea mai plăcută) e spaţioasă. spectacolul dezolant al unei potenţialităţi care nu prinde niciodată corp şi de pe urma căruia suferă în primul rînd cel instalat în mi$locul acestei păcăleli ontolo#ice! Arice înzestrare poate fi înecată în incapacitatea de a compune cu tine! 'auza acestei incapacităţi nici nu mai contează! 'ă ea se e&primă prin lene. ne completăm minunat. 'ătălin trece la "lefton". în BCCK. prin vec1i prieteni binevoitori 3cuplul ":rsula şi Gelu". o "locuinţă sub acoperiş". e&presia unor crize de continuitate! Papini spunea că dacă fiecare om. bucătăria. terasa ― se desc1id amplu şi cu ferestrele verticale către o vastă #rădină interioară. rezultatul e mereu acelaşi) o aşteptare neîmplinită.

ca şi noi. propulsat de propria mea aro#anţă vitală. prin însuşi actul traducerii. prin simpla lui deambulaţie. însă. sleindu-se şi murind! 5in cînd în cînd. să trăiesc sfîrşitul celor din $ur şi să simt adierea sfîrşitului meu. trebuie să fac socoteli complicate ca să aflu cîţi ani aveau cînd "m-au făcut"! *n vreme ce părinţii îşi trăiesc încă o dată trecutul prin odraslele lor. însă mersul ca atare nu înseamnă nici defrişare.miercuri. nici punere. puternic. o pre#ătire specială 3care durează ani de zile4. pe lume0 cum funcţionează drăcia asta numită "om". descoperi dintr-o dată bunătatea sub forma compasiunii de tine care se răsfrEn#e asupra celorlalţi! 5evii umil. a fiecărei pietre din drum! "m putea forţa comparaţia spunînd că "efortul" de a privi o piramidă nu e totuna cu efortul pe care l-a presupus construirea ei! -umai că efortul de a mer#e pe drumul lui 2ein u. poate. 19 septembrie "şa cum nu ne putem trăi moartea prin "moartea celorlalţi" decît într-un sens va# şi discutabil. nu ne putem reprezenta vîrstele pe care nu le-am avut prin vîrsta celorlalţi! "nii pe care încă nu-i am sînt o pură abstracţie şi aşa se şi e&plică o anumită "nesimţire" a copiilor faţă de aniversările părinţilor lor! Pînă la o vîrstă destul de înaintată nu ştiam cîţi ani au părinţii mei şi nici ce diferenţă de vîrstă e&ista între mine şi ei! 9i acum. 3eit e altul decît acela de a contempla un monument! /ersul pe acest drum nu cere. oamenii. în sfîrşit. să mă doară. sînt într-un sens adînc străini de cei care le-au dat viaţă! Paşii pe care îi au în faţă se pierd în indeterminare şi. c1iar dacă iniţial sînt mulţi atraşi de ofertă şi răsplată) a înţele#e ce e cu noi. puţin lucru acesta2 . după ce am fost "aruncaţi" 3nu se ştie cum şi de către cine4 aici.u.3. cei care abia intră în viaţă. pe orizontala eternităţii! " trebuit să sufăr. neputînd să-şi reprezinte un traiect care nu este încă al lor. care-l ţine pe "a fi" în #ură de dimineaţa pînă seara0 cum este alcătuită fiinţa lui! . 22 septembrie @elul în care se desfăşoară zilele noastre este straniu şi #reu de descris! La suprafaţă totul pare să fie o banală muncă intelectuală) revizuirea unei traduceri! *n fond. anii aceştia. odată intrat pe el. să mă despart. în picioare şi. a avea OG sau DG de ani reprezintă o abstracţie comparabilă cu moartea însăşi! 'înd începi să-i atin#i. el ia doar cunoştinţă de el. să-mi fie frică. îl recapitulează şi mer# lipiţi de ele prin timpul care a fost şi al lor.ste enorm! ?eide##er . nu se molipseşte. să-l văd căzînd. metru cu metru. apoi capacitatea de a rămîne. e drept. pentru ca să percep vira$ul timpului. să ai #eniu. e#oist şi să mă scald din nou în iluzia nemuririi mele! sîmbătă. să mă îmbolnăvesc. în sc1imb el cere. bun şi înţelept! Pînă la G de ani eram mai mult o fiară şi fiecare clipă o trăiam. 3eit nu s-a încumetat să spună ce anume a trăit! 8in#urătatea celui care a făcut-o este oarecum la fel de mare ca aceea a lui ?eide##er însuşi cînd a scris cartea şi cînd a înţeles pesemne că doar o mînă de oameni îi va putea urmări #îndul! "ş vrea să fiu bine înţeles! :n traducător al lui 2. cea mai lun#ă călătorie a #îndului către "capătul nopţii"! -ici unul dintre traducătorii lui 2ein u. putinţa 3ceea ce înseamnă inteli#enţa necesară şi voinţa4 de a-l parcur#e pînă la capăt! 8înt foarte puţini oameni dispuşi sau capabili să facă asta. încă. păşi! 'ine păşeşte pe un drum desc1is nu înseamnă că. desi#ur. este vorba de o e&perienţă sin#ulară pe care. de la "înălţimea" vîrstei de MK de ani. pe lîn#ă curiozitatea de a-l parcur#e. la rîndul lui. simt urcînd în mine ― adus de vîntul subtil care se porneşte uneori să bată în e&istenţa noastră ― mirosul tinereţii mele neruşinate! *mi place atunci să mă simt crud. construieşte sau reconstruieşte acest drum! Prin efortul păşirii. au pătruns în acest tunel desc1is de mintea unui om şi care reprezintă. pe lume. de #eniul lui ?eide##er0 sin#urul lui privile#iu este că a$un#e în situaţia de a beneficia de drumul pe care mintea lui ?eide##er l-a desc1is şi pe care celălalt poate. au mai făcuto doar cîţiva oameni) cei care.

analiza pe care o face Eeide!!er e&istenţei nu duce strict la nimic! 9i în vreme ce alte lucruri care "nu duc la nimic". pietre. terţe etc! 9i dat fiind că nu e limpede de care tip anume de necesitate ţine această înţele#ere şi cîţi anume oameni au nevoie de ea. care face parte din limbă cu firescul cu care face parte aerul din fiinţa noastră. ei bine. cu precauţii supreme. vocabula "a fi" pe care stă toată e&istenţa umană şi care. a suprem "$oc cu măr#ele de sticlă".a vine din faptul că a spune toate acestea şi multe. aşa cum ni se impun în "toate cele cîte sînt" 3în "fiinţări"4 diferite de noi 3lucrurile din natură sau cele te1nice4 sau din aceeaşi plămadă cu noi 3oamenii4! 'artea lui ?eide##er este cea mai completă şi sistematică analiză a "lumii în care trăim" şi a "condiţiei" noastre din cîte s-au făcut vreodată pe lume! Punctul ei de culminaţie este felul în care "a fi". 'înd spun "ceea ce poate fi cunoscut". se "temporalizează". este descrierea şi analiza palierelor lui "a fi" 3pe care-l desc1ide e&istenţa omului4 aşa cum ni se impun ele în lumea preocupării noastre 3întîlnirea cu lucrurile-ustensile şi cu ceilalţi oameni4. "'reaţia". nici "încotro" 3ne ducem4 nu-i stă lui ?eide##er la îndemînă să ne spună. atra# atenţia că ?eide##er nu îşi aro#ă puteri ma#ice în filozofie! @ilozofia nu e ma#ie şi nu poate pătrunde în culisele e&istenţei! -ici "de unde" 3venim4. 2. u. această "copulă". dacă acest cuvinţel. care e omul şi viaţa lui. fiind "fenomenolo#ie". să-l desluşească în toate cotloanele lui şi să creeze unul analo# recur#înd la materialul pe care i-l oferă limba lui! "ceasta este aventura sin#ulară despre care vorbeam la început şi pe parcursul căreia cel care se încumetă la ea se întreabă de mai multe ori pe zi dacă nu cumva şi-a pierdut minţile şi dacă efortul lui are vreun sens) pentru că GG. secunde.3. adică nu poate fi înţeles decît prin cufundarea lui în baia timpului! 5ar de unde vine atunci dificultatea2 . ar dispărea peste noapte ― atunci tot edificiul limbii s-ar prăbuşi şi. nu are de-a face decît cu "fenomene". fie ele prime. făcînd ceea ce fac! 5rept care zilele mele 1eidelber#1eze sînt . un realism. a dus la naşterea unei părţi din obiectele te1nice care ne populează viaţa.u. pentru că trăim într-un orizont al lui care ne precedă! 8întem un dar al lui "a fi" şi al putinţei noastre de a-l rosti! /arele nostru mister nu este "de unde" şi "încotro". aşa cum. dacă ar fi sustrasă din edificiul limbii. ale acelui "aici" care este "locul" propriei noastre vieţi! :n realism. numai că unul locuit de propriul lui mister) pentru că "aici". de fapt. în cîmpul privirii! -oi avem acces doar la "că sîntem" şi nu la "de ce sîntem" sau la ce "urmează" să se întîmple cu noi! 'eea ce explică ?eide##er sînt articulaţiile lui aici. păsări şi animale nimeni n-ar mai putea să spună "sînt" şi ele ar dispărea în neantul ne-mai-rostirii-lui-"a fi" şi ar înceta "să fie"! "şa stînd lucrurile. traducerea lui 2. aşa zicînd."formalizează". pot prinde în mira$ul lor milioane de oameni. ca să spunem aşa. cu "ceea ce apare şi poate fi văzut"! Ar. omul şi întrea#a 'reaţie0 despre flori. cu mîna celui mai e&ersat 1oţ de buzunare. o dată cu el. articulează ceea ce poate fi cunoscut. "culminează" cu înţele#erea şi rostirea lui "a fi"! -oi sîntem pentru că putem rosti "a fi". Q! aduce a %erlen"spiel. structurează. ci este lo!osul însuşi.enomen nu este decît viaţa aceasta a noastră. pentru că îl putem înţele#e şi pre"înţele!e. decît porţiunea pe care o străbatem între naştere şi moarte şi pe care o putem prinde. multe alte lucruri pe lîn#ă ele 3de la "care e fiinţa ciocanului sau pantofului" şi pînă la "care e fiinţa sinelui meu"4. "pe nesimţite" 3aşa cum e&tra#i un beţişor la un $oc de "marocco" fără ca celelalte să se clintească4. ?eide##er elaborează un cod cu a$utorul căruia să poată îmbrăţişa în OGG de pa#ini toată fiinţa lumii! +sprava traducătorului este aceasta) el trebuie să înveţe acest cod.++. dar care pînă la el nu a fost cunoscut cu ri!oarea ontolo!iei. de pe urma căruia omenirea 3sau fiinţa unei comunităţi4 nu se ale#e cu nici un profit! 3*n vreme ce analiza matematică pură a vibraţiei unei coarde. este în primul şi în primul rînd şi în fondul lui ultim desc$idere şi irumpţie a lui 1a fi1 în mi)locul lumii. cartea lui ?eide##er a$un#e pesemne cam la cîteva mii de inşi în fiecare #eneraţie a planetei!4 "ici mă aflu. în cazul omului. în secolul J. *nţele#erea pînă la capăt în variantă ontolo#ică nu face parte dintre necesităţile omenirii. nu-i stă nimănui pe lumea aceasta! @ilozofia lui ?eide##er. am putea spune! *ntr-adevăr. prenatalul şi postmortemul nu sînt "fenomene"! . precum un meci de fotbal sau muzica lui /ozart.GGGH din omenire poate trăi foarte bine fără să înţelea!ă lucrurile la acest ni(el.

în 8c1lierbac1! 'aste$aus der 6ni(ersitIt. 'ătălin şi cu mine. încît trecutul s-a recompus sub oc1ii mei ca prezent şi am simţit cum începe să-mi fie #reaţă de această percepţie aproape impudică a timpului! *l pipăiam. în %ombac1Ve#. le#aţi cu un soi de şnur. adunat pe un deal în pădure. se află în vîrful dealului. şi din parcul din spate se desc1ide o privelişte ma#nifică asupra -ec<arului şi a vilelor de pe malul opus! "m stat pironit minute în şir în curtea din faţa intrării. între BCDM şi BCD ! /-am urcat pe bicicletă şi am a$uns în cartierul acela de vis. o mo#îldeaţă.un amestec de solemnitate. încă. mesele. de acel "altceva" absolut pe care îl aduce cu sine filozofia şi care îi dă celui căruia i se revelează mai întîi stupoarea că ceilalţi pot trăi i#norînd e&istenţa acestui peisa$. privind treptele. un dor năprasnic ca de cineva . cînd în călătoria noastră inspectăm fiecare bucăţică din ce ne iese în cale. iar în spate. scrie Dance Center. zi de zi. mîz#ălind cu un băţ desene ima#inare pe lespezile de piatră şi răspunzînd monosilabic la întrebările mele. alteori la C seara. pornind de la ideea că trupul trebuie să ne fie liber şi mişcările le$ere. nebunie şi inutilitate! 5ar ceva neclar şi ceva neformulabil mă face să cred că omenirea ci(ilizată nu a putut parcur#e drumul pe care l-a parcurs decît trecînd necontenit prin aceste relee ale #ratuităţii şi refuzînd să întrebe la fiecare pas "la ce duce un lucru"! "ltminteri de ce ar e&ista o fundaţie care să ne plătească pentru ceea ce facem2 +ată-ne. zilnic. în picioare. a$uns atunci din ţară cu #reu lîn#ă mine. o perec1e de pantofi mocasin. sîntem îmbrăcaţi identic. combinaţie imposibilă între peisa$ul acela super-familiar 3care era şi nu mai era al meu4 şi interioritatea mea care plon$a verti#inos cu JK ani în urmă. este neîndoielnic că e vorba de o călătorie.iaţa noastră în rest ― ieşirile în oraş. de pătrunderea în cel mai e&otic ţinut al lumii. alteori noaptea la M! "u fost de$a zile cînd nu am reuşit s-o terminăm şi cînd "norma" pe ziua următoare s-a încărcat cu pa#inile rămase din norma zilei precedente! " trebuit să decretăm o zi de #raţie şi să reîncepem numărătoarea de la "G"! 5ar ceea ce am obţinut de$a după două săptămîni este senzaţia de înşurubare în lucru. acestui e&erciţiu de contemplare. care trebuie reînnodat de cîte ori se scoală de pe scaun. supranumite "norma"! . pe piciorul stîn#! 'ătălin are nişte pantaloni pufoşi de culoarea şoarecelui. ca un introvertit precoce ce era! Priveam atît de intens scena. deci. aproape într-o "uniformă de lucru" pe care fiecare a creat-o ad $oc. lecturile etc! ― se or#anizează în funcţie de "normă"! "-orma" e terminată uneori la K după-masa. iar apoi trufia apartenenţei la cercul minuscul al celor care au a$uns să contemple în felul acesta "esenţa lumii"! . *n picioare. în ?eidelber#. un tricou ne#ru cu trei siluete albe de dansatoare care ridică piciorul în acelaşi timp ― dansatoarele sînt imprimate pe piept ―.ste interesant că atunci cînd ne dedăm. pava$ul carelat. de C ani. puţin în afara oraşului. ca la fiecare pas. însă cu o sin#ură şosetă nea#ră. de la fiecare pietricică a drumului şi pînă la formaţiunile nemaiîntîlnite care ne taie respiraţia şi ne fac să scoatem la tot pasul mici ţipete de admiraţie. 23 septembrie "stă-seară am simţit nevoia teribilă de a revedea locul unde mi-am petrecut doi ani şi $umătate din viaţă. poartă saboţi din piele albă! "şa vom arăta. /-a cuprins o durere sfîşietoare. în1ămaţi la carul fenomenolo#ic şi semănînd. tot cu litere albe. mi s-a făcut insuportabil de dor de mine cel de la G de ani. să ţinem cont de mişcările celuilalt şi să le coordonăm pe ale noastre după ale lui! (ra#em după noi povara comună cu viteza de "K pa#ini pe zi". cînd ne aşezăm la masa de lucru. îl vedeam ridicîndu-se în faţa mea. pentru a putea păşi mai lesne pe acest alt tărîm! =a e&istă c1iar o "vocaţie a $erpelelii" care ne-a mînat pe amîndoi în ale#erea ec1ipamentului ce pare adecvat pentru isprava noastră! *n fiecare dimineaţă. un (-s1irt ne#ru lălîu şi. "casa de oaspeţi a :niversităţii". de avansare lentă şi si#ură către un capăt pe care nici nu mai îndrăzneam să-l visez! *n orice caz călătorim. cu doi puşcăriaşi care au evadat le#aţi fiind cu un acelaşi lanţ! 2ein und 3eit este lanţul nostru şi el ne face. plimbările. uşa lar# desc1isă a imensului #ara$ unde îmi ţineam bicicleta! *l vedeam pe @lipi. eu port bermude. vreme de aproape trei luni de zile! uminică.

se petrec fără noi! /i s-a făcut nespus de dor de acel "ndrei cald. de fiecare din vîrstele tale şi că între timp temeiul temporal al acestei iubiri a dispărut! @ericirea e de aceea capacitatea de a te iubi în faţa ta. îndră#ostit şi vulnerabil! /i-am amintit cum vibram amîndoi sub ecourile Jurnalului de la %ăltiniş. drept care l-am sunat să văd dacă totul e în re#ulă şi dacă pot să adorm liniştit! /i-am amintit de plimbările noastre pe străduţele acelea care şerpuiau printre vile de oameni bo#aţi. care scotea nişte sunete lu#ubre. nimic din ceea ce iese la lumină nu este adevărat dacă nu este desprins şi smuls din acel ultim adînc! (oate astea mi-au trecut prin minte în urmă cu cîteva ore0 corect ar fi să spun că le"am (ăzut. "ndrei. bîntuiţi de proiecte culturale care urmau să "salveze" lumea de acolo şi speriaţi. după ce fuseserăm împreună la filmul 2$inin! al lui . sinteză de vînt care străbate un cimitir. ci al . pe care trecerea timpului o operase în mine şi din care urma să ies bulversat şi nedumerit. astfel. şi cum la capătul acestei +us"einadersetzun!. de prieteni.. supus la pedepse cumplite pentru crima de a fi făcut public. nu mai e liber pentru a fi luat drept refu#iu! Arice vizită în trecut este apoi un mod spontan de a măsura trecerea timpului şi. oarecum. arşi de dorul de acasă. de a-ţi in$ecta o supradoză de melancolie) pentru că de-abia atunci simţi cît de tare ai fost îndră#ostit de tine. a luat naştere &pistolarul.uropa Liberă de /onica Lovinescu şi . făcînd-o posibilă. meditînd fără speranţă la esenţa elementului sc1imbării! :nde dispăruseră toţi oamenii aceia) @lipi. -oica. mi-a venit ideea să cobor către miezul nopţii sub #eamul lui şi să rotesc un tub de plastic. în trecut. încît de fericire am început să plîn#! "m simţit atunci că făcusem una dintre isprăvile vieţii mele şi că în spatele ei. să mă rosto#olească. fără să fi cerut voie. /-am revăzut stînd la masa de lucru din camera mea şi citind prima scrisoare care sosise după apariţia cărţii. al acestei corespondenţe dezlănţuite cu cei din ţară. a venit la capătul unei aşteptări atît de încordate şi a reprezentat pentru mine o asemenea eliberare. 'armen.. cea pe care o aşteptam cel mai mult şi care urma să mă mîntuie sau. apoi pe drumuri prin pădure. şi-mi amintesc cum într-o seară tîrziu. e&act sub camera mea.izitarea timpului trecut este sursa însăşi a nefericirii! Pentru că trecutul este teritoriul re!retelor şi remuşcărilor suferi deopotrivă ― şi de-a valma ― şi pentru lucrurile pe care nu le-ai făcut. de a te iubi nu sub c1ipul celui care ai fost. că lucrurile de "acolo".ir#il +erunca! "vea camera la parter. ca de o fiinţă intens iubită şi moartă! /i s-a făcut apoi dor de 'armen. scenariul unei iubiri alpine! 8crisoarea aceea a lui -oica. şi cum combăteam de zor. proaspăt apărut. dimpotrivă. încercînd să refacem "turul Păltinişului". şi pentru cele pe care le-ai făcut! Pentru unele suferi că s-au terminat. ascunse toate între copacii unor #rădini somptuoase. situate în spaţiul incert dintre istorie şi ma1ala. nici un loc. se afla un enorm zăcămînt de iubire! "m aflat atunci ― şi distanţa care mă despărţea de locul unde totul se petrecuse m-a a$utat să aflu ― cum se poate coborî în străfundul fiinţei tale şi că. pentru altele că n-au început! Pentru că "făcutul" şi "nefăcutul" te c1inuie la fel de tare. fiecare pe frontul său. ful#erat de furia unui Jupiter tonans romEn. scos practic din ţară ― după ce fusese dat afară de la +nstitut pe c1estia #rotescă cu "meditaţia transcendentală" ― de o campanie făcută la . cu care mă însurasem în ţară ca să poată veni apoi la mine şi pe care o aşteptasem tremurînd. bun. ru#îndu-mă bunului 5umnezeu să mi-o aducă! "poi a intrat în scenă "ndrei. foarte la modă atunci printre copiii din ?eidelber#. care sosise la un an după mine. în 1ăurile celui mai cumplit (artaros. de -oica. al cărei plic l-am desfăcut tremurînd. de ceţuri şi fantome peste mlaştini irlandeze. prins într-o dedublare suspectă.care nu mai este în c1ip definitiv. eu însumi2 -u e&ista decît un sin#ur răspuns evident) muriserăm cu toţii! 24 septembrie . pînă la urmă.ubric< şi ne întorseserăm acasă destul de speriaţi. de urlet îndepărtat de fiară în pădure! 5upă care m-a apucat teama să nu-i fi provocat amicului meu vreun infarct. cu alură de burduf lun# şi deşirat.

astfel.itsein. . cînd a$un# în dreptul lui. peste statuia sfîntului care stră$uieşte podul. îmi răspunde şi îmi zîmbeşte cald! " terminat manevra. îi răspund! ". pe cînd literatura stilul. sînt sub tratament! 'înd n-ai reuşit să-ţi pui viaţa în ordine. " #îndi în varianta filozofiei înseamnă a elabora un 8etz.iteinandersein. o plasă cu oc1iuri strînse pe care o arunci asupra lumii! (radiţia acestui "cod" urcă pînă la cate!oriile lui "ristotel0 Platon nu avea cod! 3" fost prima şi ultima oară cînd filozofia a fost liberă de cod!4 (oate filozofiile mari de după "ristotel au reprezentat construcţii de coduri prin cate!orii. transpun scena în limba$ bucureştean! "'e faci. peste olanele roşii ale caselor din "ltstadt. +es cu bicicleta! . e&istă o ordine de a doua instanţă pe care poţi s-o obţii scriind despre tine! "-ţi pune ordine în viaţă înseamnă pur şi simplu să-ţi priveşti viaţa şi să încerci s-o înţele#i! 8ă te înţele#i! 26 septembrie "9i ce faceţi voi acolo2". te dai mare că eşti în maşină2" ― "5u-te. în mă-ta cu trotineta taL" 27 septembrie "propo de citatul din ?eide##er) este atît de limpede ce anume desparte filozofia de literatură) filozofia presupune codul.rem ca poporul 6urd7 să moară frumos îmbălsămat!" "plicaţii la e&istenţialii 1eide##erieni ai coabitării) .ste după-amiază. tăticuN. pesemne că m-aş fi sinucis"4! 8criu. peste turlele bisericii 8an<t Peter şi Fesuiten<irc1e! Pe o străduţă pustie. peste "lte =rUc<e. Leibniz. un tînăr într-un =/R decapotabil tocmai face o manevră şi. 6să devină prea vîrstnic pentru victoriile sale7 3-ietzsc1e4!" 25 septembrie /ultă vreme nu am înţeles vorba lui 'ioran despre scris. patentul lui de fabricare a plasei pe care o aruncă peste lume! @ără acest corset mereu altfel croit nu e&istă filozofie sau nu e&istă "filozofie serioasă" 3vezi cazul lui 'ioran4! 9i tocmai pentru că -oica s-a înscris în linia tradiţiei filozofice cate#oriale şi s-a format prin studiul e&pres al cate#oriilor în istoria #îndirii occidentale ― de la "ristotel. despre scrisul confesional ca terapie! 5e cînd scriu aceste pa#ini ― şi de fapt am început să le scriu mînat de nevoia tămăduirii ― simt atît de bine ce a vrut el să spună 3"5acă nu aş fi scris. 5escartes.celui care urmează să fii! %evenirea obsesivă în trecut şi întîrzierea acolo este un mod de a rămîne în urma ta. . maşina este de-a curmezişul drumului! Apresc bicicleta la cîţiva paşi de portieră! "+ertaţi-mă". în timp ce învîrte volanul! "-u e nimic! -u vă #răbiţi". mă întreabă un amic la telefon! "(raducem 2ein und 3eit în limba urdu! .ă mulţumesc". drumul e liber şi. bă.itdasein şi . de a-ţi bat$ocori ― ar spune ?eide##er ― "putinţade-a-fi"! *n felul acesta însăşi moartea poate să devină o iubită) iubita care te mînă din spate către ceea ce nu eşti încă şi pentru care trebuie să te baţi ca să fii! +ată cam cum se pot spune lucrurile acestea în limba$ul lui ?eide##er dintruna din pa#inile din 2ein u. soarele călduţ cade peste -ec<ar. te #răbeşti2" ― "'are-i problema ta. cînd n-ai reuşit să obţii o ordine reală. urcîndu-mă iar pe bicicletă. 'eea ce individualizează un filozof este setul lui de cate#orii. 3Porfir4. 3eit pe care le-am revizuit ieri 3p! MO 4) "Pre-mer#erea desc1ide e&istenţei renunţarea la sine ca posibilitate e&tremă a e&istenţei şi zdrobeşte astfel orice încremenire în una sau alta din formele pe care e&istenţa le atin#e! Prin pre-mer#ere Dasein"ul este ferit să recadă înapoia lui însuşi sau să revină dincoace de putinţa-de-a-fi pe care el a înţeles-o şi. tratîndu-mă! 8au) scriind. îmi spune.ant şi pînă la ?e#el ― el este ultimul .

în colocvii. cum îi plăcea să spună. fapta acestuia cade în desuetudine înainte de a fi apucat să dea roade! *n filozofie noi nu am cunoscut decadenţa culturală. ci doar reprodus. faptele (!esta). pentru că nu e&istă comentatorii meniţi să reproducă simbolic şi ritualic #estul-cod al strămoşului eponim! 'ultura noastră e slabă pentru că ― la nivel filozofic cel puţin ― nu poate "ţine în viaţă"! "ctul ori#inar al creaţiei. care.iinţă şi timp ar fi avut în %omEnia e&act soarta pe care o are astăzi =ratatul de ontolo!ie al lui -oica) lumi apuse din c1iar clipa naşterii lor! 28 septembrie . comentatorii în!înă. romEnii nu-şi onorează zeul şi. din ne#li$enţă şi nesimţire ritualică. *nsă cum isprava strămoşului filozof este tocmai codul pe care el l-a inventat. în reviste de specialitate şi în prele#eri universitare face să ţină cosmosul filozofiei! @ără acestea. participanţii la acest scenariu mitic recită pur şi simplu te&tul sacru şi întemeietor! %ecitarea periodică a codului ca te&t sacru.filozof tradiţionalist al lumii! 5e aici importanţa cărţuliei lui Douăzeci şi şapte trepte ale realului. ritualul repetitiv este unul esenţialmente lin#vistic! Pitacismul comentatorilor constă tocmai în această repetiţie cu valoare simbolic-onto#enetică) cosmosul ori#inar al #îndirii #înditorului este creat din nou cu fiecare colocviu care reproduce codul recitîndu-l! @ilozoful este ţinut în viaţă prin periodica lui reproducere şi re-creare! *n aceste repetate cosmo#eneze ale #îndirii. pînă cînd capătă forma unei adevărate "tapiserii metafizice") este o #îndire cu "fi#uri impuse" al căror autor e c1iar cel ce #îndeşte cu a$utorul lor! "ceastă autoconstrîn#ere are în ea ceva sublim şi derizoriu) efortul de a #îndi le#at. cu eroul eponim căruia i se reproduc. de pildă. corect formulată ar fi tocmai aceasta) "'are îţi e codul2" +ar "codul" 3sau idiomul) este o vastă in(enţie terminolo#ică cu alură de construcţie. repetă. ritualic. catenată 3"le#ato"4. reiau pînă la detaliu şi la formulă te&tul comentat! . menită să verifice dacă are în faţă un filozof autentic ― "'are îţi e ideea2" ―. ridicat cu un cap deasupra omenirii. el s-ar prăbuşi în neant! A cultură este cu atît mai puternică cu cît #esturile de reiterare ale codurilor întemeietoare sînt mai frecvente! La noi. ca un limba$ care nu poate fi evitat! 'omentatorii unui #înditor sînt cei care îi atestă codul tocmai prin faptul că ei îl e&plică fără să poată ieşi nicicum din el! Pentru că un cod nu poate fi tradus.l rămîne sin#ur. care presupune un cosmos uzat şi obosit de prea lun#a lui istorie. #înditorul celebrat seamănă cu "strămoşul". neputîndu-se abate nici măcar cu un milimetru de la înc1isoarea lin#vistică pe care sin#ur şi-a creat-o! A filozofie rezistă ca filozofie tocmai dacă poate fi învăţată ca un cate1ism. temeinic şi "profesionist" este impresionant. din incapacitatea urmaşilor de a-i în#îna şi reitera! Critica raţiunii pure sau . complicîndu-se treptat. nu poate fi perpetuat pentru că nu e nimeni care să preia şi să e&ecute ritualurile de perpetuare! *n filozofie cel puţin. pentru că îl i#noră. invenţie în lanţ. macină la nesfîrşit realitatea cu uriaşele pietre de moară pe care şi le-a fabricat sin#ur! 'odul trebuie să aibă în el ceva de litanie şi autorul lui este primul care îl foloseşte astfel. pentru că noi nu am atins niciodată punctul ce apare la capătul unui traseu şi de unde se poate cădea! @ilozofii mor la noi din lipsă de posteritate. "cosmosul -oica" este ameninţat să se destrame pentru că el nu este susţinut prin recitări periodice. avînd ceva din statura unui ciclop.ant-?e#el! *ntrebarea lui -oica. dar pe de altă parte filozoful se pierde pînă la urmă în acest 1ăţiş or#anizat şi ceilalţi sfîrşesc prin a obosi să-l urmeze în labirintul lui! . studiu dedicat istoriei cate#oriilor şi mărturie a intrării sale în filozofie pe această "poartă clasică"! "/aşinuţa lui".i termină prin a forma o comunitate culturală tocmai prin participarea la acelaşi cod! Limba$ul lor este perfect unificat în virtutea codului care trece prin ei asemenea 5u1ului 8fînt apt să le#e pînă la identificare! 5e aceea ei nu au c1ip! +mposibil să distin#i un comentator aristotelic de altul! 'ît de teribilă este forţa codului în filozofie se vede lesne în con#resele şi colocviile de filozofie dedicate unui #înditor! 8ala unui colocviu este proiecţia în spaţiu a unui soi de pitacism superior! /ai mult. odată împlinit. era propriul lui cod născut din confruntarea cu codul de cate#orii al celor mari) "ristotel-.

este tentat periodic să respire evadînd în stil) un cuvinţel mai sprinţar. Dasein"ul se eliberează de toate 6fleacurile7 cu care el se amuză în mod obişnuit şi pe care curiozitatea e mereu preocupată să le procure din rezervorul de întîmplări al lumii!" *n rest. apropo de "cod şi stil". "de aceea" şi "totuşi". să-şi tra#ă un #lonţ în cap! sîmbătă. rosto#olirea fără sfîrşit în abisul propriei mele e&istenţe! /ă #răbesc să a$un# acasă şi să în#1it o pastilă! 5upă cîteva ore încep. Xufierste . este ocupat în principal de cîteva sute de termeni a căror menţionare la pa#ină şi rînd ocupă sin#ură cîteva pa#ini! 5e abia cînd traduci îţi dai seama de prezenţa atotputernică a codului) nici un cuvînt nu este pus la întîmplare şi cel mai adesea el apare însoţit de aceleaşi cuvinte şi ocupă lîn#ă ele aproape întotdeauna aceeaşi poziţie! (raducătorul este obli#at să păstreze identitatea formulărilor 3şi a formulelor care apar pe această cale4. evitînd cu stricteţe folosirea sinonimelor! Pînă şi cuvintele care aparent nu au pre#nanţă cate#orială.%eiau. 6să devină prea vîrstnic pentru victoriile sale7 3-ietzsc1e4!" 'uvintele lui ?eide##er sînt scrise toate "în cod") un set finit de concepte. ?eidelber#er ?erbst! *n timp ce căscam #ura prin . că pot reintra în coşmarul care m-a făcut să văd prăpastia. aşa cum va trebui să accepte şi cititorul.l trebuie să accepte. acelaşi lucru spus altfel decît pînă acum etc! Greşeala pîndeşte la capătul acestei tentaţii periodice de a ieşi din cod! . în propoziţiile citate e&istă trei cuvinte care nu fac parte din cod şi care apar ca "aluzii de stil" şi ca înviorare 3sau c1iar "umanizare"4 a te&tului) zerbric$t 3"zdrobeşte"4. #ustul de vid şi zădărnicie! 8paima că totul poate reîncepe. scris în re#istru stilistic. citatul din -ietzsc1e. împiedicîndu-mă la tot pasul în marea de oameni. încet. tristeţea aceea infinită. simt cum îmi revine răul din luna mai. dacă vrea. intră în cod! (raducătorul. care par să nu facă parte din cod şi care induc în eroare tocmai prin aparenta lor banalitate 3"a scoate la iveală". 2ein#onnen 3"putinţă-de-a-fi"4. 29 septembrie "stăzi. be$Mtet sic$ 3"se fereşte"4! /omentele cînd ?eide##er iese din cod. întins prin toate străduţele laterale ale "oraşului vec1i". >ersteifun! 3"încremenire"4.L!lic$"#eit 3"posibilitate e&tremă"4! Prezenţa lor asi#ură. cu #îndul că acolo aş putea fi preluat. citatul din ?eide##er) "Pre-mer#erea desc1ide e&istenţei renunţarea la sine ca posibilitate e&tremă a e&istenţei şi zdrobeşte astfel orice încremenire în una sau alta din formele pe care e&istenţa le atin#e! Prin pre-mer#ere. adevărate epave ale "ustensilităţii". perpetuarea codului! *n sc1imb. sînt rare şi ele seamănă cu apariţia nesperată a unei oaze într-un peisa$ de e&tremă ri#oare! +ată un asemenea e&emplu 3p! HBG4) "Prin ea. >orlaufen 3"pre-mer#ere"4. pînă şi prepoziţiile şi adverbele. care semnalează toate locurile în care apar cuvintele din codul 1eide##erian. urîte şi tîmpite. spar#e pe neaşteptate codul şi te face să te #îndeşti la desc1iderea bruscă a ferestrei prin care pătrunde pentru o clipă o pală de aer proaspăt într-o cameră înc$isă "să devină prea vîrstnic pentru victoriile sale"! 'e e drept. astfel. &xistenz. cedînd stilului. la tot felul de obiecte vec1i. sîn#erînd sub această c1in#ă şi ameţit de reiterarea fi#urilor acestui cadril infinit.lo$mar#t 3talcioc4. că se află în faţa unei enorme fu!i a #îndirii şi că forţa lui stă în capacitatea de a se menţine neabătut în termenii codului! 5upă care el e liber. asi#ură te&tului coerenţa lui filozofică şi totodată posibilitatea de a avansa pe "un drum al #îndirii" prin combinarea şi reluarea la nesfîrşit a termenilor care alcătuiesc setul! *n numai două propoziţii apar şase termeni "te1nici" 1eide#-#erieni) Dasein. să ies la suprafaţă! 5ar dacă pastilele n-o să mă mai a$ute2 5acă nu apuc să termin treaba pentru care am venit aici2 5acă trebuie să mă întrerup şi să plec în ţară. smuls din 1ău şi . Dasein"ul este ferit să cadă înapoia lui însuşi şi să revină dincoace de putinţa-de-a-fi pe care el a înţeles-o şi. ersc$liessen 3"a desc1ide" cu sensul de "a dezvălui"4. dovedindu-se pînă la urmă a fi "cuvinte fenomenolo#ice" şi noduri în ţesătura de ansamblu! 'u e&cepţia lui "şi". în aceste propoziţii. totul. "a se arăta" etc!4 revin insistent şi implacabil. reprezentînd o premieră în istoria filozofiei. +nde&ul =ast[5elfosse al lui 2ein und 3eit. însă.

=in Laden! 9i aceasta se întîmplă de fiecare dată în numele idealului celui mai abstract şi concret deopotrivă care este viaţa şi valorile le#ate de ea! "nti-oamenii. care lasă să apară dedesubt cipuri. iată. e&terior şi "interior"-visceral el este construit la fel! 5ar pentru că îl poate ucide pe "bel. la limită. balaur. ucis. omenirea trebuie să omoare periodic monstrul ― să îl $udece. o au "în dotare") ei au iniţiati(a crimei şi omoară în numele unui ideal din care crima face parte ca o condiţie a realizării lui! 8pre deosebire de toate celelalte idealuri 3politice. de "invadatori" camuflaţi sub aparenţe umane! . ?itler. a balaurului. fie o bucată de craniu detaşabilă.roarea acestor filme este că răpesc invaziei imanenţa ei! . el trebuie să recur#ă ― în această apărare ― la lucrul care îi repu#nă cel mai tare) crima.iena 3toalete somptuoase. ci doar pentru a se apăra! 3 !ct!mbrie .le îi fac pe invadatori să vină dintr-un altunde(a misterios. la o privire mai atentă "ceva" palpabil denunţînd apartenenţa de fond la altă specie) fie oc1ii care încep să "cli#noteze". viaţa ca ideal nu are nevoie de crimă pentru a se realiza. el este anti-omul. 8talin. aplecat deasupra prăpastiei. ca în filmele proaste americane. deşi dimensiunile ei rămîneau cele ale unei vaci normale! -u mai ţin minte dacă o adusesem pentru că trebuia să facă parte din spectacol sau pur şi simplu o adusesem ca să asiste la el! "m ieşit la fel de demn şi de firesc precum intrasem şi. precum în secolul care a trecut. neîndoielnic. a întruc1ipării %ăului! (oţi eroii eponimi de la (eseu şi ?eracles la @ăt-@rumos şi 8fîntul G1eor#1e sînt uci#ători ai %ăului şi. adevărul este că acest camufla$ este un dat al speciei umane. o luam sub braţ. rotiţe. fie o mînă care devine #1eară. să îl condamne. reli#ioase4. camufla$ul este formal. nimeni nu părea să se mire sau să ne dea vreo atenţie specială! 2 !ct!mbrie 8pecia umană este din capul locului ameninţată. aparent şi superficial. creaţia şi opera lui 5umnezeu. pe scurt. . au crima în pro#ramul lor. curată şi şamponată şi. #aranţi ai perpetuării vieţii şi apărători ai libertăţii! Pentru a se apăra ca omenire. dintr-o spaţialitate e&otică! *n plus. /iloşevici sau. în vreme ce acest lucru nu este ima#inabil pentru specia de oameni care descinde din "bel! 3Pentru că "bel. continuă să e&iste ca om şi să aibă urmaşi! 'el puţin deocamdată!4 Problema umanismului este) cum poate "bel supravieţui în condiţiile în care 'ain este etern activ2 'u alte cuvinte) cum poate "bel să se apere2 "ceasta este "încurcătura" din care umanismul nu poate ieşi) el trebuie să se apere aşa zicînd "cu arma în mînă" de a#resiunea permanentă a anti-umanismului şi astfel. să îl înfrunte şi să-l e&ecute. nu mai poate fi tras de nimeni înapoi! 30 septembrie -u-mi place să notez vise! 9i totuşi! "m visat că intram la Apera din . catifea4 însoţit de o superbă vacă roşcată. starea celui care. că ea conţine în ea omul şi anti"omul în indistincţia lor aproape ca un secret de construcţie! "bel şi 'ain sînt "fraţi" prin camufla$ ― 'ain are aparenţele fizice ale lui "bel. indiferent că el se numeşte zmeu. tocmai de aceea. etnice. strămoşul "celeilalte" specii care poate inte#ra crima în modul ei de a fi.purtat pe braţe către lumină2 +adul este. el nu poate face parte din aceeaşi specie cu "bel! 'a ani1ilator. portabilă! 'înd mi se părea că urcă prea încet scările care se desc1ideau din fo>er. membrane şi scanere! Ar.l trebuie să accepte că din recuzita umanismului face parte uciderea bestiei. ?>dra din Lerna. bineînţeles. în sc1imb. aur. în plus. /inotaur sau. pentru că poate suprima viaţa.

să iau fiecare obiect. acest moment! "runc. ce vise a visat. la fel ca amprentele pe care le văd cînd bate soarele pe ecranul televizorului sau al laptopului! "mîn.8enzaţia pe care ţi-o dau oamenii care ţin $urnal! 8pre deosebire de ceilalţi. cu #îndul că ceilalţi se vor recule#e cîndva în faţa acestei urme. apt să reiau totul şi să lucrez! *n viaţa mea a venit. cărţi scoase din bibliotecă şi nepuse la loc. nu este amprenta pe 1îrtie sau masca mortuară a vieţii mele. emoţiilor şi vanităţilor lor! Arice $urnal este de aceea rictusul unei vieţi imortalizate în răşină. pe un pat de 1îrtie. cum se învolbura apa pe care a privit-o. pi&uri şi creioane risipite la întîmplare! 5un#a de praf din $urul telefonului începe să mă sîcîie. cu traficanţii de minori. cu spălătorii de bani. triez! (rebuie să am cura$ul să desc1id camera în care am în#rămădit tot ce nu am ştiut să rezolv la timp.l revarsă asupra sa lava fierbinte a propriei sale vieţi şi aşteaptă cuminte ca ea să se răcească. pus într-un seif la o bancă a eternităţii! 'eea ce-i distin#e pe aceşti oameni este că ei ies din viaţă însoţiţi de comentariul ei. amîn. cu turiştii care plecau cu prosoapele din 1oteluri! 'irculam prin lume împac1etat în straturile de ruşine ale %omEniei! 9i este firesc să fie aşa de vreme ce "lumea" ne priveşte ca . bileţele în#rămădite pe birou. reziduuri enorme. îl ţin în braţe. pe care îl decupează. îl mîn#îie şi pe care îl depun cu #ri$ă undeva. ci un suprem e&erciţiu de e&orcizare. să-l cîntăresc şi să-l pun la locul lui. transcriu. nu este nimic patetic în el! . în faţa dezastrului care a fost finitudinea lui. ce cărţi a scris şi cum trebuie înţeleasă "opera lor"! 8enzaţia că ei se bat pentru fiecare zi a lor şi că. cu 1oţii din supermar<eturi. Aamenii mai ales. ei simt mai tare că mor şi încearcă să fi&eze timpul) timpul lor. cu or#anizatorii de reţele de prostituate. arunc. de scoatere la aer şi lumină a conţinuturilor leneşe din mine. de o nemurire care nu poate fi obţinută în termenii lumii de aici! Furnalul meu nu este o luptă cu (impul. 1îrtiile şi dosarele. aruncate alandala într-o cămară fără ferestre. masca ei mortuară. cu cerşetorii din metrourile pariziene. #ri$a antumă a autorului de a se pune în insectar! . cu mafioţii naţionali. teancul de vec1ituri. şter# praful din un#1ere imposibile! 9i mă simt dintr-o dată curat şi nou. a acestei zbateri încremenite. $ustificîndu-şi trecerea pe aici. eşecuri şi lucruri teribile care a crescut şi care ameninţă să spar#ă uşa şi să se reverse peste mine! (rebuie să desc1id uşa acestei camere. răsti#nind efemerul pe o foaie de 1îrtie. trec luni şi în $urul meu se adună 1îrtii. să scot totul afară şi să prefir totul. în locul vieţii lor irepetabile şi finite. istoria ţării lor ca pe o dramă personală! 5e cîte ori treceam #raniţa preluam c1ipul ţării mele văzut din afară) mă identificam cu securiştii care puneau bombe la sediul &uropei libere. mula$ul în #1ips şi bronz al #îndurilor. #esticulînd. oamenii cu care am traversat viaţa şi cărora le datorez comentariul niciodată rostit al drumului pe care l-am făcut împreună! 15 !ct!mbrie 'red că puţini compatrioţi au resimţit. ca şi cum acolo el ar fi sustras propriei sale cur#eri. cu spăr#ătorii poştelor din Germania. adunate de-a lun#ul anilor prin amînări repetate ale momentelor cînd trebuia să fac curat! 5in acest punct de vedere $urnalul este soluţia pe care am #ăsit-o pentru a putea continua să trăiesc! 5ar cînd spun lucrul acesta. pînă vine o zi în care nu mai pot să lucrez! 9i atunci iau toate 1îrtiuţele. fac să dispară teancurile de cărţi de pe mese şi de la capul patului. dosare. tîrziu. ei se retra# din viaţă z!omotos. vor continua să trăiască propunînd celorlalţi. e&plicînd. transcriu. Arice $urnal este a#ăţarea disperată de un &rsatz de nemurire. ce oameni a întîlnit şi ce i-a spus unul sau altul. 8pre deosebire de ceilalţi. vorba pur şi simplu de un principiu de funcţionare i#ienic la scara unei (ieţi. crezînd oarecum că el va scăpa de deznodămîntul bine ştiut dacă va e&pune mai convin#ător felul în care şi-a întrebuinţat timpul) cum a respirat în cutare zi. triez0 pun toate obiectele la locul lor. :n autor de $urnal se duce la moarte făcînd tapa). asemeni mie. "m simţit treaba asta la o scară măruntă în camera mea de lucru! (rec săptămîni.

mesele îşi ofereau flancul e&terior trecătorilor! 5oamna. mă făcea coautor. în plus. cu fermoarul! 'e repede se petrecuse totulL "tît de repede încît am simţit nevoia să mă frec la oc1i! 'înd i-am redesc1is. se odi1neau platourile cu mîncare! /îna dreaptă a doamnei directoare a pornit. interes vădit pentru spusele oratorului4. care avea lo#ica lui şi care dezvolta o cu totul altă partitură. directoarea unei edituri bucureştene! Lipsite de apărare. iar dincolo de ele. e&trem de mobilă altminteri. împrumutată de la membrii asistenţei 3privire absorbită. precum tipii din dele#aţia care l-a însoţit pe 'eauşescu invitat la Paris în BC7D de Giscard dN. venisem în aceeaşi ec1ipă la @ran<furt. deşuruba. cu #ura căscată. l-am trăit în urmă cu cîţiva ani la (îr#ul internaţional al cărţii de la @ran<furt! 8tăteam pe un fotoliu în standul meu şi priveam. părînd edificată. care venea de dinaintea mea. miner! -uanţele nu au ce căuta în asemenea situaţii! -u avea nici o importanţă că pe BH iunie ratasem. cu sîn#e rece şi cu o remarcabilă dibăcie o sticluţă de condimente! (otul pleda pentru asta) eram romEn.ăzuţi de departe. aşternute cu feţe de masă. căpătase fineţea unui scaner! 5is$uncţia dintre e&presia de pe faţa doamnei. ridicîndu-se uşor.stain#. demonta din palatul în care fuseseră primiţi! . mi-am zis. în zare! ?alele (îr#ului erau enorme şi oriunde ai fi privit se desc1idea o perspectivă neaşteptată! 'uloarul pe care l-a desc1is atunci privirea mea m-a transportat la BK metri mai departe. sticluţa cu sosul de soiaL Pentru 5umnezeu. cole#a mea continua să asculte cu vădit interes ceea ce spunea domnul din (1ailanda şi. a odi1nit o clipă pe mar#inea scrobită a feţei de masă. şi $ocul mîinilor. cineva vorbea. cu #ustări felurite. la altă scară. farfuriile şi tacîmurile erau frumos aşezate. pe alţii. ca într-o redută prost păzită. te pomeneşti că începe să mănînceL" în dreptul ei. să furăm o sticluţă cu soia. s-a îndepărtat #răbită către alte zări. prevestitor. ca prin minune. complice la #estul de rîndaş la care tocmai asistasem! +mportant era că şi ea şi eu tră#eam după noi.ra lume strînsă laolaltă. după ultima mişcare a de#etului. linişteşte-teL" 'u toate acestea faptul că eu nu aş fi putut şterpeli în vecii vecilor sticluţa nu avea nici o importanţă! 'eva mai adînc. printr-o mişcare interioară de o e&tremă perversitate. care aşteptau cuminţi terminarea discursului pentru a putea fi devorate! *n cîmpul privirii mele a pătruns atunci o "cole#ă" a mea. după o vreme. poşeta care. să se asimileze sin#ur privirii celor care îl asimilează cu semenii săi care fură! "şa . după siluetă şi etic1etă. eram uniţi. pe unii "mai fini". afectînd un interes neaşteptat pentru reuniunea editorilor t1ai-landezi şi pentru domnul care tocmai vorbea! Ac1iul meu scormonitor. drept. s-a desprins de locul crimei. autoarea #ăinăriei şi eu. s-a apropiat de o sticluţă ― am recunoscut de îndată în ea. alaiul infinit al frustrărilor venite din K de ani de comunism care ne împin#eau. un neamţ imbecil m-a felicitat la ?eidelber# pentru participarea %omEniei lui 'eauşescu la Alimpiada de la Los "n#eles. visător. să ia tot ce se putea lua. aşa cum după mineriada din iunie BCCG un francez imbecil mi-a trîntit. nu orice om frustrat fură sau trebuie să fure. părtaş. eram scăldaţi cu toţii în aceeaşi aură de barbarie! "celaşi fenomen de identificare.. m-a fascinat! Pe antebraţul stîn#. uşa în nas! *n oc1ii lui devenisem. acolo şi peste tot în lume. apoi. minată de proiecte necunoscute mie! -enorocirea e că pe mine întîmplarea m-a lăsat într-o stare de adîncă tulburare! Potrivit lo#icii introiecti-ve descrise mai sus furasem cu neruşinare. ocazia de a lua cinci bîte în cap în biroul meu de la Eumanitas. către mar#inea mesei ― încordarea mea de (o9eur atinsese punctul culminant ―. dar nu ştiu cum se face că pe lumea asta orice om frustrat care nu fură este asimilat cu semenii lui frustraţi care fură! +ar omul acesta care nu fură termină. a în#1iţit-o ― 1apL ― şi s-a înc1is. prin festivalul cărţii şi. prin e&tensie. în alertă. eram amîndoi directori de editură! /ai locuiam şi în acelaşi oraş! "5ar nu tu eşti persoana care a bă#at în poşetă.reprezentanţi ai unei situaţii care de cele mai multe ori ne depăşeşte! *n BCD . nelipsitul condiment e&trem oriental) 2o)a 2auce ― cu de#etul al treilea al mîinii. îmi repetam întruna. erau mese multe. cu cîteva minute doar. a pus sticluţa pe drum către mar#inea mesei unde aştepta. cole#a mea ţinea o poşetă pe care a mutat-o discret cu mîna dreaptă mai aproape de cot! "5umnezeule. cu încetinitorul. intrat. prin mici impulsuri delicate. s-a oprit brusc în dreptul uneia dintre ele. concentrare ma&imă. la sediul central de la ?ac1ette. către standul t1ailandez în care părea că se petrece ceva deosebit! .

iar palpitul acestor "copii". 'lar<s. cuminţi. vîrsta lui @lipi. aşadar. Pentru a doua cină. dacă am ce! =o#dan a venit cu o cameră video şi. lămîie. unde pre#ăteşte un doctorat cu von ?errmann (+ristotel în !îndirea lui Eeide!!er) ― =o#dan /incă! "re M7 de ani. 8nipe4 şi. cîte o epistolă în elină!!! " sosit aşadar ieri. care. în #reacă! 8tudenţii nu aveau voie să consulte dicţionarul! . visează în secret că cele trei zile se vor aşeza sin#ure în suita unui film! *mi spun. =o#dan a studiat limbile clasice şi îmi amintesc cînd l-am întîlnit într-o pauză de curs la facultate. mi-a fost apoi student la =ucureşti la @ilozofie. un vin de =aden 3e&celent. de copil. "ce frumoşi sînteţi. cînd intră în casă. toate. intră în vibraţie. capere. privindu-i pe =o#dan şi pe 'ătălin. în sala de e&amen. pentru că are veleităţi re#izorale.se face că în acel an am plecat de la @ran<furt convins fiind că în ba#a$ele mele se afla. şcoliţi în Germania. în psi1olo#ia înduioşat-melancolică a lui -oica cel de atunci. a isprăvii care va ţîşni cîndva. e&amene cu tine şi pe care îi re#ăseşti după licenţă. pe studenţi îi aşteptau două pa#ini) una conţinea un te&t 1omeric în #reacă şi alta o pa#ină din "ristotel în #ermană! (e&tul lui ?omer trebuia transpus în #ermană. cînd totul fierbe în vederea izbucnirii finale. ritmîndu-se pe trei trepte ca tot atîtea e<-staze ale vieţii) !astronomie. dra#ii meiL"! "lunec fără să vreau. iar cel al lui "ristotel trebuia readus la loc. mi-am pro#ramat un sote de piept de curcan cu 81err>. va însoţi în mod ideal fileul de *arsc$ pe care urmează să-l pre#ătesc la cuptor cu sos de vin. îmi #arantează =o#dan. am aceeaşi senzaţie ca atunci cînd îl revăd pe @lipi) spaţiul se luminează brusc. zvelt şi plăcut îmbrăcat 3facem rapid o trecere în revistă a celor mai bune mărci de pantofi) (odds. cu o vorbă pe care atunci nu o înţele#eam deloc. o sticluţă de 8o$a 8auce! =lestemata de sticluţăL Gentuţa cu sticluţaL 21 !ct!mbrie "sîmbătă# " venit ieri de la @reibur#. =o#dan mă însoţeşte la cumpărături şi ale#em împreună un rose din pod#oriile freibur#1eze. 8iou&. prin ei. de Paşti sau de 'răciun. al acestei promisiuni îl fascina pe -oica atunci cînd ne privea şi îl făcea să e&clame. şi în preziua plecării tocmai dăduse un e&amen de #reacă! Pe bancă. atins în c1ip vizibil de or#olii locale4. )oc. ce am eu de dat. se pre#ăteşte ceva. în#ropînd lumea sub fierbinţeala ei! 8pectacolul acestui clocot în mers. care dau. filozofie. ca în preliminariile revărsării unui vulcan. cu două foi #oale. că trebuie să-l a$ut şi că timpul nu trebuie lăsat "de capul lui"! "şadar. totuşi.rau sin#uri. iar acum vine să ne vadă la ?eidelber# şi să petrecem un Vee<-end împreună! @ace parte din mîna aceea de copii e&cepţionali care află în primul an de facultate cîte ceva despre Platon. cu termenii sc1imbaţi. tobă de carte. faţă în faţă cu ?omer şi "ristot! =o#dan îmi scrie de altminteri din cînd în cînd. ?eide#-#er sau -oica. confruntat cu această întîlnire dintre firescul timpului şi nevoia noastră de a-l struni şi a-l articula2 5ar lucrurile se rînduiesc aproape de la sine. "n#lia sau @ranţa. pe cînd acum se aşteaptă de la mine şi trebuie să dau! 9i mă întreb. sînt simultan -oica şi ei şi retrăiesc pentru o clipă. de astă seară. nevăzută. la curent cu ultimele noutăţi biblio#rafice şi cu care abia mai poţi ţine pasul cînd intri în cotloanele "deceniului fenomenolo#ic" la ?eide##er! La @reibur#. un scenariu pe care îl ştiu atît de bine! 9i totuşi era mai simplu să fiu eu cel "de atunci" 3sau ei "cei de acum"4) atunci eram tot doar aşteptare şi primeam. la un amplu zvon al e&istenţei în măruntaiele căreia pare că. cu trei-patru ani în urmă) se întorsese de la @reibur# cu o zi înainte. freamătul pe care îl răspîndesc în $ur te trimit. cu care a fost de altfel cole# la şcoală de la BH la BD ani! *l ştiu. scotocindu-mă febril prin buzunarele e&istenţei mele. le#ume preparate c1inezeşte şi un orez (1ai parfumat cu iasomie! *nsă astăzi de dimineaţă am fost cu toţii la ?eili#enber#0 au venit să ne ia cu . ulei de măsline şi o lin#ură de creme fraîc$e. cădem de acord. neliniştea lor de cai de rasă. unde s-a împrietenit cu 'ătălin. o dată mai mult.

. piatră. cîteva mişcări ritmice care sc1iţează un soi de ritual al victoriei 3m-am declarat. nespus de tînăr şi că. după HG de trepte şi le declar celorlalţi că în fond eu sînt un "aler#ător de viteză". su#erînd un soi de esc1ive în faţa vieţii care a căpătat brusc caracterul ameninţătorului! 'înd acelaşi #est este făcut de o balerină. ve#etal4.maşina prietenii mei 1eidelber#1ezi.mil Qatope< ― şi eu. să filmeze acest $appenin!. :rsula şi Gelu. se prăvăleşte asupra mea. dintr-o mişcare de recuperare a vec1ilor ritualuri #ermanice de celebrare a zeilor în natură. provocat de vastitatea spaţiului în care sîntem proiectaţi. zeul tunetului şi al furtunii! . ca şi cum s-ar apăra de o lumină prea puternică. simţi nevoia să te înstăpîneşti asupra locului altfel. sc1iţez cîteva piruete. în timp ce =o#dan se pre#ăteşte. ― prin $oc ―. su#erînd că eroul 3sau eroina4. a fost prima construcţie "ideolo#ică" dintr-o =$in!bez(e!un!. învin#ător4. e&ecut mai întîi cîţiva "paşi de rutină". în păduri şi pe vîrfuri de munţi! /odelul pentru o asemenea >eranstaltun! era 5onnersber#. 'ătălin şi eu. lăsat astăzi anume în para#ină şi scufundîndu-se încet în natură 3iarba a năpădit spaţiul dintre #radene precum şi piatra băncilor şi a treptelor ― totul a fost construit în piatră. o bluză alb-be$. animat de ima#inea idolului meu sportiv de atunci. su#îndu-mi burta şi încercînd să mă simt cît mai zvelt cu putinţă. încearcă să se apere de tot ceea ce viaţa revarsă în clipa aceea peste el! 'înd #estul acesta e făcut de un balerin. de acolo. demonstrativ. douătrei salturi!!! 8înt îmbrăcat în "#inşi" ne#ri şi un (-s1irt ne#ru peste care este aruncată ne#li$ent. în fiecare dimineaţă. lasciv şi cu de#etele răsfrînte. în iarba din mar#inea scenei! /ă îndrept apoi. cel de la BK ani ― cînd. în dreptul frunţii! "cesta e #estul care îmi place mie cel mai mult la balerini) palma adusă în dreptul frunţii şi întoarsă înspre afară. "cu mers de balerin". să opui derizoriul $ocului #ravităţii e&altate a fanatismului! 9i iată-ne luînd startul de la poalele amfiteatrului 3şi riscînd infarctul4 Gelu. fericit. 'obor pe marea scenă din piatră şi pămînt şi. şi am urcat "în munte". spaţiul acesta ambi#uu s-ar putea purifica! 'e lucru minunat să îţi propui să faci un concurs de "cine a$un#e primul sus". un enorm amfiteatru de BH GGG de locuri 3"D GGG $os şi K GGG în picioare"4! "mfiteatrul acesta. pe scări în sus.ste un soare putred de toamnă. desc1isă în faţă. că timpul scurs între mine. îmi scot bluza şi o arunc. după ce e&ecut. cu mînecile mari şi bufante! 5upă ce consider că mi-am înc1eiat încălzirea. locul e straniu prin amestecul acesta de puritate şi măreţie naturală cu impuritatea utilizării lui istorice! 9i. locul unde se află ruina #otică a unei construcţii care era înc1inată lui Rottan. ieşeam în curte şi săream #ardul pe stadionul "Pro#resul" din 'otroceni unde aler#am şapte ture de stadion 3H <mL4. este limpede că eroul se luptă cu ceva. nevenindu-i să creadă că are parte de un asemenea "subiect" într-un asemenea decor! "ler#. e&trem de sensibil. cu mîna întoarsă în dreptul oc1ilor. ca şi cum în felul acesta ai putea e&orciza :mbra %ăului. nu are asupra mea nici un efect. că sînt tînăr. se apleacă ritmic şi #raţios cînd în dreapta. provocator şi dătător de speranţă. am evadat de sub re#ula timpului! /ă sufoc. către mi$locul scenei! =raţul drept este îndoit în sus. cu #îndul secret că. cu brazii din $urul său şi cu cerul de deasupra. bineînţeles. el are îndeobşte o cu totul altă semnificaţie) eroina îl face cel mai adesea cînd este asaltată de declaraţiile eroului şi de caracterul lor impetuos 3vizibil mai ales din braţele care se strîn# brusc la piept şi. cu palma întoarsă către în afară. cînd în stîn#a. prin inocenţă şi #ratuitate ludică. cu #îndul de a obţine o îmbinare de elemente naturale) pămînt. simt nevoia să dansez. vulnerabil şi totodată foarte îndurerat. în prezenţa lui Goebbels. aler#ătorul de fond . în mi$locul unei păduri unde naziştii au inau#urat în BCHK. în-frîn#îndu-mi senzaţia că enormul semicerc al amfiteatrului. la capătul celor BHG de trepte de piatră care taie amfiteatrul în două. cu un element potrivnic care întruc1ipează răul 3fie el balaur. ţîşnesc tot atît de brusc. pe treptele amfiteatrului. prinţ ne#ru sau altceva de #enul acesta4 şi care îl supune pe erou unor atacuri repetate! "cesta. pentru a-mi demonstra că nimic nu s-a sc1imbat. disperat. din bumbac şi in. în ciuda faptului că avusesem toate aparenţele unui bi! animal care se rosto#olea #reoi în sus! +mportant e însă că "m-am încălzit") sînt cuprins de o adevărată isterie ludică şi. prin nu ştiu ce miracol. cam zece <ilometri în afara ?eidelber#ului. oprită. desi#ur. cel de acum.

privirea senină şi plină de încredere. ridicîndu-şi antebraţul în dreptul frunţii. pe tipsia de e&perienţe comune ale umanităţii) e un intim care nu comunică şi care nu realizează comuniune. cu cîteva mici amortizări repetate! 5e aici puteam intra apoi fără probleme în fi#ura pe care de$a am descris-o.ant despre salivaţie. în calitate de cititor. care o înspăimîntă şi.alerie4. în sfîrşit braţul stîn# răsucit la spate. pentru simplul fapt că e vorba de o intimitate absolută. totodată. alcătuită deopotrivă şi din cîteva fi#uri preliminare ― poziţia de pornire avînd ceva falnic în ea) piciorul stîn# răsucit cu vîrful în e&terior. să-şi conţină. ţîşneşte în sus. evident ― că trupul trebuie. destul de anemice. cu acest torc$on literar. (ot aşa cum eu nu mă simt solidar cu restul omenirii cînd mă duc la closet sau cînd aflu. folosită fără limită. cu oarece folos. le-am citit. să scape de sub şuvoiul declaraţiilor prinţului. poate respin#e pe cititorul care nu e dispus să împărtăşească cu autorul toate e&perienţele pe care acesta i le propune şi i le dezvăluie! . deopotrivă plăcut impresionată4 şi. mîna-pavăză e coborîtă din dreptul oc1ilor şi prinţul o ia în braţe! 'am acestea erau lucrurile pe care încercam să le su#erez în partitura mea core#rafică.ant credea ― pe principii metafizice. un tip de intimitate în care cel ce scrie nu e bine să pătrundă. cu antebraţul în dreptul frunţii şi cu tremurul neliniştit dreapta-stîn#a! "m recoltat cîteva aplauze din partea prietenilor. precum şi mîna devenită pavăză neputincioasă conturează acea esc1ivă pudică de o mare ipocrizie! =ineînţeles că. lar# desc1ise. cu 'ălcîiul lipit în scobitura labei piciorului stîn#. menţină etc! interioritatea în vederea unei 1omeostaze perfecte! "ltfel spus.l este atunci disperat. odi1nindu-se uşor cu vîrful de#etelor pe partea dorsală a şoldului drept. despre sensul "e&istenţial" al $urnalului. îi fac plăcere! (ot acest balans dreapta-stîn#a. pe de alta. în raport cu calitatea prestaţiei! 'înd am revenit acasă. lasă senzaţia că ridică în faţa eroului pavăza refuzului ei! . cuprins de remuşcări în faţa recentelor mele 1istrionisme. în timp ce pe mine nu mă priveşte defel! 'ontrapunct! 'oncepţia lui . menit să răspundă.întinzîndu-se. de roman şi literatură ― practică dezinvoltura intimului) din zece în zece pa#ini 3cel puţin pînă o întîlneşte pe . abia su#erat. în timp ce braţul celălalt. lui 'ătălin şi =o#dan. pieptul bombat şi capul cu bărbia împinsă înainte. cînd în stîn#a. că e pre#ătit pentru fapte deosebite. la destrăbălarea mea ludică de la ?eili#enber#! 23 !ct!mbrie Pînă unde se poate împin#e sinceritatea în scris2 Pe de o parte. ca lu$erul unei crizanteme îndoit sub #reutatea corolei! 5in această poziţie îmi luam avînt şi e&ecutam cîteva salturi succesive. străbătînd pînă foarte departe şi lăsîndu-ne să înţele#em că eroul nu are nimic de ascuns şi. deopotrivă. el nefăcînd parte dintre acele lucruri care pot fi aduse. atin#înd în treacăt urec1ea şi frîn#îndu-se din poi!net. ca o acoladă obosită şi lascivă. @reud. dar deopotrivă l-a şi a#resat! :ltimul roman al lui ?ouellebecI (%latformes) ― dacă se mai poate vorbi. laba piciorului drept căzînd perpendicular pe el. eroina cedează. despre revenirea în trecut ― palid s9mposion compensativ. de pildă. altfel spus. mi s-a părut. iar de partea cealaltă.&istă. către eroină4! "ceasta pare vădit speriată 3dar într-un plan secund. cu e&cepţia celor două funcţii de evacuare. că autorul s-a dus la closet! 'a să zic aşa. transpiraţie şi masturbaţie! . #estul sfîşietor cu braţele care se avîntă plecînd din dreptul inimii se repetă. îl priveşte. lăsîndu-ne să înţele#em că ar vrea să fu#ă. cîteva pa#ini ― despre "cod" în filozofie. care iese din orice relaţie şi pe care nu eşti dispus 3şi nu ai de ce4 s-o împarţi cu altul împărtăşind-o! *n acest sens. să nu cedeze din substanţele pe . a eliberat intimul. în cele din urmă. în alt plan. palma întoarsă în dreptul frunţii şi a oc1ilor se a#ită su#erînd o teribilă sperietură. subliniată de faptul că eroina face mulţi paşi mărunţi cînd în dreapta. sinceritatea dă forţă scrisului. eroul se masturbează! Problema nu este că ?ouellebecI ne transmite prin intermediul eroului său că se masturbează sau că toţi oamenii 3şi noi laolaltă cu ei4 se masturbează0 problema e că acest lucru nu merită comunicat. căzînd mereu pe vîrful piciorului drept.

%oate din (isul acela straniu pe care îl po(esteşti unde(a în Furnal) îţi apăream îmbrăcat ele!ant. o ultimă perspectivă. prevăzută cu o lucarnă care-i oferă o perspectivă neaşteptată asupra tipului aflat în maşină) pe scaunul din dreapta. nu foarte în apele lui. masa cu Eoria la mensa. incapabil să piardă la NOamsA). către împlinirea noastră de atunci! /i-a răspuns astăzi. stin!$erit de aspectul meu de 'astarbeiter meridional. prietenii episodici (6rsula. 4n rest. cea mai preţioasă era substanţa spermatică! . în ipostaza JGKP. "ndrei Pleşu îi trimite secretarului de partid pe =ucureşti cu propa#anda şi cultura 3"tovarăşul 'roitoru"24 o amplă scrisoare pe tema "aşa nu mai mer#e" 3maşinile de scris trebuiau înre#istrate la miliţie. 8u ştiu nici eu de unde îmi (ine forma asta de răceală. la rîndu-i. făcea imediat o 1altă sub un pom şi îşi relua doar după cîteva minute deambularea! . ci al unui principiu de sănătate conştient de el! 8ecreţiile or#anismului trebuie păstrate în circuit şi nu evacuate! *n consecinţă.a era ec1ivalată cu păcatul suprem şi împin#ea trupul în para#ină e&tremă! . stă în casă şi citeşte 2$o!un. . în toate părţile! 2 n!iembrie 5upă vizita făcută într-o zi de septembrie în %ombac1Ve# pe urmele trecutului 1eidelber#1ez din anii NDG. 4mi amintesc şi eu fiecare detaliu al (ieţii noastre de atunci romanticele tale spitalizări. escapada pariziană. cu ne(asta aia crocantă. nu e bine nici să transpiri! 9i cînd. de astă dată cu conotaţie "politică". nostal#ic şi comemorativ. i-am scris lui "ndrei un e-mail în care îi povesteam ce comoţie provocase în mine reîntîlnirea cu cei care fuseserăm atunci! 'u el trăisem timpul acela şi pesemne că atunci a$unseserăm să fim cel mai aproape unul de celălalt! 8criindu-i. familia din /arlsru$e. soţul şi fiul.vident. un roman-fluviu cu intri#ă $aponeză medievală. femeia nu aveau ce căuta în viaţa unui filozof! 'ît despre masturbaţie!!! . cu o mină afabilă. în #enere. s-a #îndit o clipă "ndrei4 şi se masturba de zor în maşina trasă pe trotuar.ă întreb uneori dacă nu cum(a ai (isat însăşi firea mea.a trebuia păstrată cu sfinţenie în interiorul corpului! %isipirea ei ec1ivala cu o sinucidere în etape discrete. cînd unul sin#ur0 în #enere. 2carsdale"ul şi cîte şi mai cîte. din străfundul afecţiunii mele pentru el. . îşi suprave#1ează suprave#1etorul! +ese pe scara interioară a apartamentului.ant nu-i pomeneşte niciodată numele şi cînd se referă la ea o face prin perifraze! 'e-ar fi resimţit oare. &şti si!ur că ― dincolo de farmecul retro ― (îrsta aceea trebuie re!retată? 4n ce mă pri(eşte sînt in(idios numai pe timpul pe care îl a(eam atunci dinainte şi pe care acum nu"l mai am.ant simţea cel mai mic început de transpiraţie. 1ăituit. în timpul cărora erai. iar rîndurile lui mi-au încălzit inima şi totodată m-au întristat ca o după-amiază de duminică! 1&ra ine(itabil ― în calitatea ta de Nnostolo!A ― să recuperezi -ombac$?e!ul de"acum BC de zăpezi. cu pro#ram non-stop. orice contact cu străinii era interzis etc4! %ăspunsul "or#anelor" este o maşină a 8ecurităţii care i se postează în faţa casei. citind best"seller"ul masturbatoriu al lui ?ouellebecI2 *n sfîrşit.care le conţine! "8ă nu scuipiL" nu era. (înărul securist lăsase o clipă romanul din mînă 3"ne uneşte aceeaşi lectură". flăcăi ce se plictiseau de moarte. în trei sc1imburi! *n "sc1imburi" sînt cînd doi "lucrători". Dar nu simt nimic special dinaintea acestui mormînt desc$is. uneori. desanturile comune prin ma!azine în care mă înţoleai cu forţa. pecetea ei. în faimoasele sale plimbări cronometrate. un comandament al bunei purtări. îl convocam în fond. am murit. dar mort. %e scurt. Dacă nu cum(a . re!ret că nu mai am astăzi (iitorul de atunci. diminuare a forţei vitale şi a facultăţii de $udecare! 'ăsătoria şi. foarte la modă atunci! 9i. romanul 2$o!un. plon)onul experimental la un film porno. din cînd în cînd. desi!ur că noi. asupra masturbaţiei! *n BCDD. doctorii proaspăt azilaţi. în timpul căruia tu ai adormit. desc1is şi cu faţa în sus. de aceea. privind. "coansaţi" în cîte o "5acie" vreme de opt ore! "ndrei. cu fiul zăr!$it.

incapabili să prelucreze în discursul lor iubirea şi să-i asi#ure acesteia "în sistem" un loc pe măsura celui pe care ea îl ocupă în . a ironizat-o! ?azul acestei prietenii născute din diferenţă este cu atît mai mare cu cît. fără ca neapărat să o recunoască.1 "ndrei este pesemne cel mai (esel om trist pe care l-am cunoscut vreodată! . aparenţa dăruirii inte#rale în ceremonialul petrecerii. enorm de pudic şi lesne de rănit! 5e aceea. *mi ima#inez uneori. dintre cei foarte puţini care mi"au fisurat răceala. masc1ează de fapt un eu distant. încă o dată. su#estia pentru o componentă a e&istenţei care îi lipsea! 5acă datorită lui am cîşti#at enorm în planul e&presiei. nepotrivirile! 5istanţa dintre noi devine şi mai vizibilă prin ceea ce ne-am ales. admir furorul tău $eide!!erian. o spovedanie a lui şi o bănuiesc devastatoare! /-am întrebat de nenumărate ori dacă. de cînd mă ştiu. se evită şi tot ce îşi are ori#inea în intimitatea fiinţei lui este deturnat către un re#istru impersonal! Jurnalul de la =escani este un concentrat de inteli#enţă. &şti. rafinament şi stil. 'e crîncene prietenii visam în adolescenţa meaL 'ît de tare mi-am aşteptat. în interiorul însuşi al naturii mele crispate. în sc1imb. fratele de cruceL 5upă ce -oica a 1otărît. în sfîrşit. !elos şi frustrat ca o !a!ică.sînt ceremonios şi mort. "ndrei. Continui să risipesc fiecare secundă şi să nu adun decît ceea ce se adună de la sine. ne-am preferat pînă la urmă celor cu care. cînd scrie. separat. ca într-o căsătorie care se pune la cale peste capetele celor direct implicaţi. . mai mult sau mai puţin. prin mine o anumită cădere în #ravitate pe care formal nu a e&perimentat-o şi pe care la mine. indiscreţia trăită şi $ustificată ca refuz al ipocriziei. opusul absolut al ima#inilor îndelun# vernisate. mai e&istă ceva care. eliberîndu-mă ludic şi atin#înd. temîndu-se de ea. ca prieteni! 38in#urul nostru prieten comun a fost ?oria =ernea!4 5acă nu am reuşit niciodată să ne dezbinăm prin însăşi neasemănarea noastră. aşa zicînd. misterioase şi melancolice! -umai că bucuria taclalei. pînă într"atît încît pot fi capricios. în apartamentul din =erceni în care locuia la sfîrşitul anilor NOG. stilistic. n-am făcut decît să ne contemplăm prin ei. senzaţia pe care o lasă neavizaţilor că trăieşte ca o mănuşă întoarsă. totuşi. deşi nu crezi. mi-am căutat prietenul care să însemne altul meu identic. că "urmează să ne împrietenim" şi ne-a pus. ne-a adus pe unul în faţa altuia declarîndu-ne prieteni4. ne-ar putea uni! Pentru că tipolo#ic nu se poate ima#ina ceva mai nepotrivit decît el şi cu mine! "devărul este că. presupun. diferiţi fiind.ă bucur că îţi mer!e atît de bine la Eeidelber! şi. pe fondul acestei in1ibiţii întreţinute. Cu ade(ărat dement şi inutil e modul cum îmi umplu eu zilele.iaţa alături de el pare întotdeauna o pictură făcută cu pastă #roasă. de reperele împărtăşite ale unei moralităţi sociale şi de un anumit mod pofticios de a trăi viaţa. a trăit. oricum. şi eu şi "ndrei am continuat să ne căutăm în c1ip spontan asemănătorii! "tît cît i-am #ăsit. pentru care te in(idiez. în faţa faptului împlinit 3într-o zi de duminică. dar nimeni nu va #ăsi în el nici măcar urma unui drum către sufletul lui "ndrei! "utorul unui document presupus confesiv nu e&istă acolo ca indi(id.n<idu. semănam! :neori îmi spun) cum poate să încapă într-o relaţie atîta diferenţă2 5ar tocmai asta este splendoarea prieteniei mele cu el) îl pot iubi "aşa cum e"! 'eea ce înseamnă) diferit de mine! 3 n!iembrie 5espre pudoarea filozofilor. în arbitrarul unor zile oarbe. fiecare. cordial şi cu inima rece. 2i!ur că e Ndement şi inutilA: Dar am sfîrşit prin a (edea în asta o (irtute. acest lucru) bombănindu-ne şi plîn#îndu-ne unul de altul. ne-am trăit unul pe altul ca spectacol şi că fiecare dintre noi a fost. dincolo de e&perienţa unică pe care am trăit-o laolaltă 3cea cu -oica4. cred. asemeni lui G1il#ameş pe . ne-au dezbinat în sc1imb opţiunile în prietenie ale celuilalt! /isterios rămîne. acel #rad de cabotinism fără de care comunicarea socială şi scrisul de o anumită factură nu sînt cu putinţă. capabil să preia de la celălalt.

într-o notă de subsol de la pa#ina BCG! @ilozofia are. şi-a tras o palmă peste frunte începe atunci. să văd die . care este una dintre ipostazele privile#iate ale desc1iderii Dasein"ului în lume! 9i totuşiL 'uvîntul @iebe nu apare nici măcar o sin!ură dată în cele OGG de pa#ini standard ale celebrissimului volum. iubind. und !ebMrti! stirbt es anc$ sc$Ln im 2inne des 2eins zum =ode ― am propus) 1Dasein"ul factic e&istă născîndu-se mereu şi născîndu-se el deopotrivă moare de$a. enervat. că nu mai e nimic de discutat şi că se poate trece mai departe! *naintăm tîrîş-#răpiş în te&tul lui ?eide##er. cînd celălalt întăreşte formularea propusă în traducerea e&istentă prin e&clamaţia "sculpturăL"! *n acest caz se recunoaşte că fraza #ermană a lui ?eide##er a fost impecabil turnată în romEnă. în vreme ce amorul dă rău într-un discurs filozofic şi trebuie. paralel cu scoaterea lentă a oc1elarilor. e pomenit. ?eide##er redactează 2ein und 3eit. citim) "5e ce iubirea este de o bo#ăţie fără perec1e printre celelalte posibilităţi acordate fiinţei umane şi cum se face că ea rămîne o suavă povară pentru cei pe care îi atin#e2 %ăspunsul e simplu) pentru că. lîn#ă @reibur#. pentru propoziţia de la p! H7 ― Das fa#tisc$e Dasein existiert !ebiirti!. care provine din lada de pe terasă şi care oricum va fi băută la masa de seară 3neapărat o ?efeVeizen4! 5istincţia omolo#ată în felul acesta în final se numeşte "bere cu palmă"! Pentru a ieşi de pe terenul #ratuităţii şi a da un sens real e&presiei "a da o bere" s-a instituit. voie să pătrundă într-un discurs amoros şi să contribuie la alcătuirea lui 3pasa$e între#i din declaraţiile făcute "domnişoarei "rendt" sînt scrise în cel mai crîncen "cod 1eide#-#erian"4. pentru a-l fi&a pe celălalt şi a citi pe faţa lui admiraţia în faţa #eniului propriu! 'el mai frumos este cînd palma dată peste frunte nu e însoţită de mima admirativă a celuilalt şi cînd #estul cade astfel în #ol! 'el care. săi e&plice celuilalt cît de rafinată e soluţia propusă şi de ce anume ea trebuie împărtăşită pe loc! 'înd acordul celuilalt e smuls şi el consimte la in#eniozitatea formulării. trebuie să dea Eefe"le la o bode#ă din apropiere. posibilitatea "de o bo#ăţie fără perec1e printre celelalte posibilităţi acordate fiinţei umane" este total absentă dintr-o carte care are tocmai aceste posibilităţi ca obiect! 8-ar putea răspunde că ea este asimilată e&istenţialului *efindlic$#eit. cîndva seara sau a doua zi! "=ere cu palme la restaurant" a fost acordată o sin#ură dată) cînd. se pretinde în mod simbolic o bere. înlăun-trul unei enumerări. auto-admirativ. printre "sculpturi" şi "beri cu palme"! 10 n!iembrie "stăzi a fost o zi de #raţie) am fost la (odtnauber#. 8inta#ma "posibilităţi ale fiinţei umane" devine aici una pur te1nică şi s-ar putea la ri#oare spune că tratatul 1eide##erian este o analitică a posibilităţilor Dasein-ului! 'u toate acestea. i#norat! 5ar de ce2 7 n!iembrie "m instituit un cod de manifestare pentru soluţii deosebite #ăsite în timp ce revizuim te&tul! :imirea şi stupoarea încîntată în faţa unei soluţii inspirate sînt marcate de o lovitură cu palma peste frunte şi lăsarea pe speteaza scaunului. ba mai rău. în consecinţă.viaţa lor! *n cea de a doua scrisoare de îndră#ostire pe care ?eide##er i-o scrie ?annei "rendt în MB februarie BCMK. ne presc1imbăm în obiectul iubirii noastre rămînînd totodată noi înşine!" :n an mai tîrziu. aşadar. o dată ce a acceptat că soluţia este #enială şi distincţia trebuie acordată. "situarea afectivă". în sensul că fiinţa sa este fiinţă întru moarte!" /ai e&istă şi o distincţie "de parcurs". "bere cu palme la restaurant"! 'elălalt. ca distincţie supremă.

fără să-l fi cunoscut. oricum. cel care le priveşti. pipa sau orice alt obiect de #enul ăsta care făcea parte din intimitatea cotidiană a "marelui om"! (ot alaiul acesta de obiecte "sacrate". şi apoi reasamblat. din propriile sale deliruri poetice în mar#inea cuvîntului incert de fiinţă! . pe care după fiecare plimbare împreună prin pădure i-l scoteam #ri$uliu şi îl atîrnam în cuier. ar fi în#enunc1eat! -i<> nu confirmă. în vizită la ?eide##er. că îl întîlnise pe ?eide##er şi tot ce făcea acum avea aerul unui "ca şi cum" lipsit de orice acoperire.enise. în asemenea cazuri se repetă deosebirea dintre un pelerina$. conturul siluetei. al cărei unic mobil este curiozitatea! *ntr-un caz se pipăie o întrupare. faptul că lucrurile au a$uns aşa la 'ioran e semnificativ. capătă sens numai dacă întreţin un raport esenţial cu "fapta culturală" şi dacă pentru tine. provenit. #ata oricînd să intervină şi să-şi prindă la o adică în braţe zeul în cădere! *n timp ce 8orescu nu-l vedea pe ?eide##er văzîndu-l c1iar. care ocupă apoi un loc într-un muzeu sau se vînd la licitaţie uneori pe sume fabuloase. piesă cu piesă. în celălalt se mer#e pe urmele unei anecdote! 'înd intru în camera de la Păltiniş a lui -oica.it!efQ$l. cînd 2ein und 3eit. care nu poate să apară decît în urma unui contact îndelun#at cu fiinţa vie a autorului şi cu performanţa sa! @ără acest s9mpat$ein. păşind pe vîrful picioarelor şi cu mîinile împreunate! *n Caietele lui 'ioran din epocă este consemnat faptul că. după vizita sa acolo. pipăindu-i bastonul. dar. +oan "le&andru trăia doar în iluzia că îl vede! . pentru că nu avea nici ce să spună. care creează trasee interioare între tine şi obiectul entuziasmului tău nu se poate trece. în care cel ce se duce şi vede este locuit de credinţă. în bolboroseala lui. +oan "le&andru s-a postat în spatele lui ?eide##er. fără acest . dacă e să $udec după o scandaloasă traducere pe care a publicat-o în @uceafărul.l era îndră#ostit de un zeu la al cărui altar nu slu$ise niciodată şi. în orice contact cu e&terioritatea unui persona$ important. încon$urîndu-i. masa de lucru. abia acum aveam de ce . "adus de ceilalţi" şi aştepta pesemne conştiincios sfîrşitul vizitei pentru a fi luat de acolo şi dus în altă parte! +oan "le&andru a intrat în sc1imb în casă ca într-un templu. a micii scrieri +us der &rfa$run! des Den#ens 3"5in e&perienţa #îndirii"4. prin escavare. el nu făcuse decît să-l încarce pe ?eide##er cu un conţinut complet străin de acesta. nici în ce limbă să spună! .Etitte. ele continuă să fie proiecţia interiorităţii celuilalt şi a lumii din care au făcut cîndva parte! La ele nu se a$un#e îndeobşte decît printr-un detur afectiv. "cabana" lui ?eide##er! --am avut niciodată un apetit special pentru "pelerina$e culturale" şi n-am crezut că te poţi apropia de fiinţa a ceea ce se numeşte îndeobşte un "#eniu" venind din e&terior. dincolo de e&terioritatea însăşi şi de cate#oriile precare ale turismului cultural! *ntr-un fel. altceva decît vede un vizitator care intră astăzi în cameră şi căruia i se spune "acesta e paltonul lui -oica"! 9i c1iar şi pentru cel care. şi o plimbare de vacanţă într-un loc sacru. +oan "le&andru era ca răţuşca din e&perienţele lui Lorenz. ca să spun aşa. îşi desc1isese cu un scîrţîit prelun# porţile zăvorite atîta vreme lăsînd să se facă văzută cea mai cristalină construcţie a filozofiei din cîte se întîmplaseră vreodată. cred că vizita mea la (odtnauber# s-a produs e&act atunci cînd îşi dobîndise sensul) abia acum. perfect onest în placiditatea lui. şi dacă ele nu sînt e&acte sînt oricum adevărate! 8i#ur e că atunci cînd ?eide##er s-a urcat pe un scăunel să a$un#ă la un raft mai înalt al bibliotecii. prin c1iar actul traducerii ca suprem ar#ument al înţele#erii lui. eu văd în paltonul lui. cu braţele desc1ise în aer. iară această "co-simţire". demontat ca uriaşul motor al unei rac1ete interplanetare. a$uns în faţa lui ?eide##er. tremurător şi vibrînd tot de an#oasă. împreună cu /arin 8orescu şi +oan "le&andru! 8orescu s-a aşezat într-un fotoliu şi a rămas pe între# parcursul vizitei mut şi nemişcat. în care nici un cuvînt sau o idee nu se potrivea cu ori#inalul.l credea. şi-a investit viaţa în înţele#erea #îndului lui. care desc1ide oc1ii la naştere asupra unui pantof tras cu sfoară şi pe care apoi îl urmează fidelă crezînd că este raţa-mamă! "şa stînd lucrurile. "paltonul lui -oica" înseamnă altceva decît pentru cel care intră în cabană ştiind doar că -oica a fost "un mare filozof"! *mi amintesc în acest sens de cele spuse de -i<> /! privitor la vizita pe care i-o făcuse lui ?eide##er în locuinţa lui din @reibur#. prin anii NOG.

pildă vie pentru următorul val care invadează Accidentul şi care se străduieşte să-l imite şi să-l întreacă pe cel dinainte! Amul e bun şi #eneros. termosuri cu cafea. neamţ din . din Los "n#eles. la rîndul ei. căci sînt anume puse acolo pentru această importantă zi. pe sub #loanţele #rănicerilor romEni. -ietzsc1e. ca mici obiecte ma#ice care urmează să ne introducă la momentul potrivit în "imperiul 8piritului". celebra EQtte. "verroes. cu stive de lemne frumos aşezate în faţa fiecărei case. care coboară pînă la brîul scund de piatră pe care se spri$ină cabana! *n spatele casei e pădurea. ?e#el. cît vezi cu oc1ii! "A casă de o sărăcie desăvîrşită. cum urci. se ivesc iarba şi pămîntul! . un e&emplar din 2ein und 3eit şi Dicţionarul $eide!!erian al lui +n#Vood! La @reibur#. asupra sensurilor descărnate ale operei care. ne spune =o#dan. invidiaţi şi respectaţi de toţi. cîteva luni pe an. este şi mai sărmană decît apărea de $os) este o cutie de 7[O m. pe 'ătălin şi pe mine) doctorul "u#ustin Astace! -u ştiu cum a aflat că urma să vin în Germania. animat de o credinţă nestrămutată în "imperiul 8piritului". cu un soare dezlănţuit. teşită. cu basca pe cap. reli#ii orientale şi ţăranii din împre$urimile -ăsăudului care cerşesc sau fură la Paris. adau#ă apoi =o#dan.ste e&trem de bine dispus. curios şi puţin an#oasat. prică$ită. pe care îl invoca la tot pasul. şi de sub zăpada călcată de noi. văzută de aproape. în biblioteca :niversităţii. prin +u#oslavia şi a$uns mai apoi în "merica! *n urmă cu cinci ani ― n-am mai stat să descîlcesc de ce ― s-a strămutat în Germania! ". pentru care sîntem total nepre#ătiţi. aparate de foto#rafiat şi o cameră video performantă şi. dis-de-dimineaţă. doze de bere şi sticle de V1is<e>. enorm". $#1eab pe care îl ştiu dintr-o foto#rafie publicată în mono#rafia lui =iemel de la %oVo1lt.reau să spun că numai aşa ele puteau începe să-mi vorbească. are oc1ii lar# desc1işi către toate zările culturale şi poate în orice clipă să spună ceva definitiv despre #reci. ţinînd cabana sub oc1i. rînduit de o parte şi alta a drumului. are portba#a$ul plin cu sandviciuri. orbindu-ne în drumul nostru şi muind pe alocuri zăpada! -e apropiem şi caut din oc1i $#1eabul dintr-un trunc1i de copac. mică.ioln şi romEn din -ăsăud". am acceptat şi am aşteptat. privind potolit spre aparat! "'abana". americani. la Londra sau în +rlanda. pentru a le spori şi înviora. în @reibur#. şi cu cei doi versanţi superb desc1işi şi pierzîndu-se în zare! *n partea de sus a versantului din dreapta drumului. cu latura sudică a acoperişului căzînd direct pe pămînt. uriaşă. cu cinci eta$e şi dotări de vis 3ordinatoare pe toate mesele. stă în dreptul firului de apă. aproape . camuflată pe fundalul unui mănunc1i de brazi. acelaşi cer lipsit de ec1ivoc! (odtnauber# e un sat de munte. numai aşa se puteau întoarce. pentru că $os. în fundul văii. în sus. (Ubin#en. repetă periodic! . ca şi pereţii sînt îmbrăcaţi în solzi de şindrilă. aceleaşi desc1ideri vaste către văi şi povîrnişuri.i bine. ca şi la ?eidelber# şi pe tot drumul era uscat ca în palmă! :rcăm. aşadar.ste o zi neaşteptată pentru luna noiembrie. "cabana"! -ici un drum nu duce la ea şi trebuie să ieşim din şosea şi să o luăm. în dreapta şi în stîn#a nici o casă. deloc de ne#li$at. în care ?eide##er.oln să ne ia cu maşina. total inaparentă.u mi-s american. cu o #ăleată în mînă.să vreau să văd circumstanţele în care se întrupase spiritul celui care fusese autorul acestei isprăvi! . dar într-o bună zi m-a sunat la ?eidelber# şi mi-a propus. pe peretele nordic! "coperişul. valea cu versantul de vizavi 3unde e pîrtia pe care ?eide##er sc1ia4. această "e&cursie culturală"! +-am mulţumit. fu#it în BCDD. în faţa ei se desc1ide. se vede. cu un fir din izvorul muntelui care cur#e necontenit în el. pieptiş. urnit într-acolo de bunăvoinţa unui persona$ e&trem de pitoresc. prin zăpadă. care a venit de la . cu trei ferestruici pe peretele vestic şi cu o uşă care se înalţă deasupra a două trepte de lemn. aceleaşi perdele de brazi. mi le lumina făcîndu-le în alt fel inteli#ibile! "m plecat. să lucreze! "8-a lucrat enorm aici. fericit să fie călăuza noastră pe urmele lui ?eide##er la (odtnauber# şi @reibur#! 5rumul către (odtnauber# 3cam MG <m din @reibur#4 este pe alocuri surprinzător de asemănător cu cel spre Păltiniş0 aceeaşi şosea urcător-serpen-tinată. ne aşteaptă =o#dan /incă. dar cu o privelişte de prinţ!" "ici se retră#ea ?eide##er. cabine cu ma#netoscoape pentru casete video etc! etc4. după care se întorc demni şi bo#aţi în satul lor. omul era un nă-săudean de-al nostru. acum prima dată. cel mai adesea sin#ur. să văd pe cine anume 1otărîseră zeii să-mi trimită pentru împlinirea acestui transport iniţiatic! .

dacă ştie să ne arate coliba! /eine +$nun!. un sin#uratic şi înfricoşător pas înapoi. -iciodată spectacolul #îndirii nu se vede0 însăşi strălucirea lui este o #aranţie pentru invizibilul ei! . ascunzînduse! . cu cabana umilă a lui ?eide##er. vădit emoţionat. mi se părea că am în faţă tema însăşi a fenomenolo#iei! *n tot ce a scris. în timp ce cuprind cu privirea vastitatea peisa$ului din faţa mea şi fac efortul să îl fi&ez în mine. căutîndu-şi bîrlo#ul. stă lîn#ă mine. ieşite din scara omenirii. la izolarea lui -oica de la Păltiniş2 *i simt pe amîndoi ca pe nişte mari animale. pleacă fenomenolo#ia! +ar "lucrul" cel mai important care ne "încon$oară" şi despre care. "impulsul". iar apoi. întrebaţi ce e. pentru că are acea ruşine $uvenilă în faţa produsului propriu ― este un #est de pietate. nu ştie cine e ?eide##er şi unde e cabana lui! "flaţi la poalele colinei. este însuşi faptul de a fi (das 2ein). în atenţia lui Paul -atorp. în cel mai ma#nific decor al #îndirii şi lectura pe care o face ― cu #lasul nesi#ur. care îi ceruse lui ?eide##er să-i e&pună rezumat proiectul lui de #îndire! -aportul e documentul cel mai important pentru a înţele#e în ce măsură pasa$e din &tica nicoma$ică. 'ătălin a scos camera video din sacul lui =o#dan 3cea a dr-ului Astace nu mai are baterie4. drul Astace. . pe muşc1iul verzui-otrăvit care îi acoperă muc1ea. noi dăm din umeri şi spunem #eine +$nun!. este o scurtă ru#ăciune culturală pe care unul dintre noi o murmură şi ceilalţi o ascultă în . nu au mai ştiut ce e. privind locul. şi îmi soarbe cuvintele! 8imt că îmi pierd şirul. pe albia minusculă săpată de firul de izvor şi care se pierde $os. în sat. o mini-conferinţă despre ""ristotelul lui ?eide##er"! =o#dan stă lîn#ă $#1eabul cu firul de apă. ""1L +mperiul 8piritului". în Jurnalul păltinişean. de la acest "1abar n-am". la fel cabana lui ?eide##er îl identifică pe acesta ascunzîndu-l! 5eşi drumul pe care îl părăseşti cînd vrei să urci pieptiş spre EQtte se numeşte "/artin ?eide##er Re#". a fost răspunsul! . pentru a obţine condiţia e&terioară a înşurubării în propriul lor #înd! 'ît de mult trebuie să ai în tine ca să vrei atît de puţin de la ceea ce este în afara ta2 /ă uit la biata EQtte şi mi se pare că ceea ce văd este o lecţie pură de fenomenolo#ie! Pe vremuri. cu sărăcia acestei Eutte.iaţa oricărui mare #înditor este un camufla$! . pe smocurile de iarbă care străpun# zăpada. "1abar nam". mîncînd pîine cu #em pe un ziar şi tră#înd dintr-o pipă umplută cu tutun de ţi#ări 'arpaţi ―. făcînd un pas înapoi.izica au reprezentat +nstoss" ul. pîndind să fie în cadru. iar noi sîntem rezemaţi de trunc1iurile copacilor din $ur! "scult.i trec prin lume purtînd cu ei o măreţie care nu se (ede. îl înţelesesem pe -oica ― aplecat peste ultimul sistem ontolo#ic al lumii. cu o vorbă din Jurnalul lui . în vale! =o#dan ne vorbeşte despre -aportul 8atorp. nu mai ştiu ce spun şi ce vreau să spun şi în clipa în care îl aud pe doctor că oftează privindu-mă cu oc1ii lui albaştri şi umezi de emoţie culturală. nimeni.etafizica şi . pe care scrie cu litere mari =$e 'iants 3contrastînd de altminteri fla#rant cu silueta stăpînului lui4.pentru sine! 'um să nu mă #îndesc. ca o fiară care se pre#ăteşte să nască.i bine. profesor la /arbur#. care stă ca un nimb de i#noranţă peste fiinţa lucrurilor celor mai importante. ?eide##er s-a ocupat de un sin#ur lucru) de ceea ce apare as-cunzîndu-se! . =rusc inflamat de această revelaţie. care l-a pus pe ?eide##er pe drumul "facticităţii" ca matcă autentică a filozofiei! =o#dan citeşte. #răbit.l nu intră în ordinea lumii obişnuite şi de aceea oamenii nu-l pot percepe! "şa cum cei de la Păltiniş au crezut o vreme că -oica este "frizerul staţiunii". încerc să o împărtăşesc celorlalţi) perorez în faţa cabanei.l însuşi apărea. cînd au aflat că nu e. un te&t pe care ?eide##er l-a scris în BCMM. mă zăpăcesc complet şi mă simt ca o muscă mare care intră în derivă cînd e surprinsă de un $et de flit! *l ru#asem pe =o#dan să ne pre#ătească. am întrebat pe cineva care trecea. pentru a nu veni cu mîna #oală aici. cu o şepcuţă de tenisman pe cap şi cu un vindiac siniliu ca cerul.ier<e#aard care spunea că divinul intră în lume îmbrăcat în 1aine umile! "cum. asemeni unui actor căruia ia venit rîndul să intre în cadru! 5e altminteri este din plin pe scenă 3şi-a pre#ătit intrarea le#îndu-şi discret înainte o băsmăluţă în $urul #îtului4. să-l iau cu mine ca pe o provizie menită să mă apere o vreme de uitarea care se va instala curînd în mine! "poi privirea îmi coboară pe colţul de stîncă pe care îmi spri$in un picior.

pe latura navei din dreapta. 2ie ?issen ?er ist Eeide!!er? Eeide!!er ― eine !rosse 0dee: 'ei doi par foarte impresionaţi şi aprobă tot timpul dînd din cap) +$. după ce apucase să filmeze tot ce era de filmat! *n poartă se întreţine cu o perec1e ― sînt c1iar vecinii casei ?eide##er ― care se întoarce mulţumită de la )o!!in!. filmînd febril! 'ătălin se ascunde în maşină. dar asta nu-l împiedică să spună la tot pasul ce are de spus! *n astfel de situaţii se simte "american" şi neo şi spune! "cuma i-a oprit. forma lui finită. u. într-un etern Păltiniş reînviat. din clipa prefi#urării lui şi apoi pe tot parcursul producerii. ci precumpănitor în fiinţarea care este produsă pentru a fi apoi folosită în cadrul îndeletnicirii şi al preocupării! 'e anume este un lucru. ca un vînător care a prins urma vînatului! "'are el1. această supremă "cate#orie" a non-indiferenţei 3aşa am înţeles-o la primul contact cu 2. datorită lui. dar deocamdată. care este felul lui de a fi şi fiinţa sa ştie cel mai bine tocmai cel care îl produce. îi voi arăta Păltinişul. împreună cu cîţiva prieteni tineri. aspectul lui. dar nimeni nu se . Q! şi aşa o înţele# şi acum4. banca de piatră de pe care ascultă. 5rul Astace nu are o relaţie ideală cu #ermana. concertele de or#ă care au loc săptămînal! . numai aşa. îmi răspunde =o#dan! "uzim în urma noastră cum se desc1ide uşa casei şi cum o doamnă îi e&plică celui care a irumpt în curte ceva cu "Privat#rundstiic<"! ― 7#e9. care reinte#rează "obiectul" neutru al ontolo#iei tradiţionale în spaţiul unui "a fi" le#at de menirea funcţională 3pentru om nimic nu este fără să fi fost interpretat în prealabil la nivelul unui "la ce bun"4. locuită acum de nepotul lui ?eide##er. deasupra a ceea ce atunci credeam că este doar mlaştina politică a locului şi care acum aduce. dar le-a obţinut prin rapt". vom "filozofa" laolaltă oma#iindu-i pe toţi #înditorii care au #îndit dintr-o cabană! 'oborîm în @reibur# şi ţin să văd casa lui ?eide#-#er din %ot1ebuc<Ve#! @ără să stea mult pe #înduri. cum traduce =o#dan! Pa#inile lui =o#dan sînt minunate prin ri#oarea şi onestitatea lor "1ermeneutică"! /i-ar plăcea să trăiesc din nou aşa. în urma căruia au dispărut trei sferturi din oraş! Piloţilor en#lezi. este o si#lă a omului care nu-l poate înţele#e pe "a fi" decît plecînd de la fiinţarea produsă şi inte#rată în sfera preocupării cotidiene! +ar în raport cu această lume a "fiinţării produse" 3scaun. noi sîntem pudici şi civilizaţi. la cîteva zeci de metri! A vreme după război s-a crezut că primiseră ordin să cruţe catedrala. păstrată şi adeverită în final de produsul însuşi! (oată teoria "ustensilităţii" din 2ein und 3eit. ca +ussein auf. eidos"ul lui. =o#dan şi cu mine traversăm în#roziţi şi ne îndepărtăm de locul în care năsăudeanul nostru tocmai "a violat" un spaţiu privat! "Pînă la urmă. pi& sau rac1etă4. ca ieşire din sine şi ca "fapt de a avea întotdeauna ceva de făcut". nu s-a #ăsit nimic de #enul ăsta! =o#dan îmi arată. pe care el nu-l ştie. cum ar zice drul Astace. die +uslănder.tăcere! 'are a fost brînciul ontolo#ic pe care i l-a dat "ristotel lui ?eide##er2 %ăspunsul e neaşteptat de simplu şi #reu de sesizat în amploarea consecinţelor sale) ideea că sensul ori#inar al fiinţei nu trebuie căutat în orice fiinţare de pe lumea asta. o#e9l spune drul Astace. tocmai pentru că el are în minte în permanenţă. bicicletă. îşi află sursa aici! "Gri$a". dar cînd s-a cercetat în ar1ivele aviaţiei en#leze. în linii mari. omul se defineşte ca acest persona$ a#itat. veşnic "pe drum". şi. care este esenţa sa. "în imperiul 8piritului"! *i promit lui =o#dan că în martie. ridicînd o mînă în sus! Rir lieben Eeide!!er: 9i iese din curte bine dispus. so: %evenim în oraşul vec1i şi intrăm în 5om! " scăpat ca prin minune în timpul bombardamentului din M7 noiembrie BC . întreabă decis! *n clipa următoare este în curtea casei. venind cu un pled sub braţ. drul Astace sare din maşină. cu o cloacă planetară! 8ă mă mut. cu aplomb american de suşă romEnească. pe cei doi şi auzim de pe trotuarul de vizavi unde ne-am retras strate#ic) 2ie ?issen nic$t Eeide!!er: Rir. observ. la " GGG de picioare deasupra omenirii". aceste ima#ini vor e&ista undeva şi în %omEnia!" "5a. catedrala le apărea brusc în faţă şi cînd declanşau. cînd va reveni pentru o vreme în ţară. care poartă în ea marca interpretării şi a rostului utilitar. care a$un#eau deasupra oraşului virînd după un deal. bombele cădeau sistematic după dom. ?issen Eeide!!er.norma catedrală este de fiecare dată plină oc1i. cu camera pe umăr.

de astăzi începînd. un interval finit alcătuit din elemente trecătoare şi ireversibile! @aptul că fiind multe ― BD MKGL ― nu le pot vedea capătul este o c1estiune de miopie e&istenţială sau de lipsă de ima#inaţie! . unele de mărimea unei farfurioare. unde se poate lua un pa1ar din cele mai bune vinuri albe de /osela. apoi #albene şi acum începe să le piardă. cu umărul şi capul spri$inite de coloană!" /în#îie coloana de piatră înne#rită şi mă #îndesc cum peste HG de ani va veni în pelerina$ la locul acesta. cu fiecare zi în care . iar cele mai preţioase rămîn în#ropate vreme de nouă ani! . ascultînd cele patru or#i. prima vitrină de care dau cu oc1ii este a unei formidabile froma!erie specializate numai în brînzeturi de capră! 'enuşii. "într-o viaţă mai bună".le sînt cele care. pe cele CG de zile de acum le-am putut "pipăi" în concretitudinea lor. adică BD MKG de zile! "stea sînt zilele tale! .ezi ce faci cu ele!" 9i pentru că sînt zilele vieţii mele şi pentru că miza lor e însăşi miza vieţii mele. se c1irceşte şi capătă damf şi tărie! "ceste *outons de Culotte ocupă treapta ierar1ică pe care le-o conferă timpul petrecut sub pămînt! /inimum este un an. cu puţin noroc.încumetă să stea pe brîul de piatră care se întinde între coloanele adosate! *n catedrală sînt patru or#i şi =o#dan a descoperit că acesta e locul ideal de unde pot fi ascultate! Ar#anistul cîntă la ele pe rînd. pentru că #ura îţi ia foc! (rebuie stins ur#ent cu vin! /irosul lor. poliţia a confiscat o parte din "butoni". ne#re sau de culoarea tabacului. deşi ma#azinul este înc1is. se va uita. în intensitatea vîntului de pe podul (1eodor ?euss care devine.le aveau o miză! -u-mi puteam permite să-mi bat $oc de vreuna din ele! 5ar cine ne împiedică să #îndim aşa încă din zorii vieţii şi să ne #îndim viaţa ― e&act aşa cum e. ca acompaniament ideal la vinul roşu! =rînză proaspătă de capră se îmbracă în rocDuefort şi totul se înveleşte compact în frunze de viţă tapetate cu mirodenii şi se în#roapă! 'u cît timpul trece. pentru ca în final să se aşeze în locul din care pot fi acţionate toate odată! ". frunzele roşii. drept. Eosen#nopffle. în urmă cu un an. le-am putut aşeza în an. după prele#ere. nu sînt ele. trei săptămîni în cap4! +m umplut"o bine. 12 n!iembrie Perioada mea 1eidelber#1eză se apropie de sfîrşit 3mai am. altele abia cît o monedă) *onton de Culotte se numesc. 4mi vine în minte ?oria =ernea care mînca aşa ceva în sudul @ranţei. în începutul şi în sfîrşitul toamnei. în iedera casei de vizavi care avea. să bea un vin aici! =ucla zilei se înc1ide! mar$i. străbate prin #eamul vitrinei! G1idîndu-se de altfel după el. de altfel ― ca pe o perioadă de zile numărabile2 5acă la MG de ani ţi-ai spune) ""i în faţă. întocmai ca şi cele CG de zile. ci fundaţiei care sînt eu însumi şi "celui" ― dar cui oare.arlsru1e! =o#dan ne atra#e atenţia că ?eide##er venea adesea. alcătuite dintr-o calitate aparte a timpului2 9i nu trebuie să am #ri$ă cum le umplu2 'e-i drept. nevenindu-i să creadă că aici stătea "atunci". cu atît rotocolul de brînză se strîn#e. în vitrină se înalţă turnuri şi stive de rondouri de brînză vec1e. nu sînt mai mari decît o monedă! 8e mănîncă din ele cîte o fărîmă.ezi ce ale#i din ele!" 9tiam că sînt CG de zile făcute dintr-o calitate aparte a timpului! .edeţi2 "ici stau. 9i cît este de important că e aşaL Pentru că la o scară condensată şi ca şi cum aş fi e&perimentat-o în laborator. cînd am sosit. 5oamne2 ― care mi le-a dat! 'ă sînt BD MKG şi nu CG nu sc1imbă din punct de (edere esenţial nimic! 5in punct de vedere esenţial contează un sin#ur lucru) că ele reprezintă. pentru ele nu trebuie să dau seama @undaţiei ?umboldt. =aden sau . în soarele care oboseşte treptat. în vitrină. am avut senzaţia că îmi trăiesc viaţa în varianta ei îmbunătăţită sau că am aflat cum ar fi trebuit. toate şi fiecare în parte. să mă port cu ea! "m zis) ""stea sînt zilele tale! . în piaţa domului. şi se va întreba care este esenţa timpului şi "unde" s-a dus "timpul acela"! +eşim afară şi. KG de ani plini. socotindu-i nocivi pentru dieta freibur#1ezilor! Patronul ma#azinului a dat poliţia în $udecată şi şi-a recîşti#at brînză şi presti#iul! Qiua noastră se înc1eie în circiuma de alături.

că nu a trăit) el nu a făcut nimic cu timpul lui! %ezerva aceasta de timp care a fost viaţa lui. toate vieţile sînt la fel) intrăm în viaţă. iar e&perimentul pe care l-am făcut aici. dintr"un punct de (edere esenţial. cele BD MKG de zile ale vieţii mele! Aricum. din clipa în care am fost depus. că "timpul meu de la ?eidelber#" are un sfîrşit. astfel. cînd nimic nu mai poate fi sc1imbat. mai pătrunzător. 8u l"am ratat. în ce mă priveşte e prea tîrziu. ceea ce trebuia să înţelea#ă de la început! 5isperarea lui vine nu din faptul că va muri. cu ima#inaţia mea şi cu a$utorul enormei cantităţi de informaţie pe care mi-o pune la dispoziţie viaţa celor din $ur. am început să cobor şi să apun cu ele! -umai că în partea de $os a clepsidrei nu se adunau cadavrele clipelor căzute din partea de sus. să mă a$ute pentru deceniul care a mai rămas! 13 n!iembrie 8ă reiau! *n această perioadă am trăit. în faţa 1otelului /ariott. el urlă. în clipa din urmă. +es din ea avînd-o în urma mea ca pe o bucurie. "rotun$ime". +van +lici află acest lucru cînd moartea s-a apropiat la cîteva zile de el! *n zilele acestea pe care +van +lici le simte ca ultimele. din prima clipă. a făcut din noi ceea ce a vrut să facă! 'înd de fapt sin#ura problemă este ce faci şi ce ai făcut tu cu timpul tău! L-ai împlinit2 8au l-ai risipit2 "cest "a împlini timpul" nu poate surveni decît pentru cei care "au ţinut anticipativ moartea sub oc1i" şi care au avut precocitatea acestei ţineri sub oc1i! (ocmai pentru că am ştiut din prima clipă. în ploile care vor începe şi nu se vor mai opri pînă în martie al anului viitor! 5ar cine mă împiedică. aşadar. pentru că nu mai am MG de ani! "m lăsat în urma mea aproape şase decenii. ci "mierea" lor.trec pe acolo cu bicicleta. fapta mi$locită de ele şi. ci pentru că află. Pe acest model "clepsidric" şi "urcător-coborîtor" poate fi privită în c1ip e&terior viaţa fiecăruia dintre noi! 9i privite aşa. cuvintele care îmi vin în minte sînt "plin". începem apoi 'oborîşul ţinîndu-ne tot mai #reu pe picioare şi speriaţi că "rezerva de timp" se apropie de sfîrşit. purtîndu-ne pe spinarea lui. începem să în#1iţim zilele şi să le facem să dispară în mormîntul care sîntem şi care capătă contur şi se umflă cu fiecare zi în#ur#itată. ca să spunem aşa. nu poate decît să mă facă să re#ret felul în care am trăit ceea ce am lăsat în spate şi. să mă #îndesc că mai am de trăit de KG de ori KG de sc1imbări ale anotimpurilor2 5epinde de mine şi numai de mine să pot pipăi. pare că sîntem purtaţi de timp şi scoşi la celălalt mal ― al morţii ― după ce timpul însuşi ne-a uzat şi. şi nu destrămarea mea! 5e aceea ies din timpul acesta fericit şi fără re#rete! " fost un timp plin. "muşcăm" din primele ei zile ca dintr-un bun care de-acum începe să fie consumat. acum abia. am a$uns să-l folosesc aşa cum l-am folosit! L-am folosit tocmai pentru că am avut în minte sfîrşitul lui! 9i tocmai de aceea. "bine umplut"! 5ar "timpul unei vieţi"2 'îţi dintre noi ştiu. "mulţumit". la ?eidelber#. pe fundalul ei. "bucurie". la dispoziţie CG de zile! 8puneam că "le-am umplut bine"! 'eea ce înseamnă că voi ieşi din ele mulţumit nu le-am trăit la întîmplare. urcăm către zenitul acestui parcurs. că vom muri de foame de timp! -umai că această descriere mecanică a vieţii ca "porţie de timp" ce urmează să fie consumată şi care ne consumă pe măsură ce o consumăm este e&terioară şi falsă! Potrivit ei. el pur şi . le-am supus unei idei. că el are un sfîrşit şi că tocmai sfîrşitul acesta trebuie să dicteze petrecerea timpului nostru2 în povestea lui (olstoi. i-am putut simţi cur#erea ca într-o mare clepsidră) am respirat zilele în calitatea lor începătoare. ne aşezăm apoi temeinic la acest ospăţ cu timpul. împlinirea. apoi în ec1ilibrul mi$locului lor şi. acum cînd scriu despre el. "împlinit". coa$a lor lipsită de miezul consumat. în sfîrşit. risipa şi eşecul de pînă acum al propriei mele vieţi! "m avut. coborînd din autobuzul de la @ran<furt. cu puţin noroc. urlă cîteva zile în şir! :rlă pentru că a înţeles abia acum. cînd e vorba de BD MKG de zile. unui pro#ram şi unei fapte împlinite 3am terminat de verificat traducerea la 2ein und 3eit ― şi l-am înţelesL4! Perioada asta a avut rotun)ime. îmi spun. @iind un timp bine delimitat. ediţia abreviată a vieţii în #eneral şi.

&ine @iebe (on Cioran. el priveşte. pentru a putea ieşi din viaţă cu pas uşor şi sufletul împăcat2 15 n!iembrie "m observat că cei care utilizează constant "leftonul" încep să aibă un soi de instinct. .\ln 3să fi avut KG de ani4 s-a prezentat la faimoasa editură 8u1r<amp şi a pus pe masă o mapă cu cîteva zeci de "scrisori de amor" cioraniene din anii NDG! /arie-@rance fusese ţinută la curent de către cei de la Gallimard care. dar nu ca autor. lăsînd să se înţelea#ă nu numai că scrisorile erau autentice. cu de la sine putere. prin consens uman. cîteva baluri. care circulă printre ceilalţi. au reacţionat prompt! Persoana care se deplasase la 8u1r<amp să vadă despre ce este vorba s-a întors la Paris destul de tulburată. pleine pa!e. mîndră! Gulerul cămăşii albe este desfăcut tinereşte. #oale şi nelocuite. cu nimic! "lţii au venit să toarne în ele ceea ce. este sentimentul de forţă şi de nemăr#inită mîndrie cu care îndră#ostitul îi priveşte pe ceilalţi de la înălţimea îndră#ostirii sale! Plutind. a căzut peste o carte neaşteptată) @ried#ard (1oma. care împrumutăm perspectiva ima#inii ―. 6m nic$ts in der Relt. mulţumită. ci din timpul care a trecut privit în o#linda acestui sfîrşit! 'e am făcut cu zilele "muritoare" ale vieţii mele2 'e s-a ales din ele căzute în partea de $os a clepsidrei2 8înt co$i de zile. destinsă. o selecţie de citate incitante şi cîteva foto#rafii ale încîntătoarei @ried#ard şi ale lui 'ioran la Paris! 5in capul locului. ca deţinători ai drepturilor de publicare ale operei lui 'ioran. refuzul lui Gallimard privind publicarea a fost cate#oric) erau documente intime. dar că unele dintre ele erau de o tulburătoare "sinceritate"! Aricum. se toarnă în zilele unei vieţi) o carieră. unic în lume şi pentru care. o căsătorie. cîteva partide de "stos"! 8paima pe care. coperta cărţii. traversată de sus pînă $os de coapsa şi pulpa unui "pollo marmorean! @oto#rafia era făcută din dreptul soclului. pe care autorul lor nu le destinase nici o clipă publicării! Punerea scrisorilor pe masa unei edituri a fost considerată ab$ectă! 8u1r<amp a renunţat! 9i. în ce mă priveşte. coperta cărţii m-a fascinat! %eproducea. ci doar în titlu. pe care nu-l transmite decît c1ipul unui om aflat în transa iubirii. =onn.l nu şi-a umplut zilele. mă sună alarmată /arie-@rance şi îmi spune că o doamnă din .\ln 3care pe atunci avea HK de ani4 în anul de #raţie BCDB! "ceastă te1nică de inserare a epistolelor în discursul deţinătoarei lor punea la adăpost atît editura cît şi pe autoarea şi eroina volumului de un proces cu Gallimard! "cum aveam în faţă. este absolut limpede. mai ales în prezenţa fiinţei iubite. peste capetele tuturor. la prima tatonare făcută de 8u1r<amp. ca animalele care amuşină 1rana şi o descoperă acolo unde te-ai aştepta mai puţin! 'ătălin. se desprinde fi#ura lui 'ioran. ele fiind montate ca citate de destinatara lor într-un discurs care relata idila înfiripată între septua#enarul 'ioran şi tînăra profesoară de filozofie din . iar din planul al doilea. o simt în faţa sfîrşitului nu vine aşadar din sfîrşitul însuşi. şi o .simplu a risipit"o. ieşite de sub tutela "timpului meu" şi revărsîndu-se peste ei2 5e ce nu mi-am trăit cele B OGG de zile ale vieţii mele de pînă acum cu coerenţa cu care am trăit zilele de aici. carne şi aur. o foto#rafie color de o e&celentă calitate. ceilalţi oameni nu pot decît să-l invidieze! Arice om îndră#ostit priveşte lumea de pe culmea aceasta pe care îl înalţă iubirea sa şi. fiinţe din miere. cîteva partide de vînătoare. pe ecran. uitîndu-se la cel care face foto#rafia de undeva din prea$ma statuii ― şi deci şi la noi. ca să spunem aşa. cu numele lui 'ioran pe copertă. MGGB! *n urmă cu un an.erla#. amuşinînd astăzi pe internet. ştiind că prin fiinţa iubitei el a devenit stăpînul unui lucru minunat. iar un colţ al lui ţîşneşte rebel peste reverul 1ainei! La o privire mai atentă se vede limpede că. el are simultan o e&presie prin care dăruieşte ― spre a fi privit şi admirat ― obiectul iubirii sale. între timp scrisorile 3sau doar o selecţie a lor4 apăreau într-o editură practic necunoscută. părînd că priveşte anume la sandaua sumară în care e prins piciorul zeului. iată. prezentarea ei. Reidle . 'ioran pare să ne comunice ceva! "cest lucru inconfundabil. sau sînt făpturi minunate care s-au desprins din mine.

alta. mai de#rabă semnalarea unei prezenţe! Linia va#ă. care în BCDH era studentă la medicină şi care acum e medic psi1iatru cu cabinet în =ismarc<platz! "re doi cîini mari. tablourile imense. abia su#erat. nu i se văd. doar în prelun#irea liniei nasului se poate vorbi de prezumţia orbitei stîn#i! 9i totuşi. "o iată1. în această foto#rafie. fac cîte o plimbare de o oră cu o prietenă din ?eidelber#. "eurasianul". nu a reuşit să convin#ă pe toată lumea. Rolfspitz şi 8amoiede 3un cîine de sanie din 8iberia. se simte intensitatea privirii care este pusă pe 'ioran şi care îi dictează acestuia e&presia de or#oliu şi de nespusă fericire! "Abiectele" din foto#rafie apar în ordinea inversă a importanţei lor) cel mai aparent este piciorul lipsit de semnificaţie al zeului. "<ila. şi "un băiat".1 9i "<ila o ia voios din loc! 8oţul doamnei este profesor de #ermană şi de cîteva luni a făcut o depresie şi stă acasă. cu voluntarismul specific medicilor. prin +nternet! Pesemne că în două zile îl voi avea în cutia poştală! 17 n!iembrie :neori. =o#ăţia lui 1ermeneutică mi se pare prodi#ioasă! /a$oritatea vieţilor se desfăşoară aşa) indivizii ― şi deopotrivă popoarele ― au nevoie de . mie îmi convine să cred că mă plimb uneori cu două dintre e&emplarele "cîinelui ori#inar" prin splendidul cartier de vile din ?andsc1us1eim! 8trăzile sînt pustii la ora aceea. mobilele rafinate! 8înt în ma$oritatea lor medici 3?eidelber#ul este vestit prin clinicile lui4. seara. iar la limita vizibilului. interiorul lu&os al camerelor! 8tăpînii caselor aproape că te invită să le priveşti bo#ăţia. cum spuneam. îl ocroteşte de orice privire indiscretă! 'ine. anume pentru a desc1ide casele către e&terior şi a lăsa totodată să se vadă. dar pînă una alta.urasienii" sînt o rasă la crearea căreia. academici! . avînd oricînd la îndemînă o sticlă de bere. aurii. c1ipul unei fete brunete! Profilul este luat în racursi. alb tot4 sînt primele rase care s-au despărţit dintr-un cîine ori#inar. şi ea estompată. părul coboară pe frunte şi se prelin#e peste tîmple. în sc1imb ferestrele sînt dez#olite. este a unui profil surprins din ultimul său un#1i posibil! Ac1ii. căminele din faianţă vec1e italienească. a "cîinelui ori#inar"! 8-a pornit de la ideea că '1au-c1au. din spatele lui se aude scurt vocea stăpînei) 1+#ila ?arte:1 "<ila rămîne nemişcat pe mar#inea trotuarului! *n secunda următoare cade comanda) 1+#ila lauf. consilieri financiari. omul a clacat şi a făcut o nevroză reactivă! 8tă toată ziua în faţa unui ecran. vibrînd de #elozie.ilele în care stau costă uneori mai multe milioane de mărci! 'u toate că la ora aceea. şi ca atare "înţeleaptă şi precaută"4) cînd "<ila se apropie de o răscruce sau de traversarea unei străzi. evident. aşa încît o bună dozare a lor ar fi urmat să recompună pe strămoşul tuturor cîinilor! %ezultatul. la televizor şi în faţa ordinatorului! "m revelaţia că ener#ica lui soţie. marcă a supremei posesiuni. Lea. este c1ipul fetei care constituie "cauza eficientă" a c1ipului lui 'ioran! @orţa foto#rafiei vine din faptul că ceea ce se vede este ricoşeul unui lucru aproape nevăzut! 'omand volumul pe loc.onrad Lorenz! Proiectul care a stat la baza obţinerii rasei a fost reconstituirea 6r$und"ului. se desprinde. acoperind o parte a obrazului! A simplă su#estie. nefiind atît de bine structurat nervos ca "<ila. ca printr-o enormă vitrină. ". autoritara doamnă doctor are cu "<ila un dialo# permanent care se poartă în două viteze 3Lea iese din discuţie pentru că e fetiţă. în#1iţite de imobilismul nevrozei. cad deocamdată în #ol! *i propun prietenei mele să introducem în tratatele de psi1iatrie "sindromul +#ila ?arte ― lauf. a intervenit însuşi . prin care el îl ţine pe acesta lîn#ă sine şi. îi dă lui 'ioran semeţia privirii sale2 *n prezenţa cui fiinţa lui pare că a împrumutat ceva din vi#oarea zeului la piciorul căruia se află2 "scuns pe $umătate de #lezna acestuia. şi comenzile ?arte ― lauf. prin BCOG. mi s-a e&plicat. spuneam. avocaţi. botezat aşa după şeful 1aitei de lupi din Cartea )un!lei. în c1ip ine&plicabil. "eurasieni". cartierul e aproape pustiu. pierdut în atmosfera anticvarială a pozei. l-a încadrat şi pe el în structura +#ila ?arte ― +#ila lauf şi că la un moment dat. lămpile sofisticate.

la capătul unei lecturi de aproape doi ani a operei sale! *n BC7C. un filozof de doi bani! @oarte puţini sînt cei care înţele# că în acest caz aria sinuciderii este importantă şi că ea nu poate fi cîntată decît de oameni "răniţi de moarte". cît mai ales că povestea acestei iubiri se petrecea. riscînd totuşi un proces cu Gallimard2 9i apoi.af<a comentează) ". cînd începe să citească aforismele strălucitoare ale lui 'ioran despre moarte. nu aţi avut reţineri să faceţi publice pa#ini care nu fuseseră destinate publicării2" -u se supără şi îmi răspunde ca şi cum întrebarea i-ar fi fost pusă în repetate rînduri) ""tît dna @ried#ard (1oma cît şi eu am socotit că nu e&istă nimic compromiţător în scrisorile lui 'ioran! 5impotrivă! . pe parcursul unei vieţi sau pe cel al istoriei. .orbiţi de o viaţă despre sinucidere şi totuşi sînteţi în viaţă!" "ceastă "întîmpinare" 'ioran a auzit-o de zeci şi sute de ori de-a lun#ul vieţii sale! *n zadar a e&plicat că sinuciderea şi posibilitatea ei sînt recursuri la îndemînă. cînd trebuie "să stea" şi cînd trebuie "s-o ia din loc"! 8e sustra# sindromului doar cei care mai au în ei o fărîmă din intenţia de a-şi da sin#uri comanda şi de a stabili cînd anume. asemeni lui . ceea ce înseamnă de oameni pe care moartea mai întîi i-a rănit. am citit cele BHG de pa#ini pe nerăsuflate! Primul para#raf al cărţii pare să fie intrarea într-un bun eseu despre 'ioran! @ried#ard îi scrie lui 'ioran în BCDB. în viaţa lor.erla#! *n plic se află şi factura de HD 5/ pe care urmează să o ac1it prin cont! 5au telefon la editură să mulţumesc pentru promptitudinea e&pedierii şi răspunde c1iar dl! Reidle! /ă prezint şi profit că îl am la telefon) "'um de v-aţi 1otărît să publicaţi cartea. concepte operaţionale ale supra(ieţuirii. rănit de moarte.ste nepotrivit să-ţi rîzi de eroul care. e nevoie de o zăbavă şi cînd de aşternerea la drum! "ltminteri. cel puţin la început. este dintre cei care zac răniţi pe scenă o viaţă întrea#ă şi cîntă aria morţii în beneficiul celor care.1 (oată esenţa operei lui 'ioran este prinsă aici! ". nici 8imone =oue nu mai sînt în viaţă!" 20 n!iembrie +eri noapte. cînd nici 'ioran. nu sînt capabili so facă! 'eea ce m-a tulburat în lectura cărţii acesteia este nu atît că pătrundeam pe un teritoriu al fiinţei lui 'ioran pe care nimeni nu mai păşise vreodată. dar de murit nu mori!7" 5upă care .le dezvăluie o latură a lui. să se sinucidă! "ltminteri el este un poltron. un ipocrit. pînă spre dimineaţa.af<a i-o scrie în septembrie BCMG /ilenei şi în care este citată această propoziţie dintr-o carte de înţelepciune c1ineză) ":n învăţăcel rîde de maestrul lui care îi vorbeşte doar despre moarte) 6*mi ţii mereu discursuri despre moarte. pînă la urmă. total inedită pentru cunoscătorii operei sale. după lo#ica bunului-simţ.af<a. prin ei înşişi. #îndul o trimite la un fra#ment dintr-o scrisoare pe care . 1altele noastre şi deplasările noastre. un poseur şi.cineva care să le spună la tot pasul ce să facă. 'el care face elo#iul sinuciderii trebuie. şi asta cu mult înainte de a-i fi "luat" pur şi simplu şi de a-i fi scos din scenă! @ried#ard sesizează foarte bine că 'ioran. în locuri care îmi erau profund familiare şi cu persona$e care îmi erau de mult cunoscute! Pe scurt. care îl umanizează nespus! *n plus cartea apare nu întîmplător acum. zace întins pe scenă şi cîntă o arie! +de(ărul e că zăcem şi cîntăm ani în şir. sînt toate diri$ate! /er#i orbeşte înainte pînă cînd cineva care îţi urmăreşte traseul stri#ă) +#ila ?arte: 'e poate fi mai simplu şi mai frumos2 "ltul are mereu #ri$ă să nu te calce maşina! 19 n!iembrie "m primit astăzi de dimineaţă volumul despre 'ioran de la Reidle .

în timp ce @ried#ard. ştiam 1otelul 8t! Louis din *le 8t! Louis la care @ried#ard tra#e la Paris pentru a-l cunoaşte pe 'ioran şi din 1olul căruia 'ioran vine s-o ia ― @ried#ard spune că "se făcuse foarte frumoasă" şi că purta o roc1ie nea#ră "nu prea scurtă" peste care era aruncată o manta lun#ă de culoare desc1isă ― într-o după-amiază de aprilie. în c1iar ziua în care se cunosc. în rue de lNAdYon. epuizată. tot în BCDB. tot acolo. a trebuit pînă la urmă să fiu pedepsit şi iată că sînt. apoi. de asemenea. pentru ca trunc1iul. zeiţa unui credincios în -imic!!!" 9i în altă parte) "5upă ce ani de zile am vorbit cu sarcasm despre astfel de!!! lucruri precum dra#ostea 3şi aşa mai departe4.endee4. lun#ul e&curs al lui 'ioran despre c1iriile locuinţelor pariziene. casa nu avea încă lift şi 'ioran îi evocă cu mîndrie. curăţă fasole verde şi pune la cuptor un superb filet de boeuf. am urcat prima oară. o uimeşte. în cea de a doua scrisoare pe care @ried#ard i-o scrie lui 'ioran 3BM februarie BCDB4 se află şi o foto#rafie alb-ne#ru) c1ipul fetei. despărţit de o cărare la mi$loc! +ma#inea te trimite cu #îndul la un persona$ dintrun film al lui =er#man! 'ioran îi va mărturisi @ried#ardei ulterior că s-a îndră#ostit de ea din clipa în care a primit foto#rafia.intram pe altă poartă într-un univers care fusese şi al meu! %ecunoşteam mai întîi frînturi din #esturile lui 'ioran! 'înd @ried#ard vine. intrarea ei este însoţită de faimosul #est prevenitor al lui 'ioran care îşi aşeza mîna pe canatul de sus al cadrului uşii. este frumos încadrat de un păr ne#ru care cade pe umeri.ste cu 8imone de G de ani şi locuiesc împreună de peste HG! *ndră#ostindu-se. unei pasiuni! . întîlnirea de la Paris nefăcînd decît să . în cele patru luni în care relaţia lor îşi atin#e a#me"ul! 21 n!iembrie 'eea ce te izbeşte din capul locului în această relaţie este îndră#ostirea ful#erătoare a lui 'ioran! 'ioran se îndră#osteşte în pofida aparenţelor) este obosit 3are 7G de ani4. a ţinut să-mi arate o te1nică de urcare pe care o descoperise sin#ur) cu trupul frînt din şale. în care 'ioran ţine morţiş să i-l arate pe (alle>rand. în detaliu bucătăria în care @ried#ard. să a$un#ă într-un plan paralel cu cel al pantei scărilor!4 "poi. pentru că în mai multe rînduri. este un sceptic convins. unde se afla mansarda lui! 3'înd. #estul repetîndu-se la trecerea din culoar în livin#. despre lefurile profesorilor de liceu! 9tiam. nu mai este de mult omul care să se livreze unei cauze şi. cu atît mai puţin. pentru că făcea cîte două plimbări pe zi. cele CK de trepte pe care le aveai de urcat pînă la eta$ul K. dar nu re#ret defel!" *nainte de a avea loc întîlnirea dintre cei doi la Paris 3în B aprilie BCDB4. în prima seară petrecută cu 'ioran 38imone era în . cu fruntea înaltă şi uşor boltită şi cu o privire melancolică. aşa cum ştiam prea bine muzeul 'arnavalet. la doar cîteva zile după ce împlinise 7G de ani! 9tiam cartierul /arais 3locuisem de-atîtea ori în el. despre cearta sa cu proprietarul. ru#îndu-te să fii atent să nu te loveşti cu capul. unde uşa era şi mai scundă decît cea de la intrare! %ecunoşteam. era bine antrenat4. astfel aplecat. la /i1nea4 în care 'ioran o face pe @ried#ard să mărşăluiască mai bine de două ore 3avea o formidabilă mobilitate şi. pe rue de 8Yvi#ne. aflat tot în /arais. cînd @ried#ard trece pra#ul apartamentului.oln. o a$utasem pe 8imone să pre#ătească cina. la prima întîlnire. cele CK de trepte. visează la un pa1ar de vin băut într-unul din cafY-urile risipite la tot pasul în /arais! 9tiam c1iar şi cabina telefonică de lîn#ă Fardin du Lu&embour# la care 'ioran va coborî de mai multe ori pe zi pentru a o putea suna pe @ried#ard la . aşa cum făcea cu orice vizitator. însoţit de el ― ne dăduserăm întîlnire în faţa casei ―. care venise să-l cunoască pe marele "aforistician" şi care credea că 'ioran va revărsa de la bun început asupra ei o cascadă de panseuri inedite. 'ioran e perfect conştient de situaţia parado&ală în care se află) "'um poate un sceptic de profesie ca mine să a$un#ă la o atitudine total nesceptică precum aceasta2 "m avut îndrăzneala să consider că eram mai eliberat decît =udd1a şi acum sînt pedepsit pentru iluziile mele! "m $ucat prea multă vreme comedia înţelepciunii!" 3BG mai BCDB4 La B7 iulie BCDB) ""ţi devenit centrul vieţii mele. felul lui de a bavarda şi voluptatea cu care se lansa în povestirea insi#nifiantului! Pe @ried#ard.

pe cît e posibil. rezultă că "demonicul izbise în plin"! . 4mi ima!inez fără să (reau cum (ă petreceţi aceste blestemate zile de %aşti şi toate cele care urmează cu prietenul dumnea(oastră şi e mai mult decît pot să duc. @a urma urmelor ne cunoşteam de)a după prima dumnea" (oastră scrisoare. trebuie să încerc să"mi depăşesc obsesiile şi.. 'ioran se decide să se scoale şi să-i scrie! 38criind în #ermană. intră în declin! 8crisorile lui 'ioran din septembrie şi octombrie sînt o încercare disperată de a fi&a terenul care începe să-i fu#ă de sub picioare şi. căci mă tem de deziluziile care stau să (ină. în Palazzo 8alis din 8o#lio. cu care începe o discuţie aprinsă despre @reud. pe care o vor serba în doi la %rocope. într-adevăr! @ried#ard rămîne la Paris două zile şi ambele seri le petrece în rue de BNAdYon! *n prima seară se mănîncă fileul de boeuf. această relaţie. în zorii zilei şi. prietenul actual. venind dintr-o vizită. împreună cu 8imone. invitat de @ried#ard în luna au#ust. un psi1iatru berlinez 3"care în fiecare an încercuia în calendar ziua în care urma să se sinucidă"4! *n plus.1 Pînă unde va mer#e #elozia lui 'ioran aflăm cu ocazia celei de a doua vizite pe care @ried#ard i-o face la Paris. aşa cum îi va scrie de altminteri tot timpul. nici o înclinaţie fizică. dacă aţi fi fost mai îndurătoare cu mine. +ş (rea să mă iau cum(a în mînă. el face un subtil $oc de cuvinte. aşa cum mă tem de teribila !elozie. se bea un e&celent vin de =ordeau&. deopotrivă. lucrurile iau o altă întorsătură! 5in scrisoarea pe care 'ioran i-o scrie @ried#ardei la trei zile după plecarea ei din Paris. dînd cît se poate de repede tonul plecării! 'înd @ried#ard îi reproşează #elozia. telefonîndu"(ă. ca relaţie erotică. în faţa 1otelului. am mărturisit că aş dori să"mi în!rop pentru totdeauna capul sub fusta dumnea(oastră. 'ioran trebuie să facă faţă antura$ului e&trem de variat al @ried#ardei) fostul soţ.. S.. în . că dormise cîteva ore şi că. Ca să scap de c$inul acesta. @ried#ard se împrieteneşte cu 8imone. 4n !eneral nu am. de ziua ei.T Cred (dar poate mă înşel) că în dimineaţa asta aş fi fost mai puţin obsedat. nu mi"am dat seama în ce măsură a)unsesem să fiu fizic le!at de dumnea(oastră decît atunci cînd. poetul ?enri /ic1au&. %entru că stătuserăm prea mult de (orbă. s-a trezit! "!! . se discută despre 5ostoievs<i şi despre raportarea lui 'ioran la 5umnezeu! La despărţire. 'ioran îi sărută @ried#ardei mîna. bilanţ al unei iubiri) . iar @ried#ard îl îmbrăţişează şi îi mîn#îie obrazul cu obrazul ei! *n cea de a doua seară.ai bine de o oră prin mintea mea s"au perindat cele mai intime scene şi totul cu o asemenea precizie încît a trebuit să mă scol din pat ca să nu"mi pierd minţile. 'ioran o ia pe @ried#ard în vizită la o familie de prieteni pictori. (reau să spun cu oc$ii dumnea(oastră. punînd alături banalul aufste$en ― "a se scula din pat" ― de cuvîntul pascal auferste$en ― "a învia"!4 'ioran îi povesteşte @ried#ardei că sosise acasă la B noaptea. *n seara următoarei zile 38imone este din nou în .. aş (rea să discut despre @enz aflîndu"ne în pat. . >ă auzeam suspinînd şi plîn!înd.confirme şi să amplifice sentimentul iniţial! 'ioran ar fi putut la rîndul lui să folosească vorbele cu care ?eide##er i se adresează ?annei "rendt în M7 februarie BCMK pentru a e&prima acel coup de foudre prin care profesorul de HO de ani se îndră#osteşte de studenta sa de BC ani) "5emonicul m-a izbit din plin!" 5emonicul. care în momentul acela avea DG de ani! @ried#ard e aşezată la masă alături de /ic1au&."am !îndit la dumnea(oastră şi la tot ce ar fi putut fi )oi noapte. după ce se răsucise în pat "ca un vierme". în sc$imb. el se #răbeşte s-o e&plice ca pe o specie a "vampirismului balcanic"! Lucrurile devin cu adevărat dramatice cînd. Cu dumnea(oastră. în B7 iunie. pentru femeile cu care mă simt înrudit spiritual.ste duminica Paştelui.. într-un superb apartament de pe 8t! Germain. unde se află şi bunul prieten al lui 'ioran. presimţind că aceasta este soluţia pentru a muta relaţia sa cu 'ioran pe alt re#istru! 5upă vacanţa elveţiană.endee4. . un faimos scriitor elveţian. Cît de uci!ătoare pot fi anumite lucruri: ― =otul a început cu foto!rafia. să a)un! să mă !în" desc altfel la dumnea(oastră. pe BC aprilie.lveţia. dacă nu ("aţi fi împotri(it cu atîta în(erşunare. în timp ce 'ioran devine din ce în ce mai neliniştit şi mai posac. brusc.şi atunci a început c$inul.

riscul e ca acela care cade în plasa prelucrării lucide şi inteli#ente a unui fond primordial erotic şi nevrotic 3cum era cel al lui 'ioran4 să fie tentat. într"o anxietate perpetuă din pricina nestatorniciei dumnea(oastră şi. în timp ce @ried#ard vrea aforisme! "sta înseamnă că iubirea lui 'ioran îşi caută. capitulare necondiţionată şi capacitate de a suferi se potriveşte mai de#rabă unei vîrste la care mai e&istă şansa recuperării de sine şi a unui recurs! /ărturisesc că citind cartea am suferit. în c1ip spontan şi masculin. de la un cap la altul. 2înt. alături de 'ioran! -u avea cum să nu fie (ictimă şi. îl scrie şi îl re#izează tînăra nemţoaică! 24 n!iembrie -u reuşesc să mă desprind de povestea ciorani-ană! "l doilea lucru care m-a izbit în această relaţie dez#ropată după MG de ani este malentendu"ul pe care ea s-a construit de la bun început! Lapidar.. pînă la urmă. asemeni @ried#ardei (1oma. snoabă şi ştiind e&act cînd anume relaţia lor trebuie mutată din spaţiul "rătăcirii erotice" în cel al "prietenei pure" ― lupta este din capul locului ine#ală! 'ioran $oacă după un scenariu pe care. 4mi este pur şi simplu imposibil să tra! consecinţele neîncrederii mele. prosteşte şi bărbă-teşte. aşa cum se întîmplă în cazul unui sistem filozofic4. S. tot ca în cazul @ried#ardei. este confruntat cu ecoul erotic deturnat al operei sale! 8uferinţa sa este de fapt efectul îndepărtat al festei pe care i-o $oacă propria-i operă din clipa în care ea începe să funcţioneze ca o capcană erotică! 'ăci @ried#ard va aduce cu ea. să prelucreze erosul la nivelul fantasmelor culturii şi să-l dese&ualizeze! 'ioran. 'ioran vrea se&. atît de impre(izibil şi atît de plin de dumnea(oastră. totuşi. toate laolaltă ar fi a(ut o unitate. nu pot să ale! liniştea. aruncată peste lume. Ui totuşi. eroul tra#ic al între#ii poveşti! Pentru el nu e&ista un "încotro" către care să depăşească situaţia! *ntre bărbatul de 7G de ani. simţul depărtării 3al "scrisorii"4 şi al distanţei de la care opera lui 'ioran a atinso! . în vreme ce la @ried#ard e&presia senzuală este forma iniţială a unei captaţii care trebuie rapid depăşită în direcţia unui erotism sublimat cultural! 5e aici şi drama lui 'ioran) el va fi sistematic reprimat în nevoia lui de a e&prima senzorial un sentiment de o intensitate e&tremă. frumoasă.. să cadă persona$e care. o ştiţi prea bine.1Cît de rău îmi pare că.ai bine iadul cu dumnea(oastră decît mîntuirea de unul sin!ur. devenit prin îndră#ostire o fiinţă de sîn#e şi carne.T =impul care s"a scurs de cînd aţi apărut este atît de bo!at. ca să spunem aşa. să simtă nevoia să urce de la creaţia culturală la izvorul "erotic" care este autorul ei! -umai că. de cînd (ă cunosc. îi este dat să trăiască ceea ce pînă atunci nu trăise niciodată "aşa" şi care ca intensitate. nu am pus pe $îrtie zi de zi ― !reşesc oră de oră ― ce însemnaţi pentru mine. în crepusculul vieţii.ibraţia ei o face să acţioneze la distanţă! . construită prin mobilizarea între!ii fiinţe a autorului ei 3şi nu doar ca simplă proiecţie cerebrală.1 3O octombrie BCDB4 A enormă tandreţe te cuprinde faţă de acest persona$ de o fra#ilitate e&tremă căruia. îndră#ostită de aforismele sale. e&presia ei senzuală. ci în necesitatea personalităţii lui 'ioran şi.ste firesc ca în plasa aforismelor sale. . răscolit dintr-o dată de o patimă de care nu se credea capabil. opera lui 'ioran este un produs cultural cu o enormă încărcătură erotică! . o con(er!enţă secretă teama că (eţi renunţa la mine. atît de substanţial. în relaţia dintre ei. care îi mobilizează pentru ultima oară întrea#a e&istenţă! -umai că drama aceasta îşi are izvorul ultim nu în ceva întîmplător şi derivat. şi femeia de HK de ani. în personalitatea operei sale! @iind o "operă totală". încît (ă sînt recunoscător pentru toate bucuriile şi pentru toate nenorocirile care sînt le!ate de numele dumnea(oastră. la rîndul lui. cum este pînă la urmă personalitatea @ried#ardei. +r fi rezultat impresiile cele mai contradictorii pe care o fiinţă de pe lumea asta le"a resimţit (reodată. el poate fi e&primat astfel) îndră#ostinduse.

cînd 'ioran petrece două zile cu @ried#ard în apartamentul ei din . 'ioran descoperă în el o irepresibilă atracţie fizică (sinnlic$. să-i spunem filozofic. Pervers nu era cu(întul potri(it5 sc1arf. ceea ce înseamnă cu privile#iul vîrstei şi cu frumuseţea ei! +ma#inea aceasta strecurată în plic este o provocare a priori 3cîte femei.1 @ormaţia filozofică a @ried#ardei îşi pune pecetea pe stilul scrisorii şi sentinţa "păpuşii manipulate" se rosto#oleşte asupra bietului 'ioran amplificată de ri#oarea codului metafizic) ""şadar. iar intensitatea ei o resimte mai întîi ne#ativ. simt nevoia să îşi divul#e aparenţa24. ci ia cunoştinţă de el abia din scrisoarea pe care @ried#ard i-o trimite la Paris în B mai! Pentru or#oliul lui 'ioran. de la operă! %elaţia dintre cei doi se an#a$ează mai întîi prin vorbe şi în spirit. pot spune) 6@iţi bun şi nu vă apropiaţi prea multL7" /esa$ul @ried#ardei e cu atît mai teribil cu cît el se încrucişa pe drum cu două scrisori ale lui 'ioran. telefonul..\ln este comparată cu "iz#onirea din Paradis". e&altarea (6bersc$?en!lic$#eit).. aşadar. "senzorial" e cuvîntul care revine mereu4. pe care @ried#ard i-o va reproşa mai tîrziu lui 'ioran. cu care m-aţi manipulat (be$andelten).\ln4 nu reprezintă decît precipitarea disperată din partea lui 'ioran a deznodămîntului se&ual! 'are este un fiasco! 'ioran nu îl realizează "la faţa locului". răsturnînd valorile distribuite în mod tradiţional asupra celor doi termeni şi aşezînd centrul de #reutate al iubirii lor în dimensiunea departelui şi invizibilului 3scrisoarea. trimise la distanţă de două zile 3BG mai şi BM mai4. şi nu al aproapelui şi atin#erii 3ima#inea şi trupul4! 5in punct de vedere psi1olo#ic. din BM mai) "-u înţele# ce mai caut pe această lume în care fericirea mă face mai nefericit decît . la 5iotima şi la alţi topoi culturali) "6'ui. iar eroina are #ri$ă să ne vorbească mereu despre frumuseţea ei. iar scrisoarea care urmează după prima întrevedere la Paris este plină de fantasme erotice şi stă sub semnul senzualului şi al corpului) 1+ţi fost oarecum în!rozită cînd ("am (orbit de o înclinaţie Nper(ersăA pentru corpul dumnea(oastră. cuvîntul. ea a însemnat neîndoielnic o lovitură teribilă! *ntr-un anumit sens. în vreme ce eu năzuiam către ambi#uitatea erotică a le#ăturii 6spirituale7!" 5esi#ur. ca supremă $ustificare a întîlnirii lor. şi între ei stră$uieşte mereu. pentru că tălmăceşte totul prin binomul "aproape-departe". admiraţia declarată a @ried#ardei pentru aforismele lui 'ioran! /ai e&istă însă un mic amănunt şi acela este foto#rafia pe care @ried#ard o alătură scrisorii sale din BM aprilie! 8trălucirii aforismelor.1 3BC aprilie BCDB4 'ert este că din clipa aceasta 'ioran îşi trăieşte iubirea pasional. iar cele două zile sînt resimţite ca ec1ivalentul unei "încoronări"! "'e-mi mai rămîne să aştept în această lume a aparenţelor2" +ar în a doua scrisoare. dacă nu ţie27. scrise în perfect contratimp şi în aceeaşi stare de e&altare ce tocmai urma să-i fie reproşată! Plecarea din . scriind unui filozof. în planul frustrării se&uale şi al unei sfîşie-toare #elozii! (ot ce se întîmplă între prima întîlnire 3în aprilie. la Paris4 şi cea de a doua 3în mai. trimiţînd la ?olderlin. sub noianul de vorbe în care cei doi se în#roapă. acest lucru "nu contrazice decît aparent înclinaţia noastră de a vedea şi înţele#e lumea la fel"! 8crisoarea se înc1eie frumos şi ve&ant. iubite) m-aţi azvîrlit în nemi$locirea univocă a unei relaţii trupeşti. 0ntensitatea stării mele cerea o expresie ne"naturală. este inau#urată şi perpetuată de @ried#ard însăşi) la fiecare întîlnire e&istă o latură a seducţiei fizice foarte bine pusă la punct. am (rut să spun. Nextrem de clarA. este oferta compensativă. despre admiraţia pe care o stîrneşte în $ur! -ici o mirare că 'ioran va răspunde acestui scenariu al seducţiei şi va deveni din prima clipă victima lui! 'ăci din prima clipă. scrisoarea este remarcabilă. se #răbeşte ea să adau#e. despre felul în care îşi compune apariţiile. aportul or#olios al @ried#ardei la relaţia viitoare a celor doi! "/anipularea fizică". numai că atunci cînd sînteţi aici. muzica4. ea reprezintă însă o monstruozitate! @ried#ard îi reproşează lui 'ioran că a făcut-o să se simtă utilizată "ca o păpuşă" şi că doar noaptea poate uita 3ziua fiind "în#rozită"4 "felul cu totul neobişnuit pentru mine.(otul începe. @ried#ard le răspunde cu ima!inea ei. pe care 'ioran i le-a oferit fără să o cunoască.

partea întîi a 2onatei pentru (ioară şi pian. nici dorinţa de aşa ceva" ― . ca subiect al propriei sale libertăţi. 'ioran îi scrie @ried#ardei) 1. dar cu obsesiile neutralizate. este iadul însuşi. ca eu liber! 'e blestem pentru 'ioran să se pomenească.ried!ard (rea scrisori. prin atin#eri la distanţă! . 8cena se termină sublim cu cei doi plîn#înd şi sărutîndu-şi mîinile! 'eea ce o va face pe @ried#ard să e&clame la sfîrşitul unei scrisori) "5e-ar e&ista doar mîiniL" :ltima zvîcnire epistolară a pasiunii lui 'ioran are loc pe MD noiembrie) 1=ocmai ieşisem.. rămas sin#ur la capătul zilei cu @ried#ard. . însă ceea ce este ambi!uu şi tulbure trebuie să dispară cît mai repede.1 3BO mai4 -umai că @ried#ard nu doreşte sfîrşitul.T 2înt oare sin!urul (ino(at că )ucaţi un rol atît de mare în nenorocirea mea?1 *n sfîrşit.oln prin "'entrul de limbi şi culturi europene" 3@ried#ard este or#anizatoarea serii şi face c1iar şi ale#erea aforismelor ce urmează să fie cititeL4. 8e asemănăm în multe pri(inţe. După cîte(a minute a trebuit să mă întorc fiecare respiraţie era ca un pumnal. să-şi continue scenele de #elozie. Dat fiind că cea de a doua întîlnire a noastră a putut a(ea un asemenea deznodămînt. invitat la . că "era e&clus ca relaţia noastră să mai aibă vreun conţinut corporal1. . castrat cu armele înseşi ale filozofieiL -eplecînd. .ste o erotică fără conţinut senzual. mi"am zis.nefericirea! "ţi devenit atît de importantă pentru mine.1 9i ca post scriptum . nu (a şti niciodată ce a însemnat ― şi ce înseamnă ― pentru mine. @ried#ard refuză atin#erea cioraniană care o "obiectualizează" ((erdin!lic$t) şi se revendică. în BC aprilie BCDM. *n concordanţă cu un traseu al #îndirii alienării care mer#e de la ?e#el la 9coala de la @ran<furt. >a (eni totuşi (remea cînd. în octombrie BCDB. aşa cum speraţi. 8u e cazul de acum înainte să (ă mai temeţi de apropierea mea. ne (om întîlni Nîntr"un rîs comunA.. prin sculpturalitatea suferinţei sale distante. ― *ra$ms.. prieteni.. ani1ilate sau sublimate şi satisfăcute. e&primînd. prin scrisul epistolar. cînd îi atin!e pe cei în (îrstă. aceleaşi sentimente.în ciuda actualei mele lipse de iluzii. nu sînt îndea)uns eliberat de unele amintiri. 8u"mi pot ierta că am fost într"o asemenea stare de rătăcire. cînd 'ioran. numai în una nu în cea mai importantă şi cea mai neimportantă deopotri(ă. S. >om rămîne. nu-i rămîne decît să ofteze mai departe îndră#ostit ― de$a pe M mai scrie) "%enunţarea ar fi soluţia! -u am însă nici cura$ul necesar. nu îmi mai fac nici o iluzie asupra celor (iitoare.a. aşa cum @ried#ard îşi dorise) prin si#le ale depărtării. desi!ur. ci doar eliminarea din relaţia lor a "#esticii nonverbale" şi a "apetitului care reifică" simultan cu păstrarea "formei subtile a scrisorii care mă realizează ca subiect"! %e scurt. încît mă întreb cum anume se va sfîrşi întîlnirea noastră! "ş vrea să fu#im într-o insulă pustie şi să plîn# de dimineaţa pînă seara!" %ăspunsul lui 'ioran la cumplita scrisoare a @ried#ardei pare. să anunţe sfîrşitul) 1=ot ce s"a întîmplat a fost pre(ăzut în scrisoarea mea din duminica %aştelui. +ceastă boală de copii. intacte."am !îndit la dumnea(oastră cu tandreţe şi disperare. dar în prea$ma celei de a doua întrevederi pariziene 3B7-BD iunie4 este perfect domesticit şi promite că de astă dată "se va purta ca un #entleman"! 8crisorile vor continua să cur#ă 3şi asta e sin#urul lucru important pentru @ried#ard4. care îşi primeşte consacrarea finală după 8o#lio. află. în plină detentă erotică. aşa cum dumnea(oastră nu (ă iert că aţi folosit un cu(înt precum a manipula! 2imt că ce(a s"a rupt pentru totdeauna între noi. un an după ce se cunoscuseră. "cu o directeţe care fusese pînă atunci evitată".

(isitin! professor etc! "ceastă trans1umanţă a devenit pentru unii un mod de viaţă anume cultivat şi întreţinut sistematic. urmată de o şi mai crîncenă revenire în locul de baştină! 'a întotdeauna cînd revin în ţară.1%răpastia dintre aforismele mele şi (iaţa mea nu este atît de mare pe cît sînteţi înclinată să credeţi. nu voi putea fi niciodată dezamă#it!" (oţi. neaşteptînd dispariţia lui. ci după aproape trei ani de absenţă. în ele ne scăldam şi ele făceau ca lumea aceea să "ţină" şi să aibă sens! -u am e&celat niciodată prin fantezie şi din cauza asta noul şi viitorul nu aveau pentru mine contur. cu acea ambi#uitate afectivă care se naşte din senzaţia înduioşată de re#ăsire a intimului meu 3de la patul meu.vident. condus după cum @ried#ard crezuse de cuviinţă. în $urul meu. o fac cu o strîn#ere de inimă. pe care nul aştept. cu atît mai mult mă voi bucura! 5acă răul care mă încon$oară va continua. iar @ried#ard soseşte la Paris şi îi vizitează pe 'iorani însoţită de prietenul ei Ralter! "tela$ul înaripat. alături de semnătura lui 'ioran apare cea a 8imonei 3cu un discret +mitiVs). disperată şi încercănată ― pe care mi-o provoacă reîntîlnirea cu mizeria diversificată a locului! @ac un mic antrenament psi1olo#ic pentru a #îndi lucrurile în fluiditatea lor 3"eul" meu care îi lea#ă pe "aici" şi "acolo"4. iar eu într"o înc$isoare. aţi sta astăzi într" un mormînt. bucătăria mea etc! şi pînă la oamenii care mă propulsează în viaţă4 şi apoi din cealaltă ― de fiecare dată speriecioasă. căci din ele trăiam. ştiind foarte bine ce este în ţară şi ştiind că în urma mea poarta s-a înc1is "pentru totdeauna"! /-am întors fericit că îmi pot reinte#ra destinul ― căci atunci aveam unul şi credeam apri# în el ―. îşi readuce pasa#erul pe pămînt şi îl reaşază în matca obişnuită a vieţii sale! Qborul ma#ic al lui 'ioran luase sfîrşit! %ineri. cînd o #rămadă de intelectuali se deplasează în diferite puncte ale #lobului ca bursieri. şi nu după douătrei luni. pentru alţii o periodică evadare in extremis. 30 n!iembrie 8enzaţie de "strîn#ere a cortului"! *n două-trei zile plecăm! . complicităţile mele şi pe ale altora.&istă şi un nomadism cultural. fiind absorbite continuu de un soi de "credinţă sceptică" în caracterul definitiv al prezentului! 'uvintele "niciodată" şi "întotdeauna" apăreau frecvent în vocabularul meu şi ele făceau parte dintr-un soi de antrenament menit să prevină decepţia în faţa nesc1imbătorului! Preferam să calculez cu răul. biroul meu. pentru ca perpetuarea lui să nu mă ia prin surprindere! Preferam să nu-mi ima#inez binele. 4nsă ea există şi trebuie să fiţi fericită că este aşa. aşteptau! Pe mine aşteptarea mă macină şi mă înăcreşte! /i se părea că ies oricum cîşti#at calculînd cu "mai răul") nici o lovitură în plus nu mă lua pe nepre#ătite. pentru a camufla ruptura marcată de acest se$ur! 'um de reuşeam "pe vremuri" să nu mă tem de reveniri. m-am întors să-l re#ăsesc pe -oica. pentru ca întîrzierea sau nevenirea lui să nu-mi sleiască speranţa şi să nu-mi dezmintă aşteptarea! *mi spuneam) "5acă binele.1 *n curînd. mai ales în lumea de astăzi. tot acest calcul se baza pe o premisă sub-înţeleasă) eram "sub vremi" şi în imediat nu puteam influenţa în nici un fel mersul lucrurilor spre bine! -u aveam nici un mi$loc de a interveni direct în cursul lumii! (ot ce puteam face era să mă aflu în slu$ba unui bine ale cărui căi de a pătrunde în lume rămîneau pentru mine misterioase! . să-mi re#ăsesc masa de scris. în continuitatea propriului meu "destin" 3dacă aş putea reîncepe să cred că am unulL4. în timp ce capacitatea de a mă bucura rămînea intactă pentru eventualitatea nebănuită a survenirii binelui! . pe scrisorile către @ried#ard. va veni. şi asta întorcîndu-mă într-o lume din care ştiam că nu mai e&istă scăpare2 *n BCD am revenit de la ?eidelber# acasă cu zîmbetul pe buze. pentru că dacă !îndurile mele s"ar transforma pe dată în fapte.

cu mai vec1i interviuri luate unor prieteni sau unor critici de artă. . întorcîndu-mă acasă. aşteptînd. neaşteptat de precis. cărarea nebătută a splendorii 3numai de el desc1isă4. Doamne.+ar acum2 'e aştept. le e&plicăm celorlalţi proiectul care am fost şi. iluzia cea bună. Doamne. carcasa acestuia. ca o altă #eneraţie să se îndure de noi! &!i. trezindu"mă dimineaţa. ceva2 8au totul a fost simplă a#itaţie2 Aboseala. mult mai mult) un aer inconfundabil. #esticulăm. apoi. în ce mă priveşte. Doamne. înainte de plecare. 4 ecembrie "m sosit ieri de la ?eidelber#! "stăzi se împlineşte un an de la moartea lui ?oria =ernea! "m avut în sfîrşit cura$ul să desc1id. cotropit de darul lui de a sesiza minunea neaparentă. cîte o secvenţă din ?orîa cel viu. ca locul acela să prindă c$ea! şi ca lucrurile lumii noastre să capete c$ip şi alcătuire. bilanţul2 /i-a reuşit. care e deocamdată sin#ura mea certitudine. spăşiţi. +)ută"mă. "stăzi de dimineaţă l-am desc1is! . vorbim. o emisiune întrea#ă despre el.ă. . fără să ştiu ce conţine. o vorbă rostită într-o împre$urare sau alta! 5e altfel sosirea mea în =ucureşti a stat sub semnul lui =ernea! "casă mă aştepta albumul lui despre %oma. se tîrăşte ca o $ivină bătută2 *n tot acest răstimp m-am purtat ca şi cum am fi ieşit de "sub vremi" şi am socotit că preţul libertăţii mele nu mai trebuia plătit cu evadarea "din această lume"! 5impotrivă. 6 ecembrie . . un sac de plastic pe care. o combinaţie vestimentară. făcut împreună cu =acons<> ― dumnezeiesc de frumos. nu aştept nimic! 5ar #îndindu-mă ce îmi lipseşte şi ce îi lipseşte în c1ip esenţial locului acela. Doamne. cu fiecare obiect pe care şi-l asumă ca fiind de-acum înainte al ei. ca ar1ivă! 'înd şi cînd. cu locurile unde picta. îl primisem de la /ar#a şi care stătuse neatins într-un colţ al camerei vreme de aproape un an! /ă uitam la el. îşi ale#e aşa zicînd în c$ip liber trupul sau. aş înălţa. de forţa lui de a spulbera clişeul! "şa cum făcea în toate. trebuia să cad în timpul +storiei şi binele în care credeam trebuia făcut să pătrundă în lume pe trasee vizibile! 9i care este. în prezumtiva noastră eternitate. interviuri filmate. ca să e&ist cu adevărat. a caselor. a-l ascunde şi a-l împodobi pe cel pe care l-a primit de la 5umnezeu! "m în faţa mea o puzderie de cravate şi aproape fiecare dintre ele îmi evocă. ca fapta mea să ţină şi ca tot ce am construit în ani să nu se năruie peste noapte. mă împiedică să fac o evaluare corectă! 5e aceea. care să mă lase să fac ca şi cum totul ar a(ea un rost şi ca şi cum =u ai fi. la o dată rotundă 3ani de la naştere sau moarte4. o marcă a persoanei care. cu toate astea. mai bine zis. un film cu vernisa$e. o prelun#ire a lui şi. să nu"mi fie teamă că. de la mine şi de la lumea mea care. ne retra#em din nou. înainte de a dispărea definitiv.a ar suna aşa)! . supravieţuim aşa. pentru a-l completa. o ru#ăciune pe care aş numi-o ru!ăciunea continuităţii. prietenii deapănă amintiri despre noi! "părem pentru o clipă din nou la rampă. o ieşire în lume.ă.ă. ca la un memento. dez#ropînd frumuseţea ascunsă. rîdem. Dă"mi. lumea îşi aduce aminte de noi şi apasă pe acest buton la îndemînă. după această absenţă de trei luni. pe această clapă ipocrită a memoriei care este ar1iva! Pentru o clipă sînt scoase la lumină poze. la o vreme după înmormîntare. (oi !ăsi lucrurile altfel decît le"am lăsat înainte de a adormi. ri#uros vorbind.ste formidabilă intimitatea obiectelor purtate un semn al trupului. desc1izînd televizorul. mar$i. proaspătă şi uitată) a muzicii. de BB ani. în acest răstimp. cu ctitoria lui de la /uzeul Păranului! 'e repede devenim ar1ivăL *n cazul în care a$un#em să "supravieţuim". Doamne. întorcîndu-mă. să mă împac cu mine. a fi#urilor umane! "poi.

,iteza cu care sînt reinte#rat, reaşezat în termenii lumii de aici, care redevine ― aşa cum pînă la urmă a fost dintotdeauna ― lumea mea! --am a$uns să mă dezmeticesc bine din si1ăstria #ermană şi m-am şi pomenit ieri, la /uzeul Păranului, în faţa unei săli de HGG de persoane, trebuind să vorbesc, alături de Pleşu şi =acons<>, despre albumul pe care ?oria sperase să-l vadă înc1eiat şi tipărit înaintea plecării lui la Paris, în urmă cu un an) -oma, capul mundi. "Lasă, iam spus atunci, ai să-l vezi cînd ai să te întorci!" 'um te pot urmări dorinţele neîmplinite cu care cei apropiaţi nouă ies din viaţăL @iindcă îi iubim, sîntem dispuşi să credem că pentru tot ce îşi doreau şi nu s-a întîmplat sîntem pînă la urmă răspunzători! %ăsfoiesc pa#inile albumului roman! 8uita şi combinaţia ima#inilor îi aparţin lui =ernea! *n plus, foto#rafiile sînt făcute de el şi reprezintă modul lui de a descoperi, dincolo de locul comun şi clişeul turistic, elementele care ne-au întemeiat ca civilizaţie mediteraneană. 9i totuşi nu performanţa privirii sale, a celei mai autentice şi cultivate priviri pe care a produs-o lumea noastră, este cea care creează stranietatea cărţii! .ni#matic rămîne faptul că albumul ţine şi îşi ridică splendoarea pe o combinaţie de ima#ini care la prima vedere frizează paranoia) =ernea se aşază, cu ima#ini din tablourile sau acuarelele sale, alături de panouri de la ,illa dei ,etti, de picturi romane sau frînturi de statui din epoca republicană, de mozaicuri paleocreştine, de ziduri sau coloane din (eatrul lui /arcellus, de plafoane şi faţade de bazilici, de secvenţe din @orumul lui +ulius 'ezar, de frize şi panouri de la Palazzo /assimo!!! 9i cînd spun "ima#inile sale" nu e vorba de lucrări făcute de =ernea "acolo" şi care, astfel, şi-ar revendica nemi$locit înrudirea cu sursa de inspiraţie! Grădini, coloane, prapuri, peisa$e, 1rane, biserici ― toate temele predilecte ale picturii sale intră în contact, prin $u&tapunerea în pa#ină, cu ima#ini vec1i de sute şi mii de ani! 'um de a avut ?oria cura$ul să se aşeze alături de ele2 'e certitudine a apartenenţei la ele l-a îndemnat să creadă că nimic din ce a făcut nu e mai pre$os decît ce au făcut artiştii pă#îni şi cei creştini ai lumii romane2 'u ce încredere, care nu poate fi înţeleasă în termeni de trufie, s-a aşezat pe sine într-o tradiţie atît de vastă2 ".u aparţin lumii mele, pare să spună =ernea, dar uitaţi-vă cît de cuprinzătoare este lumea mea! .ste un imperiu, un dublu imperiu, roman şi creştin!" 'are alt romEn 3.liade24 a avut inteli#enţa să evite în acelaşi timp sudalma răzvrătită şi oftatul lăcrimos şi înamorat 3cele două ipostaze între care ne mişcăm cu toţii cînd e vorba de %omEnia4 şi să se înscrie în felul acesta în vastitatea unei tradiţii ― simţită, făcută vizibilă şi "demonstrată" ― care nu trimite la ficţiunea unei ori#ini, ci la un spaţiu mediteranean perfect coerent2 -u e aceasta sin#ura e&plicaţie a faptului că nici o stridenţă nu rezultă din alăturarea a ceea ce =ernea a văzut şi a foto#rafiat "acolo" şi ceea ce, "independent" de asta, a pictat2 'ăci altminteri cum se face că lumea ima#inilor sale alunecă atît de firesc în lumea unor tipare seculare, lăsînduse inte#rată şi absorbită de ele2 9i ce straniu că nimeni nu a simţit că aici e şocul cărţii, eni#ma şi nebunia ei! (ocmai din cauză că locuia în %omEnia ca într-un ţinut ce făcea parte dintrun vast imperiu ţărănesc ori#inar, aşa după cum făceau parte din el Grecia, sudul @ranţei sau cel al +taliei, =ernea nu a avut niciodată comple&e de "romEn" şi nu şia propus niciodată "să fu#ă" sau "să rămînă" în Accident! "vea, după cum a spus un prieten despre el, "#eniu etno#rafic" şi datorită acestuia descoperise locul #eometric al tuturor etniilor europene şi îşi făcuse din el o patrie-construct cu a$utorul căreia era liber, în adîncul fiinţei sale, de %omEnia politică şi con$uncturală! %omEnia ade(ărată era pentru el una dintre "ec ] sta - zele" acestei patrii europene ori#inare! 5e aceea se plimba prin ea ca printr-o uriaşă urmă. /uzeul Păranului %omEn este mula$ul acestei urme! .l este un muzeu european, cel mai european din ţara noastră, şi este #îndit ca o c$eie, sin#urul soi de c1eie plauzibil pentru a putea desc1ide prima dintre porţile .uropei şi a pătrunde astfel în ea! 5ar lumea în care m-am întors după o absenţă şi o asceză de trei luni m-a luat în primire şi altfel) prin ceea ce s-ar putea numi ma$alaua înţeleasă ca o cate#orie stilistică a societăţii romEneşti! 5ar ce este ma1alaua astfel înţeleasă2 *n

istorie se iau decizii, în ma1ala deciziile se amîna! *n istorie se înfruntă destine, în ma1ala lumea se ceartă şi se împacă! *n istorie se înfăptuieşte şi se pro#resează, în ma1ala totul este a#itaţie şi lumea stă pe loc! +storia are propriul ei discurs, în care lucrurile se ştiu şi se spun fără ambi#uităţi, în timp ce în ma1ala domneşte zvonul, bîrfa şi poanta! *n istorie, spaţiul public are solemnitate şi poate #enera "spirit obiectiv", în ma1ala, #raniţa dintre public şi privat se pierde şi familiaritatea şi bătutul pe burtă pot submina şi "dezanşanta" cele mai sacre instituţii ale statului! 'înd, într-o sc1iţă a lui 'ara#iale, trenul re#al se opreşte pentru MK de minute în orăşelul Q şi notabilităţile oraşului se strîn# pe peron pentru a saluta familia re#ală, una dintre doamnele urbei, după cîteva minute de conversaţie cu %e#ina, îi spune acesteia la despărţire "soro" şi îi recomandă "să se păzească pe drum de răceală"! -u vreau să spun prin asta că %omEnia nu are istorie, ci doar că presti#iul ma1alalei este atît de mare la noi, apele ei, umflate tot timpul, se revarsă periodic şi invadează cu atîta forţă lumea istoriei, încît aceasta cu #reu mai poate răzbate la lumină pentru a se afirma ca lume a istoriei. 5in cauza aceasta, cine se uită astăzi pe scena politică a %omEniei cu #reu poate spune unde se termină ma1alaua şi unde începe istoria şi, tot din cauza asta, ziaristul, şi nu istoricul, este fi#ura emblematică a lumii în care trăim! 8i#ur, pentru că în fiecare dintre noi stă la pîndă un ma1ala#iu, poţi oricînd să vii cîteva zile în %omEnia, să-ţi faci cura de ma1ala şi să te simţi bine! 5e aici şi o anumită încîntare pe care o resimt cei care vin din afara lumii noastre şi plon$ează pentru scurtă vreme în ea! Pentru că "în lumea lor" istoria se face cu oameni care leşină cotidian de plictiseală, în timp ce în $urul nostru se petrece veşnic "ceva", pentru că sîntem o lume de petrecăreţi şi petrecător ai timpului, ei au senzaţia, venind aici, că trăiesc în cîteva zile cît au trăit ani la rînd în lumea lor! *n timp ce eram la ?eidelber#, un prieten din @ran<furt, romEn plecat în urmă cu MG de ani, a aterizat pentru cinci zile la =ucureşti! " fost #ăzduit, prin nu ştiu ce concurs de împre$urări, în casă la 5inescu! 9i de aici i s-a tras totul! /ai întîi a asistat la a doua nuntă a fiului cel mare al lui Pleşu, divorţat de prima soţie şi reînsurîndu-se tot cu ea, cu tot fastul cuvenit, doi ani de zile mai tîrziu! +neditul situaţiei a fost marcat de un c1ef cu lăutari şi lume multă, în satul /înăstirea de lîn#ă 5unăre! " urmat alt c1ef cu lăutari la "moşia lui 5inescu" din satul 'etatea, lîn#ă 'alafat! "poi, pentru că se împlinea un an de la apariţia revistei %lai cu boi şi, deopotrivă, pentru a mediatiza sponsorizarea unei "tabere de artişti" care, vreme de două săptămîni, au fost ţinuţi de 5inescu pe mîncare şi băutură ca să facă "ceramică de 'ucuteni", la "Lăptăria lui .nac1e" de pe terasa (eatrului -aţional, s-a or#anizat o e&poziţie cu c1ef mare, cu primarul =ăsescu şi cu sute de invitaţi! 'a $appenin!, un "episod scenic" ― fete #oale puşcă, pictate din cap pînă în picioare "cucuteneşte", adică în falduri spiralate ne#re şi maro! 5in nou lăutari, băutură la discreţie ― palincă şi vin din pod#oriile lui 5inescu ― şi 5inescu însuşi cîntînd cu foc, la microfon, romanţe! "meţit de ceea ce văzuse şi trăise ― "în K zile cît în BK ani", mi-a mărturisit la telefon ―, amicul din @ran<furt, de cum a a$uns acasă 3şi de$a de pe aeroport4, a făcut o viroză reactivă cu febră de G de #rade! 5ezimunizat complet după cîteva decenii de spaţiu aseptic #erman, or#anismul omului nostru, proiectat din istorie în ma1alaua istoriei şi cufundat compact în ea vreme de cinci zile, a clacat! 8i#ur că nu în orice loc din %omEnia amicul meu ar fi trăit acelaşi lucru! 9ansa lui a fost de a fi nimerit în centrul însuşi al unei realităţi care între timp şi-a definit stilul şi a căpătat presti#iu! Pentru că /ircea 5inescu este simbolul şi purtătorul de sens al ma1alalei contemporane la romEni! .l o reprezintă în viaţa de zi cu zi, dar deopotrivă o 1răneşte şi o potenţează la televizor sau în revista por-no-politică %lai cu boi, născută din această ma1ala şi întreţinînd-o, la rîndul ei, cu fast, ab$ecţie şi talent!

+eri seară la telefon "ndrei îmi "brifează" întîmplările de ultimă oră din "lumea noastră"! Printre care) în urmă cu o lună, 'ole#iul "-oua .uropă", institutul de e&celenţă pe care îl conduce "ndrei, primeşte vizita fondatorilor nemţi şi elveţieni! 8e întîmplă că, în acele zile, =aş<irov dă un concert la "teneu! /usafirii

lui Pleşu sînt fericiţi să fie invitaţi la concert, iar după concert au ocazia să-l cunoască personal pe =aş<irov, invitat la o petrecere ― cum altfel2 ― acasă la 5inescu! /ăcar şi lucrul acesta este menit să le tulbure bieţilor musafiri 1abitudinile pentru că dacă la ei acasă se pot duce la concertul unei celebrităţi, nu înseamnă că după aceea au prile$ul să o privească de la un metru-doi în timp ce aceasta mănîncă "o icră" şi dă pe #ît o ţuică! *nsă ce să mai zici cînd, intrînd în casă, nemţii şi elveţienii dau cu oc1ii de +on +liescu, "pe care, e&plică 5inescu, lam invitat ca să aibă =aş<irov cu cine vorbi ruseşte"! Preşedintele romEnilor se întreţine rela&at şi $ovial cînd cu unul cînd cu altul dintre musafiri, în timp ce cele două #ărzi de corp sînt #onite de 5inescu în bucătărie cu un "ce staţi, bă, aici, că nu-i face nimeni nimic luN Nmnealui! +a căraţi-vă în bucătărie că v-am pre#ătit acolo de 1alealăL" 5upă scurtă vreme, cei doi pot fi văzuţi în bucătărie mîncînd o ia1-nie de fasole, dezorientaţi, speriaţi şi melancolici! *n cele din urmă, Preşedintele dă semne că doreşte să plece, /ircea îl însoţeşte pînă la maşină încercînd să-i strecoare în mînă un bidonel cu vin din pod#oriile lui de lîn#ă 'alafat! "-u, /ircea, lasă!!!", spune Preşedintele încurcat! "Lasă, bre, se înc1eie dialo#ul de adio, dacă nu bei matale, bea coana -ina!" "muţit, staff-ul #ermano-elveţian al 'ole#iului "-oua .uropă" asistă din capul scărilor la scenă! "u trăit şi ei într-o zi cît în zece ani la ei acasă! =ine am venit în patrieL

miercuri, 19

ecembrie

8înt la (imişoara, unde am însoţit familia re#ală ― în complet de ma$estăţi şi alteţe ― în operaţiunea de lansare a albumului editat de ?umanitas în noiembrie, cu ocazia celei de a DG-a aniversări a zilei de naştere a %e#elui /i1ai! /îine scenariul se reia la "rad! 'e pot să spun2 Qiua a arătat destul de ciudat) la ora BK, la Aperă, lansarea albumului re#al0 la ora B7, la Prefectură, preşedintele +liescu îşi lansa şi el o carte0 la ora BC, 8uveranul şi Preşedintele asistau, din lo$a centrală a Aperei, la un spectacol înc1inat evenimentelor petrecute la (imişoara în urmă cu BM ani! "$un# în faţa Aperei la B G! *n dreptul treptelor de la intrare, doi indivizi spri$ină o pancardă, în timp ce un al treilea îi filmează! Pe pancardă scrie) "'ei doi criminali şi-au dat mîna!" 'e straniu, îmi spun urcînd treptele, e&istă în societatea romEnească şi o variantă de a#lutinare prin ura comună faţă de %e#e şi +liescu! 5ar e&istă oare, simetric, şi o întîlnire prin simpatie comună2 'ine spune că facticitatea istoriei este "realistă" şi raţională minte0 este suprarealistă cît se poateL Arice istorie neîntîmplată încă este neverosimilă şi ea nu devine mai puţin aşa doar pentru că s-a întîmplat! Ar, asta înseamnă că în istorie "tot ce e real e iraţional"! 9i tocmai de aceea în istorie nimeni niciodată nu a putut să anticipeze ceva! -ici măcar cel de al doilea război mondial, darmite întîlnirea de astă seară din lo$ăL "ştept în 1ol, alături de directorul Aperei, care seamănă cu ducele de /antua îmbrăcat civil 3mai tîrziu aflu, cînd vom urca cu toţii în biroul său, tapetat cu foto#rafii color ale maestrului în 7t$ello, că am #reşit rolul4, sosirea familiei re#ale! La ora B KK îşi fac cu toţii intrarea în foaier ― /a$estatea 8a %e#ele /i1ai, /a$estatea 8a %e#ina "na, "lteţa 8a %e#ală Principesa /ar#areta şi "lteţa 8a Principele %adu de ?o1enzollern-,erin#en ― însoţiţi de patru #ărzi de corp! "m învăţat bine titlurile şi sînt deosebit de atent la diferenţa dintre ""lteţă %e#ală" şi ""lteţă", care "în cazul nostru" este cu atît mai importantă cu cît moştenitorul tronului este de speţă feminină! ""lteţa" e doar consortul ""lteţei %e#ale" şi cred că nu poate niciodată urca pe tron! (rebuie oricum să verific! 'înd simt că sînt în pericol să uit diferenţa dintre ""lteţă %e#ală" şi ""lteţă", mă #îndesc repede la romanul lui (1omas /ann şi lucrurile reintră de îndată în ordine! *mi place de asemenea să observ că titlurile se complică pe măsură ce poziţia ierar1ică scade! %e#ele are cel mai scurt şi mai simplu nume) "/a$estate" sau "%e#e", sau "8ire"! "/a$estatea 8a", de pildă, faţă de ""lteţa-8a-Principele-%adu-de-?o1enzollern,erin#en"! . ca şi cum o persoană, cu cît e mai şubredă, trebuie spri$inită cu mai

multe titluri! 5acă aşa ar fi, atunci, în conte&tul acesta, sînt oricum avanta$at! Pe afişul din oraş care anunţa manifestarea şi pe care sînt menţionaţi participanţii ― /a$estatea 8a %e#ele!!!, /a$estatea 8a %e#ina!!!, "lteţa 8a %e#ală Principesa!!!, "lteţa 8a Principele!!!, lista se înc1eie sec ― stin#1er şi pompos în acelaşi timp ― cu numele meu #ol-#oluţ! "@elicităriL, îmi suflă seara la urec1e /ircea /i1ăieş! 'ea mai tare operaţie de publicitate din ultimii aniL :n nume fără titlu alături de re#i, re#ine, principese şi principiL 'um de v-a venit ideea2 GenialL" /i-aduc aminte de o întîmplare cu -oica în care povestea cu titlurile şi persoana era c1iar adevărată! 8întem la sfîrşitul anilor N7G! -oica este invitat să conferenţieze la Polite1nică, într-un cadru informai, alături de /ilcu şi /anolescu! Gazda îi prezintă şi începe) ""vem deosebita plăcere de a avea în seara aceasta în mi$locul nostru pe tovarăşul academician profesor doctor docent 9tefan /ilcu, directorul +nstitutului de .ndocrinolo#ie din =ucureşti!" "plauze! ""vem de asemenea plăcerea de a avea în mi$locul nostru pe tovarăşul -icolae /anolescu, lector la catedra de literatură de la @acultatea de filolo#ie a :niversităţii =ucureşti!" "plauze! ""vem de asemenea în mi$locul nostru pe!!!, pe!!!"! 5ar pe 1îrtia cu care vorbitorul se a$uta nu scria în mod evident nimic! -u era decît numele) 'onstantin -oica! "Pe!!!, pe!!!"! 9i, în cele din urmă, înfrîntă, dezamă#ită şi puţin speriată, #azda se predă) "!!!pe domnul 'onstantin -oica"! /ie îmi plac foarte mult şi #ărzile de corp! 5intre toate profesiunile umane este limpede că a lor se apropie cel mai mult de vocaţia cîinelui! 'u sin#ura deosebire că ei, oameni fiind, pot fi pro#ramaţi în permanenţă pe un nou stăpîn şi, dacă e nevoie, mîine îl vor muşca pe cel pe care astăzi îl păzesc! 5imitrie 'antemir aşa îi şi descrie în 0storia iero!lifică. . şi firesc să fie aşa! Profesionişti fiind, ei "păzesc şi prote$ează" pe oricine istoria le scoate în cale! *n fond, şi un pianist poate interpreta nespus de multe piese! *mi place întîi cînd apar încadrîndu-şi "obiectivul"! ""par" nu e la drept vorbind cuvîntul potrivit, pentru că de fapt ei irump în spaţiu şi electrizează atmosfera, creînd un adevărat frison printre privitori, dar şi un contrast destul de cara#1ios între încordarea lor circumspectă şi dezinvoltura persoanei pe care o păzesc! 5e asemenea, din cauza microfoanelor bă#ate în urec1i şi prelun#indu-se cu fire #albene spiralate care dispar misterios sub 1aină, au un anumit accent marţian! ?aina lor pe mine mă face să visez! A ţin strînsă în faţă, cu palmele aşezate una peste alta, lăsîndu-ţi senzaţia că dacă ea s-ar desc1ide, un adevărat arsenal s-ar revărsa la picioarele lor) pistoale, #renade, cătuşe!!! .sc1iva asta a mîinilor strînse laolaltă pe burtă este e&act pe dos decît esc1iva pubiană din reprezentarea nudului în %enaştere) ea ascunde un prea-plin, nu un prea-#ol! /ai îmi place apoi privirea lor fi&ă cînd stau pe loc0 e fi&ă fără ca, în acelaşi timp, să poţi preciza unde anume se uită! 'e să mai spun de felul în care mer#) par absolut lipiţi de "obiectiv", ca şi cum un ma#net cu totul special îi ţine aproape de el! +mposibil să te strecori între ei şi persoana care le-a fost dată în pază! -u ştiu decît un sin#ur om care a reuşit, cel puţin în două rînduri, şi lucrul este cu atît mai e&traordinar cu cît e vorba de o persoană cu o siluetă masivă) istoricul şi criticul de artă %adu =o#dan! A dată a făcut-o la 'otroceni, cînd a apărut ca din pămînt în faţa Papei 3căruia i-a ţinut un speec$ şi i-a înmînat un album4, în vreme ce miniştrii, ambasadorii şi alte persona$e importante se smiorcăiau pe la uşi sau aşteptau cuminţi la coadă să le vină rîndul! " doua oară, la desc1iderea (îr#ului de 'arte de la =ucureşti, în mai MGGB, cînd, tot aşa, s-a întrupat pe neaşteptate în faţa %e#elui şi i-a spus, cu vocea lui cavernoasă şi cu privirea de 8t! =ernard epuizat după o lun#ă misiune alpină) "/a$estate, sînt profesorul %adu =o#dan, cel care a făcut inventarul obiectelor de la Peleş după plecarea /a$estăţii ,oastre din ţarăL .u sînt, /a$estateL ,-am scris, /a$estateL +nventarul de la Peleş, /a$estateL" "5a, mi-aduc aminte", a mormăit nazal /a$estatea 8a, privind ca un mare timid ce e, prin şi dincolo de "profesorul =o#dan"! -e îndreptăm cu toţii, pe coridoare întortoc1eate, către biroul directorial! %e#ele are un pas mare, de lup bătrîn, şi de-abia mă pot ţine după el, încercînd să depăşesc, prin sprinturi scurte, cînd pe dreapta, cînd pe stîn#a o #ardă de corp care îmi simte traseul, ca să zic aşa cu spatele 3nu-mi dau deloc seama cum de reuşeşte4 şi mă bloc1ează scurt, de fiecare dată, cu un pas lateral pe care îl face

în ultima clipă! 5upă ce de două ori sînt #ata să-l iau în braţe şi bolborosesc un "pardon" $enat, renunţ, obosit! 5e altfel, /a$estatea 8a nu pare să sufere foarte tare că nu i se face conversaţie! "$un#em în biroul directorului! 5e cum intri, de pe peretele de vizavi te întîmpină, bătută în metal, o inscripţie cu litere mari, #ălbui) "-u aruncaţi mucurile pe $os! @olosiţi scrumiera!" Cest Duoi Wa?, întreabă vădit interesată %e#ina, aprinzîndu-şi o ţi#ară! "^ăă!!!", încep să răspund şi îi cer a$utor din oc1i lui At1ello! 1>ous (o9ez, >oire ,a)este... ― continui ― les me!ots..., il faut pas les )eter...Cest plutot mXc$e....1 At1ello intervine şi începe o poveste cu cole#ii lui care, după %evoluţie, fumau în birou şi!!! %e#ina dă din cap şi se #îndeşte la altceva! -e aşezăm, %e#ina îmi indică un loc pe o sofa lîn#ă %e#e! 8întem şase persoane în cameră, plus doi c1elneri tineri care, după ce pun în faţa fiecăruia o farfurioară cu două triun#1iuleţe de pîine acoperite unul cu o felioară de somon şi altul cu cîteva icre ne#re şi o coa$ă de lămîie, se lipesc de perete ţinînd un şervet alb pe braţ! 'onversaţia se lea#ă #reu! *ncep să depăn amintiri din prima mea vizită la ,ersoi&, în BCCB! La un moment dat, uşa se desc1ide şi în cameră pătrunde domnul ?olender, directorul Aperei din ,iena, sosit pentru sărbători în (imişoara natală sau, poate, special pentru această ocazie! .ste un domn către 7G de ani, ele#ant, pomădat şi semănînd teribil cu @ran< 8inatra bronzat, după ce îşi pusese o dantură nouă şi relansase $it"ul 2tran!ers in t$e ni!$t. "re de aceea un smile dezinvolt şi de cum păşeşte în cameră, începe să vorbească scoţînd din buzunarul de la piept, cu un #est ocrotitor şi #ri$uliu, o 1îrtiuţă ponosită pe care i-o prezintă re#inei 3alături de care fusese aşezat4, e&plicînd însă în aşa fel încît să audă toată asistenţa) e vorba de un &ero&, care a a$uns pe căi ocolite la el, făcut după o foto#rafie dintr-un ziar de epocă în care se află şi /a$estatea 8a %e#eleL %e#ina îmi trece 1îrtiuţă ― pe care se distin# cu #reu cîteva siluete cenuşii 3într-un parc24 şi o siluetă mai mică, îmbrăcată în alb ― spre a i-o da %e#elui! "5e cînd e2", întreabă, nazal, %e#ele! "5e cînd e2", îi transmit întrebarea dlui ?olender! "-u ştiu", răspunde dl ?olender! "-u ştie", îi transmit %e#elui! ""L", mormăie din nou %e#ele şi îşi apropie peticul de 1îrtie de oc1i! ". din NHM, pentru că, uite-mă, aici sînt eu şi aveam BG ani!" ". din NHM", transmit mîndru asistenţei, pentru că eram si#ur că mormăitul %e#elui nu-l auzisem decît eu! 1&st"ce Due nous lFa(ons, cette p$oto?1, îl întreabă %e#ina pe %e#e! 1+$, oui:1, răspunde %e#ele! 1De toute maniYre, cFest un don pour >os ,a)estVs1, anunţă ceremonios dl ?olender! 5in cînd în cînd, uşa cabinetului directorial se desc1ide şi At1ello mai strecoară în cameră cîte o notabilitate sau cîte un prieten care se înclină, clipeşte des, se uită o vreme la peisa$ul re#al şi apoi iese tiptil! La un moment dat apare şi primarul care îşi cere scuze că a întîrziat) a trebuit să-l întîmpine pe Preşedinte la aeroport! Aftează, lăsîndu-ne să înţele#em că misia e misie, dar altceva e de fapt în sufletul lui! . timpul să coborîm pe scenă! %e#ia e de o simplitate deconcertantă) în fundul scenei, cu faţa către sală, sînt aliniate şase scaune de catifea roşie! *n faţa lor, la cîţiva metri, două microfoane! -e aşezăm! At1ello ocupă scaunul din e&trema stîn#ă, eu pe cel din e&trema dreaptă, iar persona$ele ro>ale scaunele centrale dintre noi! %e#ele stă în dreapta lui At1ello, apoi vine %e#ina, principesa şi, în sfîrşit, principele %adu, pe care îl am astfel în stîn#a mea! (ra# cu coada oc1iului la pantofii ne#ri ai principelui şi mi-i aliniez pe ai mei după ai lui! 'a să fiu mai si#ur, îi verific încă o dată, uitîndu-mă şi la pantofii %e#elui! (otul pare să fie în re#ulă! %e#ina poartă nişte "apresc1iuri" pînă sub #enunc1i 3s-ar zice că tocmai a coborît dintr-o sanie trasă de reni4, iar principesa pantofi ne#ri cu tocul scurt! 8tăm cu toţii cuminţi, cu mîinile spri$inite una peste alta în poală, cu trunc1iul uşor înclinat în faţă! A clipă am senzaţia că sîntem o trupă de dans modern care a luat, într-o atitudine 1ieratică, poziţia care precedă primul acord al muzicii şi că, de îndată ce banda va porni, ne vom scula în acelaşi timp şi vom începe, cu aceleaşi mişcări din mîini, cap şi picioare, un dans nervos şi bine ritmat! 5e fapt, de sculat de pe scaun se scoală numai At1ello, de îndată ce aplauzele s-au înc1eiat, le salută pe ma$estăţile şi pe alteţele lor şi îmi dă cuvîntul! *n timp ce vorbesc, mă #îndesc dacă am voce de bariton sau de bas! (rebuie să verific şi asta! :rmează "lteţa 8a! . înalt, brunet şi îşi potriveşte, ridicîndu-l mult,

orbindu-i %e#elui. cu cel drept către %e#e. rămînînd la o distanţă respectuoasă. deosebit de astuţioasă! Pot să-mi spun) 'e onest sîntL *n loc să mă pretez la o laudă neruşinată. dintr-un colţ al foaierului. desi#ur. daţi-i /a$estăţii 8ale adresa mea. o poveste spusă de un idiot. vesel sau trist! Principelui i se pare că cea mai însemnată realizare a %e#elui este nu numai aceea de a fi supravieţuit duşmanilor şi călăilor lui 3recte lui G1eor#1iu-5e$4. să spun ceva! 5ar ce2 Peapăn şi distins. se formează o coadă din doamne şi domni care ţin. întrebarea "'înd aţi scris pa#inile acestea2" mi se pare. se înclină complice către mine) "*n avion!!!" ― "*n avion!!! Pa#inile acestea în a-vi-on. 1m" şi mă zidesc într-o meditaţie admirativă! *ntre timp /a$estatea 8a %e#ele s-a ridicat! ". vă implor. ar#umentînd. copleşit. cu o mînă tre-murîndă. le-am scris în cerL" /ă priveşte drept în oc1i pentru a savura surpriza din privirea mea. îmi înclin trunc1iul către urec1ea dreaptă a principelui şi întreb. nu întîrzie să apară! "AL ― spun! *n cerL 'e vrea "lteţa . descriind. "lteţă2" ― ". apoi se aşază iar. în avion!" :imirea mea ia acum c1ipul unei tăceri pioase! Par că mai vreau să spun ceva.i bine.i da. înfrînt. toţi ceilalţi. cu podul palmei sale! "dică) ""i fost minunatL" 8imt că la rîndul meu se cuvine să fac. în "8ala A#linzilor". întrea#a scenă şi îmi dau seama că nu înţele# o iotă din "spectacolul istoriei"! 'um sună vorba aia2 ". /a$estateL". BC decembrie şi. prizonieri ai verbului. %e#ina. lipit la piept. încît în cele din urmă %e#ele a a$uns să doarmă c1iar în casa călăului său! 9i nu sin#ur! " adus-o şi pe %e#ină! "poi a venit şi principesa /ar#areta "şi cu mine". ca soluţie. eta$ul!!!. în avion.microfonul! + se adresează de fapt %e#elui! -oi ceilalţi.oastră să spună2" ― ". cu profilul stîn# către sală. ceva de #enul "/inunatL" sau "'e te&t e&traordinarL". albumul mare şi alb. şi. cu un mic vibrato în voce) "'înd aţi scris pa#inile acestea2" 8înt foarte mîndru de mine. răspunde. evit banalitatea unei aprecieri ipocrite. fiecare. avînd pe copertă c1ipul %e#elui la MG de ani. "şi prinţul -icolae"! 8ala este vădit emoţionată! 8trăbat cu privirea dincolo de perdeaua luminii reflectoarelor şi îmi spun că media de vîrstă a celor prezenţi să tot fie de vreo Z[ de ani! *ntre timp. principele are un ton nespus de trist. apăsîndu-i scurt mîna. precizează principele. dar evit deopotrivă insuportabilul tăcerii cînd aerul. principesa şi principele sînt instalaţi la o masă lun#ă florentină. se pot lepăda de cuvinte! -oi. "lteţa 8a se ridică şi se înclină sfios către sală. la propriuL" :luirea mea este totală! "*n cer la propriu. în stîn#a mea. de la înălţimea pe care au atins-o. că mai vreau să cer o lămurire pentru a înţele#e cît de cît miracolul. ireal de frumos! 'uprind cu privirea. indiferent dacă ceea ce spune este serios. în vreme ce "lteţa 8a %e#ală îl învăluie cu o privire caldă. cei de pe scenă şi cei din sală. sala aplaudă. care acum se odi1neşte pe #enunc1i. care. sîntem condamnaţi la limbuţie şi ne petrecem viaţa e&plicînd. telefon! !! "5omnule Liiceanu. cele patru #ărzi de corp îşi ocupă poziţiile. pentru că am aflat în ultima clipă că trebuie să vorbesc şi a trebuit să le scriu pe drum. "lteţa 8a îşi reia locul. aplauzele continuă. sîntem doar martorii privile#iaţi ai acestei adresări! . îndreptîndu-mi iarăşi trunc1iul şi coborînd în mine pentru a rume#a mai bine ceea ce am aflat! /urmur încă o dată "în avion!!!. ţinînd discursuri. intrarea!!!. numai ei. apartamentul!!!. "lteţa 8a şi-a înc1eiat discursul cu un "La mulţi ani. plictisindu-ne şi plictisindu-i pe ceilalţi! 5upă o pauză de zece minute. alcătuită din vorbe şi din zbucium şi neînsemnînd nimic!" :n domn în vîrstă se apropie de mine! *mi întinde. are loc şedinţa de auto#rafe! %e#ele. ci şi copiilor acestora! =a răzbunarea +storiei a fost atît de teribilă. vibrează sub pintenul aşteptării! "şadar. cred că este a cincea oară că sînt sărbătorit pentru aniversarea mea! /i se pare cam mult! 5rept care vă doresc tuturor 68ărbători fericite7!" *mi spun că numai un %e#e şi un înţelept au dreptul să nu spună nimic. sînt politicos şi nu fac decît să îmi manifest interesul cerînd o informaţie despre sor#intea temporală a te&tului! *n acelaşi timp principele e liber să înţelea#ă) "'înd ― adică în ce moment de !raţie ― aţi scris pa#inile acestea2"! 'eea ce de altminteri şi face! "A. la sfîrşit. un bileţel pe care este scrisă o adresă) blocul!!!. "lteţă2" ― "*n cer la propriuL" 9i simţind că mă sufoc de uimire. 8puneţi-i să mă caute şi pe . dar în ultima clipă mă răz#îndesc ― cum se pot scrie nişte pa#ini atît de elaborate şi sensibile în avion2 ― şi mă retra# la locul meu. adică de soluţia pe care am #ăsit-o! 4ntrebînd. de pe D noiembrie. da! *n cer.

dimpotrivă. se sfîrşise mai devreme. în palton şi cu potcap. cu toate acestea. îl vedeam aşezat pe un fotoliu. m-am pomenit proiectat. principesa cu principele vorbesc retraşi într-un colţ. această pană mesc1ină bă#ată de un om în palton în roata timpului creează o aşteptare pentru care. %e#ele stă sin#ur lîn#ă masa cea mare. deşi în cameră este cald! Lucrul acesta mă face să cred că e pe picior de plecare.ă implor. ceea ce se va dovedi a nu fi deloc aşa. cum spuneam. daţi-i biletulL" &!i 20 ecembrie Lansarea de astăzi era prevăzută pentru ora BO. peste sutană. ?ălma#iu şi ?unedoara. cum ieşim din birou. care altminteri trebuie să-l privească în oc1i pe vorbitor pe tot parcursul discursului! /ă #răbesc să spun că ideea mi se pare e&celentă! Plecăm către scenă şi. păstrîndu-şi paltonul.ă implor. aşezaţi unul lîn#ă altul! "5aN #e ― răspunde %e#ele ca un copil bosumflat ― de unde să ştiu. îşi termina treburile şi îşi lua bilet de întoarcere pentru a doua zi la BG dimineaţa! 5ormea în cameră cu mine! La ora 7. ma$estăţile şi alteţele lor sosiseră de$a. îmbrăcat de stradă. în timp ce torn lic1idul #alben în pa1ar. ci direct sălii! "r introduce un element nou. la primărie. îi #ăsesc pe toţi. cu +liescu. le re#ăsesc. de la la K astăzi după-amiază. şi voi lua loc lîn#ă el pe una dintre sofalele din catifea #albenă instalate acolo anume pentru noi! -u ştiu de ce suport #reu. în discursul său. neclintit. atîta tot! . de sărbători. poartă un palton #ros #ri. pînă la ora C. proiectat în iminenţa plecării. cu paltonul pe el şi căciula pe cap. în mi$locul camerei. #ă eu mă uitam în faţă. de altminteri fericiţi. nici de la ceilalţi. ai copilăriei mele din 'otroceni! 5eocamdată însă. că nu mai pleacă. pe cele patru #ărzi de corp cu firele lor răsucite care le ies din urec1i şi le intră sub 1aină! 8c1iţez. verde şi roz de pe nişte platouri risipite pe o masă mare aşezată în mi$locul camerei! %e#ina stă de vorbă cu ar1iepiscopul care. o zi-două. mîncînd cu oarecare plăcere fursecuri cu cremă maro. de cîte ori îl vedeam cu coada oc1iului lîn#ă mine pe 8finţia 8a. îi iau sticla din mînă şi. iarna. nu eşti pre#ătit! 5e fapt. că întîrzie. domnule Liiceanu. îl întreb pe /a$estatea 8a cum a fost ieri la Aperă cu Preşedintele în lo$ă! *i văzusem dimineaţa într-un ziar. 8finţia 8a vorbeşte cu /a$estatea 8a %e#ina. întrucît. cînd se ridica. cărui zeu îi $ertfea intervalul dintre orele 7 şi C ale dimineţii! *n orice caz. domnule Liiceanu. peste o $umătate de oră. tră#ea la noi în 'otroceni. de cîte ori venea în =ucureşti. faţă de ieri la (imişoara. în mai multe rînduri vreme de o oră. pentru că ceremonia de înmînare a c1eii oraşului /a$estăţii 8ale %e#elui. fără nici un succes. va coborî pe scenă. fratele mamei care. şi l-ar obosi mai puţin şi pe %e#e. la #e era be scenă!" 8oarbe din @anta şi adau#ă) "8înt oameni broşti ― dat fiind că nazalizează tot timpul. în vreme ce faptul că rămîne. în biroul directorial. cu paltonul pe el şi cu căciula pe cap! /îna dreaptă era spri$inită de mînerul unei valize lipite de fotoliu! 8tătea aşa.MB martie va fi pe tron! . să nu se mai adreseze %e#elui. cînd desc1ideam oc1ii. stînd pe sofa pe scena (eatrului din "rad. 6p7 şi 6c7 devin 6b7 şi 6#7 ― care-şi în#1ipuie !!! =ăi #um2 Ge-şi în#1ipuie2 Gă am făcut asta. îşi lua rămas-bun de la toţi şi pleca la #ară! --am reuşit niciodată să aflu nici de la el. într-un soi de stand b9 pe care nu l-ai prevăzut! "ceastă suspendare silnică şi arbitrară a cur#erii realităţii. cu o tresărire plăcută de familiaritate. să văd într-o încăpere oameni îmbrăcaţi ca pentru afară! 8pectacolul cuiva care. cred că răul mi se tra#e de pe la BG ani şi trebuie pus în seama unui unc1i din 'aracal. psi1olo#ic. (a fi pe tron pe BJ martie: 8ă mă caute. întîrzie în mi$locul casei îmi induce o nelinişte crescîndă! =ănuiesc că starea asta se e&plică prin faptul că ceva care se anunţă ca iminent întîrzie să se întîmple! :n om îmbrăcat ca pentru a ieşi te proiectează către o plecare ne-întîrziată. inclusiv pe consilierul primăriei şi pe ar1iepiscopul de "rad. te bloc1ează. bentru mine2 8au bentru ca să mai bot să fac ceva bentru ţară2" Principesa /ar#areta se apropie şi ne anunţă că a căzut de acord cu principele ca acesta. în anii. la (eatrul de 8tat din "rad! "$un# la BKHG şi. tocmai a muşcat dintr-un fursec cu cremă verde şi se pre#ăteşte să-şi toarne un pa1ar de @anta! +ntervin prompt. Prea 8finţia 8a (imotei! 8eviciu. un zîmbet de recunoaştere către .

împreună cu mama /a$estăţii . către omul pe care nu-l poate zări în întunericul sălii. pentru că oricum %e#ele nu aude. o pa#ină de o simplitate desăvîrşită ― şi plîn#ea! Arice plîns care durează creşte în intensitate şi devine c1inuit! Plînsul %e#elui era e#al şi nu-i an#a$a decît oc1ii! 5in cauza asta părea un plîns senin şi poate că din cauza asta %e#elui nici nu-i era ruşine de el! -u încerca nici să-l ascundă. ar1iepiscopul şi cu mine! 'onsilierul primăriei. %e#ele spune din nou cele două propoziţii despre sărbătorirea în e&ces a aniversării sale şi le adresează celor de faţă urările de 'răciun! /ă aplec către 8finţia 8a şi îl întreb dacă nu doreşte să spună ceva din partea =isericii! "-u m-am pre#ătit. asistînd.! . era un plîns căruia i te puteai alătura. în afară de faptul că re#inei "na 8finţia 8a îi spune ""lteţa 8a %e#ina /ar#areta". /ar#areta. ne salută şi îi introduce pe vorbitori.iseleff 3astăzi. domnule profesor. nici vorbă. sin#urul plîns la care. iar cînd se referă la "luminile pe care le-a revărsat peste ţară domnul profesor" ― o spune pe tonul acela cucernic şi mieros al ierar1ilor noştri şi.lena. din ultimul rînd. ca să zic aşa. %e#ina nu înţele#e. 8ireL *n BC H. înainte ca lumea să apuce să se ridice. cred. tînăr. arătătorul. principesa îi apasă din nou principelui mîna cu podul palmei cînd acesta revine pe sofa. acolo este sediul +-G =an<4. mă mî1neşte nespus de tare. se apropie de obraz şi întrerupe rosto#olirea lacrimii către bărbie! "re. pentru că de fapt el depăşea drama unei persoane şi devenea plîns în orizontul unui destin comunitar! 'red că romEnii nu . cu aceleaşi măsuţe $oase şi rotunde în dreptul lor! Pe sofaua din dreapta fotoliilor se aşază principesa şi principele. dar dacă e nevoie!!!" 'onsilierul primăriei îi dă cuvîntul şi totul mer#e bine. perfect simetrice. şi văd cum lumina reflectoarelor i se frîn#e şi îi $oacă sub pleoape! 'înd prima lacrimă porneşte. /a$estate. 'arol al ++-lea se urcase pe tron! 'itea. iar eu nu pun la suflet! 'ît pentru cei din sală nume ca "na. în BCHG. în foaierul casei.orbim în aceeaşi ordine ca şi la (imişoara.unul dintre tinerii robuşti! /ă i#noră cu desăvîrşire. priveşte fi& înainte. din locul în care sînt! -u răspunde. binecrescut şi emoţionat. sînt 1ieratici la culme. o viaţă dictată de viaţa pa#inii şi acompaniind-o în c1ip necesar! . nu m-am simţit stîn$enit! /ai mult. în numele tuturor celor care vă poartă recunoştinţa lor! -u vă vom uita. re#ina .i bine. fapt care.oastră.oastre. pentru o clipă. şi am vîrsta . unde re#ina . principele citeşte la fel de trist ca şi ieri te&tul despre /a$estatea 8a. izbucneşte un #las) "8înt şeful 'omunităţii evreieşti din "rad. după ce. în faţa a peste o sută de persoane.lena locuia într-o adevărată recluziune cu /i1ai copil. din penumbra sălii. zeci de mii de vieţi! -imeni nu v-a mulţumit vreodată pentru asta prin viu #rai! Permiteţi-mi să o fac eu acum. prin omenia /a$estăţii . nici să-l oprească! L-a "lăsat". nici un muşc1i nu li se mişcă pe faţă şi au privirea aceea care bate departe şi care trece prin tine ca şi cum n-ai fi! +arăşi simt cum mă cuprinde admiraţia privindu-i! 5acă aş fi avut norocul să mă nasc mai tîrziu. ci de dimineaţa pînă seara! *n sfîrşit!!! "$un#em pe scenă! 5ecorul este aici altul! *n mi$locul scenei se află două fotolii din pluş #alben ― în care se aşază %e#ele şi %e#ina ― cu o măsuţă rotundă între ele! *n dreapta şi în stîn#a fotoliilor. "nastasia sau ?umanitas sînt simple nuanţe sonore care nu afectează cu nimic e&celenţa (izuală a spectacolului! 5e îndată ce consilierul primăriei anunţă şedinţa de auto#rafe care urmează să înceapă c1iar pe scenă. cel mai frumos plîns din plînsurile pe care le-am văzut! L-am văzut plîn#înd cînd îşi evoca mama în c1iar casa de pe . făcîndu-şi de fiecare dată apariţia din culise! . pe cea din stîn#a. 8ireL -iciodată!" /ă uit la %e#e. să-l însoţească tot timpul lecturii şi în tot acest timp faţa nu i s-a sc1imonosit cu un milimetru! 'a şi cum plînsul acesta avea o viaţă a lui. îndoit. care trebuia respectată.oastre. întrucît mă le#ănam în iluzia că se lămuriseră în privinţa mea şi că mă acceptaseră ca pe un tip A. cred că mi-ar fi plăcut să fiu bod>-#uard! /eseria asta îţi satisface toate or#oliile) eşti tot timpul în prea$ma oamenilor importanţi! 9i nu o oră sau două ca mine acum. l-aţi împiedicat în repetate rînduri pe "ntonescu să facă deportări. aţi intervenit în repetate rînduri pentru 'omunitatea evreilor din %omEnia şi aţi salvat. se întoarce şi îmi adresează un zîmbet cald ― pomeneşte mereu de "editura "nastasia"! *mi spun că nu e dramatic. două sofale din aceeaşi catifea. totodată. principesa şi principele şuşotesc între ei.

lena. vădit fericită. demn. pe aceeaşi pa#ină. semnătura cînd a unuia. re#ina . de pildă. în Con(orbirile cu /ircea 'iobanu. nu sînt capabili nici să #enereze plînsul istoric şi nici să se alăture celor care ştiu pentru ce anume se cuvine să plîn#ă! -u se poate spune că plînsul nu a $ucat un rol în viaţa re#elui /i1ai! 'opil fiind. de obicei. în $osul pa#inii. va nota mai tîrziu @abricius. pentru că mai fiecare are ceva de spus au#ustelor persona$e! "m observat. pe peronul #ării din 8inaia! (rupa de ofiţeri aliniată în #ară primeşte ordin. nici după un tip anume de discurs! 8in#urul lucru care îi uneşte este ori#inalitatea demersului! "stăzi după-amiază. mai întîi semnătura %e#elui în partea stîn#ă a pa#inii ― "/i1ai" ―. cînd a re#inei. după cum o dicta conte&tul şi după cum aprecia ea. începe să urce pe scenă. cu albumele albe strînse la piept. unde ziceţi povestea cu fantomele! !!" %e#ina semnează fără să înţelea#ă ce bolboroseşte femeia! La fel şi ceilalţi! -ebunii au darul de a obţine rapid ceea ce vor şi. la ora dimineaţa! "Plîn#ea ca un căţelandru". de obicei . cu prada obţinută în mîini.mai ştiu astăzi nici măcar pentru ce trebuie să plîn#ă! 'înd nu cad în băşcălia care le însoţeşte ca o umbră fiinţa socială. ambasadorul Germaniei la =ucureşti. desc1isă rapid la o nouă pa#ină. aici vă plac eu tare de tot cum arătaţi!!! 'a mireasă!!! 9i aici. în clipa în care %e#ele păşeşte pe peron. în toate împre$urările asemănătoare în care m-am aflat cu familia re#ală. în #rupuri drămuite de doi dintre bod>-#uarzi. fireşte. semnătura re#inei ― ""na" ―. vine semnătura principelui! Perindarea aceasta este însoţită de obicei de aplecări discrete peste masă. a plîns din cauza ve&aţiunilor pe care mama sa. apoi simetric. nici după se&. cînd a altuia dintre cei patru aşezaţi în spatele mesei! /uta cartea. le-a suferit ― cîtă vreme a rămas în ţară ― din partea lui 'arol! " plîns apoi despărţirea de %e#ina-mamă cînd aceasta 1otărăşte să pună capăt umilinţelor şi să plece în +talia! 'arol nu-i va permite să o vadă mai mult de o lună-două pe an! " plîns apoi pe peronul #ării =ăneasa. cînd tatăl său era pe treptele trenului care urma să-l ducă în e&il! L-a ru#at să-l ia cu el şi să nu-l lase sin#ur la cei BD ani neîmpliniţi. apariţia fatală a două tipuri de fi#uri) nebunii şi nostal#icii! Primii nu pot fi catalo#aţi nici după vîrstă. peste umărul re#inei. sub semnătura ei.ste condus de Petru Groza la tren. cînd în faţa %e#elui. cînd a principelui! ""iciL ― spunea. un exil. cartea re#inei s-a dovedit a fi în scurtă vreme o armă subtilă şi redutabilă. cînd a principesei. sub cele două semnează principesa şi. femeia umpluse cartea cu semnăturile celor aşezaţi acolo. 1ipnotizat. o femeie între două vîrste s-a apropiat de masa cu semnături ţinînd în mînă cartea re#inei "na. într-un colţ anume. cerea. cu #lasul tremurînd şi împin#înd poza cu mîna! +ntervin cu un "5ar e posibil. împotriva voinţei celuilalt! *n mai puţin de un minut. dar nu pe dosul pozei. cum le scoate şi cum îi propune re#inei să înceapă să semneze pe prima dintre ele. cu le#ionarii lui 8ima şi cu destinul neclar al ţării! 8cena are loc la 7 septembrie BC G. în cea de a doua cate#orie ― nostal#icii ― intră bărbaţi foarte în vîrstă. punînd de#etul în locul e&act unde aştepta semnătura! :neori era vorba de o foto#rafie din carte. în dreapta. în clipa în care văd. cotul şi pleacă. o (iaţă şi un plic cu foto#rafii! /înuită de posesoarea ei cu o de&teritate ieşită din comun. doamnă2". %e#ele povesteşte care a fost ultima ima#ine pe care a luat-o cu el din %omEnia şi care l-a însoţit în tot e&ilul ca memento al tra#ediei ţării sale! Pe HG decembrie BC 7 este obli#at să abdice şi să plece în e&il! . ultimul lucru pe care %e#ele îl zăreşte este silueta unui ofiţer cu capul întors către va#onul re#al şi cu faţa scăldată în lacrimi! Lumea din sală. cu "n-tonescu. în vreme ce scutierul în scurtă de piele din dreapta mesei o în1aţă pe femeie de cot! @emeia îşi tra#e. într-un anumit loc al pa#inii. non: 8on: CFest trop:1 o aud pe re#ină spunînd. 6n război. cu cîinele!!! "ici. din spatele mesei. ci pe suprafaţa lucioasă color! 1+$. în sfîrşit. în vreme ce ceilalţi doi ve#1ează în dreapta şi în stîn#a mesei lun#i care a fost instalată în mi$locul scenei şi la care cuplul re#al şi cel princiar s-au aşezat pentru auto#rafe! Aamenii trec cuminţi prin faţa mesei şi primesc. între foi erau puse cîteva zeci de semne din bucăţele de 1îrtie! @emeia desc1idea cartea la primul semn şi. alteori de un pasa$ subliniat! ""ici!!! 9i aici!!! ". cum femeia desc1ide plicul cu foto#rafii. să se întoarcă cu faţa la zid! 'înd trenul se pune în mişcare. tocmai pentru a semna! /ă trezesc.

care este evident fericit de propunere. se înclină şi murmură. eram la /înăstirea 5ealului cînd tatăl /a$estăţii . începe prima strofă cu o voce tunătoare şi îndeamnă publicul ima#inar să-l urmeze! -u îl urmează nimeni.oastre şi /a$estatea . începe. cu un surtuc ciudat plin de c1eotori! "re părul alb. acceptat ca unul interesat de buna desfăşurare a lucrurilor! %espir uşurat! *ntre timp bătrînul a a$uns la mar#inea scenei. oc1ii albaştri şi lăcrimoşi.către CG de ani. apoi "driana =abeţi şi /ircea /i1ăieş cu soţia! "vem "să povestim". care se apropie de %e#e fără să aibă în mînă albumul sau vreo carte. într-un fel sau altul. Jurnalul de la %ăltiniş pornea de la o e&pediţie a #îndului! 5ar acesta2 Poţi să-ţi priveşti viaţa ca pe o e&pediţie2 Poţi fi în acelaşi timp cuceritorul şi cel cucerit2 *ncerc să ies din dezastrul în care mă aflu nu scriind. faţa plină de vinişoare roşii şi albăstrui. ci po(estind. îmi spun. democraţie!" Je suis ra(i. locul din centrul rampei către care avansează artiştii lirici cînd a$un# la aria principală. ci sînt strînşi. m-ar în#1iţi fără urmă viaţa pe care o mai am în faţă! ""scultă. vă mai aduceţi aminte cînd!!!" şi apoi este evocată fie o manevră de la o şcoală militară la care %e#ele a asistat. cu o scurtă ridicare din umeri! . +ată-mă. cerînd şi oferind pentru fiecare clipă în plus povestea uneia care s-a scurs! . poartă cizme şi e îmbrăcat oarecum vînătoreşte. de secol BC. care au făcut parte fie din vreun corp de #ardă.ste O seara. cu un sin!ur persona). într-o coadă care începe în foaier şi urcă pînă la scenă. a pus un picior în faţă şi cuprinde sala cu privirea! . reculează corespunzător! "-u aici". #eo#rafice. să cînt 0mnul -e!al?1 ― "5a#ă vrei!!!". ştiinţifice4 ― sau a operei proprii! . aud apoi. îmi permiteţi. mai aşteaptă o clipă! (rebuie să mai auzi o poveste! /ai ţii minte ce s-a întîmplat atunci2 "scultă! (ocmai se năştea fiul tău!!! Pii minte unde erai2 "scultă. fapt care însă nu pare să-l deran$eze! Qbiară la rampă fericit. îmi răspunde. nu-mi fac iluzia că sînt scriitor! 8înt doar bolnav sau. cu Palatul %e#al! "dresarea lor către %e#e începe îndeobşte cu un "8ire.in de fiecare dată în faţa mea. scuturîndu-le. ridică. fie trecerea în revistă a unor trupe! =ătrînul din după-amiaza aceasta. 8ire. în cel mai bun caz. 'el puţin. cer /a$estăţilor Lor permisiunea să mă retra#! . în sfîrşit. pentru a amîna deznodămîntul! 8imt că dacă aş tăcea. familia doctorului psi1iatru (iberiu /ircea. către sală!" 9i îi indică bătrînului. după care se întoarce către mi$locul scenei unde şedinţa de semnături continuă. imitînd barocul vienez. cum se spune în "rdeal! 2002 1 ianuarie -u poţi să ţii "$urnal" decît în mar#inea unei e&pediţii 3militare. scenariul din 7 mie şi una de nopţi îmi spun mereu cîte o poveste. trebuie să a$un# la (imişoara unde mă aşteaptă prietenii la care am tras. îl privesc pe acest lucrător al 8erviciului de Pază şi Protecţie 38PP4 plin de admiraţie! *mi surprinde privirea) ""sta e.u în mar#inea a ce îl ţin2 'el puţin. intervine prompt #arda din stîn#a %e#elui. mersul falnic şi nesi#ur în acelaşi timp ― şi vorbeşte tare! "8ire. braţele în sus. aşadar!!!" . răspunde %e#ele! =ătrînul face un pas înapoi şi cei care îşi aşteaptă rîndul. în spatele lui. preluat. "în faţă.oastră! !!" %e#ele îl priveşte cu c1ipul său imobil! "8ire. care acum sînt #oale. pe unul dintre cele două culoare ale sălii! =ătrînul îşi înalţă privirea către lo$ile de la eta$. cu alveola parterului încununată de două brîuri de lo$i suprapuse! (otul e în catifea roşu-putred şi în ample stucaturi aurii! Aamenii nu mai sînt pe scaune. prinţ îndurător şi crud. convalescent! (răiesc. fie au avut de-a face. le#ănat-ardeleneşte) "8per că nu voi fi supărat pe nimeni!" La rîndul meu. sesizînd bloca$ul care e pe cale să se producă. o sală frumoasă. acolo. vreme de vreo trei minute.

care cresc ca părul unui mort.l care numea actul se&ual "o îmbrăţişare". în se$ururile noastre păltinişene! Pe drumul acesta sînt presărate încă două cabane. asemeni oricărui templu părăsit devorat de buruieni. cu tinerii care ascultau în e&taz şla#ărul "'e p!!!a mea"2 . îmbătrîneşte cu de la sine putere. de ce să spuneţi 6#a#ic72 Qău. 14 ianuarie . străbat aerul tare şi sticlos al pădurii şi poposesc ca o imensă aură porno#rafică. maliţia şi tristeţea. cerîndu-şi pesemne scuze că pentru prima oară îi încărca pe ceilalţi cu povara unei stări a ei. pînă la Păltiniş am avut revelaţia felului în care profanul invadează şi acoperă "sacrul". aşa zicînd. în sc1imb. de şopîrle şi de straturile roşiatice ale pămîntului.vreiesc de la @ilantropia! @iind soţia şefului 'omunităţii . din 8ibiu. %euşise. ce vremuri idiliceL 'e s-ar fi făcut -oica. înmormîntarea lui =ibi 'a$al la 'imitirul . limba romEnă e atît de frumoasăL "veţi 6dră#uţul meu7. reia la infinit aceeaşi "frază muzicală". asemeni templelor budiste în#1iţite de $un#la cambod#iană. c1ipul lui =ibi 'a$al rămăsese tînăr! "ş adău#a că buna dispoziţie era suprema ei politeţe şi. îi sperie sau îi nelinişteşte pe cei din $ur! . oamenii ar muri cu c$ipul tînăr. cred. "dra#ele mele. sin#urul om pe care l-am văzut trăind în fiecare clipă din punctul de (edere al celorlalţi. ca acul unui patefon care nu mai poate ieşi din şanţul plăcii) "'e p!!!a meaL 'e p!!!a meaL 'e p!!!a mea!!!" 'uvintele se ridică în văzdu1. cred. ca o un#1ie netăiată a naturii! 8trăbat drumul pe care-l făceam prin pădure între cabana MH. dra#ele mele.vreieşti din %omEnia. un fel comunicativ de a le declara iubire! Qîmbetul care o însoţea în permanenţă era replica naturii ei iubitoare la #îndul 3descoperit cîndva. pentru că transformase buna dispoziţie în conduită şi pentru că încremenise în #rimasa bunătăţii. prin valurile de #rimase ne#ative la care o supunem zilnic! -u poţi vorbi de rău şi nici ironiza rămînînd nepedepsit! +ar melancolia. la începutul vieţii4 că tristeţea noastră îi răneşte. pentru cei foarte apropiaţi. cu moartea ei! luni. "o îmbrăţişare activă"!!! 8 ianuarie "stăzi la BM. să nu mai aibă "stări".4 ianuarie %epezindu-mă ieri. s-a adresat -oica în troleibuz unui #rup de fete care vorbeau de zor despre 6#a#icul meu7. iar cînd devenea mai îndrăzneţ. în care -oica a locuit între BC77 şi BCDH 3aşadar în "perioada Jurnalului1) ― astăzi pe locul ei se înalţă un fel de buncăr al =ăncii -aţionale ― şi 1otelul 'indrelul 3"1otelul Partidului"4 la care tră#eam de obicei cu "ndrei.&istenţa ei mi-a su#erat că. într-o asemenea specie. cum se spune în /aramureş.. rămase "ca pe vremuri"! "$un# în faţa primeia dintre ele! Pe terasa $oasă este instalată o masă de pin#-pon# la care doi tineri îşi dispută un meci! La cîţiva metri de ei. un casetofon dat tare le ţine de urît! A formaţie "de cartier". pentru că este un atentat la adresa eternităţii vieţii. de ce să bat$ocoriţi aşa limba2" A. această femeie e&traordinară pe care am cunoscut-o ca mamă a +rinei 'a$al a însemnat ima#inea posibilă a unei specii umane din care au dispărut răutatea. ne-o alterăm sin#uri. pus pe pervazul ferestrei. Pentru că dacă trupul. miniştri etc! Pentru mine. de vreme ce e#oismul este tocmai capacitatea şi nevoia noastră de a-i ane&a pe ceilalţi stărilor noastre! =una dispoziţie era la ea soluţia pe care o #ăsise la #ri$a de a nu-i trece altuia povara eului tău! *n plină metastază. . dintre cele foarte îndră#ite de noua #eneraţie. fiind sceptică în faţa nemuririi. faţa. este păcatul suprem! "şadar. astăzi. deasupra brazilor! "5ra#ele mele". îşi păstrase zîmbetul şi a murit surîzînd. ceremonia avea mor#ă) preşedinte.

la propunerea lui "ndrei.iinţă şi timp cu care îl tot ameninţ de cîţiva ani. 'ătre ora BM noaptea. mă ascultă o clipă pledînd virtuţile #astronomice ale acestui biftec filozofic şi."stă-seară. pentru că din cauza blestematei de filozofii 3atît cît a mai rămas din otrava sau eli&irul ei în mine4 nu mă pot raporta la te&tul lui Guenon cu rela&area pe care ceilalţi 3?oria în mai mică măsură4 sînt dispuşi să o aibă! "ndrei "cel nebun întru mistere". o conduc pe /ar#a =ernea acasă. dar care nu se sfiesc să ţină discursuri competente despre un "dincolo" cu care par că se bat pe burtă2 'e impostură să-ţi dai doctoratul în "cele nevăzute"L 18 'ebruarie 'e s-a întîmplat mai de soi în ultima vreme2 "m început. şi împreună cu "nca /anolescu 3bună cunoscătoare a operei lui Gue-non4 şi ?oria. nereuşind ― între prieteni fiind ― suferă! 5in nefericire pentru mine sînt în mai mare măsură sin#ur decît fiecare dintre ceilalţi trei. a compus-o cîndva la Păltiniş. o dată cu ru#ăciunea apare şi cel care să o asculte! (rebuie să începi prin a te ru#a!" ― "-u pot! (rebuie să fii curat ca să te ro#i! Ar. pe scena vieţii pe care nu ştiu cum s-au pomenit. este oricînd #ata să se lase transportat în /arele 5incolo pentru ca. pustiu! "(e ro#i2"― mă întreabă la un moment dat! "/i-e teamă că nu ar sta nimeni să mă asculte!!!" ― "(e înşeli. dacă nu prin contemplarea între#ului din care facem parte şi prin localizarea "e&actă" a poziţiei pe care o ocupăm în acest între#2 Pentru a a$un#e ""colo". ci cazul cazului lui. ca şi mine. dincolo de un "mda!!!" politicos şi căznit. din perspectiva lui. 8eminarul începe cu o e&punere a lui "ndrei. eu nu sînt în ordine! /i-e ruşine să apar atît de prost îmbrăcat în faţa lui 5umnezeu!" ― "(e înşeli. aşa cum în această poveste. urmată de discuţii! 8ituaţia a devenit "dramatică" de$a după primele două întîlniri şi. ru#ăciunea e făcută pentru cei care nu sînt în ordine! -imeni nu e în ordine! 5acă ar fi cum spui. privită de sus. după o scurtă adulmecătură. dar ştiu 3şi de aceea nici nu-l pot începe4 că lucrul nu îl interesează! 5ar în fond de ce nu are "ndrei ce face nici cu ?e#el. care a reapărut . nici cu . un seminar privat în $urul cărţii lui Guenon @e s9mbolisme de la croix. "ndrei s-a urcat în mai toate ve1iculele care aveau afişată această destinaţie) de la te&tele sacre ale creştinătăţii şi ale reli#iilor orientale şi pînă la stainerismele şi ezoterismele modernităţii! . deambulează. nici cu toată filozofia modernă2 +nteresant nu este cazul lui. iar "ndrei. îl aud murmurînd în sinea lui) "-ici cu ?eide##er nu am ce faceL" %eiterăm periodic proiectul unui seminar despre . o clipă măcar. ea nu face decît să pună încă o dată în lumină ceea ce s-ar putea în c1ip propriu numi 3scuzaţi e&presiaL4 "drama cunoaşterii omeneşti"! +nteresant este totodată ce se întîmplă cînd se strîn# în $urul aceleiaşi mese persoane cu formaţii şi înclinaţii îndea$uns de asemănătoare şi de diferite pentru a putea deopotrivă să stea de vorbă şi să nu se înţelea#ă! +arăşi interesant e cum fiecare crede cu oarecare disperare în "punctul lui de vedere" şi încearcă să-l convin#ă pe celălalt de întemeierea lui şi cum. la o adică. la restaurantul %orto pentru o masă in memoriam. strîmbă din nas şi declara) "-ici cu asta nu am ce faceL" ― el i-a rămas şi astăzi credincios! 5e ani de zile mă străduiesc să-l fac să ia o îmbucătură din 2ein und 3eit. în Atopeni! Pomii sînt plini de c1iciură şi pe şosea e ceaţă! 5rumul. nici cu ?eide##er. e e&act pe dos!" '1iar. "ndrei o cîntăreşte din oc1i mefient.ant. în punctul înalt din care 8pectacolul Lumii îşi dezlea#ă misterul. de ce şi în cele mai #rele momente îmi e ruşine să mă ro#2 Pesemne că sînt bolnav de teama de ridicol) dacă la capătul celălalt nu e nimeni2 5acă ru#ăciunea mea nu are "sol fenomenal"2 'um să fac să a$un#. cum şi-a zis sin#ur în poezica pe care. să poată tălmăci fra!mentul care sîntem! 'ăci cum altfel să ne dăm un sens. 'oriolan =abeţi ne invită.orbei cu care a$unsese să-l scoată din minţi pe -oica ― cînd acesta îi plimba pe sub nas cîte o farfurioară cu mîncărică filozofică pe care se c1inuise să o prepare cît mai #ustos şi să o prezinte cît mai plăcut. nici cu ?usserl şi. în culisele e&istenţei mele2 5e unde aerul acesta assure al celor care. ludic. nimeni n-ar mai trebui să se roa#e! Ar. pe cei apropiaţi de ?oria =ernea. bezmetici.

fondatori de reli#ii. luntraşi.la suprafaţă o dată cu seminarul Guenon. evi şi aioni! *n acest spectacol #rozav. pe scurt căpătăm un rost şi sîntem rostuiţi ― articulaţi ― în albia lumii! @iecare reli#ie mare îşi are metafizica şi apoi morala ei! Dar cum a)un!e omul în posesia acestor (aste icoane ale lumii? 'um a$un#e el să se raporteze la ele ca "ima#ini" reale. credem în valori. alta cu 8finţii Părinţi! +ar eu #ust de ici. scara pe care avem de urcat se desfăşoară în faţa oc1ilor noştri. ne-am făcut intrarea în scenă2 'e se întîmplă în culisele prin care am intrat2 9i apoi. au a$uns în contact direct cu divinitatea şi astfel au intrat în posesia unui adevăr re(elat care în cele din urmă este consemnat ca atare şi devine text sacru. ierar1ii. zei psi1o-pompi! (oate presupun desprinderi ale sufletului de trup. apoi călătorii ale sufletului. de vreme ce prin e&perienţa fiecăruia dintre noi ele nu pot lua naştere2 %ăspunsul este) prin revelaţie! 5ar cum revelaţia nu este o stare comună de conştiinţă. venind. nu s-au îndoit o clipă că e&istă un "pe urmă" şi un "dincolo"! (oate presupun rupturi de nivel. c1iar. pe cu(înt. pentru restul oamenilor. (e&tul sacru. cicluri ameţitoare. alta cu 'orbin. interpretat şi transmis mai departe prin oficiile specializate ale unor slu$itori ai divinităţii. o cronolo#ie a acestei călătorii. că vrem să ne cunoaştem culisele) am fost distribuiţi. ştim încotro mer#em şi încotro trebuie să mer#em. care este stră$uit. ce se întîmplă cu noi după înc1eierea spectacolului2 'um arată culisele prin care ieşim2 încotro ne ducem2 (oate reli#iile lumii. "ndrei îmi plimbă pe sub nas cîte o farfurioară) o mîncărică cu în#eri. sîntem orientaţi. în această panoramare e&tremă a fiinţei. alta cu . rămînem şi $ucăm pe ea o clipă. o#lindiri. -u e&istă o stare comună a revelaţiei şi nu oricine are rendez"(ous cu divinul. cu toţii. disperarea mea e şi mai mare!4 5ar despre ce este vorba2 Plecăm de la premisa că toţi am vrea să ştim ce e cu noi! +ar "ce e cu noi" înseamnă. raporturi între manifest şi nemanifest. interesant nu este cazul meu. e&cepţionali şi aleşi! "ceştia. prin dele#aţie şi ei trebuie să-l creadă pe cel răpit. apar articulaţii între "aici" şi "acolo". profeţi sau sfinţi. unificări succesive. nu mai putem trăi la întîmplare. treceri. viaţa lui prinde sens.&istă o morfolo#ie a peisa$ului străbătut. verticale care unifică planurile. ve1icule. -imic nu este de verificat. nu oricine poate fi transportat şi răpit. şi foamea mea e şi mai mare. c1iar şi cele mai prică$ite. sau te&tul revelat. apoi ieşim din scenă pe partea cealaltă! 'ine ne-a distribuit în rolul vieţii2 5e unde. pătrunzînd pe teritoriul lucrurilor pe care îndeobşte nu le vedem ― şi tocmai aceasta este revelaţia ― pe cînd ceilalţi . de colo. omul îşi capătă un tîlc. cortina rămîne definitiv ridicată peste 8pectacolul Lumii!!! @ra#mentul care sîntem îşi #ăseşte locul în între#. raporturile dintre centru şi periferie. pentru cei care nu au avut privile#iul întîlnirii cu divinitatea. un punct terminus al ei! Pe scurt. subzistente. pentru a spune apoi ce a auzit sau văzut "acolo"! "ccesul la 8pectacolul Lumii are loc. armonii subtile. certitudinea în privinţa unor "stări de lucruri" la care ei nu au altminteri nicicum acces! %eli#iile se bazează astfel pe o oli!ar$ie a cunoaşterii. toate reli#iile dezvoltă o sceno#rafie a lui "apoi" şi "dincolo"! *n marile reli#ii lucrurile se complică. cosmo#onii subtile. pra#uri. tristeţea mea e şi mai mare.c<1art. dintre sus şi $os se precizează. 1alte şi etape! . ba c1iar dotate cu #rade supreme de fiinţă2 Pe ce poartă a minţii noastre au pătruns ele în noi. de ani de zile de cînd ne cunoaştem.a este. principii crescătoare şi descrescătoare. nu mai e&istă scenă şi culise. primim un cod. pentru marea ma$oritate a oamenilor. proiecte ale divinităţii. vîrste. totul trebuie crezut! "Problema" pe care o ridică revelaţia este că ea nu face parte din subiectivitatea uni(ersală a subiectului! . ea nu poate surveni decît în indivizi izolaţi. este depozitarul adevărului revelat şi el oferă. de cînd lumea. în măsura în care presupun un "cult al morţilor". tărîmuri diferite. ci dimpotrivă una de #raţie. de iluminare şi rapt. ci cazul cazului meu! 3Pentru că în fond. pe scena vieţii. stări ale fiinţei. opusul acesteia) ea este o facultate excepţională şi validarea ei nu se poate face ― de către cei ce nu au parte de ea 3şi aceştia dau re#ula4 ― decît printr-o acceptare binevoitoare ce nu are nevoie de dovezi! "cea mînă de oameni aleşi 3după criteriul insondabil al !raţiei) fac o e&perienţă care nu e decît a lor.

este făcut "prizonierul lucrurilor pe care nu le vedem"! . această cupă fără fund a transcendenţei în care pot fi turnate în neştire cele mai crîncene credinţe. să pună la îndoială! Ar. scamatoriile la care se dedau de îndată ce intră în arena lui. "posibilul non-manifest" sau "non-manifestabil". spune . filozofică şi critică4 să-l stăvilească şi să arate pînă la ce punct anume este el îndreptăţit ― ceea ce înseamnă) pînă la ce punct îi corespunde posibilitatea cunoaşterii şi o cunoaştere reală ― şi din ce punct anume avîntul acesta devine total necontrolat.ant îl tulbura uşurinţa cu care 8Vedenbor# făcea e&cursii în lumea "de dincolo"! 9i .ant. o nevoie cu mult mai înaltă decît "silabisirea în mar#inea celor ce apar"! =a c1iar omul vrea să se simtă liber de re#ula pe care i-o impun simţurile şi conceptele intelectului! . ci după ce viziunea a avut loc în deplină solitudine şi ca urmare a unei retra#eri asumate din lumea obişnuită a celorlalţi! . Ar. în măsura în care unei probleme reale nu-i poate corespunde nici o cunoaştere reală. pentru că cel ce dezvăluie. că un om are privile#iul de a fi astfel situat încît să poată vedea ceea ce se petrece într-un spaţiu la care ceilalţi nu au acces! . felul competent pe care şi-l aro#ă în or#anizarea văzdu1ului. de pildă. s-a livrat celei omeneşti.trebuie să creadă ceea ce primii. au văzut şi ceea ce nu poate e&ista decît ca domeniu al credinţei! 'redinciosul. supraînălţat pe o scară sau urcat în vîrful unui copac şi poate privi de acolo ceea ce se petrece într-o încăpere situată la eta$! "lţi oameni stau $os şi nu pot vedea ce se întîmplă în încăperea de la eta$ decît #raţie relatării celui care vede! %elatarea pe care acesta le-o face cu privire la cele ce se petrec în încăpere trebuie crezută pe cuvînt! Pentru a fi "credincioşi".ant şi ?eide##er aveau o instrucţie reli#ioasă mai profundă decît are un intelectual umanist astăzi şi totuşi o enormă onestitate intelectuală îi împiedica să facă din 5umnezeu şi credinţă realităţi la îndemînă care le asi#ură celor ce participă la ele un #rad de onorabilitate simetric cu dispreţul care îi acoperă automat pe cei care nu "au acces" la ele şi care îndrăznesc să se întrebe. într-un timp imemorial. toate speranţele. în vreme ce în atîtea alte cazuri ei se lasă cu #reu convinşi de lucruri infinit credibile şi susţinute cu probe şi ar#umente e&trem de convin#ătoare2 Pentru simplul motiv că e&istă un a(înt al cunoaşterii care face ca fiinţa umană să nu se poată limita la obiectele pe care i le dă e&perienţa! . aici intervine divorţul meu faţă de amicii mei! Qona aceasta.&istă în noi.l spune nu numai ce a văzut. #raţie revelaţiei. felul în care vorbesc despre el plescăind de plăcere. uşurinţa cu care îşi apropriază nevăzutul. . "arborele . lipsa lor de precauţie.cuaţia credinţei se bazează în cele din urmă pe bună-credinţă! 8ă ne ima#inăm. să nu ştie.l are nevoie de o cunoaştere care vine nu de )os. în speţă să accepte că relatarea lui este corectă! *n cazul credinţei lucrurile se complică mai mult. promptitudinea cu care descriu. mă tulbură şi pe mine aşa cum pe . cel ce are revelaţia nu împărtăşeşte ceea ce "vede" pe măsură ce vede. cei ce nu văd trebuie să-i facă credit celui ce vede. cît şi în privinţa acurateţii dezvăluirilor sale! 5ar de ce oamenii acceptă în acest caz să creadă cu atîta încrîncenare lucruri care sînt cu totul neobişnuite şi perfect neverificabile. cum spune Lut1er. prin c1iar credinţa sa. pe mine tocmai si#uranţa celor care s-au înstăpînit pe 5umnezeu mă face să ridic #lasul 3e&emplul lui Guenon e tipic4.ant. simplificînd lucrurile. complicitatea lor în i#noranţă. tocmai în măsura în care a recunoscut acest avînt. făcîndu-i dezvăluiri senzaţionale cărora nu le corespunde nici un obiect vizibil! 9i totuşi. ci dintr-o raţiune supremă care. ci spune mai întîi că a văzut! 'eilalţi nu au asistat la momentul cînd persoana aleasă vedea ceea ce pentru ei era nevăzut! %evelaţia nu presupune viziunea şi relatarea în direct! 'el ce vede vede fără martori şi relatarea lui este secvenţă în raport cu momentul cînd a văzut! =una lui credinţă nu trebuie pusă la îndoială în două sensuri) credincioşii trebuie să-l creadă pe profet atît în privinţa întîlnirii lui cu 5umnezeu. s-a simţit obli#at 3ca să spunem aşa din motive de onestitate intelectuală. spaimele şi fantasmele noastre.l este. a posibilului tulburător. sc1ematizează şi fişează absolutul sub pălăria unei "ştiinţe sacre" ce investi#1ează non-naturalul ca şi cum l-ar avea pe masa de disecţie! 5e ce toate astea cînd eu pot să port în mine "frica de 5umnezeu" fără să bat cîmpii despre "@iinţa 8upremă".

au încercat să arate pînă unde se pot întinde pretenţiile de cunoaştere ale unui spirit prins într"un corp. Pentru mine reli#iile sînt enorme metafore ale transcendenţei! 'înd spun "metafore". să pui în locul unei i#norante ri#uros întemeiate şi metodolo#ic asumate un suro!at de cunoaştere2 6nei probleme reale ― care e tîlcul nostru de fiinţe muritoare2 ― nu"i corespunde o cunoaştere reală. adică de o natură infantilă. prin (is. eu sînt confiscat de un soi de "scepticism #ascono-oltenesc") prefer să fiu disperat decît escrocat! La bursa valorilor mele.ant şi ?eide##er! 8-a ferit însă instinctiv ca cineva să-i tulbure certitudinile şi "liniştea ezoterică"! -e-am rezistat unul altuia dintr-un "or#oliu al domeniului" prost înţeles! *n +mintirile lui Fun# sau în . nevoia mea de a scruta "absolutul" este la fel de apri#ă pe cît este cea a lui "ndrei. *n timp ce eu mă dau cu capul de pereţii înc1isorii mele. mama.liade sînt destule e&emple de intruziune. arte vizuale şi opere de elocinţă şi au constrîns transcendentul să renunţe la presti#iul ineficace al vidului şi tăcerii şi să . poate. iau cuvîntul în sens propriu) o uriaşă cantitate de elemente din lumea vizibilului este mobilizată şi pre#ătită pentru a fi "transportată dincolo" (metap$orein). numai că. stilistic vorbind. nici el 3şi nimeni vreodată4 nu l-a străpuns 3decît în direcţia unei morţi fără feed bac#).sefirotic" şi alte constructe asemenea menite să astupe 1ăul fatalei noastre i#norante2 (oate aceste construcţii somptuoase menite să combată resemnarea în finit şi să ne satisfacă apetitul ezoteric seamănă teribil cu palatele din povestirile orientale care sînt purtate prin văzdu1 avînd ca simplu suport un covor fermecat! La ce bun travaliul solemn al unor #înditori care. "ndrei pare să ştie ceva despre spaţiul care se desc1ide de îndată ce ar urma să străpun#i zidul înc1isorii! 5eşi nici eu. investi#at.u însumi m-am simţit vizitat în cîteva rînduri de oameni care au $ucat un rol deosebit în viaţa mea) bunicul meu. apro&imat etc! *n mod stîn#aci 3şi disperat4 se încearcă cucerirea invizibilului prin vizibil şi a necunoscutului prin cunoscut! (oate reli#iile au #enerat. onest intelectual fiind. acru şi dezabuzat al unui ?amlet fără proiecte şi fără speranţe! 5in cauza aceasta. timp de un secol şi $umătate. cu #îndul că în felul acesta invizibilul ar putea fi intuit. ci disponibilitatea de a crede că invizibilul poate fi sistematizat.emoriile lui . a unei alte ordini a lucrurilor în viaţa noastră! . într-un cuvînt cunoscut. ci la consecinţele formaţiei lui! 5e aia e bună filozofia şi "ndrei plăteşte cu această "neonestitate intelectuală" fronda ― din care şi-a făcut un pro#ram de viaţă ― la adresa filozofilor! "r fi "avut ce face" cu . şar$ă şi apel la venerabilitatea problemei un impas care face parte din însăşi reţeta noastră de fabricaţie! 'înd l-am numit odată neonest 3şi a tresărit4 nu m-am referit la caracterul lui. "sta e tot! La întrebarea de mai sus nu se poate răspunde în c1ip pertinent! 'e decur#e de aici2 Abli#aţia de a mima că un răspuns e cu putinţă şi de a-i ta&a de imbecili pe cei care nu se pretează la pantomima mea2 *n fond. -oica. ludică şi combativă. pe care a fost altoit spiritul bănuitor. lezînd însăşi natura transcendenţei. =ernea!!! -u desc1iderea către posibilul altei lumi îmi lipseşte. dacă tipi cu inteli#enţa lui "ndrei sau ?oria preferă #ar#ara #uenoniană unei lucidităţi virile2 'um poţi. înainte de a ne fi trimis în e&cursie pe pămînt. aşezarea mea în e&istenţă este. mai dramatică decît aceea a amicului meu) ea nu lasă nici o clipă senzaţia că raportul dintre văzut şi nevăzut poate fi #îndit în termenii unui conflict rezol(at. şi 1arta evadării noastre de aici! 13 'ebruarie "ndrei crede că poate rezolva prin deriziune. el se poartă ca şi cum acest lucru ar fi posibil şi ca şi cum 'ineva ar fi pitit în trusa condiţiei umane. cultivarea precauţiei mefiente şi #ri$a de a nu fi păcălit 3"calul" care e mereu în pericol de a-mi fi furat este însăşi luciditatea mea4 tind periodic să devină virtuţi supreme! 5e aici senzaţia că demisolul fiinţei mele este locuit de un dN"rta#nan melancolic.

ai uitat ce-a păţit biata $aponeză. piept de pui cu #utui.ste limpede că . ca şi cum ar şti că urmează să se poticnească de la primul pas şi că stăpînul lui. nu se poate. /onica nu are voie să fie bolnavă ca să nu se îmbolnăvească . cu =ra1ms2" ― "'e a păţit. pe )umătate mut! 5ar c1iar şi cînd răspunde. ofensa plebeiană a ima#inii şi cuvîntului! "Povestea" şi "desenul" au pătruns în spaţiul ine&primabilului şi al fără-dec1ipului! .ir$il" şi-a reluat locul! "-u se poateL =ra1ms!!!" ― ". sc1iţează ― după spusele /onicăi ― un surîs va#! 5eodată. ca o secvenţă scăpată fără e&plicaţie din c1in#a unui demers ocult.ir#il! "şa încît. $aponeza începe să asculte =ra1ms cu e&plicaţiile lui 'ioran în faţă şi a doua zi e internată în clinică în pra#ul sinuciderii!" uminică.ir$il. puntea. precaut şi timorat. limbile se dezlea#ă.ir$il. aruncat etc! trebuia să se spri$ine pe "ceva" pentru a face saltul către ori#inile Proiectului! "natomia corpului. azi dimineaţă. te ro# fii atent. revendicativ şi si#ur de sine! /îna care pretinde că. intervine /onica! Lasă omul în paceL -u i-au plăcut şi #ataL" ― "-u se poate. 24 'ebruarie 8eară cu 8orin. intervin eu! ― "Păi 'ioran avea o admiratoare în Faponia. pecetluiri ale separaţiei abolite (s9tnballein) dintre vizibil şi invizibil! -umai că ceea ce iniţial a fost un compromis de "traducere". am impresia că diferenţa dintre un mit şi un manual de botanică a dispărut! 14 'ebruarie .ir#il se pietrifică) c1ipul devine imobil şi nu mai răspunde decît cu "da" şi "nu"! -u mai citeşte.ir#il este intrarea în tăcere. incompatibilă cu casta din care face parte! 8-ar putea foarte bine spune că este.accepte. crucea etc! au devenit "simboluri". ceea ce s-a născut ca o convenţie bazată pe o neputinţă de fond a terminat prin a deveni apri#. prune şi mere la cuptor. unde între timp ". /onica2". aripa. c1iar şi sfioşenia lui 8orin Lavric se estompează cînd şi cînd şi atunci un #înd neaşteptat apare abrupt la lumină. scara. ca un ţipăt repede înăbuşit al unei #îndiri trădate! 'red că e omul cel mai inaparent din cîţi am cunoscut! 8orin vorbeşte rar şi cel mai adesea doar cînd e întrebat. pra#ul.vident. nu va întîrzia să-l c1eme înapoi! . din raţiuni electorale. 'ătălin şi =o#dan 3sosit de la @reibur# pentru o lună în =ucureşti4! Le #ătesc limbă cu sos de maioneză. printr-un soi de le#ămînt neştiut. bietul spirit întrupat. doamnăL" se aude din colţul camerei. e o #rozăvie ce spuiL 8imfoniile lui =ra1ms!!! +mposibilL 8înt supreme!!!" ― ". admiratoarea lui 'ioran. smîntînă şi andive. să "intru" în 8imfoniile M şi H ale lui =ra1ms! *n două clipe apare la telefon! . poate apuca ceea ce îndeobşte nu poate fi niciodată la "îndemînă" vrea să ne convin#ă că ţine în pumnul strîns văzdu1 din lumea zeilor! 'înd citesc tipi ca 8teiner sau GuYnon. cînd şi cînd. nu rareori. nemulţumit de$a de prestaţia primelor silabe sonore. pur şi simplu lun#induse la altă scară. raportul dintre el şi propriul lui #las nu este unul cordial! Glasul lui 8orin păşeşte în lume fără c1ef. nu mai ascultă muzică! -imic din ce vorbesc cu /onica la telefon nu-l interesează şi nu îi stîrneşte reacţii! 5e obicei comenta din off şi. apoi înc1eiem cu "caşcavaluri"! -e simţim bine. trebuie să aibă #ri$ă de . care îi scrie la un moment dat că a 1otărît să se sinucidă! "tunci 'ioran intervine prompt şi îi propune ca remediu audiţia sistematică şi repetată a simfoniilor lui =ra1ms! *i scrie şi cîteva pa#ini despre cum trebuie ascultate şi înţelese! Pe scurt.ir#il nu-şi revine după boala /onicăi! 5e fapt. îi smul#eam 1o1ote de rîs! "cum.orbeşte precipitat) "Gabriel.ir#il căzut bolnav prin efectul bolii /onicăi! Primul simptom al îmbolnăvirii prin ricoşeu a lui . bolnavă. mă aude spunîndu-i /onicăi că n-am reuşit. . /onica. ca şi cînd iniţiativa vorbirii ar fi o necuviinţă. arborele.

acţionată de butonul scrisului. apăsa pe butonul secret şi.ner#ia acumulată din cenzuri repetate şi din această sufocare asumată în adîncurile muţeniei a răbufnit într-un scris torenţial! 'a şi cum cuvintele trebuiau împiedicate să se piardă în aer. acolo! "m primit. dimpotrivă. 8orin ar fi împărtăşit soarta scriitorilor talentaţi şi inculţi. îşi punea 1ainele de #ală. urmînd. aproape cu lacrimi în oc1i. ca. scrisul a devenit un soi de or#an. mer#eau la culcare. erau dincolo de stil! 8enzaţia pe care ţi-o lăsau era că ar fi putut continua la nesfîrşit! Aare. ca să zic aşa. care nu aveau nimic de ascuns. sin#urul prin care ― după ce toate celelalte simţuri au fost absorbite şi aneantizate în el ― a mai rămas să se producă contactul lui cu lumea! -umai că această revărsare firească este captată şi reorientată în cîmpurile de forţă ale unei inteli#enţe care a întîlnit la timpul potrivit şcoala #îndirii! 5e aici tonul înalt al scrisului lui! @ără in#redientul acesta al "#îndirii". m-a ru#at să reînviem Păltinişul! 9tia foarte bine care îi sînt nevoile! 'ăci ce era pînă la urmă Păltinişul. de lecturile lui. băiatul acesta cu privirea aţintită niciunde. cu mersul obosit şi cu umerii puţin curbaţi.lvira şi 5onna "nna în primele scene. prin pneuma intermediară a "discipolilor" săi! :n $uramînt al scrisului. obişnuită să se frîn#ă şi să se retra#ă la fiecare tentativă de ieşire prelun#ită în afară. scrisori de la el! %areori am întîlnit o asemenea patimă a scrisului. autorul nu risca să moară asfi&iat2 @iinţa lui 8orin. de filme. cînd ceilalţi. şerpuind pe zeci de pa#ini. 8enzaţia pe care ţi-o lăsa. după terminarea facultăţii de filozofie. după dispariţia fantomei. se desc1idea precum un perete care se dă deoparte mutînd din loc o dată cu el rafturile indiferente ale unei biblioteci menite să ascundă e&istenţa celuilalt spaţiu! 'itindu-i scrisorile. 8orin a venit la mine şi. a reverberat compensativ în partea nevăzută şi mai ales neauzită a fiinţei lui 8orin! . =o#dan vorbeşte ca o floare care se desc1ide şi descoperă lumea! . care mor patetic în o#rada metaforei şi în sinta&ă! 'ultura filozofică l-a salvat de perspectiva înecului în propriile-i cuvinte şi l-a învăţat declinarea ideii şi arta de a face ca fiecare propoziţie să poarte în ea zvonul unui #înd! /i-aduc aminte cum.ste tot o vibraţie! 8e bucură cu #las tare) de muzică. ascundeau prost re#retul că trebuie să se termine. de profesorii faimoşi care îi ies în cale sau pentru care ia trenul ca să îi poată asculta! "stă seară a venit cu o casetă pe care se află Don 'io(anni"ul lui /ozart pus în film de Lose>! @iecare scenă are o picturalitate desăvîrşită! 5on Giovanni. pentru ca. întrerupîndu-le. de asemenea 5onna . în peştera lui cu comori! (oată fiinţa lui fusese retrasă strate#ic din lume în (ederea scrisului. era de or#ie a verbului! La 8orin. de locurile pe care le vede călătorind cu aviditate. dacă nu o contaminare în spaţiul unui patetism bine temperat al ideilor2 8orin face parte din prima #eneraţie asupra căreia -oica şi-a pus pecetea indirect. în două rînduri. să poată fi mînate pe trasee discrete către coala de 1îrtie şi să e&plodeze. lăsînd în urmă de#1iza$ul inaparenţei. constrînse fiind de nefericita convenţie a epistolei! Pentru că păreau să avanseze în ritmul de respiraţie al autorului lor.de la bun început 8orin s-a purtat e&trem de autoritar cu propria lui voce! +ar vocea aceasta. Leporello şi Qerlina sînt îmbrăcaţi în alb. un asemenea mod de a te lăsa devorat prin cuvînt! 8crisorile. din clipa în care răzbunarea le .uropei. cînd mîna cu mişcări uşoare venea să-şi ia revanşa pedepsitoare asupra încăpăţînării buzelor. intra cu pas semeţ în palatul lui. am aflat că 8orin trăia. înnebunite de propria lor acumulare în matca tăcerii. pe ?amlet. reprimată din copilărie de către supraeul stăpînului ei. doar de oc1ii lumii într-o cămăruţă inaparentă şi că atunci cînd z#omotele zilei amuţeau. începînd cu scena măştilor. încît nici cel mai iscusit oc1i nu va putea descoperi vreodată cusătura care face să stea laolaltă povestea şi interpretarea ei!4 *n timp ce 8orin îşi prelucrează interior tăcerile. făcut sub o anumită cutremurare ― precum cea care îi uneşte. ?oratio şi /arcellus ― îi lea#ă pe cei căzuţi din mantaua stilistică a lui -oica! +ar acest le#ămînt se bazează pe o credinţă simplă) nu e&istă idee care să poată pătrunde în lume nea$utată de un coup dFen(oi afectiv0 nu e&istă sentiment care să se poată impune fără presti#iul unei 1ermeneutici discursive! 35in această credinţă s-au născut în fond şi toate pa#inile acestea! +ar 8orin va şti să respecte atît de bine le#ămîntul. eliberator. de ar1itectura pe care o întîlneşte în "siturile" .

şi se privesc prin aerul vibrat de dansul flăcărilor! Lose> construieşte aici premisele pentru scena violului cu care se desc1ide opera.ant este perfect conştient că enorma onestitate intelectuală pe care o implică "metoda sceptică" nu va avea niciodată cîşti# de cauză. prin c1iar obiectul discuţiei.ier<e#aard desc1ide analiza "stadiului estetic" al e&istenţei în +lternati(a. cînd alunecă pe tărîmul ideilor transcendentale. aşa cum raţiunea însăşi. ipostază a senzualităţii care se trezeşte şi al cărei obiect nu este pe deplin precizat! 5orinţa este ca atare confuză şi.+-lea al lui Palladio (@a -otonda) cu patru intrări situate în cruce şi =o#dan ne atra#e atenţia că una dintre filmări e făcută la ec1inocţiu. înălţate în mar#inea focului central 3rapel pentru focul infernal din final4. ci numai asupra faptului că "obiectul luptei este o simplă iluzie"! . am simţit nevoia să recitesc pa#inile despre Don 'io(anni"ul lui /ozart. la capătul luptei.ant urcă de la condiţionat. către prieteni tineri. prin suma condiţiilor.ier<e#aard are MD de ani cînd scrie masivul volum şi este încă sclavul mecanicii în trei timpi a #îndirii 1e#eliene. locul în care . în care predomină vesta din piele. decît sub forma cantitativă a repetiţiei fără sfîrşit 3lista4! 5upă splendoarea sensibilă a filmului le propun un popas în splendoarea severă a cîtorva pa#ini din Dialectica transcendentală a Criticii raţiunii pure. problema arată aşa) ce face raţiunea pură cînd a$un#e la $udecăţi care poartă asupra infinitului. pornesc în #ondole somptuoase de la . cel al lui 5on Giovanni şi cel al 5onnei "nna. ea este încon$urată în . cu care .i bine.eneţia la /urano. mai precis din capitolul privind +ntinomia raţiunii pure. deopotrivă. să fie drapate în ne#ru! /asetto şi ţăranii în scena c1ermezei poartă costume oarecum breu#1eliene. a nemuririi şi a lui 5umnezeu2 . pentru a asista. deşi conţinutul cu care umple sc1ema este liber. "îşi i#noră adevărata ei menire" şi "se împăunează cu pătrundere şi ştiinţă acolo unde de fapt încetează pătrunderea şi ştiinţa"! 5iscuţia alunecă în cele din urmă către fenomenolo#ie! 'e înseamnă în fond a face fenomenolo#ie2 'e înseamnă a-ţi culti(a văzul fenomenolo#ic2 'e deosebire este între fenomenolo#ie şi 1ermeneutică2 -e despărţim tîrziu noaptea şi îmi promit ― dar ştiu că nu mă voi ţine de cuvînt ― să ne revedem sistematic pentru că am nevoie de ei ca de o #aranţie a non-abrutizării mele! 3/ai e ceva) orice punte aruncată în urmă. evazată pe şolduri. pentru că nu cunoaşte satisfacerea şi nu poate deveni bucurie debordantă. sub titlul 2tadiile imediate ale &rosului sau &rosul şi muzica. este sin#ura soluţie pentru a evita sin#urătatea lu#ubră a bătrEneţii! . pentru că niciodată credinţa nu se mulţumeşte să fie credinţă0 ea are nevoie să se prezinte "sub titlul şi pompa de ştiinţă şi cunoaştere raţională". să sesizeze "zădărnicia certei lor"! 5e ce2 Pentru că atunci cînd se a$un#e "dincolo de cîmpul tuturor e&perienţelor posibile" nu se va putea niciodată decide în privinţa $udecăţilor de mai sus. . al focului ca si#lă a patimei mistuitoare care nu-şi poate realiza esenţa decît prin obiectul infinit al combustiei.ai de cel care moare în cotlonul lui ca "ultimul reprezentant al #eneraţiei sale"!4 25 'ebruarie +eri. o "arenă dialectică" în care evoluează două ec1ipe de cavaleri ce vor fi obli#ate. la necondiţionatul absolut şi descoperă astfel conflictul raţiunii cu sine însăşi sub forma celor patru antinomii! 8implu formulată. dar. efervescent şi "literar"! "8tadiile imediate ale erosului" sînt prezentate şi analizate cu a$utorul a trei opere mozartiene! Primul stadiu ― 8unta lui . într-un imens atelier. după ce m-am despărţit de "copii". introduce semnul sub care stă 5on Fuan.i!aro ― este întruc1ipat de '1erubino. cînd soarele care apune umple portalul vestic şi poate fi văzut în a&ă de pe treptele care duc spre portalul tăiat către răsărit! 8uperb este "umplută" filmic uvertura0 două ec1ipa$e. la arderea sticlei! 'ei doi stau pe pasarele opuse. către altă #eneraţie decît a ta.determină comportamentul. în această situaţie ea secretă. şi maroul! @ilmările sînt făcute într-un palazzo din secolul al J.

"lucrul" acesta care este ireductibilul lor rîvnit în c1ip etern şi care anulează orice diferenţă dintre ele 3poziţia socială şi c1iar şi vîrsta4 ― este la !onella. "încarnare a cărnii sau carne însufleţită de spiritul care-i e propriu"! .permanenţă de un nimb de melancolie! Abiectul dorinţei este de fapt cunoscut. în le#ătură cu 5on Fuan. este prin c1iar esenţa ei infidelă 3ea se 1răneşte din multiplicitatea particularului4 şi are nevoie. 5on Fuan este atracţia în exerciţiu. dorinţa rămînea ideală. dorinţa atin#e treapta "#enialităţii senzuale"! +ată de ce 5on Fuan este "demonicul în indiferenţa proprie esteticului". în măsura în care . precum cea cavalerească. ca fiinţe ale cărnii neasistate de spirit. dorinţa se determină pe deplin ca dorinţă! *n primul stadiu. acum el se desprinde de lume.vul /ediu are nevoie să reprezinte "meditaţia asupra discordiei dintre carne şi spirit pe care o introduce creştinismul"! 5on Fuan este o apariţie necesară ― "încarnarea simţurilor în război pe viaţă şi pe moarte cu spiritul" ― menită să pună şi mai bine în lumină erosul cavaleresc. e#al distribuit în toate persona$ele care fac obiectul repetiţiei! "Lucrul" prin care 5on Fuan e&primă identicul şi comunul feminităţii 3opus unicităţii care însoţea idealul feminin. îşi #ăseşte obiectul absolut în multiplicitatea particularului şi devine seducţie. ea nu îl posedă încă şi trăieşte separată de el. "$uponul". în "stadiul 5on Fuan". "lucrul" pentru care orice femeie se confundă cu alta şi toate sînt la fel de dezirabile 3e&traordinarul fiecăreia dispărînd în acest element comun4. se recunoaşte învins şi lasă carnea să ocupe terenul! 'onflictul în care s-a an#a$at pînă atunci încetează o dată cu această retra#ere.liberată de spirit. care marc1ează cu semnul victoriei fiecare descoperire făcută! Papa#eno nu poate avea o listă. 'ăderea în această cursă. de repetiţie. dorinţa îşi întrupează idealul.vului /ediu. în opoziţie cu primul. ambele rămîn confuze şi nediferenţiate. pentru că dorinţa nu s-a conturat prin unirea cu obiectul ei bine precizat şi. preluarea în carne a spiritului ca principiu intrat în lume! . al treilea stadiu ― Don 'io(anni ― este întruc1ipat de 5on Fuan care realizează sinteza primelor două stadii şi totodată scoate erosul din inocenţă făcînd ca dorinţa să se e&erseze din plin asupra obiectului ei! 5acă Papa#eno caută şi descoperă fără să poată atra#e ceea ce el a descoperit.lautul fermecat ― este întruc1ipat de Papa#eno! 5orinţei trezite îi corespunde acum o multiplicitate de obiecte care se succedă ca tot atîtea contacte efemere! %eprezentarea acestui studiu. este bucuria scurtă şi reînnoită pe care poate s-o procure succesiunea unor săruturi date şi obţinute în #rabă pe parcursul unei căutări nesistematice şi febrile! *n stadiul acesta erosul continuă să-şi păstreze inocenţa.vului /ediu! 8pre deosebire de "prima perioadă" cînd spiritul intră în conflict cu carnea. cădem 3radicalul indo-european s#ad" "a cădea". în timp ce 5on Fuan are nevoie de un secretar pentru a o ţine! Prin faptul că obiectul dorinţei care s-a arătat în "stadiul Papa#eno" în multiplicitatea sa este acum. "fustiţa"! . neîn#rădită de nimic. ea cădea din ideal în multiplicitatea particularului0 în cel de al treilea stadiu. care nu pune în $oc. şi senzualitatea. al lui amour courtois). pentru a e&ista. dar pentru că dorinţa nu s-a e&ersat asupra lui. "demonicul văzut sub un#1iul senzualităţii"! +ar iubirea senzuală.ier<e#aard face din 5on Fuan un persona$ al . în ne-aproprierea lui! 9i tocmai pentru că în acest stadiu erosul visător pluteşte în va#ul melancoliei. visătoare şi melancolică0 în cel de al doilea. nici sufletul nici spiritul. în între#ime apropriat. vezi latinescul cădere).ier<e#aard menţionează. ceea ce înseamnă că dorinţa care caută continuă să nu se e&erseze asupra obiectului ei! *n sfîrşit. lăsînd să se înţelea#ă că simţul pur ca întruc1ipare a stadiului estetic 3ceea ce înseamnă tocmai "le#at de simţuri şi plăcere"4 al vieţii este "cursa" (s#andalon) anume întinsă în care. întinsă de carnea neasistată de spirit este păcatul! 'eea ce face 5on Fuan este "scandalos" în acest sens şi acest scandal aparţine celei de "a doua perioade" a . -umai că materia repetiţiei este "ordinarul" 3opusul "e&tra-ordinarului"4 înţeles ca element comun. rolul "pa$ului mitic" este încredinţat de /ozart unei voci de femeie pentru ca su#estia andro#inului să poată apărea! "l doilea stadiu ― . ca atare. cuvîntul s#andalon). în acest s#andalon. ca sinteză a primelor două. devine suverană şi transformă plăcerea pură în principiu al lumii! .

pe Rald.reţi cu adevărat să simţiţi ruptura2 Pentru că în materie de stilistică nu e loc de demonstraţii. din cauza naţionalismului ni se stin#ea lumina. tot ce se numea "produs socialist"4. pentru cei născuţi în anii NDG. nu cur#ea apa şi nu aveam căldură. oare c1iar atît de #reu de înţeles că mai întîi te răfuieşti cu răul pe care l"ai cunoscut. tramvaie. ziare. pe "lecu Paleolo#u. pi&uri. vezi 5oamne. 'a să înţele# cum arăta %omEnia cu doi-trei ani înainte de a mă fi născut eu. caiete. muzică uşoară. ascultaţi. să văd foto#rafii sau ima#ini filmate. uşi de bloc. alteori fractura stilistică mi se pare atît de mare. pe -ea#u 5$uvara! :neori am senzaţia că am reuşit să recompun un parfum. ci.26 'ebruarie :n băieţel de BM ani îi vede pe părinţii lui. să scormonesc în amintirile celor care au trăit atunci. nu avem în noi nici măcar un atom de mînie2 . clanţe. prea puţin. pe %adu =o#dan. să revin asupra martorilor descusîndu-i la nesfîrşit pe -oica. . care primiseră vizita unor prieteni. 'um aş putea. trecînd prin cărţi. Jurnalul fericirii. deşi în $oc sînt vieţile lor mutilate2 'ît de castraţi sufleteşte putem fi dacă. de la mutra obiectelor care ne încon$urau 3c1ibrituri. minciună. perioada BC D-BCDC. din cauza naţionalismului se dărîmau biserici. în misterul în care i-a proiectat ruptura. pro#rame de radio şi televiziune. -oua modă politicall9 correct le#ată de 'eauşescu) nu comunismul lui ne-a oripilat. care ţi-a deturnat istoria şi de ale cărui consecinţe nu poţi scăpa nici după un deceniu de la ieşirea lui din scenă2 9i că numai prin analo#ie cu acesta poţi apoi înţele#e toate fi#urile răului şi te poţi desc1ide către o suferinţă pe care altminteri ai fi perceput-o mai #reu2 5rumul meu către 81oa1 trece prin trauma comunismului şi tocmai de aceea pot să-l . cu indiferenţă sau pur şi simplu uită. filme. cei care ne-am născut în crepusculul interbelicului. încît anii aceia par că se retra# în propria lor înc1idere. să ascult muzica uşoară a acelor ani. cărţi de istorie4. suspiciune. memorii. era aşa dră#uţ 'eauşescu2" . 1aine. a trebuit să citesc sute de cărţi 3romane. mureau nou-născuţii în spitale şi nu puteam ieşi din ţară! 'um se face că oamenii care au trăit în comunism privesc înapoi cu resemnare. şi pînă la relaţiile cu ceilalţi. . frică şi delaţiune! 'îtă rea-credinţă sau prostie îţi trebuie ca să vrei să cauţi continuitatea între "interbelicul romEnesc" şi această bol#ie istorică2 . "poi şla#ărul anilor NKG. să-i e&plic unui adolescent de astăzi ce a însemnat comunismul2 Pentru că dincolo de atrocitatea inventariată în cărţi de istorie. să răsfoiesc ziare. la fel. pălăvră#ind despre 'eauşescu şi amuzîndu-se copios! "/ama. după tot ce am păţit. veţi spune! 'itiţi atunci Jurnalul lui 8ebastian! "poi . pantofi. a devenit pur şi simplu o abstracţie.ir#il. defilări de B mai şi MH au#ust. era vorba şi acolo de o stilistică a cotidianului. de împuţirea inefabilă a fiecărui atom de (iaţă. pe /onica şi . maşini şi nasturi ― pe scurt.acarale ar!intii rîd în soare. înc$isoarea noastră cea de toate zilele.ste uluitoare viteza cu care se îndepărtează de noi o epocă atunci cînd se produce o discontinuitate a istoriei! "şa cum noi. naţionalismul lui! 5in cauza naţionalismului lui stăteam cu scăunelul la coadă la carne de la dimineaţa. care ţi-a bulversat viaţa. de pildă. ma#azine. nu ne putem ima#ina nici măcar o fărîmă din anii aceia şi o prăpastie părea că ne desparte de #eneraţia părinţilor noştri. bazate pe mitocănie. la rîndul meu. 3araza. care nouă ne-a alcătuit vîrstele.enomenul %iteşti.

liberarea cărnii de sub tutela represivă a spiritului este celebrată acum în c$iar locul specializat al ascezei.vului /ediu cînd "spiritul". spiritul.l nu-i cere acesteia intrarea în asceză. pe care .&istă oare blasfemie mai mare2 @iecare cuplu se naşte printr-o suită de !esturi fondatoare. felul de a cădea în somn.ier<e#aard între cele "două perioade" ale . pînă la cei doi.vului /ediu! Pînă la creştinism. în care prezenţa calului rău 3simţurile4 scăpat din 1ăţurile vizitiului 3spiritul4 antrenează după sine căderea sufletului în condiţia terestră a devenirii. nici din cea latină nu-mi vine în minte un e&emplu care ar putea ilustra conflictul cărnii cu spiritul! . nu este altceva decît un 5on Fuan neantrenat. este dispus să dea bătălia decisivă cu "carnea"! . părul udat de . ci varianta sensibilă 3frumuseţea ca refle& al divinului4 de acces la ideal! Pentru că iubirea este escaladare către :nu şi ideal. că ea nu este decît o imensă tautolo#ie a speciei în care se scaldă. precum şi la compasiunea care se cuvine să le însoţească din partea celor care nu le-au trăit pe pielea lor2 8ă nu-şi fi cîşti#at K de ani de vieţi mutilate sistematic dreptul la nici o lacrimă2 5e cînd e&istă riscul ca o suferinţă să-şi piardă aura de suferinţă pentru că e&istă o alta2 5e unde oare refuzul or#olios al coabitării în suferinţă2 5e unde această revendicare. 4 martie 'ine a spus că iubirea repetă. ci doar acceptul de a se lăsa asistată de el. atin#erea de o clipă a mîinilor. de pe poziţii creştine. urile şi în memoria lui pentru suferinţele alor lui ― ca pe un frate al meu! . nu le poate repeta! "lunecarea unei priviri. urile şi memoria mea pentru suferinţele alor mei. ce nu admite să fie contrariată. de spirit. tocmai pentru a nu pierde idealitatea ca #aranţie a evitării "multiplicităţii particularului" 3căderea în devenirea platoniciană4! +mour courtois nu este un suspin ascetic. ci dintr-un $urămînt de credinţă care implică fidelitatea slu$irii pînă la capăt! @emeia este fanta care se desc1ide în zona vizibilului pentru a lăsa e&tra-ordinarul să pătrundă în lume! 'îtă vreme e&istă un plan ascensional şi o a&ă a verticalităţii #arantate de prezenţa spiritului. nici din literatura #reacă. epuizat de asiduitatea maicilor insaţiabile. terenul este de-acum liber pentru un timp căruia îi aparţin deopotrivă 'asanova. toate cuplurile lumii2 . în mînăstire.ier<e#aard îl pune pe acesta în seama "primei perioade" a .vului /ediu. printre călu#ări şi călu#ăriţe. termină prin a ieşi din convenţia rolului asumat şi (orbeşte ― "-u mai potL" ―. am văzut. obiectul dorinţei care provoacă ascensiunea trebuie să fie la rîndul lui unic şi irepetabil! /ono#amia nu decur#e aici din comandamentele unei morale. oare ne$ustificat să am dreptul la spaimele. un 5on Fuan care nu rezistă şi care nu poate încă întruc1ipa libertina$ul ca victorie a cărnii şi ca eliberare de spaima păcatului! *n ciuda rebound"urilor puritane periodice 3care culminează cu epoca victoriană4. de 8ade sau faimosul 'ruppensex contemporan! luni.privesc pe orice evreu ― în spaimele. pînă la sfîrşitul timpurilor. pre-firînd aceleaşi #esturi. femininul nu poate fi redus la un element comun şi nu poate deveni obiectul repetiţiei! -umai că în "perioada a doua" a . +ar #esturile acestea nimeni. pierde bătălia cu carnea şi se retra#e din lume! 'ea mai bună ilustrare pentru această consimţire a înfrîn#erii sale o reprezintă Decameronul lui =occaccio.ier<e#aard îl i#noră sau pur şi simplu nu-l pomeneşte! . nu le-a mai făcut vreodată şi nimeni. de (ictimă unică? 27 'ebruarie 8imt nevoia să revin la anver#ura analizei din 2tadiile imediate ale &rosului şi la fineţea distincţiei pe care o face . anunţînd motivul păcatului creştin. problema raportului dintre "carne şi spirit" nu se pune cu această acuitate! *n afara metaforei sufletului ca atela$ înaripat din %$aidros"ul lui Platon. atît de mult să pretind un tratament simetric2 . iar pseudo-mutul care se aciuieşte într-o mînăstire de maici şi care.

l întorsese spatele şi plecase! "poi i-a auzit paşii din ce în ce mai #răbiţi. #esturile fondatoare rămîn! 5acă e&istă un eu afectiv şi o identitate a noastră ca inşi. uitarea crescînd cu fiecare zi ce trece! *ţi aduce însă şi ceva deosebit de preţios) lucrurile pe care le-ai aflat pe cont propriu! +ar acestea alcătuiesc micul tău capital de certitudini. i-a prins mîna. puncte de (edere ştii în linii mari ce vrei. părînd că îl aşteaptă de o veşnicie şi că l-ar fi putut aştepta aşa oricît! Prima noapte cînd au dormit împreună! 9i cînd. către miezul nopţii. încălzindu-l la piept. din ce în ce mai c1inuit. înainte de căderea serii. îl z#îlţîie de umeri şi continuă să ţipe) 5e ce plîn#i2 +a spune. că trebuie să-l vadă pentru că nu crede că e adevărat şi că trebuie să se bucure de el! Prima ceartă! *n mi$locul străzii! .ploaie sînt amprente pe care fiecare cuplu le lasă în urma sa.a stă pe un scaun de bucătărie şi capotul de catifea nea#ră. cuplul ţine! +ar dacă se întîmplă ca el să se destrame. electrocutate de spaimă! mar$i. în mi$locul nopţii. îşi dăduseră întîlnire pe o străduţă de lîn#ă #ară în faţa casei unei prietene care lipsea o vreme din =ucureşti! 9i el uitase. "#ravată pentru eternitate". am căzut în iubire! Prin ele. o dată sau de mai multe ori. care încerca să sară peste cîte un troian. pur şi simplu uitase. ridicase capul şi îi spusese. nu poţi fi dus de nas de mode şi atras către false adîncimi. cu fusta lar#ă făcută roată în $urul ei.l plîn#e pe înfundate. capeţi un simţ al "clasicului" şi o anumită îndemînare în distin#erea esenţialului de contrafăcut şi trecător ― într-un . ca şi cum aflase asta din contemplarea îndelun#ă a ceea ce #ăsise pe $os) ştiam că am să te văd! *n aceeaşi vară. cum coapsele se apropie şi se îndepărtează ritmic. a#oniseala ta de o viaţă! "i. cînd a$unsese în dreptul ei. cu faţa inundată de fericire. şi acesta îşi ridica bumbul ne#ru şi rece al nasului încercînd să i-l pună pe obraz şi ea se ferea rîzînd nespus de fericită! A amiază de vară cînd el se întorcea spre casă şi cînd o zărise de departe. tot aşa. poţi să spui fără să eziţi ce îţi place şi ce nu. cu c1ipul desfi#urat de furie! . cu nişte foi în faţă! . plîn#înd. alb tot. i-a zmucit-o de cîteva ori şi l-a ru#at. cu apa şiroindu-i pe obra$i.a îşi aruncă nişte 1aine într-un sac de piele roşcată şi îi spune. încremenise acum în straturi mari şi pufoase! =ucuria lor. îi dez#oleşte un #enunc1i! . să treacă într-o doară cu maşina pe la locul întîlnirii! Ploua #roaznic şi strada era pustie! 'înd s-a apropiat. că pleacă! . pierzîndu-se în el şi apărînd iar la suprafaţă cu botul plin de zăpadă! "poi ea luase #1emotocul de blană în braţe. ştii să distin#i între lucrul înţeles cu adevărat şi a te preface doar că ai înţeles. a văzut-o în dreptul porţii nemişcată. totuşi. nu mai ştia nici el ce anume se întîmplase. sau poate nici nu îi păsa. fi#ura celuilalt şi. lucrul se datorează acelei suite de întîmplări irepetabile prin care în viaţa noastră. de ce plîn#i2 5upă care începe să plîn#ă şi-i ia capul la piept! " treia ceartă! . vine spre el. după ce fusese viscolită pînă tîrziu. să nu plece! " doua ceartă! *n casă! . ţipînd. în timp ce ea îşi în#rămădeşte şi mai repede lucrurile în sac! *n curînd termină şi îşi pune #răbită pardesiul! 8e îndreaptă spre uşă. memoria cuplului rămîne intactă în istoria nescrisă a lumii! Gestul fondator este cel care transpune de fiecare dată sc1ema universală a iubirii într-o particularitate e&tremă şi conferă astfel fiecărei iubiri unicitatea ei absolută! Prima ninsoare căzută în anul acela! Qăpada. fiecare partener păstrează în sufletul lui. privind ceva cu atenţie! "poi. căzut într-o parte.l se apropie ameninţător. prin recursul perpetuu la ele. 5 martie 'e îţi aduce vîrsta2 :n plus de cunoştinţe2 "ş spune mai de#rabă că un deficit. care treptat se transformaseră într-o fu#ă şleampătă! 'înd l-a a$uns din urmă. şi i-a spus că nu poate dormi.l vede cum picioarele îi tremură. apoi se întoarce. ţinîndu-se de mînă pe strada pustie şi mer#înd în urma puiului de caniş. pentru ca după desenul lor inconfundabil el să poată fi recunoscut în eternitate! @orţa de coeziune a #esturilor fondatoare este uriaşă şi. ea a aprins lumina.l stă la birou. şi şi-a adus aminte aproape cu o oră mai tîrziu! 8-a #îndit. în sfîrşit. #1emuită în mi$locul trotuarului.

trebuie să-i întîlnesc pe . trebuie să-l întîlnesc pe (u-dor =anuş şi să preiau ilustraţia 3KG de planşe color4 la &nciclopedia zmeilor a lui 'ărtărescu. doamna vine din -eV Wor<!!! 9i domnul din =ucureşti!!! 9i veţi petrece cîteva zile la Paris!!! 5upă zece ani!!! . şubreziţi de bolile iernii ― /onica îmi va da anii BCDB-BCDO din Jurnalul ei corectaţi ―.cuvînt devii onest intelectual. avînd ca invitat de onoare editurile din +talia. în ciuda unui destin . după un scurt se$ur în %omEnia. la care =anuş lucrează de peste un an! Pentru sufleţelul meu. dar care rezistă şi trece prin ani 3zeceL4 şi. un tînăr zvelt şi simpatic. frumosL" 9i înc1eie cu un profitez"en:. m-a refuzat cu ele#anţă! 5upă scurtă vreme a părăsit ţara. şi o vorbea cu o voce caldă. o admiram dinainte 3toate piesele bune de teatru din =ucureşti se asociau în mintea mea cu #rafica afişelor ei4 şi am ru#at-o să mă a$ute în crearea unui loo# al nou-născutului ?umanitas! %omEna o învăţase la maturitate. în materie de #rafică de carte decît cele franţuzeşti! mar$i. spus din toată inima! -u are sens să-i stric scenariul care s-a înfiripat spontan în mintea lui! . în =ucureşti. după ce în %omEnia divorţase. care pică e&act în săptămînă aceasta. aşa încît îi adresez acestuia ru#ămintea şi adau#. e&plicaţii suplimentare! "". pentru a discuta condiţiile publicării complete a operei lui . unde urma să-şi întîlnească familia 3soţul şi pe băiatul acestuia4 şi să petreacă împreună o scurtă vacanţă! "şa se face că cele trei ore de zbor le-am petrecut împreună. la Atopeni. după ce îşi făcuse studiile în ma#1iară la 'lu$. o voce ondulat-feminină mă c1eamă. 19 martie "m a$uns astă-seară la Paris! *n avion 3era un zbor "ir @rance4 am trăit un lucru nostim! La poarta de îmbarcare. vreau să cumpăr de la @-"' filmul lui Lose> după Don 'io(anni şi să văd ce casete mozartiene mai #ăsesc! "m să dau şi o raită pe la tîr#ul de carte. mer#ea pentru o săptămînă la Paris.era şi /ilan . dar cu precădere tapiserie4 în "8tates"! A cunoscusem în BCCB. s-a stabilit la -eV Wor< şi s-a măritat acolo. 3-eonestitatea intelectuală nu e de aceea neapărat o fraudă. le#ănînd şi lun#ind vocalele! "vea darul de a marca locul în care apărea apărînd pur şi simplu! 'ulorile veştmintelor erau dozate în funcţie de albul catifelat al tenului şi de întunecimea oc1ilor şi a părului! %îdea potolit şi senzual. a scos aparatul de foto#rafiat şi mi-a propus să ro# pe cineva din ec1ipa$ să ne facă o poză! (ocmai se apropia 8teVardul care se ocupase pînă atunci de noi. de piept. cu puţin timp în urmă. în c1ip de e&plicaţie) "An se retrouve apr_s di& ans!!!" -e face foto#rafia şi ne cere. pălăvră#ind întruna! La un moment dat. de re#izorul "ndrei =laier! "cum.undera la ?umanitas. din apropiere. să-şi încerce norocul de artist plastic 3face #rafică şi pictură. iar mersul avea o distincţie pe care miopia filtrată a privirii o accentua şi o abătea către melancolie şi absenţă! Pentru că avea o teamă precaută de a se an#a$a în proiecte care nu porneau din ea şi pentru că îşi cumpănea cu pedanterie e&tremă fiecare #est şi fiecare se#ment de viaţă. pe nume! *ntorc capul şi o văd pe 'lara (amaş! Plecase din %omEnia în urmă cu zece ani. trebuie s-o văd pe /arie-@rance pentru a-i propune o serie +onesco în "livre de poc1e". în sfîrşit. mai rafinate. limpede că ne-a aşezat într-un stor9 învestit cu presti#iu sentimental) o iubire ce pare că s-a sfîrşit. cît mai ales o formă de imaturitate!4 +ată de ce maturizarea presupune lenta avansare către un anume do#matism! /atur devine cel care se poate orienta tocmai pentru că are cîteva repere ferme 3c1iar dacă printre ele se numără şi scepticismul4! 18 martie /îine plec pentru şase zile la Paris) trebuie să-i văd pe +erunci. cu acel firesc plin de căldură ― ce nu păcătuieşte niciodată prin familiaritate. indiscreţie sau vul#aritate ― pe care nu îl au decît francezii. poate.undera.

"nt1on> Per<ins sau /arlon =rando! 'ît de vul#ar m-aş fi simţit să intru. cu cămaşă pepită şi cravată! 5oar mai puţin surîzător! +ntru în vestibul şi de sus. lansînd un "'eao. în acest scenariu înfiorat. un nou mod de a cerşi! Pe lîn#ă litania obişnuită ()e suis sans abri. în pra# este acelaşi . am simţit o vreme cum umbra tînărului înalt mă însoţea spre casă ca un reproş nerostit! miercuri. a nu-i permite vieţii să vină peste tine. pre#ătit pentru orice surpriză! :şa se desc1ide. să-l privesc cu oc1i umbriţi ele emoţie şi să murmur un "merci" care. cinci minute mai tîrziu. la Paris. a murit în picioare! Arice moarte bună trebuie să te prindă făcînd ceea ce făceai dintotdeauna! 5in acest punct de vedere. ne-am despărţit. trebuia să e&prime tulburarea la #îndul că o mînă de oameni necunoscuţi se bucură cu atîta #raţie de supradoza mea de fericire! Pînă la aterizare am rămas prizonierul acestui rol ce-mi fusese conferit şi cînd. am intrat eu în scenariul în care fantezia lui mă proiectase! "şa încît. tînărul a reapărut cu o pun#ă sofisticată de 1îrtie.ir#il dintotdeauna. cu precauţia dintotdeauna. a fi mereu în priză. iată. să te copleşească. se re#ăsesc sau se pierd definitiv. făcîndu-i pe cei doi să se re#ăsească şi să abolească distanţa ce-i despărţise 3BG GGG de <mL4 atîta amar de vreme. reintrînd fiecare în destinele pe care ec1ipa$ul de la "ir @rance ni le suspendase pentru o clipă. cu privirea vioaie şi ludică! *ncearcă amîndoi să mă convin#ă să nu mă încred în aparenţe! Aricum. subiectul mandicităţii le aminteşte celor din va#on că fiind "sYropositif" nu poate dormi afară!!! /ă apropii de casa din @rancois Pinton cu inima strînsă! /onica m-a prevenit în cîteva rînduri la telefon că îi voi re#ăsi în stare de epave 3"două păpuşi stricate". în metrou. /i1nea.ir#il un 1o1ot de rîs. în drum spre /onica şi . 20 martie "stăzi. pe care scria "Fo>euses %etrouvailles de la part de tout lNYIuipa#e" şi care conţinea două sticle de şampanie @anson. după un scurt detur de afaceri prin =ucureştiL -aş fi riscat oare să-şi spună în minte ― asemeni persona$elor din sc1iţa lui 'ara#iale care o spun cu #las tare 3şi dezamă#ite la culme4. n-am putut face aşa ceva. le su#erez. pe lîn#ă recunoştinţă. 'lara şi cu mine. se află pe drumul cel bun! 'uvintele acestea îi smul# lui .potrivnic. că şi-a rotun$it fapta şi că de-acum aşteaptă să moară! *n ce-l priveşte. în umbra marilor fi#uri tutelare ale lui +n#rid =er#man. retezat. /onica respectă re#ula) face mereu ceva şi are . din clipa în care. din clipa în care "amicul" le mărturiseşte că frumosul şef de #ară cu care tînăra sa soţie călătoreşte la 8inaia în "cupeu separat" nu-i altul decît fratele ei ― că "nu mai am nici un 1az"2 . -oica şi-a aplicat teoria la propria lui viaţă şi "i-a reuşit şi asta". pentru a #lorifica. cu aer festiv. Gabriel. cu cizmele adevărului prozaic. oraşul în care. de la +imez"(ous *ra$ms? la 6ltimul tan!o. să nu consideri niciodată că ai înc1eiat ce aveai de făcut! "sta însemna pentru el "să nu mori fără rest"! /oartea trebuie să te prindă la treabă şi să ieşi astfel din scenă în timp ce îţi rosteşti încă rolul! 5epresia bătrîneţii este starea celui care consideră că a spus ceea ce avea de spus. a trebuit să accept propria mea impostură. după care îmi spune ― /onica tocmai ieşise ― cu un ton sfîşietor) "Gabriel.ir#il! 8un şi aştept emoţionat să se desc1idă uşa. iubiţii se #ăsesc. "poate că ar fi mai bine să nu ne vedem.i bine. la rîndul lui. învin#e şi iese victorioasă la lumină. momentul re#ăsirii în cel mai adecvat decor al lumii) Parisul. mărturisindu-i tînărului în uniformă albastră că melancolica doamnă de lîn#ă mine mer#e de fapt la Paris ca să-şi întîlnească soţul. în plină detentă. se aude vocea tonică a /onicăi. cu pantalon #ri. )Fai rien < man!er). cu sacoul de caşmir be$. aşa zicînd.ir#il. îmi vorbise de "spectralitatea" lui . niciodată "viaţa"! " ataca mereu viaţa cu o idee. din capul scărilor care duc la dormitor. cum i-ar fi plăcut să spună) a murit. ştii cît este de cumplit să ai DM de ani2 'um de am a$uns aici2" 'e pot să-i răspund2 *i amintesc că -oica îşi confecţionase anume o teorie pentru a face faţă momentului acestuia) B4 (rebuie să fii mereu în atac! =u trebuie să ai mereu iniţiativa. Gabriel"! *ncepe să coboare. dar urmarea a fost că. vrîndnevrînd. să nu păstrezi despre noi ima#inea de acum" etc4. şi după cîteva secunde am în faţă o /onica surîzătoare. să te înece! M4 'eea ce înseamnă că trebuie mereu să faci ce(a.

corectează. Gestapo-ul a primit peste H milioane de denunţuri din partea populaţiei franceze. locuinţa piticilor. trece (udor =anuş. ci reprezentau doar un accent într-o structură culturală e&trem de variată! 'um să a$un#i atunci să-l compari pe . 7ri!inile totalitarismului. pe /onica vie şi interesată de tot ce se întîmplă! 'um tocmai i-am adus voi! K din +!endele lui . vestimentaţia. Pe lîn#ă o presă de dreapta ― 6ni(ersul lui 8telian Popescu.aler> acceptă ideea ― şi c1iar contribuie cu H franci 3atunci asta era o sumă4 la materializarea ei ― ca armata să fabrice un tun formidabil. netrebnicilor care n-am făcut-o. . dacă se lasă senzaţia că 6asta era interbelicul la noi7. în care.u#en Lovinescu. alimentaţia. cu fabuloasele pa#ini ale Gabrielei Amăt. au rezultat MGG de . vreme de aproape doi ani! .ladimir 8treinu. îşi aminteşte! @rumos este că învrednicindu-se să ţină acest Furnal ne salvează şi nouă. lucrate cu minuţie e&tremă. "postmodernă"4! 5upă cîteva luni. ediţia de la ?umanitas. în care re#iunile locuite de pitici sînt marcate cu pedanterie ― în @inlanda se pare că sînt cei mai mulţi. >iaţa -om. aşa cum e&istau şi în >remea. Pe de altă parte. 21 martie La ora . înmulţind la infinit notele. Qarifopol.aler> 3a se vedea ?anna1 "rendt. *n -e(ista . în BB. 9erban 'ioculescu. 8ebastian îl ataca pe Lovinescu ca "prea democrat" ―. cu ilustraţia la &nciclopedia zmeilor a lui 'ărtărescu! 'incizeci de desene. uite că mi-am şi notat. se rezumă să-i citeze pe 8ta1l şi Golopenţia. evident. dar şi în (ransilvania4. relaţia lor cu diverse animale 3nu se au bine deloc cu pisicile4. adică toată "9coala critică"2 +ar presa democratică unde este2 'ă doar nu e&ista doar 2farmă %iatră şi *una(estire. adică aplecare spre dreapta e&tremă. peisa$ul publicistic era dominat de ziarele şi revistele de centru-stîn#a) Dimineaţa şi +de(ărul. =impul.mereu ce face! Pînă seara tîrziu lucrează în vederea editării Furnalului pe care îl ţine de MG de ani) taie. vieţile! 'itindu-i pa#inile din NDB-NDM. talia piticilor. vrînd să arate cît de firavă era intelectualitatea democratică la noi. şi c1iar şi -oica. aşadar. este şi pentru că . p! B D4) . +de(ărul literar şi artistic. a cărei poantă stătea în faptul că fiinţe ima#inare erau tratate după re#ula realismului e&trem! . specii de pitici etc! 'artea este ma#nific ilustrată şi într-o bună zi ne-a venit ideea de a-i da o replică în re#istrul zmeilor.liade cu 'eline şi =rasillac12 'a să nu mai zic că la noi nu a e&istat niciodată un ec1ivalent al cazului lui Paul . să obţină o frescă "poantilistă" a interbelicului. care s-a născut prin colaborarea dintre un scriitor şi un #rafician! A carte despre pitici 3despre "#nomi"4. persona$e foarte brave. Curentul lui Pamfil 9eicaru şi Cu(întul lui -ae +onescu. +ar din #eneraţia mai tînără Pompiliu 'onstantinescu. + citit cartea cu piticii şi s-a simţit pesemne provocat să facă un lucru de altă anver#ură 3şi de factură. /onica observă) ""r trebui ca toţi cei care se complac în a da o ima#ine a interbelicului dominat de ideolo#ia e&tremei drepte să citească notele Gabrielei Amăt pentru ca să vadă cum arăta epoca! %ecent.liade şi 'ioran. dar de ran# secund! 5ar unde sînt Lovinescu.undaţiilor -e!ale e&istau colaboratori de stîn#a.ra ca şi cum copiii ar fi avut în pro#rama şcolară o materie numită "#nomolo#ie") răspîndirea piticilor pe #lob 3cartea se desc1ide cu o 1artă plană a mapamondului. ce făceam şi ce #îndeam în vremea aceea!!! A re#ăsesc. a cărui calitate e&cepţională să fie verificată tră#îndu-se asupra a BGG GGG de evrei masaţi pe un poli#on amena$at undeva la ţarăL 'e să mai spunem de faptul că în @ranţa. în treacăt fie spus. lăsînd impresia cu totul falsă că epoca era dominată de -ae +onescu şi de elevii lui! Ar. au primit mai tîrziu o consacrare internaţională. pînă şi "lina /un#iu. propunîndu-i lui 'ărtărescu să se lanseze în acest exploit. aflu despre mine lucruri care dispăruseră pur şi simplu din viaţa mea) cînd am a$uns la Paris. adevărul este că ei nu dădeau în nici un caz tonul epocii.ditura! +-am dat lui 'ărtărescu în urmă cu -K ani o carte pentru copii reeditată în Accident an de an.nească. Cu(întul liber. un proiect în care am pus suflet şi la ori#inea căruia se află . Qeletin2 Pur şi simplu omişi. celorlalţi. care reuşeşte. de a$unseseră şi nemţii să fie scîrbiţi de atîta zel în colaborare2" &!i. în timpul ocupaţiei.

rătăcind şi şerpuind subţire într-un zăcămînt de inteli#enţă. îşi petrec vremea măsurîndu-le cînd cu metrul de croitorie. care are cîte şase-şapte clienţi pe zi ―. cu precădere fecioare.diturii. sînt în avion şi scriu. îl numeşte el4. voi mînca cu cîţiva prieteni "brînzuri franţuzeşti"! "m ales ieri cîteva feluri deosebite din "froma$eria" de pe 8aint Auen! =ilanţul se$urului) pozitiv! +-am revăzut pe /onica şi pe . cultură. au un enorm potenţial publicitar. să fac mai bine. ca "lteţa 8a Principele %adu. cu rădăcini într-o lume ar1aică4. în sisteme le!o. am discutat cu /arie-@rance tipărirea eseurilor lui +onesco într-o nouă formulă #rafică. am pus bazele contractului pentru cărţile lui . să fac. nici sarmalele. am văzut superba e&poziţie a suprarealiştilor la =eaubour#. zmeilor. privesc lucrurile "de sus". dar e&istă şi specii de zmei e&trem de culţi. crîncen şi pasional. 26 martie . vila în care a fost făcut filmul4. pleci cu senzaţia că ai fost oaspetele lor! /ari mascalţoniL 'u ei. rafinament şi sensibilitate şlefuite franţuzeşte0 o soră mai mică a . şi care. cărţi de $oc etc4! *n plus. să facem noi serii şi colecţii. în plus. la editură. sînt rapizi. cînd cu metrul de tîmplărie! @abricarea cărţii. cu "domnul Anosă" ― un tip brav şi 1arnic. după cum se vede. 5iseară. ai impresia că viaţa e o petrecere muzicalo-#astronomică şi că tristeţea nu face parte din lumea asta! Lucian îşi pre#ăteşte premiera pariziană la După"amiaza unui torţionar 3"film cameral".ir#il întremaţi 3poate am contribuit puţin la înviorarea lor4. nici folclorul. cu /arie-@rance şi Lucian Pintilie la un restaurant italian din /ontparnasse! (ipii care ne servesc vorbesc enorm. au termen de referinţă în ima#inarul occidental.reau să amplific portofoliul . mă #îndesc la cîte am de făcut odată a$uns acasă şi îmi spun că e bine. adică "în cer"! La ora BK. iar /arie-@rance îl a$ută. mai frumos. mult mai onorabili decît 5racula. vin către masă valsînd şi emiţînd fraze muzicale.&istă zmei violenţi şi cruzi.itoriei Lipan care se îmbracă la 8on>a %i<iel! mar$i. din septembrie4. la G sau la DG de ani! *n cartea lui /!'!. am #ăsit Don 'io(anni"ul lui Lose> 3şi am citit într-un album Palladio despre "La %otonda". BB dimineaţa. să le consolidăm pe cele e&istente. va costa o avere 3peste MG GGG `4 şi e pro#ramată să apară în prea$ma (îr#ului de la @ran<furt! --am reuşit să e&portăm nici mămăli#a 3de ce în fond pizza. poate reuşim cu zmeii. cu acea vocaţie a devotamentului orb pe care a avut-o şi o are pentru cîţiva oameni! . cu cele KG de planşe color. ca în povestea lui Lobo şi @ofo. să mă lămuresc cum e cu or#anismul proiectat pe tălpi 3de vreme ce tot am început.undera la "?umanitas" 3dar mă bucur deopotrivă că l-am cunoscut. să trecem la MKG de titluri pe an 3la MG pe lună. am cumpărat de la @-"' şase albume mari. făcut după cartea 5oinei Fela (Drumul Damascului). pentru ar1iva foto ?umanitas. ba se mai pretează şi la o întrea#ă #amă de produse secundare 3pot deveni persona$e în $ocuri electronice. şi unii dintre ei.pa#ini. putînd fi înţeleşi ca specie e&otică a dra#onilor! 8eara. c1iar după ce ai plătit. care pot fi citite deopotrivă la BM ani. că nu mai e o abstracţie şi. am cumpărat o carte de refle&olo#ie. că "îmi seamănă"4. ore de masa$ în talpă!!!4! "cum sînt destins. şi nu mămăli#uţă cu brînză şi smîntînă2 ― e limpede că lumea are ceva cu noiL4. să vedem împreună desenele lui =anuş la &ncicl. în sfîrşit. în plus. #roteşti şi delicate deopotrivă! . studioşi şi prolifici pe plan artistic! /ai toţi au un interes aparte pentru fetele de împăraţi din specia umană. cîtă vreme am proiecte şi ambiţia şi "nebunia" necesare pentru a le realiza! .ste în ea un filon "primar". zmeii sînt fiinţe comple&e. de două luni. punctînd franceza cu e&presii italieneşti. desprins din lumea *alta!ului 3ceva dedicat şi delicat. mai . înecînd felurile de mîncare sub valuri de cuvinte! (e convin# că totul e e&celent şi. am întîlnire cu /ircea '.

tcaetera! Abscenitate! 'e te faci cînd indi#narea nu încape în cuvinte2 'înd ad$ectivele nu mai a$ută la nimic2 'înd asişti. şi Puţin mi-a #arantat că!!!" ― "(e ro# frumos. la #iumbuşlucurile acestor castratori morali. pe fraţii noştri2" ― "=ine. iată. put. să mă simt bine în pielea mea. 1a!" . . 1a. lasă-mă să spun doar o vorbă.ădim. "driene2 ?a. dar la emisiunile de ore şi ore ale lui Păunescu de la P%A (.ădim în vremea lui 'eauşescu! La noi nu a e&istat aşa ceva şi de aceea obiectele urît mirositoare continuă să pută în public. cu aceste scîrboşenii #uralive care se distribuie în rolul de directori de conştiinţă2 A $umătate de oră mai tîrziu sînt acasă) pe postul "ntena B. 1a. se lăfăie în 8enatul %omEniei şi pe ecranele televizoarelor sub privirile în#ăduitoare sau indiferente ale concetăţenilor! -u numai că lumea îi suportă. uci#aşi de popor romEn în#ri$oraţi de soarta poporului romEnL *ntre timp. prin ecranul televizorului! .! (ema discuţiei) %omEnia şi intrarea în -"(A! . în timp ce (ucă îi vorbeşte cu "dumneavoastră"! 'înd (ucă devine incomod. . asemeni lui Păunescu şi . poate înainte de NDC". 'ornele. nu mă distru#e iar. 'ornele.adim se face că nu-l aude. au promul#at le#i lustratorii. concret2 9i între timp să pierdem (renul +storiei2" ― ""m vorbit eu cu Puţin. . seara tîrziu. pensionare de bordel arborînd pudorile fecioriei. neputincios. cîntăreţi!!! 'um se poate intra în -"(A ― întreb retoric ― cu trubadurii lui 'eauşescu. la spectacolul a doi rinoceri care se masturbează în public. securişti. cu orice preţ. sacerdotul e&ecuta un dans purtînd în braţe un animal destinat $ertfei purificatoare! "poi cuvîntul a trimis la "curăţare" în #enere! +!rum lustrare însemna "a curăţa o#orul"! (oate ţările foste comuniste din .adim discută despre!!! intrarea %omEniei în -"(AL Păunescu e pro. mai presus de orice. lasă-mă să-ţi e&plic. pianişti. vrei să-i părăsim pe cei cinci milioane de romEni din =asarabia. să scriu mai departe aceste pa#ini. Păunescu şi . la acest viol în masă al conştiinţelor2 (îl1ari ţinînd prele#eri despre cinste. spune Păunescu cu voce de bu1ai.1 \ "?a. avînd în vedere un ritual de purificare) în $urul obiectului impur. se prezintă modest autorul emisiunii4. să pre#ătesc un studiu pe tema Eeide!!er şi problema lui 1dincolo1. cu "băi (ucă". 1a. "drian. care curăţau "locul social" 3funcţiile publice4 de persoanele pîn#ărite şi pîn#ăritoare ale comunismului) activişti. la (ucă 81oV 3"sînt /arius (ucă de la (ucă 81oV".liniştit ce am făcut pînă acum cu atîta c1in şi zbucium! (rebuie să termin notele la 2ein und 3eit 3apariţie în martie viitor4. băiatul (ucă transpiră din #reu încercînd să strecoare cîte o propoziţie. e vorba de un ideal pentru care au murit părinţii noştri în înc1isorile comuniste. "cesta este imperativul suprem al unui om care vrea să facă ceva cu viata lui! 28 martie /ă întorc. %idic iarăşi #lasul ― pentru a cîtă oară în aceşti ani2 ― împotriva faptului că alde Păunescu şi . mormăie cu obidă (ucă! 5ar . se perindă scriitori.ădim îl ia.. iar (ucă se sperie de propriul lui cura$ şi i se adresează de îndată cu "domnule preşedinte"! Lustraţie! 'uvîntul înseamnă "purificare" şi latinii îl foloseau la început în conte&te reli#ioase. cu e&cepţia %omEniei 3'e1ia. "driene. cînd m-ai făcut pulbere!. dar cum vrei să ne unim cu ei2 'um. prima4. în loc să fie puşi la colţul istoriei ca susţinători patetici şi coprofa#i ai unui re#im criminal de pe urma căruia nu ne putem reveni nici după BM ani. faptul de a se în#ri$i de sine0 ultima vorbă a lui 8ocrate în %$aidon 1. de la un tal# s$o? cu =o#dan @iceac la %ealitatea (.. medici.adim e contra! "'ornele. ca să pot face toate astea (to epimeleist$ai. ai tu aerul unui om făcut pulbere. să mă investesc în cei cîţiva oameni importanţi ai vieţii mele! 9i. pîn#ărit sau pîn#ăritor. cum ai făcut ieri în 8enat. mitocăneşte.adim îl urec1ează scurt 3"să nu-mi faci mie pe avocatul americanilorL"4 şi îi aduce aminte că "are e&perienţă mai multă decît el"! "5a.!în#ri$iţi-vă de voi înşivă"4! (rebuie. 'orneleL" ― "9i cum. intelectuali prostituaţi.uropa. e un dialo#. să mă în!ri)esc. 'ornele.ine vorba despre "ori#inalitatea în ne#ativ" a %omEniei şi de obstacolele care ne-au înc1is drumul spre Accident în ultimii ani) corupţia şi foştii securişti.

trupului care îl poartă! 29 martie 'e ciudatL 'înd e vorba de o mărturisire scrisă. e&primă ne#ativul saţietăţii) sînt sătul. ei au pretenţia că te deţin dincolo de ima#inea pe care. ci sînt sătul de necazuri. în pat. cum a$un# în casă. fie se $oacă cu oc1elarii. ascult în maşină radioul! :n interviu cu un tip din '1işinău! La un moment dat. în fond. scriind. "lăturiş"! +ar despre "sătulie". el este în permanenţă în căutarea unei atitudini) fie îşi spri$ină bărbia în palmă. dar nu de lucrurile bune pe care le-am mîncat. ce s-ar putea spune2 'ă. dacă . însă. către o recuzită specifică. ci maladii. către un panaş de identificare. pe care îi scoate şi îi pune la loc după o re#ie bine studiată 3alteori. îmi vine această încrîncenare2 %ăspunsul este simplu) pentru mine.ra un substantiv!!! :n substantiv care începea cu "s"!!! -u mai voiau!!! 8e săturaseră!!! 9i deodată cuvîntul ţîşneşte din ma#ma creierului meu) sătulie. poftindu-l în casă printr-o uşă nefiresc de în#ustă. vrei să le-o propui celorlalţi despre tine! -imeni nu e mai puţin dispus să creadă în sinceritatea ta decît un prieten! Pentru că te ştie prea bine.ra vorba de un prea mult. vestimentară. oricum. să îl notez! :it să o fac! 'ătre B noaptea. şi mă duc să adorm liniştit! La fel de fericit s-a simţit pesemne -oica.5ar de unde. basarabeanul foloseşte ― cu limba lor inconfundabilă ― un cuvînt pe care nu-l auzisem niciodată! *mi propun. pre#ătindu-mă să adorm. îl ia prin surprindere va fi trecut în contul măştii. o aură inconfundabilă! @iind cabotin prin esenţa lui. al ima#inii pe care ai confecţionat-o ca să poţi ieşi convenabil în lume! 1 aprilie *n drum spre casă de la editură. îi vine #reu să accepte că ar e&ista în tine ceva care lui i-a rămas ascuns! (ot ceea ce. în /aramureş. i-a spus că se intră pe ea "lăturiş"! -oica s-a #răbit să proiecteze cuvîntul pe cerul metafizicii. de răul în#ur#itat! (recerea romEnilor prin istorie) dintr-o "sătulie" în alta! /ama mea la DK de ani) spunea că nu mai vrea să trăiască! "$unsese la "sătulie"! miercuri. se trezeşte muşcînd discret capătul unuia dintre braţe4. 8ubstantivul de la "sătul"! 8ătulie!!! /i se pare nespus de frumos! 9i cum zicem noi. mai cu seamă cînd e foto#rafiat sau filmat. 4 aprilie @iecare meserie încearcă să-şi creeze însemnele ei pentru a fi recunoscută! /ai toate năzuiesc către un element de uniformă. l-am uitat! 8imt că e în $oc somnul meu din noaptea aceasta! (ot ce pot să îmi aduc aminte este că miraculosul cuvînt începea cu "s"! 5ar la ce se referea2 . "romEnii culţi" din %omEnia2 'e substantiv folosim cînd vorbim de starea celui sătul2 8aţietate! /ă scol. absorbit fiind de o problemă. de ceva pe care romEnii din =asarabia nu mai erau dispuşi să-l suporte!!! . de cîte mi-a fost dat 3fără să vreau4 să în#1it! 8ătulie) starea celui care s-a săturat de atîta rău. cînd o femeie. spunînd că aşa intră romEnii în istorie) en biais.&perţi în tine fiind 3adeseori sătui de tine4 şi cunoscîndu-te deopotrivă cu iubire şi răutate. cei doi nu sînt persoane. în privinţa ta. prietenii îţi fac mult mai puţin credit decît cei care nu te cunosc deloc! . pentru că te-a clasat. furuncule ale poporului romEn trecut prin comunism! :nui furuncul nu-i poate fi ruşine că e&istă! "r trebui să-i fie. #estuală sau verbală! +ntelectualul umanist face tot ce poate pentru a obţine. între timp. scriu rîndurile astea. în sfîrşit. îmi aduc aminte că am uitat să notez cuvîntul! +ar cuvîntul. me#aloman şi crezîndu-se mereu privit şi admirat.

că simpla vecinătate cu ei îl face pe posesorul lor să fie asemenea lor! sîmbătă. un spectacol copleşitor montat. să mă reîntîlnesc în scris cu mine.are de#etele lun#i şi subţiri. cine. frîntă din poi!net. cînd ondulîndu-se. ca dîra unui reactor. pe $os. biblioteca. de $ur-împre$urul camerei! Pentru că nu poate să ia cărţile cu el cînd iese în lumea. traseul unei formări. mă consideram cel mai pasionant obiect posibil al vieţii mele! -u aveam însă "neruşinarea" necesară pentru a face din acest interes obiectul constant 3şi public4 al preocupărilor mele! 'ăci.a este un #arant pentru o ştiinţă care nu poate fi probată în fiecare clipă. în $urul biroului sau peste tot. atunci cînd e anume arătată. de fiecare dată cînd mă ciocneam de mine. ea este asemeni c1ipiului pentru un poliţist) un însemn de autoritate! :n intelectual umanist filmat la el acasă trebuie să lase senzaţia că trăieşte clipă de clipă într-un ocean de cărţi. fără să fie cuprins de plictis. de cîte ori are prile$ul ― şi un interviu fila 9i totuşi! "m văzut cîndva un persona$ 3am auzit că între timp a a$uns preşedinte de "cademie4 care îşi ticsise spaţiul din spate al maşinii. trofeu. în afara mea. o vibraţie interioară continuă şi. e&ecutată cu mi$loace pseudo-filozofice. un proiect amînat la nesfîrşit. decoraţie şi mărturie. ar#ument pentru o înţelepciune de tarabă pusă să circule în lume pe patru roţi! Parcată pe trotuarul :niversităţii. lene sau prostie. o aspiraţie în#ropată. punctînd şi articulînd inteli#ent spaţiul discuţiei! *nsă elementul nelipsit din interviurile filmate cu un intelectual umanist este biblioteca.le se desfăşoară mai întîi. o bibliotecă nu #arantează nimic! . pe teritoriul #îndirii! 5esi#ur. &rsatz"ul unei împliniri culturale. cortina trasă peste o impostură! 8ituată în re#iunea incertă dintre ustensil. mîna acompaniază abundent vorbirea. 5esi#ur. ar fi putut împărtăşi acest interes şi ar fi fost dispus să pătrundă. se află c1iar pe birou. de obicei în dezordine. ele trebuie să su#ereze o anumită nervozitate. vast. bulimie. cînd încercînd să pună la loc o şuviţă rebelă. nu acea proiecţie pornită din interior care face din carte supremul mod de a e&ista şi pe care a$un#i să ţi-o asumi cu perseverenţa cu care un melc îşi poartă coc1ilia! =iblioteca la care mă #îndesc eu este e&act opusul acesteia şi cel mai potrivit ar fi să o numim biblioteca-panaş! Pentru cei mai mulţi intelectuali. de aceea. un crez prăbuşit! *n sine. poate deopotrivă dezvălui şi masca) un tic cultural. în aer. nu biblioteca bor#esiană. este dovada indirectă a unei isprăvi culturale care nu trebuie neapărat să fi avut loc şi care trimite cu #îndul la altele care nu vor avea loc niciodată! Pentru privitorul neavizat ima#inea unei biblioteci este cel mai adesea o capcană. -iciodată. într-o ne#li$enţă studiată! 'artea devenise o insi#nă. maşina "plesnea de cultură" şi urma pesemne să îi umple de admiraţie pe studenţii care intrau şi ieşeau de la cursuri! mat este prile$ul însuşi ― cărturarul nostru se lipeşte de ele. cînd trecînd lin peste frunte. îmi spuneam. de atunci. pe tărîmul tribulaţiilor mele2 -u atinsesem acel #rad esenţial de . o entorsă. cel vizibil prin lunetă. o respectabilitate smulsă celuilalt prin raptul privirii. direcţia unei pasiuni. oriunde sar afla în casă! . cu cărţi 3în limbi străine4 aruncate vraişte. altele. nu mai avusesem cura$ul s-o fac! (ot ce am scris de-a lun#ul vieţii. asociată cu posesorul ei. nu a reprezentat decît strate#ia bine pusă la punct 3eram antrenat pentru astaL4 a unui camufla$ cultural) o diversiune.a su#erează doar. (oţi autorii aceia muţi aliniaţi în rafturi par convocaţi pentru a depune mărturie că cel care i-a colecţionat face parte din familie. pe rafturile care acoperă în între#ime peretele din spatele fotoliului în care intelectualul nostru stă aşezat la birou! "lte stive de cărţi. cu e&cepţia unor pa#ini din Jurnal şi &pistolar. că înoată în ele de cînd se trezeşte şi pînă la culcare şi că acestea îl urmează. le e&1ibă şi se e&pune cu ele ca turiştii care nu au credibilitate decît dacă au o poză făcută lîn#ă piramide! Arice bibliotecă este proiecţia unei veleităţi culturale! . poate pentru prima oară din adolescenţă 3cînd umpleam cu "meditaţii ne#re" carneţele pierdute apoi fără urmă4. 7 aprilie *i datorez enorm "melancoliei" mele din ultimul an) m-a făcut.

libertate care să mă scoată din paranteza în care sin#ur mă pusesem. dacă nu s-ar fi îmbolnăvit. că în o#rada omenirii nu poţi intra decît pe portiţa pe care este scri$elit numele tău. o să vă dispară şi dumneavoastră ameţelile! %ezistaţi cîteva zileL" /oment mai lun# de tăcere) ""uzi. să te iubeşti şi să te întorci pe toate părţile pentru a putea apoi să te apleci către altul şi să-l iubeşti "ca pe tine" ― îmi rămăsese pînă atunci străin! 5ar pesemne că "a$un#erea la tine" nu se poate face la comandă şi pesemne că dintre toate lucrurile deosebite acesta îşi are preţul lui de suferinţă cel mai #reu de plătit! "m auzit-o într-un documentar pe mama lui ?aV<in#. dintr-o deliberată şi prost înţeleasă pudoare! 'um aş fi putut atunci să capăt încrederea că abia vorbind despre mine voi a$un#e să vorbesc cu adevărat despre noi toţi2 Gîndul acesta simplu că trebuie să porneşti de la tine pentru a a$un#e la altul. îi spun pe un ton în#ri$orat. răspunde . "vem cu toţii nevoie de o traumă care să ne aşeze pe drumul nostru. ca să zic aşa "civice". la momentul potri(it. uite ce-mi face prietenul dumitale!!!" . botezîndu-l scurt şi deni#rator "lefton". îţi baţi $oc de mine2" ― "-u. astăseară. /onica şi cu mine rîdem în 1o1ote! 16 aprilie @aptul că "ndrei. pentru suflet. Gabriel.ir#il o să se obişnuiască cu Quluful. 7 aprilie A vorbă care mi-a plăcut şi care. au pus umărul ca să mear#ă revista %lai cu boi e o dovadă a relativismului şi a superficialităţii. un scriitor trebuie să scoată totul pe tarabă. la telefon. rămînînd imobilizat.ir#il!" ― "Gabriel. îmi face frică a Gabrielei "!) "Gabriel. /onica mă anunţă că "prietenul dumitale. 6Qoloft7.ai de cei care nu s-au cutremurat la momentul potrivitL sîmbătă. ai înnebunit2 . care să ne scoată din rutină şi să ne focalizeze către acel punct final al e&istenţei datorită căruia fiecare se#ment al traiectoriei noastre a$un#e să semene cu coarda bine întinsă a unui arc! . am uitat să vă spun că 6Quluful7 are uneori efectul ăsta secundar) persoanele din antura$ul celui care îl ia au ameţeli în primele zile de administrare! *nsă pe măsură ce . declarînd că fiul ei nu ar fi devenit cine este astăzi pentru toată lumea 3"un mistic. apără-mă.ir$il. la un moment dat. . acţionează simpatetic asupra celor care au o comunicare specială cu pacientuî! 'azul dumneavoastră cu . care îi caracterizează pe intelectualii romEni în zilele noastre! "ndrei a mers pînă acolo încît o vreme a acceptat ca numele lui să apară în caseta onorifică a redacţiei! 9i asta "din prietenie pentru 5inescu"L 'a şi cum prietenia cere sacrificii . eu îmi pierd ec1ilibrul!" /ă răzbun scurt) "/onica. deopotrivă. Paleolo#u şi c1iar 5$uvara.lad Q!. dar fiind un medicament psi1ic. 6Quluf7. tot aia eL :nde mai pui că de cînd prietenul dumitale ia 6zulufi7.ir$il. . a început să ia 6zuluf7"! +ată ce a a$uns antidepresivul meu preferat.ir$il. /onica.ir#il laconic! ―"Gabriel. care decodează cu mi$loacele fizicii şi matematicii misterele :niversului"4. toate sentimentele lui sînt de vînzare!" 14 aprilie "şa cum a făcut cu laptop"ul.ir#il mormăie de pe fotoliu. că trebuie să te în#ri$eşti mai întîi de tine. ce spune prietenul dumitale2 'ă din cauza Qulufului tău eu am ameţeli!" ― "Posibil". 3oloft"ull încerc să redresez pronunţia! "+a lasă-mă în pace. îmi spunea de curînd . fizicianul complet paralizat. care-şi petrece viaţa într-un fotoliu şi care vorbeşte şi scrie prin activarea unor sofisticaţi senzori electronici. înţele#eţi2.

îmi puneam în $urul #îtului blana de vulpe de la mantoul mamei atîrnat în cuier ― capul vulpii cu oc1ii de sticlă şi labele cu #1earele intacte îmi atîrnau pe burtă ― şi ţopăiam. ambasadori. puţin lucru!" 5urerea mea în ce-l priveşte pe "ndrei) nu m-a lăsat niciodată să înţele# că ar şti cine sînt. îi mulţumeşte spunînd că e prima oară în viaţă cînd cineva l-a făcut să simtă că nare corp! "'eea ce. monosilabic şi ine&presiv! 8eara. . un postcoce 3opusul unui precoce4. să scot deasupra c1ipul dumneavoastră ascuns.u#enia . pentru un om obişnuit să tra#ă după el BMG de <#!. adică. părăsind devenirea.dezonorante! +ronia e că "ndrei scrie despre "obscenitatea publică" într-o revistă care o ilustrează din plin! Grav e nu că revista e&istă 3de vreme ce supravieţuieşte. cînd mă supără şi îl bombăn4. 5e$a una dintre primele însemnări. televiziuni etc! @audatio e făcută de eseistul elveţian +so 'amartin. din furiile care m-au traversat şi din oboseala maratonului de trei ore. veşnic în întîrziere. în caseta montată de . nu se lasă întrevăzut! -u ştiam că pot să mă conţin atît de bine! 27 aprilie "ndrei a primit astăzi premiul Fosep1-=ec1 pe MGGB. cu toată pi#mentaţia de ri#oare) '!(! Popescu în cămăşuţă albă cu mînecă scurtă. "în semn de recunoaştere a strădaniilor sale pentru unificarea europeană"! La -.odă. care îşi construieşte discursul plimbîndu-l pe "ndrei.u#enia . sfidînd ca de obicei micul "ştaif" al sărbătorii! Gabriela "!. cu . un tip deştept cu mutră de şoricel. este că nimic din disconfortul meu interior. să vă tra# $os de pe podiumul social!" -u ştiu dacă a reuşit! Poate în mai mare măsură aş reuşi eu. mă "coc". "lumea bună" a =ucureştiului. montată. tră#înd după ea o sacoşă din care îi cad lucruri stranii în momentele cele mai nepotrivite! /iniştri. nimic din ce am scris de atunci nu şi-a propus vreo clipă să fie "ori#inal". ci doar pe cont propriu ade(ărat. la mine. înmărmureşte la un moment dat. prin paradis. ci că e&istă şi cu #irul acestor oameni! 'înd scriu despre "ndrei în aceste pa#ini 3cînd mă cert cu el. #ol.'. după ce mi se făcea baie 3să fi avut H ani2 ani24. nu este. debutează cu o enormă banalitate sc1open1aueria-no-nietzsc1eano-cioraniană 3cea privitoare la "sistemul de iluzii"4. care şi-a e&ploatat dintotdeauna surplusul de #reutate pentru a obţine efecte comice.odă. în pa#inile astea. ea e necesară4. în toate privinţele. învinsă de propria ei acumulare! 8înt un "întîrziat". cea din O mai MGGB. cînd sînt rău cu el. asumîndu-şi dezinvolt tema. emisiunea făcută în c1inuri. ţipînd de fericire şi libertate! 'eea ce mă uimeşte. infern şi pur#atoriu! "ndrei. post-mortem. adică sînt mereu tînăr! 24 aprilie /er# să văd. aici.&act ca atunci cînd eram copil) afară din casă eram ţeapăn. cam cu zece ani mai tîrziu! 5e aceea sînt mereu în urma vîrstei pe care o am. în faţa o#linzii. 3 mai 8e împlineşte astăzi un an de cînd am început să scriu sub impulsul unei traume "binefăcătoare"! 'orect ar fi să spun) de cînd am fost dat cu capul de pereţii e&istenţei mele! 5in cauza asta. trebuie să recunoaşteţi. ieşeam din cadă. în urmă cu două luni! " reţinut KG de minute din cele trei ore de discuţie de atunci! ""m vrut să vă umanizez. unde "nu mă vede nimeni"! . scriu ştiind că fac recurs la un capital inepuizabil! 'red că asta este o prietenie) o provizie care a evadat din re#nul cantităţii şi care.

&perienţa morţii. adică de la sin#urul domeniu în care inovaţia e posibilă! A asemenea filozofie ar fi neîndoielnic ori#inală.1 3subl! ns!4 @alsL 'ultura n-a făcut decît să-i ofere lui 'ioran reperele pentru #ăsirea e&presiei proprii. trăirea ei ca scandal nu e cîtuşi de puţin banală!" -u mă las. numai că ea ar fi lipsită de orice interes! S!!!T 'eea ce trebuie să fie cu adevărat nou şi important este în ultimă instanţă timbrul. cu un talent e&cepţional. ceea ce emană din intensitatea unei e&perienţe! 5in scrisorile pe care le primesc. ea devine banală. -u pretind să am vreo ori#inalitate în privinţa concepţiei despre e&istenţă! 'e poate fi mai banal decît moartea2 -umai că în acelaşi timp este vorba de un fenomen capital şi nu e defel o întîmplare că ea ocupă un loc central în toate marile reli#ii ale lumii! 5acă vrei să construieşti o filozofie ori#inală.ra îmbibat de la MG de ani ― spune -oica despre 'ioran ― de iluziile acestea ale dezabuzatului. pe atît de nefastă mi-a fost în planul vibraţiei de fiinţă! Jurnalul de la %ăltiniş a reprezentat. dar nu ştiam să spun de ce! -oica. sînt banalităţi pe plan teoretic. îi pun la un moment dat acestuia o întrebare "zădărîtoare" care îşi avea. cred. cu atît premisa e&istenţială a scrisului este mai bine asi#urată! =ineînţeles că a împin#e această vibraţie pînă în planul e&presiei presupune un alfabet cultural. parado&al. care de altminteri este accesibilă pînă şi ultimului imbecil! 'înd simplifici o #îndire dincolo de expresia ei ori#inală. tonul. de cîte ori venea vorba de 'ioran. v-ar putea spune cititorul acela. şi este cultivat în sine. de evacuare a oricărui truca$ cultural! *n lun#ul interviu filmat cu 'ioran. darul de a plictisi! 5rama mea.dar referinţa culturală este apres coup şi toată "teoria" mea nu este decît prelucrarea formală a unei cumplite depresii. spune el. cu văicăreala lui!!!" 'u aceste lucruri în minte şi luîndu-mi toate precauţiile ca să nu-l $i#nesc. este de plon$eu e&istenţial în esenţa scrisului. intens-eliberatoare. fondul #îndirii dumneavoastră s-ar reduce în cele din urmă la cîteva banalităţi) că omul este rău. dar va risca să poarte cu el peste tot în lume. reiese că plecînd tocmai de la felul meu de a formula ei a$un# să devină conştienţi de cutare sau cutare e&perienţă. nota. ori#inea într-o vec1e discuţie cu "lecu Paleolo#u! "5acă îi iei lui 'ioran stilul. ca pe propria-i umbră şi ca pe un blestem. spunea conuN "lecu teribilist. ci a face să intre în vibraţie coarda care eşti! "+deile" nu fac doi bani dacă nu sînt efectul final al corzii vibrînde! 'u cît vibraţia acestei corzi este mai intensă. atunci autorul acela va fi culturalmente util. simţeam că e nedreaptă. ca să zic aşa. dar nu "cultura" este aici decisivă! ". revin. din BCCG. în vreme ce doar sinuciderea are unul etc! etc!" %ăspunsul lui 'ioran este formidabil) ""cestea. este că întîlnirea cu -oica. dar nu şi pe plan e&istenţial! . pe cît de benefică mi-a fost în plan cultural. prima răzbunare nevrotică faţă de o tutelă care mă pre#ătea pentru "construcţia unei opere" în vreme ce eu aş fi vrut să învăţ cum se dă #las unei vibraţii! +ar răzbunarea . un ţipăt modulat şi trecut pe portativul unei e&presii care mă reprezintă! 8enzaţia. adică la o vibraţie de fiinţă. insist) "8-ar putea într-adevăr să vi se reproşeze că reluaţi teme vec1i de cînd lumea şi că nu faceţi în cele din urmă decît să reiteraţi. nu mai rămîne din el nimic!" "firmaţia asta m-a tulburat foarte tare. pe care nu le poate alimenta decît cultura. "destinală". îl simţeai ricanînd) "'ioran.cclesiast încoace! *n ce rezidă noutatea discursului dumneavoastră2" 5e data aceasta răspunsul lui 'ioran este fără drept de apel şi dacă-l reproduc o fac pentru că mă priveşte în mod direct! "Peste tot în cărţile mele nu e vorba decît de intensitatea experienţei. că moartea este un scandal. îi spun la un moment dat lui 'ioran) ". mai cu seamă din ale tinerilor. ceea ce s-a spus şi re-spus de atîtea ori de la . nu mai spune nimic!" =otul este spus aici! " scrie nu înseamnă a avea "idei ori#inale". dar fondul nevrotic al dezabuzării a fost anterior oricărui demers cultural şi l-a însoţit pe 'ioran ca semn al forţei sale pînă la sfîrşit! +ar cînd "demersul cultural" nu este conectat la o "nevroză". ar trebui să pleci de la ştiinţă. la rîndul lui. că viaţa este lipsită de sens.-aş ru#a să acceptaţi să vorbim despre dumneavoastră cu o anume notă de cruzime! 8ă ne ima#inăm un cititor care ar face pe avocatul diavolului! 5acă n-aţi fi e&celat prin formulă.

îmi recuperam în mod e&plicit vibraţia şi nevroza. staţi o vreme pe tuşă. dacă se poate. în cazul în care coarda e flască. plecaţi în cele din urmă. ne spusese -oica. el care a citit biblioteciL" 8pume#a de furie! "cum ştiu că el nu avea cum să înţelea#ă. în furnal.eciul. ca maestru. el pornea de la pericolul pe care intuia că îl ascunde în sine pro#ramul paideic al lui -oica) cel al performanţei culturale! "-u puteţi pierde meciul decît într-un sin#ur fel) nemai$ucîndu-l". o vreme să nu mai citesc deloc!" -oica a pălit! "m crezut că i se face rău! "/ă#arulL".l era . poartă titlul-manifest Declaraţie de iubire. atît cît să înţele#eţi că acesta nu e meciul vostru. le!ato-ului noician al ideii le!ato" ul dintre idee şi viaţă! "cest #înd subversiv. pe care -oica s-a #răbit să îl condamne. de o catalepsie psi1ică neproductivă. adică al Gîndirii în numele unei :nice +dei. întinsă la limită. dar eu ar fi trebuit să pot! 5in păcate am înţeles cu o întîrziere de aproape MG de ani! "şadar orice individ e&istă în spaţiul e&presiei cîtă vreme coarda fiinţei lui este în vibraţie! "ceasta este starea de "nevroză productivă" ca stare a sănătăţii mintale perfecte! *n cazul în care coarda este doar întinsă. îl suprimam pe -oica în calitate de instanţă culturală represivă! 9i nu este întîmplător că prima carte în care. bloc1ează resorturile scrisului! 8imetric. a definitivei despărţiri de tine pe drumul împlinirii "performanţei culturale". "asta a #ăsit să-ţi spună. desc1ideţi alt teren de $oc. punctul terminus pentru mîntuirea prin cultură! /i-au trebuit ani şi ani de zile ca să înţele# că problema nu era cît şi ce anume citeşti.3inconştientă4 era aceasta) cel care îşi sublimase vibraţia proprie într-un discurs ontolo#ic 3discurs ce termina prin a face vibraţia de nerecunoscut4 şi care. care. al meciului care va fi meciul (ieţii (oastre. în BCDH. în numele 'onceptului! "utoritatea lui -oica era enormă! "ndrei a încercat la un moment dat să o conteste opunînd. #ata să plesnească dar incapabilă să intre în vibraţie. dar ea a fost contracarată masiv de -oica după revenirea mea în ţară! "L-ai văzut pe 'ioran2". dar #reu de perceput de prima dată) "Părăsiţi o vreme terenul acesta de $oc.ant inte#ral în ediţia lui =runo 'assirer 3reţetele intermediare fuseseră ?e#el în ediţia Gloc<ner şi Goet1e în ediţia Prop>laen4 ca o condiţie inconturnabilă pentru a$un#erea mea la "concept"! "ceasta era etapa finală a unei pro#ramate uitări de sine. ne cerea. atunci e vorba de o nevroză care nu poate trece pra#ul e&presiei. unicul care merita cu adevărat să fie $ucat! "ici nu încăpea ne#ociere) era vorba de /eciul 'ulturii. "cu limbă de moarte" 3şi Jurnalul de la %ăltiniş se înc1eia aici4 sarcina să citesc . maladivă fiind. înseamnă că potenţialul de vibraţie al unei fiinţe s-a risipit printr-o proastă #ospodărire a lui! "cesta e pericolul celor care fac din cultură o finalitate şi care îşi mobilizează fiinţa sub semnul "performanţei culturale"! 'înd 'ioran mi-a dat în treacăt. lui "ndrei şi mie! -u ne-am întrebat atunci nici o clipă care era meciul pe care ni-l propunea -oica şi dacă nu cumva mai e&ista şi alt meci care ar fi putut fi $ucat! -umai că "meciul" lui -oica nu lăsa loc pentru un altul! . a izbucnit după o vreme. ne obli#a 3în cele din urmă4 să-l $ucăm! (rebuia oare meciul acesta $ucat pînă la capăt2 'ioran a apucat să-mi spună în treacăt că nu! /esa$ul lui era simplu. ci în ce măsură lecturile tale rămîneau atîrnate de vibraţia care . m-a întrebat! ― "L-am văzut!" ― "9i ce ţi-a spus2" ― "/i-a spus să nu mai citesc sistematic şi.1 -oica îmi lăsase. puneţi premisele altui meci. adică al @ilozofiei. ar fi putut să $oace un rol 3l-am întîlnit atunci de trei-patru ori4. devenea persona$ întrun "scenariu vibratoriu" care îl ucidea tocmai pentru că era un scenariu nevrotic şi bazat pe iubire! @ondul meu nevrotic se răzvrătea tocmai scriind o carte în care. ar fi trebuit să ridice un semn de întrebare asupra oportunităţii meciului pe care -oica ne propunea. sfatul să nu mai citesc o vreme. era pe cale să facă acelaşi lucru cu discipolii lui. cu a$utorul iubirii. după aproape MG de ani. în timpul unei plimbări matinale prin Fardin du Lu&embour#. înainte de plecarea mea în Germania. *i datorez de aceea lui -oica în e#ală măsură naşterea alfabetului meu cultural şi enorma întîrziere pe drumul întîlnirii mele cu vibraţia proprie! "ici întretăierea mea cu 'ioran. a topirii eului în spaţiul impersonal al "spiritului obiectiv"! "cesta era capătul iniţierii paideice.

nu-i aşa2. în numele comandamentului de a-ţi ucide "sufleţelul" 3acest rezervor de remuşcări şi re#rete care bruiază #îndirea4.osovo. e&plică de ce Polonia este "mai europeană" şi mai civilizată decît noi! 5acă "Păltinişul" ar fi e&istat în Polonia şi aş fi avut ideea e&trem de ori#inală să public în romEneşte Furnalul acelui Păltiniş polonez. aşa îşi definea -oica rolul lui pe lîn#ă noi! *n cazul meu a reuşit în e&ces! 9i mai spunea) ". -oica ne pre#ătise pentru un meci care nu era al nostru.ste însoţită de o scrisoare caldă din partea editorului care mă invită la 'racovia. cînd am început să ies în mod curent din ţară. opt ani mai tîrziu. bănuiesc că s-ar fi #ăsit o sută de romEni e&centrici dispuşi să cumpere o carte care. "sta şi înseamnă provincialism) a crede că lumea începe şi se termină cu problemele urbei tale! 5upă BCCG. care îi desc1ide pe polonezi către lucrurile întîmplate în altă lume decît a lor. în care dezinteresul pentru problemele altora se însoţeşte cu indi#narea uimită că alţii nu frisonează la problemele noastre. ne întreba periodic -oica! "'are îţi e vibraţia2". pentru a afla. " trebuit să apară episodul . pare să fie o trăsătură bine determinată a "fiinţei romEneşti"! Pentru a reveni la e&emplul Jurnalului tradus în poloneză! . nu ne "dau" şi nu ne a$ută. pentru a vorbi publicului polonez "e&trem de interesat de filozofia romEnească"! /i se pare enorm) publicul polonez interesat de filozofia romEneascăL "poi îmi dau seama că uimirea mea e cea nelalocul ei şi că ea provine din indiferenţa primitivă şi vinovată a romEnilor pentru tot ceea ce nu-i priveşte în mod direct. în plus.reau să vă învăţ dezvăţul!" 5ar uitase să spună) dezvăţul de el. ar fi trebuit să sune întrebarea! Punctul de decur#ere era totul! . că nu "vin". dar romEnii le i#norau cu desăvîrşire pentru că pur şi simplu nu îi pri(ea. nu sînt nici creştini! "cest mod de a #îndi este falimentar şi. în final. trebuia să a$un# la Paris! "trocităţi fără nume aveau loc la două-trei sute de <ilometri de noi. mi-am dat seama în ce măsură problemele lumii nu erau şi problemele noastre! *n BCC .ibraţia. pentru că escrocul este "al nostru". în vreme ce noi brodam pe tema ortodo&iei care ne înfrăţea cu ei! "ceastă plasare placidă în mi$locul lumii. el face din fiecare romEn o victimă potenţială aflată la discreţia primului acces de autoritarism al puterii! +ndiferenţa romEnilor pentru tot ceea ce nu-i priveşte coboară în o#rada fiecăruia şi devine re#ula unei "societăţi" din care orice refle& de solidaritate a dispărut! 38in#ura cate#orie solidară din %omEnia) minerii!4 20 mai .reau să fiu un întîrzietor". în timp ce cecenii pot fi torturaţi în voie pentru că sînt "departe" şi. 11 mai Primesc zilele acestea ediţia poloneză a Jurnalului de la %ăltiniş.ibrează şi citeşte ce vrei". în care %omEnia s-a implicat direct şi în $urul căruia pasiunile intelectualilor s-au dezlănţuit. "'are îţi e ideea2".ditorul apreciază că e&istă două mii de polonezi curioşi să afle ce a însemnat Păltinişul! 'uriozitatea aceasta. nu avea în fond nimic de-a face cu %omEnia! (ocmai asta înseamnă incultură esenţială) incapacitatea de a recunoaşte familiarul în ceea ce în primă instanţă îţi apare ca străin! 9i mai departe) incapacitatea de a percepe identitatea umană în spatele diferenţei de primă instanţă! Pentru noi năzbîtiile unui escroc din Parlament sînt mai importante decît războiul din 'ecenia ― unde este repusă în $oc condiţia umană ―. ar fi putut suna îndemnul lui 'ioran! +ar -oica nu avea să opună acestui îndemn decît reţeta dopa$ului cultural! *n numele "uitării bune" pe care o aduce cu sine cultura. ca să aflu ce se petrecea în imediata noastră vecinătate. în ce măsură o slu$eau. a$utîndu-te să o modulezi către e&presia ei finală! ". . cu războiul din +u#oslavia.eşti.uropei isprăvile lui /iloşevici şi ale #eneralilor lui îi umpleau pe oameni de stupoare. şi nu ideea. trebuia să ne #1ideze lecturile! 'înd am înţeles asta era tîrziu! ". prin ce infern trecuseră populaţiile învecinate cu noi! *n ţările .

cum îi spuneau meteorolo#ului nostru prietenii. pur şi simplu2 Puiu a simţit nevoia să introducă un mic detaliu) "şi a creat1.ra la începutul anilor NCG! "m scris împreună cu Pleşu cele şase-şapte cuvinte care urmau să fie #ravate în marmură şi le-am trimis lui %elu 'ioran la 8ibiu! Le#ătura cu #ravorul o făcea meteorolo#ul din Păltiniş. aşadar. în faţa unui trup feminin. în posteritate. . . pînă tîrziu.lad Qo#rafi a vorbit despre "teatrul ca lume" şi m-am dus să-l ascult! *n timp ce vorbeşte. prieteni mai mult sau mai puţin ocazionali4 se termină. cu revendicarea unui drept de proprietate asupra spiritului lui! 'el mai mic #est de convieţuire se reportează asupra posterităţii defunctului şi speculează neputinţa acestuia de a se apăra de tirania postumă a celor care în timpul vieţii "l-au iubit" şi "i-au fost aproape"! Pentru că au mîncat cu el.ra clar că fără asta nu se prea înţele#ea ce naiba făcuse -oica atîţia ani la Păltiniş! (ocmai faptul capital că trăind acolo crease e cel care le scăpase discipolilor! "şadar. şi alt detaliu important care le scăpase celor doi) pe 1îrtiuţa trimisă lui %elu 'ioran la 8ibiu nu se preciza nici profesiunea lui -oica! 'e fusese el2 @usese poet2 38e spune doar) "*n casa asta a locuit poetul /i1ai . plimbarea prin lume a moaştelor ultimei iubiri a lui 'ioran! *ncîntătoarea doamnă. se le#ăna de pe un picior pe altul 3fiind şi înalt. copii. ca într-un enorm pla9"bac#. a făcut şi "precizări de detaliu"! Arice convieţuire cu un "mare om" 3nevastă. amantă. în lun#ile seri de iarnă. pesemne în ultima clipă. potrivit clişeelor ei. începe să se deruleze în mine. pentru că i-au făcut servicii sau pentru că s-au culcat cu el.minescu!!!"4 @usese medic2 "viator2 8ublocotenent2 -imic din toate astea! @usese filozof. evident. a trăit. la "5upă-amiezele cetăţii" #ăzduite de +nstitutul de "r1itectură. cînd anume trăise "ultima îmbrăţişare activă" etc! . cu o meşă care îi cădea mereu pe frunte şi pe care de cîte ori o trimitea înapoi cu mîna. Puiu -icolae a intervenit şi aici în mod salutar! 'ine se duce azi la Păltiniş poate.lad Q! face parte dintre oamenii pe care specia nu poate conta! -u-l va #ăsi niciodată acolo unde îl lăsase sau acolo unde. rămînînd apoi o vreme cu oc1ii pierduţi în nicăieri! 8e poticnea înaintea . ne spune cronicarul din 7bser(atorul. după moartea lui. felul în care lam cunoscut! . care îi fusese de mare a$utor lui -oica în anii lui păltinişeni şi căruia -oica. privitoare la instalarea "plăcii memoriale" pe cabana de la Păltiniş! . fusese inte#rat în destinul lui -oica.rînd-nevrînd. pentru căl+-au auzit sforăind. -oica crease! 9i cine se duce azi la Păltiniş poate citi pe placa de pe "cabana lui -oica") ""ici a trăit şi a creat!!!" 5ar Puiu -icolae mai observase. cel căruia -oica i-a povestit cînd şi cu cine a avut "ultima îmbrăţişare activă" ― următoarele cuvinte) ""ici a trăit şi a creat filosoful 'onstantin -oica între anii!!!" Pentru că avusese acces la omul--oica era firesc ca "Puiu" să se ia puţin de braţ cu eternitatea lui! 23 mai "stăzi. aşadar. după cîteva minute am ameţit4 şi avea o fi#ură 1alucinantă. cu lemnele trosnind în sobă şi la o ţuică fiartă. citi pe placa de marmură de pe "cabana lui -oica" ― în privinţa căreia ultimul cuvînt l-a avut meteorolo#ul de la Păltiniş. a$unsese specialist în -oica sau cel puţin în unele "detalii" din viaţa lui -oica! "şa se face că atunci cînd a primit 1îrtiuţa noastră cu cele cîteva cuvinte ― ""ici a trăit 'onstantin -oica între anii!!!" ― Puiu a tresărit! 'um adică "a trăit"2 "şa. un om tare cumsecade. s-ar fi cuvenit să fie! " venit cîndva 3în BCCB24 în biroul meu de la . cu toţii devin. a$unsese să-i facă şi unele confidenţe) despre uimirea pe care o resimţea. o însoţea parcă cu privirea. altminteri fiind obli#at să plece la Paris pentru a-şi da doctoratul în fizică atomică! "m crezut. "Puiu". competenţi şi cred că au ceva decisiv de spus pînă şi în privinţa operei sale! Povestea cu "precizarea de detaliu" îmi aduce aminte de o alta. la colocviul anual al "marelui răşinărean"! " început.ditură şi m-a întrebat dacă nu cumva am un post de corector pentru el. că tipul nu era în toate minţile! 5e altfel.@ried#ard (1oma a venit la 8ibiu.

devine treptat o ruină) faţada cade. trebuie să am din ce să le pun copiilor mei o bucată de brînză pe masă!" L-am ru#at să mă aştepte cinci minute în secretariat şi l-am sunat pe un prieten. aşa era! " fost an#a$at pe post de redactor! 5e atunci a scris nouă piese de teatru. macaraua lui 'eauşescu. cu nişte pantofi spectaculos de mari 3să fi fost 724. în urmă cu aproape HG de ani. fără să ştie. meditativ capul şi lăsîndu-ţi senzaţia că. cu pantaloni be$ din catifea reiată boţiţi.reau să scriu teatru! :n post de corector m-ar păstra în sosul literelor! 9i. e un tip formidabil! 5a. locul este bîntuit de le#enda 3fantoma4 unei macarale! 8e anunţă o vizită a lui 'eauşescu în care e plănuit un tur al clădirii! *n locul de care vorbim se afla o macara stricată! -u putea fi reparată de pe o zi pe alta. a scris entuziast despre mine! (ocmai apăruse =ra!icul. înainte de a ţi se adresa. vorbeşte. oricum. sub forma unui mîrîit prelun#. cea din spate. după ce a primit să pună pe picioare un /uzeu de "rtă 'ontemporană în clădirea "'asei Poporului". nu putea rămîne locului urmînd ca 'eauşescu să dea cu oc1ii de ea! 5in spaima celor care riscau să-şi piardă capetele şi funcţiile s-a născut soluţia) enorma macara a fost în#ropată într-o noapte! -imeni nu mai ştie locul e&act în care macaraua a fost în#1iţită de pămînt0 ea este undeva în perimetrul muzeului lui Aroveanu! +ar Aroveanu. de cîteva ori la rînd. mai întîi cu el! +-am propus să îşi dea doctoratul şi pe urmă să mai stăm de vorbă! 5oi ani mai tîrziu a reapărut în biroul meu. este mîndru că are în#ropată undeva. patru dintre ele s-au $ucat pe cele mai bune scene bucureştene şi una urmează să fie montată în străinătate! " luat premii! " devenit cel mai important "dramatur# romEn în viaţă"! "re M de ani! 24 mai "stăzi. "ndrei şi eu! +rinel Popescu este abătut) îl operase pe 5oinaş de cancer cu o zi înainte şi astăzi după masă i-a cedat inima! *mplinise DG de ani! :n om nu moare cu adevărat decît dacă dispare într-un fel din viaţa ta. în "curtea" sa. "parţinea ultimei #eneraţii de literaţi 3"'ercul de la 8ibiu"4 din formaţia cărora filozofia făcea parte în mod obli#atoriu! 8criind el despre mine îmi făcea. profesor la +@"! 5a. înclinîndu-şi. un imens cadou) mă conecta la o tradiţie . cu un pulovăr #ri purtat în e&ces. mai presus de orice. dar dacă spusese. cineva îmi povesteşte că Aroveanu. 5e aceea fiecare doliu este recapitularea întîlnirilor tale cu fiinţa celui dispărut! 'u cît întîlnirea cu el atîrnă mai #reu în viaţa ta. nu ştia de episodul cu arderea diplomei de doctor. dar cu sufletul rămas la vîrsta adolescenţilor pentru care lumea este o învălmăşeală de aventuri şi de mistere ce-şi aşteaptă dezle#area. nu putea fi luată şi dusă de acolo. la (îr#ul de 'arte. îmbrăcat parcă la fel ca prima oară. şi a reluat conversaţia din punctul în care se întrerupsese) ". la circiuma "La 'ocoşatu". dumneavoastră aveţi postul de corector2" "poi a emis un rîs lu#ubru şi a adău#at) "5iploma de doctor de la Paris am ars-o! -u mai sînt fizician! "m să fac literatură! . cînd eram un necunoscut în lumea literară. +rinel Popescu 3c1irur#ul care a inau#urat transplantul de ficat în %omEnia4. profesorul 8etlacec.u mi-am dat doctoratul. pe proiectul lui lucrase o ec1ipă de cercetare la Paris! + se oferise acolo un post permanent! %efuzase! -u. a căror culoare ori#inară nu mai putea fi precizată. a constatat că partea "invizibilă" a edificiului. care este un munte de om. elevul lui multiubit.fiecărei fraze. terenul este invadat de bălării şi oţetari! *n plus. dar. cu atît doliul este mai mare! 5oinaş a $ucat un rol în debutul meu cultural) este primul care. acoperită tainic de brusturi şi oţetari! 25 mai -e întîlnim.

la rîndul lor. cînd au venit amîndoi în Germania. în#emănate cu artrozele cu care marii balerini plătesc cel mai adesea performanţa zborului interzis îndeobşte muritorilor.culturală antebelică căreia îi aparţineam obiectiv şi afectiv. iar umărul stîn# se zbătea la intervale re#ulate ca şi cum ar fi sc1iţat la nesfîrşit o tentativă ratată de zbor! Pleoapele. a unui om care dădea senzaţia că nu poate fi lovit de condiţia muritorului. '1ipul lui +rinel 3trecuse de KG de ani4. urca adică înspre o #eneraţie pe care în adolescenţă o priveam "de $os" şi ca inaccesibilă! .ra. îi dădeau lui +rinel aerul unei zeiţe nevrozate. într-un fel impropriu. şi şi-a păstrat-o şi după accidentul vascular care îi domolise ritmul vorbirii şi îi răpise aro#anţa mersului tineresc! . omul care rupea biletele la intrare! /ai toţi copiii din 'otroceni şi de la Liceul "Lazăr" făceau asta! Apera era "discoteca" noastră. pe care în adolescenţă o văzusem în toate baletele de la Apera din 'otroceni! Locuiam pe 5r! Lister şi aproape în fiecare seară eram acolo. balerini. din franceză. dîndu-i K lei lui "nea G1eor#1iţă". în BCCO. apoi am început să ne vedem în c1ip re#ulat după întoarcerea mea în ţară! :ltima "sindrofie" acasă la ei 3+rinel ştia să primească şi făcea parte din cate#oria "marilor doamne" care nu reuşesc niciodată să a$un#ă "#ospodine". în timp ce eu mă aflam la Paris. iar criticii literari erau filozoficeşte inculţi! -e-am cunoscut. urma să se desprindă şi să plutească în aer ca un ful# de păpădie4. pe +rinel Liciu. +rinel Liciu făcea parte din această Le#endă. cronicari de la Contemporanul şi 'azeta literară. cu inconfundabilul mers al balerinelor.ir#il 3/onica a început apoi să facă periodic ta1icardii şi nu a mai avut cura$ul să se desprindă de Paris4 şi tot atunci. mi s-a părut. în umbra unei "antante" pierdute şi mi-a oferit prietenia lui! Lumea mea se lăr#ea.ste o adevărată promoţie a vieţii cînd a$un#i să te mişti firesc printre oameni care pînă atunci îţi vorbeau din spaţiul "abstract" al catedrei. 5e-abia acum. cu nasul coroiat. "în sus". al scenei sau al cărţii! "şa se face că am fost foarte emoţionat cînd am cunoscut-o pe soţia lui. indiferent de timpul pe care l-ar fi petrecut în bucătărie4 a avut loc în BCCO în cinstea /onicăi şi a lui . că ceva se dere#lase în or#anizarea lumii şi că în faţa mea se afla o fiinţă care nu putea fi aici decît dintr-o eroare şi. cu el. una de dinaintea separaţiei nefaste dintre filozofie şi literatură! "lături de =alotă. era sin#urul care în peisa$ul cultural de atunci putea vorbi cu îndreptăţire despre o carte care respira literar cu plămînii filozofiei! "@ilozofii" noştri de atunci erau idiotizaţi ideolo#ic. 5oinaş a tradus #enial. ca să spun aşa. suflînd asupra lui. aşadar dintr-un spaţiu inaccesibil 38cena a marcat întotdeauna în mintea mea o "ruptură de nivel"4. nespus de insensibil la tema morţii. 5oinaş venea uneori la editură şi îşi ale#ea cărţi! "vea mereu o bună dispoziţie "erectilă". trecuseră MG de ani de cînd urmăream de pe o strapontină de pluş roşu 'iselle. care a optat pentru comportamentul unei plante de seră 3nu mai iese deloc4 şi care respira în ritmul ieşirilor şi revenirilor . au petrecut un se$ur în apartamentul meu din ?eidelber#. căzute din paradisul 8cenei! *n BCDH. deşi depăşisem vîrsta Le#endei 'ulturale. păreau uneori că uită să se desc1idă şi trebuiau a$utate de o scurtă torsiune a #îtului! (oate aceste ticuri. cîntăreţi de operă. iar perspectiva propriului său sfîrşit părea că nu-l impresionează deloc! /i-l ima#inez pătrunzînd în sala de operaţie a doctorului +rinel Popescu cu #îndurile în altă parte! 'e se va întîmpla însă cu +rinei. poeziile Liei 8avu şi am făcut împreună lansarea volumului la +nstitutul @rancez şi apoi o emisiune la radio. iar eu eram fascinat de +rinel Liciu şi de Gabriel Popescu! 'înd am fost invitat prima oară în casă la +rinel şi 5oinaş ― stăteau în blocul "BGGB articole" de la Piaţa :nirii ―. @acul lebedelor şi 2păr!ătorul de nuci. cu sprîncenele desenate şi fardat în alb era acela al unei măşti $aponeze! 'orpul avea o #racilitate nespusă 3părea că poţi să-l iei în palmă şi că. îmi dau seama de cît noroc am avut în anii aceia) trăiam într-o Le#endă 'ulturală în care zeii noştri aveau nume de actori de teatru. care mi-a lăsat un #ust incomparabil de puritate şi frumuseţe! 5e-atunci ne-am văzut rar. marcat de e&oftalmie. pentru un poet. cînd percep "valorile" în care se scaldă copiii de astăzi şi "vedetele" cărora li se înc1ină. aşadar. care nu se putea amesteca niciodată cu acela profan în care mă mişcam eu! 'înd m-am pomenit faţă în faţă cu ea.

nerecunoştinţa şi ve&aţiunea c1iar. poate fi numit aşa numai în măsura în care orice relatare are loc în timp. 5e fapt.%odica +ulian4 că +rinel s-a sinucis astănoapte! /arie-@rance sunase de dimineaţă să-i transmită condoleanţe şi a căzut peste femeia de serviciu care i-a dat vestea! *mi vine în minte. acum a făcut-o0 ca pe o variantă e&tremă a lui tenir sa promesse. fiind bărbat. iată. el este o dare de seamă despre tot.me. de la oamenii pe care viaţa ţi i-a scos în cale ― iar tu eşti primul dintre ei ― şi pînă la întîmplări. cu luminal4! " murit pesemne către ora BB seara. nici un cuvînt de mărturisire sau încura$are şi în care lipsa răspunsului. rîzînd. 28 mai 8in#ura iubire în care nu aştepţi nimic ― nici certitudinea sentimentului împărtăşit. înainte de a simţi lucrul pe pielea lui. 5oinaş a murit! "poi şi-a pre#ătit 1ara<iri-ul 3în variantă europeană. adică prin poarta care eşti tu însuţi! 'ărţile sînt foarte proaste conducătoare de idei şi inteli#enţă! "ltminteri cum de a$un# e(idenţele atît de #reu în mintea oamenilor2 30 mai "m trăit. dacă unul dintre noi doi moare. adică o "consemnare pe zile". cu comunismul. MC mai :n )urnal. timp în care noi mîncam mici în crîşma "La 'ocoşatu"! 29nc$ronizitIt. nici ecoul #esturilor tale în celălalt. adică laş. infarctul survenit. împlinirea celei mai terifiante utopii ne#re la scară planetară! -imeni n-ar fi crezut.şti #ata să accepţi că ai ce(a de ispăşit şi că iubirea ta atotîndurătoare este va#a compensaţie a vinei de a-ţi fi adus copilul pe lume fără o consultare prealabilă! -e iubim cu toţii mamele atît de mult pentru că sînt sin#ura aluzie palpabilă la neantul care am fost. nu micşorează cu o iotă iubirea ta pentru celălalt ― este iubirea pentru copilul tău! . o seară la ei în care +rinei. etats dF. brusc. + plecat de la spital de îndată ce. istoria se dro#ase! 8e întîmplă uneori să vrem să povestim cum arăta 1alucinaţia în care ne-a fost dat să trăim! 5ar. 5ar ce criteriu e&teriorL 'ăci altminteri.&plicaţia e simplă şi %evel nu oboseşte să o reia cu fiecare carte a sa) marea ma$oritate a intelectualilor din Accident a apucat să $ustifice. #înduri şi idei! Arice "$urnal" este un mod de a pătrunde în viaţă prin poarta cea mai la îndemînă. să elo#ieze şi să aplaude ceea ce . ne spune celor de faţă) ""m 1otărît cu 5oinaş că. că aşa ceva poate să intre în ordinea realităţii. cu poftă! 9i. nu o să fie în stare s-o facă!" 9i a rîs din nou.acasă ale lui 5oinaş2 26 mai "flu de la /onica 3via /arie-@rance . vorba /onicăi. celălalt se sinucide! -umai că 5oinaş. să se instaleze acolo şi să devină istorie. "nu ni se dă voie"! .

eşti mîndru. "tît în carte cît şi în film este vorba de confesiunea. componenta onestă a societăţii. cartea şi filmul. cu cît partea de evenimente trăite care nu se suprapune cu a celor de dinaintea ta este mai mare. şi tocmai ea este vînată şi manipulată de 1aimanalele politice care o flatează şi în care plebea. apoi. pentru că în fond cunoşti şi poţi relata o e&perienţă de care ceilalţi nu au avut parte! "bia apoi realizezi că povestirea te zideşte în propria ta sin#urătate şi că ceea ce în primă instanţă părea că-ţi dă un presti#iu termină prin a te arunca în cotlonul revolut al lumii tale. Drumul Damascului. spre deosebire de "popor".pe noi ne-a mutilat şi ne-a ucis! Presti#iul de salon al comunismului a supravieţuit sistematic crimelor sale istorice! 'eea ce noi am trăit ca realitate iar ei ca răsfăţ ideolo#ic nu are măsură comună! 5e aceea. cu atît eşti mai bătrîn! 5evii bătrîn cînd începi să le po(esteşti celorlalţi ceea ai trăit tu. care nu se poate apăra nici prin vorbe obraznice. Povestind. este cupa istoriei în care se colectează reziduurile tuturor claselor sociale.rei să fii miliardar2" unei studente i se cere să alea#ă varianta corectă la întrebarea "'e trupe au intrat în BCOD în Pra#a) #ermane2 italiene2 ruseşti2 sau $aponeze2" @ata se concentrează.a "accesează" un alt cîmp de e&perienţă! "şadar. 2po(edania unui torţionar. pare-se unică pe lume. "vul#ul"4. După"amiaza unui torţionar. pînă una-alta. făcută recent de un torţionar acti( în comunism. @iecare #eneraţie reprezintă aproape o altă specie de umanitate. iar torţionarul nostru pare să fi venit de pe /arte! :n sin#ur cronicar aduce vorba de!!! 'eauşescu. realitatea trebuie trecută sub tăcere! "5espre lucrul acesta ne veţi vorbi altă dată!!!" 'itesc. e&primată în termeni <antieni. ca %omEnia etc! . la alt domeniu de e&perienţă! Prin e&perienţa ei directă ea nu mai are acces la evenimentele la care avea #eneraţia precedentă! . nici recur#înd la violenţă! 'oncluzia este că cele mai apărate 3stabile4 sînt societăţile care. scoţînd în prim-plan o fi#ură "accidentală" a istoriei 3ca şi cum pe 'eauşescu nu tot comunismul l-a creat4 şi salvînd astfel sistemul! @ilmului i se răpeşte valoarea implicită de document şi totul este mutat în estetica va#ă a "cruzimii umane"! 2 iunie 'um îţi dai seama că ai îmbătrînit2 'onstatînd că ceea ce pentru tine a fost bio#rafie. în epoca lui G1eor#1iu-5e$ din anii NKG! "mbele. pentru alţii a devenit istorie! La emisiunea ". t$e mob 3"#loata". dar răspunsul e peste puterile ei! 'ere "a$utorul computerului") două variante #reşite sînt eliminate pe loc! %ămîn ca răspunsuri posibile) B4 trupele #ermane0 M4 trupele ruseşti! @ata oftează uşurată şi spune fără ezitare) "trupele #ermane"! *mbătrînirea. din cauza bo#ăţiei. societăţile sărace şi "plebeiene". este scursura acestora. se recunoaşte! Prin acest pact făcut între declasaţii societăţii şi cinicii #uralivi este apoi zdrobit şi aliniat poporul. pentru că fiecare #eneraţie se raportează. avînd ca punct de plecare cartea 5oinei Fela.lveţia sau -orve#ia4 şi cele mai e&puse.i bine. în BB două pa#ini pline cu e&trase din presa străină despre filmul lui Lucian Pintilie lansat recent la Paris. bio#rafic. spun în esenţă acelaşi lucru) "comunism" e#al "crimă"! . iată. în nici unul din articolele occidentale dedicate filmului 3toate super-elo#ioase4 nu apare cuvîntul "comunism". presupune o sc1imbare a domeniului de experienţă. nu au plebe 3ca . 3'orolar) a şti istorie înseamnă a avea vîrsta tuturor #eneraţiilor de dinaintea ta! " fi nespus de bătrîn! 8au dimpotrivă) a ieşi din $ocul "tînăr-bătrîn" al evenimentelor trăite în c1ip nemi$locit!4 4 iunie Abservaţia ?annei "rendt că "plebea".

ci doar. 'ioran!4 "'e-ar fi să-i dezbrăcăm mai întîi sufletul2".5 iunie . . /arc "ureliu. nu vor mai a$un#e niciodată la trupul lui! Pentru că sufletul este infinit ― "întins în toate direcţiile".l învaţă să moară în c1ip precoce şi se antrenează cum poate mai bine.i bine. de zeii $udecători! Propunînd dezbrăcarea sufletului lui '1armides în locul trupului său. pînă la capăt. nu ne-ar fi de a$uns pentru a ne dezbrăca. începe e&erciţiile de desprindere de$a din timpul vieţii! . din acest antrenament face parte e&erciţiul pe care 8ocrate îl propune celorlalţi) să-i dezbrace sufletul lui '1armides! 5ez#olirea sufletului este o iniţiere în moarte. 5ostoievs<i.r din 'or!ias. mai ales cînd sînt lansate "cu dra#". operaţia dezvăluirii lui este la rîndul ei infinită! 5e aceea.ier<e#aard. iar moartea este aluzia la o eliberare care conduce direct la nemurire! '1armides acceptă provocarea! . pentru desprinderea sufletului de trup! . dezbrăcarea unui trup a$un#e de îndată la limită şi limita e trupul #ol însuşi! 5ar dezbrăcarea unui suflet2 :nde e limita lui2 5e-abia cînd scrii un $urnal îşi dai seama cît de "îmbrăcaţi" sîntem şi cum nici o viaţă. ci ocuparea unei poziţii strate#ice în faţa imprevizibilului! Pesimistul e de fapt un tip care se mena$ează) cînd pui răul în faţă. în vreme ce şansa de a fi plăcut surprins de deznodămîntul fericit rămîne totodată intactă! Pesimismul este în felul acesta strate#ia mereu cîşti#ătoare a vieţii! 8 iunie :n autor de $urnal seamănă cu cineva care s-ar dezbrăca în public cu #îndul că trupul lui #ol le-ar putea da celorlalţi conştiinţa propriului lor trup! Aricît de lentă. 8ocrate su#erează înlocuirea unui e&erciţiu infinit cu o propedeutică la o îndeletnicire divină! 'e sens are acest e&erciţiu2 5e ce apare 8ocrate aici ca dezbrăcător de suflete2 %ăspunsul e foarte simplu şi e de mirare că e&e#eţii lui Platon nu au făcut cone&iunea! 5acă moartea este despărţirea sufletului de trup şi ea redă sufletului puritatea care îi permite să reintre în contact cu puritatea +deilor şi să acceadă la cunoaşterea absolută. de la sufletul lui '1armides. "u#ustin. oricît de lun#ă. mai precis intrînd în $ocul de întrebări şi răspunsuri al lui 8ocrate! 'u fiecare . ca în mitul lui . lăudîndu-i lui 8ocrate frumuseţea lui '1armides. ca un impacient de nemurire ce e. sufletul nu poate fi dezbrăcat de nici un muritor.orbele teribile ale oamenilor mari unii despre alţii. atunci filozoful.l începe să se dezbrace răspunzînd. de pe platforma unei prietenii consacrate de o viaţă! -umai aşa in$uria poate să devină cordială. în viaţă fiind. îi propun tînărului să-şi dez#olească o clipă trupul2 8ocrate ştie de fapt că dacă vor începe de aici. sufletul! -imeni nu şi-a văzut vreodată "sufletul #ol"! 3/arii dezbrăcători de suflete) 8ocrate. nu poţi fi luat niciodată prin surprindere de el. pentru că se bucură de imunitatea iubirii care o precedă! 'ioran despre felul în care -oica nu şi-a "valorificat" e&perienţa de viaţă) "a trecut prin comunism ca un turist prin +nfern"! -oica despre aforismele lui 'ioran) "sclipitoare ca un ful#er după care nu mai vine tunetul"! Pesimismul nu este o viziune asupra lumii. îi întreabă 8ocrate pe prietenii lui cînd aceştia. spunea ?eraclit ―.

8adoveanu. pierd timpul. pentru că bunicul îndeobşte se răsteşte.liade ― minimum şase-şapte pa#ini pe zi! 8tilul meu e "1eirupist". . pentru cea mi$locie0 pentru cea de a treia. pentru că are loc în vederea defrişării unui teren pe care îndeobşte numai zeii şi sufletele nemuritoare se pot mişca liber! 10 iunie Lîn#ă mine. bunicii ei şi un cîine lup ― fără să mi-i reprezint vizual. datorită succesiunii infinite de umori ine#ale! "/ă învîrt în $urul cozii" 3e&presie oltenească4. părinţii ei. tropăitul de la un capăt la altul al curţii. o mustrare pentru toate zilele vieţii mele în care n-am făcut nici o #amă! &!i. Fulien Green. protestez amînînd în faţa iminenţei. în fiecare zi.ocea mamei are identitatea c1emărilor fetiţei la masă! +ar vocea fetiţei. "lt e&emplu) însuşi acest "$urnal" care. pentru #eneraţia cea mai vîrstnică0 violoncelul. 13 iunie 8ecretul oricărei reuşite) continuitatea. care scriau dimineaţă de dimineaţă şi cu porţia) =alzac. cu o curte ti1nită. metamorfozat de ri#oarea muncii lui. în după-amiezele şi serile lun#i de vară. de la ora 7 la BM dimineaţa. (1omas /ann. stă o familie de muzicieni! (rei #eneraţii. pare că "s-a scris sin#ur"! L-am cunoscut pe profesorul Guţu cînd a$unsese la litera 8 de la marele său dicţionar latin-romEn! *mi povestea că lucrează de cinci ani. tonul care vrea să devină dintr-o dată poruncitor atunci cînd se adresează cîinelui.&emple faimoase de tipi care aveau comportament de funcţionari conştiincioşi în cultură. cînd desc1id oc1ii. stînd nespus de #ravă şi de dreaptă. vioara! 5e la ferestrele apartamentului meu nu văd decît o porţiune minusculă a curţii. restul fiind ascuns de copaci şi de un #ard înalt acoperit cu plante a#ăţătoare! 9i totuşi curtea şi casa de alături. " persevera în direcţia bine aleasă.ocea tatălui e prezentă în măsura în care se adresează adeseori cîinelui! . îmi trimite în fiecare dimineaţă. într-o casă boierească de la începutul secolului trecut. care trimite la o altă vîrstă a =ucureştiului. se rezumă pentru mine la un univers sonor! *mi percep vecinii ― fetiţa.întrebare şi cu fiecare răspuns o porţiune infinitezimală a sufletului lui '1armides se dez#oleşte şi pe măsură ce dialo#ul avansează asistăm la o tentativă sporită de părăsire a lumii finitului! 5e aceea dialo#ul de tip socratic este sacru. orice "termen" mă pune în stare de insurecţie! . distribuite pe cîte un instrument) pianul. în spaţiul unui sin#ur an. cu cei care locuiesc în ea. şi pe care îl cunosc atît de bine.&emple de reuşită) se$urul ultim de la ?eidelber#. în timp ce cîinele are un lătrat timbrat şi armonios! . tră#îndu-mă verti#inos către vîrsta copilăriei. ne#ociez cu mine. c1iuitul strident care acompaniază cînd şi cînd puseurile de e&citaţie ludică ― acestea toate reprezintă muzica asfinţiturilor care pătrunde prin #eamul desc1is de la bucătărie şi a$un#e. născute din nesaţul $ocului. deşi a cîinelui e mai frumoasă. e vocea fericirii depline pe care nu o au decît copiii atunci cînd se $oacă! Pipetele ei. . seara. pînă la biroul meu! +ar dimineaţa. umplea curtea cu e&uberanţa ei.ocea bunicii nu se aude niciodată în curte şi din cauza asta trebuie doar să-mi ima#inez că ea e&istă! . cu o vioară pe măsură fi&ată sub bărbie 3părul este pesemne bine strîns pe cap. . reprezentată de o fetiţă de BG-BM ani. doar ca pe entităţi vocale! =unicul şi cîinele lup au voci asemănătoare. decisiv pentru înc1eierea traducerii lui 2ein und 3eit. iar privirea limpede şi albastră4 urcînd şi coborînd la nesfîrşit pe scara celor şapte note şi canonul acesta îmi place şi îl absorb în mine întins în pat şi îmi tra# din el liniştea şi ec1ilibrul pentru începutul zilei! :n copil pe care nu-l cunosc. primul lucru pe care îl aud sînt #amele unei viori! /i-o ima#inez pe fetiţa care.

apoi. dar nu are importanţă. cîte BM ore pe zi! *n timpul acesta sînt fericit şi am o senzaţie indescriptibilă de forţă şi plenitudine! :neori pot să scriu fără ştersături. 3Platon. îmi place! 8înt pasional. mutarea festivă în altă lume. săptămîni în şir. pe ce-ţi cade landemînă. cu domnii ar1itecţi . încep să scriu "urît". îmi vine #reu să mă ridic.esel> sr! b $r! Pot să consider ziua de azi ca primul pas în realizarea unui proiect pe care îl port cu mine de BM ani) revenirea la Păltiniş. noi înşine sîntem cei care e&tra#em fra#mente din preştiinţa în#ropată în noi! 5esi#ur. pentru că spre deosebire de celălalt. cum dă 5umnezeu. îmi promit s-o fac zi de zi de-acum înainte ş!a!m!d! "poi ciclul se repetă! Pe cît de #reu este să a$un# la masa de scris. este o uitare 3infinită4 coe&tensivă cu suprafaţa cunoaşterii prealabile 3infinite4 de care nu sînt conştient atîta vreme cît nu scriu! 'oncluzia este uluitoare) nu poţi şti. din tine. în înlănţuirea lor ideală! 8e creează un ec1ilibru între ritmul derulării mentale şi cel al aşezării ei pe 1îrtie! . ceva ce n-ai ştiut niciodată2 'um poţi să înveţi pur şi simplu scriind2 @aptul uluitor al scrisului este că el e&plicitează. un trac prelun#it 3care se poate întinde pe perioade de luni4 în vederea aşezării la masa de lucru! Adată aşezat. liniştit. important este să nu pierd ce vreau să spun ştiind că apoi voi reveni! "cest fel de a scrie. care plimbă cunoştinţe dintr-o parte în alta.ant şi ?eide##er ― cei trei #înditori ai transcendentalului ― sînt cei care au aşezat structura omului pe eni!ma prealabilului) 8crisul este un mod de a te concentra asupra a ceea ce nu ştiai că ştii 3asupra a ceea ce ştiai fără să ştii că ştii4! Pesemne că sîntem atît de i#noranţi şi proşti pentru că a$un#em atît de rar la "scrisul de escavare". învăţa etc! decît în măsura în care scrii! 8ituaţia este diferită de cea descrisă de Platon în . pe 1îrtii diferite. cuvintele nu traduc în mod ideal #îndul. măsurat şi tacticos. 15 iunie @iind la 8ibiu. la e&ploatarea zăcămîntului de ştiinţă prealabilă pe care stăm fără să ştim! sîmbătă. la "vila lui -oica". . sălbatic şi nesăţios şi de aceea orice plăcere tinde la mine să se perpetueze! Pot "lucra" atunci 3dar de fapt este o transă. ces-tălalt te face să afli lucruri pe care pînă atunci nu le-ai avut aparent niciodată în minte! 8ursa lor este imposibil de precizat. pe foi de$a scrise! La un moment dat te opreşti. m-am repezit astăzi de dimineaţă la Păltiniş. . ele se nasc şi se amplifică de la sine. nu pot ţine pasul în scris cu succesiunea #îndurilor! "tunci pa#ina se dere#lează. #îndurile se derulează perfect. din care nu mai pot ieşi. sub un anumit frison. articulînd-o. afla. la lumină4! 8criind. "îmi dictez" prea repede. nu înţele# de ce n-am făcut-o de mai multă vreme. o cunoaştere prealabilă 3infinită4 de care eu nu sînt conştient pînă în clipa scrisului! @iecare pa#ină scrisă este aducerea la suprafaţă a unui fra#ment din această cunoaştere şi astfel smul#erea lui din propria mea "uitare"! -umai că această uitare este ori!inară 3nu presupune căderea mea dintr-un lucru pe care înainte +-am ştiut4. ca şi cum mi-aş dicta mie însumi. prescurtez. prin sinta#me imperfecte. "scrisul de escavare" e sin#urul autentic pentru că pune în $oc dez#roparea unui conţinut de cunoaştere care îţi aparţine în mod propriu. a accede la acest "scris de escavare" reprezintă o performanţă la care nu îmi dau seama cum se a$un#e! 8pre deosebire de "scrisul de însăilare". un te&t pe care îl ştiu dintotdeauna! "lteori. ec1ilibrul acesta se strică. pe atît de mult. o concentrare e&tremă şi continuă4. de-a latul sau de-a lun#ul foii.(otul e de fapt o pre#ătire înfri#urată. este cît se poate de straniu. în care pui pe 1îrtie ceea ce ştiai întocmai că vrei să pui. avansînd implacabil într-o direcţie pe care şi-au dat-o sin#ure! @ebrilitatea care însoţeşte consemnarea lor vine tocmai din surpriza noutăţii lor totale şi din teama că ai putea pierde o informaţie pe care nu se ştie cine ţi-o pune la dispoziţie doar pentru cîteva clipe! (otul e scris atunci la repezeală. emoţionant la culme de descoperirea pe care ai făcut-o! 'um poţi să afli.enon 3tînărul sclav care se dovedeşte că ştie demonstraţia unei teoreme #eometrice în măsura în care cineva din afara lui îl a$ută să aducă conţinutul ei. ascuns pînă atunci în mintea lui. cu sufletul la #ură. compilatoriu şi e&terior.

asta e! -umai că acest profit ― şi asta de$a nu mai poate!fi trecut cu vederea ― "este obţinut pe seama cititorilor şi autorilor"! (recem peste sub-tema diabolizării profitului. pipa şi scrumiera de pe noptieră. aşezat pe un fotoliu. le scria cuminte pe un plan pree&istent! /ă uitam la ei recunoscător. adică de societăţi comerciale care urmăresc un profit. fără nimic muzeal în ea.est profitul2 " bicicliştilor2 Aricum. de scaune. lăsîndu-ţi impresia că locatarul tocmai a ieşit! . o cameră va deveni sufra#erie 3acolo se vor întîlni "bursierii" la prînz şi seara4. la "@orumul -aţional al 'ulturii". visul secret al Preşedintelui nostru ar fi să desprindem producţia. al Păltinişului! "m stat şi am visat la acest moment ce va veni. care $udecă un om pentru crima de a fi făcut un profit de O pence la un şilin#! Amul e cît pe ce să fie e&comunicat. desfăşurat la "teneu. 19 iunie "stăzi. un =o#dan /incă pot face minuni acolo lucrînd cîte o lună-două continuu! La fel doctoranzii mei actuali şi cei ce vor mai veni! Peisa$ul este ma#nific.transformarea "vilei -oica" în sediu pentru cantonament filozofic perpetuu etc! 'amera lui -oica va rămîne intactă. dar e abuzat de către fabricantul de bere de fiecare dată cînd bea bere4. celelalte două vor fi dormitoare şi camere de lucru! 'apacitate ma&imă) trei bursieri odată! :n 8orin Lavric. de şireturi de pantofi. pămătuful de bărbierit pe c1iuveta cu #ăleată sub ea4. ca la o ec1ipă de medici care se pre#ătesc să aducă pe lume un copil! miercuri.espasian Lun#u din BCDO. iar fabricanţii de prezervative de pe urma celor care fac amor şi care s-au 1otărît să nu-şi asume anumite riscuri! Generalizînd. un 'ătălin 'ioabă. a început cu cartea! +ar cartea. care. faptul că editorii "obţin profit pe seama cititorilor" pare profund imoral! -umai că atunci e deopotrivă imoral că fabricanţii de pantofi obţin profit pe seama celor care s-au decis să nu umble desculţi. obli#atoriu. comerţul şi consumul din societatea omenească de ideea de profit! Gîndirea Preşedintelui nostru nu este absolut ori#inală! . scara va fi înlocuită cu una de ste$ar. a constatat domnia sa. turul zilnic. cu toate obiectele faimoase ale locuirii lui la locul lor 3ibricele de pe sobă. se vor face lucrări de dezi#rasiere. de 1îrtie i#ienică. de o oră şi cinci minute.esel> măsura cu o sculă care m-a fascinat ― o "ruletă" laser care afişa distanţa la milimetru cînd punctul roşu al laserului atin#ea peretele ― toate distanţele ima#inabile din interiorul vilişoarei şi îi dicta "cotele" tatălui său. Preşedintele nostru. 5e pe urma cui. căsuţa fiind practic în#ropată între brazi! @iecare se$ur s-ar petrece sub spiritul tutelar al locului şi ar comporta. un <itsc1 oribil. te întrebi. este făcută de edituri pri(ate. vor fi aduse la standarde de "confort" moderne) se va instala o centrală termică 3pe păcură0 în Păltiniş nu e&istă #aze4. (reacă-mear#ă. şi-or obţine editorii din . în timp ce tînărul . dar scapă în cele din .or rămîne deopotrivă intacte "frescele de la (assili 3sau "ltamira24" ale lui . e imoral să obţii profit de pe urma celor care cumpără şi utilizează un produs! 8înt abuzaţi economic consumatorii de cren-vurşti. şi de altminteri întrea#a vilă. care decorează" plafonul şi pereţii casei scării de la eta$. de scobitori. şi ne oprim la cate#oria "pe seama căreia" obţin editorii cei veroşi profiturile! "ceasta este în primul rînd cate#oria cititorilor.a se apropie de aceea a 'urţii din =oston. în viziunea Preşedintelui. dra#ă celor care şi-au trăit cea mai mare parte a vieţii în economii ale falimentului ţinute în viaţă de economiile mondiale ale profitului. de care -oica era foarte mîndru. paltonul şi căciula în cuier. trecînd în revistă starea domeniilor culturii. de ciorapi sau de bere! +ar aceştia din urmă sînt abuzaţi încă o dată dacă beau berea într-o crîşmă sau la un restaurant! (oţi utilizatorii de ustensile sau de servicii de pe lumea asta sînt abuzaţi economic de către cei care le pun la dispoziţie ustensilele sau serviciile! 9i cum fiecare abuzat într-o direcţie este abuzator în alta 3fabricantul de pantofi "profită" cînd vinde pantofi. pentru că făcuse din ele un stor9 de constituire al civilizaţiei în #enere! 'elelalte trei camere. se va face o cameră de duş şi o c1icinetă. de cuie. cana şi lin#uriţa de pe măsuţă.

l-am auzit spunînd. pentru spulberarea unei reuşite ce fusese edificată pe un fals al +storiei! %ineri. deturnată şi domolită de voluptatea şi inocenţa cu care obişnuia să relateze scene al căror erou era şi pe care. într-o dimineaţă brumoasă de toamnă. fusese croitor la "paca! "vea în el o mitocănie rabelaisiană. a venit la +nstitut cu o sticlă de must din care ne-a oferit cîte un pă1ărel. capul masiv în formă de pară. fascinat. cu pieptul bombat. ca peste tot în lume. era sporit de o fizionomie e&traordinară) avea structura unui $ucător de ru#b> din linia a treia. direct din cratiţă şi muşcînd dintr-o franzelă. 21 iunie La +nstitutul de filozofie. în anii N7G. eu îmi e&ploatez prietenii. cei publicaţi îşi făceau iluzia că sînt mari şi că au un public al lor prin c1iar faptul că erau publicaţi! "Publicul meu". oricine în locul lui. 'eea ce ar însemna că atunci cînd public la ?umanitas o carte a lui Pleşu. pentru o #rămadă de destine culturale. nesilit de nimeni. încît cînd apare la ?umanitas un volum al meu. Patapievici. ei re#retă epoca în care propăşiseră într-un climat de foamete culturală şi detestă "cultura pe baze private". primeşte o sumă între 7c şi BGc din valoarea ediţiei! "ceasta este şi suma care îi rămîne editorului în c$ip teoretic sub formă de profit! Lăsăm deoparte faptul că riscurile le#ate de producerea cărţii revin inte!ral editorului! 9i totuşi. dintr-un coridor comun. potrivit Preşedintelui. înainte de a deveni "lo#ician". pe cînd astăzi cîşti#ă doar autorii de succes! 'e vremuri am a$uns să trăimL 20 iunie 'e formidabil instrument de mascare. aveam un cole# care. printr-o lucarnă care dădea în bucătărie! "ltă dată.urmă cu o amendă de MGG de lire! =iserica preia cazul şi pastorul din =oston îşi construieşte cîteva predici pe ticăloşia celor care fi&ează ca ţel al activităţii economice ― profitul! 8întem în BOHC! 5ar editorii nu se mulţumesc să facă profit doar de pe urma cititorilor. de vreme ce fac profituri "pe seama lor"! =a sînt atît de sc1izofren. îmi su# sîn#ele în calitate de editor şi am sîn#ele supt în calitate de autor! 5oamne. oc1ii mici şi călcătura lată! " ţinut să ne comunice din prima clipă în care a venit printre noi. în spectacolul pe care îl oferea acest om. membrii secţiei de epistemolo#ie şi lo#ică condusă de ?enri Rald. 'ărtărescu. în cazul în care cartea se vinde sau în proporţia în care ea se vinde. îmbiindu-şi mai ales cole#ele să . a fost cenzuraL în timp ce scriitorii popriţi păreau că nu e&istă. /onica Lovinescu etc. Preşedintele nostru crede că editorii "su# sîn#ele" cititorilor şi autorilor deopotri(ă. unde ne-a adus capitalismul ăstaL Pe vremea Preşedintelui. în %omEnia. 5upă ştiinţa mea. #ol. şi de pe urma autorilor. în locul 8ecţiei ideolo#ice. totul sub oc1ii unui vecin care l-a privit pe tot parcursul mesei. lăsînd să se ridice în urmă uriaşul nor de praf al urii lor pentru orice reuşită nouă! *n secret. apariţia culturii libere a fost un dezastru! 8-a dovedit că lumea nu îi voia sau că nu îi voise decît pe timp de secetă spirituală! 'înd. ci. un autor semnează cu editorul său. în o#lindă! /ie lucrul ăsta mi-a creat un nea$uns. le-ar fi păstrat pentru sine! (otul. prin "noile centre de putere" pe care le-ar crea 3în mintea lor pînă şi e&celenţa este o variabilă a puterii4. cîşti#au doar autorii care erau dispuşi să mănînce ra1at. "marile destine culturale" de dinainte de NDC s-au prăbuşit în ma$oritatea lor. pentru că de cîte ori îl întîlneam trebuia să fac efortul de a-l reîmbrăca şi de a elimina ima#inea 1idoasă pe care c1iar el mi-o strecurase în minte! "$uns într-o zi la +nstitut. mîinile uriaşe. pe unul dintre ei! Pentru aceştia. făcînd-o responsabilă. un contract în care autorul. că îşi începea ziua contemplîndu-se minute în şir. ne povesteşte cum acasă tocmai terminase de mîncat o cratiţă mare de varză cu carne. tira$ele au început să fie dictate de impersonala cerere a pieţei.

neîntorcîndu-se asupra noastră încărcat de $udecata celorlalţi. pentru că era "bun şi dulce"! "poi ne-a povestit cum făcuse mustul! *n seara precedentă. morala poate deveni la limită ticăloşie discretă. el rămînea premoral! . "a ascunde" îşi pierde sensul) într-o lume a moralei adevărate ori nu ai nimic de ascuns. era un "dam parado&al rătăcit printre urmaşii lui căzuţi! -oi. latentă şi ascunsă cu #ri$ă ―. 1idos ― dar nu ticălos! Putea trăi ca şi cum nimeni nu ar fi e&istat pe lume pentru a-l privi. morala nu este decît splendoarea vizibilă a suprafeţei perfect şlefuite. rămas sub pecetea celei mai depline taine! 'a pra#matică socială. nesimţit. care ascultau povestea cu pa1arul #ol în mînă. scăldaţi pe $umătate în must. ne apropiem atît de mult încît ne tămăduim împreună) eu mă împac cu mine a$un#înd la tine. în sc1imb. se urcaseră în cadă şi. dacă nu le poţi trece cu vederea. ci care s-ar sinucide dacă ceilalţi ar afla ce a făcut! 5ar dacă astfel înţeleasă morala nu este decît diversiune a suprafeţei.bea.a nu înseamnă că nu ai nimic de ascuns. inco#nito al mîrşăviei. 'ole#ul meu lo#ician era liber de felul î1 care ima#inea lui se reflecta în ceilalţi şi "morala" lui venea astfel de dinaintea oricărei morale! . trăiseră. nu este dat pe faţă drept ceea ce el era de la bun început) o $osnicie! 7rice poate fi făcut dacă e făcut cu sin#ură complicitatea noastră! 7rice poate fi făcut.ra asemeni =unului 8ălbatic. viscerele. care umpluseră cada de baie. sîntem morali în măsura în care acest "orice". cu batista la #ură! "tunci am avut revelaţia că morala are ca premisă ima#inea de sine reflectată în oc1ii celorlalţi şi că. ca să zic aşa. pentru că totul putea fi arătat! (otul putea fi arătat şi. care îşi ascunde subsolurile. 22 iunie "Principiul $urnalului" este unul al spovedaniei 3a$un# la mine mărturisindumă4 combinat cu descoperirea de sine a celui care îmi citeşte mărturisirea 3te a$ut să a$un#i la tine prin mine4! /ă ofer mie. au părăsit biroul în #rabă. asta înseamnă să intri sub privirea lui 5umnezeu! 'eea ce revine la a spune că pentru a te sinucide este suficient să ştii doar tu ce ai făcut! *n spaţiul privirii de dinaintea "privirii celorlalţi" 3etica transcendentalmodernă4 sau în cel al privirii lui 5umnezeu 3etica transcendent-tradi-ţională4.l era. ca şi cum nici un atom din fiinţa lui nu trebuia tăinuit! . tropăie stru#urii în peştera lui Polifem pentru a-l îmbăta pe acesta şi a scăpa astfel de soarta #rozavă pe care ciclopul leo pre#ătea! 'urînd s-a dovedit însă că stru#urii. în filmul cu . unde începe ade(ărata morală? Pentru a-şi căpăta o întemeiere.ra dispus să facă în public orice. al căror must tocmai îl băuserăm. scur#erile! *n accepţiune socială. morala trebuie să părăsească spaţiul convieţuirii sociale şi să pătrundă în spaţiul transcendental al pri(irii de dinaintea 1pri(irii celorlalţi1. neîmpărtăşit. ba mai mult. ci că nimic nu trebuie ascuns pînă la capăt!4 sîmbătă. ori nimic nu poate fi ascuns! 38povedania este suprimarea voluntară a ascunderii! . ceilalţi. trebuie să le vizitezi pe furiş şi să uiţi de îndată că ai făcut-o! :n $urnal te a$ută nu numai să te pui în lumină. rafinament al camufla$ului. totuşi. stru#urii. oarecum 3îmi ima#inam eu ascultînd începutul poveştii4 în stilul în care Adiseu şi tovarăşii săi. ci deopotrivă să ve#1ezi asupra părţii tale de umbră. să circumscrii ceea ce în tine trebuie să . că în adîncul lor ei sînt identici sau asemănători! 5e fiecare dată în viaţa unui om e&istă ceva care cade sub pecetea tainei! . străini pînă atunci. fuseseră prelucraţi astfel) lo#icianul nostru şi soţia lui 3purtînd numele suav de 'andida4 se dezbrăcaseră #oi-puşcă. premoral moral! Putea fi mitocan. La 5ostoievs<i. ascuns. cu condiţia ca apoi să fie escamotat. o toridă scenă de amor pe patul de stru#uri din cadă! 5ouă-trei doamne. dar de fapt mă ofer ţie! %ezultatul este un eu lăr!it în care "eu" şi "tu". la un moment dat. dacă ima#inea aceasta rămîne "la sine" ― omisă.&istă zone în fiinţa ta pe care nici măcar tu nu trebuie să le atin#i şi pe care.ir< 5ou#las. fuseseră călcaţi în picioare. tu te descoperi pe tine descoperindu-mă pe mine şi te împaci cu tine! 5intr-un $urnal afli că oamenii comuniază fără să ştie. inspiraţi de ritualul ba1ic pe care îl resuscitau într-un apartament de bloc din /ilitari. "moral" nu este un om care nu face ceea ce nu trebuie să facă.

acolo se intră cu c1ei potrivite şi cu lanterna în mînă. doamna . numele de fată. ca apa rezervorului de la clo pe care o auzi cur#înd întruna! =ucăţi între#i din corpul nostru "se strică" şi le mai tra#em o vreme după noi pînă în ziua în care . şi pentru bufonii lui 81a<espeare2 -e puteţi propune ceva pentru cameristele. să se lăţească peste întrea#a lume ― l"am pierdut. un soi de "femeia care face treabă"! ""veţi soluţie. prin răsucire metanoică. trebuie să a$un#i să oferi celorlalţi partea convenabilă din tine şi să convieţuieşti în taină cu ceea ce nici măcar tu nu poţi accepta! La capătul unui $urnal trebuie să afli care anume este încăperea din fiinţa ta pe care nu o poţi desc1ide decît cu preţul pierderii. apoi! 'înd ne de#radăm fizic. lucrul era perfect posibil! /onica îşi amintea deopotrivă cum în BCKM. pentru desc1iderea unui cont. din miezul umil al fiecărui lucru.ir#il! /onica îmi povesteşte foarte mîndră cum au fost astăzi amîndoi la stomatolo#. camera zăvorită. asemeni spiritului din sticlă eliberat.indecare nu înseamnă a spune totul. valeţii şi servitoarele lui /oliere2" (oate acestea se petrec într-o lume care pînă deunăzi nu e&cela prin verti#inoase sc1imbări de mentalitate! /onica îmi povesteşte cum în @ranţa abia în urmă cu zece ani a fost modificat un articol din 'odul -apoleon. una ce pornea de $os. a trebuit să se prezinte la bancă cu încuviinţarea autentificată a lui . s-a instalat pe faţa lui! 5e unde răsare această cumsecădenie a neputinţei răsti#nită peste #olul care creşte treptat în noi. care. încăperea tăinuită etc! reprezintă un scandal! *n primul caz. a întrebat-o /arie@rance. te predai altuia 3psi1oterapeutului4 care începe să scormone în tine şi uşa se desc1ide profesionist. eşti sin#ur cu tine şi faci operaţie pe cord desc1is convins fiind că 5umnezeu se uită la cum decur#e operaţia! " trăi înseamnă să poţi supravieţui strivit între două ima#ini despre tine) a ta şi a celorlalţi! luni. camera este desc1isă prin imperativul curăţeniei #enerale. după moartea lui -oica. după căsătorie. printr-o te1nică avansată a spar#erii! *n cel de-al doilea caz. după căsătorie. ca braţul unui fotoliu care $oacă sub #reutatea cotului. avînd fiecare în dotare cîte un baston impozant! 5octorul i-a primit cu un superb )eu de mots Je (ois Due cFest le . rezultatul prezumat fiind mîntuirea! *n primul caz. al destrămării. 24 iunie (elefon cu /onica şi . care primise vizita noii traducătoare en#leze a lui +onesco! /înată de e&i#enţele "corectitudinii politice". începem să semănăm cu obiectele stricate) sîntem ca uşa unui fri#ider care se înc1ide prost. 25 iunie (rec pe la 8ănduc 5ra#omir! .esti(al de Cannes: (canne d "baston"0 iar festivalul cu pricina e în plină desfăşurare4! Le povestesc de discuţia cu /arie-@rance.ir#il! mar$i. a încercui 3anunţînd că acolo înseamnă "pericol de moarte"4 locurile în care nici tu nici alţii nu aveţi ce căuta! Pe scurt.ate 8inclair îi propunea lui /arie-@rance ca pentru persona$ul "servanta". pentru ca apoi. potrivit modelului le#islativ importat din =el#ia. prin spovedanie şi lepădare de păcat. "erul acela de bonomie eternă. în timp ce la noi. uşa condamnată. ci mai de#rabă a preveni. pe care îl proiectează uneori în afară lenta ciuruire a creierului. şi pentru tine! .aid) din @ecţia să accepte varianta "corectă politic" t$e ?oman ?$o does. al îmbolnăvirii! "tît pentru terapia psi1analitică cît şi pentru etica reli#ioasă acest tip de discurs este blasfemie! *n ambele cazuri. acest zîmbet strivit pe faţă care ţine loc de e&presie şi scoate la iveală o fericire fără obiect2 9i trupul. în interbelic.ste limpede că pe omul acesta.rămînă interzis şi pentru ceilalţi. la bonne (t$e . care interzicea femeii să-şi păstreze. ne-a dat o altă măsură a #îndirii. rezultatul prezumat fiind "vindecarea"0 în cel de al doilea caz.

2 iulie +-am dat lui "ndrei în urmă cu zece zile pa#inile de pînă acum ale acestui "$urnal de convalescent" şi întrucît în curînd va pleca în vacanţă în . în această perspectivă. H mai MGGB ― cu o lun#ă în$urătură la adresa limba$ului filozofiei. constat că sînt din nou capabil de 1alterofilie metafizică! @aptul că interpretarea unui te&t dificil redevine pentru mine o preocupare. aşa după cum primele semne de recuperare şi de reconstrucţie a iluziei încep. pe MG septembrie. în epicentrul însuşi al prăbuşirii cînd. în conte&tul "medical" al cărţii. aici. nu"i lasă pe ceilalţi să înceapă să fie. ce s-ar întîmpla dacă nu ne-am mai putea "dro#a" cu nimic şi dacă tot ce înseamnă "valoare" şi "sens" s-ar dizolva în lumina crudă a indiferenţei suverane! -ebunia. . începe cu o boală pe care o numesc "prăbuşirea sistemului de iluzii"! +ar prima iluzie care se prăbuşeşte în "sistemul" meu este. picioarele îl a$ută prea puţin. el ne obli#ă să "îl luăm în primire"! *n locul celui care fusese pentru noi autoritatea însăşi.lveţia 3de unde promite să revină cu pa#inile "despre în#eri" înc1eiate4 ne-am văzut ca sămi comunice observaţiile lui! :na dintre ele mă provoacă în mod deosebit! "începi ― uite. este tra#ica neputinţă de a-ţi pierde minţile! -ebun e cel văduvit de proprietatea de a se investi în zadar şi care ştiind. aşa cum era şi firesc. apare acum un copil. pentru că nu cere a$utor şi nu are nevoie de el. îl transformă direct în statuie! 8ă iubeşti copilul care stă la pîndă în fiecare om bătrîn! mar$i. 8ocrate moare ca un maestru nepoliticos otrava. primul semn al unui început de vindecare! %ecuperarea sistemului de iluzii prin reintrarea în filozofie ec1ivalează cu recăpătarea poftei de mîncare! +ar terapia supremă. băută. în locul respectului şi al devoţiunii. pe scurt pentru că le refuză celorlalţi autoritatea de-o clipă pe care le-ar da-o spectacolul neputinţei sale.iinţă şi timp. că pot să mă dedic "codului" filozofiei şi să recuperez sensul #ratuităţii şi al "nebuniei" ei. medicamentul administrat "din umbră" şi care totodată contracarează efectele castratoare ale "codului" practicat în e&ces sînt tocmai pa!inile acestea. tocmai filozofia. în timp ce tra#i după tine cu alură de ocnaş #1iuleaua . în felul acesta. cînd la ?eidelber# te declari absorbit de verificarea traducerii lui ?eide##er. la ?eidelber#. tandreţea #ri$ulie #enerată în ceilalţi de declinul său! 5esi#ur.trebuie să renunţăm şi să le aruncăm. înţele#înd optează pentru imobilism şi melancolie! -ebun e . nemaiputîndu-se domina. la #unoi! /ă uit la 8ănduc 5ra#omir în această perspectivă ustensilică) #ura nu i se mai înc1ide cum trebuie. este.1 Abservaţia. maestrul consimte implicit la un transfer de autoritate! (ocmai asta este neplăcut în sfîrşitul lui 8ocrate) el rămîne prota#onist pînă în ultima clipă şi. *n ele este dia#nosticată o boală care ne spune cît de şubredă este în fond sănătatea condiţiei umane! 5escrierea unei astfel de boli încearcă să arate ce s-ar întîmpla dacă luciditatea ar pune stăpînire pe vieţile noastre. nu de o inversare a rolurilor este vorba aici! 5ar oferindu-le celor care îl cunoscuseră în splendoarea sa versantul destrămării sale.l părăseşte scena înveşmîntat în propria-i neputinţă. nu întîmplător. obli#îndu-te să reiei de cîteva ori ceea ce spuneai şi făcînd cu neputinţă conversaţia! Arice maestru îşi înc1eie cariera din clipa în care. să a$un#i la #lorificarea 6codului7 filozofie! 'eea ce înseamnă că nu mai ştiu de unde să te iau! 8pui că eşti liber de filozofie. nu-şi uită vorba! Pentru că nu re#resează. din pantalonul pi$amalei îi iese furtunul unei sonde de care nu se va mai despărţi pînă la sfîrşit. 5iscursul final despre moarte rostit în faţa discipolilor este o apoteoză a autorităţii sale şi el îi transformă pe aceştia în simpli fi#uranţi! Lui 8ocrate nu-i tremură mîinile. pentru ca apoi. nu face pipi pe el. şi le dă voie discipolilor să înceapă să e&iste tocmai în măsura în care îi constrîn#e să pună. aflînd. ratează însăşi "poanta" cărţii! (otul. urec1ea e tot mai surdă şi brodeşte rău cuvintele auzite. avînd toate aparenţele că este întemeiată. cu utilizator cu tot.

uropei! . omul care nu mai are capacitatea de a fabrica. 10 iulie /ă simt uneori în faţa cărţilor ca un de#ustător încercat de vinuri! 9tiu cînd o carte e "bună"! 'riteriul este simplu) ea trebuie să te mute în lumea pe care o desc$ide. "epoca încorporării monstrului"! "ceasta e soluţia pe care a #ăsit-o .nă de la . odată aşezat. îi citeam cărţile dîrdîind de emoţie şi nu mă îndoiam nici o clipă că este sin#urul persona$ în $urul căruia poate să se nască un mit contemporan! Amul continuă să mi se pară enorm. . la DM de ani am înainte viaţa de apoi!" /onica şi cu mine rîdem în 1o1ote! .ir#il la telefon în vervă prafpulberistă. autorul trebuie să construiască din inteli#enţa. fapt care lui .ladimir =u<ovs<i la "-oua .ir#il. 4 iulie 'onferinţă a lui . pe care o fumează de cum începe ziua! miercuri.ir#il îi plăcea enorm şi îl făcea să rîdă cu poftă! "şadar.est şi au instalat mentalitatea stîn#istă prin partide şi reforme socialiste! %ezultatul nu e identic. dar contaminarea s-a produs! +ar încorporarea monstrului prin sacrificarea memoriei nu este decît e&presia ultimă a acestei contaminări! sîmbătă. care a fost o "revoluţie bifurcată") bolşevicii au rămas în .ir#il îi cedează telefonul şi îl "văd" cum se îndreaptă. pentru el şi pentru ceilalţi. este absorbţia tel Duel a structurilor care prelun#esc trecutul. a celor care au controlat şi controlează totul fără ca ei să fie controlaţi!" 5ar de ce se întîmplă asta2 Pentru că e&istă o complezenţă a . superb.ste o iluzie că . scepticul.uropă". aceeaşi. susţine el.st şi au impus comunismul prin revoluţie0 menşevicii au trecut în . îl #ăsesc pe . de . 6 iulie (elefon cu /onica şi . re#ret că nu mai am timp să scriu B GGG de pa#ini despre versul lui .lucidul. . pe teroriştii veniţi din toate colţurile lumiiL "'eea ce mă sperie în această te1nică de încorporare a monstrului. călcînd nesi#ur dar mîndru de replica lui.iron Costin la >ir!il 0erunca.ir#il2" ― "'e să fac. ci de veşnicia ei7!" ― "'um aşa. răspund eu întremător. speculativitatea sau sensibilitatea lui o lume care pînă atunci nu e&istase! +ar din lumea aceasta.ir#il a optat totuşi pentru "viziunea prafpulberistă". în tabere speciale. fantezia. a spus =u<ovs<i. dar aveţi toată viaţa înainteL" ― ""şa e. iluzii! "şa înţelese. îşi va aprinde de îndată ţi#areta.reţi un e&emplu de te1nică a încorporării2 a spus =u<ovs<i! %ecent. .cclesiast postmodern! "'e faceţi. care a finanţat terorismul internaţional şi care i-a antrenat. .estul a scăpat de %evoluţia din BCB7.estul pentru a pune capăt războiului rece! +ar încorporarea monstrului în restul lumii a avut loc cu preţul uitării trecutului. spre fotoliul în care. de eseu sau de un tratat de filozofie. iar prin ceea ce a făcut pînă la e&pulzarea sa din :%88 şi prin felul în care a #îndit şi continuă să !îndească după JGGC ― superior lui 8ol$eniţîn! 'onferinţa e dedicată epocii care a început după prăbuşirea comunismului! =u<ovs<i o numeşte. cum am botezat-o într-o vacanţă petrecută împreună la /e#eve în BCCD! +ma#inam atunci şi o lucrare de doctorat cu titlul %rafpulberismul în cultura rom. pa#inile acestea sînt o punere în #ardă asupra supremului pericol care ne pîndeşte) cel de a fi în toate minţile! &!i. în BCDH. la ?eidelber#. păstrîndu-şi umorul. Gabriel. (on> =lair face o vizită în %usia şi declară cît de fericit e că se află într-o ţară care are o "e&perienţă vastă în combaterea terorismului"! 8ă spui asta în c1iar ţara care a in(entat terorismul. +ndiferent dacă este vorba de literatură.estului faţă de trecutul comunist al .la1uţă 6-u de moarte mă cutremur.ir#il! *n ultima vreme. .

care se ducea să-l vadă aproape zilnic. ci una pe care o vei uita. atunci ea nu e o carte importantă. treptat. neplăcută şi uneori c1iar plină de suferinţă! Pentru că centrul fiinţei mele s-a mutat în lumea pe care cartea a desc1is-o. sînt debusolat. care pînă atunci fusese sin#ura reală. îmbrăcat în pantaloni de pi$ama şi cu un tricou fără mînecă! -u cred că avea mai mult de HG de <#! 8enzaţia era cumplită) aveam în faţă trupul unui om de DG de ani redus la scara unui trup de copil! Părea o fiinţă care se absorbise dinlăuntrul ei. a făcut-o 8orel . ca demonstraţie absurdă a unei supravieţuiri inutile. buimac şi nefericit! 5acă o carte nu creează această ruptură. încercînd să mă prote$eze într-o lume care mă re$ecta ca pe un corp străin! 'e căutam noi în ea2 m-am întrebat de atîtea ori! Pe Rald îl aruncase acolo +storia! @iu al unui ne#ustoraş de nasturi din 5udeşti. #ămălia capului şi coastele lăbărţate. poarta lumii obişnuite trebuie să se înc1idă pentru o vreme în urma ta şi tu trebuie să uiţi că lumea aceea. recăzînd în ea. este şi ea mai aproape de sfîrşit! Pentru că rostul vieţii mele se născuse şi din întîlnirea mea cu celălalt. aşa încît după o $umătate de oră îl luam în braţe ca pe un prunc şi îl a$utam să se răsucească în altă poziţie! Groaza iniţială se transformase în tandreţe şi ţin minte că mi-am promis să revin. lipind afişe şi luînd parte la întîlniri clandestine! -u i se potrivea deloc! "şa cum nu se potrivea cu sensibilitatea şi cu vioiciunea lui mentală uniforma ideolo#ică pe care o vreme a fost nevoit s-o poarte! -umai că valul acesta al +storiei l-a împins într-un loc social în care . dacă ea nu îţi provoacă nevoia de a te freca la oc1i pentru a reinte#ra lumea pe care ai părăsito. tu ca cititor trebuie să nu mai poţi ieşi! Poarta lumii din care ai venit. şi atunci cînd i se întîmpla să nu se ducă mi-a mărturisit că avea senzaţia penibilă că tra!e c$iulul. o parte din rostul vieţii mele se pierde şi el! %elaţia mea cu Rald nu a fost niciodată aceea dintre învăţăcel şi profesor! 'eea ce ne-a unit a fost mediul ostil în care am lucrat amîndoi la +nstitutul de @ilozofie al "cademiei! Rald s-a purtat atunci cu mine ca un părinte şi un prieten mai mare. retră#îndu-şi contururile. cînd citeşti. el dispărînd.ieru că voi avea un şoc! 5ar a fost mai rău decît putusem să prevăd! 8tătea întins pe sofaua din sufra#erie. m-am liniştit! @emeia care stătea cu el zi şi noapte ieşise. lîn#ă raftul unei librării sau la lumina unui felinar! 14 iulie " murit %icu Rald! L-am văzut ultima oară înainte de a pleca la ?eidelber#. *n orele acelea cît am stat ultima oară cu el îmi spunea că îşi doreşte mai mult ca orice să moară şi că moare ca un mare credincios) avea credinţa ne" zdruncinată că va intra în neant! 5e cîte ori dispare cineva care a făcut parte din viaţa mea mi se pare că ia cu el partea aceea care era a noastră şi că viaţa mea. încît în primele zece minute îmi venea să ţip şi să fu#! "poi. dacă ea nu îţi propune. în toamna anului trecut! "vea metastaze osoase şi fusesem prevenit de către 8orel . săptămînă de săptămînă. că mam pus. o lume alternativă la care să poţi face oricînd recurs. cînd lectura ei s-a înc1eiat eu nu mai aparţin lumii de aici! 5e aceea. care îşi devorase substanţa şi care păstrase.de îndată ce ai pus piciorul în ea. se trezise în prima tinereţe "ile#alist"! /i-l ima#inam #reu în postura asta. cioturile supraînălţate ale umerilor. împuţinată astfel. în picioare în mi$locul camerei. să-mi $ur că o voi face. pe de altă parte.ieru. pe care ai citit-o căznit şi care va sfîrşi în vastul cimitir al cărţilor! 'ărţile acestea care intră în timpul tău cu propriul lor timp pot fi citite c1iar acolo unde ai apucat să le desc1izi. în c1iar mi$locul e&istenţei în care eşti împlîntat. e&istă cu adevărat! +cum. pentru că ştiam. nu am mai revenit) nu eram nici îndea$uns de bun şi nici îndea$uns de cura$os ca să o fac! " făcut-o în sc1imb /arin 5iaconu. nu e&istă decît lumea în care ai fost absorbit şi din care nu mai poţi ieşi decît după ce ai străbătut-o în între#ime! +ar revenirea la lumea de pînă atunci ― la lumea aceea impozantă prin realitatea şi "adevărul" ei ― trebuie să fie #rea. scăpate parcă din c1eotorile toracelui! 8pectacolul era atît de cumplit. aproape. cît este de #reu să-ţi respecţi pornirile şi avînturile de o clipă! 5ar odată întors din Germania. profitînd de vizita mea.

de o şcoală anume. spectacolele. obsesiv şi circular. de o efervescenţă de idei etc! 5ar ce importanţă avea2 +mportant e că reuşise să-şi construiască o iluzie eficace şi că a supravieţuit datorită ei! 5acă Rald nu ar fi e&istat. ca baterist în nu ştiu ce orc1estră de restaurant bucureş-tean! Gulian. ceea ce într-un fel era adevărat. atunci cînd îi asasina cultural pe /aiorescu sau pe =la#a. reperelor şi standardelor filozofiei. ca să mai #ăsească în el resursele necesare pentru lucrul metodic şi aprofundat! Lectura de tinereţe a teoriei lui . Gulian. domnule profesor2 ― 'e să fac. care a$unsese să îl deteste în scurtă vreme. 'arol venea la "cademie şi vorbea liber MG de minute despre filozofia lui =la#a"! :nde mai pui că iubea şi $azz-ul. #racilitate. să asimileze un autor sau un domeniu! *i plăceau prea mult spectacolul. cu inepuizabilă ener#ie. care cînta la vioară4 spunînd) "'e vreţi. mesele bune. de un maestru. inteli#ent şi superficial. pe =ellu Qilber. să-şi e&prime dispreţul 3el. mişuna enorm social. 17 iulie . iar încercarea de a altoi pe ea un structuralism lin#vistic rău asimilat. nu a avut însă răbdarea necesară. ciorapul ne#ru de mătase întins pe picior. dar care lui Rald. domnule profesor. snob. în măsura în care mar&ismul este o impostură filozofică. odată trecut de G de ani. unealtă şi limba$ l-a marcat pentru restul vieţii. vă doare mi$locul. a rămas şi în filozofie tot un baterist". prin anii NOG. nu aş fi ştiut niciodată ce înseamnă în filozofie un comportament infantil! 8cena de atunci a "filozofiei". cîteva idei de bun-simţ de o sărăcie filozofică dezolantă4. a$unsese să creadă că are sub el un armăsar focos care îl poartă în cele mai crîncene bătălii ale #îndirii! 5e cîte ori l-am privit $ucîndu-şi. cozeria. pe care de altminteri îl practicase în tinereţe.n#els privitoare la raportul dintre muncă. ci costumul bine croit. ţinea conferinţe în lumea artistică. foarte la modă la noi prin anii NOG. cînd crezul comunist de tinereţe al lui Rald începuse să se clatine) "― 'e mai faceţi. pe Go#u %ădulescu! *şi însoţea vorbirea cu o #esticulaţie plăcută şi avea o e&celentă "mişcare scenică"! . numai că te lăsa să crezi că el. a început să-i dea iluzia că reprezintă o "#îndire a lui"! 'a şi cum o "#îndire" se putea naşte în vidul cultural al unei epoci. Rald nu avea ce să-mi dea. era populată de impostori! Rald nu era însă nu impostor. m-am simţit nespus de bătrîn! -u ştiu ce va "rămîne" din cărţile lui Rald 3mi s-a părut totdeauna că scrisul lui repeta. pentru că descindea direct dintr-o paradi#mă a pustiirii filozofiei de care trebuia să scape mai întîi el! @iind sprinţar. avea o nevastă cu un corp superb. cînd vorbea de Rald. de o formaţie. s-a soldat cu o #alimatie filozofică în care nu mai era de recunoscut nici mar&ismul. nici structuralismul.ra bine crescut. pe =rucan. vorbea o romEnă deosebit de în#ri$ită! +ubea restaurantele. fapt de care el era foarte mîndru pentru că dădea "şic"! 8înt convins că dacă n-ar fi e&istat le#ionarii. dincolo de o pre#ătire. mocasinii! "vea stil. îşi ima#ina că $ucăria pe care o improvizase era o maşinărie adevărată! 8e $uca sin#ur cu ea cu forţa cu care numai un copil poate intra în universul pe care şi l-a creat cu mi$loace derizorii şi în a cărui realitate. rasă! . dar vor rămîne neîndoielnic mots"uri care vor circula prin lumea noastră ca un panaş al spiritului lui! +ată replica pe care i-a dat-o lui 9erban 'ioculescu. calamburul. #roparul oficial al filozofiei romEneşti.altminteri n-ar fi a$uns niciodată) mediul universitar-academic! 5in nefericire pentru el. dar pe mine mă doare scopulL" miercuri. prin însuşi e&erciţiul $ocului. cu vremea. făcea muzică de cameră! @ilozoficeşte. începe să creadă! 'ălărind cu un entuziasm debordant băţul metafizicii sale. %icule! /ă doare mi$loculL ― Pe dumneavoastră. obişnuia. pe 'ostin /ur#escu.ra "elitist" şi îi plăcea să se ştie că frecventa cercul aristocraţiei comuniste. ci un copil metafizic! -eavînd conştiinţa e&i#enţelor. care lucra la televiziune şi în$ura ca un bir$ar. ar fi preferat oricînd lumii acesteia mitocănizate în care trăiam lumea interbelicului în care "dra#ă. nu prea făcea fi#ură de "ideolo# al clasei muncitoare"! *i stăteau bine nu şapca şi tunica. $ocul pe care şi-l inventase.

care vorbesc mulţimilor. 29 iulie @ac un tal# s$o? cu . zece ani după proces.reau să spun că o an#a$are istorică #reşită ţine de conştiinţă. intimdră#ăstos. pîndind fiecare pas de pe coridor . cu atît sfîrşitul lor îi readuce în matca de omuleţi pe care crezuseră că au părăsit-o pentru totdeauna! . 6conştiinţă7 nu înseamnă 6moralitate7. care croiesc drum şi care ve#1ează şi suprave#1ează ― se află pînă la urmă un omuleţ! *n spatele celor care se urcă la tribune. cu talentul şi cu imoralitatea socială a scriitorului! *n ce măsură un scriitor care bate palma cu un re#im de lic1ele îşi pune în pericol destinul literar2 (alentul lui =rec1t e mai puţin mare pentru că el era compromis2 8au al lui 8adoveanu. care umplu ecranele televizoarelor ― se află pînă la urmă omuleţi! *n spatele ridicării unor armate şi al declanşării unui război ― se află pînă la urmă un omuleţ! 'e este neplăcut cu aceşti omuleţi care sar o vreme din rînd şi încep să se considere şi să fie consideraţi "oameni mari" este că. nişte omuleţi. centrată şi solemnă. fac tare mult rău celorlalţi! 9i cu cît fac mai mult rău. . cine-i de vină cînd intri în secretariatul unui cabinet ministerial şi vezi poza primului-ministru pusă cu evlavie în trei locuri din aceeaşi cameră) o dată. ci putinţa de a trăi pînă la capăt pe firul netraficat al interiorităţii tale! 5in cauza asta Panait +strati. *n spatele coloanelor cu #irofaruri. încura$ează în oamenii care îl încon$oară pornirea lor de slu#i2 5esi#ur. află că a făcut o pareză. mai mult sau mai puţin discret. ca noi toţi. pe peretele din spatele secretarei0 a doua oară. stadioanele2 'e le reproşez celor care a$un# să se îmbete cu puterea2 8implu spus) uită că sînt şi ei. îmi răspunde . cînd -oica îl întîlneşte pe stradă.orba lui =ul#a<ov) ce se întîmplă cu "un om mare" cînd dă un cancer peste el2 5evine un "om mic". indiferent de cît talent au! 'el mai bun e&emplu de conştiinţă pentru mine este 5ostoievs<i!" luni. 'ălinescu2 "/-am #îndit şi eu la c1estia asta. portretul lui -ăstase este mai prietenos decît cel al lui 'eauşescu! 5ar dacă într-o bună zi. cînd se îndreaptă #lonţ spre /oscova şi cînd 8talin. în timp ce o pactizare cinică nu! -ici unul dintre cei de care ai pomenit nu reprezintă o conştiinţă şi de-asta. "r#1ezi. îi spun lui . plin cu dosare. poza este fi&ată într-o ramă aurie micuţă. în alt ceas al +storiei."stăzi în maşină. .oestler sau ArVell nu sînt totuna cu 8adoveanu sau Petru 5umitriu! .lad Qo că nu mă descurc în povestea cu opera.lad! Păi nu talentul e problema! (alentul e o condiţie! /ulţi au talent! 9i Păunescu are talent să facă versuri! -umai că un scriitor e mare dacă. foarte adesea. stă încuiat în cabinet.ine vorba de faptul că după BM ani de "tranziţie" romEnii nu reuşesc să se desprindă de modelul precedent al puterii! Aamenii nu-şi pot reprezenta puterea decît în tiparele în care au cunoscut-o înainte de BCCG! 9i se întîmplă aşa deopotrivă cu cei care o e&ercită şi cu cei care o suportă! "şadar. să se caţăre pe umerii oamenilor sau să pavoazeze. pa1are şi ceşcuţe de cafea0 a treia oară. soţului sau copilului plecat în vacanţă! 8înt de vină cei din birou pentru zelul lor amintitor şi vestitor de cult2 8au de vină e premierul nostru pentru că. îi vine şi lui ideea să coboare în stradă. cu 8PP-işti care "ocupă poziţiile" şi controlează preventiv locul. că tra#e un picior şi că e tutun#iu2 " devenit omuleţ! 'e se întîmplă cînd nemţii intră pe neaşteptate în %usia. c1inezeşte. reprezintă o conştiinţă! "tenţie. pînă la urmă.artan "rac1elian la -ealitatea =>. un omuleţ! 'e se întîmplă cu anc1etatorul lui -oica 3cel care îl bătea cu o cravaşă pe spate4. pe partea laterală a unui dulap metalic. asemeni unui afiş cu Fimi ?endri&. aşezată pe biroul secretarei ad$uncte care tocmai îşi pileşte un#1iile şi care trebuie să lase senzaţia că se uită din cînd în cînd la premier cu tandreţea cu care acasă îi scapă oc1ii pe poza de pe eta$eră a iubitului. în drum spre casă. dincolo de talent. lipită adolescentin-ştren#ăreşte. ei nu sînt mari. timp de cîteva zile.

ir#il vrea să asculte de îndată cîteva şi în scurtă vreme. pînă şi urletul rămîne confidenţial! . scrisul poate aspira cel mult la un scandal în intimitate! Aamenii se vor mobiliza oricînd în $urul unui cîntec. în vacanţă. în ciuda aerului aro#ant şi al replicilor ve1emente pe care le dă tribunalului2 5evine un omuleţ! 5e ce pe mulţi dintre romEni i-a înduioşat moartea lui 'eauşescu2 Pentru că din omul dat $os dintr-un ("= în curtea unei cazărmi. cu căciula care i se aşa-ză într-o rînă cînd dă să coboare pe uşa prea scundă. portretul femeii care zdrobeşte inimile tuturor bărbaţilor) "şarpe cu trup de felină"!4 9i totuşi. în livin#ul din @rancois Pinton tapisat cu cîteva mii de piese de muzică clasică. la Paris şi stau. 7 august "m sosit ieri. ieşise dintr-o dată la iveală omuleţul! 'el care le spunea romEnilor ce au voie să spună şi ce nu. al unei lozinci.ir#il de ziua lor) .! /onica şi . ca de obicei la sosire. cea mai . la 'at1erine şi /i1nea.eneţia! 5e ani de zile am reuşit să fiu alături de /onica şi . ca preţ al uitării condiţiei de omuleţ. 31 iulie 'uvintele au cel mai mic efect tocmai acolo unde sînt cel mai bine spuse în scris! "devărul este că în scris nu se poate ţipa! Arice scriitor este condamnat la cordonul de tăcere al propriilor sale cuvinte! 'ele mai sublime. un frumos album în sepia cu =ucureştiul vec1i şi '5-uri cu şla#ăre romEneşti interbelice! . nicăieri. cu vocea ei deza#reabilă) "/ă. dar niciodată al unei pa#ini scrise! /arii mărturisitori sfîrşesc prin a fi în#ropaţi de înseşi cuvintele care trebuiau să-i e&prime! Poţi să scrii pa#ini care ar face pînă şi pietrele să plîn#ă0 contemporanii tăi se vor uita la televizor! miercuri.ir#il împlineşte anul acesta ― pe BK sau pe BO au#ust. cu mîinile prinse la spate cu o sîrmă #ăsită prin curtea cazărmii şi stri#înd la soldatul care o le#a. pe alocuri.ir#il încep să sc1imbe priviri complice.lena.înă bir)ar. îl percepe în solitudinea lecturii! Pentru că se adresează de fiecare dată unui sin!ur cititor. de astă dată prin moarte violentă! miercuri. mai cutremurătoare vorbe se împotmolesc din capul locului în tăcerea apriorică a pa#inii! *n scris. cu tabieturile spulberate. ca şi anul trecut în au#ust. la un moment dat. îmi spune . un omuleţ! :n omuleţ era şi . cîţi copii trebuie să aibă. ce filme pot să vadă şi ce cărţi să citească nu mai rămăsese acum ― fu#ărit. cum mai pot eu. lipsit de serviciile maseurului şi nemac1iat ― decît un bătrînei răpănos. nici cea mai mică urmă de vul#aritate! "Gabriel. să îţi dăruiesc ce îţi pre#ătisem2 "m descoperit în ultima vreme un mare compozitor şi voiam să ţi-l semnalez şi dumitale) ai aici simfoniile lui =eet1oven cu 'leveland Arc1estra diri$ată de Geor#e 8zell. însă.. plecaţi la .ir#il după ce terminăm audiţia. mai dramatice.l circulă între muţenia celui care l-a pus în pa#ină şi a celui care. nevenindu-le să creadă că anii adolescenţei lor bucureştene pot să năvălească atît de convin#ător peste ei! 8întem toţi trei pe muc1ia dintre lacrima nostal#ică şi rîs.şi crezînd că cei din antura$ul său vin să-l aresteze şi să-l $udece pentru felul în care a pre#ătit armata sovietică2 8e întîmplă că 8talin devine un omuleţ! 'e se întîmplă cu /iloşevici la ?a#a. pentru că muzica e insinuantă. iar versurile sînt. după un cadou atît de ma#nific. +dio. 0ubesc femeia. dormind într-un pat de metal aşternut cu o pătură aspră. al unui discurs. ce trebuie să mănînce. a avut loc ritualul sc1imbului de daruri! 'adoul meu e "retro". uluitoare! 3%eţin. de partea cealaltă. omuleţi peste tot! Amuleţi care îşi înc1ipuie că sînt mai presus de le#ea omuleţilor şi că nu mai au de dat nimănui socoteală! 9i care cel mai adesea termină prin a da socoteală. doamnă. ce trebuie să #îndească. arestat. primind mîncarea de la popotă. v-am fost ca o mamăL" Amuleţi. nu se ştie niciodată ― DM de ani! "m fost astă seară să-i văd şi. răsună .

două maramureşence cu priviri umile te scutesc să împin#i sin#ur uşa ma#azinului! Pînă şi în cerşetorie vindem cel mai necalificat produs) un simplu #est. Plec visător! %uşii îşi cîşti#ă viaţa la Paris îmbrăcaţi în frac şi cîntînd la trompetă +ida. mi-am ima#inat înainte de a adormi că m-aş afla în clipa aceea. c1estia asta cu =eet1oven e bancul lui din ultima vreme! 5e două săptămîni ascultă numai =eet1oven şi zice că îl descoperă!" ― "'e doreşti. după prima vizită la /uzeul "ntipa. +oan =otezătorul. mă cotropeşte senzaţia de bunăstare interioară totală pe care mi-o dă cea mai proaspătă. împăiate în vitrine sau înălţate pe socluri! -u ştiam atunci că spaima care m-a cuprins era prima spaimă metafizică a vieţii mele) pentru că în nici o situaţie reală un om nu se poate afla sin#ur faţă în faţă cu toate fiarele lumii! /uzeul realiza prin sinteză o ima#ine ― "lumea naturală" ― care nu-şi avea corespondentul real nicăieri! 'eea ce se obţinea era remarcabil şi terifiant) sin#urătatea mea de om proiectată pe fundalul lumii animale! 5ar traversarea unei #alerii de tablouri şi statui2 /i-am ima#inat paznicii scoţîndu-i afară pe ultimii întîrziaţi şi *nc1izînd muzeul! 'e aş fi simţit rămînînd acolo2 (ablourile atîrnate pe pereţi ar fi evadat din convenţia estetică prin care se ofereau pînă atunci privirii şi ar fi devenit ceea ce ele erau de fapt) uşi întredesc1ise către alte lumi! @ra "n#elico.onoprix. cavaleri de /alta. G1irlandaio. în#eri în adoraţie. intervine /onica.ilarmonica din 8o(osibirs#. cu anaconde. venind către mine. #rimasele infinite ale strămoşilor mei. suflînd de zor în alămurile strălucitoare. cu toate orătăniile lumii puse în formol. scene de luptă cu cavaleri în zale. supliciaţi. în faţa ma#azinului Lafa>ette văd cinci-şase inşi îmbrăcaţi în frac. sălile acestea! 'opil fiind. "ntonello da /essina.uropa"! luni. ca de fiecare dată cînd îi revăd. metamorfozele speciei mele şi ale propriului meu c1ip) supliciat. ne evaluăm impasurile şi. Piero de la @rancesca erau numele canalelor prin care istoria se revărsa peste noi! "ş fi rămas sin#ur faţă în faţă cu epocile lumii! 5in tablourile atîrnate pe pereţi s-ar fi desprins. 9 august "stăzi. sin#ur. postate în faţa unui . Pisanello. în sălile cu sc1eletele de mamuţi. am această revelaţie) coşmarul suprem ar fi să traversez. cîntînd marşul din +ida. toţi blonzi. pustii. contorsionat. trecînd pe =oulevard ?ausmann. tinere prinţese. cu sudoarea cur#îndu-le de pe faţă pe #ulerul tare al cămăşii şi apoi pe papion are în el ceva deopotrivă ridicol şi impunător! 'ine sînt cei care vînd muzică pe un trotuar parizian îmbrăcaţi ca în sala de concert2 /ă apropii să-i văd mai bine! Pe o plăcuţă fi&ată de bara orizontală a #rila$ului care desparte trotuarul de flu&ul necontenit al maşinilor stă scris) . doamnă. vicere#ine ale -eapolelui. 12 august /area Galerie de la Luvru revizitată după MG de ani! /ă prinde ora înc1iderii şi. cu cimpanzei. 'îteva sute de metri mai departe. #1icitoare. nu-mi dai voie să-l descopăr pe =eet1oven la DM de ani2" 8osirea mea la Paris se face întotdeauna prin ei! 8eara a început! Pălăvră#im. uci#înd şi implorînd. mai e#ală. tineri #entilomi. trufaş şi crud. cu 1iene. mai neobosită iubire a mea! %ineri. cu partiturile puse pe trepiedele aliniate la mar#inea trotuarului! . simpla disponibilitate de servitor! 5ar ce are a face2 +mportant este că pînă la urmă cu toţii "ne inte#răm în . în timp ce trec încă o dată în revistă în sens invers secolele şi prin faţă îmi defilează prinţi de %imini. miezul zilei şi sînt HG de #rade! 8pectacolul unor oameni îmbrăcaţi în ne#ru în plin soare. în adoraţie sau supunere! "m ieşit auzind în urma mea #ratiile care se înc1ideau şi mi-am ima#inat cum sălile îşi dădeau $os masca frumuseţii de peste zi şi se pre#ăteau să se desc1idă în înfricoşătorul lor! . 2iberia. rîdem.bună interpretare după cea a lui @urtVăn#ler!" ― "Gabriel. condotieri.

îmi pare rău că trebuie să vă spun. /onica2 ― /-au c1inuit. 13 august 'u /onica la 8alpetriere! " fost pro#ramată astăzi pentru un scaner cerebral. ca în Colonia penitenciară a lui . răspunde sec fata! *ntr-adevăr. vacanţele în toi. reîncepe /onica! "m fost pro#ramată pentru o tomo#rafie şi mi s-a spus să vin cu un sfert de oră mai devreme!!!" ― "Luaţi loc. iar de la dumneavoastră pînă la spital nu facem mai mult de MG de minute!" ― "Gabriel. spitalul cît un oraş!!!" *ntre timp descopăr că secţia de radiolo#ie e la subsol! "colo. monsieur. cu specificaţia. /onica. veţi fi c1emată". acasă! +mportant e rezultatul! ― Je mFenfic$e de rezultatL "m fost torturatăL 9i nimeni nu-mi plîn#e de milă! ― -u vă plîn#. /onica. nu vă atin#e. un asistent vine şi o preia pe /onica! +ese după o bucată de vreme din sala de analiză. aveţi la dumneavoastră o convocare cu ora pro#ramării2" /onica începe să caute în poşetă şi dă la iveală o frumoasă foaie scrisă la computer pe care e marcată. că "trebuie a$uns la spital cu un sfert de oră înainte. ora pro#ramării) C fi&! /ă uit la ceas! *ntre timp se făcuse 7 şi MK de minute! /onica îmi vede e&presia uimită. ceea ce pentru /onica. ea una. GabrielL /ă stresaL ― /onica. aşa încît nu mai comentez! "stăzi de dimineaţă la O şi HK de minute eram sub #eamul +eruncilor. cînd pe alta a stivei de cartoane pe care o ţine în braţe! *i răspunde /onicăi că el a livrat portocale şi că. zic. nu simţiţi nimic. eşti un monstru insensibil!" . mer#ătoare în pat la H. nu o poate a$uta! "/onica. începe /onica! "m fost pro#ramată pentru o analiză şi mi s-a spus să vin cu un sfert de oră mai înainte! 9tiţi cumva unde se fac analize2" (înărul ascultă politicos. nu ştii nimicL /îine. nu vă plîn#! -u sînteţi convin#ătoare! '1estia cu . /onica2 :n scaner e un scaner. presimte comentariul care urmează şi. madame. fusesem sin#urul automobilist! La 7 şi zece minute coborîm în faţa clinicii de neurolo#ie şi radiolo#ie de la Pitie 8alpetriere. ai auzit de Colonia penitenciară? /-au torturatL /-au pus în faţa unui aparat cu un aer inocent. la D fără un sfert. în relatarea /onicăi. care pe urmă îmi venea deasupra capului şi făcea 61îîrL 1îîrL 1îîrL7 ― . m-au c1inuit. pe care a făcut-o în trei rînduri. Gabriel. nu vă doare nimic! ― Gabriel. cu litere în bold. $umătate din Paris soseşte din vacanţă. nu vă face nimic. pentru pre#ătire"! +eri seară. urmînd întocmai pro#ramarea.af<a nu mă convin#e! ― Gabriel.af<aL ― 'um să vă c1inuie. cuprins brusc de o bănuială. în sfîrşit. după ce traversasem un Paris în care. dar suferinţele dumneavoastră <af<iene nu mă impresionează deloc! 5elocL Poate pe .dimineaţa. încerc să protestez. în speranţa că va fi depistată cauza ameţelilor repetate din ultimele luni! "naliza nu se face decît în prima parte a dimineţii. iar cealaltă $umătate pleacă! -oi stăm lîn#ă periferic! A să fie o a#lomeraţie nebună! 9i pe urmă spitalul însuşi e un mic oraş! Pînă #ăsim clădirea cu radiolo#ia!!!" /ă 1otărăsc să îi respect an#oasele. bombănind fioros) "-u mai pun piciorul aici în ve-cii-vecilorL 8ă mă roa#e şi nu mai vinL ― 'e s-a întîmplat. /onica se decide asupra orei la care ar urma să mă prezint cu maşina în rue @rancois Pinton) 7 fără un sfert! "5ar /onica. 8alpetriere e la doi paşi de /i1nea. o tînără stă în spatele unui computer! 1%ardon. după ce străbătuserăm curţile şi aleile pustii ale spitalului! +ntrăm în clinică ― nimeni! 5inspre cafe"ul de la parter se îndreaptă înspre noi un tînăr cu braţele pline de cutii de carton) bufetul se pre#ătea să desc1idă la ora C şi "primea marfă"! ― 1%ardon. îmi e&plicase că n-am să mă pot trezi cu noaptea în cap şi că. mi-o ia înainte) "Gabriel.mar$i. le#ănîndu-se de pe un picior pe altul. nu va dormi oricum deloc! "'înd v-au pro#ramat. pentru analiză2" ― "La D şi un sfert!" "sta era duminică seara! " doua zi la prînz pro#ramarea se mutase. după ce.i şi2 'e dacă făcea 61îîr72 ― /ă stresa. fii #entilL Pi-am e&plicat doar) pre#ătirea pentru analiză. peste o oră şi un sfert.ir#il să reuşiţi să-l impresionaţi. personalul e pe poziţie! La "Primiri". în repetate rînduri. este ec1ivalent cu o dramă! A ru#asem să mă lase s-o însoţesc cu maşina la spital! " acceptat în cele din urmă. scoţînd capul cînd pe o parte. din păcate. în afara #unoierilor şi a unei maşini de pompieri.

se usucă şi mor sufleteşte pentru că nu mai e nimeni care.mil 'ioran2" este întrebată eroina noastră! %ăspunsul este stupefiant) "5a. cu #îndul să-l sune pe . nespus de mică şi nea$utorată. cu atît sensul vieţii tale este mai bine conturat! . şi încerc c1iar la începutul cărţii mele să descriu acest contrast! 'ioran evolua mult prea vădit în re#istrul anecdotic al conversaţiei noastre S!!!T şi nu părea prea interesat să mi se adreseze în termenii în care eu îl cunoşteam din lectura aforismelor şi în care doream să-l audL (rebuia mereu să-l readuc la acel nivel!!!" =ietul 'ioranL 'e neşansă pe el să încapă pe mîna unei asemenea capre metafiziceL @ried#ard vine la întîlnirea cu 'ioran pro#ramată să cunoască nu un om. sînt nefericiţi. filozoful trebuie să fie un persona$ nebulos. că m-am sculat cu noaptea în cap şi că pot ocroti. ai lovit $ust! 5in acest punct de vedere în %omEnia se trăieşte bine! 5acă e adevărat că orice "ură de moarte" întîlneşte la capătul ei triumful cuiva. cunoaşte o lar#ă răspîndire! *n ima#inarul popular. de eros şi. urîndu-i.nia literară 3BM dec! MGGB4 cu @ried#ard (1oma! "" e&istat un contrast puternic între faţa umană şi cea 6auctorială7 a lui . care mă face să-mi potrivesc paşii după paşii ei. în #enere.erla# cu atîta claritate! 8enzaţia pe care ţi-o lasă interviul este că @ried#ard îi fi&ase lui 'ioran "cotă de aforisme" şi că.u însă nu am putut să suport aşa ceva. nu eram obişnuită cu astfel de situaţii Sce fel de situaţii2T şi doream ca el să fie foarte e&i#ent. de-acum. dna (1oma spune că "în relaţia pe care a avut-o cu mine". de orice latură pra#matică a vieţii! 5oamne fereşte să ai. mer#em spre cafV"ul unde cu trei ore în urmă /onica cerea relaţii despre analiza scaner "livrezorului" de portocale! /ă ţine de braţ. în vreme ce 'ioran vede în ea ceea ce @ried#ard şi era înainte de a se fi automutilat cultural) o tînără femeie frumoasă! @iecare cunoaşte propria lui dezamă#ire) @ried#ard descoperă un persona$ şarmant care îi vorbeşte despre c1iriile din Paris. a trebuit c1iar să-l constrîn#!!!" 'iudat cum prostia asta #omoasă nu transpare din cartea de la Reidle . mai ales cînd e vorba de "filozofi". fie şi pentru o clipă. plin şi variat nu se trăieşte decît în societăţile în care se urăşte mult! @ericirea este indiso-ciabilă de ura pe care o stîrneşti şi de #îndul liniştitor că. eliberat de veri#ile care îndeobşte îi ţin pe oameni le#aţi de lumea aceasta! . 22 august 'u cît ura care se strîn#e în $urul tău e mai mare.i pătrund în infernul indiferenţei pure! "devărul este că bine. atunci la noi poţi să obţii lesne apoteoza) în fiecare zi se va #ăsi cineva care să te urască de moarte pentru ceea ce faci şi fiecare zi devine astfel un triumf la îndemînă! luni. o asemenea minune de om! &!i.l este dincolo de foame. distrat şi sfri$it. iar 'ioran va descoperi în pat capra metafizică! *n altă parte. dar bombănind întruna şi. 2 septembrie *mi cade de-abia acum în mînă interviul din -om. potrivit căreia omul dispare în spatele funcţiei creatoare. a fost incapabilă să vadă în 'ioran bietul om din carne şi sîn#e electrocutat de dorinţă! L-a torturat prosteşte în numele "e&i#enţei"! "ceastă viziune simplificatoare. îi simt mersul nesi#ur.&ilaţii. ca filozof.ir#il să-i spună că totul e în re#ulă. ci un fabricant de aforisme.*n aşteptarea prelucrării rezultatelor analizei. de sete. cei care îşi părăsesc lumea lor. şi îmi e bine că sînt acolo. statura unui profesor de sport 3de vreme ce . dincolo de ipostaza culturală 3autorul sapienţial4. să le poată da măsura împlinirilor lor! . dar şi să se poată plîn#e cuiva în mod eficient! *i simt braţul subţire a#ăţat de braţul meu. prin ceea ce ai făcut. 'ioran a vrut "să fie lipsit de pretenţii"! 38e înţele#e că faţă de el însuşi! -ormalL 8plendoarea lui 'ioran venea tocmai din firescul cu care se purta! -u poza niciodată!4 ".

eu îi tră#eam lui Pleşu şuturi pe sub masă şi. a făcut demonstrativ avere în scurt timp. "m simţit atunci o irepresi-bilă nevoie de "a face balet" şi. Fean-@rancois %evel dedică mesei de prînz două ore în fiecare zi. să muşc dintr-o c1iftea arămie. cînd diri$ează toate orc1estrele mari ale lumii. uitîndu-mă la un#1iile murdare ale lui =ăieşu. tocmai mă pre#ăteam. a venit la mine cu oc1ii înlăcrămaţi de emoţia celor văzute şi mi-a spus) "Pînă acum vă respectam! 5eacum vă şi iubesc!" "sta e tot! Lumea nu-şi ima#inează că "filozofii" sînt oameni ca oricare alţii şi că filozofia. a venit la noi. a căzut într-o #roapă. s-au mirat că am scris un eseu despre sărut! "+a uiteL 'e are Gabi cu sărutulL" a e&clamat perple&! 3'1iar aşaL 'e am24 /i-aduc aminte cum pe vremuri. într-un colţ al salonului. vorba lui ?e#el. beat-cui. că era în corespondenţă cu minţile luminate ale . a debutat sub semnul acestui etern malentendu care însoţeşte "meseria" noastră şi pentru care 'ioran plătise cu "sîn#e şi lacrimi"! . în clipa următoare m-am pomenit în mi$locul salonului. că avea o formidabilă cultură umanistă. tînărul +on /arin care mă întreabă) "Profit că vă întîlnesc. improvizînd la nesfîrşit 3trecuse de miezul nopţii4 şi la un moment dat "atacă" @acul lebedelor.uropei. toate locurile comune ale core#rafiei clasice! A clipă mai tîrziu. cînd apare lîn#ă mine. speculînd recolta de ulei de măsline şi de vin din anul acela4! 5upă apariţia Declaraţiei de iubire. oameni inteli#enţi. +on =ăieşu şi ne-a întrebat împleticit dacă tipi d-ăştia ca noi "care am auzit că aţi citit o bibliotecă" au practicat cunnilinctus şi au cunoscut deliciile unei felaţii pe cinste! *n timp ce Pleşu se pre#ătea voios să-i dea detalii menite să-l liniştească în privinţa fanteziei erotice a celor care citesc mult. sinuci#aşe e&perienţe culinare4. re-făcînd. aflîndu-mă cu Pleşu la o masă. pe covorul cu nuanţe sîn#erii. are M de ani4. trecîndu-ne unul altuia cînd partitura Prinţului. la restaurantul :niunii 8criitorilor. începută în urmă cu MG de ani. "ndrei ţîşnea lîn#ă mine) "răpiţi" de furorul propriului nostru $oc. nu de puţine ori. făceam eforturi disperate să apăr secretele filozofilor de ta#ma limbută şi neruşinată a literaţilor! (ot cu "ndrei.. să ai ieşiri mac$o 3puţini ştiu. îşi face siesta o oră. n-am să uit niciodată că prietenia mea cu diri$orul +on /arin 3acum. ca să nu mai vorbesc de an#elolo#ul nostru contemporan cu care am trăit. încercînd să despicăm aerul cu #raţie sporită şi avansînd unul către altul pe vîrfuri2 5upă "spectacol". precum conuN "lecu Paleolo#u. uitîndu-se la cer în timp ce mer#ea. în ciuda faptului că nu-i cunoşteam din cei de faţă decît pe "ndrei şi pe ?oria =ernea. după cină.ram în acel moment vreo BK pensionari ai "casei de creaţie" 3în ma$oritate pictori4 şi. 7 septembrie . prin anii NCG. muzicolo#ul @irca ne invită în salon să ne cînte la pian! -e-am aşezat cu toţii pe canapelele şi fotoliile ori#inale risipite în $urul salonului0 un enorm covor oriental se întindea între noi şi pian! @irca trecea de la o piesă la alta. este #îndirea concretului prin e&celenţă! 5e aceea. patetic şi "e&presiv". despre 'asanova. răpus. aflat în salon. amîndoi îndesaţi şi ne#ricioşi.KG m şi semăna cu o maimuţică4.ram la o petrecere.ant avea B. fremătător şi intimidat. am trăit la conacul lui . unul dintre pictorii băcăuani. aţi putea să-mi spuneţi ce este fenomenolo#ia2" /i-a venit să-i răspund) "%eflecţia asupra situaţiei în care tocmai mă pre#ăteam să muşc dintr-o c1ifteluţă în clipa în care a apărut un emmerdeur ca tine şi m-a întrebat ce este fenomenolo#ia!" 5e atunci. fiind consultat în cele mai subtile probleme4 sau să intri în lumea afacerilor 3(1ales.nescu de la (escani 3de fapt al /arucăi 'anta-cuzino4 o e&perienţă unică! . după care. am dansat asemeni unui cuplu îndelun# versat. rememorăm scena c1ifteluţei fenomenolo#ice ca pe un #est fondator din care s-a născut "îndră#ostirea" noastră! sîmbătă. de cîte ori ne vedem la =ucureşti sau la Lu#ano. brunet. cînd pe cea a Lebedei "lbe! 'um arătam oare. de care concetăţenii şi-au bătut $oc că. să-ţi placă mîncarea bună 3şi totuşi lui (oma dN"Iuino i se tăiase un semicerc în tăblia mesei ca să-i poată încăpea burta în timp ce mînca. în ordinea unei demonstraţii inverse.

nu cred în $ocul de societate pe care 5ostoievs<i îl propune în 0diotul fiecare dintre cei de faţă le povesteşte celorlalţi lucrul pe care îl consideră cel mai mîrşav din viaţa lui! 'red.lad". totuşi. nu trebuie să intervină pentru ca ea să e&iste) autorul păcatului este de fiecare dată propriul său pedepsitor! 'ain este blestemat şi iz#onit de 5umnezeu nu pentru că a ucis. la editură. .ladzo" ― aşa îl stri#ă cole#ii pe Qo#rafi pe coridorul <ilometric de la "'asa 8cînteii". e un pericol în reuniuni de lucru şi nu are sens să-l c1emi decît dacă vrei. ştiinţe. cînd e vorba de "cădere". ci pe remuşcare! "şa cum orice trup aşezat în lumină îşi proiectează umbra pe pămînt. spuneam. decît o barbă. în curînd.aţi #îndit cît de subţire este peretele care desparte normalitatea de nebunie2 . peste masă. 10 septembrie "stăzi. citind cartea doctorului 8ac<s!!!" *n sc1imb. la fel păcatul pus în lumina conştiinţei face să se desprindă din el umbra remuşcării! Arice viaţă morală este aşezată pe secvenţa "păcat-remuşcare" şi miracolul alcătuirii acestei vieţi este că nimeni.diturii! 'iteşte enorm în toate direcţiile 3literatură. ea face superfluă orice altă pedeapsă! miercuri. să arunci adunarea în aer! -imic din fiinţa lui nu se potriveşte cu un "cadru or#anizat"! Pînă şi ocuparea locului care îi revine la masa de discuţii se face prin detururi prealabile.":şa interzisă" păstrează în ea întrea#a ambi#uitate pe care o provoacă tensiunea dintre ceea ce este "înc1is" 3şi trebuie să rămînă aşa4 şi ceea ce. devine ludic şi insti#ator! "re în oc1i.i bine. toată lumea începe să se certe cu toată lumea! 8imţinduşi forţa de disoluţie. privindu-l. prin contractL" 5upă care vorbele se pierd din nou în indeterminatul bombănelii şi al unui mîrîit prelun#! @reamătul pe care fiinţa lui îl emite continuu îi cuprinde pînă la urmă pe toţi cei de faţă şi. în măsura în care el poartă şi răul în sine. stîn#a fiindu-ţi pur şi simplu necunoscută2 'um ar fi să-ţi confunzi soţia cu o pălărie şi să încerci să ţi-o pui pe cap2 8ă stai de vorbă cu medicul şi să nu percepi. aşa cum s-a întîmplat astăzi. redublează. dimpotrivă. că fiecare trebuie să-şi poarte pînă la capăt în tăcere povara dup licitaţilor sale! *nclinaţia esenţială a omului.-aţi #îndit vreodată cum arată să nu te poţi orienta pe lume decît spre dreapta. ci pentru că fapta lui nu e însoţită de umbra morală a căinţei! Arice individ moral îşi administrează sin#ur pedeapsa. . din mi$locul cărora ţîşneşte din cînd în cînd frîntură unei sinta#me) "Lesbiene!!! +a uiteaL Lesbiene prin contract! "uzi. în ciuda interdicţiei.lad %usso! . un 1alat alb şi un stetoscop2 . este de a se ascunde pînă la capăt şi de a muri asfi&iat în propriul lui păcat! 'eea ce înseamnă deopotrivă) în propria lui remuşcare! 5e ce oare sîntem în aşa fel alcătuiţi încît murim de ruşine nu cînd facem un lucru reprobabil. ci cînd îl retrăim în memorie sau cînd a$un#em să-l mărturisim2 %ăspuns) pentru că fiinţa noastră morală e întemeiată nu pe virtute. filozofie4 şi cînd face fişa de prezentare a unei cărţi simţi subit nevoia să citeşti cartea! /i-aduc aminte cum începea prezentarea volumului unui faimos neurolo# american) ". însoţită de comentarii absconse făcute sub forma unor mormăituri ininteli#ibile pentru ceilalţi. se întredesc1ide. iar remuşcarea este una atît de cumplită încît. prin pipăirea somnambulică a cărţilor şi a revistelor aflate pe masă.lad Qo este copilul răsfăţat al . în afara subiectului moral. descoperind ― cu consecinţe nebănuite ― un spaţiu care se structurase în c1iar misterul splendorii sau promiscuităţii sale! -u am. am avut o "reuniune de lucru" 3cinci-şase persoane4 în biroul meu! "m făcut #reşeala să-l invit şi pe ".lad Qo. fie că aceasta ţine de înălţarea sau de căderea lui! 5e aceea. ca să îl deosebească de "celălalt . în faţa lui 5umnezeu. . pretenţia că în aceste pa#ini îmi propun să scald în lumină un#1erele ultime ale odăii care este viaţa mea! 8înt convins că fiecare om trebuie să plece de aici ducînd cu el o taină.

lad Qo clipeşte fericit că a reuşit să ne deturneze de la tîm-peniile pe care le discutam. traversează toate etapele fără să clipească. mi-am dat deodată seama că am tăcut bine atîţia ani de zile! -eputinţa de a mă exprima m-a făcut. să mă înec în re#rete şi remuşcări şi să mai vreau. să mă adun din nou! @ără toate astea. sărmăluţe în foi de varză şi mămăli#uţă! :rmează limbă cu sos de măsline! "poi costiţe de porc cu "cinci miresme" şi orez cantonez! . toată lumea dez#roapă cîte un sc1elet. după care şedinţa se duce naibii. spune "*n /ada#ascar2". apoi ne repliem pe .o cole#ă căreia îi face din cînd în cînd "pstL pstL" şi căreia la un moment dat îi strecoară) "'e vrei. "ndrei şi cu mine #emem şi ne îndopăm cu (riferment şi 'olebil. ci de cineva care avusese parte de 6e&perienţă7!" ?einric1 Qimmer scrie aceste rînduri despre +oan ?risostomul! 'itindu-le. bazîndu-se şi pe rezultatele perfecte ale unor analize făcute săptămînă trecută! Plecăm după patru ore. în timp ce profesorul 8etlacec îşi bate $oc de noi spunînd că luăm Placebo şi.inurile inau#urale sînt din BCKG 3L4. să mă desprind de oameni care plecînd au luat părţi din mine. cu certitudinea că sîntem o bandă de mî1căi iresponsabili! 23 septembrie ". în care nimeni nu poate pătrunde fără voia noastră şi a cărei uşă rămîne pentru ceilalţi cel mai adesea înc1isă. eu stri# "linişteL". totuşi. se desfăşoară drama fiecărei vieţi! "colo au loc complezenţele noastre cu noi. nefericit. or#ie culinară la $acienda doctorului +rinel Popescu! "m fost cu profesorul 8etlacec. să mă destram.lad Qo s-a ridicat de la masă şi îi arată fetei de vizavi care ar fi te1nica e&actă a dansului cu sc1eletul! uminică. cu alţii şi. să mă detest. unde se începe cu sărmăluţe în foi de viţă.l a priceput că cea mai înaltă funcţie omenească ― cea de a intra în comuniune cu 5umnezeu!!! ― trebuie să fie deţinută nu de către un 6inocent7. cu atît mai puţin. să trăiesc o revoluţie şi să am şocul întîlnirii cu poporul meu. la cei DB de ani ai săi. 26 septembrie 5incolo de "uşa interzisă" clocoteşte viaţa morală a fiecăruia dintre noi! *n odaia aceasta. cu 5umnezeu! " trebuit să cunosc spaima cărnii şi le1amitea ultimă a sufletului. acolo îşi au sălaşul duplicităţile . dansează cu el o zi şi pe urmă îl în#roapă la loc! Poate că eu am murit şi că dansaţi cu mineL" (oţi cei de faţă încep să ţipe şi să vorbească în acelaşi timp. face o pauză lun#ă. desi#ur. cu mine în frunte 3simt că pierd firul4.eninul strîns în mine nu atinsese concentraţia necesară pentru a deveni leac! . domle2 'e vrei2 Poate că sînt mortL Poate sînt ca în /ada#ascarL" /anevra îi reuşeşte! *n clipa aia toată lumea se opreşte. şi într-un #las întrebăm) "5ar cum e în /ada#ascar2" . dar ceea ce pînă acum m-a împiedicat să vorbesc liber a fost tocmai "sentimentul conştient al insuficienţei personale"! . la trei ani o dată.inul 'avalerului! 5esertul e în două trepte) #ăluşti 3nespus de pufoase4 cu prune şi apoi în#1eţată! Pe parcurs. ne zîmbeşte 1îtru şi îşi de#ustă poanta bîţîind din cap) "*n /ada#ascar2 Păi uite cum e în /ada#ascar!!!" 8imţim că ne sufocăm de curiozitate! "*n /ada#ascar. 'atrinel. eu vreo şase-şapte!4 -e mutăm apoi în livin#. orice pa#ină scrisă în nume propriu nu este decît o enormă pălăvră#eală! &!i. cu 'atrinel şi cu "ndrei Pleşu! 5oamna doctor ne-a propus următoarea suită) o "intrare" cu icre ne#re şi somon. pe scena în care . apoi mici de la "'ocoşatu" făcuţi pe #rătarul din curte! 3"ndrei mănîncă vreo zece. să-mi în#rop prieteni. 22 septembrie "stăzi la prînz.ram pur şi simplu necopt! -u trăisem de-a$uns ca să intru în comuniune cu mine.

acum atmosfera e rela&ată şi toţi vorbesc tare. unii peste alţii! 8cena se îndepărtează de mine. îi aud din ce în ce mai mai neclar. mimica! 8imt vidul lor. a#itaţia. de acolo ne procurăm scuzele pentru tot ceea ce facem! *nsă tot acolo apare şi creşte dez#ustul de noi. că suportăm spectacolul prostiei colective şi pe al tuturor paranoicilor care se simt a&a lumii! MGGH . că ne suportăm scîrbăvniciile. ca şi cum "sonorul" ar dispărea treptat. în sfîrşit. s-au tras concluziile. al lumii pe care o văd în zare pe #eam. $udecata noastră şi. percep mai mult #esturile. după cum miracol este re#la$ul fin prin care luăm din lume e&act atît cît putem duce! /iracol este că e&istăm pînă la urmă laolaltă. că ne mimăm mulţumitor iluziile. plictisului şi sin#urătăţii. pe ale noastre şi pe ale celorlalţi. am o senzaţie teribilă de "ce caut eu aici2" 3dar altminteri unde24 şi e&perienţa din ultimul an îmi spune că felul în care despicăm cuminţi timpul este un miracol. dincolo de soclul statuii lui Lenin. că facem faţă le1amitei. acolo are loc suplicierea noastră. 2 !ct!mbrie La editură. tot de acolo obţinem un nou termen de #raţie pentru a putea parcur#e o altă bucată din drumul pe care-l mai avem în faţă! luni.noastre. că nu ne sfîşiem unii pe alţii. acolo cad măştile pe care îndeobşte le purtăm. cu cîteva persoane în birou! 8întem la capătul unei discuţii cu cap şi coadă. al meu.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful