Uşa interzisă

Gabriel Liiceanu

Ce mai e şi cartea asta? Jurnal, de fapt, nu e, eseu nu e, tratat nu e, roman nu e. Cel mai corect ar fi să spun că este explozia (neîncadrabilă) a fiinţei mele pe parcursul unui an. Dar ce lucru formidabil această explozie mă redă mie însumi între!.

2001

3 mai Prima însemnare cu miză "terapeutică", una care dovedeşte că durerea începuse, că boala de suflet urca în mine şi că încercam o ieşire timidă şi disperată tocmai în direcţia scrisului ― leac pe care îl administram prosteşte, pentru că el nu are efect în faza acută, ci doar în remisie şi în convalescenţă ―, am făcut-o duminică, 7 ianuarie, către ora după-amiază! "m mai avut puterea s-o strecor, intuindu-i valoarea de document inau#ural a ceea ce stătea să vină, între coperţile be$ ale unui dosar recuperat, pe care scria, nu ştiu de ce, "%oumanie"! "cum cînd recitesc această însemnare, îmi dau seama cît de nepre#ătite sînt cuvintele pentru a e&prima destrămarea! 'ineva ― şi eu însumi ar trebui să-i dau dreptate ―, recitind astăzi ce am scris atunci, m-ar putea socoti patetic şi poseur sau, şi mai rău, ar putea spune că fac literatură de proastă calitate! (ocmai asta e neplăcut) cuvintele nu sînt apte, în asemenea momente, să transmită o stare de alarmă care e total incompatibilă cu literatura! *mi amintesc perfect ce simţeam atunci şi am să-mi amintesc mereu dintr-un motiv foarte simplu) îmi era, sufleteşte, nespus de rău! "m început să scriu aşa cum în căderea pe o pantă abruptă te a#ăţi de tot ce îţi iese în cale) cădeam tră#înd după mine propriile mele cuvinte! +ar cuvintele erau ultima barieră pe care o mai puteam pune în faţa răului, sin#urul "lucru" peste care am dat pipăind în $urul meu, arma pe care am ridicat-o pentru a încerca o ultimă rezistenţă înaintea cedării finale! ,oiam, dublînd răul acesta prin cuvinte, să-l alun#, sau măcar să-l ţin la distanţă, numindu-l! -iciodată, scriind, nu am fost mai departe de literatură! .ram pacient, încercam să-mi fiu medic şi foloseam cuvintele aşa cum foloseşte un credincios mînerul spadei, ca pe o cruce improvizată ridicată în faţa unui spectru! /i-am propus atunci să consemnez, pur şi simplu, tot ceea ce simţeam! .ram asemeni unui căpitan de vas care relatează în $urnalul de bord ce se întîmplă înainte de scufundarea navei! .ram asemeni unui poliţist care întocmeşte procesul verbal al unui accident! .ram asemeni unui entomolo# care descrie, descompunîndu-le, mişcările unei coleoptere! -umai că vasul care se scufunda, omul lovit în plină stradă, obiectul descrierii mele ― acestea toate erau propriul meu suflet! +ar sufletul meu, în clipa aceea, era nespus de bolnav! Pentru că sufletul nostru este imaterial, oamenilor, celor mai mulţi, care nu ştiu cît de #reu poate el să atîrne uneori, nu le vine să creadă că sufletul doare aşa cum dor un picior, burta sau capul0 că poţi face o "#ripă psi1ică" sau "piatră la suflet", că te poţi pomeni de pe o zi pe alta cu o ciroză sufletească! 'um se poate

aşa ceva2 -u era firesc ca, odată ieşit la suprafaţă 3fie doar şi pentru cîteva zile4 să încerc să aflu care e mecanismul care ne ţine deasupra şi ce anume se întîmplă atunci cînd ne scufundăm2 5ar iată mai întîi, transcrisă întocmai, însemnarea aceea făcută în după-amiaza unei duminici din luna ianuarie) "'um se poate sc1imba 6culoarea7 unei zile2 (e poţi vindeca scriind în c1iar clipa în care îţi este cel mai #reu2 Pot eu sc1imba tonul acestei zile scriind ce scriu acum, pur şi simplu scriind? 8ă mai rămîn a#ăţat de cuvinte ― încă o propoziţie, şi apoi încă una ― cu speranţa că ele mă vor scoate la mal din acest înec în dez#ustul de mine2 5acă îmi spun asta, dacă îmi scriu, mă a$ut oare2 9i apoi cum poţi scrie în timp ce îţi vine să te ascunzi şi să dispari2 'ît timp se poate prelun#i acest e&erciţiu pe fond de le1amite continuă, cu un nod în #ît, cu respiraţia nedusă pînă la capăt, cu #ustul ăsta mizerabil de iască şi leşie2 5uminicile dupăamiaza!!! (oate zilele în insuportabilul după-amiezei lor!!! Panica urîtului care mă cuprinde la căderea zilei!!! -imic din ce ai putea face să nu te atra#ă) nici să te ridici din fotoliu, nici să rămîi, nici să citeşti, nici să dormi, nici să mănînci, nici să vorbeşti, nici să mer#i! 'am la atît se reduc posibilităţile noastre! %ămîne, doar, tentaţia va#ă de a te aşeza în pat, cu #enunc1ii la #ură, pliat în tine ca înainte de a fi fost e&pulzat în e&istenţă, foetus recucerit, renăscut din valul de #reaţă care te împin#e încet către ţărmul pre-începutului tău! -u este acesta modul cel mai simplu de a dispărea, prin retro-#radare, prin #îndul că ai putea să ieşi din camera vieţii prin c1iar uşa pe care ai intrat în ea2 5ar nici măcar să mă ridic nu pot! -u pot să a$un# pînă la pat pentru a mima starea în care aş vrea să fiu! 'e îmi rămîne, atunci, să fac2 /ai ales să nu ascult muzică, să nu-mi administrez, prin insidia sunetului,, o supradoză de otravă! 35e ce muzica mă înfundă mai tare24 8ă scriu, să scriu!!! 5ar ce să scriu mai departe2 'uvintele mi s-au terminat şi, odată consemnată această #rimasă a durerii, nu mai urmează decît căderea în propriul meu #ol!" /edicii numesc această stare depresie! .u o înţele# mai bine ca deza#re#are a sistemului de iluzii în virtutea căruia înaintăm, făptuim, ne a#ităm, dăm contur clipei următoare şi zilei de mîine! "8istemul de iluzii" ― acesta este pintenul între#ii noastre vieţi, "morcovul e&istenţial" pe care viaţa ni-l aşază şi ni-l flutură sub nas, planurile pe care le alcătuim din propria noastră substanţă vitală şi pe care le ridicăm, ca pe un prunc nou-născut, deasupra capului nostru, pentru a le aşeza apoi, de îndată ce le-am făcut, la o distanţă convenabilă de locul în care ne aflăm, urmărindu-le neabătut prin ani, asemeni unui animal care mer#e, 1alucinat, pe urma de miros a 1ranei sale! "şa se naşte sensul vieţii noastre! -umai că 1rana pe care o adulmecăm fără încetare cu fiecare zi nou începută, noi sîntem cei care o secretăm şi tocmai fabricarea aceasta neîntreruptă a "sistemului de iluzii" este #aranţia sănătăţii noastre mentale! Pentru că dacă nu ar fi aşa, ce ne-ar mai ţine în viaţă pe noi toţi, fiinţe născute cu o condamnare la moarte în buzunar2 5acă nu ar fi air ba!"ul acesta montat discret în viscerele noastre, balonul ăsta umflat cu iluzii menit să ne apere de şocul ciocnirii cu sin#ura perspectivă certă a vieţii noastre 3care este sfîrşitul4, nu ne-am trezi cu sufletul stîlcit în fiecare dimineaţă2 5acă nu am fi prinşi în plasa puzderiei de lucruri pe care ne propunem să le facem ― de la cele mai mărunte 3c1iar şi pentru a bea un pa1ar de apă e nevoie de un atom de voinţă şi de iluzie4 şi pînă la cele mai măreţe ― ce ne-ar ţine atît de bine înfipţi în "această coa$ă de pămînt"2 Gîndul că am putea lăsa ceva în urma noastră2 'eva care "ar străbate secolele"2 'are secole2 'ele care se vor pierde în "praful şi pulberea" istoriei2 9i care istorie2 'ea care poate să dispară de pe o zi pe alta prin considerabilul potenţial de autodistru#ere al speciei umane2 8au cea care ― admiţînd că în specia aceasta ar e&ista resurse ultime de redresare 3in#ineria #enetică24 ― se va pierde oricum în c1ip "natural", cu toate înfăptuirile ei, în incendiul final 3e drept, de peste cinci miliarde de ani4 al Pămîntului, urmat de definitiva răcire a 8oarelui şi de "speranţa" apariţiei ,ieţii 3în vederea altei distru#eri finale4 în alt punct, nebănuit, al :niversului2 "şa stînd lucrurile, coe&istenţa cu "vanitatea lumii" este posibilă în virtutea "sistemului de iluzii") iluzia că trebuie să am un "urmaş", că trebuie să dau din coate pentru a ocupa un loc pe scena lumii, că trebuie să mă bat pentru o idee, că

trebuie să am o funcţie şi putere şi bani, că trebuie să scriu, să pictez sau să compun, că trebuie să însemn "ceva" pentru semenii mei, că #esturile mele pot influenţa sau sc1imba în vreun fel "cursul lumii"! (oată viaţa stă şi creşte pe acest ţesut de iluzii! 5ar de ce trebuie numite toate acestea "iluzii"2 5e ce ar fi iluzie fapta vindecătoare a medicului, fapta constructorului sau a fabricantului de cărţi2 .ste iluzie sănătatea mea redobîndită, casa pe care am aran$at-o după #ustul meu şi în care se desfăşoară actele fundamentale ale vieţii mele, cartea pe care o ţin în mînă seara înainte de a adormi2 %ăspunsul frust, neruşinat şi de prost #ust este că la capătul tuturor lucrurilor pîndeşte marele #ol de fiinţă! (ocmai pentru că toate #esturile noastre nu îşi au capătul în sine şi nu se pot $ustifica în c1ip etern, ele sînt absorbite de "adevărul tare" al morţii şi devin în fondul lor ultim iluzii. Pentru ca să putem înainta în viaţă, pentru ca să nu ne instalăm în catalepsia nonsensului, este nevoie de un sistem de iluzii, de un "ca şi cum" al eternităţii din care #îndul morţii să fie periodic iz#onit! -umai dacă ţinem oc1ii înc1işi "într-o anumită privinţă" sîntem sufleteşte inte#ri! "8istemul de iluzii" este sin#urul #arant al acestei miopii e&istenţiale, sin#ura pavăză împotriva lucidităţii care încearcă să ne convin#ă, în fiecare dimineaţă, că nu avem nici un motiv serios ca să ne părăsim patul! 8ă nu umblăm, aşadar, la si#ilul ce pecetluieşte iluziile în care sîntem #enetic împac1etaţi! Pentru că în codul fiinţei noastre iluzia a fost pusă asemeni unei enzime care, dispărînd, ar bloca metabolizarea substanţelor ce face cu putinţă viaţa! "m putea s-o ima#inăm la fel de bine ca pe un strat protector fără de care sufletul a$un#e în contact direct cu luciditatea şi se destramă! 'eea ce nu înseamnă că luciditatea, cîtă vreme iluzia funcţionează, devine pur şi simplu ine&istentă şi că atîta vreme cît iluzia ne menţine ferm pe tărîmul sănătăţii mentale, adevărurile pe care luciditatea ni le semnalează ar fi de tot i#norate! -umai că nefiind i#norate, nu înseamnă că ele nu ne dau pace! 5impotrivă, ele stau undeva la periferia fiinţei noastre, într-o discreţie cuviincioasă! 'a să le sesizăm, trebuie să tra#em cu oc1iul la ele, să ni le "aducem aminte", ceea ce înseamnă că îndeobşte ele nu sînt acolo, "în minte", şi că trebuie c1emate şi scoase din ascunzişul lor! /ecanismul bolii în asta constă) în mutarea "adevărului ultim" al vieţii din periferia privirii în centrul ei! *n transformarea lucidităţii din accident în metodă! *n ecorşa$! *n $upuirea vieţii de iluzie, care e epiderma ei! *ntr-un film al lui ;ubric<, un bărbat străbate, în vis, un coridor nesfîrşit ale cărui camere, pustii, au uşile lar# desc1ise! 8uccesiunea monotonă a camerelor nepopulate şi terifiante se întrerupe pe neaşteptate! *n mi$locul unei camere, cu faţa întoarsă către uşă, se află, în splendoarea #oliciunii ei, o femeie care îi face semn bărbatului să intre! "cesta se apropie şi o ia în braţe! "paratul se roteşte apoi încet, a$un#e în spatele femeii şi atunci vedem că mîinile bărbatului care au cuprins-o s-au înfipt într-un trup ecorşat şi putrid, în straturile de sub piele, în muşc1ii dezveliţi, în sîn#e, în cartila#ii şi în oasele care răsar ici şi colo! ;ubric< ne pune aici în faţa unui subiect ambi#ui) însuşi trupul nostru! 'are este "adevărul" lui2 .ste oare un om în pielea #oală ― "#ol"2 8au mai de#rabă el este "îmbrăcat" în propriul lui derm, în vreme ce adevărata #oliciune presupune o dezvăluire suplimentară, accesul la visceralitate prin $upuire, disecţie şi eviscerare2 'înd strîn# în braţe un trup, ce "atîrna" mai #reu) catifeaua pielii sau di#estia bine ascunsă sub această catifea2 'înd sărut, în $oc e e&tazul sau transferul de salivă de la o #ură la alta2 5ouă trupuri înlănţuite sînt sublime2 8au actul împreunării este o #imnastică #rotescă însoţită de #ro1ăituri2

"şadar, cîtă vreme e&istă obiecte ambi#ue, obiecte care prezintă, oferă, e&pun şi care, simultan, retra#, ascund, camuflează, totul devine în fond o c1estiune de perspectivă şi ale#ere! 'omportarea noastră faţă de aceste obiecte implică întotdeauna opţiunea) vrem să rămînem la nivelul splendorii epidermei sau, printr-un imprudent #est de "dez#olire", vrem să pătrundem în "adevărul" viscerelor2 'e este "mai adevărat" într-un obiect) vizibilul lui imediat2 8au ceea ce este ascuns în el, îndepărtatul, ceea ce nu-ţi cade sub mînă, dar care, ascuns

către farmecul coincidenţelor şi către o eternitate improbabilă. însoţit de doi valeţi. . listele pe care sînt consemnate cuceririle stăpînului său! Leporello. vînzătorii specializaţi de iluzii. a tot ceea ce pînă atunci stătuse la pîndă! 7 mai 5e ce oare orice lamentaţie pe faţă se instalează în #itsc$? 5e ce a vorbi despre "lucrurile ultime" este impudic şi stîn$enitor2 . pliate. a neantului. se dere#lează! 5epresia este insurecţia nevăzutului! 8uprafaţa. de bucurii. omenirea vrea să fie dusă de mînă de ma#i. vor avea întotdeauna cîşti# în faţa filozofilor! Luciditatea nu are cotă bună pe piaţa cărţii! /ă uit în depresia surorii mele ca într-o o#lindă care măreşte! /ă uit la ea şi . nu sînt şi principial invizibile! =oala.) %licare. ascunse fiind. la ri#oare. depliază. la pîndă doar! 5ar ele pot.fiind. îl înfăşor4! *n Don 'io(anni"ul lui Lose>. poate la o adică. le explică. sediul splendorii. "a îndoi" şi "a înfăşura" 3a dat plier şi pli în franceză4! &xplicare. este acest ecorşa$ e&istenţial! 'înd ea survine. ci doar respectaţi şi. filozofii sînt aducătorii relei-vestiri! -elăsîndu-ne să ne desprindem de "solul fenomenal" şi de "tărîmul e&perienţei". desfăşoară. cu toţii vrem "să ne e&plicăm". el nu are cum să fie iubit! Ar. de fapt.piderma poate fi denunţată ca iluzie şi "iluzia epidermei" poate fi astfel surpată tocmai pentru că viscerele unui trup. pentru a ne avînta către zeii trimiţători de semne. suferinţa şi moartea pot fi foarte bine. ce am fi făcut dacă!!! 5ar pînă la urmă sfîrşitul ne prinde pe fiecare într-o înfăşurare sau alta. ce ne propunem să facem. să fie văzute şi să fie proclamate ca "adevăr ultim" al vieţii! 'e importanţă are că ele sînt camuflate sub stratul acesta de a#itaţie. să devină vizibil2 "ceastă putinţă de a face vizibil ceea ce în primă instanţă este ascuns este temeiul îndepărtat al prăbuşirii sistemului de iluzii! . de a desfăşura în cuvinte sulul înfăşurat al vieţii noastre! 'ei mai mulţi oameni mor pliaţi. şi pe care am preferat să o numesc prăbuşirea sistemului de iluzii. ei seamănă cu #uvernantele bătrîne al căror suflet este prea uscat pentru a avea acces la lumea ma#ică a copilului pe care îl ţin de mînă! 'a şi copilul. apoi pe pa$iştea din faţă. să spunem de ce am făcut sau de ce ţi-am făcut cutare lucru.&act asta este un )urnal un mod de a explica. "a desface" şi "a desfăşura"! %liez o 1îrtie 3o îndoi4 sau pliez un per#ament 3îl fac sul. mai întîi pe treptele palatului. cu preţul unui efort sau al unei operaţii anume. împăturiţi. dar tocmai pentru că îţi răpeşte orice speranţă. distracţii şi aspiraţii pe care îl numim îndeobşte "viaţă"2 =oala pe care medicii o numesc depresie. nee&plicite. să apară. în#eri şi zei! 8criitorii şi misticii.ant şi la ?eide##er omul devine pliul conştient de limita deplierii sale!4 8 mai @ilozofii nu pot fi iubiţi. în principiu. aşezaţi pe raftul ce le-a fost 1ărăzit de către natură şi societate! 5e fapt. a prăpastiei.&istă pesemne o intimitate a speciei umane şi poate că pe teritoriul ei trebuie să intri cu precauţia cu care intri în dormitorul cuiva! 3"devărul este însă cu totul altul) orice se poate spune dacă este bine formulat. "nee&plicaţi"! 35umnezeu e sin#urul care se poate explica pînă la capăt! "poi ― dar e acelaşi lucru ― 8piritul în filozofia lui ?e#el! La . să ne depliem. de vorbe. cel puţin în clipa asta. vră$itoare. aria listei este rezolvată spectaculos) Leporello. detestaţi! /edicul care îţi spune cît mai ai de trăit îţi impune prin autoritatea ştiinţei lui. este constrînsă să abdice! %e#ula este acum a adîncului. mecanismul prin care privirea noastră se mulează pe ambi#uitatea lucrurilor. dozînd întocmai cantitatea de ascuns care trebuie să corespundă fiecărei dezvăluiri.

sau ceea ce îmi provoacă o fericire intensă.ier<e#aard. adnotat ― cu pedanterie e&tremă ― în deceniile trei şi patru ale vieţii mele s-a şters! 9i nu e vorba de lecturi secundare. vreme de doi ani. făceau parte din formaţia mea esenţială) presocraticii. *efindlic$#eit"ul ei. dorinţa de a a$uta şi iubirea! Pentru că ea este eu. cu viaţa mea.riniile la #reci4! "poi ar trebui aduşi în faţa victimelor lor) le-ar îmbrăţişa şi le-ar cere iertare. pentru că nu am putut să mă desprind de ea şi să o prelucrez. răspunde prietenul. ceea ce are le#ătură cu mine. cu punţile către e&terior ridicate. romantici #ermani. nu simt în fapt că am pierdut ceva! Pasiunea pură care mă purta către "a şti" un autor sau altul s-a stins de mult! -u mă mai interesează decît ceea ce mi se adresează în mod direct. pentru că nu am ştiut să-mi manipulez indi#narea. prin oroarea suferită. ticăloşie şi duplicitate. conspectat. dacă vrei să te desc1izi către altul! 'orolar) (oţi torţionarii ar trebui torturaţi 3dar nu de către oameni. dar pierd lucruri care făceau parte din *ildun!"ul meu!" "ceasta e problema mea! (ot ce am citit. de asemenea. într-un cuvînt. c1ircit sufleteşte. 8c1ellin#. de speranţe. cu dinţii strînşi. am pierdut #reaca! Grav e. de coborîre patetică pînă la stratul ultim al fiinţei noastre sociale. ?e#el. pînă la crusta #roasă de minciună. iar astăzi subiectul îi era complet străin! :itase tot! Green îl consolează spunîndu-i că natura operează anume aşa. păstrînd în creier doar esenţialul! "5a. ci de cele care. făcîndu-mă să mă pierd în perfecţiunea . literatura #reacă şi latină! *ncetînd să traduc. cărţi aristotelice. electrocutat de un frison care îmi z#îlţîie fără încetare fiinţa! Pentru că am suferit ca ea şi pentru că mă recunosc în ea pot să simt mila.mă văd pe mine cel de acum o lună-două. 5eci mai întîi cunoaşte-te şi iubeşte-te. s-a ridicat cu cîteva #rade. te&tele acelea datează şi ele rămîn "simple" documente ale unei comoţii istorice. pentru că ea e duplicatul meu. torturat. am scris rîndurile intitulate +pel către lic$ele şi. conştienţi. . după BCDC. putînd fi "#ustată estetic"2 'um se poate scrie convenabil despre lucrurile ultime2 "ceeaşi întrebare este valabilă şi cînd e vorba de o emoţie socială! +nteresant cum imediat după %evoluţie. către G de ani. de iluzii risipite! *n acest conte&t de paro&ism afectiv. din comentatori aristotelici şi din Platon. subliniat. te&tele "patetico-politice" strînse într-o carte sub acest titlu! (ocmai pentru că emoţia acelor ani a fost e&primată acolo ca atare. ci de către în#eri şi zei punitivi0 vezi . de-abia acum. semne ale unei isterii în mers! 15 mai Fulien Green povesteşte în Jurnalul său vizita unui prieten care i se plîn#e că îşi pierde memoria! *n urmă cu cîţiva ani ţinuse o conferinţă despre reli#iile orientale. de ură. o pot iubi! Arice proiecţie trece printr-o introiecţie prealabilă! +ubirea este de fapt mila de tine proiectată asupra altuia sau uitarea de sine care se înalţă pe o prealabilă conştiinţă a eului propriu! +ubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi. fără nevoia prealabilă a e&perimentării lui pe propria lor piele! 10 mai 8e poate oare scrie "rece" despre lucruri patetice2 -u presupune oare #eniul un anumit mod de a manipula emoţia şi de a o aduce la forma în care ea devine suportabilă. pentru că o înţele# cu a$utorul meu. dialo#urile lui Platon. că revenirea la toţi aceştia nu mă mai atra#e! *n afară de o anumită carenţă care ţine de "profesia" mea. de oroarea comisă! Aamenii sînt răi pentru că nu au ima#inaţia tranzitivităţii răului pe care îl fac) nu se pot pune în locul celuilalt. asemeni febrei măsurate de un termometru! 'orpul social colcăia de afecte) de spaime. "situarea afectivă" a societăţii romEneşti. apoi. scrieri carteziene. nu pot simţi pe pielea lor ceea ce i-au făcut pe ceilalţi să simtă! =inefăcătorii omenirii sînt cei care au ima#inaţia răului altuia prin 1ar. întocmai ca în cazul povestit de Green.

asemeni eului oricărui individ de pe lumea asta. e&altările şi obsesiile lui. sufletul suferă. nu2 ―. cînd eram bursier ?umboldt! /ă înscrisesem cu o teză la 8orbona) %roblema limitei (peras. sin#urul. o "teză" pe care o vor desc1ide cîţiva oameni în următoarele decenii! +ma#inea acestui destin de vrednicie sterilă nu mi-a surîs deloc! :nde eram eu în toate acestea. nu puteam apăsa. în #reacă4 de la preso" cratici la %lotin. o acceptase cu oarecare entuziasm! /ă duceam zilnic în biblioteca de limbi clasice a :niversităţii. şi mai rău.ar!areta. te scoate. ne#revat de datorii culturale! 9i era c1iar mai mult) era impudoare. a artelor sau. nici o referinţă culturală! (onul continua să fie al unui discurs speculativ. un nume de autor sau de operă! Pe scurt. iar filozofia devine astfel indirect mîntuitoare! @ilozoful nu ţine $urnal 3decît "$urnal de idei1).oartea lui 0(an 0lici ― atît e ceea ce-mi vine în prima clipă în minte! 'um de am a$uns aici2 'um de am pierdut total superstiţia culturii2 . şi inventariam conte&tele în care apărea cuvîntul miraculos de limită la ?omer. cu colcăiala ei dostoievs<iană. -ăzboi şi pace. nu interesa filozofia! . de sus! (otul e. pe clapele umanităţii vorbind de fapt despre mine! -u-mi puteam re#iza intrările în scena lumii şi nu-mi puteam e&1iba. "lceu. faimosul comentator al lui "ristotel. la ?eidelber#. ca o macara miraculoasă. era rele#at în re#iunea precară a "sufleţelului" lui -oica. pe care să o modulezi şi care. fără paiete2 'riza s-a produs în BCDH. spiritul #îndeşte! =ine condus. . adevăratul paşaport de intrare în lumea filozofiei! "'are vă este ideea2" era întrebarea cu care -oica îi făcea pe discipolii săi să tremure! Pentru că fără "idee" ce te făceai2 %ămîneai condamnat la lumea sublunară a sufleţelului. repet. 8app1o sau tra#ici. către tine. din mlaştina vieţii şi te depune. instalată într-un superb bastion din secolul J. #eometrizant şi speculativ. despre "atin#erea mîinilor"! . căderile. iar bio#rafia lui nu interesează! 'a să devii filozof. purta în ea urma răzvrătirii mele de atunci) în nici o pa#ină a ei nu puteai afla un citat. adică asumarea unui început pe linia mărturisirii! (imid şi şovăitor. să le e&plic. ceea ce însemna a literaturii.l era pus în paranteză. ca o promisiune şi o împlinire de o viaţă. ca o promisiune neîmplinită! /ai tîrziu. trebuie să ai o idee. remuşcări. pe ţărmurile spiritului! +ar odată a$uns acolo poţi privi lumea. a$un#eai să îţi pui nemi$locit problema mîntuirii! +ar eu eram foarte mîndru) eu aveam "ideea" ― limita. frumuseţile şi mîrşăviile prinse strîns în mănunc1iul unicului meu eu! .ul meu. în imperiul fără patimi şi fără dureri. cu care puteam să descui toate încăperile vieţii. . să le înţele#. redus la e&tra#erea cîtorva mii de fişe şi la o inteli#enţă speculativă şi combinatorie2 "m preferat să scriu scrisori lun#i către cei de acasă în mar#inea Jurnalului păltinişean care tocmai apăruse 3din corespondenţa aceea s-a născut apoi &pistolarul). ca răsplată. individul a$un#e să fie o funcţie a înţele#erii. să ai o "idee". re#rete. o idee care să te poarte cu ea toată viaţa.rau acolo pa#ini despre ne1otărîre. în loc să te trimită la "uitarea bună". pe care profesorul Pierre "ubenIue. încercam să mă apropii de mine! -enorocirea era că prin formaţia mea eu nu aveam un "la mine"! -efiind scriitor. sistemul) peratolo!ia. dar "impuritatea filozofică" pîndea la tot pasul! . care nu-mi dădea pace. cînd a apărut. al spiritului! -u a$unsese -oica să-şi dorească să viseze cu spiritul şi să opună "visele spiritului" "viselor sufletului"2 Pe scurt.altei lumi! *nsă cărţile care pot să facă asta sînt e&trem de rare) . ba mai mult. culpe ima#inare şi reale! Pînă şi visele lui erau vinovate şi impure. să le rînduiesc după cum vreau2 'e beţie să poţi cuceri .ra peste tot #îndul meu netrucat. pentru că te tră#eau "în $os". Puteam să dorm liniştit! -u era ideea aceasta a limitei c1eia fermecată cu care puteam să pătrund în #îndirea tuturor #înditorilor lumii.++ de pe malul -ec<arului. despre mîn#îiere.aestrul şi . oare vorba de o împuţinare pro#resivă sau de o dorinţă disperată de a a$un#e la mine fără mască. cu #îndurile. fără truca$. nu mă puteam re-investi în persona)e.raţii /ararnazo(. iar la capătul ei pîndea. vrînd apoi să văd ce mutaţii suportă sensul lui în trecerea de la literatură la filozofie! *ntr-o bună zi mi-am dat seama că voi termina prin a scrie o carte de KGG de pa#ini care va lua loc pe rafturile unei biblioteci ca aceea în care mă aflam. să citesc cărţile interzise în ţară despre istoria sumbră a veacului şi să mă #îndesc la altfel de a scrie cartea despre limită. era 1ulit ca purtător de spaime. nou-născut şi imaculat. bine antrenat. într-un etern travesti. la adăpostul diferitelor măşti.

concupiscenţe. aşezat pur şi simplu la un birouL 9i c1iar aşa s-a şi întîmplatL 5upă ce am scris MGG de pa#ini despre limită mi s-a părut că am aflat "ce este viaţa"! =a mai rău) l-am descoperit pe 5umnezeu la capătul unei demonstraţii. o suită de note de subsol la filozofia lui. cum cereau unii filozofi. admiraţia mea pentru scrîşnetul suprem al minţii rămăsese intactă! 5ar tocmai pentru că asistasem. 5oamne. "eterna reîntoarcere a aceluiaşi" sau "supraomul" rămînînd #revate de un iremediabil <itsc1 metafizic! 5ar ce îi rămîne să facă aceluia care se e&comunică astfel din ţinutul filozofiei2 'are trăieşte o apostazie clandestină. s-a desfăcut din c1eotori şi m-am pomenit. să înţele!. dar resorturile care o produceau erau altele. prin -oica. pe drum. ce-i drept.ier<e#aard şi de literatura rusă! -umai că "bietul" ?eide##er încerca să capteze . care nu putea fi practicată în afara acestui limba$ şi a istoriei lui! :ltimul care a încercat să readucă #îndirea pe fă#aşul normalităţii şi să se dezbare de "limba$ul filozofiei" a fost -ietzsc1e. nu înseamnă că am dat dintr-o dată cu piciorul la tot ce însemnase pînă atunci viaţa mea! 9tiam. dar lucrul dăduse roade) dintr-un pas a$unsesem la capătul drumului! -u mă aflam. pre#ătite de "u#ustin. dintre patru pereţi. de "e&istenţialismul" paulian. sti#mat al alcătuirii lor umane şi pe care aproape toţi se căzneau să-l ascundă. dar ideile lui nu se ridicau la nivelul vervei lui literare. ci cu totul altce(a. neştiind încotro s-o apuc. mimînd în continuare în public mor#a şi ticurile unei deprinderi în al cărei presti#iu el însuşi nu mai crede2 /-am a#ăţat de ?eide##er 3şi de traducerea lui4 ca de o ultimă #aranţie a faptului că $urămîntul de credinţă pe care-l făcusem în tinereţe nu fusese călcat! /-am oprit asupra acelui filozof care repudiase limba$ul metafizicii punînd în locul lui un idiom şi mai teribil încă! *n fond ?eide##er a fost penitenţa mea. de "ristotelul &ticii şi -etoricii. ca însemn. de teolo#ia lut1erană. un vira$ e&trem. îşi epuizase domeniul şi mi$loacele lui! La capătul cărţii mele filozofia se topise şi dispăruse ca prin farmec! "rmura ei. sin#ur faţă în faţă cu mine. sufereau pe tăcute. iar viaţa lor întralta! Plîn#eau pe tăcute. ca o să#eată bine orientată. un scîncet pe care toţi filozofii îl aveau. un lucru pe care l-aş numi #eneric. printr-o simplă campanie a #îndului.lumea nesîn#eros. ci la capătul lui! 'u o simplă idee. dar cu ?eide##er nu puteai navi#a în speranţa că vei a$un#e la un liman propriu! Ari rămîneai sclav pe plantaţia lui 3adică unul dintre miile de cercetători onorabili care îl în#înă şi . pecete. ca "sursă a libertăţii noastre"! /ă c1inuisem. #olit de orice superstiţie. a prescris un timp necesar pentru deprinderea lui şi i-a dat totodată filozofiei un presti#iu nelimitat în oc1ii lumii. ce este o ispravă filozofică şi pentru că asistasem. odată pătruns în el. păreau cu toţii ase&uaţi şi tăceau în privinţa sin#urului lucru care îi în#enunc1ea şi pe zei! Platon fusese sin#urul care #îndise rămînînd pe terenul vieţii! (ot ce-a urmat după el nu a fost.iaţa 3ceea ce însemna trecerea omului prin lume4 cu plasa de prins fluturi a fenomenolo#iei! *ntreprinderea era enormă şi 2ein und 3eit rămîne pesemne una dintre minunile omenirii. căderi ― pe tăcute! 8e fereau cu toţii de etică tocmai pentru că nu ştiau să-şi inte#reze viaţa şi să-şi asume imoralitatea ei funciară! 'e să mai vorbim de se&L 8criind. artificiul "#îndirii pure". de . "scîncetul lui -oica". pusă cît de puţin la lucru. în continuare. care la Platon e&ista sub forma "dialo#ului". aveau e&taze. pe viu la ce înseamnă naşterea ei. pensum"ul pe care mi lam dat pentru trădarea care era pe cale să se petreacă! 5ar mai era ceva) ?eide##er reprezenta puntea cea mai onorabilă ― şi. a fost spulberat şi în locul lui a apărut "limba$ul filozofiei". cum s-a spus. o abstracţie nefericită care a început cu "ristotel şi a culminat cu idealismul #erman! Limba$ul natural şi imitaţia lui literară. cu sufleţelul meu. care a creat automat o disciplină. cu atît mai nelimitat cu cît caracterul ei abscons era mai mare! Gîndirea a devenit o afacere în sine. să-l facă neauzit! "ceastă pudoare sau poate această trufie îi mutila pe toţi) #îndirea lor era într-o parte. pe lîn#ă acest scrîşnet putusem să distin# şi altceva. ars de îndoială şi patimă ca în ceasul dintîi al vieţii! A. cu care treceam cu un pas si#ur prin viaţă 3filozofii au fost întotdeauna infatuaţi4. transcendental şi e&istenţial. cea mai seducătoare ― pentru a-ţi pre#ăti evadarea din filozofie! "ş vrea să fiu bine înţeles) #rimasa rămînea a filozofiei. atinsesem ţinta! 8-ar părea că ideea mea era atît de bună încît.

ori treceai pe acolo ca să îţi iei binecuvîntarea înainte de a pleca în lume cu #îndul de a te pierde sau de a te #ăsi! 'înd mi-am dat seama ce se întîmplă. voiam. trăiam într-un spaţiu social aseptic. mulţi. nu ştiam să vorbesc! Aamenii. fusesem pre#ătit pentru a nu şti cine sînt! -esi#uranţa aceasta. identitatea socială era şi mai şubredă încă) aproape că nu aveam rol sau. sin#urul drum către "omenirea toată"! (ocmai sufleţelul bat$ocorit de filozofie conţinea în sine totul. dar nu eram! ". sfîrşea însă prin a-mi #aranta certitudinea unui drum desc1is către mine! -u trebuia decît să am cura$ul să mer# pe el! Liber de solemnitatea funcţiei. scriu poezii sau romane şi asta voi face pînă la sfîrşitul vieţii. intrau doar pe $umătate sau îl $ucau prost! 5in cauza asta lumea în care trăiam era o lume infantilizată. pe care interlocutorul meu o percepea ca pe ceva distant şi $i#nitor! "ceastă derută socială mer#e atît de departe încît atunci cînd cineva îmi spune "domnule profesor" trebuie o clipă să mă recule# ca să-mi dau seama că e vorba de mine! 5e fapt. în BCCG. 4mi era indiferent cum! (ot ce voiam era să rămîn lipit de mine! /ai precis "să pun în afară" ceea ce se afla "înăuntrul meu"! "sta însemna "a te e&prima" şi ăsta era sin#urul rost al scrisului! /ai mult.încearcă să e&plice ceea ce pesemne că uneori ?eide##er însuşi nu a înţeles4. era prea tîrziu ca să mai pot să rectific ceva! 'ăzusem într-un #ol cultural. o lume pro#ramată. cînd am înţeles că sînt pe cale să-mi pierd "identitatea profesională". pierdusem iluzia terenului ferm0 etic1eta care mă aşeza undeva. scos din rezervaţia mea şi aruncat în lume. rămîneam mai totdeauna simplu fi#urant! @iind cercetător ştiinţific la un institut al "cademiei. pentru că nu mai scriam studii publicabile în reviste de specialitate! "@ilozof" nu mai eram. să nu se maturizeze! *n cazul meu. a rolului şi a unei trufii profesionale. indusă prin antrenament istoric. mai de#rabă.&e#et" nu mai eram. adevărul şi viaţa! Arice om care putea să spună ce are pe suflet vorbea în numele fiecăruia şi al tuturor! (ocmai acesta era miracolul) cu cît te apropiai mai tare de tine. . 9i apoi de ce să mă tem de pierderea identităţii2 A avusesem de fapt vreodată2 -u trăisem într-o lume. am constatat că. deveneam apt pentru confesiune! (oată lumea în care mă mişcasem pînă atunci se mulţumea să practice virtuozitatea culturală! 'u riscul de a cădea în #ol.ram "fără de ţară"! 5iscursul meu era inclasabil! /ai rău) absenţa unei încadrări prealabile ameninţa să îl facă să dispară! %eperul e&terior care-i dă spiritului orientarea şi certitudinea unui drum nu mai e&ista acum! %ătăceam printr-un oraş în care străzile nu aveau nume! -u puteam să-mi spun) sînt scriitor. identitatea socială. căzuse! . se ştersese. prin identificarea cu el! *nsă lumea în care trăiam eu era în aşa fel făcută încît ma$oritatea oamenilor "c1iuleau") se făceau că intră în rol. aceea prin care un ins se recunoaşte $ucînd un rol! 'u cît îl $oacă mai bine. într-o împărţitură a spiritului. dintr-o dată. în final. cînd am intrat pentru prima oară într-un rol social 3aveam D de aniL4. ca intelectual umanist "nean#a$at politic". mă deconcertau) nu-mi #ăseam tonul şi cel mai adesea practicam o politeţe e&cesivă şi nelalocul ei. de pildă. care se întindea între camera de lucru de acasă şi sala unei biblioteci. într-o ţară şi într-un ceas al istoriei care sabota sistematic naşterea identităţii2 8ă luăm. cu cît coborai mai adînc în intimitatea ta. cu atît identitatea lui e mai bine conturată! +ar maturitatea unui ins ia naştere şi se fi&ează tocmai prin treptata lui intrare în rol şi. cu care intram deodată în contact şi care pînă atunci nu făcuseră parte din lumea mea. c1iar dacă deocamdată mi-am pierdut inspiraţia! "cest "deocamdată" în cazul meu nu e&ista tocmai pentru că pierdusem îmbrăţişarea oricărui contur! "ş fi vrut eu să fiu scriitor. mai mult. prin rela&area rolurilor. pentru că pierdusem apetitul pentru "desfăşurarea unui #înd"! *n acelaşi timp ideea că n-aş mai scrie mă ucidea! +ar a scrie însemna a mă exprima. asta era sin#ura "ieşire la mare". cu atît ceilalţi se recunoşteau mai mult în vorbele tale! @elul cel mai eficace de a da era să te dai. se în#ălbenise. adică "autor de literatură" ― ceea ce însemna că 5umnezeu mi-ar fi dat la naştere un dar deosebit) suprema libertate în spaţiul cuvîntului ―.

de frisonul propriului nostru sfîrşit! "veam nevoie de amînare ca de o #aranţie a eternităţii. să încep să "învăţ pentru teză" lecţiile dintr-un trimestru! /i-aduc aminte frisonul care mă apuca cînd începea acest "care pe care"! (recea o zi. o supunere la o re#ulă dată din afară! 5e aceea.ra de fapt unul şi acelaşi lucru) nu-mi plăcea însăşi condiţia mea de om. cînd un ziar îmi cerea un articol 3şi îmi indica un termen4. mai tîrziu. n-am nici o obli#aţie! "tunci poate că am să-l scriu! *n cele din urmă am înţeles că nu trebuie să îmi comand nimic din ce presupunea intrarea în starea de a scrie! *n c1ip evident nu eram un scriitor profesionist de vreme ce nu puteam scrie zilnic şi aproape niciodată "la cerere"! 5ar cred că e&plicaţia era mai adîncă decît simpla lipsă de disciplină. că voi re#reta că am lăsat totul pe ultima clipă0 şi totuşi nu puteam face altfel! 5in această cauză. ea nu a reuşit niciodată să obţină o continuitate satisfăcătoare datorită "stărilor" care o . dar "ultima clipă" nu mai era preziua tezei. cu cît un termen este mai implacabil. de 1ărnicie sau de voinţă! 5e fapt nu aveam disciplina finitudinii. mi-a fost bruiat de umori insuportabile! "vînd pesemne o minte bună. în ciuda e&uberanţelor periodice şi a unor înclinaţii ludice evidente!. cînd venea perioada tezelor! (rebuia. cu cît acest "trebuie" este mai constrîn#ător. lăsasem totul pe ultima clipă. ca ar#ument în timp pentru faptul că timpul nu ne poate constrîn#e! *nsă cînd timpul a început să nu îmi mai a$un#ă. înfrînt. că.ram plasat într-un raport #reşit cu timpul şi. întrebîndu-mă în seara de dinaintea tezei ce 5umnezeu făcusem cu cele două zile de dinainte! @risonul de atunci era acum la altă scară) ce 5umnezeu făcusem cu viaţa mea2 23 mai "m trăit toată viaţa cu infernul conştiinţei mele! Lucrul acesta sună. cu atît rezistenţa mea la el este mai mare! /i-am descoperit acest "defect de construcţie" în liceu. cu scadenţă. de fapt. susţinut şi pe termen lun#. nu am acceptat niciodată o rubrică la un periodic şi n-am fost capabil niciodată să mă an#a$ez să scriu un te&t pînă la o dată fi&ă! *n Accident aş fi murit de foame! 5in aceleaşi motive nu puteam nici să-mi auto"impun ceva0 ştiam că din fundul fiinţei mele s-ar fi ridicat de îndată nevoia perversă a unei ne#ocieri infinite! 5e astă dată lupta nu mai era între ceva din mine şi ceva din afara mea. ca şi cum plierea pe acest "trebuie" ar fi o înfrîn#ere a eului meu. #raţiere sau amînare! "cum nu mai puteam să mă cert sin#ur. mă provoacă în sens invers.18 mai 'eea ce trebuie făcut într-un timp dat. într-un fel. setea împlinirii erau străbătute. ci mă locuia) ceea ce o parte din mine propunea provoca în cealaltă o adevărată frenezie a zădărnicirii! 'înd am devenit conştient de această perversiune m-am #îndit prin ce strata#eme poate fi îmblînzită 3şi la limită ani1ilată4 forţa care devenea destructivă cînd era vorba de "timp"! 5e pildă. cu felul de a-mi înţele#e libertatea! . să repet. cu două-trei zile înainte. #raba. cînd lumina crepusculului a început să intre în odaia vieţii mele. ca în liceu. că nu m-am an#a$at să-l scriu şi că. . dar din nefericire el e&primă o stare de fapt! @iind melancolic şi depresiv. de fiinţă liberă înlănţuită în timp! /ă le#ănam în braţele unui "mai tîrziu" şi a unui "altă dată". ca şi cum în felul acesta aş fi încetat să mor! 'ăci "trebuie" şi tot ce era iminent îmi vorbea dinăuntrul a ce era trecător! +mperativul oricărei fapte. e prea tîrziu. ci ceva cu adevărat implacabil. toate. patetic. desi#ur. pentru care nu e&ista recurs. am înţeles ce #rozăvie făcusem) ca la şcoală. înspăimîntat 3acum abia4 că timpul nu-mi va a$un#e. zdrobit. să revăd. 9tiam de fiecare dată că voi a$un#e aici. deopotrivă. le spuneam celor de acolo) să zicem că nu mi +-aţi cerut. treceau două şi cînd totul devenea iminent rezistenţa mea a$un#ea la apo#eu! *ncepeam să învăţ în ultimele ore ale zilei care preceda teza. tot ce am încercat să fac.

că se poate suferi atît! *mi amintesc că am început să plîn# treptat. nu numai ideea că vulnerabilitatea este însăşi esenţa condiţiei umane a fost cea care a rodit apoi în mine şi mi-a determinat . pînă atunci. construcţie. în patul părinţilor mei. în racursi. dar mie ea mi-a rămas în minte aşa. pîndind cu disperare crescîndă apropierea secerătorilor! *mi amintesc. rămîne pentru un copil o abstracţie. astfel încît nu orice dramă a lumii să devină automat a noastră. în clipa în care a rupt ză#azurile firavei mele voinţe. de inaparente. sc1emă pură a dezolării supreme #ata oricînd să se ivească din c1iar esenţa vieţii! -u ştiam.ra seară. 8in#urătatea şi /oartea! +ar acestea erau atît de concrete încît o dată pătrunse în carnea roz a sufletului meu puteau rămîne acolo pentru tot restul vieţii! 8i#ur este că ceea ce-mi citise mama nu era o poveste! 9i totuşi nu numai cruzimea aceasta travestită în forma moralizatoare a unei "povestiri pentru copii". dintr-un "afară" care-i macină consistenţa şi o face să rămînă etern străină de ea! 9i un copil simte asta! 8imte că balaurul face parte din poveste! Pe cînd persona$ele mele. de asemenea. neînvăţînd să zboare la timp. aşteptînd fericit! Povestea pe care mama începuse să mi-o citească. de ec1ilibru interior! 'înd cineva e ecorşat. ţîşneşte din lan şi-şi ia zborul! /ai tîrziu am aflat că povestea era ceva mai complicată 3puiul de prepeliţă fusese împuşcat în aripă etc4. deşi aveau nume abstracte. mai întîi pe furiş. orice s-ar zice. ea este oarecum adău#ată ei. cît se poate de simple. fără detalii. urma să mă culc şi stăteam cu capul pierdut între perne. un lan de #rîu. cu lacrimi în#1iţite. însă. oricît de bine ar fi el desenat sau descris! @iinţa lui nu e scoasă la suprafaţă din clocotul intern şi nevăzut al vieţii.ani! /ama se pre#ătea să-mi citească o poveste! . #radul necesar de insensibilitate re#lat în fiecare zi pentru a putea să trecem prin viaţă ― din toate aceste ferecături. carapace şi straturi protectoare în fiinţa unui copil de H ani nu s-a înfiripat încă nimic! "şa încît povestea a pătruns în mine ca şi cum aş fi îmbrăţişat un trup din carne vie! -u ştim cum prinde contur personalitatea noastră afectivă şi dacă acest contur se înc1ide vreodată! 8înt si#ur. secerători! "sta era tot! Puse împreună. nu poate pleca cu restul stolului şi rămîne în lanul de #rîu! 8ecerătorii se apropie! 'artea avea poze şi puteam să văd. el cere vi#oare. plînsul meu a luat-o prin surprindere! @iinţa mea se prăvălise pur şi simplu în intervalul iscat între ridicarea păsării în aer şi puiul rămas pe pămînt! 8uferisem ceea ce se numeşte un proces de "introiecţie") puiul de prepeliţă fusese devorat de eul meu afectiv! 5istanţele pe care cu vîrsta le punem între noi şi ceilalţi. un pas îndărăt faţă de propria-ţi stare! (rebuie să ieşi din propria-ţi dramă pentru a o e&prima! 24 mai Prima amintire le#ată de viaţa mea afectivă datează de la H. stînd rezemată de speteaza patului. că îmi era ruşine să plîn# şi aş fi vrut ca mama să nu îşi dea seama ce se întîmplă cu mine! 5e aceea.invadau! Pe de altă parte. din locul unde se aflau puiul şi prepeliţa-mamă. de banale) două păsări. cu spicele culcate la pămînt! /ai sînt doar cîţiva metri din lanul necosit! Prepeliţa face ultimele eforturi de a-şi ridica puiul în aer! -u reuşeşte şi. aceste bucăţele se contopeau şi din amestecul lor se năşteau) Părăsirea 3despărţirea4. se născuseră din relaţia cîtorva fra#mente de viaţă. n-am ştiut niciodată să convertesc acest capitol de sîcîială interioară şi de suferinţă într-un fapt pozitiv! 'a să scriu. ieşind la suprafaţă într-o cascadă de su#1iţuri şi cu o violenţă neprevestită de nimic. era despre un pui de prepeliţă care. aveam nevoie de seninătate. un #rup de oameni cu secera în mînă! *n spatele lor apare cîmpul netezit. în ultima clipă. nu are timp să facă stilistică! 8crisul nu este un ţipăt nemodulat. uşa sufletului întredesc1isă cu măsură pentru ca înăuntrul nostru să nu intre mai multă nenorocire decît putem duce. că relaţia mea fundamentală cu lumea s-a înc1e#at în $urul acelor trei lucruri care ţîşniseră din poveste şi care erau mai cumplite decît orice balaur fioros cu trei capete! Pentru că un balaur.

să plîn#ă pe furiş2 Pe urmă am înţeles că iubirea aducea un răspuns la toate aceste probleme! =unul 5umnezeu prevăzuse un "loc" pentru toată lumea. pudoare şi discreţie! Putea fi c1iar sever. acela nu-l cunoscuse pe 5umnezeu şi nu cunoscuse iubirea şi avea să iasă din viaţă nefericit. pe fondul fra#ilităţii amintite.oisem. o vreme zadarnice. ascultînd povestea. e&1ibiţionist şi bavard ― îşi . ale mamei de a mă linişti au sădit în mine #îndul obscur că emoţia manifestată este în sine o ruşine! 9i atunci. la o pudoare esenţială.iaţa afectivă în familia mea cur#ea prin albii subterane.ste cert că ale#înd acest drum am a$uns. înrăit sufleteşte. cu vîrsta.comportamentul! *n $oc mai era şi o problemă de stil! . aşadar cine nu putuse scoate din el e&trema durere sau bucuria e&tremă. c1iar dacă era vorba de mama. în raport cu #raniţele impuse comportamentului masculin. la sincopă în e&teriorizarea discursului afectiv! . în faţa oricărei efuziuni! *mi displăcea mai cu seamă manifestarea unei emoţii prin lacrimi0 plînsul îmi provoca un amestec de spaimă şi iritare. în care puteai plîn#e sau puteai intra în e&taz fără ca ima#inea ta să sufere vreo atin#ere! =ănuiesc că e&istă un raport între dezbrăcarea trupului şi dezbrăcarea sufletului şi că iubire e&istă atunci cînd sînt învinse.ra de altminteri stilul practicat în familia mea! -u e&istau lamentaţii. în care suferinţa. care era secretul! @iecare dintre noi putea traversa viaţa înveşmîntat în sobrietate. cum de e cu putinţă "$urnalul"2 %ăspunsul superficial ar fi că autorul ― impudic. nici declaraţii de iubire sau de dor! . distant şi aparent imperturbabil! 'u condiţia ca să e&iste ― sau să fi e&istat cîndva. să nu se vadă cît de tare mă c1inui şi totuşi plînsul mă dăduse de #ol! 'ineva. căderea în desuetudine a oricărei cenzuri! 'ine nu cunoscuse "darul lacrimilor". prăbuşirea totală a tuturor sistemelor de protecţie. simultan şi prin corelaţie. fusese martor la intimitatea pierdută a suferinţei mele! Lucrul acesta îmi umilise or#oliul! "flasem nu numai că viaţa noastră este făcută din întreita dezolare a părăsirii. a făcut-o cîtă vreme nu s-a lovit de crisparea mea. sin#urătăţii şi morţii0 mai era spaima că fiecare dintre noi poate fi descoperit. dreptul de a plîn#e îl avea mai de#rabă femeia2 5e ce era nevoie ca bărbaţii să se ascundă. pentru că nu ştiam ce trebuie să spun sau să fac pentru a-l opri şi mă apăram de el prin ricanare sau prin ba#atelizarea situaţiei care îl provocase! /ai tîrziu. nu m-a îmbrăţişat şi nu m-a sărutat niciodată. emoţiile şi e&tazul erau distribuite uniform. un răspuns la această întrebare) cum poate fi împiedicat plînsul interior ― şi deopotrivă orice mişcare a sufletului ― să iasă la suprafaţă2 -u ştiam că drumul desc1is de această întrebare presupunea un risc) a deveni prizonierul unor cenzuri care îţi #arantau un capital constant de nefericire! . manifestată destul de devreme. a intra în viaţă însemna pesemne să #ăseşti. nici cînd ar fi putut să o facă. aşadar. zidit în sin#urătatea lui ca în cel mai rău blestem! 28 mai 'um se face că ceea ce este prin e&celenţă individual poate să intereseze pe toată lumea2 'u alte cuvinte. mă şi stin#1erea nespus. care avea un potenţial afectiv enorm şi căreia îi tremura vocea cînd se emoţiona. în clipe privile#iate ale vieţii. în toată amploarea fra#ilităţii sale! %ezulta că nu aveam dreptul la clandestinitatea afectelor şi că aparenţele nu puteau fi salvate! =ănuiesc că tot ce am resimţit în seara aceea. iar apele izvorîte din sufletul fiecăruia se întîlneau între ele pe tăcute! (atăl meu nu m-a mîn#îiat. am a$uns să consider uşurinţa cu care plîn#eau femeile un abuz şi. cînd eram copil! /ama. măcar o sin#ură dată în viaţa lui ― o fiinţă în faţa căreia să poată 3sau să fi putut4 sta sufleteşte #ol fără ca lucrul acesta să-i provoace ruşine! (rebuia ca măcar o dată în viaţă să ne fi fost dat să aflăm ce înseamnă predarea necondiţionată. cît şi eforturile. aşa cum nu e&istau îmbrăţişări de despărţire sau re#ăsire. o nedreptate! 5e ce înăuntrul unei specii unitare. aceste două pudori! "tunci sîntem liberi şi uşori! (ot ce era ascuns în noi ― nespus şi ne-e&primat ― iese afară5 printr-un amestec de vorbe şi #esturi intimul este e&pus în faţa celuilalt şi în felul acesta sin#urătatea esenţială a fiinţei noastre este învinsă şi anulată! +ată.

încît toate căile de acces către ceilalţi se înc1id! . iar cînd spaţiul e&istenţial devine curb.ra. elanurile şi umilinţele lui puteau fi ale tale! -u e nevoie să fi ucis vreodată ca să te re#ăseşti în mărturisirea unui criminal! /acbet1 şi.ste ca atunci cînd priveliştea unei camere văzute din stradă prin fereastra desc1isă. în speţă persona$ul lui. "aş fi putut simţi aşa". sublimul. sin#ur pe lume. nu interesează pe nimeni! "cest lucru se petrece cînd autorul $urnalului. nu intră în forma umană pentru că nu a pătruns în ea! . cu a$utorul celuilalt. a privit-o adînc în oc1i şi i-a spus) "/amă. ci neutră şi ea se poate obţine prin simpla ieşire din scară. totuşi. celorlalţi. este "in-1uman". pentru că intimul e&cită curiozitatea! . musafirii lui. conotaţia lui nu este ne#ativă. fireşte. trebuie să fie pre#ătit "să calce pe cadavre"! 8punea "să calce pe cadavre" cu o anume infle&iune în #las şi ne privea stăruitor să vadă dacă am surprins pînă la capăt toată #reutatea vorbelor lui! "poi şi-a pus palma peste mîna mamei.liade 6n om mare. $urnalul face direct ceea ce restul literaturii face printr-o #alerie de măşti! 'ititorul nu mai este c1emat acum să intre în rezonanţă cu persona)e. ima#ina un $urnal "bine scris" care nu ne atin#e în nici un fel! "cesta ar fi $urnalul unui "monstru"! . pentru opera lui. în posibilul lor! 8plendoarea afectivităţii umane vine din faptul că ea este mai vastă decît realitatea unei e&perienţe trăite! . unicul lui interlocutor este autorul $urnalului. cine ar putea să se recunoască în el2 *n $urnalul său.l este. te tulbură şi te face să visezi! . 'înd e vorba de un $urnal. care este şi unic persona$! %ezultă de aici că vieţile lor coincid2 %ăspunsul este) da. ţi-am spus!!!" .onstrum înseamnă ceea ce iese din forma în limitele căreia un lucru devine reco#noscibil! *n latină. el se pune pe sine în scenă ca monstrum şi creează. cum un scriitor. tu ştii cît te iubesc. a unui intim necomunicativ sau intranzitiv! 'eea ce mă priveşte pe mine. perversiunea. dacă ar trebui. dar pentru opera mea. în loc să te facă să întorci capul. alături de mama sa! -e e&plica nouă.i bine. pentru literatură. persona$ele e&centrice şi detracate ale lui 5ostoievs<i îl făceau pe 'ioran să fremete! Literatura e cu putinţă tocmai pentru că distanţele dintre vieţile noastre pot fi parcurse în oricare sens. ci unicul lui sistem de referinţă. întîrziind. deopotrivă. toate vieţile se întîlnesc0 se întîlnesc în posibilul lor! ""ş fi putut trăi asta". La limită. ieşirea din scară poate foarte bine să ia forma unei neintrări în specia umană. proiectivă şi din această cauză ea poate trece dincolo de #raniţele unei vieţi şi poate străbate pînă la limita ultimă a e&perienţei umane! (elescopate la scara omenirii.&plicaţia mai adîncă este aceea a unei întîlniri esenţiale. aş călca şi peste cadavrul tău! 9tii asta. aşa zicînd.&istă o sin#ură cale de a o "cultiva") a face apel la felul în care omenirea şi-a "sistematizat" e&perienţa afectivă! 'eea ce înseamnă a recur#e la literatură! . pe acest eu lăr#it se ridică orice $urnal de bună calitate! "celaşi "5.afectiv îi ţine pe oameni laolaltă şi diri$ează evoluţia omenirii de la polul e&tremei cruzimi la cel al tandreţei e&treme! Pentru că avem acelaşi alfabet afectiv putem să ne recunoaştem în e&perienţe care n-au fost niciodată ale noastre! 8e poate. cazul unic al unei mulţimi cu un sin#ur element! *mi vine în minte e&emplul unui asemenea persona$! . în esenţa ei. beat de sine.l este un monstrum. c1iar dacă e e&primabil.desc1ide lar# încăperile vieţii şi c1eamă lumea să intre! +ar lumea intră. (e poţi întîlni cu cineva în idee) a înţele#e asemănător sau la fel un lucru îţi dă încredere că felul în care ai #îndit e bun şi faptul acesta te poate propulsa! +storia ştiinţei şi filozofia se alcătuiesc în bună parte aşa! 5ar te poţi întîlni cu cineva în straturile mai adînci ale fiinţei tale! +ar în acest caz se întîmplă mai mult decît atunci cînd e vorba de coincidenţa în modul de a e&plica ceva) devii. înfrEn#erile. scriitor! 8tătea pe o sofa. este atît de mult preocupat de propria-i persoană. toate vieţile coincid! Pe această coincidenţă miraculoasă. te atra#e. "aş fi putut face asta"! -u trebuie să fi avut boala de care suferă autorul $urnalului pentru ca să o simţi a ta. ca în cazul nuvelei lui . conştient de ceea ce 3eşti capabil să4 simţi! 9i lucrul acesta nu se învaţă nicăieri! Potenţialul de sensibilitate al unui om scapă oricărui proiect educativ! /aturitatea noastră afectivă este o c1estiune de traiect personal! .a este. în preliminariile unei specii căreia încă nu-i aparţine! Pentru că în afara lui însuşi el nu se recunoaşte în nimeni.

cu fi#ura rătăcită. este enormă! 'înd ultimul om care ne-a cunoscut ne uită sau dispare şi el. o#linzile retrovizoare ale maşinilor care opreau. o dată ce am părăsit-o.l nu se supune re#ulilor unui #en. de a nu o rata sărind ― dintr-un prea mare avînt ― dincolo de ea. portierele. în sc1imb. cu lumea în care am trăit. tonul scrierilor edificatoare mă irită! *n cercetarea academică nu mai cred. dînd satisfacţie celor care ne-au detestat! Aricum. mai curînd. nu are altă identitate decît aceea pe care i-o dă însăşi personalitatea şi e&perienţa celui ce scrie! 9i acest discurs nu are decît un sin#ur punct de pornire) nevoia c1inuitoare. e vorba de un anumit mod de a scormoni cu lăcomie în tot ceea ce am a$uns să simt) în le#ătură cu viaţa mea. apoi se înc1ina şi întindea mîna! 'e face "discursul umanist" în faţa acestui spectacol2 'um te poţi strecura în sufletul şi mintea acestei fiinţe2 'e e acolo2 +nfernul.în acest timp. viteza cu care sîntem evacuaţi din lumea aceasta. indiferenţi pentru cei mai mulţi. liniştea sau nimic2 'ît de lar#ă trebuie să fie definiţia omului ca să încapă în ea un asemenea persona$2 Pesemne că din cauza asta literatura izbuteşte acolo unde filozofia eşuează! Pentru că literatura nu-şi propune să definească. 2 iunie . ar fi putut să treacă! 5ar ce punte poate arunca spre mine un cadavru înălţat ― de o vanitate infinită ― pe un maldăr de foi2 :n asemenea $urnal nu ar interesa decît psi1olo#ia literaturii şi ar fi un pseudo-$urnal! 30 mai "stăzi. l-a făcut ?eide##er vorbind de "facticitate"! 5ar cînd vrei să e&plici ce este facticitatea. în fond. el pur şi simplu nu este sau este clasat la rubrica "neom"! 38in#urul efort al filozofiei de a nu rămîne în urma vieţii sau. e ca şi cum îţi pierzi pofta de mîncare culturală) nici un fel nu te mai atra#e. în nebănuitul ei. nici o carte nu-ţi provoacă apetit cerebral! 'ărţile edificatoare sînt monotone şi îşi propun e&perienţe de care nu eşti în stare0 . eseurile mi se par futile. săruta parbrizele. căci de fapt nerealizabilă pînă la capăt. ci doar să "descrie"! 5e aceea nimic nu rămîne în afara ei. o zi din viaţa lui +van 5enisovici"! 9i în felul acesta a$un#i din nou la literatură!4 5ispărem re#retaţi o vreme de cîţiva.i bine. bătrîna îl privea e&taziată şi dădea înţele#ător din cap! . între mine şi el s-ar întinde o punte pe care viaţa mea. nu e subsumabil unei discipline şi. devenim "strămoşi". un cerşetor tînăr. îţi vine să spui) "de pildă. romancier nu am avut norocul să fiu! 8in#ura formă de scris care mă interesează ar urma să rezulte din mişcarea neîn#rădită pe teritoriul eului meu! 5e fapt. la un stop. 5acă el ar mărturisi acolo o crimă făcută din #elozie sau din ură. dacă acest scriitor ar ţine un $urnal.ier<e#aard pălăvră#eşte enorm0 ?e#el e ca o flaşnetă0 Levinas e mediocru0 ?esse e plicticos0 'ioran e minunat. adică un număr statistic în #eneraţiile trecutului! 1 iunie . dar previzibil şi îţi taie şi mai mult pofta de mîncare! A dezabuzare stupidă ― şi totuşi e&plicabilă2 ― a pus stăpînire pe mine) ma$oritatea cărţilor mă plictisesc. în pa#inile lui nu s-ar re#ăsi nimeni! "r fi un $urnal sterp. filozofia mi-a devenit de mult #reu suportabilă. nimic nu-i este străin! @ilozofia. de a mă exprima.ăicăreala culturală0 dezabuzarea! 5e fapt. se autoîn#rădeşte! Persona$ul din povestea de mai sus nu "încape" în nici un discurs al filozofiei! Pentru filozofie. în le#ătură cu specia din care fac parte! "cest tip de discurs nu este omolo#abil! .

m-a izbit faptul că femeia aceasta de 7B de ani a fost arestată într-o zi de MH mai. părinţi.şti într-un sat ucrainean. am încercat să-mi ima#inez scena! /i-am înc1ipuit-o pe mama mea arestată la 7B de ani! /-am cutremurat! "poi. dacă se poate spune aşa.iev! /ureau lîn#ă bucata de pîine care le era aruncată din milă. pentru că nu mai puteau mînca! 'ine poate trăi pînă la capăt adevărul acestei "întîmplări"2 Pentru orice cititor care vrea să-şi păstreze mintea întrea#ă.lisabeta! (receam zilnic prin faţa acelei case. îl pălmuieşte pe /îş<in. cînd eu împlineam BD ani! 8tăteam pe 5r! Lister. unde cîndva fusese "'enaclul 8burătorul". a şase milioane de ucraineni! Prin înfometare! (otdeauna cifrele sînt o abstracţie! 5ar în %anta r$ei această "secvenţă istorică" devine. ceva ne împiedică mereu să le e&tra#em din ficţiunea unui $orror şi să le aducem în realitate! /a$oritatea cărţilor pe care le-am publicat mai tîrziu în seria "Procesul comunismului" le-am citit mai întîi la ?eidelber# în anii NDG) 2talin"ul lui 8uvarin. nici nu ştii cît de rău o să-ţi parăL 'ît de mult ai să suferi că ai făcut astaL" A asemenea replică poate surveni într-o lume în care persona$ele se pot ima!ina unele în locul altora. tot ceea ce între doi oameni care se conduc după un cod "umanist" este de neconceput devine dintr-o dată posibil! 5e aici senzaţia de fabulos. deci o lume în care cel care nedreptăţeşte se poate vedea căzînd la rîndu-i sub efectul propriului său #est! *ntr-o astfel de lume e&istă căinţa. doar de mine ştiute. *mi aduc aminte că. ce are el comun cu noi. este în sine un scandal! 'ele trei palme pe care le-am dat în viaţa mea au răsunat de fiecare dată pe obrazul celuilalt. o petrecere. #estul compensativ! +vol#1in simte în cele din urmă nevoia reparaţiei şi-l roa#ă pe /îş<in să-i permită să-i sărute mîna! +storia speciei umane nu a mers însă pe această cale! *n istorie. la BG minute de locuinţa ei din =d! . fizic. în acelaşi timp "istoria" trecea la BG minute distanţă de mine. @undalul istoric este omorîrea de către 8talin. păzit în aşa fel încît nimeni nu poate ieşi din el! (ot ce putea fi mîncat a dispărut. cu fereastra care dădea spre c1eiul . ca o pecete a căinţei. că îi poate izbi obrazul cu palma. cu cititorii 1alucinaţi ai faptelor lor2 Aricît de mult ne-am ima#ina că lucrurile acestea s"au întîmplat. de neverosimil pe care o avem cînd ne confruntăm cu istoria relatată! (ot corte#iul acela de învin#ători care îşi torturează semenii şi îi ucid fără să cadă o clipă pe #înduri. de sufletul meu! 'u cîte pelerina$e ale iertării. 5acă nu s-ar întîmpla aşa pesemne că fiinţa noastră s-ar dezinte#ra sub povara ade(ărului celor relatate! 'itiţi %anta r$ei. atunci cînd am citit cartea 5oinei Fela despre mama /onicăi Lovinescu şi despre moartea ei. în familii) copii. nu a trebuit să le plătesc apoiL 'înd Ganea +vol#1in. moartea. dezolarea supremă irump pur şi simplu în camera în care citeşti! . %anta r$ei a lui Grossmann!!! *mi amintesc şi acum frica teribilă care mă apuca ori de cîte ori reuşeam să străpun# ecranul pa#inii şi cînd lumea aceea care nu încăpea în nici un ad$ectiv venea peste mine şi mă prindea într-un carusel al #roazei! "sta era specia din care eu făceam parte2 9i aceasta era istoria mea. scuza. la 7B de ani. ea trebuie să rămînă în parte 3şi să fie percepută4 ca po(este. nevoia de iertare. istoria contemporană. pentru vina de a fi avut-o ca fiică. la începutul anilor NHG. dar #reutatea lor a căzut verti#inos în mine şi s-a lipit. arestînd o femeie sin#ură. lumea în care într-un fel sau altul trăisem şi trăiam2 La un moment dat mintea refuza să mai realizeze ec1ivalenţa dintre pa#ina scrisă şi realitate! 'eea ce citeam recădea mereu în po(este. a fost luat! (rec săptămîni şi oamenii încep să se mănînce între ei. fraţi! *n felul acesta au murit şase milioane de ţărani ucraineni! 'înd paza satelor a fost ridicată. pentru că @acultatea de @ilozofie se afla c1iar vizavi! *mi ima#inez că în seara acelei zile de MH mai am făcut acasă un "ceai". în 'otroceni. viaţă) %ăul pur. 8ol$eniţîn.area teroare a lui 'onIuest. acesta îi spune) "A. la Paris. cuprins de ură şi mînie. unde era dormitorul mamei. cei care mai rămăseseră în viaţă au a$uns în patru labe la . pe /onica Lovinescu! /ai tîrziu.Amenirea mă înfricoşează! @aptul că un om îl poate omorî pe altul sau că îl poate tortura rămîne pentru mine cutremurător şi de neînţeles! @aptul că un om îl poate lo(i pe altul. după G de ani de la cele întîmplate am putut intra în acel apartament care îi fusese restituit într-un tîrziu /onicăi Lovinescu! "m păşit în camera mică. .

după %evoluţie. totodată. cu ce spuneam în "şedinţe". pierdea "tonul principial" şi cădea într-un amestec de ma1ala cu ură! +zbucnirea avea în ea ceva oarecum uman. adău#îndui o notă de familiaritate nepotrivită cu modul de adresare cuvenit într-o asemenea ocazie! Propoziţia neaşteptată suna cam aşa) "9i şi-a mai pus şi poza în ziar. mai întîi în cartea 5oinei Fela. în funcţie de importanţa ei socială. sc1imba re#istrul stilistic al pa#inii. era mană cerească pentru ei. lăsînd să se străvadă un năduf. potrivit căreia aceasta era infailibilă tocmai pentru că era ştiinţă. la +nstitutul de @ilozofie al "cademiei. atît numărul cît şi calitatea lor erau fatal determinate de "cercul strîmt" al vieţii fiecăruia dintre noi! -u puteai întîlni mai multe lic1ele decît îţi permitea lumea în care te mişcai! 9i cum lumea aceasta se rezuma îndeobşte la lumea profesiunii tale. în loc de asta. după BH ani de despărţire. se turnau între ei! :nul ca mine. pe neaşteptate. reîntîlnirea la Paris! +ar apoi.lad". apoi. scriindu-şi. dar cine le-a trăit pînă la capăt în afara victimei şi a fiicei ei care şi-a pierdut. a desc1is sertarul de la birou şi a scos din el o foaie! /i-a întins-o peste birou. cu atît mai mult cu cît a fost o scenă practic "mută"! /-a invitat să stau $os. o vreme.5îmboviţei! 9tiam că în dreptul ferestrei era măsuţa la care mama /onicăi se aşeza să-i scrie fiicei sale! *şi ima#inau împreună. intitulat . trei sferturi dintre membrii +nstitutului erau informatori ai 8ecurităţii care îi turnau pe cei din sfertul rămas "liber" şi care. unde am lucrat primii zece ani după terminarea facultăţii. avea. densitatea de lic1ele era ma&imă. s-a ridicat şi a ieşit din cameră! Pa#ina acoperită a foii conţinea o delaţiune semnată "profesor dr! "le&andru =oboc"! *n ea. înainte.lisabeta s-a mutat un procuror militar! 5upă aceea s-a petrecut moartea la înc1isoare! "cestea sînt faptele! "u intrat şi ele în poveste. de vreme ce îşi puteau umple rapoartele cu ce cărţi citeam. somnul2 3 iunie +nteresant cum. ad$unct al 8ecţiei ideolo#ice de care am pomenit mai sus! -u ne cunoşteam. cu ce se ascundea în spatele pa#inilor pe care le publicam! 5e altfel rolul lor "ca specialişti" era tocmai acela de a le desc1ide oc1ii "lucrătorilor din 8ecuritate" şi înalţilor activişti de partid asupra sensului ezoteric al scrierilor unui cole#! Primul şoc l-am avut la un an-doi după terminarea facultăţii. secretarul de partid al "cademiei prin anii N7G. nu ne văzuserăm niciodată! 8cena care a urmat a rămas înscrisă în memoria mea ca un fra#ment de vis. o furie care nu mai putuse fi reţinută şi care. apărută la începutul anilor N G ― îşi făcea o datorie de "luptător pe frontul ideolo#ic" din a-i semnala tovarăşului 'onstantin . cînd am publicat un articol în Contemporanul.&ista o educaţie comunistă a privirii şi retina omului de pe stradă se . mai ales după ce petrecusem cîteva luni la :niversitatea din "ac1en. ca preludiu la eliminarea mea din +nstitut tocmai "pe motive ideolo#ice"4! "ceastă "instituţie ideolo#ică" era conectată direct la 8ecţia ideolo#ică a 'omitetului 'entral! "şa stînd lucrurile. să nu cumva să-i uite posteritatea mutraL" 'ititorul de astăzi trebuie să ştie că în acele vremuri povestea cu poza avea un subte&t! .ilozofia ― o ştiinţă? "rticolul "lovea" în do#ma absolută a "filozofiei mar&iste". apoi în cartea de memorii a /onicăi Lovinescu! Le citim şi ştim că sînt adevărate. de asemenea.lad caracterul profund subversiv al articolului meu! /-a uimit în mod deosebit înc1eierea delaţiunii care. lic1elele pe care le puteai cunoaşte proveneau din rîndul cole#ilor de serviciu şi al ierar1iei din care făceai parte! @iecare branşă. pentru că era vorba de o "instituţie ideolo#ică din linia întîi a frontului" 3după cum mi-a e&plicat tov! %adu Pantazi. 7ma!iu lui 0on %etro(ici. felul în care orizontul social al vieţii mele s-a lăr#it poate fi măsurat şi după anver#ura lic1elelor pe care le-am cunoscut. La cîteva săptămîni de la apariţia pa#inii din Contemporanul mă c1eamă în clădirea 'omitetului 'entral "tovarăşul 'onstantin . a venit arestarea! *n apartamentul din =d! . cel care îmi fusese profesor pînă în urmă cu doi ani 3aveam MK de ani4 ― preda "istoria filozofiei contemporane" citind practic de pe foi capitole între#i transcrise din 0storia filozofiei moderne şi contemporane. cum va arăta. o densitate diferită de lic1ele! 5e pildă.

pure2 *mbinările acelea de cuvinte. nici nu autor romEn în viaţă nu avea dreptul să îşi divul#e c1ipul pe coperta unei cărţi şi nici măcar. poposind o clipă în rafturile bibliotecilor pentru a fi spulberate apoi de vînturile istoriei şi înlocuite de altele! -imic nu avea identitate. ci se #răbesc să dea e&plicaţii. la otrava instilată pe ascuns! . de "bilanţ". care. pe intri#ă. era mai cu seamă subversiv şi trebuia în consecinţă semnalat! 5upă cîteva minute. m-a lăudat ca pe unul dintre "1eide##eriolo#ii de seamă ai culturii noastre" sau ceva în #enul ăsta! Lucrul mi s-a părut firesc! 5in recuzita lic1elei face parte ambi#uitatea întreţinută între "ascuns" şi "pe faţă". mamă socialistă. sau unul de "istoria #îndirii romEneşti" de "l! (ănase. să-i spun că "ştiu"! -u m-am #îndit niciodată "să-i cer socoteală". 5umitru /atei sau +on Pascadi. cînd ceea ce a fost ticluit cu #îndul să rămînă ascuns este dat pe faţă. şi lauda rostită în faţă sau în public! . după imperativele realismului socialist) miner. la "lucrătură". ad$unctul şefului de 8ecţie a reintrat în cameră! 9i-a pus de#etul pe buze. la facultate mai ales. îşi purta pe culoarele vaste ale facultăţii.minescu la /i1ai =eniuc. în nici un caz unul de tradiţie! . între lovitura dată pe la spate. publicate automat de .oi reveni cînd voi a$un#e la lic1elele de altă anver#ură din zilele noastre! 8i#ur este că lic1elele nu iau niciodată în calcul accesul celorlalţi la zona lor de umbră. puse pe 1îrtie ca "lucrări de plan". a pus-o la loc în sertar şi m-a condus pînă la uşă! "sta a fost tot! Pe =oboc l-am văzut de atunci. în care "se dădea citire" . de mîrşăvia tăinuită şi făcută tocmai sub încredinţarea pecetei tainei. lic1elele nu se căiesc. cu ocazia conferinţei unui 1eide##eriolo# #erman în faţa unui amfiteatru plin de studenţi. $oacă prost şi eu sufăr de ruşine în sală şi transpir de ruşinea lui! *n urmă cu cîţiva ani. 'azan sau . pantalonii veşnic prea scurţi. ci doar să-i spun că ştiu! 5e fapt aş fi vrut să ştie că ştiu! -u am făcut-o pentru că îmi era ruşine! *mi era ruşine ca atunci cînd un actor recită prost. aduse din îndepărtatele deşerturi ale spiritului. la "manifestaţii"4 şi cele oarecum "simbolice". întîlnindu-l pe coridoarele facultăţii. nimic nu avea c1ip! La ce bun atunci o foto#rafie pusă în răspăr pe te&tul -imănui2 . de obicei e&trem de sofisticate sau. ca să fiu sincer. a unui debutant ― şi încă a unuia care provenea din branşa filozofică ― într-un ziar cultural important nu era un lucru obişnuit. Go#oneaţă.ram în BCO7 şi "desc1iderea" începuse cu un an-doi în urmă! 5e altfel re#imul foto#rafiilor publice avea să fie în curînd revizuit. pionier etc! /ai e&istau de asemenea ima#ini ale scriitorilor reproduse în manuale şcolare) de la . sub formă de pancarde. spre deosebire de cele de literatură. pe turnătorie! +ar cînd sînt a$unse din urmă de propriul lor trecut.i bine. ostaş. for$eur. "l! =! simţise în te&tul din Contemporanul că ceva ieşea din scară! @oto#rafia îl a$utase să simtă că autorul rîndurilor vorbea în nume propriu! "rticolul era al cui(a şi "mutra" care îl însoţea certifica asta! Lucrul acesta era scandalos. micuţ şi estropiat. în "format de buletin". alături de secretul prost păzit. foto#rafia autorului nici nu şi-ar fi avut rostul) scrisul în acest domeniu atinsese un asemenea #rad de impersonalitate încît si#la unui c1ip nu răspundea la nimic! 'artea ar fi putut fi scrisă de către oricine. delatorul de pe vremuri. mai bine zis de către orice individ deprins să mînuiască limba$ul de lemn al domeniului său! 'e importanţă avea că un te&t de "estetică" era scris de /arcel =reazu. în întuneric.ditura 9tiinţifică şi necumpărate şi necitite de nimeni. a întins mîna după foaie. "! (oma şi 5an 5eşliu! +cono#rafia comunistă era în #enere selectivă şi restrictivă! "şa încît poza unui tînăr. restrîn#îndu-se în cele din urmă la doar două) cele ale cuplului prezidenţial! 5upă BCDG. devin a#resive şi acuzatoare! 5ar să ne întoarcem la lic1elele mele de dinainte de NCG! "şadar la bună parte dintre cole#ii mei de +nstitut! 'u ce se ocupau ei2 5e pildă cu înscenarea unor "procese"! (e invitau la o şedinţă anuală. mai rău.ditura "cademiei sau de . care se constituiau în "tipuri" şi care erau e&ecutate de artişti "an#a$aţi". lăsînd să se vadă elasticul sleit al unor şosete intrate pe $umătate în pantofi. de cîteva zeci de ori! (recuseră HG de ani de la scena pe care am povestit-o! "ş fi putut.le mizează pe clandestinitate. pe coperta a patra! Pentru cărţile de filozofie. intrau în lume orfane. tractorist.obişnuise să vadă două tipuri de fi#uri umane) cele ale conducătorilor comunişti 3sin#urele care puteau evada din pa#inile ziarelor sau din manuale pentru a fi e&puse în public sau plimbate.

îi furasem persona$ul! =ine. fi#ura centrală a Jurnalului filozofic publicat în BC ! "cuzatorii mei nici nu se obosiseră să citească parabola biblică şi susţineau că în *iblie e pomenit numai @iul. propoziţia "@ratele @iului risipitor este o creaţie a lui -oica şi el nu e&istă în *iblie1 era o propoziţie adevărată în sine. adău#a) "la fel şi la Liiceanu"! "ltul înţele#ea acum. ridicînd oc1ii către sală. adevărată în sine este şi propoziţia "tancurile sovietice au intrat în BCOD la Pra#a pentru a aduce pacea"! (ot aşa. cel al "meditaţiei transcendentale". că îl pla#iaseşi pe -oica! *ntr-un articol de-al tău. putea fi re#ăsit fratele @iului risipitor. :niversitatea "8piru ?aret"! 'am asta era! *n rest. cînd l-a $udecat pe Pleşu pentru participarea la "complot împotriva ordinii de stat"! "poi. secretar de partid al "cademiei şi director ad$unct al +nstitutului de @ilozofie. +ntrarea Lucaci nr! ! @ormez numărul şi îmi răspunde el! "― (ovarăşuN =rătucu2 ― 5a! ― 'e se mai aude cu omul nostru2 ― 'ine e2 (ovarăşul colonel2 ― . şef de cadre la /inisterul *nvăţămîntului. cu ocazia unui "proces" celebru. mai erau totuşi vecinii! La parter. care nu poate fi infirmată de toată mizeria unei ţări comuniste şi nici măcar de toată mizeria tuturor ţărilor comuniste trecute. domnul =ondrea este rectorul celei mai mari universităţi particulare. cu atît puterea de convin#ere a cuvintelor este mai mare! 5e fapt raportul se sc1imbă) cuvintele dau forţă realităţii şi o fac să e&iste0 ele nu au nevoie de suportul realităţii! %ealitatea devine atît de slabă încît ea nu mai poate contrazice cuvintele0 realitatea reală e ne#li$abilă şi este în#1iţită de o nouă realitate. persona$ din care -oica făcuse. tocmai s-a întors acuma! ― 8in- . cînd soseau la "şedinţe desc1ise" activişti de la 'entrul :niversitar ― atunci am cunoscut-o pe "tovarăşa 'lătici". @ratele fiind o creaţie a lui -oica! "şadar fără să-l citez pe -oica. care bate lumea şi nu face nimic. pentru că viaţa mea socială era sumară şi se reducea la frecventarea cîtorva prieteni. înainte de a intra în casă. sufocat de indi#nare. care la rîndul lui invocase parabola4. iau cartea de telefon şi caut la =) "=rătucu". cîţiva dintre noii mei cole#i făcuseră puşcărie politică! Lic1ele nu mai puteam întîlni decît în situaţii e&cepţionale. alături de @iul risipitor. cînd lumea începuse de$a să moţăie în sală. vom rămîne pe drumuri! "stăzi. multe alte fapte ale mele pe care pînă atunci nu şi le putuse e&plica! 'înd am apucat să bîlbîi. locuia un cuplu de pensionari! Perdeaua de la fereastra lor se mişca de cîte ori ieşeam în oraş sau veneam acasă! "veam senzaţia că sînt vecin cu un post de observaţie! *ntr-o zi mă întorc din oraş şi. nu prea mai aveam unde să întîlnesc lic1ele! =a da. stătea la o masă ţinînd mîna pe un teanc de cărţi ale lui -oica şi dădea citate de ici şi de colo. în casa de vizavi. care avea să se ilustreze în BCDB.u sînt! ― :itaţi. în lumina pla#iatului meu. în #ura lui %adu Pantazi. să fie primit la întoarcere cu braţele desc1ise şi să se taie pentru el viţelul cel #ras"2 Povestite acum. prezente şi viitoare! (ot aşa. cu atît mai mult ea are şanse să se instituie ca adevăr! 'u cît ceea ce spui este mai distorsionat în raport cu realitatea. iar pe adevărul ei se spri$inea adevărul pla#iatului meu! 9i era mai mare dra#ul să-i vezi pe cole#ii mei cum îşi împărţiseră rolurile) unul se mira că "tocmai eu" fusesem capabil de aşa ceva şi aştepta să mă căiesc! "ltul. l-am cunoscut pe "tovarăşul =ondrea". Pantazi a retorcat) "9i dumitale ţi se pare corect. ca unul să se spetească muncind şi altul. fără să fie acuzat că l-a pla#iat pe -oica 3sau pe Gide. o să spuneţi. după care. văd perdeaua mişcîndu-se! +ntru. tovarăşe. în BCDD. realizări etc! 9i deodată. cea pe care o proiectează şi o instituie cuvintele! "'omunismul aduce cu el fericirea" este o propoziţie adevărată în sine. lucrurile acestea sînt #roteşti! "tunci ele se înc1eiau îndeobşte cu frîn#erea unui destin! . cu cifre.u am avut noroc) am fost transferat la +nstitutul de +storia "rtei! 'omponenta ideolo#ică a artei era cu mult mai palidă decît cea a filozofiei. publicat în nu ştiu ce revistă. cu o dicţie imposibilă. că @ratele @iului risipitor reprezintă un loc comun al culturii europene la care poate face recurs oricine. care ne-a c1emat pe cîţiva să ne spună că dacă mai răspundem invitaţiilor ambasadelor occidentale fără să avem aprobare "de la ei". aflai că în anul acela se petrecuseră şi lucruri re#retabile! 5e pildă.unui raport anodin. aşa încît densitatea de lic1ele în noul institut era aproape nulă! 5impotrivă. dar lucrul era prea #o#onat) toată lumea ştie că parabola @iului risipitor e construită deopotrivă pe fi#ura @ratelui lezat! *n comunism însă nu e aşa) cu cît minciuna este mai sfruntată.

readus la ordinea numitorului comun şi. ne putem desi#ur pune întrebarea care e funcţia lic1elei într-o societate comunistă! %ăspunsul îl vom #ăsi dacă privim spre însăşi esenţa acestui sistem0 pentru că în comunism lic1eaua e secretată de această esenţă! 9i care este esenţa comunismului2 %ăspuns) ni(elarea. performanţa ieşită din comun sînt şi ele cultivate în structuri prestabilite şi sînt subordonate unui scop) propa#anda! =alerinul. restul populaţiei trebuie să arate la fel de la aspectul e&terior 3cum se îmbracă. prin proprietate privată şi iniţiativă4 şi apoi cadrul în care un membru al societăţii se poate manifesta! . ce mănîncă.u sînt. care ne ştiam de MG de ani4. eliminat! Pentru ca acest lucru să se întîmple nu a$un# formele de suprave#1ere ale unui aparat anume creat 38ecuritatea4! "cesta poate asi#ura "impulsurile centrale". aude prost sau şi-a pierdut un oc1i.l ― ştiam. ce venituri au4 şi pînă la tipul de #usturi. ceea ce înseamnă cu eficienţa şi #eniul cu care natura re#lează. vecinul dumneavoastră! -e putem vedea pe #eam vorbind la telefon! /ă vedeţi2 . în comunism. revista 2ăptămîna. televiziunea şi radioul. ci pe cel care păcătuieşte prin vi#oare. sprinteneală şi e&ces de fantezie! +ată de ce pentru un e&emplar dotat. creînd astfel posibilitatea supravieţuirii ei! 5eosebirea este că lic1elele nu "curăţă specia" ― aşa cum fac felinele cînd vînează ― de e&emplarele bolnave. trebuie create separat! @uncţia aceasta suplimentară o asi#ură lic1elele! 9i ele o asi#ură în c$ip natural. patinatorul.&cepţia. ieşirea nepro#ramată din rînd era. #ăsind de fiecare dată forma în care trebuie să o facă. la limită. cine scria un roman sfidînd re#ulile esteticii oficiale. ec1ilibrul la nivelul fiecărei specii.#ur sau cu cineva2 ― 8in#ur! 5aN tovarăşuN colonel. ambiţios sau care pur şi simplu are ceva de spus lucrurile sînt cu mult mai complicate în comunism decît în societăţile occidentale! 'ea mai mare parte din ener#ia de care acesta dispune. care îşi primea informaţiile direct de la 8ecuritate! "$unşi în acest punct. unde de asemenea erau oma#iaţi "conducătorii" 3de ziua naşterii sau cu ocazia altor zile naţionale festive şi la con#rese ale Partidului4. debile. în ce tip de locuinţe stau. proşti sau impostori0 lic1elele "curăţă" societatea eliminînd vîrfurile. un păcat! 'e însemna asta pentru intelectuali2 *nsemna că cine avea o e&plicaţie ontolo#ică a lumii care ieşea din cadrele institutelor de filozofie. inte#ral. talentul. ziarele. fiind periculos prin e&emplul pe care îl dădea. #imnasta etc! sînt produsele de vitrină ale sistemului şi reuşitele acestora nu sînt e&plicabile decît prin virtuţile sistemului şi contribuie la #lorificarea lui sau a celui care îl întrupează! "şa stînd lucrurile. este c1eltuită pentru ceea ce s-ar putea numi "cursa cu obstacole" la care candidatul la performanţă e c1emat să participe zi de zi pe parcursul între#ii sale e&istenţe! . trebuie controlate cu străşnicie mai întîi (enitul 3el nu mai poate fi auto#enerat. dar releele care asi#ură transmiterea lor şi suprave#1erea pînă la nivel periferic precum şi retransmiterea informaţiei obţinute pînă la sediul central. plăceri şi aspiraţii! 'omunismul e o societate în care nu se iese din rînd! 9i ca să se obţină acest lucru. deficitare etc. deci de mediocri. 'u e&cepţia reprezentanţilor nomenclaturii şi a celor aflaţi în slu$ba ei. şapte familii în toată casa.u vă văd! ― 5umneata!!! 5umneata!!! ?ai sictirL" 9i-mi trînteşte telefonul! /ai era şi vecinul de la eta$ cu "cartea de imobil"! La el tră#eau "băieţii" cînd veneau să ia informaţii! *i vedeam intrînd în casa scării.i bine. cine făcea un film care leza #ustul triumfalist al sistemului ― trebuia laminat social. îi auzeam apoi urcînd eta$ele şi pe el desc1izîndu-le uşa! *i vedeam plecînd cam după o oră! 5upă NCG a ţinut să-mi spună că nu el mă turna şi că speră că ştiu cine! . cenaclul "@lacăra" şi. nu-i aşa2 ― era fiu de preot şi simpatiile lui politice mer#eau către P-P!!! *l ascultam şi mi-l aduceam aminte în timpul "şedinţelor de bloc" 3eram o mînă de oameni. deci nu e&emplarul care tra#e un picior. în vederea prelucrării ei. în loc să fie pusă în slu$ba realizării proiectului propriu. nu trebuia să ne vedem într-o oră în oraş2" 8c1imb tonul) "― 5aN ruşine nu vă e2 -u vă e ruşine să fiţi turnător2 ― "loL aloL 'ine e acolo2 ― . cînd "lua cuvîntul" 3venea uneori îmbrăcat în pi$ama4 şi începea cu un e&curs despre "re#ulile convieţuirii socialiste"! 'u lic1elele publice lucrurile erau cît se poate de simple! Locurile lor de întîlnire erau volumele oma#iale. lic1elele sînt .

.ste un fel de reverenţă făcută nu-se-ştie-cui. "ceastă sc1imbare a calităţii privirii survine ca urmare a de#radării stratului protector pe care. faptul că ai primit ceva în necunoştinţă de cauză poate să devină sursa unui protest infinit! 5e aici ambi#uitatea oricărui $urnal. /a>a! 'el care părăseşte dansul acesta iese din cursa vieţii şi devine "nebun"0 pentru că privirea distantă. reprezintă încă un tribut plătit iluziei4. reintrarea în 1ora amă#irii. în simpla dinamică imanentă a producerii lor! *n mod normal sănătatea mentală a omenirii ţine de transă. ci pur şi simplu pentru că aceasta i se pare calea cea mai la îndemînă. -umai că el nu mai întîrzie nici o clipă "aici") nu vrea să reaşeze timpul lumii în matcă 3ceea ce.l ar fi putut face abstracţie de ceea ce a)unsese să înţelea!ă. ca pe un dez"iluzionat. tra#edia lui n-ar mai fi e&istat! . strică $ocul /a>ei! (oate medicamentele antidepresive de astăzi reprezintă te1nici de refacere a sistemului protector de iluzii. nu are nevoie de cinci acte pentru a părăsi scena! Povestea lui e scurtă pentru că trece direct la concluzie0 ca şi ?amlet. care atra#e după ea clarviziunea. în cazul lui ?amlet. e bine să se ştie că lupta dintre bine şi rău în comunism la ni(el cotidian îmbrăca această formă) lupta dintre cel care voia "să facă ceva" şi cei care îşi dădeau mîna pentru a-l împiedica! . tandreţe şi recunoştinţă cu stri#ăte. a#itaţia zilnică. leneşul lui 'rean#ă a înţeles. amestec de curtoazie. cine nu inventează te1nici de evitare sau depăşire a acestor obstacole este ani1ilat sau scos din $oc! Pentru cine nu a trăit atunci. reproşuri şi blasfemii! 'eea ce se numeşte îndeobşte "depresie nervoasă" este o criză prelun#ită de luciditate! 5epresivul iese din rîndul "oamenilor normali" şi începe să vadă altfel. . un mod de a fi îmbrîncit din nou în cursa vieţii. un fel de a arăta că ceea ce ţi s-a dat nu-ţi este indiferent! Pe de altă parte. acest peisa$ s-a diversificat imens după BCCG!!! 5 iunie 'e trebuie să facă un om cu viaţa lui dacă nu vrea să se resemneze să trăiască în cate#oriile speciei2 'e îţi rămîne de făcut cînd fiecare din lucrurile care îţi ocupau viaţa şi îi dădeau un sens se #olesc de conţinut2 Lucrul cel mai #rav este ca sistemul de iluzii de care o viaţă are nevoie pentru a înainta să se surpe! +ar în lumina sfîrşitului nici o iluzie nu rezistă! Problema e să poţi încă face ceva după ce ai a$uns în punctul acesta! Furnalul este cea mai strînsă formă de colaborare cu viaţa care ţi-a fost dată! . el nu consideră că mai are vreo responsabilitate! Greva foamei nu o face pentru a atra#e atenţia sau a obţine ceva. cînd o pădure plină cu li#1ioane.ersiunea romEnească a lui ?amlet o avem în leneşul din povestea lui 'rean#ă! 5eosebirea este că acesta "mer#e pe scurtătură"0 el nu e&plică. nu teoretizează. de capacitatea de a participa la seducţie şi mira$! . nu vrea să răzbune sau să repare ceva! 5e îndată ce a înţeles.şti sănătos cîtă vreme eşti prins în "dansul amă#irii muritoare" ve#1eată de marea re#ină a Lumii. pentru orice om. îl reprezintă sistemul lui de iluzii.or#anizatorii acestei curse cu obstacole! . cînd o apă fără 1otare! 'ine nu are destulă astuţie. (ocmai de aici provine miopia care este necesară pentru parcur#erea în bune condiţii a unei e&istenţe! :n anumit fel de a rămîne lipit de ceea ce faci şi de a crede că treaba aceea este şi firească şi capitală pentru bunul mers al lucrurilor 3cînd în fond ea este total indiferentă4 reprezintă #aranţia de sănătate a unei vieţi! Gesturile curente. de a-ţi recăpăta miopia salutară! 5acă ?amlet ar fi putut lua timp de trei luni două pastile de Qoloft sau de Prozac pe zi.i bine.i $oacă rolul zmeoaicei din poveste care ridică în drumul lui @ăt-@rumos cînd un munte. mai abruptă şi mai ele#antă de a abandona! *n acest "proiect" al său 3sin#urul care se poate sustra#e amă#irii4 el este a$utat în mod firesc de consătenii săi care îl spînzură ca pe unul ce a încălcat le#ea iluziei. mobilurile care ne mînă nu sînt puse în discuţie0 ele trebuie lăsate în inerţia subînţelesului.

şi. adică unul e&istenţial! +ar vina alcătuirii noastre este tocmai aceea de a subîntinde "nimicnicitatea") sîntem "vinovaţi" pentru că sîntem "temei al nimicnicităţii"! 5ar ce înseamnă asta2 "sta înseamnă că ne lipseşte mai întîi temeiul lui "de unde2" 3de unde venim4! Lipsa de provenienţă pe care e aşezată viaţa noastră ?eide##er o numeşte "aruncare"! "runcarea e&primă ne-temeiul prin e&celenţă) ea ne confruntă cu un rezultat a cărui e&plicaţie ni se refuză cu desăvîrşire! 8întem rezultaţi dintr-o aruncare ― şi. 4n 2ein und 3eit. dincolo de orice preocupare de stil. ?eide##er nu ia în calcul credinţa 3aşa cum pentru "de unde2" nu ia în calcul ipotezele ştiinţei4. la scară planetară. $ocul nostru nu are cine ştie ce calitate) el se înscrie în tiparele prestabilite ale faimosului das . într-o bună zi. iată-ne. trebuind să $oc! 'ulisele.6 iunie (ema prăpastiei pe care stăm! "m întîlnit-o prima oară la douăzeci şi ceva de ani. vălul care o acoperă se va da la o parte! -oi. nici "de partea cealaltă" ― a ieşirii din scenă ― nu stăm mai bine! /isterului lui "de unde2" îi corespunde cel al lui "încotro2"! *n această construcţie. #recii l-au mascat cu lumea de forme frumoase ― compensatorii şi terapeutice ― de tip apolinic! Polaritatea dionisiaco-apolinică a vieţii eline era e&presia unei strate#ii care se mişca între adevărul teribil şi iluzia menită să-l facă suportabil! (ra#edia era c1emată să ridice la răstimpuri vălul care acoperea prăpastia lăsînd ca ceea ce este cumplit ― şi eventual uitat ― să ţîşnească la suprafaţă! (ra#edia devine memento"ul prăbuşirii oricînd posibile) în orice clipă poţi să a$un#i de la liniştea călduţă a e&istenţei la infernul ei! Grecii ştiau asta. pentru că el se rezumă la "aici"-ul fenomenal ― manifestabil şi întîlnibil ― al secvenţei cuprinse între naştere şi moarte! Locul în care sînt eu aşezat nu-mi permite să (ăd decît scena0 despre culisele din "stîn#a" şi din "dreapta" ei nu am pe ce temei să vorbesc! (otul se rezumă la faptul că sînt aruncat pe scenă.an ― impersonalul "se" ― şi cam toţi actorii $oacă aceeaşi partitură! @ac şi spun cam aceleaşi lucruri. în sc1imb. dar şi ca "aruncători". unul care ţine de constituţia e&istenţei noastre. în al treilea rînd. ?eide##er vorbeşte de "vina" noastră într-un sens e&tra-moral. iar viaţa noastră este direct instalată pe neantul acestei e&plicaţii! 5ar pentru ca "aruncarea" să fie deplină. ca dovadă. reprezintă condamnarea la moarte a tuturor celorlalte pe care le-am înlăturat! Prin unica mea ale#ere eu am remis neantului restul refuzat al posibilităţilor! *naintarea noastră prin e&istenţă #enerează fără încetare neant! -u numai ca aruncaţi în lume. ca împlinitori şi realizatori. dar nici aruncătorul şi nici sensul #estului lui nu ne sînt transparente! "bsenţa lui "de unde2" întemeiază nimicnicitatea. ca să-i poată face faţă.ram prea necopt ca să o înţele#. depăşind-o ca "motiv cultural"! 5ion>sos le-a revelat #recilor 1ăul pe care era aşezată viaţa noastră. de teama de platitudine sau de ruşinea văicărelii! (ema prăpastiei reapare la ?eide##er sub forma nimicului ca temei sau a prăpastiei (+b!rund) ca ne"temei (6n"!rund). caracterul cumplit al e&istenţei. ştiau că fiecare ins are prăpastia vieţii lui şi că. stăm pe netemeiul nimicului! *n sfîrşit. sînt primul temei al nimicnicităţii mele şi primul fel în care "vina" se articulează în e&istenţa mea! Lucrurile mer# însă mai departe) $ocul însuşi. ca fiinţe ale proiectului. ca "proiectanţi" ai propriilor noastre #esturi. oarbe pentru mine. sîntem aici ―. sînt . cînd am citit interpretarea lui -ietzsc1e la tra#edia elină! . odată făcută. popasul meu în scenă este pîndit în fiecare clipă de neant şi #enerează neantul! 5e ce2 Pentru că prin fiecare #est al vieţii mele eu ale# între mai multe posibilităţi şi fiecare opţiune. trăim cu ideea că prăpastia este a altuia şi de cele mai multe ori asistăm la spectacolul ei sub forma #rozăviilor care ne-a$un# la urec1i sau a celor la care sîntem puşi să asistăm în fiecare seară. ceea ce înseamnă să o inte!rez în viaţa mea. prin intermediul televiziunii! 5ar vorba lui +onesco) "nu e&istă scăpare"! 8ă ai cura$ul să notezi tot ce-ţi vine în minte.

lisabeta. cu acest moment cînd %e#ele reintra în scenă prin poarta din spate a istoriei. totul în afară de coroană! 12 iunie /area iluzie a %evoluţiei din decembrie) că poporul romEn ar fi avut nevoie de libertate! Prima revelaţie am avut-o în ianuarie BCCG. amintiri proletare din tinereţe. acesta îmi spune la un moment dat cu năduf) "'e mai. <ni&uri. învelit în celofan! @lorile trebuie date pesemne "doamnelor" 3re#inei şi principesei4 şi întrucît acestea aşteaptă în casă. de unde senzaţia aceea de bîţîială. cînd în piaţa din ?ala (raian. îl aduceau înapoi. puternici şi stăpîni pe situaţie. cum spuneam. depăşeşte. mode şi curente! 'ad în aceeaşi mediocritate. lîn#ă "poporul lui". cu fiecare evitare a întîlnirii cu posibilul nostru ireductibil ― ne aşezăm pe neant! "ceastă întreită vină e&istenţială. adică reuşesc să obţină un caracter mediu al e&istenţei în cate#oriile căruia intră cu toţii! '1ipurile lor încep să semene între ele. cînd %e#ele era un persona$ 1ulit. umerii şi şoldurile. cu mersul lui colţuros. la faptul că pur şi simplu sîntem aşa. le-a e&plicat. cei doi se aliniază respectuos la ceva distanţă de suveran şi preşedinte! "poi. prin acelaşi colţ din dreapta îşi fac apariţia în ecran două doamne voluminoase în taioare. fără e&plicaţie şi fără a avea să cerem cuiva socoteală! &s ist so: 8 iunie "stă seară la tele$urnal scena din faţa Palatului . cu orizontalitatea cotidiană a vieţilor noastre.a este o vină fără răspundere individuală şi ea trimite mai de#rabă la insuficienţa condiţiei noastre. "nimeni"! 'u fiecare dintre #esturile noastre comune. aşa încît c1ipurile nu se văd. mişcînd în contratimp capul. întrucît ţine de constituţia omului. care dau mîna cu %e#ele şi fac. îl dăduseră la o parte şi pe care acum tot ei. libertatea. îmi arunca de zor nişte cartofi murdari în tal#erul cîntarului şi privea într-o parte. neştiind dacă face "bine" vorbind dintr-o dată aşa! "'um era mai bine2 :ite. se dovedise că era tot re#e şi ele urmau să stea la masă cu acest persona$ fabulos. pe care cei din lumea lor. doi tipi solizi. ci doar siluetele şi limba$ul corpului! 5upă +liescu. cîteva luni pe an. cărora costumele cu cravată nu le vin niciodată bine şi care cară fiecare cîte un buc1et enorm de flori. dar ce are a face. furatul era mai rentabil decît acum! "Pîinea cerească". lucruri disparate se învălmăşeau în mintea lor. a$un#înd în piaţa unde se afla clădirea 'o- . pe care o lasă cînd străbate protocolar un spaţiu public! "ceasta e pesemne forma lui de timiditate! 'amerele de televiziune sînt undeva sus şi mai departe.ictoriei. conform protocolului re#al. cum cineva le-a arătat.minaţi de aceleaşi idealuri. îl lăsau să stea. era mai bine înainte!" 8punînd asta. semn de supunere şi oma#iu la care numai monar1ii au dreptul pe acest pămînt! /i le ima#inez cum au repetat acasă. "retrocedat" %e#elui şi devenit reşedinţa familiei re#ale în %omEnia! +liescu îi întoarce vizita pe care /i1ai i-o făcuse la 'otroceni! 5in stîn#a ecranului apare %e#ele. puternici şi stăpîni pe situaţie. acele #enofle&iuni suave. pînă a$un# la c1ipul statistic al lui 8iemand. puteţi spune cu #las tare ce #îndiţi! 8înteţi liberL" Amul s-a 1olbat la mine şi n-a mai zis nimic! --avea ce face cu libertatea asta! -u se #îndea pesemne decît la un sin#ur lucru) că pe o piaţă în care cartoful nu se putea #ăsi oricînd. discursul de tip etic! . erau pesemne flatate şi e&citate. intrînd în vorbă cu un vînzător de la aprozar. le-a descompus mişcarea! 'um #un#ureau repetînd-o şi cum se întrebau poate una pe alta) "'e zici. tu2 *mi iese2" @ăcînd asta. nu-l interesa nici cît ne#ru sub un#1ie! -umai că ar fi trebuit să ştiu asta! 5e cîte ori plecam de la +nstitutul de +storia "rtei în $os pe 'alea . 8obod9. îi dădeau totul înapoi. pătrund în ecran. de om stîn#aci şi etern timid! Prin dreapta ecranului îşi face apariţia +liescu. prin dreapta.

vorba /arelui +nc1izitor. ultimul ziarist care dă lecţii poporului de pe ecranul unui televizor ştiau 3sau au aflat între timp4 ceea ce unui subtil intelectual nu poate să-i intre în cap) că în ma$oritatea lor oamenii nu au nevoie de "1rana cerului" ― de cărţile lui. dar cu desăvîrşire i#norat de ceilalţi! 'ei care făcuseră răul ştiau ce făcuseră ― dovadă că în primele luni după decembrie "s-au dat la fund" ―. şi-ar fi spus toţi în #înd! 'înd Fan Palac1 şi-a dat foc la Pra#a. lucrul a fost înre#istrat ca un fapt divers! :n nebunL Pesemne că nimeni. ei ar fi fost puşi automat la stîlpul infamiei! 5e către cine2 5e către "ceilalţi". puteau reveni la rampă! -u aveau de cine se teme! *n nici un caz de o mînă de intelectuali care vorbeau de . îmi spuneam) dacă acum cineva ar scoate o pancardă pe care ar scrie "Fos 'eauşescuL" sau "Fos comunismulL". ultimul securist aciuat într-un partid. care îi aşază de la bun început pe terenul moralei şi nu al politicii. mii şi mii de studenţi au asistat la funeraliile lui. nu e în stare să spună cum îl c1ema! 3"sta -oica numea "#esticulaţia de operetă a eticii") scoţi un tril ca să te audă ceilalţi! 5ar după cum se vede nu avea dreptate. s-a sinucis un an mai tîrziu! 5e scîrbă! " pus pe cineva pe #înduri #estul lui2 " modificat el. trecătorii care ar asista la scenă s-ar #răbi să traverseze! ":n nebun". oma#iatorii reprezentau răul! . în sfîrşit. ""devăr #răiesc către (ine că sufletul omului nu cunoaşte altă #ri$ă mai c1inuitoare decît aceea de a #ăsi cui să-i încredinţeze mai de#rabă 1arul libertăţii cu care această nefericită făptură se naşte pe lume!" ― "9i oamenii s-au bucurat că sînt din nou minaţi ca o turmă şi că. de la o premisă abstractă. lic1elele. de suspinul lui. ea este o po(ară. scăpînd cu viaţă. care reprezenta binele! 5upă decembrie NDC s-a dovedit că acest "punct de vedere" fusese interiorizat de primii.mitetului 'entral. în vreme ce aceia care îl suportaseră nu-l percepuseră ca rău! " trebuit să treacă un timp pînă ce primii au priceput că lucraseră temeinic şi pe termen lun# şi că îndobitocirea se petrecuse în masă! 8e puteau întoarce între "ai lor"! . ei nu au scăpat nici pînă azi şi nici nu au cum să scape pentru că ăsta e năravul oricărui umanist. sub 'eauşescu. astăzi. aparatul represiv 38ecuritatea4. inima lor a fost uşurată de povara unui dar funest care le adusese numai necazuri!" . pentru că la noi nici opereta nu avea spectatori!4 "celaşi lucru s-a întîmplat după %evoluţie la 'lu$! (înărul care îşi desfăcuse cămaşa în faţa armatei masate în piaţă spunînd "(ra#eţiL" 3şi au tras4. furîndu-le libertatea. printr-o simplă operaţie de scădere se obţinea "restul populaţiei". cei care suportaseră pe pielea lor ceea ce primii puseseră în operă. ca orice umanişti.i erau puţini! Prin căderea comunismului. este un lu& pentru cei aleşi şi puţini! Pentru cei mulţi. de la ideea de om şi omenire care ar avea ca determinare "1arul libertăţii" aşa cum fiecare om vorbeşte sau are mîini. pentru simplul fapt că atunci ar înceta să fie un umanist! 5in această cauză pariul pe care el îl face cu societatea este din capul locului pierdut! Pînă şi ultimul #ăinar a$uns în 8enatul %omEniei.i au plecat. dacă s-ar fi produs vreodată. cei mulţi. şi-a dat foc pe pîrtia de la Poiana =raşov. oc1i şi picioare! 5e această orbire. cu ideea că atitudinile oamenilor sau modul lor de a #îndi sînt influenţate de conştientizarea distincţiei dintre bine şi rău! 'e simple păreau lucrurile la cumpăna anului NCGL -omenclatura de partid. de predicile lui profane! 15 iunie A altă iluzie a deceniului care a trecut) că societatea ar dori să se scuture de cei care făcuseră cu putinţă lumea dinainte! +luzia aceasta îşi avea din nou rădăcina într-o operare inadecvată cu cate#oriile morale.i. starea de lucruri a %omEniei2 *şi mai aduce cineva aminte cum îl c1eamă2 Libertatea. nu-i repudia! .ictima lor. iar memoria poporului ce1 i-a păstrat numele şi în fiecare an el e sărbătorit ca un erou! 'înd un tînăr romEn.i bine. un popor între#. măcar cu un milimetru. activiştii. de care altminteri el este foarte mîndru şi de care nu are cum se dezbăra. umilindu-i. minţind etc! etc! "şadar. eroarea intelectualilor umanişti în anii care s-au scurs după decembrie NDC este că au mizat pe acest "dar funest" într-o lume educată sistematic vreme de patru decenii în "#eneralizarea supunerii"! . cei covîrşitor de mulţi.

i bine. neîncălzite. şi poţi crede foarte bine. care mi-a apărut un fel de tra#edie #rotescă sau o farsă tra#ică! 5ar orice nebunie îşi are. vină şi căinţă! *şi puteau face partide. imperii universitare. puteau intra în parlament şi puteau deveni miniştri. %omEniaL". el continuă să mănînce felurile pe care istoria i le servise înainte! %eci. la urma urmei. de tribune! 9i de ce îi este lui indiferent dacă vede aceleaşi mutre în decoruri istorice care se vor diferite2 Pentru că poporul romEn. puteau conduce instituţii culturale. făceau bancuri şi spuneau că "/onica 3Lovinescu4 ar fi bine să fie bătută la cur ca să-i vină mintea la cap"! 'e conta că prezenţa pe ecranul televiziunii. pentru a împiedica ceea ce mai apoi s-a întîmplat! "pelul acela nu avea în el nimic sîn#eros0 nu invita pe nimeni la răzbunare şi linşa$! (ot ce îşi propunea era să provoace o presiune morală în vederea unei retra#eri pioase! (onul mîniei lipsea cu desăvîrşire din el! Pe unii i-a contrariat mesa$ul lui) dacă veţi avea o cădere pe #înduri şi o decentă ieşire din scenă. fie ea şi renunţîndă2 "ceastă virtuală declaraţie de iubire care atunci suna deplasat îşi vădeşte de-abia astăzi sensul! 9i îl dovedeşte tocmai prin vidul în care a căzut apelul în conştiinţele celor care erau c1emaţi să se apere! 5ar mai ales şi-l dovedeşte prin consecinţele acestui vid în starea actuală a unei naţiuni! "stăzi cînd îl văd pe Păunescu desfăşurîndu-se în toată impudoarea lui. îşi e&puneau concepţia lor despre lume. vă vom iubi! ". notează "la H noaptea") ""m citit deodată. a foştilor poeţi de curte era o palmă pe obrazul poporului romEn dacă poporul romEn nu simţea că este pălmuit2 ""pel către lic1ele"2 8i#ur. se adaptase la istoria lui! *ntr-un alt decor. prin incitaţie şi pseudo-isterie colectivă. mai ales. în Jurnalul său. ci doar ca absenţă a răului! . apelul acesta nu fusese făcut pentru şi către lic1ele! . cumva. că istoria făcuse indi#estie şi că parte dintre cei care defilau acum pe scenă nu erau altceva decît eructaţii şi vomismente ale unei perioade trecute! 19 iunie 'ărtărescu. că un om dra# care-a murit e încă viu. aceasta e lucrul e&traordinar pe care l-au aflat între timp proştii şi umaniştii. şi măreţia ei. ore şi ore în şir. simbolic măcar. stricate! Lui nici nu-i păsa că.memorie. puteau avea posturi şi emisiuni de televiziune.ste evident că lupta dintre ei e ine#ală) nimeni nu-i dă poporului romEn o emisiune de televiziune în care el să stea la o masă pe care se află cînd volume de versuri 3pe care să le poată mîn#îia la răstimpuri4. îşi puteau face bănci. care-l tăbăciseră pe Goma şi care acum comentau bine dispuşi evenimentele curente. dacă ar fi renunţat la războiul lui cu poporul romEn! 'ăci ce se poate întîmpla cînd o lic1ea bine instruită sare la bătaie cu un popor care abia se mai ţine pe picioare2 . Jurnalul de la %ăltiniş. cînd binele nu se mai defineşte vi#uros şi pozitiv. cînd îl văd declarEnd că el a pierdut bătălii dar niciodată războaie. versuri tîmpite care să-i mear#ă la inimă poporului romEn educat în spiritul <itsc1ului naţionalist! Poporul romEn nu are resursele necesare pentru un război care se poartă cu tupeu. puteau spune că 8ecuritatea fusese o instituţie patriotică. acompaniat la c1itară. cînd un dosar de securitate folosit ca alibi pentru disidenţa lui! Poporul romEn nu are un #las de bu1ai cu care să-şi acopere mereu interlocutorul şi nici reaua credinţă necesară pentru a face imposibilă orice discuţie! Poporul romEn nu recită.ă vom iubi2" 5ar cum să iubeşti o lic1ea.l fusese făcut pentru a indica obiectul posibil al unei repudieri colective. ba c1iar puteau să aducă pe ecrane foşti #enerali de 8ecuritate. dacă voiau îl puteau lăuda şi acum pe 'eauşescu şi puteau e&plica şi de ce o făcuseră înainte. pentru că trăieşte în tine! "şa crede -oica în cultură! 'u el e invers decît spunea Paleolo#u) ar fi fost un #eniu dacă n-ar fi fost un prost! 5ar admiraţia lui pentru Ritt#enstein îi . poporul romEn nu poate purta acest război pentru că nu mai percepe imoralitatea) lui îi este indiferent că îl are din nou în faţă pe autorul unor spectacole en plein air care începeau cu balade duioase şi se terminau cu "'eauşescu. sînt #ata să declar că l-aş iubi dacă răul pe care-l face celorlalţi 3c1it că ei sînt sau nu conştienţi de el4 ar fi putut fi oprit! %ecunosc că o iubire atît de perversă nu poate apărea decît din disperare. avusese loc o revoluţie. scandat pe scenă şi preluat. 9i. într-o după-masă. l-aş fi iubit pe Păunescu.

fiecare dintre noi poate. Pe scurt. la -ostirea filozofică sau la %a!ini despre sufletul rom. filozofie sau cultură $aponeză! "ltminteri. prin simplă frecare!4 "şa se face că nici unul dintre $udecătorii lui ocazionali nu l-a citit "cap-coadă" cu creionul în mînă şi nu a făcut să iasă din "întîlnirea cu -oica" un teanc de conspecte! (ratatele lui de ontolo#ie 3în care se află "#îndul ultim"4 au rămas. care a scris un te&t devastator despre -oica limitîndu-se la e&perienţa comună de la 'împulun#. de-abia atunci putînd să vorbeşti în cunoştinţă de cauză despre "-oica". poţi să crezi că . toţi care i-am fost în prea$mă. mai simplu şi. şi terminînd cu Pleşu. atîtea stupidităţi! (otul e însă mult mai complicat. "biet tataie e&centric" etc2 @aptul că un filozof poartă basc. şi era insuficient ― şi total inadecvat ― ca mi$loc de a evalua o performanţă culturală! "8tupidităţile" rostite de -oica la Păltiniş şi "în#1iţite de discipolii lui" nu fac parte din opera lui -oica! 9i atunci. cam ce crezi tu despre el şi cum devine c1estia! 'a şi cum el. vorba unui prieten fizician) dacă n-ai studiat teoria relativităţii. nu putea depăşi nivelul unor comentarii. la limită. dreptate! Pentru că este mai simplu să citeşti o carte despre -oica şi să arunci apoi pe 1îrtie. în timpul vieţii lui. aşa.nesc. Jurnalul de la %ăltiniş era povestea unui crez.ulcănescu! 9i cum i-au putut în#1iţi discipolii. îndesîndu-şi basca pînă la sprîncene şi e&ersîndu-şi prin cîrciumi maieutica!" "m de spus următoarele lucruri) -oica însuşi se temea că e&istenţa Jurnalului de la %ăltiniş o să le dea multora senzaţia că "au acces la #îndul lui" şi că.i şi2 5e unde atunci prezumţia că putem vorbi despre -oica. ?eide##er şi Ritt#enstein cu aplombul cu care îi invocăm pe "optzecişti"2 'um de se mariază atît de bine i#noranţa şi mor#a2 . un mister pentru toată lumea! 'ritica filozofică lipsea cu desăvîrşire. iată.ant era #rotesc. cum era onest şi firesc. a felului de a-ţi da un destin! 9i.instein e un tip care scoate limba! Ar. tataie sau e&centric nu are nici cea mai mică relevanţă pentru filozofia lui! 9i . ci în efortul de a fi #îndit "#olul de fiinţă". o operă de ficţiune! 5ar nu era documentul unei #îndiri. să acceadă la orice domeniu) fizică atomică. "cercul metafizic" etc. la ce răspund cuvinte ca "#rotescul bătrEneilor de tip S!!!T -oica". orice domeniu în care nu am investit cazna necesară pentru înţele#erea lui mă depăşeşte şi este de preferat ca în privinţa lui să nu am opinii! @ilozofii se în(aţă aşa cum se învaţă matematica şi aşa cum un . -oica. pentru că -oica ne mai citea pa#ini din cîte o carte la care lucra sau ne "povestea" cîte o idee a lui! 3'a şi cum filozofia se poate lua ca rîia. mai trebuie puşi la socoteală alţi cîţiva ani! "ltminteri. astrolo#ie. au să intre în dialo# cu el crezîndu-se scutiţi de obli#aţia de a-i fi citit opera! 9i avea. că e #rotesc. şi Ritt#enstein era e&centric! . mai rentabil) pentru Jurnalul de la %ăltiniş e nevoie de o după-amiază. iar cea literară. în cel mai bun caz. "1olomerul". "deveninţa". e suma plimbărilor lui la Păltiniş. a unui mod de viaţă. etc! 5espre astea 'ărtărescu nu suflă un cuvînt. într-o doară. care a declarat într-un frumos articol din anii NDG că în "cazul -oica" mai important e omul decît opera! Aperă despre care. pentru 'ărtărescu. dacă are timp pentru asta şi interesul nu îi lipseşte. un anumit patos e&istenţial #refat pe o bucată de istorie şi povestea unei 'astalii romEneşti! Greşeala asta au făcut-o şi oameni care i-au stat în prea$mă) de la Paleolo#u. dar pentru familiarizarea cu o idee clocită vreme de şase decenii e nevoie de cîţiva ani buni numai ca să începi să o adulmeci! +ar dacă vrei să a$un#i la sursele acestei idei în filozofia lumii. nici măcar nu era o "mono#rafie". dacă aşa stau lucrurile. apro&imative şi ele. adică anecdotica şi. şi de ce. în termeni de timp.şter#e multe păcate 3fără a-l mişcora pe cel împotriva 5u1ului) lipsa milei4! (e întrebi la ce i-a folosit cititul miilor de cărţi dacă n-a putut înţele#e #estul lui . în felul acesta. şi nu #îndul tors de la MG la 7D de ani! . căci #rotescul bătrîneilor de tipul Puţea sau -oica este urmarea unei tra#edii interne într-o mare tra#edie istorică! ?eide##er însuşi ar fi fost în alte condiţii S!!!T un astfel de biet tataie e&centric.ste un semn de nobleţe mentală să ştii să admiri ceea ce te depăşeşte! *n principiu. pentru că "din afară" accesibile nu sînt decît bascul şi #1etrele lui -oica. -oica nu face decît să scoată limba! -oica nu e de căutat la Păltiniş şi nici în $urnale păltinişene. "ar1eul". credeam la un moment dat că o ştim numai pentru că respiram un aer comun.

atunci. în forma ei actuală. poţi să invoci nume ca acestea şi să spui "bătrînei #rotesc" sau "tataie e&centric" sau "îndesîndu-şi basca pînă la sprîncene" ― ei bine. în sc1imb. pentru că în restul operei urmele întîlnirii cu Ritt#enstein sînt ine&istente4 i-o face acestuia! Ar. su#estia e falsă de vreme ce apare din nou întrebarea 3ca şi în cazul lui -oica şi ?eide##er4 le#ată de accesul lui 'ărtărescu la scrierile lui Ritt#enstein) mai mult de o treime din cele cîteva zeci de pa#ini din care e alcătuit =ractatus"ul cere o pre#ătire lo#ico-matematică e&presă. e tocmai acela de a a$un#e să vorbeşti despre filozofi ca şi cum ai asista la un meci de fotbal) stai în tribună. însă cum timpul pentru această pre#ătire lipseşte din viaţa unui om care s-a dedicat altui lucru şi care are de$a o "specialitate". ea este o specialitate care se dobîndeşte la capătul unei pre#ătiri. prevede deconspirarea informatorilor poliţiei politice proveniţi din rîndurile preoţimii! . de unde nimeni nu te mai poate privi.matematician nu poate acoperi decît un domeniu anume al matematicii. #înditorii ne lasă senzaţia că sîntem "cole#i de scris" şi pentru că la suprafaţă lectura filozofilor pare o provocare pentru inteli#enţa fiecăruia dintre noi şi nimic mai mult. 'omisia parlamentară 8%+ propune revenirea asupra Le#ii ar1ivelor 8ecurităţii care.ant". spune 'ărtărescu. descinzînd amîndoi din "interbelic" 3aşadar "bătrînei" şi "tataie"4. lucrul acesta te mută din vecinătatea lor şi îţi asi#ură. printr-o simplă piruetă lin#vistică. speranţa şi dra#ostea! /ila nu e printre ele! 2 iulie La cererea conducerii =isericii ortodo&e romEne. Puţea mitolo#iei culturale! "5ar admiraţia lui pentru Ritt#enstein îi şter#e multe păcate!!!" "sta ne lasă să înţele#em că autorul notei e în raporturi de cordialitate cu opera lui Ritt#enstein. cînd de fapt. c1iar pe acoperişul lumii. un cabotin de #eniu dotat cu o oralitate prodi#ioasă. îi şter#e acestuia multe păcate "fără a-l micşora pe cel împotriva 5u1ului) lipsa milei"! Păcatele împotriva 5u1ului 8fînt sînt trei şi provin din absenţa uneia dintre cele trei virtuţi creştine) credinţa. că este c1iar un fan al lui. dar incapabil să scrie o pa#ină coerentă! 5e pe urma lui au rămas "HMM de vorbe memorabile" şi admiraţia înduioşată a lui 'ioran! 5e pe urma lui -oica a rămas ultimul sistem de ontolo#ie european! -oica aparţine istoriei #îndirii. iar or#anizarea şi formularea însăşi a propoziţiilor din această cărţulie fac din ea una din marile opere ermetice ale secolului JJ. dar de unde tu poţi privi. un profesor de filozofie nu ştie < fond mai mult de doi-trei #înditori! 8emnul "izolării culturale de tip oriental". în Jurnal. "-ietzsc1e" etc!4 e prea mare 3pentru că lucrul ăsta "dă bine" şi "face cult" şi te plasează într-o vecinătate selectă care îţi împrumută din măreţia ei4 ― se a$un#e la situaţii de felul celor de mai sus! +ar dacă. comentezi o fază şi între timp mai scuipi o sămînţă pe $os! 20 iunie %ecitesc nota precedentă şi alte cîteva lucruri îmi sar în oc1i! "ceeaşi rămînere în e&terioritate în alăturarea lui Puţea şi -oica! 5incolo de faptul că erau apropiaţi ca vîrstă. nimic nu-i lea#ă) Puţea era un "persona$". pe toată lumea! *n treacăt) admiraţia lui -oica pentru Ritt#enstein. e un soare călduţ. printr-un ad$ectiv sau printr-un simplu cuvinţel. ca tot ce presupune un "limba$" 3dacă nu un $ar#on4. iar pe de altă parte tentaţia de a-ţi împodobi discursul cu nume sonore 3"Platon". de vreme ce-i iartă lui -oica păcatele 3o parte din ele4 pentru reverenţa pe care -oica 3din nou. la care 'ărtărescu se referă mai departe în nota lui. a$un#em să avem cu filozofia o familiaritate pe care nu îndrăznim să o afirmăm cu nici un alt domeniu2 Pesemne pentru că folosind şi ei "cuvinte". pe deasupra. un loc sus şi deasupra lor. ". cărora specialiştii îi dedică ani şi ani din viaţa lor! 5e ce.

privindu-i. orătănii evoluînd printre şoproane acoperite cu carton #udronat. "noi" văzuţi cu oc1ii . pe urîţenia acestei ţări) case din c1irpici roase de inundaţii. %omEnia ― nu e&ista nici o îndoială ― nu era /e&icul) nici măcar aşa cum o cunoscusem eu. suferindă! . vorba lui "ndrei. "aproapele ne este cel mai departe" ― adică cel mai #reu de perceput. fatal însoţite de şocurile reintrării în ţară. la poporul romEn! *n tinereţe. după BCCG. filmele lui Pintilie. pentru că "aşa erau vremurile atunci"! +mportant e "cine erau 3şi cine sînt4 trădătorii de ţară"! 5upă care doamna. vesti#iu al unei omeniri pe cale de a fi destituită din statutul ei! *n fiecare seară %omEnia îţi dădea întîlnire pe ecran. cu trenurile şi #ările ei mizerabile. iubirile mele. fără nici o propoziţie întrea#ă. undeva între o re#iune din "frica şi un stat caucazian! -u mă #îndeam nici o clipă că ecuatorul acestei lumi trece deopotrivă prin %omEnia! 'artierul 'otroceni. are ca a&ă doctrinară căinţa. 4 iulie . îmi spuneam) 5oamne. îl roa#ă pe 5umnezeu să-i lumineze pe "fraţii de la P85" să voteze la fel ca membrii P%/! (oate astea se întîmplă la cererea conducerii unei =iserici care. cît de mizerabil pot trăi oamenii aceştiaL "şezaţi acolo. tăvălită în comunism şi în praful +storiei! "poi au venit călătoriile. (izibilă în ade(ărul ei. pe ecran şi surprinşi de privirea nean#a$ată a unui simplu spectator.a mă învăluia şi o iubeam cu acea "dra#oste de învăluire" care acompaniază realitatea din care faci parte! 'eea ce nu puteam să fac în cazul ţăranului me&ican. mă răsti#nea. stătea lipită de mine. slută. Lumea a treia2 /i se părea o realitate e&otică. siciliene sau #receşti. cînd vedeam filme în care apăreau sate me&icane. obra$ii scofîlciţi ai oamenilor. parfumul de tei care îmi intra în odaie la sfîrşit de mai însoţindu-mi de fiecare dată "ziua de naştere" ― cădeau ca o perdea #roasă de fum peste privirea şi înţele#erea mea! . seara. planînd într-o #eo#rafie incertă. turme de vaci şi de oi. apare şefa 'omisiei 3=uruiană24. care ar#umentează proiectul de modificare a le#ii în felul următor) B! 5upă cum rezultă din sonda$e. comerţului cu copii şi prostituţiei! A vreme. tocmai pentru că ne este atît de aproape ― aplicată la poporul meu. poporul romEn are încredere cu precădere în =iserică şi în "rmată! -u se cuvine să-i zdruncinăm această încredere dînd pe faţă numele prelaţilor care îi turnau pe enoriaşi! M! 5e altfel. prietenii mei. nu am mai putut să mă uit la tele$urnale! =rutalitatea ima#inii care te întîlneşte venind din faţă. activistă a partidului "%omEnia /are". e&ilat la /Unc1en. corupţiei. ca pe un bo&eur căzut în rin#. balada mizeriei recitată în faţa unui microfon într-o limbă stîlcită. săraci şi cruzi! Pentru că nimic nu mă le#a de lumea lor. fără nici un cuvînt adunat cum trebuie lîn#ă altul0 o limbă a nimănui. că eu aparţin altei civilizaţii! Lumea aceasta în care mă născusem. posibilitatea de a o vedea aşa cum era rămînea intactă! . biciclişti beţi. aici reuşeam) trăiam într-o promiscuitate transfi#urată. cu şoselele naţionale pe care întîlneai căruţe ponosite. cărţile mele. pentru că ea rămînea într-o depărtare pe care nici o complezenţă nu o putea tulbura.orba aceea e&traordinară. să viseze nostal#ic la paznicii ruşi ― paznicii lui ― de la Liubian<a! -imeni nu venise să înalţe lumea noastră pe ecran pentru a o scoate din subînţelesul ei şi a o face. #uri fellinian ştirbe.ăzută dintre pereţii de vată ai vieţii mele. priviri moarte. toată viaţa aceasta a "%omEniei profunde" care nu avea nimic idilic în ea ― o vedeam fără să o percep în incomensurabilul mizeriei ei atotstăpînitoare! . bătrîne îndoite din şale care cărau le#ături de vreascuri în spinare. o&i#enată şi cu #ura mare.uropei.La televizor. 1idoasă. ei îmi apăreau murdari. mistificată şi devenită invizibilă prin c1iar subînţelesul ei! . colaborarea cu 8ecuritatea este irelevantă. masa la care scriam.a era a mea. cu satele din =ără#an.ram convins. 1aine $erpelite. pentru noi toţi. sus. aceeaşi care îl făcea pe Qinoviev. femei împin#înd cărucioare 1odoro#ite. clasamentele mondiale ― din care nu lipseam niciodată ― ale sărăciei. fără posibilitatea esc1ivei.

şti condamnat la neclintire! O4 *n sfîrşit. sin#urul pe care l-am cunoscut. lin. nimeni nu te observă niciodată şi nici nu semnalează altora #oliciunea ta! *ntotdeauna reuşeşti să te strecori şi să a$un#i cu bine acasă! . dar întotdeau" na cu acelaşi scenariu. la înălţimea capului! *ncerc să mă ridic în desc1izătură. să te înalţi peste copaci. la picioarele tale! (oate visele acestea sînt. mă aşez pe un loc lîn#ă #eam şi încep să citesc. tăvălindu-mă în carnea vie! 'el mai frumos vis din viaţa mea este subsumabil ideii de instanţă protectoare. să dai cîteva roate peste case şi să te aşezi din nou. ele su#erează că sînt necesare. murise cu cîteva luni în urmă! . cu condiţia să nu fie lun#i şi complicate. tot în vis. c1iloţi sau măcar un tricou de care tra#i cît poţi! *ţi spui că ceilalţi te vor considera doar mai e&trava#ant îmbrăcat! H4 + (isa că nu poţi să fu!i5 eşti urmărit. atît de firesc să baţi aerul cu mîinile. sînt interesante visele noastre comune.ariante) ai totuşi ceva pe tine. repet. trebuia să-l asculte relatînd nevesti-sii ce visase noaptea! (ocmai e&cesul acesta de personal şi intim face visul intransmisibil. cele în care ne recunoaştem cu toţii cu spaimele şi fantasmele noastre! /ai mult. e&trem de absorbit şi propunîndu-mi să mă desprind de tot ce este în $urul meu! 5e aceea nici nu întorc capul să văd cine s-a aşezat pe . că nu pot fu#i şi că mă aflu #ol pe stradă! =ănuiesc că mai pot fi povestite. dar pînă în clipa aceea nu ţi-ai dat seama! 'onsecinţele sînt ― nu se ştie de ce ― e&trem de #rave! K4 >isezi că eşti pe (îrful unui munte.şti 3din nou4 elev. verificîndu-le cu cei din prea$ma mea! +ată-le) B4 + (isa că zbori şi a descoperi lucrul acesta cu uimire. îl prinzi din aer de cap şi cu o mişcare scurtă îi suceşti #îtul! Lucrul pare nespus de simplu şi lupta se înc1eie întotdeauna aşa) el zace. dar tapetat la fel.6 iulie -u-mi place să mi se povestească vise! :n vis nu trece niciodată rampa şi nu poate fi povestit cîtă vreme. în acest trup uriaş. copil fiind. şi. dimineaţă de dimineaţă. nu-l priveşte decît pe cel care l-a visat! Abiceiul de a povesti vise pleacă de la prezumţia că tot ce trăiesc eu cu oarecare intensitate poate interesa pe altul! Ar. ca şi cum ai fi putut dintotdeauna s-o faci. senzaţiile sau emoţiile sînt #reu transmisibile! -ici deliciile unei călătorii nu pot fi împărtăşite. ca o mănuşă. ca să te convin#i că n-a fost o întîmplare! *ţi promiţi. pe pămînt! %eiei. pe dos! "lunec şi cad fără încetare. vrei să fu#i şi picioarele nu răspund comenzii! (e deplasezi penibil. şi nici raportul pe care îl ai cu o piesă muzicală! -imeni nu te poate urma prin cotloanele întortoc1eate ale unui vis. pe o suprafaţă de doar cîţiva metri pătraţi. te duci la şcoală şi cînd te aşezi în bancă constaţi că ţi"ai uitat acasă !$iozdanul. lucru curios. dar. însoţit de o disperare absolută. şi el mi-a insuflat cel puţin o vreme certitudinea că urmează să fiu asistat şi a$utat de-a lun#ul între#ii mele vieţi! =unicul meu din partea tatei. Pare de necrezut. nu foarte plin. 'el mai des am visat că zbor 3şi întotdeauna în culori4. ceea ce ai aflat în vis! M4 + (isa că eşti !ol pe stradă sau undeva în public! *n visul acesta nu ştii niciodată cum ai a$uns aşa! . ca şi cum ai aler#a prin smoală sau miere sau pe un teren mlăştinos! 4 . prăpastia absolută! . . "cel mai urît vis" şi "cel mai frumos vis" din viaţa cuiva! 'el mai urît) mă aflu într-o cameră fără uşi şi fără ferestre. lupta cu un cîine fioros. recurente) le visezi de mai multe ori într-o viaţă. dar pur şi simplu nu te-ai #îndit să încerci! . mort. aşa cum făceam în astfel de ocazii. tapetată cu carne vie! 8in#ura su#estie a unei ieşiri este un început de cotlon.l sare. prin c1iar "trama" şi ecoul lui. şi că de $urîmpre$ur e vidul pur. ci atmosfera şi frisonul. pentru că nu anecdotica contează aici. izvorînd dintr-un fond ori#inar comun! "m încercat un inventar al lor. visele acestea sînt recurente şi prin repetiţia lor de-a lun#ul vieţii. -u e întîmplător că 'ioran povesteşte cum îşi detesta tatăl cînd.ram încă student! /ă aflu într-un tramvai. o desc1izătură pătrată într-unul din pereţi. dar de fiecare dată mîinile şi coatele îmi alunecă pe carnea însîn#erată şi recad în "visceralitatea" camerei. de îndată ce te vei scula. cu o frecvenţă mai mare într-o perioadă a vieţii decît în alta. şi povestirea lui nesuferită! 5impotrivă. să nu uiţi că ai făcut-o şi că deci se poate şi îţi propui să pui în aplicaţie. întors.

minescu. . încă de atunci. ca şi cum mi s-ar fi dat un cec divin în alb! " fost primul vis din viaţa mea 3am mai avut apoi unul cu -oica şi altul cu ?oria =ernea4 în care m-am trezit cu certitudinea că am fost (izitat. mă a$ută credinţa în 5umnezeu! *n fiecare seară mă ro# şi termin spunînd 6@acă-se voia (a precum în 'er aşa şi pe pămînt7! Ar. distanţa dintre romEni nu mai e acoperită de "scrisori #roase".locul liber de lîn#ă mine! *i simt doar cotul. cu faţa zîmbitoare. cum să pun eu în discuţie voia Lui2" 9 iulie "m văzut-o în anii din urmă de mai multe ori! /-a frapat de fiecare dată aerul ei absent. Goet1e. îmbrăcat în redin#otă nea#ră şi cu o pălărie nea#ră. 7 iulie . nu erau. senzaţia pe care ţi-o lăsa că era din #reşeală acolo! "poi. decis să mă uit urît la el! *l descopăr pe bunicul meu. cu c1ipul brusc transfi#urat. s-o ştim! 15 iulie *nainte vreme. numiţi "profesori". lăsîndu-mă să înţele# că e acolo. 'rean#ă! "stăzi. că plecase atît de departe şi nu ne-a lăsat. care mă apasă. pentru că sînt puţini cei dispuşi să plătească cu o absenţă precoce convocarea unei prezenţe de dincolo de noi! (ot acum. a simţit că aerul din $urul acestuia începea să vibreze "de la MG de metri"! /-am întrebat ce s-a întîmplat cu omul acesta pentru al cărui nesaţ de mărire pămîntul între# părea prea mic! "m auzit că a sfîrşit ca ad$unct al lui :ricaru la :niunea 8criitorilor! . pînă să apară televiziunea. în c1ip miraculos. 'ara#iale. însă. îmi răspunde. 8inteza romEnilor ― în varianta slo#anului tîmpit de la "ntena B 3"ţineţi aproapeL"4 ― se face astăzi în $urul cîtorva ziarişti #uralivi. precum ale ei. tare. ci de tal#"s$o?"uri. la şase luni după dispariţia lui ?oria dintre noi! A întreb cum face faţă! "=ine. privind în urmă. pe măsura neformulabilului! *ntr-un fel îi reproşez că nu ne"a dat de înţeles. ca şi ale celor din $ur. obraznici şi a#ramaţi! "m cunoscut cîndva un scriitor me#aloman! "dora puterea! /i-a povestit la un moment dat. neplăcut. 5ante. nimic de ne#ociat! 5acă 5umnezeu a vrut să-l ia pe ?oria.oltaire!!! -aţiunile moderne aşa au apărut) prin "scrisori #roase" scrise de o mînă de oameni concetăţenilor lor şi prin alţii mulţi. anume pentru mine! "8ă nu-ţi fie niciodată teamă.orbesc cu /ar#a =ernea. pentru că vorbele mele. că nu ne-a făcut nici o aluzie la secretul ei. 6@acă-se voia (a7. sinteza politică şi culturală a unei comunităţi se făcea în $urul cărţilor şi al cîtorva nume) 81a<espeare. acolo unde foarte puţini a$un#. pe cap! "re mîinile adunate una peste alta şi spri$inite de mînerul de ar#int al unui baston! *mi face complice cu oc1iul. am să fiu întotdeauna lîn#ă tine!" /ă trezesc cu o senzaţie de beatitudine. care "descifrau semnele iubirii umane peste veacuri" 38loterdi$<4! 8inteza naţiunii romEne s-a făcut şi ea prin participarea vorbitorilor de limbă romEnă la doar cîteva nume) "lecsandri. cum apropiindu-se prima oară de 'eauşescu. . nu mai e nimic de comentat. din stîn#a! *mi tra# încet mîna. i-am citit poeziile! "bia atunci am aflat că o bună parte a timpului şi-o petrecea altundeva. am senzaţia că îi vorbeam într-o limbă barbară. ca să nu mai simt atin#erea străină! 5upă o clipă simt din nou cotul celuilalt lipindu-se de mine! 'e nesimţitL ― îmi spun şi ridic oc1ii furios. dacă spui aşa.

fapt care l-a pus pe bietul om în vădită dificultate!4 *n prea$ma introducerii mîncării în cuptor. tentativele /onicăi Lovinescu au mers mai departe) prima dată cînd s-a aventurat să invite la masă. cred că fac lucrul ăsta cu oarecare pricepere! Gătitul mă recreează şi uneori pre#ătesc cu pasiune pentru cîţiva prieteni fie un fileu de crap în sos de vin. pentru că musafirii nu erau nişte apropiaţi. în .ir#il îşi nota pe un carneţel minutele pe care traiteur"ul îi spusese că trebuie să le petreacă în cuptor felul de mîncare ales! 3" cerut "timpul de preparare" şi pentru crenvurşti. în %omEnia! 'unoscînd pesemne competenţa fiicei sale în domeniu şi evaluînd corect riscurile. încîntată de isprava ei. stratul de macaroane!!! " venit ora mesei şi musafirii. pentru a face o cafea. scurtă vreme după căsătorie. în rue 'assini. de intelectuali 1andicapaţi care. "m fiert-o o $umătate de oră tot adău#înd apă şi nu s-a colorat deloc! *n sc1imb. arunci un pumn de mălai şi învîrţi de cîteva ori cu lin#ura! 'eea ce /onica a făcut întocmai! 5upă HG de secunde a pus în farfurii "mămăli#a pripită"! "'înd a început să ne doară burta. fie. timp de două minute. picioare de broască cu sos de mentă sau smoc1ine proaspete la cuptor cu smîntînă şi Grand /arnier! "m de asemenea pretenţia că aş cîşti#a orice concurs internaţional de ia1nie sau de vinete scăzute! 5e aceea. aşa că nu au putut să spună mare lucru!" " doua oară. /i1ai @ărcăşanu! 5in nou consultată. care făcea faţă scurtelor şi trecătoarelor crize #astronomice ale /onicăi Lovinescu. şi mă linişteşte spunîndu-mi că se va descurca sin#ur! %evin în Păltiniş spre seară şi îl #ăsesc pe -oica în plină perple&itate! ― ". de asemenea. pe urmă iar un strat de macaroane şi iar un strat de brînză cu ou!!!" Qis şi făcut! /onica a luat un vas de Fena. i-a spus că cel mai simplu lucru e "mămăli#a pripită") pui apă la fiert. pentru că cel mai adesea e vorba de ţeluri derizorii! 8ă luăm cazul lui -oica! *ntr-unul din se$ururile mele păltinişene din anii NDG. e nevoie de boabe măcinate! ― "8-ar putea să fi ştiut. fii bun şi fă-mi o cafea!" 5in păcate. pe . dar am crezut că apa fiartă e capabilă să e&tra#ă esenţa cafelei din boaba însăşi!" 5acă e&perienţa de bucătărie a lui -oica s-a limitat la încercarea eşuată de a face o cafea. @ettre suit. bîlbîindu-mă. în momente de #raţie. înainte de a pleca. a comentat /onica povestindu-mi. au încercat o vreme să mestece macaroanele care pocneau spăr#înduse între dinţi! Prietena socotise că este superfluu să precizeze că în prealabil macaroanele trebuie fierte! "--a fost #rav. mama trimite o tele#ramă) +rretez tout de suite. pe urmă un strat de brînză cu ou. se #răbeşte să i-o anunţe mamei. a pus în el stratul de macaroane.30 iulie Qilele trecute mă sună #lorioasă de la Paris /onica Lovinescu să-mi spună că tocmai făcuse o "salată de le#ume fierte") pusese pe foc. am fost de fiecare dată uimit cînd am întîlnit cazuri e&treme. puşi în situaţia de a păşi pe teritoriul #astronomicului. cînd felul de mîncare luat de la traiteur trebuia pus la cuptor! . mi-a e&plicat in#enuu! "9i i-aţi putut mînca2" întreb cu inima strînsă! ". a pre#ătit "macaroane la cuptor"! " întrebat o prietenă cum se fac! "-imic mai simplu. *mi amintesc. dovlecei cu castraveţi! "/i s-a părut că sînt destul de asemănători". am înţeles de ce @ărcăşanu ne cînta fals un =ac1 la vioară! -u se putea concentra din cauza crampelor!" *n orice caz. am recuperat boabele!" 9i îmi arată BG-BK boabe de cafea puse la zvîntat pe un şerveţel. îmi răspunde.ir$ilL 'um a fost mlada?1 5e pe fotoliu se aude vocea lui . i-a răspuns prietena. fiecare încon$urată de o pată brun-spălăcită din fiertura uscată! "m rămas o vreme cu #ura căscată şi am întrebat.ir#il şi pe mine. de seri petrecute la +erunci.ir#il că "man$abilă"! *mi place să #ătesc şi. dacă nu ştia că. pui un strat de macaroane. musafirul era c1iar un prieten. vădit încurcaţi. aveam cursa spre 8ibiu în zece minute! *l ro# să mă ierte că nu-i pot satisface ru#ămintea. stratul de brînză şi ou. intru în camera lui pentru a-l anunţa că urmează să cobor în 8ibiu! ― "5ra#ul meu. într-o bună măsură. comit lucruri enorme! 9i încăL " vorbi despre "#astronomie" în acest conte&t este în c1ip vădit o e&a#erare. fie un muşc1iuleţ de porc cu miere şi lămîie.u nu ştiu cum vă iese vouă cafeaua nea!ră. prietena.

concentrat. Poporul ăsta e contraproductiv! @ii atent) mă întîlnesc zilele trecute cu un romEn. tata.bucătărie începea o forfotă ca înainte de lansarea unei rac1ete interspaţiale! "tmosfera se electriza. să plouă în fiecare zi! (ot de#eaba ar fi. continuă. să devină autist. tra#e după el in#enuitatea întrebărilor ultime ― cu aerul lor ridicol şi patetic în acelaşi timp ― pe care şi le pune cu atît mai apăsat cu cît ştie că nu e&istă un răspuns la ele! /-a sunat zilele trecute din (o<io la M-H noaptea ca să mă întrebe cum pot trăi liniştit fără să ştiu ce e cu "planeta asta imbecilă"! 5iscuţia se duce întotdeauna cam pe acelaşi calapod! :rmează imprecaţii la adresa speciei umane 3"un amestec de prostie şi bestialitate"4. care lucrează la nu ştiu ce departament de computere şi îl întreb ce face! Qice) aştept să treacă ziua! /i-a mărturisit că în fiecare dimineaţă de cum se scoală începe să aştepte să treacă ziua! *n rest. cine(a. indicate de traiteur la cumpărarea mîncării! 5in cînd în cînd.ir$il. mi-a mărturisit într-o zi.ir#il. . să se urîţească. să nu devină nimic! Putea să se înstrăineze de toţi şi să-şi piardă capacitatea de a iubi! Pentru că de fapt a crescut sin#ur.ste. ci mentalitatea. duplicitar de mic. care s-a petrecut înainte de naşterea lui. de la înălţimea blazărilor mele! *n acelaşi timp îmi e milă de el. era senin şi bine dispus! Păi dacă asta aşteaptă el de la viaţă ― să treacă ― mai bine s-ar sinucide! 5e fapt tipul era #ata sinucis. cred eu. /onica stri#a preventiv) ". stătea pe un scăunel instalat anume lîn#ă cuptor şi urmărea cu o concentraţie e&tremă acele unui cronometru lu&os care fusese e&tras din timp. din camera de alături. pentru că nu dolarii sînt c1eia problemei. . fii atentă să nu te arziL" Adată prima etapă a operaţiunii înc1eiată cu succes. la cronometru! 3 august @iul meu a împlinit astăzi M7 de ani! 8tă de opt ani în Faponia! .ir#il dacă s-au scurs cele zece minute de "pre-încălzire" a cuptorului! . în orice caz un tip cu totul special! +ndiferent de ceea ce face într-o etapă sau alta a vieţii sale. dintr-o cutie capitonată cu catifea! *n clipa în care stri#a "acum". stăm acum de vorbă de la BG GGG de <ilometri şi avem aerul că sîntem liberi. vezi să nu se ardăL" 9i ".ir#il. punîndu-şi astfel de întrebări. spune-mi ce părere ai2" *i spun că nu pot rezolva treaba asta într-o discuţie telefonică =ucureşti-(o<io şi îl ro# să se ducă ur#ent la culcare pentru că mai are patru ore de somn! +nutil! :rmează tema romEnească! ""uzi2 Poate să plouă cu dolari peste %omEnia. pe mal. pentru că tot ce-mi spune e dincolo de poză şi de lecturi "e&istenţiale"! ":ite. /oniIue2 -u sînt eu aici2" 9i se uita din nou. marcat de un trac evident. să urască viaţa. Putea să eşueze înăuntrul unei relaţii între părinţi distruse. /ai ales şi"a făcut"o. urmînd să suprave#1eze pe cronometru scur#erea celor MG de minute sacre. a fost de la bun început privat de atmosfera familiei. ca un vlăstar în pădure. înţele#i2" @iul meu şi-a făcut viaţa sin!ur. de putinţa de a #îndi simultan şi de a cuprinde sub aceeaşi privire persona$ele care în viaţa unui om poartă numele unic de "mamă" şi "tată"! "*n această privinţă. în care se retrăsese pentru a fuma o ţi#ară şi a-şi reveni din şocul introducerii tăvii în cuptor. pentru că asta e calea si#ură către nevroză etc! *i fac repede teoria cu "sistemul de iluzii" care nu trebuie abandonat şi încerc să-i semnalez nea$unsurile e&cesului de luciditate! "-u pot. #eloziile şi revendicările fiecăruia dintre ei! &l e cel care a trebuit să se poarte matur. prins la mi$loc între infantilismul celor doi! /i-a lăsat drept moştenire un enorm capital de culpă pentru că prin despărţirea părinţilor.ir#il nu-şi părăsea postul de pe scăunel. /onica se foia între fri#ider şi cuptor. înţele#i2. /onica se repezea cu tava pre#ătită din vreme înspre cuptor) "/oniIueL stri#a .ir$il" răspundea de fiecare dată e&asperat) "'um să se ardă. întrebîndu-l la fiecare zece secunde pe . cu pedanterie. men"ta"li"ta"tea. încercînd să caute soluţii de zi cu zi pentru frustrările. apoi mărturisiri de spaime şi uluiri în faţa cruzimilor de care sînt capabili oamenii! *ncerc să-l convin# că nu trebuie să iasă din albia vieţii şi să se aşeze. navi#înd în atmosfera capricioasă dintre mama şi tatăl lui. cînd de fapt sîntem ca doi puşcăriaşi într-o înc1isoare fără paznici! 'e părere ai. nu pot să stau ca boul în beznăL" vine răspunsul ritos şi disperat! *mi vine să rîd.

care-l scotea din matca previzibilă a umanului şi care-ţi dădea încrederea că de oriunde ar porni.ănăstirea din %arma. sin#ur. care am fost însoţit. 3Lectura i-a fost fatală pentru că la teza de fizică din nu ştiu ce clasă a vorbit pe lar# de =i# =an# şi de #ăurile ne#re.conomice! 8enzaţia pe care am avut-o era că nu-l pot influenţa cu nimic. aşa zicînd. în nevoia lui de mine şi de iubirea mea! "ceastă nevoie de mine. altul cu aptitudini pentru sport! 9tefan 3sau /atei. din miile de orbite posibile. cînd îi propuneam Go#ol sau . este darul cel mai frumos pe care el mi l-a putut face! 9i asta cu atît mai mult cu cît practic nu i-am oferit nimic! La formaţia lui nu am putut contribui de vreme ce. e&istenţa unui concurs pentru o bursă /ombus1u. cred. sînt ca orbii din naştere cărora nu le poţi e&plica ce sînt culorile!" 5e la aceeaşi vîrstă. pe cont propriu! "m aşteptat ani de zile cu înfri#urare această clipă. s-a definit în adolescenţă opunîndu-se tatălui lui! -u a acceptat niciodată su#estiile de lectură pe care i le făceam.ste ceva tulburător în indivizii care intră în viaţă semănînd cu coarda bine întinsă a unui instrument! Potenţialul lor de vibraţie este de la bun început enorm! /ai rămîne problema forţei care să-i facă să vibreze! 'înd ei intră în vibraţie pornind tot de la ei înşişi. cît de des cu putinţă. că m-ar putea strivi sub povara reproşurilor. istorie universală. în simpla ei imaterialitate. fie şi din cel mai obscur un#1i al vieţii. spre indi#narea profesorului care la întrebat de unde a scos prostiile astea. în cazul lui. cu porecla lui de copil4 a primit darul căutării şi #ăsirii de unul sin#ur! . în#rozit de ideea că m-ar putea repudia.cînd avea BO-B7 ani. sunetul care rezultă li se datorează în între#ime şi viaţa lor este muzica pe care sin#uri au compus-o! @iul meu a trăit în această sin#urătate a vibraţiei proprii! " plecat în lume. să intri în viaţă cu toate mirările lumii şi apoi să te aşezi. ceva e&trem de înalt şi de pur. la $umătatea primului an de facultate. descoperindu-mă. nici pe cele de istorie sau filozofie! " preferat să descopere totul. nici pe cele de literatură. după care l-a notat cu !4 Lecturile acestea. plus altele. în răspăr. #îndită ca tensiune spirituală pură. reţinerea esenţialului într-o formă lo#ică cu a$utorul sc1emei şi al fişei! 9tiam de asemenea că trebuie să-i culti( încrederea în el şi că metoda cea mai eficace era să-i spun la nesfîrşit. nici de ce a cîşti#at! (estele erau de matematică. a intrat "ca toată lumea" în anii NCG. l-au făcut să creadă că se va ocupa de "astrofizică"! Pe urmă a constatat că în %omEnia nu e&istă o astfel de facultate aşa că. purtat de valul pra#matic al momentului. doar cu mintea şi cu sufletul lui! (ot ce am putut să fac pentru el a fost să-i semnalez. ca orice fiu adevărat. de darul căutării şi #ăsirii am în vedere tocmai această vocaţie a destinului! . a început să mă iubească senin. îmi răspundea. fără nici un ba#a$. ceea ce însemna perspectiva de studii complete la o universitate din Faponia! =ursa era acordată studenţilor străini de către statul $aponez! (estele concursului erau colectate de către ambasadele Faponiei şi trimise spre verificare la (o<io! %ezultatele veneau după cîteva luni! "Pilele" erau e&cluse! *n %omEnia erau BO concurenţi pe un loc. dînd la o parte straturile mistificărilor induse. ştiu bine ce miracol este să-ţi pui sin#ur întrebările $uste. la "cademia de 9tiinţe . dar şi încrezător în puterea de discernămînt pe care avea să o dobîndească. două lucruri) că este inteli#ent şi că îl iubesc. altul cu minte pentru matematici. provenind din cele mai diverse domenii! @iul meu a concurat pentru economics şi nu ştiu nici cum. 2curtă istorie a timpului. en#leză şi $aponeză! "cesta a fost începutul drumului lui! "vea BC ani! (ot ce-i putusem trece pînă atunci era o anumită te1nică a învăţării. sau "@lipi". pe aceea care-ţi convine şi care devine a ta! Pesemne că cea mai mare ispravă a cuiva este să-şi dea un destin! 'înd vorbesc. va termina prin a a$un#e în centrul ei! @oarte mulţi oameni sînt dăruiţi cu cîte ceva) unul cu o voce bună. după vîrsta de MG de ani! La BO ani. că îl iubesc mai mult ca orice pe lume! 'ă aş putea oricînd să mor pentru el! "ceste vorbe nu aveau alt . "ozenistice". dus de mînă sau care am a$uns la mine e&trem de tîrziu. cartea destinului avea să şi-o $oace sin#ur! 9i aşa s-a şi întîmplat! "vea în el ceva luminos. cînd forţa aceasta este internă şi ea se declanşează în faţa provocărilor venite din afară. că puterea mea asupra lui era nulă şi că de vreme ce nu-l putusem atra#e într-un "scenariu paideic".u. cu lecturi "ştiinţifice" şi-mi amintesc că a avut o revelaţie cînd a citit cartea lui ?aV<in#.

vinoL". Faponeza curentă.rau mulţi care renunţau şi se întorceau acasă! "ş fi făcut. încon$urat de o familie numeroasă. mi-a spus la un moment dat! =ună parte dintre studenţii /ombus1u claca după primul an! . ci de relaţia însăşi pe care o poţi avea cu $aponeza şi de sensul lui "a şti" în acest caz! 'a orice limbă. nu! 9i aici nu e vorba de faptul că e&amenele. în ultimii ani ai domniei lui 'eauşescu! -u lăsa în urmă prieteni. marcat de încleştarea dinţilor şi înc1iderea oc1ilor. fiinţa învoaltă care se desc1idea într-un evantai de întrebări uimite. cu concentratul străinului şi al stranietăţii! "8înt sin#ur ca o #ăină într-o #rămadă de lemne". amintiri! -u avea nostal#ii! Liber afectiv de mitolo#ia locului şi a obîrşiilor. un lift sordid cu #eamul veşnic spart şi cu desene obscene pe pereţi. poartă numele de #an)i. eu ştiam că mă aflu la izvoarele sufletului lui şi că de fapt. nespus de puternic. în plus. pe de alta. uneori cu sentimentul că sînt un impostor de anver#ură! 9tiam. sau în orice caz tezele de licenţă pot fi susţinute în en#leză. auzeam din camera de alături! /ă duceam. era mai de#rabă a unui tînăr planetar! "şadar a plîns în primii doi ani. de cîte ori era ziua lui! 'înd a plecat din %omEnia. de a-mi zdrobi de#etele. izvorîte din credinţa că eu ştiu totul. în reprize. $aponeza presupune vorbitul. nu are douăzeci şi ceva de litere. de fapt al celeilalte încleştări.suport decît căldura şi încredinţarea #lasului meu şi. z#omotul infernal al oraşului. ca tată al lui. că eram o etapă necesară în împlinirea acestei cuceriri mă umplea de o bucurie nespusă şi îmbo#ăţea sensul iubirii de care eram capabil cu o componentă de sacrificiu pe care nu o cunoscusem pînă atunci şi care devenea dintr-o dată orizontul neclar al iubirii înseşi! 9i lucrurile s-au petrecut întocmai! *n primul an de Faponia mă suna în toiul nopţii plîn#înd la telefon! "$unsese pe o altă planetă. sufletul şovăitor ca paşii speriaţi ai unei balerine. neîndoielnic. cititul şi scrisul! -umai că spre deosebire de orice limbă indo-europeană. şi să vorbeşti curent. măsurîndu-şi sin#urătatea prin întîlnirea cu altul absolut. numai eu ştiam că în încercarea aceea copilărească. lăsa în urmă un apartament de bloc din 9oseaua +ancului în care vara te sufocai. la televiziune sau în vorbirea a doi intelectuali în viaţa de zi cu zi . printr-un efort reiterat de măsurare a forţei. enormă. ci cîteva zeci de mii! "ceste semne. pe de o parte. relaţia dintre vorbit. cea utilizată în ziare. începuse sa#a cuceririi libertăţii lui viitoare! @aptul că drumul acesta trecea prin mine. nu este mutuală! Poţi foarte bine să vorbeşti. la sfîrşit de mai. că e prea devreme pentru a-i deconspira neştiinţa mea) era în ceasul cînd avea nevoie să mă vadă aşa. în marea poveste a vieţii. trebuie descifrat zvonul tuturor încercărilor lui viitoare. ritualul de dinaintea culcării.l nu crescuse în 'otroceni. bazat pe cel vec1i c1inez.u ştiam. prin trupul celui învins şi lun#it la pămînt. amintirea "sandviciurilor" cu slănină cu boia pe care le primea cînd pleca la şcoală. care atin# #rade de complicaţie #rafică diferite. de fapt cu orice lume! -u tră#ea după el "petecul nostru de cer" şi sensibilitatea lui. şi citit şi scris. ca întrun $oc între băieţi care îşi încearcă forţa! 5e sub demonstraţia ludică de bărbăţie răzbătea. atunci cînd stătea la mine şi cînd mă stri#a de îndată ce se afla în pat şi stin#ea lumina! "(ata. iubite. la capătul căreia avea să supună sau să fie supus! . parte dintre ei! @iul meu avea însă cîteva atuuri faţă de mine! . de bun şi de învăţat! 9tiam că în asemenea momente trebuie să pătrund în fiinţa lui ca un model care trebuie urmat şi cu care cîndva se va lua la trîntă pe cea mai înaltă treaptă a vieţii pentru a-şi cuceri. sfioasă. era de fapt perfect ec1ipat pentru întîlnirea cu altă lume. pudică. toate adresate mie. travestită o fără de mar#ini nevoie de iubire! "tunci îi descopeream splendoarea. fără ca lucrul acesta să implice că poţi să redai e&presia !rafică a sunetelor pe care le-ai rostit! 9i asta pentru că "alfabetul" $aponez. şi parfumul de tei nu-l îmbăta an de an. totuşi. propriul său eu! Focul pentru mine era sublim) numai eu ştiam miza enormă care se ascundea în spatele nevinovatei strîn#eri de mînă. mă aşezam pe mar#inea patului şi îmi lua mîna! /i-o strîn#ea tare. cu iz de ritual.i bine. dar de întors nu s-a întors acasă! La urma urmelor şi-a zis că nu era mai sin#ur în Faponia decît fusese în %omEnia! 8-a ridicat în picioare şi a făcut prima investiţie si#ură a vieţii sale) a început să înveţe $aponeza! 5ar cum altfel2 se poate întreba oricine! 'ei care îşi fac studiile în Faponia nu învaţă automat $aponeza2 . că sînt instanţa în care s-au cuibărit răspunsurile la toate întrebările lumii! /ă descurcam cum puteam.

BKGG de #an)i.ine ziua cînd ucenicul părăseşte satul! Profesorul său îl însoţeşte o bucată de drum.l tra#e cu arcul fără să tra#ă cu arcul!7 :cenicul ia drumul muntelui şi după multe zile de mers a$un#e în vîrf şi-l întîlneşte pe bătrîn! 6. acoperă o noţiune şi care. directorul ad$unct al +nstitutului. te-am aşteptat pentru a-ţi dărui arcul meu!7 6"rcul tău27 întreabă cel coborît din munte! 6'e este acela arc?A1 /înat de o pasiune sălbatică. iar pentru întîlnirea cu domnul +ana#1ida. îi răspunde bătrînul! 6"rată-mi!7 =ătrînul întinde braţele. concave.ste acceptat şi vreme de MG de ani celălalt îl învaţă tot ce ştia din trasul cu arcul! . care. undeva pe acest drum presărat cu mii şi mii de #an)i a început isprava fiului meu! " şti cu adevărat $aponeza însemna să poţi "desena" spontan. frînte etc! -umai că aceste semne nu sînt neapărat "litere". televiziuni etc!4 sau pentru plimbările în oraş! *n sc1imb. 9tefan a concurat la celebra :niversitate (odai din (o<io pentru un masterat în!!! reli#ii e&trem orientale! 8e pre#ătise vreme de doi ani. dar. cu ocazia unei vizite pe care am făcut-o în BCCB în Faponia. citind sin#ur. e adevărat7. @lipi a ţinut să-mi arate cum se scrie "a face un lucru fără efort"! /i-a desenat un semn complicat şi mi-a spus) "8emnul acesta înseamnă de fapt 6a tra#e cu arcul fără să tra#i cu arcul7! La ori#inea lui se află o poveste! Locuia într-un sat. că interpreţii se sc1imbau în funcţie de persona$ul pe care îl aveam în faţă! .nu depăşeşte BGGG . la poalele unui munte. la c1ineza vec1e. se despart. am vrut să fiu cel mai bun arcaş din lume. considerat cel mai mare savant $aponez în viaţă 3cunoştea către MG GGG de #an)i şi era privit ca un erou naţional şi adorat ca un zeu4. îl întreabă pe ucenic.&ista o interpretă pentru întîlnirile curente 3ziare. dotat cu memorie prodi#ioasă şi avînd perseverenţa lucrului făcut pînă la capăt. vine la el un tînăr şi-l roa#ă să-l ia ucenic! . nici eu nu sîntem cel mai bun arcaş! 'el mai bun arcaş este un bătrîn care locuieşte pe vîrful muntelui acesta! . cînd a$un#e la capătul uliţei. îi răspunde acesta. 9tefan a învăţat peste trei mii de #an)i în mod activ! 'a să îi poată stăpîni cu adevărat a coborît la sursa lor. elevul pune o să#eată în arc şi o slobozeşte către maestrul său! 'elălalt se întoarce şi să#eata pe care o slobozeşte la rîndul său o întîlneşte pe cea care venea către el! 65e ce ai făcut asta27. pe care a învăţat-o în paralel cu $aponeza! *n clipa de faţă. adevărat că poţi să tra#i cu arcul fără să tra#i cu arcul27 65a. 'omple&itatea ― şi deci numărul de #an)i ― creşte cu cît pătrunzi în specificul unui domeniu sau cu cît nivelul discuţiei devine mai abstract! "m fost uimit să constat. cîteva mii de semne a căror reproducere comportă uneori îmbinarea în forme unitar-baroce a peste zece liniuţe drepte. în paralel cu studiile de la Wo<o1ama. aşa cum facem noi cu cele M de litere ale alfabetului latin. devorat de pasiunea de a afla răspunsul orientalilor la întrebările ultime! " reuşit ca sin#urul alb alături de şase $aponezi! *n urmă cu un an am primit teza lui de masterat pe tema budismului medieval $aponez! 'înd am răsfoit pa#inile umplute cu semne misterioase orînduite pe verticală şi le-am asociat cu numele lui şi cu copilul care era pînă mai . directorul +nstitutului Qen din . rolul de interpret l-a $ucat alt savant. pentru a învăţa de la bătrîn să tra#ă cu arcul fără să tra#ă cu arcul! 5upă MG de ani. bătrînul se stin#e şi ucenicul lui coboară în sat! "$un#e cînd fostul lui profesor tră#ea să moară! 69tiam că ai să vii.>oto. citeşte şi scrie $aponeza cu mult peste performanţa intelectualului $aponez mediu! 5ar splendoarea în cazul lui nu constă în realizarea unei performanţe de atletism spiritual! A limbă în sine nu înseamnă nimic fără cultura care a făcut-o cu putinţă! Lucrul cu adevărat remarcabil este cum învăţarea $aponezei l-a desc1is către spiritualitatea e&trem-orientală! 5upă ce şi-a dat licenţa în economics la :niversitatea din Wo<o1ama. sin#ure. ci mai de#rabă ideo#rame. pentru întîlnirea cu cel mai bun specialist în Platon 3care a ţinut să vorbească în $aponeză4 a fost adusă ca interpretă o doctorandă în filozofie #reacă. un elveţian care se afla de MG de ani în Faponia. cel mai bun tră#ător cu arcul din ţară! *ntr-o zi. ascund în spatele lor o fabulă devenită cu vremea idee! *ntr-una dintre vacanţele petrecute în ţară. ţinteşte o vreme văzdu1ul şi cînd lasă mîinile $os un vultur se prăbuşeşte la picioarele lui! 5ouăzeci de ani rămîne cel care tocmai urcase muntele. purtînd numele straniu de :rs "p! "şadar. dar cu tine eram doi!7 6(e-ai fi înşelat oricum. vorbeşte. pentru că nici tu. de cele mai multe ori. curbe. apropiindu-se de el! 6A.

în ima#inarul întîlnirii mele cu el. în o#rada meritelor lui! *nsă cel mai tare mă stupefia spectacolul acelui dar de care am pomenit şi pe care acum îl vedeam la lucru) capacitatea de a-şi da un destin prin ascultarea atentă a unei interiorităţi care nu putea fi nici abătută. căutînd să le compensez mai tîrziu şi mutîndu-le. cu burţile be$ şi cu coarnele şi copitele din catifea nea#ră. cînd sever cu măsură. ud.adineaori. într-un re#istru aproape matern! . oarecum împreună. a vieţii noastre şi atît de bine împac1etată în uitare! -ici nu m-am $ucat cu el. pesemne. paternitatea a îmbrăcat. dintr-o relaţie care ne preceda şi care e&ista cu mult înainte ca noi să ne aflăm unul în faţa altuia! 5ar cum urma să arate un astfel de tată care ani de zile fusese rele#at în idealitatea lui suspectă şi impenetrabilă2 "ceasta era întrebarea care nu-mi dădea pace! (ocmai pentru că pînă atunci nimic nu apucase să se înfiripe de la sine. ţinîndu-l de mînă şi însoţindu-i emoţia verticalităţii. nespus de stin#1eri unul în faţa celuilalt. numai în oc1ii rătăciţi ai unui copil nea$utorarea este infinită şi suferinţa completă. fierbinţeala trupului febril pe care numai un copil o poate trăi cu patetismul începutului ca pe un memento al epuizării finale0 pentru că numai în fră#ezimea unui obraz de copil febra se vădeşte în toată puritatea ei. la $ucării.ram perfect conştient că. eu de tată. care. eu eram un tată minunat şi cu drepturi depline. din prea lun#a frustrare. cînd aş fi putut recupera timpul nostru pierdut! "cum aş fi avut. şi nu l-am ridicat în braţe. aşa credeam cel puţin. pentru a-i usca părul aburind! -u i-am cunoscut rîsul acela de prunc fericit. cea mai mare. pentru a-l depune pe prosopul care îl aştepta pe pat şi cu care urma să-l frec bine pe cap. demn c1iar şi în slăbiciune. ducîndu-le dorul. o e&plicaţie "ca între bărbaţi" era o pură utopie! . numai pe buzele unui copil bolnav murmurul şi delirul îşi păstrează presti#iul intact. am fost cuprins de o senzaţie intens-suprarealistă! 8i#ur că eram mîndru de performanţa copilului meu. maimuţe cu . uimită şi. care bate aerul cu picioarele şi întinde mîinile pentru a atin#e c1ipul bărbatului aplecat deasupra lui! -u l-am a$utat nici să facă primii paşi. dar că nu se poate manifesta decît cu temei şi în momente privile#iate! +ntuiam. iernile. lăsînd să se înţelea#ă că afecţiunea mea stă la pîndă. compunîndu-mă şi recompunîndu-mă la nesfîrşit în ipostaza mea de părinte) cînd tandru şi cald. de neînţeles! (oate aceste lucruri le-am trăit proiectiv. cînd el a împlinit C ani! "veam speranţa va#ă că ar fi putut veni pentru o lună-două să stea cu mine în paradisul acela pe care-l locuiam cu termen şi asemenea unui intrus! "r fi fost pentru prima oară cînd aş fi stat cu el zi de zi şi. la cei C ani ai lui. se întrupa în cele din urmă descinzînd direct din cerul transcendental al unei paternităţi neştirbite. puteam fi dintr-o dată oricum! /ă sculam în fiecare zi cu o altă ima#ine de mine. că nu pe o cale discursivă urma să-mi dobîndesc un c1ip) un scurt speec$ de întîmpinare care ar fi pus lucrurile la punct. intitulat cara#1ios /noblauc$ 3":sturoi"4! . crestat de lipsa lor pînă în străfundul sufletului. cred. să înfiripăm o relaţie care. dincolo de solemnitatea ei declarată. avînd datoria. cînd avea cîteva luni. aşezaţi amîndoi pe covor. în mi$locul unui ocean de $ucării! -u i-am ve#1eat bolile copilăriei.itrina era populată de o faună de pluş. pe căi ocult-#enetice. ocazia să-i arăt cine sînt şi să-i fac dovada că. eu am recurs. podidit de o iubire care nu îşi atinsese pînă atunci niciodată obiectul. iată. se afla un superb ma#azin de $ucării care se desfăşura pe trei eta$e. în 5armstădter ?of. forma unei epure! 'u deplină îndreptăţire aş putea de aceea să mă întreb dacă fiul meu a avut sau nu un tată! *n sensul obişnuit. în ciuda restriştilor nesemnificative ale unui destin care ne ţinuse departe unul de altul. oricum. în sfîrşit. trebuia să-mi cuceresc copilul purtîndu"mă pur şi simplu! 9i aşa cum orice îndră#ostit recur#e. ca bursier al fundaţiei ?umboldt.ram la ?eidelber# în BCDH. dar etapele necesare prin care trece relaţia dintre un tată şi un fiu nu le consumaserăm! -u l-am îmbăiat. si#ur că în fundul sufletului mă împăunam cu toate acestea ca şi cum simpla paternitate fizică îmi permitea să mă furişez. în esenţa ei. culcat pe spate. precum în cazul meu. nu a avut! -e-am întîlnit la un moment dat al vieţilor noastre. nu m-am topit de durere şi iubire asistîndu-i. pentru captaţia iniţială. nici traficată! %areori. nu se spri$inea decît pe propriul ei vid! (ră#eam după noi simpla noastră etic1etă. el de fiu. reni stranii în mărime naturală. la flori. în #aleria lu&oasă care stră$uia ?auptstrafie în partea dinspre =ismarc<platz.

în#enunc1eaţi la o distanţă respectuoasă. ma#ii care se înc1inau. cu ima#inarul filmelor fantastice americane. cu atît mai mare va fi şi precauţia lui şi cu atît mai crîncenă şi de neclintit severitatea pe care o va arbora în faţa avansurilor celuilalt! Pe de altă parte. mefient! /-am #răbit să-l duc la /noblauc$. se aflau tot felul de $ucării complicate. de obstacole in#enios construite. mă duceam în fiecare zi în faţa rafturilor cu $ucării şi compuneam de fiecare dată "menu-ul ludic"0 mi-l ima#inam pe @lipi lîn#ă mine şi îl invitam dezinvolt să îşi alea#ă "orice îşi doreşte"0 să nu aibă oprelişti) "orice îşi doreşte"! %eţeaua aceasta 3/Xr<lin4 de cale ferată ― electrică. prin simpla asamblare a unor piese care se revărsau dintr-o pun#uţă de plastic. cu posibilitatea pe care ţi-o dădeau. de refuzuri. aşezat pe un cal înveşmîntat în ar#intiu! (oate $ucăriile lumii nu erau de a$uns pentru a-mi cuceri fiul şi aş fi dat orice ca să-i pot "cumpăra" astfel.coada verde şi cu oc1i mari de sticlă. şi mai mult ca să-mi facă plăcere. a mîrîit şi a declarat că nu e tentat să treacă pra#ul acestei lumi! "m făcut cale întoarsă! "poi ne-am despărţit din nou! . cînd un 1elicopter. macazuri multiple. eliberîndu-mă de cea mai tenace an#oasă a vieţii mele. e&asperări şi pierderi trecătoare ale speranţei! "şadar. depouri şi depozite de mărfuri2 -ici o problemă! Puteam veni apoi zilnic să-i mai adău#ăm cîte ceva! 8au poate maşinile de curse cu telecomandă 2 "ceastă superbă 'arrera. #ări. cu %rintemps şi cu Galeriile @afa9ette. pentru a încălzi trupul copilului din iesle. orice te1nică a ză-dărîrii este bună pentru a face ca preţul iubirii să crească! 'edarea. fiul meu a sosit în cele din urmă! 5istant. cu fanteziile spaţiale. fiul meu a ridicat oc1ii o clipă spre vitrine şi apoi a pus din nou nasul în pămînt! 5uelul lui cu mine era mai important decît toate $ucăriile şi feeriile lumii! 'u un instinct si#ur. cînd un tanc. bineînţeles ― care putea fi apoi e&tinsă şi complicată oricît. de a avea în faţă. cu semafoare. stră$uit de ambele părţi de brazi uriaşi pudraţi cu alb şi sufocat de #1irlande şi lumini! " aruncat o privire piezişă pe sub sprîncene.rei să cîşti#i în două luni ce ai pierdut în nouă ani2 A. iarna. altfel şi fără să ştie.l>sYes. de la &= la -ăzboiul stelelor.l a revenit în %omEnia. cînd un cavaler medieval cu platoşă albastră. de e&emplu 2 8au sutele şi sutele de modele de Le#o. orice iubire începe sub semnul pîndei şi al circumspecţiei! 'u cît mai mare este fra#ilitatea cuiva. îmi simţise nerăbdarea şi în fiecare #est al meu putea citi #raba recuperării! "cum aflase că intrînd pe terenul iubirii mele vinovate mă putea 1ărţui în voie şi că îşi poate lua revanşa pentru absenţa mea din viaţa lui! 9i el aşteptase. recunoaşterea şi dăruirea necondiţionată sînt precedate de înfruntări subtile. lumina dozată misterios în întrea#a vitrină ― ar fi făcut ca orice copil să rămînă cu #ura căscată şi să nu mai poată să se desprindă de acolo minute şi minute în şir! La ru#ăminţile mele repetate. va#oane de diferite tipuri. 4n faţa valurilor de $ucării a rezistat arborEnd o indiferenţă mîndră şi concesivă! " acceptat într-un tîrziu. în ale căror vitrine sînt montate. epuizate curînd şi înlocuite de un #las e&asperat şi devenit poruncitor. mai ai un drum atît de lun# pînă la inima meaL" La fel ca la vitrinele de la %rintemps a reacţionat şi în faţa lumii de basm care i s-a desc1is la picioare cînd a a$uns în '1amps-. cu animalele care aplecau capetele pe rînd. "#lănţuite" şi finisate fără cusur. ursuleţi Panda!!! Presărate printre aceste persona$e de sor#inte Valtdisne>-ană menite să suscite un soi de adamism etern şi nevinovat al copilăriei. iubirea rîvnită de atîta amar de vreme! =ineînţeles că lucrurile nu s-au petrecut aşa! *n nici o iubire partenerii nu îşi a$ută propria lor ieşire în întîmpinare! 'eea ce se livrează în cele din urmă este c1iar fiinţa celor care intră în $oc şi pentru că riscul de a te pierde este astfel prea mare. vorbeam prea mult şi dorinţa mea vădită de a-l capta l-a pus în #ardă! " început să-mi trimită sistematic să#eţile refuzului lui! Arice su#estie venită din partea mea era întîmpinată cu un "nu" morocănos! /i-am propus să-i dau lovitura de #raţie! L-am luat în prea$ma 'răciunului la Paris! =ulevardul ?ausmann. eu am rămas încă un . 'arrera! "poi cîteva cutii de Le#o! "poi trenuleţul! /ă dădusem oricum de #ol. precaut. cînd o benzinărie modernă. "şteptîndu-mi fiul. păpuşi mobile ― scena naşterii lui +sus trona în mi$loc. clipa aceasta! "'redeai că e atît de uşor2" părea să-mi spună! ". mănuşi roşii şi lance #albenă. în special porţiunea "marilor ma#azine". în pas cu navele interplanetare.

fiindcă voia să fiu mîndru de el! 'eea ce înseamnă totodată că mă recunoştea ca tată! 6 august "m scris. vreme de trei zile. eroii verbului sînt sal(atori neputincioşi forţa de a desc1ide un drum nu e însoţită şi de aceea de a-i pune pe ceilalţi pe acest drum! . cei care sînt în stare să facă lumea încă o dată.oind să-şi dovedească lui de ce este capabil. necruţător şi bun în acelaşi timp. în vreme ce noi. aşa cum m-au descoperit pînă la urmă toţi oamenii care au a$uns să ţină la mine) prin #esturi de a doua instanţă! 'red de asemenea că treptat a reuşit să mă situeze social şi să înţelea#ă. cu ce anume mă îndeletnicesc! 'înd a plecat în Faponia purta în el ima#inea unui tată oricînd la îndemînă. #înduri şi întrebări neduse pînă la capăt ― din care se alcătuieşte viaţa noastră şi care e sursa neştiută a nefericirii noastre! 'e bucurie să cobori în tine şi să înţele#i şi să spui ceea ce vezi şi ceea ce înţele#i. 9i asta sc1imbă enorm lucrurile! 'el puţin pentru mine! Le sc1imbă în sensul că le scoate din va#ul în care e&istau pînă atunci. de unde vine oare2 8criitorii. s-a spus ― sin#urii care ştiu să ţină în mînă acest ustensil2 -umai că spre deosebire de eroii eponimi. ne înecăm în ele2 (oată mizeria omenirii vine pînă la urmă din acest înec în cuvinte. pentru că toate rămîn în amintirea cuiva prin procurarea fericirii la îndemînă. relaţia noastră continua să fie marcată de sfiala adunată între timp între noi! -u ne prea cunoşteam şi nici unul nu ştia cum să intre în rolul lui) el în cel de fiu. pa#inile dinainte! 8enzaţia că o parte din viaţa mea a intrat în ordine! 'a şi cum po(estindu"mi"o. din incapacitatea de a ţine capul deasupra unui dar pe care. relaţia cu fiul meu a devenit cea care ar fi trebuit să fie! Ar. să stăm mai mult unul cu altul şi unul în faţa altuia. în istoria noastră de specie neînc$eiată. mele în oc1ii celorlalţi. capabilă pe de altă parte să-mi asi#ure o posteritate prin e&citarea memoriei #astronomice! Lucru perfect firesc. nu ne mai aducem aminte decît în vis2 'are păşesc.an în Germania! 8e$urul din ?eidelber# nu sc1imbase mare lucru între noi! 'înd am a$uns. de salvatorii le#endari ai unei comunităţi. care este mîncarea! =ănuiesc că. este evident că nu e aşa! . căruia i se putea destăinui oricînd şi cu care nu reuşise să epuizeze resursele lui de uimire! 9i mai era ceva! /ă aşezase în el în cel mai înalt loc la care poate aspira un părinte) devenisem cineva faţă de care trebuia să faci dovada devenirii tale! . eu în cel de tată! 5e data asta am încercat să-l cuceresc #ătindu-i! 'red că am avut un oarecare succes cu sufleurile cu sos de roşii şi cu pră$iturile cu vişine! 'înd mă ru#a să i le fac. nu sînt ei pensionarii unui paradis reinventat sau recucerit. în principiu.orba. ceilalţi. poate deveni uci#ător! 9i nu sînt oare scriitorii ― "poeţii". e&act aşa cum 5umnezeu a făcut-o din fiinţe reale. rostirea. să fii propriul tău analist. povestea ― ma#ia vindecătoare a cuvintelor. lin. la rîndul meu. dar la înălţimea căruia. ca orice ustensil prost mînuit. nici mai nereuşită ca pînă acum! "tîta doar) e spusă. în $urul unei budinci sau al unei plăcinte. din plutirea aceea bezmetică şi c1inuitoare ― de stări. de vreme ce nu ştiam dacă mai urma să $oc vreun alt rol în viaţa fiului meu! 'red că în adolescenţa lui am intrat mai întîi în c1ip de bucătar! "poi a început să mă descopere. care o dată cu soluţia dispun şi de mi$loacele accesului la ea. capitalul lor de nemurire. mi-am interiorizat în primă instanţă o strate#ie maternă menită pe de o parte să compenseze sincopele de parcurs ale tatălui. mă învăluia bucuria aceea simplă pe care o cunosc toate mamele şi bunicile de pe lume atunci cînd îşi răsfaţă copiii şi nepoţii pre#ătindu-le "lucruri bune"! (oate.a nu e nici mai reuşită. din cuvinte. ca în transă. ceilalţi. ca specie. în pubertatea lui. prota#oniştii unei levitaţii de care noi. îşi construiesc în mod inconştient. pedepsitor şi izbăvitor deopotrivă! . cei foarte mari. am fost construiţi pentru a-l putea primi. pe apa cuvintelor. poate şi prin refle&ul ima#inii. să ne re#lăm raportul cu cuvîntul2 'eea ce numim îndeobşte "prostia omenirii" este de fapt o incapacitate specifică de a mînui acest ustensil care. în felul acesta. voia în acelaşi timp să mi-o dovedească mie! /ă iubea. nu am putut fi pînă acum niciodată! 'um de nu am a$uns să înţele#em că prăbuşirea sau salvarea omenirii nu depind pînă la urmă decît de felul în care vom reuşi.

aş fi continuat să mă le#ăn în iluzia scrisului şi a frumuseţii care salvează lumea! 9i aici nu am în vedere neputinţa "marilor îmbălsămaţi" care ne vorbesc de la o distanţă ce îi aşază dincolo de istorie. cu cît atin#e mai mult fondul lucrurilor. sînt porcul dumneavoastră. aşadar. a etalării unor "lecturi" etc! /îna aceea de oameni care îşi dezbracă sufletul în faţa semenilor lor. a discuţiei de salon.&istă. ele sînt ma#nifice. a ţinut să precizeze Păunescu atunci cînd. cu trecerea timpului. dacă nu c1iar din o#rada noastră! -e!ele şi cada(rul 3?einric1 Qimmer4. s-a tîrît în cîteva mii de e&emplare vreme de şapte-opt ani prin depozitele editurii! 5ouă mii de e&emplare din @a apa >a(ilonului a /onicăi Lovinescu. apariţiile televizate ale acestui accident #enetic nefast s-au înmulţit de atunci şi în compania lui apar de-acum c1irur#i. doamnăL". în scurtă vreme. verbul devenit "infernal"2 -u dere#larea raportului cu cuvîntul 3care este ideolo#ia4 este sursa ultimă a crimei sistematizate2 +ar falimentul actual al poporului romEn nu vine din sc1ilodirea fără precedent în istoria limbii romEne a felului în care cuvîntul a fost folosit şi rostit în c1ip sistematic prin deturnare de la esenţa lo#osului2 'ine dintre noi este dispus să mear#ă atît de departe şi să accepte că răul nostru cel mai adînc şi pieirea noastră istorică trebuie puse în corelaţie cu pierderea de ultimă oră 3ceea ce înseamnă de cîteva decenii4 a fiinţei noastre lin#vistice2 -oi nu ne mai dăm seama că felul cotidian în care este rî#îită limba romEnă pe stradă şi vomismentele verbale care se revarsă seară de seară peste populaţia %omEniei prin ecranele televizoarelor nu sînt simple accidente de parcurs ale unei societăţi în derută. ci de autorii care ni se adresează din vecinătate şi din lumea noastră.ul#aritatea este doar fenomenul de suprafaţă 3devenit de$a imperceptibil4 care ascunde ― sau pune indirect în lumină ― depărtarea ma&imă pe care această comunitate a atins-o în istoria ei în raport cu vocaţia sa lin#vistică pe acest pămînt! 3'ei care astăzi mai întreţin un raport normal cu limba se vor izola şi se vor stin#e aşa cum se stin# ultimii reprezentanţi ai unor specii rare în parcurile şi rezervaţiile lumii!4 +deea scriitorului ca sal(ator neputincios merită amănunţită! . a paradei. mai apăsat.i bine. adică necitiţi. a citatului. pe care o consider una dintre cele mai frumoase cărţi moderne. care sînt "patetici" pînă la 5umnezeu ― ceea ce înseamnă că suferă şi suportă pentru toţi ceilalţi sau care îi a$ută pe toţi ceilalţi să înţelea!ă ceea ce ei suferă şi suportă ― trec prin lume în c$ip esenţial i#noraţi. s-au scurs cu c1iu cu vai într-un an şi $umătate! Pleşu a scris recent cel mai devastator te&t din istoria culturii romEne dedicat unui caz de "obscenitate publică") cel despre "drian Păunescu! Porcul nostru de serviciu ― ". adevărurile rostite acolo şi splendoarea rostirii lor ne taie respiraţia! 9i totuşi. o cate#orie de oameni care a$un# să spună lucruri despre care îndeobşte se spune că "nu încap în cuvinte"! . în splendoarea cavourilor care sînt bibliotecile! 'u cît un lucru este spus mai bine. scriitori sau pianişti vestiţi! ""pelul" meu către lic1ele. scris întrun ceas de #raţie din noaptea de HG decembrie BCDC. da. îi vor atin#e şi îi vor sc1imba! 'uvintele lor "spun totul". mai convin#ător. ci simptomele unei maladii mortale! . de-a dreptul deplasat şi a devenit. literă moartă! . forţa lor este enormă. care ne vorbesc aşa zicînd peste #ard."'eilalţi" vor muri rătăciţi pe cărări laterale şi deturnaţi de la vocaţia verbului! -u este toată +storia lun#a poveste a căderii noastre din verb2 +ar ceea ce a trăit #eneraţia mea nu a fost tocmai consfinţirea acestei căderi. a socotit că este oportun să reapară la rampă ― nu şi-a făcut 1ara<iri citind pa#inile lui Pleşu şi nici ceilalţi nu au simţit nevoia să ţină în vreun fel seama de ele! 5impotrivă. pornind întotdeauna de la iluzia că spusele lor vor a$un#e la ceilalţi. aceste cuvinte rostite în beneficiul tuturor şi care "ar face pînă şi pietrele să plîn#ă" nu a$un# decît la o infimă parte dintre noi şi c1iar şi atunci cel mai adesea sub forma ornamentului cultural. a rămas o acoladă stilistică cu un iz uşor desuet. după NDC. povestea celei mai robite adevărului conştiinţe pe care a dat-o lumea noastră în ultima $umătate de secol. şi mor îmbălsămaţi între coperţile propriilor cărţi. ba c1iar. doamnă.i le spun pentru ceilalţi sau le spun pentru că nu pot să nu le spună. cu atît ― odată recunoscut ca atare şi clasat ― lipsa lui de audienţă este mai mare! 5acă nu aş fi trăit e&perienţa de editor.

duplicitate sau sudalmă. atunci2 'are este rostul pe lume al celor care mizează totul pe cuvînt. tulburătoare. nevoie atunci de o substanţă care să bloc1eze recaptarea serotoninei modificate c1imic sau produse în e&ces şi. unde nu sînt decît suport pentru informaţia curentă. să înainteze. "mi-e foame". aici. în dro$dia ei se petrece totul. îţi dai seama că "partea de sus" a limbii este nelocuită. la fundul limbii. cu ceilalţi şi cu moartea2 8ă îţi redea sistemul de iluzii fără de care nu poţi să faci nici cel mai mic pas în e&istenţă2 'e res mirabilis. acolo unde spiritul nostru intră în unduire şi poate să alunece. QoloftulL 'um se poate ca un sfert de pastilă în#1iţit zilnic să îţi re#leze relaţia cu tine. un prieten care lucra la revista 2ecolul BC îmi vorbeşte cu entuziasm despre "articolul lui 9tefan"! "'are articol2" -u ştiam nimic! " doua zi îmi pune pe masă şpalturile unui te&t de vreo HG de pa#ini. prin care a reuşit să mă surprindă. unde cuvintele nu spun decît "vreau". 'înd calitatea acestui neurotransmiţător se alterează din cauza unei tensiuni psi1o-emoţionale constante 3un atom de carbon sau de o&i#en se aşază altfel. să a$un#ă. care încearcă să salveze cuvintele şi apoi să "salveze" lumea cu a$utorul lor2 'um se poate acumula atîta splendoare în zadar şi cum ceea ce pare să fi creat lumea ― 'uvîntul ― poate sfîrşi în suprema nevoinţă2 8 august 8cufundătorii din 5elos erau faimoşi în Grecia antică pentru capacitatea lor de a sta sub apă minute în şir! 8ocrate îi invocă la un moment dat. o 1usă trasă peste neant! 10 august -u pot ieşi din atmosfera pa#inilor despre @lipi! "ş vrea ca el să le citească şi în acelaşi timp îmi e teamă. să anuleze mecanismul c1imic şi fiziolo#ic de producere a depresiei! :nul dintre aceste anti-depresive este sentralina. "du-te". produs c1imic creat în laborator şi comercializat cel mai adesea sub numele de 3oloft. /iliarde şi miliarde de oameni vorbesc fără să aibă acces la cuvînt) ei nu aud nici melodia cuvintelor ― căci orice limbă vorbită cu adevărat cîntă la propriu ― şi nu percep nici lucrurile definitive care se pot spune în cuvinte! Pentru cine 5umnezeu scriem. să bată adică ţărmul lucrurilor cu valurile fără sfîrşit ale cuvintelor2 'înd îi auzi pe oameni vorbind. am fost obli#aţi să născocim un a#ent al disimulării. urmînd un cu totul alt traseu interior. pentru reclamă. să pătrundă. un covor c1imic aruncat peste prăpastia e&istenţei. pentru a înţele#e scrierea lui ?eraclit.9i atunci apare. să revină şi să se retra#ă. "ne-ar trebui un scufundător din 5elos"! "sta trebuie să fac şi eu aici) să cobor cît mai adînc în mine şi să-mi ţin respiraţia preţ de cît mai multe pa#ini! 'u speranţa că atunci cînd voi ieşi la suprafaţă nu voi risca să mă înec din nou! 'um apare depresia2 'elula nervoasă secretă şi transmite informaţie specific neuronală prin intermediul substanţei numite serotonină. acolo unde fiinţa fiecăruia dintre noi a$un#e să rostească cîntînd. intitulat -eli!iile contemporane )aponeze. "ai !ri)ă1. în timp ce aici. aici unde ele acoperă minimum necesar convieţuirii. născut din sin#urătatea şi spaimele omului modernL 5e cînd zeii ne-au părăsit. să plutească. "plec". spunînd că. "sună-mă". Qoloftul acesta. modificînd confi#uraţia steri-că a serotoninei4 sau cînd neuronul produce în e&ces serotonină ― apare depresia! . pentru a pătrunde în adîncul ei şi a rămîne acolo atît cît e necesar. să mă contrarieze şi apoi să mă facă fericit! *ntr-o zi. semnat 9tefan Liiceanu! "m început să-l citesc! "'um a . "$os". "cît costă2". pentru că ce am scris acolo e varianta mea a relaţiei noastre şi s-ar putea ca el. astfel. întrebarea) cum se face că cei mai mulţi oameni trăiesc fără "partea de sus" a limbii. să nu se recunoască în ea! *mi vine acum în minte un alt episod din povestea noastră. să se strecoare.

infernul. şi devenită importantă pentru ea însăşi. pe altă treaptă a vieţii. bun! +titudinea din care se născuseră pa#inile lui era. cu fiecare rînd. 5in această pricină. începînd să vorbească de pe o zi pe alta! *n scris e la fel) e&istă "încercări". pentru ca celălalt să înţelea#ă cît de mult a citit el şi că.i bine. o reli#ie străină. în prima clipă am avut senzaţia că sînt confruntat cu un fenomen de travesti cultural! +ntrase pe "teritoriul scrisului" fără să sufle o vorbă! 9i o făcea cu un subînţeles deconcertant. teribilisme de început! *n disciplinele umaniste pericolul care pîndeşte orice debut este ermetismul. toate întrebările acestea păleau! Pătrundeam. mai ales. toate strate#iile ima#inabile care. cu cît mai mult cititorul reuşeşte să "uite" că te&tul pe care îl citeşte are un autor! . clişee. nu era prea departe de căutat! (ocmai ocolindu-mă. vorbirea întortoc1eată. transcendentul ― şi vrea să le spună celorlalţi ce a văzut acolo! (oată istoria civilizaţiei. stîn#ăcii! Punerea în pa#ină şi dozarea cuvintelor. lucrul acesta ec1ivalează ca semnificaţie. rateuri. în rădăcina ei. care se o#lindeşte impudic în combinaţiile sale verbale şi care de fapt nu are de spus nimănui nimic! "m citit totul pe nerăsuflate. #recisme. adorată şi cultivată ca simplă îmbinare de cuvinte. trecînd prin disonanţe. cu deprinderea vorbitului! 5ar nici un copil nu îşi surprinde părinţii. poticneli. indiferent care este acela ― insula Galapa#os. sanscritisme şi îl în#roapă pe acesta într-o mare de nume proprii 3"biblio#rafia"4. raportul dintre ce vrei să spui şi felul în care a$un#i să spui se formează de-a lun#ul anilor. ceea ce înseamnă că pa#inile acelea se născuseră nu din vanitatea instalării în pa#ină. risipa de cunoştinţe. în culisele unui "eu cultural" pe care nu-l bănuisem niciodată. e&perienţe.putut să nu mi-l trimită înainte2" mă tot întrebam! "'e vrea să-mi dovedească cu asta2 'ă puţin îi pasă de părerea mea2 'ă n-are nevoie de mine2" Pe măsură ce citeam. abuzul de termeni te1nici. debutantul nu slu$eşte de fapt subiectul despre care scrie! . nu era lucrat ca stil. din nevoia pură de a împărtăşi! . o populaţie. pentru că nimic nu-mi semnalase vreodată prezenţa sau perspectiva lui! Povestea masteratului de reli#ii e&trem orientale nu începuse încă. să plictisească şi să îndepărteze publicul! "proape orice debut seamănă cu o paradă! (înărul care începe să scrie îşi zdrobeşte prezumtivul cititor cu neolo#isme. citarea în e&ces. născută prin imitaţii şi adaptări succesive. adică atunci cînd compune un te&t şi devine "autor". nu fac decît să sperie. ca şi cînd pa#inile din 2ecolul BC erau rezultatul firesc al unei preocupări a cărei istorie era de-acum bine conturată! 'înd cineva începe "să scrie".ra un text de însoţire cineva te lua de mînă şi îţi arăta ceea ce el a$unsese să descopere înaintea ta! 'el ce scrisese pa#inile pe care le aveam în faţă intuise de la bun început secretul scrisului) intrarea în comuniune prin ne(oia de a pune la dispoziţie.l nu era poluat de pre$udecata "culturii" şi. o formă conştientizată în sine. un conţinut care trebuia comunicat şi.l nu a a$uns să afle că meritul lui e cu atît mai mare cu cît mai puţin este sesizată prezenţa lui în pa#ină. sufletul. aşa încît surpriza mea a fost totală! 9tefan era atunci student în al treilea an la economics 3"business affairs"4! -iciodată mintea mea nu-l situase în teritoriul "umanioarelor" şi pînă atunci nu-mi pomenise nimic despre interesul pe care l-ar fi avut pentru studiul reli#iilor! "şa încît. deşi e atît de tînăr. e de$a un om "format"! "şa stînd lucrurile. cunoştinţe! (oate cărţile adevărate sînt la ori#ine cărţi de călătorii) autorul lor pătrunde pe un teritoriu necunoscut. ci din bucuria pură de a transmite altora ceea ce el îşi ima#ina că ei nu aveau de unde să ştie! . celula. războiul troian. toată istoria "ştiinţei" şi a cunoştinţelor. corectă. în te&tul lui 9tefan nu se afla nimic din toate acestea! (otul era de o onestitate fără cusur. atomul. debuturi. stilul era la rîndul lui firesc! .vident.rau pa#ini care se iviseră pe lume din bunătate. captivat de ceea ce aflam! /ai rămînea să #ăsesc e&plicaţia inco!nito-ului pe care-l alesese autorul pentru a răzbate în pa#inile revistei! . ca marcă inconfundabilă a persoanei devenite autor. pe scurt. menite să scoată în evidenţă eul auctorial. +ar la dispoziţie pot fi puse emoţii. pe de o parte. 'eea ce vreau să spun este nu că 9tefan scrisese un te&t "mare". iată. pe de alta. preţiozităţi $uvenile. ci un te&t onest şi. #înduri. ec1ivalează cu istoria acestei împărtăşiri care are în spatele ei ipostaza privile#iată de martor. -u e&ista. . sufleteşte.

de altfel. iminenţa sfîrşitului! "9tii. condamnaţilor li se smul#eau lucrările de aur din #ură.le mi se adresau prin c1iar esc1iva lor! +#norarea mea ― deliberată. cu mersul mărunţit şi nesi#ur! "re DB de ani! ".l>sYes.eneţia! Pentru cina sărbătorească de diseară de la +erunci pre#ătesc salată de vinete. mai tras la faţă. sin#ura bucurie 3#astronomică4 pe care i-o pot face lui . altul $aponez!!! Pline toate. #olite de locuitorii lor plecaţi în vacanţă. pentru că /onica. contrastînd straniu cu străzile depopulate.ir#il suportă din ce în ce mai #reu zilele sale de naştere! "cum. cum nu avem ima#inaţia corpului! /ereu ni se pare că am atins un apo#eu al decrepitudinii. /ontmartre etc4. construită.ir#il îi e ruşine să-ţi spună. cu case din secolele J. dar dacă aş mai trăi zece ani. după care erau încarceraţi pentru MG de ani sau pentru restul vieţii! Lavinia =etea constată "pro#resul" înre#istrat faţă de nazişti. am făcut la faţa locului nişte superbe şniţele aurii din escalope de dinde cu un supreme de le!umes).ir#il. plecat cu ai lui la . încît te întrebi aproape cine şi cînd a aşezat sutele de petrecăreţi liniştiţi ― aproape interiorizaţi. ascunsă stîn#aci sub masca surprizei ― era de fapt întîlnirea neaşteptată care mi se dădea într-un spaţiu public. dar se bucură că a apucat să te revadă înainte 6să plece7! *mi spunea mereu că o să moară înainte de a te mai vedea!" 9i apoi adau#ă pentru a descărca lucrul de patetic şi e&cesiv) "9tii cum spunem noi lucrurile) $umătate în #lumă. Gabriel. de loisir transcendental ― în $urul meselor lor! Par că au fost pro#ramaţi acolo pentru . fiecare cu specificul lui. o invitaţie mîndră şi maliţioasă de a asista la naşterea libertăţii lui! 16 august 8înt la Paris de două-trei zile! . la /i1nea.ste "aniversara" lui . era un anunţ important. nu au răzbit! /er# pe străzi pustii.ir#il. care scoteau dinţii îmbrăcaţi sau punţile dentare din aur după ce purtătorul lor murea sau era omorît! /-am întors de la +erunci. cu o mină obosită. îmi spunea /onica la telefon acum o $umătate de oră. ca dintr-un adînc prost în#ropat. o complicitate în văzul tuturor. reminiscenţă din ritualul bacc1analelor spirituale ale Păltinişului! "poi discuţie despre proiectul publicării $urnalelor /onicăi) BH caiete manuscrise între BCDB-BCC . lui . îmi spune /onica. cu obloanele trase. ameţiţi de locurile comune 3'1amps-. îmi mărturiseşte că . un scuar plin de restaurante.pa#inile mă întîlneau în plin! . altul italienesc.+. cîteva mii de pa#ini! 5e sub rîsetele noastre şi de sub bucuria revederii răzbate. de pildă. în care turiştii. stă întins pentru că s-a sculat de dimineaţă cu ameţeli! L-am #ăsit. scăldate în frumuseţe şi în tăcerea propriei lor istorii! 5in cînd în cînd. voită. $umătate în serios!" 17 august Pentru că /i1nea şi 'at1erine stau în inima /arais-ului. altul cu barbecue coreean. starea fizică pe care o am şi care mi se pare lamentabilă aş #ăsi-o pesemne paradisiacă!" /onica e sub impactul lecturii Laviniei =etea. apoi anii BCCK-MGGG cu notaţiile culese pe ordinator! *n total. care au acceptat să se lase sărbătoriţi prin cina pre#ătită de mine! 3în afara salatei de vinete. alaltăieri seară cînd m-am dus să-i văd. astă seară am ieşit să mă plimb pe străzile din cartier. născut pe BK au#ust. respirînd un aer de fericire calmă. unul rusesc (*linisserie). frizeria din cartier fiind înc1isă în au#ust. dar înre#istrat "oficial" pe BO au#ust! Locuiesc la /i1nea. a cărei carte despre Lucreţiu Pătrăşcanu a apărut recent în seria "Procesul comunismului"! 'elor condamnaţi li se confisca averea! +nventarul /inisterului de +nterne trimis @inanţelor cuprinde!!! lucrări dentare "din material #alben sau porţelan"! Pe scurt.-J. teribil. o carte de vizită. pe care o făcusem acasă. 5upă masă le-am citit pa#ina din "$urnalul" meu despre 1andicapurile culinare ale /onicăi şi pa#inile despre fiul meu. cu care tocmai am vorbit la telefon. disperat că nu se putea tunde.

pitită bine în labirintul unui arondisment mar#inal. m-am pomenit în străduţa înfundată de lîn#ă =uttes '1aumont! "m vrut să văd dacă descrierea pe care o făcusem în carte. pe care ar trebui să-l facă orice romEn în Paris! "ni de zile am stat acasă la mine. tîrziu într-o seară de vară.ir#il etc! "mîndoi visează la cianura ideală. şi a stat o vreme. cerînd sfaturi. #ardurile acoperite de plantele care se revărsau pe pava$. o scară de piatră. s-a dus. de latifundiari. decorul ― o străduţă. ce muzică se va pune etc! "sta în cazul în care cei doi ar dispărea deodată! "poi se discută celelalte două variante posibile) dacă "rămîne" /onica0 apoi dacă "rămîne" . casa cu bîrnele placate pe faţada în forma unui triun#1i cu vîrful în $os.ir#il. mi-a spus apoi. în timp ce trec printre coloanele din Place des . cu străduţele care duc spre ea dinspre =otzaris. din suprapunerea atîtor amintiri. paradisul terestru.ir#il. cu cîteva săptămîni în urmă. nu se vedea nici o lumină. m-am urcat în maşina cu care venisem la Paris şi care aştepta cuminte în rue 8t! Gilles şi. în urma unui simplu telefon. că nu minţisem! (otul era la locul lui) vilele coc1ete cu #rădini misterioase. căutînd alt decor şi alte persona$e! 'ei pe care am venit să-i văd rostindu-şi epilo#ul şi-au $ucat bine rolul! 19 august Poimîine plec din Paris şi m-am dus să-mi iau rămas-bun de la +erunci! " fost o seară "testamentară". cu urec1ea lipită de radio! 'înd vorbea /onica Lovinescu. deci la soluţia care i-ar putea scoate din $oc în acelaşi timp! *n sfîrşit. totul scăldat în lumina bolnav-portocalie a cartierului! +storia îşi evacuează actorii. cerînd să fie în#ăduită între vilele de pe deal şi clădirea cu K-O niveluri care o încadrează. pomi revărsaţi peste #arduri ―. era corectă! (otodată mă simţeam ca un îndră#ostit care se apropie pe furiş de ferestrele iubitei sale! Abloanele de la livin# erau înc1ise.a ilustra. #eamul de pe culoarul de la eta$ era desc1is. emoţionaţi.ra miezul nopţii. nici un discurs. mîndri. o descrisesem. de bri#anzi înnobilaţi. un felinar. şi pe care. de producători de brînzeturi. de bo#ăţiile fabuloase adunate aici de re#i cuceritori. cei doi. mi se face dor de /onica şi . resentimentari. să intervină pentru declanşarea "procedurilor finale"! (otul este prevăzut şi precizat acolo) columbarium. /onica şi . aşezată e&act la mi$locul pantei. casa! ".lisabeta) loc deopotrivă funcţional 3cenaclu. privindu-le.illa 'ronstandt. uşurat. cu poarta care te întîmpină brusc. iubitori. înălţîndu-se din $osul străzii! 'îţi romEni din ţară au bî$bîit prin Paris pentru a nimeri în locul acesta.ste primul drum. conferinţe4 . plecînd. sperînd. recules. duplicitari. tot aşa. de casa lor de păpuşi. fără să-i cunoască pe +erunci. acoperit pe $umătate de cren#ile pomului din #rădina alăturată! "m urcat scările care lea#ă @ranZois Pinton de 'laude /onet şi am constatat.ra firesc să mer# să văd unde locuise el!" "cum e linişte. cei prin faţa cărora s-a perindat zi de zi vreme de cîteva decenii acest corte#iu de măşti izvorîte dintr-o istorie bolnavă! 'ineva. la capătul istoriei. al acestei comedii umane întinse peste ani. care pare că şi-a făcut loc cu coatele. discuţie despre cum ar urma să arate 'asa muzeală . sfioşi. seminarii doctorale. detestînd în ascuns. de cardinali. aducînd veşti. mi se părea că ascult vocea adevărului absolut! . la $umătatea scărilor! 'îtă intensitate a locuirii între pereţii acestei căsuţe în#1esuite. nespus de linişte. ca într-un final de piesă în care persona$ele au dispărut de pe scenă! " rămas doar carcasa lor. în #enunc1i. tăind Parisul spre nord-est pe canalul 8t! /artin. spiritele acestui loc. calculaţi.illa des =oers. revenind! 9i în mi$locul acestui balet. printr-o scenă vivantă.u#en Lovinescu din =dul .os#es. vin şi parfum! 9i deodată. otium"ul rafinat al unei populaţii care beneficiază ti1nit. pentru volumul Declaraţie de iubire care tocmai pleca la tipar! . comentînd. în MG de minute. două-trei case. . aro#antă. în care /onica mi-a recapitulat instrucţiunile au cas Due unde se află plicul cu datele 8ocietăţii "=ellini AbseIues" care ar urma ca "la momentul potrivit". #rădina minusculă. sosit după anii NCG la Paris. /i#uel ?idal#o!!! 9i mai ales casa. succesiunea străduţelor) . la avionul care ar cădea cu ei la bord.

şi muzeal 3foto#rafii de familie, manuscrise .u#en Lovinescu, cărţile lui etc4! *n ultimele două zile m-am plimbat mult cu maşina prin Paris, profitînd de faptul că în au#ust oraşul e #ol, $umătate dintre parizieni fiind plecaţi în vacanţă! 8enzaţie de beţie! 8trăbat fără să bî$bîi toate a&ele mari ale oraşului, trec de pe un mal pe altul al 8enei, a$un# de la Aperă la /adeleine, apoi în '1amps-.l>sYes, revin în 'oncorde pentru a intra pe 8aint-Germain, o iau spre =astille şi reintru în /arais, bucuros de fiecare dată că pot #ăsi un loc de parcare pe una din străduţele din $urul casei) rue des (ournelles, rue =Yarn sau rue des /inimes! .ste pentru prima oară, din cele peste o sută de se$ururi aici, cînd percep Parisul în toată splendoarea lui) şi eu şi el sîntem în vacanţă, el mi se poate oferi, eu îl pot percepe, neatîrnat de nimic, fără nici o treabă, strîn#înd laolaltă, acum pentru prima dată, ceea ce altădată văzusem pe fra#mente, fără distanţă, mereu pe un drum sau altul, incapabil de contemplare, de reflecţie sau de o privire istorică! "devărul este că totul e atît de important, de dens şi de mult încît cuvintele nu mar a$uta deocamdată la nimic!

3 septembrie "m sosit la ?eidelber# pentru trei luni, este miezul nopţii şi mă aflu în acelaşi apartament şi scriu la aceeaşi masă, albă şi rotundă, din bucătărie, ca exact acum şase ani, cînd am tras aici, tot pentru trei luni, venind din %omEnia cu maşina şi trecînd #raniţa pe MG iunie BCCK! 3"$uns în sat la 'urtici, am aflat că dimineaţa murise 'ioran!4 %evenirile sînt tot atîtea false căderi în trecut0 re#ăsirea unui loc după ani de zile nu este de fapt o întîlnire cu trecutul, ci cu "trecerea timpului" 3obsesia lui .liade4! +mobilismul locului re#ăsit devine etalonul sc1imbării tale! . nevoie ca un lucru să fie în afara timpului, să-ţi creeze iluzia că "te aştepta" zidit în c1iar "clipa" părăsirii lui, pentru ca tu să percepi dezastrul temporalităţii tale! /ă aflu în faţa acestei mese albe şi rotunde "e&act ca acum şase ani", dar cuvîntul "e&act" priveşte numai inerţia mesei, în vreme ce fiinţa mea scăldată în timp percepe diferenţa pe care o instituie distanţa dintre "atunci" şi "acum"! 8imic din ce fac şi sînt acum nu mai este exact ca atunci! 8înt din nou aici, stau la aceeaşi masă, dar sînt supusul timpului meu şi stau în #enunc1i în faţa lui! "m sosit la ?eidelber# la această întîlnire cu timpul, la această întîlnire cu trecerea lui!

12 septembrie A zi după #rozăvia din "merica! Din nou senzaţia de răscruce a omenirii, de criză a speciei umane. 8pun "din nou" pentru că bănuiesc că la fel au simţit de fiecare dată toţi cei care, ca şi mine, dar în vremea lor şi în alt act care se $uca pe scena istoriei, au trăit crezînd în sin#urul lucru pe care oamenii îl dezmint fără încetare) umanismul! 'uvîntul acesta care sună cam naiv şi demodat şi care, în plus, a fost tăvălit în tot soiul de conte&te istorice şi politice 3"umanismul socialist"L4 ― şi care între timp şi-a pierdut şi bruma de presti#iu filosofic pe care o avea ― spune de fapt un lucru foarte simplu) că toţi oamenii sînt e#ali în faţa lui 5umnezeu, indiferent de zeul pe care îl slu$esc, de se&ul pe care îl au, de rasa, clasa, naţiunea sau cultura din care fac parte! ,orbesc 3astăzi mi s-a instalat telefonul4, la o săptămînă de la sosirea în ?eidelber#, cu /onica şi ,ir#il! 8înt şi ei sub şocul zilei de ieri! "'eea ce este uluitor este să constaţi că virtualul a devenit mai real decît realul", îmi spune /onica! *ntr-adevăr, dacă ai fi văzut un film avînd ca scenariu stor>-ul de ieri, ai fi înc1is televizorul după o $umătate de oră spunînd) încă un film tîmpit americanL *n#rozitor e tocmai faptul că istoria începe să semene, de ieri, cu un film tîmpit american!

13 septembrie "vea dreptate -oica să împartă lumea între cei care merită numele de "om" şi "băcani" 3restul omenirii42 "tunci cînd l-am auzit şi apoi cînd l-am comentat în Jurnal, lucrul mi s-a părut semnificativ pentru felul în care filozofia înţele#e uneori să facă "ordine în lume"! Protestul meu decur#ea atunci dintr-un ideal abstract al omenescului pe care mi se părea frumos ― şi într-un anume fel înălţător ― să-l apăr! 'e voia -oica să spună atunci2 A făptură umană, se întreba el, care trăieşte în noaptea fiinţei ei 3adică fără să-i pese prea mult de rostul ei pe lume4 şi în refle&ele pe care specia i le pune la îndemînă, care mănîncă, doarme, bea, munceşte, se înmulţeşte şi se distrează ― merită ea numele de om2 "tît de puţin să fie un om2 Poţi fi om înăuntrul, doar, al "devenirii întru devenire"2 Poţi fi om fără să încerci să împin#i cu un pas mai departe specia 3sau comunitatea4 din care faci parte2 Poţi să te desprinzi de ea, prin moarte, fără să-i dăruieşti "ceva al tău", fără să laşi o urmă, cît de mică, a trecerii tale pe aici2 -oul, sporul de informaţie ― adică de "fiinţă" ―, pe scurt "devenirea întru fiinţă" era condiţia intrării în condiţia de om! "1, cît rafinament, îmi spuneam, şi cîtă cruzime speculativă în spatele luiL 5ra#ul de băcanL 'ine, dacă el era condamnat astfel, avea să mai prepare combinaţia aceea subtilă 3tocmai am cumpărat astăzi de dimineaţă MGG de #rame din "<ademi<er /ar<t4 de măsline mici şi zvelte de culoarea vinetei cu cele mari, ne#re, #rase şi pufoase în sos de ulei parfumat cu ierburi, usturoi şi ardei roşu iute2 5ar ficatul de #îscă cu trufe albe2 +ar dacă băcanii urmau să intre sub re#imul "devenirii întru fiinţă", prin cine ar mai fi a$uns pînă la noi secretul vec1i de BGGG de ani al dumnezeiescului =rie de /Yau& care îşi revarsă faldurile #albenmirositoare pe fundul de lemn ce-ruit, care odi1neşte acum la doi paşi de mine, pe un raft în cămară2 @ăcea băcanul rău cuiva2 5impotrivă! 9i cîtă culoare dădea el vieţiiL Protestam, protestam cu #îndul la diferenţele care dădeau omenirii splendoarea în (arietate. "stăzi, însă, ştiu foarte bine că nu se poate vorbi despre "omenire" ca despre o specie unitară, ba c1iar asta mi se pare a fi una dintre cele mai mari minciuni pe care umanismul le-a pus în circulaţie pentru a camufla marea diferenţă, diferenţa dintre ― să-i spunem pe şleau ― om şi anti"om. +ată cea mai simplă dintre întrebări, pe care oamenii refuză deocamdată să şi-o pună) putem oare fi ― Assama =in Laden şi tu, eu, oricare dintre noi ― numiţi cu acelaşi nume de "om"2 @aptul că şi eu şi el avem oc1i, mîini, #ură şi sprîncene, şi că amîndoi putem rosti, ne aşază în aceeaşi specie2 Poate e&ista ceva care să fie mai altce(a decît sînt eu? -u este el opusul meu absolut, dar nu aşa cum este #irafa, elefantul sau cocostîrcul, ci aşa cum este acel ceva care devine ameninţarea mea permanentă, acel ceva al cărui ideal de a fi este de a mă suprima2 -oica avea dreptate în principiu, numai că îşi #reşise ţinta! -u băcanul era problema, pentru că nu băcanul a$un#ea, prin felul lui de a fi, să rupă omenirea în două, făcînd ca o parte a ei să nu se poată recunoaşte în alta şi să-şi simtă totodată, prin cealaltă parte, e&istenţa pusă în pericol! "şadar, pot eu convieţui ― şi în numele a ce? ― înlăuntrul aceleiaşi specii şi al aceleiaşi identităţi cu un tip care plănuieşte crime planetare şi îi pune pe alţii să le e&ecute2 .ste el om? +ar cei care acceptă să le e&ecute sînt oameni? :n torţionar e om? :n tip care face o teorie 3în $urul unei rase, clase, etnii sau reli#ii4 potrivit căreia o parte a omenirii trebuie să o lic1ideze pe cealaltă ― este om? :n tip care violează e om? .tc! etc! etc! ,rînd să-mi e&plice ceea ce trăiserăm în secolul trecut, Gluc<smann mi-a spus la un moment dat, în decembrie NDC cînd ne-am cunoscut) 1Eitler cFest moi. 2talin cFest moi. ,ao cFest moi.1 "cest lucru se poate spune pentru a inte#ra, a $ustifica sau a e&plica ine&plicabilul care a fost o perioadă din viaţa ta şi pentru a suporta turpitudinea le#ată de ea! 3Gluc<smann a fost "maoist" în perioada NODului parizian!4 "cest lucru vrea să spună că în fiecare dintre noi stă la pîndă %ăul, că în adîncurile fiecăruia dintre noi zace ― putînd fi oricînd activat ― ?itler, 8talin, /ao, criminalul, torţionarul, violatorul! Lucrul mi se pare o enormitate! 'unosc o droaie de oameni care nu ar fi putut, nu pot şi nu vor putea în veci ― prin liberă

ale#ere ― să practice falaDa 3tortura prin bătaie la tălpi4, să omoare pentru a impune o idee, să toarne sau să violeze! 'red, dimpotrivă, că toţi cei care pot face asemenea lucruri sînt inte#raţi printr-un paşaport fals în specia numită "om", cred sus şi tare că ei nu sînt "oameni", că trăiesc printr-un enorm camufla$ la adăpostul acestui cuvînt şi că ei sînt cu atît mai nocivi cu cît acest camufla$ este obiectiv posibil şi cu cît oamenii nu au cura$ul să-l denunţe ca atare, să treacă dincolo de el şi ― dincolo de mască ― să accepte şi să proclame e&istenţa "anti-omului"!

14 septembrie +deea că specia umană trebuie re#îndită nu îmi dă pace! :manismul este o invenţie neotestamentară, secularizată în epoca modernă şi folosită tacit ca metafizică pentru doctrina statului modern şi a societăţilor democratice! 'înd se spune că umanismul a devenit reli#ia societăţii moderne nu înseamnă că omul a luat locul lui 5umnezeu, ci doar că ipoteza "altului" absolut nu este permisă şi, ca atare, crima nu poate fi $ustificată! :manismul s-a născut dintr-o reli#ie a iubirii pentru a deveni în cele din urmă, ca iluminism 3;ant4, doctrină a raţiunii universale şi le#e morală absolută! "şadar, creştinismul5 spre deosebire de umanismul elin (paideia) şi cel roman, creştinismul este primul umanism real) &(an!$eliile e&clud pro#ramatic violenţa şi crima din economia faptei umane! /ai mult, el este sin#urul umanism care încearcă să ani1ileze "anti-omul" făra (iolenţă. 5e altminteri nimănui nu-i este retrasă apriori scînteia umanului! Prin #enerarea căinţei, creştinismul încearcă să abolească "marea diferenţă" şi să suprime "camufla$ul"! /intea şi sufletul unui om tind să devină o locuinţă cu pereţii de sticlă! (îl1arul, omuci#aşul, tîrfa redevin prin căinţă ceea ce în fond ei nu au încetat să fie ― oameni ― şi refac, ca "rătăciţi" reveniţi în turmă, unitatea pierdută o vreme a speciei în faţa 5umnezeului :nu! "cestui umanism sublim nu numai că nu i-a reuşit suprimarea "marii diferenţe" 3căinţa şi conversiunea dovedindu-se a fi o sarcină infinită, pe care antiomul nu a preluat-o decît accidental ca fiind a lui4, dar el nu a izbutit nici de partea cealaltă, a omului devenit creştin! "cesta sfîrşeşte prin a a$un#e 1soldat al credinţei" nu numai pentru ca să se apere şi să salveze viaţa, ci deopotrivă ca să impună, să cucerească, să pedepsească! 'el mai pur umanism al lumii termină prin a recur#e la crimă pentru a slu$i un ideal din care crima era e&clusă! -oi ştim astăzi că această invenţie a culturii europene care a făcut din conceptul de om un operator universal a fost contrazisă sistematic de toate războaiele reli#ioase ale lumii 3şi mai cu seamă de cele creştine ale .uropei4, de distru#erea civilizaţiei incaşe de către spanioli şi portu#1ezi, de comerţul cu sclavi în secolele BD şi BC, de comunism şi nazism în secolul MG, de fundamentalismul islamic al zilelor noastre! Pe scurt, umanismul ca "reli#ie" modernă şi ca doctrină este contrazis de toată istoria omenirii! .l este infirmat prin însuşi faptul că nu se poate aplica omenirii în între!ul ei. 9i de vreme ce doctrina despre umanitatea #enerală a omului nu poate fi transformată în re#ulă de convieţuire la scară planetară, înseamnă ― în c1iar termenii umanismului adec(aţi la realitate ― că specia umană ori este scindată şi contradictorie 3ascunzînd sub aceeaşi mască "omul" şi "anti-omul"4, ori că ea este in"$umană în esenţa ei! 'eea ce înseamnă că oamenii nu pot a$un#e 3prin c1iar natura lor $osnică şi pătimaşă4 la #eneralizarea calităţii de om, că ei cred mai de#rabă că numai o parte a lor ― în virtutea unei calităţi anume 3"alb", "arian", "comunist", "islamic"4 şi nicidecum a celei #enerale de om ― merită să trăiască, în vreme ce omorîrea celorlalţi devine o datorie!

luni, 17 septembrie "u trecut două săptămîni de cînd sînt la ?eidelber#, împreună cu 'ătălin

din BC77 pînă în BCD74. credinţa mea "cul-turalistă" se ofilise şi iluzia că o carte sau un #înd filozofic măreţ pot salva fiinţa unei comunităţi nu mă mai împin#ea înainte! -ici măcar fiinţa mea nu mai putea fi salvată în felul acesta! (răiam. de&teritatea aceea de a face ca un act de siluire a propriei limbi să devină cel mai tandru act de iubire! " început prin a traduce voluminoasa mono#rafie a lui Po##eler despre ?eide##er. cu o bursă din "pro#ramul (1>ssen" al @undaţiei ?umboldt) un doctorand şi profesorul lui pot veni în Germania pentru a lucra la un proiect comun vreme de trei luni! Pro#ramul @undaţiei ni se potriveşte de minune. să intrăm din nou în si1ăstrie şi să transformăm vec1iul crez cultural ― cel care. prin ani. incapabil să intru şi să rămîn în atmosfera cărţii! 9i apoi. după o şedinţă de lucru. tot astfel ec1ipa pe care o fac acum cu 'ătălin s-a născut şi ea cumva! 'ătălin s-a ales din cele cîteva sute de studenţi care mi-au trecut prin faţă vreme de zece ani la @acultatea de @ilozofie! . să devenim perfect inutili. cea care e considerată a fi prima zvîcnire pusă pe 1îrtie a #îndului din . traducînd pe apucate. prin BCCH. tocmai asta ne oferea acum pro#ramul (1>ssen! "m vrut mai întîi să ne aşezăm la @reibur#. "tacase apoi cursul din BCMK care a stat la baza redactării lui 2ein und 3eit. destul de rară la un student. iar 'ătălin face oricum un doctorat pe "?eide##erul deceniului fenomenolo#ic"! Arice team cultural are întotdeauna o poveste a lui! 9i aşa cum ec1ipa pe care am alcătuit-o cu (1omas . de unul sin#ur! *nainte de BCCG aş fi fost convins că de împlinirea acestui ritual cultural atîrna mîntuirea unei lumi! "cum. din a căror dispută permanentă în $urul fiecărui cuvînt şi fiecărui sens se năştea cu adevărat rezultatul final) un te&t înţeles şi. pentru ca apoi să putem trece împreună la confruntarea. că înţele!e ceea ce spune! "poi au venit seminarele pe te&t. pentru că. în vacarmul =ucureştiului. are povestea ei. rînd cu rînd. cînd l-am invitat să mă însoţească în finalul aventurii cu care avea să se înc1eie ― aşa îmi propusesem deocamdată cel puţin ― isprava mea de traducător al lui ?eide##er în romEneşte! (erminasem de tradus trei sferturi din 2ein und 3eit şi am simţit dintr-o dată că nu voi a$un#e niciodată la sfîrşit! 'el puţin nu aşa cum a$unsesem să trăiesc. pentru că putem duce la capăt verificarea traducerii romEneşti a lui 2ein und 3eit. interiorizat! 8e uita cuminte în el şi vorbea lăsîndu-ţi senzaţia. numai pentru cei care puteau lucra pe o pa#ină în #ermană! " deprins cu o uşurinţă remarcabilă "codul" unei traduceri filozofice. cu atît mai mult cu cît la @reibur# făcuse cu von ?errmann un seminar pe finalul lui 2. cel mult o dată pe săptămînă. apoi a transpus în romEnă şi a prefaţat conferinţa lui ?eide##er despre conceptul de timp 3BCM 4. cînd am lucrat împreună la primele două volume traduse în romEnă din opera lui ?eide##er.. şi din cele HG de pa#ini ale ori#inalului nu reuşiserăm să depăşim pa#ina BOG! (îram acum în doi. credeam noi. în ce mă priveşte. ceea ce pînă atunci tîrîsem. *naripat de propunere. de fapt. a versiunii romEne cu ori#inalul #erman! "m început să lucrăm în urmă cu aproape un an! %areori.ra pe cale să termine #ermanistica. în plină apostazie culturală şi nu mai puteam $ertfi nici o părticică din mine pe altarele vec1ilor zei! "devărul era că lumea în care trăiam "după revoluţie" evacuase panteonul clasic şi pusese în locul lui dezmăţul unui elenism obosit! Preoţii vul#ari ai ziaristicii şi televiziunii ocupaseră piaţa publică şi din vec1ile temple ale culturii zeii fu#iseră! -u mai ştiam prea bine cine ne sînt credincioşii! 8-ar fi cuvenit. 'ătălin a tradus în cîteva luni partea care mai rămăsese 3ultimele capitole din cele BM ale cărţii4.u. în răspărul acestei alte lumi.iinţă şi timp. devenit inteli!ibil. Ar.3. rămînea în picioare mai mult de un sfert de pa#ină! 5ar ne vedeam rar.leinin#er 3ea a durat e&act zece ani.'ioabă. moştenisem din e&perienţele anterioare ideea că un lucru ca ăsta nu se putea face decît prin întîlnirea a două minţi. sistematic. doar camere . în speţă a unui te&t 1eide##erian. urma să mîntuiască lumea de atunci ― în $oc cu perle şi în eleva$ de or1idee! 'u alte cuvinte. trecutul din ?eidelber# mă apăsa prea tare! -u eram pre#ătit să mă întîlnesc cu fantoma mea de acum aproape MG de ani! *nsă la @reibur# nu am #ăsit nimic convenabil. tocmai de aceea. ca pe un uriaş muribund care se stin#ea lent sub #esturile noastre. cînd s-a înscris la filozofie! L-am remarcat de la primul e&amen la un curs ?eide##er) a vorbit potolit. pentru ?umanitas.

îmi permite să mă lansez în isprăvi culinare şi. aşa încît am revenit asupra acestui oraş. din care aflăm o #rămadă de lucruri. rotundă. contrapunctul melancolic al unui mesteacăn! *n planul doi se desprind acoperişurile cu olane roşii. destrămare interioară sau prin restrişte istorică şi neaşezare socială. o promisiune făcută praf! .inute: 5e mult n-am mai cunoscut binefacerile continuităţii pentru munca intelectuală! :n efort depus. baia. turle de biserici şi. toate. locuisem o lună şi $umătate. 'ătălin şi cu mine. minunat dotată. în BCCK. bucătăria. spectacolul dezolant al unei potenţialităţi care nu prinde niciodată corp şi de pe urma căruia suferă în primul rînd cel instalat în mi$locul acestei păcăleli ontolo#ice! Arice înzestrare poate fi înecată în incapacitatea de a compune cu tine! 'auza acestei incapacităţi nici nu mai contează! 'ă ea se e&primă prin lene. în vreme ce latura cealaltă a casei ― livin#ul. dînd "destinului" o şansă de a se manifesta! 9i într-adevăr. la care poţi deopotrivă mînca sau lucra! 5in ea o uşă mare se desc1ide către terasă şi. prin vec1i prieteni binevoitori 3cuplul ":rsula şi Gelu". pierdut între ei. (o<io-ul sau =ucureştiul! @ormezi prefi&ul şi auzi o voce ondulat-feminină) 8ur ac$t %fenni! pro . de îndată ce am început să urc treptele spre apartamentul meu. am #ăsit acelaşi apartament în care. mormăitul bine timbrat al treptelor de ste$ar m-a întîmpinat ca un semn de recunoaştere şi de "bun venit" al casei! 5esc1id din nou uşa apartamentului de trei camere ― este o Dac$?o$nun!. 8toc<1olm-ul. direct către cer4. ca pentru a lua măsura timpului trecut) trebuie să te întorci întotdeauna într-un loc în care ai mai fost şi care a rămas nesc1imbat pentru a putea să îţi masori sc1imbarea ta! "ceste confruntări periodice cu propriul tău trecut te umplu de stupoare la adresa esenţei timpului şi te aruncă într-o disperare blîndă! +ată-mă. numele deni#rator şi comple&at pe care /onica Lovinescu l-a dat laptop-ului nostru. zi de zi. şase ani mai tîrziu urcînd aceleaşi trepte de lemn masiv pentru a a$un#e la cel de al treilea nivel al vilei din Ladenbur#erstrasse CH şi reamintindu-mi brusc că după cel de al doilea nivel scara începea să scîrţîie! 9i. ani de zile într-o direcţie clară face minuni! 5estinele noastre ratate sînt. creată prin întîlnirea vilelor de pe mai multe străzi şi care înc1id astfel spaţiul acestei #rădini comune! 'a în multe locuinţe reuşite. 'ătălin trece la "lefton". o "locuinţă sub acoperiş". ar putea să subordoneze fiecare minut al vieţii sale unui scop unic. în zare. de la ce s-a mai întîmplat în ţară sau care e topul cărţilor pariziene şi pînă la prefi&ele unor firme de telefonie care îţi permit să vorbeşti mult mai ieftin cu Parisul. într-adevăr. la telefon. enervîndu-se mai ales cînd. rezultatul e mereu acelaşi) o aşteptare neîmplinită.disparate aflate "în pădure" în e&tremităţi diferite ale oraşului! La fel s-a întîmplat şi la =erlin. 'ătălin intră în tot felul de pro#rame. mediu dotat. ceea ce înseamnă că două dormitoare au un perete uşor povîrnit şi cu ferestrele tăiate în acoperiş 3dar totuşi cu priveliştea în stradă şi nu. deci. cioranian. eu acoperind capitolul #astronomic. care în sin#urătatea de început a primului meu se$ur aici au fost pentru mine o adevărată familie4. terasa ― se desc1id amplu şi cu ferestrele verticale către o vastă #rădină interioară. bucătăria este aici încăperea cea mai plăcută) e spaţioasă. e&presia unor crize de continuitate! Papini spunea că dacă fiecare om. o abilitate spirituală ieşită din comun0 în şi mai mare măsură e nevoie de calităţile secundare care sînt necesare pentru e&ploatarea acestei înzestrări. o vocaţie. într-un superb cartier "academic". poţi ţine uşa desc1isă pentru a comunica cu e&teriorul şi a avea sub oc1i coroanele zbîrlite ale cîtorva brazi şi. iar el pe cel te1nico-computeristic. Londra. din acest punct de vedere. omenirea ar fi plină de #enii! -u e de a$uns "să ţi se dea" o înzestrare. ne completăm minunat. care ne ţine branşaţi la univers! 5e îndată ce are o clipă liberă. cu vile măreţe de două-trei niveluri de la sfîrşitul secolului J+J! "m o adevărată vocaţie să păşesc în viaţă pe urmele unor perioade anterioare. află că "tocmai navi#am pe internet"! *n orice caz. relieful împădurit al dealurilor care încon$oară ?eidelber#ul şi care rămîn pînă către mi$locul zilei învăluite distant în ceaţă! "partamentul are toate conforturile civilizaţiei #ermane! =ucătăria. cu o masă mare. cînd e cald afară. calităţi fără de care spiritul unui om poate deveni o para#ină. cu brazi uriaşi.

putinţa 3ceea ce înseamnă inteli#enţa necesară şi voinţa4 de a-l parcur#e pînă la capăt! 8înt foarte puţini oameni dispuşi sau capabili să facă asta. apoi capacitatea de a rămîne. a fiecărei pietre din drum! "m putea forţa comparaţia spunînd că "efortul" de a privi o piramidă nu e totuna cu efortul pe care l-a presupus construirea ei! -umai că efortul de a mer#e pe drumul lui 2ein u. în sfîrşit. păşi! 'ine păşeşte pe un drum desc1is nu înseamnă că. au pătruns în acest tunel desc1is de mintea unui om şi care reprezintă. este vorba de o e&perienţă sin#ulară pe care. propulsat de propria mea aro#anţă vitală. prin simpla lui deambulaţie. cea mai lun#ă călătorie a #îndului către "capătul nopţii"! -ici unul dintre traducătorii lui 2ein u. să-mi fie frică. pe orizontala eternităţii! " trebuit să sufăr. în picioare şi. să mă doară. de la "înălţimea" vîrstei de MK de ani. au mai făcuto doar cîţiva oameni) cei care. nu ne putem reprezenta vîrstele pe care nu le-am avut prin vîrsta celorlalţi! "nii pe care încă nu-i am sînt o pură abstracţie şi aşa se şi e&plică o anumită "nesimţire" a copiilor faţă de aniversările părinţilor lor! Pînă la o vîrstă destul de înaintată nu ştiam cîţi ani au părinţii mei şi nici ce diferenţă de vîrstă e&ista între mine şi ei! 9i acum.u.miercuri. desi#ur. însă mersul ca atare nu înseamnă nici defrişare. anii aceştia. 3eit nu s-a încumetat să spună ce anume a trăit! 8in#urătatea celui care a făcut-o este oarecum la fel de mare ca aceea a lui ?eide##er însuşi cînd a scris cartea şi cînd a înţeles pesemne că doar o mînă de oameni îi va putea urmări #îndul! "ş vrea să fiu bine înţeles! :n traducător al lui 2. de #eniul lui ?eide##er0 sin#urul lui privile#iu este că a$un#e în situaţia de a beneficia de drumul pe care mintea lui ?eide##er l-a desc1is şi pe care celălalt poate. o pre#ătire specială 3care durează ani de zile4. după ce am fost "aruncaţi" 3nu se ştie cum şi de către cine4 aici. pe lîn#ă curiozitatea de a-l parcur#e. nu se molipseşte. să mă îmbolnăvesc. e drept. poate. care-l ţine pe "a fi" în #ură de dimineaţa pînă seara0 cum este alcătuită fiinţa lui! . cei care abia intră în viaţă. a avea OG sau DG de ani reprezintă o abstracţie comparabilă cu moartea însăşi! 'înd începi să-i atin#i. construieşte sau reconstruieşte acest drum! Prin efortul păşirii. în sc1imb el cere. metru cu metru. încă. simt urcînd în mine ― adus de vîntul subtil care se porneşte uneori să bată în e&istenţa noastră ― mirosul tinereţii mele neruşinate! *mi place atunci să mă simt crud. e#oist şi să mă scald din nou în iluzia nemuririi mele! sîmbătă. 3eit e altul decît acela de a contempla un monument! /ersul pe acest drum nu cere. pe lume. să trăiesc sfîrşitul celor din $ur şi să simt adierea sfîrşitului meu. 19 septembrie "şa cum nu ne putem trăi moartea prin "moartea celorlalţi" decît într-un sens va# şi discutabil. la rîndul lui. să mă despart. nici punere. să ai #eniu. prin însuşi actul traducerii. pe lume0 cum funcţionează drăcia asta numită "om". neputînd să-şi reprezinte un traiect care nu este încă al lor. sînt într-un sens adînc străini de cei care le-au dat viaţă! Paşii pe care îi au în faţă se pierd în indeterminare şi. bun şi înţelept! Pînă la G de ani eram mai mult o fiară şi fiecare clipă o trăiam. sleindu-se şi murind! 5in cînd în cînd. îl recapitulează şi mer# lipiţi de ele prin timpul care a fost şi al lor. puternic. să-l văd căzînd. odată intrat pe el. puţin lucru acesta2 . pentru ca să percep vira$ul timpului. 22 septembrie @elul în care se desfăşoară zilele noastre este straniu şi #reu de descris! La suprafaţă totul pare să fie o banală muncă intelectuală) revizuirea unei traduceri! *n fond. c1iar dacă iniţial sînt mulţi atraşi de ofertă şi răsplată) a înţele#e ce e cu noi. însă. ca şi noi. descoperi dintr-o dată bunătatea sub forma compasiunii de tine care se răsfrEn#e asupra celorlalţi! 5evii umil. trebuie să fac socoteli complicate ca să aflu cîţi ani aveau cînd "m-au făcut"! *n vreme ce părinţii îşi trăiesc încă o dată trecutul prin odraslele lor.3. el ia doar cunoştinţă de el. oamenii.ste enorm! ?eide##er .

fiind "fenomenolo#ie". 2. dacă acest cuvinţel.3. cartea lui ?eide##er a$un#e pesemne cam la cîteva mii de inşi în fiecare #eneraţie a planetei!4 "ici mă aflu. "'reaţia".++. u. păsări şi animale nimeni n-ar mai putea să spună "sînt" şi ele ar dispărea în neantul ne-mai-rostirii-lui-"a fi" şi ar înceta "să fie"! "şa stînd lucrurile. cu precauţii supreme. multe alte lucruri pe lîn#ă ele 3de la "care e fiinţa ciocanului sau pantofului" şi pînă la "care e fiinţa sinelui meu"4. pot prinde în mira$ul lor milioane de oameni. prenatalul şi postmortemul nu sînt "fenomene"! . traducerea lui 2. făcînd ceea ce fac! 5rept care zilele mele 1eidelber#1eze sînt . secunde. dar care pînă la el nu a fost cunoscut cu ri!oarea ontolo!iei. *nţele#erea pînă la capăt în variantă ontolo#ică nu face parte dintre necesităţile omenirii. pentru că îl putem înţele#e şi pre"înţele!e. articulează ceea ce poate fi cunoscut. analiza pe care o face Eeide!!er e&istenţei nu duce strict la nimic! 9i în vreme ce alte lucruri care "nu duc la nimic". ale acelui "aici" care este "locul" propriei noastre vieţi! :n realism. cu mîna celui mai e&ersat 1oţ de buzunare. este în primul şi în primul rînd şi în fondul lui ultim desc$idere şi irumpţie a lui 1a fi1 în mi)locul lumii.u. un realism. am putea spune! *ntr-adevăr. "pe nesimţite" 3aşa cum e&tra#i un beţişor la un $oc de "marocco" fără ca celelalte să se clintească4. în cazul omului.GGGH din omenire poate trăi foarte bine fără să înţelea!ă lucrurile la acest ni(el. această "copulă". terţe etc! 9i dat fiind că nu e limpede de care tip anume de necesitate ţine această înţele#ere şi cîţi anume oameni au nevoie de ea. care e omul şi viaţa lui. în cîmpul privirii! -oi avem acces doar la "că sîntem" şi nu la "de ce sîntem" sau la ce "urmează" să se întîmple cu noi! 'eea ce explică ?eide##er sînt articulaţiile lui aici.enomen nu este decît viaţa aceasta a noastră. aşa zicînd. Q! aduce a %erlen"spiel. ar dispărea peste noapte ― atunci tot edificiul limbii s-ar prăbuşi şi. numai că unul locuit de propriul lui mister) pentru că "aici". în secolul J. este descrierea şi analiza palierelor lui "a fi" 3pe care-l desc1ide e&istenţa omului4 aşa cum ni se impun ele în lumea preocupării noastre 3întîlnirea cu lucrurile-ustensile şi cu ceilalţi oameni4. adică nu poate fi înţeles decît prin cufundarea lui în baia timpului! 5ar de unde vine atunci dificultatea2 . dacă ar fi sustrasă din edificiul limbii. cu "ceea ce apare şi poate fi văzut"! Ar. să-l desluşească în toate cotloanele lui şi să creeze unul analo# recur#înd la materialul pe care i-l oferă limba lui! "ceasta este aventura sin#ulară despre care vorbeam la început şi pe parcursul căreia cel care se încumetă la ea se întreabă de mai multe ori pe zi dacă nu cumva şi-a pierdut minţile şi dacă efortul lui are vreun sens) pentru că GG. a dus la naşterea unei părţi din obiectele te1nice care ne populează viaţa. vocabula "a fi" pe care stă toată e&istenţa umană şi care. aşa cum. a suprem "$oc cu măr#ele de sticlă". aşa cum ni se impun în "toate cele cîte sînt" 3în "fiinţări"4 diferite de noi 3lucrurile din natură sau cele te1nice4 sau din aceeaşi plămadă cu noi 3oamenii4! 'artea lui ?eide##er este cea mai completă şi sistematică analiză a "lumii în care trăim" şi a "condiţiei" noastre din cîte s-au făcut vreodată pe lume! Punctul ei de culminaţie este felul în care "a fi". precum un meci de fotbal sau muzica lui /ozart. de fapt. 'înd spun "ceea ce poate fi cunoscut". pietre. ei bine. se "temporalizează".a vine din faptul că a spune toate acestea şi multe. ci este lo!osul însuşi. o dată cu el. ?eide##er elaborează un cod cu a$utorul căruia să poată îmbrăţişa în OGG de pa#ini toată fiinţa lumii! +sprava traducătorului este aceasta) el trebuie să înveţe acest cod. pentru că trăim într-un orizont al lui care ne precedă! 8întem un dar al lui "a fi" şi al putinţei noastre de a-l rosti! /arele nostru mister nu este "de unde" şi "încotro". decît porţiunea pe care o străbatem între naştere şi moarte şi pe care o putem prinde. omul şi întrea#a 'reaţie0 despre flori."formalizează". nici "încotro" 3ne ducem4 nu-i stă lui ?eide##er la îndemînă să ne spună. care face parte din limbă cu firescul cu care face parte aerul din fiinţa noastră. atra# atenţia că ?eide##er nu îşi aro#ă puteri ma#ice în filozofie! @ilozofia nu e ma#ie şi nu poate pătrunde în culisele e&istenţei! -ici "de unde" 3venim4. de pe urma căruia omenirea 3sau fiinţa unei comunităţi4 nu se ale#e cu nici un profit! 3*n vreme ce analiza matematică pură a vibraţiei unei coarde. nu-i stă nimănui pe lumea aceasta! @ilozofia lui ?eide##er. ca să spunem aşa. "culminează" cu înţele#erea şi rostirea lui "a fi"! -oi sîntem pentru că putem rosti "a fi". structurează. fie ele prime. nu are de-a face decît cu "fenomene".

iaţa noastră în rest ― ieşirile în oraş. cu doi puşcăriaşi care au evadat le#aţi fiind cu un acelaşi lanţ! 2ein und 3eit este lanţul nostru şi el ne face. un (-s1irt ne#ru lălîu şi. cînd în călătoria noastră inspectăm fiecare bucăţică din ce ne iese în cale. iar apoi trufia apartenenţei la cercul minuscul al celor care au a$uns să contemple în felul acesta "esenţa lumii"! . *n picioare. o mo#îldeaţă.ste interesant că atunci cînd ne dedăm. "casa de oaspeţi a :niversităţii". vreme de aproape trei luni de zile! uminică. combinaţie imposibilă între peisa$ul acela super-familiar 3care era şi nu mai era al meu4 şi interioritatea mea care plon$a verti#inos cu JK ani în urmă. alteori noaptea la M! "u fost de$a zile cînd nu am reuşit s-o terminăm şi cînd "norma" pe ziua următoare s-a încărcat cu pa#inile rămase din norma zilei precedente! " trebuit să decretăm o zi de #raţie şi să reîncepem numărătoarea de la "G"! 5ar ceea ce am obţinut de$a după două săptămîni este senzaţia de înşurubare în lucru. un dor năprasnic ca de cineva . iar în spate. sîntem îmbrăcaţi identic. încă. le#aţi cu un soi de şnur. de la fiecare pietricică a drumului şi pînă la formaţiunile nemaiîntîlnite care ne taie respiraţia şi ne fac să scoatem la tot pasul mici ţipete de admiraţie. 'ătălin şi cu mine. în 8c1lierbac1! 'aste$aus der 6ni(ersitIt. pentru a putea păşi mai lesne pe acest alt tărîm! =a e&istă c1iar o "vocaţie a $erpelelii" care ne-a mînat pe amîndoi în ale#erea ec1ipamentului ce pare adecvat pentru isprava noastră! *n fiecare dimineaţă. poartă saboţi din piele albă! "şa vom arăta. pava$ul carelat. /-a cuprins o durere sfîşietoare. încît trecutul s-a recompus sub oc1ii mei ca prezent şi am simţit cum începe să-mi fie #reaţă de această percepţie aproape impudică a timpului! *l pipăiam. puţin în afara oraşului. privind treptele. lecturile etc! ― se or#anizează în funcţie de "normă"! "-orma" e terminată uneori la K după-masa. mi s-a făcut insuportabil de dor de mine cel de la G de ani. în %ombac1Ve#. alteori la C seara. supranumite "norma"! . şi din parcul din spate se desc1ide o privelişte ma#nifică asupra -ec<arului şi a vilelor de pe malul opus! "m stat pironit minute în şir în curtea din faţa intrării. de pătrunderea în cel mai e&otic ţinut al lumii. între BCDM şi BCD ! /-am urcat pe bicicletă şi am a$uns în cartierul acela de vis. de C ani. eu port bermude. o perec1e de pantofi mocasin. îl vedeam ridicîndu-se în faţa mea. în1ămaţi la carul fenomenolo#ic şi semănînd. nebunie şi inutilitate! 5ar ceva neclar şi ceva neformulabil mă face să cred că omenirea ci(ilizată nu a putut parcur#e drumul pe care l-a parcurs decît trecînd necontenit prin aceste relee ale #ratuităţii şi refuzînd să întrebe la fiecare pas "la ce duce un lucru"! "ltminteri de ce ar e&ista o fundaţie care să ne plătească pentru ceea ce facem2 +ată-ne. se află în vîrful dealului. cînd ne aşezăm la masa de lucru. plimbările. aproape într-o "uniformă de lucru" pe care fiecare a creat-o ad $oc. ca la fiecare pas. 23 septembrie "stă-seară am simţit nevoia teribilă de a revedea locul unde mi-am petrecut doi ani şi $umătate din viaţă. pornind de la ideea că trupul trebuie să ne fie liber şi mişcările le$ere. în picioare. tot cu litere albe. adunat pe un deal în pădure. de acel "altceva" absolut pe care îl aduce cu sine filozofia şi care îi dă celui căruia i se revelează mai întîi stupoarea că ceilalţi pot trăi i#norînd e&istenţa acestui peisa$. pe piciorul stîn#! 'ătălin are nişte pantaloni pufoşi de culoarea şoarecelui. scrie Dance Center. acestui e&erciţiu de contemplare. a$uns atunci din ţară cu #reu lîn#ă mine. însă cu o sin#ură şosetă nea#ră. care trebuie reînnodat de cîte ori se scoală de pe scaun.un amestec de solemnitate. mîz#ălind cu un băţ desene ima#inare pe lespezile de piatră şi răspunzînd monosilabic la întrebările mele. un tricou ne#ru cu trei siluete albe de dansatoare care ridică piciorul în acelaşi timp ― dansatoarele sînt imprimate pe piept ―. în ?eidelber#. deci. ca un introvertit precoce ce era! Priveam atît de intens scena. mesele. uşa lar# desc1isă a imensului #ara$ unde îmi ţineam bicicleta! *l vedeam pe @lipi. zilnic. este neîndoielnic că e vorba de o călătorie. zi de zi. de avansare lentă şi si#ură către un capăt pe care nici nu mai îndrăzneam să-l visez! *n orice caz călătorim. să ţinem cont de mişcările celuilalt şi să le coordonăm pe ale noastre după ale lui! (ra#em după noi povara comună cu viteza de "K pa#ini pe zi".

şi cum la capătul acestei +us"einadersetzun!. fiecare pe frontul său. /-am revăzut stînd la masa de lucru din camera mea şi citind prima scrisoare care sosise după apariţia cărţii. făcînd-o posibilă. şi cum combăteam de zor. mi-a venit ideea să cobor către miezul nopţii sub #eamul lui şi să rotesc un tub de plastic. pînă la urmă. drept care l-am sunat să văd dacă totul e în re#ulă şi dacă pot să adorm liniştit! /i-am amintit de plimbările noastre pe străduţele acelea care şerpuiau printre vile de oameni bo#aţi. în trecut. care scotea nişte sunete lu#ubre.. oarecum. a luat naştere &pistolarul.ubric< şi ne întorseserăm acasă destul de speriaţi. fără să fi cerut voie.ir#il +erunca! "vea camera la parter. ci al . al cărei plic l-am desfăcut tremurînd.izitarea timpului trecut este sursa însăşi a nefericirii! Pentru că trecutul este teritoriul re!retelor şi remuşcărilor suferi deopotrivă ― şi de-a valma ― şi pentru lucrurile pe care nu le-ai făcut. încît de fericire am început să plîn#! "m simţit atunci că făcusem una dintre isprăvile vieţii mele şi că în spatele ei. nu mai e liber pentru a fi luat drept refu#iu! Arice vizită în trecut este apoi un mod spontan de a măsura trecerea timpului şi. "ndrei. de prieteni. se afla un enorm zăcămînt de iubire! "m aflat atunci ― şi distanţa care mă despărţea de locul unde totul se petrecuse m-a a$utat să aflu ― cum se poate coborî în străfundul fiinţei tale şi că. sinteză de vînt care străbate un cimitir. care sosise la un an după mine. bun. eu însumi2 -u e&ista decît un sin#ur răspuns evident) muriserăm cu toţii! 24 septembrie . de fiecare din vîrstele tale şi că între timp temeiul temporal al acestei iubiri a dispărut! @ericirea e de aceea capacitatea de a te iubi în faţa ta. prins într-o dedublare suspectă. de ceţuri şi fantome peste mlaştini irlandeze. şi pentru cele pe care le-ai făcut! Pentru unele suferi că s-au terminat. astfel. de a-ţi in$ecta o supradoză de melancolie) pentru că de-abia atunci simţi cît de tare ai fost îndră#ostit de tine. supus la pedepse cumplite pentru crima de a fi făcut public.. e&act sub camera mea. în 1ăurile celui mai cumplit (artaros. foarte la modă atunci printre copiii din ?eidelber#. scos practic din ţară ― după ce fusese dat afară de la +nstitut pe c1estia #rotescă cu "meditaţia transcendentală" ― de o campanie făcută la . arşi de dorul de acasă. pe care trecerea timpului o operase în mine şi din care urma să ies bulversat şi nedumerit. meditînd fără speranţă la esenţa elementului sc1imbării! :nde dispăruseră toţi oamenii aceia) @lipi. ru#îndu-mă bunului 5umnezeu să mi-o aducă! "poi a intrat în scenă "ndrei. bîntuiţi de proiecte culturale care urmau să "salveze" lumea de acolo şi speriaţi. apoi pe drumuri prin pădure. scenariul unei iubiri alpine! 8crisoarea aceea a lui -oica. îndră#ostit şi vulnerabil! /i-am amintit cum vibram amîndoi sub ecourile Jurnalului de la %ăltiniş. de urlet îndepărtat de fiară în pădure! 5upă care m-a apucat teama să nu-i fi provocat amicului meu vreun infarct. al acestei corespondenţe dezlănţuite cu cei din ţară. -oica. de -oica. 'armen. cea pe care o aşteptam cel mai mult şi care urma să mă mîntuie sau. după ce fuseserăm împreună la filmul 2$inin! al lui . a venit la capătul unei aşteptări atît de încordate şi a reprezentat pentru mine o asemenea eliberare. ascunse toate între copacii unor #rădini somptuoase. proaspăt apărut. să mă rosto#olească. că lucrurile de "acolo". nici un loc. cu alură de burduf lun# şi deşirat.care nu mai este în c1ip definitiv. ca de o fiinţă intens iubită şi moartă! /i s-a făcut apoi dor de 'armen. dimpotrivă. nimic din ceea ce iese la lumină nu este adevărat dacă nu este desprins şi smuls din acel ultim adînc! (oate astea mi-au trecut prin minte în urmă cu cîteva ore0 corect ar fi să spun că le"am (ăzut. de a te iubi nu sub c1ipul celui care ai fost. încercînd să refacem "turul Păltinişului". situate în spaţiul incert dintre istorie şi ma1ala. pentru altele că n-au început! Pentru că "făcutul" şi "nefăcutul" te c1inuie la fel de tare.uropa Liberă de /onica Lovinescu şi . cu care mă însurasem în ţară ca să poată veni apoi la mine şi pe care o aşteptasem tremurînd. ful#erat de furia unui Jupiter tonans romEn. şi-mi amintesc cum într-o seară tîrziu. se petrec fără noi! /i s-a făcut nespus de dor de acel "ndrei cald.

ă mulţumesc". 3Porfir4. 5escartes. " #îndi în varianta filozofiei înseamnă a elabora un 8etz. te dai mare că eşti în maşină2" ― "5u-te. drumul e liber şi. peste "lte =rUc<e. bă. . transpun scena în limba$ bucureştean! "'e faci.celui care urmează să fii! %evenirea obsesivă în trecut şi întîrzierea acolo este un mod de a rămîne în urma ta. 3eit pe care le-am revizuit ieri 3p! MO 4) "Pre-mer#erea desc1ide e&istenţei renunţarea la sine ca posibilitate e&tremă a e&istenţei şi zdrobeşte astfel orice încremenire în una sau alta din formele pe care e&istenţa le atin#e! Prin pre-mer#ere Dasein"ul este ferit să recadă înapoia lui însuşi sau să revină dincoace de putinţa-de-a-fi pe care el a înţeles-o şi. peste turlele bisericii 8an<t Peter şi Fesuiten<irc1e! Pe o străduţă pustie. în timp ce învîrte volanul! "-u e nimic! -u vă #răbiţi". patentul lui de fabricare a plasei pe care o aruncă peste lume! @ără acest corset mereu altfel croit nu e&istă filozofie sau nu e&istă "filozofie serioasă" 3vezi cazul lui 'ioran4! 9i tocmai pentru că -oica s-a înscris în linia tradiţiei filozofice cate#oriale şi s-a format prin studiul e&pres al cate#oriilor în istoria #îndirii occidentale ― de la "ristotel.iteinandersein. e&istă o ordine de a doua instanţă pe care poţi s-o obţii scriind despre tine! "-ţi pune ordine în viaţă înseamnă pur şi simplu să-ţi priveşti viaţa şi să încerci s-o înţele#i! 8ă te înţele#i! 26 septembrie "9i ce faceţi voi acolo2". cînd a$un# în dreptul lui. în mă-ta cu trotineta taL" 27 septembrie "propo de citatul din ?eide##er) este atît de limpede ce anume desparte filozofia de literatură) filozofia presupune codul. tăticuN. soarele călduţ cade peste -ec<ar. pe cînd literatura stilul. tratîndu-mă! 8au) scriind. de a-ţi bat$ocori ― ar spune ?eide##er ― "putinţade-a-fi"! *n felul acesta însăşi moartea poate să devină o iubită) iubita care te mînă din spate către ceea ce nu eşti încă şi pentru care trebuie să te baţi ca să fii! +ată cam cum se pot spune lucrurile acestea în limba$ul lui ?eide##er dintruna din pa#inile din 2ein u. un tînăr într-un =/R decapotabil tocmai face o manevră şi.itsein. peste olanele roşii ale caselor din "ltstadt. o plasă cu oc1iuri strînse pe care o arunci asupra lumii! (radiţia acestui "cod" urcă pînă la cate!oriile lui "ristotel0 Platon nu avea cod! 3" fost prima şi ultima oară cînd filozofia a fost liberă de cod!4 (oate filozofiile mari de după "ristotel au reprezentat construcţii de coduri prin cate!orii.ste după-amiază.rem ca poporul 6urd7 să moară frumos îmbălsămat!" "plicaţii la e&istenţialii 1eide##erieni ai coabitării) . despre scrisul confesional ca terapie! 5e cînd scriu aceste pa#ini ― şi de fapt am început să le scriu mînat de nevoia tămăduirii ― simt atît de bine ce a vrut el să spună 3"5acă nu aş fi scris. maşina este de-a curmezişul drumului! Apresc bicicleta la cîţiva paşi de portieră! "+ertaţi-mă".ant şi pînă la ?e#el ― el este ultimul . îmi spune. +es cu bicicleta! . 6să devină prea vîrstnic pentru victoriile sale7 3-ietzsc1e4!" 25 septembrie /ultă vreme nu am înţeles vorba lui 'ioran despre scris. . 'eea ce individualizează un filozof este setul lui de cate#orii. mă întreabă un amic la telefon! "(raducem 2ein und 3eit în limba urdu! . urcîndu-mă iar pe bicicletă. cînd n-ai reuşit să obţii o ordine reală. îi răspund! ". astfel. te #răbeşti2" ― "'are-i problema ta.itdasein şi . Leibniz. îmi răspunde şi îmi zîmbeşte cald! " terminat manevra. peste statuia sfîntului care stră$uieşte podul. sînt sub tratament! 'înd n-ai reuşit să-ţi pui viaţa în ordine. pesemne că m-aş fi sinucis"4! 8criu.

filozof tradiţionalist al lumii! 5e aici importanţa cărţuliei lui Douăzeci şi şapte trepte ale realului. în reviste de specialitate şi în prele#eri universitare face să ţină cosmosul filozofiei! @ără acestea. menită să verifice dacă are în faţă un filozof autentic ― "'are îţi e ideea2" ―. ci doar reprodus. de pildă. *nsă cum isprava strămoşului filozof este tocmai codul pe care el l-a inventat. cu eroul eponim căruia i se reproduc. din ne#li$enţă şi nesimţire ritualică. faptele (!esta). romEnii nu-şi onorează zeul şi. dar pe de altă parte filozoful se pierde pînă la urmă în acest 1ăţiş or#anizat şi ceilalţi sfîrşesc prin a obosi să-l urmeze în labirintul lui! . studiu dedicat istoriei cate#oriilor şi mărturie a intrării sale în filozofie pe această "poartă clasică"! "/aşinuţa lui". complicîndu-se treptat. macină la nesfîrşit realitatea cu uriaşele pietre de moară pe care şi le-a fabricat sin#ur! 'odul trebuie să aibă în el ceva de litanie şi autorul lui este primul care îl foloseşte astfel. "cosmosul -oica" este ameninţat să se destrame pentru că el nu este susţinut prin recitări periodice. în colocvii. comentatorii în!înă. ca un limba$ care nu poate fi evitat! 'omentatorii unui #înditor sînt cei care îi atestă codul tocmai prin faptul că ei îl e&plică fără să poată ieşi nicicum din el! Pentru că un cod nu poate fi tradus. #înditorul celebrat seamănă cu "strămoşul". nu poate fi perpetuat pentru că nu e nimeni care să preia şi să e&ecute ritualurile de perpetuare! *n filozofie cel puţin. care.ant-?e#el! *ntrebarea lui -oica. temeinic şi "profesionist" este impresionant. ridicat cu un cap deasupra omenirii. corect formulată ar fi tocmai aceasta) "'are îţi e codul2" +ar "codul" 3sau idiomul) este o vastă in(enţie terminolo#ică cu alură de construcţie. reiau pînă la detaliu şi la formulă te&tul comentat! . ritualul repetitiv este unul esenţialmente lin#vistic! Pitacismul comentatorilor constă tocmai în această repetiţie cu valoare simbolic-onto#enetică) cosmosul ori#inar al #îndirii #înditorului este creat din nou cu fiecare colocviu care reproduce codul recitîndu-l! @ilozoful este ţinut în viaţă prin periodica lui reproducere şi re-creare! *n aceste repetate cosmo#eneze ale #îndirii. pentru că noi nu am atins niciodată punctul ce apare la capătul unui traseu şi de unde se poate cădea! @ilozofii mor la noi din lipsă de posteritate. participanţii la acest scenariu mitic recită pur şi simplu te&tul sacru şi întemeietor! %ecitarea periodică a codului ca te&t sacru. neputîndu-se abate nici măcar cu un milimetru de la înc1isoarea lin#vistică pe care sin#ur şi-a creat-o! A filozofie rezistă ca filozofie tocmai dacă poate fi învăţată ca un cate1ism. care presupune un cosmos uzat şi obosit de prea lun#a lui istorie.iinţă şi timp ar fi avut în %omEnia e&act soarta pe care o are astăzi =ratatul de ontolo!ie al lui -oica) lumi apuse din c1iar clipa naşterii lor! 28 septembrie . pînă cînd capătă forma unei adevărate "tapiserii metafizice") este o #îndire cu "fi#uri impuse" al căror autor e c1iar cel ce #îndeşte cu a$utorul lor! "ceastă autoconstrîn#ere are în ea ceva sublim şi derizoriu) efortul de a #îndi le#at. invenţie în lanţ. pentru că nu e&istă comentatorii meniţi să reproducă simbolic şi ritualic #estul-cod al strămoşului eponim! 'ultura noastră e slabă pentru că ― la nivel filozofic cel puţin ― nu poate "ţine în viaţă"! "ctul ori#inar al creaţiei. repetă. fapta acestuia cade în desuetudine înainte de a fi apucat să dea roade! *n filozofie noi nu am cunoscut decadenţa culturală. ritualic. el s-ar prăbuşi în neant! A cultură este cu atît mai puternică cu cît #esturile de reiterare ale codurilor întemeietoare sînt mai frecvente! La noi. din incapacitatea urmaşilor de a-i în#îna şi reitera! Critica raţiunii pure sau .l rămîne sin#ur. catenată 3"le#ato"4. pentru că îl i#noră. odată împlinit.i termină prin a forma o comunitate culturală tocmai prin participarea la acelaşi cod! Limba$ul lor este perfect unificat în virtutea codului care trece prin ei asemenea 5u1ului 8fînt apt să le#e pînă la identificare! 5e aceea ei nu au c1ip! +mposibil să distin#i un comentator aristotelic de altul! 'ît de teribilă este forţa codului în filozofie se vede lesne în con#resele şi colocviile de filozofie dedicate unui #înditor! 8ala unui colocviu este proiecţia în spaţiu a unui soi de pitacism superior! /ai mult. era propriul lui cod născut din confruntarea cu codul de cate#orii al celor mari) "ristotel-. cum îi plăcea să spună. avînd ceva din statura unui ciclop.

"a se arăta" etc!4 revin insistent şi implacabil.L!lic$"#eit 3"posibilitate e&tremă"4! Prezenţa lor asi#ură. citatul din ?eide##er) "Pre-mer#erea desc1ide e&istenţei renunţarea la sine ca posibilitate e&tremă a e&istenţei şi zdrobeşte astfel orice încremenire în una sau alta din formele pe care e&istenţa le atin#e! Prin pre-mer#ere. că se află în faţa unei enorme fu!i a #îndirii şi că forţa lui stă în capacitatea de a se menţine neabătut în termenii codului! 5upă care el e liber. &xistenz. sînt rare şi ele seamănă cu apariţia nesperată a unei oaze într-un peisa$ de e&tremă ri#oare! +ată un asemenea e&emplu 3p! HBG4) "Prin ea. "de aceea" şi "totuşi". cu #îndul că acolo aş putea fi preluat. adevărate epave ale "ustensilităţii". +nde&ul =ast[5elfosse al lui 2ein und 3eit. astfel. evitînd cu stricteţe folosirea sinonimelor! Pînă şi cuvintele care aparent nu au pre#nanţă cate#orială. care semnalează toate locurile în care apar cuvintele din codul 1eide##erian. aşa cum va trebui să accepte şi cititorul. >ersteifun! 3"încremenire"4. să-şi tra#ă un #lonţ în cap! sîmbătă. asi#ură te&tului coerenţa lui filozofică şi totodată posibilitatea de a avansa pe "un drum al #îndirii" prin combinarea şi reluarea la nesfîrşit a termenilor care alcătuiesc setul! *n numai două propoziţii apar şase termeni "te1nici" 1eide#-#erieni) Dasein.lo$mar#t 3talcioc4. ersc$liessen 3"a desc1ide" cu sensul de "a dezvălui"4. reprezentînd o premieră în istoria filozofiei. urîte şi tîmpite. în propoziţiile citate e&istă trei cuvinte care nu fac parte din cod şi care apar ca "aluzii de stil" şi ca înviorare 3sau c1iar "umanizare"4 a te&tului) zerbric$t 3"zdrobeşte"4. ?eidelber#er ?erbst! *n timp ce căscam #ura prin . 29 septembrie "stăzi. Dasein"ul este ferit să cadă înapoia lui însuşi şi să revină dincoace de putinţa-de-a-fi pe care el a înţeles-o şi. 6să devină prea vîrstnic pentru victoriile sale7 3-ietzsc1e4!" 'uvintele lui ?eide##er sînt scrise toate "în cod") un set finit de concepte. perpetuarea codului! *n sc1imb. Dasein"ul se eliberează de toate 6fleacurile7 cu care el se amuză în mod obişnuit şi pe care curiozitatea e mereu preocupată să le procure din rezervorul de întîmplări al lumii!" *n rest. încet. în aceste propoziţii. apropo de "cod şi stil". sîn#erînd sub această c1in#ă şi ameţit de reiterarea fi#urilor acestui cadril infinit. citatul din -ietzsc1e. simt cum îmi revine răul din luna mai. 2ein#onnen 3"putinţă-de-a-fi"4. la tot felul de obiecte vec1i. #ustul de vid şi zădărnicie! 8paima că totul poate reîncepe. că pot reintra în coşmarul care m-a făcut să văd prăpastia. rosto#olirea fără sfîrşit în abisul propriei mele e&istenţe! /ă #răbesc să a$un# acasă şi să în#1it o pastilă! 5upă cîteva ore încep. tristeţea aceea infinită. este tentat periodic să respire evadînd în stil) un cuvinţel mai sprinţar. scris în re#istru stilistic. smuls din 1ău şi .l trebuie să accepte. care par să nu facă parte din cod şi care induc în eroare tocmai prin aparenta lor banalitate 3"a scoate la iveală".%eiau. totul. pînă şi prepoziţiile şi adverbele. împiedicîndu-mă la tot pasul în marea de oameni. cedînd stilului. însă. intră în cod! (raducătorul. be$Mtet sic$ 3"se fereşte"4! /omentele cînd ?eide##er iese din cod. spar#e pe neaşteptate codul şi te face să te #îndeşti la desc1iderea bruscă a ferestrei prin care pătrunde pentru o clipă o pală de aer proaspăt într-o cameră înc$isă "să devină prea vîrstnic pentru victoriile sale"! 'e e drept. >orlaufen 3"pre-mer#ere"4. acelaşi lucru spus altfel decît pînă acum etc! Greşeala pîndeşte la capătul acestei tentaţii periodice de a ieşi din cod! . dacă vrea. este ocupat în principal de cîteva sute de termeni a căror menţionare la pa#ină şi rînd ocupă sin#ură cîteva pa#ini! 5e abia cînd traduci îţi dai seama de prezenţa atotputernică a codului) nici un cuvînt nu este pus la întîmplare şi cel mai adesea el apare însoţit de aceleaşi cuvinte şi ocupă lîn#ă ele aproape întotdeauna aceeaşi poziţie! (raducătorul este obli#at să păstreze identitatea formulărilor 3şi a formulelor care apar pe această cale4. Xufierste . să ies la suprafaţă! 5ar dacă pastilele n-o să mă mai a$ute2 5acă nu apuc să termin treaba pentru care am venit aici2 5acă trebuie să mă întrerup şi să plec în ţară. dovedindu-se pînă la urmă a fi "cuvinte fenomenolo#ice" şi noduri în ţesătura de ansamblu! 'u e&cepţia lui "şi". întins prin toate străduţele laterale ale "oraşului vec1i".

a întruc1ipării %ăului! (oţi eroii eponimi de la (eseu şi ?eracles la @ăt-@rumos şi 8fîntul G1eor#1e sînt uci#ători ai %ăului şi. /iloşevici sau. a balaurului. #aranţi ai perpetuării vieţii şi apărători ai libertăţii! Pentru a se apăra ca omenire. el nu poate face parte din aceeaşi specie cu "bel! 'a ani1ilator. ?itler. de "invadatori" camuflaţi sub aparenţe umane! . să îl condamne. care lasă să apară dedesubt cipuri. viaţa ca ideal nu are nevoie de crimă pentru a se realiza. aur. adevărul este că acest camufla$ este un dat al speciei umane. etnice.l trebuie să accepte că din recuzita umanismului face parte uciderea bestiei. nu mai poate fi tras de nimeni înapoi! 30 septembrie -u-mi place să notez vise! 9i totuşi! "m visat că intram la Apera din . strămoşul "celeilalte" specii care poate inte#ra crima în modul ei de a fi.le îi fac pe invadatori să vină dintr-un altunde(a misterios. bineînţeles. o luam sub braţ. tocmai de aceea.roarea acestor filme este că răpesc invaziei imanenţa ei! . reli#ioase4. aplecat deasupra prăpastiei. =in Laden! 9i aceasta se întîmplă de fiecare dată în numele idealului celui mai abstract şi concret deopotrivă care este viaţa şi valorile le#ate de ea! "nti-oamenii. omenirea trebuie să omoare periodic monstrul ― să îl $udece. catifea4 însoţit de o superbă vacă roşcată. în vreme ce acest lucru nu este ima#inabil pentru specia de oameni care descinde din "bel! 3Pentru că "bel. iată. creaţia şi opera lui 5umnezeu. ucis. 8talin. ca în filmele proaste americane. membrane şi scanere! Ar.iena 3toalete somptuoase. continuă să e&iste ca om şi să aibă urmaşi! 'el puţin deocamdată!4 Problema umanismului este) cum poate "bel supravieţui în condiţiile în care 'ain este etern activ2 'u alte cuvinte) cum poate "bel să se apere2 "ceasta este "încurcătura" din care umanismul nu poate ieşi) el trebuie să se apere aşa zicînd "cu arma în mînă" de a#resiunea permanentă a anti-umanismului şi astfel. rotiţe. deşi dimensiunile ei rămîneau cele ale unei vaci normale! -u mai ţin minte dacă o adusesem pentru că trebuia să facă parte din spectacol sau pur şi simplu o adusesem ca să asiste la el! "m ieşit la fel de demn şi de firesc precum intrasem şi. pe scurt. ci doar pentru a se apăra! 3 !ct!mbrie . e&terior şi "interior"-visceral el este construit la fel! 5ar pentru că îl poate ucide pe "bel. să îl înfrunte şi să-l e&ecute. indiferent că el se numeşte zmeu. fie o bucată de craniu detaşabilă. starea celui care.purtat pe braţe către lumină2 +adul este. precum în secolul care a trecut. o au "în dotare") ei au iniţiati(a crimei şi omoară în numele unui ideal din care crima face parte ca o condiţie a realizării lui! 8pre deosebire de toate celelalte idealuri 3politice. neîndoielnic. că ea conţine în ea omul şi anti"omul în indistincţia lor aproape ca un secret de construcţie! "bel şi 'ain sînt "fraţi" prin camufla$ ― 'ain are aparenţele fizice ale lui "bel. portabilă! 'înd mi se părea că urcă prea încet scările care se desc1ideau din fo>er. la limită. în sc1imb. în plus. /inotaur sau. . nimeni nu părea să se mire sau să ne dea vreo atenţie specială! 2 !ct!mbrie 8pecia umană este din capul locului ameninţată. curată şi şamponată şi. aparent şi superficial. el este anti-omul. fie o mînă care devine #1eară. balaur. el trebuie să recur#ă ― în această apărare ― la lucrul care îi repu#nă cel mai tare) crima. au crima în pro#ramul lor. la o privire mai atentă "ceva" palpabil denunţînd apartenenţa de fond la altă specie) fie oc1ii care încep să "cli#noteze". camufla$ul este formal. pentru că poate suprima viaţa. ?>dra din Lerna. dintr-o spaţialitate e&otică! *n plus.

adunate de-a lun#ul anilor prin amînări repetate ale momentelor cînd trebuia să fac curat! 5in acest punct de vedere $urnalul este soluţia pe care am #ăsit-o pentru a putea continua să trăiesc! 5ar cînd spun lucrul acesta. mula$ul în #1ips şi bronz al #îndurilor. pe care îl decupează. amîn. de o nemurire care nu poate fi obţinută în termenii lumii de aici! Furnalul meu nu este o luptă cu (impul. cu 1oţii din supermar<eturi. să iau fiecare obiect. cu traficanţii de minori. aruncate alandala într-o cămară fără ferestre.8enzaţia pe care ţi-o dau oamenii care ţin $urnal! 8pre deosebire de ceilalţi. vor continua să trăiască propunînd celorlalţi. ci un suprem e&erciţiu de e&orcizare. ei simt mai tare că mor şi încearcă să fi&eze timpul) timpul lor. ca şi cum acolo el ar fi sustras propriei sale cur#eri. cu #îndul că ceilalţi se vor recule#e cîndva în faţa acestei urme. şter# praful din un#1ere imposibile! 9i mă simt dintr-o dată curat şi nou. dosare. în faţa dezastrului care a fost finitudinea lui. ce cărţi a scris şi cum trebuie înţeleasă "opera lor"! 8enzaţia că ei se bat pentru fiecare zi a lor şi că. să scot totul afară şi să prefir totul. cu spăr#ătorii poştelor din Germania. eşecuri şi lucruri teribile care a crescut şi care ameninţă să spar#ă uşa şi să se reverse peste mine! (rebuie să desc1id uşa acestei camere. "m simţit treaba asta la o scară măruntă în camera mea de lucru! (rec săptămîni. arunc. emoţiilor şi vanităţilor lor! Arice $urnal este de aceea rictusul unei vieţi imortalizate în răşină. cărţi scoase din bibliotecă şi nepuse la loc. cum se învolbura apa pe care a privit-o. reziduuri enorme. îl mîn#îie şi pe care îl depun cu #ri$ă undeva. nu este nimic patetic în el! . masca ei mortuară. istoria ţării lor ca pe o dramă personală! 5e cîte ori treceam #raniţa preluam c1ipul ţării mele văzut din afară) mă identificam cu securiştii care puneau bombe la sediul &uropei libere. cu turiştii care plecau cu prosoapele din 1oteluri! 'irculam prin lume împac1etat în straturile de ruşine ale %omEniei! 9i este firesc să fie aşa de vreme ce "lumea" ne priveşte ca . #esticulînd. cu or#anizatorii de reţele de prostituate. transcriu. tîrziu. la fel ca amprentele pe care le văd cînd bate soarele pe ecranul televizorului sau al laptopului! "mîn. în locul vieţii lor irepetabile şi finite. răsti#nind efemerul pe o foaie de 1îrtie. $ustificîndu-şi trecerea pe aici. teancul de vec1ituri. oamenii cu care am traversat viaţa şi cărora le datorez comentariul niciodată rostit al drumului pe care l-am făcut împreună! 15 !ct!mbrie 'red că puţini compatrioţi au resimţit. pînă vine o zi în care nu mai pot să lucrez! 9i atunci iau toate 1îrtiuţele. îl ţin în braţe. asemeni mie. transcriu. Arice $urnal este a#ăţarea disperată de un &rsatz de nemurire. triez! (rebuie să am cura$ul să desc1id camera în care am în#rămădit tot ce nu am ştiut să rezolv la timp.l revarsă asupra sa lava fierbinte a propriei sale vieţi şi aşteaptă cuminte ca ea să se răcească. vorba pur şi simplu de un principiu de funcţionare i#ienic la scara unei (ieţi. ce vise a visat. ce oameni a întîlnit şi ce i-a spus unul sau altul. să-l cîntăresc şi să-l pun la locul lui. cu mafioţii naţionali. 8pre deosebire de ceilalţi. cu cerşetorii din metrourile pariziene. e&plicînd. Aamenii mai ales. pi&uri şi creioane risipite la întîmplare! 5un#a de praf din $urul telefonului începe să mă sîcîie. nu este amprenta pe 1îrtie sau masca mortuară a vieţii mele. apt să reiau totul şi să lucrez! *n viaţa mea a venit. pus într-un seif la o bancă a eternităţii! 'eea ce-i distin#e pe aceşti oameni este că ei ies din viaţă însoţiţi de comentariul ei. trec luni şi în $urul meu se adună 1îrtii. 1îrtiile şi dosarele. crezînd oarecum că el va scăpa de deznodămîntul bine ştiut dacă va e&pune mai convin#ător felul în care şi-a întrebuinţat timpul) cum a respirat în cutare zi. pe un pat de 1îrtie. a acestei zbateri încremenite. triez0 pun toate obiectele la locul lor. de scoatere la aer şi lumină a conţinuturilor leneşe din mine. cu spălătorii de bani. #ri$a antumă a autorului de a se pune în insectar! . bileţele în#rămădite pe birou. :n autor de $urnal se duce la moarte făcînd tapa). acest moment! "runc. fac să dispară teancurile de cărţi de pe mese şi de la capul patului. ei se retra# din viaţă z!omotos.

directoarea unei edituri bucureştene! Lipsite de apărare. se odi1neau platourile cu mîncare! /îna dreaptă a doamnei directoare a pornit.ra lume strînsă laolaltă. prin e&tensie. pe alţii. a odi1nit o clipă pe mar#inea scrobită a feţei de masă. s-a apropiat de o sticluţă ― am recunoscut de îndată în ea. şi $ocul mîinilor. ca într-o redută prost păzită. care aşteptau cuminţi terminarea discursului pentru a putea fi devorate! *n cîmpul privirii mele a pătruns atunci o "cole#ă" a mea. erau mese multe. mesele îşi ofereau flancul e&terior trecătorilor! 5oamna. autoarea #ăinăriei şi eu. pe unii "mai fini". nu orice om frustrat fură sau trebuie să fure. iar dincolo de ele.ăzuţi de departe. sticluţa cu sosul de soiaL Pentru 5umnezeu. care avea lo#ica lui şi care dezvolta o cu totul altă partitură. linişteşte-teL" 'u toate acestea faptul că eu nu aş fi putut şterpeli în vecii vecilor sticluţa nu avea nici o importanţă! 'eva mai adînc. deşuruba. miner! -uanţele nu au ce căuta în asemenea situaţii! -u avea nici o importanţă că pe BH iunie ratasem. nelipsitul condiment e&trem oriental) 2o)a 2auce ― cu de#etul al treilea al mîinii. ridicîndu-se uşor. precum tipii din dele#aţia care l-a însoţit pe 'eauşescu invitat la Paris în BC7D de Giscard dN. afectînd un interes neaşteptat pentru reuniunea editorilor t1ai-landezi şi pentru domnul care tocmai vorbea! Ac1iul meu scormonitor. îmi repetam întruna. printr-o mişcare interioară de o e&tremă perversitate. să se asimileze sin#ur privirii celor care îl asimilează cu semenii săi care fură! "şa . prevestitor. cu încetinitorul. concentrare ma&imă. s-a desprins de locul crimei. împrumutată de la membrii asistenţei 3privire absorbită. cole#a mea continua să asculte cu vădit interes ceea ce spunea domnul din (1ailanda şi. în zare! ?alele (îr#ului erau enorme şi oriunde ai fi privit se desc1idea o perspectivă neaşteptată! 'uloarul pe care l-a desc1is atunci privirea mea m-a transportat la BK metri mai departe. la sediul central de la ?ac1ette. un neamţ imbecil m-a felicitat la ?eidelber# pentru participarea %omEniei lui 'eauşescu la Alimpiada de la Los "n#eles. cu sîn#e rece şi cu o remarcabilă dibăcie o sticluţă de condimente! (otul pleda pentru asta) eram romEn. ocazia de a lua cinci bîte în cap în biroul meu de la Eumanitas. prin mici impulsuri delicate. mi-am zis. alaiul infinit al frustrărilor venite din K de ani de comunism care ne împin#eau. e&trem de mobilă altminteri. după ultima mişcare a de#etului. s-a îndepărtat #răbită către alte zări. mă făcea coautor. prin festivalul cărţii şi. eram amîndoi directori de editură! /ai locuiam şi în acelaşi oraş! "5ar nu tu eşti persoana care a bă#at în poşetă. drept. apoi. după o vreme. s-a oprit brusc în dreptul uneia dintre ele. după siluetă şi etic1etă. părînd edificată. visător. acolo şi peste tot în lume. în plus. cole#a mea ţinea o poşetă pe care a mutat-o discret cu mîna dreaptă mai aproape de cot! "5umnezeule. către mar#inea mesei ― încordarea mea de (o9eur atinsese punctul culminant ―. către standul t1ailandez în care părea că se petrece ceva deosebit! . eram uniţi. complice la #estul de rîndaş la care tocmai asistasem! +mportant era că şi ea şi eu tră#eam după noi. intrat. la altă scară. demonta din palatul în care fuseseră primiţi! . aşa cum după mineriada din iunie BCCG un francez imbecil mi-a trîntit. căpătase fineţea unui scaner! 5is$uncţia dintre e&presia de pe faţa doamnei. părtaş. m-a fascinat! Pe antebraţul stîn#. cineva vorbea. farfuriile şi tacîmurile erau frumos aşezate.stain#. interes vădit pentru spusele oratorului4. cu #ustări felurite. te pomeneşti că începe să mănînceL" în dreptul ei. poşeta care. care venea de dinaintea mea. în alertă. să furăm o sticluţă cu soia. minată de proiecte necunoscute mie! -enorocirea e că pe mine întîmplarea m-a lăsat într-o stare de adîncă tulburare! Potrivit lo#icii introiecti-ve descrise mai sus furasem cu neruşinare. a pus sticluţa pe drum către mar#inea mesei unde aştepta. cu fermoarul! 'e repede se petrecuse totulL "tît de repede încît am simţit nevoia să mă frec la oc1i! 'înd i-am redesc1is. aşternute cu feţe de masă. să ia tot ce se putea lua. a în#1iţit-o ― 1apL ― şi s-a înc1is. l-am trăit în urmă cu cîţiva ani la (îr#ul internaţional al cărţii de la @ran<furt! 8tăteam pe un fotoliu în standul meu şi priveam. venisem în aceeaşi ec1ipă la @ran<furt.reprezentanţi ai unei situaţii care de cele mai multe ori ne depăşeşte! *n BCD .. uşa în nas! *n oc1ii lui devenisem. cu cîteva minute doar. cu #ura căscată. ca prin minune. dar nu ştiu cum se face că pe lumea asta orice om frustrat care nu fură este asimilat cu semenii lui frustraţi care fură! +ar omul acesta care nu fură termină. eram scăldaţi cu toţii în aceeaşi aură de barbarie! "celaşi fenomen de identificare.

cu o vorbă pe care atunci nu o înţele#eam deloc.se face că în acel an am plecat de la @ran<furt convins fiind că în ba#a$ele mele se afla. în#ropînd lumea sub fierbinţeala ei! 8pectacolul acestui clocot în mers. vîrsta lui @lipi. iar acum vine să ne vadă la ?eidelber# şi să petrecem un Vee<-end împreună! @ace parte din mîna aceea de copii e&cepţionali care află în primul an de facultate cîte ceva despre Platon. zvelt şi plăcut îmbrăcat 3facem rapid o trecere în revistă a celor mai bune mărci de pantofi) (odds. un vin de =aden 3e&celent. nevăzută. ce am eu de dat. prin ei. cu care a fost de altfel cole# la şcoală de la BH la BD ani! *l ştiu. sînt simultan -oica şi ei şi retrăiesc pentru o clipă. ulei de măsline şi o lin#ură de creme fraîc$e. cîte o epistolă în elină!!! " sosit aşadar ieri. Pentru a doua cină. mi-a fost apoi student la =ucureşti la @ilozofie. le#ume preparate c1inezeşte şi un orez (1ai parfumat cu iasomie! *nsă astăzi de dimineaţă am fost cu toţii la ?eili#enber#0 au venit să ne ia cu . 'lar<s. a isprăvii care va ţîşni cîndva. privindu-i pe =o#dan şi pe 'ătălin. de Paşti sau de 'răciun. la un amplu zvon al e&istenţei în măruntaiele căreia pare că. ca în preliminariile revărsării unui vulcan. totuşi. care. unde s-a împrietenit cu 'ătălin. un scenariu pe care îl ştiu atît de bine! 9i totuşi era mai simplu să fiu eu cel "de atunci" 3sau ei "cei de acum"4) atunci eram tot doar aşteptare şi primeam. de copil. o dată mai mult. cînd intră în casă. în #reacă! 8tudenţii nu aveau voie să consulte dicţionarul! . ?eide#-#er sau -oica. "n#lia sau @ranţa. în psi1olo#ia înduioşat-melancolică a lui -oica cel de atunci. în sala de e&amen. ritmîndu-se pe trei trepte ca tot atîtea e<-staze ale vieţii) !astronomie. confruntat cu această întîlnire dintre firescul timpului şi nevoia noastră de a-l struni şi a-l articula2 5ar lucrurile se rînduiesc aproape de la sine. o sticluţă de 8o$a 8auce! =lestemata de sticluţăL Gentuţa cu sticluţaL 21 !ct!mbrie "sîmbătă# " venit ieri de la @reibur#. "ce frumoşi sînteţi. cuminţi. iar cel al lui "ristotel trebuia readus la loc. toate. =o#dan mă însoţeşte la cumpărături şi ale#em împreună un rose din pod#oriile freibur#1eze. capere. 8iou&. dacă am ce! =o#dan a venit cu o cameră video şi. care dau. faţă în faţă cu ?omer şi "ristot! =o#dan îmi scrie de altminteri din cînd în cînd. al acestei promisiuni îl fascina pe -oica atunci cînd ne privea şi îl făcea să e&clame. intră în vibraţie. freamătul pe care îl răspîndesc în $ur te trimit. la curent cu ultimele noutăţi biblio#rafice şi cu care abia mai poţi ţine pasul cînd intri în cotloanele "deceniului fenomenolo#ic" la ?eide##er! La @reibur#. neliniştea lor de cai de rasă. )oc. e&amene cu tine şi pe care îi re#ăseşti după licenţă. visează în secret că cele trei zile se vor aşeza sin#ure în suita unui film! *mi spun. cu trei-patru ani în urmă) se întorsese de la @reibur# cu o zi înainte. =o#dan a studiat limbile clasice şi îmi amintesc cînd l-am întîlnit într-o pauză de curs la facultate. mi-am pro#ramat un sote de piept de curcan cu 81err>. lămîie.rau sin#uri. va însoţi în mod ideal fileul de *arsc$ pe care urmează să-l pre#ătesc la cuptor cu sos de vin. dra#ii meiL"! "lunec fără să vreau. scotocindu-mă febril prin buzunarele e&istenţei mele. iar palpitul acestor "copii". cînd totul fierbe în vederea izbucnirii finale. îmi #arantează =o#dan. pe studenţi îi aşteptau două pa#ini) una conţinea un te&t 1omeric în #reacă şi alta o pa#ină din "ristotel în #ermană! (e&tul lui ?omer trebuia transpus în #ermană. tobă de carte. atins în c1ip vizibil de or#olii locale4. se pre#ăteşte ceva. cu două foi #oale. şcoliţi în Germania. şi în preziua plecării tocmai dăduse un e&amen de #reacă! Pe bancă. aşadar. unde pre#ăteşte un doctorat cu von ?errmann (+ristotel în !îndirea lui Eeide!!er) ― =o#dan /incă! "re M7 de ani. pentru că are veleităţi re#izorale. cu termenii sc1imbaţi. că trebuie să-l a$ut şi că timpul nu trebuie lăsat "de capul lui"! "şadar. am aceeaşi senzaţie ca atunci cînd îl revăd pe @lipi) spaţiul se luminează brusc. pe cînd acum se aşteaptă de la mine şi trebuie să dau! 9i mă întreb. de astă seară. filozofie. cădem de acord. 8nipe4 şi.

:rsula şi Gelu. să filmeze acest $appenin!. în dreptul frunţii! "cesta e #estul care îmi place mie cel mai mult la balerini) palma adusă în dreptul frunţii şi întoarsă înspre afară. simt nevoia să dansez. ieşeam în curte şi săream #ardul pe stadionul "Pro#resul" din 'otroceni unde aler#am şapte ture de stadion 3H <mL4.maşina prietenii mei 1eidelber#1ezi. cu un element potrivnic care întruc1ipează răul 3fie el balaur. su#erînd că eroul 3sau eroina4. simţi nevoia să te înstăpîneşti asupra locului altfel. nespus de tînăr şi că. este limpede că eroul se luptă cu ceva. provocat de vastitatea spaţiului în care sîntem proiectaţi. cu palma întoarsă către în afară. îmi scot bluza şi o arunc. ve#etal4. e&ecut mai întîi cîţiva "paşi de rutină". învin#ător4. cînd în stîn#a. că timpul scurs între mine. cu mînecile mari şi bufante! 5upă ce consider că mi-am înc1eiat încălzirea. la capătul celor BHG de trepte de piatră care taie amfiteatrul în două. se prăvăleşte asupra mea. lasciv şi cu de#etele răsfrînte.ste un soare putred de toamnă. spaţiul acesta ambi#uu s-ar putea purifica! 'e lucru minunat să îţi propui să faci un concurs de "cine a$un#e primul sus". . am evadat de sub re#ula timpului! /ă sufoc. cu #îndul de a obţine o îmbinare de elemente naturale) pămînt. el are îndeobşte o cu totul altă semnificaţie) eroina îl face cel mai adesea cînd este asaltată de declaraţiile eroului şi de caracterul lor impetuos 3vizibil mai ales din braţele care se strîn# brusc la piept şi. după HG de trepte şi le declar celorlalţi că în fond eu sînt un "aler#ător de viteză". cam zece <ilometri în afara ?eidelber#ului. să opui derizoriul $ocului #ravităţii e&altate a fanatismului! 9i iată-ne luînd startul de la poalele amfiteatrului 3şi riscînd infarctul4 Gelu. către mi$locul scenei! =raţul drept este îndoit în sus. se apleacă ritmic şi #raţios cînd în dreapta. su#îndu-mi burta şi încercînd să mă simt cît mai zvelt cu putinţă. vulnerabil şi totodată foarte îndurerat. douătrei salturi!!! 8înt îmbrăcat în "#inşi" ne#ri şi un (-s1irt ne#ru peste care este aruncată ne#li$ent. de acolo. în-frîn#îndu-mi senzaţia că enormul semicerc al amfiteatrului. animat de ima#inea idolului meu sportiv de atunci. cu mîna întoarsă în dreptul oc1ilor. cel de acum. su#erînd un soi de esc1ive în faţa vieţii care a căpătat brusc caracterul ameninţătorului! 'înd acelaşi #est este făcut de o balerină. ca şi cum s-ar apăra de o lumină prea puternică. locul unde se află ruina #otică a unei construcţii care era înc1inată lui Rottan. cu brazii din $urul său şi cu cerul de deasupra. 'obor pe marea scenă din piatră şi pămînt şi. lăsat astăzi anume în para#ină şi scufundîndu-se încet în natură 3iarba a năpădit spaţiul dintre #radene precum şi piatra băncilor şi a treptelor ― totul a fost construit în piatră. sc1iţez cîteva piruete. pe scări în sus. nevenindu-i să creadă că are parte de un asemenea "subiect" într-un asemenea decor! "ler#. cîteva mişcări ritmice care sc1iţează un soi de ritual al victoriei 3m-am declarat. pentru a-mi demonstra că nimic nu s-a sc1imbat. în iarba din mar#inea scenei! /ă îndrept apoi. 'ătălin şi eu. şi am urcat "în munte". încearcă să se apere de tot ceea ce viaţa revarsă în clipa aceea peste el! 'înd #estul acesta e făcut de un balerin. piatră. nu are asupra mea nici un efect.mil Qatope< ― şi eu. cel de la BK ani ― cînd. după ce e&ecut. e&trem de sensibil. în păduri şi pe vîrfuri de munţi! /odelul pentru o asemenea >eranstaltun! era 5onnersber#. provocator şi dătător de speranţă. "cu mers de balerin". în ciuda faptului că avusesem toate aparenţele unui bi! animal care se rosto#olea #reoi în sus! +mportant e însă că "m-am încălzit") sînt cuprins de o adevărată isterie ludică şi. disperat. un enorm amfiteatru de BH GGG de locuri 3"D GGG $os şi K GGG în picioare"4! "mfiteatrul acesta. în prezenţa lui Goebbels. din bumbac şi in. bineînţeles. o bluză alb-be$. demonstrativ. pe treptele amfiteatrului. fericit. prin nu ştiu ce miracol. dintr-o mişcare de recuperare a vec1ilor ritualuri #ermanice de celebrare a zeilor în natură. a fost prima construcţie "ideolo#ică" dintr-o =$in!bez(e!un!. ― prin $oc ―. locul e straniu prin amestecul acesta de puritate şi măreţie naturală cu impuritatea utilizării lui istorice! 9i. desi#ur. zeul tunetului şi al furtunii! . că sînt tînăr. oprită. în mi$locul unei păduri unde naziştii au inau#urat în BCHK. ca şi cum în felul acesta ai putea e&orciza :mbra %ăului. cu #îndul secret că. aler#ătorul de fond . prinţ ne#ru sau altceva de #enul acesta4 şi care îl supune pe erou unor atacuri repetate! "cesta. în fiecare dimineaţă. ţîşnesc tot atît de brusc. desc1isă în faţă. prin inocenţă şi #ratuitate ludică. în timp ce =o#dan se pre#ăteşte.

în sfîrşit braţul stîn# răsucit la spate. privirea senină şi plină de încredere. cu acest torc$on literar. să-şi conţină.&istă. în calitate de cititor.alerie4. lasă senzaţia că ridică în faţa eroului pavăza refuzului ei! . în alt plan. el nefăcînd parte dintre acele lucruri care pot fi aduse. mi s-a părut. deopotrivă. mîna-pavăză e coborîtă din dreptul oc1ilor şi prinţul o ia în braţe! 'am acestea erau lucrurile pe care încercam să le su#erez în partitura mea core#rafică. cuprins de remuşcări în faţa recentelor mele 1istrionisme. precum şi mîna devenită pavăză neputincioasă conturează acea esc1ivă pudică de o mare ipocrizie! =ineînţeles că. iar de partea cealaltă. folosită fără limită. atin#înd în treacăt urec1ea şi frîn#îndu-se din poi!net. (ot aşa cum eu nu mă simt solidar cu restul omenirii cînd mă duc la closet sau cînd aflu. pieptul bombat şi capul cu bărbia împinsă înainte. @reud. către eroină4! "ceasta pare vădit speriată 3dar într-un plan secund.l este atunci disperat.ant despre salivaţie. cu e&cepţia celor două funcţii de evacuare. subliniată de faptul că eroina face mulţi paşi mărunţi cînd în dreapta. la destrăbălarea mea ludică de la ?eili#enber#! 23 !ct!mbrie Pînă unde se poate împin#e sinceritatea în scris2 Pe de o parte. străbătînd pînă foarte departe şi lăsîndu-ne să înţele#em că eroul nu are nimic de ascuns şi. pe de alta. odi1nindu-se uşor cu vîrful de#etelor pe partea dorsală a şoldului drept.întinzîndu-se. transpiraţie şi masturbaţie! . eroul se masturbează! Problema nu este că ?ouellebecI ne transmite prin intermediul eroului său că se masturbează sau că toţi oamenii 3şi noi laolaltă cu ei4 se masturbează0 problema e că acest lucru nu merită comunicat. sinceritatea dă forţă scrisului. #estul sfîşietor cu braţele care se avîntă plecînd din dreptul inimii se repetă. ca o acoladă obosită şi lascivă. totodată. că e pre#ătit pentru fapte deosebite.ant credea ― pe principii metafizice. îi fac plăcere! (ot acest balans dreapta-stîn#a. le-am citit. ridicîndu-şi antebraţul în dreptul frunţii. cu oarece folos. abia su#erat. menţină etc! interioritatea în vederea unei 1omeostaze perfecte! "ltfel spus. pe tipsia de e&perienţe comune ale umanităţii) e un intim care nu comunică şi care nu realizează comuniune. despre revenirea în trecut ― palid s9mposion compensativ. căzînd mereu pe vîrful piciorului drept. lui 'ătălin şi =o#dan. deopotrivă plăcut impresionată4 şi. menit să răspundă. poate respin#e pe cititorul care nu e dispus să împărtăşească cu autorul toate e&perienţele pe care acesta i le propune şi i le dezvăluie! . să scape de sub şuvoiul declaraţiilor prinţului. în cele din urmă. îl priveşte. ca lu$erul unei crizanteme îndoit sub #reutatea corolei! 5in această poziţie îmi luam avînt şi e&ecutam cîteva salturi succesive. alcătuită deopotrivă şi din cîteva fi#uri preliminare ― poziţia de pornire avînd ceva falnic în ea) piciorul stîn# răsucit cu vîrful în e&terior. palma întoarsă în dreptul frunţii şi a oc1ilor se a#ită su#erînd o teribilă sperietură. să nu cedeze din substanţele pe . destul de anemice. în raport cu calitatea prestaţiei! 'înd am revenit acasă. pentru simplul fapt că e vorba de o intimitate absolută. laba piciorului drept căzînd perpendicular pe el. că autorul s-a dus la closet! 'a să zic aşa. cîteva pa#ini ― despre "cod" în filozofie. în timp ce pe mine nu mă priveşte defel! 'ontrapunct! 'oncepţia lui . despre sensul "e&istenţial" al $urnalului. cînd în stîn#a. în timp ce braţul celălalt. lar# desc1ise. care iese din orice relaţie şi pe care nu eşti dispus 3şi nu ai de ce4 s-o împarţi cu altul împărtăşind-o! *n acest sens. de roman şi literatură ― practică dezinvoltura intimului) din zece în zece pa#ini 3cel puţin pînă o întîlneşte pe . altfel spus. cu antebraţul în dreptul frunţii şi cu tremurul neliniştit dreapta-stîn#a! "m recoltat cîteva aplauze din partea prietenilor. dar deopotrivă l-a şi a#resat! :ltimul roman al lui ?ouellebecI (%latformes) ― dacă se mai poate vorbi. evident ― că trupul trebuie. un tip de intimitate în care cel ce scrie nu e bine să pătrundă. ţîşneşte în sus. a eliberat intimul. cu 'ălcîiul lipit în scobitura labei piciorului stîn#. cu cîteva mici amortizări repetate! 5e aici puteam intra apoi fără probleme în fi#ura pe care de$a am descris-o. care o înspăimîntă şi. eroina cedează. lăsîndu-ne să înţele#em că ar vrea să fu#ă. de pildă.

nu foarte în apele lui. cu ne(asta aia crocantă. nu e bine nici să transpiri! 9i cînd. (înărul securist lăsase o clipă romanul din mînă 3"ne uneşte aceeaşi lectură".care le conţine! "8ă nu scuipiL" nu era. s-a #îndit o clipă "ndrei4 şi se masturba de zor în maşina trasă pe trotuar. flăcăi ce se plictiseau de moarte. romanul 2$o!un. i-am scris lui "ndrei un e-mail în care îi povesteam ce comoţie provocase în mine reîntîlnirea cu cei care fuseserăm atunci! 'u el trăisem timpul acela şi pesemne că atunci a$unseserăm să fim cel mai aproape unul de celălalt! 8criindu-i. desanturile comune prin ma!azine în care mă înţoleai cu forţa. &şti si!ur că ― dincolo de farmecul retro ― (îrsta aceea trebuie re!retată? 4n ce mă pri(eşte sînt in(idios numai pe timpul pe care îl a(eam atunci dinainte şi pe care acum nu"l mai am. cînd unul sin#ur0 în #enere. . 2carsdale"ul şi cîte şi mai cîte. 8u ştiu nici eu de unde îmi (ine forma asta de răceală. în timpul cărora erai. %e scurt. Dar nu simt nimic special dinaintea acestui mormînt desc$is. ci al unui principiu de sănătate conştient de el! 8ecreţiile or#anismului trebuie păstrate în circuit şi nu evacuate! *n consecinţă. . 1ăituit.ant nu-i pomeneşte niciodată numele şi cînd se referă la ea o face prin perifraze! 'e-ar fi resimţit oare. îşi suprave#1ează suprave#1etorul! +ese pe scara interioară a apartamentului. 4mi amintesc şi eu fiecare detaliu al (ieţii noastre de atunci romanticele tale spitalizări.vident. cea mai preţioasă era substanţa spermatică! . uneori. diminuare a forţei vitale şi a facultăţii de $udecare! 'ăsătoria şi. către împlinirea noastră de atunci! /i-a răspuns astăzi. stin!$erit de aspectul meu de 'astarbeiter meridional. masa cu Eoria la mensa. am murit. incapabil să piardă la NOamsA). un comandament al bunei purtări. cu pro#ram non-stop. "coansaţi" în cîte o "5acie" vreme de opt ore! "ndrei. o ultimă perspectivă. soţul şi fiul. în trei sc1imburi! *n "sc1imburi" sînt cînd doi "lucrători". în ipostaza JGKP. în faimoasele sale plimbări cronometrate. prietenii episodici (6rsula.ant simţea cel mai mic început de transpiraţie. în #enere. privind. de aceea. 4n rest. din cînd în cînd. escapada pariziană. %oate din (isul acela straniu pe care îl po(esteşti unde(a în Furnal) îţi apăream îmbrăcat ele!ant. îl convocam în fond. familia din /arlsru$e. la rîndu-i. în toate părţile! 2 n!iembrie 5upă vizita făcută într-o zi de septembrie în %ombac1Ve# pe urmele trecutului 1eidelber#1ez din anii NDG. de astă dată cu conotaţie "politică". plon)onul experimental la un film porno. iar rîndurile lui mi-au încălzit inima şi totodată m-au întristat ca o după-amiază de duminică! 1&ra ine(itabil ― în calitatea ta de Nnostolo!A ― să recuperezi -ombac$?e!ul de"acum BC de zăpezi.a era ec1ivalată cu păcatul suprem şi împin#ea trupul în para#ină e&tremă! . din străfundul afecţiunii mele pentru el. nostal#ic şi comemorativ. re!ret că nu mai am astăzi (iitorul de atunci. prevăzută cu o lucarnă care-i oferă o perspectivă neaşteptată asupra tipului aflat în maşină) pe scaunul din dreapta. "ndrei Pleşu îi trimite secretarului de partid pe =ucureşti cu propa#anda şi cultura 3"tovarăşul 'roitoru"24 o amplă scrisoare pe tema "aşa nu mai mer#e" 3maşinile de scris trebuiau înre#istrate la miliţie. Dacă nu cum(a . stă în casă şi citeşte 2$o!un. cu o mină afabilă. dar mort.a trebuia păstrată cu sfinţenie în interiorul corpului! %isipirea ei ec1ivala cu o sinucidere în etape discrete. cu fiul zăr!$it. făcea imediat o 1altă sub un pom şi îşi relua doar după cîteva minute deambularea! . doctorii proaspăt azilaţi. orice contact cu străinii era interzis etc4! %ăspunsul "or#anelor" este o maşină a 8ecurităţii care i se postează în faţa casei.ă întreb uneori dacă nu cum(a ai (isat însăşi firea mea. desc1is şi cu faţa în sus. desi!ur că noi. asupra masturbaţiei! *n BCDD. în timpul căruia tu ai adormit. citind best"seller"ul masturbatoriu al lui ?ouellebecI2 *n sfîrşit. pecetea ei. un roman-fluviu cu intri#ă $aponeză medievală. foarte la modă atunci! 9i. femeia nu aveau ce căuta în viaţa unui filozof! 'ît despre masturbaţie!!! .

Continui să risipesc fiecare secundă şi să nu adun decît ceea ce se adună de la sine. 'e crîncene prietenii visam în adolescenţa meaL 'ît de tare mi-am aşteptat. în arbitrarul unor zile oarbe. *mi ima#inez uneori. Cu ade(ărat dement şi inutil e modul cum îmi umplu eu zilele. mi-am căutat prietenul care să însemne altul meu identic. ne-au dezbinat în sc1imb opţiunile în prietenie ale celuilalt! /isterios rămîne. presupun. &şti. de cînd mă ştiu. admir furorul tău $eide!!erian. diferiţi fiind. totuşi. ne-a adus pe unul în faţa altuia declarîndu-ne prieteni4. ca într-o căsătorie care se pune la cale peste capetele celor direct implicaţi.iaţa alături de el pare întotdeauna o pictură făcută cu pastă #roasă. 2i!ur că e Ndement şi inutilA: Dar am sfîrşit prin a (edea în asta o (irtute. acest lucru) bombănindu-ne şi plîn#îndu-ne unul de altul. în interiorul însuşi al naturii mele crispate. aşa zicînd. su#estia pentru o componentă a e&istenţei care îi lipsea! 5acă datorită lui am cîşti#at enorm în planul e&presiei. a trăit. asemeni lui G1il#ameş pe . fiecare. mai e&istă ceva care.ă bucur că îţi mer!e atît de bine la Eeidelber! şi. în faţa faptului împlinit 3într-o zi de duminică. de reperele împărtăşite ale unei moralităţi sociale şi de un anumit mod pofticios de a trăi viaţa. !elos şi frustrat ca o !a!ică.n<idu. n-am făcut decît să ne contemplăm prin ei. stilistic. incapabili să prelucreze în discursul lor iubirea şi să-i asi#ure acesteia "în sistem" un loc pe măsura celui pe care ea îl ocupă în . dintre cei foarte puţini care mi"au fisurat răceala. enorm de pudic şi lesne de rănit! 5e aceea. mai mult sau mai puţin. pînă într"atît încît pot fi capricios. rafinament şi stil. pentru care te in(idiez. . se evită şi tot ce îşi are ori#inea în intimitatea fiinţei lui este deturnat către un re#istru impersonal! Jurnalul de la =escani este un concentrat de inteli#enţă. încă o dată. dar nimeni nu va #ăsi în el nici măcar urma unui drum către sufletul lui "ndrei! "utorul unui document presupus confesiv nu e&istă acolo ca indi(id.1 "ndrei este pesemne cel mai (esel om trist pe care l-am cunoscut vreodată! . în sfîrşit. separat. "ndrei. capabil să preia de la celălalt. semănam! :neori îmi spun) cum poate să încapă într-o relaţie atîta diferenţă2 5ar tocmai asta este splendoarea prieteniei mele cu el) îl pot iubi "aşa cum e"! 'eea ce înseamnă) diferit de mine! 3 n!iembrie 5espre pudoarea filozofilor. ca prieteni! 38in#urul nostru prieten comun a fost ?oria =ernea!4 5acă nu am reuşit niciodată să ne dezbinăm prin însăşi neasemănarea noastră. indiscreţia trăită şi $ustificată ca refuz al ipocriziei. ne-ar putea uni! Pentru că tipolo#ic nu se poate ima#ina ceva mai nepotrivit decît el şi cu mine! "devărul este că. eliberîndu-mă ludic şi atin#înd. o spovedanie a lui şi o bănuiesc devastatoare! /-am întrebat de nenumărate ori dacă. că "urmează să ne împrietenim" şi ne-a pus. aparenţa dăruirii inte#rale în ceremonialul petrecerii. prin mine o anumită cădere în #ravitate pe care formal nu a e&perimentat-o şi pe care la mine. ne-am preferat pînă la urmă celor cu care. nepotrivirile! 5istanţa dintre noi devine şi mai vizibilă prin ceea ce ne-am ales. cred. în apartamentul din =erceni în care locuia la sfîrşitul anilor NOG. misterioase şi melancolice! -umai că bucuria taclalei. cordial şi cu inima rece. temîndu-se de ea. ne-am trăit unul pe altul ca spectacol şi că fiecare dintre noi a fost. oricum. pe fondul acestei in1ibiţii întreţinute. opusul absolut al ima#inilor îndelun# vernisate. cînd scrie. şi eu şi "ndrei am continuat să ne căutăm în c1ip spontan asemănătorii! "tît cît i-am #ăsit. fără ca neapărat să o recunoască. fratele de cruceL 5upă ce -oica a 1otărît. a ironizat-o! ?azul acestei prietenii născute din diferenţă este cu atît mai mare cu cît. în sc1imb.sînt ceremonios şi mort. masc1ează de fapt un eu distant. deşi nu crezi. senzaţia pe care o lasă neavizaţilor că trăieşte ca o mănuşă întoarsă. dincolo de e&perienţa unică pe care am trăit-o laolaltă 3cea cu -oica4. acel #rad de cabotinism fără de care comunicarea socială şi scrisul de o anumită factură nu sînt cu putinţă.

ba mai rău. în consecinţă. ne presc1imbăm în obiectul iubirii noastre rămînînd totodată noi înşine!" :n an mai tîrziu. iubind. care este una dintre ipostazele privile#iate ale desc1iderii Dasein"ului în lume! 9i totuşiL 'uvîntul @iebe nu apare nici măcar o sin!ură dată în cele OGG de pa#ini standard ale celebrissimului volum. cîndva seara sau a doua zi! "=ere cu palme la restaurant" a fost acordată o sin#ură dată) cînd. într-o notă de subsol de la pa#ina BCG! @ilozofia are. în vreme ce amorul dă rău într-un discurs filozofic şi trebuie. auto-admirativ. pentru a-l fi&a pe celălalt şi a citi pe faţa lui admiraţia în faţa #eniului propriu! 'el mai frumos este cînd palma dată peste frunte nu e însoţită de mima admirativă a celuilalt şi cînd #estul cade astfel în #ol! 'el care. în sensul că fiinţa sa este fiinţă întru moarte!" /ai e&istă şi o distincţie "de parcurs". pentru propoziţia de la p! H7 ― Das fa#tisc$e Dasein existiert !ebiirti!. înlăun-trul unei enumerări. und !ebMrti! stirbt es anc$ sc$Ln im 2inne des 2eins zum =ode ― am propus) 1Dasein"ul factic e&istă născîndu-se mereu şi născîndu-se el deopotrivă moare de$a. ca distincţie supremă. posibilitatea "de o bo#ăţie fără perec1e printre celelalte posibilităţi acordate fiinţei umane" este total absentă dintr-o carte care are tocmai aceste posibilităţi ca obiect! 8-ar putea răspunde că ea este asimilată e&istenţialului *efindlic$#eit. care provine din lada de pe terasă şi care oricum va fi băută la masa de seară 3neapărat o ?efeVeizen4! 5istincţia omolo#ată în felul acesta în final se numeşte "bere cu palmă"! Pentru a ieşi de pe terenul #ratuităţii şi a da un sens real e&presiei "a da o bere" s-a instituit. să văd die . i#norat! 5ar de ce2 7 n!iembrie "m instituit un cod de manifestare pentru soluţii deosebite #ăsite în timp ce revizuim te&tul! :imirea şi stupoarea încîntată în faţa unei soluţii inspirate sînt marcate de o lovitură cu palma peste frunte şi lăsarea pe speteaza scaunului. 8inta#ma "posibilităţi ale fiinţei umane" devine aici una pur te1nică şi s-ar putea la ri#oare spune că tratatul 1eide##erian este o analitică a posibilităţilor Dasein-ului! 'u toate acestea. cînd celălalt întăreşte formularea propusă în traducerea e&istentă prin e&clamaţia "sculpturăL"! *n acest caz se recunoaşte că fraza #ermană a lui ?eide##er a fost impecabil turnată în romEnă. şi-a tras o palmă peste frunte începe atunci. printre "sculpturi" şi "beri cu palme"! 10 n!iembrie "stăzi a fost o zi de #raţie) am fost la (odtnauber#. trebuie să dea Eefe"le la o bode#ă din apropiere. "bere cu palme la restaurant"! 'elălalt. ?eide##er redactează 2ein und 3eit. lîn#ă @reibur#. se pretinde în mod simbolic o bere. aşadar. enervat. citim) "5e ce iubirea este de o bo#ăţie fără perec1e printre celelalte posibilităţi acordate fiinţei umane şi cum se face că ea rămîne o suavă povară pentru cei pe care îi atin#e2 %ăspunsul e simplu) pentru că. săi e&plice celuilalt cît de rafinată e soluţia propusă şi de ce anume ea trebuie împărtăşită pe loc! 'înd acordul celuilalt e smuls şi el consimte la in#eniozitatea formulării. voie să pătrundă într-un discurs amoros şi să contribuie la alcătuirea lui 3pasa$e între#i din declaraţiile făcute "domnişoarei "rendt" sînt scrise în cel mai crîncen "cod 1eide#-#erian"4. o dată ce a acceptat că soluţia este #enială şi distincţia trebuie acordată. "situarea afectivă". că nu mai e nimic de discutat şi că se poate trece mai departe! *naintăm tîrîş-#răpiş în te&tul lui ?eide##er. e pomenit.viaţa lor! *n cea de a doua scrisoare de îndră#ostire pe care ?eide##er i-o scrie ?annei "rendt în MB februarie BCMK. paralel cu scoaterea lentă a oc1elarilor.

tremurător şi vibrînd tot de an#oasă. fără să-l fi cunoscut. ele continuă să fie proiecţia interiorităţii celuilalt şi a lumii din care au făcut cîndva parte! La ele nu se a$un#e îndeobşte decît printr-un detur afectiv. pipa sau orice alt obiect de #enul ăsta care făcea parte din intimitatea cotidiană a "marelui om"! (ot alaiul acesta de obiecte "sacrate". cînd 2ein und 3eit. a micii scrieri +us der &rfa$run! des Den#ens 3"5in e&perienţa #îndirii"4. +oan "le&andru era ca răţuşca din e&perienţele lui Lorenz. prin escavare. încon$urîndu-i.enise. +oan "le&andru s-a postat în spatele lui ?eide##er. "cabana" lui ?eide##er! --am avut niciodată un apetit special pentru "pelerina$e culturale" şi n-am crezut că te poţi apropia de fiinţa a ceea ce se numeşte îndeobşte un "#eniu" venind din e&terior. abia acum aveam de ce . "adus de ceilalţi" şi aştepta pesemne conştiincios sfîrşitul vizitei pentru a fi luat de acolo şi dus în altă parte! +oan "le&andru a intrat în sc1imb în casă ca într-un templu. ca să spun aşa. eu văd în paltonul lui. a$uns în faţa lui ?eide##er. îşi desc1isese cu un scîrţîit prelun# porţile zăvorite atîta vreme lăsînd să se facă văzută cea mai cristalină construcţie a filozofiei din cîte se întîmplaseră vreodată. iară această "co-simţire". cred că vizita mea la (odtnauber# s-a produs e&act atunci cînd îşi dobîndise sensul) abia acum.l era îndră#ostit de un zeu la al cărui altar nu slu$ise niciodată şi. pentru că nu avea nici ce să spună. "paltonul lui -oica" înseamnă altceva decît pentru cel care intră în cabană ştiind doar că -oica a fost "un mare filozof"! *mi amintesc în acest sens de cele spuse de -i<> /! privitor la vizita pe care i-o făcuse lui ?eide##er în locuinţa lui din @reibur#. din propriile sale deliruri poetice în mar#inea cuvîntului incert de fiinţă! . care nu poate să apară decît în urma unui contact îndelun#at cu fiinţa vie a autorului şi cu performanţa sa! @ără acest s9mpat$ein. perfect onest în placiditatea lui. în care nici un cuvînt sau o idee nu se potrivea cu ori#inalul. piesă cu piesă. prin anii NOG.l credea. în bolboroseala lui. fără acest . că îl întîlnise pe ?eide##er şi tot ce făcea acum avea aerul unui "ca şi cum" lipsit de orice acoperire. cu braţele desc1ise în aer. dincolo de e&terioritatea însăşi şi de cate#oriile precare ale turismului cultural! *ntr-un fel. cel care le priveşti. el nu făcuse decît să-l încarce pe ?eide##er cu un conţinut complet străin de acesta. #ata oricînd să intervină şi să-şi prindă la o adică în braţe zeul în cădere! *n timp ce 8orescu nu-l vedea pe ?eide##er văzîndu-l c1iar. în celălalt se mer#e pe urmele unei anecdote! 'înd intru în camera de la Păltiniş a lui -oica. nici în ce limbă să spună! . altceva decît vede un vizitator care intră astăzi în cameră şi căruia i se spune "acesta e paltonul lui -oica"! 9i c1iar şi pentru cel care. care desc1ide oc1ii la naştere asupra unui pantof tras cu sfoară şi pe care apoi îl urmează fidelă crezînd că este raţa-mamă! "şa stînd lucrurile. care creează trasee interioare între tine şi obiectul entuziasmului tău nu se poate trece. şi o plimbare de vacanţă într-un loc sacru. oricum. +oan "le&andru trăia doar în iluzia că îl vede! . conturul siluetei.it!efQ$l. împreună cu /arin 8orescu şi +oan "le&andru! 8orescu s-a aşezat într-un fotoliu şi a rămas pe între# parcursul vizitei mut şi nemişcat. care ocupă apoi un loc într-un muzeu sau se vînd la licitaţie uneori pe sume fabuloase. faptul că lucrurile au a$uns aşa la 'ioran e semnificativ. provenit.Etitte. şi apoi reasamblat. şi-a investit viaţa în înţele#erea #îndului lui. pipăindu-i bastonul. după vizita sa acolo. dacă e să $udec după o scandaloasă traducere pe care a publicat-o în @uceafărul. ar fi în#enunc1eat! -i<> nu confirmă. prin c1iar actul traducerii ca suprem ar#ument al înţele#erii lui. păşind pe vîrful picioarelor şi cu mîinile împreunate! *n Caietele lui 'ioran din epocă este consemnat faptul că. demontat ca uriaşul motor al unei rac1ete interplanetare. capătă sens numai dacă întreţin un raport esenţial cu "fapta culturală" şi dacă pentru tine. în care cel ce se duce şi vede este locuit de credinţă. masa de lucru. în asemenea cazuri se repetă deosebirea dintre un pelerina$. în vizită la ?eide##er. dar. în orice contact cu e&terioritatea unui persona$ important. şi dacă ele nu sînt e&acte sînt oricum adevărate! 8i#ur e că atunci cînd ?eide##er s-a urcat pe un scăunel să a$un#ă la un raft mai înalt al bibliotecii. al cărei unic mobil este curiozitatea! *ntr-un caz se pipăie o întrupare. pe care după fiecare plimbare împreună prin pădure i-l scoteam #ri$uliu şi îl atîrnam în cuier.

curios şi puţin an#oasat. teşită. (Ubin#en. un e&emplar din 2ein und 3eit şi Dicţionarul $eide!!erian al lui +n#Vood! La @reibur#. şi cu cei doi versanţi superb desc1işi şi pierzîndu-se în zare! *n partea de sus a versantului din dreapta drumului. asupra sensurilor descărnate ale operei care. pentru care sîntem total nepre#ătiţi. cu un fir din izvorul muntelui care cur#e necontenit în el. adau#ă apoi =o#dan. "cabana"! -ici un drum nu duce la ea şi trebuie să ieşim din şosea şi să o luăm. cu un soare dezlănţuit. deloc de ne#li$at. cum urci. fu#it în BCDD. este şi mai sărmană decît apărea de $os) este o cutie de 7[O m. aceleaşi perdele de brazi. dis-de-dimineaţă. după care se întorc demni şi bo#aţi în satul lor. pildă vie pentru următorul val care invadează Accidentul şi care se străduieşte să-l imite şi să-l întreacă pe cel dinainte! Amul e bun şi #eneros. cu stive de lemne frumos aşezate în faţa fiecărei case. uriaşă. la rîndul ei. pe peretele nordic! "coperişul. în fundul văii. celebra EQtte. aparate de foto#rafiat şi o cameră video performantă şi. aşadar. urnit într-acolo de bunăvoinţa unui persona$ e&trem de pitoresc. prică$ită.oln să ne ia cu maşina.ste e&trem de bine dispus.ste o zi neaşteptată pentru luna noiembrie. din Los "n#eles. fericit să fie călăuza noastră pe urmele lui ?eide##er la (odtnauber# şi @reibur#! 5rumul către (odtnauber# 3cam MG <m din @reibur#4 este pe alocuri surprinzător de asemănător cu cel spre Păltiniş0 aceeaşi şosea urcător-serpen-tinată. cu latura sudică a acoperişului căzînd direct pe pămînt. şi de sub zăpada călcată de noi. cu o #ăleată în mînă. doze de bere şi sticle de V1is<e>. am acceptat şi am aşteptat. repetă periodic! . orbindu-ne în drumul nostru şi muind pe alocuri zăpada! -e apropiem şi caut din oc1i $#1eabul dintr-un trunc1i de copac. aceleaşi desc1ideri vaste către văi şi povîrnişuri. care a venit de la . în dreapta şi în stîn#a nici o casă. stă în dreptul firului de apă. americani.i bine. dar cu o privelişte de prinţ!" "ici se retră#ea ?eide##er. camuflată pe fundalul unui mănunc1i de brazi.ioln şi romEn din -ăsăud". se vede. mi le lumina făcîndu-le în alt fel inteli#ibile! "m plecat. la Londra sau în +rlanda. ca mici obiecte ma#ice care urmează să ne introducă la momentul potrivit în "imperiul 8piritului". în care ?eide##er. în sus. ca şi la ?eidelber# şi pe tot drumul era uscat ca în palmă! :rcăm. aproape . pentru a le spori şi înviora. pe sub #loanţele #rănicerilor romEni. pe care îl invoca la tot pasul. animat de o credinţă nestrămutată în "imperiul 8piritului". să văd pe cine anume 1otărîseră zeii să-mi trimită pentru împlinirea acestui transport iniţiatic! . reli#ii orientale şi ţăranii din împre$urimile -ăsăudului care cerşesc sau fură la Paris. enorm". neamţ din .u mi-s american. prin zăpadă. în biblioteca :niversităţii. ne spune =o#dan. ca şi pereţii sînt îmbrăcaţi în solzi de şindrilă. invidiaţi şi respectaţi de toţi. ţinînd cabana sub oc1i. acelaşi cer lipsit de ec1ivoc! (odtnauber# e un sat de munte.să vreau să văd circumstanţele în care se întrupase spiritul celui care fusese autorul acestei isprăvi! . cu basca pe cap. cîteva luni pe an. cu trei ferestruici pe peretele vestic şi cu o uşă care se înalţă deasupra a două trepte de lemn. pieptiş. să lucreze! "8-a lucrat enorm aici. această "e&cursie culturală"! +-am mulţumit. se ivesc iarba şi pămîntul! . numai aşa se puteau întoarce. are oc1ii lar# desc1işi către toate zările culturale şi poate în orice clipă să spună ceva definitiv despre #reci. $#1eab pe care îl ştiu dintr-o foto#rafie publicată în mono#rafia lui =iemel de la %oVo1lt. ?e#el.reau să spun că numai aşa ele puteau începe să-mi vorbească. privind potolit spre aparat! "'abana". -ietzsc1e. valea cu versantul de vizavi 3unde e pîrtia pe care ?eide##er sc1ia4. văzută de aproape. dar într-o bună zi m-a sunat la ?eidelber# şi mi-a propus. pe 'ătălin şi pe mine) doctorul "u#ustin Astace! -u ştiu cum a aflat că urma să vin în Germania. omul era un nă-săudean de-al nostru. are portba#a$ul plin cu sandviciuri. total inaparentă. cel mai adesea sin#ur. în @reibur#. ne aşteaptă =o#dan /incă. acum prima dată. termosuri cu cafea. "verroes. în faţa ei se desc1ide. cabine cu ma#netoscoape pentru casete video etc! etc4. căci sînt anume puse acolo pentru această importantă zi. cît vezi cu oc1ii! "A casă de o sărăcie desăvîrşită. care coboară pînă la brîul scund de piatră pe care se spri$ină cabana! *n spatele casei e pădurea. rînduit de o parte şi alta a drumului. pentru că $os. cu cinci eta$e şi dotări de vis 3ordinatoare pe toate mesele. mică. prin +u#oslavia şi a$uns mai apoi în "merica! *n urmă cu cinci ani ― n-am mai stat să descîlcesc de ce ― s-a strămutat în Germania! ".

cu o vorbă din Jurnalul lui . îl înţelesesem pe -oica ― aplecat peste ultimul sistem ontolo#ic al lumii. cînd au aflat că nu e. -iciodată spectacolul #îndirii nu se vede0 însăşi strălucirea lui este o #aranţie pentru invizibilul ei! . în cel mai ma#nific decor al #îndirii şi lectura pe care o face ― cu #lasul nesi#ur. care stă ca un nimb de i#noranţă peste fiinţa lucrurilor celor mai importante. cu sărăcia acestei Eutte. în Jurnalul păltinişean. cu o şepcuţă de tenisman pe cap şi cu un vindiac siniliu ca cerul. căutîndu-şi bîrlo#ul. este însuşi faptul de a fi (das 2ein).etafizica şi . pentru că are acea ruşine $uvenilă în faţa produsului propriu ― este un #est de pietate. "impulsul". ""1L +mperiul 8piritului". 'ătălin a scos camera video din sacul lui =o#dan 3cea a dr-ului Astace nu mai are baterie4. care îi ceruse lui ?eide##er să-i e&pună rezumat proiectul lui de #îndire! -aportul e documentul cel mai important pentru a înţele#e în ce măsură pasa$e din &tica nicoma$ică. făcînd un pas înapoi. pentru a obţine condiţia e&terioară a înşurubării în propriul lor #înd! 'ît de mult trebuie să ai în tine ca să vrei atît de puţin de la ceea ce este în afara ta2 /ă uit la biata EQtte şi mi se pare că ceea ce văd este o lecţie pură de fenomenolo#ie! Pe vremuri.i bine. cu cabana umilă a lui ?eide##er.l însuşi apărea. mă zăpăcesc complet şi mă simt ca o muscă mare care intră în derivă cînd e surprinsă de un $et de flit! *l ru#asem pe =o#dan să ne pre#ătească. "1abar nam". =rusc inflamat de această revelaţie. dacă ştie să ne arate coliba! /eine +$nun!.ier<e#aard care spunea că divinul intră în lume îmbrăcat în 1aine umile! "cum. o mini-conferinţă despre ""ristotelul lui ?eide##er"! =o#dan stă lîn#ă $#1eabul cu firul de apă. a fost răspunsul! . întrebaţi ce e. mi se părea că am în faţă tema însăşi a fenomenolo#iei! *n tot ce a scris. . un sin#uratic şi înfricoşător pas înapoi. la fel cabana lui ?eide##er îl identifică pe acesta ascunzîndu-l! 5eşi drumul pe care îl părăseşti cînd vrei să urci pieptiş spre EQtte se numeşte "/artin ?eide##er Re#". pleacă fenomenolo#ia! +ar "lucrul" cel mai important care ne "încon$oară" şi despre care. profesor la /arbur#.iaţa oricărui mare #înditor este un camufla$! . pe muşc1iul verzui-otrăvit care îi acoperă muc1ea. ieşite din scara omenirii. de la acest "1abar n-am". vădit emoţionat. ascunzînduse! . drul Astace. pîndind să fie în cadru. este o scurtă ru#ăciune culturală pe care unul dintre noi o murmură şi ceilalţi o ascultă în . am întrebat pe cineva care trecea. şi îmi soarbe cuvintele! 8imt că îmi pierd şirul.izica au reprezentat +nstoss" ul. la izolarea lui -oica de la Păltiniş2 *i simt pe amîndoi ca pe nişte mari animale. iar apoi. privind locul. #răbit. în timp ce cuprind cu privirea vastitatea peisa$ului din faţa mea şi fac efortul să îl fi&ez în mine. asemeni unui actor căruia ia venit rîndul să intre în cadru! 5e altminteri este din plin pe scenă 3şi-a pre#ătit intrarea le#îndu-şi discret înainte o băsmăluţă în $urul #îtului4. pe smocurile de iarbă care străpun# zăpada. nu au mai ştiut ce e. pentru a nu veni cu mîna #oală aici. să-l iau cu mine ca pe o provizie menită să mă apere o vreme de uitarea care se va instala curînd în mine! "poi privirea îmi coboară pe colţul de stîncă pe care îmi spri$in un picior.l nu intră în ordinea lumii obişnuite şi de aceea oamenii nu-l pot percepe! "şa cum cei de la Păltiniş au crezut o vreme că -oica este "frizerul staţiunii". mîncînd pîine cu #em pe un ziar şi tră#înd dintr-o pipă umplută cu tutun de ţi#ări 'arpaţi ―. iar noi sîntem rezemaţi de trunc1iurile copacilor din $ur! "scult. în sat. stă lîn#ă mine. nimeni. în atenţia lui Paul -atorp. încerc să o împărtăşesc celorlalţi) perorez în faţa cabanei. care l-a pus pe ?eide##er pe drumul "facticităţii" ca matcă autentică a filozofiei! =o#dan citeşte. pe albia minusculă săpată de firul de izvor şi care se pierde $os. ca o fiară care se pre#ăteşte să nască. un te&t pe care ?eide##er l-a scris în BCMM.i trec prin lume purtînd cu ei o măreţie care nu se (ede. pe care scrie cu litere mari =$e 'iants 3contrastînd de altminteri fla#rant cu silueta stăpînului lui4. nu ştie cine e ?eide##er şi unde e cabana lui! "flaţi la poalele colinei. ?eide##er s-a ocupat de un sin#ur lucru) de ceea ce apare as-cunzîndu-se! . noi dăm din umeri şi spunem #eine +$nun!. în vale! =o#dan ne vorbeşte despre -aportul 8atorp.pentru sine! 'um să nu mă #îndesc. nu mai ştiu ce spun şi ce vreau să spun şi în clipa în care îl aud pe doctor că oftează privindu-mă cu oc1ii lui albaştri şi umezi de emoţie culturală.

numai aşa. "în imperiul 8piritului"! *i promit lui =o#dan că în martie. so: %evenim în oraşul vec1i şi intrăm în 5om! " scăpat ca prin minune în timpul bombardamentului din M7 noiembrie BC . la " GGG de picioare deasupra omenirii". care reinte#rează "obiectul" neutru al ontolo#iei tradiţionale în spaţiul unui "a fi" le#at de menirea funcţională 3pentru om nimic nu este fără să fi fost interpretat în prealabil la nivelul unui "la ce bun"4. care este esenţa sa. ?issen Eeide!!er. pi& sau rac1etă4. cu aplomb american de suşă romEnească. concertele de or#ă care au loc săptămînal! . ridicînd o mînă în sus! Rir lieben Eeide!!er: 9i iese din curte bine dispus. 2ie ?issen ?er ist Eeide!!er? Eeide!!er ― eine !rosse 0dee: 'ei doi par foarte impresionaţi şi aprobă tot timpul dînd din cap) +$. pe care el nu-l ştie. cînd va reveni pentru o vreme în ţară. care a$un#eau deasupra oraşului virînd după un deal. o#e9l spune drul Astace. catedrala le apărea brusc în faţă şi cînd declanşau. aceste ima#ini vor e&ista undeva şi în %omEnia!" "5a. bicicletă. locuită acum de nepotul lui ?eide##er. care este felul lui de a fi şi fiinţa sa ştie cel mai bine tocmai cel care îl produce. cum traduce =o#dan! Pa#inile lui =o#dan sînt minunate prin ri#oarea şi onestitatea lor "1ermeneutică"! /i-ar plăcea să trăiesc din nou aşa. datorită lui. veşnic "pe drum". cum ar zice drul Astace. tocmai pentru că el are în minte în permanenţă.tăcere! 'are a fost brînciul ontolo#ic pe care i l-a dat "ristotel lui ?eide##er2 %ăspunsul e neaşteptat de simplu şi #reu de sesizat în amploarea consecinţelor sale) ideea că sensul ori#inar al fiinţei nu trebuie căutat în orice fiinţare de pe lumea asta. eidos"ul lui. deasupra a ceea ce atunci credeam că este doar mlaştina politică a locului şi care acum aduce. această supremă "cate#orie" a non-indiferenţei 3aşa am înţeles-o la primul contact cu 2. die +uslănder. îmi răspunde =o#dan! "uzim în urma noastră cum se desc1ide uşa casei şi cum o doamnă îi e&plică celui care a irumpt în curte ceva cu "Privat#rundstiic<"! ― 7#e9. =o#dan şi cu mine traversăm în#roziţi şi ne îndepărtăm de locul în care năsăudeanul nostru tocmai "a violat" un spaţiu privat! "Pînă la urmă. păstrată şi adeverită în final de produsul însuşi! (oată teoria "ustensilităţii" din 2ein und 3eit. îi voi arăta Păltinişul. observ. ca ieşire din sine şi ca "fapt de a avea întotdeauna ceva de făcut". u. în linii mari. filmînd febril! 'ătălin se ascunde în maşină. cu camera pe umăr. întreabă decis! *n clipa următoare este în curtea casei. la cîteva zeci de metri! A vreme după război s-a crezut că primiseră ordin să cruţe catedrala. venind cu un pled sub braţ. ca un vînător care a prins urma vînatului! "'are el1. dar asta nu-l împiedică să spună la tot pasul ce are de spus! *n astfel de situaţii se simte "american" şi neo şi spune! "cuma i-a oprit. nu s-a #ăsit nimic de #enul ăsta! =o#dan îmi arată. aspectul lui. îşi află sursa aici! "Gri$a". cu o cloacă planetară! 8ă mă mut. dar deocamdată. ci precumpănitor în fiinţarea care este produsă pentru a fi apoi folosită în cadrul îndeletnicirii şi al preocupării! 'e anume este un lucru. forma lui finită. banca de piatră de pe care ascultă. omul se defineşte ca acest persona$ a#itat. şi. Q! şi aşa o înţele# şi acum4. noi sîntem pudici şi civilizaţi. pe latura navei din dreapta.norma catedrală este de fiecare dată plină oc1i. după ce apucase să filmeze tot ce era de filmat! *n poartă se întreţine cu o perec1e ― sînt c1iar vecinii casei ?eide##er ― care se întoarce mulţumită de la )o!!in!. pe cei doi şi auzim de pe trotuarul de vizavi unde ne-am retras strate#ic) 2ie ?issen nic$t Eeide!!er: Rir. dar nimeni nu se . din clipa prefi#urării lui şi apoi pe tot parcursul producerii. bombele cădeau sistematic după dom. 5rul Astace nu are o relaţie ideală cu #ermana. ca +ussein auf. împreună cu cîţiva prieteni tineri. drul Astace sare din maşină. este o si#lă a omului care nu-l poate înţele#e pe "a fi" decît plecînd de la fiinţarea produsă şi inte#rată în sfera preocupării cotidiene! +ar în raport cu această lume a "fiinţării produse" 3scaun. dar le-a obţinut prin rapt". în urma căruia au dispărut trei sferturi din oraş! Piloţilor en#lezi. care poartă în ea marca interpretării şi a rostului utilitar. dar cînd s-a cercetat în ar1ivele aviaţiei en#leze. vom "filozofa" laolaltă oma#iindu-i pe toţi #înditorii care au #îndit dintr-o cabană! 'oborîm în @reibur# şi ţin să văd casa lui ?eide#-#er din %ot1ebuc<Ve#! @ără să stea mult pe #înduri. într-un etern Păltiniş reînviat.

ca acompaniament ideal la vinul roşu! =rînză proaspătă de capră se îmbracă în rocDuefort şi totul se înveleşte compact în frunze de viţă tapetate cu mirodenii şi se în#roapă! 'u cît timpul trece. trei săptămîni în cap4! +m umplut"o bine. alcătuite dintr-o calitate aparte a timpului2 9i nu trebuie să am #ri$ă cum le umplu2 'e-i drept. altele abia cît o monedă) *onton de Culotte se numesc. socotindu-i nocivi pentru dieta freibur#1ezilor! Patronul ma#azinului a dat poliţia în $udecată şi şi-a recîşti#at brînză şi presti#iul! Qiua noastră se înc1eie în circiuma de alături. frunzele roşii. după prele#ere. de astăzi începînd.încumetă să stea pe brîul de piatră care se întinde între coloanele adosate! *n catedrală sînt patru or#i şi =o#dan a descoperit că acesta e locul ideal de unde pot fi ascultate! Ar#anistul cîntă la ele pe rînd. unde se poate lua un pa1ar din cele mai bune vinuri albe de /osela. în intensitatea vîntului de pe podul (1eodor ?euss care devine. se c1irceşte şi capătă damf şi tărie! "ceste *outons de Culotte ocupă treapta ierar1ică pe care le-o conferă timpul petrecut sub pămînt! /inimum este un an. pentru ele nu trebuie să dau seama @undaţiei ?umboldt. se va uita. în urmă cu un an. în iedera casei de vizavi care avea. Eosen#nopffle. 12 n!iembrie Perioada mea 1eidelber#1eză se apropie de sfîrşit 3mai am. iar cele mai preţioase rămîn în#ropate vreme de nouă ani! . întocmai ca şi cele CG de zile. în vitrină se înalţă turnuri şi stive de rondouri de brînză vec1e. cu atît rotocolul de brînză se strîn#e. 9i cît este de important că e aşaL Pentru că la o scară condensată şi ca şi cum aş fi e&perimentat-o în laborator. nevenindu-i să creadă că aici stătea "atunci". poliţia a confiscat o parte din "butoni". 4mi vine în minte ?oria =ernea care mînca aşa ceva în sudul @ranţei. în vitrină. prima vitrină de care dau cu oc1ii este a unei formidabile froma!erie specializate numai în brînzeturi de capră! 'enuşii. în soarele care oboseşte treptat. cu umărul şi capul spri$inite de coloană!" /în#îie coloana de piatră înne#rită şi mă #îndesc cum peste HG de ani va veni în pelerina$ la locul acesta. am avut senzaţia că îmi trăiesc viaţa în varianta ei îmbunătăţită sau că am aflat cum ar fi trebuit. în piaţa domului. ascultînd cele patru or#i. 5oamne2 ― care mi le-a dat! 'ă sînt BD MKG şi nu CG nu sc1imbă din punct de (edere esenţial nimic! 5in punct de vedere esenţial contează un sin#ur lucru) că ele reprezintă.le sînt cele care. "într-o viaţă mai bună". pentru ca în final să se aşeze în locul din care pot fi acţionate toate odată! ". să bea un vin aici! =ucla zilei se înc1ide! mar$i. nu sînt ele.ezi ce ale#i din ele!" 9tiam că sînt CG de zile făcute dintr-o calitate aparte a timpului! . de altfel ― ca pe o perioadă de zile numărabile2 5acă la MG de ani ţi-ai spune) ""i în faţă. KG de ani plini. să mă port cu ea! "m zis) ""stea sînt zilele tale! .edeţi2 "ici stau. cînd am sosit. toate şi fiecare în parte.arlsru1e! =o#dan ne atra#e atenţia că ?eide##er venea adesea. cu fiecare zi în care . străbate prin #eamul vitrinei! G1idîndu-se de altfel după el. pentru că #ura îţi ia foc! (rebuie stins ur#ent cu vin! /irosul lor. nu sînt mai mari decît o monedă! 8e mănîncă din ele cîte o fărîmă. ne#re sau de culoarea tabacului. le-am putut aşeza în an. deşi ma#azinul este înc1is. pe cele CG de zile de acum le-am putut "pipăi" în concretitudinea lor. unele de mărimea unei farfurioare. drept. apoi #albene şi acum începe să le piardă. adică BD MKG de zile! "stea sînt zilele tale! . în începutul şi în sfîrşitul toamnei. şi se va întreba care este esenţa timpului şi "unde" s-a dus "timpul acela"! +eşim afară şi. =aden sau . un interval finit alcătuit din elemente trecătoare şi ireversibile! @aptul că fiind multe ― BD MKGL ― nu le pot vedea capătul este o c1estiune de miopie e&istenţială sau de lipsă de ima#inaţie! .le aveau o miză! -u-mi puteam permite să-mi bat $oc de vreuna din ele! 5ar cine ne împiedică să #îndim aşa încă din zorii vieţii şi să ne #îndim viaţa ― e&act aşa cum e. cu puţin noroc. ci fundaţiei care sînt eu însumi şi "celui" ― dar cui oare.ezi ce faci cu ele!" 9i pentru că sînt zilele vieţii mele şi pentru că miza lor e însăşi miza vieţii mele.

împlinirea. 8u l"am ratat. "muşcăm" din primele ei zile ca dintr-un bun care de-acum începe să fie consumat. urcăm către zenitul acestui parcurs. că nu a trăit) el nu a făcut nimic cu timpul lui! %ezerva aceasta de timp care a fost viaţa lui. îmi spun. a făcut din noi ceea ce a vrut să facă! 'înd de fapt sin#ura problemă este ce faci şi ce ai făcut tu cu timpul tău! L-ai împlinit2 8au l-ai risipit2 "cest "a împlini timpul" nu poate surveni decît pentru cei care "au ţinut anticipativ moartea sub oc1i" şi care au avut precocitatea acestei ţineri sub oc1i! (ocmai pentru că am ştiut din prima clipă. la dispoziţie CG de zile! 8puneam că "le-am umplut bine"! 'eea ce înseamnă că voi ieşi din ele mulţumit nu le-am trăit la întîmplare. "bine umplut"! 5ar "timpul unei vieţi"2 'îţi dintre noi ştiu. unui pro#ram şi unei fapte împlinite 3am terminat de verificat traducerea la 2ein und 3eit ― şi l-am înţelesL4! Perioada asta a avut rotun)ime. acum cînd scriu despre el. aşadar. ceea ce trebuia să înţelea#ă de la început! 5isperarea lui vine nu din faptul că va muri. pare că sîntem purtaţi de timp şi scoşi la celălalt mal ― al morţii ― după ce timpul însuşi ne-a uzat şi. le-am supus unei idei. purtîndu-ne pe spinarea lui. la ?eidelber#. i-am putut simţi cur#erea ca într-o mare clepsidră) am respirat zilele în calitatea lor începătoare. iar e&perimentul pe care l-am făcut aici. +van +lici află acest lucru cînd moartea s-a apropiat la cîteva zile de el! *n zilele acestea pe care +van +lici le simte ca ultimele. cînd e vorba de BD MKG de zile. că "timpul meu de la ?eidelber#" are un sfîrşit. că vom muri de foame de timp! -umai că această descriere mecanică a vieţii ca "porţie de timp" ce urmează să fie consumată şi care ne consumă pe măsură ce o consumăm este e&terioară şi falsă! Potrivit ei. fapta mi$locită de ele şi. el pur şi . "mulţumit". din prima clipă. astfel. urlă cîteva zile în şir! :rlă pentru că a înţeles abia acum. în ce mă priveşte e prea tîrziu. mai pătrunzător. cu puţin noroc. cele BD MKG de zile ale vieţii mele! Aricum. coa$a lor lipsită de miezul consumat.trec pe acolo cu bicicleta. @iind un timp bine delimitat. coborînd din autobuzul de la @ran<furt. în faţa 1otelului /ariott. pentru că nu mai am MG de ani! "m lăsat în urma mea aproape şase decenii. toate vieţile sînt la fel) intrăm în viaţă. începem apoi 'oborîşul ţinîndu-ne tot mai #reu pe picioare şi speriaţi că "rezerva de timp" se apropie de sfîrşit. ci "mierea" lor. şi nu destrămarea mea! 5e aceea ies din timpul acesta fericit şi fără re#rete! " fost un timp plin. am început să cobor şi să apun cu ele! -umai că în partea de $os a clepsidrei nu se adunau cadavrele clipelor căzute din partea de sus. nu poate decît să mă facă să re#ret felul în care am trăit ceea ce am lăsat în spate şi. Pe acest model "clepsidric" şi "urcător-coborîtor" poate fi privită în c1ip e&terior viaţa fiecăruia dintre noi! 9i privite aşa. "rotun$ime". "împlinit". ci pentru că află. am a$uns să-l folosesc aşa cum l-am folosit! L-am folosit tocmai pentru că am avut în minte sfîrşitul lui! 9i tocmai de aceea. începem să în#1iţim zilele şi să le facem să dispară în mormîntul care sîntem şi care capătă contur şi se umflă cu fiecare zi în#ur#itată. pe fundalul ei. în sfîrşit. că el are un sfîrşit şi că tocmai sfîrşitul acesta trebuie să dicteze petrecerea timpului nostru2 în povestea lui (olstoi. ca să spunem aşa. să mă a$ute pentru deceniul care a mai rămas! 13 n!iembrie 8ă reiau! *n această perioadă am trăit. ediţia abreviată a vieţii în #eneral şi. cînd nimic nu mai poate fi sc1imbat. apoi în ec1ilibrul mi$locului lor şi. acum abia. +es din ea avînd-o în urma mea ca pe o bucurie. în ploile care vor începe şi nu se vor mai opri pînă în martie al anului viitor! 5ar cine mă împiedică. cuvintele care îmi vin în minte sînt "plin". risipa şi eşecul de pînă acum al propriei mele vieţi! "m avut. din clipa în care am fost depus. în clipa din urmă. ne aşezăm apoi temeinic la acest ospăţ cu timpul. să mă #îndesc că mai am de trăit de KG de ori KG de sc1imbări ale anotimpurilor2 5epinde de mine şi numai de mine să pot pipăi. dintr"un punct de (edere esenţial. cu ima#inaţia mea şi cu a$utorul enormei cantităţi de informaţie pe care mi-o pune la dispoziţie viaţa celor din $ur. el urlă. "bucurie".

unic în lume şi pentru care. peste capetele tuturor. ca să spunem aşa. este sentimentul de forţă şi de nemăr#inită mîndrie cu care îndră#ostitul îi priveşte pe ceilalţi de la înălţimea îndră#ostirii sale! Plutind. a căzut peste o carte neaşteptată) @ried#ard (1oma. care circulă printre ceilalţi. =onn. pentru a putea ieşi din viaţă cu pas uşor şi sufletul împăcat2 15 n!iembrie "m observat că cei care utilizează constant "leftonul" încep să aibă un soi de instinct. pe care nu-l transmite decît c1ipul unui om aflat în transa iubirii. părînd că priveşte anume la sandaua sumară în care e prins piciorul zeului. la prima tatonare făcută de 8u1r<amp. cîteva baluri. se toarnă în zilele unei vieţi) o carieră. dar nu ca autor. între timp scrisorile 3sau doar o selecţie a lor4 apăreau într-o editură practic necunoscută. carne şi aur. uitîndu-se la cel care face foto#rafia de undeva din prea$ma statuii ― şi deci şi la noi. mai ales în prezenţa fiinţei iubite. cu numele lui 'ioran pe copertă. prin consens uman. refuzul lui Gallimard privind publicarea a fost cate#oric) erau documente intime. dar că unele dintre ele erau de o tulburătoare "sinceritate"! Aricum. MGGB! *n urmă cu un an. #oale şi nelocuite. pe care autorul lor nu le destinase nici o clipă publicării! Punerea scrisorilor pe masa unei edituri a fost considerată ab$ectă! 8u1r<amp a renunţat! 9i. mulţumită. care împrumutăm perspectiva ima#inii ―. el are simultan o e&presie prin care dăruieşte ― spre a fi privit şi admirat ― obiectul iubirii sale. o căsătorie. iar din planul al doilea. cu de la sine putere. coperta cărţii. au reacţionat prompt! Persoana care se deplasase la 8u1r<amp să vadă despre ce este vorba s-a întors la Paris destul de tulburată. 6m nic$ts in der Relt. ceilalţi oameni nu pot decît să-l invidieze! Arice om îndră#ostit priveşte lumea de pe culmea aceasta pe care îl înalţă iubirea sa şi. în ce mă priveşte. sau sînt făpturi minunate care s-au desprins din mine. amuşinînd astăzi pe internet.l nu şi-a umplut zilele. destinsă. traversată de sus pînă $os de coapsa şi pulpa unui "pollo marmorean! @oto#rafia era făcută din dreptul soclului. este absolut limpede. o selecţie de citate incitante şi cîteva foto#rafii ale încîntătoarei @ried#ard şi ale lui 'ioran la Paris! 5in capul locului. ieşite de sub tutela "timpului meu" şi revărsîndu-se peste ei2 5e ce nu mi-am trăit cele B OGG de zile ale vieţii mele de pînă acum cu coerenţa cu care am trăit zilele de aici. ci din timpul care a trecut privit în o#linda acestui sfîrşit! 'e am făcut cu zilele "muritoare" ale vieţii mele2 'e s-a ales din ele căzute în partea de $os a clepsidrei2 8înt co$i de zile. o foto#rafie color de o e&celentă calitate. ele fiind montate ca citate de destinatara lor într-un discurs care relata idila înfiripată între septua#enarul 'ioran şi tînăra profesoară de filozofie din . şi o . lăsînd să se înţelea#ă nu numai că scrisorile erau autentice. ci doar în titlu. se desprinde fi#ura lui 'ioran. ştiind că prin fiinţa iubitei el a devenit stăpînul unui lucru minunat. cu nimic! "lţii au venit să toarne în ele ceea ce. iată. . cîteva partide de "stos"! 8paima pe care.\ln 3care pe atunci avea HK de ani4 în anul de #raţie BCDB! "ceastă te1nică de inserare a epistolelor în discursul deţinătoarei lor punea la adăpost atît editura cît şi pe autoarea şi eroina volumului de un proces cu Gallimard! "cum aveam în faţă. ca deţinători ai drepturilor de publicare ale operei lui 'ioran.erla#. &ine @iebe (on Cioran. mîndră! Gulerul cămăşii albe este desfăcut tinereşte. pleine pa!e. Reidle . cîteva partide de vînătoare. o simt în faţa sfîrşitului nu vine aşadar din sfîrşitul însuşi. mă sună alarmată /arie-@rance şi îmi spune că o doamnă din . el priveşte.\ln 3să fi avut KG de ani4 s-a prezentat la faimoasa editură 8u1r<amp şi a pus pe masă o mapă cu cîteva zeci de "scrisori de amor" cioraniene din anii NDG! /arie-@rance fusese ţinută la curent de către cei de la Gallimard care. pe ecran. 'ioran pare să ne comunice ceva! "cest lucru inconfundabil.simplu a risipit"o. coperta cărţii m-a fascinat! %eproducea. prezentarea ei. fiinţe din miere. ca animalele care amuşină 1rana şi o descoperă acolo unde te-ai aştepta mai puţin! 'ătălin. iar un colţ al lui ţîşneşte rebel peste reverul 1ainei! La o privire mai atentă se vede limpede că.

Lea. a "cîinelui ori#inar"! 8-a pornit de la ideea că '1au-c1au. şi ca atare "înţeleaptă şi precaută"4) cînd "<ila se apropie de o răscruce sau de traversarea unei străzi. cu voluntarismul specific medicilor.ilele în care stau costă uneori mai multe milioane de mărci! 'u toate că la ora aceea. acoperind o parte a obrazului! A simplă su#estie. îl ocroteşte de orice privire indiscretă! 'ine. prin care el îl ţine pe acesta lîn#ă sine şi. seara. Rolfspitz şi 8amoiede 3un cîine de sanie din 8iberia. avînd oricînd la îndemînă o sticlă de bere. c1ipul unei fete brunete! Profilul este luat în racursi. "eurasieni". nefiind atît de bine structurat nervos ca "<ila. mobilele rafinate! 8înt în ma$oritatea lor medici 3?eidelber#ul este vestit prin clinicile lui4. lămpile sofisticate. este c1ipul fetei care constituie "cauza eficientă" a c1ipului lui 'ioran! @orţa foto#rafiei vine din faptul că ceea ce se vede este ricoşeul unui lucru aproape nevăzut! 'omand volumul pe loc. la televizor şi în faţa ordinatorului! "m revelaţia că ener#ica lui soţie. spuneam. anume pentru a desc1ide casele către e&terior şi a lăsa totodată să se vadă. îi dă lui 'ioran semeţia privirii sale2 *n prezenţa cui fiinţa lui pare că a împrumutat ceva din vi#oarea zeului la piciorul căruia se află2 "scuns pe $umătate de #lezna acestuia. cad deocamdată în #ol! *i propun prietenei mele să introducem în tratatele de psi1iatrie "sindromul +#ila ?arte ― lauf. "o iată1.1 9i "<ila o ia voios din loc! 8oţul doamnei este profesor de #ermană şi de cîteva luni a făcut o depresie şi stă acasă. tablourile imense. mi s-a e&plicat.urasienii" sînt o rasă la crearea căreia. care în BCDH era studentă la medicină şi care acum e medic psi1iatru cu cabinet în =ismarc<platz! "re doi cîini mari. şi ea estompată. ca printr-o enormă vitrină.onrad Lorenz! Proiectul care a stat la baza obţinerii rasei a fost reconstituirea 6r$und"ului. în sc1imb ferestrele sînt dez#olite. pierdut în atmosfera anticvarială a pozei. =o#ăţia lui 1ermeneutică mi se pare prodi#ioasă! /a$oritatea vieţilor se desfăşoară aşa) indivizii ― şi deopotrivă popoarele ― au nevoie de . şi "un băiat". autoritara doamnă doctor are cu "<ila un dialo# permanent care se poartă în două viteze 3Lea iese din discuţie pentru că e fetiţă. avocaţi. l-a încadrat şi pe el în structura +#ila ?arte ― +#ila lauf şi că la un moment dat. prin BCOG. iar la limita vizibilului. cartierul e aproape pustiu. în această foto#rafie. în#1iţite de imobilismul nevrozei. se desprinde. evident. nu i se văd. prin +nternet! Pesemne că în două zile îl voi avea în cutia poştală! 17 n!iembrie :neori. ". "<ila. în c1ip ine&plicabil. dar pînă una alta.alta. mie îmi convine să cred că mă plimb uneori cu două dintre e&emplarele "cîinelui ori#inar" prin splendidul cartier de vile din ?andsc1us1eim! 8trăzile sînt pustii la ora aceea. botezat aşa după şeful 1aitei de lupi din Cartea )un!lei. se simte intensitatea privirii care este pusă pe 'ioran şi care îi dictează acestuia e&presia de or#oliu şi de nespusă fericire! "Abiectele" din foto#rafie apar în ordinea inversă a importanţei lor) cel mai aparent este piciorul lipsit de semnificaţie al zeului. din spatele lui se aude scurt vocea stăpînei) 1+#ila ?arte:1 "<ila rămîne nemişcat pe mar#inea trotuarului! *n secunda următoare cade comanda) 1+#ila lauf. marcă a supremei posesiuni. doar în prelun#irea liniei nasului se poate vorbi de prezumţia orbitei stîn#i! 9i totuşi. cum spuneam. nu a reuşit să convin#ă pe toată lumea. aurii. "eurasianul". vibrînd de #elozie. academici! . aşa încît o bună dozare a lor ar fi urmat să recompună pe strămoşul tuturor cîinilor! %ezultatul. şi comenzile ?arte ― lauf. interiorul lu&os al camerelor! 8tăpînii caselor aproape că te invită să le priveşti bo#ăţia. omul a clacat şi a făcut o nevroză reactivă! 8tă toată ziua în faţa unui ecran. părul coboară pe frunte şi se prelin#e peste tîmple. a intervenit însuşi . căminele din faianţă vec1e italienească. este a unui profil surprins din ultimul său un#1i posibil! Ac1ii. abia su#erat. consilieri financiari. alb tot4 sînt primele rase care s-au despărţit dintr-un cîine ori#inar. fac cîte o plimbare de o oră cu o prietenă din ?eidelber#. mai de#rabă semnalarea unei prezenţe! Linia va#ă.

cînd nici 'ioran. un filozof de doi bani! @oarte puţini sînt cei care înţele# că în acest caz aria sinuciderii este importantă şi că ea nu poate fi cîntată decît de oameni "răniţi de moarte". nu sînt capabili so facă! 'eea ce m-a tulburat în lectura cărţii acesteia este nu atît că pătrundeam pe un teritoriu al fiinţei lui 'ioran pe care nimeni nu mai păşise vreodată. riscînd totuşi un proces cu Gallimard2 9i apoi. dar de murit nu mori!7" 5upă care . un ipocrit. pe parcursul unei vieţi sau pe cel al istoriei. rănit de moarte. după lo#ica bunului-simţ. . ceea ce înseamnă de oameni pe care moartea mai întîi i-a rănit. cînd începe să citească aforismele strălucitoare ale lui 'ioran despre moarte. nici 8imone =oue nu mai sînt în viaţă!" 20 n!iembrie +eri noapte.af<a comentează) ". un poseur şi. cînd trebuie "să stea" şi cînd trebuie "s-o ia din loc"! 8e sustra# sindromului doar cei care mai au în ei o fărîmă din intenţia de a-şi da sin#uri comanda şi de a stabili cînd anume. pînă la urmă. şi asta cu mult înainte de a-i fi "luat" pur şi simplu şi de a-i fi scos din scenă! @ried#ard sesizează foarte bine că 'ioran. care îl umanizează nespus! *n plus cartea apare nu întîmplător acum. 'el care face elo#iul sinuciderii trebuie.af<a.1 (oată esenţa operei lui 'ioran este prinsă aici! ".cineva care să le spună la tot pasul ce să facă. zace întins pe scenă şi cîntă o arie! +de(ărul e că zăcem şi cîntăm ani în şir. prin ei înşişi. #îndul o trimite la un fra#ment dintr-o scrisoare pe care .orbiţi de o viaţă despre sinucidere şi totuşi sînteţi în viaţă!" "ceastă "întîmpinare" 'ioran a auzit-o de zeci şi sute de ori de-a lun#ul vieţii sale! *n zadar a e&plicat că sinuciderea şi posibilitatea ei sînt recursuri la îndemînă. în viaţa lor. în locuri care îmi erau profund familiare şi cu persona$e care îmi erau de mult cunoscute! Pe scurt. sînt toate diri$ate! /er#i orbeşte înainte pînă cînd cineva care îţi urmăreşte traseul stri#ă) +#ila ?arte: 'e poate fi mai simplu şi mai frumos2 "ltul are mereu #ri$ă să nu te calce maşina! 19 n!iembrie "m primit astăzi de dimineaţă volumul despre 'ioran de la Reidle . cît mai ales că povestea acestei iubiri se petrecea. nu aţi avut reţineri să faceţi publice pa#ini care nu fuseseră destinate publicării2" -u se supără şi îmi răspunde ca şi cum întrebarea i-ar fi fost pusă în repetate rînduri) ""tît dna @ried#ard (1oma cît şi eu am socotit că nu e&istă nimic compromiţător în scrisorile lui 'ioran! 5impotrivă! . pînă spre dimineaţa. am citit cele BHG de pa#ini pe nerăsuflate! Primul para#raf al cărţii pare să fie intrarea într-un bun eseu despre 'ioran! @ried#ard îi scrie lui 'ioran în BCDB. asemeni lui . 1altele noastre şi deplasările noastre. cel puţin la început.erla#! *n plic se află şi factura de HD 5/ pe care urmează să o ac1it prin cont! 5au telefon la editură să mulţumesc pentru promptitudinea e&pedierii şi răspunde c1iar dl! Reidle! /ă prezint şi profit că îl am la telefon) "'um de v-aţi 1otărît să publicaţi cartea.af<a i-o scrie în septembrie BCMG /ilenei şi în care este citată această propoziţie dintr-o carte de înţelepciune c1ineză) ":n învăţăcel rîde de maestrul lui care îi vorbeşte doar despre moarte) 6*mi ţii mereu discursuri despre moarte. e nevoie de o zăbavă şi cînd de aşternerea la drum! "ltminteri. concepte operaţionale ale supra(ieţuirii. la capătul unei lecturi de aproape doi ani a operei sale! *n BC7C. este dintre cei care zac răniţi pe scenă o viaţă întrea#ă şi cîntă aria morţii în beneficiul celor care.ste nepotrivit să-ţi rîzi de eroul care.le dezvăluie o latură a lui. total inedită pentru cunoscătorii operei sale. să se sinucidă! "ltminteri el este un poltron.

visează la un pa1ar de vin băut într-unul din cafY-urile risipite la tot pasul în /arais! 9tiam c1iar şi cabina telefonică de lîn#ă Fardin du Lu&embour# la care 'ioran va coborî de mai multe ori pe zi pentru a o putea suna pe @ried#ard la . ştiam 1otelul 8t! Louis din *le 8t! Louis la care @ried#ard tra#e la Paris pentru a-l cunoaşte pe 'ioran şi din 1olul căruia 'ioran vine s-o ia ― @ried#ard spune că "se făcuse foarte frumoasă" şi că purta o roc1ie nea#ră "nu prea scurtă" peste care era aruncată o manta lun#ă de culoare desc1isă ― într-o după-amiază de aprilie.intram pe altă poartă într-un univers care fusese şi al meu! %ecunoşteam mai întîi frînturi din #esturile lui 'ioran! 'înd @ried#ard vine. despre cearta sa cu proprietarul. unde se afla mansarda lui! 3'înd. întîlnirea de la Paris nefăcînd decît să . la doar cîteva zile după ce împlinise 7G de ani! 9tiam cartierul /arais 3locuisem de-atîtea ori în el.ste cu 8imone de G de ani şi locuiesc împreună de peste HG! *ndră#ostindu-se. însoţit de el ― ne dăduserăm întîlnire în faţa casei ―. despre lefurile profesorilor de liceu! 9tiam. nu mai este de mult omul care să se livreze unei cauze şi. în detaliu bucătăria în care @ried#ard. cele CK de trepte pe care le aveai de urcat pînă la eta$ul K. pentru că în mai multe rînduri. a trebuit pînă la urmă să fiu pedepsit şi iată că sînt.oln. despărţit de o cărare la mi$loc! +ma#inea te trimite cu #îndul la un persona$ dintrun film al lui =er#man! 'ioran îi va mărturisi @ried#ardei ulterior că s-a îndră#ostit de ea din clipa în care a primit foto#rafia. unei pasiuni! . apoi. pentru că făcea cîte două plimbări pe zi. de asemenea. aşa cum ştiam prea bine muzeul 'arnavalet. #estul repetîndu-se la trecerea din culoar în livin#. tot acolo. în care 'ioran ţine morţiş să i-l arate pe (alle>rand. ru#îndu-te să fii atent să nu te loveşti cu capul. cele CK de trepte. în prima seară petrecută cu 'ioran 38imone era în . în rue de lNAdYon. aşa cum făcea cu orice vizitator. la prima întîlnire. unde uşa era şi mai scundă decît cea de la intrare! %ecunoşteam. felul lui de a bavarda şi voluptatea cu care se lansa în povestirea insi#nifiantului! Pe @ried#ard. curăţă fasole verde şi pune la cuptor un superb filet de boeuf. pe rue de 8Yvi#ne. am urcat prima oară. dar nu re#ret defel!" *nainte de a avea loc întîlnirea dintre cei doi la Paris 3în B aprilie BCDB4. o uimeşte. epuizată. este frumos încadrat de un păr ne#ru care cade pe umeri. cînd @ried#ard trece pra#ul apartamentului.endee4. în timp ce @ried#ard. aflat tot în /arais. astfel aplecat. intrarea ei este însoţită de faimosul #est prevenitor al lui 'ioran care îşi aşeza mîna pe canatul de sus al cadrului uşii. în cele patru luni în care relaţia lor îşi atin#e a#me"ul! 21 n!iembrie 'eea ce te izbeşte din capul locului în această relaţie este îndră#ostirea ful#erătoare a lui 'ioran! 'ioran se îndră#osteşte în pofida aparenţelor) este obosit 3are 7G de ani4. zeiţa unui credincios în -imic!!!" 9i în altă parte) "5upă ce ani de zile am vorbit cu sarcasm despre astfel de!!! lucruri precum dra#ostea 3şi aşa mai departe4. în c1iar ziua în care se cunosc. tot în BCDB. a ţinut să-mi arate o te1nică de urcare pe care o descoperise sin#ur) cu trupul frînt din şale. să a$un#ă într-un plan paralel cu cel al pantei scărilor!4 "poi. 'ioran e perfect conştient de situaţia parado&ală în care se află) "'um poate un sceptic de profesie ca mine să a$un#ă la o atitudine total nesceptică precum aceasta2 "m avut îndrăzneala să consider că eram mai eliberat decît =udd1a şi acum sînt pedepsit pentru iluziile mele! "m $ucat prea multă vreme comedia înţelepciunii!" 3BG mai BCDB4 La B7 iulie BCDB) ""ţi devenit centrul vieţii mele. cu fruntea înaltă şi uşor boltită şi cu o privire melancolică. în cea de a doua scrisoare pe care @ried#ard i-o scrie lui 'ioran 3BM februarie BCDB4 se află şi o foto#rafie alb-ne#ru) c1ipul fetei. la /i1nea4 în care 'ioran o face pe @ried#ard să mărşăluiască mai bine de două ore 3avea o formidabilă mobilitate şi. o a$utasem pe 8imone să pre#ătească cina. care venise să-l cunoască pe marele "aforistician" şi care credea că 'ioran va revărsa de la bun început asupra ei o cascadă de panseuri inedite. cu atît mai puţin. este un sceptic convins. era bine antrenat4. lun#ul e&curs al lui 'ioran despre c1iriile locuinţelor pariziene. casa nu avea încă lift şi 'ioran îi evocă cu mîndrie. pentru ca trunc1iul.

se bea un e&celent vin de =ordeau&. 'ioran se decide să se scoale şi să-i scrie! 38criind în #ermană. un faimos scriitor elveţian.lveţia. în timp ce 'ioran devine din ce în ce mai neliniştit şi mai posac.ste duminica Paştelui. punînd alături banalul aufste$en ― "a se scula din pat" ― de cuvîntul pascal auferste$en ― "a învia"!4 'ioran îi povesteşte @ried#ardei că sosise acasă la B noaptea. în . se discută despre 5ostoievs<i şi despre raportarea lui 'ioran la 5umnezeu! La despărţire. ca relaţie erotică. pe care o vor serba în doi la %rocope. în zorii zilei şi. în faţa 1otelului. nu mi"am dat seama în ce măsură a)unsesem să fiu fizic le!at de dumnea(oastră decît atunci cînd. Cu dumnea(oastră. cu care începe o discuţie aprinsă despre @reud. poetul ?enri /ic1au&. am mărturisit că aş dori să"mi în!rop pentru totdeauna capul sub fusta dumnea(oastră. Cît de uci!ătoare pot fi anumite lucruri: ― =otul a început cu foto!rafia. 4mi ima!inez fără să (reau cum (ă petreceţi aceste blestemate zile de %aşti şi toate cele care urmează cu prietenul dumnea(oastră şi e mai mult decît pot să duc. să a)un! să mă !în" desc altfel la dumnea(oastră. +ş (rea să mă iau cum(a în mînă."am !îndit la dumnea(oastră şi la tot ce ar fi putut fi )oi noapte. într-un superb apartament de pe 8t! Germain. într-adevăr! @ried#ard rămîne la Paris două zile şi ambele seri le petrece în rue de BNAdYon! *n prima seară se mănîncă fileul de boeuf. pe cît e posibil. brusc. dacă nu ("aţi fi împotri(it cu atîta în(erşunare. unde se află şi bunul prieten al lui 'ioran.. dacă aţi fi fost mai îndurătoare cu mine. el face un subtil $oc de cuvinte. @a urma urmelor ne cunoşteam de)a după prima dumnea" (oastră scrisoare. . un psi1iatru berlinez 3"care în fiecare an încercuia în calendar ziua în care urma să se sinucidă"4! *n plus. pentru femeile cu care mă simt înrudit spiritual.ai bine de o oră prin mintea mea s"au perindat cele mai intime scene şi totul cu o asemenea precizie încît a trebuit să mă scol din pat ca să nu"mi pierd minţile.1 Pînă unde va mer#e #elozia lui 'ioran aflăm cu ocazia celei de a doua vizite pe care @ried#ard i-o face la Paris. dînd cît se poate de repede tonul plecării! 'înd @ried#ard îi reproşează #elozia. *n seara următoarei zile 38imone este din nou în . 'ioran o ia pe @ried#ard în vizită la o familie de prieteni pictori. în B7 iunie. de ziua ei. @ried#ard se împrieteneşte cu 8imone. care în momentul acela avea DG de ani! @ried#ard e aşezată la masă alături de /ic1au&. pe BC aprilie. S. 'ioran trebuie să facă faţă antura$ului e&trem de variat al @ried#ardei) fostul soţ. s-a trezit! "!! . deopotrivă.şi atunci a început c$inul.. această relaţie. că dormise cîteva ore şi că. împreună cu 8imone. el se #răbeşte s-o e&plice ca pe o specie a "vampirismului balcanic"! Lucrurile devin cu adevărat dramatice cînd.. trebuie să încerc să"mi depăşesc obsesiile şi. Ca să scap de c$inul acesta. după ce se răsucise în pat "ca un vierme". în Palazzo 8alis din 8o#lio.. în sc$imb. >ă auzeam suspinînd şi plîn!înd.confirme şi să amplifice sentimentul iniţial! 'ioran ar fi putut la rîndul lui să folosească vorbele cu care ?eide##er i se adresează ?annei "rendt în M7 februarie BCMK pentru a e&prima acel coup de foudre prin care profesorul de HO de ani se îndră#osteşte de studenta sa de BC ani) "5emonicul m-a izbit din plin!" 5emonicul.T Cred (dar poate mă înşel) că în dimineaţa asta aş fi fost mai puţin obsedat. presimţind că aceasta este soluţia pentru a muta relaţia sa cu 'ioran pe alt re#istru! 5upă vacanţa elveţiană.. prietenul actual. (reau să spun cu oc$ii dumnea(oastră. aş (rea să discut despre @enz aflîndu"ne în pat. rezultă că "demonicul izbise în plin"! . %entru că stătuserăm prea mult de (orbă. 4n !eneral nu am. aşa cum mă tem de teribila !elozie. aşa cum îi va scrie de altminteri tot timpul. invitat de @ried#ard în luna au#ust. telefonîndu"(ă. intră în declin! 8crisorile lui 'ioran din septembrie şi octombrie sînt o încercare disperată de a fi&a terenul care începe să-i fu#ă de sub picioare şi.endee4. venind dintr-o vizită. lucrurile iau o altă întorsătură! 5in scrisoarea pe care 'ioran i-o scrie @ried#ardei la trei zile după plecarea ei din Paris. nici o înclinaţie fizică. bilanţ al unei iubiri) . căci mă tem de deziluziile care stau să (ină. iar @ried#ard îl îmbrăţişează şi îi mîn#îie obrazul cu obrazul ei! *n cea de a doua seară. 'ioran îi sărută @ried#ardei mîna. .

ste firesc ca în plasa aforismelor sale. totuşi. 2înt. să cadă persona$e care. e&presia ei senzuală. ca să spunem aşa. ci în necesitatea personalităţii lui 'ioran şi. 4mi este pur şi simplu imposibil să tra! consecinţele neîncrederii mele. o con(er!enţă secretă teama că (eţi renunţa la mine.. cum este pînă la urmă personalitatea @ried#ardei. o ştiţi prea bine. şi femeia de HK de ani. prosteşte şi bărbă-teşte. snoabă şi ştiind e&act cînd anume relaţia lor trebuie mutată din spaţiul "rătăcirii erotice" în cel al "prietenei pure" ― lupta este din capul locului ine#ală! 'ioran $oacă după un scenariu pe care. capitulare necondiţionată şi capacitate de a suferi se potriveşte mai de#rabă unei vîrste la care mai e&istă şansa recuperării de sine şi a unui recurs! /ărturisesc că citind cartea am suferit. să simtă nevoia să urce de la creaţia culturală la izvorul "erotic" care este autorul ei! -umai că.ibraţia ei o face să acţioneze la distanţă! . construită prin mobilizarea între!ii fiinţe a autorului ei 3şi nu doar ca simplă proiecţie cerebrală. atît de substanţial. pînă la urmă. îndră#ostită de aforismele sale. devenit prin îndră#ostire o fiinţă de sîn#e şi carne. toate laolaltă ar fi a(ut o unitate.1Cît de rău îmi pare că. în c1ip spontan şi masculin.ai bine iadul cu dumnea(oastră decît mîntuirea de unul sin!ur. asemeni @ried#ardei (1oma. frumoasă. este confruntat cu ecoul erotic deturnat al operei sale! 8uferinţa sa este de fapt efectul îndepărtat al festei pe care i-o $oacă propria-i operă din clipa în care ea începe să funcţioneze ca o capcană erotică! 'ăci @ried#ard va aduce cu ea. în crepusculul vieţii. în vreme ce la @ried#ard e&presia senzuală este forma iniţială a unei captaţii care trebuie rapid depăşită în direcţia unui erotism sublimat cultural! 5e aici şi drama lui 'ioran) el va fi sistematic reprimat în nevoia lui de a e&prima senzorial un sentiment de o intensitate e&tremă. eroul tra#ic al între#ii poveşti! Pentru el nu e&ista un "încotro" către care să depăşească situaţia! *ntre bărbatul de 7G de ani. de la un cap la altul. Ui totuşi. aşa cum se întîmplă în cazul unui sistem filozofic4. la rîndul lui. aruncată peste lume. îi este dat să trăiască ceea ce pînă atunci nu trăise niciodată "aşa" şi care ca intensitate. în personalitatea operei sale! @iind o "operă totală". care îi mobilizează pentru ultima oară întrea#a e&istenţă! -umai că drama aceasta îşi are izvorul ultim nu în ceva întîmplător şi derivat. riscul e ca acela care cade în plasa prelucrării lucide şi inteli#ente a unui fond primordial erotic şi nevrotic 3cum era cel al lui 'ioran4 să fie tentat. într"o anxietate perpetuă din pricina nestatorniciei dumnea(oastră şi. să prelucreze erosul la nivelul fantasmelor culturii şi să-l dese&ualizeze! 'ioran. S. 'ioran vrea se&. în relaţia dintre ei. de cînd (ă cunosc. .1 3O octombrie BCDB4 A enormă tandreţe te cuprinde faţă de acest persona$ de o fra#ilitate e&tremă căruia. nu am pus pe $îrtie zi de zi ― !reşesc oră de oră ― ce însemnaţi pentru mine. simţul depărtării 3al "scrisorii"4 şi al distanţei de la care opera lui 'ioran a atinso! . +r fi rezultat impresiile cele mai contradictorii pe care o fiinţă de pe lumea asta le"a resimţit (reodată. tot ca în cazul @ried#ardei.T =impul care s"a scurs de cînd aţi apărut este atît de bo!at. nu pot să ale! liniştea. atît de impre(izibil şi atît de plin de dumnea(oastră. răscolit dintr-o dată de o patimă de care nu se credea capabil. el poate fi e&primat astfel) îndră#ostinduse. opera lui 'ioran este un produs cultural cu o enormă încărcătură erotică! . în timp ce @ried#ard vrea aforisme! "sta înseamnă că iubirea lui 'ioran îşi caută. alături de 'ioran! -u avea cum să nu fie (ictimă şi. încît (ă sînt recunoscător pentru toate bucuriile şi pentru toate nenorocirile care sînt le!ate de numele dumnea(oastră.. îl scrie şi îl re#izează tînăra nemţoaică! 24 n!iembrie -u reuşesc să mă desprind de povestea ciorani-ană! "l doilea lucru care m-a izbit în această relaţie dez#ropată după MG de ani este malentendu"ul pe care ea s-a construit de la bun început! Lapidar.

trimiţînd la ?olderlin. despre admiraţia pe care o stîrneşte în $ur! -ici o mirare că 'ioran va răspunde acestui scenariu al seducţiei şi va deveni din prima clipă victima lui! 'ăci din prima clipă. pe care @ried#ard i-o va reproşa mai tîrziu lui 'ioran. se #răbeşte ea să adau#e. muzica4. ea reprezintă însă o monstruozitate! @ried#ard îi reproşează lui 'ioran că a făcut-o să se simtă utilizată "ca o păpuşă" şi că doar noaptea poate uita 3ziua fiind "în#rozită"4 "felul cu totul neobişnuit pentru mine. pot spune) 6@iţi bun şi nu vă apropiaţi prea multL7" /esa$ul @ried#ardei e cu atît mai teribil cu cît el se încrucişa pe drum cu două scrisori ale lui 'ioran. ci ia cunoştinţă de el abia din scrisoarea pe care @ried#ard i-o trimite la Paris în B mai! Pentru or#oliul lui 'ioran. Nextrem de clarA. şi între ei stră$uieşte mereu. pe care 'ioran i le-a oferit fără să o cunoască. e&altarea (6bersc$?en!lic$#eit). este inau#urată şi perpetuată de @ried#ard însăşi) la fiecare întîlnire e&istă o latură a seducţiei fizice foarte bine pusă la punct. simt nevoia să îşi divul#e aparenţa24. şi nu al aproapelui şi atin#erii 3ima#inea şi trupul4! 5in punct de vedere psi1olo#ic. să-i spunem filozofic. ea a însemnat neîndoielnic o lovitură teribilă! *ntr-un anumit sens. 0ntensitatea stării mele cerea o expresie ne"naturală. dacă nu ţie27. scriind unui filozof. ca supremă $ustificare a întîlnirii lor. în vreme ce eu năzuiam către ambi#uitatea erotică a le#ăturii 6spirituale7!" 5esi#ur. din BM mai) "-u înţele# ce mai caut pe această lume în care fericirea mă face mai nefericit decît . "senzorial" e cuvîntul care revine mereu4. iar eroina are #ri$ă să ne vorbească mereu despre frumuseţea ei. răsturnînd valorile distribuite în mod tradiţional asupra celor doi termeni şi aşezînd centrul de #reutate al iubirii lor în dimensiunea departelui şi invizibilului 3scrisoarea. de la operă! %elaţia dintre cei doi se an#a$ează mai întîi prin vorbe şi în spirit. despre felul în care îşi compune apariţiile.(otul începe. trimise la distanţă de două zile 3BG mai şi BM mai4. aşadar. este oferta compensativă. scrise în perfect contratimp şi în aceeaşi stare de e&altare ce tocmai urma să-i fie reproşată! Plecarea din . ceea ce înseamnă cu privile#iul vîrstei şi cu frumuseţea ei! +ma#inea aceasta strecurată în plic este o provocare a priori 3cîte femei. cînd 'ioran petrece două zile cu @ried#ard în apartamentul ei din . @ried#ard le răspunde cu ima!inea ei. telefonul. aportul or#olios al @ried#ardei la relaţia viitoare a celor doi! "/anipularea fizică". 'ioran descoperă în el o irepresibilă atracţie fizică (sinnlic$. sub noianul de vorbe în care cei doi se în#roapă. iubite) m-aţi azvîrlit în nemi$locirea univocă a unei relaţii trupeşti.1 3BC aprilie BCDB4 'ert este că din clipa aceasta 'ioran îşi trăieşte iubirea pasional. acest lucru "nu contrazice decît aparent înclinaţia noastră de a vedea şi înţele#e lumea la fel"! 8crisoarea se înc1eie frumos şi ve&ant. numai că atunci cînd sînteţi aici. în planul frustrării se&uale şi al unei sfîşie-toare #elozii! (ot ce se întîmplă între prima întîlnire 3în aprilie. cu care m-aţi manipulat (be$andelten). iar intensitatea ei o resimte mai întîi ne#ativ. pentru că tălmăceşte totul prin binomul "aproape-departe". cuvîntul. iar cele două zile sînt resimţite ca ec1ivalentul unei "încoronări"! "'e-mi mai rămîne să aştept în această lume a aparenţelor2" +ar în a doua scrisoare.. am (rut să spun.1 @ormaţia filozofică a @ried#ardei îşi pune pecetea pe stilul scrisorii şi sentinţa "păpuşii manipulate" se rosto#oleşte asupra bietului 'ioran amplificată de ri#oarea codului metafizic) ""şadar. scrisoarea este remarcabilă. la Paris4 şi cea de a doua 3în mai.. admiraţia declarată a @ried#ardei pentru aforismele lui 'ioran! /ai e&istă însă un mic amănunt şi acela este foto#rafia pe care @ried#ard o alătură scrisorii sale din BM aprilie! 8trălucirii aforismelor. la 5iotima şi la alţi topoi culturali) "6'ui. Pervers nu era cu(întul potri(it5 sc1arf.\ln este comparată cu "iz#onirea din Paradis". iar scrisoarea care urmează după prima întrevedere la Paris este plină de fantasme erotice şi stă sub semnul senzualului şi al corpului) 1+ţi fost oarecum în!rozită cînd ("am (orbit de o înclinaţie Nper(ersăA pentru corpul dumnea(oastră.\ln4 nu reprezintă decît precipitarea disperată din partea lui 'ioran a deznodămîntului se&ual! 'are este un fiasco! 'ioran nu îl realizează "la faţa locului".

a. ― *ra$ms.în ciuda actualei mele lipse de iluzii. >a (eni totuşi (remea cînd. 'ioran îi scrie @ried#ardei) 1. însă ceea ce este ambi!uu şi tulbure trebuie să dispară cît mai repede. nici dorinţa de aşa ceva" ― . un an după ce se cunoscuseră. 8u e cazul de acum înainte să (ă mai temeţi de apropierea mea.. aşa cum @ried#ard îşi dorise) prin si#le ale depărtării. desi!ur.oln prin "'entrul de limbi şi culturi europene" 3@ried#ard este or#anizatoarea serii şi face c1iar şi ale#erea aforismelor ce urmează să fie cititeL4. este iadul însuşi. prin sculpturalitatea suferinţei sale distante. rămas sin#ur la capătul zilei cu @ried#ard.1 9i ca post scriptum . Dat fiind că cea de a doua întîlnire a noastră a putut a(ea un asemenea deznodămînt.T 2înt oare sin!urul (ino(at că )ucaţi un rol atît de mare în nenorocirea mea?1 *n sfîrşit. dar cu obsesiile neutralizate. invitat la . în plină detentă erotică. "cu o directeţe care fusese pînă atunci evitată".1 3BO mai4 -umai că @ried#ard nu doreşte sfîrşitul. să anunţe sfîrşitul) 1=ot ce s"a întîmplat a fost pre(ăzut în scrisoarea mea din duminica %aştelui. După cîte(a minute a trebuit să mă întorc fiecare respiraţie era ca un pumnal. S. . prin scrisul epistolar.. cînd 'ioran. aşa cum dumnea(oastră nu (ă iert că aţi folosit un cu(înt precum a manipula! 2imt că ce(a s"a rupt pentru totdeauna între noi. că "era e&clus ca relaţia noastră să mai aibă vreun conţinut corporal1.. ci doar eliminarea din relaţia lor a "#esticii nonverbale" şi a "apetitului care reifică" simultan cu păstrarea "formei subtile a scrisorii care mă realizează ca subiect"! %e scurt. ne (om întîlni Nîntr"un rîs comunA. dar în prea$ma celei de a doua întrevederi pariziene 3B7-BD iunie4 este perfect domesticit şi promite că de astă dată "se va purta ca un #entleman"! 8crisorile vor continua să cur#ă 3şi asta e sin#urul lucru important pentru @ried#ard4. care îşi primeşte consacrarea finală după 8o#lio. intacte. ani1ilate sau sublimate şi satisfăcute. cînd îi atin!e pe cei în (îrstă. prieteni. în BC aprilie BCDM. în octombrie BCDB. 8e asemănăm în multe pri(inţe. @ried#ard refuză atin#erea cioraniană care o "obiectualizează" ((erdin!lic$t) şi se revendică.. mi"am zis. aceleaşi sentimente. nu (a şti niciodată ce a însemnat ― şi ce înseamnă ― pentru mine. nu-i rămîne decît să ofteze mai departe îndră#ostit ― de$a pe M mai scrie) "%enunţarea ar fi soluţia! -u am însă nici cura$ul necesar.nefericirea! "ţi devenit atît de importantă pentru mine. nu îmi mai fac nici o iluzie asupra celor (iitoare.ste o erotică fără conţinut senzual. ca subiect al propriei sale libertăţi. ca eu liber! 'e blestem pentru 'ioran să se pomenească. 8cena se termină sublim cu cei doi plîn#înd şi sărutîndu-şi mîinile! 'eea ce o va face pe @ried#ard să e&clame la sfîrşitul unei scrisori) "5e-ar e&ista doar mîiniL" :ltima zvîcnire epistolară a pasiunii lui 'ioran are loc pe MD noiembrie) 1=ocmai ieşisem. *n concordanţă cu un traseu al #îndirii alienării care mer#e de la ?e#el la 9coala de la @ran<furt. află. . e&primînd.ried!ard (rea scrisori. prin atin#eri la distanţă! . +ceastă boală de copii."am !îndit la dumnea(oastră cu tandreţe şi disperare. partea întîi a 2onatei pentru (ioară şi pian. aşa cum speraţi. >om rămîne. numai în una nu în cea mai importantă şi cea mai neimportantă deopotri(ă. încît mă întreb cum anume se va sfîrşi întîlnirea noastră! "ş vrea să fu#im într-o insulă pustie şi să plîn# de dimineaţa pînă seara!" %ăspunsul lui 'ioran la cumplita scrisoare a @ried#ardei pare. castrat cu armele înseşi ale filozofieiL -eplecînd. 8u"mi pot ierta că am fost într"o asemenea stare de rătăcire. să-şi continue scenele de #elozie. . nu sînt îndea)uns eliberat de unele amintiri.

disperată şi încercănată ― pe care mi-o provoacă reîntîlnirea cu mizeria diversificată a locului! @ac un mic antrenament psi1olo#ic pentru a #îndi lucrurile în fluiditatea lor 3"eul" meu care îi lea#ă pe "aici" şi "acolo"4. 4nsă ea există şi trebuie să fiţi fericită că este aşa. condus după cum @ried#ard crezuse de cuviinţă. bucătăria mea etc! şi pînă la oamenii care mă propulsează în viaţă4 şi apoi din cealaltă ― de fiecare dată speriecioasă. şi nu după douătrei luni. iar @ried#ard soseşte la Paris şi îi vizitează pe 'iorani însoţită de prietenul ei Ralter! "tela$ul înaripat. complicităţile mele şi pe ale altora. 30 n!iembrie 8enzaţie de "strîn#ere a cortului"! *n două-trei zile plecăm! . tot acest calcul se baza pe o premisă sub-înţeleasă) eram "sub vremi" şi în imediat nu puteam influenţa în nici un fel mersul lucrurilor spre bine! -u aveam nici un mi$loc de a interveni direct în cursul lumii! (ot ce puteam face era să mă aflu în slu$ba unui bine ale cărui căi de a pătrunde în lume rămîneau pentru mine misterioase! . fiind absorbite continuu de un soi de "credinţă sceptică" în caracterul definitiv al prezentului! 'uvintele "niciodată" şi "întotdeauna" apăreau frecvent în vocabularul meu şi ele făceau parte dintr-un soi de antrenament menit să prevină decepţia în faţa nesc1imbătorului! Preferam să calculez cu răul. pentru că dacă !îndurile mele s"ar transforma pe dată în fapte. iar eu într"o înc$isoare. nu voi putea fi niciodată dezamă#it!" (oţi. îşi readuce pasa#erul pe pămînt şi îl reaşază în matca obişnuită a vieţii sale! Qborul ma#ic al lui 'ioran luase sfîrşit! %ineri. pentru a camufla ruptura marcată de acest se$ur! 'um de reuşeam "pe vremuri" să nu mă tem de reveniri. căci din ele trăiam. m-am întors să-l re#ăsesc pe -oica. urmată de o şi mai crîncenă revenire în locul de baştină! 'a întotdeauna cînd revin în ţară.vident. pentru alţii o periodică evadare in extremis. în continuitatea propriului meu "destin" 3dacă aş putea reîncepe să cred că am unulL4. în ele ne scăldam şi ele făceau ca lumea aceea să "ţină" şi să aibă sens! -u am e&celat niciodată prin fantezie şi din cauza asta noul şi viitorul nu aveau pentru mine contur. o fac cu o strîn#ere de inimă. cînd o #rămadă de intelectuali se deplasează în diferite puncte ale #lobului ca bursieri. cu atît mai mult mă voi bucura! 5acă răul care mă încon$oară va continua. şi asta întorcîndu-mă într-o lume din care ştiam că nu mai e&istă scăpare2 *n BCD am revenit de la ?eidelber# acasă cu zîmbetul pe buze. neaşteptînd dispariţia lui. ştiind foarte bine ce este în ţară şi ştiind că în urma mea poarta s-a înc1is "pentru totdeauna"! /-am întors fericit că îmi pot reinte#ra destinul ― căci atunci aveam unul şi credeam apri# în el ―. ci după aproape trei ani de absenţă. aţi sta astăzi într" un mormînt. (isitin! professor etc! "ceastă trans1umanţă a devenit pentru unii un mod de viaţă anume cultivat şi întreţinut sistematic. pe scrisorile către @ried#ard. pe care nul aştept. mai ales în lumea de astăzi. aşteptau! Pe mine aşteptarea mă macină şi mă înăcreşte! /i se părea că ies oricum cîşti#at calculînd cu "mai răul") nici o lovitură în plus nu mă lua pe nepre#ătite.1%răpastia dintre aforismele mele şi (iaţa mea nu este atît de mare pe cît sînteţi înclinată să credeţi. să-mi re#ăsesc masa de scris. în timp ce capacitatea de a mă bucura rămînea intactă pentru eventualitatea nebănuită a survenirii binelui! . va veni.1 *n curînd.&istă şi un nomadism cultural. pentru ca întîrzierea sau nevenirea lui să nu-mi sleiască speranţa şi să nu-mi dezmintă aşteptarea! *mi spuneam) "5acă binele. în $urul meu. biroul meu. pentru ca perpetuarea lui să nu mă ia prin surprindere! Preferam să nu-mi ima#inez binele. cu acea ambi#uitate afectivă care se naşte din senzaţia înduioşată de re#ăsire a intimului meu 3de la patul meu. alături de semnătura lui 'ioran apare cea a 8imonei 3cu un discret +mitiVs).

fără să ştiu ce conţine. în ce mă priveşte. carcasa acestuia. cu fiecare obiect pe care şi-l asumă ca fiind de-acum înainte al ei. aşteptînd. o vorbă rostită într-o împre$urare sau alta! 5e altfel sosirea mea în =ucureşti a stat sub semnul lui =ernea! "casă mă aştepta albumul lui despre %oma. care să mă lase să fac ca şi cum totul ar a(ea un rost şi ca şi cum =u ai fi. supravieţuim aşa. cu locurile unde picta.ă. ca să e&ist cu adevărat. Doamne.+ar acum2 'e aştept. "stăzi de dimineaţă l-am desc1is! . bilanţul2 /i-a reuşit. neaşteptat de precis. nu aştept nimic! 5ar #îndindu-mă ce îmi lipseşte şi ce îi lipseşte în c1ip esenţial locului acela. ceva2 8au totul a fost simplă a#itaţie2 Aboseala. de BB ani. mai bine zis. la o vreme după înmormîntare. apoi. . ne retra#em din nou. #esticulăm. desc1izînd televizorul.ste formidabilă intimitatea obiectelor purtate un semn al trupului. . cîte o secvenţă din ?orîa cel viu. făcut împreună cu =acons<> ― dumnezeiesc de frumos. la o dată rotundă 3ani de la naştere sau moarte4. trezindu"mă dimineaţa. ca ar1ivă! 'înd şi cînd. (oi !ăsi lucrurile altfel decît le"am lăsat înainte de a adormi. Dă"mi. să mă împac cu mine. în acest răstimp. mă împiedică să fac o evaluare corectă! 5e aceea. lumea îşi aduce aminte de noi şi apasă pe acest buton la îndemînă. îl primisem de la /ar#a şi care stătuse neatins într-un colţ al camerei vreme de aproape un an! /ă uitam la el. cărarea nebătută a splendorii 3numai de el desc1isă4. înainte de a dispărea definitiv. după această absenţă de trei luni. ca fapta mea să ţină şi ca tot ce am construit în ani să nu se năruie peste noapte. vorbim. +)ută"mă. mar$i. cu toate astea. ri#uros vorbind. Doamne. prietenii deapănă amintiri despre noi! "părem pentru o clipă din nou la rampă. de forţa lui de a spulbera clişeul! "şa cum făcea în toate. Doamne. o prelun#ire a lui şi. a caselor.ă. îşi ale#e aşa zicînd în c$ip liber trupul sau. să nu"mi fie teamă că. un sac de plastic pe care. Doamne.a ar suna aşa)! . ca la un memento. mult mai mult) un aer inconfundabil. în prezumtiva noastră eternitate. spăşiţi. . interviuri filmate. o ieşire în lume. întorcîndu-mă acasă. cotropit de darul lui de a sesiza minunea neaparentă. a-l ascunde şi a-l împodobi pe cel pe care l-a primit de la 5umnezeu! "m în faţa mea o puzderie de cravate şi aproape fiecare dintre ele îmi evocă. aş înălţa. cu mai vec1i interviuri luate unor prieteni sau unor critici de artă. o emisiune întrea#ă despre el. care e deocamdată sin#ura mea certitudine. o ru#ăciune pe care aş numi-o ru!ăciunea continuităţii. de la mine şi de la lumea mea care. 4 ecembrie "m sosit ieri de la ?eidelber#! "stăzi se împlineşte un an de la moartea lui ?oria =ernea! "m avut în sfîrşit cura$ul să desc1id. pentru a-l completa. o marcă a persoanei care. ca locul acela să prindă c$ea! şi ca lucrurile lumii noastre să capete c$ip şi alcătuire. 6 ecembrie . pe această clapă ipocrită a memoriei care este ar1iva! Pentru o clipă sînt scoase la lumină poze. un film cu vernisa$e. cu ctitoria lui de la /uzeul Păranului! 'e repede devenim ar1ivăL *n cazul în care a$un#em să "supravieţuim". trebuia să cad în timpul +storiei şi binele în care credeam trebuia făcut să pătrundă în lume pe trasee vizibile! 9i care este. a fi#urilor umane! "poi. o combinaţie vestimentară. proaspătă şi uitată) a muzicii. înainte de plecare. iluzia cea bună. se tîrăşte ca o $ivină bătută2 *n tot acest răstimp m-am purtat ca şi cum am fi ieşit de "sub vremi" şi am socotit că preţul libertăţii mele nu mai trebuia plătit cu evadarea "din această lume"! 5impotrivă. rîdem. Doamne. ca o altă #eneraţie să se îndure de noi! &!i. întorcîndu-mă.ă. le e&plicăm celorlalţi proiectul care am fost şi. dez#ropînd frumuseţea ascunsă.

,iteza cu care sînt reinte#rat, reaşezat în termenii lumii de aici, care redevine ― aşa cum pînă la urmă a fost dintotdeauna ― lumea mea! --am a$uns să mă dezmeticesc bine din si1ăstria #ermană şi m-am şi pomenit ieri, la /uzeul Păranului, în faţa unei săli de HGG de persoane, trebuind să vorbesc, alături de Pleşu şi =acons<>, despre albumul pe care ?oria sperase să-l vadă înc1eiat şi tipărit înaintea plecării lui la Paris, în urmă cu un an) -oma, capul mundi. "Lasă, iam spus atunci, ai să-l vezi cînd ai să te întorci!" 'um te pot urmări dorinţele neîmplinite cu care cei apropiaţi nouă ies din viaţăL @iindcă îi iubim, sîntem dispuşi să credem că pentru tot ce îşi doreau şi nu s-a întîmplat sîntem pînă la urmă răspunzători! %ăsfoiesc pa#inile albumului roman! 8uita şi combinaţia ima#inilor îi aparţin lui =ernea! *n plus, foto#rafiile sînt făcute de el şi reprezintă modul lui de a descoperi, dincolo de locul comun şi clişeul turistic, elementele care ne-au întemeiat ca civilizaţie mediteraneană. 9i totuşi nu performanţa privirii sale, a celei mai autentice şi cultivate priviri pe care a produs-o lumea noastră, este cea care creează stranietatea cărţii! .ni#matic rămîne faptul că albumul ţine şi îşi ridică splendoarea pe o combinaţie de ima#ini care la prima vedere frizează paranoia) =ernea se aşază, cu ima#ini din tablourile sau acuarelele sale, alături de panouri de la ,illa dei ,etti, de picturi romane sau frînturi de statui din epoca republicană, de mozaicuri paleocreştine, de ziduri sau coloane din (eatrul lui /arcellus, de plafoane şi faţade de bazilici, de secvenţe din @orumul lui +ulius 'ezar, de frize şi panouri de la Palazzo /assimo!!! 9i cînd spun "ima#inile sale" nu e vorba de lucrări făcute de =ernea "acolo" şi care, astfel, şi-ar revendica nemi$locit înrudirea cu sursa de inspiraţie! Grădini, coloane, prapuri, peisa$e, 1rane, biserici ― toate temele predilecte ale picturii sale intră în contact, prin $u&tapunerea în pa#ină, cu ima#ini vec1i de sute şi mii de ani! 'um de a avut ?oria cura$ul să se aşeze alături de ele2 'e certitudine a apartenenţei la ele l-a îndemnat să creadă că nimic din ce a făcut nu e mai pre$os decît ce au făcut artiştii pă#îni şi cei creştini ai lumii romane2 'u ce încredere, care nu poate fi înţeleasă în termeni de trufie, s-a aşezat pe sine într-o tradiţie atît de vastă2 ".u aparţin lumii mele, pare să spună =ernea, dar uitaţi-vă cît de cuprinzătoare este lumea mea! .ste un imperiu, un dublu imperiu, roman şi creştin!" 'are alt romEn 3.liade24 a avut inteli#enţa să evite în acelaşi timp sudalma răzvrătită şi oftatul lăcrimos şi înamorat 3cele două ipostaze între care ne mişcăm cu toţii cînd e vorba de %omEnia4 şi să se înscrie în felul acesta în vastitatea unei tradiţii ― simţită, făcută vizibilă şi "demonstrată" ― care nu trimite la ficţiunea unei ori#ini, ci la un spaţiu mediteranean perfect coerent2 -u e aceasta sin#ura e&plicaţie a faptului că nici o stridenţă nu rezultă din alăturarea a ceea ce =ernea a văzut şi a foto#rafiat "acolo" şi ceea ce, "independent" de asta, a pictat2 'ăci altminteri cum se face că lumea ima#inilor sale alunecă atît de firesc în lumea unor tipare seculare, lăsînduse inte#rată şi absorbită de ele2 9i ce straniu că nimeni nu a simţit că aici e şocul cărţii, eni#ma şi nebunia ei! (ocmai din cauză că locuia în %omEnia ca într-un ţinut ce făcea parte dintrun vast imperiu ţărănesc ori#inar, aşa după cum făceau parte din el Grecia, sudul @ranţei sau cel al +taliei, =ernea nu a avut niciodată comple&e de "romEn" şi nu şia propus niciodată "să fu#ă" sau "să rămînă" în Accident! "vea, după cum a spus un prieten despre el, "#eniu etno#rafic" şi datorită acestuia descoperise locul #eometric al tuturor etniilor europene şi îşi făcuse din el o patrie-construct cu a$utorul căreia era liber, în adîncul fiinţei sale, de %omEnia politică şi con$uncturală! %omEnia ade(ărată era pentru el una dintre "ec ] sta - zele" acestei patrii europene ori#inare! 5e aceea se plimba prin ea ca printr-o uriaşă urmă. /uzeul Păranului %omEn este mula$ul acestei urme! .l este un muzeu european, cel mai european din ţara noastră, şi este #îndit ca o c$eie, sin#urul soi de c1eie plauzibil pentru a putea desc1ide prima dintre porţile .uropei şi a pătrunde astfel în ea! 5ar lumea în care m-am întors după o absenţă şi o asceză de trei luni m-a luat în primire şi altfel) prin ceea ce s-ar putea numi ma$alaua înţeleasă ca o cate#orie stilistică a societăţii romEneşti! 5ar ce este ma1alaua astfel înţeleasă2 *n

istorie se iau decizii, în ma1ala deciziile se amîna! *n istorie se înfruntă destine, în ma1ala lumea se ceartă şi se împacă! *n istorie se înfăptuieşte şi se pro#resează, în ma1ala totul este a#itaţie şi lumea stă pe loc! +storia are propriul ei discurs, în care lucrurile se ştiu şi se spun fără ambi#uităţi, în timp ce în ma1ala domneşte zvonul, bîrfa şi poanta! *n istorie, spaţiul public are solemnitate şi poate #enera "spirit obiectiv", în ma1ala, #raniţa dintre public şi privat se pierde şi familiaritatea şi bătutul pe burtă pot submina şi "dezanşanta" cele mai sacre instituţii ale statului! 'înd, într-o sc1iţă a lui 'ara#iale, trenul re#al se opreşte pentru MK de minute în orăşelul Q şi notabilităţile oraşului se strîn# pe peron pentru a saluta familia re#ală, una dintre doamnele urbei, după cîteva minute de conversaţie cu %e#ina, îi spune acesteia la despărţire "soro" şi îi recomandă "să se păzească pe drum de răceală"! -u vreau să spun prin asta că %omEnia nu are istorie, ci doar că presti#iul ma1alalei este atît de mare la noi, apele ei, umflate tot timpul, se revarsă periodic şi invadează cu atîta forţă lumea istoriei, încît aceasta cu #reu mai poate răzbate la lumină pentru a se afirma ca lume a istoriei. 5in cauza aceasta, cine se uită astăzi pe scena politică a %omEniei cu #reu poate spune unde se termină ma1alaua şi unde începe istoria şi, tot din cauza asta, ziaristul, şi nu istoricul, este fi#ura emblematică a lumii în care trăim! 8i#ur, pentru că în fiecare dintre noi stă la pîndă un ma1ala#iu, poţi oricînd să vii cîteva zile în %omEnia, să-ţi faci cura de ma1ala şi să te simţi bine! 5e aici şi o anumită încîntare pe care o resimt cei care vin din afara lumii noastre şi plon$ează pentru scurtă vreme în ea! Pentru că "în lumea lor" istoria se face cu oameni care leşină cotidian de plictiseală, în timp ce în $urul nostru se petrece veşnic "ceva", pentru că sîntem o lume de petrecăreţi şi petrecător ai timpului, ei au senzaţia, venind aici, că trăiesc în cîteva zile cît au trăit ani la rînd în lumea lor! *n timp ce eram la ?eidelber#, un prieten din @ran<furt, romEn plecat în urmă cu MG de ani, a aterizat pentru cinci zile la =ucureşti! " fost #ăzduit, prin nu ştiu ce concurs de împre$urări, în casă la 5inescu! 9i de aici i s-a tras totul! /ai întîi a asistat la a doua nuntă a fiului cel mare al lui Pleşu, divorţat de prima soţie şi reînsurîndu-se tot cu ea, cu tot fastul cuvenit, doi ani de zile mai tîrziu! +neditul situaţiei a fost marcat de un c1ef cu lăutari şi lume multă, în satul /înăstirea de lîn#ă 5unăre! " urmat alt c1ef cu lăutari la "moşia lui 5inescu" din satul 'etatea, lîn#ă 'alafat! "poi, pentru că se împlinea un an de la apariţia revistei %lai cu boi şi, deopotrivă, pentru a mediatiza sponsorizarea unei "tabere de artişti" care, vreme de două săptămîni, au fost ţinuţi de 5inescu pe mîncare şi băutură ca să facă "ceramică de 'ucuteni", la "Lăptăria lui .nac1e" de pe terasa (eatrului -aţional, s-a or#anizat o e&poziţie cu c1ef mare, cu primarul =ăsescu şi cu sute de invitaţi! 'a $appenin!, un "episod scenic" ― fete #oale puşcă, pictate din cap pînă în picioare "cucuteneşte", adică în falduri spiralate ne#re şi maro! 5in nou lăutari, băutură la discreţie ― palincă şi vin din pod#oriile lui 5inescu ― şi 5inescu însuşi cîntînd cu foc, la microfon, romanţe! "meţit de ceea ce văzuse şi trăise ― "în K zile cît în BK ani", mi-a mărturisit la telefon ―, amicul din @ran<furt, de cum a a$uns acasă 3şi de$a de pe aeroport4, a făcut o viroză reactivă cu febră de G de #rade! 5ezimunizat complet după cîteva decenii de spaţiu aseptic #erman, or#anismul omului nostru, proiectat din istorie în ma1alaua istoriei şi cufundat compact în ea vreme de cinci zile, a clacat! 8i#ur că nu în orice loc din %omEnia amicul meu ar fi trăit acelaşi lucru! 9ansa lui a fost de a fi nimerit în centrul însuşi al unei realităţi care între timp şi-a definit stilul şi a căpătat presti#iu! Pentru că /ircea 5inescu este simbolul şi purtătorul de sens al ma1alalei contemporane la romEni! .l o reprezintă în viaţa de zi cu zi, dar deopotrivă o 1răneşte şi o potenţează la televizor sau în revista por-no-politică %lai cu boi, născută din această ma1ala şi întreţinînd-o, la rîndul ei, cu fast, ab$ecţie şi talent!

+eri seară la telefon "ndrei îmi "brifează" întîmplările de ultimă oră din "lumea noastră"! Printre care) în urmă cu o lună, 'ole#iul "-oua .uropă", institutul de e&celenţă pe care îl conduce "ndrei, primeşte vizita fondatorilor nemţi şi elveţieni! 8e întîmplă că, în acele zile, =aş<irov dă un concert la "teneu! /usafirii

lui Pleşu sînt fericiţi să fie invitaţi la concert, iar după concert au ocazia să-l cunoască personal pe =aş<irov, invitat la o petrecere ― cum altfel2 ― acasă la 5inescu! /ăcar şi lucrul acesta este menit să le tulbure bieţilor musafiri 1abitudinile pentru că dacă la ei acasă se pot duce la concertul unei celebrităţi, nu înseamnă că după aceea au prile$ul să o privească de la un metru-doi în timp ce aceasta mănîncă "o icră" şi dă pe #ît o ţuică! *nsă ce să mai zici cînd, intrînd în casă, nemţii şi elveţienii dau cu oc1ii de +on +liescu, "pe care, e&plică 5inescu, lam invitat ca să aibă =aş<irov cu cine vorbi ruseşte"! Preşedintele romEnilor se întreţine rela&at şi $ovial cînd cu unul cînd cu altul dintre musafiri, în timp ce cele două #ărzi de corp sînt #onite de 5inescu în bucătărie cu un "ce staţi, bă, aici, că nu-i face nimeni nimic luN Nmnealui! +a căraţi-vă în bucătărie că v-am pre#ătit acolo de 1alealăL" 5upă scurtă vreme, cei doi pot fi văzuţi în bucătărie mîncînd o ia1-nie de fasole, dezorientaţi, speriaţi şi melancolici! *n cele din urmă, Preşedintele dă semne că doreşte să plece, /ircea îl însoţeşte pînă la maşină încercînd să-i strecoare în mînă un bidonel cu vin din pod#oriile lui de lîn#ă 'alafat! "-u, /ircea, lasă!!!", spune Preşedintele încurcat! "Lasă, bre, se înc1eie dialo#ul de adio, dacă nu bei matale, bea coana -ina!" "muţit, staff-ul #ermano-elveţian al 'ole#iului "-oua .uropă" asistă din capul scărilor la scenă! "u trăit şi ei într-o zi cît în zece ani la ei acasă! =ine am venit în patrieL

miercuri, 19

ecembrie

8înt la (imişoara, unde am însoţit familia re#ală ― în complet de ma$estăţi şi alteţe ― în operaţiunea de lansare a albumului editat de ?umanitas în noiembrie, cu ocazia celei de a DG-a aniversări a zilei de naştere a %e#elui /i1ai! /îine scenariul se reia la "rad! 'e pot să spun2 Qiua a arătat destul de ciudat) la ora BK, la Aperă, lansarea albumului re#al0 la ora B7, la Prefectură, preşedintele +liescu îşi lansa şi el o carte0 la ora BC, 8uveranul şi Preşedintele asistau, din lo$a centrală a Aperei, la un spectacol înc1inat evenimentelor petrecute la (imişoara în urmă cu BM ani! "$un# în faţa Aperei la B G! *n dreptul treptelor de la intrare, doi indivizi spri$ină o pancardă, în timp ce un al treilea îi filmează! Pe pancardă scrie) "'ei doi criminali şi-au dat mîna!" 'e straniu, îmi spun urcînd treptele, e&istă în societatea romEnească şi o variantă de a#lutinare prin ura comună faţă de %e#e şi +liescu! 5ar e&istă oare, simetric, şi o întîlnire prin simpatie comună2 'ine spune că facticitatea istoriei este "realistă" şi raţională minte0 este suprarealistă cît se poateL Arice istorie neîntîmplată încă este neverosimilă şi ea nu devine mai puţin aşa doar pentru că s-a întîmplat! Ar, asta înseamnă că în istorie "tot ce e real e iraţional"! 9i tocmai de aceea în istorie nimeni niciodată nu a putut să anticipeze ceva! -ici măcar cel de al doilea război mondial, darmite întîlnirea de astă seară din lo$ăL "ştept în 1ol, alături de directorul Aperei, care seamănă cu ducele de /antua îmbrăcat civil 3mai tîrziu aflu, cînd vom urca cu toţii în biroul său, tapetat cu foto#rafii color ale maestrului în 7t$ello, că am #reşit rolul4, sosirea familiei re#ale! La ora B KK îşi fac cu toţii intrarea în foaier ― /a$estatea 8a %e#ele /i1ai, /a$estatea 8a %e#ina "na, "lteţa 8a %e#ală Principesa /ar#areta şi "lteţa 8a Principele %adu de ?o1enzollern-,erin#en ― însoţiţi de patru #ărzi de corp! "m învăţat bine titlurile şi sînt deosebit de atent la diferenţa dintre ""lteţă %e#ală" şi ""lteţă", care "în cazul nostru" este cu atît mai importantă cu cît moştenitorul tronului este de speţă feminină! ""lteţa" e doar consortul ""lteţei %e#ale" şi cred că nu poate niciodată urca pe tron! (rebuie oricum să verific! 'înd simt că sînt în pericol să uit diferenţa dintre ""lteţă %e#ală" şi ""lteţă", mă #îndesc repede la romanul lui (1omas /ann şi lucrurile reintră de îndată în ordine! *mi place de asemenea să observ că titlurile se complică pe măsură ce poziţia ierar1ică scade! %e#ele are cel mai scurt şi mai simplu nume) "/a$estate" sau "%e#e", sau "8ire"! "/a$estatea 8a", de pildă, faţă de ""lteţa-8a-Principele-%adu-de-?o1enzollern,erin#en"! . ca şi cum o persoană, cu cît e mai şubredă, trebuie spri$inită cu mai

multe titluri! 5acă aşa ar fi, atunci, în conte&tul acesta, sînt oricum avanta$at! Pe afişul din oraş care anunţa manifestarea şi pe care sînt menţionaţi participanţii ― /a$estatea 8a %e#ele!!!, /a$estatea 8a %e#ina!!!, "lteţa 8a %e#ală Principesa!!!, "lteţa 8a Principele!!!, lista se înc1eie sec ― stin#1er şi pompos în acelaşi timp ― cu numele meu #ol-#oluţ! "@elicităriL, îmi suflă seara la urec1e /ircea /i1ăieş! 'ea mai tare operaţie de publicitate din ultimii aniL :n nume fără titlu alături de re#i, re#ine, principese şi principiL 'um de v-a venit ideea2 GenialL" /i-aduc aminte de o întîmplare cu -oica în care povestea cu titlurile şi persoana era c1iar adevărată! 8întem la sfîrşitul anilor N7G! -oica este invitat să conferenţieze la Polite1nică, într-un cadru informai, alături de /ilcu şi /anolescu! Gazda îi prezintă şi începe) ""vem deosebita plăcere de a avea în seara aceasta în mi$locul nostru pe tovarăşul academician profesor doctor docent 9tefan /ilcu, directorul +nstitutului de .ndocrinolo#ie din =ucureşti!" "plauze! ""vem de asemenea plăcerea de a avea în mi$locul nostru pe tovarăşul -icolae /anolescu, lector la catedra de literatură de la @acultatea de filolo#ie a :niversităţii =ucureşti!" "plauze! ""vem de asemenea în mi$locul nostru pe!!!, pe!!!"! 5ar pe 1îrtia cu care vorbitorul se a$uta nu scria în mod evident nimic! -u era decît numele) 'onstantin -oica! "Pe!!!, pe!!!"! 9i, în cele din urmă, înfrîntă, dezamă#ită şi puţin speriată, #azda se predă) "!!!pe domnul 'onstantin -oica"! /ie îmi plac foarte mult şi #ărzile de corp! 5intre toate profesiunile umane este limpede că a lor se apropie cel mai mult de vocaţia cîinelui! 'u sin#ura deosebire că ei, oameni fiind, pot fi pro#ramaţi în permanenţă pe un nou stăpîn şi, dacă e nevoie, mîine îl vor muşca pe cel pe care astăzi îl păzesc! 5imitrie 'antemir aşa îi şi descrie în 0storia iero!lifică. . şi firesc să fie aşa! Profesionişti fiind, ei "păzesc şi prote$ează" pe oricine istoria le scoate în cale! *n fond, şi un pianist poate interpreta nespus de multe piese! *mi place întîi cînd apar încadrîndu-şi "obiectivul"! ""par" nu e la drept vorbind cuvîntul potrivit, pentru că de fapt ei irump în spaţiu şi electrizează atmosfera, creînd un adevărat frison printre privitori, dar şi un contrast destul de cara#1ios între încordarea lor circumspectă şi dezinvoltura persoanei pe care o păzesc! 5e asemenea, din cauza microfoanelor bă#ate în urec1i şi prelun#indu-se cu fire #albene spiralate care dispar misterios sub 1aină, au un anumit accent marţian! ?aina lor pe mine mă face să visez! A ţin strînsă în faţă, cu palmele aşezate una peste alta, lăsîndu-ţi senzaţia că dacă ea s-ar desc1ide, un adevărat arsenal s-ar revărsa la picioarele lor) pistoale, #renade, cătuşe!!! .sc1iva asta a mîinilor strînse laolaltă pe burtă este e&act pe dos decît esc1iva pubiană din reprezentarea nudului în %enaştere) ea ascunde un prea-plin, nu un prea-#ol! /ai îmi place apoi privirea lor fi&ă cînd stau pe loc0 e fi&ă fără ca, în acelaşi timp, să poţi preciza unde anume se uită! 'e să mai spun de felul în care mer#) par absolut lipiţi de "obiectiv", ca şi cum un ma#net cu totul special îi ţine aproape de el! +mposibil să te strecori între ei şi persoana care le-a fost dată în pază! -u ştiu decît un sin#ur om care a reuşit, cel puţin în două rînduri, şi lucrul este cu atît mai e&traordinar cu cît e vorba de o persoană cu o siluetă masivă) istoricul şi criticul de artă %adu =o#dan! A dată a făcut-o la 'otroceni, cînd a apărut ca din pămînt în faţa Papei 3căruia i-a ţinut un speec$ şi i-a înmînat un album4, în vreme ce miniştrii, ambasadorii şi alte persona$e importante se smiorcăiau pe la uşi sau aşteptau cuminţi la coadă să le vină rîndul! " doua oară, la desc1iderea (îr#ului de 'arte de la =ucureşti, în mai MGGB, cînd, tot aşa, s-a întrupat pe neaşteptate în faţa %e#elui şi i-a spus, cu vocea lui cavernoasă şi cu privirea de 8t! =ernard epuizat după o lun#ă misiune alpină) "/a$estate, sînt profesorul %adu =o#dan, cel care a făcut inventarul obiectelor de la Peleş după plecarea /a$estăţii ,oastre din ţarăL .u sînt, /a$estateL ,-am scris, /a$estateL +nventarul de la Peleş, /a$estateL" "5a, mi-aduc aminte", a mormăit nazal /a$estatea 8a, privind ca un mare timid ce e, prin şi dincolo de "profesorul =o#dan"! -e îndreptăm cu toţii, pe coridoare întortoc1eate, către biroul directorial! %e#ele are un pas mare, de lup bătrîn, şi de-abia mă pot ţine după el, încercînd să depăşesc, prin sprinturi scurte, cînd pe dreapta, cînd pe stîn#a o #ardă de corp care îmi simte traseul, ca să zic aşa cu spatele 3nu-mi dau deloc seama cum de reuşeşte4 şi mă bloc1ează scurt, de fiecare dată, cu un pas lateral pe care îl face

în ultima clipă! 5upă ce de două ori sînt #ata să-l iau în braţe şi bolborosesc un "pardon" $enat, renunţ, obosit! 5e altfel, /a$estatea 8a nu pare să sufere foarte tare că nu i se face conversaţie! "$un#em în biroul directorului! 5e cum intri, de pe peretele de vizavi te întîmpină, bătută în metal, o inscripţie cu litere mari, #ălbui) "-u aruncaţi mucurile pe $os! @olosiţi scrumiera!" Cest Duoi Wa?, întreabă vădit interesată %e#ina, aprinzîndu-şi o ţi#ară! "^ăă!!!", încep să răspund şi îi cer a$utor din oc1i lui At1ello! 1>ous (o9ez, >oire ,a)este... ― continui ― les me!ots..., il faut pas les )eter...Cest plutot mXc$e....1 At1ello intervine şi începe o poveste cu cole#ii lui care, după %evoluţie, fumau în birou şi!!! %e#ina dă din cap şi se #îndeşte la altceva! -e aşezăm, %e#ina îmi indică un loc pe o sofa lîn#ă %e#e! 8întem şase persoane în cameră, plus doi c1elneri tineri care, după ce pun în faţa fiecăruia o farfurioară cu două triun#1iuleţe de pîine acoperite unul cu o felioară de somon şi altul cu cîteva icre ne#re şi o coa$ă de lămîie, se lipesc de perete ţinînd un şervet alb pe braţ! 'onversaţia se lea#ă #reu! *ncep să depăn amintiri din prima mea vizită la ,ersoi&, în BCCB! La un moment dat, uşa se desc1ide şi în cameră pătrunde domnul ?olender, directorul Aperei din ,iena, sosit pentru sărbători în (imişoara natală sau, poate, special pentru această ocazie! .ste un domn către 7G de ani, ele#ant, pomădat şi semănînd teribil cu @ran< 8inatra bronzat, după ce îşi pusese o dantură nouă şi relansase $it"ul 2tran!ers in t$e ni!$t. "re de aceea un smile dezinvolt şi de cum păşeşte în cameră, începe să vorbească scoţînd din buzunarul de la piept, cu un #est ocrotitor şi #ri$uliu, o 1îrtiuţă ponosită pe care i-o prezintă re#inei 3alături de care fusese aşezat4, e&plicînd însă în aşa fel încît să audă toată asistenţa) e vorba de un &ero&, care a a$uns pe căi ocolite la el, făcut după o foto#rafie dintr-un ziar de epocă în care se află şi /a$estatea 8a %e#eleL %e#ina îmi trece 1îrtiuţă ― pe care se distin# cu #reu cîteva siluete cenuşii 3într-un parc24 şi o siluetă mai mică, îmbrăcată în alb ― spre a i-o da %e#elui! "5e cînd e2", întreabă, nazal, %e#ele! "5e cînd e2", îi transmit întrebarea dlui ?olender! "-u ştiu", răspunde dl ?olender! "-u ştie", îi transmit %e#elui! ""L", mormăie din nou %e#ele şi îşi apropie peticul de 1îrtie de oc1i! ". din NHM, pentru că, uite-mă, aici sînt eu şi aveam BG ani!" ". din NHM", transmit mîndru asistenţei, pentru că eram si#ur că mormăitul %e#elui nu-l auzisem decît eu! 1&st"ce Due nous lFa(ons, cette p$oto?1, îl întreabă %e#ina pe %e#e! 1+$, oui:1, răspunde %e#ele! 1De toute maniYre, cFest un don pour >os ,a)estVs1, anunţă ceremonios dl ?olender! 5in cînd în cînd, uşa cabinetului directorial se desc1ide şi At1ello mai strecoară în cameră cîte o notabilitate sau cîte un prieten care se înclină, clipeşte des, se uită o vreme la peisa$ul re#al şi apoi iese tiptil! La un moment dat apare şi primarul care îşi cere scuze că a întîrziat) a trebuit să-l întîmpine pe Preşedinte la aeroport! Aftează, lăsîndu-ne să înţele#em că misia e misie, dar altceva e de fapt în sufletul lui! . timpul să coborîm pe scenă! %e#ia e de o simplitate deconcertantă) în fundul scenei, cu faţa către sală, sînt aliniate şase scaune de catifea roşie! *n faţa lor, la cîţiva metri, două microfoane! -e aşezăm! At1ello ocupă scaunul din e&trema stîn#ă, eu pe cel din e&trema dreaptă, iar persona$ele ro>ale scaunele centrale dintre noi! %e#ele stă în dreapta lui At1ello, apoi vine %e#ina, principesa şi, în sfîrşit, principele %adu, pe care îl am astfel în stîn#a mea! (ra# cu coada oc1iului la pantofii ne#ri ai principelui şi mi-i aliniez pe ai mei după ai lui! 'a să fiu mai si#ur, îi verific încă o dată, uitîndu-mă şi la pantofii %e#elui! (otul pare să fie în re#ulă! %e#ina poartă nişte "apresc1iuri" pînă sub #enunc1i 3s-ar zice că tocmai a coborît dintr-o sanie trasă de reni4, iar principesa pantofi ne#ri cu tocul scurt! 8tăm cu toţii cuminţi, cu mîinile spri$inite una peste alta în poală, cu trunc1iul uşor înclinat în faţă! A clipă am senzaţia că sîntem o trupă de dans modern care a luat, într-o atitudine 1ieratică, poziţia care precedă primul acord al muzicii şi că, de îndată ce banda va porni, ne vom scula în acelaşi timp şi vom începe, cu aceleaşi mişcări din mîini, cap şi picioare, un dans nervos şi bine ritmat! 5e fapt, de sculat de pe scaun se scoală numai At1ello, de îndată ce aplauzele s-au înc1eiat, le salută pe ma$estăţile şi pe alteţele lor şi îmi dă cuvîntul! *n timp ce vorbesc, mă #îndesc dacă am voce de bariton sau de bas! (rebuie să verific şi asta! :rmează "lteţa 8a! . înalt, brunet şi îşi potriveşte, ridicîndu-l mult,

eta$ul!!!. avînd pe copertă c1ipul %e#elui la MG de ani. aplauzele continuă. 8puneţi-i să mă caute şi pe . indiferent dacă ceea ce spune este serios. cu podul palmei sale! "dică) ""i fost minunatL" 8imt că la rîndul meu se cuvine să fac. vesel sau trist! Principelui i se pare că cea mai însemnată realizare a %e#elui este nu numai aceea de a fi supravieţuit duşmanilor şi călăilor lui 3recte lui G1eor#1iu-5e$4. şi. sînt politicos şi nu fac decît să îmi manifest interesul cerînd o informaţie despre sor#intea temporală a te&tului! *n acelaşi timp principele e liber să înţelea#ă) "'înd ― adică în ce moment de !raţie ― aţi scris pa#inile acestea2"! 'eea ce de altminteri şi face! "A.orbindu-i %e#elui. de pe D noiembrie. principesa şi principele sînt instalaţi la o masă lun#ă florentină. toţi ceilalţi. ca soluţie. să spun ceva! 5ar ce2 Peapăn şi distins. principele are un ton nespus de trist. în vreme ce "lteţa 8a %e#ală îl învăluie cu o privire caldă. întrea#a scenă şi îmi dau seama că nu înţele# o iotă din "spectacolul istoriei"! 'um sună vorba aia2 ". apoi se aşază iar. adică de soluţia pe care am #ăsit-o! 4ntrebînd. descriind. de la înălţimea pe care au atins-o. încît în cele din urmă %e#ele a a$uns să doarmă c1iar în casa călăului său! 9i nu sin#ur! " adus-o şi pe %e#ină! "poi a venit şi principesa /ar#areta "şi cu mine". se pot lepăda de cuvinte! -oi. deosebit de astuţioasă! Pot să-mi spun) 'e onest sîntL *n loc să mă pretez la o laudă neruşinată. "lteţa 8a se ridică şi se înclină sfios către sală. are loc şedinţa de auto#rafe! %e#ele. copleşit. sala aplaudă. vă implor. vibrează sub pintenul aşteptării! "şadar. desi#ur. în avion!" :imirea mea ia acum c1ipul unei tăceri pioase! Par că mai vreau să spun ceva. plictisindu-ne şi plictisindu-i pe ceilalţi! 5upă o pauză de zece minute. se înclină complice către mine) "*n avion!!!" ― "*n avion!!! Pa#inile acestea în a-vi-on. dintr-un colţ al foaierului. care acum se odi1neşte pe #enunc1i. numai ei. pentru că am aflat în ultima clipă că trebuie să vorbesc şi a trebuit să le scriu pe drum. dar evit deopotrivă insuportabilul tăcerii cînd aerul. cele patru #ărzi de corp îşi ocupă poziţiile. răspunde. rămînînd la o distanţă respectuoasă.i bine. "lteţă2" ― ". %e#ina. la sfîrşit. ar#umentînd. BC decembrie şi. lipit la piept. 1m" şi mă zidesc într-o meditaţie admirativă! *ntre timp /a$estatea 8a %e#ele s-a ridicat! ". sîntem condamnaţi la limbuţie şi ne petrecem viaţa e&plicînd. la propriuL" :luirea mea este totală! "*n cer la propriu. prizonieri ai verbului. ţinînd discursuri. alcătuită din vorbe şi din zbucium şi neînsemnînd nimic!" :n domn în vîrstă se apropie de mine! *mi întinde. apăsîndu-i scurt mîna. ci şi copiilor acestora! =a răzbunarea +storiei a fost atît de teribilă. cu un mic vibrato în voce) "'înd aţi scris pa#inile acestea2" 8înt foarte mîndru de mine. în "8ala A#linzilor". "lteţa 8a îşi reia locul. evit banalitatea unei aprecieri ipocrite. cred că este a cincea oară că sînt sărbătorit pentru aniversarea mea! /i se pare cam mult! 5rept care vă doresc tuturor 68ărbători fericite7!" *mi spun că numai un %e#e şi un înţelept au dreptul să nu spună nimic. îmi înclin trunc1iul către urec1ea dreaptă a principelui şi întreb. un bileţel pe care este scrisă o adresă) blocul!!!.oastră să spună2" ― ". apartamentul!!!. intrarea!!!. le-am scris în cerL" /ă priveşte drept în oc1i pentru a savura surpriza din privirea mea. cei de pe scenă şi cei din sală. "lteţa 8a şi-a înc1eiat discursul cu un "La mulţi ani. înfrînt. o poveste spusă de un idiot. sîntem doar martorii privile#iaţi ai acestei adresări! . dar în ultima clipă mă răz#îndesc ― cum se pot scrie nişte pa#ini atît de elaborate şi sensibile în avion2 ― şi mă retra# la locul meu. da! *n cer. se formează o coadă din doamne şi domni care ţin. îndreptîndu-mi iarăşi trunc1iul şi coborînd în mine pentru a rume#a mai bine ceea ce am aflat! /urmur încă o dată "în avion!!!. că mai vreau să cer o lămurire pentru a înţele#e cît de cît miracolul. în stîn#a mea. întrebarea "'înd aţi scris pa#inile acestea2" mi se pare. daţi-i /a$estăţii 8ale adresa mea. cu profilul stîn# către sală. cu cel drept către %e#e. cu o mînă tre-murîndă. /a$estateL". "şi prinţul -icolae"! 8ala este vădit emoţionată! 8trăbat cu privirea dincolo de perdeaua luminii reflectoarelor şi îmi spun că media de vîrstă a celor prezenţi să tot fie de vreo Z[ de ani! *ntre timp. fiecare. albumul mare şi alb. care. precizează principele. nu întîrzie să apară! "AL ― spun! *n cerL 'e vrea "lteţa .i da. "lteţă2" ― "*n cer la propriuL" 9i simţind că mă sufoc de uimire. telefon! !! "5omnule Liiceanu.microfonul! + se adresează de fapt %e#elui! -oi ceilalţi. ceva de #enul "/inunatL" sau "'e te&t e&traordinarL". în avion. ireal de frumos! 'uprind cu privirea.

în mai multe rînduri vreme de o oră. pentru că ceremonia de înmînare a c1eii oraşului /a$estăţii 8ale %e#elui. îşi lua rămas-bun de la toţi şi pleca la #ară! --am reuşit niciodată să aflu nici de la el. un zîmbet de recunoaştere către . îşi termina treburile şi îşi lua bilet de întoarcere pentru a doua zi la BG dimineaţa! 5ormea în cameră cu mine! La ora 7. domnule Liiceanu. cred că răul mi se tra#e de pe la BG ani şi trebuie pus în seama unui unc1i din 'aracal. peste o $umătate de oră. cum ieşim din birou. în anii. proiectat în iminenţa plecării. de altminteri fericiţi. atîta tot! . de la la K astăzi după-amiază. daţi-i biletulL" &!i 20 ecembrie Lansarea de astăzi era prevăzută pentru ora BO. iarna. că nu mai pleacă. de cîte ori venea în =ucureşti. inclusiv pe consilierul primăriei şi pe ar1iepiscopul de "rad. deşi în cameră este cald! Lucrul acesta mă face să cred că e pe picior de plecare. pe cele patru #ărzi de corp cu firele lor răsucite care le ies din urec1i şi le intră sub 1aină! 8c1iţez. peste sutană. în vreme ce faptul că rămîne. bentru mine2 8au bentru ca să mai bot să fac ceva bentru ţară2" Principesa /ar#areta se apropie şi ne anunţă că a căzut de acord cu principele ca acesta. ma$estăţile şi alteţele lor sosiseră de$a. cu paltonul pe el şi căciula pe cap. cum spuneam. cu o tresărire plăcută de familiaritate.MB martie va fi pe tron! . într-un soi de stand b9 pe care nu l-ai prevăzut! "ceastă suspendare silnică şi arbitrară a cur#erii realităţii. poartă un palton #ros #ri. domnule Liiceanu. la primărie. fără nici un succes. îi iau sticla din mînă şi. îl întreb pe /a$estatea 8a cum a fost ieri la Aperă cu Preşedintele în lo$ă! *i văzusem dimineaţa într-un ziar. #ă eu mă uitam în faţă. păstrîndu-şi paltonul. %e#ele stă sin#ur lîn#ă masa cea mare. cînd se ridica. le re#ăsesc. nici de la ceilalţi. la (eatrul de 8tat din "rad! "$un# la BKHG şi. te bloc1ează. nu eşti pre#ătit! 5e fapt. faţă de ieri la (imişoara. îl vedeam aşezat pe un fotoliu.ă implor. 8finţia 8a vorbeşte cu /a$estatea 8a %e#ina. îi #ăsesc pe toţi. dimpotrivă. cu toate acestea. stînd pe sofa pe scena (eatrului din "rad. la #e era be scenă!" 8oarbe din @anta şi adau#ă) "8înt oameni broşti ― dat fiind că nazalizează tot timpul. se sfîrşise mai devreme. să nu se mai adreseze %e#elui. verde şi roz de pe nişte platouri risipite pe o masă mare aşezată în mi$locul camerei! %e#ina stă de vorbă cu ar1iepiscopul care. tocmai a muşcat dintr-un fursec cu cremă verde şi se pre#ăteşte să-şi toarne un pa1ar de @anta! +ntervin prompt. Prea 8finţia 8a (imotei! 8eviciu. îmbrăcat de stradă. va coborî pe scenă. m-am pomenit proiectat. această pană mesc1ină bă#ată de un om în palton în roata timpului creează o aşteptare pentru care. ai copilăriei mele din 'otroceni! 5eocamdată însă. cînd desc1ideam oc1ii. pînă la ora C. care altminteri trebuie să-l privească în oc1i pe vorbitor pe tot parcursul discursului! /ă #răbesc să spun că ideea mi se pare e&celentă! Plecăm către scenă şi. ceea ce se va dovedi a nu fi deloc aşa. de sărbători. neclintit. o zi-două. cărui zeu îi $ertfea intervalul dintre orele 7 şi C ale dimineţii! *n orice caz. să văd într-o încăpere oameni îmbrăcaţi ca pentru afară! 8pectacolul cuiva care. întîrzie în mi$locul casei îmi induce o nelinişte crescîndă! =ănuiesc că starea asta se e&plică prin faptul că ceva care se anunţă ca iminent întîrzie să se întîmple! :n om îmbrăcat ca pentru a ieşi te proiectează către o plecare ne-întîrziată. fratele mamei care. 6p7 şi 6c7 devin 6b7 şi 6#7 ― care-şi în#1ipuie !!! =ăi #um2 Ge-şi în#1ipuie2 Gă am făcut asta. mîncînd cu oarecare plăcere fursecuri cu cremă maro. ci direct sălii! "r introduce un element nou. şi voi lua loc lîn#ă el pe una dintre sofalele din catifea #albenă instalate acolo anume pentru noi! -u ştiu de ce suport #reu. că întîrzie. în discursul său. în mi$locul camerei. cu +liescu. aşezaţi unul lîn#ă altul! "5aN #e ― răspunde %e#ele ca un copil bosumflat ― de unde să ştiu. tră#ea la noi în 'otroceni. în palton şi cu potcap. de cîte ori îl vedeam cu coada oc1iului lîn#ă mine pe 8finţia 8a. în timp ce torn lic1idul #alben în pa1ar.ă implor. întrucît. în biroul directorial. (a fi pe tron pe BJ martie: 8ă mă caute. şi l-ar obosi mai puţin şi pe %e#e. psi1olo#ic. cu paltonul pe el şi cu căciula pe cap! /îna dreaptă era spri$inită de mînerul unei valize lipite de fotoliu! 8tătea aşa. principesa cu principele vorbesc retraşi într-un colţ. ?ălma#iu şi ?unedoara.

cel mai frumos plîns din plînsurile pe care le-am văzut! L-am văzut plîn#înd cînd îşi evoca mama în c1iar casa de pe . l-aţi împiedicat în repetate rînduri pe "ntonescu să facă deportări. în faţa a peste o sută de persoane. pentru că de fapt el depăşea drama unei persoane şi devenea plîns în orizontul unui destin comunitar! 'red că romEnii nu . împreună cu mama /a$estăţii . principesa îi apasă din nou principelui mîna cu podul palmei cînd acesta revine pe sofa. îndoit. în afară de faptul că re#inei "na 8finţia 8a îi spune ""lteţa 8a %e#ina /ar#areta". sînt 1ieratici la culme. în foaierul casei. %e#ina nu înţele#e. aţi intervenit în repetate rînduri pentru 'omunitatea evreilor din %omEnia şi aţi salvat. zeci de mii de vieţi! -imeni nu v-a mulţumit vreodată pentru asta prin viu #rai! Permiteţi-mi să o fac eu acum. izbucneşte un #las) "8înt şeful 'omunităţii evreieşti din "rad. dar dacă e nevoie!!!" 'onsilierul primăriei îi dă cuvîntul şi totul mer#e bine. domnule profesor. şi văd cum lumina reflectoarelor i se frîn#e şi îi $oacă sub pleoape! 'înd prima lacrimă porneşte. din ultimul rînd. nici un muşc1i nu li se mişcă pe faţă şi au privirea aceea care bate departe şi care trece prin tine ca şi cum n-ai fi! +arăşi simt cum mă cuprinde admiraţia privindu-i! 5acă aş fi avut norocul să mă nasc mai tîrziu. nici să-l oprească! L-a "lăsat". din locul în care sînt! -u răspunde. cred. nici vorbă.oastre. se apropie de obraz şi întrerupe rosto#olirea lacrimii către bărbie! "re. mă mî1neşte nespus de tare. care trebuia respectată. cu aceleaşi măsuţe $oase şi rotunde în dreptul lor! Pe sofaua din dreapta fotoliilor se aşază principesa şi principele.oastră.i bine.unul dintre tinerii robuşti! /ă i#noră cu desăvîrşire.oastre. 8ireL -iciodată!" /ă uit la %e#e. două sofale din aceeaşi catifea. iar cînd se referă la "luminile pe care le-a revărsat peste ţară domnul profesor" ― o spune pe tonul acela cucernic şi mieros al ierar1ilor noştri şi. pe cea din stîn#a. perfect simetrice. pentru că oricum %e#ele nu aude. nu m-am simţit stîn$enit! /ai mult. către omul pe care nu-l poate zări în întunericul sălii. pentru o clipă. asistînd. /ar#areta. înainte ca lumea să apuce să se ridice. ar1iepiscopul şi cu mine! 'onsilierul primăriei.lena locuia într-o adevărată recluziune cu /i1ai copil. întrucît mă le#ănam în iluzia că se lămuriseră în privinţa mea şi că mă acceptaseră ca pe un tip A. iar eu nu pun la suflet! 'ît pentru cei din sală nume ca "na. făcîndu-şi de fiecare dată apariţia din culise! . unde re#ina . din penumbra sălii. 8ireL *n BC H. era un plîns căruia i te puteai alătura. "nastasia sau ?umanitas sînt simple nuanţe sonore care nu afectează cu nimic e&celenţa (izuală a spectacolului! 5e îndată ce consilierul primăriei anunţă şedinţa de auto#rafe care urmează să înceapă c1iar pe scenă. %e#ele spune din nou cele două propoziţii despre sărbătorirea în e&ces a aniversării sale şi le adresează celor de faţă urările de 'răciun! /ă aplec către 8finţia 8a şi îl întreb dacă nu doreşte să spună ceva din partea =isericii! "-u m-am pre#ătit. în BCHG. ci de dimineaţa pînă seara! *n sfîrşit!!! "$un#em pe scenă! 5ecorul este aici altul! *n mi$locul scenei se află două fotolii din pluş #alben ― în care se aşază %e#ele şi %e#ina ― cu o măsuţă rotundă între ele! *n dreapta şi în stîn#a fotoliilor.lena. ne salută şi îi introduce pe vorbitori. sin#urul plîns la care. cred că mi-ar fi plăcut să fiu bod>-#uard! /eseria asta îţi satisface toate or#oliile) eşti tot timpul în prea$ma oamenilor importanţi! 9i nu o oră sau două ca mine acum. 'arol al ++-lea se urcase pe tron! 'itea. totodată. după ce. acolo este sediul +-G =an<4. tînăr. şi am vîrsta . arătătorul. în numele tuturor celor care vă poartă recunoştinţa lor! -u vă vom uita. se întoarce şi îmi adresează un zîmbet cald ― pomeneşte mereu de "editura "nastasia"! *mi spun că nu e dramatic. ca să zic aşa. /a$estate. re#ina . o pa#ină de o simplitate desăvîrşită ― şi plîn#ea! Arice plîns care durează creşte în intensitate şi devine c1inuit! Plînsul %e#elui era e#al şi nu-i an#a$a decît oc1ii! 5in cauza asta părea un plîns senin şi poate că din cauza asta %e#elui nici nu-i era ruşine de el! -u încerca nici să-l ascundă. prin omenia /a$estăţii . principele citeşte la fel de trist ca şi ieri te&tul despre /a$estatea 8a.orbim în aceeaşi ordine ca şi la (imişoara. principesa şi principele şuşotesc între ei.iseleff 3astăzi. priveşte fi& înainte.! . binecrescut şi emoţionat. o viaţă dictată de viaţa pa#inii şi acompaniind-o în c1ip necesar! . să-l însoţească tot timpul lecturii şi în tot acest timp faţa nu i s-a sc1imonosit cu un milimetru! 'a şi cum plînsul acesta avea o viaţă a lui. fapt care.

în #rupuri drămuite de doi dintre bod>-#uarzi. începe să urce pe scenă. peste umărul re#inei. cu prada obţinută în mîini. femeia umpluse cartea cu semnăturile celor aşezaţi acolo. în toate împre$urările asemănătoare în care m-am aflat cu familia re#ală. cînd a re#inei. alteori de un pasa$ subliniat! ""ici!!! 9i aici!!! ". cînd tatăl său era pe treptele trenului care urma să-l ducă în e&il! L-a ru#at să-l ia cu el şi să nu-l lase sin#ur la cei BD ani neîmpliniţi. ambasadorul Germaniei la =ucureşti. dar nu pe dosul pozei. cînd a principesei. împotriva voinţei celuilalt! *n mai puţin de un minut. cînd a altuia dintre cei patru aşezaţi în spatele mesei! /uta cartea. demn. fireşte. cum femeia desc1ide plicul cu foto#rafii. semnătura cînd a unuia. de obicei . cu cîinele!!! "ici. cînd în faţa %e#elui. desc1isă rapid la o nouă pa#ină. la ora dimineaţa! "Plîn#ea ca un căţelandru". în dreapta. cerea. %e#ele povesteşte care a fost ultima ima#ine pe care a luat-o cu el din %omEnia şi care l-a însoţit în tot e&ilul ca memento al tra#ediei ţării sale! Pe HG decembrie BC 7 este obli#at să abdice şi să plece în e&il! . cu le#ionarii lui 8ima şi cu destinul neclar al ţării! 8cena are loc la 7 septembrie BC G. punînd de#etul în locul e&act unde aştepta semnătura! :neori era vorba de o foto#rafie din carte.lena. cartea re#inei s-a dovedit a fi în scurtă vreme o armă subtilă şi redutabilă.ste condus de Petru Groza la tren. să se întoarcă cu faţa la zid! 'înd trenul se pune în mişcare. non: 8on: CFest trop:1 o aud pe re#ină spunînd. ci pe suprafaţa lucioasă color! 1+$. în vreme ce ceilalţi doi ve#1ează în dreapta şi în stîn#a mesei lun#i care a fost instalată în mi$locul scenei şi la care cuplul re#al şi cel princiar s-au aşezat pentru auto#rafe! Aamenii trec cuminţi prin faţa mesei şi primesc. vine semnătura principelui! Perindarea aceasta este însoţită de obicei de aplecări discrete peste masă. în cea de a doua cate#orie ― nostal#icii ― intră bărbaţi foarte în vîrstă. doamnă2". le-a suferit ― cîtă vreme a rămas în ţară ― din partea lui 'arol! " plîns apoi despărţirea de %e#ina-mamă cînd aceasta 1otărăşte să pună capăt umilinţelor şi să plece în +talia! 'arol nu-i va permite să o vadă mai mult de o lună-două pe an! " plîns apoi pe peronul #ării =ăneasa. unde ziceţi povestea cu fantomele! !!" %e#ina semnează fără să înţelea#ă ce bolboroseşte femeia! La fel şi ceilalţi! -ebunii au darul de a obţine rapid ceea ce vor şi. nici după se&. apariţia fatală a două tipuri de fi#uri) nebunii şi nostal#icii! Primii nu pot fi catalo#aţi nici după vîrstă. mai întîi semnătura %e#elui în partea stîn#ă a pa#inii ― "/i1ai" ―. de obicei. de pildă. a plîns din cauza ve&aţiunilor pe care mama sa. în Con(orbirile cu /ircea 'iobanu. într-un colţ anume.mai ştiu astăzi nici măcar pentru ce trebuie să plîn#ă! 'înd nu cad în băşcălia care le însoţeşte ca o umbră fiinţa socială. în vreme ce scutierul în scurtă de piele din dreapta mesei o în1aţă pe femeie de cot! @emeia îşi tra#e. într-un anumit loc al pa#inii. cu #lasul tremurînd şi împin#înd poza cu mîna! +ntervin cu un "5ar e posibil. sub cele două semnează principesa şi. sub semnătura ei. între foi erau puse cîteva zeci de semne din bucăţele de 1îrtie! @emeia desc1idea cartea la primul semn şi. cu "n-tonescu. în clipa în care văd. aici vă plac eu tare de tot cum arătaţi!!! 'a mireasă!!! 9i aici. o (iaţă şi un plic cu foto#rafii! /înuită de posesoarea ei cu o de&teritate ieşită din comun. nici după un tip anume de discurs! 8in#urul lucru care îi uneşte este ori#inalitatea demersului! "stăzi după-amiază. cum le scoate şi cum îi propune re#inei să înceapă să semneze pe prima dintre ele. 6n război. cînd a principelui! ""iciL ― spunea. tocmai pentru a semna! /ă trezesc. nu sînt capabili nici să #enereze plînsul istoric şi nici să se alăture celor care ştiu pentru ce anume se cuvine să plîn#ă! -u se poate spune că plînsul nu a $ucat un rol în viaţa re#elui /i1ai! 'opil fiind. semnătura re#inei ― ""na" ―. în $osul pa#inii. pe aceeaşi pa#ină. cu albumele albe strînse la piept. 1ipnotizat. în sfîrşit. re#ina . ultimul lucru pe care %e#ele îl zăreşte este silueta unui ofiţer cu capul întors către va#onul re#al şi cu faţa scăldată în lacrimi! Lumea din sală. vădit fericită. pe peronul #ării din 8inaia! (rupa de ofiţeri aliniată în #ară primeşte ordin. o femeie între două vîrste s-a apropiat de masa cu semnături ţinînd în mînă cartea re#inei "na. pentru că mai fiecare are ceva de spus au#ustelor persona$e! "m observat. apoi simetric. va nota mai tîrziu @abricius. în clipa în care %e#ele păşeşte pe peron. din spatele mesei. un exil. după cum o dicta conte&tul şi după cum aprecia ea. cotul şi pleacă.

începe prima strofă cu o voce tunătoare şi îndeamnă publicul ima#inar să-l urmeze! -u îl urmează nimeni. mai aşteaptă o clipă! (rebuie să mai auzi o poveste! /ai ţii minte ce s-a întîmplat atunci2 "scultă! (ocmai se năştea fiul tău!!! Pii minte unde erai2 "scultă. ci sînt strînşi. vă mai aduceţi aminte cînd!!!" şi apoi este evocată fie o manevră de la o şcoală militară la care %e#ele a asistat. scenariul din 7 mie şi una de nopţi îmi spun mereu cîte o poveste. vreme de vreo trei minute. democraţie!" Je suis ra(i. în sfîrşit. după care se întoarce către mi$locul scenei unde şedinţa de semnături continuă. preluat. fie au avut de-a face. cum se spune în "rdeal! 2002 1 ianuarie -u poţi să ţii "$urnal" decît în mar#inea unei e&pediţii 3militare. în spatele lui. îmi permiteţi. nu-mi fac iluzia că sînt scriitor! 8înt doar bolnav sau. răspunde %e#ele! =ătrînul face un pas înapoi şi cei care îşi aşteaptă rîndul. eram la /înăstirea 5ealului cînd tatăl /a$estăţii . fapt care însă nu pare să-l deran$eze! Qbiară la rampă fericit. locul din centrul rampei către care avansează artiştii lirici cînd a$un# la aria principală. ci po(estind. acceptat ca unul interesat de buna desfăşurare a lucrurilor! %espir uşurat! *ntre timp bătrînul a a$uns la mar#inea scenei. 8ire. aud apoi. care este evident fericit de propunere. prinţ îndurător şi crud. braţele în sus. #eo#rafice. ridică. +ată-mă. faţa plină de vinişoare roşii şi albăstrui. m-ar în#1iţi fără urmă viaţa pe care o mai am în faţă! ""scultă. intervine prompt #arda din stîn#a %e#elui. care au făcut parte fie din vreun corp de #ardă. într-o coadă care începe în foaier şi urcă pînă la scenă. Jurnalul de la %ăltiniş pornea de la o e&pediţie a #îndului! 5ar acesta2 Poţi să-ţi priveşti viaţa ca pe o e&pediţie2 Poţi fi în acelaşi timp cuceritorul şi cel cucerit2 *ncerc să ies din dezastrul în care mă aflu nu scriind. cer /a$estăţilor Lor permisiunea să mă retra#! .oastră! !!" %e#ele îl priveşte cu c1ipul său imobil! "8ire. 'el puţin. se înclină şi murmură. imitînd barocul vienez. mersul falnic şi nesi#ur în acelaşi timp ― şi vorbeşte tare! "8ire. fie trecerea în revistă a unor trupe! =ătrînul din după-amiaza aceasta. într-un fel sau altul. care acum sînt #oale. îmi spun. oc1ii albaştri şi lăcrimoşi. cu alveola parterului încununată de două brîuri de lo$i suprapuse! (otul e în catifea roşu-putred şi în ample stucaturi aurii! Aamenii nu mai sînt pe scaune.ste O seara. cu un sin!ur persona). cu un surtuc ciudat plin de c1eotori! "re părul alb. convalescent! (răiesc. cu o scurtă ridicare din umeri! . "în faţă.in de fiecare dată în faţa mea.către CG de ani. le#ănat-ardeleneşte) "8per că nu voi fi supărat pe nimeni!" La rîndul meu. ştiinţifice4 ― sau a operei proprii! . îmi răspunde.u în mar#inea a ce îl ţin2 'el puţin. a pus un picior în faţă şi cuprinde sala cu privirea! . începe. reculează corespunzător! "-u aici". familia doctorului psi1iatru (iberiu /ircea. sesizînd bloca$ul care e pe cale să se producă. în cel mai bun caz. care se apropie de %e#e fără să aibă în mînă albumul sau vreo carte. scuturîndu-le. către sală!" 9i îi indică bătrînului. de secol BC. pe unul dintre cele două culoare ale sălii! =ătrînul îşi înalţă privirea către lo$ile de la eta$. poartă cizme şi e îmbrăcat oarecum vînătoreşte. îl privesc pe acest lucrător al 8erviciului de Pază şi Protecţie 38PP4 plin de admiraţie! *mi surprinde privirea) ""sta e. aşadar!!!" . să cînt 0mnul -e!al?1 ― "5a#ă vrei!!!". o sală frumoasă.oastre şi /a$estatea . trebuie să a$un# la (imişoara unde mă aşteaptă prietenii la care am tras. cerînd şi oferind pentru fiecare clipă în plus povestea uneia care s-a scurs! . pentru a amîna deznodămîntul! 8imt că dacă aş tăcea. cu Palatul %e#al! "dresarea lor către %e#e începe îndeobşte cu un "8ire. acolo. apoi "driana =abeţi şi /ircea /i1ăieş cu soţia! "vem "să povestim".

vreiesc de la @ilantropia! @iind soţia şefului 'omunităţii . pentru că este un atentat la adresa eternităţii vieţii. prin valurile de #rimase ne#ative la care o supunem zilnic! -u poţi vorbi de rău şi nici ironiza rămînînd nepedepsit! +ar melancolia. asemeni oricărui templu părăsit devorat de buruieni. %euşise. aşa zicînd. pus pe pervazul ferestrei. îmbătrîneşte cu de la sine putere. în care -oica a locuit între BC77 şi BCDH 3aşadar în "perioada Jurnalului1) ― astăzi pe locul ei se înalţă un fel de buncăr al =ăncii -aţionale ― şi 1otelul 'indrelul 3"1otelul Partidului"4 la care tră#eam de obicei cu "ndrei. asemeni templelor budiste în#1iţite de $un#la cambod#iană. îşi păstrase zîmbetul şi a murit surîzînd. oamenii ar muri cu c$ipul tînăr. faţa. această femeie e&traordinară pe care am cunoscut-o ca mamă a +rinei 'a$al a însemnat ima#inea posibilă a unei specii umane din care au dispărut răutatea. de vreme ce e#oismul este tocmai capacitatea şi nevoia noastră de a-i ane&a pe ceilalţi stărilor noastre! =una dispoziţie era la ea soluţia pe care o #ăsise la #ri$a de a nu-i trece altuia povara eului tău! *n plină metastază. pînă la Păltiniş am avut revelaţia felului în care profanul invadează şi acoperă "sacrul". Pentru că dacă trupul. pentru cei foarte apropiaţi. 14 ianuarie . rămase "ca pe vremuri"! "$un# în faţa primeia dintre ele! Pe terasa $oasă este instalată o masă de pin#-pon# la care doi tineri îşi dispută un meci! La cîţiva metri de ei. la începutul vieţii4 că tristeţea noastră îi răneşte.4 ianuarie %epezindu-mă ieri. cred. astăzi. de şopîrle şi de straturile roşiatice ale pămîntului. ca acul unui patefon care nu mai poate ieşi din şanţul plăcii) "'e p!!!a meaL 'e p!!!a meaL 'e p!!!a mea!!!" 'uvintele se ridică în văzdu1. de ce să spuneţi 6#a#ic72 Qău.vreieşti din %omEnia. care cresc ca părul unui mort. în se$ururile noastre păltinişene! Pe drumul acesta sînt presărate încă două cabane. un casetofon dat tare le ţine de urît! A formaţie "de cartier". cu moartea ei! luni. îi sperie sau îi nelinişteşte pe cei din $ur! . din 8ibiu. în sc1imb. cred. reia la infinit aceeaşi "frază muzicală". cerîndu-şi pesemne scuze că pentru prima oară îi încărca pe ceilalţi cu povara unei stări a ei. străbat aerul tare şi sticlos al pădurii şi poposesc ca o imensă aură porno#rafică. limba romEnă e atît de frumoasăL "veţi 6dră#uţul meu7. ne-o alterăm sin#uri. "o îmbrăţişare activă"!!! 8 ianuarie "stăzi la BM. cum se spune în /aramureş. s-a adresat -oica în troleibuz unui #rup de fete care vorbeau de zor despre 6#a#icul meu7. de ce să bat$ocoriţi aşa limba2" A.&istenţa ei mi-a su#erat că. dintre cele foarte îndră#ite de noua #eneraţie. ce vremuri idiliceL 'e s-ar fi făcut -oica. fiind sceptică în faţa nemuririi. c1ipul lui =ibi 'a$al rămăsese tînăr! "ş adău#a că buna dispoziţie era suprema ei politeţe şi. maliţia şi tristeţea. într-o asemenea specie.l care numea actul se&ual "o îmbrăţişare". înmormîntarea lui =ibi 'a$al la 'imitirul . cu tinerii care ascultau în e&taz şla#ărul "'e p!!!a mea"2 . ceremonia avea mor#ă) preşedinte. sin#urul om pe care l-am văzut trăind în fiecare clipă din punctul de (edere al celorlalţi. iar cînd devenea mai îndrăzneţ. să nu mai aibă "stări". deasupra brazilor! "5ra#ele mele". este păcatul suprem! "şadar. miniştri etc! Pentru mine.. pentru că transformase buna dispoziţie în conduită şi pentru că încremenise în #rimasa bunătăţii. dra#ele mele. . "dra#ele mele. ca o un#1ie netăiată a naturii! 8trăbat drumul pe care-l făceam prin pădure între cabana MH. un fel comunicativ de a le declara iubire! Qîmbetul care o însoţea în permanenţă era replica naturii ei iubitoare la #îndul 3descoperit cîndva.

de ce şi în cele mai #rele momente îmi e ruşine să mă ro#2 Pesemne că sînt bolnav de teama de ridicol) dacă la capătul celălalt nu e nimeni2 5acă ru#ăciunea mea nu are "sol fenomenal"2 'um să fac să a$un#. nereuşind ― între prieteni fiind ― suferă! 5in nefericire pentru mine sînt în mai mare măsură sin#ur decît fiecare dintre ceilalţi trei. nici cu toată filozofia modernă2 +nteresant nu este cazul lui. în punctul înalt din care 8pectacolul Lumii îşi dezlea#ă misterul."stă-seară. o dată cu ru#ăciunea apare şi cel care să o asculte! (rebuie să începi prin a te ru#a!" ― "-u pot! (rebuie să fii curat ca să te ro#i! Ar. o conduc pe /ar#a =ernea acasă. dincolo de un "mda!!!" politicos şi căznit. a compus-o cîndva la Păltiniş. nici cu ?usserl şi. privită de sus. strîmbă din nas şi declara) "-ici cu asta nu am ce faceL" ― el i-a rămas şi astăzi credincios! 5e ani de zile mă străduiesc să-l fac să ia o îmbucătură din 2ein und 3eit. nici cu ?eide##er. ludic. este oricînd #ata să se lase transportat în /arele 5incolo pentru ca. pustiu! "(e ro#i2"― mă întreabă la un moment dat! "/i-e teamă că nu ar sta nimeni să mă asculte!!!" ― "(e înşeli. eu nu sînt în ordine! /i-e ruşine să apar atît de prost îmbrăcat în faţa lui 5umnezeu!" ― "(e înşeli. "ndrei s-a urcat în mai toate ve1iculele care aveau afişată această destinaţie) de la te&tele sacre ale creştinătăţii şi ale reli#iilor orientale şi pînă la stainerismele şi ezoterismele modernităţii! . o clipă măcar. "ndrei o cîntăreşte din oc1i mefient.iinţă şi timp cu care îl tot ameninţ de cîţiva ani. mă ascultă o clipă pledînd virtuţile #astronomice ale acestui biftec filozofic şi. la propunerea lui "ndrei. la o adică. la restaurantul %orto pentru o masă in memoriam. pentru că din cauza blestematei de filozofii 3atît cît a mai rămas din otrava sau eli&irul ei în mine4 nu mă pot raporta la te&tul lui Guenon cu rela&area pe care ceilalţi 3?oria în mai mică măsură4 sînt dispuşi să o aibă! "ndrei "cel nebun întru mistere". ca şi mine. în Atopeni! Pomii sînt plini de c1iciură şi pe şosea e ceaţă! 5rumul. ea nu face decît să pună încă o dată în lumină ceea ce s-ar putea în c1ip propriu numi 3scuzaţi e&presiaL4 "drama cunoaşterii omeneşti"! +nteresant este totodată ce se întîmplă cînd se strîn# în $urul aceleiaşi mese persoane cu formaţii şi înclinaţii îndea$uns de asemănătoare şi de diferite pentru a putea deopotrivă să stea de vorbă şi să nu se înţelea#ă! +arăşi interesant e cum fiecare crede cu oarecare disperare în "punctul lui de vedere" şi încearcă să-l convin#ă pe celălalt de întemeierea lui şi cum. 8eminarul începe cu o e&punere a lui "ndrei. iar "ndrei. ci cazul cazului lui. nici cu . pe cei apropiaţi de ?oria =ernea. îl aud murmurînd în sinea lui) "-ici cu ?eide##er nu am ce faceL" %eiterăm periodic proiectul unui seminar despre . nimeni n-ar mai trebui să se roa#e! Ar. dar ştiu 3şi de aceea nici nu-l pot începe4 că lucrul nu îl interesează! 5ar în fond de ce nu are "ndrei ce face nici cu ?e#el. un seminar privat în $urul cărţii lui Guenon @e s9mbolisme de la croix. să poată tălmăci fra!mentul care sîntem! 'ăci cum altfel să ne dăm un sens. urmată de discuţii! 8ituaţia a devenit "dramatică" de$a după primele două întîlniri şi. deambulează. în culisele e&istenţei mele2 5e unde aerul acesta assure al celor care. dacă nu prin contemplarea între#ului din care facem parte şi prin localizarea "e&actă" a poziţiei pe care o ocupăm în acest între#2 Pentru a a$un#e ""colo". 'oriolan =abeţi ne invită. 'ătre ora BM noaptea. şi împreună cu "nca /anolescu 3bună cunoscătoare a operei lui Gue-non4 şi ?oria.ant. e e&act pe dos!" '1iar. ru#ăciunea e făcută pentru cei care nu sînt în ordine! -imeni nu e în ordine! 5acă ar fi cum spui. cum şi-a zis sin#ur în poezica pe care. pe scena vieţii pe care nu ştiu cum s-au pomenit. dar care nu se sfiesc să ţină discursuri competente despre un "dincolo" cu care par că se bat pe burtă2 'e impostură să-ţi dai doctoratul în "cele nevăzute"L 18 'ebruarie 'e s-a întîmplat mai de soi în ultima vreme2 "m început.orbei cu care a$unsese să-l scoată din minţi pe -oica ― cînd acesta îi plimba pe sub nas cîte o farfurioară cu mîncărică filozofică pe care se c1inuise să o prepare cît mai #ustos şi să o prezinte cît mai plăcut. după o scurtă adulmecătură. care a reapărut . aşa cum în această poveste. din perspectiva lui. bezmetici.

este depozitarul adevărului revelat şi el oferă. ce se întîmplă cu noi după înc1eierea spectacolului2 'um arată culisele prin care ieşim2 încotro ne ducem2 (oate reli#iile lumii. pentru marea ma$oritate a oamenilor. de vreme ce prin e&perienţa fiecăruia dintre noi ele nu pot lua naştere2 %ăspunsul este) prin revelaţie! 5ar cum revelaţia nu este o stare comună de conştiinţă.&istă o morfolo#ie a peisa$ului străbătut. 1alte şi etape! . vîrste. o cronolo#ie a acestei călătorii. au a$uns în contact direct cu divinitatea şi astfel au intrat în posesia unui adevăr re(elat care în cele din urmă este consemnat ca atare şi devine text sacru. pentru a spune apoi ce a auzit sau văzut "acolo"! "ccesul la 8pectacolul Lumii are loc. de ani de zile de cînd ne cunoaştem. pe scena vieţii. pe scurt căpătăm un rost şi sîntem rostuiţi ― articulaţi ― în albia lumii! @iecare reli#ie mare îşi are metafizica şi apoi morala ei! Dar cum a)un!e omul în posesia acestor (aste icoane ale lumii? 'um a$un#e el să se raporteze la ele ca "ima#ini" reale. ştim încotro mer#em şi încotro trebuie să mer#em. nu mai e&istă scenă şi culise. raporturi între manifest şi nemanifest. cortina rămîne definitiv ridicată peste 8pectacolul Lumii!!! @ra#mentul care sîntem îşi #ăseşte locul în între#. ci cazul cazului meu! 3Pentru că în fond.a este. ci dimpotrivă una de #raţie. treceri. e&cepţionali şi aleşi! "ceştia. armonii subtile. viaţa lui prinde sens. -u e&istă o stare comună a revelaţiei şi nu oricine are rendez"(ous cu divinul. credem în valori. tărîmuri diferite. "ndrei îmi plimbă pe sub nas cîte o farfurioară) o mîncărică cu în#eri. cu toţii. ierar1ii. pe cu(înt. nu mai putem trăi la întîmplare. primim un cod. în măsura în care presupun un "cult al morţilor". c1iar. (e&tul sacru. scara pe care avem de urcat se desfăşoară în faţa oc1ilor noştri. luntraşi. pătrunzînd pe teritoriul lucrurilor pe care îndeobşte nu le vedem ― şi tocmai aceasta este revelaţia ― pe cînd ceilalţi . şi foamea mea e şi mai mare. fondatori de reli#ii. apoi ieşim din scenă pe partea cealaltă! 'ine ne-a distribuit în rolul vieţii2 5e unde. evi şi aioni! *n acest spectacol #rozav. tristeţea mea e şi mai mare. alta cu 8finţii Părinţi! +ar eu #ust de ici. sîntem orientaţi. cosmo#onii subtile. totul trebuie crezut! "Problema" pe care o ridică revelaţia este că ea nu face parte din subiectivitatea uni(ersală a subiectului! . ve1icule.c<1art. că vrem să ne cunoaştem culisele) am fost distribuiţi. ne-am făcut intrarea în scenă2 'e se întîmplă în culisele prin care am intrat2 9i apoi. de iluminare şi rapt. verticale care unifică planurile. interesant nu este cazul meu. care este stră$uit. nu s-au îndoit o clipă că e&istă un "pe urmă" şi un "dincolo"! (oate presupun rupturi de nivel. alta cu . apar articulaţii între "aici" şi "acolo". nu oricine poate fi transportat şi răpit. interpretat şi transmis mai departe prin oficiile specializate ale unor slu$itori ai divinităţii. rămînem şi $ucăm pe ea o clipă. disperarea mea e şi mai mare!4 5ar despre ce este vorba2 Plecăm de la premisa că toţi am vrea să ştim ce e cu noi! +ar "ce e cu noi" înseamnă. -imic nu este de verificat.la suprafaţă o dată cu seminarul Guenon. raporturile dintre centru şi periferie. omul îşi capătă un tîlc. apoi călătorii ale sufletului. de cînd lumea. o#lindiri. de colo. în această panoramare e&tremă a fiinţei. zei psi1o-pompi! (oate presupun desprinderi ale sufletului de trup. toate reli#iile dezvoltă o sceno#rafie a lui "apoi" şi "dincolo"! *n marile reli#ii lucrurile se complică. c1iar şi cele mai prică$ite. pentru cei care nu au avut privile#iul întîlnirii cu divinitatea. certitudinea în privinţa unor "stări de lucruri" la care ei nu au altminteri nicicum acces! %eli#iile se bazează astfel pe o oli!ar$ie a cunoaşterii. dintre sus şi $os se precizează. ea nu poate surveni decît în indivizi izolaţi. principii crescătoare şi descrescătoare. ba c1iar dotate cu #rade supreme de fiinţă2 Pe ce poartă a minţii noastre au pătruns ele în noi. proiecte ale divinităţii. unificări succesive. profeţi sau sfinţi. subzistente. un punct terminus al ei! Pe scurt. sau te&tul revelat. venind. cicluri ameţitoare. alta cu 'orbin. opusul acesteia) ea este o facultate excepţională şi validarea ei nu se poate face ― de către cei ce nu au parte de ea 3şi aceştia dau re#ula4 ― decît printr-o acceptare binevoitoare ce nu are nevoie de dovezi! "cea mînă de oameni aleşi 3după criteriul insondabil al !raţiei) fac o e&perienţă care nu e decît a lor. pentru restul oamenilor. pra#uri. stări ale fiinţei. prin dele#aţie şi ei trebuie să-l creadă pe cel răpit.

l spune nu numai ce a văzut. toate speranţele.ant. făcîndu-i dezvăluiri senzaţionale cărora nu le corespunde nici un obiect vizibil! 9i totuşi. pentru că cel ce dezvăluie. simplificînd lucrurile. ci după ce viziunea a avut loc în deplină solitudine şi ca urmare a unei retra#eri asumate din lumea obişnuită a celorlalţi! . "arborele . spune . în vreme ce în atîtea alte cazuri ei se lasă cu #reu convinşi de lucruri infinit credibile şi susţinute cu probe şi ar#umente e&trem de convin#ătoare2 Pentru simplul motiv că e&istă un a(înt al cunoaşterii care face ca fiinţa umană să nu se poată limita la obiectele pe care i le dă e&perienţa! . promptitudinea cu care descriu. este făcut "prizonierul lucrurilor pe care nu le vedem"! . spaimele şi fantasmele noastre. prin c1iar credinţa sa.ant şi ?eide##er aveau o instrucţie reli#ioasă mai profundă decît are un intelectual umanist astăzi şi totuşi o enormă onestitate intelectuală îi împiedica să facă din 5umnezeu şi credinţă realităţi la îndemînă care le asi#ură celor ce participă la ele un #rad de onorabilitate simetric cu dispreţul care îi acoperă automat pe cei care nu "au acces" la ele şi care îndrăznesc să se întrebe. a posibilului tulburător. "posibilul non-manifest" sau "non-manifestabil". Ar. felul în care vorbesc despre el plescăind de plăcere. #raţie revelaţiei. lipsa lor de precauţie. de pildă. în măsura în care unei probleme reale nu-i poate corespunde nici o cunoaştere reală. o nevoie cu mult mai înaltă decît "silabisirea în mar#inea celor ce apar"! =a c1iar omul vrea să se simtă liber de re#ula pe care i-o impun simţurile şi conceptele intelectului! . s-a livrat celei omeneşti. . sc1ematizează şi fişează absolutul sub pălăria unei "ştiinţe sacre" ce investi#1ează non-naturalul ca şi cum l-ar avea pe masa de disecţie! 5e ce toate astea cînd eu pot să port în mine "frica de 5umnezeu" fără să bat cîmpii despre "@iinţa 8upremă". scamatoriile la care se dedau de îndată ce intră în arena lui. pe mine tocmai si#uranţa celor care s-au înstăpînit pe 5umnezeu mă face să ridic #lasul 3e&emplul lui Guenon e tipic4.ant îl tulbura uşurinţa cu care 8Vedenbor# făcea e&cursii în lumea "de dincolo"! 9i . ci spune mai întîi că a văzut! 'eilalţi nu au asistat la momentul cînd persoana aleasă vedea ceea ce pentru ei era nevăzut! %evelaţia nu presupune viziunea şi relatarea în direct! 'el ce vede vede fără martori şi relatarea lui este secvenţă în raport cu momentul cînd a văzut! =una lui credinţă nu trebuie pusă la îndoială în două sensuri) credincioşii trebuie să-l creadă pe profet atît în privinţa întîlnirii lui cu 5umnezeu. în speţă să accepte că relatarea lui este corectă! *n cazul credinţei lucrurile se complică mai mult. mă tulbură şi pe mine aşa cum pe . această cupă fără fund a transcendenţei în care pot fi turnate în neştire cele mai crîncene credinţe. complicitatea lor în i#noranţă.trebuie să creadă ceea ce primii. au văzut şi ceea ce nu poate e&ista decît ca domeniu al credinţei! 'redinciosul. că un om are privile#iul de a fi astfel situat încît să poată vedea ceea ce se petrece într-un spaţiu la care ceilalţi nu au acces! .ant. supraînălţat pe o scară sau urcat în vîrful unui copac şi poate privi de acolo ceea ce se petrece într-o încăpere situată la eta$! "lţi oameni stau $os şi nu pot vedea ce se întîmplă în încăperea de la eta$ decît #raţie relatării celui care vede! %elatarea pe care acesta le-o face cu privire la cele ce se petrec în încăpere trebuie crezută pe cuvînt! Pentru a fi "credincioşi".l este. să nu ştie. cît şi în privinţa acurateţii dezvăluirilor sale! 5ar de ce oamenii acceptă în acest caz să creadă cu atîta încrîncenare lucruri care sînt cu totul neobişnuite şi perfect neverificabile. filozofică şi critică4 să-l stăvilească şi să arate pînă la ce punct anume este el îndreptăţit ― ceea ce înseamnă) pînă la ce punct îi corespunde posibilitatea cunoaşterii şi o cunoaştere reală ― şi din ce punct anume avîntul acesta devine total necontrolat. cei ce nu văd trebuie să-i facă credit celui ce vede. într-un timp imemorial. tocmai în măsura în care a recunoscut acest avînt. felul competent pe care şi-l aro#ă în or#anizarea văzdu1ului. ci dintr-o raţiune supremă care. cel ce are revelaţia nu împărtăşeşte ceea ce "vede" pe măsură ce vede. uşurinţa cu care îşi apropriază nevăzutul. aici intervine divorţul meu faţă de amicii mei! Qona aceasta. s-a simţit obli#at 3ca să spunem aşa din motive de onestitate intelectuală.&istă în noi.cuaţia credinţei se bazează în cele din urmă pe bună-credinţă! 8ă ne ima#inăm. să pună la îndoială! Ar. cum spune Lut1er.l are nevoie de o cunoaştere care vine nu de )os.

într-un cuvînt cunoscut. eu sînt confiscat de un soi de "scepticism #ascono-oltenesc") prefer să fiu disperat decît escrocat! La bursa valorilor mele. ludică şi combativă. "sta e tot! La întrebarea de mai sus nu se poate răspunde în c1ip pertinent! 'e decur#e de aici2 Abli#aţia de a mima că un răspuns e cu putinţă şi de a-i ta&a de imbecili pe cei care nu se pretează la pantomima mea2 *n fond. Pentru mine reli#iile sînt enorme metafore ale transcendenţei! 'înd spun "metafore". nevoia mea de a scruta "absolutul" este la fel de apri#ă pe cît este cea a lui "ndrei. cultivarea precauţiei mefiente şi #ri$a de a nu fi păcălit 3"calul" care e mereu în pericol de a-mi fi furat este însăşi luciditatea mea4 tind periodic să devină virtuţi supreme! 5e aici senzaţia că demisolul fiinţei mele este locuit de un dN"rta#nan melancolic. "ndrei pare să ştie ceva despre spaţiul care se desc1ide de îndată ce ar urma să străpun#i zidul înc1isorii! 5eşi nici eu. mama.ant şi ?eide##er! 8-a ferit însă instinctiv ca cineva să-i tulbure certitudinile şi "liniştea ezoterică"! -e-am rezistat unul altuia dintr-un "or#oliu al domeniului" prost înţeles! *n +mintirile lui Fun# sau în . numai că. el se poartă ca şi cum acest lucru ar fi posibil şi ca şi cum 'ineva ar fi pitit în trusa condiţiei umane. stilistic vorbind. apro&imat etc! *n mod stîn#aci 3şi disperat4 se încearcă cucerirea invizibilului prin vizibil şi a necunoscutului prin cunoscut! (oate reli#iile au #enerat. au încercat să arate pînă unde se pot întinde pretenţiile de cunoaştere ale unui spirit prins într"un corp. poate.u însumi m-am simţit vizitat în cîteva rînduri de oameni care au $ucat un rol deosebit în viaţa mea) bunicul meu.sefirotic" şi alte constructe asemenea menite să astupe 1ăul fatalei noastre i#norante2 (oate aceste construcţii somptuoase menite să combată resemnarea în finit şi să ne satisfacă apetitul ezoteric seamănă teribil cu palatele din povestirile orientale care sînt purtate prin văzdu1 avînd ca simplu suport un covor fermecat! La ce bun travaliul solemn al unor #înditori care. nici el 3şi nimeni vreodată4 nu l-a străpuns 3decît în direcţia unei morţi fără feed bac#). dacă tipi cu inteli#enţa lui "ndrei sau ?oria preferă #ar#ara #uenoniană unei lucidităţi virile2 'um poţi. a unei alte ordini a lucrurilor în viaţa noastră! . ci disponibilitatea de a crede că invizibilul poate fi sistematizat. aşezarea mea în e&istenţă este. prin (is. cu #îndul că în felul acesta invizibilul ar putea fi intuit. iau cuvîntul în sens propriu) o uriaşă cantitate de elemente din lumea vizibilului este mobilizată şi pre#ătită pentru a fi "transportată dincolo" (metap$orein). arte vizuale şi opere de elocinţă şi au constrîns transcendentul să renunţe la presti#iul ineficace al vidului şi tăcerii şi să . acru şi dezabuzat al unui ?amlet fără proiecte şi fără speranţe! 5in cauza aceasta. investi#at. onest intelectual fiind. -oica. şar$ă şi apel la venerabilitatea problemei un impas care face parte din însăşi reţeta noastră de fabricaţie! 'înd l-am numit odată neonest 3şi a tresărit4 nu m-am referit la caracterul lui. lezînd însăşi natura transcendenţei. înainte de a ne fi trimis în e&cursie pe pămînt. ci la consecinţele formaţiei lui! 5e aia e bună filozofia şi "ndrei plăteşte cu această "neonestitate intelectuală" fronda ― din care şi-a făcut un pro#ram de viaţă ― la adresa filozofilor! "r fi "avut ce face" cu . =ernea!!! -u desc1iderea către posibilul altei lumi îmi lipseşte. şi 1arta evadării noastre de aici! 13 'ebruarie "ndrei crede că poate rezolva prin deriziune. pe care a fost altoit spiritul bănuitor.liade sînt destule e&emple de intruziune. *n timp ce eu mă dau cu capul de pereţii înc1isorii mele.emoriile lui . timp de un secol şi $umătate. adică de o natură infantilă. să pui în locul unei i#norante ri#uros întemeiate şi metodolo#ic asumate un suro!at de cunoaştere2 6nei probleme reale ― care e tîlcul nostru de fiinţe muritoare2 ― nu"i corespunde o cunoaştere reală. mai dramatică decît aceea a amicului meu) ea nu lasă nici o clipă senzaţia că raportul dintre văzut şi nevăzut poate fi #îndit în termenii unui conflict rezol(at.

pe )umătate mut! 5ar c1iar şi cînd răspunde. nu mai ascultă muzică! -imic din ce vorbesc cu /onica la telefon nu-l interesează şi nu îi stîrneşte reacţii! 5e obicei comenta din off şi. pra#ul. ceea ce s-a născut ca o convenţie bazată pe o neputinţă de fond a terminat prin a deveni apri#. unde între timp ". nemulţumit de$a de prestaţia primelor silabe sonore. nu rareori. revendicativ şi si#ur de sine! /îna care pretinde că. bolnavă. incompatibilă cu casta din care face parte! 8-ar putea foarte bine spune că este.accepte. să "intru" în 8imfoniile M şi H ale lui =ra1ms! *n două clipe apare la telefon! . 'ătălin şi =o#dan 3sosit de la @reibur# pentru o lună în =ucureşti4! Le #ătesc limbă cu sos de maioneză. apoi înc1eiem cu "caşcavaluri"! -e simţim bine.ir#il căzut bolnav prin efectul bolii /onicăi! Primul simptom al îmbolnăvirii prin ricoşeu a lui . admiratoarea lui 'ioran. doamnăL" se aude din colţul camerei. îi smul#eam 1o1ote de rîs! "cum.ir#il nu-şi revine după boala /onicăi! 5e fapt.ir$il. puntea. cu =ra1ms2" ― "'e a păţit. trebuie să aibă #ri$ă de . ca şi cum ar şti că urmează să se poticnească de la primul pas şi că stăpînul lui. crucea etc! au devenit "simboluri".ir$il" şi-a reluat locul! "-u se poateL =ra1ms!!!" ― ". scara. precaut şi timorat. . sc1iţează ― după spusele /onicăi ― un surîs va#! 5eodată. e o #rozăvie ce spuiL 8imfoniile lui =ra1ms!!! +mposibilL 8înt supreme!!!" ― ". ofensa plebeiană a ima#inii şi cuvîntului! "Povestea" şi "desenul" au pătruns în spaţiul ine&primabilului şi al fără-dec1ipului! . /onica nu are voie să fie bolnavă ca să nu se îmbolnăvească . poate apuca ceea ce îndeobşte nu poate fi niciodată la "îndemînă" vrea să ne convin#ă că ţine în pumnul strîns văzdu1 din lumea zeilor! 'înd citesc tipi ca 8teiner sau GuYnon.ste limpede că .ir$il. mă aude spunîndu-i /onicăi că n-am reuşit. 24 'ebruarie 8eară cu 8orin. smîntînă şi andive. intervine /onica! Lasă omul în paceL -u i-au plăcut şi #ataL" ― "-u se poate.ir#il se pietrifică) c1ipul devine imobil şi nu mai răspunde decît cu "da" şi "nu"! -u mai citeşte.vident. raportul dintre el şi propriul lui #las nu este unul cordial! Glasul lui 8orin păşeşte în lume fără c1ef. c1iar şi sfioşenia lui 8orin Lavric se estompează cînd şi cînd şi atunci un #înd neaşteptat apare abrupt la lumină. ai uitat ce-a păţit biata $aponeză. $aponeza începe să asculte =ra1ms cu e&plicaţiile lui 'ioran în faţă şi a doua zi e internată în clinică în pra#ul sinuciderii!" uminică. din raţiuni electorale.orbeşte precipitat) "Gabriel. nu se poate. ca şi cînd iniţiativa vorbirii ar fi o necuviinţă. ca o secvenţă scăpată fără e&plicaţie din c1in#a unui demers ocult. intervin eu! ― "Păi 'ioran avea o admiratoare în Faponia. aripa. /onica. nu va întîrzia să-l c1eme înapoi! . limbile se dezlea#ă. bietul spirit întrupat. printr-un soi de le#ămînt neştiut. /onica2". piept de pui cu #utui.ir#il este intrarea în tăcere. care îi scrie la un moment dat că a 1otărît să se sinucidă! "tunci 'ioran intervine prompt şi îi propune ca remediu audiţia sistematică şi repetată a simfoniilor lui =ra1ms! *i scrie şi cîteva pa#ini despre cum trebuie ascultate şi înţelese! Pe scurt. am impresia că diferenţa dintre un mit şi un manual de botanică a dispărut! 14 'ebruarie . pur şi simplu lun#induse la altă scară. arborele. cînd şi cînd. pecetluiri ale separaţiei abolite (s9tnballein) dintre vizibil şi invizibil! -umai că ceea ce iniţial a fost un compromis de "traducere". aruncat etc! trebuia să se spri$ine pe "ceva" pentru a face saltul către ori#inile Proiectului! "natomia corpului. te ro# fii atent. azi dimineaţă.ir#il! "şa încît. prune şi mere la cuptor. ca un ţipăt repede înăbuşit al unei #îndiri trădate! 'red că e omul cel mai inaparent din cîţi am cunoscut! 8orin vorbeşte rar şi cel mai adesea doar cînd e întrebat.

de lecturile lui. de ar1itectura pe care o întîlneşte în "siturile" .lvira şi 5onna "nna în primele scene. ca. 8enzaţia pe care ţi-o lăsa. de filme. şerpuind pe zeci de pa#ini. sin#urul prin care ― după ce toate celelalte simţuri au fost absorbite şi aneantizate în el ― a mai rămas să se producă contactul lui cu lumea! -umai că această revărsare firească este captată şi reorientată în cîmpurile de forţă ale unei inteli#enţe care a întîlnit la timpul potrivit şcoala #îndirii! 5e aici tonul înalt al scrisului lui! @ără in#redientul acesta al "#îndirii". cînd ceilalţi. din clipa în care răzbunarea le . care nu aveau nimic de ascuns. de locurile pe care le vede călătorind cu aviditate. apăsa pe butonul secret şi. dimpotrivă. doar de oc1ii lumii într-o cămăruţă inaparentă şi că atunci cînd z#omotele zilei amuţeau. aproape cu lacrimi în oc1i. de asemenea 5onna . intra cu pas semeţ în palatul lui. 8orin ar fi împărtăşit soarta scriitorilor talentaţi şi inculţi. cînd mîna cu mişcări uşoare venea să-şi ia revanşa pedepsitoare asupra încăpăţînării buzelor. în peştera lui cu comori! (oată fiinţa lui fusese retrasă strate#ic din lume în (ederea scrisului. era de or#ie a verbului! La 8orin. mer#eau la culcare. am aflat că 8orin trăia. Leporello şi Qerlina sînt îmbrăcaţi în alb. scrisori de la el! %areori am întîlnit o asemenea patimă a scrisului. băiatul acesta cu privirea aţintită niciunde. după terminarea facultăţii de filozofie. un asemenea mod de a te lăsa devorat prin cuvînt! 8crisorile. reprimată din copilărie de către supraeul stăpînului ei. ?oratio şi /arcellus ― îi lea#ă pe cei căzuţi din mantaua stilistică a lui -oica! +ar acest le#ămînt se bazează pe o credinţă simplă) nu e&istă idee care să poată pătrunde în lume nea$utată de un coup dFen(oi afectiv0 nu e&istă sentiment care să se poată impune fără presti#iul unei 1ermeneutici discursive! 35in această credinţă s-au născut în fond şi toate pa#inile acestea! +ar 8orin va şti să respecte atît de bine le#ămîntul. constrînse fiind de nefericita convenţie a epistolei! Pentru că păreau să avanseze în ritmul de respiraţie al autorului lor. înnebunite de propria lor acumulare în matca tăcerii.ner#ia acumulată din cenzuri repetate şi din această sufocare asumată în adîncurile muţeniei a răbufnit într-un scris torenţial! 'a şi cum cuvintele trebuiau împiedicate să se piardă în aer. autorul nu risca să moară asfi&iat2 @iinţa lui 8orin. =o#dan vorbeşte ca o floare care se desc1ide şi descoperă lumea! . lăsînd în urmă de#1iza$ul inaparenţei. eliberator. urmînd. acolo! "m primit. prin pneuma intermediară a "discipolilor" săi! :n $uramînt al scrisului. pentru ca. să poată fi mînate pe trasee discrete către coala de 1îrtie şi să e&plodeze. în două rînduri. cu mersul obosit şi cu umerii puţin curbaţi. obişnuită să se frîn#ă şi să se retra#ă la fiecare tentativă de ieşire prelun#ită în afară. care mor patetic în o#rada metaforei şi în sinta&ă! 'ultura filozofică l-a salvat de perspectiva înecului în propriile-i cuvinte şi l-a învăţat declinarea ideii şi arta de a face ca fiecare propoziţie să poarte în ea zvonul unui #înd! /i-aduc aminte cum. a reverberat compensativ în partea nevăzută şi mai ales neauzită a fiinţei lui 8orin! . scrisul a devenit un soi de or#an. acţionată de butonul scrisului. întrerupîndu-le. îşi punea 1ainele de #ală. m-a ru#at să reînviem Păltinişul! 9tia foarte bine care îi sînt nevoile! 'ăci ce era pînă la urmă Păltinişul. pe ?amlet. începînd cu scena măştilor. ascundeau prost re#retul că trebuie să se termine. ca să zic aşa. încît nici cel mai iscusit oc1i nu va putea descoperi vreodată cusătura care face să stea laolaltă povestea şi interpretarea ei!4 *n timp ce 8orin îşi prelucrează interior tăcerile.uropei. se desc1idea precum un perete care se dă deoparte mutînd din loc o dată cu el rafturile indiferente ale unei biblioteci menite să ascundă e&istenţa celuilalt spaţiu! 'itindu-i scrisorile. erau dincolo de stil! 8enzaţia pe care ţi-o lăsau era că ar fi putut continua la nesfîrşit! Aare. după dispariţia fantomei. 8orin a venit la mine şi. dacă nu o contaminare în spaţiul unui patetism bine temperat al ideilor2 8orin face parte din prima #eneraţie asupra căreia -oica şi-a pus pecetea indirect. făcut sub o anumită cutremurare ― precum cea care îi uneşte.ste tot o vibraţie! 8e bucură cu #las tare) de muzică. de profesorii faimoşi care îi ies în cale sau pentru care ia trenul ca să îi poată asculta! "stă seară a venit cu o casetă pe care se află Don 'io(anni"ul lui /ozart pus în film de Lose>! @iecare scenă are o picturalitate desăvîrşită! 5on Giovanni.de la bun început 8orin s-a purtat e&trem de autoritar cu propria lui voce! +ar vocea aceasta.

ier<e#aard are MD de ani cînd scrie masivul volum şi este încă sclavul mecanicii în trei timpi a #îndirii 1e#eliene. prin suma condiţiilor. ci numai asupra faptului că "obiectul luptei este o simplă iluzie"! . pentru a asista. să sesizeze "zădărnicia certei lor"! 5e ce2 Pentru că atunci cînd se a$un#e "dincolo de cîmpul tuturor e&perienţelor posibile" nu se va putea niciodată decide în privinţa $udecăţilor de mai sus. cînd soarele care apune umple portalul vestic şi poate fi văzut în a&ă de pe treptele care duc spre portalul tăiat către răsărit! 8uperb este "umplută" filmic uvertura0 două ec1ipa$e. într-un imens atelier. să fie drapate în ne#ru! /asetto şi ţăranii în scena c1ermezei poartă costume oarecum breu#1eliene. la necondiţionatul absolut şi descoperă astfel conflictul raţiunii cu sine însăşi sub forma celor patru antinomii! 8implu formulată.ier<e#aard desc1ide analiza "stadiului estetic" al e&istenţei în +lternati(a. mai precis din capitolul privind +ntinomia raţiunii pure. pentru că niciodată credinţa nu se mulţumeşte să fie credinţă0 ea are nevoie să se prezinte "sub titlul şi pompa de ştiinţă şi cunoaştere raţională". a nemuririi şi a lui 5umnezeu2 . dar. decît sub forma cantitativă a repetiţiei fără sfîrşit 3lista4! 5upă splendoarea sensibilă a filmului le propun un popas în splendoarea severă a cîtorva pa#ini din Dialectica transcendentală a Criticii raţiunii pure. introduce semnul sub care stă 5on Fuan. al focului ca si#lă a patimei mistuitoare care nu-şi poate realiza esenţa decît prin obiectul infinit al combustiei. efervescent şi "literar"! "8tadiile imediate ale erosului" sînt prezentate şi analizate cu a$utorul a trei opere mozartiene! Primul stadiu ― 8unta lui . problema arată aşa) ce face raţiunea pură cînd a$un#e la $udecăţi care poartă asupra infinitului. pornesc în #ondole somptuoase de la . pentru că nu cunoaşte satisfacerea şi nu poate deveni bucurie debordantă. deopotrivă. către altă #eneraţie decît a ta. sub titlul 2tadiile imediate ale &rosului sau &rosul şi muzica. în care predomină vesta din piele. prin c1iar obiectul discuţiei. şi maroul! @ilmările sînt făcute într-un palazzo din secolul al J.i bine.eneţia la /urano.ant este perfect conştient că enorma onestitate intelectuală pe care o implică "metoda sceptică" nu va avea niciodată cîşti# de cauză. ea este încon$urată în . am simţit nevoia să recitesc pa#inile despre Don 'io(anni"ul lui /ozart. ipostază a senzualităţii care se trezeşte şi al cărei obiect nu este pe deplin precizat! 5orinţa este ca atare confuză şi.+-lea al lui Palladio (@a -otonda) cu patru intrări situate în cruce şi =o#dan ne atra#e atenţia că una dintre filmări e făcută la ec1inocţiu. la capătul luptei. locul în care . deşi conţinutul cu care umple sc1ema este liber. aşa cum raţiunea însăşi. este sin#ura soluţie pentru a evita sin#urătatea lu#ubră a bătrEneţii! . înălţate în mar#inea focului central 3rapel pentru focul infernal din final4.i!aro ― este întruc1ipat de '1erubino.ant urcă de la condiţionat. după ce m-am despărţit de "copii".determină comportamentul. şi se privesc prin aerul vibrat de dansul flăcărilor! Lose> construieşte aici premisele pentru scena violului cu care se desc1ide opera. . evazată pe şolduri. la arderea sticlei! 'ei doi stau pe pasarele opuse. cel al lui 5on Giovanni şi cel al 5onnei "nna. cînd alunecă pe tărîmul ideilor transcendentale. în această situaţie ea secretă. către prieteni tineri.ai de cel care moare în cotlonul lui ca "ultimul reprezentant al #eneraţiei sale"!4 25 'ebruarie +eri. "îşi i#noră adevărata ei menire" şi "se împăunează cu pătrundere şi ştiinţă acolo unde de fapt încetează pătrunderea şi ştiinţa"! 5iscuţia alunecă în cele din urmă către fenomenolo#ie! 'e înseamnă în fond a face fenomenolo#ie2 'e înseamnă a-ţi culti(a văzul fenomenolo#ic2 'e deosebire este între fenomenolo#ie şi 1ermeneutică2 -e despărţim tîrziu noaptea şi îmi promit ― dar ştiu că nu mă voi ţine de cuvînt ― să ne revedem sistematic pentru că am nevoie de ei ca de o #aranţie a non-abrutizării mele! 3/ai e ceva) orice punte aruncată în urmă. cu care . o "arenă dialectică" în care evoluează două ec1ipe de cavaleri ce vor fi obli#ate.

cădem 3radicalul indo-european s#ad" "a cădea". ca atare. "fustiţa"! . dar pentru că dorinţa nu s-a e&ersat asupra lui. "demonicul văzut sub un#1iul senzualităţii"! +ar iubirea senzuală. în acest s#andalon. în între#ime apropriat. al lui amour courtois). acum el se desprinde de lume. îşi #ăseşte obiectul absolut în multiplicitatea particularului şi devine seducţie.vului /ediu! 8pre deosebire de "prima perioadă" cînd spiritul intră în conflict cu carnea. în opoziţie cu primul. lăsînd să se înţelea#ă că simţul pur ca întruc1ipare a stadiului estetic 3ceea ce înseamnă tocmai "le#at de simţuri şi plăcere"4 al vieţii este "cursa" (s#andalon) anume întinsă în care. nici sufletul nici spiritul. ea cădea din ideal în multiplicitatea particularului0 în cel de al treilea stadiu.vului /ediu. "lucrul" pentru care orice femeie se confundă cu alta şi toate sînt la fel de dezirabile 3e&traordinarul fiecăreia dispărînd în acest element comun4.ier<e#aard face din 5on Fuan un persona$ al . se recunoaşte învins şi lasă carnea să ocupe terenul! 'onflictul în care s-a an#a$at pînă atunci încetează o dată cu această retra#ere. întinsă de carnea neasistată de spirit este păcatul! 'eea ce face 5on Fuan este "scandalos" în acest sens şi acest scandal aparţine celei de "a doua perioade" a . este bucuria scurtă şi reînnoită pe care poate s-o procure succesiunea unor săruturi date şi obţinute în #rabă pe parcursul unei căutări nesistematice şi febrile! *n stadiul acesta erosul continuă să-şi păstreze inocenţa. este prin c1iar esenţa ei infidelă 3ea se 1răneşte din multiplicitatea particularului4 şi are nevoie. care nu pune în $oc. şi senzualitatea. cuvîntul s#andalon). dorinţa se determină pe deplin ca dorinţă! *n primul stadiu. în măsura în care . e#al distribuit în toate persona$ele care fac obiectul repetiţiei! "Lucrul" prin care 5on Fuan e&primă identicul şi comunul feminităţii 3opus unicităţii care însoţea idealul feminin. 5on Fuan este atracţia în exerciţiu. ca sinteză a primelor două. -umai că materia repetiţiei este "ordinarul" 3opusul "e&tra-ordinarului"4 înţeles ca element comun. neîn#rădită de nimic. "lucrul" acesta care este ireductibilul lor rîvnit în c1ip etern şi care anulează orice diferenţă dintre ele 3poziţia socială şi c1iar şi vîrsta4 ― este la !onella.lautul fermecat ― este întruc1ipat de Papa#eno! 5orinţei trezite îi corespunde acum o multiplicitate de obiecte care se succedă ca tot atîtea contacte efemere! %eprezentarea acestui studiu. de repetiţie. devine suverană şi transformă plăcerea pură în principiu al lumii! . în le#ătură cu 5on Fuan.liberată de spirit. ea nu îl posedă încă şi trăieşte separată de el.vul /ediu are nevoie să reprezinte "meditaţia asupra discordiei dintre carne şi spirit pe care o introduce creştinismul"! 5on Fuan este o apariţie necesară ― "încarnarea simţurilor în război pe viaţă şi pe moarte cu spiritul" ― menită să pună şi mai bine în lumină erosul cavaleresc. "$uponul". preluarea în carne a spiritului ca principiu intrat în lume! . visătoare şi melancolică0 în cel de al doilea. vezi latinescul cădere). dorinţa atin#e treapta "#enialităţii senzuale"! +ată de ce 5on Fuan este "demonicul în indiferenţa proprie esteticului". pentru că dorinţa nu s-a conturat prin unirea cu obiectul ei bine precizat şi. dorinţa rămînea ideală. ceea ce înseamnă că dorinţa care caută continuă să nu se e&erseze asupra obiectului ei! *n sfîrşit. rolul "pa$ului mitic" este încredinţat de /ozart unei voci de femeie pentru ca su#estia andro#inului să poată apărea! "l doilea stadiu ― . 'ăderea în această cursă. "încarnare a cărnii sau carne însufleţită de spiritul care-i e propriu"! .permanenţă de un nimb de melancolie! Abiectul dorinţei este de fapt cunoscut. precum cea cavalerească.ier<e#aard menţionează. care marc1ează cu semnul victoriei fiecare descoperire făcută! Papa#eno nu poate avea o listă. în "stadiul 5on Fuan". ambele rămîn confuze şi nediferenţiate. pentru a e&ista. în timp ce 5on Fuan are nevoie de un secretar pentru a o ţine! Prin faptul că obiectul dorinţei care s-a arătat în "stadiul Papa#eno" în multiplicitatea sa este acum. ca fiinţe ale cărnii neasistate de spirit. dorinţa îşi întrupează idealul. în ne-aproprierea lui! 9i tocmai pentru că în acest stadiu erosul visător pluteşte în va#ul melancoliei. al treilea stadiu ― Don 'io(anni ― este întruc1ipat de 5on Fuan care realizează sinteza primelor două stadii şi totodată scoate erosul din inocenţă făcînd ca dorinţa să se e&erseze din plin asupra obiectului ei! 5acă Papa#eno caută şi descoperă fără să poată atra#e ceea ce el a descoperit.

pe %adu =o#dan. vezi 5oamne. . care ţi-a deturnat istoria şi de ale cărui consecinţe nu poţi scăpa nici după un deceniu de la ieşirea lui din scenă2 9i că numai prin analo#ie cu acesta poţi apoi înţele#e toate fi#urile răului şi te poţi desc1ide către o suferinţă pe care altminteri ai fi perceput-o mai #reu2 5rumul meu către 81oa1 trece prin trauma comunismului şi tocmai de aceea pot să-l . să scormonesc în amintirile celor care au trăit atunci. muzică uşoară. perioada BC D-BCDC. memorii. prea puţin. -oua modă politicall9 correct le#ată de 'eauşescu) nu comunismul lui ne-a oripilat. cu indiferenţă sau pur şi simplu uită. frică şi delaţiune! 'îtă rea-credinţă sau prostie îţi trebuie ca să vrei să cauţi continuitatea între "interbelicul romEnesc" şi această bol#ie istorică2 . ci.enomenul %iteşti. deşi în $oc sînt vieţile lor mutilate2 'ît de castraţi sufleteşte putem fi dacă. nu cur#ea apa şi nu aveam căldură. era aşa dră#uţ 'eauşescu2" . caiete. să revin asupra martorilor descusîndu-i la nesfîrşit pe -oica. oare c1iar atît de #reu de înţeles că mai întîi te răfuieşti cu răul pe care l"ai cunoscut. din cauza naţionalismului ni se stin#ea lumina. a devenit pur şi simplu o abstracţie.26 'ebruarie :n băieţel de BM ani îi vede pe părinţii lui. înc$isoarea noastră cea de toate zilele. mureau nou-născuţii în spitale şi nu puteam ieşi din ţară! 'um se face că oamenii care au trăit în comunism privesc înapoi cu resemnare. pi&uri. la fel. a trebuit să citesc sute de cărţi 3romane. tot ce se numea "produs socialist"4. "poi şla#ărul anilor NKG. 1aine. pentru cei născuţi în anii NDG. ziare. minciună. pe "lecu Paleolo#u. ascultaţi. pantofi. tramvaie. clanţe. Jurnalul fericirii. din cauza naţionalismului se dărîmau biserici. naţionalismul lui! 5in cauza naţionalismului lui stăteam cu scăunelul la coadă la carne de la dimineaţa. pro#rame de radio şi televiziune. nu ne putem ima#ina nici măcar o fărîmă din anii aceia şi o prăpastie părea că ne desparte de #eneraţia părinţilor noştri. 3araza. cărţi de istorie4. maşini şi nasturi ― pe scurt. pe /onica şi . şi pînă la relaţiile cu ceilalţi. la rîndul meu. cei care ne-am născut în crepusculul interbelicului. uşi de bloc. 'a să înţele# cum arăta %omEnia cu doi-trei ani înainte de a mă fi născut eu. veţi spune! 'itiţi atunci Jurnalul lui 8ebastian! "poi .acarale ar!intii rîd în soare. defilări de B mai şi MH au#ust. după tot ce am păţit. 'um aş putea.reţi cu adevărat să simţiţi ruptura2 Pentru că în materie de stilistică nu e loc de demonstraţii. încît anii aceia par că se retra# în propria lor înc1idere. de pildă. care primiseră vizita unor prieteni. de la mutra obiectelor care ne încon$urau 3c1ibrituri. în misterul în care i-a proiectat ruptura. trecînd prin cărţi. care ţi-a bulversat viaţa. să răsfoiesc ziare. pe Rald. să văd foto#rafii sau ima#ini filmate. alteori fractura stilistică mi se pare atît de mare.ste uluitoare viteza cu care se îndepărtează de noi o epocă atunci cînd se produce o discontinuitate a istoriei! "şa cum noi. bazate pe mitocănie. nu avem în noi nici măcar un atom de mînie2 . filme.ir#il. . să-i e&plic unui adolescent de astăzi ce a însemnat comunismul2 Pentru că dincolo de atrocitatea inventariată în cărţi de istorie. era vorba şi acolo de o stilistică a cotidianului. să ascult muzica uşoară a acelor ani. pe -ea#u 5$uvara! :neori am senzaţia că am reuşit să recompun un parfum. suspiciune. care nouă ne-a alcătuit vîrstele. pălăvră#ind despre 'eauşescu şi amuzîndu-se copios! "/ama. ma#azine. de împuţirea inefabilă a fiecărui atom de (iaţă.

tocmai pentru a nu pierde idealitatea ca #aranţie a evitării "multiplicităţii particularului" 3căderea în devenirea platoniciană4! +mour courtois nu este un suspin ascetic.&istă oare blasfemie mai mare2 @iecare cuplu se naşte printr-o suită de !esturi fondatoare. anunţînd motivul păcatului creştin. nu le poate repeta! "lunecarea unei priviri. de 8ade sau faimosul 'ruppensex contemporan! luni. iar pseudo-mutul care se aciuieşte într-o mînăstire de maici şi care. ci dintr-un $urămînt de credinţă care implică fidelitatea slu$irii pînă la capăt! @emeia este fanta care se desc1ide în zona vizibilului pentru a lăsa e&tra-ordinarul să pătrundă în lume! 'îtă vreme e&istă un plan ascensional şi o a&ă a verticalităţii #arantate de prezenţa spiritului. femininul nu poate fi redus la un element comun şi nu poate deveni obiectul repetiţiei! -umai că în "perioada a doua" a .ier<e#aard îl i#noră sau pur şi simplu nu-l pomeneşte! . atin#erea de o clipă a mîinilor. în care prezenţa calului rău 3simţurile4 scăpat din 1ăţurile vizitiului 3spiritul4 antrenează după sine căderea sufletului în condiţia terestră a devenirii. nici din cea latină nu-mi vine în minte un e&emplu care ar putea ilustra conflictul cărnii cu spiritul! . felul de a cădea în somn.liberarea cărnii de sub tutela represivă a spiritului este celebrată acum în c$iar locul specializat al ascezei. urile şi în memoria lui pentru suferinţele alor lui ― ca pe un frate al meu! . este dispus să dea bătălia decisivă cu "carnea"! . spiritul. părul udat de . ci doar acceptul de a se lăsa asistată de el. precum şi la compasiunea care se cuvine să le însoţească din partea celor care nu le-au trăit pe pielea lor2 8ă nu-şi fi cîşti#at K de ani de vieţi mutilate sistematic dreptul la nici o lacrimă2 5e cînd e&istă riscul ca o suferinţă să-şi piardă aura de suferinţă pentru că e&istă o alta2 5e unde oare refuzul or#olios al coabitării în suferinţă2 5e unde această revendicare. pre-firînd aceleaşi #esturi. ci varianta sensibilă 3frumuseţea ca refle& al divinului4 de acces la ideal! Pentru că iubirea este escaladare către :nu şi ideal. toate cuplurile lumii2 . 4 martie 'ine a spus că iubirea repetă. termină prin a ieşi din convenţia rolului asumat şi (orbeşte ― "-u mai potL" ―.vului /ediu! Pînă la creştinism.l nu-i cere acesteia intrarea în asceză. nici din literatura #reacă. că ea nu este decît o imensă tautolo#ie a speciei în care se scaldă. printre călu#ări şi călu#ăriţe. epuizat de asiduitatea maicilor insaţiabile.privesc pe orice evreu ― în spaimele. de (ictimă unică? 27 'ebruarie 8imt nevoia să revin la anver#ura analizei din 2tadiile imediate ale &rosului şi la fineţea distincţiei pe care o face . de spirit.vului /ediu.ier<e#aard între cele "două perioade" ale . am văzut. nu le-a mai făcut vreodată şi nimeni. pînă la cei doi. în mînăstire. pînă la sfîrşitul timpurilor. nu este altceva decît un 5on Fuan neantrenat. ce nu admite să fie contrariată.vului /ediu cînd "spiritul". atît de mult să pretind un tratament simetric2 . un 5on Fuan care nu rezistă şi care nu poate încă întruc1ipa libertina$ul ca victorie a cărnii şi ca eliberare de spaima păcatului! *n ciuda rebound"urilor puritane periodice 3care culminează cu epoca victoriană4. problema raportului dintre "carne şi spirit" nu se pune cu această acuitate! *n afara metaforei sufletului ca atela$ înaripat din %$aidros"ul lui Platon. terenul este de-acum liber pentru un timp căruia îi aparţin deopotrivă 'asanova.ier<e#aard îl pune pe acesta în seama "primei perioade" a . obiectul dorinţei care provoacă ascensiunea trebuie să fie la rîndul lui unic şi irepetabil! /ono#amia nu decur#e aici din comandamentele unei morale. +ar #esturile acestea nimeni. pe care . de pe poziţii creştine. oare ne$ustificat să am dreptul la spaimele. pierde bătălia cu carnea şi se retra#e din lume! 'ea mai bună ilustrare pentru această consimţire a înfrîn#erii sale o reprezintă Decameronul lui =occaccio. urile şi memoria mea pentru suferinţele alor mei.

încălzindu-l la piept. să treacă într-o doară cu maşina pe la locul întîlnirii! Ploua #roaznic şi strada era pustie! 'înd s-a apropiat. nu mai ştia nici el ce anume se întîmplase. apoi se întoarce.l plîn#e pe înfundate.a îşi aruncă nişte 1aine într-un sac de piele roşcată şi îi spune. îşi dăduseră întîlnire pe o străduţă de lîn#ă #ară în faţa casei unei prietene care lipsea o vreme din =ucureşti! 9i el uitase. uitarea crescînd cu fiecare zi ce trece! *ţi aduce însă şi ceva deosebit de preţios) lucrurile pe care le-ai aflat pe cont propriu! +ar acestea alcătuiesc micul tău capital de certitudini.l se apropie ameninţător. că trebuie să-l vadă pentru că nu crede că e adevărat şi că trebuie să se bucure de el! Prima ceartă! *n mi$locul străzii! . părînd că îl aşteaptă de o veşnicie şi că l-ar fi putut aştepta aşa oricît! Prima noapte cînd au dormit împreună! 9i cînd. prin recursul perpetuu la ele. cu apa şiroindu-i pe obra$i. pur şi simplu uitase. pierzîndu-se în el şi apărînd iar la suprafaţă cu botul plin de zăpadă! "poi ea luase #1emotocul de blană în braţe. fi#ura celuilalt şi. căzut într-o parte. memoria cuplului rămîne intactă în istoria nescrisă a lumii! Gestul fondator este cel care transpune de fiecare dată sc1ema universală a iubirii într-o particularitate e&tremă şi conferă astfel fiecărei iubiri unicitatea ei absolută! Prima ninsoare căzută în anul acela! Qăpada. totuşi. poţi să spui fără să eziţi ce îţi place şi ce nu. lucrul se datorează acelei suite de întîmplări irepetabile prin care în viaţa noastră. care încerca să sară peste cîte un troian. i-a zmucit-o de cîteva ori şi l-a ru#at. şi şi-a adus aminte aproape cu o oră mai tîrziu! 8-a #îndit. cu nişte foi în faţă! . #1emuită în mi$locul trotuarului. după ce fusese viscolită pînă tîrziu. 5 martie 'e îţi aduce vîrsta2 :n plus de cunoştinţe2 "ş spune mai de#rabă că un deficit. capeţi un simţ al "clasicului" şi o anumită îndemînare în distin#erea esenţialului de contrafăcut şi trecător ― într-un .l întorsese spatele şi plecase! "poi i-a auzit paşii din ce în ce mai #răbiţi. să nu plece! " doua ceartă! *n casă! . din ce în ce mai c1inuit. cînd a$unsese în dreptul ei. ţinîndu-se de mînă pe strada pustie şi mer#înd în urma puiului de caniş.a stă pe un scaun de bucătărie şi capotul de catifea nea#ră. în timp ce ea îşi în#rămădeşte şi mai repede lucrurile în sac! *n curînd termină şi îşi pune #răbită pardesiul! 8e îndreaptă spre uşă. de ce plîn#i2 5upă care începe să plîn#ă şi-i ia capul la piept! " treia ceartă! . am căzut în iubire! Prin ele. pentru ca după desenul lor inconfundabil el să poată fi recunoscut în eternitate! @orţa de coeziune a #esturilor fondatoare este uriaşă şi. în sfîrşit. cuplul ţine! +ar dacă se întîmplă ca el să se destrame. vine spre el. sau poate nici nu îi păsa. plîn#înd. cu c1ipul desfi#urat de furie! . şi i-a spus că nu poate dormi. a#oniseala ta de o viaţă! "i. ea a aprins lumina. cum coapsele se apropie şi se îndepărtează ritmic.ploaie sînt amprente pe care fiecare cuplu le lasă în urma sa. a văzut-o în dreptul porţii nemişcată. #esturile fondatoare rămîn! 5acă e&istă un eu afectiv şi o identitate a noastră ca inşi. ca şi cum aflase asta din contemplarea îndelun#ă a ceea ce #ăsise pe $os) ştiam că am să te văd! *n aceeaşi vară. nu poţi fi dus de nas de mode şi atras către false adîncimi. încremenise acum în straturi mari şi pufoase! =ucuria lor. ţipînd. fiecare partener păstrează în sufletul lui. că pleacă! . privind ceva cu atenţie! "poi.l stă la birou. îi dez#oleşte un #enunc1i! . către miezul nopţii. înainte de căderea serii. puncte de (edere ştii în linii mari ce vrei. electrocutate de spaimă! mar$i. care treptat se transformaseră într-o fu#ă şleampătă! 'înd l-a a$uns din urmă.l vede cum picioarele îi tremură. ştii să distin#i între lucrul înţeles cu adevărat şi a te preface doar că ai înţeles. în mi$locul nopţii. şi acesta îşi ridica bumbul ne#ru şi rece al nasului încercînd să i-l pună pe obraz şi ea se ferea rîzînd nespus de fericită! A amiază de vară cînd el se întorcea spre casă şi cînd o zărise de departe. "#ravată pentru eternitate". cu faţa inundată de fericire. o dată sau de mai multe ori. cu fusta lar#ă făcută roată în $urul ei. tot aşa. i-a prins mîna. îl z#îlţîie de umeri şi continuă să ţipe) 5e ce plîn#i2 +a spune. alb tot. ridicase capul şi îi spusese.

a scos aparatul de foto#rafiat şi mi-a propus să ro# pe cineva din ec1ipa$ să ne facă o poză! (ocmai se apropia 8teVardul care se ocupase pînă atunci de noi. pe nume! *ntorc capul şi o văd pe 'lara (amaş! Plecase din %omEnia în urmă cu zece ani. şi o vorbea cu o voce caldă. o admiram dinainte 3toate piesele bune de teatru din =ucureşti se asociau în mintea mea cu #rafica afişelor ei4 şi am ru#at-o să mă a$ute în crearea unui loo# al nou-născutului ?umanitas! %omEna o învăţase la maturitate. 19 martie "m a$uns astă-seară la Paris! *n avion 3era un zbor "ir @rance4 am trăit un lucru nostim! La poarta de îmbarcare.era şi /ilan . de re#izorul "ndrei =laier! "cum. din apropiere. 3-eonestitatea intelectuală nu e de aceea neapărat o fraudă. dar cu precădere tapiserie4 în "8tates"! A cunoscusem în BCCB. pentru a discuta condiţiile publicării complete a operei lui . doamna vine din -eV Wor<!!! 9i domnul din =ucureşti!!! 9i veţi petrece cîteva zile la Paris!!! 5upă zece ani!!! . trebuie să-i întîlnesc pe . iar mersul avea o distincţie pe care miopia filtrată a privirii o accentua şi o abătea către melancolie şi absenţă! Pentru că avea o teamă precaută de a se an#a$a în proiecte care nu porneau din ea şi pentru că îşi cumpănea cu pedanterie e&tremă fiecare #est şi fiecare se#ment de viaţă. de piept. după ce în %omEnia divorţase. s-a stabilit la -eV Wor< şi s-a măritat acolo. în =ucureşti. aşa încît îi adresez acestuia ru#ămintea şi adau#. mai rafinate.undera la ?umanitas. poate. frumosL" 9i înc1eie cu un profitez"en:.cuvînt devii onest intelectual. să-şi încerce norocul de artist plastic 3face #rafică şi pictură. cu acel firesc plin de căldură ― ce nu păcătuieşte niciodată prin familiaritate. o voce ondulat-feminină mă c1eamă. mer#ea pentru o săptămînă la Paris. m-a refuzat cu ele#anţă! 5upă scurtă vreme a părăsit ţara. după ce îşi făcuse studiile în ma#1iară la 'lu$. spus din toată inima! -u are sens să-i stric scenariul care s-a înfiripat spontan în mintea lui! . la care =anuş lucrează de peste un an! Pentru sufleţelul meu. în materie de #rafică de carte decît cele franţuzeşti! mar$i. le#ănînd şi lun#ind vocalele! "vea darul de a marca locul în care apărea apărînd pur şi simplu! 'ulorile veştmintelor erau dozate în funcţie de albul catifelat al tenului şi de întunecimea oc1ilor şi a părului! %îdea potolit şi senzual. indiscreţie sau vul#aritate ― pe care nu îl au decît francezii. avînd ca invitat de onoare editurile din +talia. unde urma să-şi întîlnească familia 3soţul şi pe băiatul acestuia4 şi să petreacă împreună o scurtă vacanţă! "şa se face că cele trei ore de zbor le-am petrecut împreună.undera. dar care rezistă şi trece prin ani 3zeceL4 şi. un tînăr zvelt şi simpatic. vreau să cumpăr de la @-"' filmul lui Lose> după Don 'io(anni şi să văd ce casete mozartiene mai #ăsesc! "m să dau şi o raită pe la tîr#ul de carte. după un scurt se$ur în %omEnia. şubreziţi de bolile iernii ― /onica îmi va da anii BCDB-BCDO din Jurnalul ei corectaţi ―. în sfîrşit. la Atopeni. limpede că ne-a aşezat într-un stor9 învestit cu presti#iu sentimental) o iubire ce pare că s-a sfîrşit. pălăvră#ind întruna! La un moment dat. în ciuda unui destin . care pică e&act în săptămînă aceasta. cu puţin timp în urmă. trebuie s-o văd pe /arie-@rance pentru a-i propune o serie +onesco în "livre de poc1e". în c1ip de e&plicaţie) "An se retrouve apr_s di& ans!!!" -e face foto#rafia şi ne cere. e&plicaţii suplimentare! "". cît mai ales o formă de imaturitate!4 +ată de ce maturizarea presupune lenta avansare către un anume do#matism! /atur devine cel care se poate orienta tocmai pentru că are cîteva repere ferme 3c1iar dacă printre ele se numără şi scepticismul4! 18 martie /îine plec pentru şase zile la Paris) trebuie să-i văd pe +erunci. trebuie să-l întîlnesc pe (u-dor =anuş şi să preiau ilustraţia 3KG de planşe color4 la &nciclopedia zmeilor a lui 'ărtărescu.

în plină detentă. că şi-a rotun$it fapta şi că de-acum aşteaptă să moară! *n ce-l priveşte. şi după cîteva secunde am în faţă o /onica surîzătoare. vrîndnevrînd. iată. reintrînd fiecare în destinele pe care ec1ipa$ul de la "ir @rance ni le suspendase pentru o clipă.ir#il! 8un şi aştept emoţionat să se desc1idă uşa. dar urmarea a fost că. oraşul în care. le su#erez. /i1nea. un nou mod de a cerşi! Pe lîn#ă litania obişnuită ()e suis sans abri. să-l privesc cu oc1i umbriţi ele emoţie şi să murmur un "merci" care. trebuia să e&prime tulburarea la #îndul că o mînă de oameni necunoscuţi se bucură cu atîta #raţie de supradoza mea de fericire! Pînă la aterizare am rămas prizonierul acestui rol ce-mi fusese conferit şi cînd. la rîndul lui. niciodată "viaţa"! " ataca mereu viaţa cu o idee. îmi vorbise de "spectralitatea" lui . să te copleşească. în drum spre /onica şi . a murit în picioare! Arice moarte bună trebuie să te prindă făcînd ceea ce făceai dintotdeauna! 5in acest punct de vedere. tînărul a reapărut cu o pun#ă sofisticată de 1îrtie. pre#ătit pentru orice surpriză! :şa se desc1ide. cu sacoul de caşmir be$. se re#ăsesc sau se pierd definitiv. din clipa în care "amicul" le mărturiseşte că frumosul şef de #ară cu care tînăra sa soţie călătoreşte la 8inaia în "cupeu separat" nu-i altul decît fratele ei ― că "nu mai am nici un 1az"2 . pe lîn#ă recunoştinţă. să nu păstrezi despre noi ima#inea de acum" etc4. a nu-i permite vieţii să vină peste tine. momentul re#ăsirii în cel mai adecvat decor al lumii) Parisul. /onica respectă re#ula) face mereu ceva şi are . iubiţii se #ăsesc. cinci minute mai tîrziu. aşa zicînd. pe care scria "Fo>euses %etrouvailles de la part de tout lNYIuipa#e" şi care conţinea două sticle de şampanie @anson. după care îmi spune ― /onica tocmai ieşise ― cu un ton sfîşietor) "Gabriel. în umbra marilor fi#uri tutelare ale lui +n#rid =er#man. subiectul mandicităţii le aminteşte celor din va#on că fiind "sYropositif" nu poate dormi afară!!! /ă apropii de casa din @rancois Pinton cu inima strînsă! /onica m-a prevenit în cîteva rînduri la telefon că îi voi re#ăsi în stare de epave 3"două păpuşi stricate". )Fai rien < man!er). făcîndu-i pe cei doi să se re#ăsească şi să abolească distanţa ce-i despărţise 3BG GGG de <mL4 atîta amar de vreme. am simţit o vreme cum umbra tînărului înalt mă însoţea spre casă ca un reproş nerostit! miercuri. am intrat eu în scenariul în care fantezia lui mă proiectase! "şa încît. ştii cît este de cumplit să ai DM de ani2 'um de am a$uns aici2" 'e pot să-i răspund2 *i amintesc că -oica îşi confecţionase anume o teorie pentru a face faţă momentului acestuia) B4 (rebuie să fii mereu în atac! =u trebuie să ai mereu iniţiativa. la Paris. în metrou. cu pantalon #ri. din clipa în care. lansînd un "'eao. se află pe drumul cel bun! 'uvintele acestea îi smul# lui . din capul scărilor care duc la dormitor. a fi mereu în priză. să te înece! M4 'eea ce înseamnă că trebuie mereu să faci ce(a. învin#e şi iese victorioasă la lumină. "poate că ar fi mai bine să nu ne vedem. de la +imez"(ous *ra$ms? la 6ltimul tan!o.ir#il.potrivnic. să nu consideri niciodată că ai înc1eiat ce aveai de făcut! "sta însemna pentru el "să nu mori fără rest"! /oartea trebuie să te prindă la treabă şi să ieşi astfel din scenă în timp ce îţi rosteşti încă rolul! 5epresia bătrîneţii este starea celui care consideră că a spus ceea ce avea de spus. după un scurt detur de afaceri prin =ucureştiL -aş fi riscat oare să-şi spună în minte ― asemeni persona$elor din sc1iţa lui 'ara#iale care o spun cu #las tare 3şi dezamă#ite la culme4. se aude vocea tonică a /onicăi. cu cămaşă pepită şi cravată! 5oar mai puţin surîzător! +ntru în vestibul şi de sus. cum i-ar fi plăcut să spună) a murit. a trebuit să accept propria mea impostură. mărturisindu-i tînărului în uniformă albastră că melancolica doamnă de lîn#ă mine mer#e de fapt la Paris ca să-şi întîlnească soţul.i bine. n-am putut face aşa ceva. în acest scenariu înfiorat. "nt1on> Per<ins sau /arlon =rando! 'ît de vul#ar m-aş fi simţit să intru. în pra# este acelaşi . 'lara şi cu mine. -oica şi-a aplicat teoria la propria lui viaţă şi "i-a reuşit şi asta". Gabriel"! *ncepe să coboare. cu cizmele adevărului prozaic. cu aer festiv. cu privirea vioaie şi ludică! *ncearcă amîndoi să mă convin#ă să nu mă încred în aparenţe! Aricum. cu precauţia dintotdeauna.ir#il dintotdeauna. ne-am despărţit. retezat.ir#il un 1o1ot de rîs. 20 martie "stăzi. pentru a #lorifica. Gabriel.

9erban 'ioculescu.undaţiilor -e!ale e&istau colaboratori de stîn#a. în treacăt fie spus. 8ebastian îl ataca pe Lovinescu ca "prea democrat" ―. lucrate cu minuţie e&tremă. +ar din #eneraţia mai tînără Pompiliu 'onstantinescu. ediţia de la ?umanitas. dacă se lasă senzaţia că 6asta era interbelicul la noi7. celorlalţi. aşa cum e&istau şi în >remea.ladimir 8treinu. adică aplecare spre dreapta e&tremă. evident. îşi aminteşte! @rumos este că învrednicindu-se să ţină acest Furnal ne salvează şi nouă. Pe de altă parte. peisa$ul publicistic era dominat de ziarele şi revistele de centru-stîn#a) Dimineaţa şi +de(ărul.ra ca şi cum copiii ar fi avut în pro#rama şcolară o materie numită "#nomolo#ie") răspîndirea piticilor pe #lob 3cartea se desc1ide cu o 1artă plană a mapamondului. *n -e(ista . 21 martie La ora . Curentul lui Pamfil 9eicaru şi Cu(întul lui -ae +onescu. în timpul ocupaţiei. au rezultat MGG de .u#en Lovinescu. +de(ărul literar şi artistic. de a$unseseră şi nemţii să fie scîrbiţi de atîta zel în colaborare2" &!i. vestimentaţia. cu ilustraţia la &nciclopedia zmeilor a lui 'ărtărescu! 'incizeci de desene.aler> 3a se vedea ?anna1 "rendt. =impul. şi c1iar şi -oica. dar şi în (ransilvania4. a cărui calitate e&cepţională să fie verificată tră#îndu-se asupra a BGG GGG de evrei masaţi pe un poli#on amena$at undeva la ţarăL 'e să mai spunem de faptul că în @ranţa. locuinţa piticilor. uite că mi-am şi notat. vieţile! 'itindu-i pa#inile din NDB-NDM. alimentaţia. a cărei poantă stătea în faptul că fiinţe ima#inare erau tratate după re#ula realismului e&trem! .aler> acceptă ideea ― şi c1iar contribuie cu H franci 3atunci asta era o sumă4 la materializarea ei ― ca armata să fabrice un tun formidabil. + citit cartea cu piticii şi s-a simţit pesemne provocat să facă un lucru de altă anver#ură 3şi de factură. ce făceam şi ce #îndeam în vremea aceea!!! A re#ăsesc. Cu(întul liber. talia piticilor. se rezumă să-i citeze pe 8ta1l şi Golopenţia. pe /onica vie şi interesată de tot ce se întîmplă! 'um tocmai i-am adus voi! K din +!endele lui . aşadar. aflu despre mine lucruri care dispăruseră pur şi simplu din viaţa mea) cînd am a$uns la Paris. vrînd să arate cît de firavă era intelectualitatea democratică la noi. în care. înmulţind la infinit notele. >iaţa -om.liade şi 'ioran.ditura! +-am dat lui 'ărtărescu în urmă cu -K ani o carte pentru copii reeditată în Accident an de an. trece (udor =anuş. /onica observă) ""r trebui ca toţi cei care se complac în a da o ima#ine a interbelicului dominat de ideolo#ia e&tremei drepte să citească notele Gabrielei Amăt pentru ca să vadă cum arăta epoca! %ecent. Pe lîn#ă o presă de dreapta ― 6ni(ersul lui 8telian Popescu.nească. să obţină o frescă "poantilistă" a interbelicului. au primit mai tîrziu o consacrare internaţională.mereu ce face! Pînă seara tîrziu lucrează în vederea editării Furnalului pe care îl ţine de MG de ani) taie. care reuşeşte. care s-a născut prin colaborarea dintre un scriitor şi un #rafician! A carte despre pitici 3despre "#nomi"4. vreme de aproape doi ani! . adică toată "9coala critică"2 +ar presa democratică unde este2 'ă doar nu e&ista doar 2farmă %iatră şi *una(estire. Gestapo-ul a primit peste H milioane de denunţuri din partea populaţiei franceze. un proiect în care am pus suflet şi la ori#inea căruia se află . în care re#iunile locuite de pitici sînt marcate cu pedanterie ― în @inlanda se pare că sînt cei mai mulţi. dar de ran# secund! 5ar unde sînt Lovinescu. ci reprezentau doar un accent într-o structură culturală e&trem de variată! 'um să a$un#i atunci să-l compari pe . . este şi pentru că . specii de pitici etc! 'artea este ma#nific ilustrată şi într-o bună zi ne-a venit ideea de a-i da o replică în re#istrul zmeilor. în BB. p! B D4) . "postmodernă"4! 5upă cîteva luni. persona$e foarte brave. pînă şi "lina /un#iu.liade cu 'eline şi =rasillac12 'a să nu mai zic că la noi nu a e&istat niciodată un ec1ivalent al cazului lui Paul . Qeletin2 Pur şi simplu omişi. netrebnicilor care n-am făcut-o. adevărul este că ei nu dădeau în nici un caz tonul epocii. cu fabuloasele pa#ini ale Gabrielei Amăt. lăsînd impresia cu totul falsă că epoca era dominată de -ae +onescu şi de elevii lui! Ar. relaţia lor cu diverse animale 3nu se au bine deloc cu pisicile4. corectează. propunîndu-i lui 'ărtărescu să se lanseze în acest exploit. Qarifopol. 7ri!inile totalitarismului.

cîtă vreme am proiecte şi ambiţia şi "nebunia" necesare pentru a le realiza! . mai frumos. vin către masă valsînd şi emiţînd fraze muzicale. că nu mai e o abstracţie şi. să mă lămuresc cum e cu or#anismul proiectat pe tălpi 3de vreme ce tot am început. ai impresia că viaţa e o petrecere muzicalo-#astronomică şi că tristeţea nu face parte din lumea asta! Lucian îşi pre#ăteşte premiera pariziană la După"amiaza unui torţionar 3"film cameral". 5iseară. 26 martie . cu acea vocaţie a devotamentului orb pe care a avut-o şi o are pentru cîţiva oameni! . dar e&istă şi specii de zmei e&trem de culţi.&istă zmei violenţi şi cruzi. zmeii sînt fiinţe comple&e. ba se mai pretează şi la o întrea#ă #amă de produse secundare 3pot deveni persona$e în $ocuri electronice.itoriei Lipan care se îmbracă la 8on>a %i<iel! mar$i.ir#il întremaţi 3poate am contribuit puţin la înviorarea lor4. la editură. sînt în avion şi scriu. sînt rapizi. vila în care a fost făcut filmul4. în plus.pa#ini. care pot fi citite deopotrivă la BM ani. cărţi de $oc etc4! *n plus. desprins din lumea *alta!ului 3ceva dedicat şi delicat. au termen de referinţă în ima#inarul occidental. mult mai onorabili decît 5racula. înecînd felurile de mîncare sub valuri de cuvinte! (e convin# că totul e e&celent şi. am pus bazele contractului pentru cărţile lui .diturii. să facem noi serii şi colecţii. am discutat cu /arie-@rance tipărirea eseurilor lui +onesco într-o nouă formulă #rafică.reau să amplific portofoliul . îşi petrec vremea măsurîndu-le cînd cu metrul de croitorie. nici folclorul. în plus. am văzut superba e&poziţie a suprarealiştilor la =eaubour#. pentru ar1iva foto ?umanitas. din septembrie4. rătăcind şi şerpuind subţire într-un zăcămînt de inteli#enţă. rafinament şi sensibilitate şlefuite franţuzeşte0 o soră mai mică a . ore de masa$ în talpă!!!4! "cum sînt destins. la G sau la DG de ani! *n cartea lui /!'!. am întîlnire cu /ircea '. în sfîrşit. nici sarmalele. după cum se vede. zmeilor. au un enorm potenţial publicitar. privesc lucrurile "de sus". de două luni. să le consolidăm pe cele e&istente. şi care. cultură. c1iar după ce ai plătit. cu precădere fecioare. cu cele KG de planşe color.ste în ea un filon "primar". poate reuşim cu zmeii. să fac. şi nu mămăli#uţă cu brînză şi smîntînă2 ― e limpede că lumea are ceva cu noiL4. să vedem împreună desenele lui =anuş la &ncicl. iar /arie-@rance îl a$ută. să fac mai bine. îl numeşte el4. ca "lteţa 8a Principele %adu. BB dimineaţa. voi mînca cu cîţiva prieteni "brînzuri franţuzeşti"! "m ales ieri cîteva feluri deosebite din "froma$eria" de pe 8aint Auen! =ilanţul se$urului) pozitiv! +-am revăzut pe /onica şi pe . mai . punctînd franceza cu e&presii italieneşti. care are cîte şase-şapte clienţi pe zi ―. va costa o avere 3peste MG GGG `4 şi e pro#ramată să apară în prea$ma (îr#ului de la @ran<furt! --am reuşit să e&portăm nici mămăli#a 3de ce în fond pizza. cu rădăcini într-o lume ar1aică4. că "îmi seamănă"4. mă #îndesc la cîte am de făcut odată a$uns acasă şi îmi spun că e bine. cu /arie-@rance şi Lucian Pintilie la un restaurant italian din /ontparnasse! (ipii care ne servesc vorbesc enorm. am cumpărat de la @-"' şase albume mari. să trecem la MKG de titluri pe an 3la MG pe lună. #roteşti şi delicate deopotrivă! . cu "domnul Anosă" ― un tip brav şi 1arnic.undera la "?umanitas" 3dar mă bucur deopotrivă că l-am cunoscut. făcut după cartea 5oinei Fela (Drumul Damascului). în sisteme le!o. putînd fi înţeleşi ca specie e&otică a dra#onilor! 8eara. am cumpărat o carte de refle&olo#ie. adică "în cer"! La ora BK. crîncen şi pasional. studioşi şi prolifici pe plan artistic! /ai toţi au un interes aparte pentru fetele de împăraţi din specia umană. am #ăsit Don 'io(anni"ul lui Lose> 3şi am citit într-un album Palladio despre "La %otonda". şi unii dintre ei. ca în povestea lui Lobo şi @ofo. pleci cu senzaţia că ai fost oaspetele lor! /ari mascalţoniL 'u ei. cînd cu metrul de tîmplărie! @abricarea cărţii.

%idic iarăşi #lasul ― pentru a cîtă oară în aceşti ani2 ― împotriva faptului că alde Păunescu şi . să pre#ătesc un studiu pe tema Eeide!!er şi problema lui 1dincolo1. la #iumbuşlucurile acestor castratori morali. medici. cum ai făcut ieri în 8enat. pianişti. uci#aşi de popor romEn în#ri$oraţi de soarta poporului romEnL *ntre timp. să mă investesc în cei cîţiva oameni importanţi ai vieţii mele! 9i. în loc să fie puşi la colţul istoriei ca susţinători patetici şi coprofa#i ai unui re#im criminal de pe urma căruia nu ne putem reveni nici după BM ani. 1a. "drian. care curăţau "locul social" 3funcţiile publice4 de persoanele pîn#ărite şi pîn#ăritoare ale comunismului) activişti.uropa. să mă simt bine în pielea mea. seara tîrziu. mormăie cu obidă (ucă! 5ar . băiatul (ucă transpiră din #reu încercînd să strecoare cîte o propoziţie. "driene2 ?a.ădim îl ia. sacerdotul e&ecuta un dans purtînd în braţe un animal destinat $ertfei purificatoare! "poi cuvîntul a trimis la "curăţare" în #enere! +!rum lustrare însemna "a curăţa o#orul"! (oate ţările foste comuniste din . de la un tal# s$o? cu =o#dan @iceac la %ealitatea (. în timp ce (ucă îi vorbeşte cu "dumneavoastră"! 'înd (ucă devine incomod. "cesta este imperativul suprem al unui om care vrea să facă ceva cu viata lui! 28 martie /ă întorc. ai tu aerul unui om făcut pulbere. asemeni lui Păunescu şi . pensionare de bordel arborînd pudorile fecioriei. pe fraţii noştri2" ― "=ine. e un dialo#. 'ornele.. dar cum vrei să ne unim cu ei2 'um. 1a!" .!în#ri$iţi-vă de voi înşivă"4! (rebuie. lasă-mă să spun doar o vorbă.ădim.adim discută despre!!! intrarea %omEniei în -"(AL Păunescu e pro. securişti. cu e&cepţia %omEniei 3'e1ia. cu orice preţ. e vorba de un ideal pentru care au murit părinţii noştri în înc1isorile comuniste. au promul#at le#i lustratorii. 'ornele. concret2 9i între timp să pierdem (renul +storiei2" ― ""m vorbit eu cu Puţin. avînd în vedere un ritual de purificare) în $urul obiectului impur. la spectacolul a doi rinoceri care se masturbează în public. "driene.tcaetera! Abscenitate! 'e te faci cînd indi#narea nu încape în cuvinte2 'înd ad$ectivele nu mai a$ută la nimic2 'înd asişti. la acest viol în masă al conştiinţelor2 (îl1ari ţinînd prele#eri despre cinste. vrei să-i părăsim pe cei cinci milioane de romEni din =asarabia. 1a.adim se face că nu-l aude. intelectuali prostituaţi. la (ucă 81oV 3"sînt /arius (ucă de la (ucă 81oV".adim îl urec1ează scurt 3"să nu-mi faci mie pe avocatul americanilorL"4 şi îi aduce aminte că "are e&perienţă mai multă decît el"! "5a. pîn#ărit sau pîn#ăritor. neputincios. nu mă distru#e iar. put. 'orneleL" ― "9i cum. mai presus de orice.ine vorba despre "ori#inalitatea în ne#ativ" a %omEniei şi de obstacolele care ne-au înc1is drumul spre Accident în ultimii ani) corupţia şi foştii securişti. cu "băi (ucă".1 \ "?a. ca să pot face toate astea (to epimeleist$ai.adim e contra! "'ornele. . să scriu mai departe aceste pa#ini.! (ema discuţiei) %omEnia şi intrarea în -"(A! . şi Puţin mi-a #arantat că!!!" ― "(e ro# frumos. 'ornele. 1a. cînd m-ai făcut pulbere!. lasă-mă să-ţi e&plic. faptul de a se în#ri$i de sine0 ultima vorbă a lui 8ocrate în %$aidon 1. poate înainte de NDC". dar la emisiunile de ore şi ore ale lui Păunescu de la P%A (. se perindă scriitori. se prezintă modest autorul emisiunii4. . cu aceste scîrboşenii #uralive care se distribuie în rolul de directori de conştiinţă2 A $umătate de oră mai tîrziu sînt acasă) pe postul "ntena B. Păunescu şi . spune Păunescu cu voce de bu1ai. . iată. prima4. mitocăneşte. prin ecranul televizorului! .liniştit ce am făcut pînă acum cu atîta c1in şi zbucium! (rebuie să termin notele la 2ein und 3eit 3apariţie în martie viitor4.. iar (ucă se sperie de propriul lui cura$ şi i se adresează de îndată cu "domnule preşedinte"! Lustraţie! 'uvîntul înseamnă "purificare" şi latinii îl foloseau la început în conte&te reli#ioase. se lăfăie în 8enatul %omEniei şi pe ecranele televizoarelor sub privirile în#ăduitoare sau indiferente ale concetăţenilor! -u numai că lumea îi suportă. să mă în!ri)esc.ădim în vremea lui 'eauşescu! La noi nu a e&istat aşa ceva şi de aceea obiectele urît mirositoare continuă să pută în public. cîntăreţi!!! 'um se poate intra în -"(A ― întreb retoric ― cu trubadurii lui 'eauşescu.

vrei să le-o propui celorlalţi despre tine! -imeni nu e mai puţin dispus să creadă în sinceritatea ta decît un prieten! Pentru că te ştie prea bine. cum a$un# în casă. me#aloman şi crezîndu-se mereu privit şi admirat. să îl notez! :it să o fac! 'ătre B noaptea. şi mă duc să adorm liniştit! La fel de fericit s-a simţit pesemne -oica. ci sînt sătul de necazuri. ascult în maşină radioul! :n interviu cu un tip din '1işinău! La un moment dat. cei doi nu sînt persoane. "lăturiş"! +ar despre "sătulie". spunînd că aşa intră romEnii în istorie) en biais. basarabeanul foloseşte ― cu limba lor inconfundabilă ― un cuvînt pe care nu-l auzisem niciodată! *mi propun.5ar de unde.ra un substantiv!!! :n substantiv care începea cu "s"!!! -u mai voiau!!! 8e săturaseră!!! 9i deodată cuvîntul ţîşneşte din ma#ma creierului meu) sătulie. mai cu seamă cînd e foto#rafiat sau filmat. dacă . îmi aduc aminte că am uitat să notez cuvîntul! +ar cuvîntul. e&primă ne#ativul saţietăţii) sînt sătul. vestimentară. furuncule ale poporului romEn trecut prin comunism! :nui furuncul nu-i poate fi ruşine că e&istă! "r trebui să-i fie. cînd o femeie. ci maladii. în privinţa ta. trupului care îl poartă! 29 martie 'e ciudatL 'înd e vorba de o mărturisire scrisă. el este în permanenţă în căutarea unei atitudini) fie îşi spri$ină bărbia în palmă. l-am uitat! 8imt că e în $oc somnul meu din noaptea aceasta! (ot ce pot să îmi aduc aminte este că miraculosul cuvînt începea cu "s"! 5ar la ce se referea2 . ce s-ar putea spune2 'ă. 8ubstantivul de la "sătul"! 8ătulie!!! /i se pare nespus de frumos! 9i cum zicem noi. scriind. de cîte mi-a fost dat 3fără să vreau4 să în#1it! 8ătulie) starea celui care s-a săturat de atîta rău. fie se $oacă cu oc1elarii. o aură inconfundabilă! @iind cabotin prin esenţa lui. îi vine #reu să accepte că ar e&ista în tine ceva care lui i-a rămas ascuns! (ot ceea ce. dar nu de lucrurile bune pe care le-am mîncat. de ceva pe care romEnii din =asarabia nu mai erau dispuşi să-l suporte!!! . pe care îi scoate şi îi pune la loc după o re#ie bine studiată 3alteori.ra vorba de un prea mult. în pat. îl ia prin surprindere va fi trecut în contul măştii. către un panaş de identificare. pre#ătindu-mă să adorm. pentru că te-a clasat. către o recuzită specifică. "romEnii culţi" din %omEnia2 'e substantiv folosim cînd vorbim de starea celui sătul2 8aţietate! /ă scol. în fond. oricum. ei au pretenţia că te deţin dincolo de ima#inea pe care. absorbit fiind de o problemă. între timp. prietenii îţi fac mult mai puţin credit decît cei care nu te cunosc deloc! . #estuală sau verbală! +ntelectualul umanist face tot ce poate pentru a obţine. al ima#inii pe care ai confecţionat-o ca să poţi ieşi convenabil în lume! 1 aprilie *n drum spre casă de la editură. 4 aprilie @iecare meserie încearcă să-şi creeze însemnele ei pentru a fi recunoscută! /ai toate năzuiesc către un element de uniformă. îmi vine această încrîncenare2 %ăspunsul este simplu) pentru mine. de răul în#ur#itat! (recerea romEnilor prin istorie) dintr-o "sătulie" în alta! /ama mea la DK de ani) spunea că nu mai vrea să trăiască! "$unsese la "sătulie"! miercuri. în /aramureş. se trezeşte muşcînd discret capătul unuia dintre braţe4. scriu rîndurile astea. în sfîrşit. i-a spus că se intră pe ea "lăturiş"! -oica s-a #răbit să proiecteze cuvîntul pe cerul metafizicii.&perţi în tine fiind 3adeseori sătui de tine4 şi cunoscîndu-te deopotrivă cu iubire şi răutate. însă. poftindu-l în casă printr-o uşă nefiresc de în#ustă.

a este un #arant pentru o ştiinţă care nu poate fi probată în fiecare clipă. ar fi putut împărtăşi acest interes şi ar fi fost dispus să pătrundă. cortina trasă peste o impostură! 8ituată în re#iunea incertă dintre ustensil. 7 aprilie *i datorez enorm "melancoliei" mele din ultimul an) m-a făcut. nu acea proiecţie pornită din interior care face din carte supremul mod de a e&ista şi pe care a$un#i să ţi-o asumi cu perseverenţa cu care un melc îşi poartă coc1ilia! =iblioteca la care mă #îndesc eu este e&act opusul acesteia şi cel mai potrivit ar fi să o numim biblioteca-panaş! Pentru cei mai mulţi intelectuali. un proiect amînat la nesfîrşit. de atunci. de cîte ori are prile$ul ― şi un interviu fila 9i totuşi! "m văzut cîndva un persona$ 3am auzit că între timp a a$uns preşedinte de "cademie4 care îşi ticsise spaţiul din spate al maşinii. cînd încercînd să pună la loc o şuviţă rebelă. o entorsă. le e&1ibă şi se e&pune cu ele ca turiştii care nu au credibilitate decît dacă au o poză făcută lîn#ă piramide! Arice bibliotecă este proiecţia unei veleităţi culturale! . cînd trecînd lin peste frunte. că înoată în ele de cînd se trezeşte şi pînă la culcare şi că acestea îl urmează. nu a reprezentat decît strate#ia bine pusă la punct 3eram antrenat pentru astaL4 a unui camufla$ cultural) o diversiune. altele. un crez prăbuşit! *n sine. de aceea. poate deopotrivă dezvălui şi masca) un tic cultural. este dovada indirectă a unei isprăvi culturale care nu trebuie neapărat să fi avut loc şi care trimite cu #îndul la altele care nu vor avea loc niciodată! Pentru privitorul neavizat ima#inea unei biblioteci este cel mai adesea o capcană. pe rafturile care acoperă în între#ime peretele din spatele fotoliului în care intelectualul nostru stă aşezat la birou! "lte stive de cărţi. decoraţie şi mărturie. o bibliotecă nu #arantează nimic! . -iciodată. direcţia unei pasiuni. asociată cu posesorul ei. pe $os. frîntă din poi!net. în afara mea. o aspiraţie în#ropată.a su#erează doar. cu cărţi 3în limbi străine4 aruncate vraişte. de fiecare dată cînd mă ciocneam de mine. o respectabilitate smulsă celuilalt prin raptul privirii. &rsatz"ul unei împliniri culturale. 5esi#ur. de obicei în dezordine. ele trebuie să su#ereze o anumită nervozitate. se află c1iar pe birou. cel vizibil prin lunetă. lene sau prostie. biblioteca. e&ecutată cu mi$loace pseudo-filozofice. trofeu. nu biblioteca bor#esiană. maşina "plesnea de cultură" şi urma pesemne să îi umple de admiraţie pe studenţii care intrau şi ieşeau de la cursuri! mat este prile$ul însuşi ― cărturarul nostru se lipeşte de ele. de $ur-împre$urul camerei! Pentru că nu poate să ia cărţile cu el cînd iese în lumea. ea este asemeni c1ipiului pentru un poliţist) un însemn de autoritate! :n intelectual umanist filmat la el acasă trebuie să lase senzaţia că trăieşte clipă de clipă într-un ocean de cărţi. ar#ument pentru o înţelepciune de tarabă pusă să circule în lume pe patru roţi! Parcată pe trotuarul :niversităţii. pe tărîmul tribulaţiilor mele2 -u atinsesem acel #rad esenţial de . cine.are de#etele lun#i şi subţiri. poate pentru prima oară din adolescenţă 3cînd umpleam cu "meditaţii ne#re" carneţele pierdute apoi fără urmă4. fără să fie cuprins de plictis.le se desfăşoară mai întîi. că simpla vecinătate cu ei îl face pe posesorul lor să fie asemenea lor! sîmbătă. în $urul biroului sau peste tot. (oţi autorii aceia muţi aliniaţi în rafturi par convocaţi pentru a depune mărturie că cel care i-a colecţionat face parte din familie. traseul unei formări. mîna acompaniază abundent vorbirea. o vibraţie interioară continuă şi. un spectacol copleşitor montat. cînd ondulîndu-se. oriunde sar afla în casă! . bulimie. să mă reîntîlnesc în scris cu mine. mă consideram cel mai pasionant obiect posibil al vieţii mele! -u aveam însă "neruşinarea" necesară pentru a face din acest interes obiectul constant 3şi public4 al preocupărilor mele! 'ăci. atunci cînd e anume arătată. în aer. ca dîra unui reactor. îmi spuneam. nu mai avusesem cura$ul s-o fac! (ot ce am scris de-a lun#ul vieţii. cu e&cepţia unor pa#ini din Jurnal şi &pistolar. pe teritoriul #îndirii! 5esi#ur. punctînd şi articulînd inteli#ent spaţiul discuţiei! *nsă elementul nelipsit din interviurile filmate cu un intelectual umanist este biblioteca. vast. într-o ne#li$enţă studiată! 'artea devenise o insi#nă.

rămînînd imobilizat. ce spune prietenul dumitale2 'ă din cauza Qulufului tău eu am ameţeli!" ― "Posibil".ir#il laconic! ―"Gabriel. care decodează cu mi$loacele fizicii şi matematicii misterele :niversului"4. /onica mă anunţă că "prietenul dumitale.lad Q!. tot aia eL :nde mai pui că de cînd prietenul dumitale ia 6zulufi7. răspunde . îi spun pe un ton în#ri$orat. la telefon. că în o#rada omenirii nu poţi intra decît pe portiţa pe care este scri$elit numele tău. fizicianul complet paralizat. îmi spunea de curînd . . să te iubeşti şi să te întorci pe toate părţile pentru a putea apoi să te apleci către altul şi să-l iubeşti "ca pe tine" ― îmi rămăsese pînă atunci străin! 5ar pesemne că "a$un#erea la tine" nu se poate face la comandă şi pesemne că dintre toate lucrurile deosebite acesta îşi are preţul lui de suferinţă cel mai #reu de plătit! "m auzit-o într-un documentar pe mama lui ?aV<in#. care-şi petrece viaţa într-un fotoliu şi care vorbeşte şi scrie prin activarea unor sofisticaţi senzori electronici. că trebuie să te în#ri$eşti mai întîi de tine. acţionează simpatetic asupra celor care au o comunicare specială cu pacientuî! 'azul dumneavoastră cu . a început să ia 6zuluf7"! +ată ce a a$uns antidepresivul meu preferat. astăseară. 3oloft"ull încerc să redresez pronunţia! "+a lasă-mă în pace. au pus umărul ca să mear#ă revista %lai cu boi e o dovadă a relativismului şi a superficialităţii. declarînd că fiul ei nu ar fi devenit cine este astăzi pentru toată lumea 3"un mistic. /onica şi cu mine rîdem în 1o1ote! 16 aprilie @aptul că "ndrei. un scriitor trebuie să scoată totul pe tarabă.ir#il!" ― "Gabriel. pentru suflet. dar fiind un medicament psi1ic. dintr-o deliberată şi prost înţeleasă pudoare! 'um aş fi putut atunci să capăt încrederea că abia vorbind despre mine voi a$un#e să vorbesc cu adevărat despre noi toţi2 Gîndul acesta simplu că trebuie să porneşti de la tine pentru a a$un#e la altul. "vem cu toţii nevoie de o traumă care să ne aşeze pe drumul nostru. /onica. dacă nu s-ar fi îmbolnăvit. botezîndu-l scurt şi deni#rator "lefton".ir#il mormăie de pe fotoliu. apără-mă.ir$il. la momentul potri(it. înţele#eţi2. toate sentimentele lui sînt de vînzare!" 14 aprilie "şa cum a făcut cu laptop"ul. 6Qoloft7.ir#il o să se obişnuiască cu Quluful. îţi baţi $oc de mine2" ― "-u. 7 aprilie A vorbă care mi-a plăcut şi care. ai înnebunit2 . îmi face frică a Gabrielei "!) "Gabriel. uite ce-mi face prietenul dumitale!!!" . Gabriel. deopotrivă. ca să zic aşa "civice". la un moment dat.ai de cei care nu s-au cutremurat la momentul potrivitL sîmbătă.libertate care să mă scoată din paranteza în care sin#ur mă pusesem. 6Quluf7. Paleolo#u şi c1iar 5$uvara.ir$il. am uitat să vă spun că 6Quluful7 are uneori efectul ăsta secundar) persoanele din antura$ul celui care îl ia au ameţeli în primele zile de administrare! *nsă pe măsură ce .ir$il. o să vă dispară şi dumneavoastră ameţelile! %ezistaţi cîteva zileL" /oment mai lun# de tăcere) ""uzi. eu îmi pierd ec1ilibrul!" /ă răzbun scurt) "/onica. . care să ne scoată din rutină şi să ne focalizeze către acel punct final al e&istenţei datorită căruia fiecare se#ment al traiectoriei noastre a$un#e să semene cu coarda bine întinsă a unui arc! . care îi caracterizează pe intelectualii romEni în zilele noastre! "ndrei a mers pînă acolo încît o vreme a acceptat ca numele lui să apară în caseta onorifică a redacţiei! 9i asta "din prietenie pentru 5inescu"L 'a şi cum prietenia cere sacrificii .

infern şi pur#atoriu! "ndrei. nimic din ce am scris de atunci nu şi-a propus vreo clipă să fie "ori#inal". ieşeam din cadă. din furiile care m-au traversat şi din oboseala maratonului de trei ore. cînd mă supără şi îl bombăn4.odă. ci doar pe cont propriu ade(ărat. în toate privinţele. care şi-a e&ploatat dintotdeauna surplusul de #reutate pentru a obţine efecte comice. trebuie să recunoaşteţi. tră#înd după ea o sacoşă din care îi cad lucruri stranii în momentele cele mai nepotrivite! /iniştri. să vă tra# $os de pe podiumul social!" -u ştiu dacă a reuşit! Poate în mai mare măsură aş reuşi eu. montată. veşnic în întîrziere. în caseta montată de . înmărmureşte la un moment dat. ea e necesară4. scriu ştiind că fac recurs la un capital inepuizabil! 'red că asta este o prietenie) o provizie care a evadat din re#nul cantităţii şi care.dezonorante! +ronia e că "ndrei scrie despre "obscenitatea publică" într-o revistă care o ilustrează din plin! Grav e nu că revista e&istă 3de vreme ce supravieţuieşte. debutează cu o enormă banalitate sc1open1aueria-no-nietzsc1eano-cioraniană 3cea privitoare la "sistemul de iluzii"4. "lumea bună" a =ucureştiului. emisiunea făcută în c1inuri. îi mulţumeşte spunînd că e prima oară în viaţă cînd cineva l-a făcut să simtă că nare corp! "'eea ce. ambasadori. prin paradis. este că nimic din disconfortul meu interior.'. îmi puneam în $urul #îtului blana de vulpe de la mantoul mamei atîrnat în cuier ― capul vulpii cu oc1ii de sticlă şi labele cu #1earele intacte îmi atîrnau pe burtă ― şi ţopăiam. "în semn de recunoaştere a strădaniilor sale pentru unificarea europeană"! La -. monosilabic şi ine&presiv! 8eara. cam cu zece ani mai tîrziu! 5e aceea sînt mereu în urma vîrstei pe care o am. la mine. nu este. televiziuni etc! @audatio e făcută de eseistul elveţian +so 'amartin. ţipînd de fericire şi libertate! 'eea ce mă uimeşte. sfidînd ca de obicei micul "ştaif" al sărbătorii! Gabriela "!. aici.&act ca atunci cînd eram copil) afară din casă eram ţeapăn. #ol.u#enia . unde "nu mă vede nimeni"! . post-mortem. învinsă de propria ei acumulare! 8înt un "întîrziat". adică sînt mereu tînăr! 24 aprilie /er# să văd. 5e$a una dintre primele însemnări. cea din O mai MGGB. în faţa o#linzii. în urmă cu două luni! " reţinut KG de minute din cele trei ore de discuţie de atunci! ""m vrut să vă umanizez. nu se lasă întrevăzut! -u ştiam că pot să mă conţin atît de bine! 27 aprilie "ndrei a primit astăzi premiul Fosep1-=ec1 pe MGGB. asumîndu-şi dezinvolt tema. în pa#inile astea. un tip deştept cu mutră de şoricel. să scot deasupra c1ipul dumneavoastră ascuns. 3 mai 8e împlineşte astăzi un an de cînd am început să scriu sub impulsul unei traume "binefăcătoare"! 'orect ar fi să spun) de cînd am fost dat cu capul de pereţii e&istenţei mele! 5in cauza asta. puţin lucru!" 5urerea mea în ce-l priveşte pe "ndrei) nu m-a lăsat niciodată să înţele# că ar şti cine sînt. . cînd sînt rău cu el. un postcoce 3opusul unui precoce4. după ce mi se făcea baie 3să fi avut H ani2 ani24. cu . ci că e&istă şi cu #irul acestor oameni! 'înd scriu despre "ndrei în aceste pa#ini 3cînd mă cert cu el. adică. cu toată pi#mentaţia de ri#oare) '!(! Popescu în cămăşuţă albă cu mînecă scurtă. părăsind devenirea. mă "coc".u#enia . pentru un om obişnuit să tra#ă după el BMG de <#!. care îşi construieşte discursul plimbîndu-l pe "ndrei.odă.

îi pun la un moment dat acestuia o întrebare "zădărîtoare" care îşi avea. "destinală".ra îmbibat de la MG de ani ― spune -oica despre 'ioran ― de iluziile acestea ale dezabuzatului. dar nu şi pe plan e&istenţial! . sînt banalităţi pe plan teoretic. şi este cultivat în sine. adică de la sin#urul domeniu în care inovaţia e posibilă! A asemenea filozofie ar fi neîndoielnic ori#inală. pe care nu le poate alimenta decît cultura.1 3subl! ns!4 @alsL 'ultura n-a făcut decît să-i ofere lui 'ioran reperele pentru #ăsirea e&presiei proprii. dar fondul nevrotic al dezabuzării a fost anterior oricărui demers cultural şi l-a însoţit pe 'ioran ca semn al forţei sale pînă la sfîrşit! +ar cînd "demersul cultural" nu este conectat la o "nevroză". îi spun la un moment dat lui 'ioran) ". intens-eliberatoare. simţeam că e nedreaptă. parado&al. că viaţa este lipsită de sens. darul de a plictisi! 5rama mea. care de altminteri este accesibilă pînă şi ultimului imbecil! 'înd simplifici o #îndire dincolo de expresia ei ori#inală. ori#inea într-o vec1e discuţie cu "lecu Paleolo#u! "5acă îi iei lui 'ioran stilul. spune el. pe cît de benefică mi-a fost în plan cultural. ea devine banală. -u pretind să am vreo ori#inalitate în privinţa concepţiei despre e&istenţă! 'e poate fi mai banal decît moartea2 -umai că în acelaşi timp este vorba de un fenomen capital şi nu e defel o întîmplare că ea ocupă un loc central în toate marile reli#ii ale lumii! 5acă vrei să construieşti o filozofie ori#inală.-aş ru#a să acceptaţi să vorbim despre dumneavoastră cu o anume notă de cruzime! 8ă ne ima#inăm un cititor care ar face pe avocatul diavolului! 5acă n-aţi fi e&celat prin formulă. tonul. pe atît de nefastă mi-a fost în planul vibraţiei de fiinţă! Jurnalul de la %ăltiniş a reprezentat. dar nu "cultura" este aici decisivă! ". nu mai rămîne din el nimic!" "firmaţia asta m-a tulburat foarte tare. la rîndul lui. ar trebui să pleci de la ştiinţă. un ţipăt modulat şi trecut pe portativul unei e&presii care mă reprezintă! 8enzaţia. prima răzbunare nevrotică faţă de o tutelă care mă pre#ătea pentru "construcţia unei opere" în vreme ce eu aş fi vrut să învăţ cum se dă #las unei vibraţii! +ar răzbunarea . mai cu seamă din ale tinerilor. din BCCG. trăirea ei ca scandal nu e cîtuşi de puţin banală!" -u mă las. atunci autorul acela va fi culturalmente util. cred. dar nu ştiam să spun de ce! -oica. revin. de evacuare a oricărui truca$ cultural! *n lun#ul interviu filmat cu 'ioran. că moartea este un scandal. v-ar putea spune cititorul acela. cu văicăreala lui!!!" 'u aceste lucruri în minte şi luîndu-mi toate precauţiile ca să nu-l $i#nesc. numai că ea ar fi lipsită de orice interes! S!!!T 'eea ce trebuie să fie cu adevărat nou şi important este în ultimă instanţă timbrul. fondul #îndirii dumneavoastră s-ar reduce în cele din urmă la cîteva banalităţi) că omul este rău. este de plon$eu e&istenţial în esenţa scrisului. cu un talent e&cepţional. ca să zic aşa. îl simţeai ricanînd) "'ioran. adică la o vibraţie de fiinţă. dar va risca să poarte cu el peste tot în lume. ceea ce emană din intensitatea unei e&perienţe! 5in scrisorile pe care le primesc. nota. ci a face să intre în vibraţie coarda care eşti! "+deile" nu fac doi bani dacă nu sînt efectul final al corzii vibrînde! 'u cît vibraţia acestei corzi este mai intensă. este că întîlnirea cu -oica. în vreme ce doar sinuciderea are unul etc! etc!" %ăspunsul lui 'ioran este formidabil) ""cestea. ceea ce s-a spus şi re-spus de atîtea ori de la .cclesiast încoace! *n ce rezidă noutatea discursului dumneavoastră2" 5e data aceasta răspunsul lui 'ioran este fără drept de apel şi dacă-l reproduc o fac pentru că mă priveşte în mod direct! "Peste tot în cărţile mele nu e vorba decît de intensitatea experienţei. insist) "8-ar putea într-adevăr să vi se reproşeze că reluaţi teme vec1i de cînd lumea şi că nu faceţi în cele din urmă decît să reiteraţi. spunea conuN "lecu teribilist. ca pe propria-i umbră şi ca pe un blestem. reiese că plecînd tocmai de la felul meu de a formula ei a$un# să devină conştienţi de cutare sau cutare e&perienţă. cu atît premisa e&istenţială a scrisului este mai bine asi#urată! =ineînţeles că a împin#e această vibraţie pînă în planul e&presiei presupune un alfabet cultural.&perienţa morţii.dar referinţa culturală este apres coup şi toată "teoria" mea nu este decît prelucrarea formală a unei cumplite depresii. de cîte ori venea vorba de 'ioran. nu mai spune nimic!" =otul este spus aici! " scrie nu înseamnă a avea "idei ori#inale".

puneţi premisele altui meci. el care a citit biblioteciL" 8pume#a de furie! "cum ştiu că el nu avea cum să înţelea#ă. îl suprimam pe -oica în calitate de instanţă culturală represivă! 9i nu este întîmplător că prima carte în care. dar ea a fost contracarată masiv de -oica după revenirea mea în ţară! "L-ai văzut pe 'ioran2". "cu limbă de moarte" 3şi Jurnalul de la %ăltiniş se înc1eia aici4 sarcina să citesc . dar #reu de perceput de prima dată) "Părăsiţi o vreme terenul acesta de $oc. adică al Gîndirii în numele unei :nice +dei. plecaţi în cele din urmă. le!ato-ului noician al ideii le!ato" ul dintre idee şi viaţă! "cest #înd subversiv. ar fi trebuit să ridice un semn de întrebare asupra oportunităţii meciului pe care -oica ne propunea. în furnal. *i datorez de aceea lui -oica în e#ală măsură naşterea alfabetului meu cultural şi enorma întîrziere pe drumul întîlnirii mele cu vibraţia proprie! "ici întretăierea mea cu 'ioran. ne cerea.l era . ne obli#a 3în cele din urmă4 să-l $ucăm! (rebuia oare meciul acesta $ucat pînă la capăt2 'ioran a apucat să-mi spună în treacăt că nu! /esa$ul lui era simplu. lui "ndrei şi mie! -u ne-am întrebat atunci nici o clipă care era meciul pe care ni-l propunea -oica şi dacă nu cumva mai e&ista şi alt meci care ar fi putut fi $ucat! -umai că "meciul" lui -oica nu lăsa loc pentru un altul! . pe care -oica s-a #răbit să îl condamne. înseamnă că potenţialul de vibraţie al unei fiinţe s-a risipit printr-o proastă #ospodărire a lui! "cesta e pericolul celor care fac din cultură o finalitate şi care îşi mobilizează fiinţa sub semnul "performanţei culturale"! 'înd 'ioran mi-a dat în treacăt. întinsă la limită.ant inte#ral în ediţia lui =runo 'assirer 3reţetele intermediare fuseseră ?e#el în ediţia Gloc<ner şi Goet1e în ediţia Prop>laen4 ca o condiţie inconturnabilă pentru a$un#erea mea la "concept"! "ceasta era etapa finală a unei pro#ramate uitări de sine. unicul care merita cu adevărat să fie $ucat! "ici nu încăpea ne#ociere) era vorba de /eciul 'ulturii. îmi recuperam în mod e&plicit vibraţia şi nevroza. a izbucnit după o vreme. în BCDH. a definitivei despărţiri de tine pe drumul împlinirii "performanţei culturale".3inconştientă4 era aceasta) cel care îşi sublimase vibraţia proprie într-un discurs ontolo#ic 3discurs ce termina prin a face vibraţia de nerecunoscut4 şi care.eciul. el pornea de la pericolul pe care intuia că îl ascunde în sine pro#ramul paideic al lui -oica) cel al performanţei culturale! "-u puteţi pierde meciul decît într-un sin#ur fel) nemai$ucîndu-l". punctul terminus pentru mîntuirea prin cultură! /i-au trebuit ani şi ani de zile ca să înţele# că problema nu era cît şi ce anume citeşti. atunci e vorba de o nevroză care nu poate trece pra#ul e&presiei. m-a întrebat! ― "L-am văzut!" ― "9i ce ţi-a spus2" ― "/i-a spus să nu mai citesc sistematic şi. ca maestru. atît cît să înţele#eţi că acesta nu e meciul vostru. sfatul să nu mai citesc o vreme. care. cu a$utorul iubirii. #ata să plesnească dar incapabilă să intre în vibraţie. după aproape MG de ani. în cazul în care coarda e flască. bloc1ează resorturile scrisului! 8imetric. adică al @ilozofiei. o vreme să nu mai citesc deloc!" -oica a pălit! "m crezut că i se face rău! "/ă#arulL".1 -oica îmi lăsase. devenea persona$ întrun "scenariu vibratoriu" care îl ucidea tocmai pentru că era un scenariu nevrotic şi bazat pe iubire! @ondul meu nevrotic se răzvrătea tocmai scriind o carte în care. desc1ideţi alt teren de $oc. în numele 'onceptului! "utoritatea lui -oica era enormă! "ndrei a încercat la un moment dat să o conteste opunînd. maladivă fiind. dar eu ar fi trebuit să pot! 5in păcate am înţeles cu o întîrziere de aproape MG de ani! "şadar orice individ e&istă în spaţiul e&presiei cîtă vreme coarda fiinţei lui este în vibraţie! "ceasta este starea de "nevroză productivă" ca stare a sănătăţii mintale perfecte! *n cazul în care coarda este doar întinsă. înainte de plecarea mea în Germania. al meciului care va fi meciul (ieţii (oastre. ci în ce măsură lecturile tale rămîneau atîrnate de vibraţia care . era pe cale să facă acelaşi lucru cu discipolii lui. poartă titlul-manifest Declaraţie de iubire. a topirii eului în spaţiul impersonal al "spiritului obiectiv"! "cesta era capătul iniţierii paideice. dacă se poate. ar fi putut să $oace un rol 3l-am întîlnit atunci de trei-patru ori4. "asta a #ăsit să-ţi spună. staţi o vreme pe tuşă. în timpul unei plimbări matinale prin Fardin du Lu&embour#. ne spusese -oica. de o catalepsie psi1ică neproductivă.

e&plică de ce Polonia este "mai europeană" şi mai civilizată decît noi! 5acă "Păltinişul" ar fi e&istat în Polonia şi aş fi avut ideea e&trem de ori#inală să public în romEneşte Furnalul acelui Păltiniş polonez. în plus.reau să fiu un întîrzietor".ibraţia.uropei isprăvile lui /iloşevici şi ale #eneralilor lui îi umpleau pe oameni de stupoare. în final. el face din fiecare romEn o victimă potenţială aflată la discreţia primului acces de autoritarism al puterii! +ndiferenţa romEnilor pentru tot ceea ce nu-i priveşte coboară în o#rada fiecăruia şi devine re#ula unei "societăţi" din care orice refle& de solidaritate a dispărut! 38in#ura cate#orie solidară din %omEnia) minerii!4 20 mai . cu războiul din +u#oslavia. nu sînt nici creştini! "cest mod de a #îndi este falimentar şi. că nu "vin". dar romEnii le i#norau cu desăvîrşire pentru că pur şi simplu nu îi pri(ea.ibrează şi citeşte ce vrei". în vreme ce noi brodam pe tema ortodo&iei care ne înfrăţea cu ei! "ceastă plasare placidă în mi$locul lumii. "sta şi înseamnă provincialism) a crede că lumea începe şi se termină cu problemele urbei tale! 5upă BCCG. în ce măsură o slu$eau.reau să vă învăţ dezvăţul!" 5ar uitase să spună) dezvăţul de el. nu ne "dau" şi nu ne a$ută. trebuia să a$un# la Paris! "trocităţi fără nume aveau loc la două-trei sute de <ilometri de noi.ditorul apreciază că e&istă două mii de polonezi curioşi să afle ce a însemnat Păltinişul! 'uriozitatea aceasta. a$utîndu-te să o modulezi către e&presia ei finală! ". în timp ce cecenii pot fi torturaţi în voie pentru că sînt "departe" şi. "'are îţi e ideea2". aşa îşi definea -oica rolul lui pe lîn#ă noi! *n cazul meu a reuşit în e&ces! 9i mai spunea) ". ca să aflu ce se petrecea în imediata noastră vecinătate. opt ani mai tîrziu. bănuiesc că s-ar fi #ăsit o sută de romEni e&centrici dispuşi să cumpere o carte care. trebuia să ne #1ideze lecturile! 'înd am înţeles asta era tîrziu! ". pare să fie o trăsătură bine determinată a "fiinţei romEneşti"! Pentru a reveni la e&emplul Jurnalului tradus în poloneză! . în care %omEnia s-a implicat direct şi în $urul căruia pasiunile intelectualilor s-au dezlănţuit. " trebuit să apară episodul . şi nu ideea. ne întreba periodic -oica! "'are îţi e vibraţia2". mi-am dat seama în ce măsură problemele lumii nu erau şi problemele noastre! *n BCC . pentru a vorbi publicului polonez "e&trem de interesat de filozofia romEnească"! /i se pare enorm) publicul polonez interesat de filozofia romEneascăL "poi îmi dau seama că uimirea mea e cea nelalocul ei şi că ea provine din indiferenţa primitivă şi vinovată a romEnilor pentru tot ceea ce nu-i priveşte în mod direct. nu avea în fond nimic de-a face cu %omEnia! (ocmai asta înseamnă incultură esenţială) incapacitatea de a recunoaşte familiarul în ceea ce în primă instanţă îţi apare ca străin! 9i mai departe) incapacitatea de a percepe identitatea umană în spatele diferenţei de primă instanţă! Pentru noi năzbîtiile unui escroc din Parlament sînt mai importante decît războiul din 'ecenia ― unde este repusă în $oc condiţia umană ―. pentru că escrocul este "al nostru". pentru a afla. ar fi trebuit să sune întrebarea! Punctul de decur#ere era totul! . -oica ne pre#ătise pentru un meci care nu era al nostru.eşti. care îi desc1ide pe polonezi către lucrurile întîmplate în altă lume decît a lor. prin ce infern trecuseră populaţiile învecinate cu noi! *n ţările .osovo. în care dezinteresul pentru problemele altora se însoţeşte cu indi#narea uimită că alţii nu frisonează la problemele noastre.ste însoţită de o scrisoare caldă din partea editorului care mă invită la 'racovia. cînd am început să ies în mod curent din ţară. în numele comandamentului de a-ţi ucide "sufleţelul" 3acest rezervor de remuşcări şi re#rete care bruiază #îndirea4. nu-i aşa2. ar fi putut suna îndemnul lui 'ioran! +ar -oica nu avea să opună acestui îndemn decît reţeta dopa$ului cultural! *n numele "uitării bune" pe care o aduce cu sine cultura. 11 mai Primesc zilele acestea ediţia poloneză a Jurnalului de la %ăltiniş. .

competenţi şi cred că au ceva decisiv de spus pînă şi în privinţa operei sale! Povestea cu "precizarea de detaliu" îmi aduce aminte de o alta.@ried#ard (1oma a venit la 8ibiu.ditură şi m-a întrebat dacă nu cumva am un post de corector pentru el. a trăit. în faţa unui trup feminin.rînd-nevrînd. prieteni mai mult sau mai puţin ocazionali4 se termină. evident.minescu!!!"4 @usese medic2 "viator2 8ublocotenent2 -imic din toate astea! @usese filozof.ra la începutul anilor NCG! "m scris împreună cu Pleşu cele şase-şapte cuvinte care urmau să fie #ravate în marmură şi le-am trimis lui %elu 'ioran la 8ibiu! Le#ătura cu #ravorul o făcea meteorolo#ul din Păltiniş.lad Q! face parte dintre oamenii pe care specia nu poate conta! -u-l va #ăsi niciodată acolo unde îl lăsase sau acolo unde. cu toţii devin. începe să se deruleze în mine. în posteritate. . cum îi spuneau meteorolo#ului nostru prietenii. la "5upă-amiezele cetăţii" #ăzduite de +nstitutul de "r1itectură. amantă. aşadar. pesemne în ultima clipă. la colocviul anual al "marelui răşinărean"! " început. aşadar. a$unsese să-i facă şi unele confidenţe) despre uimirea pe care o resimţea. fusese inte#rat în destinul lui -oica. după cîteva minute am ameţit4 şi avea o fi#ură 1alucinantă. pînă tîrziu. un om tare cumsecade. . rămînînd apoi o vreme cu oc1ii pierduţi în nicăieri! 8e poticnea înaintea . Puiu -icolae a intervenit şi aici în mod salutar! 'ine se duce azi la Păltiniş poate. -oica crease! 9i cine se duce azi la Păltiniş poate citi pe placa de pe "cabana lui -oica") ""ici a trăit şi a creat!!!" 5ar Puiu -icolae mai observase. că tipul nu era în toate minţile! 5e altfel. cel căruia -oica i-a povestit cînd şi cu cine a avut "ultima îmbrăţişare activă" ― următoarele cuvinte) ""ici a trăit şi a creat filosoful 'onstantin -oica între anii!!!" Pentru că avusese acces la omul--oica era firesc ca "Puiu" să se ia puţin de braţ cu eternitatea lui! 23 mai "stăzi. privitoare la instalarea "plăcii memoriale" pe cabana de la Păltiniş! .ra clar că fără asta nu se prea înţele#ea ce naiba făcuse -oica atîţia ani la Păltiniş! (ocmai faptul capital că trăind acolo crease e cel care le scăpase discipolilor! "şadar. altminteri fiind obli#at să plece la Paris pentru a-şi da doctoratul în fizică atomică! "m crezut. pentru căl+-au auzit sforăind. a$unsese specialist în -oica sau cel puţin în unele "detalii" din viaţa lui -oica! "şa se face că atunci cînd a primit 1îrtiuţa noastră cu cele cîteva cuvinte ― ""ici a trăit 'onstantin -oica între anii!!!" ― Puiu a tresărit! 'um adică "a trăit"2 "şa. plimbarea prin lume a moaştelor ultimei iubiri a lui 'ioran! *ncîntătoarea doamnă. s-ar fi cuvenit să fie! " venit cîndva 3în BCCB24 în biroul meu de la . potrivit clişeelor ei. cu o meşă care îi cădea mereu pe frunte şi pe care de cîte ori o trimitea înapoi cu mîna. o însoţea parcă cu privirea.lad Qo#rafi a vorbit despre "teatrul ca lume" şi m-am dus să-l ascult! *n timp ce vorbeşte. în lun#ile seri de iarnă. "Puiu". felul în care lam cunoscut! . a făcut şi "precizări de detaliu"! Arice convieţuire cu un "mare om" 3nevastă. pentru că i-au făcut servicii sau pentru că s-au culcat cu el. ca într-un enorm pla9"bac#. pur şi simplu2 Puiu a simţit nevoia să introducă un mic detaliu) "şi a creat1. care îi fusese de mare a$utor lui -oica în anii lui păltinişeni şi căruia -oica. copii. cu lemnele trosnind în sobă şi la o ţuică fiartă. cu revendicarea unui drept de proprietate asupra spiritului lui! 'el mai mic #est de convieţuire se reportează asupra posterităţii defunctului şi speculează neputinţa acestuia de a se apăra de tirania postumă a celor care în timpul vieţii "l-au iubit" şi "i-au fost aproape"! Pentru că au mîncat cu el. cînd anume trăise "ultima îmbrăţişare activă" etc! . după moartea lui. citi pe placa de marmură de pe "cabana lui -oica" ― în privinţa căreia ultimul cuvînt l-a avut meteorolo#ul de la Păltiniş. ne spune cronicarul din 7bser(atorul. se le#ăna de pe un picior pe altul 3fiind şi înalt. şi alt detaliu important care le scăpase celor doi) pe 1îrtiuţa trimisă lui %elu 'ioran la 8ibiu nu se preciza nici profesiunea lui -oica! 'e fusese el2 @usese poet2 38e spune doar) "*n casa asta a locuit poetul /i1ai .

în urmă cu aproape HG de ani. patru dintre ele s-au $ucat pe cele mai bune scene bucureştene şi una urmează să fie montată în străinătate! " luat premii! " devenit cel mai important "dramatur# romEn în viaţă"! "re M de ani! 24 mai "stăzi. e un tip formidabil! 5a. este mîndru că are în#ropată undeva. cu nişte pantofi spectaculos de mari 3să fi fost 724. a scris entuziast despre mine! (ocmai apăruse =ra!icul. dumneavoastră aveţi postul de corector2" "poi a emis un rîs lu#ubru şi a adău#at) "5iploma de doctor de la Paris am ars-o! -u mai sînt fizician! "m să fac literatură! . terenul este invadat de bălării şi oţetari! *n plus. nu ştia de episodul cu arderea diplomei de doctor. sub forma unui mîrîit prelun#.fiecărei fraze. de cîteva ori la rînd. meditativ capul şi lăsîndu-ţi senzaţia că. profesorul 8etlacec. a căror culoare ori#inară nu mai putea fi precizată. la circiuma "La 'ocoşatu".u mi-am dat doctoratul. care este un munte de om. nu putea fi luată şi dusă de acolo. devine treptat o ruină) faţada cade. în "curtea" sa. cineva îmi povesteşte că Aroveanu. dar. mai presus de orice. elevul lui multiubit. vorbeşte. după ce a primit să pună pe picioare un /uzeu de "rtă 'ontemporană în clădirea "'asei Poporului". locul este bîntuit de le#enda 3fantoma4 unei macarale! 8e anunţă o vizită a lui 'eauşescu în care e plănuit un tur al clădirii! *n locul de care vorbim se afla o macara stricată! -u putea fi reparată de pe o zi pe alta. oricum.reau să scriu teatru! :n post de corector m-ar păstra în sosul literelor! 9i. "ndrei şi eu! +rinel Popescu este abătut) îl operase pe 5oinaş de cancer cu o zi înainte şi astăzi după masă i-a cedat inima! *mplinise DG de ani! :n om nu moare cu adevărat decît dacă dispare într-un fel din viaţa ta. a constatat că partea "invizibilă" a edificiului. aşa era! " fost an#a$at pe post de redactor! 5e atunci a scris nouă piese de teatru. cu un pulovăr #ri purtat în e&ces. un imens cadou) mă conecta la o tradiţie . dar dacă spusese. mai întîi cu el! +-am propus să îşi dea doctoratul şi pe urmă să mai stăm de vorbă! 5oi ani mai tîrziu a reapărut în biroul meu. îmbrăcat parcă la fel ca prima oară. cu atît doliul este mai mare! 5oinaş a $ucat un rol în debutul meu cultural) este primul care. şi a reluat conversaţia din punctul în care se întrerupsese) ". la (îr#ul de 'arte. profesor la +@"! 5a. înclinîndu-şi. acoperită tainic de brusturi şi oţetari! 25 mai -e întîlnim. 5e aceea fiecare doliu este recapitularea întîlnirilor tale cu fiinţa celui dispărut! 'u cît întîlnirea cu el atîrnă mai #reu în viaţa ta. cu pantaloni be$ din catifea reiată boţiţi. pe proiectul lui lucrase o ec1ipă de cercetare la Paris! + se oferise acolo un post permanent! %efuzase! -u. cînd eram un necunoscut în lumea literară. cea din spate. trebuie să am din ce să le pun copiilor mei o bucată de brînză pe masă!" L-am ru#at să mă aştepte cinci minute în secretariat şi l-am sunat pe un prieten. înainte de a ţi se adresa. dar cu sufletul rămas la vîrsta adolescenţilor pentru care lumea este o învălmăşeală de aventuri şi de mistere ce-şi aşteaptă dezle#area. macaraua lui 'eauşescu. fără să ştie. nu putea rămîne locului urmînd ca 'eauşescu să dea cu oc1ii de ea! 5in spaima celor care riscau să-şi piardă capetele şi funcţiile s-a născut soluţia) enorma macara a fost în#ropată într-o noapte! -imeni nu mai ştie locul e&act în care macaraua a fost în#1iţită de pămînt0 ea este undeva în perimetrul muzeului lui Aroveanu! +ar Aroveanu. "parţinea ultimei #eneraţii de literaţi 3"'ercul de la 8ibiu"4 din formaţia cărora filozofia făcea parte în mod obli#atoriu! 8criind el despre mine îmi făcea. +rinel Popescu 3c1irur#ul care a inau#urat transplantul de ficat în %omEnia4.

cu el. trecuseră MG de ani de cînd urmăream de pe o strapontină de pluş roşu 'iselle. în timp ce eu mă aflam la Paris. cronicari de la Contemporanul şi 'azeta literară. în BCCO. nespus de insensibil la tema morţii. pe +rinel Liciu. aşadar dintr-un spaţiu inaccesibil 38cena a marcat întotdeauna în mintea mea o "ruptură de nivel"4. iar eu eram fascinat de +rinel Liciu şi de Gabriel Popescu! 'înd am fost invitat prima oară în casă la +rinel şi 5oinaş ― stăteau în blocul "BGGB articole" de la Piaţa :nirii ―. cu nasul coroiat. dîndu-i K lei lui "nea G1eor#1iţă". în umbra unei "antante" pierdute şi mi-a oferit prietenia lui! Lumea mea se lăr#ea. iar criticii literari erau filozoficeşte inculţi! -e-am cunoscut. omul care rupea biletele la intrare! /ai toţi copiii din 'otroceni şi de la Liceul "Lazăr" făceau asta! Apera era "discoteca" noastră. pentru un poet. care nu se putea amesteca niciodată cu acela profan în care mă mişcam eu! 'înd m-am pomenit faţă în faţă cu ea. "în sus". poeziile Liei 8avu şi am făcut împreună lansarea volumului la +nstitutul @rancez şi apoi o emisiune la radio. aşadar. în#emănate cu artrozele cu care marii balerini plătesc cel mai adesea performanţa zborului interzis îndeobşte muritorilor. apoi am început să ne vedem în c1ip re#ulat după întoarcerea mea în ţară! :ltima "sindrofie" acasă la ei 3+rinel ştia să primească şi făcea parte din cate#oria "marilor doamne" care nu reuşesc niciodată să a$un#ă "#ospodine". la rîndul lor. 5oinaş venea uneori la editură şi îşi ale#ea cărţi! "vea mereu o bună dispoziţie "erectilă". şi şi-a păstrat-o şi după accidentul vascular care îi domolise ritmul vorbirii şi îi răpise aro#anţa mersului tineresc! . iar umărul stîn# se zbătea la intervale re#ulate ca şi cum ar fi sc1iţat la nesfîrşit o tentativă ratată de zbor! Pleoapele. al scenei sau al cărţii! "şa se face că am fost foarte emoţionat cînd am cunoscut-o pe soţia lui. cînd percep "valorile" în care se scaldă copiii de astăzi şi "vedetele" cărora li se înc1ină. au petrecut un se$ur în apartamentul meu din ?eidelber#. cu inconfundabilul mers al balerinelor. păreau uneori că uită să se desc1idă şi trebuiau a$utate de o scurtă torsiune a #îtului! (oate aceste ticuri. cîntăreţi de operă. deşi depăşisem vîrsta Le#endei 'ulturale. indiferent de timpul pe care l-ar fi petrecut în bucătărie4 a avut loc în BCCO în cinstea /onicăi şi a lui . într-un fel impropriu. cu sprîncenele desenate şi fardat în alb era acela al unei măşti $aponeze! 'orpul avea o #racilitate nespusă 3părea că poţi să-l iei în palmă şi că. ca să spun aşa. cînd au venit amîndoi în Germania. îmi dau seama de cît noroc am avut în anii aceia) trăiam într-o Le#endă 'ulturală în care zeii noştri aveau nume de actori de teatru. care mi-a lăsat un #ust incomparabil de puritate şi frumuseţe! 5e-atunci ne-am văzut rar.ir#il 3/onica a început apoi să facă periodic ta1icardii şi nu a mai avut cura$ul să se desprindă de Paris4 şi tot atunci. balerini. '1ipul lui +rinel 3trecuse de KG de ani4. că ceva se dere#lase în or#anizarea lumii şi că în faţa mea se afla o fiinţă care nu putea fi aici decît dintr-o eroare şi. @acul lebedelor şi 2păr!ătorul de nuci. +rinel Liciu făcea parte din această Le#endă. iar perspectiva propriului său sfîrşit părea că nu-l impresionează deloc! /i-l ima#inez pătrunzînd în sala de operaţie a doctorului +rinel Popescu cu #îndurile în altă parte! 'e se va întîmpla însă cu +rinei.ste o adevărată promoţie a vieţii cînd a$un#i să te mişti firesc printre oameni care pînă atunci îţi vorbeau din spaţiul "abstract" al catedrei. din franceză. pe care în adolescenţă o văzusem în toate baletele de la Apera din 'otroceni! Locuiam pe 5r! Lister şi aproape în fiecare seară eram acolo. una de dinaintea separaţiei nefaste dintre filozofie şi literatură! "lături de =alotă. căzute din paradisul 8cenei! *n BCDH.ra. era sin#urul care în peisa$ul cultural de atunci putea vorbi cu îndreptăţire despre o carte care respira literar cu plămînii filozofiei! "@ilozofii" noştri de atunci erau idiotizaţi ideolo#ic. marcat de e&oftalmie. 5oinaş a tradus #enial. urma să se desprindă şi să plutească în aer ca un ful# de păpădie4.culturală antebelică căreia îi aparţineam obiectiv şi afectiv. îi dădeau lui +rinel aerul unei zeiţe nevrozate. urca adică înspre o #eneraţie pe care în adolescenţă o priveam "de $os" şi ca inaccesibilă! . mi s-a părut. 5e-abia acum. care a optat pentru comportamentul unei plante de seră 3nu mai iese deloc4 şi care respira în ritmul ieşirilor şi revenirilor . a unui om care dădea senzaţia că nu poate fi lovit de condiţia muritorului. suflînd asupra lui.

adică laş. înainte de a simţi lucrul pe pielea lui. fiind bărbat. rîzînd. 28 mai 8in#ura iubire în care nu aştepţi nimic ― nici certitudinea sentimentului împărtăşit. timp în care noi mîncam mici în crîşma "La 'ocoşatu"! 29nc$ronizitIt. 5ar ce criteriu e&teriorL 'ăci altminteri. infarctul survenit.şti #ata să accepţi că ai ce(a de ispăşit şi că iubirea ta atotîndurătoare este va#a compensaţie a vinei de a-ţi fi adus copilul pe lume fără o consultare prealabilă! -e iubim cu toţii mamele atît de mult pentru că sînt sin#ura aluzie palpabilă la neantul care am fost.me. nu o să fie în stare s-o facă!" 9i a rîs din nou. acum a făcut-o0 ca pe o variantă e&tremă a lui tenir sa promesse. 5e fapt.&plicaţia e simplă şi %evel nu oboseşte să o reia cu fiecare carte a sa) marea ma$oritate a intelectualilor din Accident a apucat să $ustifice. celălalt se sinucide! -umai că 5oinaş. istoria se dro#ase! 8e întîmplă uneori să vrem să povestim cum arăta 1alucinaţia în care ne-a fost dat să trăim! 5ar. nici ecoul #esturilor tale în celălalt. + plecat de la spital de îndată ce. nerecunoştinţa şi ve&aţiunea c1iar. o seară la ei în care +rinei. împlinirea celei mai terifiante utopii ne#re la scară planetară! -imeni n-ar fi crezut. poate fi numit aşa numai în măsura în care orice relatare are loc în timp. iată. 5oinaş a murit! "poi şi-a pre#ătit 1ara<iri-ul 3în variantă europeană. să elo#ieze şi să aplaude ceea ce . vorba /onicăi. "nu ni se dă voie"! . să se instaleze acolo şi să devină istorie. MC mai :n )urnal. cu poftă! 9i. adică o "consemnare pe zile". ne spune celor de faţă) ""m 1otărît cu 5oinaş că.%odica +ulian4 că +rinel s-a sinucis astănoapte! /arie-@rance sunase de dimineaţă să-i transmită condoleanţe şi a căzut peste femeia de serviciu care i-a dat vestea! *mi vine în minte. brusc. de la oamenii pe care viaţa ţi i-a scos în cale ― iar tu eşti primul dintre ei ― şi pînă la întîmplări. că aşa ceva poate să intre în ordinea realităţii. cu comunismul. #înduri şi idei! Arice "$urnal" este un mod de a pătrunde în viaţă prin poarta cea mai la îndemînă.acasă ale lui 5oinaş2 26 mai "flu de la /onica 3via /arie-@rance . etats dF. cu luminal4! " murit pesemne către ora BB seara. adică prin poarta care eşti tu însuţi! 'ărţile sînt foarte proaste conducătoare de idei şi inteli#enţă! "ltminteri cum de a$un# e(idenţele atît de #reu în mintea oamenilor2 30 mai "m trăit. el este o dare de seamă despre tot. dacă unul dintre noi doi moare. nu micşorează cu o iotă iubirea ta pentru celălalt ― este iubirea pentru copilul tău! . nici un cuvînt de mărturisire sau încura$are şi în care lipsa răspunsului.

pentru că fiecare #eneraţie se raportează. nici recur#înd la violenţă! 'oncluzia este că cele mai apărate 3stabile4 sînt societăţile care. realitatea trebuie trecută sub tăcere! "5espre lucrul acesta ne veţi vorbi altă dată!!!" 'itesc. din cauza bo#ăţiei. cu cît partea de evenimente trăite care nu se suprapune cu a celor de dinaintea ta este mai mare. care nu se poate apăra nici prin vorbe obraznice. e&primată în termeni <antieni. pentru că în fond cunoşti şi poţi relata o e&perienţă de care ceilalţi nu au avut parte! "bia apoi realizezi că povestirea te zideşte în propria ta sin#urătate şi că ceea ce în primă instanţă părea că-ţi dă un presti#iu termină prin a te arunca în cotlonul revolut al lumii tale.i bine. avînd ca punct de plecare cartea 5oinei Fela. pare-se unică pe lume. @iecare #eneraţie reprezintă aproape o altă specie de umanitate. "vul#ul"4. ca %omEnia etc! . în epoca lui G1eor#1iu-5e$ din anii NKG! "mbele. t$e mob 3"#loata". apoi. este scursura acestora. făcută recent de un torţionar acti( în comunism. societăţile sărace şi "plebeiene". pînă una-alta. iar torţionarul nostru pare să fi venit de pe /arte! :n sin#ur cronicar aduce vorba de!!! 'eauşescu. componenta onestă a societăţii.rei să fii miliardar2" unei studente i se cere să alea#ă varianta corectă la întrebarea "'e trupe au intrat în BCOD în Pra#a) #ermane2 italiene2 ruseşti2 sau $aponeze2" @ata se concentrează. Povestind. presupune o sc1imbare a domeniului de experienţă.lveţia sau -orve#ia4 şi cele mai e&puse. spun în esenţă acelaşi lucru) "comunism" e#al "crimă"! . 2po(edania unui torţionar. se recunoaşte! Prin acest pact făcut între declasaţii societăţii şi cinicii #uralivi este apoi zdrobit şi aliniat poporul. nu au plebe 3ca . După"amiaza unui torţionar. 3'orolar) a şti istorie înseamnă a avea vîrsta tuturor #eneraţiilor de dinaintea ta! " fi nespus de bătrîn! 8au dimpotrivă) a ieşi din $ocul "tînăr-bătrîn" al evenimentelor trăite în c1ip nemi$locit!4 4 iunie Abservaţia ?annei "rendt că "plebea".pe noi ne-a mutilat şi ne-a ucis! Presti#iul de salon al comunismului a supravieţuit sistematic crimelor sale istorice! 'eea ce noi am trăit ca realitate iar ei ca răsfăţ ideolo#ic nu are măsură comună! 5e aceea. în nici unul din articolele occidentale dedicate filmului 3toate super-elo#ioase4 nu apare cuvîntul "comunism". scoţînd în prim-plan o fi#ură "accidentală" a istoriei 3ca şi cum pe 'eauşescu nu tot comunismul l-a creat4 şi salvînd astfel sistemul! @ilmului i se răpeşte valoarea implicită de document şi totul este mutat în estetica va#ă a "cruzimii umane"! 2 iunie 'um îţi dai seama că ai îmbătrînit2 'onstatînd că ceea ce pentru tine a fost bio#rafie. este cupa istoriei în care se colectează reziduurile tuturor claselor sociale. "tît în carte cît şi în film este vorba de confesiunea. în BB două pa#ini pline cu e&trase din presa străină despre filmul lui Lucian Pintilie lansat recent la Paris. bio#rafic. iată. eşti mîndru. Drumul Damascului. pentru alţii a devenit istorie! La emisiunea ". cu atît eşti mai bătrîn! 5evii bătrîn cînd începi să le po(esteşti celorlalţi ceea ai trăit tu. cartea şi filmul.a "accesează" un alt cîmp de e&perienţă! "şadar. şi tocmai ea este vînată şi manipulată de 1aimanalele politice care o flatează şi în care plebea. la alt domeniu de e&perienţă! Prin e&perienţa ei directă ea nu mai are acces la evenimentele la care avea #eneraţia precedentă! . spre deosebire de "popor". dar răspunsul e peste puterile ei! 'ere "a$utorul computerului") două variante #reşite sînt eliminate pe loc! %ămîn ca răspunsuri posibile) B4 trupele #ermane0 M4 trupele ruseşti! @ata oftează uşurată şi spune fără ezitare) "trupele #ermane"! *mbătrînirea.

pentru că se bucură de imunitatea iubirii care o precedă! 'ioran despre felul în care -oica nu şi-a "valorificat" e&perienţa de viaţă) "a trecut prin comunism ca un turist prin +nfern"! -oica despre aforismele lui 'ioran) "sclipitoare ca un ful#er după care nu mai vine tunetul"! Pesimismul nu este o viziune asupra lumii. 'ioran!4 "'e-ar fi să-i dezbrăcăm mai întîi sufletul2". lăudîndu-i lui 8ocrate frumuseţea lui '1armides. .r din 'or!ias. de zeii $udecători! Propunînd dezbrăcarea sufletului lui '1armides în locul trupului său. nu poţi fi luat niciodată prin surprindere de el.5 iunie . ci ocuparea unei poziţii strate#ice în faţa imprevizibilului! Pesimistul e de fapt un tip care se mena$ează) cînd pui răul în faţă. mai precis intrînd în $ocul de întrebări şi răspunsuri al lui 8ocrate! 'u fiecare . ci doar. iar moartea este aluzia la o eliberare care conduce direct la nemurire! '1armides acceptă provocarea! . în viaţă fiind. 8ocrate su#erează înlocuirea unui e&erciţiu infinit cu o propedeutică la o îndeletnicire divină! 'e sens are acest e&erciţiu2 5e ce apare 8ocrate aici ca dezbrăcător de suflete2 %ăspunsul e foarte simplu şi e de mirare că e&e#eţii lui Platon nu au făcut cone&iunea! 5acă moartea este despărţirea sufletului de trup şi ea redă sufletului puritatea care îi permite să reintre în contact cu puritatea +deilor şi să acceadă la cunoaşterea absolută. ca în mitul lui . în vreme ce şansa de a fi plăcut surprins de deznodămîntul fericit rămîne totodată intactă! Pesimismul este în felul acesta strate#ia mereu cîşti#ătoare a vieţii! 8 iunie :n autor de $urnal seamănă cu cineva care s-ar dezbrăca în public cu #îndul că trupul lui #ol le-ar putea da celorlalţi conştiinţa propriului lor trup! Aricît de lentă. spunea ?eraclit ―.orbele teribile ale oamenilor mari unii despre alţii. de la sufletul lui '1armides. pînă la capăt.ier<e#aard. "u#ustin. sufletul! -imeni nu şi-a văzut vreodată "sufletul #ol"! 3/arii dezbrăcători de suflete) 8ocrate. atunci filozoful. sufletul nu poate fi dezbrăcat de nici un muritor. din acest antrenament face parte e&erciţiul pe care 8ocrate îl propune celorlalţi) să-i dezbrace sufletul lui '1armides! 5ez#olirea sufletului este o iniţiere în moarte. /arc "ureliu. dezbrăcarea unui trup a$un#e de îndată la limită şi limita e trupul #ol însuşi! 5ar dezbrăcarea unui suflet2 :nde e limita lui2 5e-abia cînd scrii un $urnal îşi dai seama cît de "îmbrăcaţi" sîntem şi cum nici o viaţă.l învaţă să moară în c1ip precoce şi se antrenează cum poate mai bine. mai ales cînd sînt lansate "cu dra#". pentru desprinderea sufletului de trup! .i bine. de pe platforma unei prietenii consacrate de o viaţă! -umai aşa in$uria poate să devină cordială. oricît de lun#ă. nu ne-ar fi de a$uns pentru a ne dezbrăca. operaţia dezvăluirii lui este la rîndul ei infinită! 5e aceea. începe e&erciţiile de desprindere de$a din timpul vieţii! . 5ostoievs<i. nu vor mai a$un#e niciodată la trupul lui! Pentru că sufletul este infinit ― "întins în toate direcţiile". ca un impacient de nemurire ce e. îi întreabă 8ocrate pe prietenii lui cînd aceştia. îi propun tînărului să-şi dez#olească o clipă trupul2 8ocrate ştie de fapt că dacă vor începe de aici.l începe să se dezbrace răspunzînd.

ocea bunicii nu se aude niciodată în curte şi din cauza asta trebuie doar să-mi ima#inez că ea e&istă! . într-o casă boierească de la începutul secolului trecut.liade ― minimum şase-şapte pa#ini pe zi! 8tilul meu e "1eirupist". care scriau dimineaţă de dimineaţă şi cu porţia) =alzac. iar privirea limpede şi albastră4 urcînd şi coborînd la nesfîrşit pe scara celor şapte note şi canonul acesta îmi place şi îl absorb în mine întins în pat şi îmi tra# din el liniştea şi ec1ilibrul pentru începutul zilei! :n copil pe care nu-l cunosc. ne#ociez cu mine.ocea tatălui e prezentă în măsura în care se adresează adeseori cîinelui! . cu cei care locuiesc în ea. pentru #eneraţia cea mai vîrstnică0 violoncelul. Fulien Green. bunicii ei şi un cîine lup ― fără să mi-i reprezint vizual. şi pe care îl cunosc atît de bine.ocea mamei are identitatea c1emărilor fetiţei la masă! +ar vocea fetiţei. " persevera în direcţia bine aleasă. distribuite pe cîte un instrument) pianul. "lt e&emplu) însuşi acest "$urnal" care. o mustrare pentru toate zilele vieţii mele în care n-am făcut nici o #amă! &!i. e vocea fericirii depline pe care nu o au decît copiii atunci cînd se $oacă! Pipetele ei. umplea curtea cu e&uberanţa ei. metamorfozat de ri#oarea muncii lui. vioara! 5e la ferestrele apartamentului meu nu văd decît o porţiune minusculă a curţii. tonul care vrea să devină dintr-o dată poruncitor atunci cînd se adresează cîinelui.întrebare şi cu fiecare răspuns o porţiune infinitezimală a sufletului lui '1armides se dez#oleşte şi pe măsură ce dialo#ul avansează asistăm la o tentativă sporită de părăsire a lumii finitului! 5e aceea dialo#ul de tip socratic este sacru. născute din nesaţul $ocului. primul lucru pe care îl aud sînt #amele unei viori! /i-o ima#inez pe fetiţa care. deşi a cîinelui e mai frumoasă.&emple faimoase de tipi care aveau comportament de funcţionari conştiincioşi în cultură. care trimite la o altă vîrstă a =ucureştiului. tră#îndu-mă verti#inos către vîrsta copilăriei. cu o curte ti1nită. pentru că bunicul îndeobşte se răsteşte. . pentru cea mi$locie0 pentru cea de a treia. . părinţii ei. cu o vioară pe măsură fi&ată sub bărbie 3părul este pesemne bine strîns pe cap. reprezentată de o fetiţă de BG-BM ani. în după-amiezele şi serile lun#i de vară. pare că "s-a scris sin#ur"! L-am cunoscut pe profesorul Guţu cînd a$unsese la litera 8 de la marele său dicţionar latin-romEn! *mi povestea că lucrează de cinci ani. cînd desc1id oc1ii. în spaţiul unui sin#ur an. în fiecare zi. în timp ce cîinele are un lătrat timbrat şi armonios! . doar ca pe entităţi vocale! =unicul şi cîinele lup au voci asemănătoare. stă o familie de muzicieni! (rei #eneraţii. protestez amînînd în faţa iminenţei. îmi trimite în fiecare dimineaţă. 8adoveanu. pînă la biroul meu! +ar dimineaţa. 13 iunie 8ecretul oricărei reuşite) continuitatea. c1iuitul strident care acompaniază cînd şi cînd puseurile de e&citaţie ludică ― acestea toate reprezintă muzica asfinţiturilor care pătrunde prin #eamul desc1is de la bucătărie şi a$un#e. tropăitul de la un capăt la altul al curţii. pentru că are loc în vederea defrişării unui teren pe care îndeobşte numai zeii şi sufletele nemuritoare se pot mişca liber! 10 iunie Lîn#ă mine. stînd nespus de #ravă şi de dreaptă. decisiv pentru înc1eierea traducerii lui 2ein und 3eit. seara. se rezumă pentru mine la un univers sonor! *mi percep vecinii ― fetiţa. pierd timpul. . orice "termen" mă pune în stare de insurecţie! . restul fiind ascuns de copaci şi de un #ard înalt acoperit cu plante a#ăţătoare! 9i totuşi curtea şi casa de alături.&emple de reuşită) se$urul ultim de la ?eidelber#. datorită succesiunii infinite de umori ine#ale! "/ă învîrt în $urul cozii" 3e&presie oltenească4. de la ora 7 la BM dimineaţa. (1omas /ann.

săptămîni în şir. avansînd implacabil într-o direcţie pe care şi-au dat-o sin#ure! @ebrilitatea care însoţeşte consemnarea lor vine tocmai din surpriza noutăţii lor totale şi din teama că ai putea pierde o informaţie pe care nu se ştie cine ţi-o pune la dispoziţie doar pentru cîteva clipe! (otul e scris atunci la repezeală. noi înşine sîntem cei care e&tra#em fra#mente din preştiinţa în#ropată în noi! 5esi#ur.enon 3tînărul sclav care se dovedeşte că ştie demonstraţia unei teoreme #eometrice în măsura în care cineva din afara lui îl a$ută să aducă conţinutul ei. pe atît de mult. #îndurile se derulează perfect. din care nu mai pot ieşi. măsurat şi tacticos. "îmi dictez" prea repede.esel> sr! b $r! Pot să consider ziua de azi ca primul pas în realizarea unui proiect pe care îl port cu mine de BM ani) revenirea la Păltiniş. cu sufletul la #ură. ele se nasc şi se amplifică de la sine. sub un anumit frison. din tine. prescurtez. la lumină4! 8criind. ceva ce n-ai ştiut niciodată2 'um poţi să înveţi pur şi simplu scriind2 @aptul uluitor al scrisului este că el e&plicitează. afla. ascuns pînă atunci în mintea lui. încep să scriu "urît". pe ce-ţi cade landemînă. .(otul e de fapt o pre#ătire înfri#urată. în care pui pe 1îrtie ceea ce ştiai întocmai că vrei să pui. cu domnii ar1itecţi . îmi vine #reu să mă ridic. nu înţele# de ce n-am făcut-o de mai multă vreme. emoţionant la culme de descoperirea pe care ai făcut-o! 'um poţi să afli. apoi. la "vila lui -oica". . mutarea festivă în altă lume. îmi promit s-o fac zi de zi de-acum înainte ş!a!m!d! "poi ciclul se repetă! Pe cît de #reu este să a$un# la masa de scris. prin sinta#me imperfecte. ec1ilibrul acesta se strică. nu pot ţine pasul în scris cu succesiunea #îndurilor! "tunci pa#ina se dere#lează. cîte BM ore pe zi! *n timpul acesta sînt fericit şi am o senzaţie indescriptibilă de forţă şi plenitudine! :neori pot să scriu fără ştersături. ca şi cum mi-aş dicta mie însumi. la e&ploatarea zăcămîntului de ştiinţă prealabilă pe care stăm fără să ştim! sîmbătă. un trac prelun#it 3care se poate întinde pe perioade de luni4 în vederea aşezării la masa de lucru! Adată aşezat. 15 iunie @iind la 8ibiu. o cunoaştere prealabilă 3infinită4 de care eu nu sînt conştient pînă în clipa scrisului! @iecare pa#ină scrisă este aducerea la suprafaţă a unui fra#ment din această cunoaştere şi astfel smul#erea lui din propria mea "uitare"! -umai că această uitare este ori!inară 3nu presupune căderea mea dintr-un lucru pe care înainte +-am ştiut4. a accede la acest "scris de escavare" reprezintă o performanţă la care nu îmi dau seama cum se a$un#e! 8pre deosebire de "scrisul de însăilare". ces-tălalt te face să afli lucruri pe care pînă atunci nu le-ai avut aparent niciodată în minte! 8ursa lor este imposibil de precizat. liniştit. articulînd-o. pe 1îrtii diferite. cum dă 5umnezeu. m-am repezit astăzi de dimineaţă la Păltiniş. important este să nu pierd ce vreau să spun ştiind că apoi voi reveni! "cest fel de a scrie. compilatoriu şi e&terior. "scrisul de escavare" e sin#urul autentic pentru că pune în $oc dez#roparea unui conţinut de cunoaştere care îţi aparţine în mod propriu. care plimbă cunoştinţe dintr-o parte în alta. învăţa etc! decît în măsura în care scrii! 8ituaţia este diferită de cea descrisă de Platon în . un te&t pe care îl ştiu dintotdeauna! "lteori. este o uitare 3infinită4 coe&tensivă cu suprafaţa cunoaşterii prealabile 3infinite4 de care nu sînt conştient atîta vreme cît nu scriu! 'oncluzia este uluitoare) nu poţi şti. de-a latul sau de-a lun#ul foii. sălbatic şi nesăţios şi de aceea orice plăcere tinde la mine să se perpetueze! Pot "lucra" atunci 3dar de fapt este o transă. cuvintele nu traduc în mod ideal #îndul. în înlănţuirea lor ideală! 8e creează un ec1ilibru între ritmul derulării mentale şi cel al aşezării ei pe 1îrtie! . 3Platon. pe foi de$a scrise! La un moment dat te opreşti. pentru că spre deosebire de celălalt.ant şi ?eide##er ― cei trei #înditori ai transcendentalului ― sînt cei care au aşezat structura omului pe eni!ma prealabilului) 8crisul este un mod de a te concentra asupra a ceea ce nu ştiai că ştii 3asupra a ceea ce ştiai fără să ştii că ştii4! Pesemne că sîntem atît de i#noranţi şi proşti pentru că a$un#em atît de rar la "scrisul de escavare". îmi place! 8înt pasional. dar nu are importanţă. este cît se poate de straniu. o concentrare e&tremă şi continuă4.

obli#atoriu. a început cu cartea! +ar cartea. care decorează" plafonul şi pereţii casei scării de la eta$. în viziunea Preşedintelui. te întrebi. dar e abuzat de către fabricantul de bere de fiecare dată cînd bea bere4. adică de societăţi comerciale care urmăresc un profit.espasian Lun#u din BCDO. este făcută de edituri pri(ate. la "@orumul -aţional al 'ulturii". o cameră va deveni sufra#erie 3acolo se vor întîlni "bursierii" la prînz şi seara4. şi-or obţine editorii din . şi ne oprim la cate#oria "pe seama căreia" obţin editorii cei veroşi profiturile! "ceasta este în primul rînd cate#oria cititorilor. faptul că editorii "obţin profit pe seama cititorilor" pare profund imoral! -umai că atunci e deopotrivă imoral că fabricanţii de pantofi obţin profit pe seama celor care s-au decis să nu umble desculţi. pipa şi scrumiera de pe noptieră. un =o#dan /incă pot face minuni acolo lucrînd cîte o lună-două continuu! La fel doctoranzii mei actuali şi cei ce vor mai veni! Peisa$ul este ma#nific. pămătuful de bărbierit pe c1iuveta cu #ăleată sub ea4. turul zilnic. căsuţa fiind practic în#ropată între brazi! @iecare se$ur s-ar petrece sub spiritul tutelar al locului şi ar comporta. visul secret al Preşedintelui nostru ar fi să desprindem producţia. vor fi aduse la standarde de "confort" moderne) se va instala o centrală termică 3pe păcură0 în Păltiniş nu e&istă #aze4. de care -oica era foarte mîndru. se vor face lucrări de dezi#rasiere. (reacă-mear#ă. cana şi lin#uriţa de pe măsuţă. un <itsc1 oribil. în timp ce tînărul . de cuie. de scaune. de ciorapi sau de bere! +ar aceştia din urmă sînt abuzaţi încă o dată dacă beau berea într-o crîşmă sau la un restaurant! (oţi utilizatorii de ustensile sau de servicii de pe lumea asta sînt abuzaţi economic de către cei care le pun la dispoziţie ustensilele sau serviciile! 9i cum fiecare abuzat într-o direcţie este abuzator în alta 3fabricantul de pantofi "profită" cînd vinde pantofi.est profitul2 " bicicliştilor2 Aricum. 19 iunie "stăzi. lăsîndu-ţi impresia că locatarul tocmai a ieşit! .a se apropie de aceea a 'urţii din =oston. de 1îrtie i#ienică. pentru că făcuse din ele un stor9 de constituire al civilizaţiei în #enere! 'elelalte trei camere. de o oră şi cinci minute. dra#ă celor care şi-au trăit cea mai mare parte a vieţii în economii ale falimentului ţinute în viaţă de economiile mondiale ale profitului. asta e! -umai că acest profit ― şi asta de$a nu mai poate!fi trecut cu vederea ― "este obţinut pe seama cititorilor şi autorilor"! (recem peste sub-tema diabolizării profitului. fără nimic muzeal în ea. a constatat domnia sa. trecînd în revistă starea domeniilor culturii. dar scapă în cele din . celelalte două vor fi dormitoare şi camere de lucru! 'apacitate ma&imă) trei bursieri odată! :n 8orin Lavric. care. se va face o cameră de duş şi o c1icinetă. ca la o ec1ipă de medici care se pre#ătesc să aducă pe lume un copil! miercuri. şi de altminteri întrea#a vilă. iar fabricanţii de prezervative de pe urma celor care fac amor şi care s-au 1otărît să nu-şi asume anumite riscuri! Generalizînd. e imoral să obţii profit de pe urma celor care cumpără şi utilizează un produs! 8înt abuzaţi economic consumatorii de cren-vurşti. cu toate obiectele faimoase ale locuirii lui la locul lor 3ibricele de pe sobă. care $udecă un om pentru crima de a fi făcut un profit de O pence la un şilin#! Amul e cît pe ce să fie e&comunicat. al Păltinişului! "m stat şi am visat la acest moment ce va veni. de şireturi de pantofi. paltonul şi căciula în cuier. de scobitori. Preşedintele nostru. aşezat pe un fotoliu. un 'ătălin 'ioabă. le scria cuminte pe un plan pree&istent! /ă uitam la ei recunoscător. desfăşurat la "teneu. scara va fi înlocuită cu una de ste$ar.esel> măsura cu o sculă care m-a fascinat ― o "ruletă" laser care afişa distanţa la milimetru cînd punctul roşu al laserului atin#ea peretele ― toate distanţele ima#inabile din interiorul vilişoarei şi îi dicta "cotele" tatălui său.or rămîne deopotrivă intacte "frescele de la (assili 3sau "ltamira24" ale lui .transformarea "vilei -oica" în sediu pentru cantonament filozofic perpetuu etc! 'amera lui -oica va rămîne intactă. 5e pe urma cui. comerţul şi consumul din societatea omenească de ideea de profit! Gîndirea Preşedintelui nostru nu este absolut ori#inală! .

în cazul în care cartea se vinde sau în proporţia în care ea se vinde. în anii N7G. eu îmi e&ploatez prietenii. aveam un cole# care. în o#lindă! /ie lucrul ăsta mi-a creat un nea$uns. 21 iunie La +nstitutul de filozofie. ne povesteşte cum acasă tocmai terminase de mîncat o cratiţă mare de varză cu carne. "marile destine culturale" de dinainte de NDC s-au prăbuşit în ma$oritatea lor. membrii secţiei de epistemolo#ie şi lo#ică condusă de ?enri Rald. făcînd-o responsabilă. prin "noile centre de putere" pe care le-ar crea 3în mintea lor pînă şi e&celenţa este o variabilă a puterii4. în spectacolul pe care îl oferea acest om. nesilit de nimeni. că îşi începea ziua contemplîndu-se minute în şir. potrivit Preşedintelui. pe unul dintre ei! Pentru aceştia. cîşti#au doar autorii care erau dispuşi să mănînce ra1at. tira$ele au început să fie dictate de impersonala cerere a pieţei. ci. l-am auzit spunînd. lăsînd să se ridice în urmă uriaşul nor de praf al urii lor pentru orice reuşită nouă! *n secret. capul masiv în formă de pară. era sporit de o fizionomie e&traordinară) avea structura unui $ucător de ru#b> din linia a treia. pentru că de cîte ori îl întîlneam trebuia să fac efortul de a-l reîmbrăca şi de a elimina ima#inea 1idoasă pe care c1iar el mi-o strecurase în minte! "$uns într-o zi la +nstitut. #ol. cu pieptul bombat. totul sub oc1ii unui vecin care l-a privit pe tot parcursul mesei. pe cînd astăzi cîşti#ă doar autorii de succes! 'e vremuri am a$uns să trăimL 20 iunie 'e formidabil instrument de mascare. 'eea ce ar însemna că atunci cînd public la ?umanitas o carte a lui Pleşu. încît cînd apare la ?umanitas un volum al meu. oricine în locul lui. cei publicaţi îşi făceau iluzia că sînt mari şi că au un public al lor prin c1iar faptul că erau publicaţi! "Publicul meu". de vreme ce fac profituri "pe seama lor"! =a sînt atît de sc1izofren. dintr-un coridor comun. şi de pe urma autorilor. un contract în care autorul. un autor semnează cu editorul său. /onica Lovinescu etc. direct din cratiţă şi muşcînd dintr-o franzelă. oc1ii mici şi călcătura lată! " ţinut să ne comunice din prima clipă în care a venit printre noi. Patapievici. primeşte o sumă între 7c şi BGc din valoarea ediţiei! "ceasta este şi suma care îi rămîne editorului în c$ip teoretic sub formă de profit! Lăsăm deoparte faptul că riscurile le#ate de producerea cărţii revin inte!ral editorului! 9i totuşi. fascinat. apariţia culturii libere a fost un dezastru! 8-a dovedit că lumea nu îi voia sau că nu îi voise decît pe timp de secetă spirituală! 'înd. 'ărtărescu. pentru o #rămadă de destine culturale. deturnată şi domolită de voluptatea şi inocenţa cu care obişnuia să relateze scene al căror erou era şi pe care. a fost cenzuraL în timp ce scriitorii popriţi păreau că nu e&istă.urmă cu o amendă de MGG de lire! =iserica preia cazul şi pastorul din =oston îşi construieşte cîteva predici pe ticăloşia celor care fi&ează ca ţel al activităţii economice ― profitul! 8întem în BOHC! 5ar editorii nu se mulţumesc să facă profit doar de pe urma cititorilor. a venit la +nstitut cu o sticlă de must din care ne-a oferit cîte un pă1ărel. îmi su# sîn#ele în calitate de editor şi am sîn#ele supt în calitate de autor! 5oamne. le-ar fi păstrat pentru sine! (otul. în locul 8ecţiei ideolo#ice. pentru spulberarea unei reuşite ce fusese edificată pe un fals al +storiei! %ineri. într-o dimineaţă brumoasă de toamnă. ei re#retă epoca în care propăşiseră într-un climat de foamete culturală şi detestă "cultura pe baze private". fusese croitor la "paca! "vea în el o mitocănie rabelaisiană. unde ne-a adus capitalismul ăstaL Pe vremea Preşedintelui. îmbiindu-şi mai ales cole#ele să . mîinile uriaşe. Preşedintele nostru crede că editorii "su# sîn#ele" cititorilor şi autorilor deopotri(ă. printr-o lucarnă care dădea în bucătărie! "ltă dată. înainte de a deveni "lo#ician". ca peste tot în lume. în %omEnia. 5upă ştiinţa mea.

stru#urii. fuseseră prelucraţi astfel) lo#icianul nostru şi soţia lui 3purtînd numele suav de 'andida4 se dezbrăcaseră #oi-puşcă. care umpluseră cada de baie. cu condiţia ca apoi să fie escamotat.l era. ci care s-ar sinucide dacă ceilalţi ar afla ce a făcut! 5ar dacă astfel înţeleasă morala nu este decît diversiune a suprafeţei. ci că nimic nu trebuie ascuns pînă la capăt!4 sîmbătă. fuseseră călcaţi în picioare. ne apropiem atît de mult încît ne tămăduim împreună) eu mă împac cu mine a$un#înd la tine. se urcaseră în cadă şi. tu te descoperi pe tine descoperindu-mă pe mine şi te împaci cu tine! 5intr-un $urnal afli că oamenii comuniază fără să ştie. dacă ima#inea aceasta rămîne "la sine" ― omisă. era un "dam parado&al rătăcit printre urmaşii lui căzuţi! -oi. cu batista la #ură! "tunci am avut revelaţia că morala are ca premisă ima#inea de sine reflectată în oc1ii celorlalţi şi că. să circumscrii ceea ce în tine trebuie să . ca să zic aşa. 'ole#ul meu lo#ician era liber de felul î1 care ima#inea lui se reflecta în ceilalţi şi "morala" lui venea astfel de dinaintea oricărei morale! . nu este dat pe faţă drept ceea ce el era de la bun început) o $osnicie! 7rice poate fi făcut dacă e făcut cu sin#ură complicitatea noastră! 7rice poate fi făcut. morala nu este decît splendoarea vizibilă a suprafeţei perfect şlefuite. scur#erile! *n accepţiune socială. latentă şi ascunsă cu #ri$ă ―. trebuie să le vizitezi pe furiş şi să uiţi de îndată că ai făcut-o! :n $urnal te a$ută nu numai să te pui în lumină. străini pînă atunci. ca şi cum nici un atom din fiinţa lui nu trebuia tăinuit! . că în adîncul lor ei sînt identici sau asemănători! 5e fiecare dată în viaţa unui om e&istă ceva care cade sub pecetea tainei! . morala poate deveni la limită ticăloşie discretă. nesimţit. "a ascunde" îşi pierde sensul) într-o lume a moralei adevărate ori nu ai nimic de ascuns. ori nimic nu poate fi ascuns! 38povedania este suprimarea voluntară a ascunderii! . neîmpărtăşit. rămas sub pecetea celei mai depline taine! 'a pra#matică socială. dacă nu le poţi trece cu vederea.a nu înseamnă că nu ai nimic de ascuns. au părăsit biroul în #rabă. inspiraţi de ritualul ba1ic pe care îl resuscitau într-un apartament de bloc din /ilitari. totuşi. dar de fapt mă ofer ţie! %ezultatul este un eu lăr!it în care "eu" şi "tu". rafinament al camufla$ului. tropăie stru#urii în peştera lui Polifem pentru a-l îmbăta pe acesta şi a scăpa astfel de soarta #rozavă pe care ciclopul leo pre#ătea! 'urînd s-a dovedit însă că stru#urii. ba mai mult. el rămînea premoral! . ci deopotrivă să ve#1ezi asupra părţii tale de umbră. ascuns. 22 iunie "Principiul $urnalului" este unul al spovedaniei 3a$un# la mine mărturisindumă4 combinat cu descoperirea de sine a celui care îmi citeşte mărturisirea 3te a$ut să a$un#i la tine prin mine4! /ă ofer mie. o toridă scenă de amor pe patul de stru#uri din cadă! 5ouă-trei doamne. oarecum 3îmi ima#inam eu ascultînd începutul poveştii4 în stilul în care Adiseu şi tovarăşii săi. unde începe ade(ărata morală? Pentru a-şi căpăta o întemeiere. trăiseră. asta înseamnă să intri sub privirea lui 5umnezeu! 'eea ce revine la a spune că pentru a te sinucide este suficient să ştii doar tu ce ai făcut! *n spaţiul privirii de dinaintea "privirii celorlalţi" 3etica transcendentalmodernă4 sau în cel al privirii lui 5umnezeu 3etica transcendent-tradi-ţională4. ceilalţi.bea. La 5ostoievs<i. neîntorcîndu-se asupra noastră încărcat de $udecata celorlalţi. "moral" nu este un om care nu face ceea ce nu trebuie să facă. viscerele. al căror must tocmai îl băuserăm.ra dispus să facă în public orice. pentru că totul putea fi arătat! (otul putea fi arătat şi. scăldaţi pe $umătate în must.&istă zone în fiinţa ta pe care nici măcar tu nu trebuie să le atin#i şi pe care. în sc1imb.ir< 5ou#las. la un moment dat. morala trebuie să părăsească spaţiul convieţuirii sociale şi să pătrundă în spaţiul transcendental al pri(irii de dinaintea 1pri(irii celorlalţi1. inco#nito al mîrşăviei. sîntem morali în măsura în care acest "orice". care îşi ascunde subsolurile. premoral moral! Putea fi mitocan.ra asemeni =unului 8ălbatic. pentru că era "bun şi dulce"! "poi ne-a povestit cum făcuse mustul! *n seara precedentă. care ascultau povestea cu pa1arul #ol în mînă. în filmul cu . 1idos ― dar nu ticălos! Putea trăi ca şi cum nimeni nu ar fi e&istat pe lume pentru a-l privi.

trebuie să a$un#i să oferi celorlalţi partea convenabilă din tine şi să convieţuieşti în taină cu ceea ce nici măcar tu nu poţi accepta! La capătul unui $urnal trebuie să afli care anume este încăperea din fiinţa ta pe care nu o poţi desc1ide decît cu preţul pierderii. să se lăţească peste întrea#a lume ― l"am pierdut. după căsătorie. "erul acela de bonomie eternă. valeţii şi servitoarele lui /oliere2" (oate acestea se petrec într-o lume care pînă deunăzi nu e&cela prin verti#inoase sc1imbări de mentalitate! /onica îmi povesteşte cum în @ranţa abia în urmă cu zece ani a fost modificat un articol din 'odul -apoleon. prin spovedanie şi lepădare de păcat. doamna . rezultatul prezumat fiind mîntuirea! *n primul caz. din miezul umil al fiecărui lucru. încăperea tăinuită etc! reprezintă un scandal! *n primul caz. avînd fiecare în dotare cîte un baston impozant! 5octorul i-a primit cu un superb )eu de mots Je (ois Due cFest le . 24 iunie (elefon cu /onica şi . 25 iunie (rec pe la 8ănduc 5ra#omir! . numele de fată. după moartea lui -oica. care interzicea femeii să-şi păstreze. s-a instalat pe faţa lui! 5e unde răsare această cumsecădenie a neputinţei răsti#nită peste #olul care creşte treptat în noi. uşa condamnată.ir#il! /onica îmi povesteşte foarte mîndră cum au fost astăzi amîndoi la stomatolo#. în interbelic. şi pentru tine! . camera este desc1isă prin imperativul curăţeniei #enerale. te predai altuia 3psi1oterapeutului4 care începe să scormone în tine şi uşa se desc1ide profesionist. pe care îl proiectează uneori în afară lenta ciuruire a creierului.ate 8inclair îi propunea lui /arie-@rance ca pentru persona$ul "servanta". după căsătorie. acest zîmbet strivit pe faţă care ţine loc de e&presie şi scoate la iveală o fericire fără obiect2 9i trupul. în timp ce la noi. pentru desc1iderea unui cont. acolo se intră cu c1ei potrivite şi cu lanterna în mînă. a întrebat-o /arie@rance. lucrul era perfect posibil! /onica îşi amintea deopotrivă cum în BCKM. un soi de "femeia care face treabă"! ""veţi soluţie. una ce pornea de $os. al îmbolnăvirii! "tît pentru terapia psi1analitică cît şi pentru etica reli#ioasă acest tip de discurs este blasfemie! *n ambele cazuri. potrivit modelului le#islativ importat din =el#ia. a trebuit să se prezinte la bancă cu încuviinţarea autentificată a lui . prin răsucire metanoică. rezultatul prezumat fiind "vindecarea"0 în cel de al doilea caz. ca apa rezervorului de la clo pe care o auzi cur#înd întruna! =ucăţi între#i din corpul nostru "se strică" şi le mai tra#em o vreme după noi pînă în ziua în care .rămînă interzis şi pentru ceilalţi. ne-a dat o altă măsură a #îndirii. începem să semănăm cu obiectele stricate) sîntem ca uşa unui fri#ider care se înc1ide prost. al destrămării. ci mai de#rabă a preveni.esti(al de Cannes: (canne d "baston"0 iar festivalul cu pricina e în plină desfăşurare4! Le povestesc de discuţia cu /arie-@rance.aid) din @ecţia să accepte varianta "corectă politic" t$e ?oman ?$o does. camera zăvorită. ca braţul unui fotoliu care $oacă sub #reutatea cotului. a încercui 3anunţînd că acolo înseamnă "pericol de moarte"4 locurile în care nici tu nici alţii nu aveţi ce căuta! Pe scurt. apoi! 'înd ne de#radăm fizic.indecare nu înseamnă a spune totul. eşti sin#ur cu tine şi faci operaţie pe cord desc1is convins fiind că 5umnezeu se uită la cum decur#e operaţia! " trăi înseamnă să poţi supravieţui strivit între două ima#ini despre tine) a ta şi a celorlalţi! luni. şi pentru bufonii lui 81a<espeare2 -e puteţi propune ceva pentru cameristele. printr-o te1nică avansată a spar#erii! *n cel de-al doilea caz. la bonne (t$e . care primise vizita noii traducătoare en#leze a lui +onesco! /înată de e&i#enţele "corectitudinii politice". care.ir#il! mar$i. asemeni spiritului din sticlă eliberat.ste limpede că pe omul acesta. pentru ca apoi.

pentru ca apoi. aflînd. H mai MGGB ― cu o lun#ă în$urătură la adresa limba$ului filozofiei. ratează însăşi "poanta" cărţii! (otul. şi le dă voie discipolilor să înceapă să e&iste tocmai în măsura în care îi constrîn#e să pună.iinţă şi timp. în această perspectivă. cînd la ?eidelber# te declari absorbit de verificarea traducerii lui ?eide##er. în conte&tul "medical" al cărţii.l părăseşte scena înveşmîntat în propria-i neputinţă. 5iscursul final despre moarte rostit în faţa discipolilor este o apoteoză a autorităţii sale şi el îi transformă pe aceştia în simpli fi#uranţi! Lui 8ocrate nu-i tremură mîinile. în felul acesta.1 Abservaţia. începe cu o boală pe care o numesc "prăbuşirea sistemului de iluzii"! +ar prima iluzie care se prăbuşeşte în "sistemul" meu este. îl transformă direct în statuie! 8ă iubeşti copilul care stă la pîndă în fiecare om bătrîn! mar$i. nu"i lasă pe ceilalţi să înceapă să fie. în timp ce tra#i după tine cu alură de ocnaş #1iuleaua . este tra#ica neputinţă de a-ţi pierde minţile! -ebun e cel văduvit de proprietatea de a se investi în zadar şi care ştiind. nu de o inversare a rolurilor este vorba aici! 5ar oferindu-le celor care îl cunoscuseră în splendoarea sa versantul destrămării sale. este.lveţia 3de unde promite să revină cu pa#inile "despre în#eri" înc1eiate4 ne-am văzut ca sămi comunice observaţiile lui! :na dintre ele mă provoacă în mod deosebit! "începi ― uite. la #unoi! /ă uit la 8ănduc 5ra#omir în această perspectivă ustensilică) #ura nu i se mai înc1ide cum trebuie. băută. că pot să mă dedic "codului" filozofiei şi să recuperez sensul #ratuităţii şi al "nebuniei" ei. ce s-ar întîmpla dacă nu ne-am mai putea "dro#a" cu nimic şi dacă tot ce înseamnă "valoare" şi "sens" s-ar dizolva în lumina crudă a indiferenţei suverane! -ebunia. 2 iulie +-am dat lui "ndrei în urmă cu zece zile pa#inile de pînă acum ale acestui "$urnal de convalescent" şi întrucît în curînd va pleca în vacanţă în . constat că sînt din nou capabil de 1alterofilie metafizică! @aptul că interpretarea unui te&t dificil redevine pentru mine o preocupare. 8ocrate moare ca un maestru nepoliticos otrava. nu-şi uită vorba! Pentru că nu re#resează. *n ele este dia#nosticată o boală care ne spune cît de şubredă este în fond sănătatea condiţiei umane! 5escrierea unei astfel de boli încearcă să arate ce s-ar întîmpla dacă luciditatea ar pune stăpînire pe vieţile noastre. nemaiputîndu-se domina. tandreţea #ri$ulie #enerată în ceilalţi de declinul său! 5esi#ur. înţele#înd optează pentru imobilism şi melancolie! -ebun e . să a$un#i la #lorificarea 6codului7 filozofie! 'eea ce înseamnă că nu mai ştiu de unde să te iau! 8pui că eşti liber de filozofie. picioarele îl a$ută prea puţin.trebuie să renunţăm şi să le aruncăm. aici. nu face pipi pe el. pentru că nu cere a$utor şi nu are nevoie de el. tocmai filozofia. aşa cum era şi firesc. pe scurt pentru că le refuză celorlalţi autoritatea de-o clipă pe care le-ar da-o spectacolul neputinţei sale. aşa după cum primele semne de recuperare şi de reconstrucţie a iluziei încep. din pantalonul pi$amalei îi iese furtunul unei sonde de care nu se va mai despărţi pînă la sfîrşit. apare acum un copil. maestrul consimte implicit la un transfer de autoritate! (ocmai asta este neplăcut în sfîrşitul lui 8ocrate) el rămîne prota#onist pînă în ultima clipă şi. obli#îndu-te să reiei de cîteva ori ceea ce spuneai şi făcînd cu neputinţă conversaţia! Arice maestru îşi înc1eie cariera din clipa în care. avînd toate aparenţele că este întemeiată. medicamentul administrat "din umbră" şi care totodată contracarează efectele castratoare ale "codului" practicat în e&ces sînt tocmai pa!inile acestea. . la ?eidelber#. cu utilizator cu tot. primul semn al unui început de vindecare! %ecuperarea sistemului de iluzii prin reintrarea în filozofie ec1ivalează cu recăpătarea poftei de mîncare! +ar terapia supremă. urec1ea e tot mai surdă şi brodeşte rău cuvintele auzite. el ne obli#ă să "îl luăm în primire"! *n locul celui care fusese pentru noi autoritatea însăşi. în locul respectului şi al devoţiunii. pe MG septembrie. în epicentrul însuşi al prăbuşirii cînd. nu întîmplător.

ir#il2" ― "'e să fac.ir#il. 10 iulie /ă simt uneori în faţa cărţilor ca un de#ustător încercat de vinuri! 9tiu cînd o carte e "bună"! 'riteriul este simplu) ea trebuie să te mute în lumea pe care o desc$ide. autorul trebuie să construiască din inteli#enţa. îi citeam cărţile dîrdîind de emoţie şi nu mă îndoiam nici o clipă că este sin#urul persona$ în $urul căruia poate să se nască un mit contemporan! Amul continuă să mi se pară enorm. fantezia. răspund eu întremător. de . Gabriel. îşi va aprinde de îndată ţi#areta. iluzii! "şa înţelese. "epoca încorporării monstrului"! "ceasta e soluţia pe care a #ăsit-o .cclesiast postmodern! "'e faceţi.ir#il la telefon în vervă prafpulberistă. 6 iulie (elefon cu /onica şi . călcînd nesi#ur dar mîndru de replica lui. spre fotoliul în care. la ?eidelber#. care a fost o "revoluţie bifurcată") bolşevicii au rămas în . este absorbţia tel Duel a structurilor care prelun#esc trecutul.iron Costin la >ir!il 0erunca. susţine el.ladimir =u<ovs<i la "-oua . superb. dar aveţi toată viaţa înainteL" ― ""şa e. dar contaminarea s-a produs! +ar încorporarea monstrului prin sacrificarea memoriei nu este decît e&presia ultimă a acestei contaminări! sîmbătă. a spus =u<ovs<i.la1uţă 6-u de moarte mă cutremur. de eseu sau de un tratat de filozofie. . cum am botezat-o într-o vacanţă petrecută împreună la /e#eve în BCCD! +ma#inam atunci şi o lucrare de doctorat cu titlul %rafpulberismul în cultura rom. aceeaşi.lucidul. ci de veşnicia ei7!" ― "'um aşa. în BCDH.uropei! . păstrîndu-şi umorul. pe teroriştii veniţi din toate colţurile lumiiL "'eea ce mă sperie în această te1nică de încorporare a monstrului. pe care o fumează de cum începe ziua! miercuri. speculativitatea sau sensibilitatea lui o lume care pînă atunci nu e&istase! +ar din lumea aceasta. la DM de ani am înainte viaţa de apoi!" /onica şi cu mine rîdem în 1o1ote! .estului faţă de trecutul comunist al . 4 iulie 'onferinţă a lui .estul a scăpat de %evoluţia din BCB7. (on> =lair face o vizită în %usia şi declară cît de fericit e că se află într-o ţară care are o "e&perienţă vastă în combaterea terorismului"! 8ă spui asta în c1iar ţara care a in(entat terorismul.nă de la . în tabere speciale.ir#il a optat totuşi pentru "viziunea prafpulberistă".st şi au impus comunismul prin revoluţie0 menşevicii au trecut în . iar prin ceea ce a făcut pînă la e&pulzarea sa din :%88 şi prin felul în care a #îndit şi continuă să !îndească după JGGC ― superior lui 8ol$eniţîn! 'onferinţa e dedicată epocii care a început după prăbuşirea comunismului! =u<ovs<i o numeşte.est şi au instalat mentalitatea stîn#istă prin partide şi reforme socialiste! %ezultatul nu e identic. îl #ăsesc pe . omul care nu mai are capacitatea de a fabrica.ir#il! *n ultima vreme.ste o iluzie că . pentru el şi pentru ceilalţi. fapt care lui . pa#inile acestea sînt o punere în #ardă asupra supremului pericol care ne pîndeşte) cel de a fi în toate minţile! &!i. a celor care au controlat şi controlează totul fără ca ei să fie controlaţi!" 5ar de ce se întîmplă asta2 Pentru că e&istă o complezenţă a . .uropă".ir#il îi cedează telefonul şi îl "văd" cum se îndreaptă.ir#il îi plăcea enorm şi îl făcea să rîdă cu poftă! "şadar. scepticul. . re#ret că nu mai am timp să scriu B GGG de pa#ini despre versul lui .estul pentru a pune capăt războiului rece! +ar încorporarea monstrului în restul lumii a avut loc cu preţul uitării trecutului.reţi un e&emplu de te1nică a încorporării2 a spus =u<ovs<i! %ecent. . . care a finanţat terorismul internaţional şi care i-a antrenat. odată aşezat. +ndiferent dacă este vorba de literatură.

să-mi $ur că o voi face. este şi ea mai aproape de sfîrşit! Pentru că rostul vieţii mele se născuse şi din întîlnirea mea cu celălalt. buimac şi nefericit! 5acă o carte nu creează această ruptură. cît este de #reu să-ţi respecţi pornirile şi avînturile de o clipă! 5ar odată întors din Germania. dacă ea nu îţi provoacă nevoia de a te freca la oc1i pentru a reinte#ra lumea pe care ai părăsito. ca demonstraţie absurdă a unei supravieţuiri inutile. săptămînă de săptămînă. care se ducea să-l vadă aproape zilnic. îmbrăcat în pantaloni de pi$ama şi cu un tricou fără mînecă! -u cred că avea mai mult de HG de <#! 8enzaţia era cumplită) aveam în faţă trupul unui om de DG de ani redus la scara unui trup de copil! Părea o fiinţă care se absorbise dinlăuntrul ei.ieru. el dispărînd. aşa încît după o $umătate de oră îl luam în braţe ca pe un prunc şi îl a$utam să se răsucească în altă poziţie! Groaza iniţială se transformase în tandreţe şi ţin minte că mi-am promis să revin. sînt debusolat. atunci ea nu e o carte importantă. m-am liniştit! @emeia care stătea cu el zi şi noapte ieşise. o parte din rostul vieţii mele se pierde şi el! %elaţia mea cu Rald nu a fost niciodată aceea dintre învăţăcel şi profesor! 'eea ce ne-a unit a fost mediul ostil în care am lucrat amîndoi la +nstitutul de @ilozofie al "cademiei! Rald s-a purtat atunci cu mine ca un părinte şi un prieten mai mare. poarta lumii obişnuite trebuie să se înc1idă pentru o vreme în urma ta şi tu trebuie să uiţi că lumea aceea. că mam pus. încît în primele zece minute îmi venea să ţip şi să fu#! "poi. care îşi devorase substanţa şi care păstrase.de îndată ce ai pus piciorul în ea. treptat. scăpate parcă din c1eotorile toracelui! 8pectacolul era atît de cumplit. tu ca cititor trebuie să nu mai poţi ieşi! Poarta lumii din care ai venit. în c1iar mi$locul e&istenţei în care eşti împlîntat. o lume alternativă la care să poţi face oricînd recurs. *n orele acelea cît am stat ultima oară cu el îmi spunea că îşi doreşte mai mult ca orice să moară şi că moare ca un mare credincios) avea credinţa ne" zdruncinată că va intra în neant! 5e cîte ori dispare cineva care a făcut parte din viaţa mea mi se pare că ia cu el partea aceea care era a noastră şi că viaţa mea. e&istă cu adevărat! +cum. #ămălia capului şi coastele lăbărţate. retră#îndu-şi contururile. încercînd să mă prote$eze într-o lume care mă re$ecta ca pe un corp străin! 'e căutam noi în ea2 m-am întrebat de atîtea ori! Pe Rald îl aruncase acolo +storia! @iu al unui ne#ustoraş de nasturi din 5udeşti. ci una pe care o vei uita. în picioare în mi$locul camerei.ieru că voi avea un şoc! 5ar a fost mai rău decît putusem să prevăd! 8tătea întins pe sofaua din sufra#erie. lipind afişe şi luînd parte la întîlniri clandestine! -u i se potrivea deloc! "şa cum nu se potrivea cu sensibilitatea şi cu vioiciunea lui mentală uniforma ideolo#ică pe care o vreme a fost nevoit s-o poarte! -umai că valul acesta al +storiei l-a împins într-un loc social în care . cînd lectura ei s-a înc1eiat eu nu mai aparţin lumii de aici! 5e aceea. neplăcută şi uneori c1iar plină de suferinţă! Pentru că centrul fiinţei mele s-a mutat în lumea pe care cartea a desc1is-o. se trezise în prima tinereţe "ile#alist"! /i-l ima#inam #reu în postura asta. nu am mai revenit) nu eram nici îndea$uns de bun şi nici îndea$uns de cura$os ca să o fac! " făcut-o în sc1imb /arin 5iaconu. lîn#ă raftul unei librării sau la lumina unui felinar! 14 iulie " murit %icu Rald! L-am văzut ultima oară înainte de a pleca la ?eidelber#. dacă ea nu îţi propune. pe care ai citit-o căznit şi care va sfîrşi în vastul cimitir al cărţilor! 'ărţile acestea care intră în timpul tău cu propriul lor timp pot fi citite c1iar acolo unde ai apucat să le desc1izi. cînd citeşti. pentru că ştiam. profitînd de vizita mea. împuţinată astfel. a făcut-o 8orel . pe de altă parte. nu e&istă decît lumea în care ai fost absorbit şi din care nu mai poţi ieşi decît după ce ai străbătut-o în între#ime! +ar revenirea la lumea de pînă atunci ― la lumea aceea impozantă prin realitatea şi "adevărul" ei ― trebuie să fie #rea. recăzînd în ea. care pînă atunci fusese sin#ura reală. în toamna anului trecut! "vea metastaze osoase şi fusesem prevenit de către 8orel . cioturile supraînălţate ale umerilor. şi atunci cînd i se întîmpla să nu se ducă mi-a mărturisit că avea senzaţia penibilă că tra!e c$iulul. aproape.

n#els privitoare la raportul dintre muncă. era populată de impostori! Rald nu era însă nu impostor. cu vremea. 'arol venea la "cademie şi vorbea liber MG de minute despre filozofia lui =la#a"! :nde mai pui că iubea şi $azz-ul. prin anii NOG. ci costumul bine croit. vă doare mi$locul. fapt de care el era foarte mîndru pentru că dădea "şic"! 8înt convins că dacă n-ar fi e&istat le#ionarii. de o şcoală anume. care lucra la televiziune şi în$ura ca un bir$ar. prin însuşi e&erciţiul $ocului. a$unsese să creadă că are sub el un armăsar focos care îl poartă în cele mai crîncene bătălii ale #îndirii! 5e cîte ori l-am privit $ucîndu-şi. să asimileze un autor sau un domeniu! *i plăceau prea mult spectacolul. s-a soldat cu o #alimatie filozofică în care nu mai era de recunoscut nici mar&ismul. snob. Rald nu avea ce să-mi dea.altminteri n-ar fi a$uns niciodată) mediul universitar-academic! 5in nefericire pentru el. mocasinii! "vea stil. nu a avut însă răbdarea necesară. dar pe mine mă doare scopulL" miercuri. a rămas şi în filozofie tot un baterist". dar care lui Rald. cozeria. domnule profesor. nu prea făcea fi#ură de "ideolo# al clasei muncitoare"! *i stăteau bine nu şapca şi tunica. ca să mai #ăsească în el resursele necesare pentru lucrul metodic şi aprofundat! Lectura de tinereţe a teoriei lui . inteli#ent şi superficial. unealtă şi limba$ l-a marcat pentru restul vieţii. obişnuia. atunci cînd îi asasina cultural pe /aiorescu sau pe =la#a. pe =ellu Qilber. 17 iulie . m-am simţit nespus de bătrîn! -u ştiu ce va "rămîne" din cărţile lui Rald 3mi s-a părut totdeauna că scrisul lui repeta.ra bine crescut. de un maestru. ci un copil metafizic! -eavînd conştiinţa e&i#enţelor. pe Go#u %ădulescu! *şi însoţea vorbirea cu o #esticulaţie plăcută şi avea o e&celentă "mişcare scenică"! . ciorapul ne#ru de mătase întins pe picior. pe =rucan. domnule profesor2 ― 'e să fac. numai că te lăsa să crezi că el.ra "elitist" şi îi plăcea să se ştie că frecventa cercul aristocraţiei comuniste. cînd crezul comunist de tinereţe al lui Rald începuse să se clatine) "― 'e mai faceţi. vorbea o romEnă deosebit de în#ri$ită! +ubea restaurantele. #roparul oficial al filozofiei romEneşti. $ocul pe care şi-l inventase. #racilitate. dincolo de o pre#ătire. calamburul. pe care de altminteri îl practicase în tinereţe. făcea muzică de cameră! @ilozoficeşte. foarte la modă la noi prin anii NOG. Gulian. odată trecut de G de ani. %icule! /ă doare mi$loculL ― Pe dumneavoastră. ţinea conferinţe în lumea artistică. spectacolele. să-şi e&prime dispreţul 3el. reperelor şi standardelor filozofiei. pentru că descindea direct dintr-o paradi#mă a pustiirii filozofiei de care trebuia să scape mai întîi el! @iind sprinţar. cu inepuizabilă ener#ie. obsesiv şi circular. care cînta la vioară4 spunînd) "'e vreţi. îşi ima#ina că $ucăria pe care o improvizase era o maşinărie adevărată! 8e $uca sin#ur cu ea cu forţa cu care numai un copil poate intra în universul pe care şi l-a creat cu mi$loace derizorii şi în a cărui realitate. iar încercarea de a altoi pe ea un structuralism lin#vistic rău asimilat. începe să creadă! 'ălărind cu un entuziasm debordant băţul metafizicii sale. avea o nevastă cu un corp superb. de o formaţie. ceea ce într-un fel era adevărat. ca baterist în nu ştiu ce orc1estră de restaurant bucureş-tean! Gulian. care a$unsese să îl deteste în scurtă vreme. dar vor rămîne neîndoielnic mots"uri care vor circula prin lumea noastră ca un panaş al spiritului lui! +ată replica pe care i-a dat-o lui 9erban 'ioculescu. a început să-i dea iluzia că reprezintă o "#îndire a lui"! 'a şi cum o "#îndire" se putea naşte în vidul cultural al unei epoci. ar fi preferat oricînd lumii acesteia mitocănizate în care trăiam lumea interbelicului în care "dra#ă. mesele bune. nici structuralismul. cîteva idei de bun-simţ de o sărăcie filozofică dezolantă4. mişuna enorm social. de o efervescenţă de idei etc! 5ar ce importanţă avea2 +mportant e că reuşise să-şi construiască o iluzie eficace şi că a supravieţuit datorită ei! 5acă Rald nu ar fi e&istat. rasă! . nu aş fi ştiut niciodată ce înseamnă în filozofie un comportament infantil! 8cena de atunci a "filozofiei". în măsura în care mar&ismul este o impostură filozofică. pe 'ostin /ur#escu. cînd vorbea de Rald.

în drum spre casă. ci putinţa de a trăi pînă la capăt pe firul netraficat al interiorităţii tale! 5in cauza asta Panait +strati.ine vorba de faptul că după BM ani de "tranziţie" romEnii nu reuşesc să se desprindă de modelul precedent al puterii! Aamenii nu-şi pot reprezenta puterea decît în tiparele în care au cunoscut-o înainte de BCCG! 9i se întîmplă aşa deopotrivă cu cei care o e&ercită şi cu cei care o suportă! "şadar.oestler sau ArVell nu sînt totuna cu 8adoveanu sau Petru 5umitriu! . nişte omuleţi. cînd -oica îl întîlneşte pe stradă. un omuleţ! 'e se întîmplă cu anc1etatorul lui -oica 3cel care îl bătea cu o cravaşă pe spate4. pe partea laterală a unui dulap metalic. să se caţăre pe umerii oamenilor sau să pavoazeze. soţului sau copilului plecat în vacanţă! 8înt de vină cei din birou pentru zelul lor amintitor şi vestitor de cult2 8au de vină e premierul nostru pentru că.orba lui =ul#a<ov) ce se întîmplă cu "un om mare" cînd dă un cancer peste el2 5evine un "om mic". care vorbesc mulţimilor. pe peretele din spatele secretarei0 a doua oară. lipită adolescentin-ştren#ăreşte. îi vine şi lui ideea să coboare în stradă. stadioanele2 'e le reproşez celor care a$un# să se îmbete cu puterea2 8implu spus) uită că sînt şi ei. care umplu ecranele televizoarelor ― se află pînă la urmă omuleţi! *n spatele ridicării unor armate şi al declanşării unui război ― se află pînă la urmă un omuleţ! 'e este neplăcut cu aceşti omuleţi care sar o vreme din rînd şi încep să se considere şi să fie consideraţi "oameni mari" este că. că tra#e un picior şi că e tutun#iu2 " devenit omuleţ! 'e se întîmplă cînd nemţii intră pe neaşteptate în %usia. cu atît sfîrşitul lor îi readuce în matca de omuleţi pe care crezuseră că au părăsit-o pentru totdeauna! . stă încuiat în cabinet. portretul lui -ăstase este mai prietenos decît cel al lui 'eauşescu! 5ar dacă într-o bună zi. aşezată pe biroul secretarei ad$uncte care tocmai îşi pileşte un#1iile şi care trebuie să lase senzaţia că se uită din cînd în cînd la premier cu tandreţea cu care acasă îi scapă oc1ii pe poza de pe eta$eră a iubitului. încura$ează în oamenii care îl încon$oară pornirea lor de slu#i2 5esi#ur. în timp ce o pactizare cinică nu! -ici unul dintre cei de care ai pomenit nu reprezintă o conştiinţă şi de-asta. pînă la urmă."stăzi în maşină.lad Qo că nu mă descurc în povestea cu opera. 6conştiinţă7 nu înseamnă 6moralitate7. dincolo de talent.reau să spun că o an#a$are istorică #reşită ţine de conştiinţă. cînd se îndreaptă #lonţ spre /oscova şi cînd 8talin. . mai mult sau mai puţin discret. îmi răspunde . timp de cîteva zile. 'ălinescu2 "/-am #îndit şi eu la c1estia asta. 29 iulie @ac un tal# s$o? cu . ca noi toţi. . c1inezeşte. centrată şi solemnă. "r#1ezi.lad! Păi nu talentul e problema! (alentul e o condiţie! /ulţi au talent! 9i Păunescu are talent să facă versuri! -umai că un scriitor e mare dacă. fac tare mult rău celorlalţi! 9i cu cît fac mai mult rău. zece ani după proces. indiferent de cît talent au! 'el mai bun e&emplu de conştiinţă pentru mine este 5ostoievs<i!" luni.artan "rac1elian la -ealitatea =>. foarte adesea. în alt ceas al +storiei. ei nu sînt mari. îi spun lui . cu talentul şi cu imoralitatea socială a scriitorului! *n ce măsură un scriitor care bate palma cu un re#im de lic1ele îşi pune în pericol destinul literar2 (alentul lui =rec1t e mai puţin mare pentru că el era compromis2 8au al lui 8adoveanu. intimdră#ăstos. plin cu dosare. pa1are şi ceşcuţe de cafea0 a treia oară. reprezintă o conştiinţă! "tenţie. află că a făcut o pareză. care croiesc drum şi care ve#1ează şi suprave#1ează ― se află pînă la urmă un omuleţ! *n spatele celor care se urcă la tribune. asemeni unui afiş cu Fimi ?endri&. cu 8PP-işti care "ocupă poziţiile" şi controlează preventiv locul. poza este fi&ată într-o ramă aurie micuţă. cine-i de vină cînd intri în secretariatul unui cabinet ministerial şi vezi poza primului-ministru pusă cu evlavie în trei locuri din aceeaşi cameră) o dată. pîndind fiecare pas de pe coridor . *n spatele coloanelor cu #irofaruri.

ce filme pot să vadă şi ce cărţi să citească nu mai rămăsese acum ― fu#ărit. cu vocea ei deza#reabilă) "/ă.lena.ir#il de ziua lor) .ir#il împlineşte anul acesta ― pe BK sau pe BO au#ust. scrisul poate aspira cel mult la un scandal în intimitate! Aamenii se vor mobiliza oricînd în $urul unui cîntec. îl percepe în solitudinea lecturii! Pentru că se adresează de fiecare dată unui sin!ur cititor. după un cadou atît de ma#nific. pe alocuri. la un moment dat. cea mai .l circulă între muţenia celui care l-a pus în pa#ină şi a celui care. al unei lozinci.şi crezînd că cei din antura$ul său vin să-l aresteze şi să-l $udece pentru felul în care a pre#ătit armata sovietică2 8e întîmplă că 8talin devine un omuleţ! 'e se întîmplă cu /iloşevici la ?a#a. la 'at1erine şi /i1nea. doamnă.ir#il după ce terminăm audiţia.înă bir)ar. ce trebuie să #îndească. cum mai pot eu. răsună . plecaţi la . ca de obicei la sosire. pentru că muzica e insinuantă. omuleţi peste tot! Amuleţi care îşi înc1ipuie că sînt mai presus de le#ea omuleţilor şi că nu mai au de dat nimănui socoteală! 9i care cel mai adesea termină prin a da socoteală. portretul femeii care zdrobeşte inimile tuturor bărbaţilor) "şarpe cu trup de felină"!4 9i totuşi. un frumos album în sepia cu =ucureştiul vec1i şi '5-uri cu şla#ăre romEneşti interbelice! . ce trebuie să mănînce. lipsit de serviciile maseurului şi nemac1iat ― decît un bătrînei răpănos. uluitoare! 3%eţin. nici cea mai mică urmă de vul#aritate! "Gabriel. cîţi copii trebuie să aibă. dar niciodată al unei pa#ini scrise! /arii mărturisitori sfîrşesc prin a fi în#ropaţi de înseşi cuvintele care trebuiau să-i e&prime! Poţi să scrii pa#ini care ar face pînă şi pietrele să plîn#ă0 contemporanii tăi se vor uita la televizor! miercuri. ca preţ al uitării condiţiei de omuleţ. ieşise dintr-o dată la iveală omuleţul! 'el care le spunea romEnilor ce au voie să spună şi ce nu. în ciuda aerului aro#ant şi al replicilor ve1emente pe care le dă tribunalului2 5evine un omuleţ! 5e ce pe mulţi dintre romEni i-a înduioşat moartea lui 'eauşescu2 Pentru că din omul dat $os dintr-un ("= în curtea unei cazărmi. îmi spune . 31 iulie 'uvintele au cel mai mic efect tocmai acolo unde sînt cel mai bine spuse în scris! "devărul este că în scris nu se poate ţipa! Arice scriitor este condamnat la cordonul de tăcere al propriilor sale cuvinte! 'ele mai sublime. cu căciula care i se aşa-ză într-o rînă cînd dă să coboare pe uşa prea scundă. însă.ir#il încep să sc1imbe priviri complice. a avut loc ritualul sc1imbului de daruri! 'adoul meu e "retro". cu mîinile prinse la spate cu o sîrmă #ăsită prin curtea cazărmii şi stri#înd la soldatul care o le#a. să îţi dăruiesc ce îţi pre#ătisem2 "m descoperit în ultima vreme un mare compozitor şi voiam să ţi-l semnalez şi dumitale) ai aici simfoniile lui =eet1oven cu 'leveland Arc1estra diri$ată de Geor#e 8zell. al unui discurs. arestat. de partea cealaltă. nicăieri.ir#il vrea să asculte de îndată cîteva şi în scurtă vreme. +dio. mai dramatice. 7 august "m sosit ieri. cu tabieturile spulberate. mai cutremurătoare vorbe se împotmolesc din capul locului în tăcerea apriorică a pa#inii! *n scris. un omuleţ! :n omuleţ era şi . de astă dată prin moarte violentă! miercuri. ca şi anul trecut în au#ust.. pînă şi urletul rămîne confidenţial! . primind mîncarea de la popotă. iar versurile sînt. v-am fost ca o mamăL" Amuleţi. în vacanţă. nevenindu-le să creadă că anii adolescenţei lor bucureştene pot să năvălească atît de convin#ător peste ei! 8întem toţi trei pe muc1ia dintre lacrima nostal#ică şi rîs. în livin#ul din @rancois Pinton tapisat cu cîteva mii de piese de muzică clasică. dormind într-un pat de metal aşternut cu o pătură aspră. la Paris şi stau. nu se ştie niciodată ― DM de ani! "m fost astă seară să-i văd şi. 0ubesc femeia.! /onica şi .eneţia! 5e ani de zile am reuşit să fiu alături de /onica şi .

tineri #entilomi. suflînd de zor în alămurile strălucitoare. trecînd pe =oulevard ?ausmann. +oan =otezătorul. rîdem. vicere#ine ale -eapolelui. venind către mine. toţi blonzi. împăiate în vitrine sau înălţate pe socluri! -u ştiam atunci că spaima care m-a cuprins era prima spaimă metafizică a vieţii mele) pentru că în nici o situaţie reală un om nu se poate afla sin#ur faţă în faţă cu toate fiarele lumii! /uzeul realiza prin sinteză o ima#ine ― "lumea naturală" ― care nu-şi avea corespondentul real nicăieri! 'eea ce se obţinea era remarcabil şi terifiant) sin#urătatea mea de om proiectată pe fundalul lumii animale! 5ar traversarea unei #alerii de tablouri şi statui2 /i-am ima#inat paznicii scoţîndu-i afară pe ultimii întîrziaţi şi *nc1izînd muzeul! 'e aş fi simţit rămînînd acolo2 (ablourile atîrnate pe pereţi ar fi evadat din convenţia estetică prin care se ofereau pînă atunci privirii şi ar fi devenit ceea ce ele erau de fapt) uşi întredesc1ise către alte lumi! @ra "n#elico. cu cimpanzei. în#eri în adoraţie. cu 1iene.uropa"! luni. Piero de la @rancesca erau numele canalelor prin care istoria se revărsa peste noi! "ş fi rămas sin#ur faţă în faţă cu epocile lumii! 5in tablourile atîrnate pe pereţi s-ar fi desprins. sin#ur. pustii. scene de luptă cu cavaleri în zale. 2iberia. 9 august "stăzi. sălile acestea! 'opil fiind. #1icitoare. contorsionat. mi-am ima#inat înainte de a adormi că m-aş afla în clipa aceea. Pisanello. uci#înd şi implorînd. ca de fiecare dată cînd îi revăd. #rimasele infinite ale strămoşilor mei. în adoraţie sau supunere! "m ieşit auzind în urma mea #ratiile care se înc1ideau şi mi-am ima#inat cum sălile îşi dădeau $os masca frumuseţii de peste zi şi se pre#ăteau să se desc1idă în înfricoşătorul lor! . "ntonello da /essina. 12 august /area Galerie de la Luvru revizitată după MG de ani! /ă prinde ora înc1iderii şi. tinere prinţese. în sălile cu sc1eletele de mamuţi.bună interpretare după cea a lui @urtVăn#ler!" ― "Gabriel. 'îteva sute de metri mai departe. c1estia asta cu =eet1oven e bancul lui din ultima vreme! 5e două săptămîni ascultă numai =eet1oven şi zice că îl descoperă!" ― "'e doreşti. doamnă. cavaleri de /alta. cu toate orătăniile lumii puse în formol. cu partiturile puse pe trepiedele aliniate la mar#inea trotuarului! .onoprix. am această revelaţie) coşmarul suprem ar fi să traversez. în faţa ma#azinului Lafa>ette văd cinci-şase inşi îmbrăcaţi în frac. mă cotropeşte senzaţia de bunăstare interioară totală pe care mi-o dă cea mai proaspătă. metamorfozele speciei mele şi ale propriului meu c1ip) supliciat.ilarmonica din 8o(osibirs#. după prima vizită la /uzeul "ntipa. supliciaţi. două maramureşence cu priviri umile te scutesc să împin#i sin#ur uşa ma#azinului! Pînă şi în cerşetorie vindem cel mai necalificat produs) un simplu #est. G1irlandaio. Plec visător! %uşii îşi cîşti#ă viaţa la Paris îmbrăcaţi în frac şi cîntînd la trompetă +ida. cîntînd marşul din +ida. mai neobosită iubire a mea! %ineri. ne evaluăm impasurile şi. trufaş şi crud. intervine /onica. cu anaconde. condotieri. simpla disponibilitate de servitor! 5ar ce are a face2 +mportant este că pînă la urmă cu toţii "ne inte#răm în . mai e#ală. cu sudoarea cur#îndu-le de pe faţă pe #ulerul tare al cămăşii şi apoi pe papion are în el ceva deopotrivă ridicol şi impunător! 'ine sînt cei care vînd muzică pe un trotuar parizian îmbrăcaţi ca în sala de concert2 /ă apropii să-i văd mai bine! Pe o plăcuţă fi&ată de bara orizontală a #rila$ului care desparte trotuarul de flu&ul necontenit al maşinilor stă scris) . în timp ce trec încă o dată în revistă în sens invers secolele şi prin faţă îmi defilează prinţi de %imini. miezul zilei şi sînt HG de #rade! 8pectacolul unor oameni îmbrăcaţi în ne#ru în plin soare. nu-mi dai voie să-l descopăr pe =eet1oven la DM de ani2" 8osirea mea la Paris se face întotdeauna prin ei! 8eara a început! Pălăvră#im. postate în faţa unui .

că "trebuie a$uns la spital cu un sfert de oră înainte. iar cealaltă $umătate pleacă! -oi stăm lîn#ă periferic! A să fie o a#lomeraţie nebună! 9i pe urmă spitalul însuşi e un mic oraş! Pînă #ăsim clădirea cu radiolo#ia!!!" /ă 1otărăsc să îi respect an#oasele. pe care a făcut-o în trei rînduri.ir#il să reuşiţi să-l impresionaţi. pentru analiză2" ― "La D şi un sfert!" "sta era duminică seara! " doua zi la prînz pro#ramarea se mutase. fii #entilL Pi-am e&plicat doar) pre#ătirea pentru analiză. /onica se decide asupra orei la care ar urma să mă prezint cu maşina în rue @rancois Pinton) 7 fără un sfert! "5ar /onica. cu specificaţia. madame. începe /onica! "m fost pro#ramată pentru o analiză şi mi s-a spus să vin cu un sfert de oră mai înainte! 9tiţi cumva unde se fac analize2" (înărul ascultă politicos. în afara #unoierilor şi a unei maşini de pompieri. bombănind fioros) "-u mai pun piciorul aici în ve-cii-vecilorL 8ă mă roa#e şi nu mai vinL ― 'e s-a întîmplat. /onica. GabrielL /ă stresaL ― /onica. din păcate. ea una. nu vă face nimic. dar suferinţele dumneavoastră <af<iene nu mă impresionează deloc! 5elocL Poate pe . presimte comentariul care urmează şi. în relatarea /onicăi. /onica. nu va dormi oricum deloc! "'înd v-au pro#ramat. nu vă plîn#! -u sînteţi convin#ătoare! '1estia cu . urmînd întocmai pro#ramarea. ca în Colonia penitenciară a lui . reîncepe /onica! "m fost pro#ramată pentru o tomo#rafie şi mi s-a spus să vin cu un sfert de oră mai devreme!!!" ― "Luaţi loc. mer#ătoare în pat la H.dimineaţa. eşti un monstru insensibil!" . în speranţa că va fi depistată cauza ameţelilor repetate din ultimele luni! "naliza nu se face decît în prima parte a dimineţii. Gabriel. încerc să protestez. ai auzit de Colonia penitenciară? /-au torturatL /-au pus în faţa unui aparat cu un aer inocent. 8alpetriere e la doi paşi de /i1nea. vacanţele în toi. este ec1ivalent cu o dramă! A ru#asem să mă lase s-o însoţesc cu maşina la spital! " acceptat în cele din urmă. răspunde sec fata! *ntr-adevăr. cînd pe alta a stivei de cartoane pe care o ţine în braţe! *i răspunde /onicăi că el a livrat portocale şi că. cuprins brusc de o bănuială. scoţînd capul cînd pe o parte. nu vă atin#e. îmi e&plicase că n-am să mă pot trezi cu noaptea în cap şi că. spitalul cît un oraş!!!" *ntre timp descopăr că secţia de radiolo#ie e la subsol! "colo.mar$i. le#ănîndu-se de pe un picior pe altul. nu ştii nimicL /îine. care pe urmă îmi venea deasupra capului şi făcea 61îîrL 1îîrL 1îîrL7 ― . peste o oră şi un sfert.af<a nu mă convin#e! ― Gabriel. după ce. acasă! +mportant e rezultatul! ― Je mFenfic$e de rezultatL "m fost torturatăL 9i nimeni nu-mi plîn#e de milă! ― -u vă plîn#. pentru pre#ătire"! +eri seară. personalul e pe poziţie! La "Primiri". un asistent vine şi o preia pe /onica! +ese după o bucată de vreme din sala de analiză. 13 august 'u /onica la 8alpetriere! " fost pro#ramată astăzi pentru un scaner cerebral. în repetate rînduri. /onica2 ― /-au c1inuit. îmi pare rău că trebuie să vă spun. veţi fi c1emată". fusesem sin#urul automobilist! La 7 şi zece minute coborîm în faţa clinicii de neurolo#ie şi radiolo#ie de la Pitie 8alpetriere. nu vă doare nimic! ― Gabriel. zic. nu o poate a$uta! "/onica. mi-o ia înainte) "Gabriel. aşa încît nu mai comentez! "stăzi de dimineaţă la O şi HK de minute eram sub #eamul +eruncilor. $umătate din Paris soseşte din vacanţă. m-au c1inuit. o tînără stă în spatele unui computer! 1%ardon. după ce traversasem un Paris în care.af<aL ― 'um să vă c1inuie. la D fără un sfert. nu simţiţi nimic. cu litere în bold. ceea ce pentru /onica. în sfîrşit. aveţi la dumneavoastră o convocare cu ora pro#ramării2" /onica începe să caute în poşetă şi dă la iveală o frumoasă foaie scrisă la computer pe care e marcată. ora pro#ramării) C fi&! /ă uit la ceas! *ntre timp se făcuse 7 şi MK de minute! /onica îmi vede e&presia uimită. monsieur. /onica2 :n scaner e un scaner.i şi2 'e dacă făcea 61îîr72 ― /ă stresa. după ce străbătuserăm curţile şi aleile pustii ale spitalului! +ntrăm în clinică ― nimeni! 5inspre cafe"ul de la parter se îndreaptă înspre noi un tînăr cu braţele pline de cutii de carton) bufetul se pre#ătea să desc1idă la ora C şi "primea marfă"! ― 1%ardon. iar de la dumneavoastră pînă la spital nu facem mai mult de MG de minute!" ― "Gabriel.

mer#em spre cafV"ul unde cu trei ore în urmă /onica cerea relaţii despre analiza scaner "livrezorului" de portocale! /ă ţine de braţ. nu eram obişnuită cu astfel de situaţii Sce fel de situaţii2T şi doream ca el să fie foarte e&i#ent. cei care îşi părăsesc lumea lor. şi încerc c1iar la începutul cărţii mele să descriu acest contrast! 'ioran evolua mult prea vădit în re#istrul anecdotic al conversaţiei noastre S!!!T şi nu părea prea interesat să mi se adreseze în termenii în care eu îl cunoşteam din lectura aforismelor şi în care doream să-l audL (rebuia mereu să-l readuc la acel nivel!!!" =ietul 'ioranL 'e neşansă pe el să încapă pe mîna unei asemenea capre metafiziceL @ried#ard vine la întîlnirea cu 'ioran pro#ramată să cunoască nu un om.i pătrund în infernul indiferenţei pure! "devărul este că bine. ai lovit $ust! 5in acest punct de vedere în %omEnia se trăieşte bine! 5acă e adevărat că orice "ură de moarte" întîlneşte la capătul ei triumful cuiva. mai ales cînd e vorba de "filozofi". a fost incapabilă să vadă în 'ioran bietul om din carne şi sîn#e electrocutat de dorinţă! L-a torturat prosteşte în numele "e&i#enţei"! "ceastă viziune simplificatoare. se usucă şi mor sufleteşte pentru că nu mai e nimeni care. filozoful trebuie să fie un persona$ nebulos. iar 'ioran va descoperi în pat capra metafizică! *n altă parte. a trebuit c1iar să-l constrîn#!!!" 'iudat cum prostia asta #omoasă nu transpare din cartea de la Reidle . îi simt mersul nesi#ur.u însă nu am putut să suport aşa ceva. de sete. distrat şi sfri$it. 'ioran a vrut "să fie lipsit de pretenţii"! 38e înţele#e că faţă de el însuşi! -ormalL 8plendoarea lui 'ioran venea tocmai din firescul cu care se purta! -u poza niciodată!4 ". dar şi să se poată plîn#e cuiva în mod eficient! *i simt braţul subţire a#ăţat de braţul meu. în vreme ce 'ioran vede în ea ceea ce @ried#ard şi era înainte de a se fi automutilat cultural) o tînără femeie frumoasă! @iecare cunoaşte propria lui dezamă#ire) @ried#ard descoperă un persona$ şarmant care îi vorbeşte despre c1iriile din Paris. urîndu-i. nespus de mică şi nea$utorată.&ilaţii. potrivit căreia omul dispare în spatele funcţiei creatoare. dna (1oma spune că "în relaţia pe care a avut-o cu mine".l este dincolo de foame. atunci la noi poţi să obţii lesne apoteoza) în fiecare zi se va #ăsi cineva care să te urască de moarte pentru ceea ce faci şi fiecare zi devine astfel un triumf la îndemînă! luni. cu atît sensul vieţii tale este mai bine conturat! . fie şi pentru o clipă. eliberat de veri#ile care îndeobşte îi ţin pe oameni le#aţi de lumea aceasta! . cu #îndul să-l sune pe . că m-am sculat cu noaptea în cap şi că pot ocroti. prin ceea ce ai făcut. în #enere.mil 'ioran2" este întrebată eroina noastră! %ăspunsul este stupefiant) "5a. dar bombănind întruna şi.erla# cu atîta claritate! 8enzaţia pe care ţi-o lasă interviul este că @ried#ard îi fi&ase lui 'ioran "cotă de aforisme" şi că. ci un fabricant de aforisme.ir#il să-i spună că totul e în re#ulă. 22 august 'u cît ura care se strîn#e în $urul tău e mai mare. de eros şi.*n aşteptarea prelucrării rezultatelor analizei. statura unui profesor de sport 3de vreme ce . sînt nefericiţi. care mă face să-mi potrivesc paşii după paşii ei. de-acum. cunoaşte o lar#ă răspîndire! *n ima#inarul popular. o asemenea minune de om! &!i. plin şi variat nu se trăieşte decît în societăţile în care se urăşte mult! @ericirea este indiso-ciabilă de ura pe care o stîrneşti şi de #îndul liniştitor că.nia literară 3BM dec! MGGB4 cu @ried#ard (1oma! "" e&istat un contrast puternic între faţa umană şi cea 6auctorială7 a lui . 2 septembrie *mi cade de-abia acum în mînă interviul din -om. să le poată da măsura împlinirilor lor! . dincolo de ipostaza culturală 3autorul sapienţial4. ca filozof. şi îmi e bine că sînt acolo. de orice latură pra#matică a vieţii! 5oamne fereşte să ai.

în ciuda faptului că nu-i cunoşteam din cei de faţă decît pe "ndrei şi pe ?oria =ernea. re-făcînd. rememorăm scena c1ifteluţei fenomenolo#ice ca pe un #est fondator din care s-a născut "îndră#ostirea" noastră! sîmbătă. beat-cui. de care concetăţenii şi-au bătut $oc că.. a venit la noi. aflîndu-mă cu Pleşu la o masă. tocmai mă pre#ăteam. am dansat asemeni unui cuplu îndelun# versat.ram la o petrecere. +on =ăieşu şi ne-a întrebat împleticit dacă tipi d-ăştia ca noi "care am auzit că aţi citit o bibliotecă" au practicat cunnilinctus şi au cunoscut deliciile unei felaţii pe cinste! *n timp ce Pleşu se pre#ătea voios să-i dea detalii menite să-l liniştească în privinţa fanteziei erotice a celor care citesc mult. răpus. a căzut într-o #roapă. că avea o formidabilă cultură umanistă.nescu de la (escani 3de fapt al /arucăi 'anta-cuzino4 o e&perienţă unică! . îşi face siesta o oră. vorba lui ?e#el. muzicolo#ul @irca ne invită în salon să ne cînte la pian! -e-am aşezat cu toţii pe canapelele şi fotoliile ori#inale risipite în $urul salonului0 un enorm covor oriental se întindea între noi şi pian! @irca trecea de la o piesă la alta. uitîndu-mă la un#1iile murdare ale lui =ăieşu. în clipa următoare m-am pomenit în mi$locul salonului. sinuci#aşe e&perienţe culinare4. pe covorul cu nuanţe sîn#erii. eu îi tră#eam lui Pleşu şuturi pe sub masă şi. precum conuN "lecu Paleolo#u. toate locurile comune ale core#rafiei clasice! A clipă mai tîrziu. de cîte ori ne vedem la =ucureşti sau la Lu#ano. am trăit la conacul lui . începută în urmă cu MG de ani. în ordinea unei demonstraţii inverse.uropei. tînărul +on /arin care mă întreabă) "Profit că vă întîlnesc. cînd apare lîn#ă mine. nu de puţine ori. trecîndu-ne unul altuia cînd partitura Prinţului. brunet. cînd pe cea a Lebedei "lbe! 'um arătam oare.ant avea B. să-ţi placă mîncarea bună 3şi totuşi lui (oma dN"Iuino i se tăiase un semicerc în tăblia mesei ca să-i poată încăpea burta în timp ce mînca. oameni inteli#enţi. uitîndu-se la cer în timp ce mer#ea. amîndoi îndesaţi şi ne#ricioşi. a venit la mine cu oc1ii înlăcrămaţi de emoţia celor văzute şi mi-a spus) "Pînă acum vă respectam! 5eacum vă şi iubesc!" "sta e tot! Lumea nu-şi ima#inează că "filozofii" sînt oameni ca oricare alţii şi că filozofia. speculînd recolta de ulei de măsline şi de vin din anul acela4! 5upă apariţia Declaraţiei de iubire. într-un colţ al salonului.KG m şi semăna cu o maimuţică4. după cină. încercînd să despicăm aerul cu #raţie sporită şi avansînd unul către altul pe vîrfuri2 5upă "spectacol". n-am să uit niciodată că prietenia mea cu diri$orul +on /arin 3acum. aţi putea să-mi spuneţi ce este fenomenolo#ia2" /i-a venit să-i răspund) "%eflecţia asupra situaţiei în care tocmai mă pre#ăteam să muşc dintr-o c1ifteluţă în clipa în care a apărut un emmerdeur ca tine şi m-a întrebat ce este fenomenolo#ia!" 5e atunci. ca să nu mai vorbesc de an#elolo#ul nostru contemporan cu care am trăit. s-au mirat că am scris un eseu despre sărut! "+a uiteL 'e are Gabi cu sărutulL" a e&clamat perple&! 3'1iar aşaL 'e am24 /i-aduc aminte cum pe vremuri. făceam eforturi disperate să apăr secretele filozofilor de ta#ma limbută şi neruşinată a literaţilor! (ot cu "ndrei. are M de ani4. "ndrei ţîşnea lîn#ă mine) "răpiţi" de furorul propriului nostru $oc. că era în corespondenţă cu minţile luminate ale .ram în acel moment vreo BK pensionari ai "casei de creaţie" 3în ma$oritate pictori4 şi. 7 septembrie . a făcut demonstrativ avere în scurt timp. să ai ieşiri mac$o 3puţini ştiu. să muşc dintr-o c1iftea arămie. la restaurantul :niunii 8criitorilor. patetic şi "e&presiv". fremătător şi intimidat. despre 'asanova. prin anii NCG. unul dintre pictorii băcăuani. după care. "m simţit atunci o irepresi-bilă nevoie de "a face balet" şi. Fean-@rancois %evel dedică mesei de prînz două ore în fiecare zi. este #îndirea concretului prin e&celenţă! 5e aceea. improvizînd la nesfîrşit 3trecuse de miezul nopţii4 şi la un moment dat "atacă" @acul lebedelor. fiind consultat în cele mai subtile probleme4 sau să intri în lumea afacerilor 3(1ales. cînd diri$ează toate orc1estrele mari ale lumii. a debutat sub semnul acestui etern malentendu care însoţeşte "meseria" noastră şi pentru care 'ioran plătise cu "sîn#e şi lacrimi"! . aflat în salon.

dimpotrivă. ca să îl deosebească de "celălalt . descoperind ― cu consecinţe nebănuite ― un spaţiu care se structurase în c1iar misterul splendorii sau promiscuităţii sale! -u am.diturii! 'iteşte enorm în toate direcţiile 3literatură. ci pe remuşcare! "şa cum orice trup aşezat în lumină îşi proiectează umbra pe pămînt. ea face superfluă orice altă pedeapsă! miercuri.lad Qo.i bine. filozofie4 şi cînd face fişa de prezentare a unei cărţi simţi subit nevoia să citeşti cartea! /i-aduc aminte cum începea prezentarea volumului unui faimos neurolo# american) ". redublează.-aţi #îndit vreodată cum arată să nu te poţi orienta pe lume decît spre dreapta. . peste masă. spuneam. prin pipăirea somnambulică a cărţilor şi a revistelor aflate pe masă. citind cartea doctorului 8ac<s!!!" *n sc1imb. este de a se ascunde pînă la capăt şi de a muri asfi&iat în propriul lui păcat! 'eea ce înseamnă deopotrivă) în propria lui remuşcare! 5e ce oare sîntem în aşa fel alcătuiţi încît murim de ruşine nu cînd facem un lucru reprobabil. prin contractL" 5upă care vorbele se pierd din nou în indeterminatul bombănelii şi al unui mîrîit prelun#! @reamătul pe care fiinţa lui îl emite continuu îi cuprinde pînă la urmă pe toţi cei de faţă şi. în afara subiectului moral. se întredesc1ide. e un pericol în reuniuni de lucru şi nu are sens să-l c1emi decît dacă vrei.ladzo" ― aşa îl stri#ă cole#ii pe Qo#rafi pe coridorul <ilometric de la "'asa 8cînteii". un 1alat alb şi un stetoscop2 . că fiecare trebuie să-şi poarte pînă la capăt în tăcere povara dup licitaţilor sale! *nclinaţia esenţială a omului. am avut o "reuniune de lucru" 3cinci-şase persoane4 în biroul meu! "m făcut #reşeala să-l invit şi pe ". stîn#a fiindu-ţi pur şi simplu necunoscută2 'um ar fi să-ţi confunzi soţia cu o pălărie şi să încerci să ţi-o pui pe cap2 8ă stai de vorbă cu medicul şi să nu percepi. iar remuşcarea este una atît de cumplită încît. nu cred în $ocul de societate pe care 5ostoievs<i îl propune în 0diotul fiecare dintre cei de faţă le povesteşte celorlalţi lucrul pe care îl consideră cel mai mîrşav din viaţa lui! 'red. ci cînd îl retrăim în memorie sau cînd a$un#em să-l mărturisim2 %ăspuns) pentru că fiinţa noastră morală e întemeiată nu pe virtute. la fel păcatul pus în lumina conştiinţei face să se desprindă din el umbra remuşcării! Arice viaţă morală este aşezată pe secvenţa "păcat-remuşcare" şi miracolul alcătuirii acestei vieţi este că nimeni.aţi #îndit cît de subţire este peretele care desparte normalitatea de nebunie2 . 10 septembrie "stăzi. în curînd. pretenţia că în aceste pa#ini îmi propun să scald în lumină un#1erele ultime ale odăii care este viaţa mea! 8înt convins că fiecare om trebuie să plece de aici ducînd cu el o taină. .":şa interzisă" păstrează în ea întrea#a ambi#uitate pe care o provoacă tensiunea dintre ceea ce este "înc1is" 3şi trebuie să rămînă aşa4 şi ceea ce.lad". în faţa lui 5umnezeu. totuşi. privindu-l. nu trebuie să intervină pentru ca ea să e&iste) autorul păcatului este de fiecare dată propriul său pedepsitor! 'ain este blestemat şi iz#onit de 5umnezeu nu pentru că a ucis. aşa cum s-a întîmplat astăzi. să arunci adunarea în aer! -imic din fiinţa lui nu se potriveşte cu un "cadru or#anizat"! Pînă şi ocuparea locului care îi revine la masa de discuţii se face prin detururi prealabile.lad Qo este copilul răsfăţat al .lad %usso! . toată lumea începe să se certe cu toată lumea! 8imţinduşi forţa de disoluţie. în măsura în care el poartă şi răul în sine. decît o barbă. la editură. din mi$locul cărora ţîşneşte din cînd în cînd frîntură unei sinta#me) "Lesbiene!!! +a uiteaL Lesbiene prin contract! "uzi. ştiinţe. cînd e vorba de "cădere". . însoţită de comentarii absconse făcute sub forma unor mormăituri ininteli#ibile pentru ceilalţi. devine ludic şi insti#ator! "re în oc1i. în ciuda interdicţiei. fie că aceasta ţine de înălţarea sau de căderea lui! 5e aceea. ci pentru că fapta lui nu e însoţită de umbra morală a căinţei! Arice individ moral îşi administrează sin#ur pedeapsa.

ne zîmbeşte 1îtru şi îşi de#ustă poanta bîţîind din cap) "*n /ada#ascar2 Păi uite cum e în /ada#ascar!!!" 8imţim că ne sufocăm de curiozitate! "*n /ada#ascar. la cei DB de ani ai săi.eninul strîns în mine nu atinsese concentraţia necesară pentru a deveni leac! . cu mine în frunte 3simt că pierd firul4. face o pauză lun#ă. traversează toate etapele fără să clipească. apoi ne repliem pe . cu certitudinea că sîntem o bandă de mî1căi iresponsabili! 23 septembrie ". dansează cu el o zi şi pe urmă îl în#roapă la loc! Poate că eu am murit şi că dansaţi cu mineL" (oţi cei de faţă încep să ţipe şi să vorbească în acelaşi timp. să mă desprind de oameni care plecînd au luat părţi din mine. şi într-un #las întrebăm) "5ar cum e în /ada#ascar2" . mi-am dat deodată seama că am tăcut bine atîţia ani de zile! -eputinţa de a mă exprima m-a făcut.ram pur şi simplu necopt! -u trăisem de-a$uns ca să intru în comuniune cu mine. nefericit. bazîndu-se şi pe rezultatele perfecte ale unor analize făcute săptămînă trecută! Plecăm după patru ore. cu alţii şi. sărmăluţe în foi de varză şi mămăli#uţă! :rmează limbă cu sos de măsline! "poi costiţe de porc cu "cinci miresme" şi orez cantonez! . cu 5umnezeu! " trebuit să cunosc spaima cărnii şi le1amitea ultimă a sufletului.inul 'avalerului! 5esertul e în două trepte) #ăluşti 3nespus de pufoase4 cu prune şi apoi în#1eţată! Pe parcurs.inurile inau#urale sînt din BCKG 3L4. să mă detest. cu 'atrinel şi cu "ndrei Pleşu! 5oamna doctor ne-a propus următoarea suită) o "intrare" cu icre ne#re şi somon.l a priceput că cea mai înaltă funcţie omenească ― cea de a intra în comuniune cu 5umnezeu!!! ― trebuie să fie deţinută nu de către un 6inocent7. 22 septembrie "stăzi la prînz. să trăiesc o revoluţie şi să am şocul întîlnirii cu poporul meu. 26 septembrie 5incolo de "uşa interzisă" clocoteşte viaţa morală a fiecăruia dintre noi! *n odaia aceasta. desi#ur. 'atrinel. după care şedinţa se duce naibii. să mă destram. acolo îşi au sălaşul duplicităţile .lad Qo clipeşte fericit că a reuşit să ne deturneze de la tîm-peniile pe care le discutam.lad Qo s-a ridicat de la masă şi îi arată fetei de vizavi care ar fi te1nica e&actă a dansului cu sc1eletul! uminică. pe scena în care . domle2 'e vrei2 Poate că sînt mortL Poate sînt ca în /ada#ascarL" /anevra îi reuşeşte! *n clipa aia toată lumea se opreşte. orice pa#ină scrisă în nume propriu nu este decît o enormă pălăvră#eală! &!i. eu vreo şase-şapte!4 -e mutăm apoi în livin#. ci de cineva care avusese parte de 6e&perienţă7!" ?einric1 Qimmer scrie aceste rînduri despre +oan ?risostomul! 'itindu-le. "ndrei şi cu mine #emem şi ne îndopăm cu (riferment şi 'olebil. în care nimeni nu poate pătrunde fără voia noastră şi a cărei uşă rămîne pentru ceilalţi cel mai adesea înc1isă.o cole#ă căreia îi face din cînd în cînd "pstL pstL" şi căreia la un moment dat îi strecoară) "'e vrei. la trei ani o dată. în timp ce profesorul 8etlacec îşi bate $oc de noi spunînd că luăm Placebo şi. să mă adun din nou! @ără toate astea. să-mi în#rop prieteni. totuşi. spune "*n /ada#ascar2". cu atît mai puţin. or#ie culinară la $acienda doctorului +rinel Popescu! "m fost cu profesorul 8etlacec. eu stri# "linişteL". toată lumea dez#roapă cîte un sc1elet. apoi mici de la "'ocoşatu" făcuţi pe #rătarul din curte! 3"ndrei mănîncă vreo zece. să mă înec în re#rete şi remuşcări şi să mai vreau. dar ceea ce pînă acum m-a împiedicat să vorbesc liber a fost tocmai "sentimentul conştient al insuficienţei personale"! . se desfăşoară drama fiecărei vieţi! "colo au loc complezenţele noastre cu noi. unde se începe cu sărmăluţe în foi de viţă.

că ne mimăm mulţumitor iluziile. după cum miracol este re#la$ul fin prin care luăm din lume e&act atît cît putem duce! /iracol este că e&istăm pînă la urmă laolaltă. că ne suportăm scîrbăvniciile. s-au tras concluziile. acolo are loc suplicierea noastră. mimica! 8imt vidul lor. dincolo de soclul statuii lui Lenin. că suportăm spectacolul prostiei colective şi pe al tuturor paranoicilor care se simt a&a lumii! MGGH . al lumii pe care o văd în zare pe #eam. în sfîrşit. ca şi cum "sonorul" ar dispărea treptat. al meu. unii peste alţii! 8cena se îndepărtează de mine. percep mai mult #esturile. pe ale noastre şi pe ale celorlalţi. plictisului şi sin#urătăţii. că facem faţă le1amitei. acum atmosfera e rela&ată şi toţi vorbesc tare. $udecata noastră şi. 2 !ct!mbrie La editură. tot de acolo obţinem un nou termen de #raţie pentru a putea parcur#e o altă bucată din drumul pe care-l mai avem în faţă! luni. a#itaţia.noastre. îi aud din ce în ce mai mai neclar. că nu ne sfîşiem unii pe alţii. am o senzaţie teribilă de "ce caut eu aici2" 3dar altminteri unde24 şi e&perienţa din ultimul an îmi spune că felul în care despicăm cuminţi timpul este un miracol. de acolo ne procurăm scuzele pentru tot ceea ce facem! *nsă tot acolo apare şi creşte dez#ustul de noi. acolo cad măştile pe care îndeobşte le purtăm. cu cîteva persoane în birou! 8întem la capătul unei discuţii cu cap şi coadă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful