Uşa interzisă

Gabriel Liiceanu

Ce mai e şi cartea asta? Jurnal, de fapt, nu e, eseu nu e, tratat nu e, roman nu e. Cel mai corect ar fi să spun că este explozia (neîncadrabilă) a fiinţei mele pe parcursul unui an. Dar ce lucru formidabil această explozie mă redă mie însumi între!.

2001

3 mai Prima însemnare cu miză "terapeutică", una care dovedeşte că durerea începuse, că boala de suflet urca în mine şi că încercam o ieşire timidă şi disperată tocmai în direcţia scrisului ― leac pe care îl administram prosteşte, pentru că el nu are efect în faza acută, ci doar în remisie şi în convalescenţă ―, am făcut-o duminică, 7 ianuarie, către ora după-amiază! "m mai avut puterea s-o strecor, intuindu-i valoarea de document inau#ural a ceea ce stătea să vină, între coperţile be$ ale unui dosar recuperat, pe care scria, nu ştiu de ce, "%oumanie"! "cum cînd recitesc această însemnare, îmi dau seama cît de nepre#ătite sînt cuvintele pentru a e&prima destrămarea! 'ineva ― şi eu însumi ar trebui să-i dau dreptate ―, recitind astăzi ce am scris atunci, m-ar putea socoti patetic şi poseur sau, şi mai rău, ar putea spune că fac literatură de proastă calitate! (ocmai asta e neplăcut) cuvintele nu sînt apte, în asemenea momente, să transmită o stare de alarmă care e total incompatibilă cu literatura! *mi amintesc perfect ce simţeam atunci şi am să-mi amintesc mereu dintr-un motiv foarte simplu) îmi era, sufleteşte, nespus de rău! "m început să scriu aşa cum în căderea pe o pantă abruptă te a#ăţi de tot ce îţi iese în cale) cădeam tră#înd după mine propriile mele cuvinte! +ar cuvintele erau ultima barieră pe care o mai puteam pune în faţa răului, sin#urul "lucru" peste care am dat pipăind în $urul meu, arma pe care am ridicat-o pentru a încerca o ultimă rezistenţă înaintea cedării finale! ,oiam, dublînd răul acesta prin cuvinte, să-l alun#, sau măcar să-l ţin la distanţă, numindu-l! -iciodată, scriind, nu am fost mai departe de literatură! .ram pacient, încercam să-mi fiu medic şi foloseam cuvintele aşa cum foloseşte un credincios mînerul spadei, ca pe o cruce improvizată ridicată în faţa unui spectru! /i-am propus atunci să consemnez, pur şi simplu, tot ceea ce simţeam! .ram asemeni unui căpitan de vas care relatează în $urnalul de bord ce se întîmplă înainte de scufundarea navei! .ram asemeni unui poliţist care întocmeşte procesul verbal al unui accident! .ram asemeni unui entomolo# care descrie, descompunîndu-le, mişcările unei coleoptere! -umai că vasul care se scufunda, omul lovit în plină stradă, obiectul descrierii mele ― acestea toate erau propriul meu suflet! +ar sufletul meu, în clipa aceea, era nespus de bolnav! Pentru că sufletul nostru este imaterial, oamenilor, celor mai mulţi, care nu ştiu cît de #reu poate el să atîrne uneori, nu le vine să creadă că sufletul doare aşa cum dor un picior, burta sau capul0 că poţi face o "#ripă psi1ică" sau "piatră la suflet", că te poţi pomeni de pe o zi pe alta cu o ciroză sufletească! 'um se poate

aşa ceva2 -u era firesc ca, odată ieşit la suprafaţă 3fie doar şi pentru cîteva zile4 să încerc să aflu care e mecanismul care ne ţine deasupra şi ce anume se întîmplă atunci cînd ne scufundăm2 5ar iată mai întîi, transcrisă întocmai, însemnarea aceea făcută în după-amiaza unei duminici din luna ianuarie) "'um se poate sc1imba 6culoarea7 unei zile2 (e poţi vindeca scriind în c1iar clipa în care îţi este cel mai #reu2 Pot eu sc1imba tonul acestei zile scriind ce scriu acum, pur şi simplu scriind? 8ă mai rămîn a#ăţat de cuvinte ― încă o propoziţie, şi apoi încă una ― cu speranţa că ele mă vor scoate la mal din acest înec în dez#ustul de mine2 5acă îmi spun asta, dacă îmi scriu, mă a$ut oare2 9i apoi cum poţi scrie în timp ce îţi vine să te ascunzi şi să dispari2 'ît timp se poate prelun#i acest e&erciţiu pe fond de le1amite continuă, cu un nod în #ît, cu respiraţia nedusă pînă la capăt, cu #ustul ăsta mizerabil de iască şi leşie2 5uminicile dupăamiaza!!! (oate zilele în insuportabilul după-amiezei lor!!! Panica urîtului care mă cuprinde la căderea zilei!!! -imic din ce ai putea face să nu te atra#ă) nici să te ridici din fotoliu, nici să rămîi, nici să citeşti, nici să dormi, nici să mănînci, nici să vorbeşti, nici să mer#i! 'am la atît se reduc posibilităţile noastre! %ămîne, doar, tentaţia va#ă de a te aşeza în pat, cu #enunc1ii la #ură, pliat în tine ca înainte de a fi fost e&pulzat în e&istenţă, foetus recucerit, renăscut din valul de #reaţă care te împin#e încet către ţărmul pre-începutului tău! -u este acesta modul cel mai simplu de a dispărea, prin retro-#radare, prin #îndul că ai putea să ieşi din camera vieţii prin c1iar uşa pe care ai intrat în ea2 5ar nici măcar să mă ridic nu pot! -u pot să a$un# pînă la pat pentru a mima starea în care aş vrea să fiu! 'e îmi rămîne, atunci, să fac2 /ai ales să nu ascult muzică, să nu-mi administrez, prin insidia sunetului,, o supradoză de otravă! 35e ce muzica mă înfundă mai tare24 8ă scriu, să scriu!!! 5ar ce să scriu mai departe2 'uvintele mi s-au terminat şi, odată consemnată această #rimasă a durerii, nu mai urmează decît căderea în propriul meu #ol!" /edicii numesc această stare depresie! .u o înţele# mai bine ca deza#re#are a sistemului de iluzii în virtutea căruia înaintăm, făptuim, ne a#ităm, dăm contur clipei următoare şi zilei de mîine! "8istemul de iluzii" ― acesta este pintenul între#ii noastre vieţi, "morcovul e&istenţial" pe care viaţa ni-l aşază şi ni-l flutură sub nas, planurile pe care le alcătuim din propria noastră substanţă vitală şi pe care le ridicăm, ca pe un prunc nou-născut, deasupra capului nostru, pentru a le aşeza apoi, de îndată ce le-am făcut, la o distanţă convenabilă de locul în care ne aflăm, urmărindu-le neabătut prin ani, asemeni unui animal care mer#e, 1alucinat, pe urma de miros a 1ranei sale! "şa se naşte sensul vieţii noastre! -umai că 1rana pe care o adulmecăm fără încetare cu fiecare zi nou începută, noi sîntem cei care o secretăm şi tocmai fabricarea aceasta neîntreruptă a "sistemului de iluzii" este #aranţia sănătăţii noastre mentale! Pentru că dacă nu ar fi aşa, ce ne-ar mai ţine în viaţă pe noi toţi, fiinţe născute cu o condamnare la moarte în buzunar2 5acă nu ar fi air ba!"ul acesta montat discret în viscerele noastre, balonul ăsta umflat cu iluzii menit să ne apere de şocul ciocnirii cu sin#ura perspectivă certă a vieţii noastre 3care este sfîrşitul4, nu ne-am trezi cu sufletul stîlcit în fiecare dimineaţă2 5acă nu am fi prinşi în plasa puzderiei de lucruri pe care ne propunem să le facem ― de la cele mai mărunte 3c1iar şi pentru a bea un pa1ar de apă e nevoie de un atom de voinţă şi de iluzie4 şi pînă la cele mai măreţe ― ce ne-ar ţine atît de bine înfipţi în "această coa$ă de pămînt"2 Gîndul că am putea lăsa ceva în urma noastră2 'eva care "ar străbate secolele"2 'are secole2 'ele care se vor pierde în "praful şi pulberea" istoriei2 9i care istorie2 'ea care poate să dispară de pe o zi pe alta prin considerabilul potenţial de autodistru#ere al speciei umane2 8au cea care ― admiţînd că în specia aceasta ar e&ista resurse ultime de redresare 3in#ineria #enetică24 ― se va pierde oricum în c1ip "natural", cu toate înfăptuirile ei, în incendiul final 3e drept, de peste cinci miliarde de ani4 al Pămîntului, urmat de definitiva răcire a 8oarelui şi de "speranţa" apariţiei ,ieţii 3în vederea altei distru#eri finale4 în alt punct, nebănuit, al :niversului2 "şa stînd lucrurile, coe&istenţa cu "vanitatea lumii" este posibilă în virtutea "sistemului de iluzii") iluzia că trebuie să am un "urmaş", că trebuie să dau din coate pentru a ocupa un loc pe scena lumii, că trebuie să mă bat pentru o idee, că

trebuie să am o funcţie şi putere şi bani, că trebuie să scriu, să pictez sau să compun, că trebuie să însemn "ceva" pentru semenii mei, că #esturile mele pot influenţa sau sc1imba în vreun fel "cursul lumii"! (oată viaţa stă şi creşte pe acest ţesut de iluzii! 5ar de ce trebuie numite toate acestea "iluzii"2 5e ce ar fi iluzie fapta vindecătoare a medicului, fapta constructorului sau a fabricantului de cărţi2 .ste iluzie sănătatea mea redobîndită, casa pe care am aran$at-o după #ustul meu şi în care se desfăşoară actele fundamentale ale vieţii mele, cartea pe care o ţin în mînă seara înainte de a adormi2 %ăspunsul frust, neruşinat şi de prost #ust este că la capătul tuturor lucrurilor pîndeşte marele #ol de fiinţă! (ocmai pentru că toate #esturile noastre nu îşi au capătul în sine şi nu se pot $ustifica în c1ip etern, ele sînt absorbite de "adevărul tare" al morţii şi devin în fondul lor ultim iluzii. Pentru ca să putem înainta în viaţă, pentru ca să nu ne instalăm în catalepsia nonsensului, este nevoie de un sistem de iluzii, de un "ca şi cum" al eternităţii din care #îndul morţii să fie periodic iz#onit! -umai dacă ţinem oc1ii înc1işi "într-o anumită privinţă" sîntem sufleteşte inte#ri! "8istemul de iluzii" este sin#urul #arant al acestei miopii e&istenţiale, sin#ura pavăză împotriva lucidităţii care încearcă să ne convin#ă, în fiecare dimineaţă, că nu avem nici un motiv serios ca să ne părăsim patul! 8ă nu umblăm, aşadar, la si#ilul ce pecetluieşte iluziile în care sîntem #enetic împac1etaţi! Pentru că în codul fiinţei noastre iluzia a fost pusă asemeni unei enzime care, dispărînd, ar bloca metabolizarea substanţelor ce face cu putinţă viaţa! "m putea s-o ima#inăm la fel de bine ca pe un strat protector fără de care sufletul a$un#e în contact direct cu luciditatea şi se destramă! 'eea ce nu înseamnă că luciditatea, cîtă vreme iluzia funcţionează, devine pur şi simplu ine&istentă şi că atîta vreme cît iluzia ne menţine ferm pe tărîmul sănătăţii mentale, adevărurile pe care luciditatea ni le semnalează ar fi de tot i#norate! -umai că nefiind i#norate, nu înseamnă că ele nu ne dau pace! 5impotrivă, ele stau undeva la periferia fiinţei noastre, într-o discreţie cuviincioasă! 'a să le sesizăm, trebuie să tra#em cu oc1iul la ele, să ni le "aducem aminte", ceea ce înseamnă că îndeobşte ele nu sînt acolo, "în minte", şi că trebuie c1emate şi scoase din ascunzişul lor! /ecanismul bolii în asta constă) în mutarea "adevărului ultim" al vieţii din periferia privirii în centrul ei! *n transformarea lucidităţii din accident în metodă! *n ecorşa$! *n $upuirea vieţii de iluzie, care e epiderma ei! *ntr-un film al lui ;ubric<, un bărbat străbate, în vis, un coridor nesfîrşit ale cărui camere, pustii, au uşile lar# desc1ise! 8uccesiunea monotonă a camerelor nepopulate şi terifiante se întrerupe pe neaşteptate! *n mi$locul unei camere, cu faţa întoarsă către uşă, se află, în splendoarea #oliciunii ei, o femeie care îi face semn bărbatului să intre! "cesta se apropie şi o ia în braţe! "paratul se roteşte apoi încet, a$un#e în spatele femeii şi atunci vedem că mîinile bărbatului care au cuprins-o s-au înfipt într-un trup ecorşat şi putrid, în straturile de sub piele, în muşc1ii dezveliţi, în sîn#e, în cartila#ii şi în oasele care răsar ici şi colo! ;ubric< ne pune aici în faţa unui subiect ambi#ui) însuşi trupul nostru! 'are este "adevărul" lui2 .ste oare un om în pielea #oală ― "#ol"2 8au mai de#rabă el este "îmbrăcat" în propriul lui derm, în vreme ce adevărata #oliciune presupune o dezvăluire suplimentară, accesul la visceralitate prin $upuire, disecţie şi eviscerare2 'înd strîn# în braţe un trup, ce "atîrna" mai #reu) catifeaua pielii sau di#estia bine ascunsă sub această catifea2 'înd sărut, în $oc e e&tazul sau transferul de salivă de la o #ură la alta2 5ouă trupuri înlănţuite sînt sublime2 8au actul împreunării este o #imnastică #rotescă însoţită de #ro1ăituri2

"şadar, cîtă vreme e&istă obiecte ambi#ue, obiecte care prezintă, oferă, e&pun şi care, simultan, retra#, ascund, camuflează, totul devine în fond o c1estiune de perspectivă şi ale#ere! 'omportarea noastră faţă de aceste obiecte implică întotdeauna opţiunea) vrem să rămînem la nivelul splendorii epidermei sau, printr-un imprudent #est de "dez#olire", vrem să pătrundem în "adevărul" viscerelor2 'e este "mai adevărat" într-un obiect) vizibilul lui imediat2 8au ceea ce este ascuns în el, îndepărtatul, ceea ce nu-ţi cade sub mînă, dar care, ascuns

) %licare. ei seamănă cu #uvernantele bătrîne al căror suflet este prea uscat pentru a avea acces la lumea ma#ică a copilului pe care îl ţin de mînă! 'a şi copilul. mecanismul prin care privirea noastră se mulează pe ambi#uitatea lucrurilor. a prăpastiei.ant şi la ?eide##er omul devine pliul conştient de limita deplierii sale!4 8 mai @ilozofii nu pot fi iubiţi. să ne depliem. ce am fi făcut dacă!!! 5ar pînă la urmă sfîrşitul ne prinde pe fiecare într-o înfăşurare sau alta.&act asta este un )urnal un mod de a explica.&istă pesemne o intimitate a speciei umane şi poate că pe teritoriul ei trebuie să intri cu precauţia cu care intri în dormitorul cuiva! 3"devărul este însă cu totul altul) orice se poate spune dacă este bine formulat. vînzătorii specializaţi de iluzii. nee&plicite. cu toţii vrem "să ne e&plicăm". a neantului. le explică. mai întîi pe treptele palatului. este acest ecorşa$ e&istenţial! 'înd ea survine.piderma poate fi denunţată ca iluzie şi "iluzia epidermei" poate fi astfel surpată tocmai pentru că viscerele unui trup. apoi pe pa$iştea din faţă. către farmecul coincidenţelor şi către o eternitate improbabilă. nu sînt şi principial invizibile! =oala. a tot ceea ce pînă atunci stătuse la pîndă! 7 mai 5e ce oare orice lamentaţie pe faţă se instalează în #itsc$? 5e ce a vorbi despre "lucrurile ultime" este impudic şi stîn$enitor2 . detestaţi! /edicul care îţi spune cît mai ai de trăit îţi impune prin autoritatea ştiinţei lui. el nu are cum să fie iubit! Ar. în principiu. cu preţul unui efort sau al unei operaţii anume. să devină vizibil2 "ceastă putinţă de a face vizibil ceea ce în primă instanţă este ascuns este temeiul îndepărtat al prăbuşirii sistemului de iluzii! . pentru a ne avînta către zeii trimiţători de semne. suferinţa şi moartea pot fi foarte bine. să apară. poate la o adică. omenirea vrea să fie dusă de mînă de ma#i. împăturiţi. de vorbe. depliază. listele pe care sînt consemnate cuceririle stăpînului său! Leporello. "nee&plicaţi"! 35umnezeu e sin#urul care se poate explica pînă la capăt! "poi ― dar e acelaşi lucru ― 8piritul în filozofia lui ?e#el! La . pliate. la pîndă doar! 5ar ele pot. ci doar respectaţi şi. ce ne propunem să facem. . să spunem de ce am făcut sau de ce ţi-am făcut cutare lucru. aria listei este rezolvată spectaculos) Leporello. şi pe care am preferat să o numesc prăbuşirea sistemului de iluzii. să fie văzute şi să fie proclamate ca "adevăr ultim" al vieţii! 'e importanţă are că ele sînt camuflate sub stratul acesta de a#itaţie. vor avea întotdeauna cîşti# în faţa filozofilor! Luciditatea nu are cotă bună pe piaţa cărţii! /ă uit în depresia surorii mele ca într-o o#lindă care măreşte! /ă uit la ea şi . de bucurii. cel puţin în clipa asta. dar tocmai pentru că îţi răpeşte orice speranţă. îl înfăşor4! *n Don 'io(anni"ul lui Lose>. desfăşoară. însoţit de doi valeţi. de fapt. sediul splendorii. aşezaţi pe raftul ce le-a fost 1ărăzit de către natură şi societate! 5e fapt. "a desface" şi "a desfăşura"! %liez o 1îrtie 3o îndoi4 sau pliez un per#ament 3îl fac sul. distracţii şi aspiraţii pe care îl numim îndeobşte "viaţă"2 =oala pe care medicii o numesc depresie. ascunse fiind. de a desfăşura în cuvinte sulul înfăşurat al vieţii noastre! 'ei mai mulţi oameni mor pliaţi. se dere#lează! 5epresia este insurecţia nevăzutului! 8uprafaţa. la ri#oare. este constrînsă să abdice! %e#ula este acum a adîncului. dozînd întocmai cantitatea de ascuns care trebuie să corespundă fiecărei dezvăluiri. vră$itoare. în#eri şi zei! 8criitorii şi misticii. "a îndoi" şi "a înfăşura" 3a dat plier şi pli în franceză4! &xplicare.fiind. filozofii sînt aducătorii relei-vestiri! -elăsîndu-ne să ne desprindem de "solul fenomenal" şi de "tărîmul e&perienţei".

nu pot simţi pe pielea lor ceea ce i-au făcut pe ceilalţi să simtă! =inefăcătorii omenirii sînt cei care au ima#inaţia răului altuia prin 1ar. .mă văd pe mine cel de acum o lună-două. de ură. ?e#el. dacă vrei să te desc1izi către altul! 'orolar) (oţi torţionarii ar trebui torturaţi 3dar nu de către oameni. către G de ani. de asemenea. nu simt în fapt că am pierdut ceva! Pasiunea pură care mă purta către "a şti" un autor sau altul s-a stins de mult! -u mă mai interesează decît ceea ce mi se adresează în mod direct. cărţi aristotelice. ci de cele care. făcîndu-mă să mă pierd în perfecţiunea . pentru că nu am putut să mă desprind de ea şi să o prelucrez. din comentatori aristotelici şi din Platon. cu punţile către e&terior ridicate. cu viaţa mea. pînă la crusta #roasă de minciună. adnotat ― cu pedanterie e&tremă ― în deceniile trei şi patru ale vieţii mele s-a şters! 9i nu e vorba de lecturi secundare. de-abia acum. torturat. te&tele acelea datează şi ele rămîn "simple" documente ale unei comoţii istorice. "situarea afectivă" a societăţii romEneşti. scrieri carteziene. cu dinţii strînşi. am pierdut #reaca! Grav e. conspectat. pentru că ea e duplicatul meu. electrocutat de un frison care îmi z#îlţîie fără încetare fiinţa! Pentru că am suferit ca ea şi pentru că mă recunosc în ea pot să simt mila. conştienţi. prin oroarea suferită. dar pierd lucruri care făceau parte din *ildun!"ul meu!" "ceasta e problema mea! (ot ce am citit. 5eci mai întîi cunoaşte-te şi iubeşte-te. putînd fi "#ustată estetic"2 'um se poate scrie convenabil despre lucrurile ultime2 "ceeaşi întrebare este valabilă şi cînd e vorba de o emoţie socială! +nteresant cum imediat după %evoluţie. că revenirea la toţi aceştia nu mă mai atra#e! *n afară de o anumită carenţă care ţine de "profesia" mea. răspunde prietenul. sau ceea ce îmi provoacă o fericire intensă. de iluzii risipite! *n acest conte&t de paro&ism afectiv. romantici #ermani. apoi. c1ircit sufleteşte.riniile la #reci4! "poi ar trebui aduşi în faţa victimelor lor) le-ar îmbrăţişa şi le-ar cere iertare. o pot iubi! Arice proiecţie trece printr-o introiecţie prealabilă! +ubirea este de fapt mila de tine proiectată asupra altuia sau uitarea de sine care se înalţă pe o prealabilă conştiinţă a eului propriu! +ubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi. semne ale unei isterii în mers! 15 mai Fulien Green povesteşte în Jurnalul său vizita unui prieten care i se plîn#e că îşi pierde memoria! *n urmă cu cîţiva ani ţinuse o conferinţă despre reli#iile orientale. am scris rîndurile intitulate +pel către lic$ele şi. ceea ce are le#ătură cu mine. iar astăzi subiectul îi era complet străin! :itase tot! Green îl consolează spunîndu-i că natura operează anume aşa. subliniat. făceau parte din formaţia mea esenţială) presocraticii. 8c1ellin#. de coborîre patetică pînă la stratul ultim al fiinţei noastre sociale. ticăloşie şi duplicitate. *efindlic$#eit"ul ei. fără nevoia prealabilă a e&perimentării lui pe propria lor piele! 10 mai 8e poate oare scrie "rece" despre lucruri patetice2 -u presupune oare #eniul un anumit mod de a manipula emoţia şi de a o aduce la forma în care ea devine suportabilă. te&tele "patetico-politice" strînse într-o carte sub acest titlu! (ocmai pentru că emoţia acelor ani a fost e&primată acolo ca atare. de oroarea comisă! Aamenii sînt răi pentru că nu au ima#inaţia tranzitivităţii răului pe care îl fac) nu se pot pune în locul celuilalt. păstrînd în creier doar esenţialul! "5a. s-a ridicat cu cîteva #rade. literatura #reacă şi latină! *ncetînd să traduc. după BCDC. ci de către în#eri şi zei punitivi0 vezi . pentru că o înţele# cu a$utorul meu. vreme de doi ani. dialo#urile lui Platon. întocmai ca în cazul povestit de Green. dorinţa de a a$uta şi iubirea! Pentru că ea este eu. pentru că nu am ştiut să-mi manipulez indi#narea. de speranţe.ier<e#aard. într-un cuvînt. asemeni febrei măsurate de un termometru! 'orpul social colcăia de afecte) de spaime.

de sus! (otul e. era rele#at în re#iunea precară a "sufleţelului" lui -oica. şi mai rău. să le rînduiesc după cum vreau2 'e beţie să poţi cuceri . cu colcăiala ei dostoievs<iană. #eometrizant şi speculativ. o "teză" pe care o vor desc1ide cîţiva oameni în următoarele decenii! +ma#inea acestui destin de vrednicie sterilă nu mi-a surîs deloc! :nde eram eu în toate acestea. remuşcări. redus la e&tra#erea cîtorva mii de fişe şi la o inteli#enţă speculativă şi combinatorie2 "m preferat să scriu scrisori lun#i către cei de acasă în mar#inea Jurnalului păltinişean care tocmai apăruse 3din corespondenţa aceea s-a născut apoi &pistolarul). care nu-mi dădea pace. Puteam să dorm liniştit! -u era ideea aceasta a limitei c1eia fermecată cu care puteam să pătrund în #îndirea tuturor #înditorilor lumii. să le înţele#. din mlaştina vieţii şi te depune. la ?eidelber#. ca răsplată. încercam să mă apropii de mine! -enorocirea era că prin formaţia mea eu nu aveam un "la mine"! -efiind scriitor. -ăzboi şi pace. o acceptase cu oarecare entuziasm! /ă duceam zilnic în biblioteca de limbi clasice a :niversităţii. spiritul #îndeşte! =ine condus. ca o macara miraculoasă. asemeni eului oricărui individ de pe lumea asta. sufletul suferă. trebuie să ai o idee. ne#revat de datorii culturale! 9i era c1iar mai mult) era impudoare. nici o referinţă culturală! (onul continua să fie al unui discurs speculativ. adevăratul paşaport de intrare în lumea filozofiei! "'are vă este ideea2" era întrebarea cu care -oica îi făcea pe discipolii săi să tremure! Pentru că fără "idee" ce te făceai2 %ămîneai condamnat la lumea sublunară a sufleţelului. purta în ea urma răzvrătirii mele de atunci) în nici o pa#ină a ei nu puteai afla un citat. pe care profesorul Pierre "ubenIue. cînd a apărut. repet. faimosul comentator al lui "ristotel. pe ţărmurile spiritului! +ar odată a$uns acolo poţi privi lumea.++ de pe malul -ec<arului. nu interesa filozofia! . re#rete. într-un etern travesti. e&altările şi obsesiile lui. în #reacă4 de la preso" cratici la %lotin. a artelor sau. despre "atin#erea mîinilor"! .l era pus în paranteză. iar la capătul ei pîndea. ba mai mult. căderile. să ai o "idee". a$un#eai să îţi pui nemi$locit problema mîntuirii! +ar eu eram foarte mîndru) eu aveam "ideea" ― limita. 8app1o sau tra#ici. oare vorba de o împuţinare pro#resivă sau de o dorinţă disperată de a a$un#e la mine fără mască. iar filozofia devine astfel indirect mîntuitoare! @ilozoful nu ţine $urnal 3decît "$urnal de idei1). nu puteam apăsa. "lceu. cu care puteam să descui toate încăperile vieţii. adică asumarea unui început pe linia mărturisirii! (imid şi şovăitor. cu #îndurile. individul a$un#e să fie o funcţie a înţele#erii.altei lumi! *nsă cărţile care pot să facă asta sînt e&trem de rare) . să citesc cărţile interzise în ţară despre istoria sumbră a veacului şi să mă #îndesc la altfel de a scrie cartea despre limită.ra peste tot #îndul meu netrucat. pentru că te tră#eau "în $os". ca o promisiune şi o împlinire de o viaţă. sin#urul. al spiritului! -u a$unsese -oica să-şi dorească să viseze cu spiritul şi să opună "visele spiritului" "viselor sufletului"2 Pe scurt. ca o promisiune neîmplinită! /ai tîrziu. iar bio#rafia lui nu interesează! 'a să devii filozof.ul meu. despre mîn#îiere. ceea ce însemna a literaturii.raţii /ararnazo(. culpe ima#inare şi reale! Pînă şi visele lui erau vinovate şi impure. nu mă puteam re-investi în persona)e. fără paiete2 'riza s-a produs în BCDH.oartea lui 0(an 0lici ― atît e ceea ce-mi vine în prima clipă în minte! 'um de am a$uns aici2 'um de am pierdut total superstiţia culturii2 . . te scoate. frumuseţile şi mîrşăviile prinse strîns în mănunc1iul unicului meu eu! . o idee care să te poarte cu ea toată viaţa. era 1ulit ca purtător de spaime. un nume de autor sau de operă! Pe scurt. în loc să te trimită la "uitarea bună".ar!areta. nou-născut şi imaculat. fără truca$. dar "impuritatea filozofică" pîndea la tot pasul! . vrînd apoi să văd ce mutaţii suportă sensul lui în trecerea de la literatură la filozofie! *ntr-o bună zi mi-am dat seama că voi termina prin a scrie o carte de KGG de pa#ini care va lua loc pe rafturile unei biblioteci ca aceea în care mă aflam. către tine. pe care să o modulezi şi care. sistemul) peratolo!ia. la adăpostul diferitelor măşti. în imperiul fără patimi şi fără dureri. cînd eram bursier ?umboldt! /ă înscrisesem cu o teză la 8orbona) %roblema limitei (peras. să le e&plic. şi inventariam conte&tele în care apărea cuvîntul miraculos de limită la ?omer. pe clapele umanităţii vorbind de fapt despre mine! -u-mi puteam re#iza intrările în scena lumii şi nu-mi puteam e&1iba.rau acolo pa#ini despre ne1otărîre.aestrul şi . . instalată într-un superb bastion din secolul J. nu2 ―. bine antrenat.

de "e&istenţialismul" paulian. pusă cît de puţin la lucru. ce-i drept. sti#mat al alcătuirii lor umane şi pe care aproape toţi se căzneau să-l ascundă. care a creat automat o disciplină. să înţele!.iaţa 3ceea ce însemna trecerea omului prin lume4 cu plasa de prins fluturi a fenomenolo#iei! *ntreprinderea era enormă şi 2ein und 3eit rămîne pesemne una dintre minunile omenirii. concupiscenţe. ca "sursă a libertăţii noastre"! /ă c1inuisem. ars de îndoială şi patimă ca în ceasul dintîi al vieţii! A.ier<e#aard şi de literatura rusă! -umai că "bietul" ?eide##er încerca să capteze . să-l facă neauzit! "ceastă pudoare sau poate această trufie îi mutila pe toţi) #îndirea lor era într-o parte. iar viaţa lor întralta! Plîn#eau pe tăcute. care la Platon e&ista sub forma "dialo#ului". mimînd în continuare în public mor#a şi ticurile unei deprinderi în al cărei presti#iu el însuşi nu mai crede2 /-am a#ăţat de ?eide##er 3şi de traducerea lui4 ca de o ultimă #aranţie a faptului că $urămîntul de credinţă pe care-l făcusem în tinereţe nu fusese călcat! /-am oprit asupra acelui filozof care repudiase limba$ul metafizicii punînd în locul lui un idiom şi mai teribil încă! *n fond ?eide##er a fost penitenţa mea. un scîncet pe care toţi filozofii îl aveau. cu sufleţelul meu. pecete. care nu putea fi practicată în afara acestui limba$ şi a istoriei lui! :ltimul care a încercat să readucă #îndirea pe fă#aşul normalităţii şi să se dezbare de "limba$ul filozofiei" a fost -ietzsc1e. printr-o simplă campanie a #îndului. aşezat pur şi simplu la un birouL 9i c1iar aşa s-a şi întîmplatL 5upă ce am scris MGG de pa#ini despre limită mi s-a părut că am aflat "ce este viaţa"! =a mai rău) l-am descoperit pe 5umnezeu la capătul unei demonstraţii. ci la capătul lui! 'u o simplă idee. sin#ur faţă în faţă cu mine. nu înseamnă că am dat dintr-o dată cu piciorul la tot ce însemnase pînă atunci viaţa mea! 9tiam. un lucru pe care l-aş numi #eneric. "eterna reîntoarcere a aceluiaşi" sau "supraomul" rămînînd #revate de un iremediabil <itsc1 metafizic! 5ar ce îi rămîne să facă aceluia care se e&comunică astfel din ţinutul filozofiei2 'are trăieşte o apostazie clandestină. ce este o ispravă filozofică şi pentru că asistasem. 5oamne. păreau cu toţii ase&uaţi şi tăceau în privinţa sin#urului lucru care îi în#enunc1ea şi pe zei! Platon fusese sin#urul care #îndise rămînînd pe terenul vieţii! (ot ce-a urmat după el nu a fost. ci cu totul altce(a. dar lucrul dăduse roade) dintr-un pas a$unsesem la capătul drumului! -u mă aflam. pe drum. pe viu la ce înseamnă naşterea ei. admiraţia mea pentru scrîşnetul suprem al minţii rămăsese intactă! 5ar tocmai pentru că asistasem. artificiul "#îndirii pure". îşi epuizase domeniul şi mi$loacele lui! La capătul cărţii mele filozofia se topise şi dispăruse ca prin farmec! "rmura ei. o abstracţie nefericită care a început cu "ristotel şi a culminat cu idealismul #erman! Limba$ul natural şi imitaţia lui literară. aveau e&taze. cu care treceam cu un pas si#ur prin viaţă 3filozofii au fost întotdeauna infatuaţi4. pre#ătite de "u#ustin. dar ideile lui nu se ridicau la nivelul vervei lui literare. cum s-a spus. dintre patru pereţi. căderi ― pe tăcute! 8e fereau cu toţii de etică tocmai pentru că nu ştiau să-şi inte#reze viaţa şi să-şi asume imoralitatea ei funciară! 'e să mai vorbim de se&L 8criind. s-a desfăcut din c1eotori şi m-am pomenit. atinsesem ţinta! 8-ar părea că ideea mea era atît de bună încît. a prescris un timp necesar pentru deprinderea lui şi i-a dat totodată filozofiei un presti#iu nelimitat în oc1ii lumii. dar resorturile care o produceau erau altele. sufereau pe tăcute. cu atît mai nelimitat cu cît caracterul ei abscons era mai mare! Gîndirea a devenit o afacere în sine. pensum"ul pe care mi lam dat pentru trădarea care era pe cale să se petreacă! 5ar mai era ceva) ?eide##er reprezenta puntea cea mai onorabilă ― şi. neştiind încotro s-o apuc. de "ristotelul &ticii şi -etoricii. ca o să#eată bine orientată. #olit de orice superstiţie. a fost spulberat şi în locul lui a apărut "limba$ul filozofiei". cum cereau unii filozofi. odată pătruns în el. pe lîn#ă acest scrîşnet putusem să distin# şi altceva. în continuare. de . dar cu ?eide##er nu puteai navi#a în speranţa că vei a$un#e la un liman propriu! Ari rămîneai sclav pe plantaţia lui 3adică unul dintre miile de cercetători onorabili care îl în#înă şi . un vira$ e&trem. o suită de note de subsol la filozofia lui. "scîncetul lui -oica". prin -oica. ca însemn. transcendental şi e&istenţial.lumea nesîn#eros. cea mai seducătoare ― pentru a-ţi pre#ăti evadarea din filozofie! "ş vrea să fiu bine înţeles) #rimasa rămînea a filozofiei. de teolo#ia lut1erană.

asta era sin#ura "ieşire la mare". pierdusem iluzia terenului ferm0 etic1eta care mă aşeza undeva. 4mi era indiferent cum! (ot ce voiam era să rămîn lipit de mine! /ai precis "să pun în afară" ceea ce se afla "înăuntrul meu"! "sta însemna "a te e&prima" şi ăsta era sin#urul rost al scrisului! /ai mult. ori treceai pe acolo ca să îţi iei binecuvîntarea înainte de a pleca în lume cu #îndul de a te pierde sau de a te #ăsi! 'înd mi-am dat seama ce se întîmplă. în final. trăiam într-un spaţiu social aseptic. căzuse! . într-o ţară şi într-un ceas al istoriei care sabota sistematic naşterea identităţii2 8ă luăm. care se întindea între camera de lucru de acasă şi sala unei biblioteci. să nu se maturizeze! *n cazul meu. mă deconcertau) nu-mi #ăseam tonul şi cel mai adesea practicam o politeţe e&cesivă şi nelalocul ei. cu atît ceilalţi se recunoşteau mai mult în vorbele tale! @elul cel mai eficace de a da era să te dai. sin#urul drum către "omenirea toată"! (ocmai sufleţelul bat$ocorit de filozofie conţinea în sine totul. adică "autor de literatură" ― ceea ce însemna că 5umnezeu mi-ar fi dat la naştere un dar deosebit) suprema libertate în spaţiul cuvîntului ―. prin rela&area rolurilor. într-o împărţitură a spiritului. cu atît identitatea lui e mai bine conturată! +ar maturitatea unui ins ia naştere şi se fi&ează tocmai prin treptata lui intrare în rol şi. identitatea socială era şi mai şubredă încă) aproape că nu aveam rol sau. în BCCG. indusă prin antrenament istoric. cu care intram deodată în contact şi care pînă atunci nu făcuseră parte din lumea mea. nu ştiam să vorbesc! Aamenii. fusesem pre#ătit pentru a nu şti cine sînt! -esi#uranţa aceasta. adevărul şi viaţa! Arice om care putea să spună ce are pe suflet vorbea în numele fiecăruia şi al tuturor! (ocmai acesta era miracolul) cu cît te apropiai mai tare de tine. mulţi. deveneam apt pentru confesiune! (oată lumea în care mă mişcasem pînă atunci se mulţumea să practice virtuozitatea culturală! 'u riscul de a cădea în #ol. c1iar dacă deocamdată mi-am pierdut inspiraţia! "cest "deocamdată" în cazul meu nu e&ista tocmai pentru că pierdusem îmbrăţişarea oricărui contur! "ş fi vrut eu să fiu scriitor. pe care interlocutorul meu o percepea ca pe ceva distant şi $i#nitor! "ceastă derută socială mer#e atît de departe încît atunci cînd cineva îmi spune "domnule profesor" trebuie o clipă să mă recule# ca să-mi dau seama că e vorba de mine! 5e fapt. se în#ălbenise. dar nu eram! ". prin identificarea cu el! *nsă lumea în care trăiam eu era în aşa fel făcută încît ma$oritatea oamenilor "c1iuleau") se făceau că intră în rol. dintr-o dată. . o lume pro#ramată. voiam. mai mult. mai de#rabă.ram "fără de ţară"! 5iscursul meu era inclasabil! /ai rău) absenţa unei încadrări prealabile ameninţa să îl facă să dispară! %eperul e&terior care-i dă spiritului orientarea şi certitudinea unui drum nu mai e&ista acum! %ătăceam printr-un oraş în care străzile nu aveau nume! -u puteam să-mi spun) sînt scriitor. ca intelectual umanist "nean#a$at politic". cînd am intrat pentru prima oară într-un rol social 3aveam D de aniL4. se ştersese.încearcă să e&plice ceea ce pesemne că uneori ?eide##er însuşi nu a înţeles4. sfîrşea însă prin a-mi #aranta certitudinea unui drum desc1is către mine! -u trebuia decît să am cura$ul să mer# pe el! Liber de solemnitatea funcţiei. pentru că pierdusem apetitul pentru "desfăşurarea unui #înd"! *n acelaşi timp ideea că n-aş mai scrie mă ucidea! +ar a scrie însemna a mă exprima. era prea tîrziu ca să mai pot să rectific ceva! 'ăzusem într-un #ol cultural. cînd am înţeles că sînt pe cale să-mi pierd "identitatea profesională". cu cît coborai mai adînc în intimitatea ta. rămîneam mai totdeauna simplu fi#urant! @iind cercetător ştiinţific la un institut al "cademiei. a rolului şi a unei trufii profesionale.&e#et" nu mai eram. de pildă. 9i apoi de ce să mă tem de pierderea identităţii2 A avusesem de fapt vreodată2 -u trăisem într-o lume. identitatea socială. aceea prin care un ins se recunoaşte $ucînd un rol! 'u cît îl $oacă mai bine. intrau doar pe $umătate sau îl $ucau prost! 5in cauza asta lumea în care trăiam era o lume infantilizată. am constatat că. pentru că nu mai scriam studii publicabile în reviste de specialitate! "@ilozof" nu mai eram. scos din rezervaţia mea şi aruncat în lume. scriu poezii sau romane şi asta voi face pînă la sfîrşitul vieţii.

susţinut şi pe termen lun#. setea împlinirii erau străbătute. cu scadenţă. înfrînt. dar din nefericire el e&primă o stare de fapt! @iind melancolic şi depresiv. de fapt. am înţeles ce #rozăvie făcusem) ca la şcoală.18 mai 'eea ce trebuie făcut într-un timp dat. le spuneam celor de acolo) să zicem că nu mi +-aţi cerut. mă provoacă în sens invers. cînd un ziar îmi cerea un articol 3şi îmi indica un termen4. în ciuda e&uberanţelor periodice şi a unor înclinaţii ludice evidente!. cînd lumina crepusculului a început să intre în odaia vieţii mele. ca şi cum în felul acesta aş fi încetat să mor! 'ăci "trebuie" şi tot ce era iminent îmi vorbea dinăuntrul a ce era trecător! +mperativul oricărei fapte. treceau două şi cînd totul devenea iminent rezistenţa mea a$un#ea la apo#eu! *ncepeam să învăţ în ultimele ore ale zilei care preceda teza. o supunere la o re#ulă dată din afară! 5e aceea. nu am acceptat niciodată o rubrică la un periodic şi n-am fost capabil niciodată să mă an#a$ez să scriu un te&t pînă la o dată fi&ă! *n Accident aş fi murit de foame! 5in aceleaşi motive nu puteam nici să-mi auto"impun ceva0 ştiam că din fundul fiinţei mele s-ar fi ridicat de îndată nevoia perversă a unei ne#ocieri infinite! 5e astă dată lupta nu mai era între ceva din mine şi ceva din afara mea. să încep să "învăţ pentru teză" lecţiile dintr-un trimestru! /i-aduc aminte frisonul care mă apuca cînd începea acest "care pe care"! (recea o zi. să revăd. că. lăsasem totul pe ultima clipă. 9tiam de fiecare dată că voi a$un#e aici. de 1ărnicie sau de voinţă! 5e fapt nu aveam disciplina finitudinii. . cînd venea perioada tezelor! (rebuia. n-am nici o obli#aţie! "tunci poate că am să-l scriu! *n cele din urmă am înţeles că nu trebuie să îmi comand nimic din ce presupunea intrarea în starea de a scrie! *n c1ip evident nu eram un scriitor profesionist de vreme ce nu puteam scrie zilnic şi aproape niciodată "la cerere"! 5ar cred că e&plicaţia era mai adîncă decît simpla lipsă de disciplină.ram plasat într-un raport #reşit cu timpul şi. tot ce am încercat să fac. că nu m-am an#a$at să-l scriu şi că. deopotrivă. de frisonul propriului nostru sfîrşit! "veam nevoie de amînare ca de o #aranţie a eternităţii. ci ceva cu adevărat implacabil. #raţiere sau amînare! "cum nu mai puteam să mă cert sin#ur. ca în liceu. de fiinţă liberă înlănţuită în timp! /ă le#ănam în braţele unui "mai tîrziu" şi a unui "altă dată". dar "ultima clipă" nu mai era preziua tezei. mai tîrziu. cu felul de a-mi înţele#e libertatea! . înspăimîntat 3acum abia4 că timpul nu-mi va a$un#e. cu cît un termen este mai implacabil. patetic. că voi re#reta că am lăsat totul pe ultima clipă0 şi totuşi nu puteam face altfel! 5in această cauză. pentru care nu e&ista recurs. zdrobit. #raba.ra de fapt unul şi acelaşi lucru) nu-mi plăcea însăşi condiţia mea de om. toate. cu atît rezistenţa mea la el este mai mare! /i-am descoperit acest "defect de construcţie" în liceu. într-un fel. ca şi cum plierea pe acest "trebuie" ar fi o înfrîn#ere a eului meu. întrebîndu-mă în seara de dinaintea tezei ce 5umnezeu făcusem cu cele două zile de dinainte! @risonul de atunci era acum la altă scară) ce 5umnezeu făcusem cu viaţa mea2 23 mai "m trăit toată viaţa cu infernul conştiinţei mele! Lucrul acesta sună. ea nu a reuşit niciodată să obţină o continuitate satisfăcătoare datorită "stărilor" care o . ci mă locuia) ceea ce o parte din mine propunea provoca în cealaltă o adevărată frenezie a zădărnicirii! 'înd am devenit conştient de această perversiune m-am #îndit prin ce strata#eme poate fi îmblînzită 3şi la limită ani1ilată4 forţa care devenea destructivă cînd era vorba de "timp"! 5e pildă. să repet. mi-a fost bruiat de umori insuportabile! "vînd pesemne o minte bună. e prea tîrziu. cu cît acest "trebuie" este mai constrîn#ător. desi#ur. ca ar#ument în timp pentru faptul că timpul nu ne poate constrîn#e! *nsă cînd timpul a început să nu îmi mai a$un#ă. cu două-trei zile înainte.

ieşind la suprafaţă într-o cascadă de su#1iţuri şi cu o violenţă neprevestită de nimic. în clipa în care a rupt ză#azurile firavei mele voinţe. plînsul meu a luat-o prin surprindere! @iinţa mea se prăvălise pur şi simplu în intervalul iscat între ridicarea păsării în aer şi puiul rămas pe pămînt! 8uferisem ceea ce se numeşte un proces de "introiecţie") puiul de prepeliţă fusese devorat de eul meu afectiv! 5istanţele pe care cu vîrsta le punem între noi şi ceilalţi. #radul necesar de insensibilitate re#lat în fiecare zi pentru a putea să trecem prin viaţă ― din toate aceste ferecături. un pas îndărăt faţă de propria-ţi stare! (rebuie să ieşi din propria-ţi dramă pentru a o e&prima! 24 mai Prima amintire le#ată de viaţa mea afectivă datează de la H. ea este oarecum adău#ată ei. neînvăţînd să zboare la timp. în patul părinţilor mei. cu lacrimi în#1iţite.ra seară. era despre un pui de prepeliţă care. că relaţia mea fundamentală cu lumea s-a înc1e#at în $urul acelor trei lucruri care ţîşniseră din poveste şi care erau mai cumplite decît orice balaur fioros cu trei capete! Pentru că un balaur. el cere vi#oare. uşa sufletului întredesc1isă cu măsură pentru ca înăuntrul nostru să nu intre mai multă nenorocire decît putem duce. un lan de #rîu. construcţie.ani! /ama se pre#ătea să-mi citească o poveste! .invadau! Pe de altă parte. carapace şi straturi protectoare în fiinţa unui copil de H ani nu s-a înfiripat încă nimic! "şa încît povestea a pătruns în mine ca şi cum aş fi îmbrăţişat un trup din carne vie! -u ştim cum prinde contur personalitatea noastră afectivă şi dacă acest contur se înc1ide vreodată! 8înt si#ur. un #rup de oameni cu secera în mînă! *n spatele lor apare cîmpul netezit. cu spicele culcate la pămînt! /ai sînt doar cîţiva metri din lanul necosit! Prepeliţa face ultimele eforturi de a-şi ridica puiul în aer! -u reuşeşte şi. în racursi. aşteptînd fericit! Povestea pe care mama începuse să mi-o citească. ţîşneşte din lan şi-şi ia zborul! /ai tîrziu am aflat că povestea era ceva mai complicată 3puiul de prepeliţă fusese împuşcat în aripă etc4. cît se poate de simple. de ec1ilibru interior! 'înd cineva e ecorşat. că îmi era ruşine să plîn# şi aş fi vrut ca mama să nu îşi dea seama ce se întîmplă cu mine! 5e aceea. nu are timp să facă stilistică! 8crisul nu este un ţipăt nemodulat. sc1emă pură a dezolării supreme #ata oricînd să se ivească din c1iar esenţa vieţii! -u ştiam. n-am ştiut niciodată să convertesc acest capitol de sîcîială interioară şi de suferinţă într-un fapt pozitiv! 'a să scriu. din locul unde se aflau puiul şi prepeliţa-mamă. pîndind cu disperare crescîndă apropierea secerătorilor! *mi amintesc. însă. nu poate pleca cu restul stolului şi rămîne în lanul de #rîu! 8ecerătorii se apropie! 'artea avea poze şi puteam să văd. astfel încît nu orice dramă a lumii să devină automat a noastră. oricît de bine ar fi el desenat sau descris! @iinţa lui nu e scoasă la suprafaţă din clocotul intern şi nevăzut al vieţii. se născuseră din relaţia cîtorva fra#mente de viaţă. deşi aveau nume abstracte. stînd rezemată de speteaza patului. mai întîi pe furiş. de inaparente. dintr-un "afară" care-i macină consistenţa şi o face să rămînă etern străină de ea! 9i un copil simte asta! 8imte că balaurul face parte din poveste! Pe cînd persona$ele mele. 8in#urătatea şi /oartea! +ar acestea erau atît de concrete încît o dată pătrunse în carnea roz a sufletului meu puteau rămîne acolo pentru tot restul vieţii! 8i#ur este că ceea ce-mi citise mama nu era o poveste! 9i totuşi nu numai cruzimea aceasta travestită în forma moralizatoare a unei "povestiri pentru copii". de banale) două păsări. că se poate suferi atît! *mi amintesc că am început să plîn# treptat. secerători! "sta era tot! Puse împreună. de asemenea. dar mie ea mi-a rămas în minte aşa. urma să mă culc şi stăteam cu capul pierdut între perne. aveam nevoie de seninătate. pînă atunci. nu numai ideea că vulnerabilitatea este însăşi esenţa condiţiei umane a fost cea care a rodit apoi în mine şi mi-a determinat . rămîne pentru un copil o abstracţie. orice s-ar zice. fără detalii. în ultima clipă. aceste bucăţele se contopeau şi din amestecul lor se năşteau) Părăsirea 3despărţirea4.

e&1ibiţionist şi bavard ― îşi . pudoare şi discreţie! Putea fi c1iar sever. o vreme zadarnice. zidit în sin#urătatea lui ca în cel mai rău blestem! 28 mai 'um se face că ceea ce este prin e&celenţă individual poate să intereseze pe toată lumea2 'u alte cuvinte. simultan şi prin corelaţie. în care puteai plîn#e sau puteai intra în e&taz fără ca ima#inea ta să sufere vreo atin#ere! =ănuiesc că e&istă un raport între dezbrăcarea trupului şi dezbrăcarea sufletului şi că iubire e&istă atunci cînd sînt învinse. sin#urătăţii şi morţii0 mai era spaima că fiecare dintre noi poate fi descoperit. la sincopă în e&teriorizarea discursului afectiv! . în clipe privile#iate ale vieţii. cît şi eforturile. pentru că nu ştiam ce trebuie să spun sau să fac pentru a-l opri şi mă apăram de el prin ricanare sau prin ba#atelizarea situaţiei care îl provocase! /ai tîrziu. ascultînd povestea. a intra în viaţă însemna pesemne să #ăseşti. distant şi aparent imperturbabil! 'u condiţia ca să e&iste ― sau să fi e&istat cîndva. cum de e cu putinţă "$urnalul"2 %ăspunsul superficial ar fi că autorul ― impudic. cînd eram copil! /ama. în faţa oricărei efuziuni! *mi displăcea mai cu seamă manifestarea unei emoţii prin lacrimi0 plînsul îmi provoca un amestec de spaimă şi iritare. un răspuns la această întrebare) cum poate fi împiedicat plînsul interior ― şi deopotrivă orice mişcare a sufletului ― să iasă la suprafaţă2 -u ştiam că drumul desc1is de această întrebare presupunea un risc) a deveni prizonierul unor cenzuri care îţi #arantau un capital constant de nefericire! . căderea în desuetudine a oricărei cenzuri! 'ine nu cunoscuse "darul lacrimilor". în toată amploarea fra#ilităţii sale! %ezulta că nu aveam dreptul la clandestinitatea afectelor şi că aparenţele nu puteau fi salvate! =ănuiesc că tot ce am resimţit în seara aceea. mă şi stin#1erea nespus. aşadar cine nu putuse scoate din el e&trema durere sau bucuria e&tremă. ale mamei de a mă linişti au sădit în mine #îndul obscur că emoţia manifestată este în sine o ruşine! 9i atunci. a făcut-o cîtă vreme nu s-a lovit de crisparea mea.oisem. iar apele izvorîte din sufletul fiecăruia se întîlneau între ele pe tăcute! (atăl meu nu m-a mîn#îiat. aşa cum nu e&istau îmbrăţişări de despărţire sau re#ăsire. înrăit sufleteşte. în care suferinţa.ra de altminteri stilul practicat în familia mea! -u e&istau lamentaţii. care avea un potenţial afectiv enorm şi căreia îi tremura vocea cînd se emoţiona. pe fondul fra#ilităţii amintite. în raport cu #raniţele impuse comportamentului masculin. manifestată destul de devreme. o nedreptate! 5e ce înăuntrul unei specii unitare. emoţiile şi e&tazul erau distribuite uniform. să plîn#ă pe furiş2 Pe urmă am înţeles că iubirea aducea un răspuns la toate aceste probleme! =unul 5umnezeu prevăzuse un "loc" pentru toată lumea.iaţa afectivă în familia mea cur#ea prin albii subterane. nu m-a îmbrăţişat şi nu m-a sărutat niciodată. aceste două pudori! "tunci sîntem liberi şi uşori! (ot ce era ascuns în noi ― nespus şi ne-e&primat ― iese afară5 printr-un amestec de vorbe şi #esturi intimul este e&pus în faţa celuilalt şi în felul acesta sin#urătatea esenţială a fiinţei noastre este învinsă şi anulată! +ată. fusese martor la intimitatea pierdută a suferinţei mele! Lucrul acesta îmi umilise or#oliul! "flasem nu numai că viaţa noastră este făcută din întreita dezolare a părăsirii. dreptul de a plîn#e îl avea mai de#rabă femeia2 5e ce era nevoie ca bărbaţii să se ascundă. c1iar dacă era vorba de mama. cu vîrsta. la o pudoare esenţială. aşadar. nici cînd ar fi putut să o facă. prăbuşirea totală a tuturor sistemelor de protecţie. acela nu-l cunoscuse pe 5umnezeu şi nu cunoscuse iubirea şi avea să iasă din viaţă nefericit. am a$uns să consider uşurinţa cu care plîn#eau femeile un abuz şi. care era secretul! @iecare dintre noi putea traversa viaţa înveşmîntat în sobrietate.comportamentul! *n $oc mai era şi o problemă de stil! . să nu se vadă cît de tare mă c1inui şi totuşi plînsul mă dăduse de #ol! 'ineva.ste cert că ale#înd acest drum am a$uns. măcar o sin#ură dată în viaţa lui ― o fiinţă în faţa căreia să poată 3sau să fi putut4 sta sufleteşte #ol fără ca lucrul acesta să-i provoace ruşine! (rebuia ca măcar o dată în viaţă să ne fi fost dat să aflăm ce înseamnă predarea necondiţionată. nici declaraţii de iubire sau de dor! .

tu ştii cît te iubesc. te atra#e. "aş fi putut simţi aşa". el se pune pe sine în scenă ca monstrum şi creează. La limită. beat de sine. încît toate căile de acces către ceilalţi se înc1id! . ima#ina un $urnal "bine scris" care nu ne atin#e în nici un fel! "cesta ar fi $urnalul unui "monstru"! . ieşirea din scară poate foarte bine să ia forma unei neintrări în specia umană. totuşi. (e poţi întîlni cu cineva în idee) a înţele#e asemănător sau la fel un lucru îţi dă încredere că felul în care ai #îndit e bun şi faptul acesta te poate propulsa! +storia ştiinţei şi filozofia se alcătuiesc în bună parte aşa! 5ar te poţi întîlni cu cineva în straturile mai adînci ale fiinţei tale! +ar în acest caz se întîmplă mai mult decît atunci cînd e vorba de coincidenţa în modul de a e&plica ceva) devii. conştient de ceea ce 3eşti capabil să4 simţi! 9i lucrul acesta nu se învaţă nicăieri! Potenţialul de sensibilitate al unui om scapă oricărui proiect educativ! /aturitatea noastră afectivă este o c1estiune de traiect personal! . în speţă persona$ul lui. cum un scriitor. conotaţia lui nu este ne#ativă. pentru că intimul e&cită curiozitatea! . cazul unic al unei mulţimi cu un sin#ur element! *mi vine în minte e&emplul unui asemenea persona$! .ra. ci unicul lui sistem de referinţă. scriitor! 8tătea pe o sofa.liade 6n om mare. $urnalul face direct ceea ce restul literaturii face printr-o #alerie de măşti! 'ititorul nu mai este c1emat acum să intre în rezonanţă cu persona)e. toate vieţile se întîlnesc0 se întîlnesc în posibilul lor! ""ş fi putut trăi asta". musafirii lui. în loc să te facă să întorci capul. c1iar dacă e e&primabil. a privit-o adînc în oc1i şi i-a spus) "/amă. a unui intim necomunicativ sau intranzitiv! 'eea ce mă priveşte pe mine. în posibilul lor! 8plendoarea afectivităţii umane vine din faptul că ea este mai vastă decît realitatea unei e&perienţe trăite! . în preliminariile unei specii căreia încă nu-i aparţine! Pentru că în afara lui însuşi el nu se recunoaşte în nimeni.ste ca atunci cînd priveliştea unei camere văzute din stradă prin fereastra desc1isă. fireşte. dar pentru opera mea. cu a$utorul celuilalt.l este. toate vieţile coincid! Pe această coincidenţă miraculoasă. nu intră în forma umană pentru că nu a pătruns în ea! . ca în cazul nuvelei lui . cine ar putea să se recunoască în el2 *n $urnalul său. persona$ele e&centrice şi detracate ale lui 5ostoievs<i îl făceau pe 'ioran să fremete! Literatura e cu putinţă tocmai pentru că distanţele dintre vieţile noastre pot fi parcurse în oricare sens. ci neutră şi ea se poate obţine prin simpla ieşire din scară. ţi-am spus!!!" . 'înd e vorba de un $urnal. care este şi unic persona$! %ezultă de aici că vieţile lor coincid2 %ăspunsul este) da. celorlalţi. sublimul. nu interesează pe nimeni! "cest lucru se petrece cînd autorul $urnalului. este "in-1uman".&plicaţia mai adîncă este aceea a unei întîlniri esenţiale. sin#ur pe lume. pentru opera lui. dacă ar trebui.&istă o sin#ură cale de a o "cultiva") a face apel la felul în care omenirea şi-a "sistematizat" e&perienţa afectivă! 'eea ce înseamnă a recur#e la literatură! . aş călca şi peste cadavrul tău! 9tii asta. aşa zicînd.afectiv îi ţine pe oameni laolaltă şi diri$ează evoluţia omenirii de la polul e&tremei cruzimi la cel al tandreţei e&treme! Pentru că avem acelaşi alfabet afectiv putem să ne recunoaştem în e&perienţe care n-au fost niciodată ale noastre! 8e poate. înfrEn#erile. unicul lui interlocutor este autorul $urnalului. proiectivă şi din această cauză ea poate trece dincolo de #raniţele unei vieţi şi poate străbate pînă la limita ultimă a e&perienţei umane! (elescopate la scara omenirii. întîrziind. perversiunea.l este un monstrum. trebuie să fie pre#ătit "să calce pe cadavre"! 8punea "să calce pe cadavre" cu o anume infle&iune în #las şi ne privea stăruitor să vadă dacă am surprins pînă la capăt toată #reutatea vorbelor lui! "poi şi-a pus palma peste mîna mamei.i bine. pentru literatură. deopotrivă. te tulbură şi te face să visezi! . în esenţa ei. alături de mama sa! -e e&plica nouă. este atît de mult preocupat de propria-i persoană.a este. iar cînd spaţiul e&istenţial devine curb. "aş fi putut face asta"! -u trebuie să fi avut boala de care suferă autorul $urnalului pentru ca să o simţi a ta.desc1ide lar# încăperile vieţii şi c1eamă lumea să intre! +ar lumea intră. pe acest eu lăr#it se ridică orice $urnal de bună calitate! "celaşi "5. elanurile şi umilinţele lui puteau fi ale tale! -u e nevoie să fi ucis vreodată ca să te re#ăseşti în mărturisirea unui criminal! /acbet1 şi.onstrum înseamnă ceea ce iese din forma în limitele căreia un lucru devine reco#noscibil! *n latină.

ier<e#aard pălăvră#eşte enorm0 ?e#el e ca o flaşnetă0 Levinas e mediocru0 ?esse e plicticos0 'ioran e minunat. în pa#inile lui nu s-ar re#ăsi nimeni! "r fi un $urnal sterp. cu fi#ura rătăcită. devenim "strămoşi". bătrîna îl privea e&taziată şi dădea înţele#ător din cap! . de a mă exprima.în acest timp. la un stop. indiferenţi pentru cei mai mulţi. o#linzile retrovizoare ale maşinilor care opreau. între mine şi el s-ar întinde o punte pe care viaţa mea. în fond. cu lumea în care am trăit. de a nu o rata sărind ― dintr-un prea mare avînt ― dincolo de ea. îţi vine să spui) "de pildă. liniştea sau nimic2 'ît de lar#ă trebuie să fie definiţia omului ca să încapă în ea un asemenea persona$2 Pesemne că din cauza asta literatura izbuteşte acolo unde filozofia eşuează! Pentru că literatura nu-şi propune să definească. o zi din viaţa lui +van 5enisovici"! 9i în felul acesta a$un#i din nou la literatură!4 5ispărem re#retaţi o vreme de cîţiva. mai curînd. un cerşetor tînăr. ar fi putut să treacă! 5ar ce punte poate arunca spre mine un cadavru înălţat ― de o vanitate infinită ― pe un maldăr de foi2 :n asemenea $urnal nu ar interesa decît psi1olo#ia literaturii şi ar fi un pseudo-$urnal! 30 mai "stăzi. în sc1imb.i bine. eseurile mi se par futile. filozofia mi-a devenit de mult #reu suportabilă. în nebănuitul ei. romancier nu am avut norocul să fiu! 8in#ura formă de scris care mă interesează ar urma să rezulte din mişcarea neîn#rădită pe teritoriul eului meu! 5e fapt.ăicăreala culturală0 dezabuzarea! 5e fapt. în le#ătură cu specia din care fac parte! "cest tip de discurs nu este omolo#abil! . 2 iunie . apoi se înc1ina şi întindea mîna! 'e face "discursul umanist" în faţa acestui spectacol2 'um te poţi strecura în sufletul şi mintea acestei fiinţe2 'e e acolo2 +nfernul. săruta parbrizele. dar previzibil şi îţi taie şi mai mult pofta de mîncare! A dezabuzare stupidă ― şi totuşi e&plicabilă2 ― a pus stăpînire pe mine) ma$oritatea cărţilor mă plictisesc. este enormă! 'înd ultimul om care ne-a cunoscut ne uită sau dispare şi el. el pur şi simplu nu este sau este clasat la rubrica "neom"! 38in#urul efort al filozofiei de a nu rămîne în urma vieţii sau. tonul scrierilor edificatoare mă irită! *n cercetarea academică nu mai cred. nimic nu-i este străin! @ilozofia.l nu se supune re#ulilor unui #en. ci doar să "descrie"! 5e aceea nimic nu rămîne în afara ei. dînd satisfacţie celor care ne-au detestat! Aricum. e vorba de un anumit mod de a scormoni cu lăcomie în tot ceea ce am a$uns să simt) în le#ătură cu viaţa mea. adică un număr statistic în #eneraţiile trecutului! 1 iunie . viteza cu care sîntem evacuaţi din lumea aceasta. căci de fapt nerealizabilă pînă la capăt. l-a făcut ?eide##er vorbind de "facticitate"! 5ar cînd vrei să e&plici ce este facticitatea. o dată ce am părăsit-o. nici o carte nu-ţi provoacă apetit cerebral! 'ărţile edificatoare sînt monotone şi îşi propun e&perienţe de care nu eşti în stare0 . nu e subsumabil unei discipline şi. nu are altă identitate decît aceea pe care i-o dă însăşi personalitatea şi e&perienţa celui ce scrie! 9i acest discurs nu are decît un sin#ur punct de pornire) nevoia c1inuitoare. dacă acest scriitor ar ţine un $urnal. se autoîn#rădeşte! Persona$ul din povestea de mai sus nu "încape" în nici un discurs al filozofiei! Pentru filozofie. 5acă el ar mărturisi acolo o crimă făcută din #elozie sau din ură. portierele. e ca şi cum îţi pierzi pofta de mîncare culturală) nici un fel nu te mai atra#e.

pentru că @acultatea de @ilozofie se afla c1iar vizavi! *mi ima#inez că în seara acelei zile de MH mai am făcut acasă un "ceai". . acesta îi spune) "A. unde cîndva fusese "'enaclul 8burătorul". ce are el comun cu noi. pentru vina de a fi avut-o ca fiică. tot ceea ce între doi oameni care se conduc după un cod "umanist" este de neconceput devine dintr-o dată posibil! 5e aici senzaţia de fabulos. nevoia de iertare. în familii) copii. fraţi! *n felul acesta au murit şase milioane de ţărani ucraineni! 'înd paza satelor a fost ridicată. cuprins de ură şi mînie. atunci cînd am citit cartea 5oinei Fela despre mama /onicăi Lovinescu şi despre moartea ei. fizic. moartea. @undalul istoric este omorîrea de către 8talin. *mi aduc aminte că. la începutul anilor NHG. de neverosimil pe care o avem cînd ne confruntăm cu istoria relatată! (ot corte#iul acela de învin#ători care îşi torturează semenii şi îi ucid fără să cadă o clipă pe #înduri. îl pălmuieşte pe /îş<in.lisabeta! (receam zilnic prin faţa acelei case. cu fereastra care dădea spre c1eiul . istoria contemporană. scuza. viaţă) %ăul pur. pe /onica Lovinescu! /ai tîrziu. #estul compensativ! +vol#1in simte în cele din urmă nevoia reparaţiei şi-l roa#ă pe /îş<in să-i permită să-i sărute mîna! +storia speciei umane nu a mers însă pe această cale! *n istorie. o petrecere. la Paris. nu a trebuit să le plătesc apoiL 'înd Ganea +vol#1in. cu cititorii 1alucinaţi ai faptelor lor2 Aricît de mult ne-am ima#ina că lucrurile acestea s"au întîmplat. dar #reutatea lor a căzut verti#inos în mine şi s-a lipit. nici nu ştii cît de rău o să-ţi parăL 'ît de mult ai să suferi că ai făcut astaL" A asemenea replică poate surveni într-o lume în care persona$ele se pot ima!ina unele în locul altora. după G de ani de la cele întîmplate am putut intra în acel apartament care îi fusese restituit într-un tîrziu /onicăi Lovinescu! "m păşit în camera mică. păzit în aşa fel încît nimeni nu poate ieşi din el! (ot ce putea fi mîncat a dispărut. în acelaşi timp "istoria" trecea la BG minute distanţă de mine. ceva ne împiedică mereu să le e&tra#em din ficţiunea unui $orror şi să le aducem în realitate! /a$oritatea cărţilor pe care le-am publicat mai tîrziu în seria "Procesul comunismului" le-am citit mai întîi la ?eidelber# în anii NDG) 2talin"ul lui 8uvarin. dezolarea supremă irump pur şi simplu în camera în care citeşti! . am încercat să-mi ima#inez scena! /i-am înc1ipuit-o pe mama mea arestată la 7B de ani! /-am cutremurat! "poi. la 7B de ani. în 'otroceni. deci o lume în care cel care nedreptăţeşte se poate vedea căzînd la rîndu-i sub efectul propriului său #est! *ntr-o astfel de lume e&istă căinţa. 8ol$eniţîn. arestînd o femeie sin#ură. 5acă nu s-ar întîmpla aşa pesemne că fiinţa noastră s-ar dezinte#ra sub povara ade(ărului celor relatate! 'itiţi %anta r$ei. lumea în care într-un fel sau altul trăisem şi trăiam2 La un moment dat mintea refuza să mai realizeze ec1ivalenţa dintre pa#ina scrisă şi realitate! 'eea ce citeam recădea mereu în po(este. de sufletul meu! 'u cîte pelerina$e ale iertării.iev! /ureau lîn#ă bucata de pîine care le era aruncată din milă. dacă se poate spune aşa. ea trebuie să rămînă în parte 3şi să fie percepută4 ca po(este. m-a izbit faptul că femeia aceasta de 7B de ani a fost arestată într-o zi de MH mai. doar de mine ştiute.area teroare a lui 'onIuest. a fost luat! (rec săptămîni şi oamenii încep să se mănînce între ei.Amenirea mă înfricoşează! @aptul că un om îl poate omorî pe altul sau că îl poate tortura rămîne pentru mine cutremurător şi de neînţeles! @aptul că un om îl poate lo(i pe altul. %anta r$ei a lui Grossmann!!! *mi amintesc şi acum frica teribilă care mă apuca ori de cîte ori reuşeam să străpun# ecranul pa#inii şi cînd lumea aceea care nu încăpea în nici un ad$ectiv venea peste mine şi mă prindea într-un carusel al #roazei! "sta era specia din care eu făceam parte2 9i aceasta era istoria mea. că îi poate izbi obrazul cu palma. unde era dormitorul mamei. a şase milioane de ucraineni! Prin înfometare! (otdeauna cifrele sînt o abstracţie! 5ar în %anta r$ei această "secvenţă istorică" devine. părinţi. este în sine un scandal! 'ele trei palme pe care le-am dat în viaţa mea au răsunat de fiecare dată pe obrazul celuilalt. pentru că nu mai puteau mînca! 'ine poate trăi pînă la capăt adevărul acestei "întîmplări"2 Pentru orice cititor care vrea să-şi păstreze mintea întrea#ă. ca o pecete a căinţei. la BG minute de locuinţa ei din =d! . cînd eu împlineam BD ani! 8tăteam pe 5r! Lister. cei care mai rămăseseră în viaţă au a$uns în patru labe la .şti într-un sat ucrainean.

La cîteva săptămîni de la apariţia pa#inii din Contemporanul mă c1eamă în clădirea 'omitetului 'entral "tovarăşul 'onstantin . după BH ani de despărţire. ad$unct al 8ecţiei ideolo#ice de care am pomenit mai sus! -u ne cunoşteam. apoi în cartea de memorii a /onicăi Lovinescu! Le citim şi ştim că sînt adevărate. felul în care orizontul social al vieţii mele s-a lăr#it poate fi măsurat şi după anver#ura lic1elelor pe care le-am cunoscut. scriindu-şi. cu atît mai mult cu cît a fost o scenă practic "mută"! /-a invitat să stau $os. cînd am publicat un articol în Contemporanul.lad caracterul profund subversiv al articolului meu! /-a uimit în mod deosebit înc1eierea delaţiunii care. s-a ridicat şi a ieşit din cameră! Pa#ina acoperită a foii conţinea o delaţiune semnată "profesor dr! "le&andru =oboc"! *n ea. de asemenea. densitatea de lic1ele era ma&imă. a venit arestarea! *n apartamentul din =d! . lic1elele pe care le puteai cunoaşte proveneau din rîndul cole#ilor de serviciu şi al ierar1iei din care făceai parte! @iecare branşă. în funcţie de importanţa ei socială. cel care îmi fusese profesor pînă în urmă cu doi ani 3aveam MK de ani4 ― preda "istoria filozofiei contemporane" citind practic de pe foi capitole între#i transcrise din 0storia filozofiei moderne şi contemporane. potrivit căreia aceasta era infailibilă tocmai pentru că era ştiinţă. după %evoluţie. o furie care nu mai putuse fi reţinută şi care.lad". era mană cerească pentru ei. de vreme ce îşi puteau umple rapoartele cu ce cărţi citeam.&ista o educaţie comunistă a privirii şi retina omului de pe stradă se . nu ne văzuserăm niciodată! 8cena care a urmat a rămas înscrisă în memoria mea ca un fra#ment de vis. dar cine le-a trăit pînă la capăt în afara victimei şi a fiicei ei care şi-a pierdut. cu ce se ascundea în spatele pa#inilor pe care le publicam! 5e altfel rolul lor "ca specialişti" era tocmai acela de a le desc1ide oc1ii "lucrătorilor din 8ecuritate" şi înalţilor activişti de partid asupra sensului ezoteric al scrierilor unui cole#! Primul şoc l-am avut la un an-doi după terminarea facultăţii. pentru că era vorba de o "instituţie ideolo#ică din linia întîi a frontului" 3după cum mi-a e&plicat tov! %adu Pantazi. adău#îndui o notă de familiaritate nepotrivită cu modul de adresare cuvenit într-o asemenea ocazie! Propoziţia neaşteptată suna cam aşa) "9i şi-a mai pus şi poza în ziar. lăsînd să se străvadă un năduf.ilozofia ― o ştiinţă? "rticolul "lovea" în do#ma absolută a "filozofiei mar&iste". totodată. cum va arăta. mai ales după ce petrecusem cîteva luni la :niversitatea din "ac1en. o vreme. înainte. reîntîlnirea la Paris! +ar apoi. unde am lucrat primii zece ani după terminarea facultăţii. o densitate diferită de lic1ele! 5e pildă. cu ce spuneam în "şedinţe". să nu cumva să-i uite posteritatea mutraL" 'ititorul de astăzi trebuie să ştie că în acele vremuri povestea cu poza avea un subte&t! . apoi. trei sferturi dintre membrii +nstitutului erau informatori ai 8ecurităţii care îi turnau pe cei din sfertul rămas "liber" şi care.5îmboviţei! 9tiam că în dreptul ferestrei era măsuţa la care mama /onicăi se aşeza să-i scrie fiicei sale! *şi ima#inau împreună. în loc de asta. apărută la începutul anilor N G ― îşi făcea o datorie de "luptător pe frontul ideolo#ic" din a-i semnala tovarăşului 'onstantin . atît numărul cît şi calitatea lor erau fatal determinate de "cercul strîmt" al vieţii fiecăruia dintre noi! -u puteai întîlni mai multe lic1ele decît îţi permitea lumea în care te mişcai! 9i cum lumea aceasta se rezuma îndeobşte la lumea profesiunii tale. secretarul de partid al "cademiei prin anii N7G. sc1imba re#istrul stilistic al pa#inii. somnul2 3 iunie +nteresant cum. a desc1is sertarul de la birou şi a scos din el o foaie! /i-a întins-o peste birou. intitulat . ca preludiu la eliminarea mea din +nstitut tocmai "pe motive ideolo#ice"4! "ceastă "instituţie ideolo#ică" era conectată direct la 8ecţia ideolo#ică a 'omitetului 'entral! "şa stînd lucrurile. avea.lisabeta s-a mutat un procuror militar! 5upă aceea s-a petrecut moartea la înc1isoare! "cestea sînt faptele! "u intrat şi ele în poveste. mai întîi în cartea 5oinei Fela. pierdea "tonul principial" şi cădea într-un amestec de ma1ala cu ură! +zbucnirea avea în ea ceva oarecum uman. 7ma!iu lui 0on %etro(ici. la +nstitutul de @ilozofie al "cademiei. se turnau între ei! :nul ca mine. pe neaşteptate.

minescu la /i1ai =eniuc. pe intri#ă. în "format de buletin".oi reveni cînd voi a$un#e la lic1elele de altă anver#ură din zilele noastre! 8i#ur este că lic1elele nu iau niciodată în calcul accesul celorlalţi la zona lor de umbră. de cîteva zeci de ori! (recuseră HG de ani de la scena pe care am povestit-o! "ş fi putut.obişnuise să vadă două tipuri de fi#uri umane) cele ale conducătorilor comunişti 3sin#urele care puteau evada din pa#inile ziarelor sau din manuale pentru a fi e&puse în public sau plimbate.le mizează pe clandestinitate. mamă socialistă. îşi purta pe culoarele vaste ale facultăţii. care se constituiau în "tipuri" şi care erau e&ecutate de artişti "an#a$aţi". devin a#resive şi acuzatoare! 5ar să ne întoarcem la lic1elele mele de dinainte de NCG! "şadar la bună parte dintre cole#ii mei de +nstitut! 'u ce se ocupau ei2 5e pildă cu înscenarea unor "procese"! (e invitau la o şedinţă anuală. ci doar să-i spun că ştiu! 5e fapt aş fi vrut să ştie că ştiu! -u am făcut-o pentru că îmi era ruşine! *mi era ruşine ca atunci cînd un actor recită prost.ram în BCO7 şi "desc1iderea" începuse cu un an-doi în urmă! 5e altfel re#imul foto#rafiilor publice avea să fie în curînd revizuit. era mai cu seamă subversiv şi trebuia în consecinţă semnalat! 5upă cîteva minute. în întuneric. puse pe 1îrtie ca "lucrări de plan". ci se #răbesc să dea e&plicaţii. $oacă prost şi eu sufăr de ruşine în sală şi transpir de ruşinea lui! *n urmă cu cîţiva ani. sub formă de pancarde. ostaş. publicate automat de . intrau în lume orfane. a unui debutant ― şi încă a unuia care provenea din branşa filozofică ― într-un ziar cultural important nu era un lucru obişnuit. în care "se dădea citire" . lăsînd să se vadă elasticul sleit al unor şosete intrate pe $umătate în pantofi. după imperativele realismului socialist) miner. la "lucrătură". alături de secretul prost păzit. foto#rafia autorului nici nu şi-ar fi avut rostul) scrisul în acest domeniu atinsese un asemenea #rad de impersonalitate încît si#la unui c1ip nu răspundea la nimic! 'artea ar fi putut fi scrisă de către oricine. sau unul de "istoria #îndirii romEneşti" de "l! (ănase. "! (oma şi 5an 5eşliu! +cono#rafia comunistă era în #enere selectivă şi restrictivă! "şa încît poza unui tînăr. la otrava instilată pe ascuns! . a pus-o la loc în sertar şi m-a condus pînă la uşă! "sta a fost tot! Pe =oboc l-am văzut de atunci. spre deosebire de cele de literatură. delatorul de pe vremuri.pure2 *mbinările acelea de cuvinte. lic1elele nu se căiesc. restrîn#îndu-se în cele din urmă la doar două) cele ale cuplului prezidenţial! 5upă BCDG. în nici un caz unul de tradiţie! . la "manifestaţii"4 şi cele oarecum "simbolice". cu ocazia conferinţei unui 1eide##eriolo# #erman în faţa unui amfiteatru plin de studenţi. pionier etc! /ai e&istau de asemenea ima#ini ale scriitorilor reproduse în manuale şcolare) de la . a întins mîna după foaie. şi lauda rostită în faţă sau în public! . for$eur. mai bine zis de către orice individ deprins să mînuiască limba$ul de lemn al domeniului său! 'e importanţă avea că un te&t de "estetică" era scris de /arcel =reazu. micuţ şi estropiat. să-i spun că "ştiu"! -u m-am #îndit niciodată "să-i cer socoteală". tractorist. pe turnătorie! +ar cînd sînt a$unse din urmă de propriul lor trecut. pantalonii veşnic prea scurţi. ca să fiu sincer. la facultate mai ales.i bine. m-a lăudat ca pe unul dintre "1eide##eriolo#ii de seamă ai culturii noastre" sau ceva în #enul ăsta! Lucrul mi s-a părut firesc! 5in recuzita lic1elei face parte ambi#uitatea întreţinută între "ascuns" şi "pe faţă".ditura "cademiei sau de . întîlnindu-l pe coridoarele facultăţii. pe coperta a patra! Pentru cărţile de filozofie. între lovitura dată pe la spate. poposind o clipă în rafturile bibliotecilor pentru a fi spulberate apoi de vînturile istoriei şi înlocuite de altele! -imic nu avea identitate. mai rău. de mîrşăvia tăinuită şi făcută tocmai sub încredinţarea pecetei tainei. ad$unctul şefului de 8ecţie a reintrat în cameră! 9i-a pus de#etul pe buze. "l! =! simţise în te&tul din Contemporanul că ceva ieşea din scară! @oto#rafia îl a$utase să simtă că autorul rîndurilor vorbea în nume propriu! "rticolul era al cui(a şi "mutra" care îl însoţea certifica asta! Lucrul acesta era scandalos. nimic nu avea c1ip! La ce bun atunci o foto#rafie pusă în răspăr pe te&tul -imănui2 .ditura 9tiinţifică şi necumpărate şi necitite de nimeni. care. 'azan sau . aduse din îndepărtatele deşerturi ale spiritului. Go#oneaţă. cînd ceea ce a fost ticluit cu #îndul să rămînă ascuns este dat pe faţă. de "bilanţ". 5umitru /atei sau +on Pascadi. nici nu autor romEn în viaţă nu avea dreptul să îşi divul#e c1ipul pe coperta unei cărţi şi nici măcar. de obicei e&trem de sofisticate sau.

sufocat de indi#nare. înainte de a intra în casă. cu o dicţie imposibilă. vom rămîne pe drumuri! "stăzi. multe alte fapte ale mele pe care pînă atunci nu şi le putuse e&plica! 'înd am apucat să bîlbîi. @ratele fiind o creaţie a lui -oica! "şadar fără să-l citez pe -oica. dar lucrul era prea #o#onat) toată lumea ştie că parabola @iului risipitor e construită deopotrivă pe fi#ura @ratelui lezat! *n comunism însă nu e aşa) cu cît minciuna este mai sfruntată. care bate lumea şi nu face nimic. în casa de vizavi. şef de cadre la /inisterul *nvăţămîntului. cu ocazia unui "proces" celebru. ca unul să se spetească muncind şi altul. tovarăşe. cu atît puterea de convin#ere a cuvintelor este mai mare! 5e fapt raportul se sc1imbă) cuvintele dau forţă realităţii şi o fac să e&iste0 ele nu au nevoie de suportul realităţii! %ealitatea devine atît de slabă încît ea nu mai poate contrazice cuvintele0 realitatea reală e ne#li$abilă şi este în#1iţită de o nouă realitate. cu cifre. că @ratele @iului risipitor reprezintă un loc comun al culturii europene la care poate face recurs oricine. propoziţia "@ratele @iului risipitor este o creaţie a lui -oica şi el nu e&istă în *iblie1 era o propoziţie adevărată în sine. în BCDD.unui raport anodin. în #ura lui %adu Pantazi. persona$ din care -oica făcuse. cînd soseau la "şedinţe desc1ise" activişti de la 'entrul :niversitar ― atunci am cunoscut-o pe "tovarăşa 'lătici".u sînt! ― :itaţi. fi#ura centrală a Jurnalului filozofic publicat în BC ! "cuzatorii mei nici nu se obosiseră să citească parabola biblică şi susţineau că în *iblie e pomenit numai @iul. iar pe adevărul ei se spri$inea adevărul pla#iatului meu! 9i era mai mare dra#ul să-i vezi pe cole#ii mei cum îşi împărţiseră rolurile) unul se mira că "tocmai eu" fusesem capabil de aşa ceva şi aştepta să mă căiesc! "ltul. o să spuneţi. cînd lumea începuse de$a să moţăie în sală. cea pe care o proiectează şi o instituie cuvintele! "'omunismul aduce cu el fericirea" este o propoziţie adevărată în sine. l-am cunoscut pe "tovarăşul =ondrea". adevărată în sine este şi propoziţia "tancurile sovietice au intrat în BCOD la Pra#a pentru a aduce pacea"! (ot aşa. adău#a) "la fel şi la Liiceanu"! "ltul înţele#ea acum. să fie primit la întoarcere cu braţele desc1ise şi să se taie pentru el viţelul cel #ras"2 Povestite acum. pentru că viaţa mea socială era sumară şi se reducea la frecventarea cîtorva prieteni. tocmai s-a întors acuma! ― 8in- . cîţiva dintre noii mei cole#i făcuseră puşcărie politică! Lic1ele nu mai puteam întîlni decît în situaţii e&cepţionale. nu prea mai aveam unde să întîlnesc lic1ele! =a da. care avea să se ilustreze în BCDB. iau cartea de telefon şi caut la =) "=rătucu". care nu poate fi infirmată de toată mizeria unei ţări comuniste şi nici măcar de toată mizeria tuturor ţărilor comuniste trecute. că îl pla#iaseşi pe -oica! *ntr-un articol de-al tău. în lumina pla#iatului meu.u am avut noroc) am fost transferat la +nstitutul de +storia "rtei! 'omponenta ideolo#ică a artei era cu mult mai palidă decît cea a filozofiei. prezente şi viitoare! (ot aşa. cu atît mai mult ea are şanse să se instituie ca adevăr! 'u cît ceea ce spui este mai distorsionat în raport cu realitatea. domnul =ondrea este rectorul celei mai mari universităţi particulare. fără să fie acuzat că l-a pla#iat pe -oica 3sau pe Gide. locuia un cuplu de pensionari! Perdeaua de la fereastra lor se mişca de cîte ori ieşeam în oraş sau veneam acasă! "veam senzaţia că sînt vecin cu un post de observaţie! *ntr-o zi mă întorc din oraş şi. stătea la o masă ţinînd mîna pe un teanc de cărţi ale lui -oica şi dădea citate de ici şi de colo. secretar de partid al "cademiei şi director ad$unct al +nstitutului de @ilozofie. după care. putea fi re#ăsit fratele @iului risipitor. +ntrarea Lucaci nr! ! @ormez numărul şi îmi răspunde el! "― (ovarăşuN =rătucu2 ― 5a! ― 'e se mai aude cu omul nostru2 ― 'ine e2 (ovarăşul colonel2 ― . văd perdeaua mişcîndu-se! +ntru. cel al "meditaţiei transcendentale". lucrurile acestea sînt #roteşti! "tunci ele se înc1eiau îndeobşte cu frîn#erea unui destin! . ridicînd oc1ii către sală. Pantazi a retorcat) "9i dumitale ţi se pare corect. :niversitatea "8piru ?aret"! 'am asta era! *n rest. publicat în nu ştiu ce revistă. alături de @iul risipitor. cînd l-a $udecat pe Pleşu pentru participarea la "complot împotriva ordinii de stat"! "poi. care la rîndul lui invocase parabola4. mai erau totuşi vecinii! La parter. îi furasem persona$ul! =ine. care ne-a c1emat pe cîţiva să ne spună că dacă mai răspundem invitaţiilor ambasadelor occidentale fără să avem aprobare "de la ei". aflai că în anul acela se petrecuseră şi lucruri re#retabile! 5e pildă. aşa încît densitatea de lic1ele în noul institut era aproape nulă! 5impotrivă. realizări etc! 9i deodată.

cine făcea un film care leza #ustul triumfalist al sistemului ― trebuia laminat social. ziarele. talentul. vecinul dumneavoastră! -e putem vedea pe #eam vorbind la telefon! /ă vedeţi2 .u sînt. readus la ordinea numitorului comun şi. inte#ral. îi auzeam apoi urcînd eta$ele şi pe el desc1izîndu-le uşa! *i vedeam plecînd cam după o oră! 5upă NCG a ţinut să-mi spună că nu el mă turna şi că speră că ştiu cine! . ce venituri au4 şi pînă la tipul de #usturi. un păcat! 'e însemna asta pentru intelectuali2 *nsemna că cine avea o e&plicaţie ontolo#ică a lumii care ieşea din cadrele institutelor de filozofie. prin proprietate privată şi iniţiativă4 şi apoi cadrul în care un membru al societăţii se poate manifesta! . patinatorul.#ur sau cu cineva2 ― 8in#ur! 5aN tovarăşuN colonel.u vă văd! ― 5umneata!!! 5umneata!!! ?ai sictirL" 9i-mi trînteşte telefonul! /ai era şi vecinul de la eta$ cu "cartea de imobil"! La el tră#eau "băieţii" cînd veneau să ia informaţii! *i vedeam intrînd în casa scării. ceea ce înseamnă cu eficienţa şi #eniul cu care natura re#lează. deci de mediocri. sprinteneală şi e&ces de fantezie! +ată de ce pentru un e&emplar dotat. eliminat! Pentru ca acest lucru să se întîmple nu a$un# formele de suprave#1ere ale unui aparat anume creat 38ecuritatea4! "cesta poate asi#ura "impulsurile centrale". trebuie controlate cu străşnicie mai întîi (enitul 3el nu mai poate fi auto#enerat.&cepţia.l ― ştiam. ne putem desi#ur pune întrebarea care e funcţia lic1elei într-o societate comunistă! %ăspunsul îl vom #ăsi dacă privim spre însăşi esenţa acestui sistem0 pentru că în comunism lic1eaua e secretată de această esenţă! 9i care este esenţa comunismului2 %ăspuns) ni(elarea. ieşirea nepro#ramată din rînd era. cenaclul "@lacăra" şi. în vederea prelucrării ei. dar releele care asi#ură transmiterea lor şi suprave#1erea pînă la nivel periferic precum şi retransmiterea informaţiei obţinute pînă la sediul central. ec1ilibrul la nivelul fiecărei specii. fiind periculos prin e&emplul pe care îl dădea. deficitare etc. aude prost sau şi-a pierdut un oc1i. la limită. ambiţios sau care pur şi simplu are ceva de spus lucrurile sînt cu mult mai complicate în comunism decît în societăţile occidentale! 'ea mai mare parte din ener#ia de care acesta dispune. care îşi primea informaţiile direct de la 8ecuritate! "$unşi în acest punct. nu trebuia să ne vedem într-o oră în oraş2" 8c1imb tonul) "― 5aN ruşine nu vă e2 -u vă e ruşine să fiţi turnător2 ― "loL aloL 'ine e acolo2 ― . creînd astfel posibilitatea supravieţuirii ei! 5eosebirea este că lic1elele nu "curăţă specia" ― aşa cum fac felinele cînd vînează ― de e&emplarele bolnave. unde de asemenea erau oma#iaţi "conducătorii" 3de ziua naşterii sau cu ocazia altor zile naţionale festive şi la con#rese ale Partidului4. ci pe cel care păcătuieşte prin vi#oare. nu-i aşa2 ― era fiu de preot şi simpatiile lui politice mer#eau către P-P!!! *l ascultam şi mi-l aduceam aminte în timpul "şedinţelor de bloc" 3eram o mînă de oameni. cînd "lua cuvîntul" 3venea uneori îmbrăcat în pi$ama4 şi începea cu un e&curs despre "re#ulile convieţuirii socialiste"! 'u lic1elele publice lucrurile erau cît se poate de simple! Locurile lor de întîlnire erau volumele oma#iale. 'u e&cepţia reprezentanţilor nomenclaturii şi a celor aflaţi în slu$ba ei. care ne ştiam de MG de ani4. în ce tip de locuinţe stau. plăceri şi aspiraţii! 'omunismul e o societate în care nu se iese din rînd! 9i ca să se obţină acest lucru. proşti sau impostori0 lic1elele "curăţă" societatea eliminînd vîrfurile. ce mănîncă. în loc să fie pusă în slu$ba realizării proiectului propriu. revista 2ăptămîna. lic1elele sînt . restul populaţiei trebuie să arate la fel de la aspectul e&terior 3cum se îmbracă. #imnasta etc! sînt produsele de vitrină ale sistemului şi reuşitele acestora nu sînt e&plicabile decît prin virtuţile sistemului şi contribuie la #lorificarea lui sau a celui care îl întrupează! "şa stînd lucrurile. deci nu e&emplarul care tra#e un picior. televiziunea şi radioul. debile. în comunism. #ăsind de fiecare dată forma în care trebuie să o facă. performanţa ieşită din comun sînt şi ele cultivate în structuri prestabilite şi sînt subordonate unui scop) propa#anda! =alerinul. trebuie create separat! @uncţia aceasta suplimentară o asi#ură lic1elele! 9i ele o asi#ură în c$ip natural. este c1eltuită pentru ceea ce s-ar putea numi "cursa cu obstacole" la care candidatul la performanţă e c1emat să participe zi de zi pe parcursul între#ii sale e&istenţe! .i bine. cine scria un roman sfidînd re#ulile esteticii oficiale. şapte familii în toată casa.

mai abruptă şi mai ele#antă de a abandona! *n acest "proiect" al său 3sin#urul care se poate sustra#e amă#irii4 el este a$utat în mod firesc de consătenii săi care îl spînzură ca pe unul ce a încălcat le#ea iluziei. tandreţe şi recunoştinţă cu stri#ăte. el nu consideră că mai are vreo responsabilitate! Greva foamei nu o face pentru a atra#e atenţia sau a obţine ceva. ca pe un dez"iluzionat. în simpla dinamică imanentă a producerii lor! *n mod normal sănătatea mentală a omenirii ţine de transă. îl reprezintă sistemul lui de iluzii. reproşuri şi blasfemii! 'eea ce se numeşte îndeobşte "depresie nervoasă" este o criză prelun#ită de luciditate! 5epresivul iese din rîndul "oamenilor normali" şi începe să vadă altfel.ste un fel de reverenţă făcută nu-se-ştie-cui. nu are nevoie de cinci acte pentru a părăsi scena! Povestea lui e scurtă pentru că trece direct la concluzie0 ca şi ?amlet. un mod de a fi îmbrîncit din nou în cursa vieţii. amestec de curtoazie. de a-ţi recăpăta miopia salutară! 5acă ?amlet ar fi putut lua timp de trei luni două pastile de Qoloft sau de Prozac pe zi. /a>a! 'el care părăseşte dansul acesta iese din cursa vieţii şi devine "nebun"0 pentru că privirea distantă. (ocmai de aici provine miopia care este necesară pentru parcur#erea în bune condiţii a unei e&istenţe! :n anumit fel de a rămîne lipit de ceea ce faci şi de a crede că treaba aceea este şi firească şi capitală pentru bunul mers al lucrurilor 3cînd în fond ea este total indiferentă4 reprezintă #aranţia de sănătate a unei vieţi! Gesturile curente.i bine. reintrarea în 1ora amă#irii. un fel de a arăta că ceea ce ţi s-a dat nu-ţi este indiferent! Pe de altă parte.ersiunea romEnească a lui ?amlet o avem în leneşul din povestea lui 'rean#ă! 5eosebirea este că acesta "mer#e pe scurtătură"0 el nu e&plică. reprezintă încă un tribut plătit iluziei4. strică $ocul /a>ei! (oate medicamentele antidepresive de astăzi reprezintă te1nici de refacere a sistemului protector de iluzii. care atra#e după ea clarviziunea. pentru orice om. . cînd o apă fără 1otare! 'ine nu are destulă astuţie. tra#edia lui n-ar mai fi e&istat! . cine nu inventează te1nici de evitare sau depăşire a acestor obstacole este ani1ilat sau scos din $oc! Pentru cine nu a trăit atunci.or#anizatorii acestei curse cu obstacole! . "ceastă sc1imbare a calităţii privirii survine ca urmare a de#radării stratului protector pe care. leneşul lui 'rean#ă a înţeles. acest peisa$ s-a diversificat imens după BCCG!!! 5 iunie 'e trebuie să facă un om cu viaţa lui dacă nu vrea să se resemneze să trăiască în cate#oriile speciei2 'e îţi rămîne de făcut cînd fiecare din lucrurile care îţi ocupau viaţa şi îi dădeau un sens se #olesc de conţinut2 Lucrul cel mai #rav este ca sistemul de iluzii de care o viaţă are nevoie pentru a înainta să se surpe! +ar în lumina sfîrşitului nici o iluzie nu rezistă! Problema e să poţi încă face ceva după ce ai a$uns în punctul acesta! Furnalul este cea mai strînsă formă de colaborare cu viaţa care ţi-a fost dată! . nu vrea să răzbune sau să repare ceva! 5e îndată ce a înţeles. a#itaţia zilnică. ci pur şi simplu pentru că aceasta i se pare calea cea mai la îndemînă. de capacitatea de a participa la seducţie şi mira$! . -umai că el nu mai întîrzie nici o clipă "aici") nu vrea să reaşeze timpul lumii în matcă 3ceea ce. în cazul lui ?amlet. .şti sănătos cîtă vreme eşti prins în "dansul amă#irii muritoare" ve#1eată de marea re#ină a Lumii. nu teoretizează.l ar fi putut face abstracţie de ceea ce a)unsese să înţelea!ă. faptul că ai primit ceva în necunoştinţă de cauză poate să devină sursa unui protest infinit! 5e aici ambi#uitatea oricărui $urnal. e bine să se ştie că lupta dintre bine şi rău în comunism la ni(el cotidian îmbrăca această formă) lupta dintre cel care voia "să facă ceva" şi cei care îşi dădeau mîna pentru a-l împiedica! . mobilurile care ne mînă nu sînt puse în discuţie0 ele trebuie lăsate în inerţia subînţelesului.i $oacă rolul zmeoaicei din poveste care ridică în drumul lui @ăt-@rumos cînd un munte. cînd o pădure plină cu li#1ioane.

dincolo de orice preocupare de stil. trăim cu ideea că prăpastia este a altuia şi de cele mai multe ori asistăm la spectacolul ei sub forma #rozăviilor care ne-a$un# la urec1i sau a celor la care sîntem puşi să asistăm în fiecare seară. 4n 2ein und 3eit. oarbe pentru mine. unul care ţine de constituţia e&istenţei noastre. reprezintă condamnarea la moarte a tuturor celorlalte pe care le-am înlăturat! Prin unica mea ale#ere eu am remis neantului restul refuzat al posibilităţilor! *naintarea noastră prin e&istenţă #enerează fără încetare neant! -u numai ca aruncaţi în lume. ceea ce înseamnă să o inte!rez în viaţa mea.an ― impersonalul "se" ― şi cam toţi actorii $oacă aceeaşi partitură! @ac şi spun cam aceleaşi lucruri. nici "de partea cealaltă" ― a ieşirii din scenă ― nu stăm mai bine! /isterului lui "de unde2" îi corespunde cel al lui "încotro2"! *n această construcţie. la scară planetară. în sc1imb. odată făcută. dar nici aruncătorul şi nici sensul #estului lui nu ne sînt transparente! "bsenţa lui "de unde2" întemeiază nimicnicitatea. iar viaţa noastră este direct instalată pe neantul acestei e&plicaţii! 5ar pentru ca "aruncarea" să fie deplină. #recii l-au mascat cu lumea de forme frumoase ― compensatorii şi terapeutice ― de tip apolinic! Polaritatea dionisiaco-apolinică a vieţii eline era e&presia unei strate#ii care se mişca între adevărul teribil şi iluzia menită să-l facă suportabil! (ra#edia era c1emată să ridice la răstimpuri vălul care acoperea prăpastia lăsînd ca ceea ce este cumplit ― şi eventual uitat ― să ţîşnească la suprafaţă! (ra#edia devine memento"ul prăbuşirii oricînd posibile) în orice clipă poţi să a$un#i de la liniştea călduţă a e&istenţei la infernul ei! Grecii ştiau asta.ram prea necopt ca să o înţele#. caracterul cumplit al e&istenţei. $ocul nostru nu are cine ştie ce calitate) el se înscrie în tiparele prestabilite ale faimosului das . adică unul e&istenţial! +ar vina alcătuirii noastre este tocmai aceea de a subîntinde "nimicnicitatea") sîntem "vinovaţi" pentru că sîntem "temei al nimicnicităţii"! 5ar ce înseamnă asta2 "sta înseamnă că ne lipseşte mai întîi temeiul lui "de unde2" 3de unde venim4! Lipsa de provenienţă pe care e aşezată viaţa noastră ?eide##er o numeşte "aruncare"! "runcarea e&primă ne-temeiul prin e&celenţă) ea ne confruntă cu un rezultat a cărui e&plicaţie ni se refuză cu desăvîrşire! 8întem rezultaţi dintr-o aruncare ― şi. dar şi ca "aruncători". sîntem aici ―. ca să-i poată face faţă. ştiau că fiecare ins are prăpastia vieţii lui şi că. pentru că el se rezumă la "aici"-ul fenomenal ― manifestabil şi întîlnibil ― al secvenţei cuprinse între naştere şi moarte! Locul în care sînt eu aşezat nu-mi permite să (ăd decît scena0 despre culisele din "stîn#a" şi din "dreapta" ei nu am pe ce temei să vorbesc! (otul se rezumă la faptul că sînt aruncat pe scenă. popasul meu în scenă este pîndit în fiecare clipă de neant şi #enerează neantul! 5e ce2 Pentru că prin fiecare #est al vieţii mele eu ale# între mai multe posibilităţi şi fiecare opţiune. stăm pe netemeiul nimicului! *n sfîrşit. şi. prin intermediul televiziunii! 5ar vorba lui +onesco) "nu e&istă scăpare"! 8ă ai cura$ul să notezi tot ce-ţi vine în minte. ?eide##er vorbeşte de "vina" noastră într-un sens e&tra-moral. sînt primul temei al nimicnicităţii mele şi primul fel în care "vina" se articulează în e&istenţa mea! Lucrurile mer# însă mai departe) $ocul însuşi. cînd am citit interpretarea lui -ietzsc1e la tra#edia elină! . de teama de platitudine sau de ruşinea văicărelii! (ema prăpastiei reapare la ?eide##er sub forma nimicului ca temei sau a prăpastiei (+b!rund) ca ne"temei (6n"!rund). ?eide##er nu ia în calcul credinţa 3aşa cum pentru "de unde2" nu ia în calcul ipotezele ştiinţei4. în al treilea rînd. vălul care o acoperă se va da la o parte! -oi.6 iunie (ema prăpastiei pe care stăm! "m întîlnit-o prima oară la douăzeci şi ceva de ani. într-o bună zi. ca "proiectanţi" ai propriilor noastre #esturi. iată-ne. ca dovadă. trebuind să $oc! 'ulisele. ca fiinţe ale proiectului. depăşind-o ca "motiv cultural"! 5ion>sos le-a revelat #recilor 1ăul pe care era aşezată viaţa noastră. sînt . ca împlinitori şi realizatori.

îl aduceau înapoi. puternici şi stăpîni pe situaţie. depăşeşte. cei doi se aliniază respectuos la ceva distanţă de suveran şi preşedinte! "poi. aşa încît c1ipurile nu se văd. pînă a$un# la c1ipul statistic al lui 8iemand. "retrocedat" %e#elui şi devenit reşedinţa familiei re#ale în %omEnia! +liescu îi întoarce vizita pe care /i1ai i-o făcuse la 'otroceni! 5in stîn#a ecranului apare %e#ele. <ni&uri. îl lăsau să stea. învelit în celofan! @lorile trebuie date pesemne "doamnelor" 3re#inei şi principesei4 şi întrucît acestea aşteaptă în casă. dar ce are a face. mode şi curente! 'ad în aceeaşi mediocritate. le-a descompus mişcarea! 'um #un#ureau repetînd-o şi cum se întrebau poate una pe alta) "'e zici. a$un#înd în piaţa unde se afla clădirea 'o- . îmi arunca de zor nişte cartofi murdari în tal#erul cîntarului şi privea într-o parte. de unde senzaţia aceea de bîţîială. cu acest moment cînd %e#ele reintra în scenă prin poarta din spate a istoriei. era mai bine înainte!" 8punînd asta. cîteva luni pe an. pătrund în ecran. lucruri disparate se învălmăşeau în mintea lor. cum spuneam. întrucît ţine de constituţia omului. de om stîn#aci şi etern timid! Prin dreapta ecranului îşi face apariţia +liescu. semn de supunere şi oma#iu la care numai monar1ii au dreptul pe acest pămînt! /i le ima#inez cum au repetat acasă. lîn#ă "poporul lui". 8obod9. pe care cei din lumea lor. doi tipi solizi. neştiind dacă face "bine" vorbind dintr-o dată aşa! "'um era mai bine2 :ite. totul în afară de coroană! 12 iunie /area iluzie a %evoluţiei din decembrie) că poporul romEn ar fi avut nevoie de libertate! Prima revelaţie am avut-o în ianuarie BCCG. mişcînd în contratimp capul. cînd în piaţa din ?ala (raian. se dovedise că era tot re#e şi ele urmau să stea la masă cu acest persona$ fabulos. "nimeni"! 'u fiecare dintre #esturile noastre comune. tu2 *mi iese2" @ăcînd asta. pe care o lasă cînd străbate protocolar un spaţiu public! "ceasta e pesemne forma lui de timiditate! 'amerele de televiziune sînt undeva sus şi mai departe. le-a e&plicat. adică reuşesc să obţină un caracter mediu al e&istenţei în cate#oriile căruia intră cu toţii! '1ipurile lor încep să semene între ele. erau pesemne flatate şi e&citate. libertatea. care dau mîna cu %e#ele şi fac. puteţi spune cu #las tare ce #îndiţi! 8înteţi liberL" Amul s-a 1olbat la mine şi n-a mai zis nimic! --avea ce face cu libertatea asta! -u se #îndea pesemne decît la un sin#ur lucru) că pe o piaţă în care cartoful nu se putea #ăsi oricînd. discursul de tip etic! . cărora costumele cu cravată nu le vin niciodată bine şi care cară fiecare cîte un buc1et enorm de flori. prin dreapta. cu mersul lui colţuros.a este o vină fără răspundere individuală şi ea trimite mai de#rabă la insuficienţa condiţiei noastre. nu-l interesa nici cît ne#ru sub un#1ie! -umai că ar fi trebuit să ştiu asta! 5e cîte ori plecam de la +nstitutul de +storia "rtei în $os pe 'alea . cu orizontalitatea cotidiană a vieţilor noastre. fără e&plicaţie şi fără a avea să cerem cuiva socoteală! &s ist so: 8 iunie "stă seară la tele$urnal scena din faţa Palatului .minaţi de aceleaşi idealuri. furatul era mai rentabil decît acum! "Pîinea cerească". intrînd în vorbă cu un vînzător de la aprozar. acele #enofle&iuni suave. conform protocolului re#al. cum cineva le-a arătat. îl dăduseră la o parte şi pe care acum tot ei. amintiri proletare din tinereţe.ictoriei. puternici şi stăpîni pe situaţie. îi dădeau totul înapoi. la faptul că pur şi simplu sîntem aşa.lisabeta. umerii şi şoldurile. acesta îmi spune la un moment dat cu năduf) "'e mai. cînd %e#ele era un persona$ 1ulit. prin acelaşi colţ din dreapta îşi fac apariţia în ecran două doamne voluminoase în taioare. cu fiecare evitare a întîlnirii cu posibilul nostru ireductibil ― ne aşezăm pe neant! "ceastă întreită vină e&istenţială. ci doar siluetele şi limba$ul corpului! 5upă +liescu.

furîndu-le libertatea. dar cu desăvîrşire i#norat de ceilalţi! 'ei care făcuseră răul ştiau ce făcuseră ― dovadă că în primele luni după decembrie "s-au dat la fund" ―. inima lor a fost uşurată de povara unui dar funest care le adusese numai necazuri!" . de suspinul lui. cu ideea că atitudinile oamenilor sau modul lor de a #îndi sînt influenţate de conştientizarea distincţiei dintre bine şi rău! 'e simple păreau lucrurile la cumpăna anului NCGL -omenclatura de partid. minţind etc! etc! "şadar. aparatul represiv 38ecuritatea4. de la ideea de om şi omenire care ar avea ca determinare "1arul libertăţii" aşa cum fiecare om vorbeşte sau are mîini. lic1elele.i au plecat. eroarea intelectualilor umanişti în anii care s-au scurs după decembrie NDC este că au mizat pe acest "dar funest" într-o lume educată sistematic vreme de patru decenii în "#eneralizarea supunerii"! . în vreme ce aceia care îl suportaseră nu-l percepuseră ca rău! " trebuit să treacă un timp pînă ce primii au priceput că lucraseră temeinic şi pe termen lun# şi că îndobitocirea se petrecuse în masă! 8e puteau întoarce între "ai lor"! . nu-i repudia! . îmi spuneam) dacă acum cineva ar scoate o pancardă pe care ar scrie "Fos 'eauşescuL" sau "Fos comunismulL". ultimul ziarist care dă lecţii poporului de pe ecranul unui televizor ştiau 3sau au aflat între timp4 ceea ce unui subtil intelectual nu poate să-i intre în cap) că în ma$oritatea lor oamenii nu au nevoie de "1rana cerului" ― de cărţile lui. printr-o simplă operaţie de scădere se obţinea "restul populaţiei". astăzi. scăpînd cu viaţă. este un lu& pentru cei aleşi şi puţini! Pentru cei mulţi. ultimul securist aciuat într-un partid. starea de lucruri a %omEniei2 *şi mai aduce cineva aminte cum îl c1eamă2 Libertatea.i. cei covîrşitor de mulţi. de la o premisă abstractă. umilindu-i. şi-ar fi spus toţi în #înd! 'înd Fan Palac1 şi-a dat foc la Pra#a. vorba /arelui +nc1izitor. cei mulţi. sub 'eauşescu. şi-a dat foc pe pîrtia de la Poiana =raşov.mitetului 'entral. oc1i şi picioare! 5e această orbire. în sfîrşit. ei nu au scăpat nici pînă azi şi nici nu au cum să scape pentru că ăsta e năravul oricărui umanist. ei ar fi fost puşi automat la stîlpul infamiei! 5e către cine2 5e către "ceilalţi". iar memoria poporului ce1 i-a păstrat numele şi în fiecare an el e sărbătorit ca un erou! 'înd un tînăr romEn. trecătorii care ar asista la scenă s-ar #răbi să traverseze! ":n nebun". oma#iatorii reprezentau răul! . pentru că la noi nici opereta nu avea spectatori!4 "celaşi lucru s-a întîmplat după %evoluţie la 'lu$! (înărul care îşi desfăcuse cămaşa în faţa armatei masate în piaţă spunînd "(ra#eţiL" 3şi au tras4. cei care suportaseră pe pielea lor ceea ce primii puseseră în operă.i bine. dacă s-ar fi produs vreodată. măcar cu un milimetru.i erau puţini! Prin căderea comunismului. ea este o po(ară. nu e în stare să spună cum îl c1ema! 3"sta -oica numea "#esticulaţia de operetă a eticii") scoţi un tril ca să te audă ceilalţi! 5ar după cum se vede nu avea dreptate. activiştii. lucrul a fost înre#istrat ca un fapt divers! :n nebunL Pesemne că nimeni.ictima lor. de predicile lui profane! 15 iunie A altă iluzie a deceniului care a trecut) că societatea ar dori să se scuture de cei care făcuseră cu putinţă lumea dinainte! +luzia aceasta îşi avea din nou rădăcina într-o operare inadecvată cu cate#oriile morale. care reprezenta binele! 5upă decembrie NDC s-a dovedit că acest "punct de vedere" fusese interiorizat de primii. care îi aşază de la bun început pe terenul moralei şi nu al politicii. s-a sinucis un an mai tîrziu! 5e scîrbă! " pus pe cineva pe #înduri #estul lui2 " modificat el. un popor între#. ""devăr #răiesc către (ine că sufletul omului nu cunoaşte altă #ri$ă mai c1inuitoare decît aceea de a #ăsi cui să-i încredinţeze mai de#rabă 1arul libertăţii cu care această nefericită făptură se naşte pe lume!" ― "9i oamenii s-au bucurat că sînt din nou minaţi ca o turmă şi că. pentru simplul fapt că atunci ar înceta să fie un umanist! 5in această cauză pariul pe care el îl face cu societatea este din capul locului pierdut! Pînă şi ultimul #ăinar a$uns în 8enatul %omEniei. mii şi mii de studenţi au asistat la funeraliile lui. de care altminteri el este foarte mîndru şi de care nu are cum se dezbăra. ca orice umanişti. puteau reveni la rampă! -u aveau de cine se teme! *n nici un caz de o mînă de intelectuali care vorbeau de .

ste evident că lupta dintre ei e ine#ală) nimeni nu-i dă poporului romEn o emisiune de televiziune în care el să stea la o masă pe care se află cînd volume de versuri 3pe care să le poată mîn#îia la răstimpuri4. puteau conduce instituţii culturale. în Jurnalul său. care mi-a apărut un fel de tra#edie #rotescă sau o farsă tra#ică! 5ar orice nebunie îşi are.i bine. care-l tăbăciseră pe Goma şi care acum comentau bine dispuşi evenimentele curente.ă vom iubi2" 5ar cum să iubeşti o lic1ea. ci doar ca absenţă a răului! . vă vom iubi! ". puteau spune că 8ecuritatea fusese o instituţie patriotică. puteau intra în parlament şi puteau deveni miniştri. vină şi căinţă! *şi puteau face partide. scandat pe scenă şi preluat.l fusese făcut pentru a indica obiectul posibil al unei repudieri colective. prin incitaţie şi pseudo-isterie colectivă. puteau avea posturi şi emisiuni de televiziune. apelul acesta nu fusese făcut pentru şi către lic1ele! . aceasta e lucrul e&traordinar pe care l-au aflat între timp proştii şi umaniştii. şi poţi crede foarte bine. el continuă să mănînce felurile pe care istoria i le servise înainte! %eci. dacă voiau îl puteau lăuda şi acum pe 'eauşescu şi puteau e&plica şi de ce o făcuseră înainte. pentru a împiedica ceea ce mai apoi s-a întîmplat! "pelul acela nu avea în el nimic sîn#eros0 nu invita pe nimeni la răzbunare şi linşa$! (ot ce îşi propunea era să provoace o presiune morală în vederea unei retra#eri pioase! (onul mîniei lipsea cu desăvîrşire din el! Pe unii i-a contrariat mesa$ul lui) dacă veţi avea o cădere pe #înduri şi o decentă ieşire din scenă. cînd un dosar de securitate folosit ca alibi pentru disidenţa lui! Poporul romEn nu are un #las de bu1ai cu care să-şi acopere mereu interlocutorul şi nici reaua credinţă necesară pentru a face imposibilă orice discuţie! Poporul romEn nu recită. cînd îl văd declarEnd că el a pierdut bătălii dar niciodată războaie. simbolic măcar. Jurnalul de la %ăltiniş. stricate! Lui nici nu-i păsa că. ba c1iar puteau să aducă pe ecrane foşti #enerali de 8ecuritate. îşi e&puneau concepţia lor despre lume.memorie. versuri tîmpite care să-i mear#ă la inimă poporului romEn educat în spiritul <itsc1ului naţionalist! Poporul romEn nu are resursele necesare pentru un război care se poartă cu tupeu. într-o după-masă. făceau bancuri şi spuneau că "/onica 3Lovinescu4 ar fi bine să fie bătută la cur ca să-i vină mintea la cap"! 'e conta că prezenţa pe ecranul televiziunii. acompaniat la c1itară. şi măreţia ei. mai ales. sînt #ata să declar că l-aş iubi dacă răul pe care-l face celorlalţi 3c1it că ei sînt sau nu conştienţi de el4 ar fi putut fi oprit! %ecunosc că o iubire atît de perversă nu poate apărea decît din disperare. poporul romEn nu poate purta acest război pentru că nu mai percepe imoralitatea) lui îi este indiferent că îl are din nou în faţă pe autorul unor spectacole en plein air care începeau cu balade duioase şi se terminau cu "'eauşescu. pentru că trăieşte în tine! "şa crede -oica în cultură! 'u el e invers decît spunea Paleolo#u) ar fi fost un #eniu dacă n-ar fi fost un prost! 5ar admiraţia lui pentru Ritt#enstein îi . 9i. cumva. că istoria făcuse indi#estie şi că parte dintre cei care defilau acum pe scenă nu erau altceva decît eructaţii şi vomismente ale unei perioade trecute! 19 iunie 'ărtărescu. la urma urmei. de tribune! 9i de ce îi este lui indiferent dacă vede aceleaşi mutre în decoruri istorice care se vor diferite2 Pentru că poporul romEn. fie ea şi renunţîndă2 "ceastă virtuală declaraţie de iubire care atunci suna deplasat îşi vădeşte de-abia astăzi sensul! 9i îl dovedeşte tocmai prin vidul în care a căzut apelul în conştiinţele celor care erau c1emaţi să se apere! 5ar mai ales şi-l dovedeşte prin consecinţele acestui vid în starea actuală a unei naţiuni! "stăzi cînd îl văd pe Păunescu desfăşurîndu-se în toată impudoarea lui. l-aş fi iubit pe Păunescu. îşi puteau face bănci. avusese loc o revoluţie. că un om dra# care-a murit e încă viu. se adaptase la istoria lui! *ntr-un alt decor. imperii universitare. a foştilor poeţi de curte era o palmă pe obrazul poporului romEn dacă poporul romEn nu simţea că este pălmuit2 ""pel către lic1ele"2 8i#ur. notează "la H noaptea") ""m citit deodată. cînd binele nu se mai defineşte vi#uros şi pozitiv. neîncălzite. ore şi ore în şir. dacă ar fi renunţat la războiul lui cu poporul romEn! 'ăci ce se poate întîmpla cînd o lic1ea bine instruită sare la bătaie cu un popor care abia se mai ţine pe picioare2 . %omEniaL".

într-o doară. îndesîndu-şi basca pînă la sprîncene şi e&ersîndu-şi prin cîrciumi maieutica!" "m de spus următoarele lucruri) -oica însuşi se temea că e&istenţa Jurnalului de la %ăltiniş o să le dea multora senzaţia că "au acces la #îndul lui" şi că. orice domeniu în care nu am investit cazna necesară pentru înţele#erea lui mă depăşeşte şi este de preferat ca în privinţa lui să nu am opinii! @ilozofii se în(aţă aşa cum se învaţă matematica şi aşa cum un .ulcănescu! 9i cum i-au putut în#1iţi discipolii. un anumit patos e&istenţial #refat pe o bucată de istorie şi povestea unei 'astalii romEneşti! Greşeala asta au făcut-o şi oameni care i-au stat în prea$mă) de la Paleolo#u. la limită. apro&imative şi ele. adică anecdotica şi. în timpul vieţii lui. în cel mai bun caz. să acceadă la orice domeniu) fizică atomică. credeam la un moment dat că o ştim numai pentru că respiram un aer comun. ci în efortul de a fi #îndit "#olul de fiinţă".şter#e multe păcate 3fără a-l mişcora pe cel împotriva 5u1ului) lipsa milei4! (e întrebi la ce i-a folosit cititul miilor de cărţi dacă n-a putut înţele#e #estul lui . mai trebuie puşi la socoteală alţi cîţiva ani! "ltminteri. că e #rotesc. la -ostirea filozofică sau la %a!ini despre sufletul rom. de-abia atunci putînd să vorbeşti în cunoştinţă de cauză despre "-oica". prin simplă frecare!4 "şa se face că nici unul dintre $udecătorii lui ocazionali nu l-a citit "cap-coadă" cu creionul în mînă şi nu a făcut să iasă din "întîlnirea cu -oica" un teanc de conspecte! (ratatele lui de ontolo#ie 3în care se află "#îndul ultim"4 au rămas. în felul acesta. filozofie sau cultură $aponeză! "ltminteri. etc! 5espre astea 'ărtărescu nu suflă un cuvînt. căci #rotescul bătrîneilor de tipul Puţea sau -oica este urmarea unei tra#edii interne într-o mare tra#edie istorică! ?eide##er însuşi ar fi fost în alte condiţii S!!!T un astfel de biet tataie e&centric. care a scris un te&t devastator despre -oica limitîndu-se la e&perienţa comună de la 'împulun#. care a declarat într-un frumos articol din anii NDG că în "cazul -oica" mai important e omul decît opera! Aperă despre care. vorba unui prieten fizician) dacă n-ai studiat teoria relativităţii. "biet tataie e&centric" etc2 @aptul că un filozof poartă basc. dar pentru familiarizarea cu o idee clocită vreme de şase decenii e nevoie de cîţiva ani buni numai ca să începi să o adulmeci! +ar dacă vrei să a$un#i la sursele acestei idei în filozofia lumii.i şi2 5e unde atunci prezumţia că putem vorbi despre -oica. şi era insuficient ― şi total inadecvat ― ca mi$loc de a evalua o performanţă culturală! "8tupidităţile" rostite de -oica la Păltiniş şi "în#1iţite de discipolii lui" nu fac parte din opera lui -oica! 9i atunci. o operă de ficţiune! 5ar nu era documentul unei #îndiri. toţi care i-am fost în prea$mă. ?eide##er şi Ritt#enstein cu aplombul cu care îi invocăm pe "optzecişti"2 'um de se mariază atît de bine i#noranţa şi mor#a2 . "1olomerul".ant era #rotesc. au să intre în dialo# cu el crezîndu-se scutiţi de obli#aţia de a-i fi citit opera! 9i avea. fiecare dintre noi poate. în termeni de timp. iar cea literară. nici măcar nu era o "mono#rafie". astrolo#ie. pentru că "din afară" accesibile nu sînt decît bascul şi #1etrele lui -oica. pentru că -oica ne mai citea pa#ini din cîte o carte la care lucra sau ne "povestea" cîte o idee a lui! 3'a şi cum filozofia se poate lua ca rîia. Jurnalul de la %ăltiniş era povestea unui crez. poţi să crezi că . atîtea stupidităţi! (otul e însă mult mai complicat. -oica. Pe scurt. a felului de a-ţi da un destin! 9i. la ce răspund cuvinte ca "#rotescul bătrEneilor de tip S!!!T -oica". cam ce crezi tu despre el şi cum devine c1estia! 'a şi cum el. cum era onest şi firesc. nu putea depăşi nivelul unor comentarii. "ar1eul". pentru 'ărtărescu. şi Ritt#enstein era e&centric! . şi terminînd cu Pleşu. mai simplu şi. dreptate! Pentru că este mai simplu să citeşti o carte despre -oica şi să arunci apoi pe 1îrtie. şi de ce.nesc. dacă aşa stau lucrurile. aşa. tataie sau e&centric nu are nici cea mai mică relevanţă pentru filozofia lui! 9i . iată. "cercul metafizic" etc. e suma plimbărilor lui la Păltiniş. şi nu #îndul tors de la MG la 7D de ani! . "deveninţa".ste un semn de nobleţe mentală să ştii să admiri ceea ce te depăşeşte! *n principiu. mai rentabil) pentru Jurnalul de la %ăltiniş e nevoie de o după-amiază.instein e un tip care scoate limba! Ar. a unui mod de viaţă. un mister pentru toată lumea! 'ritica filozofică lipsea cu desăvîrşire. dacă are timp pentru asta şi interesul nu îi lipseşte. -oica nu face decît să scoată limba! -oica nu e de căutat la Păltiniş şi nici în $urnale păltinişene.

însă cum timpul pentru această pre#ătire lipseşte din viaţa unui om care s-a dedicat altui lucru şi care are de$a o "specialitate". în sc1imb. a$un#em să avem cu filozofia o familiaritate pe care nu îndrăznim să o afirmăm cu nici un alt domeniu2 Pesemne pentru că folosind şi ei "cuvinte". speranţa şi dra#ostea! /ila nu e printre ele! 2 iulie La cererea conducerii =isericii ortodo&e romEne. lucrul acesta te mută din vecinătatea lor şi îţi asi#ură. 'omisia parlamentară 8%+ propune revenirea asupra Le#ii ar1ivelor 8ecurităţii care. c1iar pe acoperişul lumii. ea este o specialitate care se dobîndeşte la capătul unei pre#ătiri. prevede deconspirarea informatorilor poliţiei politice proveniţi din rîndurile preoţimii! . Puţea mitolo#iei culturale! "5ar admiraţia lui pentru Ritt#enstein îi şter#e multe păcate!!!" "sta ne lasă să înţele#em că autorul notei e în raporturi de cordialitate cu opera lui Ritt#enstein.matematician nu poate acoperi decît un domeniu anume al matematicii. ". su#estia e falsă de vreme ce apare din nou întrebarea 3ca şi în cazul lui -oica şi ?eide##er4 le#ată de accesul lui 'ărtărescu la scrierile lui Ritt#enstein) mai mult de o treime din cele cîteva zeci de pa#ini din care e alcătuit =ractatus"ul cere o pre#ătire lo#ico-matematică e&presă. "-ietzsc1e" etc!4 e prea mare 3pentru că lucrul ăsta "dă bine" şi "face cult" şi te plasează într-o vecinătate selectă care îţi împrumută din măreţia ei4 ― se a$un#e la situaţii de felul celor de mai sus! +ar dacă. pe deasupra. poţi să invoci nume ca acestea şi să spui "bătrînei #rotesc" sau "tataie e&centric" sau "îndesîndu-şi basca pînă la sprîncene" ― ei bine. printr-un ad$ectiv sau printr-un simplu cuvinţel. dar incapabil să scrie o pa#ină coerentă! 5e pe urma lui au rămas "HMM de vorbe memorabile" şi admiraţia înduioşată a lui 'ioran! 5e pe urma lui -oica a rămas ultimul sistem de ontolo#ie european! -oica aparţine istoriei #îndirii. comentezi o fază şi între timp mai scuipi o sămînţă pe $os! 20 iunie %ecitesc nota precedentă şi alte cîteva lucruri îmi sar în oc1i! "ceeaşi rămînere în e&terioritate în alăturarea lui Puţea şi -oica! 5incolo de faptul că erau apropiaţi ca vîrstă. un loc sus şi deasupra lor. un profesor de filozofie nu ştie < fond mai mult de doi-trei #înditori! 8emnul "izolării culturale de tip oriental". în forma ei actuală. că este c1iar un fan al lui. la care 'ărtărescu se referă mai departe în nota lui. pentru că în restul operei urmele întîlnirii cu Ritt#enstein sînt ine&istente4 i-o face acestuia! Ar. cărora specialiştii îi dedică ani şi ani din viaţa lor! 5e ce. în Jurnal. îi şter#e acestuia multe păcate "fără a-l micşora pe cel împotriva 5u1ului) lipsa milei"! Păcatele împotriva 5u1ului 8fînt sînt trei şi provin din absenţa uneia dintre cele trei virtuţi creştine) credinţa. un cabotin de #eniu dotat cu o oralitate prodi#ioasă. iar or#anizarea şi formularea însăşi a propoziţiilor din această cărţulie fac din ea una din marile opere ermetice ale secolului JJ. de vreme ce-i iartă lui -oica păcatele 3o parte din ele4 pentru reverenţa pe care -oica 3din nou. de unde nimeni nu te mai poate privi. nimic nu-i lea#ă) Puţea era un "persona$".ant". ca tot ce presupune un "limba$" 3dacă nu un $ar#on4. #înditorii ne lasă senzaţia că sîntem "cole#i de scris" şi pentru că la suprafaţă lectura filozofilor pare o provocare pentru inteli#enţa fiecăruia dintre noi şi nimic mai mult. pe toată lumea! *n treacăt) admiraţia lui -oica pentru Ritt#enstein. iar pe de altă parte tentaţia de a-ţi împodobi discursul cu nume sonore 3"Platon". descinzînd amîndoi din "interbelic" 3aşadar "bătrînei" şi "tataie"4. atunci. printr-o simplă piruetă lin#vistică. cînd de fapt. spune 'ărtărescu. e tocmai acela de a a$un#e să vorbeşti despre filozofi ca şi cum ai asista la un meci de fotbal) stai în tribună. e un soare călduţ. dar de unde tu poţi privi.

priviri moarte.La televizor. 4 iulie . stătea lipită de mine. fără nici un cuvînt adunat cum trebuie lîn#ă altul0 o limbă a nimănui. colaborarea cu 8ecuritatea este irelevantă. cu trenurile şi #ările ei mizerabile. siciliene sau #receşti.a era a mea. iubirile mele. pentru că ea rămînea într-o depărtare pe care nici o complezenţă nu o putea tulbura. activistă a partidului "%omEnia /are". balada mizeriei recitată în faţa unui microfon într-o limbă stîlcită. biciclişti beţi. cărţile mele. aici reuşeam) trăiam într-o promiscuitate transfi#urată. săraci şi cruzi! Pentru că nimic nu mă le#a de lumea lor. "aproapele ne este cel mai departe" ― adică cel mai #reu de perceput.orba aceea e&traordinară. cu satele din =ără#an. vorba lui "ndrei. fără posibilitatea esc1ivei.ram convins. clasamentele mondiale ― din care nu lipseam niciodată ― ale sărăciei. e&ilat la /Unc1en. mă răsti#nea. cînd vedeam filme în care apăreau sate me&icane. pentru că "aşa erau vremurile atunci"! +mportant e "cine erau 3şi cine sînt4 trădătorii de ţară"! 5upă care doamna. undeva între o re#iune din "frica şi un stat caucazian! -u mă #îndeam nici o clipă că ecuatorul acestei lumi trece deopotrivă prin %omEnia! 'artierul 'otroceni. o&i#enată şi cu #ura mare. care ar#umentează proiectul de modificare a le#ii în felul următor) B! 5upă cum rezultă din sonda$e. planînd într-o #eo#rafie incertă. pentru noi toţi. că eu aparţin altei civilizaţii! Lumea aceasta în care mă născusem. pe urîţenia acestei ţări) case din c1irpici roase de inundaţii. ca pe un bo&eur căzut în rin#. privindu-i. parfumul de tei care îmi intra în odaie la sfîrşit de mai însoţindu-mi de fiecare dată "ziua de naştere" ― cădeau ca o perdea #roasă de fum peste privirea şi înţele#erea mea! . slută. posibilitatea de a o vedea aşa cum era rămînea intactă! . 1aine $erpelite. toată viaţa aceasta a "%omEniei profunde" care nu avea nimic idilic în ea ― o vedeam fără să o percep în incomensurabilul mizeriei ei atotstăpînitoare! . #uri fellinian ştirbe. turme de vaci şi de oi. are ca a&ă doctrinară căinţa. pe ecran şi surprinşi de privirea nean#a$ată a unui simplu spectator. poporul romEn are încredere cu precădere în =iserică şi în "rmată! -u se cuvine să-i zdruncinăm această încredere dînd pe faţă numele prelaţilor care îi turnau pe enoriaşi! M! 5e altfel. vesti#iu al unei omeniri pe cale de a fi destituită din statutul ei! *n fiecare seară %omEnia îţi dădea întîlnire pe ecran. tocmai pentru că ne este atît de aproape ― aplicată la poporul meu. îl roa#ă pe 5umnezeu să-i lumineze pe "fraţii de la P85" să voteze la fel ca membrii P%/! (oate astea se întîmplă la cererea conducerii unei =iserici care. fără nici o propoziţie întrea#ă.a mă învăluia şi o iubeam cu acea "dra#oste de învăluire" care acompaniază realitatea din care faci parte! 'eea ce nu puteam să fac în cazul ţăranului me&ican. ei îmi apăreau murdari. prietenii mei. să viseze nostal#ic la paznicii ruşi ― paznicii lui ― de la Liubian<a! -imeni nu venise să înalţe lumea noastră pe ecran pentru a o scoate din subînţelesul ei şi a o face. mistificată şi devenită invizibilă prin c1iar subînţelesul ei! . femei împin#înd cărucioare 1odoro#ite. filmele lui Pintilie. corupţiei.ăzută dintre pereţii de vată ai vieţii mele. comerţului cu copii şi prostituţiei! A vreme. orătănii evoluînd printre şoproane acoperite cu carton #udronat. fatal însoţite de şocurile reintrării în ţară. cu şoselele naţionale pe care întîlneai căruţe ponosite. la poporul romEn! *n tinereţe. tăvălită în comunism şi în praful +storiei! "poi au venit călătoriile. masa la care scriam. bătrîne îndoite din şale care cărau le#ături de vreascuri în spinare. seara. (izibilă în ade(ărul ei. aceeaşi care îl făcea pe Qinoviev. sus. îmi spuneam) 5oamne. apare şefa 'omisiei 3=uruiană24. cît de mizerabil pot trăi oamenii aceştiaL "şezaţi acolo. după BCCG. %omEnia ― nu e&ista nici o îndoială ― nu era /e&icul) nici măcar aşa cum o cunoscusem eu. obra$ii scofîlciţi ai oamenilor. "noi" văzuţi cu oc1ii . suferindă! . Lumea a treia2 /i se părea o realitate e&otică.uropei. 1idoasă. nu am mai putut să mă uit la tele$urnale! =rutalitatea ima#inii care te întîlneşte venind din faţă.

să nu uiţi că ai făcut-o şi că deci se poate şi îţi propui să pui în aplicaţie. cu condiţia să nu fie lun#i şi complicate. dar de fiecare dată mîinile şi coatele îmi alunecă pe carnea însîn#erată şi recad în "visceralitatea" camerei. dar întotdeau" na cu acelaşi scenariu. mă aşez pe un loc lîn#ă #eam şi încep să citesc. tăvălindu-mă în carnea vie! 'el mai frumos vis din viaţa mea este subsumabil ideii de instanţă protectoare. ci atmosfera şi frisonul. să te înalţi peste copaci. lupta cu un cîine fioros. recurente) le visezi de mai multe ori într-o viaţă. sînt interesante visele noastre comune. cele în care ne recunoaştem cu toţii cu spaimele şi fantasmele noastre! /ai mult. dimineaţă de dimineaţă.şti condamnat la neclintire! O4 *n sfîrşit. pe pămînt! %eiei. dar pînă în clipa aceea nu ţi-ai dat seama! 'onsecinţele sînt ― nu se ştie de ce ― e&trem de #rave! K4 >isezi că eşti pe (îrful unui munte. "cel mai urît vis" şi "cel mai frumos vis" din viaţa cuiva! 'el mai urît) mă aflu într-o cameră fără uşi şi fără ferestre. pentru că nu anecdotica contează aici. să dai cîteva roate peste case şi să te aşezi din nou. visele acestea sînt recurente şi prin repetiţia lor de-a lun#ul vieţii. izvorînd dintr-un fond ori#inar comun! "m încercat un inventar al lor. la picioarele tale! (oate visele acestea sînt. însoţit de o disperare absolută. vrei să fu#i şi picioarele nu răspund comenzii! (e deplasezi penibil.ariante) ai totuşi ceva pe tine. că nu pot fu#i şi că mă aflu #ol pe stradă! =ănuiesc că mai pot fi povestite.6 iulie -u-mi place să mi se povestească vise! :n vis nu trece niciodată rampa şi nu poate fi povestit cîtă vreme. tapetată cu carne vie! 8in#ura su#estie a unei ieşiri este un început de cotlon. e&trem de absorbit şi propunîndu-mi să mă desprind de tot ce este în $urul meu! 5e aceea nici nu întorc capul să văd cine s-a aşezat pe . pe o suprafaţă de doar cîţiva metri pătraţi. la înălţimea capului! *ncerc să mă ridic în desc1izătură. senzaţiile sau emoţiile sînt #reu transmisibile! -ici deliciile unei călătorii nu pot fi împărtăşite. . 'el mai des am visat că zbor 3şi întotdeauna în culori4. murise cu cîteva luni în urmă! . trebuia să-l asculte relatînd nevesti-sii ce visase noaptea! (ocmai e&cesul acesta de personal şi intim face visul intransmisibil. îl prinzi din aer de cap şi cu o mişcare scurtă îi suceşti #îtul! Lucrul pare nespus de simplu şi lupta se înc1eie întotdeauna aşa) el zace. prăpastia absolută! . şi el mi-a insuflat cel puţin o vreme certitudinea că urmează să fiu asistat şi a$utat de-a lun#ul între#ii mele vieţi! =unicul meu din partea tatei. aşa cum făceam în astfel de ocazii. mort. verificîndu-le cu cei din prea$ma mea! +ată-le) B4 + (isa că zbori şi a descoperi lucrul acesta cu uimire. ca şi cum ai aler#a prin smoală sau miere sau pe un teren mlăştinos! 4 . lucru curios. -u e întîmplător că 'ioran povesteşte cum îşi detesta tatăl cînd. şi povestirea lui nesuferită! 5impotrivă. ca şi cum ai fi putut dintotdeauna s-o faci. şi. ceea ce ai aflat în vis! M4 + (isa că eşti !ol pe stradă sau undeva în public! *n visul acesta nu ştii niciodată cum ai a$uns aşa! . nimeni nu te observă niciodată şi nici nu semnalează altora #oliciunea ta! *ntotdeauna reuşeşti să te strecori şi să a$un#i cu bine acasă! .şti 3din nou4 elev. tot în vis. în acest trup uriaş. c1iloţi sau măcar un tricou de care tra#i cît poţi! *ţi spui că ceilalţi te vor considera doar mai e&trava#ant îmbrăcat! H4 + (isa că nu poţi să fu!i5 eşti urmărit. şi că de $urîmpre$ur e vidul pur. te duci la şcoală şi cînd te aşezi în bancă constaţi că ţi"ai uitat acasă !$iozdanul. Pare de necrezut. ca o mănuşă. de îndată ce te vei scula. ele su#erează că sînt necesare. cu o frecvenţă mai mare într-o perioadă a vieţii decît în alta. atît de firesc să baţi aerul cu mîinile. ca să te convin#i că n-a fost o întîmplare! *ţi promiţi. şi nici raportul pe care îl ai cu o piesă muzicală! -imeni nu te poate urma prin cotloanele întortoc1eate ale unui vis. întors. sin#urul pe care l-am cunoscut. copil fiind. repet. prin c1iar "trama" şi ecoul lui. dar. lin. dar pur şi simplu nu te-ai #îndit să încerci! .ram încă student! /ă aflu într-un tramvai.l sare. nu foarte plin. nu-l priveşte decît pe cel care l-a visat! Abiceiul de a povesti vise pleacă de la prezumţia că tot ce trăiesc eu cu oarecare intensitate poate interesa pe altul! Ar. o desc1izătură pătrată într-unul din pereţi. dar tapetat la fel. pe dos! "lunec şi cad fără încetare.

Goet1e.locul liber de lîn#ă mine! *i simt doar cotul. pe măsura neformulabilului! *ntr-un fel îi reproşez că nu ne"a dat de înţeles. cum apropiindu-se prima oară de 'eauşescu. . lăsîndu-mă să înţele# că e acolo. neplăcut. ca şi cum mi s-ar fi dat un cec divin în alb! " fost primul vis din viaţa mea 3am mai avut apoi unul cu -oica şi altul cu ?oria =ernea4 în care m-am trezit cu certitudinea că am fost (izitat. pînă să apară televiziunea. sinteza politică şi culturală a unei comunităţi se făcea în $urul cărţilor şi al cîtorva nume) 81a<espeare. . încă de atunci. care "descifrau semnele iubirii umane peste veacuri" 38loterdi$<4! 8inteza naţiunii romEne s-a făcut şi ea prin participarea vorbitorilor de limbă romEnă la doar cîteva nume) "lecsandri. nu mai e nimic de comentat. s-o ştim! 15 iulie *nainte vreme. ci de tal#"s$o?"uri. 6@acă-se voia (a7. obraznici şi a#ramaţi! "m cunoscut cîndva un scriitor me#aloman! "dora puterea! /i-a povestit la un moment dat. 'rean#ă! "stăzi. numiţi "profesori". ca să nu mai simt atin#erea străină! 5upă o clipă simt din nou cotul celuilalt lipindu-se de mine! 'e nesimţitL ― îmi spun şi ridic oc1ii furios. că nu ne-a făcut nici o aluzie la secretul ei. 8inteza romEnilor ― în varianta slo#anului tîmpit de la "ntena B 3"ţineţi aproapeL"4 ― se face astăzi în $urul cîtorva ziarişti #uralivi. însă. 'ara#iale. în c1ip miraculos. îmbrăcat în redin#otă nea#ră şi cu o pălărie nea#ră. privind în urmă. a simţit că aerul din $urul acestuia începea să vibreze "de la MG de metri"! /-am întrebat ce s-a întîmplat cu omul acesta pentru al cărui nesaţ de mărire pămîntul între# părea prea mic! "m auzit că a sfîrşit ca ad$unct al lui :ricaru la :niunea 8criitorilor! . dacă spui aşa. acolo unde foarte puţini a$un#. 5ante. tare. îmi răspunde. senzaţia pe care ţi-o lăsa că era din #reşeală acolo! "poi. decis să mă uit urît la el! *l descopăr pe bunicul meu. care mă apasă. nimic de ne#ociat! 5acă 5umnezeu a vrut să-l ia pe ?oria. pentru că sînt puţini cei dispuşi să plătească cu o absenţă precoce convocarea unei prezenţe de dincolo de noi! (ot acum.oltaire!!! -aţiunile moderne aşa au apărut) prin "scrisori #roase" scrise de o mînă de oameni concetăţenilor lor şi prin alţii mulţi. am să fiu întotdeauna lîn#ă tine!" /ă trezesc cu o senzaţie de beatitudine. cu faţa zîmbitoare. 7 iulie . pe cap! "re mîinile adunate una peste alta şi spri$inite de mînerul de ar#int al unui baston! *mi face complice cu oc1iul. ca şi ale celor din $ur. că plecase atît de departe şi nu ne-a lăsat. cu c1ipul brusc transfi#urat. pentru că vorbele mele. precum ale ei. i-am citit poeziile! "bia atunci am aflat că o bună parte a timpului şi-o petrecea altundeva.orbesc cu /ar#a =ernea. la şase luni după dispariţia lui ?oria dintre noi! A întreb cum face faţă! "=ine. din stîn#a! *mi tra# încet mîna. distanţa dintre romEni nu mai e acoperită de "scrisori #roase".minescu. anume pentru mine! "8ă nu-ţi fie niciodată teamă. am senzaţia că îi vorbeam într-o limbă barbară. mă a$ută credinţa în 5umnezeu! *n fiecare seară mă ro# şi termin spunînd 6@acă-se voia (a precum în 'er aşa şi pe pămînt7! Ar. cum să pun eu în discuţie voia Lui2" 9 iulie "m văzut-o în anii din urmă de mai multe ori! /-a frapat de fiecare dată aerul ei absent. nu erau.

aşa că nu au putut să spună mare lucru!" " doua oară. stratul de macaroane!!! " venit ora mesei şi musafirii. musafirul era c1iar un prieten. dovlecei cu castraveţi! "/i s-a părut că sînt destul de asemănători". stratul de brînză şi ou.ir#il şi pe mine. pe . i-a răspuns prietena. fie. fapt care l-a pus pe bietul om în vădită dificultate!4 *n prea$ma introducerii mîncării în cuptor. tentativele /onicăi Lovinescu au mers mai departe) prima dată cînd s-a aventurat să invite la masă. bîlbîindu-mă. fie un muşc1iuleţ de porc cu miere şi lămîie. a comentat /onica povestindu-mi. "m fiert-o o $umătate de oră tot adău#înd apă şi nu s-a colorat deloc! *n sc1imb. comit lucruri enorme! 9i încăL " vorbi despre "#astronomie" în acest conte&t este în c1ip vădit o e&a#erare. timp de două minute. fii bun şi fă-mi o cafea!" 5in păcate. am fost de fiecare dată uimit cînd am întîlnit cazuri e&treme. de asemenea. pe urmă iar un strat de macaroane şi iar un strat de brînză cu ou!!!" Qis şi făcut! /onica a luat un vas de Fena. picioare de broască cu sos de mentă sau smoc1ine proaspete la cuptor cu smîntînă şi Grand /arnier! "m de asemenea pretenţia că aş cîşti#a orice concurs internaţional de ia1nie sau de vinete scăzute! 5e aceea.u nu ştiu cum vă iese vouă cafeaua nea!ră. au încercat o vreme să mestece macaroanele care pocneau spăr#înduse între dinţi! Prietena socotise că este superfluu să precizeze că în prealabil macaroanele trebuie fierte! "--a fost #rav. dar am crezut că apa fiartă e capabilă să e&tra#ă esenţa cafelei din boaba însăşi!" 5acă e&perienţa de bucătărie a lui -oica s-a limitat la încercarea eşuată de a face o cafea. pe urmă un strat de brînză cu ou.ir#il îşi nota pe un carneţel minutele pe care traiteur"ul îi spusese că trebuie să le petreacă în cuptor felul de mîncare ales! 3" cerut "timpul de preparare" şi pentru crenvurşti. fiecare încon$urată de o pată brun-spălăcită din fiertura uscată! "m rămas o vreme cu #ura căscată şi am întrebat. pentru a face o cafea. intru în camera lui pentru a-l anunţa că urmează să cobor în 8ibiu! ― "5ra#ul meu. de intelectuali 1andicapaţi care. cred că fac lucrul ăsta cu oarecare pricepere! Gătitul mă recreează şi uneori pre#ătesc cu pasiune pentru cîţiva prieteni fie un fileu de crap în sos de vin. dacă nu ştia că. pui un strat de macaroane. de seri petrecute la +erunci. am înţeles de ce @ărcăşanu ne cînta fals un =ac1 la vioară! -u se putea concentra din cauza crampelor!" *n orice caz. într-o bună măsură. a pre#ătit "macaroane la cuptor"! " întrebat o prietenă cum se fac! "-imic mai simplu. e nevoie de boabe măcinate! ― "8-ar putea să fi ştiut. vădit încurcaţi. pentru că cel mai adesea e vorba de ţeluri derizorii! 8ă luăm cazul lui -oica! *ntr-unul din se$ururile mele păltinişene din anii NDG. aveam cursa spre 8ibiu în zece minute! *l ro# să mă ierte că nu-i pot satisface ru#ămintea. @ettre suit. i-a spus că cel mai simplu lucru e "mămăli#a pripită") pui apă la fiert.30 iulie Qilele trecute mă sună #lorioasă de la Paris /onica Lovinescu să-mi spună că tocmai făcuse o "salată de le#ume fierte") pusese pe foc. care făcea faţă scurtelor şi trecătoarelor crize #astronomice ale /onicăi Lovinescu.ir$ilL 'um a fost mlada?1 5e pe fotoliu se aude vocea lui . pentru că musafirii nu erau nişte apropiaţi. în rue 'assini. scurtă vreme după căsătorie. a pus în el stratul de macaroane. am recuperat boabele!" 9i îmi arată BG-BK boabe de cafea puse la zvîntat pe un şerveţel. /i1ai @ărcăşanu! 5in nou consultată. în %omEnia! 'unoscînd pesemne competenţa fiicei sale în domeniu şi evaluînd corect riscurile. mama trimite o tele#ramă) +rretez tout de suite. şi mă linişteşte spunîndu-mi că se va descurca sin#ur! %evin în Păltiniş spre seară şi îl #ăsesc pe -oica în plină perple&itate! ― ". încîntată de isprava ei. se #răbeşte să i-o anunţe mamei. în . cînd felul de mîncare luat de la traiteur trebuia pus la cuptor! . în momente de #raţie. *mi amintesc.ir#il că "man$abilă"! *mi place să #ătesc şi. puşi în situaţia de a păşi pe teritoriul #astronomicului. îmi răspunde. arunci un pumn de mălai şi învîrţi de cîteva ori cu lin#ura! 'eea ce /onica a făcut întocmai! 5upă HG de secunde a pus în farfurii "mămăli#a pripită"! "'înd a început să ne doară burta. mi-a e&plicat in#enuu! "9i i-aţi putut mînca2" întreb cu inima strînsă! ". înainte de a pleca. prietena.

dintr-o cutie capitonată cu catifea! *n clipa în care stri#a "acum". tra#e după el in#enuitatea întrebărilor ultime ― cu aerul lor ridicol şi patetic în acelaşi timp ― pe care şi le pune cu atît mai apăsat cu cît ştie că nu e&istă un răspuns la ele! /-a sunat zilele trecute din (o<io la M-H noaptea ca să mă întrebe cum pot trăi liniştit fără să ştiu ce e cu "planeta asta imbecilă"! 5iscuţia se duce întotdeauna cam pe acelaşi calapod! :rmează imprecaţii la adresa speciei umane 3"un amestec de prostie şi bestialitate"4. era senin şi bine dispus! Păi dacă asta aşteaptă el de la viaţă ― să treacă ― mai bine s-ar sinucide! 5e fapt tipul era #ata sinucis. pentru că asta e calea si#ură către nevroză etc! *i fac repede teoria cu "sistemul de iluzii" care nu trebuie abandonat şi încerc să-i semnalez nea$unsurile e&cesului de luciditate! "-u pot. /ai ales şi"a făcut"o. navi#înd în atmosfera capricioasă dintre mama şi tatăl lui.ir#il nu-şi părăsea postul de pe scăunel. care lucrează la nu ştiu ce departament de computere şi îl întreb ce face! Qice) aştept să treacă ziua! /i-a mărturisit că în fiecare dimineaţă de cum se scoală începe să aştepte să treacă ziua! *n rest. men"ta"li"ta"tea.ir#il dacă s-au scurs cele zece minute de "pre-încălzire" a cuptorului! . nu pot să stau ca boul în beznăL" vine răspunsul ritos şi disperat! *mi vine să rîd.bucătărie începea o forfotă ca înainte de lansarea unei rac1ete interspaţiale! "tmosfera se electriza.ir$il. înţele#i2. înţele#i2" @iul meu şi-a făcut viaţa sin!ur.ir$il" răspundea de fiecare dată e&asperat) "'um să se ardă. apoi mărturisiri de spaime şi uluiri în faţa cruzimilor de care sînt capabili oamenii! *ncerc să-l convin# că nu trebuie să iasă din albia vieţii şi să se aşeze. prins la mi$loc între infantilismul celor doi! /i-a lăsat drept moştenire un enorm capital de culpă pentru că prin despărţirea părinţilor. /onica se foia între fri#ider şi cuptor.ste. marcat de un trac evident. în orice caz un tip cu totul special! +ndiferent de ceea ce face într-o etapă sau alta a vieţii sale. indicate de traiteur la cumpărarea mîncării! 5in cînd în cînd. duplicitar de mic. tata. stăm acum de vorbă de la BG GGG de <ilometri şi avem aerul că sîntem liberi. să urască viaţa.ir#il. stătea pe un scăunel instalat anume lîn#ă cuptor şi urmărea cu o concentraţie e&tremă acele unui cronometru lu&os care fusese e&tras din timp. pentru că nu dolarii sînt c1eia problemei.ir#il. spune-mi ce părere ai2" *i spun că nu pot rezolva treaba asta într-o discuţie telefonică =ucureşti-(o<io şi îl ro# să se ducă ur#ent la culcare pentru că mai are patru ore de somn! +nutil! :rmează tema romEnească! ""uzi2 Poate să plouă cu dolari peste %omEnia. /oniIue2 -u sînt eu aici2" 9i se uita din nou. a fost de la bun început privat de atmosfera familiei. . în care se retrăsese pentru a fuma o ţi#ară şi a-şi reveni din şocul introducerii tăvii în cuptor. punîndu-şi astfel de întrebări. ca un vlăstar în pădure. să devină autist. de putinţa de a #îndi simultan şi de a cuprinde sub aceeaşi privire persona$ele care în viaţa unui om poartă numele unic de "mamă" şi "tată"! "*n această privinţă. cu pedanterie. . ci mentalitatea. /onica se repezea cu tava pre#ătită din vreme înspre cuptor) "/oniIueL stri#a . care s-a petrecut înainte de naşterea lui. continuă. întrebîndu-l la fiecare zece secunde pe . #eloziile şi revendicările fiecăruia dintre ei! &l e cel care a trebuit să se poarte matur. fii atentă să nu te arziL" Adată prima etapă a operaţiunii înc1eiată cu succes. Poporul ăsta e contraproductiv! @ii atent) mă întîlnesc zilele trecute cu un romEn. pe mal. vezi să nu se ardăL" 9i ". mi-a mărturisit într-o zi. de la înălţimea blazărilor mele! *n acelaşi timp îmi e milă de el. încercînd să caute soluţii de zi cu zi pentru frustrările. urmînd să suprave#1eze pe cronometru scur#erea celor MG de minute sacre. să plouă în fiecare zi! (ot de#eaba ar fi. Putea să eşueze înăuntrul unei relaţii între părinţi distruse. pentru că tot ce-mi spune e dincolo de poză şi de lecturi "e&istenţiale"! ":ite. cînd de fapt sîntem ca doi puşcăriaşi într-o înc1isoare fără paznici! 'e părere ai. cred eu. concentrat. la cronometru! 3 august @iul meu a împlinit astăzi M7 de ani! 8tă de opt ani în Faponia! . /onica stri#a preventiv) ". să se urîţească. să nu devină nimic! Putea să se înstrăineze de toţi şi să-şi piardă capacitatea de a iubi! Pentru că de fapt a crescut sin#ur. din camera de alături. cine(a.

care-l scotea din matca previzibilă a umanului şi care-ţi dădea încrederea că de oriunde ar porni. sînt ca orbii din naştere cărora nu le poţi e&plica ce sînt culorile!" 5e la aceeaşi vîrstă. de darul căutării şi #ăsirii am în vedere tocmai această vocaţie a destinului! . l-au făcut să creadă că se va ocupa de "astrofizică"! Pe urmă a constatat că în %omEnia nu e&istă o astfel de facultate aşa că. cartea destinului avea să şi-o $oace sin#ur! 9i aşa s-a şi întîmplat! "vea în el ceva luminos. e&istenţa unui concurs pentru o bursă /ombus1u. provenind din cele mai diverse domenii! @iul meu a concurat pentru economics şi nu ştiu nici cum. plus altele. în simpla ei imaterialitate. că m-ar putea strivi sub povara reproşurilor. #îndită ca tensiune spirituală pură. la $umătatea primului an de facultate.conomice! 8enzaţia pe care am avut-o era că nu-l pot influenţa cu nimic. dînd la o parte straturile mistificărilor induse. ca orice fiu adevărat. este darul cel mai frumos pe care el mi l-a putut face! 9i asta cu atît mai mult cu cît practic nu i-am oferit nimic! La formaţia lui nu am putut contribui de vreme ce. că îl iubesc mai mult ca orice pe lume! 'ă aş putea oricînd să mor pentru el! "ceste vorbe nu aveau alt . dar şi încrezător în puterea de discernămînt pe care avea să o dobîndească. care am fost însoţit. en#leză şi $aponeză! "cesta a fost începutul drumului lui! "vea BC ani! (ot ce-i putusem trece pînă atunci era o anumită te1nică a învăţării. 2curtă istorie a timpului. aşa zicînd. sunetul care rezultă li se datorează în între#ime şi viaţa lor este muzica pe care sin#uri au compus-o! @iul meu a trăit în această sin#urătate a vibraţiei proprii! " plecat în lume. două lucruri) că este inteli#ent şi că îl iubesc. pe aceea care-ţi convine şi care devine a ta! Pesemne că cea mai mare ispravă a cuiva este să-şi dea un destin! 'înd vorbesc. în#rozit de ideea că m-ar putea repudia. cînd forţa aceasta este internă şi ea se declanşează în faţa provocărilor venite din afară. fără nici un ba#a$.ănăstirea din %arma. după vîrsta de MG de ani! La BO ani. ceea ce însemna perspectiva de studii complete la o universitate din Faponia! =ursa era acordată studenţilor străini de către statul $aponez! (estele concursului erau colectate de către ambasadele Faponiei şi trimise spre verificare la (o<io! %ezultatele veneau după cîteva luni! "Pilele" erau e&cluse! *n %omEnia erau BO concurenţi pe un loc. nici de ce a cîşti#at! (estele erau de matematică.u. "ozenistice". cît de des cu putinţă. cînd îi propuneam Go#ol sau . din miile de orbite posibile. să intri în viaţă cu toate mirările lumii şi apoi să te aşezi. a intrat "ca toată lumea" în anii NCG. sin#ur. 3Lectura i-a fost fatală pentru că la teza de fizică din nu ştiu ce clasă a vorbit pe lar# de =i# =an# şi de #ăurile ne#re. altul cu aptitudini pentru sport! 9tefan 3sau /atei. altul cu minte pentru matematici. purtat de valul pra#matic al momentului. s-a definit în adolescenţă opunîndu-se tatălui lui! -u a acceptat niciodată su#estiile de lectură pe care i le făceam. ceva e&trem de înalt şi de pur. cu lecturi "ştiinţifice" şi-mi amintesc că a avut o revelaţie cînd a citit cartea lui ?aV<in#. istorie universală. va termina prin a a$un#e în centrul ei! @oarte mulţi oameni sînt dăruiţi cu cîte ceva) unul cu o voce bună.cînd avea BO-B7 ani. în nevoia lui de mine şi de iubirea mea! "ceastă nevoie de mine. dus de mînă sau care am a$uns la mine e&trem de tîrziu. ştiu bine ce miracol este să-ţi pui sin#ur întrebările $uste. reţinerea esenţialului într-o formă lo#ică cu a$utorul sc1emei şi al fişei! 9tiam de asemenea că trebuie să-i culti( încrederea în el şi că metoda cea mai eficace era să-i spun la nesfîrşit. a început să mă iubească senin. după care l-a notat cu !4 Lecturile acestea. în răspăr. doar cu mintea şi cu sufletul lui! (ot ce am putut să fac pentru el a fost să-i semnalez. în cazul lui. cu porecla lui de copil4 a primit darul căutării şi #ăsirii de unul sin#ur! . spre indi#narea profesorului care la întrebat de unde a scos prostiile astea. la "cademia de 9tiinţe . că puterea mea asupra lui era nulă şi că de vreme ce nu-l putusem atra#e într-un "scenariu paideic". îmi răspundea. pe cont propriu! "m aşteptat ani de zile cu înfri#urare această clipă. cred. nici pe cele de istorie sau filozofie! " preferat să descopere totul. sau "@lipi".ste ceva tulburător în indivizii care intră în viaţă semănînd cu coarda bine întinsă a unui instrument! Potenţialul lor de vibraţie este de la bun început enorm! /ai rămîne problema forţei care să-i facă să vibreze! 'înd ei intră în vibraţie pornind tot de la ei înşişi. nici pe cele de literatură. fie şi din cel mai obscur un#1i al vieţii. descoperindu-mă.

că sînt instanţa în care s-au cuibărit răspunsurile la toate întrebările lumii! /ă descurcam cum puteam. cu iz de ritual. nespus de puternic. nu are douăzeci şi ceva de litere. fără ca lucrul acesta să implice că poţi să redai e&presia !rafică a sunetelor pe care le-ai rostit! 9i asta pentru că "alfabetul" $aponez. bazat pe cel vec1i c1inez. pudică. în reprize. măsurîndu-şi sin#urătatea prin întîlnirea cu altul absolut. dar de întors nu s-a întors acasă! La urma urmelor şi-a zis că nu era mai sin#ur în Faponia decît fusese în %omEnia! 8-a ridicat în picioare şi a făcut prima investiţie si#ură a vieţii sale) a început să înveţe $aponeza! 5ar cum altfel2 se poate întreba oricine! 'ei care îşi fac studiile în Faponia nu învaţă automat $aponeza2 . cititul şi scrisul! -umai că spre deosebire de orice limbă indo-europeană. încon$urat de o familie numeroasă. sau în orice caz tezele de licenţă pot fi susţinute în en#leză. nu este mutuală! Poţi foarte bine să vorbeşti. de fapt cu orice lume! -u tră#ea după el "petecul nostru de cer" şi sensibilitatea lui. ca întrun $oc între băieţi care îşi încearcă forţa! 5e sub demonstraţia ludică de bărbăţie răzbătea. la sfîrşit de mai. propriul său eu! Focul pentru mine era sublim) numai eu ştiam miza enormă care se ascundea în spatele nevinovatei strîn#eri de mînă. totuşi. numai eu ştiam că în încercarea aceea copilărească. amintiri! -u avea nostal#ii! Liber afectiv de mitolo#ia locului şi a obîrşiilor.rau mulţi care renunţau şi se întorceau acasă! "ş fi făcut. de bun şi de învăţat! 9tiam că în asemenea momente trebuie să pătrund în fiinţa lui ca un model care trebuie urmat şi cu care cîndva se va lua la trîntă pe cea mai înaltă treaptă a vieţii pentru a-şi cuceri. atunci cînd stătea la mine şi cînd mă stri#a de îndată ce se afla în pat şi stin#ea lumina! "(ata.l nu crescuse în 'otroceni.i bine. marcat de încleştarea dinţilor şi înc1iderea oc1ilor. mi-a spus la un moment dat! =ună parte dintre studenţii /ombus1u claca după primul an! . ritualul de dinaintea culcării. la capătul căreia avea să supună sau să fie supus! . de a-mi zdrobi de#etele. la televiziune sau în vorbirea a doi intelectuali în viaţa de zi cu zi . nu! 9i aici nu e vorba de faptul că e&amenele. trebuie descifrat zvonul tuturor încercărilor lui viitoare. vinoL". sufletul şovăitor ca paşii speriaţi ai unei balerine. de cîte ori era ziua lui! 'înd a plecat din %omEnia.suport decît căldura şi încredinţarea #lasului meu şi. şi parfumul de tei nu-l îmbăta an de an. în ultimii ani ai domniei lui 'eauşescu! -u lăsa în urmă prieteni. lăsa în urmă un apartament de bloc din 9oseaua +ancului în care vara te sufocai. iubite. că eram o etapă necesară în împlinirea acestei cuceriri mă umplea de o bucurie nespusă şi îmbo#ăţea sensul iubirii de care eram capabil cu o componentă de sacrificiu pe care nu o cunoscusem pînă atunci şi care devenea dintr-o dată orizontul neclar al iubirii înseşi! 9i lucrurile s-au petrecut întocmai! *n primul an de Faponia mă suna în toiul nopţii plîn#înd la telefon! "$unsese pe o altă planetă. şi să vorbeşti curent. începuse sa#a cuceririi libertăţii lui viitoare! @aptul că drumul acesta trecea prin mine. şi citit şi scris. în plus. uneori cu sentimentul că sînt un impostor de anver#ură! 9tiam. de fapt al celeilalte încleştări. pe de alta. prin trupul celui învins şi lun#it la pămînt. enormă. neîndoielnic. toate adresate mie. fiinţa învoaltă care se desc1idea într-un evantai de întrebări uimite. ci cîteva zeci de mii! "ceste semne. eu ştiam că mă aflu la izvoarele sufletului lui şi că de fapt. parte dintre ei! @iul meu avea însă cîteva atuuri faţă de mine! . pe de o parte. relaţia dintre vorbit. ci de relaţia însăşi pe care o poţi avea cu $aponeza şi de sensul lui "a şti" în acest caz! 'a orice limbă.u ştiam. travestită o fără de mar#ini nevoie de iubire! "tunci îi descopeream splendoarea. Faponeza curentă. auzeam din camera de alături! /ă duceam. ca tată al lui. printr-un efort reiterat de măsurare a forţei. cea utilizată în ziare. cu concentratul străinului şi al stranietăţii! "8înt sin#ur ca o #ăină într-o #rămadă de lemne". amintirea "sandviciurilor" cu slănină cu boia pe care le primea cînd pleca la şcoală. care atin# #rade de complicaţie #rafică diferite. că e prea devreme pentru a-i deconspira neştiinţa mea) era în ceasul cînd avea nevoie să mă vadă aşa. era de fapt perfect ec1ipat pentru întîlnirea cu altă lume. era mai de#rabă a unui tînăr planetar! "şadar a plîns în primii doi ani. un lift sordid cu #eamul veşnic spart şi cu desene obscene pe pereţi. $aponeza presupune vorbitul. z#omotul infernal al oraşului. sfioasă. izvorîte din credinţa că eu ştiu totul. mă aşezam pe mar#inea patului şi îmi lua mîna! /i-o strîn#ea tare. în marea poveste a vieţii. poartă numele de #an)i.

l tra#e cu arcul fără să tra#ă cu arcul!7 :cenicul ia drumul muntelui şi după multe zile de mers a$un#e în vîrf şi-l întîlneşte pe bătrîn! 6. te-am aşteptat pentru a-ţi dărui arcul meu!7 6"rcul tău27 întreabă cel coborît din munte! 6'e este acela arc?A1 /înat de o pasiune sălbatică. pe care a învăţat-o în paralel cu $aponeza! *n clipa de faţă. îi răspunde acesta. cînd a$un#e la capătul uliţei. sin#ure. citeşte şi scrie $aponeza cu mult peste performanţa intelectualului $aponez mediu! 5ar splendoarea în cazul lui nu constă în realizarea unei performanţe de atletism spiritual! A limbă în sine nu înseamnă nimic fără cultura care a făcut-o cu putinţă! Lucrul cu adevărat remarcabil este cum învăţarea $aponezei l-a desc1is către spiritualitatea e&trem-orientală! 5upă ce şi-a dat licenţa în economics la :niversitatea din Wo<o1ama. 9tefan a învăţat peste trei mii de #an)i în mod activ! 'a să îi poată stăpîni cu adevărat a coborît la sursa lor. aşa cum facem noi cu cele M de litere ale alfabetului latin. se despart. vorbeşte. concave. că interpreţii se sc1imbau în funcţie de persona$ul pe care îl aveam în faţă! .&ista o interpretă pentru întîlnirile curente 3ziare. directorul ad$unct al +nstitutului.ine ziua cînd ucenicul părăseşte satul! Profesorul său îl însoţeşte o bucată de drum. care. frînte etc! -umai că aceste semne nu sînt neapărat "litere". ci mai de#rabă ideo#rame. dar cu tine eram doi!7 6(e-ai fi înşelat oricum. vine la el un tînăr şi-l roa#ă să-l ia ucenic! . de cele mai multe ori. cel mai bun tră#ător cu arcul din ţară! *ntr-o zi. rolul de interpret l-a $ucat alt savant.ste acceptat şi vreme de MG de ani celălalt îl învaţă tot ce ştia din trasul cu arcul! . televiziuni etc!4 sau pentru plimbările în oraş! *n sc1imb. 'omple&itatea ― şi deci numărul de #an)i ― creşte cu cît pătrunzi în specificul unui domeniu sau cu cît nivelul discuţiei devine mai abstract! "m fost uimit să constat. îl întreabă pe ucenic. în paralel cu studiile de la Wo<o1ama. la poalele unui munte. e adevărat7. bătrînul se stin#e şi ucenicul lui coboară în sat! "$un#e cînd fostul lui profesor tră#ea să moară! 69tiam că ai să vii. citind sin#ur. @lipi a ţinut să-mi arate cum se scrie "a face un lucru fără efort"! /i-a desenat un semn complicat şi mi-a spus) "8emnul acesta înseamnă de fapt 6a tra#e cu arcul fără să tra#i cu arcul7! La ori#inea lui se află o poveste! Locuia într-un sat. un elveţian care se afla de MG de ani în Faponia. iar pentru întîlnirea cu domnul +ana#1ida. elevul pune o să#eată în arc şi o slobozeşte către maestrul său! 'elălalt se întoarce şi să#eata pe care o slobozeşte la rîndul său o întîlneşte pe cea care venea către el! 65e ce ai făcut asta27. ţinteşte o vreme văzdu1ul şi cînd lasă mîinile $os un vultur se prăbuşeşte la picioarele lui! 5ouăzeci de ani rămîne cel care tocmai urcase muntele. îi răspunde bătrînul! 6"rată-mi!7 =ătrînul întinde braţele. la c1ineza vec1e. adevărat că poţi să tra#i cu arcul fără să tra#i cu arcul27 65a.nu depăşeşte BGGG . devorat de pasiunea de a afla răspunsul orientalilor la întrebările ultime! " reuşit ca sin#urul alb alături de şase $aponezi! *n urmă cu un an am primit teza lui de masterat pe tema budismului medieval $aponez! 'înd am răsfoit pa#inile umplute cu semne misterioase orînduite pe verticală şi le-am asociat cu numele lui şi cu copilul care era pînă mai . dar.>oto. directorul +nstitutului Qen din . cîteva mii de semne a căror reproducere comportă uneori îmbinarea în forme unitar-baroce a peste zece liniuţe drepte. apropiindu-se de el! 6A. nici eu nu sîntem cel mai bun arcaş! 'el mai bun arcaş este un bătrîn care locuieşte pe vîrful muntelui acesta! . dotat cu memorie prodi#ioasă şi avînd perseverenţa lucrului făcut pînă la capăt.BKGG de #an)i. pentru a învăţa de la bătrîn să tra#ă cu arcul fără să tra#ă cu arcul! 5upă MG de ani. curbe. undeva pe acest drum presărat cu mii şi mii de #an)i a început isprava fiului meu! " şti cu adevărat $aponeza însemna să poţi "desena" spontan. purtînd numele straniu de :rs "p! "şadar. cu ocazia unei vizite pe care am făcut-o în BCCB în Faponia. 9tefan a concurat la celebra :niversitate (odai din (o<io pentru un masterat în!!! reli#ii e&trem orientale! 8e pre#ătise vreme de doi ani. pentru că nici tu. am vrut să fiu cel mai bun arcaş din lume. acoperă o noţiune şi care. pentru întîlnirea cu cel mai bun specialist în Platon 3care a ţinut să vorbească în $aponeză4 a fost adusă ca interpretă o doctorandă în filozofie #reacă. considerat cel mai mare savant $aponez în viaţă 3cunoştea către MG GGG de #an)i şi era privit ca un erou naţional şi adorat ca un zeu4. ascund în spatele lor o fabulă devenită cu vremea idee! *ntr-una dintre vacanţele petrecute în ţară.

numai pe buzele unui copil bolnav murmurul şi delirul îşi păstrează presti#iul intact. precum în cazul meu. într-un re#istru aproape matern! . în o#rada meritelor lui! *nsă cel mai tare mă stupefia spectacolul acelui dar de care am pomenit şi pe care acum îl vedeam la lucru) capacitatea de a-şi da un destin prin ascultarea atentă a unei interiorităţi care nu putea fi nici abătută. o e&plicaţie "ca între bărbaţi" era o pură utopie! . reni stranii în mărime naturală. podidit de o iubire care nu îşi atinsese pînă atunci niciodată obiectul. culcat pe spate. pentru captaţia iniţială.ram perfect conştient că. forma unei epure! 'u deplină îndreptăţire aş putea de aceea să mă întreb dacă fiul meu a avut sau nu un tată! *n sensul obişnuit. iernile. avînd datoria. dar că nu se poate manifesta decît cu temei şi în momente privile#iate! +ntuiam. cînd aş fi putut recupera timpul nostru pierdut! "cum aş fi avut.ram la ?eidelber# în BCDH. că nu pe o cale discursivă urma să-mi dobîndesc un c1ip) un scurt speec$ de întîmpinare care ar fi pus lucrurile la punct. el de fiu. ocazia să-i arăt cine sînt şi să-i fac dovada că. uimită şi. la flori. nu se spri$inea decît pe propriul ei vid! (ră#eam după noi simpla noastră etic1etă. crestat de lipsa lor pînă în străfundul sufletului. numai în oc1ii rătăciţi ai unui copil nea$utorarea este infinită şi suferinţa completă. am fost cuprins de o senzaţie intens-suprarealistă! 8i#ur că eram mîndru de performanţa copilului meu.adineaori. care bate aerul cu picioarele şi întinde mîinile pentru a atin#e c1ipul bărbatului aplecat deasupra lui! -u l-am a$utat nici să facă primii paşi. lăsînd să se înţelea#ă că afecţiunea mea stă la pîndă. a vieţii noastre şi atît de bine împac1etată în uitare! -ici nu m-am $ucat cu el. şi nu l-am ridicat în braţe. în esenţa ei. fierbinţeala trupului febril pe care numai un copil o poate trăi cu patetismul începutului ca pe un memento al epuizării finale0 pentru că numai în fră#ezimea unui obraz de copil febra se vădeşte în toată puritatea ei. eu de tată. demn c1iar şi în slăbiciune. dintr-o relaţie care ne preceda şi care e&ista cu mult înainte ca noi să ne aflăm unul în faţa altuia! 5ar cum urma să arate un astfel de tată care ani de zile fusese rele#at în idealitatea lui suspectă şi impenetrabilă2 "ceasta era întrebarea care nu-mi dădea pace! (ocmai pentru că pînă atunci nimic nu apucase să se înfiripe de la sine. care. pentru a-i usca părul aburind! -u i-am cunoscut rîsul acela de prunc fericit. nu a avut! -e-am întîlnit la un moment dat al vieţilor noastre. în ima#inarul întîlnirii mele cu el. la cei C ani ai lui. ud. intitulat cara#1ios /noblauc$ 3":sturoi"4! . să înfiripăm o relaţie care. puteam fi dintr-o dată oricum! /ă sculam în fiecare zi cu o altă ima#ine de mine. maimuţe cu . nu m-am topit de durere şi iubire asistîndu-i. cu burţile be$ şi cu coarnele şi copitele din catifea nea#ră. iată. în mi$locul unui ocean de $ucării! -u i-am ve#1eat bolile copilăriei. în 5armstădter ?of. cînd el a împlinit C ani! "veam speranţa va#ă că ar fi putut veni pentru o lună-două să stea cu mine în paradisul acela pe care-l locuiam cu termen şi asemenea unui intrus! "r fi fost pentru prima oară cînd aş fi stat cu el zi de zi şi. ducîndu-le dorul. în sfîrşit. pesemne. la $ucării. si#ur că în fundul sufletului mă împăunam cu toate acestea ca şi cum simpla paternitate fizică îmi permitea să mă furişez. nespus de stin#1eri unul în faţa celuilalt. oricum. eu eram un tată minunat şi cu drepturi depline. în ciuda restriştilor nesemnificative ale unui destin care ne ţinuse departe unul de altul. nici traficată! %areori. de neînţeles! (oate aceste lucruri le-am trăit proiectiv. dincolo de solemnitatea ei declarată. ca bursier al fundaţiei ?umboldt. eu am recurs.itrina era populată de o faună de pluş. din prea lun#a frustrare. în #aleria lu&oasă care stră$uia ?auptstrafie în partea dinspre =ismarc<platz. paternitatea a îmbrăcat. oarecum împreună. aşezaţi amîndoi pe covor. pe căi ocult-#enetice. se întrupa în cele din urmă descinzînd direct din cerul transcendental al unei paternităţi neştirbite. se afla un superb ma#azin de $ucării care se desfăşura pe trei eta$e. căutînd să le compensez mai tîrziu şi mutîndu-le. cînd sever cu măsură. trebuia să-mi cuceresc copilul purtîndu"mă pur şi simplu! 9i aşa cum orice îndră#ostit recur#e. dar etapele necesare prin care trece relaţia dintre un tată şi un fiu nu le consumaserăm! -u l-am îmbăiat. cea mai mare. compunîndu-mă şi recompunîndu-mă la nesfîrşit în ipostaza mea de părinte) cînd tandru şi cald. cînd avea cîteva luni. aşa credeam cel puţin. cred. ţinîndu-l de mînă şi însoţindu-i emoţia verticalităţii. pentru a-l depune pe prosopul care îl aştepta pe pat şi cu care urma să-l frec bine pe cap.

iubirea rîvnită de atîta amar de vreme! =ineînţeles că lucrurile nu s-au petrecut aşa! *n nici o iubire partenerii nu îşi a$ută propria lor ieşire în întîmpinare! 'eea ce se livrează în cele din urmă este c1iar fiinţa celor care intră în $oc şi pentru că riscul de a te pierde este astfel prea mare. eliberîndu-mă de cea mai tenace an#oasă a vieţii mele. cînd o benzinărie modernă. "#lănţuite" şi finisate fără cusur. iarna. cu semafoare. cînd un cavaler medieval cu platoşă albastră. bineînţeles ― care putea fi apoi e&tinsă şi complicată oricît. e&asperări şi pierderi trecătoare ale speranţei! "şadar. de e&emplu 2 8au sutele şi sutele de modele de Le#o. vorbeam prea mult şi dorinţa mea vădită de a-l capta l-a pus în #ardă! " început să-mi trimită sistematic să#eţile refuzului lui! Arice su#estie venită din partea mea era întîmpinată cu un "nu" morocănos! /i-am propus să-i dau lovitura de #raţie! L-am luat în prea$ma 'răciunului la Paris! =ulevardul ?ausmann. cu %rintemps şi cu Galeriile @afa9ette. mă duceam în fiecare zi în faţa rafturilor cu $ucării şi compuneam de fiecare dată "menu-ul ludic"0 mi-l ima#inam pe @lipi lîn#ă mine şi îl invitam dezinvolt să îşi alea#ă "orice îşi doreşte"0 să nu aibă oprelişti) "orice îşi doreşte"! %eţeaua aceasta 3/Xr<lin4 de cale ferată ― electrică. orice iubire începe sub semnul pîndei şi al circumspecţiei! 'u cît mai mare este fra#ilitatea cuiva. mănuşi roşii şi lance #albenă. de obstacole in#enios construite. cu fanteziile spaţiale.l>sYes. fiul meu a sosit în cele din urmă! 5istant. a mîrîit şi a declarat că nu e tentat să treacă pra#ul acestei lumi! "m făcut cale întoarsă! "poi ne-am despărţit din nou! . orice te1nică a ză-dărîrii este bună pentru a face ca preţul iubirii să crească! 'edarea. ursuleţi Panda!!! Presărate printre aceste persona$e de sor#inte Valtdisne>-ană menite să suscite un soi de adamism etern şi nevinovat al copilăriei. prin simpla asamblare a unor piese care se revărsau dintr-o pun#uţă de plastic. va#oane de diferite tipuri. cu atît mai mare va fi şi precauţia lui şi cu atît mai crîncenă şi de neclintit severitatea pe care o va arbora în faţa avansurilor celuilalt! Pe de altă parte. clipa aceasta! "'redeai că e atît de uşor2" părea să-mi spună! ". şi mai mult ca să-mi facă plăcere. cu ima#inarul filmelor fantastice americane. precaut. îmi simţise nerăbdarea şi în fiecare #est al meu putea citi #raba recuperării! "cum aflase că intrînd pe terenul iubirii mele vinovate mă putea 1ărţui în voie şi că îşi poate lua revanşa pentru absenţa mea din viaţa lui! 9i el aşteptase. păpuşi mobile ― scena naşterii lui +sus trona în mi$loc. fiul meu a ridicat oc1ii o clipă spre vitrine şi apoi a pus din nou nasul în pămînt! 5uelul lui cu mine era mai important decît toate $ucăriile şi feeriile lumii! 'u un instinct si#ur. depouri şi depozite de mărfuri2 -ici o problemă! Puteam veni apoi zilnic să-i mai adău#ăm cîte ceva! 8au poate maşinile de curse cu telecomandă 2 "ceastă superbă 'arrera. epuizate curînd şi înlocuite de un #las e&asperat şi devenit poruncitor. de la &= la -ăzboiul stelelor. în special porţiunea "marilor ma#azine". mai ai un drum atît de lun# pînă la inima meaL" La fel ca la vitrinele de la %rintemps a reacţionat şi în faţa lumii de basm care i s-a desc1is la picioare cînd a a$uns în '1amps-. de refuzuri.rei să cîşti#i în două luni ce ai pierdut în nouă ani2 A. în ale căror vitrine sînt montate. 'arrera! "poi cîteva cutii de Le#o! "poi trenuleţul! /ă dădusem oricum de #ol. se aflau tot felul de $ucării complicate. aşezat pe un cal înveşmîntat în ar#intiu! (oate $ucăriile lumii nu erau de a$uns pentru a-mi cuceri fiul şi aş fi dat orice ca să-i pot "cumpăra" astfel. mefient! /-am #răbit să-l duc la /noblauc$. stră$uit de ambele părţi de brazi uriaşi pudraţi cu alb şi sufocat de #1irlande şi lumini! " aruncat o privire piezişă pe sub sprîncene. #ări. "şteptîndu-mi fiul. cu animalele care aplecau capetele pe rînd. eu am rămas încă un . recunoaşterea şi dăruirea necondiţionată sînt precedate de înfruntări subtile. cu posibilitatea pe care ţi-o dădeau.l a revenit în %omEnia. 4n faţa valurilor de $ucării a rezistat arborEnd o indiferenţă mîndră şi concesivă! " acceptat într-un tîrziu. ma#ii care se înc1inau. macazuri multiple. cînd un 1elicopter. altfel şi fără să ştie. de a avea în faţă. pentru a încălzi trupul copilului din iesle. în pas cu navele interplanetare. lumina dozată misterios în întrea#a vitrină ― ar fi făcut ca orice copil să rămînă cu #ura căscată şi să nu mai poată să se desprindă de acolo minute şi minute în şir! La ru#ăminţile mele repetate. cînd un tanc. în#enunc1eaţi la o distanţă respectuoasă.coada verde şi cu oc1i mari de sticlă.

cu ce anume mă îndeletnicesc! 'înd a plecat în Faponia purta în el ima#inea unui tată oricînd la îndemînă. necruţător şi bun în acelaşi timp. dar la înălţimea căruia.orba. în principiu. eroii verbului sînt sal(atori neputincioşi forţa de a desc1ide un drum nu e însoţită şi de aceea de a-i pune pe ceilalţi pe acest drum! . în vreme ce noi. căruia i se putea destăinui oricînd şi cu care nu reuşise să epuizeze resursele lui de uimire! 9i mai era ceva! /ă aşezase în el în cel mai înalt loc la care poate aspira un părinte) devenisem cineva faţă de care trebuia să faci dovada devenirii tale! . 9i asta sc1imbă enorm lucrurile! 'el puţin pentru mine! Le sc1imbă în sensul că le scoate din va#ul în care e&istau pînă atunci.a nu e nici mai reuşită. voia în acelaşi timp să mi-o dovedească mie! /ă iubea. rostirea. care este mîncarea! =ănuiesc că. să fii propriul tău analist. e&act aşa cum 5umnezeu a făcut-o din fiinţe reale. să stăm mai mult unul cu altul şi unul în faţa altuia. relaţia cu fiul meu a devenit cea care ar fi trebuit să fie! Ar. povestea ― ma#ia vindecătoare a cuvintelor. pe apa cuvintelor. relaţia noastră continua să fie marcată de sfiala adunată între timp între noi! -u ne prea cunoşteam şi nici unul nu ştia cum să intre în rolul lui) el în cel de fiu. la rîndul meu. ca orice ustensil prost mînuit. ceilalţi. care o dată cu soluţia dispun şi de mi$loacele accesului la ea. îşi construiesc în mod inconştient. de unde vine oare2 8criitorii. nici mai nereuşită ca pînă acum! "tîta doar) e spusă. poate şi prin refle&ul ima#inii. în pubertatea lui. de salvatorii le#endari ai unei comunităţi. cei foarte mari. vreme de trei zile. să ne re#lăm raportul cu cuvîntul2 'eea ce numim îndeobşte "prostia omenirii" este de fapt o incapacitate specifică de a mînui acest ustensil care. nu ne mai aducem aminte decît în vis2 'are păşesc. este evident că nu e aşa! . pa#inile dinainte! 8enzaţia că o parte din viaţa mea a intrat în ordine! 'a şi cum po(estindu"mi"o. poate deveni uci#ător! 9i nu sînt oare scriitorii ― "poeţii". mă învăluia bucuria aceea simplă pe care o cunosc toate mamele şi bunicile de pe lume atunci cînd îşi răsfaţă copiii şi nepoţii pre#ătindu-le "lucruri bune"! (oate.oind să-şi dovedească lui de ce este capabil. nu am putut fi pînă acum niciodată! 'um de nu am a$uns să înţele#em că prăbuşirea sau salvarea omenirii nu depind pînă la urmă decît de felul în care vom reuşi. în $urul unei budinci sau al unei plăcinte. nu sînt ei pensionarii unui paradis reinventat sau recucerit. fiindcă voia să fiu mîndru de el! 'eea ce înseamnă totodată că mă recunoştea ca tată! 6 august "m scris. în istoria noastră de specie neînc$eiată. cei care sînt în stare să facă lumea încă o dată. pentru că toate rămîn în amintirea cuiva prin procurarea fericirii la îndemînă. din incapacitatea de a ţine capul deasupra unui dar pe care. capitalul lor de nemurire. în felul acesta. #înduri şi întrebări neduse pînă la capăt ― din care se alcătuieşte viaţa noastră şi care e sursa neştiută a nefericirii noastre! 'e bucurie să cobori în tine şi să înţele#i şi să spui ceea ce vezi şi ceea ce înţele#i. pedepsitor şi izbăvitor deopotrivă! . din cuvinte. ca specie. mi-am interiorizat în primă instanţă o strate#ie maternă menită pe de o parte să compenseze sincopele de parcurs ale tatălui. capabilă pe de altă parte să-mi asi#ure o posteritate prin e&citarea memoriei #astronomice! Lucru perfect firesc. lin. de vreme ce nu ştiam dacă mai urma să $oc vreun alt rol în viaţa fiului meu! 'red că în adolescenţa lui am intrat mai întîi în c1ip de bucătar! "poi a început să mă descopere. am fost construiţi pentru a-l putea primi. ca în transă. ne înecăm în ele2 (oată mizeria omenirii vine pînă la urmă din acest înec în cuvinte. mele în oc1ii celorlalţi. din plutirea aceea bezmetică şi c1inuitoare ― de stări. prota#oniştii unei levitaţii de care noi. eu în cel de tată! 5e data asta am încercat să-l cuceresc #ătindu-i! 'red că am avut un oarecare succes cu sufleurile cu sos de roşii şi cu pră$iturile cu vişine! 'înd mă ru#a să i le fac. aşa cum m-au descoperit pînă la urmă toţi oamenii care au a$uns să ţină la mine) prin #esturi de a doua instanţă! 'red de asemenea că treptat a reuşit să mă situeze social şi să înţelea#ă. ceilalţi. s-a spus ― sin#urii care ştiu să ţină în mînă acest ustensil2 -umai că spre deosebire de eroii eponimi.an în Germania! 8e$urul din ?eidelber# nu sc1imbase mare lucru între noi! 'înd am a$uns.

"'eilalţi" vor muri rătăciţi pe cărări laterale şi deturnaţi de la vocaţia verbului! -u este toată +storia lun#a poveste a căderii noastre din verb2 +ar ceea ce a trăit #eneraţia mea nu a fost tocmai consfinţirea acestei căderi. cu atît ― odată recunoscut ca atare şi clasat ― lipsa lui de audienţă este mai mare! 5acă nu aş fi trăit e&perienţa de editor. cu trecerea timpului. ba c1iar. în scurtă vreme. care sînt "patetici" pînă la 5umnezeu ― ceea ce înseamnă că suferă şi suportă pentru toţi ceilalţi sau care îi a$ută pe toţi ceilalţi să înţelea!ă ceea ce ei suferă şi suportă ― trec prin lume în c$ip esenţial i#noraţi.i bine. doamnă. după NDC. scris întrun ceas de #raţie din noaptea de HG decembrie BCDC. ele sînt ma#nifice. s-a tîrît în cîteva mii de e&emplare vreme de şapte-opt ani prin depozitele editurii! 5ouă mii de e&emplare din @a apa >a(ilonului a /onicăi Lovinescu.i le spun pentru ceilalţi sau le spun pentru că nu pot să nu le spună. cu cît atin#e mai mult fondul lucrurilor. apariţiile televizate ale acestui accident #enetic nefast s-au înmulţit de atunci şi în compania lui apar de-acum c1irur#i. forţa lor este enormă. dacă nu c1iar din o#rada noastră! -e!ele şi cada(rul 3?einric1 Qimmer4. şi mor îmbălsămaţi între coperţile propriilor cărţi. care ne vorbesc aşa zicînd peste #ard. în splendoarea cavourilor care sînt bibliotecile! 'u cît un lucru este spus mai bine. ci simptomele unei maladii mortale! . pe care o consider una dintre cele mai frumoase cărţi moderne. de-a dreptul deplasat şi a devenit. a etalării unor "lecturi" etc! /îna aceea de oameni care îşi dezbracă sufletul în faţa semenilor lor. aş fi continuat să mă le#ăn în iluzia scrisului şi a frumuseţii care salvează lumea! 9i aici nu am în vedere neputinţa "marilor îmbălsămaţi" care ne vorbesc de la o distanţă ce îi aşază dincolo de istorie. literă moartă! . a rămas o acoladă stilistică cu un iz uşor desuet. a discuţiei de salon. s-au scurs cu c1iu cu vai într-un an şi $umătate! Pleşu a scris recent cel mai devastator te&t din istoria culturii romEne dedicat unui caz de "obscenitate publică") cel despre "drian Păunescu! Porcul nostru de serviciu ― ".ul#aritatea este doar fenomenul de suprafaţă 3devenit de$a imperceptibil4 care ascunde ― sau pune indirect în lumină ― depărtarea ma&imă pe care această comunitate a atins-o în istoria ei în raport cu vocaţia sa lin#vistică pe acest pămînt! 3'ei care astăzi mai întreţin un raport normal cu limba se vor izola şi se vor stin#e aşa cum se stin# ultimii reprezentanţi ai unor specii rare în parcurile şi rezervaţiile lumii!4 +deea scriitorului ca sal(ator neputincios merită amănunţită! . a paradei. pornind întotdeauna de la iluzia că spusele lor vor a$un#e la ceilalţi. scriitori sau pianişti vestiţi! ""pelul" meu către lic1ele. a citatului. da. adică necitiţi. ci de autorii care ni se adresează din vecinătate şi din lumea noastră.&istă. verbul devenit "infernal"2 -u dere#larea raportului cu cuvîntul 3care este ideolo#ia4 este sursa ultimă a crimei sistematizate2 +ar falimentul actual al poporului romEn nu vine din sc1ilodirea fără precedent în istoria limbii romEne a felului în care cuvîntul a fost folosit şi rostit în c1ip sistematic prin deturnare de la esenţa lo#osului2 'ine dintre noi este dispus să mear#ă atît de departe şi să accepte că răul nostru cel mai adînc şi pieirea noastră istorică trebuie puse în corelaţie cu pierderea de ultimă oră 3ceea ce înseamnă de cîteva decenii4 a fiinţei noastre lin#vistice2 -oi nu ne mai dăm seama că felul cotidian în care este rî#îită limba romEnă pe stradă şi vomismentele verbale care se revarsă seară de seară peste populaţia %omEniei prin ecranele televizoarelor nu sînt simple accidente de parcurs ale unei societăţi în derută. mai apăsat. doamnăL". mai convin#ător. adevărurile rostite acolo şi splendoarea rostirii lor ne taie respiraţia! 9i totuşi. aşadar. a socotit că este oportun să reapară la rampă ― nu şi-a făcut 1ara<iri citind pa#inile lui Pleşu şi nici ceilalţi nu au simţit nevoia să ţină în vreun fel seama de ele! 5impotrivă. îi vor atin#e şi îi vor sc1imba! 'uvintele lor "spun totul". a ţinut să precizeze Păunescu atunci cînd. sînt porcul dumneavoastră. povestea celei mai robite adevărului conştiinţe pe care a dat-o lumea noastră în ultima $umătate de secol. aceste cuvinte rostite în beneficiul tuturor şi care "ar face pînă şi pietrele să plîn#ă" nu a$un# decît la o infimă parte dintre noi şi c1iar şi atunci cel mai adesea sub forma ornamentului cultural. o cate#orie de oameni care a$un# să spună lucruri despre care îndeobşte se spune că "nu încap în cuvinte"! .

la fundul limbii. pentru a înţele#e scrierea lui ?eraclit. unde nu sînt decît suport pentru informaţia curentă. "ne-ar trebui un scufundător din 5elos"! "sta trebuie să fac şi eu aici) să cobor cît mai adînc în mine şi să-mi ţin respiraţia preţ de cît mai multe pa#ini! 'u speranţa că atunci cînd voi ieşi la suprafaţă nu voi risca să mă înec din nou! 'um apare depresia2 'elula nervoasă secretă şi transmite informaţie specific neuronală prin intermediul substanţei numite serotonină. prin care a reuşit să mă surprindă. pentru a pătrunde în adîncul ei şi a rămîne acolo atît cît e necesar. să plutească. "sună-mă". întrebarea) cum se face că cei mai mulţi oameni trăiesc fără "partea de sus" a limbii. îţi dai seama că "partea de sus" a limbii este nelocuită. modificînd confi#uraţia steri-că a serotoninei4 sau cînd neuronul produce în e&ces serotonină ― apare depresia! . care încearcă să salveze cuvintele şi apoi să "salveze" lumea cu a$utorul lor2 'um se poate acumula atîta splendoare în zadar şi cum ceea ce pare să fi creat lumea ― 'uvîntul ― poate sfîrşi în suprema nevoinţă2 8 august 8cufundătorii din 5elos erau faimoşi în Grecia antică pentru capacitatea lor de a sta sub apă minute în şir! 8ocrate îi invocă la un moment dat. pentru reclamă. aici. în dro$dia ei se petrece totul. /iliarde şi miliarde de oameni vorbesc fără să aibă acces la cuvînt) ei nu aud nici melodia cuvintelor ― căci orice limbă vorbită cu adevărat cîntă la propriu ― şi nu percep nici lucrurile definitive care se pot spune în cuvinte! Pentru cine 5umnezeu scriem. pentru că ce am scris acolo e varianta mea a relaţiei noastre şi s-ar putea ca el. semnat 9tefan Liiceanu! "m început să-l citesc! "'um a . tulburătoare. "du-te". urmînd un cu totul alt traseu interior. în timp ce aici. "mi-e foame". am fost obli#aţi să născocim un a#ent al disimulării. cu ceilalţi şi cu moartea2 8ă îţi redea sistemul de iluzii fără de care nu poţi să faci nici cel mai mic pas în e&istenţă2 'e res mirabilis. să revină şi să se retra#ă. să bată adică ţărmul lucrurilor cu valurile fără sfîrşit ale cuvintelor2 'înd îi auzi pe oameni vorbind. să anuleze mecanismul c1imic şi fiziolo#ic de producere a depresiei! :nul dintre aceste anti-depresive este sentralina. acolo unde fiinţa fiecăruia dintre noi a$un#e să rostească cîntînd. spunînd că. un prieten care lucra la revista 2ecolul BC îmi vorbeşte cu entuziasm despre "articolul lui 9tefan"! "'are articol2" -u ştiam nimic! " doua zi îmi pune pe masă şpalturile unui te&t de vreo HG de pa#ini. să se strecoare. produs c1imic creat în laborator şi comercializat cel mai adesea sub numele de 3oloft. "$os". astfel. QoloftulL 'um se poate ca un sfert de pastilă în#1iţit zilnic să îţi re#leze relaţia cu tine. unde cuvintele nu spun decît "vreau". să a$un#ă. duplicitate sau sudalmă. atunci2 'are este rostul pe lume al celor care mizează totul pe cuvînt. "ai !ri)ă1. un covor c1imic aruncat peste prăpastia e&istenţei.9i atunci apare. să mă contrarieze şi apoi să mă facă fericit! *ntr-o zi. să înainteze. intitulat -eli!iile contemporane )aponeze. nevoie atunci de o substanţă care să bloc1eze recaptarea serotoninei modificate c1imic sau produse în e&ces şi. aici unde ele acoperă minimum necesar convieţuirii. "plec". născut din sin#urătatea şi spaimele omului modernL 5e cînd zeii ne-au părăsit. o 1usă trasă peste neant! 10 august -u pot ieşi din atmosfera pa#inilor despre @lipi! "ş vrea ca el să le citească şi în acelaşi timp îmi e teamă. "cît costă2". 'înd calitatea acestui neurotransmiţător se alterează din cauza unei tensiuni psi1o-emoţionale constante 3un atom de carbon sau de o&i#en se aşază altfel. acolo unde spiritul nostru intră în unduire şi poate să alunece. Qoloftul acesta. să pătrundă. să nu se recunoască în ea! *mi vine acum în minte un alt episod din povestea noastră.

pentru că nimic nu-mi semnalase vreodată prezenţa sau perspectiva lui! Povestea masteratului de reli#ii e&trem orientale nu începuse încă.ra un text de însoţire cineva te lua de mînă şi îţi arăta ceea ce el a$unsese să descopere înaintea ta! 'el ce scrisese pa#inile pe care le aveam în faţă intuise de la bun început secretul scrisului) intrarea în comuniune prin ne(oia de a pune la dispoziţie. atomul. în te&tul lui 9tefan nu se afla nimic din toate acestea! (otul era de o onestitate fără cusur. nu era prea departe de căutat! (ocmai ocolindu-mă. ceea ce înseamnă că pa#inile acelea se născuseră nu din vanitatea instalării în pa#ină. clişee. vorbirea întortoc1eată.i bine. nu era lucrat ca stil. cu deprinderea vorbitului! 5ar nici un copil nu îşi surprinde părinţii. menite să scoată în evidenţă eul auctorial. în prima clipă am avut senzaţia că sînt confruntat cu un fenomen de travesti cultural! +ntrase pe "teritoriul scrisului" fără să sufle o vorbă! 9i o făcea cu un subînţeles deconcertant. cu cît mai mult cititorul reuşeşte să "uite" că te&tul pe care îl citeşte are un autor! . sanscritisme şi îl în#roapă pe acesta într-o mare de nume proprii 3"biblio#rafia"4. ec1ivalează cu istoria acestei împărtăşiri care are în spatele ei ipostaza privile#iată de martor. o reli#ie străină. toată istoria "ştiinţei" şi a cunoştinţelor. poticneli.putut să nu mi-l trimită înainte2" mă tot întrebam! "'e vrea să-mi dovedească cu asta2 'ă puţin îi pasă de părerea mea2 'ă n-are nevoie de mine2" Pe măsură ce citeam. o formă conştientizată în sine. aşa încît surpriza mea a fost totală! 9tefan era atunci student în al treilea an la economics 3"business affairs"4! -iciodată mintea mea nu-l situase în teritoriul "umanioarelor" şi pînă atunci nu-mi pomenise nimic despre interesul pe care l-ar fi avut pentru studiul reli#iilor! "şa încît. stilul era la rîndul lui firesc! .l nu a a$uns să afle că meritul lui e cu atît mai mare cu cît mai puţin este sesizată prezenţa lui în pa#ină. cunoştinţe! (oate cărţile adevărate sînt la ori#ine cărţi de călătorii) autorul lor pătrunde pe un teritoriu necunoscut. transcendentul ― şi vrea să le spună celorlalţi ce a văzut acolo! (oată istoria civilizaţiei.vident. în rădăcina ei. debuturi. pe altă treaptă a vieţii. deşi e atît de tînăr. 'eea ce vreau să spun este nu că 9tefan scrisese un te&t "mare". adică atunci cînd compune un te&t şi devine "autor". captivat de ceea ce aflam! /ai rămînea să #ăsesc e&plicaţia inco!nito-ului pe care-l alesese autorul pentru a răzbate în pa#inile revistei! . pe de alta. toate întrebările acestea păleau! Pătrundeam. indiferent care este acela ― insula Galapa#os. pe scurt. mai ales. risipa de cunoştinţe. născută prin imitaţii şi adaptări succesive. ca şi cînd pa#inile din 2ecolul BC erau rezultatul firesc al unei preocupări a cărei istorie era de-acum bine conturată! 'înd cineva începe "să scrie". să plictisească şi să îndepărteze publicul! "proape orice debut seamănă cu o paradă! (înărul care începe să scrie îşi zdrobeşte prezumtivul cititor cu neolo#isme. ci din bucuria pură de a transmite altora ceea ce el îşi ima#ina că ei nu aveau de unde să ştie! . #recisme. un conţinut care trebuia comunicat şi. corectă. sufletul. adorată şi cultivată ca simplă îmbinare de cuvinte.l nu era poluat de pre$udecata "culturii" şi. şi devenită importantă pentru ea însăşi. 5in această pricină. debutantul nu slu$eşte de fapt subiectul despre care scrie! . pentru ca celălalt să înţelea#ă cît de mult a citit el şi că. trecînd prin disonanţe. e&perienţe. iată. abuzul de termeni te1nici. pe de o parte. ca marcă inconfundabilă a persoanei devenite autor. toate strate#iile ima#inabile care. #înduri. în culisele unui "eu cultural" pe care nu-l bănuisem niciodată. care se o#lindeşte impudic în combinaţiile sale verbale şi care de fapt nu are de spus nimănui nimic! "m citit totul pe nerăsuflate. e de$a un om "format"! "şa stînd lucrurile. rateuri. raportul dintre ce vrei să spui şi felul în care a$un#i să spui se formează de-a lun#ul anilor. ci un te&t onest şi. -u e&ista. infernul. . începînd să vorbească de pe o zi pe alta! *n scris e la fel) e&istă "încercări".rau pa#ini care se iviseră pe lume din bunătate. sufleteşte. stîn#ăcii! Punerea în pa#ină şi dozarea cuvintelor. celula. din nevoia pură de a împărtăşi! . +ar la dispoziţie pot fi puse emoţii. o populaţie. teribilisme de început! *n disciplinele umaniste pericolul care pîndeşte orice debut este ermetismul. preţiozităţi $uvenile. războiul troian. bun! +titudinea din care se născuseră pa#inile lui era. nu fac decît să sperie. lucrul acesta ec1ivalează ca semnificaţie. cu fiecare rînd. citarea în e&ces.

o complicitate în văzul tuturor. stă întins pentru că s-a sculat de dimineaţă cu ameţeli! L-am #ăsit. disperat că nu se putea tunde.+. cu o mină obosită. cu obloanele trase. Gabriel. construită.ir#il suportă din ce în ce mai #reu zilele sale de naştere! "cum. unul rusesc (*linisserie). 5upă masă le-am citit pa#ina din "$urnalul" meu despre 1andicapurile culinare ale /onicăi şi pa#inile despre fiul meu. în care turiştii.ste "aniversara" lui . după care erau încarceraţi pentru MG de ani sau pentru restul vieţii! Lavinia =etea constată "pro#resul" înre#istrat faţă de nazişti. îmi spunea /onica la telefon acum o $umătate de oră. #olite de locuitorii lor plecaţi în vacanţă. cu case din secolele J. o invitaţie mîndră şi maliţioasă de a asista la naşterea libertăţii lui! 16 august 8înt la Paris de două-trei zile! . dar dacă aş mai trăi zece ani. îmi spune /onica. altul italienesc. ca dintr-un adînc prost în#ropat.ir#il. ascunsă stîn#aci sub masca surprizei ― era de fapt întîlnirea neaşteptată care mi se dădea într-un spaţiu public. altul cu barbecue coreean. $umătate în serios!" 17 august Pentru că /i1nea şi 'at1erine stau în inima /arais-ului. pe care o făcusem acasă. încît te întrebi aproape cine şi cînd a aşezat sutele de petrecăreţi liniştiţi ― aproape interiorizaţi. iminenţa sfîrşitului! "9tii. cum nu avem ima#inaţia corpului! /ereu ni se pare că am atins un apo#eu al decrepitudinii.le mi se adresau prin c1iar esc1iva lor! +#norarea mea ― deliberată. un scuar plin de restaurante. respirînd un aer de fericire calmă. altul $aponez!!! Pline toate. teribil. ameţiţi de locurile comune 3'1amps-. starea fizică pe care o am şi care mi se pare lamentabilă aş #ăsi-o pesemne paradisiacă!" /onica e sub impactul lecturii Laviniei =etea. dar înre#istrat "oficial" pe BO au#ust! Locuiesc la /i1nea. o carte de vizită. alaltăieri seară cînd m-am dus să-i văd. îmi mărturiseşte că . era un anunţ important. nu au răzbit! /er# pe străzi pustii. apoi anii BCCK-MGGG cu notaţiile culese pe ordinator! *n total. născut pe BK au#ust. de loisir transcendental ― în $urul meselor lor! Par că au fost pro#ramaţi acolo pentru . scăldate în frumuseţe şi în tăcerea propriei lor istorii! 5in cînd în cînd.ir#il. dar se bucură că a apucat să te revadă înainte 6să plece7! *mi spunea mereu că o să moară înainte de a te mai vedea!" 9i apoi adau#ă pentru a descărca lucrul de patetic şi e&cesiv) "9tii cum spunem noi lucrurile) $umătate în #lumă.-J.eneţia! Pentru cina sărbătorească de diseară de la +erunci pre#ătesc salată de vinete. am făcut la faţa locului nişte superbe şniţele aurii din escalope de dinde cu un supreme de le!umes). cîteva mii de pa#ini! 5e sub rîsetele noastre şi de sub bucuria revederii răzbate. lui .pa#inile mă întîlneau în plin! . reminiscenţă din ritualul bacc1analelor spirituale ale Păltinişului! "poi discuţie despre proiectul publicării $urnalelor /onicăi) BH caiete manuscrise între BCDB-BCC . condamnaţilor li se smul#eau lucrările de aur din #ură. contrastînd straniu cu străzile depopulate. a cărei carte despre Lucreţiu Pătrăşcanu a apărut recent în seria "Procesul comunismului"! 'elor condamnaţi li se confisca averea! +nventarul /inisterului de +nterne trimis @inanţelor cuprinde!!! lucrări dentare "din material #alben sau porţelan"! Pe scurt. sin#ura bucurie 3#astronomică4 pe care i-o pot face lui . voită. la /i1nea. de altfel. /ontmartre etc4. fiecare cu specificul lui. plecat cu ai lui la . cu mersul mărunţit şi nesi#ur! "re DB de ani! ". frizeria din cartier fiind înc1isă în au#ust. care scoteau dinţii îmbrăcaţi sau punţile dentare din aur după ce purtătorul lor murea sau era omorît! /-am întors de la +erunci.l>sYes. astă seară am ieşit să mă plimb pe străzile din cartier. cu care tocmai am vorbit la telefon. care au acceptat să se lase sărbătoriţi prin cina pre#ătită de mine! 3în afara salatei de vinete. de pildă. pentru că /onica.ir#il îi e ruşine să-ţi spună. mai tras la faţă.

recules. sosit după anii NCG la Paris. tîrziu într-o seară de vară. resentimentari. o scară de piatră. din suprapunerea atîtor amintiri. al acestei comedii umane întinse peste ani. cerînd sfaturi. deci la soluţia care i-ar putea scoate din $oc în acelaşi timp! *n sfîrşit. în timp ce trec printre coloanele din Place des . /i#uel ?idal#o!!! 9i mai ales casa. iubitori. mi se face dor de /onica şi . cei doi. de producători de brînzeturi. nu se vedea nici o lumină. revenind! 9i în mi$locul acestui balet. cu urec1ea lipită de radio! 'înd vorbea /onica Lovinescu. m-am urcat în maşina cu care venisem la Paris şi care aştepta cuminte în rue 8t! Gilles şi. #ardurile acoperite de plantele care se revărsau pe pava$. fără să-i cunoască pe +erunci. era corectă! (otodată mă simţeam ca un îndră#ostit care se apropie pe furiş de ferestrele iubitei sale! Abloanele de la livin# erau înc1ise.ste primul drum. mi-a spus apoi. detestînd în ascuns.ir#il.ir#il etc! "mîndoi visează la cianura ideală. de bo#ăţiile fabuloase adunate aici de re#i cuceritori. decorul ― o străduţă. discuţie despre cum ar urma să arate 'asa muzeală . printr-o scenă vivantă. cei prin faţa cărora s-a perindat zi de zi vreme de cîteva decenii acest corte#iu de măşti izvorîte dintr-o istorie bolnavă! 'ineva. care pare că şi-a făcut loc cu coatele. pe care ar trebui să-l facă orice romEn în Paris! "ni de zile am stat acasă la mine.u#en Lovinescu din =dul .ra miezul nopţii. în care /onica mi-a recapitulat instrucţiunile au cas Due unde se află plicul cu datele 8ocietăţii "=ellini AbseIues" care ar urma ca "la momentul potrivit". în #enunc1i. un felinar. plecînd. cerînd să fie în#ăduită între vilele de pe deal şi clădirea cu K-O niveluri care o încadrează. şi pe care. spiritele acestui loc. acoperit pe $umătate de cren#ile pomului din #rădina alăturată! "m urcat scările care lea#ă @ranZois Pinton de 'laude /onet şi am constatat. vin şi parfum! 9i deodată. o descrisesem. succesiunea străduţelor) . de casa lor de păpuşi.ra firesc să mer# să văd unde locuise el!" "cum e linişte. duplicitari. nici un discurs. casa cu bîrnele placate pe faţada în forma unui triun#1i cu vîrful în $os. sfioşi. să intervină pentru declanşarea "procedurilor finale"! (otul este prevăzut şi precizat acolo) columbarium. cu cîteva săptămîni în urmă. pomi revărsaţi peste #arduri ―. la avionul care ar cădea cu ei la bord. pentru volumul Declaraţie de iubire care tocmai pleca la tipar! . aşezată e&act la mi$locul pantei.lisabeta) loc deopotrivă funcţional 3cenaclu. pitită bine în labirintul unui arondisment mar#inal. #eamul de pe culoarul de la eta$ era desc1is.illa des =oers. la capătul istoriei. tăind Parisul spre nord-est pe canalul 8t! /artin. mîndri. totul scăldat în lumina bolnav-portocalie a cartierului! +storia îşi evacuează actorii. căutînd alt decor şi alte persona$e! 'ei pe care am venit să-i văd rostindu-şi epilo#ul şi-au $ucat bine rolul! 19 august Poimîine plec din Paris şi m-am dus să-mi iau rămas-bun de la +erunci! " fost o seară "testamentară". . aro#antă. două-trei case. că nu minţisem! (otul era la locul lui) vilele coc1ete cu #rădini misterioase. uşurat. seminarii doctorale. ca într-un final de piesă în care persona$ele au dispărut de pe scenă! " rămas doar carcasa lor.ir#il. aducînd veşti. de latifundiari. sperînd. în MG de minute. conferinţe4 . otium"ul rafinat al unei populaţii care beneficiază ti1nit. #rădina minusculă.illa 'ronstandt. emoţionaţi. comentînd. tot aşa. şi a stat o vreme. la $umătatea scărilor! 'îtă intensitate a locuirii între pereţii acestei căsuţe în#1esuite. cu poarta care te întîmpină brusc. în urma unui simplu telefon. ce muzică se va pune etc! "sta în cazul în care cei doi ar dispărea deodată! "poi se discută celelalte două variante posibile) dacă "rămîne" /onica0 apoi dacă "rămîne" . privindu-le. înălţîndu-se din $osul străzii! 'îţi romEni din ţară au bî$bîit prin Paris pentru a nimeri în locul acesta. m-am pomenit în străduţa înfundată de lîn#ă =uttes '1aumont! "m vrut să văd dacă descrierea pe care o făcusem în carte. nespus de linişte. cu străduţele care duc spre ea dinspre =otzaris. de cardinali.os#es. paradisul terestru. calculaţi. de bri#anzi înnobilaţi. mi se părea că ascult vocea adevărului absolut! . /onica şi . casa! ".a ilustra. s-a dus.

şi muzeal 3foto#rafii de familie, manuscrise .u#en Lovinescu, cărţile lui etc4! *n ultimele două zile m-am plimbat mult cu maşina prin Paris, profitînd de faptul că în au#ust oraşul e #ol, $umătate dintre parizieni fiind plecaţi în vacanţă! 8enzaţie de beţie! 8trăbat fără să bî$bîi toate a&ele mari ale oraşului, trec de pe un mal pe altul al 8enei, a$un# de la Aperă la /adeleine, apoi în '1amps-.l>sYes, revin în 'oncorde pentru a intra pe 8aint-Germain, o iau spre =astille şi reintru în /arais, bucuros de fiecare dată că pot #ăsi un loc de parcare pe una din străduţele din $urul casei) rue des (ournelles, rue =Yarn sau rue des /inimes! .ste pentru prima oară, din cele peste o sută de se$ururi aici, cînd percep Parisul în toată splendoarea lui) şi eu şi el sîntem în vacanţă, el mi se poate oferi, eu îl pot percepe, neatîrnat de nimic, fără nici o treabă, strîn#înd laolaltă, acum pentru prima dată, ceea ce altădată văzusem pe fra#mente, fără distanţă, mereu pe un drum sau altul, incapabil de contemplare, de reflecţie sau de o privire istorică! "devărul este că totul e atît de important, de dens şi de mult încît cuvintele nu mar a$uta deocamdată la nimic!

3 septembrie "m sosit la ?eidelber# pentru trei luni, este miezul nopţii şi mă aflu în acelaşi apartament şi scriu la aceeaşi masă, albă şi rotundă, din bucătărie, ca exact acum şase ani, cînd am tras aici, tot pentru trei luni, venind din %omEnia cu maşina şi trecînd #raniţa pe MG iunie BCCK! 3"$uns în sat la 'urtici, am aflat că dimineaţa murise 'ioran!4 %evenirile sînt tot atîtea false căderi în trecut0 re#ăsirea unui loc după ani de zile nu este de fapt o întîlnire cu trecutul, ci cu "trecerea timpului" 3obsesia lui .liade4! +mobilismul locului re#ăsit devine etalonul sc1imbării tale! . nevoie ca un lucru să fie în afara timpului, să-ţi creeze iluzia că "te aştepta" zidit în c1iar "clipa" părăsirii lui, pentru ca tu să percepi dezastrul temporalităţii tale! /ă aflu în faţa acestei mese albe şi rotunde "e&act ca acum şase ani", dar cuvîntul "e&act" priveşte numai inerţia mesei, în vreme ce fiinţa mea scăldată în timp percepe diferenţa pe care o instituie distanţa dintre "atunci" şi "acum"! 8imic din ce fac şi sînt acum nu mai este exact ca atunci! 8înt din nou aici, stau la aceeaşi masă, dar sînt supusul timpului meu şi stau în #enunc1i în faţa lui! "m sosit la ?eidelber# la această întîlnire cu timpul, la această întîlnire cu trecerea lui!

12 septembrie A zi după #rozăvia din "merica! Din nou senzaţia de răscruce a omenirii, de criză a speciei umane. 8pun "din nou" pentru că bănuiesc că la fel au simţit de fiecare dată toţi cei care, ca şi mine, dar în vremea lor şi în alt act care se $uca pe scena istoriei, au trăit crezînd în sin#urul lucru pe care oamenii îl dezmint fără încetare) umanismul! 'uvîntul acesta care sună cam naiv şi demodat şi care, în plus, a fost tăvălit în tot soiul de conte&te istorice şi politice 3"umanismul socialist"L4 ― şi care între timp şi-a pierdut şi bruma de presti#iu filosofic pe care o avea ― spune de fapt un lucru foarte simplu) că toţi oamenii sînt e#ali în faţa lui 5umnezeu, indiferent de zeul pe care îl slu$esc, de se&ul pe care îl au, de rasa, clasa, naţiunea sau cultura din care fac parte! ,orbesc 3astăzi mi s-a instalat telefonul4, la o săptămînă de la sosirea în ?eidelber#, cu /onica şi ,ir#il! 8înt şi ei sub şocul zilei de ieri! "'eea ce este uluitor este să constaţi că virtualul a devenit mai real decît realul", îmi spune /onica! *ntr-adevăr, dacă ai fi văzut un film avînd ca scenariu stor>-ul de ieri, ai fi înc1is televizorul după o $umătate de oră spunînd) încă un film tîmpit americanL *n#rozitor e tocmai faptul că istoria începe să semene, de ieri, cu un film tîmpit american!

13 septembrie "vea dreptate -oica să împartă lumea între cei care merită numele de "om" şi "băcani" 3restul omenirii42 "tunci cînd l-am auzit şi apoi cînd l-am comentat în Jurnal, lucrul mi s-a părut semnificativ pentru felul în care filozofia înţele#e uneori să facă "ordine în lume"! Protestul meu decur#ea atunci dintr-un ideal abstract al omenescului pe care mi se părea frumos ― şi într-un anume fel înălţător ― să-l apăr! 'e voia -oica să spună atunci2 A făptură umană, se întreba el, care trăieşte în noaptea fiinţei ei 3adică fără să-i pese prea mult de rostul ei pe lume4 şi în refle&ele pe care specia i le pune la îndemînă, care mănîncă, doarme, bea, munceşte, se înmulţeşte şi se distrează ― merită ea numele de om2 "tît de puţin să fie un om2 Poţi fi om înăuntrul, doar, al "devenirii întru devenire"2 Poţi fi om fără să încerci să împin#i cu un pas mai departe specia 3sau comunitatea4 din care faci parte2 Poţi să te desprinzi de ea, prin moarte, fără să-i dăruieşti "ceva al tău", fără să laşi o urmă, cît de mică, a trecerii tale pe aici2 -oul, sporul de informaţie ― adică de "fiinţă" ―, pe scurt "devenirea întru fiinţă" era condiţia intrării în condiţia de om! "1, cît rafinament, îmi spuneam, şi cîtă cruzime speculativă în spatele luiL 5ra#ul de băcanL 'ine, dacă el era condamnat astfel, avea să mai prepare combinaţia aceea subtilă 3tocmai am cumpărat astăzi de dimineaţă MGG de #rame din "<ademi<er /ar<t4 de măsline mici şi zvelte de culoarea vinetei cu cele mari, ne#re, #rase şi pufoase în sos de ulei parfumat cu ierburi, usturoi şi ardei roşu iute2 5ar ficatul de #îscă cu trufe albe2 +ar dacă băcanii urmau să intre sub re#imul "devenirii întru fiinţă", prin cine ar mai fi a$uns pînă la noi secretul vec1i de BGGG de ani al dumnezeiescului =rie de /Yau& care îşi revarsă faldurile #albenmirositoare pe fundul de lemn ce-ruit, care odi1neşte acum la doi paşi de mine, pe un raft în cămară2 @ăcea băcanul rău cuiva2 5impotrivă! 9i cîtă culoare dădea el vieţiiL Protestam, protestam cu #îndul la diferenţele care dădeau omenirii splendoarea în (arietate. "stăzi, însă, ştiu foarte bine că nu se poate vorbi despre "omenire" ca despre o specie unitară, ba c1iar asta mi se pare a fi una dintre cele mai mari minciuni pe care umanismul le-a pus în circulaţie pentru a camufla marea diferenţă, diferenţa dintre ― să-i spunem pe şleau ― om şi anti"om. +ată cea mai simplă dintre întrebări, pe care oamenii refuză deocamdată să şi-o pună) putem oare fi ― Assama =in Laden şi tu, eu, oricare dintre noi ― numiţi cu acelaşi nume de "om"2 @aptul că şi eu şi el avem oc1i, mîini, #ură şi sprîncene, şi că amîndoi putem rosti, ne aşază în aceeaşi specie2 Poate e&ista ceva care să fie mai altce(a decît sînt eu? -u este el opusul meu absolut, dar nu aşa cum este #irafa, elefantul sau cocostîrcul, ci aşa cum este acel ceva care devine ameninţarea mea permanentă, acel ceva al cărui ideal de a fi este de a mă suprima2 -oica avea dreptate în principiu, numai că îşi #reşise ţinta! -u băcanul era problema, pentru că nu băcanul a$un#ea, prin felul lui de a fi, să rupă omenirea în două, făcînd ca o parte a ei să nu se poată recunoaşte în alta şi să-şi simtă totodată, prin cealaltă parte, e&istenţa pusă în pericol! "şadar, pot eu convieţui ― şi în numele a ce? ― înlăuntrul aceleiaşi specii şi al aceleiaşi identităţi cu un tip care plănuieşte crime planetare şi îi pune pe alţii să le e&ecute2 .ste el om? +ar cei care acceptă să le e&ecute sînt oameni? :n torţionar e om? :n tip care face o teorie 3în $urul unei rase, clase, etnii sau reli#ii4 potrivit căreia o parte a omenirii trebuie să o lic1ideze pe cealaltă ― este om? :n tip care violează e om? .tc! etc! etc! ,rînd să-mi e&plice ceea ce trăiserăm în secolul trecut, Gluc<smann mi-a spus la un moment dat, în decembrie NDC cînd ne-am cunoscut) 1Eitler cFest moi. 2talin cFest moi. ,ao cFest moi.1 "cest lucru se poate spune pentru a inte#ra, a $ustifica sau a e&plica ine&plicabilul care a fost o perioadă din viaţa ta şi pentru a suporta turpitudinea le#ată de ea! 3Gluc<smann a fost "maoist" în perioada NODului parizian!4 "cest lucru vrea să spună că în fiecare dintre noi stă la pîndă %ăul, că în adîncurile fiecăruia dintre noi zace ― putînd fi oricînd activat ― ?itler, 8talin, /ao, criminalul, torţionarul, violatorul! Lucrul mi se pare o enormitate! 'unosc o droaie de oameni care nu ar fi putut, nu pot şi nu vor putea în veci ― prin liberă

ale#ere ― să practice falaDa 3tortura prin bătaie la tălpi4, să omoare pentru a impune o idee, să toarne sau să violeze! 'red, dimpotrivă, că toţi cei care pot face asemenea lucruri sînt inte#raţi printr-un paşaport fals în specia numită "om", cred sus şi tare că ei nu sînt "oameni", că trăiesc printr-un enorm camufla$ la adăpostul acestui cuvînt şi că ei sînt cu atît mai nocivi cu cît acest camufla$ este obiectiv posibil şi cu cît oamenii nu au cura$ul să-l denunţe ca atare, să treacă dincolo de el şi ― dincolo de mască ― să accepte şi să proclame e&istenţa "anti-omului"!

14 septembrie +deea că specia umană trebuie re#îndită nu îmi dă pace! :manismul este o invenţie neotestamentară, secularizată în epoca modernă şi folosită tacit ca metafizică pentru doctrina statului modern şi a societăţilor democratice! 'înd se spune că umanismul a devenit reli#ia societăţii moderne nu înseamnă că omul a luat locul lui 5umnezeu, ci doar că ipoteza "altului" absolut nu este permisă şi, ca atare, crima nu poate fi $ustificată! :manismul s-a născut dintr-o reli#ie a iubirii pentru a deveni în cele din urmă, ca iluminism 3;ant4, doctrină a raţiunii universale şi le#e morală absolută! "şadar, creştinismul5 spre deosebire de umanismul elin (paideia) şi cel roman, creştinismul este primul umanism real) &(an!$eliile e&clud pro#ramatic violenţa şi crima din economia faptei umane! /ai mult, el este sin#urul umanism care încearcă să ani1ileze "anti-omul" făra (iolenţă. 5e altminteri nimănui nu-i este retrasă apriori scînteia umanului! Prin #enerarea căinţei, creştinismul încearcă să abolească "marea diferenţă" şi să suprime "camufla$ul"! /intea şi sufletul unui om tind să devină o locuinţă cu pereţii de sticlă! (îl1arul, omuci#aşul, tîrfa redevin prin căinţă ceea ce în fond ei nu au încetat să fie ― oameni ― şi refac, ca "rătăciţi" reveniţi în turmă, unitatea pierdută o vreme a speciei în faţa 5umnezeului :nu! "cestui umanism sublim nu numai că nu i-a reuşit suprimarea "marii diferenţe" 3căinţa şi conversiunea dovedindu-se a fi o sarcină infinită, pe care antiomul nu a preluat-o decît accidental ca fiind a lui4, dar el nu a izbutit nici de partea cealaltă, a omului devenit creştin! "cesta sfîrşeşte prin a a$un#e 1soldat al credinţei" nu numai pentru ca să se apere şi să salveze viaţa, ci deopotrivă ca să impună, să cucerească, să pedepsească! 'el mai pur umanism al lumii termină prin a recur#e la crimă pentru a slu$i un ideal din care crima era e&clusă! -oi ştim astăzi că această invenţie a culturii europene care a făcut din conceptul de om un operator universal a fost contrazisă sistematic de toate războaiele reli#ioase ale lumii 3şi mai cu seamă de cele creştine ale .uropei4, de distru#erea civilizaţiei incaşe de către spanioli şi portu#1ezi, de comerţul cu sclavi în secolele BD şi BC, de comunism şi nazism în secolul MG, de fundamentalismul islamic al zilelor noastre! Pe scurt, umanismul ca "reli#ie" modernă şi ca doctrină este contrazis de toată istoria omenirii! .l este infirmat prin însuşi faptul că nu se poate aplica omenirii în între!ul ei. 9i de vreme ce doctrina despre umanitatea #enerală a omului nu poate fi transformată în re#ulă de convieţuire la scară planetară, înseamnă ― în c1iar termenii umanismului adec(aţi la realitate ― că specia umană ori este scindată şi contradictorie 3ascunzînd sub aceeaşi mască "omul" şi "anti-omul"4, ori că ea este in"$umană în esenţa ei! 'eea ce înseamnă că oamenii nu pot a$un#e 3prin c1iar natura lor $osnică şi pătimaşă4 la #eneralizarea calităţii de om, că ei cred mai de#rabă că numai o parte a lor ― în virtutea unei calităţi anume 3"alb", "arian", "comunist", "islamic"4 şi nicidecum a celei #enerale de om ― merită să trăiască, în vreme ce omorîrea celorlalţi devine o datorie!

luni, 17 septembrie "u trecut două săptămîni de cînd sînt la ?eidelber#, împreună cu 'ătălin

incapabil să intru şi să rămîn în atmosfera cărţii! 9i apoi. cu o bursă din "pro#ramul (1>ssen" al @undaţiei ?umboldt) un doctorand şi profesorul lui pot veni în Germania pentru a lucra la un proiect comun vreme de trei luni! Pro#ramul @undaţiei ni se potriveşte de minune.u. şi din cele HG de pa#ini ale ori#inalului nu reuşiserăm să depăşim pa#ina BOG! (îram acum în doi. rămînea în picioare mai mult de un sfert de pa#ină! 5ar ne vedeam rar. rînd cu rînd. după o şedinţă de lucru. în răspărul acestei alte lumi. în vacarmul =ucureştiului. în plină apostazie culturală şi nu mai puteam $ertfi nici o părticică din mine pe altarele vec1ilor zei! "devărul era că lumea în care trăiam "după revoluţie" evacuase panteonul clasic şi pusese în locul lui dezmăţul unui elenism obosit! Preoţii vul#ari ai ziaristicii şi televiziunii ocupaseră piaţa publică şi din vec1ile temple ale culturii zeii fu#iseră! -u mai ştiam prea bine cine ne sînt credincioşii! 8-ar fi cuvenit.ra pe cale să termine #ermanistica. cînd l-am invitat să mă însoţească în finalul aventurii cu care avea să se înc1eie ― aşa îmi propusesem deocamdată cel puţin ― isprava mea de traducător al lui ?eide##er în romEneşte! (erminasem de tradus trei sferturi din 2ein und 3eit şi am simţit dintr-o dată că nu voi a$un#e niciodată la sfîrşit! 'el puţin nu aşa cum a$unsesem să trăiesc. Ar. de fapt. tot astfel ec1ipa pe care o fac acum cu 'ătălin s-a născut şi ea cumva! 'ătălin s-a ales din cele cîteva sute de studenţi care mi-au trecut prin faţă vreme de zece ani la @acultatea de @ilozofie! . *naripat de propunere. prin ani.3.iinţă şi timp. prin BCCH. urma să mîntuiască lumea de atunci ― în $oc cu perle şi în eleva$ de or1idee! 'u alte cuvinte. ca pe un uriaş muribund care se stin#ea lent sub #esturile noastre. de&teritatea aceea de a face ca un act de siluire a propriei limbi să devină cel mai tandru act de iubire! " început prin a traduce voluminoasa mono#rafie a lui Po##eler despre ?eide##er. cel mult o dată pe săptămînă. credinţa mea "cul-turalistă" se ofilise şi iluzia că o carte sau un #înd filozofic măreţ pot salva fiinţa unei comunităţi nu mă mai împin#ea înainte! -ici măcar fiinţa mea nu mai putea fi salvată în felul acesta! (răiam. traducînd pe apucate. cea care e considerată a fi prima zvîcnire pusă pe 1îrtie a #îndului din . iar 'ătălin face oricum un doctorat pe "?eide##erul deceniului fenomenolo#ic"! Arice team cultural are întotdeauna o poveste a lui! 9i aşa cum ec1ipa pe care am alcătuit-o cu (1omas . cînd s-a înscris la filozofie! L-am remarcat de la primul e&amen la un curs ?eide##er) a vorbit potolit. ceea ce pînă atunci tîrîsem. sistematic. trecutul din ?eidelber# mă apăsa prea tare! -u eram pre#ătit să mă întîlnesc cu fantoma mea de acum aproape MG de ani! *nsă la @reibur# nu am #ăsit nimic convenabil. în speţă a unui te&t 1eide##erian. să devenim perfect inutili. pentru ca apoi să putem trece împreună la confruntarea. de unul sin#ur! *nainte de BCCG aş fi fost convins că de împlinirea acestui ritual cultural atîrna mîntuirea unei lumi! "cum. că înţele!e ceea ce spune! "poi au venit seminarele pe te&t. "tacase apoi cursul din BCMK care a stat la baza redactării lui 2ein und 3eit.leinin#er 3ea a durat e&act zece ani. din BC77 pînă în BCD74. devenit inteli!ibil. din a căror dispută permanentă în $urul fiecărui cuvînt şi fiecărui sens se năştea cu adevărat rezultatul final) un te&t înţeles şi. interiorizat! 8e uita cuminte în el şi vorbea lăsîndu-ţi senzaţia. credeam noi. 'ătălin a tradus în cîteva luni partea care mai rămăsese 3ultimele capitole din cele BM ale cărţii4. pentru că putem duce la capăt verificarea traducerii romEneşti a lui 2ein und 3eit. tocmai de aceea. are povestea ei. doar camere .. tocmai asta ne oferea acum pro#ramul (1>ssen! "m vrut mai întîi să ne aşezăm la @reibur#. destul de rară la un student. numai pentru cei care puteau lucra pe o pa#ină în #ermană! " deprins cu o uşurinţă remarcabilă "codul" unei traduceri filozofice. pentru că. moştenisem din e&perienţele anterioare ideea că un lucru ca ăsta nu se putea face decît prin întîlnirea a două minţi. cu atît mai mult cu cît la @reibur# făcuse cu von ?errmann un seminar pe finalul lui 2. apoi a transpus în romEnă şi a prefaţat conferinţa lui ?eide##er despre conceptul de timp 3BCM 4. cînd am lucrat împreună la primele două volume traduse în romEnă din opera lui ?eide##er. în ce mă priveşte. pentru ?umanitas. a versiunii romEne cu ori#inalul #erman! "m început să lucrăm în urmă cu aproape un an! %areori.'ioabă. să intrăm din nou în si1ăstrie şi să transformăm vec1iul crez cultural ― cel care.

din care aflăm o #rămadă de lucruri. o "locuinţă sub acoperiş". cu vile măreţe de două-trei niveluri de la sfîrşitul secolului J+J! "m o adevărată vocaţie să păşesc în viaţă pe urmele unor perioade anterioare. contrapunctul melancolic al unui mesteacăn! *n planul doi se desprind acoperişurile cu olane roşii. la telefon. e&presia unor crize de continuitate! Papini spunea că dacă fiecare om. calităţi fără de care spiritul unui om poate deveni o para#ină. 'ătălin şi cu mine. îmi permite să mă lansez în isprăvi culinare şi. enervîndu-se mai ales cînd. omenirea ar fi plină de #enii! -u e de a$uns "să ţi se dea" o înzestrare. prin vec1i prieteni binevoitori 3cuplul ":rsula şi Gelu". bucătăria. ne completăm minunat. toate.disparate aflate "în pădure" în e&tremităţi diferite ale oraşului! La fel s-a întîmplat şi la =erlin. care ne ţine branşaţi la univers! 5e îndată ce are o clipă liberă. cioranian. destrămare interioară sau prin restrişte istorică şi neaşezare socială. de îndată ce am început să urc treptele spre apartamentul meu. care în sin#urătatea de început a primului meu se$ur aici au fost pentru mine o adevărată familie4. în vreme ce latura cealaltă a casei ― livin#ul. am #ăsit acelaşi apartament în care. într-un superb cartier "academic". o abilitate spirituală ieşită din comun0 în şi mai mare măsură e nevoie de calităţile secundare care sînt necesare pentru e&ploatarea acestei înzestrări. cu brazi uriaşi. într-adevăr. pierdut între ei. la care poţi deopotrivă mînca sau lucra! 5in ea o uşă mare se desc1ide către terasă şi. terasa ― se desc1id amplu şi cu ferestrele verticale către o vastă #rădină interioară. ca pentru a lua măsura timpului trecut) trebuie să te întorci întotdeauna într-un loc în care ai mai fost şi care a rămas nesc1imbat pentru a putea să îţi masori sc1imbarea ta! "ceste confruntări periodice cu propriul tău trecut te umplu de stupoare la adresa esenţei timpului şi te aruncă într-o disperare blîndă! +ată-mă. o promisiune făcută praf! . în BCCK. bucătăria este aici încăperea cea mai plăcută) e spaţioasă. zi de zi. mormăitul bine timbrat al treptelor de ste$ar m-a întîmpinat ca un semn de recunoaştere şi de "bun venit" al casei! 5esc1id din nou uşa apartamentului de trei camere ― este o Dac$?o$nun!. Londra. baia. poţi ţine uşa desc1isă pentru a comunica cu e&teriorul şi a avea sub oc1i coroanele zbîrlite ale cîtorva brazi şi. direct către cer4. află că "tocmai navi#am pe internet"! *n orice caz. creată prin întîlnirea vilelor de pe mai multe străzi şi care înc1id astfel spaţiul acestei #rădini comune! 'a în multe locuinţe reuşite. mediu dotat. 8toc<1olm-ul. spectacolul dezolant al unei potenţialităţi care nu prinde niciodată corp şi de pe urma căruia suferă în primul rînd cel instalat în mi$locul acestei păcăleli ontolo#ice! Arice înzestrare poate fi înecată în incapacitatea de a compune cu tine! 'auza acestei incapacităţi nici nu mai contează! 'ă ea se e&primă prin lene. iar el pe cel te1nico-computeristic. rezultatul e mereu acelaşi) o aşteptare neîmplinită. (o<io-ul sau =ucureştiul! @ormezi prefi&ul şi auzi o voce ondulat-feminină) 8ur ac$t %fenni! pro . relieful împădurit al dealurilor care încon$oară ?eidelber#ul şi care rămîn pînă către mi$locul zilei învăluite distant în ceaţă! "partamentul are toate conforturile civilizaţiei #ermane! =ucătăria. din acest punct de vedere. 'ătălin intră în tot felul de pro#rame. deci. cînd e cald afară. ani de zile într-o direcţie clară face minuni! 5estinele noastre ratate sînt. o vocaţie. de la ce s-a mai întîmplat în ţară sau care e topul cărţilor pariziene şi pînă la prefi&ele unor firme de telefonie care îţi permit să vorbeşti mult mai ieftin cu Parisul. turle de biserici şi. numele deni#rator şi comple&at pe care /onica Lovinescu l-a dat laptop-ului nostru. în zare. ar putea să subordoneze fiecare minut al vieţii sale unui scop unic. cu o masă mare. minunat dotată. şase ani mai tîrziu urcînd aceleaşi trepte de lemn masiv pentru a a$un#e la cel de al treilea nivel al vilei din Ladenbur#erstrasse CH şi reamintindu-mi brusc că după cel de al doilea nivel scara începea să scîrţîie! 9i. dînd "destinului" o şansă de a se manifesta! 9i într-adevăr. aşa încît am revenit asupra acestui oraş. locuisem o lună şi $umătate. rotundă. ceea ce înseamnă că două dormitoare au un perete uşor povîrnit şi cu ferestrele tăiate în acoperiş 3dar totuşi cu priveliştea în stradă şi nu.inute: 5e mult n-am mai cunoscut binefacerile continuităţii pentru munca intelectuală! :n efort depus. eu acoperind capitolul #astronomic. 'ătălin trece la "lefton".

au mai făcuto doar cîţiva oameni) cei care. simt urcînd în mine ― adus de vîntul subtil care se porneşte uneori să bată în e&istenţa noastră ― mirosul tinereţii mele neruşinate! *mi place atunci să mă simt crud. a fiecărei pietre din drum! "m putea forţa comparaţia spunînd că "efortul" de a privi o piramidă nu e totuna cu efortul pe care l-a presupus construirea ei! -umai că efortul de a mer#e pe drumul lui 2ein u. pe lume. apoi capacitatea de a rămîne. puţin lucru acesta2 . la rîndul lui. de la "înălţimea" vîrstei de MK de ani.ste enorm! ?eide##er . puternic. păşi! 'ine păşeşte pe un drum desc1is nu înseamnă că. nu se molipseşte. pe lîn#ă curiozitatea de a-l parcur#e. oamenii. e#oist şi să mă scald din nou în iluzia nemuririi mele! sîmbătă. în sfîrşit. e drept. 3eit e altul decît acela de a contempla un monument! /ersul pe acest drum nu cere. să ai #eniu. nu ne putem reprezenta vîrstele pe care nu le-am avut prin vîrsta celorlalţi! "nii pe care încă nu-i am sînt o pură abstracţie şi aşa se şi e&plică o anumită "nesimţire" a copiilor faţă de aniversările părinţilor lor! Pînă la o vîrstă destul de înaintată nu ştiam cîţi ani au părinţii mei şi nici ce diferenţă de vîrstă e&ista între mine şi ei! 9i acum.miercuri. au pătruns în acest tunel desc1is de mintea unui om şi care reprezintă. 19 septembrie "şa cum nu ne putem trăi moartea prin "moartea celorlalţi" decît într-un sens va# şi discutabil. de #eniul lui ?eide##er0 sin#urul lui privile#iu este că a$un#e în situaţia de a beneficia de drumul pe care mintea lui ?eide##er l-a desc1is şi pe care celălalt poate. însă mersul ca atare nu înseamnă nici defrişare. anii aceştia. care-l ţine pe "a fi" în #ură de dimineaţa pînă seara0 cum este alcătuită fiinţa lui! . după ce am fost "aruncaţi" 3nu se ştie cum şi de către cine4 aici. să-mi fie frică. sînt într-un sens adînc străini de cei care le-au dat viaţă! Paşii pe care îi au în faţă se pierd în indeterminare şi. descoperi dintr-o dată bunătatea sub forma compasiunii de tine care se răsfrEn#e asupra celorlalţi! 5evii umil. prin simpla lui deambulaţie. bun şi înţelept! Pînă la G de ani eram mai mult o fiară şi fiecare clipă o trăiam. în sc1imb el cere. să-l văd căzînd.3. să mă îmbolnăvesc. odată intrat pe el. pe lume0 cum funcţionează drăcia asta numită "om". desi#ur. propulsat de propria mea aro#anţă vitală. să mă doară. metru cu metru. însă. să mă despart. prin însuşi actul traducerii. pe orizontala eternităţii! " trebuit să sufăr. poate.u. c1iar dacă iniţial sînt mulţi atraşi de ofertă şi răsplată) a înţele#e ce e cu noi. putinţa 3ceea ce înseamnă inteli#enţa necesară şi voinţa4 de a-l parcur#e pînă la capăt! 8înt foarte puţini oameni dispuşi sau capabili să facă asta. construieşte sau reconstruieşte acest drum! Prin efortul păşirii. încă. pentru ca să percep vira$ul timpului. îl recapitulează şi mer# lipiţi de ele prin timpul care a fost şi al lor. în picioare şi. o pre#ătire specială 3care durează ani de zile4. cei care abia intră în viaţă. el ia doar cunoştinţă de el. 3eit nu s-a încumetat să spună ce anume a trăit! 8in#urătatea celui care a făcut-o este oarecum la fel de mare ca aceea a lui ?eide##er însuşi cînd a scris cartea şi cînd a înţeles pesemne că doar o mînă de oameni îi va putea urmări #îndul! "ş vrea să fiu bine înţeles! :n traducător al lui 2. a avea OG sau DG de ani reprezintă o abstracţie comparabilă cu moartea însăşi! 'înd începi să-i atin#i. cea mai lun#ă călătorie a #îndului către "capătul nopţii"! -ici unul dintre traducătorii lui 2ein u. sleindu-se şi murind! 5in cînd în cînd. trebuie să fac socoteli complicate ca să aflu cîţi ani aveau cînd "m-au făcut"! *n vreme ce părinţii îşi trăiesc încă o dată trecutul prin odraslele lor. ca şi noi. 22 septembrie @elul în care se desfăşoară zilele noastre este straniu şi #reu de descris! La suprafaţă totul pare să fie o banală muncă intelectuală) revizuirea unei traduceri! *n fond. neputînd să-şi reprezinte un traiect care nu este încă al lor. să trăiesc sfîrşitul celor din $ur şi să simt adierea sfîrşitului meu. nici punere. este vorba de o e&perienţă sin#ulară pe care.

pentru că trăim într-un orizont al lui care ne precedă! 8întem un dar al lui "a fi" şi al putinţei noastre de a-l rosti! /arele nostru mister nu este "de unde" şi "încotro". ale acelui "aici" care este "locul" propriei noastre vieţi! :n realism. în secolul J.a vine din faptul că a spune toate acestea şi multe. pentru că îl putem înţele#e şi pre"înţele!e. terţe etc! 9i dat fiind că nu e limpede de care tip anume de necesitate ţine această înţele#ere şi cîţi anume oameni au nevoie de ea. se "temporalizează". numai că unul locuit de propriul lui mister) pentru că "aici". ci este lo!osul însuşi.GGGH din omenire poate trăi foarte bine fără să înţelea!ă lucrurile la acest ni(el. în cazul omului.3. fiind "fenomenolo#ie". de pe urma căruia omenirea 3sau fiinţa unei comunităţi4 nu se ale#e cu nici un profit! 3*n vreme ce analiza matematică pură a vibraţiei unei coarde. cartea lui ?eide##er a$un#e pesemne cam la cîteva mii de inşi în fiecare #eneraţie a planetei!4 "ici mă aflu. adică nu poate fi înţeles decît prin cufundarea lui în baia timpului! 5ar de unde vine atunci dificultatea2 . "culminează" cu înţele#erea şi rostirea lui "a fi"! -oi sîntem pentru că putem rosti "a fi". ?eide##er elaborează un cod cu a$utorul căruia să poată îmbrăţişa în OGG de pa#ini toată fiinţa lumii! +sprava traducătorului este aceasta) el trebuie să înveţe acest cod. atra# atenţia că ?eide##er nu îşi aro#ă puteri ma#ice în filozofie! @ilozofia nu e ma#ie şi nu poate pătrunde în culisele e&istenţei! -ici "de unde" 3venim4. ca să spunem aşa. 2. cu precauţii supreme. să-l desluşească în toate cotloanele lui şi să creeze unul analo# recur#înd la materialul pe care i-l oferă limba lui! "ceasta este aventura sin#ulară despre care vorbeam la început şi pe parcursul căreia cel care se încumetă la ea se întreabă de mai multe ori pe zi dacă nu cumva şi-a pierdut minţile şi dacă efortul lui are vreun sens) pentru că GG. multe alte lucruri pe lîn#ă ele 3de la "care e fiinţa ciocanului sau pantofului" şi pînă la "care e fiinţa sinelui meu"4. nu-i stă nimănui pe lumea aceasta! @ilozofia lui ?eide##er. analiza pe care o face Eeide!!er e&istenţei nu duce strict la nimic! 9i în vreme ce alte lucruri care "nu duc la nimic". Q! aduce a %erlen"spiel. aşa zicînd. cu "ceea ce apare şi poate fi văzut"! Ar. nu are de-a face decît cu "fenomene".u. care e omul şi viaţa lui.++. articulează ceea ce poate fi cunoscut. vocabula "a fi" pe care stă toată e&istenţa umană şi care. un realism. fie ele prime. pot prinde în mira$ul lor milioane de oameni. ar dispărea peste noapte ― atunci tot edificiul limbii s-ar prăbuşi şi. structurează. este în primul şi în primul rînd şi în fondul lui ultim desc$idere şi irumpţie a lui 1a fi1 în mi)locul lumii. nici "încotro" 3ne ducem4 nu-i stă lui ?eide##er la îndemînă să ne spună. cu mîna celui mai e&ersat 1oţ de buzunare. este descrierea şi analiza palierelor lui "a fi" 3pe care-l desc1ide e&istenţa omului4 aşa cum ni se impun ele în lumea preocupării noastre 3întîlnirea cu lucrurile-ustensile şi cu ceilalţi oameni4. am putea spune! *ntr-adevăr. a dus la naşterea unei părţi din obiectele te1nice care ne populează viaţa. secunde. *nţele#erea pînă la capăt în variantă ontolo#ică nu face parte dintre necesităţile omenirii. traducerea lui 2. aşa cum. dacă ar fi sustrasă din edificiul limbii. de fapt. omul şi întrea#a 'reaţie0 despre flori. prenatalul şi postmortemul nu sînt "fenomene"! . dar care pînă la el nu a fost cunoscut cu ri!oarea ontolo!iei. 'înd spun "ceea ce poate fi cunoscut". "'reaţia". pietre. făcînd ceea ce fac! 5rept care zilele mele 1eidelber#1eze sînt . "pe nesimţite" 3aşa cum e&tra#i un beţişor la un $oc de "marocco" fără ca celelalte să se clintească4. decît porţiunea pe care o străbatem între naştere şi moarte şi pe care o putem prinde. precum un meci de fotbal sau muzica lui /ozart. această "copulă". aşa cum ni se impun în "toate cele cîte sînt" 3în "fiinţări"4 diferite de noi 3lucrurile din natură sau cele te1nice4 sau din aceeaşi plămadă cu noi 3oamenii4! 'artea lui ?eide##er este cea mai completă şi sistematică analiză a "lumii în care trăim" şi a "condiţiei" noastre din cîte s-au făcut vreodată pe lume! Punctul ei de culminaţie este felul în care "a fi".enomen nu este decît viaţa aceasta a noastră. dacă acest cuvinţel. în cîmpul privirii! -oi avem acces doar la "că sîntem" şi nu la "de ce sîntem" sau la ce "urmează" să se întîmple cu noi! 'eea ce explică ?eide##er sînt articulaţiile lui aici. u. păsări şi animale nimeni n-ar mai putea să spună "sînt" şi ele ar dispărea în neantul ne-mai-rostirii-lui-"a fi" şi ar înceta "să fie"! "şa stînd lucrurile. ei bine. o dată cu el. a suprem "$oc cu măr#ele de sticlă". care face parte din limbă cu firescul cu care face parte aerul din fiinţa noastră."formalizează".

combinaţie imposibilă între peisa$ul acela super-familiar 3care era şi nu mai era al meu4 şi interioritatea mea care plon$a verti#inos cu JK ani în urmă. *n picioare. un tricou ne#ru cu trei siluete albe de dansatoare care ridică piciorul în acelaşi timp ― dansatoarele sînt imprimate pe piept ―. însă cu o sin#ură şosetă nea#ră. deci. plimbările. de acel "altceva" absolut pe care îl aduce cu sine filozofia şi care îi dă celui căruia i se revelează mai întîi stupoarea că ceilalţi pot trăi i#norînd e&istenţa acestui peisa$. poartă saboţi din piele albă! "şa vom arăta.iaţa noastră în rest ― ieşirile în oraş. în %ombac1Ve#. eu port bermude. uşa lar# desc1isă a imensului #ara$ unde îmi ţineam bicicleta! *l vedeam pe @lipi. în 8c1lierbac1! 'aste$aus der 6ni(ersitIt. ca un introvertit precoce ce era! Priveam atît de intens scena. o mo#îldeaţă. în picioare. între BCDM şi BCD ! /-am urcat pe bicicletă şi am a$uns în cartierul acela de vis. privind treptele. zi de zi. acestui e&erciţiu de contemplare. se află în vîrful dealului. lecturile etc! ― se or#anizează în funcţie de "normă"! "-orma" e terminată uneori la K după-masa. şi din parcul din spate se desc1ide o privelişte ma#nifică asupra -ec<arului şi a vilelor de pe malul opus! "m stat pironit minute în şir în curtea din faţa intrării. pentru a putea păşi mai lesne pe acest alt tărîm! =a e&istă c1iar o "vocaţie a $erpelelii" care ne-a mînat pe amîndoi în ale#erea ec1ipamentului ce pare adecvat pentru isprava noastră! *n fiecare dimineaţă. alteori noaptea la M! "u fost de$a zile cînd nu am reuşit s-o terminăm şi cînd "norma" pe ziua următoare s-a încărcat cu pa#inile rămase din norma zilei precedente! " trebuit să decretăm o zi de #raţie şi să reîncepem numărătoarea de la "G"! 5ar ceea ce am obţinut de$a după două săptămîni este senzaţia de înşurubare în lucru. care trebuie reînnodat de cîte ori se scoală de pe scaun. pe piciorul stîn#! 'ătălin are nişte pantaloni pufoşi de culoarea şoarecelui. puţin în afara oraşului. mi s-a făcut insuportabil de dor de mine cel de la G de ani. pava$ul carelat. /-a cuprins o durere sfîşietoare. cînd în călătoria noastră inspectăm fiecare bucăţică din ce ne iese în cale. a$uns atunci din ţară cu #reu lîn#ă mine. în ?eidelber#. "casa de oaspeţi a :niversităţii". iar în spate. încît trecutul s-a recompus sub oc1ii mei ca prezent şi am simţit cum începe să-mi fie #reaţă de această percepţie aproape impudică a timpului! *l pipăiam. ca la fiecare pas. să ţinem cont de mişcările celuilalt şi să le coordonăm pe ale noastre după ale lui! (ra#em după noi povara comună cu viteza de "K pa#ini pe zi". îl vedeam ridicîndu-se în faţa mea. de avansare lentă şi si#ură către un capăt pe care nici nu mai îndrăzneam să-l visez! *n orice caz călătorim. mîz#ălind cu un băţ desene ima#inare pe lespezile de piatră şi răspunzînd monosilabic la întrebările mele. cu doi puşcăriaşi care au evadat le#aţi fiind cu un acelaşi lanţ! 2ein und 3eit este lanţul nostru şi el ne face. mesele. 'ătălin şi cu mine. le#aţi cu un soi de şnur.ste interesant că atunci cînd ne dedăm. este neîndoielnic că e vorba de o călătorie. 23 septembrie "stă-seară am simţit nevoia teribilă de a revedea locul unde mi-am petrecut doi ani şi $umătate din viaţă. aproape într-o "uniformă de lucru" pe care fiecare a creat-o ad $oc. vreme de aproape trei luni de zile! uminică. sîntem îmbrăcaţi identic. scrie Dance Center. în1ămaţi la carul fenomenolo#ic şi semănînd. zilnic.un amestec de solemnitate. adunat pe un deal în pădure. de la fiecare pietricică a drumului şi pînă la formaţiunile nemaiîntîlnite care ne taie respiraţia şi ne fac să scoatem la tot pasul mici ţipete de admiraţie. un (-s1irt ne#ru lălîu şi. nebunie şi inutilitate! 5ar ceva neclar şi ceva neformulabil mă face să cred că omenirea ci(ilizată nu a putut parcur#e drumul pe care l-a parcurs decît trecînd necontenit prin aceste relee ale #ratuităţii şi refuzînd să întrebe la fiecare pas "la ce duce un lucru"! "ltminteri de ce ar e&ista o fundaţie care să ne plătească pentru ceea ce facem2 +ată-ne. o perec1e de pantofi mocasin. un dor năprasnic ca de cineva . de C ani. încă. tot cu litere albe. de pătrunderea în cel mai e&otic ţinut al lumii. alteori la C seara. pornind de la ideea că trupul trebuie să ne fie liber şi mişcările le$ere. iar apoi trufia apartenenţei la cercul minuscul al celor care au a$uns să contemple în felul acesta "esenţa lumii"! . supranumite "norma"! . cînd ne aşezăm la masa de lucru.

ubric< şi ne întorseserăm acasă destul de speriaţi. pentru altele că n-au început! Pentru că "făcutul" şi "nefăcutul" te c1inuie la fel de tare. e&act sub camera mea. -oica. foarte la modă atunci printre copiii din ?eidelber#. fără să fi cerut voie. făcînd-o posibilă. proaspăt apărut.. a luat naştere &pistolarul. încercînd să refacem "turul Păltinişului". a venit la capătul unei aşteptări atît de încordate şi a reprezentat pentru mine o asemenea eliberare.ir#il +erunca! "vea camera la parter. şi cum la capătul acestei +us"einadersetzun!. ru#îndu-mă bunului 5umnezeu să mi-o aducă! "poi a intrat în scenă "ndrei. cu alură de burduf lun# şi deşirat. pînă la urmă.care nu mai este în c1ip definitiv. ca de o fiinţă intens iubită şi moartă! /i s-a făcut apoi dor de 'armen. scos practic din ţară ― după ce fusese dat afară de la +nstitut pe c1estia #rotescă cu "meditaţia transcendentală" ― de o campanie făcută la . prins într-o dedublare suspectă. bîntuiţi de proiecte culturale care urmau să "salveze" lumea de acolo şi speriaţi. şi cum combăteam de zor. al acestei corespondenţe dezlănţuite cu cei din ţară. ascunse toate între copacii unor #rădini somptuoase. scenariul unei iubiri alpine! 8crisoarea aceea a lui -oica. cu care mă însurasem în ţară ca să poată veni apoi la mine şi pe care o aşteptasem tremurînd.. îndră#ostit şi vulnerabil! /i-am amintit cum vibram amîndoi sub ecourile Jurnalului de la %ăltiniş. de fiecare din vîrstele tale şi că între timp temeiul temporal al acestei iubiri a dispărut! @ericirea e de aceea capacitatea de a te iubi în faţa ta. situate în spaţiul incert dintre istorie şi ma1ala. de urlet îndepărtat de fiară în pădure! 5upă care m-a apucat teama să nu-i fi provocat amicului meu vreun infarct. supus la pedepse cumplite pentru crima de a fi făcut public. eu însumi2 -u e&ista decît un sin#ur răspuns evident) muriserăm cu toţii! 24 septembrie . pe care trecerea timpului o operase în mine şi din care urma să ies bulversat şi nedumerit. că lucrurile de "acolo". meditînd fără speranţă la esenţa elementului sc1imbării! :nde dispăruseră toţi oamenii aceia) @lipi.uropa Liberă de /onica Lovinescu şi . cea pe care o aşteptam cel mai mult şi care urma să mă mîntuie sau. dimpotrivă. drept care l-am sunat să văd dacă totul e în re#ulă şi dacă pot să adorm liniştit! /i-am amintit de plimbările noastre pe străduţele acelea care şerpuiau printre vile de oameni bo#aţi. se afla un enorm zăcămînt de iubire! "m aflat atunci ― şi distanţa care mă despărţea de locul unde totul se petrecuse m-a a$utat să aflu ― cum se poate coborî în străfundul fiinţei tale şi că. în 1ăurile celui mai cumplit (artaros. care scotea nişte sunete lu#ubre. de -oica. nimic din ceea ce iese la lumină nu este adevărat dacă nu este desprins şi smuls din acel ultim adînc! (oate astea mi-au trecut prin minte în urmă cu cîteva ore0 corect ar fi să spun că le"am (ăzut. care sosise la un an după mine. de prieteni. apoi pe drumuri prin pădure. de ceţuri şi fantome peste mlaştini irlandeze. "ndrei. arşi de dorul de acasă. oarecum. bun. sinteză de vînt care străbate un cimitir. fiecare pe frontul său. de a-ţi in$ecta o supradoză de melancolie) pentru că de-abia atunci simţi cît de tare ai fost îndră#ostit de tine. încît de fericire am început să plîn#! "m simţit atunci că făcusem una dintre isprăvile vieţii mele şi că în spatele ei. în trecut. 'armen. şi pentru cele pe care le-ai făcut! Pentru unele suferi că s-au terminat.izitarea timpului trecut este sursa însăşi a nefericirii! Pentru că trecutul este teritoriul re!retelor şi remuşcărilor suferi deopotrivă ― şi de-a valma ― şi pentru lucrurile pe care nu le-ai făcut. ci al . şi-mi amintesc cum într-o seară tîrziu. ful#erat de furia unui Jupiter tonans romEn. al cărei plic l-am desfăcut tremurînd. după ce fuseserăm împreună la filmul 2$inin! al lui . nici un loc. mi-a venit ideea să cobor către miezul nopţii sub #eamul lui şi să rotesc un tub de plastic. nu mai e liber pentru a fi luat drept refu#iu! Arice vizită în trecut este apoi un mod spontan de a măsura trecerea timpului şi. să mă rosto#olească. se petrec fără noi! /i s-a făcut nespus de dor de acel "ndrei cald. astfel. de a te iubi nu sub c1ipul celui care ai fost. /-am revăzut stînd la masa de lucru din camera mea şi citind prima scrisoare care sosise după apariţia cărţii.

ă mulţumesc". tratîndu-mă! 8au) scriind. patentul lui de fabricare a plasei pe care o aruncă peste lume! @ără acest corset mereu altfel croit nu e&istă filozofie sau nu e&istă "filozofie serioasă" 3vezi cazul lui 'ioran4! 9i tocmai pentru că -oica s-a înscris în linia tradiţiei filozofice cate#oriale şi s-a format prin studiul e&pres al cate#oriilor în istoria #îndirii occidentale ― de la "ristotel.iteinandersein. maşina este de-a curmezişul drumului! Apresc bicicleta la cîţiva paşi de portieră! "+ertaţi-mă". 5escartes. de a-ţi bat$ocori ― ar spune ?eide##er ― "putinţade-a-fi"! *n felul acesta însăşi moartea poate să devină o iubită) iubita care te mînă din spate către ceea ce nu eşti încă şi pentru care trebuie să te baţi ca să fii! +ată cam cum se pot spune lucrurile acestea în limba$ul lui ?eide##er dintruna din pa#inile din 2ein u. drumul e liber şi. te dai mare că eşti în maşină2" ― "5u-te.rem ca poporul 6urd7 să moară frumos îmbălsămat!" "plicaţii la e&istenţialii 1eide##erieni ai coabitării) . " #îndi în varianta filozofiei înseamnă a elabora un 8etz. urcîndu-mă iar pe bicicletă.itsein. soarele călduţ cade peste -ec<ar. . cînd n-ai reuşit să obţii o ordine reală. astfel. e&istă o ordine de a doua instanţă pe care poţi s-o obţii scriind despre tine! "-ţi pune ordine în viaţă înseamnă pur şi simplu să-ţi priveşti viaţa şi să încerci s-o înţele#i! 8ă te înţele#i! 26 septembrie "9i ce faceţi voi acolo2". 3Porfir4. în mă-ta cu trotineta taL" 27 septembrie "propo de citatul din ?eide##er) este atît de limpede ce anume desparte filozofia de literatură) filozofia presupune codul. peste olanele roşii ale caselor din "ltstadt. tăticuN. +es cu bicicleta! . sînt sub tratament! 'înd n-ai reuşit să-ţi pui viaţa în ordine. Leibniz.ant şi pînă la ?e#el ― el este ultimul . un tînăr într-un =/R decapotabil tocmai face o manevră şi. 'eea ce individualizează un filozof este setul lui de cate#orii. 3eit pe care le-am revizuit ieri 3p! MO 4) "Pre-mer#erea desc1ide e&istenţei renunţarea la sine ca posibilitate e&tremă a e&istenţei şi zdrobeşte astfel orice încremenire în una sau alta din formele pe care e&istenţa le atin#e! Prin pre-mer#ere Dasein"ul este ferit să recadă înapoia lui însuşi sau să revină dincoace de putinţa-de-a-fi pe care el a înţeles-o şi. îmi răspunde şi îmi zîmbeşte cald! " terminat manevra. o plasă cu oc1iuri strînse pe care o arunci asupra lumii! (radiţia acestui "cod" urcă pînă la cate!oriile lui "ristotel0 Platon nu avea cod! 3" fost prima şi ultima oară cînd filozofia a fost liberă de cod!4 (oate filozofiile mari de după "ristotel au reprezentat construcţii de coduri prin cate!orii.celui care urmează să fii! %evenirea obsesivă în trecut şi întîrzierea acolo este un mod de a rămîne în urma ta. peste statuia sfîntului care stră$uieşte podul. peste turlele bisericii 8an<t Peter şi Fesuiten<irc1e! Pe o străduţă pustie.ste după-amiază. peste "lte =rUc<e. te #răbeşti2" ― "'are-i problema ta. pesemne că m-aş fi sinucis"4! 8criu. pe cînd literatura stilul. transpun scena în limba$ bucureştean! "'e faci. îi răspund! ".itdasein şi . 6să devină prea vîrstnic pentru victoriile sale7 3-ietzsc1e4!" 25 septembrie /ultă vreme nu am înţeles vorba lui 'ioran despre scris. . în timp ce învîrte volanul! "-u e nimic! -u vă #răbiţi". mă întreabă un amic la telefon! "(raducem 2ein und 3eit în limba urdu! . cînd a$un# în dreptul lui. bă. îmi spune. despre scrisul confesional ca terapie! 5e cînd scriu aceste pa#ini ― şi de fapt am început să le scriu mînat de nevoia tămăduirii ― simt atît de bine ce a vrut el să spună 3"5acă nu aş fi scris.

neputîndu-se abate nici măcar cu un milimetru de la înc1isoarea lin#vistică pe care sin#ur şi-a creat-o! A filozofie rezistă ca filozofie tocmai dacă poate fi învăţată ca un cate1ism. odată împlinit. comentatorii în!înă. complicîndu-se treptat. corect formulată ar fi tocmai aceasta) "'are îţi e codul2" +ar "codul" 3sau idiomul) este o vastă in(enţie terminolo#ică cu alură de construcţie. pentru că îl i#noră. în colocvii. macină la nesfîrşit realitatea cu uriaşele pietre de moară pe care şi le-a fabricat sin#ur! 'odul trebuie să aibă în el ceva de litanie şi autorul lui este primul care îl foloseşte astfel. "cosmosul -oica" este ameninţat să se destrame pentru că el nu este susţinut prin recitări periodice. avînd ceva din statura unui ciclop. reiau pînă la detaliu şi la formulă te&tul comentat! . ci doar reprodus. ritualul repetitiv este unul esenţialmente lin#vistic! Pitacismul comentatorilor constă tocmai în această repetiţie cu valoare simbolic-onto#enetică) cosmosul ori#inar al #îndirii #înditorului este creat din nou cu fiecare colocviu care reproduce codul recitîndu-l! @ilozoful este ţinut în viaţă prin periodica lui reproducere şi re-creare! *n aceste repetate cosmo#eneze ale #îndirii. *nsă cum isprava strămoşului filozof este tocmai codul pe care el l-a inventat. ca un limba$ care nu poate fi evitat! 'omentatorii unui #înditor sînt cei care îi atestă codul tocmai prin faptul că ei îl e&plică fără să poată ieşi nicicum din el! Pentru că un cod nu poate fi tradus. cum îi plăcea să spună. catenată 3"le#ato"4. dar pe de altă parte filozoful se pierde pînă la urmă în acest 1ăţiş or#anizat şi ceilalţi sfîrşesc prin a obosi să-l urmeze în labirintul lui! .filozof tradiţionalist al lumii! 5e aici importanţa cărţuliei lui Douăzeci şi şapte trepte ale realului. participanţii la acest scenariu mitic recită pur şi simplu te&tul sacru şi întemeietor! %ecitarea periodică a codului ca te&t sacru. de pildă. ridicat cu un cap deasupra omenirii. pînă cînd capătă forma unei adevărate "tapiserii metafizice") este o #îndire cu "fi#uri impuse" al căror autor e c1iar cel ce #îndeşte cu a$utorul lor! "ceastă autoconstrîn#ere are în ea ceva sublim şi derizoriu) efortul de a #îndi le#at. temeinic şi "profesionist" este impresionant. din ne#li$enţă şi nesimţire ritualică.l rămîne sin#ur. menită să verifice dacă are în faţă un filozof autentic ― "'are îţi e ideea2" ―. fapta acestuia cade în desuetudine înainte de a fi apucat să dea roade! *n filozofie noi nu am cunoscut decadenţa culturală. nu poate fi perpetuat pentru că nu e nimeni care să preia şi să e&ecute ritualurile de perpetuare! *n filozofie cel puţin. el s-ar prăbuşi în neant! A cultură este cu atît mai puternică cu cît #esturile de reiterare ale codurilor întemeietoare sînt mai frecvente! La noi. în reviste de specialitate şi în prele#eri universitare face să ţină cosmosul filozofiei! @ără acestea.iinţă şi timp ar fi avut în %omEnia e&act soarta pe care o are astăzi =ratatul de ontolo!ie al lui -oica) lumi apuse din c1iar clipa naşterii lor! 28 septembrie . pentru că nu e&istă comentatorii meniţi să reproducă simbolic şi ritualic #estul-cod al strămoşului eponim! 'ultura noastră e slabă pentru că ― la nivel filozofic cel puţin ― nu poate "ţine în viaţă"! "ctul ori#inar al creaţiei. #înditorul celebrat seamănă cu "strămoşul". invenţie în lanţ.ant-?e#el! *ntrebarea lui -oica. care. pentru că noi nu am atins niciodată punctul ce apare la capătul unui traseu şi de unde se poate cădea! @ilozofii mor la noi din lipsă de posteritate. cu eroul eponim căruia i se reproduc. care presupune un cosmos uzat şi obosit de prea lun#a lui istorie. studiu dedicat istoriei cate#oriilor şi mărturie a intrării sale în filozofie pe această "poartă clasică"! "/aşinuţa lui". repetă. ritualic. era propriul lui cod născut din confruntarea cu codul de cate#orii al celor mari) "ristotel-. faptele (!esta).i termină prin a forma o comunitate culturală tocmai prin participarea la acelaşi cod! Limba$ul lor este perfect unificat în virtutea codului care trece prin ei asemenea 5u1ului 8fînt apt să le#e pînă la identificare! 5e aceea ei nu au c1ip! +mposibil să distin#i un comentator aristotelic de altul! 'ît de teribilă este forţa codului în filozofie se vede lesne în con#resele şi colocviile de filozofie dedicate unui #înditor! 8ala unui colocviu este proiecţia în spaţiu a unui soi de pitacism superior! /ai mult. din incapacitatea urmaşilor de a-i în#îna şi reitera! Critica raţiunii pure sau . romEnii nu-şi onorează zeul şi.

să ies la suprafaţă! 5ar dacă pastilele n-o să mă mai a$ute2 5acă nu apuc să termin treaba pentru care am venit aici2 5acă trebuie să mă întrerup şi să plec în ţară. 2ein#onnen 3"putinţă-de-a-fi"4. "a se arăta" etc!4 revin insistent şi implacabil. perpetuarea codului! *n sc1imb.%eiau. urîte şi tîmpite. însă. să-şi tra#ă un #lonţ în cap! sîmbătă. cedînd stilului.lo$mar#t 3talcioc4. intră în cod! (raducătorul. 6să devină prea vîrstnic pentru victoriile sale7 3-ietzsc1e4!" 'uvintele lui ?eide##er sînt scrise toate "în cod") un set finit de concepte. cu #îndul că acolo aş putea fi preluat. sînt rare şi ele seamănă cu apariţia nesperată a unei oaze într-un peisa$ de e&tremă ri#oare! +ată un asemenea e&emplu 3p! HBG4) "Prin ea. dovedindu-se pînă la urmă a fi "cuvinte fenomenolo#ice" şi noduri în ţesătura de ansamblu! 'u e&cepţia lui "şi". împiedicîndu-mă la tot pasul în marea de oameni. la tot felul de obiecte vec1i. tristeţea aceea infinită. care par să nu facă parte din cod şi care induc în eroare tocmai prin aparenta lor banalitate 3"a scoate la iveală". în propoziţiile citate e&istă trei cuvinte care nu fac parte din cod şi care apar ca "aluzii de stil" şi ca înviorare 3sau c1iar "umanizare"4 a te&tului) zerbric$t 3"zdrobeşte"4.l trebuie să accepte. întins prin toate străduţele laterale ale "oraşului vec1i". smuls din 1ău şi . 29 septembrie "stăzi. rosto#olirea fără sfîrşit în abisul propriei mele e&istenţe! /ă #răbesc să a$un# acasă şi să în#1it o pastilă! 5upă cîteva ore încep. Dasein"ul se eliberează de toate 6fleacurile7 cu care el se amuză în mod obişnuit şi pe care curiozitatea e mereu preocupată să le procure din rezervorul de întîmplări al lumii!" *n rest. spar#e pe neaşteptate codul şi te face să te #îndeşti la desc1iderea bruscă a ferestrei prin care pătrunde pentru o clipă o pală de aer proaspăt într-o cameră înc$isă "să devină prea vîrstnic pentru victoriile sale"! 'e e drept. &xistenz. pînă şi prepoziţiile şi adverbele. citatul din -ietzsc1e. citatul din ?eide##er) "Pre-mer#erea desc1ide e&istenţei renunţarea la sine ca posibilitate e&tremă a e&istenţei şi zdrobeşte astfel orice încremenire în una sau alta din formele pe care e&istenţa le atin#e! Prin pre-mer#ere. #ustul de vid şi zădărnicie! 8paima că totul poate reîncepe. asi#ură te&tului coerenţa lui filozofică şi totodată posibilitatea de a avansa pe "un drum al #îndirii" prin combinarea şi reluarea la nesfîrşit a termenilor care alcătuiesc setul! *n numai două propoziţii apar şase termeni "te1nici" 1eide#-#erieni) Dasein. este tentat periodic să respire evadînd în stil) un cuvinţel mai sprinţar. apropo de "cod şi stil". că pot reintra în coşmarul care m-a făcut să văd prăpastia. evitînd cu stricteţe folosirea sinonimelor! Pînă şi cuvintele care aparent nu au pre#nanţă cate#orială. care semnalează toate locurile în care apar cuvintele din codul 1eide##erian. Xufierste . aşa cum va trebui să accepte şi cititorul. simt cum îmi revine răul din luna mai. >ersteifun! 3"încremenire"4. sîn#erînd sub această c1in#ă şi ameţit de reiterarea fi#urilor acestui cadril infinit. acelaşi lucru spus altfel decît pînă acum etc! Greşeala pîndeşte la capătul acestei tentaţii periodice de a ieşi din cod! . în aceste propoziţii. încet. ?eidelber#er ?erbst! *n timp ce căscam #ura prin . ersc$liessen 3"a desc1ide" cu sensul de "a dezvălui"4. este ocupat în principal de cîteva sute de termeni a căror menţionare la pa#ină şi rînd ocupă sin#ură cîteva pa#ini! 5e abia cînd traduci îţi dai seama de prezenţa atotputernică a codului) nici un cuvînt nu este pus la întîmplare şi cel mai adesea el apare însoţit de aceleaşi cuvinte şi ocupă lîn#ă ele aproape întotdeauna aceeaşi poziţie! (raducătorul este obli#at să păstreze identitatea formulărilor 3şi a formulelor care apar pe această cale4. +nde&ul =ast[5elfosse al lui 2ein und 3eit. dacă vrea. "de aceea" şi "totuşi". că se află în faţa unei enorme fu!i a #îndirii şi că forţa lui stă în capacitatea de a se menţine neabătut în termenii codului! 5upă care el e liber. Dasein"ul este ferit să cadă înapoia lui însuşi şi să revină dincoace de putinţa-de-a-fi pe care el a înţeles-o şi. scris în re#istru stilistic.L!lic$"#eit 3"posibilitate e&tremă"4! Prezenţa lor asi#ură. reprezentînd o premieră în istoria filozofiei. adevărate epave ale "ustensilităţii". astfel. be$Mtet sic$ 3"se fereşte"4! /omentele cînd ?eide##er iese din cod. >orlaufen 3"pre-mer#ere"4. totul.

deşi dimensiunile ei rămîneau cele ale unei vaci normale! -u mai ţin minte dacă o adusesem pentru că trebuia să facă parte din spectacol sau pur şi simplu o adusesem ca să asiste la el! "m ieşit la fel de demn şi de firesc precum intrasem şi. . /iloşevici sau. ci doar pentru a se apăra! 3 !ct!mbrie . el nu poate face parte din aceeaşi specie cu "bel! 'a ani1ilator.roarea acestor filme este că răpesc invaziei imanenţa ei! . a întruc1ipării %ăului! (oţi eroii eponimi de la (eseu şi ?eracles la @ăt-@rumos şi 8fîntul G1eor#1e sînt uci#ători ai %ăului şi. ucis. o au "în dotare") ei au iniţiati(a crimei şi omoară în numele unui ideal din care crima face parte ca o condiţie a realizării lui! 8pre deosebire de toate celelalte idealuri 3politice. aur. #aranţi ai perpetuării vieţii şi apărători ai libertăţii! Pentru a se apăra ca omenire. să îl înfrunte şi să-l e&ecute. o luam sub braţ. starea celui care. adevărul este că acest camufla$ este un dat al speciei umane. de "invadatori" camuflaţi sub aparenţe umane! .le îi fac pe invadatori să vină dintr-un altunde(a misterios. strămoşul "celeilalte" specii care poate inte#ra crima în modul ei de a fi. el trebuie să recur#ă ― în această apărare ― la lucrul care îi repu#nă cel mai tare) crima. pentru că poate suprima viaţa. continuă să e&iste ca om şi să aibă urmaşi! 'el puţin deocamdată!4 Problema umanismului este) cum poate "bel supravieţui în condiţiile în care 'ain este etern activ2 'u alte cuvinte) cum poate "bel să se apere2 "ceasta este "încurcătura" din care umanismul nu poate ieşi) el trebuie să se apere aşa zicînd "cu arma în mînă" de a#resiunea permanentă a anti-umanismului şi astfel. indiferent că el se numeşte zmeu. dintr-o spaţialitate e&otică! *n plus. ?itler.iena 3toalete somptuoase. el este anti-omul. să îl condamne. fie o mînă care devine #1eară. /inotaur sau. în plus. în sc1imb. bineînţeles. creaţia şi opera lui 5umnezeu. pe scurt. =in Laden! 9i aceasta se întîmplă de fiecare dată în numele idealului celui mai abstract şi concret deopotrivă care este viaţa şi valorile le#ate de ea! "nti-oamenii. catifea4 însoţit de o superbă vacă roşcată. la limită. omenirea trebuie să omoare periodic monstrul ― să îl $udece. tocmai de aceea. că ea conţine în ea omul şi anti"omul în indistincţia lor aproape ca un secret de construcţie! "bel şi 'ain sînt "fraţi" prin camufla$ ― 'ain are aparenţele fizice ale lui "bel. la o privire mai atentă "ceva" palpabil denunţînd apartenenţa de fond la altă specie) fie oc1ii care încep să "cli#noteze". rotiţe. balaur. portabilă! 'înd mi se părea că urcă prea încet scările care se desc1ideau din fo>er. precum în secolul care a trecut. care lasă să apară dedesubt cipuri. camufla$ul este formal. nu mai poate fi tras de nimeni înapoi! 30 septembrie -u-mi place să notez vise! 9i totuşi! "m visat că intram la Apera din . e&terior şi "interior"-visceral el este construit la fel! 5ar pentru că îl poate ucide pe "bel. neîndoielnic. curată şi şamponată şi. nimeni nu părea să se mire sau să ne dea vreo atenţie specială! 2 !ct!mbrie 8pecia umană este din capul locului ameninţată. aparent şi superficial. aplecat deasupra prăpastiei. reli#ioase4. etnice. fie o bucată de craniu detaşabilă. au crima în pro#ramul lor. ca în filmele proaste americane. iată. membrane şi scanere! Ar. în vreme ce acest lucru nu este ima#inabil pentru specia de oameni care descinde din "bel! 3Pentru că "bel. 8talin. a balaurului. ?>dra din Lerna.l trebuie să accepte că din recuzita umanismului face parte uciderea bestiei.purtat pe braţe către lumină2 +adul este. viaţa ca ideal nu are nevoie de crimă pentru a se realiza.

în faţa dezastrului care a fost finitudinea lui. ce cărţi a scris şi cum trebuie înţeleasă "opera lor"! 8enzaţia că ei se bat pentru fiecare zi a lor şi că. ei se retra# din viaţă z!omotos. răsti#nind efemerul pe o foaie de 1îrtie. cu traficanţii de minori. cum se învolbura apa pe care a privit-o. pe un pat de 1îrtie. ce vise a visat. apt să reiau totul şi să lucrez! *n viaţa mea a venit.l revarsă asupra sa lava fierbinte a propriei sale vieţi şi aşteaptă cuminte ca ea să se răcească. $ustificîndu-şi trecerea pe aici. reziduuri enorme. cu or#anizatorii de reţele de prostituate. teancul de vec1ituri. adunate de-a lun#ul anilor prin amînări repetate ale momentelor cînd trebuia să fac curat! 5in acest punct de vedere $urnalul este soluţia pe care am #ăsit-o pentru a putea continua să trăiesc! 5ar cînd spun lucrul acesta. de scoatere la aer şi lumină a conţinuturilor leneşe din mine. eşecuri şi lucruri teribile care a crescut şi care ameninţă să spar#ă uşa şi să se reverse peste mine! (rebuie să desc1id uşa acestei camere. cu turiştii care plecau cu prosoapele din 1oteluri! 'irculam prin lume împac1etat în straturile de ruşine ale %omEniei! 9i este firesc să fie aşa de vreme ce "lumea" ne priveşte ca . pi&uri şi creioane risipite la întîmplare! 5un#a de praf din $urul telefonului începe să mă sîcîie. nu este nimic patetic în el! . mula$ul în #1ips şi bronz al #îndurilor. asemeni mie. Arice $urnal este a#ăţarea disperată de un &rsatz de nemurire. Aamenii mai ales. #esticulînd. aruncate alandala într-o cămară fără ferestre. cu spălătorii de bani. ci un suprem e&erciţiu de e&orcizare. acest moment! "runc. istoria ţării lor ca pe o dramă personală! 5e cîte ori treceam #raniţa preluam c1ipul ţării mele văzut din afară) mă identificam cu securiştii care puneau bombe la sediul &uropei libere. pus într-un seif la o bancă a eternităţii! 'eea ce-i distin#e pe aceşti oameni este că ei ies din viaţă însoţiţi de comentariul ei. îl ţin în braţe. să iau fiecare obiect. amîn. nu este amprenta pe 1îrtie sau masca mortuară a vieţii mele. :n autor de $urnal se duce la moarte făcînd tapa). pînă vine o zi în care nu mai pot să lucrez! 9i atunci iau toate 1îrtiuţele. la fel ca amprentele pe care le văd cînd bate soarele pe ecranul televizorului sau al laptopului! "mîn. dosare. cărţi scoase din bibliotecă şi nepuse la loc. a acestei zbateri încremenite. triez0 pun toate obiectele la locul lor. de o nemurire care nu poate fi obţinută în termenii lumii de aici! Furnalul meu nu este o luptă cu (impul.8enzaţia pe care ţi-o dau oamenii care ţin $urnal! 8pre deosebire de ceilalţi. ei simt mai tare că mor şi încearcă să fi&eze timpul) timpul lor. crezînd oarecum că el va scăpa de deznodămîntul bine ştiut dacă va e&pune mai convin#ător felul în care şi-a întrebuinţat timpul) cum a respirat în cutare zi. îl mîn#îie şi pe care îl depun cu #ri$ă undeva. 1îrtiile şi dosarele. să scot totul afară şi să prefir totul. cu 1oţii din supermar<eturi. transcriu. pe care îl decupează. oamenii cu care am traversat viaţa şi cărora le datorez comentariul niciodată rostit al drumului pe care l-am făcut împreună! 15 !ct!mbrie 'red că puţini compatrioţi au resimţit. şter# praful din un#1ere imposibile! 9i mă simt dintr-o dată curat şi nou. masca ei mortuară. #ri$a antumă a autorului de a se pune în insectar! . vorba pur şi simplu de un principiu de funcţionare i#ienic la scara unei (ieţi. în locul vieţii lor irepetabile şi finite. fac să dispară teancurile de cărţi de pe mese şi de la capul patului. ca şi cum acolo el ar fi sustras propriei sale cur#eri. transcriu. cu mafioţii naţionali. 8pre deosebire de ceilalţi. emoţiilor şi vanităţilor lor! Arice $urnal este de aceea rictusul unei vieţi imortalizate în răşină. "m simţit treaba asta la o scară măruntă în camera mea de lucru! (rec săptămîni. ce oameni a întîlnit şi ce i-a spus unul sau altul. să-l cîntăresc şi să-l pun la locul lui. trec luni şi în $urul meu se adună 1îrtii. vor continua să trăiască propunînd celorlalţi. bileţele în#rămădite pe birou. cu #îndul că ceilalţi se vor recule#e cîndva în faţa acestei urme. triez! (rebuie să am cura$ul să desc1id camera în care am în#rămădit tot ce nu am ştiut să rezolv la timp. arunc. cu spăr#ătorii poştelor din Germania. e&plicînd. cu cerşetorii din metrourile pariziene. tîrziu.

prin e&tensie. să ia tot ce se putea lua. cole#a mea continua să asculte cu vădit interes ceea ce spunea domnul din (1ailanda şi. mi-am zis. cu fermoarul! 'e repede se petrecuse totulL "tît de repede încît am simţit nevoia să mă frec la oc1i! 'înd i-am redesc1is. miner! -uanţele nu au ce căuta în asemenea situaţii! -u avea nici o importanţă că pe BH iunie ratasem. după siluetă şi etic1etă. intrat. e&trem de mobilă altminteri. către standul t1ailandez în care părea că se petrece ceva deosebit! . pe unii "mai fini". cu #ustări felurite. s-a oprit brusc în dreptul uneia dintre ele. venisem în aceeaşi ec1ipă la @ran<furt.ăzuţi de departe.. directoarea unei edituri bucureştene! Lipsite de apărare. interes vădit pentru spusele oratorului4. cole#a mea ţinea o poşetă pe care a mutat-o discret cu mîna dreaptă mai aproape de cot! "5umnezeule.ra lume strînsă laolaltă. farfuriile şi tacîmurile erau frumos aşezate. eram scăldaţi cu toţii în aceeaşi aură de barbarie! "celaşi fenomen de identificare. ca prin minune. s-a apropiat de o sticluţă ― am recunoscut de îndată în ea. căpătase fineţea unui scaner! 5is$uncţia dintre e&presia de pe faţa doamnei. să furăm o sticluţă cu soia. ca într-o redută prost păzită. mă făcea coautor. un neamţ imbecil m-a felicitat la ?eidelber# pentru participarea %omEniei lui 'eauşescu la Alimpiada de la Los "n#eles. s-a desprins de locul crimei. aşa cum după mineriada din iunie BCCG un francez imbecil mi-a trîntit. deşuruba. erau mese multe. prin festivalul cărţii şi. mesele îşi ofereau flancul e&terior trecătorilor! 5oamna. în zare! ?alele (îr#ului erau enorme şi oriunde ai fi privit se desc1idea o perspectivă neaşteptată! 'uloarul pe care l-a desc1is atunci privirea mea m-a transportat la BK metri mai departe. cineva vorbea.reprezentanţi ai unei situaţii care de cele mai multe ori ne depăşeşte! *n BCD . printr-o mişcare interioară de o e&tremă perversitate. iar dincolo de ele. drept. apoi. a în#1iţit-o ― 1apL ― şi s-a înc1is. pe alţii. către mar#inea mesei ― încordarea mea de (o9eur atinsese punctul culminant ―. părtaş. părînd edificată. prin mici impulsuri delicate. a pus sticluţa pe drum către mar#inea mesei unde aştepta. aşternute cu feţe de masă. care aşteptau cuminţi terminarea discursului pentru a putea fi devorate! *n cîmpul privirii mele a pătruns atunci o "cole#ă" a mea. uşa în nas! *n oc1ii lui devenisem. demonta din palatul în care fuseseră primiţi! . l-am trăit în urmă cu cîţiva ani la (îr#ul internaţional al cărţii de la @ran<furt! 8tăteam pe un fotoliu în standul meu şi priveam. ridicîndu-se uşor. ocazia de a lua cinci bîte în cap în biroul meu de la Eumanitas. cu încetinitorul. la sediul central de la ?ac1ette. s-a îndepărtat #răbită către alte zări. linişteşte-teL" 'u toate acestea faptul că eu nu aş fi putut şterpeli în vecii vecilor sticluţa nu avea nici o importanţă! 'eva mai adînc. minată de proiecte necunoscute mie! -enorocirea e că pe mine întîmplarea m-a lăsat într-o stare de adîncă tulburare! Potrivit lo#icii introiecti-ve descrise mai sus furasem cu neruşinare. dar nu ştiu cum se face că pe lumea asta orice om frustrat care nu fură este asimilat cu semenii lui frustraţi care fură! +ar omul acesta care nu fură termină. complice la #estul de rîndaş la care tocmai asistasem! +mportant era că şi ea şi eu tră#eam după noi. acolo şi peste tot în lume. visător. cu sîn#e rece şi cu o remarcabilă dibăcie o sticluţă de condimente! (otul pleda pentru asta) eram romEn. care venea de dinaintea mea. la altă scară. eram uniţi. care avea lo#ica lui şi care dezvolta o cu totul altă partitură. după ultima mişcare a de#etului. autoarea #ăinăriei şi eu. nelipsitul condiment e&trem oriental) 2o)a 2auce ― cu de#etul al treilea al mîinii. şi $ocul mîinilor. afectînd un interes neaşteptat pentru reuniunea editorilor t1ai-landezi şi pentru domnul care tocmai vorbea! Ac1iul meu scormonitor. se odi1neau platourile cu mîncare! /îna dreaptă a doamnei directoare a pornit. cu #ura căscată. te pomeneşti că începe să mănînceL" în dreptul ei. alaiul infinit al frustrărilor venite din K de ani de comunism care ne împin#eau. eram amîndoi directori de editură! /ai locuiam şi în acelaşi oraş! "5ar nu tu eşti persoana care a bă#at în poşetă. m-a fascinat! Pe antebraţul stîn#. să se asimileze sin#ur privirii celor care îl asimilează cu semenii săi care fură! "şa . concentrare ma&imă. a odi1nit o clipă pe mar#inea scrobită a feţei de masă. poşeta care. cu cîteva minute doar.stain#. sticluţa cu sosul de soiaL Pentru 5umnezeu. îmi repetam întruna. în alertă. după o vreme. nu orice om frustrat fură sau trebuie să fure. în plus. împrumutată de la membrii asistenţei 3privire absorbită. precum tipii din dele#aţia care l-a însoţit pe 'eauşescu invitat la Paris în BC7D de Giscard dN. prevestitor.

?eide#-#er sau -oica.se face că în acel an am plecat de la @ran<furt convins fiind că în ba#a$ele mele se afla. lămîie. va însoţi în mod ideal fileul de *arsc$ pe care urmează să-l pre#ătesc la cuptor cu sos de vin. iar cel al lui "ristotel trebuia readus la loc. în psi1olo#ia înduioşat-melancolică a lui -oica cel de atunci. pe studenţi îi aşteptau două pa#ini) una conţinea un te&t 1omeric în #reacă şi alta o pa#ină din "ristotel în #ermană! (e&tul lui ?omer trebuia transpus în #ermană. confruntat cu această întîlnire dintre firescul timpului şi nevoia noastră de a-l struni şi a-l articula2 5ar lucrurile se rînduiesc aproape de la sine. mi-a fost apoi student la =ucureşti la @ilozofie. cînd totul fierbe în vederea izbucnirii finale. aşadar. 'lar<s. neliniştea lor de cai de rasă. ulei de măsline şi o lin#ură de creme fraîc$e. cu termenii sc1imbaţi. ritmîndu-se pe trei trepte ca tot atîtea e<-staze ale vieţii) !astronomie. pe cînd acum se aşteaptă de la mine şi trebuie să dau! 9i mă întreb. intră în vibraţie. privindu-i pe =o#dan şi pe 'ătălin. ce am eu de dat. şi în preziua plecării tocmai dăduse un e&amen de #reacă! Pe bancă. cînd intră în casă. freamătul pe care îl răspîndesc în $ur te trimit. de Paşti sau de 'răciun. a isprăvii care va ţîşni cîndva. dra#ii meiL"! "lunec fără să vreau. "ce frumoşi sînteţi. cădem de acord. pentru că are veleităţi re#izorale. un scenariu pe care îl ştiu atît de bine! 9i totuşi era mai simplu să fiu eu cel "de atunci" 3sau ei "cei de acum"4) atunci eram tot doar aşteptare şi primeam. "n#lia sau @ranţa. în sala de e&amen. de copil. tobă de carte. Pentru a doua cină. totuşi. cu două foi #oale. o dată mai mult. visează în secret că cele trei zile se vor aşeza sin#ure în suita unui film! *mi spun. îmi #arantează =o#dan. la curent cu ultimele noutăţi biblio#rafice şi cu care abia mai poţi ţine pasul cînd intri în cotloanele "deceniului fenomenolo#ic" la ?eide##er! La @reibur#. =o#dan mă însoţeşte la cumpărături şi ale#em împreună un rose din pod#oriile freibur#1eze. nevăzută. şcoliţi în Germania. la un amplu zvon al e&istenţei în măruntaiele căreia pare că. că trebuie să-l a$ut şi că timpul nu trebuie lăsat "de capul lui"! "şadar. se pre#ăteşte ceva. cîte o epistolă în elină!!! " sosit aşadar ieri. o sticluţă de 8o$a 8auce! =lestemata de sticluţăL Gentuţa cu sticluţaL 21 !ct!mbrie "sîmbătă# " venit ieri de la @reibur#. cu care a fost de altfel cole# la şcoală de la BH la BD ani! *l ştiu. un vin de =aden 3e&celent. care dau. unde s-a împrietenit cu 'ătălin. 8nipe4 şi. care. sînt simultan -oica şi ei şi retrăiesc pentru o clipă. vîrsta lui @lipi. cuminţi. cu o vorbă pe care atunci nu o înţele#eam deloc. 8iou&. faţă în faţă cu ?omer şi "ristot! =o#dan îmi scrie de altminteri din cînd în cînd. ca în preliminariile revărsării unui vulcan. e&amene cu tine şi pe care îi re#ăseşti după licenţă. scotocindu-mă febril prin buzunarele e&istenţei mele. atins în c1ip vizibil de or#olii locale4. )oc. în#ropînd lumea sub fierbinţeala ei! 8pectacolul acestui clocot în mers. =o#dan a studiat limbile clasice şi îmi amintesc cînd l-am întîlnit într-o pauză de curs la facultate. toate. filozofie. am aceeaşi senzaţie ca atunci cînd îl revăd pe @lipi) spaţiul se luminează brusc. de astă seară. le#ume preparate c1inezeşte şi un orez (1ai parfumat cu iasomie! *nsă astăzi de dimineaţă am fost cu toţii la ?eili#enber#0 au venit să ne ia cu . cu trei-patru ani în urmă) se întorsese de la @reibur# cu o zi înainte. mi-am pro#ramat un sote de piept de curcan cu 81err>. iar palpitul acestor "copii". zvelt şi plăcut îmbrăcat 3facem rapid o trecere în revistă a celor mai bune mărci de pantofi) (odds. capere. unde pre#ăteşte un doctorat cu von ?errmann (+ristotel în !îndirea lui Eeide!!er) ― =o#dan /incă! "re M7 de ani. în #reacă! 8tudenţii nu aveau voie să consulte dicţionarul! . dacă am ce! =o#dan a venit cu o cameră video şi.rau sin#uri. al acestei promisiuni îl fascina pe -oica atunci cînd ne privea şi îl făcea să e&clame. iar acum vine să ne vadă la ?eidelber# şi să petrecem un Vee<-end împreună! @ace parte din mîna aceea de copii e&cepţionali care află în primul an de facultate cîte ceva despre Platon. prin ei.

mil Qatope< ― şi eu. cîteva mişcări ritmice care sc1iţează un soi de ritual al victoriei 3m-am declarat. vulnerabil şi totodată foarte îndurerat. ca şi cum s-ar apăra de o lumină prea puternică. a fost prima construcţie "ideolo#ică" dintr-o =$in!bez(e!un!. prin nu ştiu ce miracol. provocator şi dătător de speranţă. cînd în stîn#a. ieşeam în curte şi săream #ardul pe stadionul "Pro#resul" din 'otroceni unde aler#am şapte ture de stadion 3H <mL4. disperat. cu un element potrivnic care întruc1ipează răul 3fie el balaur. "cu mers de balerin". lăsat astăzi anume în para#ină şi scufundîndu-se încet în natură 3iarba a năpădit spaţiul dintre #radene precum şi piatra băncilor şi a treptelor ― totul a fost construit în piatră. în fiecare dimineaţă. zeul tunetului şi al furtunii! . desi#ur. desc1isă în faţă. aler#ătorul de fond . este limpede că eroul se luptă cu ceva. :rsula şi Gelu. su#erînd că eroul 3sau eroina4. piatră. după HG de trepte şi le declar celorlalţi că în fond eu sînt un "aler#ător de viteză". cel de la BK ani ― cînd. se prăvăleşte asupra mea. în mi$locul unei păduri unde naziştii au inau#urat în BCHK. simt nevoia să dansez. cu brazii din $urul său şi cu cerul de deasupra. în dreptul frunţii! "cesta e #estul care îmi place mie cel mai mult la balerini) palma adusă în dreptul frunţii şi întoarsă înspre afară. învin#ător4. că sînt tînăr. ţîşnesc tot atît de brusc. sc1iţez cîteva piruete. pe treptele amfiteatrului. demonstrativ. e&trem de sensibil. spaţiul acesta ambi#uu s-ar putea purifica! 'e lucru minunat să îţi propui să faci un concurs de "cine a$un#e primul sus". în prezenţa lui Goebbels. bineînţeles. pentru a-mi demonstra că nimic nu s-a sc1imbat. nu are asupra mea nici un efect. încearcă să se apere de tot ceea ce viaţa revarsă în clipa aceea peste el! 'înd #estul acesta e făcut de un balerin. în iarba din mar#inea scenei! /ă îndrept apoi. că timpul scurs între mine. nespus de tînăr şi că. cu #îndul de a obţine o îmbinare de elemente naturale) pămînt. douătrei salturi!!! 8înt îmbrăcat în "#inşi" ne#ri şi un (-s1irt ne#ru peste care este aruncată ne#li$ent. în ciuda faptului că avusesem toate aparenţele unui bi! animal care se rosto#olea #reoi în sus! +mportant e însă că "m-am încălzit") sînt cuprins de o adevărată isterie ludică şi. ve#etal4. în păduri şi pe vîrfuri de munţi! /odelul pentru o asemenea >eranstaltun! era 5onnersber#. e&ecut mai întîi cîţiva "paşi de rutină". el are îndeobşte o cu totul altă semnificaţie) eroina îl face cel mai adesea cînd este asaltată de declaraţiile eroului şi de caracterul lor impetuos 3vizibil mai ales din braţele care se strîn# brusc la piept şi. locul unde se află ruina #otică a unei construcţii care era înc1inată lui Rottan.ste un soare putred de toamnă. simţi nevoia să te înstăpîneşti asupra locului altfel. la capătul celor BHG de trepte de piatră care taie amfiteatrul în două. un enorm amfiteatru de BH GGG de locuri 3"D GGG $os şi K GGG în picioare"4! "mfiteatrul acesta. cu #îndul secret că. îmi scot bluza şi o arunc. după ce e&ecut. animat de ima#inea idolului meu sportiv de atunci. ― prin $oc ―. de acolo. să opui derizoriul $ocului #ravităţii e&altate a fanatismului! 9i iată-ne luînd startul de la poalele amfiteatrului 3şi riscînd infarctul4 Gelu. cam zece <ilometri în afara ?eidelber#ului. 'obor pe marea scenă din piatră şi pămînt şi. prin inocenţă şi #ratuitate ludică. locul e straniu prin amestecul acesta de puritate şi măreţie naturală cu impuritatea utilizării lui istorice! 9i. o bluză alb-be$. prinţ ne#ru sau altceva de #enul acesta4 şi care îl supune pe erou unor atacuri repetate! "cesta. din bumbac şi in. şi am urcat "în munte". provocat de vastitatea spaţiului în care sîntem proiectaţi. pe scări în sus. cel de acum. în timp ce =o#dan se pre#ăteşte.maşina prietenii mei 1eidelber#1ezi. fericit. . nevenindu-i să creadă că are parte de un asemenea "subiect" într-un asemenea decor! "ler#. am evadat de sub re#ula timpului! /ă sufoc. se apleacă ritmic şi #raţios cînd în dreapta. cu mînecile mari şi bufante! 5upă ce consider că mi-am înc1eiat încălzirea. lasciv şi cu de#etele răsfrînte. su#erînd un soi de esc1ive în faţa vieţii care a căpătat brusc caracterul ameninţătorului! 'înd acelaşi #est este făcut de o balerină. către mi$locul scenei! =raţul drept este îndoit în sus. în-frîn#îndu-mi senzaţia că enormul semicerc al amfiteatrului. ca şi cum în felul acesta ai putea e&orciza :mbra %ăului. cu mîna întoarsă în dreptul oc1ilor. dintr-o mişcare de recuperare a vec1ilor ritualuri #ermanice de celebrare a zeilor în natură. să filmeze acest $appenin!. 'ătălin şi eu. cu palma întoarsă către în afară. oprită. su#îndu-mi burta şi încercînd să mă simt cît mai zvelt cu putinţă.

cu cîteva mici amortizări repetate! 5e aici puteam intra apoi fără probleme în fi#ura pe care de$a am descris-o. să nu cedeze din substanţele pe . @reud. cu oarece folos. cuprins de remuşcări în faţa recentelor mele 1istrionisme. de roman şi literatură ― practică dezinvoltura intimului) din zece în zece pa#ini 3cel puţin pînă o întîlneşte pe . destul de anemice. lăsîndu-ne să înţele#em că ar vrea să fu#ă. străbătînd pînă foarte departe şi lăsîndu-ne să înţele#em că eroul nu are nimic de ascuns şi. le-am citit. ridicîndu-şi antebraţul în dreptul frunţii. lui 'ătălin şi =o#dan. ţîşneşte în sus. laba piciorului drept căzînd perpendicular pe el. altfel spus. cînd în stîn#a. mi s-a părut. (ot aşa cum eu nu mă simt solidar cu restul omenirii cînd mă duc la closet sau cînd aflu. cu 'ălcîiul lipit în scobitura labei piciorului stîn#. ca o acoladă obosită şi lascivă. de pildă. atin#înd în treacăt urec1ea şi frîn#îndu-se din poi!net.ant credea ― pe principii metafizice. că autorul s-a dus la closet! 'a să zic aşa. precum şi mîna devenită pavăză neputincioasă conturează acea esc1ivă pudică de o mare ipocrizie! =ineînţeles că. îl priveşte. a eliberat intimul. mîna-pavăză e coborîtă din dreptul oc1ilor şi prinţul o ia în braţe! 'am acestea erau lucrurile pe care încercam să le su#erez în partitura mea core#rafică. subliniată de faptul că eroina face mulţi paşi mărunţi cînd în dreapta. poate respin#e pe cititorul care nu e dispus să împărtăşească cu autorul toate e&perienţele pe care acesta i le propune şi i le dezvăluie! .alerie4. la destrăbălarea mea ludică de la ?eili#enber#! 23 !ct!mbrie Pînă unde se poate împin#e sinceritatea în scris2 Pe de o parte. dar deopotrivă l-a şi a#resat! :ltimul roman al lui ?ouellebecI (%latformes) ― dacă se mai poate vorbi. folosită fără limită. deopotrivă plăcut impresionată4 şi. eroul se masturbează! Problema nu este că ?ouellebecI ne transmite prin intermediul eroului său că se masturbează sau că toţi oamenii 3şi noi laolaltă cu ei4 se masturbează0 problema e că acest lucru nu merită comunicat. pieptul bombat şi capul cu bărbia împinsă înainte. în timp ce pe mine nu mă priveşte defel! 'ontrapunct! 'oncepţia lui . lar# desc1ise. ca lu$erul unei crizanteme îndoit sub #reutatea corolei! 5in această poziţie îmi luam avînt şi e&ecutam cîteva salturi succesive. cu acest torc$on literar. menţină etc! interioritatea în vederea unei 1omeostaze perfecte! "ltfel spus. cu e&cepţia celor două funcţii de evacuare.ant despre salivaţie. el nefăcînd parte dintre acele lucruri care pot fi aduse. odi1nindu-se uşor cu vîrful de#etelor pe partea dorsală a şoldului drept. despre sensul "e&istenţial" al $urnalului. privirea senină şi plină de încredere. alcătuită deopotrivă şi din cîteva fi#uri preliminare ― poziţia de pornire avînd ceva falnic în ea) piciorul stîn# răsucit cu vîrful în e&terior. abia su#erat. care o înspăimîntă şi. lasă senzaţia că ridică în faţa eroului pavăza refuzului ei! . în calitate de cititor. să scape de sub şuvoiul declaraţiilor prinţului. deopotrivă. pentru simplul fapt că e vorba de o intimitate absolută. cîteva pa#ini ― despre "cod" în filozofie. că e pre#ătit pentru fapte deosebite.l este atunci disperat. în sfîrşit braţul stîn# răsucit la spate. totodată. pe tipsia de e&perienţe comune ale umanităţii) e un intim care nu comunică şi care nu realizează comuniune.&istă. care iese din orice relaţie şi pe care nu eşti dispus 3şi nu ai de ce4 s-o împarţi cu altul împărtăşind-o! *n acest sens. eroina cedează. în cele din urmă. îi fac plăcere! (ot acest balans dreapta-stîn#a. cu antebraţul în dreptul frunţii şi cu tremurul neliniştit dreapta-stîn#a! "m recoltat cîteva aplauze din partea prietenilor. sinceritatea dă forţă scrisului.întinzîndu-se. către eroină4! "ceasta pare vădit speriată 3dar într-un plan secund. despre revenirea în trecut ― palid s9mposion compensativ. în alt plan. evident ― că trupul trebuie. #estul sfîşietor cu braţele care se avîntă plecînd din dreptul inimii se repetă. transpiraţie şi masturbaţie! . iar de partea cealaltă. menit să răspundă. căzînd mereu pe vîrful piciorului drept. pe de alta. palma întoarsă în dreptul frunţii şi a oc1ilor se a#ită su#erînd o teribilă sperietură. să-şi conţină. un tip de intimitate în care cel ce scrie nu e bine să pătrundă. în raport cu calitatea prestaţiei! 'înd am revenit acasă. în timp ce braţul celălalt.

"coansaţi" în cîte o "5acie" vreme de opt ore! "ndrei. %oate din (isul acela straniu pe care îl po(esteşti unde(a în Furnal) îţi apăream îmbrăcat ele!ant. cu ne(asta aia crocantă. cînd unul sin#ur0 în #enere. în timpul căruia tu ai adormit. la rîndu-i. (înărul securist lăsase o clipă romanul din mînă 3"ne uneşte aceeaşi lectură". romanul 2$o!un. incapabil să piardă la NOamsA). plon)onul experimental la un film porno. către împlinirea noastră de atunci! /i-a răspuns astăzi. îl convocam în fond. nu e bine nici să transpiri! 9i cînd. prevăzută cu o lucarnă care-i oferă o perspectivă neaşteptată asupra tipului aflat în maşină) pe scaunul din dreapta. re!ret că nu mai am astăzi (iitorul de atunci. în toate părţile! 2 n!iembrie 5upă vizita făcută într-o zi de septembrie în %ombac1Ve# pe urmele trecutului 1eidelber#1ez din anii NDG.a trebuia păstrată cu sfinţenie în interiorul corpului! %isipirea ei ec1ivala cu o sinucidere în etape discrete. 2carsdale"ul şi cîte şi mai cîte. escapada pariziană. stin!$erit de aspectul meu de 'astarbeiter meridional. un roman-fluviu cu intri#ă $aponeză medievală. cu o mină afabilă. 4n rest. din cînd în cînd. desanturile comune prin ma!azine în care mă înţoleai cu forţa. un comandament al bunei purtări. soţul şi fiul. asupra masturbaţiei! *n BCDD. nu foarte în apele lui. 1ăituit. desi!ur că noi. Dacă nu cum(a .ant simţea cel mai mic început de transpiraţie.a era ec1ivalată cu păcatul suprem şi împin#ea trupul în para#ină e&tremă! . citind best"seller"ul masturbatoriu al lui ?ouellebecI2 *n sfîrşit. nostal#ic şi comemorativ. pecetea ei. . prietenii episodici (6rsula. flăcăi ce se plictiseau de moarte. desc1is şi cu faţa în sus. femeia nu aveau ce căuta în viaţa unui filozof! 'ît despre masturbaţie!!! . cea mai preţioasă era substanţa spermatică! . de astă dată cu conotaţie "politică". s-a #îndit o clipă "ndrei4 şi se masturba de zor în maşina trasă pe trotuar. în #enere. i-am scris lui "ndrei un e-mail în care îi povesteam ce comoţie provocase în mine reîntîlnirea cu cei care fuseserăm atunci! 'u el trăisem timpul acela şi pesemne că atunci a$unseserăm să fim cel mai aproape unul de celălalt! 8criindu-i. uneori. îşi suprave#1ează suprave#1etorul! +ese pe scara interioară a apartamentului. în ipostaza JGKP. din străfundul afecţiunii mele pentru el. o ultimă perspectivă. familia din /arlsru$e. . iar rîndurile lui mi-au încălzit inima şi totodată m-au întristat ca o după-amiază de duminică! 1&ra ine(itabil ― în calitatea ta de Nnostolo!A ― să recuperezi -ombac$?e!ul de"acum BC de zăpezi. cu fiul zăr!$it.ă întreb uneori dacă nu cum(a ai (isat însăşi firea mea. făcea imediat o 1altă sub un pom şi îşi relua doar după cîteva minute deambularea! . dar mort. în trei sc1imburi! *n "sc1imburi" sînt cînd doi "lucrători". 4mi amintesc şi eu fiecare detaliu al (ieţii noastre de atunci romanticele tale spitalizări.ant nu-i pomeneşte niciodată numele şi cînd se referă la ea o face prin perifraze! 'e-ar fi resimţit oare. 8u ştiu nici eu de unde îmi (ine forma asta de răceală. ci al unui principiu de sănătate conştient de el! 8ecreţiile or#anismului trebuie păstrate în circuit şi nu evacuate! *n consecinţă. doctorii proaspăt azilaţi. privind. %e scurt.vident. orice contact cu străinii era interzis etc4! %ăspunsul "or#anelor" este o maşină a 8ecurităţii care i se postează în faţa casei. "ndrei Pleşu îi trimite secretarului de partid pe =ucureşti cu propa#anda şi cultura 3"tovarăşul 'roitoru"24 o amplă scrisoare pe tema "aşa nu mai mer#e" 3maşinile de scris trebuiau înre#istrate la miliţie. am murit. cu pro#ram non-stop. Dar nu simt nimic special dinaintea acestui mormînt desc$is. &şti si!ur că ― dincolo de farmecul retro ― (îrsta aceea trebuie re!retată? 4n ce mă pri(eşte sînt in(idios numai pe timpul pe care îl a(eam atunci dinainte şi pe care acum nu"l mai am. de aceea.care le conţine! "8ă nu scuipiL" nu era. foarte la modă atunci! 9i. diminuare a forţei vitale şi a facultăţii de $udecare! 'ăsătoria şi. în timpul cărora erai. stă în casă şi citeşte 2$o!un. în faimoasele sale plimbări cronometrate. masa cu Eoria la mensa.

în sfîrşit. Continui să risipesc fiecare secundă şi să nu adun decît ceea ce se adună de la sine. de cînd mă ştiu. deşi nu crezi.n<idu. şi eu şi "ndrei am continuat să ne căutăm în c1ip spontan asemănătorii! "tît cît i-am #ăsit. pentru care te in(idiez. senzaţia pe care o lasă neavizaţilor că trăieşte ca o mănuşă întoarsă.1 "ndrei este pesemne cel mai (esel om trist pe care l-am cunoscut vreodată! . acest lucru) bombănindu-ne şi plîn#îndu-ne unul de altul. prin mine o anumită cădere în #ravitate pe care formal nu a e&perimentat-o şi pe care la mine. semănam! :neori îmi spun) cum poate să încapă într-o relaţie atîta diferenţă2 5ar tocmai asta este splendoarea prieteniei mele cu el) îl pot iubi "aşa cum e"! 'eea ce înseamnă) diferit de mine! 3 n!iembrie 5espre pudoarea filozofilor. separat. nepotrivirile! 5istanţa dintre noi devine şi mai vizibilă prin ceea ce ne-am ales. cînd scrie. ne-am trăit unul pe altul ca spectacol şi că fiecare dintre noi a fost. oricum. aşa zicînd. asemeni lui G1il#ameş pe . mi-am căutat prietenul care să însemne altul meu identic. în interiorul însuşi al naturii mele crispate. ne-au dezbinat în sc1imb opţiunile în prietenie ale celuilalt! /isterios rămîne. mai e&istă ceva care. ca într-o căsătorie care se pune la cale peste capetele celor direct implicaţi. indiscreţia trăită şi $ustificată ca refuz al ipocriziei. o spovedanie a lui şi o bănuiesc devastatoare! /-am întrebat de nenumărate ori dacă. a trăit. misterioase şi melancolice! -umai că bucuria taclalei. fratele de cruceL 5upă ce -oica a 1otărît. în arbitrarul unor zile oarbe. 'e crîncene prietenii visam în adolescenţa meaL 'ît de tare mi-am aşteptat. Cu ade(ărat dement şi inutil e modul cum îmi umplu eu zilele. . incapabili să prelucreze în discursul lor iubirea şi să-i asi#ure acesteia "în sistem" un loc pe măsura celui pe care ea îl ocupă în . se evită şi tot ce îşi are ori#inea în intimitatea fiinţei lui este deturnat către un re#istru impersonal! Jurnalul de la =escani este un concentrat de inteli#enţă. pe fondul acestei in1ibiţii întreţinute. presupun. stilistic. 2i!ur că e Ndement şi inutilA: Dar am sfîrşit prin a (edea în asta o (irtute. aparenţa dăruirii inte#rale în ceremonialul petrecerii. fără ca neapărat să o recunoască. temîndu-se de ea. ca prieteni! 38in#urul nostru prieten comun a fost ?oria =ernea!4 5acă nu am reuşit niciodată să ne dezbinăm prin însăşi neasemănarea noastră. ne-am preferat pînă la urmă celor cu care. !elos şi frustrat ca o !a!ică.sînt ceremonios şi mort. a ironizat-o! ?azul acestei prietenii născute din diferenţă este cu atît mai mare cu cît. dincolo de e&perienţa unică pe care am trăit-o laolaltă 3cea cu -oica4. *mi ima#inez uneori. enorm de pudic şi lesne de rănit! 5e aceea. în apartamentul din =erceni în care locuia la sfîrşitul anilor NOG. cred. &şti. ne-ar putea uni! Pentru că tipolo#ic nu se poate ima#ina ceva mai nepotrivit decît el şi cu mine! "devărul este că. mai mult sau mai puţin. că "urmează să ne împrietenim" şi ne-a pus. fiecare. totuşi. n-am făcut decît să ne contemplăm prin ei. eliberîndu-mă ludic şi atin#înd. rafinament şi stil. în sc1imb. în faţa faptului împlinit 3într-o zi de duminică. diferiţi fiind. de reperele împărtăşite ale unei moralităţi sociale şi de un anumit mod pofticios de a trăi viaţa. dar nimeni nu va #ăsi în el nici măcar urma unui drum către sufletul lui "ndrei! "utorul unui document presupus confesiv nu e&istă acolo ca indi(id. dintre cei foarte puţini care mi"au fisurat răceala. cordial şi cu inima rece.iaţa alături de el pare întotdeauna o pictură făcută cu pastă #roasă. capabil să preia de la celălalt. opusul absolut al ima#inilor îndelun# vernisate. "ndrei. ne-a adus pe unul în faţa altuia declarîndu-ne prieteni4. admir furorul tău $eide!!erian. su#estia pentru o componentă a e&istenţei care îi lipsea! 5acă datorită lui am cîşti#at enorm în planul e&presiei. încă o dată.ă bucur că îţi mer!e atît de bine la Eeidelber! şi. acel #rad de cabotinism fără de care comunicarea socială şi scrisul de o anumită factură nu sînt cu putinţă. pînă într"atît încît pot fi capricios. masc1ează de fapt un eu distant.

trebuie să dea Eefe"le la o bode#ă din apropiere. "bere cu palme la restaurant"! 'elălalt. posibilitatea "de o bo#ăţie fără perec1e printre celelalte posibilităţi acordate fiinţei umane" este total absentă dintr-o carte care are tocmai aceste posibilităţi ca obiect! 8-ar putea răspunde că ea este asimilată e&istenţialului *efindlic$#eit. într-o notă de subsol de la pa#ina BCG! @ilozofia are. lîn#ă @reibur#. în vreme ce amorul dă rău într-un discurs filozofic şi trebuie. citim) "5e ce iubirea este de o bo#ăţie fără perec1e printre celelalte posibilităţi acordate fiinţei umane şi cum se face că ea rămîne o suavă povară pentru cei pe care îi atin#e2 %ăspunsul e simplu) pentru că. paralel cu scoaterea lentă a oc1elarilor. în sensul că fiinţa sa este fiinţă întru moarte!" /ai e&istă şi o distincţie "de parcurs". printre "sculpturi" şi "beri cu palme"! 10 n!iembrie "stăzi a fost o zi de #raţie) am fost la (odtnauber#. und !ebMrti! stirbt es anc$ sc$Ln im 2inne des 2eins zum =ode ― am propus) 1Dasein"ul factic e&istă născîndu-se mereu şi născîndu-se el deopotrivă moare de$a. e pomenit. săi e&plice celuilalt cît de rafinată e soluţia propusă şi de ce anume ea trebuie împărtăşită pe loc! 'înd acordul celuilalt e smuls şi el consimte la in#eniozitatea formulării.viaţa lor! *n cea de a doua scrisoare de îndră#ostire pe care ?eide##er i-o scrie ?annei "rendt în MB februarie BCMK. în consecinţă. ca distincţie supremă. 8inta#ma "posibilităţi ale fiinţei umane" devine aici una pur te1nică şi s-ar putea la ri#oare spune că tratatul 1eide##erian este o analitică a posibilităţilor Dasein-ului! 'u toate acestea. pentru a-l fi&a pe celălalt şi a citi pe faţa lui admiraţia în faţa #eniului propriu! 'el mai frumos este cînd palma dată peste frunte nu e însoţită de mima admirativă a celuilalt şi cînd #estul cade astfel în #ol! 'el care. înlăun-trul unei enumerări. cînd celălalt întăreşte formularea propusă în traducerea e&istentă prin e&clamaţia "sculpturăL"! *n acest caz se recunoaşte că fraza #ermană a lui ?eide##er a fost impecabil turnată în romEnă. care provine din lada de pe terasă şi care oricum va fi băută la masa de seară 3neapărat o ?efeVeizen4! 5istincţia omolo#ată în felul acesta în final se numeşte "bere cu palmă"! Pentru a ieşi de pe terenul #ratuităţii şi a da un sens real e&presiei "a da o bere" s-a instituit. o dată ce a acceptat că soluţia este #enială şi distincţia trebuie acordată. ?eide##er redactează 2ein und 3eit. aşadar. ba mai rău. ne presc1imbăm în obiectul iubirii noastre rămînînd totodată noi înşine!" :n an mai tîrziu. se pretinde în mod simbolic o bere. i#norat! 5ar de ce2 7 n!iembrie "m instituit un cod de manifestare pentru soluţii deosebite #ăsite în timp ce revizuim te&tul! :imirea şi stupoarea încîntată în faţa unei soluţii inspirate sînt marcate de o lovitură cu palma peste frunte şi lăsarea pe speteaza scaunului. că nu mai e nimic de discutat şi că se poate trece mai departe! *naintăm tîrîş-#răpiş în te&tul lui ?eide##er. să văd die . enervat. care este una dintre ipostazele privile#iate ale desc1iderii Dasein"ului în lume! 9i totuşiL 'uvîntul @iebe nu apare nici măcar o sin!ură dată în cele OGG de pa#ini standard ale celebrissimului volum. şi-a tras o palmă peste frunte începe atunci. iubind. pentru propoziţia de la p! H7 ― Das fa#tisc$e Dasein existiert !ebiirti!. cîndva seara sau a doua zi! "=ere cu palme la restaurant" a fost acordată o sin#ură dată) cînd. auto-admirativ. voie să pătrundă într-un discurs amoros şi să contribuie la alcătuirea lui 3pasa$e între#i din declaraţiile făcute "domnişoarei "rendt" sînt scrise în cel mai crîncen "cod 1eide#-#erian"4. "situarea afectivă".

fără acest . pe care după fiecare plimbare împreună prin pădure i-l scoteam #ri$uliu şi îl atîrnam în cuier. şi-a investit viaţa în înţele#erea #îndului lui. pentru că nu avea nici ce să spună. în asemenea cazuri se repetă deosebirea dintre un pelerina$. şi apoi reasamblat. pipa sau orice alt obiect de #enul ăsta care făcea parte din intimitatea cotidiană a "marelui om"! (ot alaiul acesta de obiecte "sacrate". îşi desc1isese cu un scîrţîit prelun# porţile zăvorite atîta vreme lăsînd să se facă văzută cea mai cristalină construcţie a filozofiei din cîte se întîmplaseră vreodată. +oan "le&andru trăia doar în iluzia că îl vede! . a micii scrieri +us der &rfa$run! des Den#ens 3"5in e&perienţa #îndirii"4. #ata oricînd să intervină şi să-şi prindă la o adică în braţe zeul în cădere! *n timp ce 8orescu nu-l vedea pe ?eide##er văzîndu-l c1iar. nici în ce limbă să spună! .enise. cînd 2ein und 3eit. "adus de ceilalţi" şi aştepta pesemne conştiincios sfîrşitul vizitei pentru a fi luat de acolo şi dus în altă parte! +oan "le&andru a intrat în sc1imb în casă ca într-un templu. pipăindu-i bastonul. dincolo de e&terioritatea însăşi şi de cate#oriile precare ale turismului cultural! *ntr-un fel.Etitte.l credea. încon$urîndu-i. împreună cu /arin 8orescu şi +oan "le&andru! 8orescu s-a aşezat într-un fotoliu şi a rămas pe între# parcursul vizitei mut şi nemişcat. al cărei unic mobil este curiozitatea! *ntr-un caz se pipăie o întrupare. în care cel ce se duce şi vede este locuit de credinţă.it!efQ$l. care nu poate să apară decît în urma unui contact îndelun#at cu fiinţa vie a autorului şi cu performanţa sa! @ără acest s9mpat$ein. conturul siluetei. fără să-l fi cunoscut. cred că vizita mea la (odtnauber# s-a produs e&act atunci cînd îşi dobîndise sensul) abia acum. şi dacă ele nu sînt e&acte sînt oricum adevărate! 8i#ur e că atunci cînd ?eide##er s-a urcat pe un scăunel să a$un#ă la un raft mai înalt al bibliotecii. în care nici un cuvînt sau o idee nu se potrivea cu ori#inalul. care ocupă apoi un loc într-un muzeu sau se vînd la licitaţie uneori pe sume fabuloase. demontat ca uriaşul motor al unei rac1ete interplanetare. cel care le priveşti. eu văd în paltonul lui. care creează trasee interioare între tine şi obiectul entuziasmului tău nu se poate trece. cu braţele desc1ise în aer. în vizită la ?eide##er. prin c1iar actul traducerii ca suprem ar#ument al înţele#erii lui. păşind pe vîrful picioarelor şi cu mîinile împreunate! *n Caietele lui 'ioran din epocă este consemnat faptul că. după vizita sa acolo. capătă sens numai dacă întreţin un raport esenţial cu "fapta culturală" şi dacă pentru tine. iară această "co-simţire". "paltonul lui -oica" înseamnă altceva decît pentru cel care intră în cabană ştiind doar că -oica a fost "un mare filozof"! *mi amintesc în acest sens de cele spuse de -i<> /! privitor la vizita pe care i-o făcuse lui ?eide##er în locuinţa lui din @reibur#.l era îndră#ostit de un zeu la al cărui altar nu slu$ise niciodată şi. faptul că lucrurile au a$uns aşa la 'ioran e semnificativ. masa de lucru. altceva decît vede un vizitator care intră astăzi în cameră şi căruia i se spune "acesta e paltonul lui -oica"! 9i c1iar şi pentru cel care. a$uns în faţa lui ?eide##er. şi o plimbare de vacanţă într-un loc sacru. perfect onest în placiditatea lui. din propriile sale deliruri poetice în mar#inea cuvîntului incert de fiinţă! . ca să spun aşa. abia acum aveam de ce . "cabana" lui ?eide##er! --am avut niciodată un apetit special pentru "pelerina$e culturale" şi n-am crezut că te poţi apropia de fiinţa a ceea ce se numeşte îndeobşte un "#eniu" venind din e&terior. ele continuă să fie proiecţia interiorităţii celuilalt şi a lumii din care au făcut cîndva parte! La ele nu se a$un#e îndeobşte decît printr-un detur afectiv. în orice contact cu e&terioritatea unui persona$ important. oricum. +oan "le&andru s-a postat în spatele lui ?eide##er. prin anii NOG. în celălalt se mer#e pe urmele unei anecdote! 'înd intru în camera de la Păltiniş a lui -oica. care desc1ide oc1ii la naştere asupra unui pantof tras cu sfoară şi pe care apoi îl urmează fidelă crezînd că este raţa-mamă! "şa stînd lucrurile. provenit. dar. el nu făcuse decît să-l încarce pe ?eide##er cu un conţinut complet străin de acesta. prin escavare. dacă e să $udec după o scandaloasă traducere pe care a publicat-o în @uceafărul. tremurător şi vibrînd tot de an#oasă. +oan "le&andru era ca răţuşca din e&perienţele lui Lorenz. în bolboroseala lui. ar fi în#enunc1eat! -i<> nu confirmă. piesă cu piesă. că îl întîlnise pe ?eide##er şi tot ce făcea acum avea aerul unui "ca şi cum" lipsit de orice acoperire.

dar într-o bună zi m-a sunat la ?eidelber# şi mi-a propus. neamţ din . din Los "n#eles.u mi-s american. cum urci. teşită. (Ubin#en. am acceptat şi am aşteptat. acelaşi cer lipsit de ec1ivoc! (odtnauber# e un sat de munte. pentru a le spori şi înviora. acum prima dată. dar cu o privelişte de prinţ!" "ici se retră#ea ?eide##er. cu cinci eta$e şi dotări de vis 3ordinatoare pe toate mesele. în dreapta şi în stîn#a nici o casă. americani. pe care îl invoca la tot pasul. este şi mai sărmană decît apărea de $os) este o cutie de 7[O m. mi le lumina făcîndu-le în alt fel inteli#ibile! "m plecat. ca mici obiecte ma#ice care urmează să ne introducă la momentul potrivit în "imperiul 8piritului". se ivesc iarba şi pămîntul! . aşadar. repetă periodic! . căci sînt anume puse acolo pentru această importantă zi. valea cu versantul de vizavi 3unde e pîrtia pe care ?eide##er sc1ia4. la Londra sau în +rlanda. mică. urnit într-acolo de bunăvoinţa unui persona$ e&trem de pitoresc. pentru că $os. şi cu cei doi versanţi superb desc1işi şi pierzîndu-se în zare! *n partea de sus a versantului din dreapta drumului. care a venit de la . să lucreze! "8-a lucrat enorm aici. se vede. văzută de aproape. enorm". să văd pe cine anume 1otărîseră zeii să-mi trimită pentru împlinirea acestui transport iniţiatic! . asupra sensurilor descărnate ale operei care.ste e&trem de bine dispus. camuflată pe fundalul unui mănunc1i de brazi. cu un soare dezlănţuit.să vreau să văd circumstanţele în care se întrupase spiritul celui care fusese autorul acestei isprăvi! . doze de bere şi sticle de V1is<e>. pe sub #loanţele #rănicerilor romEni. care coboară pînă la brîul scund de piatră pe care se spri$ină cabana! *n spatele casei e pădurea. "verroes. aparate de foto#rafiat şi o cameră video performantă şi. are portba#a$ul plin cu sandviciuri. cu basca pe cap. pildă vie pentru următorul val care invadează Accidentul şi care se străduieşte să-l imite şi să-l întreacă pe cel dinainte! Amul e bun şi #eneros. animat de o credinţă nestrămutată în "imperiul 8piritului". după care se întorc demni şi bo#aţi în satul lor. cabine cu ma#netoscoape pentru casete video etc! etc4. cu o #ăleată în mînă. aproape . în care ?eide##er. rînduit de o parte şi alta a drumului. stă în dreptul firului de apă.ioln şi romEn din -ăsăud". în sus. aceleaşi desc1ideri vaste către văi şi povîrnişuri. un e&emplar din 2ein und 3eit şi Dicţionarul $eide!!erian al lui +n#Vood! La @reibur#.oln să ne ia cu maşina. pieptiş. "cabana"! -ici un drum nu duce la ea şi trebuie să ieşim din şosea şi să o luăm.i bine. adau#ă apoi =o#dan. aceleaşi perdele de brazi. privind potolit spre aparat! "'abana". cît vezi cu oc1ii! "A casă de o sărăcie desăvîrşită. orbindu-ne în drumul nostru şi muind pe alocuri zăpada! -e apropiem şi caut din oc1i $#1eabul dintr-un trunc1i de copac. în fundul văii. pe 'ătălin şi pe mine) doctorul "u#ustin Astace! -u ştiu cum a aflat că urma să vin în Germania. celebra EQtte. ne aşteaptă =o#dan /incă. deloc de ne#li$at. termosuri cu cafea. prică$ită. cîteva luni pe an. prin zăpadă. ca şi pereţii sînt îmbrăcaţi în solzi de şindrilă. -ietzsc1e. omul era un nă-săudean de-al nostru. total inaparentă. prin +u#oslavia şi a$uns mai apoi în "merica! *n urmă cu cinci ani ― n-am mai stat să descîlcesc de ce ― s-a strămutat în Germania! ". ca şi la ?eidelber# şi pe tot drumul era uscat ca în palmă! :rcăm. în biblioteca :niversităţii. numai aşa se puteau întoarce. uriaşă. în @reibur#. şi de sub zăpada călcată de noi. pentru care sîntem total nepre#ătiţi. fu#it în BCDD. cu un fir din izvorul muntelui care cur#e necontenit în el. în faţa ei se desc1ide. ţinînd cabana sub oc1i. ne spune =o#dan. curios şi puţin an#oasat. dis-de-dimineaţă. cu trei ferestruici pe peretele vestic şi cu o uşă care se înalţă deasupra a două trepte de lemn. ?e#el. cel mai adesea sin#ur. are oc1ii lar# desc1işi către toate zările culturale şi poate în orice clipă să spună ceva definitiv despre #reci. pe peretele nordic! "coperişul. $#1eab pe care îl ştiu dintr-o foto#rafie publicată în mono#rafia lui =iemel de la %oVo1lt. această "e&cursie culturală"! +-am mulţumit. reli#ii orientale şi ţăranii din împre$urimile -ăsăudului care cerşesc sau fură la Paris. fericit să fie călăuza noastră pe urmele lui ?eide##er la (odtnauber# şi @reibur#! 5rumul către (odtnauber# 3cam MG <m din @reibur#4 este pe alocuri surprinzător de asemănător cu cel spre Păltiniş0 aceeaşi şosea urcător-serpen-tinată. la rîndul ei. cu latura sudică a acoperişului căzînd direct pe pămînt. invidiaţi şi respectaţi de toţi. cu stive de lemne frumos aşezate în faţa fiecărei case.reau să spun că numai aşa ele puteau începe să-mi vorbească.ste o zi neaşteptată pentru luna noiembrie.

dacă ştie să ne arate coliba! /eine +$nun!.pentru sine! 'um să nu mă #îndesc. cu o vorbă din Jurnalul lui . pentru a nu veni cu mîna #oală aici.l însuşi apărea. care stă ca un nimb de i#noranţă peste fiinţa lucrurilor celor mai importante. pîndind să fie în cadru. ieşite din scara omenirii. am întrebat pe cineva care trecea. nu mai ştiu ce spun şi ce vreau să spun şi în clipa în care îl aud pe doctor că oftează privindu-mă cu oc1ii lui albaştri şi umezi de emoţie culturală. vădit emoţionat. ca o fiară care se pre#ăteşte să nască. mîncînd pîine cu #em pe un ziar şi tră#înd dintr-o pipă umplută cu tutun de ţi#ări 'arpaţi ―. nu ştie cine e ?eide##er şi unde e cabana lui! "flaţi la poalele colinei. drul Astace. privind locul. îl înţelesesem pe -oica ― aplecat peste ultimul sistem ontolo#ic al lumii. "impulsul". pe albia minusculă săpată de firul de izvor şi care se pierde $os.etafizica şi . pe muşc1iul verzui-otrăvit care îi acoperă muc1ea. este însuşi faptul de a fi (das 2ein). la fel cabana lui ?eide##er îl identifică pe acesta ascunzîndu-l! 5eşi drumul pe care îl părăseşti cînd vrei să urci pieptiş spre EQtte se numeşte "/artin ?eide##er Re#". o mini-conferinţă despre ""ristotelul lui ?eide##er"! =o#dan stă lîn#ă $#1eabul cu firul de apă. la izolarea lui -oica de la Păltiniş2 *i simt pe amîndoi ca pe nişte mari animale. căutîndu-şi bîrlo#ul. pleacă fenomenolo#ia! +ar "lucrul" cel mai important care ne "încon$oară" şi despre care. care îi ceruse lui ?eide##er să-i e&pună rezumat proiectul lui de #îndire! -aportul e documentul cel mai important pentru a înţele#e în ce măsură pasa$e din &tica nicoma$ică. încerc să o împărtăşesc celorlalţi) perorez în faţa cabanei.iaţa oricărui mare #înditor este un camufla$! . în sat.ier<e#aard care spunea că divinul intră în lume îmbrăcat în 1aine umile! "cum. profesor la /arbur#. "1abar nam". în timp ce cuprind cu privirea vastitatea peisa$ului din faţa mea şi fac efortul să îl fi&ez în mine. mi se părea că am în faţă tema însăşi a fenomenolo#iei! *n tot ce a scris. cu cabana umilă a lui ?eide##er. cînd au aflat că nu e. . în vale! =o#dan ne vorbeşte despre -aportul 8atorp. mă zăpăcesc complet şi mă simt ca o muscă mare care intră în derivă cînd e surprinsă de un $et de flit! *l ru#asem pe =o#dan să ne pre#ătească. în Jurnalul păltinişean. făcînd un pas înapoi. ""1L +mperiul 8piritului". 'ătălin a scos camera video din sacul lui =o#dan 3cea a dr-ului Astace nu mai are baterie4. este o scurtă ru#ăciune culturală pe care unul dintre noi o murmură şi ceilalţi o ascultă în . iar noi sîntem rezemaţi de trunc1iurile copacilor din $ur! "scult. pe care scrie cu litere mari =$e 'iants 3contrastînd de altminteri fla#rant cu silueta stăpînului lui4. să-l iau cu mine ca pe o provizie menită să mă apere o vreme de uitarea care se va instala curînd în mine! "poi privirea îmi coboară pe colţul de stîncă pe care îmi spri$in un picior. care l-a pus pe ?eide##er pe drumul "facticităţii" ca matcă autentică a filozofiei! =o#dan citeşte.i bine. pentru a obţine condiţia e&terioară a înşurubării în propriul lor #înd! 'ît de mult trebuie să ai în tine ca să vrei atît de puţin de la ceea ce este în afara ta2 /ă uit la biata EQtte şi mi se pare că ceea ce văd este o lecţie pură de fenomenolo#ie! Pe vremuri. #răbit.i trec prin lume purtînd cu ei o măreţie care nu se (ede. şi îmi soarbe cuvintele! 8imt că îmi pierd şirul.l nu intră în ordinea lumii obişnuite şi de aceea oamenii nu-l pot percepe! "şa cum cei de la Păltiniş au crezut o vreme că -oica este "frizerul staţiunii". un te&t pe care ?eide##er l-a scris în BCMM. -iciodată spectacolul #îndirii nu se vede0 însăşi strălucirea lui este o #aranţie pentru invizibilul ei! . noi dăm din umeri şi spunem #eine +$nun!. întrebaţi ce e. nu au mai ştiut ce e. ascunzînduse! . un sin#uratic şi înfricoşător pas înapoi. nimeni. asemeni unui actor căruia ia venit rîndul să intre în cadru! 5e altminteri este din plin pe scenă 3şi-a pre#ătit intrarea le#îndu-şi discret înainte o băsmăluţă în $urul #îtului4. cu sărăcia acestei Eutte.izica au reprezentat +nstoss" ul. ?eide##er s-a ocupat de un sin#ur lucru) de ceea ce apare as-cunzîndu-se! . cu o şepcuţă de tenisman pe cap şi cu un vindiac siniliu ca cerul. în atenţia lui Paul -atorp. în cel mai ma#nific decor al #îndirii şi lectura pe care o face ― cu #lasul nesi#ur. a fost răspunsul! . =rusc inflamat de această revelaţie. pentru că are acea ruşine $uvenilă în faţa produsului propriu ― este un #est de pietate. iar apoi. de la acest "1abar n-am". stă lîn#ă mine. pe smocurile de iarbă care străpun# zăpada.

?issen Eeide!!er. este o si#lă a omului care nu-l poate înţele#e pe "a fi" decît plecînd de la fiinţarea produsă şi inte#rată în sfera preocupării cotidiene! +ar în raport cu această lume a "fiinţării produse" 3scaun. în linii mari. u. locuită acum de nepotul lui ?eide##er. venind cu un pled sub braţ. aspectul lui. îşi află sursa aici! "Gri$a". drul Astace sare din maşină. într-un etern Păltiniş reînviat. cînd va reveni pentru o vreme în ţară. cu aplomb american de suşă romEnească. filmînd febril! 'ătălin se ascunde în maşină. o#e9l spune drul Astace. pi& sau rac1etă4. pe latura navei din dreapta. ca ieşire din sine şi ca "fapt de a avea întotdeauna ceva de făcut". ridicînd o mînă în sus! Rir lieben Eeide!!er: 9i iese din curte bine dispus.tăcere! 'are a fost brînciul ontolo#ic pe care i l-a dat "ristotel lui ?eide##er2 %ăspunsul e neaşteptat de simplu şi #reu de sesizat în amploarea consecinţelor sale) ideea că sensul ori#inar al fiinţei nu trebuie căutat în orice fiinţare de pe lumea asta. cu camera pe umăr. die +uslănder. păstrată şi adeverită în final de produsul însuşi! (oată teoria "ustensilităţii" din 2ein und 3eit. nu s-a #ăsit nimic de #enul ăsta! =o#dan îmi arată. eidos"ul lui. dar deocamdată. dar nimeni nu se . dar asta nu-l împiedică să spună la tot pasul ce are de spus! *n astfel de situaţii se simte "american" şi neo şi spune! "cuma i-a oprit. întreabă decis! *n clipa următoare este în curtea casei. care poartă în ea marca interpretării şi a rostului utilitar. deasupra a ceea ce atunci credeam că este doar mlaştina politică a locului şi care acum aduce. cum ar zice drul Astace. =o#dan şi cu mine traversăm în#roziţi şi ne îndepărtăm de locul în care năsăudeanul nostru tocmai "a violat" un spaţiu privat! "Pînă la urmă. care a$un#eau deasupra oraşului virînd după un deal. această supremă "cate#orie" a non-indiferenţei 3aşa am înţeles-o la primul contact cu 2. "în imperiul 8piritului"! *i promit lui =o#dan că în martie. după ce apucase să filmeze tot ce era de filmat! *n poartă se întreţine cu o perec1e ― sînt c1iar vecinii casei ?eide##er ― care se întoarce mulţumită de la )o!!in!. datorită lui. concertele de or#ă care au loc săptămînal! . care reinte#rează "obiectul" neutru al ontolo#iei tradiţionale în spaţiul unui "a fi" le#at de menirea funcţională 3pentru om nimic nu este fără să fi fost interpretat în prealabil la nivelul unui "la ce bun"4. Q! şi aşa o înţele# şi acum4. şi. aceste ima#ini vor e&ista undeva şi în %omEnia!" "5a. bicicletă. pe care el nu-l ştie. 2ie ?issen ?er ist Eeide!!er? Eeide!!er ― eine !rosse 0dee: 'ei doi par foarte impresionaţi şi aprobă tot timpul dînd din cap) +$. care este felul lui de a fi şi fiinţa sa ştie cel mai bine tocmai cel care îl produce. veşnic "pe drum". cum traduce =o#dan! Pa#inile lui =o#dan sînt minunate prin ri#oarea şi onestitatea lor "1ermeneutică"! /i-ar plăcea să trăiesc din nou aşa. dar cînd s-a cercetat în ar1ivele aviaţiei en#leze. îmi răspunde =o#dan! "uzim în urma noastră cum se desc1ide uşa casei şi cum o doamnă îi e&plică celui care a irumpt în curte ceva cu "Privat#rundstiic<"! ― 7#e9. ca +ussein auf. banca de piatră de pe care ascultă. ci precumpănitor în fiinţarea care este produsă pentru a fi apoi folosită în cadrul îndeletnicirii şi al preocupării! 'e anume este un lucru. în urma căruia au dispărut trei sferturi din oraş! Piloţilor en#lezi.norma catedrală este de fiecare dată plină oc1i. împreună cu cîţiva prieteni tineri. la cîteva zeci de metri! A vreme după război s-a crezut că primiseră ordin să cruţe catedrala. care este esenţa sa. tocmai pentru că el are în minte în permanenţă. ca un vînător care a prins urma vînatului! "'are el1. observ. forma lui finită. omul se defineşte ca acest persona$ a#itat. 5rul Astace nu are o relaţie ideală cu #ermana. la " GGG de picioare deasupra omenirii". dar le-a obţinut prin rapt". so: %evenim în oraşul vec1i şi intrăm în 5om! " scăpat ca prin minune în timpul bombardamentului din M7 noiembrie BC . îi voi arăta Păltinişul. numai aşa. vom "filozofa" laolaltă oma#iindu-i pe toţi #înditorii care au #îndit dintr-o cabană! 'oborîm în @reibur# şi ţin să văd casa lui ?eide#-#er din %ot1ebuc<Ve#! @ără să stea mult pe #înduri. pe cei doi şi auzim de pe trotuarul de vizavi unde ne-am retras strate#ic) 2ie ?issen nic$t Eeide!!er: Rir. cu o cloacă planetară! 8ă mă mut. din clipa prefi#urării lui şi apoi pe tot parcursul producerii. bombele cădeau sistematic după dom. catedrala le apărea brusc în faţă şi cînd declanşau. noi sîntem pudici şi civilizaţi.

pentru ele nu trebuie să dau seama @undaţiei ?umboldt. unele de mărimea unei farfurioare. în piaţa domului. poliţia a confiscat o parte din "butoni". am avut senzaţia că îmi trăiesc viaţa în varianta ei îmbunătăţită sau că am aflat cum ar fi trebuit.arlsru1e! =o#dan ne atra#e atenţia că ?eide##er venea adesea. deşi ma#azinul este înc1is. în vitrină. nu sînt mai mari decît o monedă! 8e mănîncă din ele cîte o fărîmă. ne#re sau de culoarea tabacului. unde se poate lua un pa1ar din cele mai bune vinuri albe de /osela. după prele#ere. cu fiecare zi în care . se va uita. cînd am sosit. "într-o viaţă mai bună". nevenindu-i să creadă că aici stătea "atunci". 5oamne2 ― care mi le-a dat! 'ă sînt BD MKG şi nu CG nu sc1imbă din punct de (edere esenţial nimic! 5in punct de vedere esenţial contează un sin#ur lucru) că ele reprezintă. cu atît rotocolul de brînză se strîn#e. 9i cît este de important că e aşaL Pentru că la o scară condensată şi ca şi cum aş fi e&perimentat-o în laborator. în iedera casei de vizavi care avea. KG de ani plini. ci fundaţiei care sînt eu însumi şi "celui" ― dar cui oare. străbate prin #eamul vitrinei! G1idîndu-se de altfel după el. nu sînt ele. în urmă cu un an. =aden sau . alcătuite dintr-o calitate aparte a timpului2 9i nu trebuie să am #ri$ă cum le umplu2 'e-i drept. 12 n!iembrie Perioada mea 1eidelber#1eză se apropie de sfîrşit 3mai am. şi se va întreba care este esenţa timpului şi "unde" s-a dus "timpul acela"! +eşim afară şi. în începutul şi în sfîrşitul toamnei. pentru că #ura îţi ia foc! (rebuie stins ur#ent cu vin! /irosul lor. să bea un vin aici! =ucla zilei se înc1ide! mar$i. un interval finit alcătuit din elemente trecătoare şi ireversibile! @aptul că fiind multe ― BD MKGL ― nu le pot vedea capătul este o c1estiune de miopie e&istenţială sau de lipsă de ima#inaţie! . altele abia cît o monedă) *onton de Culotte se numesc. ca acompaniament ideal la vinul roşu! =rînză proaspătă de capră se îmbracă în rocDuefort şi totul se înveleşte compact în frunze de viţă tapetate cu mirodenii şi se în#roapă! 'u cît timpul trece. cu puţin noroc. în soarele care oboseşte treptat. în intensitatea vîntului de pe podul (1eodor ?euss care devine.edeţi2 "ici stau. iar cele mai preţioase rămîn în#ropate vreme de nouă ani! .le sînt cele care. ascultînd cele patru or#i. prima vitrină de care dau cu oc1ii este a unei formidabile froma!erie specializate numai în brînzeturi de capră! 'enuşii.ezi ce faci cu ele!" 9i pentru că sînt zilele vieţii mele şi pentru că miza lor e însăşi miza vieţii mele. frunzele roşii. le-am putut aşeza în an. pe cele CG de zile de acum le-am putut "pipăi" în concretitudinea lor. socotindu-i nocivi pentru dieta freibur#1ezilor! Patronul ma#azinului a dat poliţia în $udecată şi şi-a recîşti#at brînză şi presti#iul! Qiua noastră se înc1eie în circiuma de alături.încumetă să stea pe brîul de piatră care se întinde între coloanele adosate! *n catedrală sînt patru or#i şi =o#dan a descoperit că acesta e locul ideal de unde pot fi ascultate! Ar#anistul cîntă la ele pe rînd.le aveau o miză! -u-mi puteam permite să-mi bat $oc de vreuna din ele! 5ar cine ne împiedică să #îndim aşa încă din zorii vieţii şi să ne #îndim viaţa ― e&act aşa cum e. adică BD MKG de zile! "stea sînt zilele tale! . apoi #albene şi acum începe să le piardă. trei săptămîni în cap4! +m umplut"o bine.ezi ce ale#i din ele!" 9tiam că sînt CG de zile făcute dintr-o calitate aparte a timpului! . de astăzi începînd. se c1irceşte şi capătă damf şi tărie! "ceste *outons de Culotte ocupă treapta ierar1ică pe care le-o conferă timpul petrecut sub pămînt! /inimum este un an. Eosen#nopffle. să mă port cu ea! "m zis) ""stea sînt zilele tale! . toate şi fiecare în parte. 4mi vine în minte ?oria =ernea care mînca aşa ceva în sudul @ranţei. întocmai ca şi cele CG de zile. de altfel ― ca pe o perioadă de zile numărabile2 5acă la MG de ani ţi-ai spune) ""i în faţă. cu umărul şi capul spri$inite de coloană!" /în#îie coloana de piatră înne#rită şi mă #îndesc cum peste HG de ani va veni în pelerina$ la locul acesta. în vitrină se înalţă turnuri şi stive de rondouri de brînză vec1e. drept. pentru ca în final să se aşeze în locul din care pot fi acţionate toate odată! ".

în ce mă priveşte e prea tîrziu. pentru că nu mai am MG de ani! "m lăsat în urma mea aproape şase decenii. unui pro#ram şi unei fapte împlinite 3am terminat de verificat traducerea la 2ein und 3eit ― şi l-am înţelesL4! Perioada asta a avut rotun)ime. ca să spunem aşa. cele BD MKG de zile ale vieţii mele! Aricum. la dispoziţie CG de zile! 8puneam că "le-am umplut bine"! 'eea ce înseamnă că voi ieşi din ele mulţumit nu le-am trăit la întîmplare. +van +lici află acest lucru cînd moartea s-a apropiat la cîteva zile de el! *n zilele acestea pe care +van +lici le simte ca ultimele. ci pentru că află. Pe acest model "clepsidric" şi "urcător-coborîtor" poate fi privită în c1ip e&terior viaţa fiecăruia dintre noi! 9i privite aşa. el urlă. îmi spun. a făcut din noi ceea ce a vrut să facă! 'înd de fapt sin#ura problemă este ce faci şi ce ai făcut tu cu timpul tău! L-ai împlinit2 8au l-ai risipit2 "cest "a împlini timpul" nu poate surveni decît pentru cei care "au ţinut anticipativ moartea sub oc1i" şi care au avut precocitatea acestei ţineri sub oc1i! (ocmai pentru că am ştiut din prima clipă. ci "mierea" lor. am a$uns să-l folosesc aşa cum l-am folosit! L-am folosit tocmai pentru că am avut în minte sfîrşitul lui! 9i tocmai de aceea. acum cînd scriu despre el. să mă #îndesc că mai am de trăit de KG de ori KG de sc1imbări ale anotimpurilor2 5epinde de mine şi numai de mine să pot pipăi. din clipa în care am fost depus. +es din ea avînd-o în urma mea ca pe o bucurie. în ploile care vor începe şi nu se vor mai opri pînă în martie al anului viitor! 5ar cine mă împiedică. cuvintele care îmi vin în minte sînt "plin".trec pe acolo cu bicicleta. @iind un timp bine delimitat. ediţia abreviată a vieţii în #eneral şi. din prima clipă. acum abia. mai pătrunzător. "muşcăm" din primele ei zile ca dintr-un bun care de-acum începe să fie consumat. i-am putut simţi cur#erea ca într-o mare clepsidră) am respirat zilele în calitatea lor începătoare. cu puţin noroc. şi nu destrămarea mea! 5e aceea ies din timpul acesta fericit şi fără re#rete! " fost un timp plin. toate vieţile sînt la fel) intrăm în viaţă. în clipa din urmă. apoi în ec1ilibrul mi$locului lor şi. că nu a trăit) el nu a făcut nimic cu timpul lui! %ezerva aceasta de timp care a fost viaţa lui. astfel. purtîndu-ne pe spinarea lui. urcăm către zenitul acestui parcurs. că el are un sfîrşit şi că tocmai sfîrşitul acesta trebuie să dicteze petrecerea timpului nostru2 în povestea lui (olstoi. pe fundalul ei. risipa şi eşecul de pînă acum al propriei mele vieţi! "m avut. fapta mi$locită de ele şi. că vom muri de foame de timp! -umai că această descriere mecanică a vieţii ca "porţie de timp" ce urmează să fie consumată şi care ne consumă pe măsură ce o consumăm este e&terioară şi falsă! Potrivit ei. "împlinit". în faţa 1otelului /ariott. cînd e vorba de BD MKG de zile. "bine umplut"! 5ar "timpul unei vieţi"2 'îţi dintre noi ştiu. aşadar. pare că sîntem purtaţi de timp şi scoşi la celălalt mal ― al morţii ― după ce timpul însuşi ne-a uzat şi. ne aşezăm apoi temeinic la acest ospăţ cu timpul. "rotun$ime". el pur şi . iar e&perimentul pe care l-am făcut aici. să mă a$ute pentru deceniul care a mai rămas! 13 n!iembrie 8ă reiau! *n această perioadă am trăit. am început să cobor şi să apun cu ele! -umai că în partea de $os a clepsidrei nu se adunau cadavrele clipelor căzute din partea de sus. începem să în#1iţim zilele şi să le facem să dispară în mormîntul care sîntem şi care capătă contur şi se umflă cu fiecare zi în#ur#itată. coborînd din autobuzul de la @ran<furt. le-am supus unei idei. începem apoi 'oborîşul ţinîndu-ne tot mai #reu pe picioare şi speriaţi că "rezerva de timp" se apropie de sfîrşit. 8u l"am ratat. împlinirea. în sfîrşit. dintr"un punct de (edere esenţial. "bucurie". că "timpul meu de la ?eidelber#" are un sfîrşit. nu poate decît să mă facă să re#ret felul în care am trăit ceea ce am lăsat în spate şi. la ?eidelber#. ceea ce trebuia să înţelea#ă de la început! 5isperarea lui vine nu din faptul că va muri. cînd nimic nu mai poate fi sc1imbat. urlă cîteva zile în şir! :rlă pentru că a înţeles abia acum. coa$a lor lipsită de miezul consumat. "mulţumit". cu ima#inaţia mea şi cu a$utorul enormei cantităţi de informaţie pe care mi-o pune la dispoziţie viaţa celor din $ur.

amuşinînd astăzi pe internet. lăsînd să se înţelea#ă nu numai că scrisorile erau autentice. cîteva baluri.simplu a risipit"o. carne şi aur. 6m nic$ts in der Relt. este sentimentul de forţă şi de nemăr#inită mîndrie cu care îndră#ostitul îi priveşte pe ceilalţi de la înălţimea îndră#ostirii sale! Plutind. cîteva partide de "stos"! 8paima pe care. între timp scrisorile 3sau doar o selecţie a lor4 apăreau într-o editură practic necunoscută. se desprinde fi#ura lui 'ioran. pentru a putea ieşi din viaţă cu pas uşor şi sufletul împăcat2 15 n!iembrie "m observat că cei care utilizează constant "leftonul" încep să aibă un soi de instinct. o selecţie de citate incitante şi cîteva foto#rafii ale încîntătoarei @ried#ard şi ale lui 'ioran la Paris! 5in capul locului. coperta cărţii m-a fascinat! %eproducea. cu numele lui 'ioran pe copertă.erla#. o căsătorie. care circulă printre ceilalţi. uitîndu-se la cel care face foto#rafia de undeva din prea$ma statuii ― şi deci şi la noi. ştiind că prin fiinţa iubitei el a devenit stăpînul unui lucru minunat. o simt în faţa sfîrşitului nu vine aşadar din sfîrşitul însuşi. a căzut peste o carte neaşteptată) @ried#ard (1oma. iar un colţ al lui ţîşneşte rebel peste reverul 1ainei! La o privire mai atentă se vede limpede că. unic în lume şi pentru care. mîndră! Gulerul cămăşii albe este desfăcut tinereşte. dar că unele dintre ele erau de o tulburătoare "sinceritate"! Aricum. se toarnă în zilele unei vieţi) o carieră. cîteva partide de vînătoare. ci doar în titlu. cu nimic! "lţii au venit să toarne în ele ceea ce. prin consens uman. sau sînt făpturi minunate care s-au desprins din mine. peste capetele tuturor. prezentarea ei. coperta cărţii. =onn. dar nu ca autor. iar din planul al doilea. pe care nu-l transmite decît c1ipul unui om aflat în transa iubirii. Reidle . mulţumită.\ln 3care pe atunci avea HK de ani4 în anul de #raţie BCDB! "ceastă te1nică de inserare a epistolelor în discursul deţinătoarei lor punea la adăpost atît editura cît şi pe autoarea şi eroina volumului de un proces cu Gallimard! "cum aveam în faţă. ca animalele care amuşină 1rana şi o descoperă acolo unde te-ai aştepta mai puţin! 'ătălin. mă sună alarmată /arie-@rance şi îmi spune că o doamnă din . ele fiind montate ca citate de destinatara lor într-un discurs care relata idila înfiripată între septua#enarul 'ioran şi tînăra profesoară de filozofie din .\ln 3să fi avut KG de ani4 s-a prezentat la faimoasa editură 8u1r<amp şi a pus pe masă o mapă cu cîteva zeci de "scrisori de amor" cioraniene din anii NDG! /arie-@rance fusese ţinută la curent de către cei de la Gallimard care. în ce mă priveşte. &ine @iebe (on Cioran.l nu şi-a umplut zilele. ieşite de sub tutela "timpului meu" şi revărsîndu-se peste ei2 5e ce nu mi-am trăit cele B OGG de zile ale vieţii mele de pînă acum cu coerenţa cu care am trăit zilele de aici. la prima tatonare făcută de 8u1r<amp. mai ales în prezenţa fiinţei iubite. cu de la sine putere. părînd că priveşte anume la sandaua sumară în care e prins piciorul zeului. care împrumutăm perspectiva ima#inii ―. el priveşte. 'ioran pare să ne comunice ceva! "cest lucru inconfundabil. MGGB! *n urmă cu un an. ca să spunem aşa. şi o . fiinţe din miere. traversată de sus pînă $os de coapsa şi pulpa unui "pollo marmorean! @oto#rafia era făcută din dreptul soclului. este absolut limpede. el are simultan o e&presie prin care dăruieşte ― spre a fi privit şi admirat ― obiectul iubirii sale. destinsă. pe care autorul lor nu le destinase nici o clipă publicării! Punerea scrisorilor pe masa unei edituri a fost considerată ab$ectă! 8u1r<amp a renunţat! 9i. o foto#rafie color de o e&celentă calitate. ci din timpul care a trecut privit în o#linda acestui sfîrşit! 'e am făcut cu zilele "muritoare" ale vieţii mele2 'e s-a ales din ele căzute în partea de $os a clepsidrei2 8înt co$i de zile. au reacţionat prompt! Persoana care se deplasase la 8u1r<amp să vadă despre ce este vorba s-a întors la Paris destul de tulburată. iată. ceilalţi oameni nu pot decît să-l invidieze! Arice om îndră#ostit priveşte lumea de pe culmea aceasta pe care îl înalţă iubirea sa şi. #oale şi nelocuite. pleine pa!e. refuzul lui Gallimard privind publicarea a fost cate#oric) erau documente intime. . ca deţinători ai drepturilor de publicare ale operei lui 'ioran. pe ecran.

cartierul e aproape pustiu. l-a încadrat şi pe el în structura +#ila ?arte ― +#ila lauf şi că la un moment dat. nu a reuşit să convin#ă pe toată lumea. este c1ipul fetei care constituie "cauza eficientă" a c1ipului lui 'ioran! @orţa foto#rafiei vine din faptul că ceea ce se vede este ricoşeul unui lucru aproape nevăzut! 'omand volumul pe loc. şi "un băiat". care în BCDH era studentă la medicină şi care acum e medic psi1iatru cu cabinet în =ismarc<platz! "re doi cîini mari. în această foto#rafie. nu i se văd. avînd oricînd la îndemînă o sticlă de bere. în#1iţite de imobilismul nevrozei. marcă a supremei posesiuni. academici! . ca printr-o enormă vitrină. a intervenit însuşi . a "cîinelui ori#inar"! 8-a pornit de la ideea că '1au-c1au.urasienii" sînt o rasă la crearea căreia. vibrînd de #elozie. mi s-a e&plicat. cu voluntarismul specific medicilor. şi ea estompată. abia su#erat. din spatele lui se aude scurt vocea stăpînei) 1+#ila ?arte:1 "<ila rămîne nemişcat pe mar#inea trotuarului! *n secunda următoare cade comanda) 1+#ila lauf. este a unui profil surprins din ultimul său un#1i posibil! Ac1ii. în c1ip ine&plicabil.1 9i "<ila o ia voios din loc! 8oţul doamnei este profesor de #ermană şi de cîteva luni a făcut o depresie şi stă acasă. şi ca atare "înţeleaptă şi precaută"4) cînd "<ila se apropie de o răscruce sau de traversarea unei străzi. Lea. cad deocamdată în #ol! *i propun prietenei mele să introducem în tratatele de psi1iatrie "sindromul +#ila ?arte ― lauf. nefiind atît de bine structurat nervos ca "<ila. ". se desprinde. "eurasieni". îl ocroteşte de orice privire indiscretă! 'ine. autoritara doamnă doctor are cu "<ila un dialo# permanent care se poartă în două viteze 3Lea iese din discuţie pentru că e fetiţă. pierdut în atmosfera anticvarială a pozei. prin +nternet! Pesemne că în două zile îl voi avea în cutia poştală! 17 n!iembrie :neori. dar pînă una alta. alb tot4 sînt primele rase care s-au despărţit dintr-un cîine ori#inar. prin care el îl ţine pe acesta lîn#ă sine şi. botezat aşa după şeful 1aitei de lupi din Cartea )un!lei. spuneam. iar la limita vizibilului. lămpile sofisticate. "o iată1. şi comenzile ?arte ― lauf. mobilele rafinate! 8înt în ma$oritatea lor medici 3?eidelber#ul este vestit prin clinicile lui4. Rolfspitz şi 8amoiede 3un cîine de sanie din 8iberia. mai de#rabă semnalarea unei prezenţe! Linia va#ă. căminele din faianţă vec1e italienească.alta. doar în prelun#irea liniei nasului se poate vorbi de prezumţia orbitei stîn#i! 9i totuşi. în sc1imb ferestrele sînt dez#olite. c1ipul unei fete brunete! Profilul este luat în racursi. acoperind o parte a obrazului! A simplă su#estie. anume pentru a desc1ide casele către e&terior şi a lăsa totodată să se vadă. prin BCOG. "<ila. se simte intensitatea privirii care este pusă pe 'ioran şi care îi dictează acestuia e&presia de or#oliu şi de nespusă fericire! "Abiectele" din foto#rafie apar în ordinea inversă a importanţei lor) cel mai aparent este piciorul lipsit de semnificaţie al zeului. părul coboară pe frunte şi se prelin#e peste tîmple. =o#ăţia lui 1ermeneutică mi se pare prodi#ioasă! /a$oritatea vieţilor se desfăşoară aşa) indivizii ― şi deopotrivă popoarele ― au nevoie de . interiorul lu&os al camerelor! 8tăpînii caselor aproape că te invită să le priveşti bo#ăţia. tablourile imense. avocaţi. omul a clacat şi a făcut o nevroză reactivă! 8tă toată ziua în faţa unui ecran. "eurasianul". fac cîte o plimbare de o oră cu o prietenă din ?eidelber#. aşa încît o bună dozare a lor ar fi urmat să recompună pe strămoşul tuturor cîinilor! %ezultatul. mie îmi convine să cred că mă plimb uneori cu două dintre e&emplarele "cîinelui ori#inar" prin splendidul cartier de vile din ?andsc1us1eim! 8trăzile sînt pustii la ora aceea. cum spuneam. îi dă lui 'ioran semeţia privirii sale2 *n prezenţa cui fiinţa lui pare că a împrumutat ceva din vi#oarea zeului la piciorul căruia se află2 "scuns pe $umătate de #lezna acestuia. seara. evident. consilieri financiari.ilele în care stau costă uneori mai multe milioane de mărci! 'u toate că la ora aceea. la televizor şi în faţa ordinatorului! "m revelaţia că ener#ica lui soţie. aurii.onrad Lorenz! Proiectul care a stat la baza obţinerii rasei a fost reconstituirea 6r$und"ului.

'el care face elo#iul sinuciderii trebuie. .le dezvăluie o latură a lui. am citit cele BHG de pa#ini pe nerăsuflate! Primul para#raf al cărţii pare să fie intrarea într-un bun eseu despre 'ioran! @ried#ard îi scrie lui 'ioran în BCDB. dar de murit nu mori!7" 5upă care . în locuri care îmi erau profund familiare şi cu persona$e care îmi erau de mult cunoscute! Pe scurt. ceea ce înseamnă de oameni pe care moartea mai întîi i-a rănit. să se sinucidă! "ltminteri el este un poltron.erla#! *n plic se află şi factura de HD 5/ pe care urmează să o ac1it prin cont! 5au telefon la editură să mulţumesc pentru promptitudinea e&pedierii şi răspunde c1iar dl! Reidle! /ă prezint şi profit că îl am la telefon) "'um de v-aţi 1otărît să publicaţi cartea. e nevoie de o zăbavă şi cînd de aşternerea la drum! "ltminteri.1 (oată esenţa operei lui 'ioran este prinsă aici! ". la capătul unei lecturi de aproape doi ani a operei sale! *n BC7C. sînt toate diri$ate! /er#i orbeşte înainte pînă cînd cineva care îţi urmăreşte traseul stri#ă) +#ila ?arte: 'e poate fi mai simplu şi mai frumos2 "ltul are mereu #ri$ă să nu te calce maşina! 19 n!iembrie "m primit astăzi de dimineaţă volumul despre 'ioran de la Reidle . concepte operaţionale ale supra(ieţuirii. un ipocrit. în viaţa lor. #îndul o trimite la un fra#ment dintr-o scrisoare pe care . şi asta cu mult înainte de a-i fi "luat" pur şi simplu şi de a-i fi scos din scenă! @ried#ard sesizează foarte bine că 'ioran. pe parcursul unei vieţi sau pe cel al istoriei. cînd nici 'ioran. după lo#ica bunului-simţ. cît mai ales că povestea acestei iubiri se petrecea. este dintre cei care zac răniţi pe scenă o viaţă întrea#ă şi cîntă aria morţii în beneficiul celor care.af<a comentează) ".af<a i-o scrie în septembrie BCMG /ilenei şi în care este citată această propoziţie dintr-o carte de înţelepciune c1ineză) ":n învăţăcel rîde de maestrul lui care îi vorbeşte doar despre moarte) 6*mi ţii mereu discursuri despre moarte. riscînd totuşi un proces cu Gallimard2 9i apoi. rănit de moarte.cineva care să le spună la tot pasul ce să facă. pînă la urmă. nu sînt capabili so facă! 'eea ce m-a tulburat în lectura cărţii acesteia este nu atît că pătrundeam pe un teritoriu al fiinţei lui 'ioran pe care nimeni nu mai păşise vreodată.ste nepotrivit să-ţi rîzi de eroul care. 1altele noastre şi deplasările noastre. un poseur şi. nici 8imone =oue nu mai sînt în viaţă!" 20 n!iembrie +eri noapte. zace întins pe scenă şi cîntă o arie! +de(ărul e că zăcem şi cîntăm ani în şir. cînd începe să citească aforismele strălucitoare ale lui 'ioran despre moarte. nu aţi avut reţineri să faceţi publice pa#ini care nu fuseseră destinate publicării2" -u se supără şi îmi răspunde ca şi cum întrebarea i-ar fi fost pusă în repetate rînduri) ""tît dna @ried#ard (1oma cît şi eu am socotit că nu e&istă nimic compromiţător în scrisorile lui 'ioran! 5impotrivă! . total inedită pentru cunoscătorii operei sale. cel puţin la început. care îl umanizează nespus! *n plus cartea apare nu întîmplător acum. un filozof de doi bani! @oarte puţini sînt cei care înţele# că în acest caz aria sinuciderii este importantă şi că ea nu poate fi cîntată decît de oameni "răniţi de moarte".orbiţi de o viaţă despre sinucidere şi totuşi sînteţi în viaţă!" "ceastă "întîmpinare" 'ioran a auzit-o de zeci şi sute de ori de-a lun#ul vieţii sale! *n zadar a e&plicat că sinuciderea şi posibilitatea ei sînt recursuri la îndemînă. pînă spre dimineaţa. asemeni lui .af<a. prin ei înşişi. cînd trebuie "să stea" şi cînd trebuie "s-o ia din loc"! 8e sustra# sindromului doar cei care mai au în ei o fărîmă din intenţia de a-şi da sin#uri comanda şi de a stabili cînd anume.

intram pe altă poartă într-un univers care fusese şi al meu! %ecunoşteam mai întîi frînturi din #esturile lui 'ioran! 'înd @ried#ard vine. în rue de lNAdYon. unei pasiuni! . care venise să-l cunoască pe marele "aforistician" şi care credea că 'ioran va revărsa de la bun început asupra ei o cascadă de panseuri inedite. cu fruntea înaltă şi uşor boltită şi cu o privire melancolică. aşa cum ştiam prea bine muzeul 'arnavalet. în prima seară petrecută cu 'ioran 38imone era în . ştiam 1otelul 8t! Louis din *le 8t! Louis la care @ried#ard tra#e la Paris pentru a-l cunoaşte pe 'ioran şi din 1olul căruia 'ioran vine s-o ia ― @ried#ard spune că "se făcuse foarte frumoasă" şi că purta o roc1ie nea#ră "nu prea scurtă" peste care era aruncată o manta lun#ă de culoare desc1isă ― într-o după-amiază de aprilie. la doar cîteva zile după ce împlinise 7G de ani! 9tiam cartierul /arais 3locuisem de-atîtea ori în el. lun#ul e&curs al lui 'ioran despre c1iriile locuinţelor pariziene. în cele patru luni în care relaţia lor îşi atin#e a#me"ul! 21 n!iembrie 'eea ce te izbeşte din capul locului în această relaţie este îndră#ostirea ful#erătoare a lui 'ioran! 'ioran se îndră#osteşte în pofida aparenţelor) este obosit 3are 7G de ani4. dar nu re#ret defel!" *nainte de a avea loc întîlnirea dintre cei doi la Paris 3în B aprilie BCDB4. pentru ca trunc1iul. în detaliu bucătăria în care @ried#ard. este un sceptic convins. intrarea ei este însoţită de faimosul #est prevenitor al lui 'ioran care îşi aşeza mîna pe canatul de sus al cadrului uşii. cele CK de trepte pe care le aveai de urcat pînă la eta$ul K. o uimeşte. zeiţa unui credincios în -imic!!!" 9i în altă parte) "5upă ce ani de zile am vorbit cu sarcasm despre astfel de!!! lucruri precum dra#ostea 3şi aşa mai departe4. visează la un pa1ar de vin băut într-unul din cafY-urile risipite la tot pasul în /arais! 9tiam c1iar şi cabina telefonică de lîn#ă Fardin du Lu&embour# la care 'ioran va coborî de mai multe ori pe zi pentru a o putea suna pe @ried#ard la . a trebuit pînă la urmă să fiu pedepsit şi iată că sînt. despărţit de o cărare la mi$loc! +ma#inea te trimite cu #îndul la un persona$ dintrun film al lui =er#man! 'ioran îi va mărturisi @ried#ardei ulterior că s-a îndră#ostit de ea din clipa în care a primit foto#rafia. tot acolo. a ţinut să-mi arate o te1nică de urcare pe care o descoperise sin#ur) cu trupul frînt din şale. aflat tot în /arais. cînd @ried#ard trece pra#ul apartamentului. la prima întîlnire. ru#îndu-te să fii atent să nu te loveşti cu capul. unde uşa era şi mai scundă decît cea de la intrare! %ecunoşteam. cu atît mai puţin. epuizată. despre cearta sa cu proprietarul. însoţit de el ― ne dăduserăm întîlnire în faţa casei ―. să a$un#ă într-un plan paralel cu cel al pantei scărilor!4 "poi. nu mai este de mult omul care să se livreze unei cauze şi. #estul repetîndu-se la trecerea din culoar în livin#.endee4. în timp ce @ried#ard. apoi. de asemenea. este frumos încadrat de un păr ne#ru care cade pe umeri. întîlnirea de la Paris nefăcînd decît să . la /i1nea4 în care 'ioran o face pe @ried#ard să mărşăluiască mai bine de două ore 3avea o formidabilă mobilitate şi. în c1iar ziua în care se cunosc.ste cu 8imone de G de ani şi locuiesc împreună de peste HG! *ndră#ostindu-se. o a$utasem pe 8imone să pre#ătească cina. tot în BCDB. casa nu avea încă lift şi 'ioran îi evocă cu mîndrie. despre lefurile profesorilor de liceu! 9tiam. cele CK de trepte.oln. în care 'ioran ţine morţiş să i-l arate pe (alle>rand. am urcat prima oară. unde se afla mansarda lui! 3'înd. pentru că făcea cîte două plimbări pe zi. pentru că în mai multe rînduri. era bine antrenat4. curăţă fasole verde şi pune la cuptor un superb filet de boeuf. astfel aplecat. în cea de a doua scrisoare pe care @ried#ard i-o scrie lui 'ioran 3BM februarie BCDB4 se află şi o foto#rafie alb-ne#ru) c1ipul fetei. aşa cum făcea cu orice vizitator. pe rue de 8Yvi#ne. felul lui de a bavarda şi voluptatea cu care se lansa în povestirea insi#nifiantului! Pe @ried#ard. 'ioran e perfect conştient de situaţia parado&ală în care se află) "'um poate un sceptic de profesie ca mine să a$un#ă la o atitudine total nesceptică precum aceasta2 "m avut îndrăzneala să consider că eram mai eliberat decît =udd1a şi acum sînt pedepsit pentru iluziile mele! "m $ucat prea multă vreme comedia înţelepciunii!" 3BG mai BCDB4 La B7 iulie BCDB) ""ţi devenit centrul vieţii mele.

în sc$imb. brusc. >ă auzeam suspinînd şi plîn!înd. un psi1iatru berlinez 3"care în fiecare an încercuia în calendar ziua în care urma să se sinucidă"4! *n plus. pe BC aprilie. într-adevăr! @ried#ard rămîne la Paris două zile şi ambele seri le petrece în rue de BNAdYon! *n prima seară se mănîncă fileul de boeuf. punînd alături banalul aufste$en ― "a se scula din pat" ― de cuvîntul pascal auferste$en ― "a învia"!4 'ioran îi povesteşte @ried#ardei că sosise acasă la B noaptea. telefonîndu"(ă. 'ioran trebuie să facă faţă antura$ului e&trem de variat al @ried#ardei) fostul soţ. Ca să scap de c$inul acesta.ai bine de o oră prin mintea mea s"au perindat cele mai intime scene şi totul cu o asemenea precizie încît a trebuit să mă scol din pat ca să nu"mi pierd minţile. căci mă tem de deziluziile care stau să (ină. dînd cît se poate de repede tonul plecării! 'înd @ried#ard îi reproşează #elozia. 4n !eneral nu am. se discută despre 5ostoievs<i şi despre raportarea lui 'ioran la 5umnezeu! La despărţire. . se bea un e&celent vin de =ordeau&. Cu dumnea(oastră.lveţia. presimţind că aceasta este soluţia pentru a muta relaţia sa cu 'ioran pe alt re#istru! 5upă vacanţa elveţiană. 'ioran se decide să se scoale şi să-i scrie! 38criind în #ermană."am !îndit la dumnea(oastră şi la tot ce ar fi putut fi )oi noapte. 'ioran îi sărută @ried#ardei mîna. %entru că stătuserăm prea mult de (orbă..endee4. unde se află şi bunul prieten al lui 'ioran. nu mi"am dat seama în ce măsură a)unsesem să fiu fizic le!at de dumnea(oastră decît atunci cînd. în Palazzo 8alis din 8o#lio.ste duminica Paştelui. iar @ried#ard îl îmbrăţişează şi îi mîn#îie obrazul cu obrazul ei! *n cea de a doua seară. într-un superb apartament de pe 8t! Germain. +ş (rea să mă iau cum(a în mînă. venind dintr-o vizită. poetul ?enri /ic1au&.. invitat de @ried#ard în luna au#ust. pe care o vor serba în doi la %rocope. bilanţ al unei iubiri) . dacă nu ("aţi fi împotri(it cu atîta în(erşunare. nici o înclinaţie fizică. (reau să spun cu oc$ii dumnea(oastră. el se #răbeşte s-o e&plice ca pe o specie a "vampirismului balcanic"! Lucrurile devin cu adevărat dramatice cînd. aş (rea să discut despre @enz aflîndu"ne în pat. 'ioran o ia pe @ried#ard în vizită la o familie de prieteni pictori. 4mi ima!inez fără să (reau cum (ă petreceţi aceste blestemate zile de %aşti şi toate cele care urmează cu prietenul dumnea(oastră şi e mai mult decît pot să duc.. această relaţie. un faimos scriitor elveţian. s-a trezit! "!! . ca relaţie erotică. aşa cum îi va scrie de altminteri tot timpul. să a)un! să mă !în" desc altfel la dumnea(oastră.şi atunci a început c$inul. în timp ce 'ioran devine din ce în ce mai neliniştit şi mai posac. el face un subtil $oc de cuvinte. pe cît e posibil. împreună cu 8imone. trebuie să încerc să"mi depăşesc obsesiile şi.confirme şi să amplifice sentimentul iniţial! 'ioran ar fi putut la rîndul lui să folosească vorbele cu care ?eide##er i se adresează ?annei "rendt în M7 februarie BCMK pentru a e&prima acel coup de foudre prin care profesorul de HO de ani se îndră#osteşte de studenta sa de BC ani) "5emonicul m-a izbit din plin!" 5emonicul. @a urma urmelor ne cunoşteam de)a după prima dumnea" (oastră scrisoare. dacă aţi fi fost mai îndurătoare cu mine. care în momentul acela avea DG de ani! @ried#ard e aşezată la masă alături de /ic1au&. în faţa 1otelului. lucrurile iau o altă întorsătură! 5in scrisoarea pe care 'ioran i-o scrie @ried#ardei la trei zile după plecarea ei din Paris. rezultă că "demonicul izbise în plin"! . de ziua ei. . cu care începe o discuţie aprinsă despre @reud. @ried#ard se împrieteneşte cu 8imone.T Cred (dar poate mă înşel) că în dimineaţa asta aş fi fost mai puţin obsedat. în B7 iunie. în zorii zilei şi.. S. aşa cum mă tem de teribila !elozie.. pentru femeile cu care mă simt înrudit spiritual. Cît de uci!ătoare pot fi anumite lucruri: ― =otul a început cu foto!rafia. am mărturisit că aş dori să"mi în!rop pentru totdeauna capul sub fusta dumnea(oastră. *n seara următoarei zile 38imone este din nou în .1 Pînă unde va mer#e #elozia lui 'ioran aflăm cu ocazia celei de a doua vizite pe care @ried#ard i-o face la Paris. prietenul actual. în . intră în declin! 8crisorile lui 'ioran din septembrie şi octombrie sînt o încercare disperată de a fi&a terenul care începe să-i fu#ă de sub picioare şi. deopotrivă. că dormise cîteva ore şi că. după ce se răsucise în pat "ca un vierme".

snoabă şi ştiind e&act cînd anume relaţia lor trebuie mutată din spaţiul "rătăcirii erotice" în cel al "prietenei pure" ― lupta este din capul locului ine#ală! 'ioran $oacă după un scenariu pe care. în personalitatea operei sale! @iind o "operă totală". în c1ip spontan şi masculin. el poate fi e&primat astfel) îndră#ostinduse. nu am pus pe $îrtie zi de zi ― !reşesc oră de oră ― ce însemnaţi pentru mine. e&presia ei senzuală. de cînd (ă cunosc. construită prin mobilizarea între!ii fiinţe a autorului ei 3şi nu doar ca simplă proiecţie cerebrală.T =impul care s"a scurs de cînd aţi apărut este atît de bo!at. şi femeia de HK de ani. . ca să spunem aşa. în vreme ce la @ried#ard e&presia senzuală este forma iniţială a unei captaţii care trebuie rapid depăşită în direcţia unui erotism sublimat cultural! 5e aici şi drama lui 'ioran) el va fi sistematic reprimat în nevoia lui de a e&prima senzorial un sentiment de o intensitate e&tremă.. într"o anxietate perpetuă din pricina nestatorniciei dumnea(oastră şi.1 3O octombrie BCDB4 A enormă tandreţe te cuprinde faţă de acest persona$ de o fra#ilitate e&tremă căruia. 2înt. eroul tra#ic al între#ii poveşti! Pentru el nu e&ista un "încotro" către care să depăşească situaţia! *ntre bărbatul de 7G de ani. alături de 'ioran! -u avea cum să nu fie (ictimă şi. de la un cap la altul. prosteşte şi bărbă-teşte. să cadă persona$e care. în timp ce @ried#ard vrea aforisme! "sta înseamnă că iubirea lui 'ioran îşi caută.ai bine iadul cu dumnea(oastră decît mîntuirea de unul sin!ur. să prelucreze erosul la nivelul fantasmelor culturii şi să-l dese&ualizeze! 'ioran. opera lui 'ioran este un produs cultural cu o enormă încărcătură erotică! . 4mi este pur şi simplu imposibil să tra! consecinţele neîncrederii mele. atît de substanţial. 'ioran vrea se&. toate laolaltă ar fi a(ut o unitate. devenit prin îndră#ostire o fiinţă de sîn#e şi carne. atît de impre(izibil şi atît de plin de dumnea(oastră. Ui totuşi.ste firesc ca în plasa aforismelor sale. pînă la urmă.. în crepusculul vieţii. care îi mobilizează pentru ultima oară întrea#a e&istenţă! -umai că drama aceasta îşi are izvorul ultim nu în ceva întîmplător şi derivat. la rîndul lui. în relaţia dintre ei. îl scrie şi îl re#izează tînăra nemţoaică! 24 n!iembrie -u reuşesc să mă desprind de povestea ciorani-ană! "l doilea lucru care m-a izbit în această relaţie dez#ropată după MG de ani este malentendu"ul pe care ea s-a construit de la bun început! Lapidar. răscolit dintr-o dată de o patimă de care nu se credea capabil. aruncată peste lume. S. nu pot să ale! liniştea. îi este dat să trăiască ceea ce pînă atunci nu trăise niciodată "aşa" şi care ca intensitate. tot ca în cazul @ried#ardei. încît (ă sînt recunoscător pentru toate bucuriile şi pentru toate nenorocirile care sînt le!ate de numele dumnea(oastră. să simtă nevoia să urce de la creaţia culturală la izvorul "erotic" care este autorul ei! -umai că.1Cît de rău îmi pare că. simţul depărtării 3al "scrisorii"4 şi al distanţei de la care opera lui 'ioran a atinso! . cum este pînă la urmă personalitatea @ried#ardei. +r fi rezultat impresiile cele mai contradictorii pe care o fiinţă de pe lumea asta le"a resimţit (reodată.ibraţia ei o face să acţioneze la distanţă! . o con(er!enţă secretă teama că (eţi renunţa la mine. capitulare necondiţionată şi capacitate de a suferi se potriveşte mai de#rabă unei vîrste la care mai e&istă şansa recuperării de sine şi a unui recurs! /ărturisesc că citind cartea am suferit. este confruntat cu ecoul erotic deturnat al operei sale! 8uferinţa sa este de fapt efectul îndepărtat al festei pe care i-o $oacă propria-i operă din clipa în care ea începe să funcţioneze ca o capcană erotică! 'ăci @ried#ard va aduce cu ea. totuşi. frumoasă. îndră#ostită de aforismele sale. o ştiţi prea bine. aşa cum se întîmplă în cazul unui sistem filozofic4. asemeni @ried#ardei (1oma. ci în necesitatea personalităţii lui 'ioran şi. riscul e ca acela care cade în plasa prelucrării lucide şi inteli#ente a unui fond primordial erotic şi nevrotic 3cum era cel al lui 'ioran4 să fie tentat.

despre felul în care îşi compune apariţiile.(otul începe. muzica4. şi nu al aproapelui şi atin#erii 3ima#inea şi trupul4! 5in punct de vedere psi1olo#ic. "senzorial" e cuvîntul care revine mereu4.. despre admiraţia pe care o stîrneşte în $ur! -ici o mirare că 'ioran va răspunde acestui scenariu al seducţiei şi va deveni din prima clipă victima lui! 'ăci din prima clipă. am (rut să spun. Pervers nu era cu(întul potri(it5 sc1arf. 0ntensitatea stării mele cerea o expresie ne"naturală.1 @ormaţia filozofică a @ried#ardei îşi pune pecetea pe stilul scrisorii şi sentinţa "păpuşii manipulate" se rosto#oleşte asupra bietului 'ioran amplificată de ri#oarea codului metafizic) ""şadar. în vreme ce eu năzuiam către ambi#uitatea erotică a le#ăturii 6spirituale7!" 5esi#ur. scrise în perfect contratimp şi în aceeaşi stare de e&altare ce tocmai urma să-i fie reproşată! Plecarea din . este inau#urată şi perpetuată de @ried#ard însăşi) la fiecare întîlnire e&istă o latură a seducţiei fizice foarte bine pusă la punct.1 3BC aprilie BCDB4 'ert este că din clipa aceasta 'ioran îşi trăieşte iubirea pasional. scrisoarea este remarcabilă.\ln este comparată cu "iz#onirea din Paradis". acest lucru "nu contrazice decît aparent înclinaţia noastră de a vedea şi înţele#e lumea la fel"! 8crisoarea se înc1eie frumos şi ve&ant. cu care m-aţi manipulat (be$andelten). pe care 'ioran i le-a oferit fără să o cunoască. iubite) m-aţi azvîrlit în nemi$locirea univocă a unei relaţii trupeşti. admiraţia declarată a @ried#ardei pentru aforismele lui 'ioran! /ai e&istă însă un mic amănunt şi acela este foto#rafia pe care @ried#ard o alătură scrisorii sale din BM aprilie! 8trălucirii aforismelor. scriind unui filozof. telefonul.\ln4 nu reprezintă decît precipitarea disperată din partea lui 'ioran a deznodămîntului se&ual! 'are este un fiasco! 'ioran nu îl realizează "la faţa locului". pe care @ried#ard i-o va reproşa mai tîrziu lui 'ioran. la Paris4 şi cea de a doua 3în mai. pot spune) 6@iţi bun şi nu vă apropiaţi prea multL7" /esa$ul @ried#ardei e cu atît mai teribil cu cît el se încrucişa pe drum cu două scrisori ale lui 'ioran. de la operă! %elaţia dintre cei doi se an#a$ează mai întîi prin vorbe şi în spirit. iar intensitatea ei o resimte mai întîi ne#ativ. la 5iotima şi la alţi topoi culturali) "6'ui. ceea ce înseamnă cu privile#iul vîrstei şi cu frumuseţea ei! +ma#inea aceasta strecurată în plic este o provocare a priori 3cîte femei. dacă nu ţie27. ea reprezintă însă o monstruozitate! @ried#ard îi reproşează lui 'ioran că a făcut-o să se simtă utilizată "ca o păpuşă" şi că doar noaptea poate uita 3ziua fiind "în#rozită"4 "felul cu totul neobişnuit pentru mine. aşadar. răsturnînd valorile distribuite în mod tradiţional asupra celor doi termeni şi aşezînd centrul de #reutate al iubirii lor în dimensiunea departelui şi invizibilului 3scrisoarea. se #răbeşte ea să adau#e. numai că atunci cînd sînteţi aici. trimise la distanţă de două zile 3BG mai şi BM mai4. ea a însemnat neîndoielnic o lovitură teribilă! *ntr-un anumit sens. cînd 'ioran petrece două zile cu @ried#ard în apartamentul ei din . @ried#ard le răspunde cu ima!inea ei. trimiţînd la ?olderlin. iar scrisoarea care urmează după prima întrevedere la Paris este plină de fantasme erotice şi stă sub semnul senzualului şi al corpului) 1+ţi fost oarecum în!rozită cînd ("am (orbit de o înclinaţie Nper(ersăA pentru corpul dumnea(oastră. în planul frustrării se&uale şi al unei sfîşie-toare #elozii! (ot ce se întîmplă între prima întîlnire 3în aprilie. din BM mai) "-u înţele# ce mai caut pe această lume în care fericirea mă face mai nefericit decît . cuvîntul. şi între ei stră$uieşte mereu. este oferta compensativă. Nextrem de clarA. simt nevoia să îşi divul#e aparenţa24. aportul or#olios al @ried#ardei la relaţia viitoare a celor doi! "/anipularea fizică".. să-i spunem filozofic. 'ioran descoperă în el o irepresibilă atracţie fizică (sinnlic$. iar cele două zile sînt resimţite ca ec1ivalentul unei "încoronări"! "'e-mi mai rămîne să aştept în această lume a aparenţelor2" +ar în a doua scrisoare. e&altarea (6bersc$?en!lic$#eit). sub noianul de vorbe în care cei doi se în#roapă. ci ia cunoştinţă de el abia din scrisoarea pe care @ried#ard i-o trimite la Paris în B mai! Pentru or#oliul lui 'ioran. ca supremă $ustificare a întîlnirii lor. pentru că tălmăceşte totul prin binomul "aproape-departe". iar eroina are #ri$ă să ne vorbească mereu despre frumuseţea ei.

8u e cazul de acum înainte să (ă mai temeţi de apropierea mea."am !îndit la dumnea(oastră cu tandreţe şi disperare. "cu o directeţe care fusese pînă atunci evitată". . nu-i rămîne decît să ofteze mai departe îndră#ostit ― de$a pe M mai scrie) "%enunţarea ar fi soluţia! -u am însă nici cura$ul necesar. e&primînd. aşa cum dumnea(oastră nu (ă iert că aţi folosit un cu(înt precum a manipula! 2imt că ce(a s"a rupt pentru totdeauna între noi. dar în prea$ma celei de a doua întrevederi pariziene 3B7-BD iunie4 este perfect domesticit şi promite că de astă dată "se va purta ca un #entleman"! 8crisorile vor continua să cur#ă 3şi asta e sin#urul lucru important pentru @ried#ard4. ci doar eliminarea din relaţia lor a "#esticii nonverbale" şi a "apetitului care reifică" simultan cu păstrarea "formei subtile a scrisorii care mă realizează ca subiect"! %e scurt.ried!ard (rea scrisori. desi!ur. care îşi primeşte consacrarea finală după 8o#lio. în plină detentă erotică. ― *ra$ms. prin sculpturalitatea suferinţei sale distante. partea întîi a 2onatei pentru (ioară şi pian. mi"am zis. 'ioran îi scrie @ried#ardei) 1.1 3BO mai4 -umai că @ried#ard nu doreşte sfîrşitul. intacte. ne (om întîlni Nîntr"un rîs comunA. rămas sin#ur la capătul zilei cu @ried#ard. în octombrie BCDB. prin atin#eri la distanţă! . ani1ilate sau sublimate şi satisfăcute. nu (a şti niciodată ce a însemnat ― şi ce înseamnă ― pentru mine.oln prin "'entrul de limbi şi culturi europene" 3@ried#ard este or#anizatoarea serii şi face c1iar şi ale#erea aforismelor ce urmează să fie cititeL4. să anunţe sfîrşitul) 1=ot ce s"a întîmplat a fost pre(ăzut în scrisoarea mea din duminica %aştelui.a. . încît mă întreb cum anume se va sfîrşi întîlnirea noastră! "ş vrea să fu#im într-o insulă pustie şi să plîn# de dimineaţa pînă seara!" %ăspunsul lui 'ioran la cumplita scrisoare a @ried#ardei pare.T 2înt oare sin!urul (ino(at că )ucaţi un rol atît de mare în nenorocirea mea?1 *n sfîrşit. prin scrisul epistolar. >om rămîne. prieteni. în BC aprilie BCDM. . >a (eni totuşi (remea cînd. +ceastă boală de copii.nefericirea! "ţi devenit atît de importantă pentru mine. află. 8u"mi pot ierta că am fost într"o asemenea stare de rătăcire. este iadul însuşi.. 8e asemănăm în multe pri(inţe. S. însă ceea ce este ambi!uu şi tulbure trebuie să dispară cît mai repede.. aşa cum speraţi. nu îmi mai fac nici o iluzie asupra celor (iitoare.1 9i ca post scriptum . aşa cum @ried#ard îşi dorise) prin si#le ale depărtării. nu sînt îndea)uns eliberat de unele amintiri. nici dorinţa de aşa ceva" ― .în ciuda actualei mele lipse de iluzii. castrat cu armele înseşi ale filozofieiL -eplecînd.. să-şi continue scenele de #elozie. numai în una nu în cea mai importantă şi cea mai neimportantă deopotri(ă. cînd îi atin!e pe cei în (îrstă. invitat la . 8cena se termină sublim cu cei doi plîn#înd şi sărutîndu-şi mîinile! 'eea ce o va face pe @ried#ard să e&clame la sfîrşitul unei scrisori) "5e-ar e&ista doar mîiniL" :ltima zvîcnire epistolară a pasiunii lui 'ioran are loc pe MD noiembrie) 1=ocmai ieşisem. ca eu liber! 'e blestem pentru 'ioran să se pomenească..ste o erotică fără conţinut senzual. un an după ce se cunoscuseră. dar cu obsesiile neutralizate. @ried#ard refuză atin#erea cioraniană care o "obiectualizează" ((erdin!lic$t) şi se revendică. După cîte(a minute a trebuit să mă întorc fiecare respiraţie era ca un pumnal. aceleaşi sentimente. *n concordanţă cu un traseu al #îndirii alienării care mer#e de la ?e#el la 9coala de la @ran<furt. Dat fiind că cea de a doua întîlnire a noastră a putut a(ea un asemenea deznodămînt. cînd 'ioran. ca subiect al propriei sale libertăţi. că "era e&clus ca relaţia noastră să mai aibă vreun conţinut corporal1.

în ele ne scăldam şi ele făceau ca lumea aceea să "ţină" şi să aibă sens! -u am e&celat niciodată prin fantezie şi din cauza asta noul şi viitorul nu aveau pentru mine contur. şi asta întorcîndu-mă într-o lume din care ştiam că nu mai e&istă scăpare2 *n BCD am revenit de la ?eidelber# acasă cu zîmbetul pe buze. şi nu după douătrei luni. 30 n!iembrie 8enzaţie de "strîn#ere a cortului"! *n două-trei zile plecăm! . pentru alţii o periodică evadare in extremis. ştiind foarte bine ce este în ţară şi ştiind că în urma mea poarta s-a înc1is "pentru totdeauna"! /-am întors fericit că îmi pot reinte#ra destinul ― căci atunci aveam unul şi credeam apri# în el ―. tot acest calcul se baza pe o premisă sub-înţeleasă) eram "sub vremi" şi în imediat nu puteam influenţa în nici un fel mersul lucrurilor spre bine! -u aveam nici un mi$loc de a interveni direct în cursul lumii! (ot ce puteam face era să mă aflu în slu$ba unui bine ale cărui căi de a pătrunde în lume rămîneau pentru mine misterioase! . pentru ca întîrzierea sau nevenirea lui să nu-mi sleiască speranţa şi să nu-mi dezmintă aşteptarea! *mi spuneam) "5acă binele.vident. biroul meu. pe care nul aştept. în $urul meu. nu voi putea fi niciodată dezamă#it!" (oţi. aşteptau! Pe mine aşteptarea mă macină şi mă înăcreşte! /i se părea că ies oricum cîşti#at calculînd cu "mai răul") nici o lovitură în plus nu mă lua pe nepre#ătite. bucătăria mea etc! şi pînă la oamenii care mă propulsează în viaţă4 şi apoi din cealaltă ― de fiecare dată speriecioasă. va veni. alături de semnătura lui 'ioran apare cea a 8imonei 3cu un discret +mitiVs). în continuitatea propriului meu "destin" 3dacă aş putea reîncepe să cred că am unulL4. iar eu într"o înc$isoare. o fac cu o strîn#ere de inimă. urmată de o şi mai crîncenă revenire în locul de baştină! 'a întotdeauna cînd revin în ţară. mai ales în lumea de astăzi. complicităţile mele şi pe ale altora. cînd o #rămadă de intelectuali se deplasează în diferite puncte ale #lobului ca bursieri. pentru ca perpetuarea lui să nu mă ia prin surprindere! Preferam să nu-mi ima#inez binele. în timp ce capacitatea de a mă bucura rămînea intactă pentru eventualitatea nebănuită a survenirii binelui! .&istă şi un nomadism cultural. neaşteptînd dispariţia lui. să-mi re#ăsesc masa de scris. căci din ele trăiam. cu acea ambi#uitate afectivă care se naşte din senzaţia înduioşată de re#ăsire a intimului meu 3de la patul meu. disperată şi încercănată ― pe care mi-o provoacă reîntîlnirea cu mizeria diversificată a locului! @ac un mic antrenament psi1olo#ic pentru a #îndi lucrurile în fluiditatea lor 3"eul" meu care îi lea#ă pe "aici" şi "acolo"4. îşi readuce pasa#erul pe pămînt şi îl reaşază în matca obişnuită a vieţii sale! Qborul ma#ic al lui 'ioran luase sfîrşit! %ineri. (isitin! professor etc! "ceastă trans1umanţă a devenit pentru unii un mod de viaţă anume cultivat şi întreţinut sistematic. condus după cum @ried#ard crezuse de cuviinţă.1%răpastia dintre aforismele mele şi (iaţa mea nu este atît de mare pe cît sînteţi înclinată să credeţi. aţi sta astăzi într" un mormînt. ci după aproape trei ani de absenţă.1 *n curînd. 4nsă ea există şi trebuie să fiţi fericită că este aşa. m-am întors să-l re#ăsesc pe -oica. fiind absorbite continuu de un soi de "credinţă sceptică" în caracterul definitiv al prezentului! 'uvintele "niciodată" şi "întotdeauna" apăreau frecvent în vocabularul meu şi ele făceau parte dintr-un soi de antrenament menit să prevină decepţia în faţa nesc1imbătorului! Preferam să calculez cu răul. cu atît mai mult mă voi bucura! 5acă răul care mă încon$oară va continua. pe scrisorile către @ried#ard. pentru a camufla ruptura marcată de acest se$ur! 'um de reuşeam "pe vremuri" să nu mă tem de reveniri. iar @ried#ard soseşte la Paris şi îi vizitează pe 'iorani însoţită de prietenul ei Ralter! "tela$ul înaripat. pentru că dacă !îndurile mele s"ar transforma pe dată în fapte.

făcut împreună cu =acons<> ― dumnezeiesc de frumos. se tîrăşte ca o $ivină bătută2 *n tot acest răstimp m-am purtat ca şi cum am fi ieşit de "sub vremi" şi am socotit că preţul libertăţii mele nu mai trebuia plătit cu evadarea "din această lume"! 5impotrivă. în prezumtiva noastră eternitate.ă. să mă împac cu mine. ri#uros vorbind. după această absenţă de trei luni. dez#ropînd frumuseţea ascunsă. mar$i. în ce mă priveşte. nu aştept nimic! 5ar #îndindu-mă ce îmi lipseşte şi ce îi lipseşte în c1ip esenţial locului acela. ca la un memento. proaspătă şi uitată) a muzicii. +)ută"mă. Doamne. Dă"mi. rîdem. mult mai mult) un aer inconfundabil. a fi#urilor umane! "poi. iluzia cea bună. desc1izînd televizorul. întorcîndu-mă. carcasa acestuia. Doamne. neaşteptat de precis. întorcîndu-mă acasă. spăşiţi. la o vreme după înmormîntare. bilanţul2 /i-a reuşit. Doamne. cotropit de darul lui de a sesiza minunea neaparentă. o vorbă rostită într-o împre$urare sau alta! 5e altfel sosirea mea în =ucureşti a stat sub semnul lui =ernea! "casă mă aştepta albumul lui despre %oma. 6 ecembrie . de forţa lui de a spulbera clişeul! "şa cum făcea în toate. supravieţuim aşa.ă.+ar acum2 'e aştept. ca o altă #eneraţie să se îndure de noi! &!i. ne retra#em din nou. ca să e&ist cu adevărat. o prelun#ire a lui şi. aşteptînd. mai bine zis. Doamne. cu toate astea. ca ar1ivă! 'înd şi cînd. îl primisem de la /ar#a şi care stătuse neatins într-un colţ al camerei vreme de aproape un an! /ă uitam la el. a-l ascunde şi a-l împodobi pe cel pe care l-a primit de la 5umnezeu! "m în faţa mea o puzderie de cravate şi aproape fiecare dintre ele îmi evocă. pentru a-l completa. să nu"mi fie teamă că. pe această clapă ipocrită a memoriei care este ar1iva! Pentru o clipă sînt scoase la lumină poze. la o dată rotundă 3ani de la naştere sau moarte4. . 4 ecembrie "m sosit ieri de la ?eidelber#! "stăzi se împlineşte un an de la moartea lui ?oria =ernea! "m avut în sfîrşit cura$ul să desc1id. . o ieşire în lume. mă împiedică să fac o evaluare corectă! 5e aceea. a caselor. o marcă a persoanei care. interviuri filmate. aş înălţa. trezindu"mă dimineaţa. cu mai vec1i interviuri luate unor prieteni sau unor critici de artă. cărarea nebătută a splendorii 3numai de el desc1isă4. "stăzi de dimineaţă l-am desc1is! . o ru#ăciune pe care aş numi-o ru!ăciunea continuităţii. îşi ale#e aşa zicînd în c$ip liber trupul sau.ă. înainte de a dispărea definitiv. o emisiune întrea#ă despre el. de la mine şi de la lumea mea care. . #esticulăm. ceva2 8au totul a fost simplă a#itaţie2 Aboseala. lumea îşi aduce aminte de noi şi apasă pe acest buton la îndemînă. în acest răstimp. cîte o secvenţă din ?orîa cel viu. (oi !ăsi lucrurile altfel decît le"am lăsat înainte de a adormi. trebuia să cad în timpul +storiei şi binele în care credeam trebuia făcut să pătrundă în lume pe trasee vizibile! 9i care este. le e&plicăm celorlalţi proiectul care am fost şi. apoi. Doamne. ca fapta mea să ţină şi ca tot ce am construit în ani să nu se năruie peste noapte. prietenii deapănă amintiri despre noi! "părem pentru o clipă din nou la rampă. ca locul acela să prindă c$ea! şi ca lucrurile lumii noastre să capete c$ip şi alcătuire.a ar suna aşa)! .ste formidabilă intimitatea obiectelor purtate un semn al trupului. care să mă lase să fac ca şi cum totul ar a(ea un rost şi ca şi cum =u ai fi. un film cu vernisa$e. care e deocamdată sin#ura mea certitudine. o combinaţie vestimentară. fără să ştiu ce conţine. cu locurile unde picta. înainte de plecare. de BB ani. cu fiecare obiect pe care şi-l asumă ca fiind de-acum înainte al ei. vorbim. cu ctitoria lui de la /uzeul Păranului! 'e repede devenim ar1ivăL *n cazul în care a$un#em să "supravieţuim". un sac de plastic pe care.

,iteza cu care sînt reinte#rat, reaşezat în termenii lumii de aici, care redevine ― aşa cum pînă la urmă a fost dintotdeauna ― lumea mea! --am a$uns să mă dezmeticesc bine din si1ăstria #ermană şi m-am şi pomenit ieri, la /uzeul Păranului, în faţa unei săli de HGG de persoane, trebuind să vorbesc, alături de Pleşu şi =acons<>, despre albumul pe care ?oria sperase să-l vadă înc1eiat şi tipărit înaintea plecării lui la Paris, în urmă cu un an) -oma, capul mundi. "Lasă, iam spus atunci, ai să-l vezi cînd ai să te întorci!" 'um te pot urmări dorinţele neîmplinite cu care cei apropiaţi nouă ies din viaţăL @iindcă îi iubim, sîntem dispuşi să credem că pentru tot ce îşi doreau şi nu s-a întîmplat sîntem pînă la urmă răspunzători! %ăsfoiesc pa#inile albumului roman! 8uita şi combinaţia ima#inilor îi aparţin lui =ernea! *n plus, foto#rafiile sînt făcute de el şi reprezintă modul lui de a descoperi, dincolo de locul comun şi clişeul turistic, elementele care ne-au întemeiat ca civilizaţie mediteraneană. 9i totuşi nu performanţa privirii sale, a celei mai autentice şi cultivate priviri pe care a produs-o lumea noastră, este cea care creează stranietatea cărţii! .ni#matic rămîne faptul că albumul ţine şi îşi ridică splendoarea pe o combinaţie de ima#ini care la prima vedere frizează paranoia) =ernea se aşază, cu ima#ini din tablourile sau acuarelele sale, alături de panouri de la ,illa dei ,etti, de picturi romane sau frînturi de statui din epoca republicană, de mozaicuri paleocreştine, de ziduri sau coloane din (eatrul lui /arcellus, de plafoane şi faţade de bazilici, de secvenţe din @orumul lui +ulius 'ezar, de frize şi panouri de la Palazzo /assimo!!! 9i cînd spun "ima#inile sale" nu e vorba de lucrări făcute de =ernea "acolo" şi care, astfel, şi-ar revendica nemi$locit înrudirea cu sursa de inspiraţie! Grădini, coloane, prapuri, peisa$e, 1rane, biserici ― toate temele predilecte ale picturii sale intră în contact, prin $u&tapunerea în pa#ină, cu ima#ini vec1i de sute şi mii de ani! 'um de a avut ?oria cura$ul să se aşeze alături de ele2 'e certitudine a apartenenţei la ele l-a îndemnat să creadă că nimic din ce a făcut nu e mai pre$os decît ce au făcut artiştii pă#îni şi cei creştini ai lumii romane2 'u ce încredere, care nu poate fi înţeleasă în termeni de trufie, s-a aşezat pe sine într-o tradiţie atît de vastă2 ".u aparţin lumii mele, pare să spună =ernea, dar uitaţi-vă cît de cuprinzătoare este lumea mea! .ste un imperiu, un dublu imperiu, roman şi creştin!" 'are alt romEn 3.liade24 a avut inteli#enţa să evite în acelaşi timp sudalma răzvrătită şi oftatul lăcrimos şi înamorat 3cele două ipostaze între care ne mişcăm cu toţii cînd e vorba de %omEnia4 şi să se înscrie în felul acesta în vastitatea unei tradiţii ― simţită, făcută vizibilă şi "demonstrată" ― care nu trimite la ficţiunea unei ori#ini, ci la un spaţiu mediteranean perfect coerent2 -u e aceasta sin#ura e&plicaţie a faptului că nici o stridenţă nu rezultă din alăturarea a ceea ce =ernea a văzut şi a foto#rafiat "acolo" şi ceea ce, "independent" de asta, a pictat2 'ăci altminteri cum se face că lumea ima#inilor sale alunecă atît de firesc în lumea unor tipare seculare, lăsînduse inte#rată şi absorbită de ele2 9i ce straniu că nimeni nu a simţit că aici e şocul cărţii, eni#ma şi nebunia ei! (ocmai din cauză că locuia în %omEnia ca într-un ţinut ce făcea parte dintrun vast imperiu ţărănesc ori#inar, aşa după cum făceau parte din el Grecia, sudul @ranţei sau cel al +taliei, =ernea nu a avut niciodată comple&e de "romEn" şi nu şia propus niciodată "să fu#ă" sau "să rămînă" în Accident! "vea, după cum a spus un prieten despre el, "#eniu etno#rafic" şi datorită acestuia descoperise locul #eometric al tuturor etniilor europene şi îşi făcuse din el o patrie-construct cu a$utorul căreia era liber, în adîncul fiinţei sale, de %omEnia politică şi con$uncturală! %omEnia ade(ărată era pentru el una dintre "ec ] sta - zele" acestei patrii europene ori#inare! 5e aceea se plimba prin ea ca printr-o uriaşă urmă. /uzeul Păranului %omEn este mula$ul acestei urme! .l este un muzeu european, cel mai european din ţara noastră, şi este #îndit ca o c$eie, sin#urul soi de c1eie plauzibil pentru a putea desc1ide prima dintre porţile .uropei şi a pătrunde astfel în ea! 5ar lumea în care m-am întors după o absenţă şi o asceză de trei luni m-a luat în primire şi altfel) prin ceea ce s-ar putea numi ma$alaua înţeleasă ca o cate#orie stilistică a societăţii romEneşti! 5ar ce este ma1alaua astfel înţeleasă2 *n

istorie se iau decizii, în ma1ala deciziile se amîna! *n istorie se înfruntă destine, în ma1ala lumea se ceartă şi se împacă! *n istorie se înfăptuieşte şi se pro#resează, în ma1ala totul este a#itaţie şi lumea stă pe loc! +storia are propriul ei discurs, în care lucrurile se ştiu şi se spun fără ambi#uităţi, în timp ce în ma1ala domneşte zvonul, bîrfa şi poanta! *n istorie, spaţiul public are solemnitate şi poate #enera "spirit obiectiv", în ma1ala, #raniţa dintre public şi privat se pierde şi familiaritatea şi bătutul pe burtă pot submina şi "dezanşanta" cele mai sacre instituţii ale statului! 'înd, într-o sc1iţă a lui 'ara#iale, trenul re#al se opreşte pentru MK de minute în orăşelul Q şi notabilităţile oraşului se strîn# pe peron pentru a saluta familia re#ală, una dintre doamnele urbei, după cîteva minute de conversaţie cu %e#ina, îi spune acesteia la despărţire "soro" şi îi recomandă "să se păzească pe drum de răceală"! -u vreau să spun prin asta că %omEnia nu are istorie, ci doar că presti#iul ma1alalei este atît de mare la noi, apele ei, umflate tot timpul, se revarsă periodic şi invadează cu atîta forţă lumea istoriei, încît aceasta cu #reu mai poate răzbate la lumină pentru a se afirma ca lume a istoriei. 5in cauza aceasta, cine se uită astăzi pe scena politică a %omEniei cu #reu poate spune unde se termină ma1alaua şi unde începe istoria şi, tot din cauza asta, ziaristul, şi nu istoricul, este fi#ura emblematică a lumii în care trăim! 8i#ur, pentru că în fiecare dintre noi stă la pîndă un ma1ala#iu, poţi oricînd să vii cîteva zile în %omEnia, să-ţi faci cura de ma1ala şi să te simţi bine! 5e aici şi o anumită încîntare pe care o resimt cei care vin din afara lumii noastre şi plon$ează pentru scurtă vreme în ea! Pentru că "în lumea lor" istoria se face cu oameni care leşină cotidian de plictiseală, în timp ce în $urul nostru se petrece veşnic "ceva", pentru că sîntem o lume de petrecăreţi şi petrecător ai timpului, ei au senzaţia, venind aici, că trăiesc în cîteva zile cît au trăit ani la rînd în lumea lor! *n timp ce eram la ?eidelber#, un prieten din @ran<furt, romEn plecat în urmă cu MG de ani, a aterizat pentru cinci zile la =ucureşti! " fost #ăzduit, prin nu ştiu ce concurs de împre$urări, în casă la 5inescu! 9i de aici i s-a tras totul! /ai întîi a asistat la a doua nuntă a fiului cel mare al lui Pleşu, divorţat de prima soţie şi reînsurîndu-se tot cu ea, cu tot fastul cuvenit, doi ani de zile mai tîrziu! +neditul situaţiei a fost marcat de un c1ef cu lăutari şi lume multă, în satul /înăstirea de lîn#ă 5unăre! " urmat alt c1ef cu lăutari la "moşia lui 5inescu" din satul 'etatea, lîn#ă 'alafat! "poi, pentru că se împlinea un an de la apariţia revistei %lai cu boi şi, deopotrivă, pentru a mediatiza sponsorizarea unei "tabere de artişti" care, vreme de două săptămîni, au fost ţinuţi de 5inescu pe mîncare şi băutură ca să facă "ceramică de 'ucuteni", la "Lăptăria lui .nac1e" de pe terasa (eatrului -aţional, s-a or#anizat o e&poziţie cu c1ef mare, cu primarul =ăsescu şi cu sute de invitaţi! 'a $appenin!, un "episod scenic" ― fete #oale puşcă, pictate din cap pînă în picioare "cucuteneşte", adică în falduri spiralate ne#re şi maro! 5in nou lăutari, băutură la discreţie ― palincă şi vin din pod#oriile lui 5inescu ― şi 5inescu însuşi cîntînd cu foc, la microfon, romanţe! "meţit de ceea ce văzuse şi trăise ― "în K zile cît în BK ani", mi-a mărturisit la telefon ―, amicul din @ran<furt, de cum a a$uns acasă 3şi de$a de pe aeroport4, a făcut o viroză reactivă cu febră de G de #rade! 5ezimunizat complet după cîteva decenii de spaţiu aseptic #erman, or#anismul omului nostru, proiectat din istorie în ma1alaua istoriei şi cufundat compact în ea vreme de cinci zile, a clacat! 8i#ur că nu în orice loc din %omEnia amicul meu ar fi trăit acelaşi lucru! 9ansa lui a fost de a fi nimerit în centrul însuşi al unei realităţi care între timp şi-a definit stilul şi a căpătat presti#iu! Pentru că /ircea 5inescu este simbolul şi purtătorul de sens al ma1alalei contemporane la romEni! .l o reprezintă în viaţa de zi cu zi, dar deopotrivă o 1răneşte şi o potenţează la televizor sau în revista por-no-politică %lai cu boi, născută din această ma1ala şi întreţinînd-o, la rîndul ei, cu fast, ab$ecţie şi talent!

+eri seară la telefon "ndrei îmi "brifează" întîmplările de ultimă oră din "lumea noastră"! Printre care) în urmă cu o lună, 'ole#iul "-oua .uropă", institutul de e&celenţă pe care îl conduce "ndrei, primeşte vizita fondatorilor nemţi şi elveţieni! 8e întîmplă că, în acele zile, =aş<irov dă un concert la "teneu! /usafirii

lui Pleşu sînt fericiţi să fie invitaţi la concert, iar după concert au ocazia să-l cunoască personal pe =aş<irov, invitat la o petrecere ― cum altfel2 ― acasă la 5inescu! /ăcar şi lucrul acesta este menit să le tulbure bieţilor musafiri 1abitudinile pentru că dacă la ei acasă se pot duce la concertul unei celebrităţi, nu înseamnă că după aceea au prile$ul să o privească de la un metru-doi în timp ce aceasta mănîncă "o icră" şi dă pe #ît o ţuică! *nsă ce să mai zici cînd, intrînd în casă, nemţii şi elveţienii dau cu oc1ii de +on +liescu, "pe care, e&plică 5inescu, lam invitat ca să aibă =aş<irov cu cine vorbi ruseşte"! Preşedintele romEnilor se întreţine rela&at şi $ovial cînd cu unul cînd cu altul dintre musafiri, în timp ce cele două #ărzi de corp sînt #onite de 5inescu în bucătărie cu un "ce staţi, bă, aici, că nu-i face nimeni nimic luN Nmnealui! +a căraţi-vă în bucătărie că v-am pre#ătit acolo de 1alealăL" 5upă scurtă vreme, cei doi pot fi văzuţi în bucătărie mîncînd o ia1-nie de fasole, dezorientaţi, speriaţi şi melancolici! *n cele din urmă, Preşedintele dă semne că doreşte să plece, /ircea îl însoţeşte pînă la maşină încercînd să-i strecoare în mînă un bidonel cu vin din pod#oriile lui de lîn#ă 'alafat! "-u, /ircea, lasă!!!", spune Preşedintele încurcat! "Lasă, bre, se înc1eie dialo#ul de adio, dacă nu bei matale, bea coana -ina!" "muţit, staff-ul #ermano-elveţian al 'ole#iului "-oua .uropă" asistă din capul scărilor la scenă! "u trăit şi ei într-o zi cît în zece ani la ei acasă! =ine am venit în patrieL

miercuri, 19

ecembrie

8înt la (imişoara, unde am însoţit familia re#ală ― în complet de ma$estăţi şi alteţe ― în operaţiunea de lansare a albumului editat de ?umanitas în noiembrie, cu ocazia celei de a DG-a aniversări a zilei de naştere a %e#elui /i1ai! /îine scenariul se reia la "rad! 'e pot să spun2 Qiua a arătat destul de ciudat) la ora BK, la Aperă, lansarea albumului re#al0 la ora B7, la Prefectură, preşedintele +liescu îşi lansa şi el o carte0 la ora BC, 8uveranul şi Preşedintele asistau, din lo$a centrală a Aperei, la un spectacol înc1inat evenimentelor petrecute la (imişoara în urmă cu BM ani! "$un# în faţa Aperei la B G! *n dreptul treptelor de la intrare, doi indivizi spri$ină o pancardă, în timp ce un al treilea îi filmează! Pe pancardă scrie) "'ei doi criminali şi-au dat mîna!" 'e straniu, îmi spun urcînd treptele, e&istă în societatea romEnească şi o variantă de a#lutinare prin ura comună faţă de %e#e şi +liescu! 5ar e&istă oare, simetric, şi o întîlnire prin simpatie comună2 'ine spune că facticitatea istoriei este "realistă" şi raţională minte0 este suprarealistă cît se poateL Arice istorie neîntîmplată încă este neverosimilă şi ea nu devine mai puţin aşa doar pentru că s-a întîmplat! Ar, asta înseamnă că în istorie "tot ce e real e iraţional"! 9i tocmai de aceea în istorie nimeni niciodată nu a putut să anticipeze ceva! -ici măcar cel de al doilea război mondial, darmite întîlnirea de astă seară din lo$ăL "ştept în 1ol, alături de directorul Aperei, care seamănă cu ducele de /antua îmbrăcat civil 3mai tîrziu aflu, cînd vom urca cu toţii în biroul său, tapetat cu foto#rafii color ale maestrului în 7t$ello, că am #reşit rolul4, sosirea familiei re#ale! La ora B KK îşi fac cu toţii intrarea în foaier ― /a$estatea 8a %e#ele /i1ai, /a$estatea 8a %e#ina "na, "lteţa 8a %e#ală Principesa /ar#areta şi "lteţa 8a Principele %adu de ?o1enzollern-,erin#en ― însoţiţi de patru #ărzi de corp! "m învăţat bine titlurile şi sînt deosebit de atent la diferenţa dintre ""lteţă %e#ală" şi ""lteţă", care "în cazul nostru" este cu atît mai importantă cu cît moştenitorul tronului este de speţă feminină! ""lteţa" e doar consortul ""lteţei %e#ale" şi cred că nu poate niciodată urca pe tron! (rebuie oricum să verific! 'înd simt că sînt în pericol să uit diferenţa dintre ""lteţă %e#ală" şi ""lteţă", mă #îndesc repede la romanul lui (1omas /ann şi lucrurile reintră de îndată în ordine! *mi place de asemenea să observ că titlurile se complică pe măsură ce poziţia ierar1ică scade! %e#ele are cel mai scurt şi mai simplu nume) "/a$estate" sau "%e#e", sau "8ire"! "/a$estatea 8a", de pildă, faţă de ""lteţa-8a-Principele-%adu-de-?o1enzollern,erin#en"! . ca şi cum o persoană, cu cît e mai şubredă, trebuie spri$inită cu mai

multe titluri! 5acă aşa ar fi, atunci, în conte&tul acesta, sînt oricum avanta$at! Pe afişul din oraş care anunţa manifestarea şi pe care sînt menţionaţi participanţii ― /a$estatea 8a %e#ele!!!, /a$estatea 8a %e#ina!!!, "lteţa 8a %e#ală Principesa!!!, "lteţa 8a Principele!!!, lista se înc1eie sec ― stin#1er şi pompos în acelaşi timp ― cu numele meu #ol-#oluţ! "@elicităriL, îmi suflă seara la urec1e /ircea /i1ăieş! 'ea mai tare operaţie de publicitate din ultimii aniL :n nume fără titlu alături de re#i, re#ine, principese şi principiL 'um de v-a venit ideea2 GenialL" /i-aduc aminte de o întîmplare cu -oica în care povestea cu titlurile şi persoana era c1iar adevărată! 8întem la sfîrşitul anilor N7G! -oica este invitat să conferenţieze la Polite1nică, într-un cadru informai, alături de /ilcu şi /anolescu! Gazda îi prezintă şi începe) ""vem deosebita plăcere de a avea în seara aceasta în mi$locul nostru pe tovarăşul academician profesor doctor docent 9tefan /ilcu, directorul +nstitutului de .ndocrinolo#ie din =ucureşti!" "plauze! ""vem de asemenea plăcerea de a avea în mi$locul nostru pe tovarăşul -icolae /anolescu, lector la catedra de literatură de la @acultatea de filolo#ie a :niversităţii =ucureşti!" "plauze! ""vem de asemenea în mi$locul nostru pe!!!, pe!!!"! 5ar pe 1îrtia cu care vorbitorul se a$uta nu scria în mod evident nimic! -u era decît numele) 'onstantin -oica! "Pe!!!, pe!!!"! 9i, în cele din urmă, înfrîntă, dezamă#ită şi puţin speriată, #azda se predă) "!!!pe domnul 'onstantin -oica"! /ie îmi plac foarte mult şi #ărzile de corp! 5intre toate profesiunile umane este limpede că a lor se apropie cel mai mult de vocaţia cîinelui! 'u sin#ura deosebire că ei, oameni fiind, pot fi pro#ramaţi în permanenţă pe un nou stăpîn şi, dacă e nevoie, mîine îl vor muşca pe cel pe care astăzi îl păzesc! 5imitrie 'antemir aşa îi şi descrie în 0storia iero!lifică. . şi firesc să fie aşa! Profesionişti fiind, ei "păzesc şi prote$ează" pe oricine istoria le scoate în cale! *n fond, şi un pianist poate interpreta nespus de multe piese! *mi place întîi cînd apar încadrîndu-şi "obiectivul"! ""par" nu e la drept vorbind cuvîntul potrivit, pentru că de fapt ei irump în spaţiu şi electrizează atmosfera, creînd un adevărat frison printre privitori, dar şi un contrast destul de cara#1ios între încordarea lor circumspectă şi dezinvoltura persoanei pe care o păzesc! 5e asemenea, din cauza microfoanelor bă#ate în urec1i şi prelun#indu-se cu fire #albene spiralate care dispar misterios sub 1aină, au un anumit accent marţian! ?aina lor pe mine mă face să visez! A ţin strînsă în faţă, cu palmele aşezate una peste alta, lăsîndu-ţi senzaţia că dacă ea s-ar desc1ide, un adevărat arsenal s-ar revărsa la picioarele lor) pistoale, #renade, cătuşe!!! .sc1iva asta a mîinilor strînse laolaltă pe burtă este e&act pe dos decît esc1iva pubiană din reprezentarea nudului în %enaştere) ea ascunde un prea-plin, nu un prea-#ol! /ai îmi place apoi privirea lor fi&ă cînd stau pe loc0 e fi&ă fără ca, în acelaşi timp, să poţi preciza unde anume se uită! 'e să mai spun de felul în care mer#) par absolut lipiţi de "obiectiv", ca şi cum un ma#net cu totul special îi ţine aproape de el! +mposibil să te strecori între ei şi persoana care le-a fost dată în pază! -u ştiu decît un sin#ur om care a reuşit, cel puţin în două rînduri, şi lucrul este cu atît mai e&traordinar cu cît e vorba de o persoană cu o siluetă masivă) istoricul şi criticul de artă %adu =o#dan! A dată a făcut-o la 'otroceni, cînd a apărut ca din pămînt în faţa Papei 3căruia i-a ţinut un speec$ şi i-a înmînat un album4, în vreme ce miniştrii, ambasadorii şi alte persona$e importante se smiorcăiau pe la uşi sau aşteptau cuminţi la coadă să le vină rîndul! " doua oară, la desc1iderea (îr#ului de 'arte de la =ucureşti, în mai MGGB, cînd, tot aşa, s-a întrupat pe neaşteptate în faţa %e#elui şi i-a spus, cu vocea lui cavernoasă şi cu privirea de 8t! =ernard epuizat după o lun#ă misiune alpină) "/a$estate, sînt profesorul %adu =o#dan, cel care a făcut inventarul obiectelor de la Peleş după plecarea /a$estăţii ,oastre din ţarăL .u sînt, /a$estateL ,-am scris, /a$estateL +nventarul de la Peleş, /a$estateL" "5a, mi-aduc aminte", a mormăit nazal /a$estatea 8a, privind ca un mare timid ce e, prin şi dincolo de "profesorul =o#dan"! -e îndreptăm cu toţii, pe coridoare întortoc1eate, către biroul directorial! %e#ele are un pas mare, de lup bătrîn, şi de-abia mă pot ţine după el, încercînd să depăşesc, prin sprinturi scurte, cînd pe dreapta, cînd pe stîn#a o #ardă de corp care îmi simte traseul, ca să zic aşa cu spatele 3nu-mi dau deloc seama cum de reuşeşte4 şi mă bloc1ează scurt, de fiecare dată, cu un pas lateral pe care îl face

în ultima clipă! 5upă ce de două ori sînt #ata să-l iau în braţe şi bolborosesc un "pardon" $enat, renunţ, obosit! 5e altfel, /a$estatea 8a nu pare să sufere foarte tare că nu i se face conversaţie! "$un#em în biroul directorului! 5e cum intri, de pe peretele de vizavi te întîmpină, bătută în metal, o inscripţie cu litere mari, #ălbui) "-u aruncaţi mucurile pe $os! @olosiţi scrumiera!" Cest Duoi Wa?, întreabă vădit interesată %e#ina, aprinzîndu-şi o ţi#ară! "^ăă!!!", încep să răspund şi îi cer a$utor din oc1i lui At1ello! 1>ous (o9ez, >oire ,a)este... ― continui ― les me!ots..., il faut pas les )eter...Cest plutot mXc$e....1 At1ello intervine şi începe o poveste cu cole#ii lui care, după %evoluţie, fumau în birou şi!!! %e#ina dă din cap şi se #îndeşte la altceva! -e aşezăm, %e#ina îmi indică un loc pe o sofa lîn#ă %e#e! 8întem şase persoane în cameră, plus doi c1elneri tineri care, după ce pun în faţa fiecăruia o farfurioară cu două triun#1iuleţe de pîine acoperite unul cu o felioară de somon şi altul cu cîteva icre ne#re şi o coa$ă de lămîie, se lipesc de perete ţinînd un şervet alb pe braţ! 'onversaţia se lea#ă #reu! *ncep să depăn amintiri din prima mea vizită la ,ersoi&, în BCCB! La un moment dat, uşa se desc1ide şi în cameră pătrunde domnul ?olender, directorul Aperei din ,iena, sosit pentru sărbători în (imişoara natală sau, poate, special pentru această ocazie! .ste un domn către 7G de ani, ele#ant, pomădat şi semănînd teribil cu @ran< 8inatra bronzat, după ce îşi pusese o dantură nouă şi relansase $it"ul 2tran!ers in t$e ni!$t. "re de aceea un smile dezinvolt şi de cum păşeşte în cameră, începe să vorbească scoţînd din buzunarul de la piept, cu un #est ocrotitor şi #ri$uliu, o 1îrtiuţă ponosită pe care i-o prezintă re#inei 3alături de care fusese aşezat4, e&plicînd însă în aşa fel încît să audă toată asistenţa) e vorba de un &ero&, care a a$uns pe căi ocolite la el, făcut după o foto#rafie dintr-un ziar de epocă în care se află şi /a$estatea 8a %e#eleL %e#ina îmi trece 1îrtiuţă ― pe care se distin# cu #reu cîteva siluete cenuşii 3într-un parc24 şi o siluetă mai mică, îmbrăcată în alb ― spre a i-o da %e#elui! "5e cînd e2", întreabă, nazal, %e#ele! "5e cînd e2", îi transmit întrebarea dlui ?olender! "-u ştiu", răspunde dl ?olender! "-u ştie", îi transmit %e#elui! ""L", mormăie din nou %e#ele şi îşi apropie peticul de 1îrtie de oc1i! ". din NHM, pentru că, uite-mă, aici sînt eu şi aveam BG ani!" ". din NHM", transmit mîndru asistenţei, pentru că eram si#ur că mormăitul %e#elui nu-l auzisem decît eu! 1&st"ce Due nous lFa(ons, cette p$oto?1, îl întreabă %e#ina pe %e#e! 1+$, oui:1, răspunde %e#ele! 1De toute maniYre, cFest un don pour >os ,a)estVs1, anunţă ceremonios dl ?olender! 5in cînd în cînd, uşa cabinetului directorial se desc1ide şi At1ello mai strecoară în cameră cîte o notabilitate sau cîte un prieten care se înclină, clipeşte des, se uită o vreme la peisa$ul re#al şi apoi iese tiptil! La un moment dat apare şi primarul care îşi cere scuze că a întîrziat) a trebuit să-l întîmpine pe Preşedinte la aeroport! Aftează, lăsîndu-ne să înţele#em că misia e misie, dar altceva e de fapt în sufletul lui! . timpul să coborîm pe scenă! %e#ia e de o simplitate deconcertantă) în fundul scenei, cu faţa către sală, sînt aliniate şase scaune de catifea roşie! *n faţa lor, la cîţiva metri, două microfoane! -e aşezăm! At1ello ocupă scaunul din e&trema stîn#ă, eu pe cel din e&trema dreaptă, iar persona$ele ro>ale scaunele centrale dintre noi! %e#ele stă în dreapta lui At1ello, apoi vine %e#ina, principesa şi, în sfîrşit, principele %adu, pe care îl am astfel în stîn#a mea! (ra# cu coada oc1iului la pantofii ne#ri ai principelui şi mi-i aliniez pe ai mei după ai lui! 'a să fiu mai si#ur, îi verific încă o dată, uitîndu-mă şi la pantofii %e#elui! (otul pare să fie în re#ulă! %e#ina poartă nişte "apresc1iuri" pînă sub #enunc1i 3s-ar zice că tocmai a coborît dintr-o sanie trasă de reni4, iar principesa pantofi ne#ri cu tocul scurt! 8tăm cu toţii cuminţi, cu mîinile spri$inite una peste alta în poală, cu trunc1iul uşor înclinat în faţă! A clipă am senzaţia că sîntem o trupă de dans modern care a luat, într-o atitudine 1ieratică, poziţia care precedă primul acord al muzicii şi că, de îndată ce banda va porni, ne vom scula în acelaşi timp şi vom începe, cu aceleaşi mişcări din mîini, cap şi picioare, un dans nervos şi bine ritmat! 5e fapt, de sculat de pe scaun se scoală numai At1ello, de îndată ce aplauzele s-au înc1eiat, le salută pe ma$estăţile şi pe alteţele lor şi îmi dă cuvîntul! *n timp ce vorbesc, mă #îndesc dacă am voce de bariton sau de bas! (rebuie să verific şi asta! :rmează "lteţa 8a! . înalt, brunet şi îşi potriveşte, ridicîndu-l mult,

ci şi copiilor acestora! =a răzbunarea +storiei a fost atît de teribilă. un bileţel pe care este scrisă o adresă) blocul!!!. ireal de frumos! 'uprind cu privirea. vă implor. îmi înclin trunc1iul către urec1ea dreaptă a principelui şi întreb. vesel sau trist! Principelui i se pare că cea mai însemnată realizare a %e#elui este nu numai aceea de a fi supravieţuit duşmanilor şi călăilor lui 3recte lui G1eor#1iu-5e$4. 8puneţi-i să mă caute şi pe .microfonul! + se adresează de fapt %e#elui! -oi ceilalţi. încît în cele din urmă %e#ele a a$uns să doarmă c1iar în casa călăului său! 9i nu sin#ur! " adus-o şi pe %e#ină! "poi a venit şi principesa /ar#areta "şi cu mine". ca soluţie. ceva de #enul "/inunatL" sau "'e te&t e&traordinarL". dintr-un colţ al foaierului. albumul mare şi alb. sînt politicos şi nu fac decît să îmi manifest interesul cerînd o informaţie despre sor#intea temporală a te&tului! *n acelaşi timp principele e liber să înţelea#ă) "'înd ― adică în ce moment de !raţie ― aţi scris pa#inile acestea2"! 'eea ce de altminteri şi face! "A. fiecare. "lteţa 8a se ridică şi se înclină sfios către sală. deosebit de astuţioasă! Pot să-mi spun) 'e onest sîntL *n loc să mă pretez la o laudă neruşinată. în stîn#a mea. eta$ul!!!. cu o mînă tre-murîndă. alcătuită din vorbe şi din zbucium şi neînsemnînd nimic!" :n domn în vîrstă se apropie de mine! *mi întinde. apoi se aşază iar. dar în ultima clipă mă răz#îndesc ― cum se pot scrie nişte pa#ini atît de elaborate şi sensibile în avion2 ― şi mă retra# la locul meu. în avion!" :imirea mea ia acum c1ipul unei tăceri pioase! Par că mai vreau să spun ceva. cu un mic vibrato în voce) "'înd aţi scris pa#inile acestea2" 8înt foarte mîndru de mine. la sfîrşit. nu întîrzie să apară! "AL ― spun! *n cerL 'e vrea "lteţa . "şi prinţul -icolae"! 8ala este vădit emoţionată! 8trăbat cu privirea dincolo de perdeaua luminii reflectoarelor şi îmi spun că media de vîrstă a celor prezenţi să tot fie de vreo Z[ de ani! *ntre timp. ţinînd discursuri. de pe D noiembrie. înfrînt. "lteţa 8a îşi reia locul. cei de pe scenă şi cei din sală. precizează principele. o poveste spusă de un idiot. toţi ceilalţi. cu profilul stîn# către sală. plictisindu-ne şi plictisindu-i pe ceilalţi! 5upă o pauză de zece minute. copleşit. răspunde. lipit la piept. descriind. în "8ala A#linzilor". cu cel drept către %e#e. aplauzele continuă. "lteţă2" ― ". "lteţă2" ― "*n cer la propriuL" 9i simţind că mă sufoc de uimire. dar evit deopotrivă insuportabilul tăcerii cînd aerul. sîntem condamnaţi la limbuţie şi ne petrecem viaţa e&plicînd. desi#ur. da! *n cer. cred că este a cincea oară că sînt sărbătorit pentru aniversarea mea! /i se pare cam mult! 5rept care vă doresc tuturor 68ărbători fericite7!" *mi spun că numai un %e#e şi un înţelept au dreptul să nu spună nimic. ar#umentînd. principesa şi principele sînt instalaţi la o masă lun#ă florentină. în avion. cele patru #ărzi de corp îşi ocupă poziţiile. BC decembrie şi. indiferent dacă ceea ce spune este serios. întrea#a scenă şi îmi dau seama că nu înţele# o iotă din "spectacolul istoriei"! 'um sună vorba aia2 ". care acum se odi1neşte pe #enunc1i. de la înălţimea pe care au atins-o. în vreme ce "lteţa 8a %e#ală îl învăluie cu o privire caldă.oastră să spună2" ― ". telefon! !! "5omnule Liiceanu. are loc şedinţa de auto#rafe! %e#ele.orbindu-i %e#elui. pentru că am aflat în ultima clipă că trebuie să vorbesc şi a trebuit să le scriu pe drum. sala aplaudă. intrarea!!!. le-am scris în cerL" /ă priveşte drept în oc1i pentru a savura surpriza din privirea mea. care. principele are un ton nespus de trist. să spun ceva! 5ar ce2 Peapăn şi distins. la propriuL" :luirea mea este totală! "*n cer la propriu. %e#ina. evit banalitatea unei aprecieri ipocrite. cu podul palmei sale! "dică) ""i fost minunatL" 8imt că la rîndul meu se cuvine să fac. se înclină complice către mine) "*n avion!!!" ― "*n avion!!! Pa#inile acestea în a-vi-on. îndreptîndu-mi iarăşi trunc1iul şi coborînd în mine pentru a rume#a mai bine ceea ce am aflat! /urmur încă o dată "în avion!!!. numai ei. rămînînd la o distanţă respectuoasă. vibrează sub pintenul aşteptării! "şadar.i da. sîntem doar martorii privile#iaţi ai acestei adresări! . "lteţa 8a şi-a înc1eiat discursul cu un "La mulţi ani. adică de soluţia pe care am #ăsit-o! 4ntrebînd. 1m" şi mă zidesc într-o meditaţie admirativă! *ntre timp /a$estatea 8a %e#ele s-a ridicat! ".i bine. se pot lepăda de cuvinte! -oi. şi. întrebarea "'înd aţi scris pa#inile acestea2" mi se pare. prizonieri ai verbului. că mai vreau să cer o lămurire pentru a înţele#e cît de cît miracolul. avînd pe copertă c1ipul %e#elui la MG de ani. apăsîndu-i scurt mîna. daţi-i /a$estăţii 8ale adresa mea. apartamentul!!!. se formează o coadă din doamne şi domni care ţin. /a$estateL".

cum ieşim din birou. întrucît. în anii. un zîmbet de recunoaştere către . că întîrzie. te bloc1ează.MB martie va fi pe tron! . în mai multe rînduri vreme de o oră. peste sutană. bentru mine2 8au bentru ca să mai bot să fac ceva bentru ţară2" Principesa /ar#areta se apropie şi ne anunţă că a căzut de acord cu principele ca acesta. pe cele patru #ărzi de corp cu firele lor răsucite care le ies din urec1i şi le intră sub 1aină! 8c1iţez. şi l-ar obosi mai puţin şi pe %e#e. tocmai a muşcat dintr-un fursec cu cremă verde şi se pre#ăteşte să-şi toarne un pa1ar de @anta! +ntervin prompt. deşi în cameră este cald! Lucrul acesta mă face să cred că e pe picior de plecare. ci direct sălii! "r introduce un element nou. fratele mamei care. aşezaţi unul lîn#ă altul! "5aN #e ― răspunde %e#ele ca un copil bosumflat ― de unde să ştiu. cu +liescu. o zi-două. în timp ce torn lic1idul #alben în pa1ar. întîrzie în mi$locul casei îmi induce o nelinişte crescîndă! =ănuiesc că starea asta se e&plică prin faptul că ceva care se anunţă ca iminent întîrzie să se întîmple! :n om îmbrăcat ca pentru a ieşi te proiectează către o plecare ne-întîrziată. care altminteri trebuie să-l privească în oc1i pe vorbitor pe tot parcursul discursului! /ă #răbesc să spun că ideea mi se pare e&celentă! Plecăm către scenă şi. cu o tresărire plăcută de familiaritate. cum spuneam. la (eatrul de 8tat din "rad! "$un# la BKHG şi. fără nici un succes. inclusiv pe consilierul primăriei şi pe ar1iepiscopul de "rad. psi1olo#ic. Prea 8finţia 8a (imotei! 8eviciu. la #e era be scenă!" 8oarbe din @anta şi adau#ă) "8înt oameni broşti ― dat fiind că nazalizează tot timpul. în biroul directorial. într-un soi de stand b9 pe care nu l-ai prevăzut! "ceastă suspendare silnică şi arbitrară a cur#erii realităţii. se sfîrşise mai devreme. cred că răul mi se tra#e de pe la BG ani şi trebuie pus în seama unui unc1i din 'aracal. atîta tot! . neclintit. nu eşti pre#ătit! 5e fapt. în palton şi cu potcap. tră#ea la noi în 'otroceni. faţă de ieri la (imişoara. iarna. dimpotrivă. păstrîndu-şi paltonul. 8finţia 8a vorbeşte cu /a$estatea 8a %e#ina. %e#ele stă sin#ur lîn#ă masa cea mare. îi #ăsesc pe toţi. că nu mai pleacă. pînă la ora C. principesa cu principele vorbesc retraşi într-un colţ. proiectat în iminenţa plecării. 6p7 şi 6c7 devin 6b7 şi 6#7 ― care-şi în#1ipuie !!! =ăi #um2 Ge-şi în#1ipuie2 Gă am făcut asta. ma$estăţile şi alteţele lor sosiseră de$a. această pană mesc1ină bă#ată de un om în palton în roata timpului creează o aşteptare pentru care. îl vedeam aşezat pe un fotoliu. ai copilăriei mele din 'otroceni! 5eocamdată însă. de altminteri fericiţi. cînd desc1ideam oc1ii. domnule Liiceanu. de cîte ori îl vedeam cu coada oc1iului lîn#ă mine pe 8finţia 8a. cărui zeu îi $ertfea intervalul dintre orele 7 şi C ale dimineţii! *n orice caz. #ă eu mă uitam în faţă. de cîte ori venea în =ucureşti. ?ălma#iu şi ?unedoara. de la la K astăzi după-amiază. mîncînd cu oarecare plăcere fursecuri cu cremă maro. cu paltonul pe el şi căciula pe cap. le re#ăsesc. pentru că ceremonia de înmînare a c1eii oraşului /a$estăţii 8ale %e#elui. cînd se ridica.ă implor. domnule Liiceanu. îmbrăcat de stradă. daţi-i biletulL" &!i 20 ecembrie Lansarea de astăzi era prevăzută pentru ora BO. poartă un palton #ros #ri. să nu se mai adreseze %e#elui. la primărie. îşi termina treburile şi îşi lua bilet de întoarcere pentru a doua zi la BG dimineaţa! 5ormea în cameră cu mine! La ora 7. peste o $umătate de oră. îşi lua rămas-bun de la toţi şi pleca la #ară! --am reuşit niciodată să aflu nici de la el. să văd într-o încăpere oameni îmbrăcaţi ca pentru afară! 8pectacolul cuiva care.ă implor. de sărbători. stînd pe sofa pe scena (eatrului din "rad. va coborî pe scenă. în vreme ce faptul că rămîne. verde şi roz de pe nişte platouri risipite pe o masă mare aşezată în mi$locul camerei! %e#ina stă de vorbă cu ar1iepiscopul care. în mi$locul camerei. îi iau sticla din mînă şi. cu paltonul pe el şi cu căciula pe cap! /îna dreaptă era spri$inită de mînerul unei valize lipite de fotoliu! 8tătea aşa. m-am pomenit proiectat. cu toate acestea. ceea ce se va dovedi a nu fi deloc aşa. şi voi lua loc lîn#ă el pe una dintre sofalele din catifea #albenă instalate acolo anume pentru noi! -u ştiu de ce suport #reu. în discursul său. (a fi pe tron pe BJ martie: 8ă mă caute. îl întreb pe /a$estatea 8a cum a fost ieri la Aperă cu Preşedintele în lo$ă! *i văzusem dimineaţa într-un ziar. nici de la ceilalţi.

sînt 1ieratici la culme. să-l însoţească tot timpul lecturii şi în tot acest timp faţa nu i s-a sc1imonosit cu un milimetru! 'a şi cum plînsul acesta avea o viaţă a lui. făcîndu-şi de fiecare dată apariţia din culise! .oastre. după ce. perfect simetrice. ca să zic aşa. cu aceleaşi măsuţe $oase şi rotunde în dreptul lor! Pe sofaua din dreapta fotoliilor se aşază principesa şi principele. era un plîns căruia i te puteai alătura. în faţa a peste o sută de persoane. binecrescut şi emoţionat. nici un muşc1i nu li se mişcă pe faţă şi au privirea aceea care bate departe şi care trece prin tine ca şi cum n-ai fi! +arăşi simt cum mă cuprinde admiraţia privindu-i! 5acă aş fi avut norocul să mă nasc mai tîrziu. din penumbra sălii. ar1iepiscopul şi cu mine! 'onsilierul primăriei.oastră. din ultimul rînd. în numele tuturor celor care vă poartă recunoştinţa lor! -u vă vom uita. nici vorbă.unul dintre tinerii robuşti! /ă i#noră cu desăvîrşire. o viaţă dictată de viaţa pa#inii şi acompaniind-o în c1ip necesar! . cred că mi-ar fi plăcut să fiu bod>-#uard! /eseria asta îţi satisface toate or#oliile) eşti tot timpul în prea$ma oamenilor importanţi! 9i nu o oră sau două ca mine acum. priveşte fi& înainte. prin omenia /a$estăţii . cred. /ar#areta. pentru că de fapt el depăşea drama unei persoane şi devenea plîns în orizontul unui destin comunitar! 'red că romEnii nu . două sofale din aceeaşi catifea. împreună cu mama /a$estăţii . în foaierul casei. ci de dimineaţa pînă seara! *n sfîrşit!!! "$un#em pe scenă! 5ecorul este aici altul! *n mi$locul scenei se află două fotolii din pluş #alben ― în care se aşază %e#ele şi %e#ina ― cu o măsuţă rotundă între ele! *n dreapta şi în stîn#a fotoliilor. se întoarce şi îmi adresează un zîmbet cald ― pomeneşte mereu de "editura "nastasia"! *mi spun că nu e dramatic. tînăr.i bine. se apropie de obraz şi întrerupe rosto#olirea lacrimii către bărbie! "re. din locul în care sînt! -u răspunde. nici să-l oprească! L-a "lăsat". totodată. %e#ina nu înţele#e. aţi intervenit în repetate rînduri pentru 'omunitatea evreilor din %omEnia şi aţi salvat. 8ireL *n BC H. /a$estate. îndoit.orbim în aceeaşi ordine ca şi la (imişoara. dar dacă e nevoie!!!" 'onsilierul primăriei îi dă cuvîntul şi totul mer#e bine. nu m-am simţit stîn$enit! /ai mult. către omul pe care nu-l poate zări în întunericul sălii. mă mî1neşte nespus de tare. principele citeşte la fel de trist ca şi ieri te&tul despre /a$estatea 8a. în BCHG. pentru o clipă. principesa şi principele şuşotesc între ei. şi am vîrsta . 'arol al ++-lea se urcase pe tron! 'itea. unde re#ina .lena. întrucît mă le#ănam în iluzia că se lămuriseră în privinţa mea şi că mă acceptaseră ca pe un tip A. în afară de faptul că re#inei "na 8finţia 8a îi spune ""lteţa 8a %e#ina /ar#areta". iar eu nu pun la suflet! 'ît pentru cei din sală nume ca "na. înainte ca lumea să apuce să se ridice. sin#urul plîns la care. şi văd cum lumina reflectoarelor i se frîn#e şi îi $oacă sub pleoape! 'înd prima lacrimă porneşte. cel mai frumos plîns din plînsurile pe care le-am văzut! L-am văzut plîn#înd cînd îşi evoca mama în c1iar casa de pe . "nastasia sau ?umanitas sînt simple nuanţe sonore care nu afectează cu nimic e&celenţa (izuală a spectacolului! 5e îndată ce consilierul primăriei anunţă şedinţa de auto#rafe care urmează să înceapă c1iar pe scenă.! . izbucneşte un #las) "8înt şeful 'omunităţii evreieşti din "rad. %e#ele spune din nou cele două propoziţii despre sărbătorirea în e&ces a aniversării sale şi le adresează celor de faţă urările de 'răciun! /ă aplec către 8finţia 8a şi îl întreb dacă nu doreşte să spună ceva din partea =isericii! "-u m-am pre#ătit. asistînd.oastre. principesa îi apasă din nou principelui mîna cu podul palmei cînd acesta revine pe sofa. pentru că oricum %e#ele nu aude.lena locuia într-o adevărată recluziune cu /i1ai copil. zeci de mii de vieţi! -imeni nu v-a mulţumit vreodată pentru asta prin viu #rai! Permiteţi-mi să o fac eu acum. domnule profesor. arătătorul. fapt care. o pa#ină de o simplitate desăvîrşită ― şi plîn#ea! Arice plîns care durează creşte în intensitate şi devine c1inuit! Plînsul %e#elui era e#al şi nu-i an#a$a decît oc1ii! 5in cauza asta părea un plîns senin şi poate că din cauza asta %e#elui nici nu-i era ruşine de el! -u încerca nici să-l ascundă. care trebuia respectată. acolo este sediul +-G =an<4. ne salută şi îi introduce pe vorbitori. 8ireL -iciodată!" /ă uit la %e#e. pe cea din stîn#a.iseleff 3astăzi. l-aţi împiedicat în repetate rînduri pe "ntonescu să facă deportări. iar cînd se referă la "luminile pe care le-a revărsat peste ţară domnul profesor" ― o spune pe tonul acela cucernic şi mieros al ierar1ilor noştri şi. re#ina .

apoi simetric. cerea. din spatele mesei.mai ştiu astăzi nici măcar pentru ce trebuie să plîn#ă! 'înd nu cad în băşcălia care le însoţeşte ca o umbră fiinţa socială. 6n război. vădit fericită. nici după un tip anume de discurs! 8in#urul lucru care îi uneşte este ori#inalitatea demersului! "stăzi după-amiază. de obicei . în toate împre$urările asemănătoare în care m-am aflat cu familia re#ală. în dreapta. punînd de#etul în locul e&act unde aştepta semnătura! :neori era vorba de o foto#rafie din carte. re#ina . ambasadorul Germaniei la =ucureşti. le-a suferit ― cîtă vreme a rămas în ţară ― din partea lui 'arol! " plîns apoi despărţirea de %e#ina-mamă cînd aceasta 1otărăşte să pună capăt umilinţelor şi să plece în +talia! 'arol nu-i va permite să o vadă mai mult de o lună-două pe an! " plîns apoi pe peronul #ării =ăneasa. apariţia fatală a două tipuri de fi#uri) nebunii şi nostal#icii! Primii nu pot fi catalo#aţi nici după vîrstă. cînd a principesei. în clipa în care %e#ele păşeşte pe peron. cartea re#inei s-a dovedit a fi în scurtă vreme o armă subtilă şi redutabilă. 1ipnotizat.lena. ultimul lucru pe care %e#ele îl zăreşte este silueta unui ofiţer cu capul întors către va#onul re#al şi cu faţa scăldată în lacrimi! Lumea din sală. sub semnătura ei. cum le scoate şi cum îi propune re#inei să înceapă să semneze pe prima dintre ele. mai întîi semnătura %e#elui în partea stîn#ă a pa#inii ― "/i1ai" ―. non: 8on: CFest trop:1 o aud pe re#ină spunînd. vine semnătura principelui! Perindarea aceasta este însoţită de obicei de aplecări discrete peste masă. peste umărul re#inei. cu prada obţinută în mîini. a plîns din cauza ve&aţiunilor pe care mama sa. împotriva voinţei celuilalt! *n mai puţin de un minut. cum femeia desc1ide plicul cu foto#rafii. în #rupuri drămuite de doi dintre bod>-#uarzi. de obicei. femeia umpluse cartea cu semnăturile celor aşezaţi acolo. semnătura re#inei ― ""na" ―. desc1isă rapid la o nouă pa#ină. la ora dimineaţa! "Plîn#ea ca un căţelandru". sub cele două semnează principesa şi. nu sînt capabili nici să #enereze plînsul istoric şi nici să se alăture celor care ştiu pentru ce anume se cuvine să plîn#ă! -u se poate spune că plînsul nu a $ucat un rol în viaţa re#elui /i1ai! 'opil fiind. în vreme ce scutierul în scurtă de piele din dreapta mesei o în1aţă pe femeie de cot! @emeia îşi tra#e. pe aceeaşi pa#ină. aici vă plac eu tare de tot cum arătaţi!!! 'a mireasă!!! 9i aici. pe peronul #ării din 8inaia! (rupa de ofiţeri aliniată în #ară primeşte ordin. ci pe suprafaţa lucioasă color! 1+$. cînd în faţa %e#elui. în vreme ce ceilalţi doi ve#1ează în dreapta şi în stîn#a mesei lun#i care a fost instalată în mi$locul scenei şi la care cuplul re#al şi cel princiar s-au aşezat pentru auto#rafe! Aamenii trec cuminţi prin faţa mesei şi primesc. tocmai pentru a semna! /ă trezesc. cînd a principelui! ""iciL ― spunea. cînd a altuia dintre cei patru aşezaţi în spatele mesei! /uta cartea. începe să urce pe scenă. o (iaţă şi un plic cu foto#rafii! /înuită de posesoarea ei cu o de&teritate ieşită din comun. fireşte. cînd a re#inei. în cea de a doua cate#orie ― nostal#icii ― intră bărbaţi foarte în vîrstă. să se întoarcă cu faţa la zid! 'înd trenul se pune în mişcare. după cum o dicta conte&tul şi după cum aprecia ea. în $osul pa#inii. semnătura cînd a unuia. de pildă. pentru că mai fiecare are ceva de spus au#ustelor persona$e! "m observat. unde ziceţi povestea cu fantomele! !!" %e#ina semnează fără să înţelea#ă ce bolboroseşte femeia! La fel şi ceilalţi! -ebunii au darul de a obţine rapid ceea ce vor şi. demn. doamnă2". în clipa în care văd. cu cîinele!!! "ici. cu albumele albe strînse la piept. nici după se&. cotul şi pleacă.ste condus de Petru Groza la tren. în Con(orbirile cu /ircea 'iobanu. va nota mai tîrziu @abricius. cînd tatăl său era pe treptele trenului care urma să-l ducă în e&il! L-a ru#at să-l ia cu el şi să nu-l lase sin#ur la cei BD ani neîmpliniţi. alteori de un pasa$ subliniat! ""ici!!! 9i aici!!! ". cu "n-tonescu. un exil. %e#ele povesteşte care a fost ultima ima#ine pe care a luat-o cu el din %omEnia şi care l-a însoţit în tot e&ilul ca memento al tra#ediei ţării sale! Pe HG decembrie BC 7 este obli#at să abdice şi să plece în e&il! . cu le#ionarii lui 8ima şi cu destinul neclar al ţării! 8cena are loc la 7 septembrie BC G. cu #lasul tremurînd şi împin#înd poza cu mîna! +ntervin cu un "5ar e posibil. în sfîrşit. între foi erau puse cîteva zeci de semne din bucăţele de 1îrtie! @emeia desc1idea cartea la primul semn şi. într-un anumit loc al pa#inii. dar nu pe dosul pozei. o femeie între două vîrste s-a apropiat de masa cu semnături ţinînd în mînă cartea re#inei "na. într-un colţ anume.

cer /a$estăţilor Lor permisiunea să mă retra#! . faţa plină de vinişoare roşii şi albăstrui. cu un surtuc ciudat plin de c1eotori! "re părul alb. mersul falnic şi nesi#ur în acelaşi timp ― şi vorbeşte tare! "8ire. într-o coadă care începe în foaier şi urcă pînă la scenă.in de fiecare dată în faţa mea. democraţie!" Je suis ra(i. care acum sînt #oale.oastre şi /a$estatea . îmi spun. locul din centrul rampei către care avansează artiştii lirici cînd a$un# la aria principală. cu o scurtă ridicare din umeri! . începe prima strofă cu o voce tunătoare şi îndeamnă publicul ima#inar să-l urmeze! -u îl urmează nimeni. +ată-mă. îmi permiteţi. cum se spune în "rdeal! 2002 1 ianuarie -u poţi să ţii "$urnal" decît în mar#inea unei e&pediţii 3militare. aud apoi. 8ire. reculează corespunzător! "-u aici". în sfîrşit. către sală!" 9i îi indică bătrînului. aşadar!!!" . scuturîndu-le. începe. care este evident fericit de propunere.u în mar#inea a ce îl ţin2 'el puţin. în spatele lui. ci sînt strînşi.către CG de ani. scenariul din 7 mie şi una de nopţi îmi spun mereu cîte o poveste. vă mai aduceţi aminte cînd!!!" şi apoi este evocată fie o manevră de la o şcoală militară la care %e#ele a asistat. fie trecerea în revistă a unor trupe! =ătrînul din după-amiaza aceasta. preluat. de secol BC. sesizînd bloca$ul care e pe cale să se producă. ştiinţifice4 ― sau a operei proprii! . după care se întoarce către mi$locul scenei unde şedinţa de semnături continuă. cu un sin!ur persona). prinţ îndurător şi crud. intervine prompt #arda din stîn#a %e#elui. apoi "driana =abeţi şi /ircea /i1ăieş cu soţia! "vem "să povestim". cu alveola parterului încununată de două brîuri de lo$i suprapuse! (otul e în catifea roşu-putred şi în ample stucaturi aurii! Aamenii nu mai sînt pe scaune. le#ănat-ardeleneşte) "8per că nu voi fi supărat pe nimeni!" La rîndul meu. cerînd şi oferind pentru fiecare clipă în plus povestea uneia care s-a scurs! . "în faţă. într-un fel sau altul. în cel mai bun caz.oastră! !!" %e#ele îl priveşte cu c1ipul său imobil! "8ire. trebuie să a$un# la (imişoara unde mă aşteaptă prietenii la care am tras. ridică. care se apropie de %e#e fără să aibă în mînă albumul sau vreo carte. să cînt 0mnul -e!al?1 ― "5a#ă vrei!!!". acolo. îmi răspunde. o sală frumoasă. Jurnalul de la %ăltiniş pornea de la o e&pediţie a #îndului! 5ar acesta2 Poţi să-ţi priveşti viaţa ca pe o e&pediţie2 Poţi fi în acelaşi timp cuceritorul şi cel cucerit2 *ncerc să ies din dezastrul în care mă aflu nu scriind. eram la /înăstirea 5ealului cînd tatăl /a$estăţii . nu-mi fac iluzia că sînt scriitor! 8înt doar bolnav sau. răspunde %e#ele! =ătrînul face un pas înapoi şi cei care îşi aşteaptă rîndul. 'el puţin. #eo#rafice. se înclină şi murmură. cu Palatul %e#al! "dresarea lor către %e#e începe îndeobşte cu un "8ire. care au făcut parte fie din vreun corp de #ardă. vreme de vreo trei minute. familia doctorului psi1iatru (iberiu /ircea.ste O seara. pentru a amîna deznodămîntul! 8imt că dacă aş tăcea. poartă cizme şi e îmbrăcat oarecum vînătoreşte. mai aşteaptă o clipă! (rebuie să mai auzi o poveste! /ai ţii minte ce s-a întîmplat atunci2 "scultă! (ocmai se năştea fiul tău!!! Pii minte unde erai2 "scultă. braţele în sus. fapt care însă nu pare să-l deran$eze! Qbiară la rampă fericit. pe unul dintre cele două culoare ale sălii! =ătrînul îşi înalţă privirea către lo$ile de la eta$. imitînd barocul vienez. m-ar în#1iţi fără urmă viaţa pe care o mai am în faţă! ""scultă. fie au avut de-a face. oc1ii albaştri şi lăcrimoşi. acceptat ca unul interesat de buna desfăşurare a lucrurilor! %espir uşurat! *ntre timp bătrînul a a$uns la mar#inea scenei. ci po(estind. convalescent! (răiesc. a pus un picior în faţă şi cuprinde sala cu privirea! . îl privesc pe acest lucrător al 8erviciului de Pază şi Protecţie 38PP4 plin de admiraţie! *mi surprinde privirea) ""sta e.

vreiesc de la @ilantropia! @iind soţia şefului 'omunităţii . ceremonia avea mor#ă) preşedinte. la începutul vieţii4 că tristeţea noastră îi răneşte. maliţia şi tristeţea. îmbătrîneşte cu de la sine putere. .l care numea actul se&ual "o îmbrăţişare". ne-o alterăm sin#uri. astăzi. în care -oica a locuit între BC77 şi BCDH 3aşadar în "perioada Jurnalului1) ― astăzi pe locul ei se înalţă un fel de buncăr al =ăncii -aţionale ― şi 1otelul 'indrelul 3"1otelul Partidului"4 la care tră#eam de obicei cu "ndrei. de vreme ce e#oismul este tocmai capacitatea şi nevoia noastră de a-i ane&a pe ceilalţi stărilor noastre! =una dispoziţie era la ea soluţia pe care o #ăsise la #ri$a de a nu-i trece altuia povara eului tău! *n plină metastază.4 ianuarie %epezindu-mă ieri. de ce să bat$ocoriţi aşa limba2" A. prin valurile de #rimase ne#ative la care o supunem zilnic! -u poţi vorbi de rău şi nici ironiza rămînînd nepedepsit! +ar melancolia. s-a adresat -oica în troleibuz unui #rup de fete care vorbeau de zor despre 6#a#icul meu7. în se$ururile noastre păltinişene! Pe drumul acesta sînt presărate încă două cabane.vreieşti din %omEnia. cu moartea ei! luni. cum se spune în /aramureş. de ce să spuneţi 6#a#ic72 Qău. înmormîntarea lui =ibi 'a$al la 'imitirul . miniştri etc! Pentru mine. dintre cele foarte îndră#ite de noua #eneraţie. "o îmbrăţişare activă"!!! 8 ianuarie "stăzi la BM.&istenţa ei mi-a su#erat că. străbat aerul tare şi sticlos al pădurii şi poposesc ca o imensă aură porno#rafică. această femeie e&traordinară pe care am cunoscut-o ca mamă a +rinei 'a$al a însemnat ima#inea posibilă a unei specii umane din care au dispărut răutatea. c1ipul lui =ibi 'a$al rămăsese tînăr! "ş adău#a că buna dispoziţie era suprema ei politeţe şi. reia la infinit aceeaşi "frază muzicală". este păcatul suprem! "şadar. "dra#ele mele. un casetofon dat tare le ţine de urît! A formaţie "de cartier". ce vremuri idiliceL 'e s-ar fi făcut -oica. să nu mai aibă "stări". dra#ele mele.. în sc1imb. %euşise. îi sperie sau îi nelinişteşte pe cei din $ur! . pînă la Păltiniş am avut revelaţia felului în care profanul invadează şi acoperă "sacrul". cred. aşa zicînd. 14 ianuarie . fiind sceptică în faţa nemuririi. cred. rămase "ca pe vremuri"! "$un# în faţa primeia dintre ele! Pe terasa $oasă este instalată o masă de pin#-pon# la care doi tineri îşi dispută un meci! La cîţiva metri de ei. iar cînd devenea mai îndrăzneţ. de şopîrle şi de straturile roşiatice ale pămîntului. deasupra brazilor! "5ra#ele mele". limba romEnă e atît de frumoasăL "veţi 6dră#uţul meu7. îşi păstrase zîmbetul şi a murit surîzînd. într-o asemenea specie. oamenii ar muri cu c$ipul tînăr. ca o un#1ie netăiată a naturii! 8trăbat drumul pe care-l făceam prin pădure între cabana MH. un fel comunicativ de a le declara iubire! Qîmbetul care o însoţea în permanenţă era replica naturii ei iubitoare la #îndul 3descoperit cîndva. pentru că transformase buna dispoziţie în conduită şi pentru că încremenise în #rimasa bunătăţii. pus pe pervazul ferestrei. pentru cei foarte apropiaţi. faţa. ca acul unui patefon care nu mai poate ieşi din şanţul plăcii) "'e p!!!a meaL 'e p!!!a meaL 'e p!!!a mea!!!" 'uvintele se ridică în văzdu1. cerîndu-şi pesemne scuze că pentru prima oară îi încărca pe ceilalţi cu povara unei stări a ei. cu tinerii care ascultau în e&taz şla#ărul "'e p!!!a mea"2 . asemeni templelor budiste în#1iţite de $un#la cambod#iană. pentru că este un atentat la adresa eternităţii vieţii. care cresc ca părul unui mort. Pentru că dacă trupul. asemeni oricărui templu părăsit devorat de buruieni. din 8ibiu. sin#urul om pe care l-am văzut trăind în fiecare clipă din punctul de (edere al celorlalţi.

dar ştiu 3şi de aceea nici nu-l pot începe4 că lucrul nu îl interesează! 5ar în fond de ce nu are "ndrei ce face nici cu ?e#el. în culisele e&istenţei mele2 5e unde aerul acesta assure al celor care. strîmbă din nas şi declara) "-ici cu asta nu am ce faceL" ― el i-a rămas şi astăzi credincios! 5e ani de zile mă străduiesc să-l fac să ia o îmbucătură din 2ein und 3eit. o conduc pe /ar#a =ernea acasă. pentru că din cauza blestematei de filozofii 3atît cît a mai rămas din otrava sau eli&irul ei în mine4 nu mă pot raporta la te&tul lui Guenon cu rela&area pe care ceilalţi 3?oria în mai mică măsură4 sînt dispuşi să o aibă! "ndrei "cel nebun întru mistere". 'ătre ora BM noaptea. îl aud murmurînd în sinea lui) "-ici cu ?eide##er nu am ce faceL" %eiterăm periodic proiectul unui seminar despre . din perspectiva lui. deambulează. nereuşind ― între prieteni fiind ― suferă! 5in nefericire pentru mine sînt în mai mare măsură sin#ur decît fiecare dintre ceilalţi trei. ru#ăciunea e făcută pentru cei care nu sînt în ordine! -imeni nu e în ordine! 5acă ar fi cum spui. "ndrei o cîntăreşte din oc1i mefient."stă-seară. bezmetici. de ce şi în cele mai #rele momente îmi e ruşine să mă ro#2 Pesemne că sînt bolnav de teama de ridicol) dacă la capătul celălalt nu e nimeni2 5acă ru#ăciunea mea nu are "sol fenomenal"2 'um să fac să a$un#. mă ascultă o clipă pledînd virtuţile #astronomice ale acestui biftec filozofic şi. urmată de discuţii! 8ituaţia a devenit "dramatică" de$a după primele două întîlniri şi. iar "ndrei. 8eminarul începe cu o e&punere a lui "ndrei. la o adică. e e&act pe dos!" '1iar. privită de sus. un seminar privat în $urul cărţii lui Guenon @e s9mbolisme de la croix.iinţă şi timp cu care îl tot ameninţ de cîţiva ani. pe scena vieţii pe care nu ştiu cum s-au pomenit. ludic. 'oriolan =abeţi ne invită. pustiu! "(e ro#i2"― mă întreabă la un moment dat! "/i-e teamă că nu ar sta nimeni să mă asculte!!!" ― "(e înşeli. a compus-o cîndva la Păltiniş. nici cu .ant. dacă nu prin contemplarea între#ului din care facem parte şi prin localizarea "e&actă" a poziţiei pe care o ocupăm în acest între#2 Pentru a a$un#e ""colo". dincolo de un "mda!!!" politicos şi căznit. la restaurantul %orto pentru o masă in memoriam. după o scurtă adulmecătură. ci cazul cazului lui. este oricînd #ata să se lase transportat în /arele 5incolo pentru ca. o clipă măcar. să poată tălmăci fra!mentul care sîntem! 'ăci cum altfel să ne dăm un sens. aşa cum în această poveste. la propunerea lui "ndrei. nici cu ?usserl şi. eu nu sînt în ordine! /i-e ruşine să apar atît de prost îmbrăcat în faţa lui 5umnezeu!" ― "(e înşeli. pe cei apropiaţi de ?oria =ernea. dar care nu se sfiesc să ţină discursuri competente despre un "dincolo" cu care par că se bat pe burtă2 'e impostură să-ţi dai doctoratul în "cele nevăzute"L 18 'ebruarie 'e s-a întîmplat mai de soi în ultima vreme2 "m început. şi împreună cu "nca /anolescu 3bună cunoscătoare a operei lui Gue-non4 şi ?oria. care a reapărut . o dată cu ru#ăciunea apare şi cel care să o asculte! (rebuie să începi prin a te ru#a!" ― "-u pot! (rebuie să fii curat ca să te ro#i! Ar. în Atopeni! Pomii sînt plini de c1iciură şi pe şosea e ceaţă! 5rumul. nici cu ?eide##er. în punctul înalt din care 8pectacolul Lumii îşi dezlea#ă misterul. nici cu toată filozofia modernă2 +nteresant nu este cazul lui. nimeni n-ar mai trebui să se roa#e! Ar. ca şi mine. cum şi-a zis sin#ur în poezica pe care.orbei cu care a$unsese să-l scoată din minţi pe -oica ― cînd acesta îi plimba pe sub nas cîte o farfurioară cu mîncărică filozofică pe care se c1inuise să o prepare cît mai #ustos şi să o prezinte cît mai plăcut. "ndrei s-a urcat în mai toate ve1iculele care aveau afişată această destinaţie) de la te&tele sacre ale creştinătăţii şi ale reli#iilor orientale şi pînă la stainerismele şi ezoterismele modernităţii! . ea nu face decît să pună încă o dată în lumină ceea ce s-ar putea în c1ip propriu numi 3scuzaţi e&presiaL4 "drama cunoaşterii omeneşti"! +nteresant este totodată ce se întîmplă cînd se strîn# în $urul aceleiaşi mese persoane cu formaţii şi înclinaţii îndea$uns de asemănătoare şi de diferite pentru a putea deopotrivă să stea de vorbă şi să nu se înţelea#ă! +arăşi interesant e cum fiecare crede cu oarecare disperare în "punctul lui de vedere" şi încearcă să-l convin#ă pe celălalt de întemeierea lui şi cum.

o cronolo#ie a acestei călătorii. nu mai e&istă scenă şi culise. raporturi între manifest şi nemanifest.a este. pra#uri. ve1icule. evi şi aioni! *n acest spectacol #rozav. vîrste. este depozitarul adevărului revelat şi el oferă. apar articulaţii între "aici" şi "acolo". pe cu(înt. au a$uns în contact direct cu divinitatea şi astfel au intrat în posesia unui adevăr re(elat care în cele din urmă este consemnat ca atare şi devine text sacru. prin dele#aţie şi ei trebuie să-l creadă pe cel răpit. c1iar şi cele mai prică$ite. verticale care unifică planurile. cosmo#onii subtile. apoi ieşim din scenă pe partea cealaltă! 'ine ne-a distribuit în rolul vieţii2 5e unde. e&cepţionali şi aleşi! "ceştia. nu s-au îndoit o clipă că e&istă un "pe urmă" şi un "dincolo"! (oate presupun rupturi de nivel. sîntem orientaţi. pentru restul oamenilor. tristeţea mea e şi mai mare.la suprafaţă o dată cu seminarul Guenon. ba c1iar dotate cu #rade supreme de fiinţă2 Pe ce poartă a minţii noastre au pătruns ele în noi. tărîmuri diferite. de ani de zile de cînd ne cunoaştem. omul îşi capătă un tîlc. credem în valori. în măsura în care presupun un "cult al morţilor". c1iar. că vrem să ne cunoaştem culisele) am fost distribuiţi. stări ale fiinţei.&istă o morfolo#ie a peisa$ului străbătut. de colo. ierar1ii. fondatori de reli#ii. certitudinea în privinţa unor "stări de lucruri" la care ei nu au altminteri nicicum acces! %eli#iile se bazează astfel pe o oli!ar$ie a cunoaşterii. toate reli#iile dezvoltă o sceno#rafie a lui "apoi" şi "dincolo"! *n marile reli#ii lucrurile se complică. treceri. ce se întîmplă cu noi după înc1eierea spectacolului2 'um arată culisele prin care ieşim2 încotro ne ducem2 (oate reli#iile lumii. interesant nu este cazul meu. de iluminare şi rapt. nu mai putem trăi la întîmplare. cu toţii. subzistente. ştim încotro mer#em şi încotro trebuie să mer#em. cicluri ameţitoare. cortina rămîne definitiv ridicată peste 8pectacolul Lumii!!! @ra#mentul care sîntem îşi #ăseşte locul în între#.c<1art. pentru marea ma$oritate a oamenilor. şi foamea mea e şi mai mare. ea nu poate surveni decît în indivizi izolaţi. opusul acesteia) ea este o facultate excepţională şi validarea ei nu se poate face ― de către cei ce nu au parte de ea 3şi aceştia dau re#ula4 ― decît printr-o acceptare binevoitoare ce nu are nevoie de dovezi! "cea mînă de oameni aleşi 3după criteriul insondabil al !raţiei) fac o e&perienţă care nu e decît a lor. în această panoramare e&tremă a fiinţei. alta cu . ci dimpotrivă una de #raţie. ne-am făcut intrarea în scenă2 'e se întîmplă în culisele prin care am intrat2 9i apoi. care este stră$uit. dintre sus şi $os se precizează. de cînd lumea. disperarea mea e şi mai mare!4 5ar despre ce este vorba2 Plecăm de la premisa că toţi am vrea să ştim ce e cu noi! +ar "ce e cu noi" înseamnă. interpretat şi transmis mai departe prin oficiile specializate ale unor slu$itori ai divinităţii. un punct terminus al ei! Pe scurt. (e&tul sacru. scara pe care avem de urcat se desfăşoară în faţa oc1ilor noştri. zei psi1o-pompi! (oate presupun desprinderi ale sufletului de trup. primim un cod. alta cu 'orbin. viaţa lui prinde sens. -imic nu este de verificat. -u e&istă o stare comună a revelaţiei şi nu oricine are rendez"(ous cu divinul. sau te&tul revelat. pe scena vieţii. venind. totul trebuie crezut! "Problema" pe care o ridică revelaţia este că ea nu face parte din subiectivitatea uni(ersală a subiectului! . alta cu 8finţii Părinţi! +ar eu #ust de ici. "ndrei îmi plimbă pe sub nas cîte o farfurioară) o mîncărică cu în#eri. rămînem şi $ucăm pe ea o clipă. o#lindiri. pe scurt căpătăm un rost şi sîntem rostuiţi ― articulaţi ― în albia lumii! @iecare reli#ie mare îşi are metafizica şi apoi morala ei! Dar cum a)un!e omul în posesia acestor (aste icoane ale lumii? 'um a$un#e el să se raporteze la ele ca "ima#ini" reale. proiecte ale divinităţii. pătrunzînd pe teritoriul lucrurilor pe care îndeobşte nu le vedem ― şi tocmai aceasta este revelaţia ― pe cînd ceilalţi . luntraşi. apoi călătorii ale sufletului. pentru a spune apoi ce a auzit sau văzut "acolo"! "ccesul la 8pectacolul Lumii are loc. raporturile dintre centru şi periferie. nu oricine poate fi transportat şi răpit. profeţi sau sfinţi. pentru cei care nu au avut privile#iul întîlnirii cu divinitatea. principii crescătoare şi descrescătoare. de vreme ce prin e&perienţa fiecăruia dintre noi ele nu pot lua naştere2 %ăspunsul este) prin revelaţie! 5ar cum revelaţia nu este o stare comună de conştiinţă. armonii subtile. unificări succesive. ci cazul cazului meu! 3Pentru că în fond. 1alte şi etape! .

de pildă. în vreme ce în atîtea alte cazuri ei se lasă cu #reu convinşi de lucruri infinit credibile şi susţinute cu probe şi ar#umente e&trem de convin#ătoare2 Pentru simplul motiv că e&istă un a(înt al cunoaşterii care face ca fiinţa umană să nu se poată limita la obiectele pe care i le dă e&perienţa! . mă tulbură şi pe mine aşa cum pe . să nu ştie. pe mine tocmai si#uranţa celor care s-au înstăpînit pe 5umnezeu mă face să ridic #lasul 3e&emplul lui Guenon e tipic4. pentru că cel ce dezvăluie.l este. s-a livrat celei omeneşti. spaimele şi fantasmele noastre. în speţă să accepte că relatarea lui este corectă! *n cazul credinţei lucrurile se complică mai mult. s-a simţit obli#at 3ca să spunem aşa din motive de onestitate intelectuală.ant şi ?eide##er aveau o instrucţie reli#ioasă mai profundă decît are un intelectual umanist astăzi şi totuşi o enormă onestitate intelectuală îi împiedica să facă din 5umnezeu şi credinţă realităţi la îndemînă care le asi#ură celor ce participă la ele un #rad de onorabilitate simetric cu dispreţul care îi acoperă automat pe cei care nu "au acces" la ele şi care îndrăznesc să se întrebe.trebuie să creadă ceea ce primii. supraînălţat pe o scară sau urcat în vîrful unui copac şi poate privi de acolo ceea ce se petrece într-o încăpere situată la eta$! "lţi oameni stau $os şi nu pot vedea ce se întîmplă în încăperea de la eta$ decît #raţie relatării celui care vede! %elatarea pe care acesta le-o face cu privire la cele ce se petrec în încăpere trebuie crezută pe cuvînt! Pentru a fi "credincioşi". în măsura în care unei probleme reale nu-i poate corespunde nici o cunoaştere reală. prin c1iar credinţa sa. . filozofică şi critică4 să-l stăvilească şi să arate pînă la ce punct anume este el îndreptăţit ― ceea ce înseamnă) pînă la ce punct îi corespunde posibilitatea cunoaşterii şi o cunoaştere reală ― şi din ce punct anume avîntul acesta devine total necontrolat. ci după ce viziunea a avut loc în deplină solitudine şi ca urmare a unei retra#eri asumate din lumea obişnuită a celorlalţi! . spune .ant îl tulbura uşurinţa cu care 8Vedenbor# făcea e&cursii în lumea "de dincolo"! 9i . această cupă fără fund a transcendenţei în care pot fi turnate în neştire cele mai crîncene credinţe. felul competent pe care şi-l aro#ă în or#anizarea văzdu1ului. ci dintr-o raţiune supremă care. felul în care vorbesc despre el plescăind de plăcere.cuaţia credinţei se bazează în cele din urmă pe bună-credinţă! 8ă ne ima#inăm. Ar. toate speranţele. lipsa lor de precauţie. tocmai în măsura în care a recunoscut acest avînt. că un om are privile#iul de a fi astfel situat încît să poată vedea ceea ce se petrece într-un spaţiu la care ceilalţi nu au acces! . "arborele . au văzut şi ceea ce nu poate e&ista decît ca domeniu al credinţei! 'redinciosul.&istă în noi.l are nevoie de o cunoaştere care vine nu de )os. cei ce nu văd trebuie să-i facă credit celui ce vede.ant. simplificînd lucrurile. o nevoie cu mult mai înaltă decît "silabisirea în mar#inea celor ce apar"! =a c1iar omul vrea să se simtă liber de re#ula pe care i-o impun simţurile şi conceptele intelectului! . este făcut "prizonierul lucrurilor pe care nu le vedem"! . scamatoriile la care se dedau de îndată ce intră în arena lui. să pună la îndoială! Ar. "posibilul non-manifest" sau "non-manifestabil". cel ce are revelaţia nu împărtăşeşte ceea ce "vede" pe măsură ce vede. uşurinţa cu care îşi apropriază nevăzutul.ant. aici intervine divorţul meu faţă de amicii mei! Qona aceasta. promptitudinea cu care descriu. într-un timp imemorial. sc1ematizează şi fişează absolutul sub pălăria unei "ştiinţe sacre" ce investi#1ează non-naturalul ca şi cum l-ar avea pe masa de disecţie! 5e ce toate astea cînd eu pot să port în mine "frica de 5umnezeu" fără să bat cîmpii despre "@iinţa 8upremă". cum spune Lut1er. ci spune mai întîi că a văzut! 'eilalţi nu au asistat la momentul cînd persoana aleasă vedea ceea ce pentru ei era nevăzut! %evelaţia nu presupune viziunea şi relatarea în direct! 'el ce vede vede fără martori şi relatarea lui este secvenţă în raport cu momentul cînd a văzut! =una lui credinţă nu trebuie pusă la îndoială în două sensuri) credincioşii trebuie să-l creadă pe profet atît în privinţa întîlnirii lui cu 5umnezeu. complicitatea lor în i#noranţă. a posibilului tulburător. cît şi în privinţa acurateţii dezvăluirilor sale! 5ar de ce oamenii acceptă în acest caz să creadă cu atîta încrîncenare lucruri care sînt cu totul neobişnuite şi perfect neverificabile. făcîndu-i dezvăluiri senzaţionale cărora nu le corespunde nici un obiect vizibil! 9i totuşi. #raţie revelaţiei.l spune nu numai ce a văzut.

a unei alte ordini a lucrurilor în viaţa noastră! .liade sînt destule e&emple de intruziune. adică de o natură infantilă. timp de un secol şi $umătate. pe care a fost altoit spiritul bănuitor. stilistic vorbind. arte vizuale şi opere de elocinţă şi au constrîns transcendentul să renunţe la presti#iul ineficace al vidului şi tăcerii şi să . el se poartă ca şi cum acest lucru ar fi posibil şi ca şi cum 'ineva ar fi pitit în trusa condiţiei umane. şar$ă şi apel la venerabilitatea problemei un impas care face parte din însăşi reţeta noastră de fabricaţie! 'înd l-am numit odată neonest 3şi a tresărit4 nu m-am referit la caracterul lui. prin (is. nevoia mea de a scruta "absolutul" este la fel de apri#ă pe cît este cea a lui "ndrei. şi 1arta evadării noastre de aici! 13 'ebruarie "ndrei crede că poate rezolva prin deriziune. "sta e tot! La întrebarea de mai sus nu se poate răspunde în c1ip pertinent! 'e decur#e de aici2 Abli#aţia de a mima că un răspuns e cu putinţă şi de a-i ta&a de imbecili pe cei care nu se pretează la pantomima mea2 *n fond. acru şi dezabuzat al unui ?amlet fără proiecte şi fără speranţe! 5in cauza aceasta. au încercat să arate pînă unde se pot întinde pretenţiile de cunoaştere ale unui spirit prins într"un corp.emoriile lui . nici el 3şi nimeni vreodată4 nu l-a străpuns 3decît în direcţia unei morţi fără feed bac#). investi#at. într-un cuvînt cunoscut. -oica. *n timp ce eu mă dau cu capul de pereţii înc1isorii mele. numai că. să pui în locul unei i#norante ri#uros întemeiate şi metodolo#ic asumate un suro!at de cunoaştere2 6nei probleme reale ― care e tîlcul nostru de fiinţe muritoare2 ― nu"i corespunde o cunoaştere reală. onest intelectual fiind. cultivarea precauţiei mefiente şi #ri$a de a nu fi păcălit 3"calul" care e mereu în pericol de a-mi fi furat este însăşi luciditatea mea4 tind periodic să devină virtuţi supreme! 5e aici senzaţia că demisolul fiinţei mele este locuit de un dN"rta#nan melancolic. ci disponibilitatea de a crede că invizibilul poate fi sistematizat. înainte de a ne fi trimis în e&cursie pe pămînt. cu #îndul că în felul acesta invizibilul ar putea fi intuit. iau cuvîntul în sens propriu) o uriaşă cantitate de elemente din lumea vizibilului este mobilizată şi pre#ătită pentru a fi "transportată dincolo" (metap$orein).sefirotic" şi alte constructe asemenea menite să astupe 1ăul fatalei noastre i#norante2 (oate aceste construcţii somptuoase menite să combată resemnarea în finit şi să ne satisfacă apetitul ezoteric seamănă teribil cu palatele din povestirile orientale care sînt purtate prin văzdu1 avînd ca simplu suport un covor fermecat! La ce bun travaliul solemn al unor #înditori care. dacă tipi cu inteli#enţa lui "ndrei sau ?oria preferă #ar#ara #uenoniană unei lucidităţi virile2 'um poţi. mai dramatică decît aceea a amicului meu) ea nu lasă nici o clipă senzaţia că raportul dintre văzut şi nevăzut poate fi #îndit în termenii unui conflict rezol(at. lezînd însăşi natura transcendenţei. eu sînt confiscat de un soi de "scepticism #ascono-oltenesc") prefer să fiu disperat decît escrocat! La bursa valorilor mele.u însumi m-am simţit vizitat în cîteva rînduri de oameni care au $ucat un rol deosebit în viaţa mea) bunicul meu. "ndrei pare să ştie ceva despre spaţiul care se desc1ide de îndată ce ar urma să străpun#i zidul înc1isorii! 5eşi nici eu. ci la consecinţele formaţiei lui! 5e aia e bună filozofia şi "ndrei plăteşte cu această "neonestitate intelectuală" fronda ― din care şi-a făcut un pro#ram de viaţă ― la adresa filozofilor! "r fi "avut ce face" cu . Pentru mine reli#iile sînt enorme metafore ale transcendenţei! 'înd spun "metafore". ludică şi combativă. poate. aşezarea mea în e&istenţă este. =ernea!!! -u desc1iderea către posibilul altei lumi îmi lipseşte.ant şi ?eide##er! 8-a ferit însă instinctiv ca cineva să-i tulbure certitudinile şi "liniştea ezoterică"! -e-am rezistat unul altuia dintr-un "or#oliu al domeniului" prost înţeles! *n +mintirile lui Fun# sau în . mama. apro&imat etc! *n mod stîn#aci 3şi disperat4 se încearcă cucerirea invizibilului prin vizibil şi a necunoscutului prin cunoscut! (oate reli#iile au #enerat.

smîntînă şi andive. sc1iţează ― după spusele /onicăi ― un surîs va#! 5eodată. pur şi simplu lun#induse la altă scară. apoi înc1eiem cu "caşcavaluri"! -e simţim bine. crucea etc! au devenit "simboluri". care îi scrie la un moment dat că a 1otărît să se sinucidă! "tunci 'ioran intervine prompt şi îi propune ca remediu audiţia sistematică şi repetată a simfoniilor lui =ra1ms! *i scrie şi cîteva pa#ini despre cum trebuie ascultate şi înţelese! Pe scurt. aruncat etc! trebuia să se spri$ine pe "ceva" pentru a face saltul către ori#inile Proiectului! "natomia corpului. ca şi cum ar şti că urmează să se poticnească de la primul pas şi că stăpînul lui. nemulţumit de$a de prestaţia primelor silabe sonore. unde între timp ". incompatibilă cu casta din care face parte! 8-ar putea foarte bine spune că este. nu se poate. raportul dintre el şi propriul lui #las nu este unul cordial! Glasul lui 8orin păşeşte în lume fără c1ef.ir$il. /onica. limbile se dezlea#ă.ir#il este intrarea în tăcere. nu va întîrzia să-l c1eme înapoi! . ca şi cînd iniţiativa vorbirii ar fi o necuviinţă.ir#il se pietrifică) c1ipul devine imobil şi nu mai răspunde decît cu "da" şi "nu"! -u mai citeşte. cînd şi cînd. intervine /onica! Lasă omul în paceL -u i-au plăcut şi #ataL" ― "-u se poate. azi dimineaţă. doamnăL" se aude din colţul camerei. bietul spirit întrupat.ste limpede că . ai uitat ce-a păţit biata $aponeză. c1iar şi sfioşenia lui 8orin Lavric se estompează cînd şi cînd şi atunci un #înd neaşteptat apare abrupt la lumină. scara. nu mai ascultă muzică! -imic din ce vorbesc cu /onica la telefon nu-l interesează şi nu îi stîrneşte reacţii! 5e obicei comenta din off şi. poate apuca ceea ce îndeobşte nu poate fi niciodată la "îndemînă" vrea să ne convin#ă că ţine în pumnul strîns văzdu1 din lumea zeilor! 'înd citesc tipi ca 8teiner sau GuYnon. să "intru" în 8imfoniile M şi H ale lui =ra1ms! *n două clipe apare la telefon! .vident. 'ătălin şi =o#dan 3sosit de la @reibur# pentru o lună în =ucureşti4! Le #ătesc limbă cu sos de maioneză.accepte. nu rareori. din raţiuni electorale. admiratoarea lui 'ioran. trebuie să aibă #ri$ă de . $aponeza începe să asculte =ra1ms cu e&plicaţiile lui 'ioran în faţă şi a doua zi e internată în clinică în pra#ul sinuciderii!" uminică. mă aude spunîndu-i /onicăi că n-am reuşit. prune şi mere la cuptor. printr-un soi de le#ămînt neştiut. piept de pui cu #utui. ceea ce s-a născut ca o convenţie bazată pe o neputinţă de fond a terminat prin a deveni apri#. arborele. pecetluiri ale separaţiei abolite (s9tnballein) dintre vizibil şi invizibil! -umai că ceea ce iniţial a fost un compromis de "traducere".ir#il! "şa încît.ir#il căzut bolnav prin efectul bolii /onicăi! Primul simptom al îmbolnăvirii prin ricoşeu a lui . pe )umătate mut! 5ar c1iar şi cînd răspunde. /onica nu are voie să fie bolnavă ca să nu se îmbolnăvească . cu =ra1ms2" ― "'e a păţit. te ro# fii atent. bolnavă. ca un ţipăt repede înăbuşit al unei #îndiri trădate! 'red că e omul cel mai inaparent din cîţi am cunoscut! 8orin vorbeşte rar şi cel mai adesea doar cînd e întrebat. am impresia că diferenţa dintre un mit şi un manual de botanică a dispărut! 14 'ebruarie . e o #rozăvie ce spuiL 8imfoniile lui =ra1ms!!! +mposibilL 8înt supreme!!!" ― ". revendicativ şi si#ur de sine! /îna care pretinde că.ir$il. îi smul#eam 1o1ote de rîs! "cum.ir#il nu-şi revine după boala /onicăi! 5e fapt. precaut şi timorat. ofensa plebeiană a ima#inii şi cuvîntului! "Povestea" şi "desenul" au pătruns în spaţiul ine&primabilului şi al fără-dec1ipului! . puntea.ir$il" şi-a reluat locul! "-u se poateL =ra1ms!!!" ― ". ca o secvenţă scăpată fără e&plicaţie din c1in#a unui demers ocult.orbeşte precipitat) "Gabriel. intervin eu! ― "Păi 'ioran avea o admiratoare în Faponia. /onica2". aripa. 24 'ebruarie 8eară cu 8orin. . pra#ul.

urmînd. obişnuită să se frîn#ă şi să se retra#ă la fiecare tentativă de ieşire prelun#ită în afară. în peştera lui cu comori! (oată fiinţa lui fusese retrasă strate#ic din lume în (ederea scrisului. să poată fi mînate pe trasee discrete către coala de 1îrtie şi să e&plodeze. îşi punea 1ainele de #ală. de locurile pe care le vede călătorind cu aviditate. şerpuind pe zeci de pa#ini. 8orin a venit la mine şi. ca să zic aşa.lvira şi 5onna "nna în primele scene. cînd mîna cu mişcări uşoare venea să-şi ia revanşa pedepsitoare asupra încăpăţînării buzelor. scrisori de la el! %areori am întîlnit o asemenea patimă a scrisului.uropei. aproape cu lacrimi în oc1i. scrisul a devenit un soi de or#an. prin pneuma intermediară a "discipolilor" săi! :n $uramînt al scrisului. cînd ceilalţi. începînd cu scena măştilor. dimpotrivă. pe ?amlet. acolo! "m primit. dacă nu o contaminare în spaţiul unui patetism bine temperat al ideilor2 8orin face parte din prima #eneraţie asupra căreia -oica şi-a pus pecetea indirect. ascundeau prost re#retul că trebuie să se termine. doar de oc1ii lumii într-o cămăruţă inaparentă şi că atunci cînd z#omotele zilei amuţeau. ca. eliberator. lăsînd în urmă de#1iza$ul inaparenţei. de lecturile lui. de filme. un asemenea mod de a te lăsa devorat prin cuvînt! 8crisorile. care mor patetic în o#rada metaforei şi în sinta&ă! 'ultura filozofică l-a salvat de perspectiva înecului în propriile-i cuvinte şi l-a învăţat declinarea ideii şi arta de a face ca fiecare propoziţie să poarte în ea zvonul unui #înd! /i-aduc aminte cum. =o#dan vorbeşte ca o floare care se desc1ide şi descoperă lumea! . 8orin ar fi împărtăşit soarta scriitorilor talentaţi şi inculţi.ner#ia acumulată din cenzuri repetate şi din această sufocare asumată în adîncurile muţeniei a răbufnit într-un scris torenţial! 'a şi cum cuvintele trebuiau împiedicate să se piardă în aer.ste tot o vibraţie! 8e bucură cu #las tare) de muzică. făcut sub o anumită cutremurare ― precum cea care îi uneşte. ?oratio şi /arcellus ― îi lea#ă pe cei căzuţi din mantaua stilistică a lui -oica! +ar acest le#ămînt se bazează pe o credinţă simplă) nu e&istă idee care să poată pătrunde în lume nea$utată de un coup dFen(oi afectiv0 nu e&istă sentiment care să se poată impune fără presti#iul unei 1ermeneutici discursive! 35in această credinţă s-au născut în fond şi toate pa#inile acestea! +ar 8orin va şti să respecte atît de bine le#ămîntul. apăsa pe butonul secret şi. autorul nu risca să moară asfi&iat2 @iinţa lui 8orin. constrînse fiind de nefericita convenţie a epistolei! Pentru că păreau să avanseze în ritmul de respiraţie al autorului lor. intra cu pas semeţ în palatul lui. reprimată din copilărie de către supraeul stăpînului ei. cu mersul obosit şi cu umerii puţin curbaţi. erau dincolo de stil! 8enzaţia pe care ţi-o lăsau era că ar fi putut continua la nesfîrşit! Aare. era de or#ie a verbului! La 8orin. după dispariţia fantomei. de asemenea 5onna . m-a ru#at să reînviem Păltinişul! 9tia foarte bine care îi sînt nevoile! 'ăci ce era pînă la urmă Păltinişul. după terminarea facultăţii de filozofie. de ar1itectura pe care o întîlneşte în "siturile" . în două rînduri. acţionată de butonul scrisului. care nu aveau nimic de ascuns.de la bun început 8orin s-a purtat e&trem de autoritar cu propria lui voce! +ar vocea aceasta. întrerupîndu-le. înnebunite de propria lor acumulare în matca tăcerii. din clipa în care răzbunarea le . băiatul acesta cu privirea aţintită niciunde. pentru ca. de profesorii faimoşi care îi ies în cale sau pentru care ia trenul ca să îi poată asculta! "stă seară a venit cu o casetă pe care se află Don 'io(anni"ul lui /ozart pus în film de Lose>! @iecare scenă are o picturalitate desăvîrşită! 5on Giovanni. Leporello şi Qerlina sînt îmbrăcaţi în alb. am aflat că 8orin trăia. a reverberat compensativ în partea nevăzută şi mai ales neauzită a fiinţei lui 8orin! . 8enzaţia pe care ţi-o lăsa. încît nici cel mai iscusit oc1i nu va putea descoperi vreodată cusătura care face să stea laolaltă povestea şi interpretarea ei!4 *n timp ce 8orin îşi prelucrează interior tăcerile. mer#eau la culcare. se desc1idea precum un perete care se dă deoparte mutînd din loc o dată cu el rafturile indiferente ale unei biblioteci menite să ascundă e&istenţa celuilalt spaţiu! 'itindu-i scrisorile. sin#urul prin care ― după ce toate celelalte simţuri au fost absorbite şi aneantizate în el ― a mai rămas să se producă contactul lui cu lumea! -umai că această revărsare firească este captată şi reorientată în cîmpurile de forţă ale unei inteli#enţe care a întîlnit la timpul potrivit şcoala #îndirii! 5e aici tonul înalt al scrisului lui! @ără in#redientul acesta al "#îndirii".

în care predomină vesta din piele. cel al lui 5on Giovanni şi cel al 5onnei "nna.ier<e#aard are MD de ani cînd scrie masivul volum şi este încă sclavul mecanicii în trei timpi a #îndirii 1e#eliene. aşa cum raţiunea însăşi. locul în care . la necondiţionatul absolut şi descoperă astfel conflictul raţiunii cu sine însăşi sub forma celor patru antinomii! 8implu formulată.i!aro ― este întruc1ipat de '1erubino. pentru că nu cunoaşte satisfacerea şi nu poate deveni bucurie debordantă. pornesc în #ondole somptuoase de la . decît sub forma cantitativă a repetiţiei fără sfîrşit 3lista4! 5upă splendoarea sensibilă a filmului le propun un popas în splendoarea severă a cîtorva pa#ini din Dialectica transcendentală a Criticii raţiunii pure. către altă #eneraţie decît a ta. deşi conţinutul cu care umple sc1ema este liber. şi maroul! @ilmările sînt făcute într-un palazzo din secolul al J. către prieteni tineri. introduce semnul sub care stă 5on Fuan. şi se privesc prin aerul vibrat de dansul flăcărilor! Lose> construieşte aici premisele pentru scena violului cu care se desc1ide opera. este sin#ura soluţie pentru a evita sin#urătatea lu#ubră a bătrEneţii! . mai precis din capitolul privind +ntinomia raţiunii pure. să sesizeze "zădărnicia certei lor"! 5e ce2 Pentru că atunci cînd se a$un#e "dincolo de cîmpul tuturor e&perienţelor posibile" nu se va putea niciodată decide în privinţa $udecăţilor de mai sus. pentru a asista.eneţia la /urano. a nemuririi şi a lui 5umnezeu2 .ier<e#aard desc1ide analiza "stadiului estetic" al e&istenţei în +lternati(a. ipostază a senzualităţii care se trezeşte şi al cărei obiect nu este pe deplin precizat! 5orinţa este ca atare confuză şi. al focului ca si#lă a patimei mistuitoare care nu-şi poate realiza esenţa decît prin obiectul infinit al combustiei. o "arenă dialectică" în care evoluează două ec1ipe de cavaleri ce vor fi obli#ate. evazată pe şolduri. dar. în această situaţie ea secretă.determină comportamentul. cînd soarele care apune umple portalul vestic şi poate fi văzut în a&ă de pe treptele care duc spre portalul tăiat către răsărit! 8uperb este "umplută" filmic uvertura0 două ec1ipa$e. pentru că niciodată credinţa nu se mulţumeşte să fie credinţă0 ea are nevoie să se prezinte "sub titlul şi pompa de ştiinţă şi cunoaştere raţională". sub titlul 2tadiile imediate ale &rosului sau &rosul şi muzica.i bine.+-lea al lui Palladio (@a -otonda) cu patru intrări situate în cruce şi =o#dan ne atra#e atenţia că una dintre filmări e făcută la ec1inocţiu. "îşi i#noră adevărata ei menire" şi "se împăunează cu pătrundere şi ştiinţă acolo unde de fapt încetează pătrunderea şi ştiinţa"! 5iscuţia alunecă în cele din urmă către fenomenolo#ie! 'e înseamnă în fond a face fenomenolo#ie2 'e înseamnă a-ţi culti(a văzul fenomenolo#ic2 'e deosebire este între fenomenolo#ie şi 1ermeneutică2 -e despărţim tîrziu noaptea şi îmi promit ― dar ştiu că nu mă voi ţine de cuvînt ― să ne revedem sistematic pentru că am nevoie de ei ca de o #aranţie a non-abrutizării mele! 3/ai e ceva) orice punte aruncată în urmă.ant urcă de la condiţionat. după ce m-am despărţit de "copii". să fie drapate în ne#ru! /asetto şi ţăranii în scena c1ermezei poartă costume oarecum breu#1eliene. .ai de cel care moare în cotlonul lui ca "ultimul reprezentant al #eneraţiei sale"!4 25 'ebruarie +eri. cînd alunecă pe tărîmul ideilor transcendentale. am simţit nevoia să recitesc pa#inile despre Don 'io(anni"ul lui /ozart. efervescent şi "literar"! "8tadiile imediate ale erosului" sînt prezentate şi analizate cu a$utorul a trei opere mozartiene! Primul stadiu ― 8unta lui .ant este perfect conştient că enorma onestitate intelectuală pe care o implică "metoda sceptică" nu va avea niciodată cîşti# de cauză. prin c1iar obiectul discuţiei. cu care . prin suma condiţiilor. ea este încon$urată în . problema arată aşa) ce face raţiunea pură cînd a$un#e la $udecăţi care poartă asupra infinitului. la arderea sticlei! 'ei doi stau pe pasarele opuse. la capătul luptei. ci numai asupra faptului că "obiectul luptei este o simplă iluzie"! . deopotrivă. într-un imens atelier. înălţate în mar#inea focului central 3rapel pentru focul infernal din final4.

devine suverană şi transformă plăcerea pură în principiu al lumii! . dar pentru că dorinţa nu s-a e&ersat asupra lui. dorinţa se determină pe deplin ca dorinţă! *n primul stadiu. dorinţa îşi întrupează idealul. în acest s#andalon. care marc1ează cu semnul victoriei fiecare descoperire făcută! Papa#eno nu poate avea o listă. în le#ătură cu 5on Fuan. ca fiinţe ale cărnii neasistate de spirit. -umai că materia repetiţiei este "ordinarul" 3opusul "e&tra-ordinarului"4 înţeles ca element comun. care nu pune în $oc. dorinţa rămînea ideală.vului /ediu. în măsura în care . cuvîntul s#andalon). ea cădea din ideal în multiplicitatea particularului0 în cel de al treilea stadiu.vul /ediu are nevoie să reprezinte "meditaţia asupra discordiei dintre carne şi spirit pe care o introduce creştinismul"! 5on Fuan este o apariţie necesară ― "încarnarea simţurilor în război pe viaţă şi pe moarte cu spiritul" ― menită să pună şi mai bine în lumină erosul cavaleresc. "încarnare a cărnii sau carne însufleţită de spiritul care-i e propriu"! . e#al distribuit în toate persona$ele care fac obiectul repetiţiei! "Lucrul" prin care 5on Fuan e&primă identicul şi comunul feminităţii 3opus unicităţii care însoţea idealul feminin. şi senzualitatea. 'ăderea în această cursă.liberată de spirit. 5on Fuan este atracţia în exerciţiu. visătoare şi melancolică0 în cel de al doilea. pentru că dorinţa nu s-a conturat prin unirea cu obiectul ei bine precizat şi. precum cea cavalerească. nici sufletul nici spiritul. "lucrul" acesta care este ireductibilul lor rîvnit în c1ip etern şi care anulează orice diferenţă dintre ele 3poziţia socială şi c1iar şi vîrsta4 ― este la !onella. întinsă de carnea neasistată de spirit este păcatul! 'eea ce face 5on Fuan este "scandalos" în acest sens şi acest scandal aparţine celei de "a doua perioade" a .ier<e#aard face din 5on Fuan un persona$ al . ca sinteză a primelor două. preluarea în carne a spiritului ca principiu intrat în lume! . este prin c1iar esenţa ei infidelă 3ea se 1răneşte din multiplicitatea particularului4 şi are nevoie. vezi latinescul cădere). este bucuria scurtă şi reînnoită pe care poate s-o procure succesiunea unor săruturi date şi obţinute în #rabă pe parcursul unei căutări nesistematice şi febrile! *n stadiul acesta erosul continuă să-şi păstreze inocenţa. rolul "pa$ului mitic" este încredinţat de /ozart unei voci de femeie pentru ca su#estia andro#inului să poată apărea! "l doilea stadiu ― . lăsînd să se înţelea#ă că simţul pur ca întruc1ipare a stadiului estetic 3ceea ce înseamnă tocmai "le#at de simţuri şi plăcere"4 al vieţii este "cursa" (s#andalon) anume întinsă în care. în între#ime apropriat. în timp ce 5on Fuan are nevoie de un secretar pentru a o ţine! Prin faptul că obiectul dorinţei care s-a arătat în "stadiul Papa#eno" în multiplicitatea sa este acum. în opoziţie cu primul. ca atare. al lui amour courtois). neîn#rădită de nimic. pentru a e&ista.permanenţă de un nimb de melancolie! Abiectul dorinţei este de fapt cunoscut. în "stadiul 5on Fuan". ceea ce înseamnă că dorinţa care caută continuă să nu se e&erseze asupra obiectului ei! *n sfîrşit. "$uponul". ambele rămîn confuze şi nediferenţiate.vului /ediu! 8pre deosebire de "prima perioadă" cînd spiritul intră în conflict cu carnea. în ne-aproprierea lui! 9i tocmai pentru că în acest stadiu erosul visător pluteşte în va#ul melancoliei. "lucrul" pentru care orice femeie se confundă cu alta şi toate sînt la fel de dezirabile 3e&traordinarul fiecăreia dispărînd în acest element comun4. acum el se desprinde de lume. cădem 3radicalul indo-european s#ad" "a cădea".ier<e#aard menţionează. al treilea stadiu ― Don 'io(anni ― este întruc1ipat de 5on Fuan care realizează sinteza primelor două stadii şi totodată scoate erosul din inocenţă făcînd ca dorinţa să se e&erseze din plin asupra obiectului ei! 5acă Papa#eno caută şi descoperă fără să poată atra#e ceea ce el a descoperit. se recunoaşte învins şi lasă carnea să ocupe terenul! 'onflictul în care s-a an#a$at pînă atunci încetează o dată cu această retra#ere. de repetiţie. "demonicul văzut sub un#1iul senzualităţii"! +ar iubirea senzuală.lautul fermecat ― este întruc1ipat de Papa#eno! 5orinţei trezite îi corespunde acum o multiplicitate de obiecte care se succedă ca tot atîtea contacte efemere! %eprezentarea acestui studiu. "fustiţa"! . ea nu îl posedă încă şi trăieşte separată de el. îşi #ăseşte obiectul absolut în multiplicitatea particularului şi devine seducţie. dorinţa atin#e treapta "#enialităţii senzuale"! +ată de ce 5on Fuan este "demonicul în indiferenţa proprie esteticului".

clanţe. 1aine. .26 'ebruarie :n băieţel de BM ani îi vede pe părinţii lui. -oua modă politicall9 correct le#ată de 'eauşescu) nu comunismul lui ne-a oripilat. 3araza. să-i e&plic unui adolescent de astăzi ce a însemnat comunismul2 Pentru că dincolo de atrocitatea inventariată în cărţi de istorie. şi pînă la relaţiile cu ceilalţi. să scormonesc în amintirile celor care au trăit atunci. tot ce se numea "produs socialist"4. pe /onica şi . era vorba şi acolo de o stilistică a cotidianului. pălăvră#ind despre 'eauşescu şi amuzîndu-se copios! "/ama. ma#azine. să ascult muzica uşoară a acelor ani. minciună. filme.ir#il. . memorii. a devenit pur şi simplu o abstracţie. pe "lecu Paleolo#u. înc$isoarea noastră cea de toate zilele. la fel. trecînd prin cărţi. din cauza naţionalismului se dărîmau biserici. de pildă. pantofi.enomenul %iteşti. pe -ea#u 5$uvara! :neori am senzaţia că am reuşit să recompun un parfum. să revin asupra martorilor descusîndu-i la nesfîrşit pe -oica. pro#rame de radio şi televiziune. cărţi de istorie4. defilări de B mai şi MH au#ust. vezi 5oamne. maşini şi nasturi ― pe scurt. perioada BC D-BCDC. Jurnalul fericirii. în misterul în care i-a proiectat ruptura. la rîndul meu. care nouă ne-a alcătuit vîrstele. frică şi delaţiune! 'îtă rea-credinţă sau prostie îţi trebuie ca să vrei să cauţi continuitatea între "interbelicul romEnesc" şi această bol#ie istorică2 .ste uluitoare viteza cu care se îndepărtează de noi o epocă atunci cînd se produce o discontinuitate a istoriei! "şa cum noi. să răsfoiesc ziare. bazate pe mitocănie. uşi de bloc. să văd foto#rafii sau ima#ini filmate. pe %adu =o#dan. a trebuit să citesc sute de cărţi 3romane.acarale ar!intii rîd în soare. era aşa dră#uţ 'eauşescu2" . cei care ne-am născut în crepusculul interbelicului. care ţi-a bulversat viaţa. de împuţirea inefabilă a fiecărui atom de (iaţă. "poi şla#ărul anilor NKG. deşi în $oc sînt vieţile lor mutilate2 'ît de castraţi sufleteşte putem fi dacă. 'um aş putea. ascultaţi. suspiciune. cu indiferenţă sau pur şi simplu uită. încît anii aceia par că se retra# în propria lor înc1idere. veţi spune! 'itiţi atunci Jurnalul lui 8ebastian! "poi . naţionalismul lui! 5in cauza naţionalismului lui stăteam cu scăunelul la coadă la carne de la dimineaţa. ci. 'a să înţele# cum arăta %omEnia cu doi-trei ani înainte de a mă fi născut eu. tramvaie. nu avem în noi nici măcar un atom de mînie2 . care primiseră vizita unor prieteni. prea puţin. de la mutra obiectelor care ne încon$urau 3c1ibrituri. muzică uşoară. caiete.reţi cu adevărat să simţiţi ruptura2 Pentru că în materie de stilistică nu e loc de demonstraţii. nu ne putem ima#ina nici măcar o fărîmă din anii aceia şi o prăpastie părea că ne desparte de #eneraţia părinţilor noştri. pe Rald. mureau nou-născuţii în spitale şi nu puteam ieşi din ţară! 'um se face că oamenii care au trăit în comunism privesc înapoi cu resemnare. care ţi-a deturnat istoria şi de ale cărui consecinţe nu poţi scăpa nici după un deceniu de la ieşirea lui din scenă2 9i că numai prin analo#ie cu acesta poţi apoi înţele#e toate fi#urile răului şi te poţi desc1ide către o suferinţă pe care altminteri ai fi perceput-o mai #reu2 5rumul meu către 81oa1 trece prin trauma comunismului şi tocmai de aceea pot să-l . nu cur#ea apa şi nu aveam căldură. din cauza naţionalismului ni se stin#ea lumina. alteori fractura stilistică mi se pare atît de mare. ziare. pi&uri. după tot ce am păţit. oare c1iar atît de #reu de înţeles că mai întîi te răfuieşti cu răul pe care l"ai cunoscut. pentru cei născuţi în anii NDG.

nu le-a mai făcut vreodată şi nimeni. ci dintr-un $urămînt de credinţă care implică fidelitatea slu$irii pînă la capăt! @emeia este fanta care se desc1ide în zona vizibilului pentru a lăsa e&tra-ordinarul să pătrundă în lume! 'îtă vreme e&istă un plan ascensional şi o a&ă a verticalităţii #arantate de prezenţa spiritului. tocmai pentru a nu pierde idealitatea ca #aranţie a evitării "multiplicităţii particularului" 3căderea în devenirea platoniciană4! +mour courtois nu este un suspin ascetic. +ar #esturile acestea nimeni. nu le poate repeta! "lunecarea unei priviri. în care prezenţa calului rău 3simţurile4 scăpat din 1ăţurile vizitiului 3spiritul4 antrenează după sine căderea sufletului în condiţia terestră a devenirii. ci varianta sensibilă 3frumuseţea ca refle& al divinului4 de acces la ideal! Pentru că iubirea este escaladare către :nu şi ideal. obiectul dorinţei care provoacă ascensiunea trebuie să fie la rîndul lui unic şi irepetabil! /ono#amia nu decur#e aici din comandamentele unei morale. iar pseudo-mutul care se aciuieşte într-o mînăstire de maici şi care. că ea nu este decît o imensă tautolo#ie a speciei în care se scaldă. ci doar acceptul de a se lăsa asistată de el. ce nu admite să fie contrariată. toate cuplurile lumii2 . felul de a cădea în somn. nici din literatura #reacă. termină prin a ieşi din convenţia rolului asumat şi (orbeşte ― "-u mai potL" ―. atît de mult să pretind un tratament simetric2 . urile şi memoria mea pentru suferinţele alor mei. pierde bătălia cu carnea şi se retra#e din lume! 'ea mai bună ilustrare pentru această consimţire a înfrîn#erii sale o reprezintă Decameronul lui =occaccio. pînă la cei doi. pe care . problema raportului dintre "carne şi spirit" nu se pune cu această acuitate! *n afara metaforei sufletului ca atela$ înaripat din %$aidros"ul lui Platon. printre călu#ări şi călu#ăriţe. părul udat de . am văzut. pre-firînd aceleaşi #esturi.privesc pe orice evreu ― în spaimele.vului /ediu cînd "spiritul". spiritul.vului /ediu! Pînă la creştinism.ier<e#aard între cele "două perioade" ale . femininul nu poate fi redus la un element comun şi nu poate deveni obiectul repetiţiei! -umai că în "perioada a doua" a . atin#erea de o clipă a mîinilor.&istă oare blasfemie mai mare2 @iecare cuplu se naşte printr-o suită de !esturi fondatoare. de (ictimă unică? 27 'ebruarie 8imt nevoia să revin la anver#ura analizei din 2tadiile imediate ale &rosului şi la fineţea distincţiei pe care o face . nu este altceva decît un 5on Fuan neantrenat. este dispus să dea bătălia decisivă cu "carnea"! . de spirit. de 8ade sau faimosul 'ruppensex contemporan! luni. de pe poziţii creştine. oare ne$ustificat să am dreptul la spaimele. 4 martie 'ine a spus că iubirea repetă. epuizat de asiduitatea maicilor insaţiabile.l nu-i cere acesteia intrarea în asceză. urile şi în memoria lui pentru suferinţele alor lui ― ca pe un frate al meu! . nici din cea latină nu-mi vine în minte un e&emplu care ar putea ilustra conflictul cărnii cu spiritul! .ier<e#aard îl i#noră sau pur şi simplu nu-l pomeneşte! . anunţînd motivul păcatului creştin. în mînăstire.vului /ediu. terenul este de-acum liber pentru un timp căruia îi aparţin deopotrivă 'asanova. un 5on Fuan care nu rezistă şi care nu poate încă întruc1ipa libertina$ul ca victorie a cărnii şi ca eliberare de spaima păcatului! *n ciuda rebound"urilor puritane periodice 3care culminează cu epoca victoriană4. pînă la sfîrşitul timpurilor.liberarea cărnii de sub tutela represivă a spiritului este celebrată acum în c$iar locul specializat al ascezei.ier<e#aard îl pune pe acesta în seama "primei perioade" a . precum şi la compasiunea care se cuvine să le însoţească din partea celor care nu le-au trăit pe pielea lor2 8ă nu-şi fi cîşti#at K de ani de vieţi mutilate sistematic dreptul la nici o lacrimă2 5e cînd e&istă riscul ca o suferinţă să-şi piardă aura de suferinţă pentru că e&istă o alta2 5e unde oare refuzul or#olios al coabitării în suferinţă2 5e unde această revendicare.

5 martie 'e îţi aduce vîrsta2 :n plus de cunoştinţe2 "ş spune mai de#rabă că un deficit. cum coapsele se apropie şi se îndepărtează ritmic. din ce în ce mai c1inuit. încălzindu-l la piept. prin recursul perpetuu la ele. ţinîndu-se de mînă pe strada pustie şi mer#înd în urma puiului de caniş. cu apa şiroindu-i pe obra$i. îşi dăduseră întîlnire pe o străduţă de lîn#ă #ară în faţa casei unei prietene care lipsea o vreme din =ucureşti! 9i el uitase. în mi$locul nopţii. căzut într-o parte. ridicase capul şi îi spusese. ea a aprins lumina.l stă la birou. în timp ce ea îşi în#rămădeşte şi mai repede lucrurile în sac! *n curînd termină şi îşi pune #răbită pardesiul! 8e îndreaptă spre uşă. că trebuie să-l vadă pentru că nu crede că e adevărat şi că trebuie să se bucure de el! Prima ceartă! *n mi$locul străzii! . privind ceva cu atenţie! "poi. sau poate nici nu îi păsa. i-a zmucit-o de cîteva ori şi l-a ru#at. totuşi. cu nişte foi în faţă! . şi acesta îşi ridica bumbul ne#ru şi rece al nasului încercînd să i-l pună pe obraz şi ea se ferea rîzînd nespus de fericită! A amiază de vară cînd el se întorcea spre casă şi cînd o zărise de departe. fi#ura celuilalt şi. nu mai ştia nici el ce anume se întîmplase. pur şi simplu uitase. a#oniseala ta de o viaţă! "i. plîn#înd. tot aşa.a îşi aruncă nişte 1aine într-un sac de piele roşcată şi îi spune. #esturile fondatoare rămîn! 5acă e&istă un eu afectiv şi o identitate a noastră ca inşi. de ce plîn#i2 5upă care începe să plîn#ă şi-i ia capul la piept! " treia ceartă! . ca şi cum aflase asta din contemplarea îndelun#ă a ceea ce #ăsise pe $os) ştiam că am să te văd! *n aceeaşi vară. electrocutate de spaimă! mar$i. apoi se întoarce.l întorsese spatele şi plecase! "poi i-a auzit paşii din ce în ce mai #răbiţi.ploaie sînt amprente pe care fiecare cuplu le lasă în urma sa. cu fusta lar#ă făcută roată în $urul ei. ştii să distin#i între lucrul înţeles cu adevărat şi a te preface doar că ai înţeles. memoria cuplului rămîne intactă în istoria nescrisă a lumii! Gestul fondator este cel care transpune de fiecare dată sc1ema universală a iubirii într-o particularitate e&tremă şi conferă astfel fiecărei iubiri unicitatea ei absolută! Prima ninsoare căzută în anul acela! Qăpada. uitarea crescînd cu fiecare zi ce trece! *ţi aduce însă şi ceva deosebit de preţios) lucrurile pe care le-ai aflat pe cont propriu! +ar acestea alcătuiesc micul tău capital de certitudini. am căzut în iubire! Prin ele. cuplul ţine! +ar dacă se întîmplă ca el să se destrame. cînd a$unsese în dreptul ei. a văzut-o în dreptul porţii nemişcată. capeţi un simţ al "clasicului" şi o anumită îndemînare în distin#erea esenţialului de contrafăcut şi trecător ― într-un . i-a prins mîna.a stă pe un scaun de bucătărie şi capotul de catifea nea#ră. înainte de căderea serii. vine spre el. care încerca să sară peste cîte un troian.l vede cum picioarele îi tremură. #1emuită în mi$locul trotuarului. încremenise acum în straturi mari şi pufoase! =ucuria lor. care treptat se transformaseră într-o fu#ă şleampătă! 'înd l-a a$uns din urmă. să nu plece! " doua ceartă! *n casă! . "#ravată pentru eternitate". alb tot. o dată sau de mai multe ori.l se apropie ameninţător. şi şi-a adus aminte aproape cu o oră mai tîrziu! 8-a #îndit. şi i-a spus că nu poate dormi. cu faţa inundată de fericire. în sfîrşit. să treacă într-o doară cu maşina pe la locul întîlnirii! Ploua #roaznic şi strada era pustie! 'înd s-a apropiat. cu c1ipul desfi#urat de furie! . părînd că îl aşteaptă de o veşnicie şi că l-ar fi putut aştepta aşa oricît! Prima noapte cînd au dormit împreună! 9i cînd. îl z#îlţîie de umeri şi continuă să ţipe) 5e ce plîn#i2 +a spune. nu poţi fi dus de nas de mode şi atras către false adîncimi. lucrul se datorează acelei suite de întîmplări irepetabile prin care în viaţa noastră. fiecare partener păstrează în sufletul lui. către miezul nopţii. după ce fusese viscolită pînă tîrziu. îi dez#oleşte un #enunc1i! . pierzîndu-se în el şi apărînd iar la suprafaţă cu botul plin de zăpadă! "poi ea luase #1emotocul de blană în braţe. puncte de (edere ştii în linii mari ce vrei. poţi să spui fără să eziţi ce îţi place şi ce nu. că pleacă! .l plîn#e pe înfundate. pentru ca după desenul lor inconfundabil el să poată fi recunoscut în eternitate! @orţa de coeziune a #esturilor fondatoare este uriaşă şi. ţipînd.

cît mai ales o formă de imaturitate!4 +ată de ce maturizarea presupune lenta avansare către un anume do#matism! /atur devine cel care se poate orienta tocmai pentru că are cîteva repere ferme 3c1iar dacă printre ele se numără şi scepticismul4! 18 martie /îine plec pentru şase zile la Paris) trebuie să-i văd pe +erunci. trebuie să-i întîlnesc pe . după ce în %omEnia divorţase. avînd ca invitat de onoare editurile din +talia. pălăvră#ind întruna! La un moment dat. o admiram dinainte 3toate piesele bune de teatru din =ucureşti se asociau în mintea mea cu #rafica afişelor ei4 şi am ru#at-o să mă a$ute în crearea unui loo# al nou-născutului ?umanitas! %omEna o învăţase la maturitate. pe nume! *ntorc capul şi o văd pe 'lara (amaş! Plecase din %omEnia în urmă cu zece ani. doamna vine din -eV Wor<!!! 9i domnul din =ucureşti!!! 9i veţi petrece cîteva zile la Paris!!! 5upă zece ani!!! . pentru a discuta condiţiile publicării complete a operei lui . trebuie s-o văd pe /arie-@rance pentru a-i propune o serie +onesco în "livre de poc1e". mai rafinate. dar cu precădere tapiserie4 în "8tates"! A cunoscusem în BCCB. după ce îşi făcuse studiile în ma#1iară la 'lu$.cuvînt devii onest intelectual. care pică e&act în săptămînă aceasta. de piept.undera la ?umanitas. vreau să cumpăr de la @-"' filmul lui Lose> după Don 'io(anni şi să văd ce casete mozartiene mai #ăsesc! "m să dau şi o raită pe la tîr#ul de carte. indiscreţie sau vul#aritate ― pe care nu îl au decît francezii. 3-eonestitatea intelectuală nu e de aceea neapărat o fraudă. în =ucureşti. în c1ip de e&plicaţie) "An se retrouve apr_s di& ans!!!" -e face foto#rafia şi ne cere. şubreziţi de bolile iernii ― /onica îmi va da anii BCDB-BCDO din Jurnalul ei corectaţi ―. o voce ondulat-feminină mă c1eamă. poate. de re#izorul "ndrei =laier! "cum. 19 martie "m a$uns astă-seară la Paris! *n avion 3era un zbor "ir @rance4 am trăit un lucru nostim! La poarta de îmbarcare. frumosL" 9i înc1eie cu un profitez"en:. să-şi încerce norocul de artist plastic 3face #rafică şi pictură. în sfîrşit. cu puţin timp în urmă. un tînăr zvelt şi simpatic. din apropiere. în ciuda unui destin . m-a refuzat cu ele#anţă! 5upă scurtă vreme a părăsit ţara. cu acel firesc plin de căldură ― ce nu păcătuieşte niciodată prin familiaritate. limpede că ne-a aşezat într-un stor9 învestit cu presti#iu sentimental) o iubire ce pare că s-a sfîrşit. s-a stabilit la -eV Wor< şi s-a măritat acolo. la care =anuş lucrează de peste un an! Pentru sufleţelul meu. e&plicaţii suplimentare! "". după un scurt se$ur în %omEnia. în materie de #rafică de carte decît cele franţuzeşti! mar$i. la Atopeni. spus din toată inima! -u are sens să-i stric scenariul care s-a înfiripat spontan în mintea lui! . şi o vorbea cu o voce caldă.undera. iar mersul avea o distincţie pe care miopia filtrată a privirii o accentua şi o abătea către melancolie şi absenţă! Pentru că avea o teamă precaută de a se an#a$a în proiecte care nu porneau din ea şi pentru că îşi cumpănea cu pedanterie e&tremă fiecare #est şi fiecare se#ment de viaţă. a scos aparatul de foto#rafiat şi mi-a propus să ro# pe cineva din ec1ipa$ să ne facă o poză! (ocmai se apropia 8teVardul care se ocupase pînă atunci de noi. mer#ea pentru o săptămînă la Paris. unde urma să-şi întîlnească familia 3soţul şi pe băiatul acestuia4 şi să petreacă împreună o scurtă vacanţă! "şa se face că cele trei ore de zbor le-am petrecut împreună. aşa încît îi adresez acestuia ru#ămintea şi adau#. trebuie să-l întîlnesc pe (u-dor =anuş şi să preiau ilustraţia 3KG de planşe color4 la &nciclopedia zmeilor a lui 'ărtărescu.era şi /ilan . dar care rezistă şi trece prin ani 3zeceL4 şi. le#ănînd şi lun#ind vocalele! "vea darul de a marca locul în care apărea apărînd pur şi simplu! 'ulorile veştmintelor erau dozate în funcţie de albul catifelat al tenului şi de întunecimea oc1ilor şi a părului! %îdea potolit şi senzual.

cu aer festiv. după care îmi spune ― /onica tocmai ieşise ― cu un ton sfîşietor) "Gabriel. îmi vorbise de "spectralitatea" lui . mărturisindu-i tînărului în uniformă albastră că melancolica doamnă de lîn#ă mine mer#e de fapt la Paris ca să-şi întîlnească soţul. pe lîn#ă recunoştinţă. a trebuit să accept propria mea impostură. cu precauţia dintotdeauna. 20 martie "stăzi. Gabriel. din capul scărilor care duc la dormitor. din clipa în care "amicul" le mărturiseşte că frumosul şef de #ară cu care tînăra sa soţie călătoreşte la 8inaia în "cupeu separat" nu-i altul decît fratele ei ― că "nu mai am nici un 1az"2 . retezat. cu cămaşă pepită şi cravată! 5oar mai puţin surîzător! +ntru în vestibul şi de sus. după un scurt detur de afaceri prin =ucureştiL -aş fi riscat oare să-şi spună în minte ― asemeni persona$elor din sc1iţa lui 'ara#iale care o spun cu #las tare 3şi dezamă#ite la culme4. momentul re#ăsirii în cel mai adecvat decor al lumii) Parisul. să te înece! M4 'eea ce înseamnă că trebuie mereu să faci ce(a. cu sacoul de caşmir be$. învin#e şi iese victorioasă la lumină. vrîndnevrînd. -oica şi-a aplicat teoria la propria lui viaţă şi "i-a reuşit şi asta". să nu păstrezi despre noi ima#inea de acum" etc4. n-am putut face aşa ceva. a nu-i permite vieţii să vină peste tine. un nou mod de a cerşi! Pe lîn#ă litania obişnuită ()e suis sans abri. se re#ăsesc sau se pierd definitiv.potrivnic. să nu consideri niciodată că ai înc1eiat ce aveai de făcut! "sta însemna pentru el "să nu mori fără rest"! /oartea trebuie să te prindă la treabă şi să ieşi astfel din scenă în timp ce îţi rosteşti încă rolul! 5epresia bătrîneţii este starea celui care consideră că a spus ceea ce avea de spus. cinci minute mai tîrziu. să-l privesc cu oc1i umbriţi ele emoţie şi să murmur un "merci" care. dar urmarea a fost că. în plină detentă. să te copleşească. în pra# este acelaşi .ir#il dintotdeauna. pre#ătit pentru orice surpriză! :şa se desc1ide. în umbra marilor fi#uri tutelare ale lui +n#rid =er#man. iubiţii se #ăsesc. "poate că ar fi mai bine să nu ne vedem. de la +imez"(ous *ra$ms? la 6ltimul tan!o. ne-am despărţit. subiectul mandicităţii le aminteşte celor din va#on că fiind "sYropositif" nu poate dormi afară!!! /ă apropii de casa din @rancois Pinton cu inima strînsă! /onica m-a prevenit în cîteva rînduri la telefon că îi voi re#ăsi în stare de epave 3"două păpuşi stricate". am simţit o vreme cum umbra tînărului înalt mă însoţea spre casă ca un reproş nerostit! miercuri.ir#il un 1o1ot de rîs. şi după cîteva secunde am în faţă o /onica surîzătoare. lansînd un "'eao. le su#erez. în drum spre /onica şi . se află pe drumul cel bun! 'uvintele acestea îi smul# lui . la Paris. oraşul în care. se aude vocea tonică a /onicăi. 'lara şi cu mine. "nt1on> Per<ins sau /arlon =rando! 'ît de vul#ar m-aş fi simţit să intru. /onica respectă re#ula) face mereu ceva şi are . cu pantalon #ri. niciodată "viaţa"! " ataca mereu viaţa cu o idee. /i1nea. reintrînd fiecare în destinele pe care ec1ipa$ul de la "ir @rance ni le suspendase pentru o clipă. pe care scria "Fo>euses %etrouvailles de la part de tout lNYIuipa#e" şi care conţinea două sticle de şampanie @anson. iată. pentru a #lorifica. că şi-a rotun$it fapta şi că de-acum aşteaptă să moară! *n ce-l priveşte. la rîndul lui. cu privirea vioaie şi ludică! *ncearcă amîndoi să mă convin#ă să nu mă încred în aparenţe! Aricum. tînărul a reapărut cu o pun#ă sofisticată de 1îrtie. Gabriel"! *ncepe să coboare. aşa zicînd. a fi mereu în priză. cum i-ar fi plăcut să spună) a murit. în acest scenariu înfiorat. cu cizmele adevărului prozaic. am intrat eu în scenariul în care fantezia lui mă proiectase! "şa încît. în metrou. făcîndu-i pe cei doi să se re#ăsească şi să abolească distanţa ce-i despărţise 3BG GGG de <mL4 atîta amar de vreme. ştii cît este de cumplit să ai DM de ani2 'um de am a$uns aici2" 'e pot să-i răspund2 *i amintesc că -oica îşi confecţionase anume o teorie pentru a face faţă momentului acestuia) B4 (rebuie să fii mereu în atac! =u trebuie să ai mereu iniţiativa. )Fai rien < man!er).ir#il.i bine. trebuia să e&prime tulburarea la #îndul că o mînă de oameni necunoscuţi se bucură cu atîta #raţie de supradoza mea de fericire! Pînă la aterizare am rămas prizonierul acestui rol ce-mi fusese conferit şi cînd. a murit în picioare! Arice moarte bună trebuie să te prindă făcînd ceea ce făceai dintotdeauna! 5in acest punct de vedere.ir#il! 8un şi aştept emoţionat să se desc1idă uşa. din clipa în care.

în care.ra ca şi cum copiii ar fi avut în pro#rama şcolară o materie numită "#nomolo#ie") răspîndirea piticilor pe #lob 3cartea se desc1ide cu o 1artă plană a mapamondului. peisa$ul publicistic era dominat de ziarele şi revistele de centru-stîn#a) Dimineaţa şi +de(ărul.aler> acceptă ideea ― şi c1iar contribuie cu H franci 3atunci asta era o sumă4 la materializarea ei ― ca armata să fabrice un tun formidabil. Qarifopol. Gestapo-ul a primit peste H milioane de denunţuri din partea populaţiei franceze.liade şi 'ioran. netrebnicilor care n-am făcut-o.undaţiilor -e!ale e&istau colaboratori de stîn#a. . Qeletin2 Pur şi simplu omişi. în care re#iunile locuite de pitici sînt marcate cu pedanterie ― în @inlanda se pare că sînt cei mai mulţi. au primit mai tîrziu o consacrare internaţională.u#en Lovinescu. uite că mi-am şi notat. a cărui calitate e&cepţională să fie verificată tră#îndu-se asupra a BGG GGG de evrei masaţi pe un poli#on amena$at undeva la ţarăL 'e să mai spunem de faptul că în @ranţa. persona$e foarte brave. de a$unseseră şi nemţii să fie scîrbiţi de atîta zel în colaborare2" &!i. au rezultat MGG de . vestimentaţia. p! B D4) . şi c1iar şi -oica. a cărei poantă stătea în faptul că fiinţe ima#inare erau tratate după re#ula realismului e&trem! . locuinţa piticilor. 9erban 'ioculescu. vrînd să arate cît de firavă era intelectualitatea democratică la noi. să obţină o frescă "poantilistă" a interbelicului. pînă şi "lina /un#iu. corectează. lăsînd impresia cu totul falsă că epoca era dominată de -ae +onescu şi de elevii lui! Ar. aşadar.nească.mereu ce face! Pînă seara tîrziu lucrează în vederea editării Furnalului pe care îl ţine de MG de ani) taie. 7ri!inile totalitarismului. 8ebastian îl ataca pe Lovinescu ca "prea democrat" ―.liade cu 'eline şi =rasillac12 'a să nu mai zic că la noi nu a e&istat niciodată un ec1ivalent al cazului lui Paul .aler> 3a se vedea ?anna1 "rendt. ci reprezentau doar un accent într-o structură culturală e&trem de variată! 'um să a$un#i atunci să-l compari pe . dar şi în (ransilvania4. "postmodernă"4! 5upă cîteva luni. specii de pitici etc! 'artea este ma#nific ilustrată şi într-o bună zi ne-a venit ideea de a-i da o replică în re#istrul zmeilor. ediţia de la ?umanitas. Curentul lui Pamfil 9eicaru şi Cu(întul lui -ae +onescu. Pe lîn#ă o presă de dreapta ― 6ni(ersul lui 8telian Popescu. înmulţind la infinit notele. care reuşeşte. propunîndu-i lui 'ărtărescu să se lanseze în acest exploit. se rezumă să-i citeze pe 8ta1l şi Golopenţia. Pe de altă parte. Cu(întul liber. care s-a născut prin colaborarea dintre un scriitor şi un #rafician! A carte despre pitici 3despre "#nomi"4. îşi aminteşte! @rumos este că învrednicindu-se să ţină acest Furnal ne salvează şi nouă. vieţile! 'itindu-i pa#inile din NDB-NDM. vreme de aproape doi ani! . în timpul ocupaţiei. *n -e(ista . celorlalţi. + citit cartea cu piticii şi s-a simţit pesemne provocat să facă un lucru de altă anver#ură 3şi de factură. alimentaţia. 21 martie La ora . talia piticilor. dar de ran# secund! 5ar unde sînt Lovinescu. cu ilustraţia la &nciclopedia zmeilor a lui 'ărtărescu! 'incizeci de desene. în treacăt fie spus. un proiect în care am pus suflet şi la ori#inea căruia se află . ce făceam şi ce #îndeam în vremea aceea!!! A re#ăsesc. evident.ditura! +-am dat lui 'ărtărescu în urmă cu -K ani o carte pentru copii reeditată în Accident an de an. relaţia lor cu diverse animale 3nu se au bine deloc cu pisicile4. adică aplecare spre dreapta e&tremă. lucrate cu minuţie e&tremă. +ar din #eneraţia mai tînără Pompiliu 'onstantinescu. este şi pentru că . trece (udor =anuş. adică toată "9coala critică"2 +ar presa democratică unde este2 'ă doar nu e&ista doar 2farmă %iatră şi *una(estire. +de(ărul literar şi artistic. cu fabuloasele pa#ini ale Gabrielei Amăt. aşa cum e&istau şi în >remea. dacă se lasă senzaţia că 6asta era interbelicul la noi7. /onica observă) ""r trebui ca toţi cei care se complac în a da o ima#ine a interbelicului dominat de ideolo#ia e&tremei drepte să citească notele Gabrielei Amăt pentru ca să vadă cum arăta epoca! %ecent. adevărul este că ei nu dădeau în nici un caz tonul epocii.ladimir 8treinu. >iaţa -om. pe /onica vie şi interesată de tot ce se întîmplă! 'um tocmai i-am adus voi! K din +!endele lui . aflu despre mine lucruri care dispăruseră pur şi simplu din viaţa mea) cînd am a$uns la Paris. =impul. în BB.

iar /arie-@rance îl a$ută. să le consolidăm pe cele e&istente. ca în povestea lui Lobo şi @ofo. vila în care a fost făcut filmul4. cultură. că nu mai e o abstracţie şi.pa#ini. îşi petrec vremea măsurîndu-le cînd cu metrul de croitorie.&istă zmei violenţi şi cruzi. cu cele KG de planşe color. am cumpărat de la @-"' şase albume mari. cu acea vocaţie a devotamentului orb pe care a avut-o şi o are pentru cîţiva oameni! .reau să amplific portofoliul . să facem noi serii şi colecţii. nici sarmalele. făcut după cartea 5oinei Fela (Drumul Damascului).itoriei Lipan care se îmbracă la 8on>a %i<iel! mar$i. la G sau la DG de ani! *n cartea lui /!'!. rafinament şi sensibilitate şlefuite franţuzeşte0 o soră mai mică a . că "îmi seamănă"4. punctînd franceza cu e&presii italieneşti. care pot fi citite deopotrivă la BM ani. desprins din lumea *alta!ului 3ceva dedicat şi delicat. cîtă vreme am proiecte şi ambiţia şi "nebunia" necesare pentru a le realiza! . mai . sînt rapizi. în plus. cărţi de $oc etc4! *n plus. cu /arie-@rance şi Lucian Pintilie la un restaurant italian din /ontparnasse! (ipii care ne servesc vorbesc enorm. să vedem împreună desenele lui =anuş la &ncicl. ore de masa$ în talpă!!!4! "cum sînt destins. de două luni.ste în ea un filon "primar". rătăcind şi şerpuind subţire într-un zăcămînt de inteli#enţă. studioşi şi prolifici pe plan artistic! /ai toţi au un interes aparte pentru fetele de împăraţi din specia umană. am pus bazele contractului pentru cărţile lui . să fac mai bine. pentru ar1iva foto ?umanitas. adică "în cer"! La ora BK. mă #îndesc la cîte am de făcut odată a$uns acasă şi îmi spun că e bine. voi mînca cu cîţiva prieteni "brînzuri franţuzeşti"! "m ales ieri cîteva feluri deosebite din "froma$eria" de pe 8aint Auen! =ilanţul se$urului) pozitiv! +-am revăzut pe /onica şi pe . va costa o avere 3peste MG GGG `4 şi e pro#ramată să apară în prea$ma (îr#ului de la @ran<furt! --am reuşit să e&portăm nici mămăli#a 3de ce în fond pizza. mai frumos. vin către masă valsînd şi emiţînd fraze muzicale. ai impresia că viaţa e o petrecere muzicalo-#astronomică şi că tristeţea nu face parte din lumea asta! Lucian îşi pre#ăteşte premiera pariziană la După"amiaza unui torţionar 3"film cameral". îl numeşte el4. la editură. privesc lucrurile "de sus". cu rădăcini într-o lume ar1aică4. dar e&istă şi specii de zmei e&trem de culţi. BB dimineaţa. în sfîrşit. să fac.diturii. ca "lteţa 8a Principele %adu. 5iseară. să mă lămuresc cum e cu or#anismul proiectat pe tălpi 3de vreme ce tot am început. am #ăsit Don 'io(anni"ul lui Lose> 3şi am citit într-un album Palladio despre "La %otonda". din septembrie4. sînt în avion şi scriu. am cumpărat o carte de refle&olo#ie. am discutat cu /arie-@rance tipărirea eseurilor lui +onesco într-o nouă formulă #rafică. poate reuşim cu zmeii. pleci cu senzaţia că ai fost oaspetele lor! /ari mascalţoniL 'u ei. cu "domnul Anosă" ― un tip brav şi 1arnic. după cum se vede. c1iar după ce ai plătit. şi care. am văzut superba e&poziţie a suprarealiştilor la =eaubour#. în sisteme le!o. au un enorm potenţial publicitar. zmeilor. zmeii sînt fiinţe comple&e. care are cîte şase-şapte clienţi pe zi ―. crîncen şi pasional.ir#il întremaţi 3poate am contribuit puţin la înviorarea lor4. nici folclorul. mult mai onorabili decît 5racula. am întîlnire cu /ircea '. au termen de referinţă în ima#inarul occidental. să trecem la MKG de titluri pe an 3la MG pe lună. şi nu mămăli#uţă cu brînză şi smîntînă2 ― e limpede că lumea are ceva cu noiL4. cînd cu metrul de tîmplărie! @abricarea cărţii. în plus. şi unii dintre ei. înecînd felurile de mîncare sub valuri de cuvinte! (e convin# că totul e e&celent şi. putînd fi înţeleşi ca specie e&otică a dra#onilor! 8eara. ba se mai pretează şi la o întrea#ă #amă de produse secundare 3pot deveni persona$e în $ocuri electronice. cu precădere fecioare.undera la "?umanitas" 3dar mă bucur deopotrivă că l-am cunoscut. #roteşti şi delicate deopotrivă! . 26 martie .

în timp ce (ucă îi vorbeşte cu "dumneavoastră"! 'înd (ucă devine incomod. "drian. vrei să-i părăsim pe cei cinci milioane de romEni din =asarabia. "driene. 1a. pîn#ărit sau pîn#ăritor. cîntăreţi!!! 'um se poate intra în -"(A ― întreb retoric ― cu trubadurii lui 'eauşescu. mitocăneşte. cu "băi (ucă". 1a. nu mă distru#e iar. pianişti. la spectacolul a doi rinoceri care se masturbează în public. sacerdotul e&ecuta un dans purtînd în braţe un animal destinat $ertfei purificatoare! "poi cuvîntul a trimis la "curăţare" în #enere! +!rum lustrare însemna "a curăţa o#orul"! (oate ţările foste comuniste din . iată.ine vorba despre "ori#inalitatea în ne#ativ" a %omEniei şi de obstacolele care ne-au înc1is drumul spre Accident în ultimii ani) corupţia şi foştii securişti. ca să pot face toate astea (to epimeleist$ai. prin ecranul televizorului! . să pre#ătesc un studiu pe tema Eeide!!er şi problema lui 1dincolo1. dar cum vrei să ne unim cu ei2 'um. uci#aşi de popor romEn în#ri$oraţi de soarta poporului romEnL *ntre timp.ădim. şi Puţin mi-a #arantat că!!!" ― "(e ro# frumos. 'orneleL" ― "9i cum.liniştit ce am făcut pînă acum cu atîta c1in şi zbucium! (rebuie să termin notele la 2ein und 3eit 3apariţie în martie viitor4. "driene2 ?a. e un dialo#. securişti. prima4. să mă în!ri)esc. cu e&cepţia %omEniei 3'e1ia. la (ucă 81oV 3"sînt /arius (ucă de la (ucă 81oV". 1a. se prezintă modest autorul emisiunii4. mormăie cu obidă (ucă! 5ar .adim e contra! "'ornele. băiatul (ucă transpiră din #reu încercînd să strecoare cîte o propoziţie. 'ornele.uropa. 1a!" . lasă-mă să-ţi e&plic.. lasă-mă să spun doar o vorbă. de la un tal# s$o? cu =o#dan @iceac la %ealitatea (.1 \ "?a.adim se face că nu-l aude. 'ornele. ai tu aerul unui om făcut pulbere. să mă simt bine în pielea mea. dar la emisiunile de ore şi ore ale lui Păunescu de la P%A (. în loc să fie puşi la colţul istoriei ca susţinători patetici şi coprofa#i ai unui re#im criminal de pe urma căruia nu ne putem reveni nici după BM ani.tcaetera! Abscenitate! 'e te faci cînd indi#narea nu încape în cuvinte2 'înd ad$ectivele nu mai a$ută la nimic2 'înd asişti. se lăfăie în 8enatul %omEniei şi pe ecranele televizoarelor sub privirile în#ăduitoare sau indiferente ale concetăţenilor! -u numai că lumea îi suportă. 'ornele. cum ai făcut ieri în 8enat. e vorba de un ideal pentru care au murit părinţii noştri în înc1isorile comuniste. . pensionare de bordel arborînd pudorile fecioriei. "cesta este imperativul suprem al unui om care vrea să facă ceva cu viata lui! 28 martie /ă întorc.ădim îl ia. pe fraţii noştri2" ― "=ine.adim îl urec1ează scurt 3"să nu-mi faci mie pe avocatul americanilorL"4 şi îi aduce aminte că "are e&perienţă mai multă decît el"! "5a. poate înainte de NDC".. concret2 9i între timp să pierdem (renul +storiei2" ― ""m vorbit eu cu Puţin. %idic iarăşi #lasul ― pentru a cîtă oară în aceşti ani2 ― împotriva faptului că alde Păunescu şi . cu orice preţ. care curăţau "locul social" 3funcţiile publice4 de persoanele pîn#ărite şi pîn#ăritoare ale comunismului) activişti. la #iumbuşlucurile acestor castratori morali. cu aceste scîrboşenii #uralive care se distribuie în rolul de directori de conştiinţă2 A $umătate de oră mai tîrziu sînt acasă) pe postul "ntena B. iar (ucă se sperie de propriul lui cura$ şi i se adresează de îndată cu "domnule preşedinte"! Lustraţie! 'uvîntul înseamnă "purificare" şi latinii îl foloseau la început în conte&te reli#ioase. faptul de a se în#ri$i de sine0 ultima vorbă a lui 8ocrate în %$aidon 1. seara tîrziu. avînd în vedere un ritual de purificare) în $urul obiectului impur. medici. spune Păunescu cu voce de bu1ai. . .ădim în vremea lui 'eauşescu! La noi nu a e&istat aşa ceva şi de aceea obiectele urît mirositoare continuă să pută în public. la acest viol în masă al conştiinţelor2 (îl1ari ţinînd prele#eri despre cinste. să scriu mai departe aceste pa#ini. se perindă scriitori. mai presus de orice. Păunescu şi . au promul#at le#i lustratorii. asemeni lui Păunescu şi . neputincios.adim discută despre!!! intrarea %omEniei în -"(AL Păunescu e pro. intelectuali prostituaţi.!în#ri$iţi-vă de voi înşivă"4! (rebuie. să mă investesc în cei cîţiva oameni importanţi ai vieţii mele! 9i. cînd m-ai făcut pulbere!. put.! (ema discuţiei) %omEnia şi intrarea în -"(A! .

se trezeşte muşcînd discret capătul unuia dintre braţe4. cei doi nu sînt persoane. în /aramureş. al ima#inii pe care ai confecţionat-o ca să poţi ieşi convenabil în lume! 1 aprilie *n drum spre casă de la editură. să îl notez! :it să o fac! 'ătre B noaptea. "romEnii culţi" din %omEnia2 'e substantiv folosim cînd vorbim de starea celui sătul2 8aţietate! /ă scol. şi mă duc să adorm liniştit! La fel de fericit s-a simţit pesemne -oica. cînd o femeie. îl ia prin surprindere va fi trecut în contul măştii. o aură inconfundabilă! @iind cabotin prin esenţa lui. #estuală sau verbală! +ntelectualul umanist face tot ce poate pentru a obţine. îmi vine această încrîncenare2 %ăspunsul este simplu) pentru mine. ci maladii. ce s-ar putea spune2 'ă. îmi aduc aminte că am uitat să notez cuvîntul! +ar cuvîntul. scriind. de cîte mi-a fost dat 3fără să vreau4 să în#1it! 8ătulie) starea celui care s-a săturat de atîta rău. vrei să le-o propui celorlalţi despre tine! -imeni nu e mai puţin dispus să creadă în sinceritatea ta decît un prieten! Pentru că te ştie prea bine. me#aloman şi crezîndu-se mereu privit şi admirat.5ar de unde. i-a spus că se intră pe ea "lăturiş"! -oica s-a #răbit să proiecteze cuvîntul pe cerul metafizicii. vestimentară. el este în permanenţă în căutarea unei atitudini) fie îşi spri$ină bărbia în palmă. însă. e&primă ne#ativul saţietăţii) sînt sătul. furuncule ale poporului romEn trecut prin comunism! :nui furuncul nu-i poate fi ruşine că e&istă! "r trebui să-i fie. poftindu-l în casă printr-o uşă nefiresc de în#ustă. dacă . spunînd că aşa intră romEnii în istorie) en biais. îi vine #reu să accepte că ar e&ista în tine ceva care lui i-a rămas ascuns! (ot ceea ce. oricum. 4 aprilie @iecare meserie încearcă să-şi creeze însemnele ei pentru a fi recunoscută! /ai toate năzuiesc către un element de uniformă. ci sînt sătul de necazuri. fie se $oacă cu oc1elarii. 8ubstantivul de la "sătul"! 8ătulie!!! /i se pare nespus de frumos! 9i cum zicem noi. prietenii îţi fac mult mai puţin credit decît cei care nu te cunosc deloc! . l-am uitat! 8imt că e în $oc somnul meu din noaptea aceasta! (ot ce pot să îmi aduc aminte este că miraculosul cuvînt începea cu "s"! 5ar la ce se referea2 . mai cu seamă cînd e foto#rafiat sau filmat.&perţi în tine fiind 3adeseori sătui de tine4 şi cunoscîndu-te deopotrivă cu iubire şi răutate. ascult în maşină radioul! :n interviu cu un tip din '1işinău! La un moment dat. către o recuzită specifică.ra vorba de un prea mult. de ceva pe care romEnii din =asarabia nu mai erau dispuşi să-l suporte!!! . absorbit fiind de o problemă. dar nu de lucrurile bune pe care le-am mîncat. de răul în#ur#itat! (recerea romEnilor prin istorie) dintr-o "sătulie" în alta! /ama mea la DK de ani) spunea că nu mai vrea să trăiască! "$unsese la "sătulie"! miercuri. pentru că te-a clasat. scriu rîndurile astea. trupului care îl poartă! 29 martie 'e ciudatL 'înd e vorba de o mărturisire scrisă. către un panaş de identificare. în fond. cum a$un# în casă. în pat. basarabeanul foloseşte ― cu limba lor inconfundabilă ― un cuvînt pe care nu-l auzisem niciodată! *mi propun. pe care îi scoate şi îi pune la loc după o re#ie bine studiată 3alteori. în privinţa ta. în sfîrşit.ra un substantiv!!! :n substantiv care începea cu "s"!!! -u mai voiau!!! 8e săturaseră!!! 9i deodată cuvîntul ţîşneşte din ma#ma creierului meu) sătulie. între timp. "lăturiş"! +ar despre "sătulie". pre#ătindu-mă să adorm. ei au pretenţia că te deţin dincolo de ima#inea pe care.

biblioteca. vast. cînd trecînd lin peste frunte. că simpla vecinătate cu ei îl face pe posesorul lor să fie asemenea lor! sîmbătă. asociată cu posesorul ei. le e&1ibă şi se e&pune cu ele ca turiştii care nu au credibilitate decît dacă au o poză făcută lîn#ă piramide! Arice bibliotecă este proiecţia unei veleităţi culturale! . este dovada indirectă a unei isprăvi culturale care nu trebuie neapărat să fi avut loc şi care trimite cu #îndul la altele care nu vor avea loc niciodată! Pentru privitorul neavizat ima#inea unei biblioteci este cel mai adesea o capcană. maşina "plesnea de cultură" şi urma pesemne să îi umple de admiraţie pe studenţii care intrau şi ieşeau de la cursuri! mat este prile$ul însuşi ― cărturarul nostru se lipeşte de ele. o bibliotecă nu #arantează nimic! .le se desfăşoară mai întîi. -iciodată. să mă reîntîlnesc în scris cu mine. 5esi#ur. un proiect amînat la nesfîrşit. altele. o aspiraţie în#ropată. în $urul biroului sau peste tot. cu cărţi 3în limbi străine4 aruncate vraişte. de fiecare dată cînd mă ciocneam de mine. ar#ument pentru o înţelepciune de tarabă pusă să circule în lume pe patru roţi! Parcată pe trotuarul :niversităţii. de aceea.are de#etele lun#i şi subţiri. mă consideram cel mai pasionant obiect posibil al vieţii mele! -u aveam însă "neruşinarea" necesară pentru a face din acest interes obiectul constant 3şi public4 al preocupărilor mele! 'ăci. pe $os. o entorsă. cînd ondulîndu-se.a su#erează doar. se află c1iar pe birou. o vibraţie interioară continuă şi. bulimie. ca dîra unui reactor. cine. nu mai avusesem cura$ul s-o fac! (ot ce am scris de-a lun#ul vieţii. un crez prăbuşit! *n sine. de $ur-împre$urul camerei! Pentru că nu poate să ia cărţile cu el cînd iese în lumea. atunci cînd e anume arătată. fără să fie cuprins de plictis. că înoată în ele de cînd se trezeşte şi pînă la culcare şi că acestea îl urmează. e&ecutată cu mi$loace pseudo-filozofice. lene sau prostie. pe teritoriul #îndirii! 5esi#ur. frîntă din poi!net. de obicei în dezordine. cu e&cepţia unor pa#ini din Jurnal şi &pistolar. într-o ne#li$enţă studiată! 'artea devenise o insi#nă. un spectacol copleşitor montat. în aer. trofeu. poate pentru prima oară din adolescenţă 3cînd umpleam cu "meditaţii ne#re" carneţele pierdute apoi fără urmă4. decoraţie şi mărturie. &rsatz"ul unei împliniri culturale. punctînd şi articulînd inteli#ent spaţiul discuţiei! *nsă elementul nelipsit din interviurile filmate cu un intelectual umanist este biblioteca. pe tărîmul tribulaţiilor mele2 -u atinsesem acel #rad esenţial de . pe rafturile care acoperă în între#ime peretele din spatele fotoliului în care intelectualul nostru stă aşezat la birou! "lte stive de cărţi. (oţi autorii aceia muţi aliniaţi în rafturi par convocaţi pentru a depune mărturie că cel care i-a colecţionat face parte din familie. de cîte ori are prile$ul ― şi un interviu fila 9i totuşi! "m văzut cîndva un persona$ 3am auzit că între timp a a$uns preşedinte de "cademie4 care îşi ticsise spaţiul din spate al maşinii. de atunci. îmi spuneam. ele trebuie să su#ereze o anumită nervozitate. cînd încercînd să pună la loc o şuviţă rebelă. în afara mea. nu a reprezentat decît strate#ia bine pusă la punct 3eram antrenat pentru astaL4 a unui camufla$ cultural) o diversiune. ar fi putut împărtăşi acest interes şi ar fi fost dispus să pătrundă. direcţia unei pasiuni. cel vizibil prin lunetă. cortina trasă peste o impostură! 8ituată în re#iunea incertă dintre ustensil. o respectabilitate smulsă celuilalt prin raptul privirii.a este un #arant pentru o ştiinţă care nu poate fi probată în fiecare clipă. ea este asemeni c1ipiului pentru un poliţist) un însemn de autoritate! :n intelectual umanist filmat la el acasă trebuie să lase senzaţia că trăieşte clipă de clipă într-un ocean de cărţi. oriunde sar afla în casă! . nu acea proiecţie pornită din interior care face din carte supremul mod de a e&ista şi pe care a$un#i să ţi-o asumi cu perseverenţa cu care un melc îşi poartă coc1ilia! =iblioteca la care mă #îndesc eu este e&act opusul acesteia şi cel mai potrivit ar fi să o numim biblioteca-panaş! Pentru cei mai mulţi intelectuali. nu biblioteca bor#esiană. mîna acompaniază abundent vorbirea. traseul unei formări. 7 aprilie *i datorez enorm "melancoliei" mele din ultimul an) m-a făcut. poate deopotrivă dezvălui şi masca) un tic cultural.

ir#il o să se obişnuiască cu Quluful. dar fiind un medicament psi1ic. . răspunde . apără-mă. fizicianul complet paralizat. înţele#eţi2. la un moment dat. Gabriel. care-şi petrece viaţa într-un fotoliu şi care vorbeşte şi scrie prin activarea unor sofisticaţi senzori electronici. dacă nu s-ar fi îmbolnăvit. un scriitor trebuie să scoată totul pe tarabă. îmi face frică a Gabrielei "!) "Gabriel. am uitat să vă spun că 6Quluful7 are uneori efectul ăsta secundar) persoanele din antura$ul celui care îl ia au ameţeli în primele zile de administrare! *nsă pe măsură ce .ir$il. "vem cu toţii nevoie de o traumă care să ne aşeze pe drumul nostru.lad Q!. toate sentimentele lui sînt de vînzare!" 14 aprilie "şa cum a făcut cu laptop"ul. să te iubeşti şi să te întorci pe toate părţile pentru a putea apoi să te apleci către altul şi să-l iubeşti "ca pe tine" ― îmi rămăsese pînă atunci străin! 5ar pesemne că "a$un#erea la tine" nu se poate face la comandă şi pesemne că dintre toate lucrurile deosebite acesta îşi are preţul lui de suferinţă cel mai #reu de plătit! "m auzit-o într-un documentar pe mama lui ?aV<in#. 3oloft"ull încerc să redresez pronunţia! "+a lasă-mă în pace. ca să zic aşa "civice". că trebuie să te în#ri$eşti mai întîi de tine. rămînînd imobilizat.libertate care să mă scoată din paranteza în care sin#ur mă pusesem. au pus umărul ca să mear#ă revista %lai cu boi e o dovadă a relativismului şi a superficialităţii. o să vă dispară şi dumneavoastră ameţelile! %ezistaţi cîteva zileL" /oment mai lun# de tăcere) ""uzi. dintr-o deliberată şi prost înţeleasă pudoare! 'um aş fi putut atunci să capăt încrederea că abia vorbind despre mine voi a$un#e să vorbesc cu adevărat despre noi toţi2 Gîndul acesta simplu că trebuie să porneşti de la tine pentru a a$un#e la altul.ir$il. deopotrivă. /onica mă anunţă că "prietenul dumitale. îmi spunea de curînd .ir$il. că în o#rada omenirii nu poţi intra decît pe portiţa pe care este scri$elit numele tău.ir#il laconic! ―"Gabriel. a început să ia 6zuluf7"! +ată ce a a$uns antidepresivul meu preferat. la telefon. ce spune prietenul dumitale2 'ă din cauza Qulufului tău eu am ameţeli!" ― "Posibil". /onica. /onica şi cu mine rîdem în 1o1ote! 16 aprilie @aptul că "ndrei. Paleolo#u şi c1iar 5$uvara. botezîndu-l scurt şi deni#rator "lefton".ir#il!" ― "Gabriel. eu îmi pierd ec1ilibrul!" /ă răzbun scurt) "/onica.ir#il mormăie de pe fotoliu. 6Quluf7. astăseară. tot aia eL :nde mai pui că de cînd prietenul dumitale ia 6zulufi7. ai înnebunit2 .ai de cei care nu s-au cutremurat la momentul potrivitL sîmbătă. care îi caracterizează pe intelectualii romEni în zilele noastre! "ndrei a mers pînă acolo încît o vreme a acceptat ca numele lui să apară în caseta onorifică a redacţiei! 9i asta "din prietenie pentru 5inescu"L 'a şi cum prietenia cere sacrificii . care să ne scoată din rutină şi să ne focalizeze către acel punct final al e&istenţei datorită căruia fiecare se#ment al traiectoriei noastre a$un#e să semene cu coarda bine întinsă a unui arc! . la momentul potri(it. 6Qoloft7. care decodează cu mi$loacele fizicii şi matematicii misterele :niversului"4. 7 aprilie A vorbă care mi-a plăcut şi care. declarînd că fiul ei nu ar fi devenit cine este astăzi pentru toată lumea 3"un mistic. acţionează simpatetic asupra celor care au o comunicare specială cu pacientuî! 'azul dumneavoastră cu . îţi baţi $oc de mine2" ― "-u. uite ce-mi face prietenul dumitale!!!" . îi spun pe un ton în#ri$orat. pentru suflet. .

tră#înd după ea o sacoşă din care îi cad lucruri stranii în momentele cele mai nepotrivite! /iniştri. infern şi pur#atoriu! "ndrei. asumîndu-şi dezinvolt tema.odă. în pa#inile astea. adică. 5e$a una dintre primele însemnări. .&act ca atunci cînd eram copil) afară din casă eram ţeapăn. montată.u#enia . care îşi construieşte discursul plimbîndu-l pe "ndrei. părăsind devenirea. este că nimic din disconfortul meu interior. îmi puneam în $urul #îtului blana de vulpe de la mantoul mamei atîrnat în cuier ― capul vulpii cu oc1ii de sticlă şi labele cu #1earele intacte îmi atîrnau pe burtă ― şi ţopăiam.dezonorante! +ronia e că "ndrei scrie despre "obscenitatea publică" într-o revistă care o ilustrează din plin! Grav e nu că revista e&istă 3de vreme ce supravieţuieşte. puţin lucru!" 5urerea mea în ce-l priveşte pe "ndrei) nu m-a lăsat niciodată să înţele# că ar şti cine sînt. trebuie să recunoaşteţi. "lumea bună" a =ucureştiului. ieşeam din cadă. ţipînd de fericire şi libertate! 'eea ce mă uimeşte. cînd sînt rău cu el. mă "coc". un postcoce 3opusul unui precoce4. cu toată pi#mentaţia de ri#oare) '!(! Popescu în cămăşuţă albă cu mînecă scurtă. debutează cu o enormă banalitate sc1open1aueria-no-nietzsc1eano-cioraniană 3cea privitoare la "sistemul de iluzii"4. prin paradis. cea din O mai MGGB. monosilabic şi ine&presiv! 8eara. cu . învinsă de propria ei acumulare! 8înt un "întîrziat".odă. 3 mai 8e împlineşte astăzi un an de cînd am început să scriu sub impulsul unei traume "binefăcătoare"! 'orect ar fi să spun) de cînd am fost dat cu capul de pereţii e&istenţei mele! 5in cauza asta. în caseta montată de . cînd mă supără şi îl bombăn4. nu este. în faţa o#linzii. înmărmureşte la un moment dat. veşnic în întîrziere. sfidînd ca de obicei micul "ştaif" al sărbătorii! Gabriela "!. să vă tra# $os de pe podiumul social!" -u ştiu dacă a reuşit! Poate în mai mare măsură aş reuşi eu. nimic din ce am scris de atunci nu şi-a propus vreo clipă să fie "ori#inal". după ce mi se făcea baie 3să fi avut H ani2 ani24. în urmă cu două luni! " reţinut KG de minute din cele trei ore de discuţie de atunci! ""m vrut să vă umanizez. ambasadori. să scot deasupra c1ipul dumneavoastră ascuns. nu se lasă întrevăzut! -u ştiam că pot să mă conţin atît de bine! 27 aprilie "ndrei a primit astăzi premiul Fosep1-=ec1 pe MGGB. ea e necesară4.u#enia . televiziuni etc! @audatio e făcută de eseistul elveţian +so 'amartin. în toate privinţele. #ol. adică sînt mereu tînăr! 24 aprilie /er# să văd. aici. emisiunea făcută în c1inuri. pentru un om obişnuit să tra#ă după el BMG de <#!. îi mulţumeşte spunînd că e prima oară în viaţă cînd cineva l-a făcut să simtă că nare corp! "'eea ce. cam cu zece ani mai tîrziu! 5e aceea sînt mereu în urma vîrstei pe care o am. care şi-a e&ploatat dintotdeauna surplusul de #reutate pentru a obţine efecte comice. din furiile care m-au traversat şi din oboseala maratonului de trei ore. unde "nu mă vede nimeni"! . post-mortem. ci că e&istă şi cu #irul acestor oameni! 'înd scriu despre "ndrei în aceste pa#ini 3cînd mă cert cu el. ci doar pe cont propriu ade(ărat. "în semn de recunoaştere a strădaniilor sale pentru unificarea europeană"! La -. la mine. un tip deştept cu mutră de şoricel. scriu ştiind că fac recurs la un capital inepuizabil! 'red că asta este o prietenie) o provizie care a evadat din re#nul cantităţii şi care.'.

cu văicăreala lui!!!" 'u aceste lucruri în minte şi luîndu-mi toate precauţiile ca să nu-l $i#nesc. adică de la sin#urul domeniu în care inovaţia e posibilă! A asemenea filozofie ar fi neîndoielnic ori#inală.cclesiast încoace! *n ce rezidă noutatea discursului dumneavoastră2" 5e data aceasta răspunsul lui 'ioran este fără drept de apel şi dacă-l reproduc o fac pentru că mă priveşte în mod direct! "Peste tot în cărţile mele nu e vorba decît de intensitatea experienţei. că moartea este un scandal. trăirea ei ca scandal nu e cîtuşi de puţin banală!" -u mă las. dar nu ştiam să spun de ce! -oica. atunci autorul acela va fi culturalmente util. ca să zic aşa. reiese că plecînd tocmai de la felul meu de a formula ei a$un# să devină conştienţi de cutare sau cutare e&perienţă. de evacuare a oricărui truca$ cultural! *n lun#ul interviu filmat cu 'ioran. dar va risca să poarte cu el peste tot în lume. ori#inea într-o vec1e discuţie cu "lecu Paleolo#u! "5acă îi iei lui 'ioran stilul. insist) "8-ar putea într-adevăr să vi se reproşeze că reluaţi teme vec1i de cînd lumea şi că nu faceţi în cele din urmă decît să reiteraţi.-aş ru#a să acceptaţi să vorbim despre dumneavoastră cu o anume notă de cruzime! 8ă ne ima#inăm un cititor care ar face pe avocatul diavolului! 5acă n-aţi fi e&celat prin formulă. din BCCG. dar nu "cultura" este aici decisivă! ". prima răzbunare nevrotică faţă de o tutelă care mă pre#ătea pentru "construcţia unei opere" în vreme ce eu aş fi vrut să învăţ cum se dă #las unei vibraţii! +ar răzbunarea . pe atît de nefastă mi-a fost în planul vibraţiei de fiinţă! Jurnalul de la %ăltiniş a reprezentat. revin. -u pretind să am vreo ori#inalitate în privinţa concepţiei despre e&istenţă! 'e poate fi mai banal decît moartea2 -umai că în acelaşi timp este vorba de un fenomen capital şi nu e defel o întîmplare că ea ocupă un loc central în toate marile reli#ii ale lumii! 5acă vrei să construieşti o filozofie ori#inală. este de plon$eu e&istenţial în esenţa scrisului. parado&al. cu un talent e&cepţional. cu atît premisa e&istenţială a scrisului este mai bine asi#urată! =ineînţeles că a împin#e această vibraţie pînă în planul e&presiei presupune un alfabet cultural. în vreme ce doar sinuciderea are unul etc! etc!" %ăspunsul lui 'ioran este formidabil) ""cestea. îi spun la un moment dat lui 'ioran) ". spunea conuN "lecu teribilist. nu mai spune nimic!" =otul este spus aici! " scrie nu înseamnă a avea "idei ori#inale". adică la o vibraţie de fiinţă. ceea ce emană din intensitatea unei e&perienţe! 5in scrisorile pe care le primesc. mai cu seamă din ale tinerilor. ci a face să intre în vibraţie coarda care eşti! "+deile" nu fac doi bani dacă nu sînt efectul final al corzii vibrînde! 'u cît vibraţia acestei corzi este mai intensă. ca pe propria-i umbră şi ca pe un blestem. şi este cultivat în sine. sînt banalităţi pe plan teoretic. pe care nu le poate alimenta decît cultura. simţeam că e nedreaptă. ceea ce s-a spus şi re-spus de atîtea ori de la . fondul #îndirii dumneavoastră s-ar reduce în cele din urmă la cîteva banalităţi) că omul este rău. că viaţa este lipsită de sens. care de altminteri este accesibilă pînă şi ultimului imbecil! 'înd simplifici o #îndire dincolo de expresia ei ori#inală. tonul. pe cît de benefică mi-a fost în plan cultural. nu mai rămîne din el nimic!" "firmaţia asta m-a tulburat foarte tare. îi pun la un moment dat acestuia o întrebare "zădărîtoare" care îşi avea. darul de a plictisi! 5rama mea. spune el. dar nu şi pe plan e&istenţial! .ra îmbibat de la MG de ani ― spune -oica despre 'ioran ― de iluziile acestea ale dezabuzatului. numai că ea ar fi lipsită de orice interes! S!!!T 'eea ce trebuie să fie cu adevărat nou şi important este în ultimă instanţă timbrul.&perienţa morţii.dar referinţa culturală este apres coup şi toată "teoria" mea nu este decît prelucrarea formală a unei cumplite depresii. îl simţeai ricanînd) "'ioran. cred. la rîndul lui.1 3subl! ns!4 @alsL 'ultura n-a făcut decît să-i ofere lui 'ioran reperele pentru #ăsirea e&presiei proprii. este că întîlnirea cu -oica. ar trebui să pleci de la ştiinţă. "destinală". dar fondul nevrotic al dezabuzării a fost anterior oricărui demers cultural şi l-a însoţit pe 'ioran ca semn al forţei sale pînă la sfîrşit! +ar cînd "demersul cultural" nu este conectat la o "nevroză". v-ar putea spune cititorul acela. nota. intens-eliberatoare. un ţipăt modulat şi trecut pe portativul unei e&presii care mă reprezintă! 8enzaţia. de cîte ori venea vorba de 'ioran. ea devine banală.

sfatul să nu mai citesc o vreme. cu a$utorul iubirii. în cazul în care coarda e flască. dar ea a fost contracarată masiv de -oica după revenirea mea în ţară! "L-ai văzut pe 'ioran2". staţi o vreme pe tuşă. *i datorez de aceea lui -oica în e#ală măsură naşterea alfabetului meu cultural şi enorma întîrziere pe drumul întîlnirii mele cu vibraţia proprie! "ici întretăierea mea cu 'ioran.1 -oica îmi lăsase. atît cît să înţele#eţi că acesta nu e meciul vostru. le!ato-ului noician al ideii le!ato" ul dintre idee şi viaţă! "cest #înd subversiv. îl suprimam pe -oica în calitate de instanţă culturală represivă! 9i nu este întîmplător că prima carte în care. bloc1ează resorturile scrisului! 8imetric. adică al @ilozofiei. atunci e vorba de o nevroză care nu poate trece pra#ul e&presiei. ci în ce măsură lecturile tale rămîneau atîrnate de vibraţia care . punctul terminus pentru mîntuirea prin cultură! /i-au trebuit ani şi ani de zile ca să înţele# că problema nu era cît şi ce anume citeşti. pe care -oica s-a #răbit să îl condamne. ar fi putut să $oace un rol 3l-am întîlnit atunci de trei-patru ori4. îmi recuperam în mod e&plicit vibraţia şi nevroza. plecaţi în cele din urmă. ne cerea. el care a citit biblioteciL" 8pume#a de furie! "cum ştiu că el nu avea cum să înţelea#ă. #ata să plesnească dar incapabilă să intre în vibraţie. m-a întrebat! ― "L-am văzut!" ― "9i ce ţi-a spus2" ― "/i-a spus să nu mai citesc sistematic şi. "asta a #ăsit să-ţi spună. dacă se poate. ca maestru. "cu limbă de moarte" 3şi Jurnalul de la %ăltiniş se înc1eia aici4 sarcina să citesc .l era . care. o vreme să nu mai citesc deloc!" -oica a pălit! "m crezut că i se face rău! "/ă#arulL".ant inte#ral în ediţia lui =runo 'assirer 3reţetele intermediare fuseseră ?e#el în ediţia Gloc<ner şi Goet1e în ediţia Prop>laen4 ca o condiţie inconturnabilă pentru a$un#erea mea la "concept"! "ceasta era etapa finală a unei pro#ramate uitări de sine. după aproape MG de ani. înainte de plecarea mea în Germania. ne obli#a 3în cele din urmă4 să-l $ucăm! (rebuia oare meciul acesta $ucat pînă la capăt2 'ioran a apucat să-mi spună în treacăt că nu! /esa$ul lui era simplu.eciul. devenea persona$ întrun "scenariu vibratoriu" care îl ucidea tocmai pentru că era un scenariu nevrotic şi bazat pe iubire! @ondul meu nevrotic se răzvrătea tocmai scriind o carte în care. unicul care merita cu adevărat să fie $ucat! "ici nu încăpea ne#ociere) era vorba de /eciul 'ulturii. în timpul unei plimbări matinale prin Fardin du Lu&embour#. întinsă la limită. ne spusese -oica. în furnal.3inconştientă4 era aceasta) cel care îşi sublimase vibraţia proprie într-un discurs ontolo#ic 3discurs ce termina prin a face vibraţia de nerecunoscut4 şi care. era pe cale să facă acelaşi lucru cu discipolii lui. a definitivei despărţiri de tine pe drumul împlinirii "performanţei culturale". a topirii eului în spaţiul impersonal al "spiritului obiectiv"! "cesta era capătul iniţierii paideice. el pornea de la pericolul pe care intuia că îl ascunde în sine pro#ramul paideic al lui -oica) cel al performanţei culturale! "-u puteţi pierde meciul decît într-un sin#ur fel) nemai$ucîndu-l". dar eu ar fi trebuit să pot! 5in păcate am înţeles cu o întîrziere de aproape MG de ani! "şadar orice individ e&istă în spaţiul e&presiei cîtă vreme coarda fiinţei lui este în vibraţie! "ceasta este starea de "nevroză productivă" ca stare a sănătăţii mintale perfecte! *n cazul în care coarda este doar întinsă. a izbucnit după o vreme. în BCDH. dar #reu de perceput de prima dată) "Părăsiţi o vreme terenul acesta de $oc. de o catalepsie psi1ică neproductivă. lui "ndrei şi mie! -u ne-am întrebat atunci nici o clipă care era meciul pe care ni-l propunea -oica şi dacă nu cumva mai e&ista şi alt meci care ar fi putut fi $ucat! -umai că "meciul" lui -oica nu lăsa loc pentru un altul! . puneţi premisele altui meci. adică al Gîndirii în numele unei :nice +dei. poartă titlul-manifest Declaraţie de iubire. înseamnă că potenţialul de vibraţie al unei fiinţe s-a risipit printr-o proastă #ospodărire a lui! "cesta e pericolul celor care fac din cultură o finalitate şi care îşi mobilizează fiinţa sub semnul "performanţei culturale"! 'înd 'ioran mi-a dat în treacăt. ar fi trebuit să ridice un semn de întrebare asupra oportunităţii meciului pe care -oica ne propunea. în numele 'onceptului! "utoritatea lui -oica era enormă! "ndrei a încercat la un moment dat să o conteste opunînd. al meciului care va fi meciul (ieţii (oastre. desc1ideţi alt teren de $oc. maladivă fiind.

dar romEnii le i#norau cu desăvîrşire pentru că pur şi simplu nu îi pri(ea. opt ani mai tîrziu. bănuiesc că s-ar fi #ăsit o sută de romEni e&centrici dispuşi să cumpere o carte care. în plus. nu avea în fond nimic de-a face cu %omEnia! (ocmai asta înseamnă incultură esenţială) incapacitatea de a recunoaşte familiarul în ceea ce în primă instanţă îţi apare ca străin! 9i mai departe) incapacitatea de a percepe identitatea umană în spatele diferenţei de primă instanţă! Pentru noi năzbîtiile unui escroc din Parlament sînt mai importante decît războiul din 'ecenia ― unde este repusă în $oc condiţia umană ―. ar fi trebuit să sune întrebarea! Punctul de decur#ere era totul! .ditorul apreciază că e&istă două mii de polonezi curioşi să afle ce a însemnat Păltinişul! 'uriozitatea aceasta. în care %omEnia s-a implicat direct şi în $urul căruia pasiunile intelectualilor s-au dezlănţuit. pentru a afla.reau să fiu un întîrzietor".eşti. trebuia să a$un# la Paris! "trocităţi fără nume aveau loc la două-trei sute de <ilometri de noi. el face din fiecare romEn o victimă potenţială aflată la discreţia primului acces de autoritarism al puterii! +ndiferenţa romEnilor pentru tot ceea ce nu-i priveşte coboară în o#rada fiecăruia şi devine re#ula unei "societăţi" din care orice refle& de solidaritate a dispărut! 38in#ura cate#orie solidară din %omEnia) minerii!4 20 mai . că nu "vin". ca să aflu ce se petrecea în imediata noastră vecinătate. pentru a vorbi publicului polonez "e&trem de interesat de filozofia romEnească"! /i se pare enorm) publicul polonez interesat de filozofia romEneascăL "poi îmi dau seama că uimirea mea e cea nelalocul ei şi că ea provine din indiferenţa primitivă şi vinovată a romEnilor pentru tot ceea ce nu-i priveşte în mod direct. aşa îşi definea -oica rolul lui pe lîn#ă noi! *n cazul meu a reuşit în e&ces! 9i mai spunea) ". trebuia să ne #1ideze lecturile! 'înd am înţeles asta era tîrziu! ". ar fi putut suna îndemnul lui 'ioran! +ar -oica nu avea să opună acestui îndemn decît reţeta dopa$ului cultural! *n numele "uitării bune" pe care o aduce cu sine cultura.reau să vă învăţ dezvăţul!" 5ar uitase să spună) dezvăţul de el.ste însoţită de o scrisoare caldă din partea editorului care mă invită la 'racovia. şi nu ideea. nu-i aşa2. a$utîndu-te să o modulezi către e&presia ei finală! ". . nu ne "dau" şi nu ne a$ută. în care dezinteresul pentru problemele altora se însoţeşte cu indi#narea uimită că alţii nu frisonează la problemele noastre. care îi desc1ide pe polonezi către lucrurile întîmplate în altă lume decît a lor.ibrează şi citeşte ce vrei". în vreme ce noi brodam pe tema ortodo&iei care ne înfrăţea cu ei! "ceastă plasare placidă în mi$locul lumii. 11 mai Primesc zilele acestea ediţia poloneză a Jurnalului de la %ăltiniş. cînd am început să ies în mod curent din ţară. " trebuit să apară episodul . în timp ce cecenii pot fi torturaţi în voie pentru că sînt "departe" şi. nu sînt nici creştini! "cest mod de a #îndi este falimentar şi. ne întreba periodic -oica! "'are îţi e vibraţia2". cu războiul din +u#oslavia. "'are îţi e ideea2". în final. "sta şi înseamnă provincialism) a crede că lumea începe şi se termină cu problemele urbei tale! 5upă BCCG. în numele comandamentului de a-ţi ucide "sufleţelul" 3acest rezervor de remuşcări şi re#rete care bruiază #îndirea4. în ce măsură o slu$eau.ibraţia. -oica ne pre#ătise pentru un meci care nu era al nostru. e&plică de ce Polonia este "mai europeană" şi mai civilizată decît noi! 5acă "Păltinişul" ar fi e&istat în Polonia şi aş fi avut ideea e&trem de ori#inală să public în romEneşte Furnalul acelui Păltiniş polonez. mi-am dat seama în ce măsură problemele lumii nu erau şi problemele noastre! *n BCC . pentru că escrocul este "al nostru". prin ce infern trecuseră populaţiile învecinate cu noi! *n ţările .uropei isprăvile lui /iloşevici şi ale #eneralilor lui îi umpleau pe oameni de stupoare. pare să fie o trăsătură bine determinată a "fiinţei romEneşti"! Pentru a reveni la e&emplul Jurnalului tradus în poloneză! .osovo.

a făcut şi "precizări de detaliu"! Arice convieţuire cu un "mare om" 3nevastă. pentru că i-au făcut servicii sau pentru că s-au culcat cu el. în lun#ile seri de iarnă. după cîteva minute am ameţit4 şi avea o fi#ură 1alucinantă. -oica crease! 9i cine se duce azi la Păltiniş poate citi pe placa de pe "cabana lui -oica") ""ici a trăit şi a creat!!!" 5ar Puiu -icolae mai observase. .ditură şi m-a întrebat dacă nu cumva am un post de corector pentru el. cum îi spuneau meteorolo#ului nostru prietenii. . pentru căl+-au auzit sforăind. privitoare la instalarea "plăcii memoriale" pe cabana de la Păltiniş! . cel căruia -oica i-a povestit cînd şi cu cine a avut "ultima îmbrăţişare activă" ― următoarele cuvinte) ""ici a trăit şi a creat filosoful 'onstantin -oica între anii!!!" Pentru că avusese acces la omul--oica era firesc ca "Puiu" să se ia puţin de braţ cu eternitatea lui! 23 mai "stăzi.minescu!!!"4 @usese medic2 "viator2 8ublocotenent2 -imic din toate astea! @usese filozof. şi alt detaliu important care le scăpase celor doi) pe 1îrtiuţa trimisă lui %elu 'ioran la 8ibiu nu se preciza nici profesiunea lui -oica! 'e fusese el2 @usese poet2 38e spune doar) "*n casa asta a locuit poetul /i1ai . în faţa unui trup feminin. amantă. cu o meşă care îi cădea mereu pe frunte şi pe care de cîte ori o trimitea înapoi cu mîna. la colocviul anual al "marelui răşinărean"! " început.ra la începutul anilor NCG! "m scris împreună cu Pleşu cele şase-şapte cuvinte care urmau să fie #ravate în marmură şi le-am trimis lui %elu 'ioran la 8ibiu! Le#ătura cu #ravorul o făcea meteorolo#ul din Păltiniş. în posteritate. pesemne în ultima clipă.ra clar că fără asta nu se prea înţele#ea ce naiba făcuse -oica atîţia ani la Păltiniş! (ocmai faptul capital că trăind acolo crease e cel care le scăpase discipolilor! "şadar. plimbarea prin lume a moaştelor ultimei iubiri a lui 'ioran! *ncîntătoarea doamnă. o însoţea parcă cu privirea. copii. a$unsese specialist în -oica sau cel puţin în unele "detalii" din viaţa lui -oica! "şa se face că atunci cînd a primit 1îrtiuţa noastră cu cele cîteva cuvinte ― ""ici a trăit 'onstantin -oica între anii!!!" ― Puiu a tresărit! 'um adică "a trăit"2 "şa.rînd-nevrînd. potrivit clişeelor ei. pînă tîrziu. aşadar. fusese inte#rat în destinul lui -oica. cu toţii devin. cînd anume trăise "ultima îmbrăţişare activă" etc! . se le#ăna de pe un picior pe altul 3fiind şi înalt. cu revendicarea unui drept de proprietate asupra spiritului lui! 'el mai mic #est de convieţuire se reportează asupra posterităţii defunctului şi speculează neputinţa acestuia de a se apăra de tirania postumă a celor care în timpul vieţii "l-au iubit" şi "i-au fost aproape"! Pentru că au mîncat cu el. la "5upă-amiezele cetăţii" #ăzduite de +nstitutul de "r1itectură.lad Qo#rafi a vorbit despre "teatrul ca lume" şi m-am dus să-l ascult! *n timp ce vorbeşte. cu lemnele trosnind în sobă şi la o ţuică fiartă. că tipul nu era în toate minţile! 5e altfel. felul în care lam cunoscut! . prieteni mai mult sau mai puţin ocazionali4 se termină. un om tare cumsecade. altminteri fiind obli#at să plece la Paris pentru a-şi da doctoratul în fizică atomică! "m crezut. aşadar. evident. a$unsese să-i facă şi unele confidenţe) despre uimirea pe care o resimţea. care îi fusese de mare a$utor lui -oica în anii lui păltinişeni şi căruia -oica. ne spune cronicarul din 7bser(atorul. s-ar fi cuvenit să fie! " venit cîndva 3în BCCB24 în biroul meu de la . ca într-un enorm pla9"bac#. citi pe placa de marmură de pe "cabana lui -oica" ― în privinţa căreia ultimul cuvînt l-a avut meteorolo#ul de la Păltiniş. a trăit. începe să se deruleze în mine. pur şi simplu2 Puiu a simţit nevoia să introducă un mic detaliu) "şi a creat1. Puiu -icolae a intervenit şi aici în mod salutar! 'ine se duce azi la Păltiniş poate. competenţi şi cred că au ceva decisiv de spus pînă şi în privinţa operei sale! Povestea cu "precizarea de detaliu" îmi aduce aminte de o alta.@ried#ard (1oma a venit la 8ibiu. rămînînd apoi o vreme cu oc1ii pierduţi în nicăieri! 8e poticnea înaintea .lad Q! face parte dintre oamenii pe care specia nu poate conta! -u-l va #ăsi niciodată acolo unde îl lăsase sau acolo unde. după moartea lui. "Puiu".

terenul este invadat de bălării şi oţetari! *n plus.u mi-am dat doctoratul. cineva îmi povesteşte că Aroveanu. îmbrăcat parcă la fel ca prima oară. trebuie să am din ce să le pun copiilor mei o bucată de brînză pe masă!" L-am ru#at să mă aştepte cinci minute în secretariat şi l-am sunat pe un prieten. de cîteva ori la rînd. mai presus de orice. după ce a primit să pună pe picioare un /uzeu de "rtă 'ontemporană în clădirea "'asei Poporului". elevul lui multiubit. nu putea rămîne locului urmînd ca 'eauşescu să dea cu oc1ii de ea! 5in spaima celor care riscau să-şi piardă capetele şi funcţiile s-a născut soluţia) enorma macara a fost în#ropată într-o noapte! -imeni nu mai ştie locul e&act în care macaraua a fost în#1iţită de pămînt0 ea este undeva în perimetrul muzeului lui Aroveanu! +ar Aroveanu. cea din spate. înainte de a ţi se adresa. fără să ştie. profesorul 8etlacec. e un tip formidabil! 5a. profesor la +@"! 5a. a căror culoare ori#inară nu mai putea fi precizată. mai întîi cu el! +-am propus să îşi dea doctoratul şi pe urmă să mai stăm de vorbă! 5oi ani mai tîrziu a reapărut în biroul meu. şi a reluat conversaţia din punctul în care se întrerupsese) ". sub forma unui mîrîit prelun#. a scris entuziast despre mine! (ocmai apăruse =ra!icul. dar cu sufletul rămas la vîrsta adolescenţilor pentru care lumea este o învălmăşeală de aventuri şi de mistere ce-şi aşteaptă dezle#area. meditativ capul şi lăsîndu-ţi senzaţia că. nu ştia de episodul cu arderea diplomei de doctor. acoperită tainic de brusturi şi oţetari! 25 mai -e întîlnim. aşa era! " fost an#a$at pe post de redactor! 5e atunci a scris nouă piese de teatru. dumneavoastră aveţi postul de corector2" "poi a emis un rîs lu#ubru şi a adău#at) "5iploma de doctor de la Paris am ars-o! -u mai sînt fizician! "m să fac literatură! . cu atît doliul este mai mare! 5oinaş a $ucat un rol în debutul meu cultural) este primul care. macaraua lui 'eauşescu. care este un munte de om. locul este bîntuit de le#enda 3fantoma4 unei macarale! 8e anunţă o vizită a lui 'eauşescu în care e plănuit un tur al clădirii! *n locul de care vorbim se afla o macara stricată! -u putea fi reparată de pe o zi pe alta. pe proiectul lui lucrase o ec1ipă de cercetare la Paris! + se oferise acolo un post permanent! %efuzase! -u. "ndrei şi eu! +rinel Popescu este abătut) îl operase pe 5oinaş de cancer cu o zi înainte şi astăzi după masă i-a cedat inima! *mplinise DG de ani! :n om nu moare cu adevărat decît dacă dispare într-un fel din viaţa ta. "parţinea ultimei #eneraţii de literaţi 3"'ercul de la 8ibiu"4 din formaţia cărora filozofia făcea parte în mod obli#atoriu! 8criind el despre mine îmi făcea. patru dintre ele s-au $ucat pe cele mai bune scene bucureştene şi una urmează să fie montată în străinătate! " luat premii! " devenit cel mai important "dramatur# romEn în viaţă"! "re M de ani! 24 mai "stăzi. la circiuma "La 'ocoşatu". la (îr#ul de 'arte. vorbeşte. 5e aceea fiecare doliu este recapitularea întîlnirilor tale cu fiinţa celui dispărut! 'u cît întîlnirea cu el atîrnă mai #reu în viaţa ta. în "curtea" sa. cu pantaloni be$ din catifea reiată boţiţi. în urmă cu aproape HG de ani. un imens cadou) mă conecta la o tradiţie . oricum. nu putea fi luată şi dusă de acolo. a constatat că partea "invizibilă" a edificiului. dar dacă spusese. este mîndru că are în#ropată undeva. cînd eram un necunoscut în lumea literară. înclinîndu-şi.fiecărei fraze. dar. +rinel Popescu 3c1irur#ul care a inau#urat transplantul de ficat în %omEnia4.reau să scriu teatru! :n post de corector m-ar păstra în sosul literelor! 9i. devine treptat o ruină) faţada cade. cu nişte pantofi spectaculos de mari 3să fi fost 724. cu un pulovăr #ri purtat în e&ces.

apoi am început să ne vedem în c1ip re#ulat după întoarcerea mea în ţară! :ltima "sindrofie" acasă la ei 3+rinel ştia să primească şi făcea parte din cate#oria "marilor doamne" care nu reuşesc niciodată să a$un#ă "#ospodine". a unui om care dădea senzaţia că nu poate fi lovit de condiţia muritorului. ca să spun aşa. omul care rupea biletele la intrare! /ai toţi copiii din 'otroceni şi de la Liceul "Lazăr" făceau asta! Apera era "discoteca" noastră.ste o adevărată promoţie a vieţii cînd a$un#i să te mişti firesc printre oameni care pînă atunci îţi vorbeau din spaţiul "abstract" al catedrei. aşadar dintr-un spaţiu inaccesibil 38cena a marcat întotdeauna în mintea mea o "ruptură de nivel"4. cu el. nespus de insensibil la tema morţii. pe care în adolescenţă o văzusem în toate baletele de la Apera din 'otroceni! Locuiam pe 5r! Lister şi aproape în fiecare seară eram acolo. care nu se putea amesteca niciodată cu acela profan în care mă mişcam eu! 'înd m-am pomenit faţă în faţă cu ea. deşi depăşisem vîrsta Le#endei 'ulturale. au petrecut un se$ur în apartamentul meu din ?eidelber#. indiferent de timpul pe care l-ar fi petrecut în bucătărie4 a avut loc în BCCO în cinstea /onicăi şi a lui . cînd percep "valorile" în care se scaldă copiii de astăzi şi "vedetele" cărora li se înc1ină. balerini. cu inconfundabilul mers al balerinelor. într-un fel impropriu. cînd au venit amîndoi în Germania. al scenei sau al cărţii! "şa se face că am fost foarte emoţionat cînd am cunoscut-o pe soţia lui. poeziile Liei 8avu şi am făcut împreună lansarea volumului la +nstitutul @rancez şi apoi o emisiune la radio. iar criticii literari erau filozoficeşte inculţi! -e-am cunoscut.culturală antebelică căreia îi aparţineam obiectiv şi afectiv. care a optat pentru comportamentul unei plante de seră 3nu mai iese deloc4 şi care respira în ritmul ieşirilor şi revenirilor . dîndu-i K lei lui "nea G1eor#1iţă". la rîndul lor. +rinel Liciu făcea parte din această Le#endă. cu nasul coroiat. era sin#urul care în peisa$ul cultural de atunci putea vorbi cu îndreptăţire despre o carte care respira literar cu plămînii filozofiei! "@ilozofii" noştri de atunci erau idiotizaţi ideolo#ic. din franceză. iar umărul stîn# se zbătea la intervale re#ulate ca şi cum ar fi sc1iţat la nesfîrşit o tentativă ratată de zbor! Pleoapele. căzute din paradisul 8cenei! *n BCDH. una de dinaintea separaţiei nefaste dintre filozofie şi literatură! "lături de =alotă. trecuseră MG de ani de cînd urmăream de pe o strapontină de pluş roşu 'iselle.ra. în umbra unei "antante" pierdute şi mi-a oferit prietenia lui! Lumea mea se lăr#ea. în BCCO. păreau uneori că uită să se desc1idă şi trebuiau a$utate de o scurtă torsiune a #îtului! (oate aceste ticuri. pe +rinel Liciu. îi dădeau lui +rinel aerul unei zeiţe nevrozate. 5e-abia acum. suflînd asupra lui. cronicari de la Contemporanul şi 'azeta literară. mi s-a părut. şi şi-a păstrat-o şi după accidentul vascular care îi domolise ritmul vorbirii şi îi răpise aro#anţa mersului tineresc! . care mi-a lăsat un #ust incomparabil de puritate şi frumuseţe! 5e-atunci ne-am văzut rar. îmi dau seama de cît noroc am avut în anii aceia) trăiam într-o Le#endă 'ulturală în care zeii noştri aveau nume de actori de teatru. 5oinaş venea uneori la editură şi îşi ale#ea cărţi! "vea mereu o bună dispoziţie "erectilă". marcat de e&oftalmie. iar eu eram fascinat de +rinel Liciu şi de Gabriel Popescu! 'înd am fost invitat prima oară în casă la +rinel şi 5oinaş ― stăteau în blocul "BGGB articole" de la Piaţa :nirii ―. 5oinaş a tradus #enial. urca adică înspre o #eneraţie pe care în adolescenţă o priveam "de $os" şi ca inaccesibilă! . că ceva se dere#lase în or#anizarea lumii şi că în faţa mea se afla o fiinţă care nu putea fi aici decît dintr-o eroare şi. @acul lebedelor şi 2păr!ătorul de nuci. '1ipul lui +rinel 3trecuse de KG de ani4. cu sprîncenele desenate şi fardat în alb era acela al unei măşti $aponeze! 'orpul avea o #racilitate nespusă 3părea că poţi să-l iei în palmă şi că. cîntăreţi de operă. urma să se desprindă şi să plutească în aer ca un ful# de păpădie4. pentru un poet. iar perspectiva propriului său sfîrşit părea că nu-l impresionează deloc! /i-l ima#inez pătrunzînd în sala de operaţie a doctorului +rinel Popescu cu #îndurile în altă parte! 'e se va întîmpla însă cu +rinei.ir#il 3/onica a început apoi să facă periodic ta1icardii şi nu a mai avut cura$ul să se desprindă de Paris4 şi tot atunci. aşadar. în#emănate cu artrozele cu care marii balerini plătesc cel mai adesea performanţa zborului interzis îndeobşte muritorilor. în timp ce eu mă aflam la Paris. "în sus".

infarctul survenit. nici ecoul #esturilor tale în celălalt. 28 mai 8in#ura iubire în care nu aştepţi nimic ― nici certitudinea sentimentului împărtăşit. împlinirea celei mai terifiante utopii ne#re la scară planetară! -imeni n-ar fi crezut. iată. #înduri şi idei! Arice "$urnal" este un mod de a pătrunde în viaţă prin poarta cea mai la îndemînă. o seară la ei în care +rinei. poate fi numit aşa numai în măsura în care orice relatare are loc în timp.şti #ata să accepţi că ai ce(a de ispăşit şi că iubirea ta atotîndurătoare este va#a compensaţie a vinei de a-ţi fi adus copilul pe lume fără o consultare prealabilă! -e iubim cu toţii mamele atît de mult pentru că sînt sin#ura aluzie palpabilă la neantul care am fost. MC mai :n )urnal. 5e fapt. că aşa ceva poate să intre în ordinea realităţii. cu poftă! 9i. cu comunismul. înainte de a simţi lucrul pe pielea lui. etats dF.me. să se instaleze acolo şi să devină istorie. acum a făcut-o0 ca pe o variantă e&tremă a lui tenir sa promesse. nu micşorează cu o iotă iubirea ta pentru celălalt ― este iubirea pentru copilul tău! . rîzînd. cu luminal4! " murit pesemne către ora BB seara. ne spune celor de faţă) ""m 1otărît cu 5oinaş că. adică o "consemnare pe zile". 5oinaş a murit! "poi şi-a pre#ătit 1ara<iri-ul 3în variantă europeană.acasă ale lui 5oinaş2 26 mai "flu de la /onica 3via /arie-@rance . de la oamenii pe care viaţa ţi i-a scos în cale ― iar tu eşti primul dintre ei ― şi pînă la întîmplări. + plecat de la spital de îndată ce. dacă unul dintre noi doi moare.%odica +ulian4 că +rinel s-a sinucis astănoapte! /arie-@rance sunase de dimineaţă să-i transmită condoleanţe şi a căzut peste femeia de serviciu care i-a dat vestea! *mi vine în minte. brusc. nerecunoştinţa şi ve&aţiunea c1iar. timp în care noi mîncam mici în crîşma "La 'ocoşatu"! 29nc$ronizitIt. "nu ni se dă voie"! .&plicaţia e simplă şi %evel nu oboseşte să o reia cu fiecare carte a sa) marea ma$oritate a intelectualilor din Accident a apucat să $ustifice. 5ar ce criteriu e&teriorL 'ăci altminteri. nici un cuvînt de mărturisire sau încura$are şi în care lipsa răspunsului. adică laş. vorba /onicăi. fiind bărbat. istoria se dro#ase! 8e întîmplă uneori să vrem să povestim cum arăta 1alucinaţia în care ne-a fost dat să trăim! 5ar. el este o dare de seamă despre tot. nu o să fie în stare s-o facă!" 9i a rîs din nou. adică prin poarta care eşti tu însuţi! 'ărţile sînt foarte proaste conducătoare de idei şi inteli#enţă! "ltminteri cum de a$un# e(idenţele atît de #reu în mintea oamenilor2 30 mai "m trăit. să elo#ieze şi să aplaude ceea ce . celălalt se sinucide! -umai că 5oinaş.

e&primată în termeni <antieni. cu cît partea de evenimente trăite care nu se suprapune cu a celor de dinaintea ta este mai mare. pentru că în fond cunoşti şi poţi relata o e&perienţă de care ceilalţi nu au avut parte! "bia apoi realizezi că povestirea te zideşte în propria ta sin#urătate şi că ceea ce în primă instanţă părea că-ţi dă un presti#iu termină prin a te arunca în cotlonul revolut al lumii tale. realitatea trebuie trecută sub tăcere! "5espre lucrul acesta ne veţi vorbi altă dată!!!" 'itesc. După"amiaza unui torţionar. bio#rafic. cu atît eşti mai bătrîn! 5evii bătrîn cînd începi să le po(esteşti celorlalţi ceea ai trăit tu. pînă una-alta. cartea şi filmul. nici recur#înd la violenţă! 'oncluzia este că cele mai apărate 3stabile4 sînt societăţile care. scoţînd în prim-plan o fi#ură "accidentală" a istoriei 3ca şi cum pe 'eauşescu nu tot comunismul l-a creat4 şi salvînd astfel sistemul! @ilmului i se răpeşte valoarea implicită de document şi totul este mutat în estetica va#ă a "cruzimii umane"! 2 iunie 'um îţi dai seama că ai îmbătrînit2 'onstatînd că ceea ce pentru tine a fost bio#rafie. în nici unul din articolele occidentale dedicate filmului 3toate super-elo#ioase4 nu apare cuvîntul "comunism". apoi. iar torţionarul nostru pare să fi venit de pe /arte! :n sin#ur cronicar aduce vorba de!!! 'eauşescu. pentru că fiecare #eneraţie se raportează. se recunoaşte! Prin acest pact făcut între declasaţii societăţii şi cinicii #uralivi este apoi zdrobit şi aliniat poporul. "tît în carte cît şi în film este vorba de confesiunea. t$e mob 3"#loata". la alt domeniu de e&perienţă! Prin e&perienţa ei directă ea nu mai are acces la evenimentele la care avea #eneraţia precedentă! . pare-se unică pe lume. Povestind. spre deosebire de "popor". componenta onestă a societăţii. în BB două pa#ini pline cu e&trase din presa străină despre filmul lui Lucian Pintilie lansat recent la Paris. iată. 3'orolar) a şti istorie înseamnă a avea vîrsta tuturor #eneraţiilor de dinaintea ta! " fi nespus de bătrîn! 8au dimpotrivă) a ieşi din $ocul "tînăr-bătrîn" al evenimentelor trăite în c1ip nemi$locit!4 4 iunie Abservaţia ?annei "rendt că "plebea". societăţile sărace şi "plebeiene". şi tocmai ea este vînată şi manipulată de 1aimanalele politice care o flatează şi în care plebea.rei să fii miliardar2" unei studente i se cere să alea#ă varianta corectă la întrebarea "'e trupe au intrat în BCOD în Pra#a) #ermane2 italiene2 ruseşti2 sau $aponeze2" @ata se concentrează. în epoca lui G1eor#1iu-5e$ din anii NKG! "mbele. "vul#ul"4. este cupa istoriei în care se colectează reziduurile tuturor claselor sociale. presupune o sc1imbare a domeniului de experienţă. @iecare #eneraţie reprezintă aproape o altă specie de umanitate. eşti mîndru. nu au plebe 3ca .lveţia sau -orve#ia4 şi cele mai e&puse.i bine.a "accesează" un alt cîmp de e&perienţă! "şadar. făcută recent de un torţionar acti( în comunism. pentru alţii a devenit istorie! La emisiunea ".pe noi ne-a mutilat şi ne-a ucis! Presti#iul de salon al comunismului a supravieţuit sistematic crimelor sale istorice! 'eea ce noi am trăit ca realitate iar ei ca răsfăţ ideolo#ic nu are măsură comună! 5e aceea. este scursura acestora. Drumul Damascului. din cauza bo#ăţiei. 2po(edania unui torţionar. care nu se poate apăra nici prin vorbe obraznice. avînd ca punct de plecare cartea 5oinei Fela. ca %omEnia etc! . spun în esenţă acelaşi lucru) "comunism" e#al "crimă"! . dar răspunsul e peste puterile ei! 'ere "a$utorul computerului") două variante #reşite sînt eliminate pe loc! %ămîn ca răspunsuri posibile) B4 trupele #ermane0 M4 trupele ruseşti! @ata oftează uşurată şi spune fără ezitare) "trupele #ermane"! *mbătrînirea.

de la sufletul lui '1armides. "u#ustin. în viaţă fiind. ca un impacient de nemurire ce e. pînă la capăt. . 'ioran!4 "'e-ar fi să-i dezbrăcăm mai întîi sufletul2". sufletul! -imeni nu şi-a văzut vreodată "sufletul #ol"! 3/arii dezbrăcători de suflete) 8ocrate. operaţia dezvăluirii lui este la rîndul ei infinită! 5e aceea. ca în mitul lui . pentru că se bucură de imunitatea iubirii care o precedă! 'ioran despre felul în care -oica nu şi-a "valorificat" e&perienţa de viaţă) "a trecut prin comunism ca un turist prin +nfern"! -oica despre aforismele lui 'ioran) "sclipitoare ca un ful#er după care nu mai vine tunetul"! Pesimismul nu este o viziune asupra lumii. ci doar. îi întreabă 8ocrate pe prietenii lui cînd aceştia. nu vor mai a$un#e niciodată la trupul lui! Pentru că sufletul este infinit ― "întins în toate direcţiile". lăudîndu-i lui 8ocrate frumuseţea lui '1armides. /arc "ureliu. 5ostoievs<i. mai ales cînd sînt lansate "cu dra#". în vreme ce şansa de a fi plăcut surprins de deznodămîntul fericit rămîne totodată intactă! Pesimismul este în felul acesta strate#ia mereu cîşti#ătoare a vieţii! 8 iunie :n autor de $urnal seamănă cu cineva care s-ar dezbrăca în public cu #îndul că trupul lui #ol le-ar putea da celorlalţi conştiinţa propriului lor trup! Aricît de lentă. 8ocrate su#erează înlocuirea unui e&erciţiu infinit cu o propedeutică la o îndeletnicire divină! 'e sens are acest e&erciţiu2 5e ce apare 8ocrate aici ca dezbrăcător de suflete2 %ăspunsul e foarte simplu şi e de mirare că e&e#eţii lui Platon nu au făcut cone&iunea! 5acă moartea este despărţirea sufletului de trup şi ea redă sufletului puritatea care îi permite să reintre în contact cu puritatea +deilor şi să acceadă la cunoaşterea absolută. mai precis intrînd în $ocul de întrebări şi răspunsuri al lui 8ocrate! 'u fiecare . de zeii $udecători! Propunînd dezbrăcarea sufletului lui '1armides în locul trupului său. oricît de lun#ă. spunea ?eraclit ―.orbele teribile ale oamenilor mari unii despre alţii. sufletul nu poate fi dezbrăcat de nici un muritor.5 iunie . ci ocuparea unei poziţii strate#ice în faţa imprevizibilului! Pesimistul e de fapt un tip care se mena$ează) cînd pui răul în faţă. dezbrăcarea unui trup a$un#e de îndată la limită şi limita e trupul #ol însuşi! 5ar dezbrăcarea unui suflet2 :nde e limita lui2 5e-abia cînd scrii un $urnal îşi dai seama cît de "îmbrăcaţi" sîntem şi cum nici o viaţă.ier<e#aard. iar moartea este aluzia la o eliberare care conduce direct la nemurire! '1armides acceptă provocarea! . atunci filozoful. îi propun tînărului să-şi dez#olească o clipă trupul2 8ocrate ştie de fapt că dacă vor începe de aici. pentru desprinderea sufletului de trup! .l învaţă să moară în c1ip precoce şi se antrenează cum poate mai bine.r din 'or!ias. de pe platforma unei prietenii consacrate de o viaţă! -umai aşa in$uria poate să devină cordială.l începe să se dezbrace răspunzînd. din acest antrenament face parte e&erciţiul pe care 8ocrate îl propune celorlalţi) să-i dezbrace sufletul lui '1armides! 5ez#olirea sufletului este o iniţiere în moarte.i bine. nu poţi fi luat niciodată prin surprindere de el. nu ne-ar fi de a$uns pentru a ne dezbrăca. începe e&erciţiile de desprindere de$a din timpul vieţii! .

într-o casă boierească de la începutul secolului trecut. o mustrare pentru toate zilele vieţii mele în care n-am făcut nici o #amă! &!i. şi pe care îl cunosc atît de bine. în fiecare zi. datorită succesiunii infinite de umori ine#ale! "/ă învîrt în $urul cozii" 3e&presie oltenească4. iar privirea limpede şi albastră4 urcînd şi coborînd la nesfîrşit pe scara celor şapte note şi canonul acesta îmi place şi îl absorb în mine întins în pat şi îmi tra# din el liniştea şi ec1ilibrul pentru începutul zilei! :n copil pe care nu-l cunosc. . vioara! 5e la ferestrele apartamentului meu nu văd decît o porţiune minusculă a curţii. protestez amînînd în faţa iminenţei. stînd nespus de #ravă şi de dreaptă. . . se rezumă pentru mine la un univers sonor! *mi percep vecinii ― fetiţa. care scriau dimineaţă de dimineaţă şi cu porţia) =alzac. pentru că are loc în vederea defrişării unui teren pe care îndeobşte numai zeii şi sufletele nemuritoare se pot mişca liber! 10 iunie Lîn#ă mine. ne#ociez cu mine. metamorfozat de ri#oarea muncii lui. îmi trimite în fiecare dimineaţă. născute din nesaţul $ocului. e vocea fericirii depline pe care nu o au decît copiii atunci cînd se $oacă! Pipetele ei. în după-amiezele şi serile lun#i de vară. cu cei care locuiesc în ea.ocea tatălui e prezentă în măsura în care se adresează adeseori cîinelui! . cînd desc1id oc1ii. primul lucru pe care îl aud sînt #amele unei viori! /i-o ima#inez pe fetiţa care. c1iuitul strident care acompaniază cînd şi cînd puseurile de e&citaţie ludică ― acestea toate reprezintă muzica asfinţiturilor care pătrunde prin #eamul desc1is de la bucătărie şi a$un#e. 8adoveanu. cu o curte ti1nită. în timp ce cîinele are un lătrat timbrat şi armonios! . " persevera în direcţia bine aleasă. seara.ocea mamei are identitatea c1emărilor fetiţei la masă! +ar vocea fetiţei. Fulien Green. părinţii ei. reprezentată de o fetiţă de BG-BM ani. umplea curtea cu e&uberanţa ei. bunicii ei şi un cîine lup ― fără să mi-i reprezint vizual. doar ca pe entităţi vocale! =unicul şi cîinele lup au voci asemănătoare. tră#îndu-mă verti#inos către vîrsta copilăriei. în spaţiul unui sin#ur an. 13 iunie 8ecretul oricărei reuşite) continuitatea. deşi a cîinelui e mai frumoasă. "lt e&emplu) însuşi acest "$urnal" care. pare că "s-a scris sin#ur"! L-am cunoscut pe profesorul Guţu cînd a$unsese la litera 8 de la marele său dicţionar latin-romEn! *mi povestea că lucrează de cinci ani. tonul care vrea să devină dintr-o dată poruncitor atunci cînd se adresează cîinelui. de la ora 7 la BM dimineaţa.liade ― minimum şase-şapte pa#ini pe zi! 8tilul meu e "1eirupist". pentru cea mi$locie0 pentru cea de a treia. cu o vioară pe măsură fi&ată sub bărbie 3părul este pesemne bine strîns pe cap.întrebare şi cu fiecare răspuns o porţiune infinitezimală a sufletului lui '1armides se dez#oleşte şi pe măsură ce dialo#ul avansează asistăm la o tentativă sporită de părăsire a lumii finitului! 5e aceea dialo#ul de tip socratic este sacru.ocea bunicii nu se aude niciodată în curte şi din cauza asta trebuie doar să-mi ima#inez că ea e&istă! . pierd timpul. tropăitul de la un capăt la altul al curţii.&emple de reuşită) se$urul ultim de la ?eidelber#. pentru că bunicul îndeobşte se răsteşte. pînă la biroul meu! +ar dimineaţa. care trimite la o altă vîrstă a =ucureştiului. orice "termen" mă pune în stare de insurecţie! . stă o familie de muzicieni! (rei #eneraţii. distribuite pe cîte un instrument) pianul.&emple faimoase de tipi care aveau comportament de funcţionari conştiincioşi în cultură. (1omas /ann. restul fiind ascuns de copaci şi de un #ard înalt acoperit cu plante a#ăţătoare! 9i totuşi curtea şi casa de alături. pentru #eneraţia cea mai vîrstnică0 violoncelul. decisiv pentru înc1eierea traducerii lui 2ein und 3eit.

(otul e de fapt o pre#ătire înfri#urată.esel> sr! b $r! Pot să consider ziua de azi ca primul pas în realizarea unui proiect pe care îl port cu mine de BM ani) revenirea la Păltiniş. un te&t pe care îl ştiu dintotdeauna! "lteori. m-am repezit astăzi de dimineaţă la Păltiniş. o concentrare e&tremă şi continuă4. ca şi cum mi-aş dicta mie însumi. a accede la acest "scris de escavare" reprezintă o performanţă la care nu îmi dau seama cum se a$un#e! 8pre deosebire de "scrisul de însăilare". 15 iunie @iind la 8ibiu. este o uitare 3infinită4 coe&tensivă cu suprafaţa cunoaşterii prealabile 3infinite4 de care nu sînt conştient atîta vreme cît nu scriu! 'oncluzia este uluitoare) nu poţi şti. încep să scriu "urît". compilatoriu şi e&terior. ele se nasc şi se amplifică de la sine. săptămîni în şir. la lumină4! 8criind. cîte BM ore pe zi! *n timpul acesta sînt fericit şi am o senzaţie indescriptibilă de forţă şi plenitudine! :neori pot să scriu fără ştersături. pe 1îrtii diferite. cu domnii ar1itecţi . este cît se poate de straniu. pe ce-ţi cade landemînă.enon 3tînărul sclav care se dovedeşte că ştie demonstraţia unei teoreme #eometrice în măsura în care cineva din afara lui îl a$ută să aducă conţinutul ei. sub un anumit frison. afla. cum dă 5umnezeu. pentru că spre deosebire de celălalt. la "vila lui -oica". care plimbă cunoştinţe dintr-o parte în alta. cu sufletul la #ură. îmi vine #reu să mă ridic. din care nu mai pot ieşi. o cunoaştere prealabilă 3infinită4 de care eu nu sînt conştient pînă în clipa scrisului! @iecare pa#ină scrisă este aducerea la suprafaţă a unui fra#ment din această cunoaştere şi astfel smul#erea lui din propria mea "uitare"! -umai că această uitare este ori!inară 3nu presupune căderea mea dintr-un lucru pe care înainte +-am ştiut4. nu înţele# de ce n-am făcut-o de mai multă vreme. 3Platon. din tine. de-a latul sau de-a lun#ul foii. învăţa etc! decît în măsura în care scrii! 8ituaţia este diferită de cea descrisă de Platon în . noi înşine sîntem cei care e&tra#em fra#mente din preştiinţa în#ropată în noi! 5esi#ur. îmi promit s-o fac zi de zi de-acum înainte ş!a!m!d! "poi ciclul se repetă! Pe cît de #reu este să a$un# la masa de scris. dar nu are importanţă. . la e&ploatarea zăcămîntului de ştiinţă prealabilă pe care stăm fără să ştim! sîmbătă. articulînd-o. sălbatic şi nesăţios şi de aceea orice plăcere tinde la mine să se perpetueze! Pot "lucra" atunci 3dar de fapt este o transă. un trac prelun#it 3care se poate întinde pe perioade de luni4 în vederea aşezării la masa de lucru! Adată aşezat. important este să nu pierd ce vreau să spun ştiind că apoi voi reveni! "cest fel de a scrie. apoi. mutarea festivă în altă lume. ceva ce n-ai ştiut niciodată2 'um poţi să înveţi pur şi simplu scriind2 @aptul uluitor al scrisului este că el e&plicitează. măsurat şi tacticos. pe atît de mult. liniştit. ascuns pînă atunci în mintea lui. . nu pot ţine pasul în scris cu succesiunea #îndurilor! "tunci pa#ina se dere#lează. emoţionant la culme de descoperirea pe care ai făcut-o! 'um poţi să afli. în care pui pe 1îrtie ceea ce ştiai întocmai că vrei să pui. "scrisul de escavare" e sin#urul autentic pentru că pune în $oc dez#roparea unui conţinut de cunoaştere care îţi aparţine în mod propriu. prescurtez. îmi place! 8înt pasional. ces-tălalt te face să afli lucruri pe care pînă atunci nu le-ai avut aparent niciodată în minte! 8ursa lor este imposibil de precizat. prin sinta#me imperfecte. ec1ilibrul acesta se strică. în înlănţuirea lor ideală! 8e creează un ec1ilibru între ritmul derulării mentale şi cel al aşezării ei pe 1îrtie! . avansînd implacabil într-o direcţie pe care şi-au dat-o sin#ure! @ebrilitatea care însoţeşte consemnarea lor vine tocmai din surpriza noutăţii lor totale şi din teama că ai putea pierde o informaţie pe care nu se ştie cine ţi-o pune la dispoziţie doar pentru cîteva clipe! (otul e scris atunci la repezeală. #îndurile se derulează perfect. pe foi de$a scrise! La un moment dat te opreşti. cuvintele nu traduc în mod ideal #îndul. "îmi dictez" prea repede.ant şi ?eide##er ― cei trei #înditori ai transcendentalului ― sînt cei care au aşezat structura omului pe eni!ma prealabilului) 8crisul este un mod de a te concentra asupra a ceea ce nu ştiai că ştii 3asupra a ceea ce ştiai fără să ştii că ştii4! Pesemne că sîntem atît de i#noranţi şi proşti pentru că a$un#em atît de rar la "scrisul de escavare".

de ciorapi sau de bere! +ar aceştia din urmă sînt abuzaţi încă o dată dacă beau berea într-o crîşmă sau la un restaurant! (oţi utilizatorii de ustensile sau de servicii de pe lumea asta sînt abuzaţi economic de către cei care le pun la dispoziţie ustensilele sau serviciile! 9i cum fiecare abuzat într-o direcţie este abuzator în alta 3fabricantul de pantofi "profită" cînd vinde pantofi. trecînd în revistă starea domeniilor culturii. în viziunea Preşedintelui. şi de altminteri întrea#a vilă. 5e pe urma cui. de cuie. care $udecă un om pentru crima de a fi făcut un profit de O pence la un şilin#! Amul e cît pe ce să fie e&comunicat. desfăşurat la "teneu. o cameră va deveni sufra#erie 3acolo se vor întîlni "bursierii" la prînz şi seara4. dar scapă în cele din . pipa şi scrumiera de pe noptieră. a constatat domnia sa. le scria cuminte pe un plan pree&istent! /ă uitam la ei recunoscător. paltonul şi căciula în cuier. se va face o cameră de duş şi o c1icinetă. (reacă-mear#ă. obli#atoriu. dar e abuzat de către fabricantul de bere de fiecare dată cînd bea bere4. în timp ce tînărul . iar fabricanţii de prezervative de pe urma celor care fac amor şi care s-au 1otărît să nu-şi asume anumite riscuri! Generalizînd. la "@orumul -aţional al 'ulturii".a se apropie de aceea a 'urţii din =oston. faptul că editorii "obţin profit pe seama cititorilor" pare profund imoral! -umai că atunci e deopotrivă imoral că fabricanţii de pantofi obţin profit pe seama celor care s-au decis să nu umble desculţi. a început cu cartea! +ar cartea. aşezat pe un fotoliu. de scaune.est profitul2 " bicicliştilor2 Aricum. este făcută de edituri pri(ate.esel> măsura cu o sculă care m-a fascinat ― o "ruletă" laser care afişa distanţa la milimetru cînd punctul roşu al laserului atin#ea peretele ― toate distanţele ima#inabile din interiorul vilişoarei şi îi dicta "cotele" tatălui său. de scobitori. şi-or obţine editorii din . 19 iunie "stăzi. de o oră şi cinci minute. cu toate obiectele faimoase ale locuirii lui la locul lor 3ibricele de pe sobă. te întrebi. e imoral să obţii profit de pe urma celor care cumpără şi utilizează un produs! 8înt abuzaţi economic consumatorii de cren-vurşti. se vor face lucrări de dezi#rasiere. care. un 'ătălin 'ioabă. de şireturi de pantofi. vor fi aduse la standarde de "confort" moderne) se va instala o centrală termică 3pe păcură0 în Păltiniş nu e&istă #aze4. pentru că făcuse din ele un stor9 de constituire al civilizaţiei în #enere! 'elelalte trei camere. Preşedintele nostru. al Păltinişului! "m stat şi am visat la acest moment ce va veni.transformarea "vilei -oica" în sediu pentru cantonament filozofic perpetuu etc! 'amera lui -oica va rămîne intactă. dra#ă celor care şi-au trăit cea mai mare parte a vieţii în economii ale falimentului ţinute în viaţă de economiile mondiale ale profitului. pămătuful de bărbierit pe c1iuveta cu #ăleată sub ea4. căsuţa fiind practic în#ropată între brazi! @iecare se$ur s-ar petrece sub spiritul tutelar al locului şi ar comporta. visul secret al Preşedintelui nostru ar fi să desprindem producţia. care decorează" plafonul şi pereţii casei scării de la eta$. celelalte două vor fi dormitoare şi camere de lucru! 'apacitate ma&imă) trei bursieri odată! :n 8orin Lavric. turul zilnic. fără nimic muzeal în ea. de 1îrtie i#ienică. un =o#dan /incă pot face minuni acolo lucrînd cîte o lună-două continuu! La fel doctoranzii mei actuali şi cei ce vor mai veni! Peisa$ul este ma#nific.espasian Lun#u din BCDO. lăsîndu-ţi impresia că locatarul tocmai a ieşit! . cana şi lin#uriţa de pe măsuţă.or rămîne deopotrivă intacte "frescele de la (assili 3sau "ltamira24" ale lui . adică de societăţi comerciale care urmăresc un profit. şi ne oprim la cate#oria "pe seama căreia" obţin editorii cei veroşi profiturile! "ceasta este în primul rînd cate#oria cititorilor. asta e! -umai că acest profit ― şi asta de$a nu mai poate!fi trecut cu vederea ― "este obţinut pe seama cititorilor şi autorilor"! (recem peste sub-tema diabolizării profitului. un <itsc1 oribil. de care -oica era foarte mîndru. ca la o ec1ipă de medici care se pre#ătesc să aducă pe lume un copil! miercuri. comerţul şi consumul din societatea omenească de ideea de profit! Gîndirea Preşedintelui nostru nu este absolut ori#inală! . scara va fi înlocuită cu una de ste$ar.

îmbiindu-şi mai ales cole#ele să . oc1ii mici şi călcătura lată! " ţinut să ne comunice din prima clipă în care a venit printre noi. lăsînd să se ridice în urmă uriaşul nor de praf al urii lor pentru orice reuşită nouă! *n secret. Preşedintele nostru crede că editorii "su# sîn#ele" cititorilor şi autorilor deopotri(ă. tira$ele au început să fie dictate de impersonala cerere a pieţei. apariţia culturii libere a fost un dezastru! 8-a dovedit că lumea nu îi voia sau că nu îi voise decît pe timp de secetă spirituală! 'înd. încît cînd apare la ?umanitas un volum al meu. "marile destine culturale" de dinainte de NDC s-au prăbuşit în ma$oritatea lor. în spectacolul pe care îl oferea acest om.urmă cu o amendă de MGG de lire! =iserica preia cazul şi pastorul din =oston îşi construieşte cîteva predici pe ticăloşia celor care fi&ează ca ţel al activităţii economice ― profitul! 8întem în BOHC! 5ar editorii nu se mulţumesc să facă profit doar de pe urma cititorilor. pentru spulberarea unei reuşite ce fusese edificată pe un fals al +storiei! %ineri. fusese croitor la "paca! "vea în el o mitocănie rabelaisiană. totul sub oc1ii unui vecin care l-a privit pe tot parcursul mesei. deturnată şi domolită de voluptatea şi inocenţa cu care obişnuia să relateze scene al căror erou era şi pe care. în %omEnia. 21 iunie La +nstitutul de filozofie. cu pieptul bombat. într-o dimineaţă brumoasă de toamnă. cîşti#au doar autorii care erau dispuşi să mănînce ra1at. prin "noile centre de putere" pe care le-ar crea 3în mintea lor pînă şi e&celenţa este o variabilă a puterii4. fascinat. că îşi începea ziua contemplîndu-se minute în şir. pentru că de cîte ori îl întîlneam trebuia să fac efortul de a-l reîmbrăca şi de a elimina ima#inea 1idoasă pe care c1iar el mi-o strecurase în minte! "$uns într-o zi la +nstitut. eu îmi e&ploatez prietenii. potrivit Preşedintelui. unde ne-a adus capitalismul ăstaL Pe vremea Preşedintelui. 'ărtărescu. îmi su# sîn#ele în calitate de editor şi am sîn#ele supt în calitate de autor! 5oamne. primeşte o sumă între 7c şi BGc din valoarea ediţiei! "ceasta este şi suma care îi rămîne editorului în c$ip teoretic sub formă de profit! Lăsăm deoparte faptul că riscurile le#ate de producerea cărţii revin inte!ral editorului! 9i totuşi. ca peste tot în lume. aveam un cole# care. capul masiv în formă de pară. a venit la +nstitut cu o sticlă de must din care ne-a oferit cîte un pă1ărel. în cazul în care cartea se vinde sau în proporţia în care ea se vinde. şi de pe urma autorilor. 5upă ştiinţa mea. un autor semnează cu editorul său. cei publicaţi îşi făceau iluzia că sînt mari şi că au un public al lor prin c1iar faptul că erau publicaţi! "Publicul meu". #ol. era sporit de o fizionomie e&traordinară) avea structura unui $ucător de ru#b> din linia a treia. l-am auzit spunînd. a fost cenzuraL în timp ce scriitorii popriţi păreau că nu e&istă. membrii secţiei de epistemolo#ie şi lo#ică condusă de ?enri Rald. /onica Lovinescu etc. le-ar fi păstrat pentru sine! (otul. făcînd-o responsabilă. direct din cratiţă şi muşcînd dintr-o franzelă. nesilit de nimeni. printr-o lucarnă care dădea în bucătărie! "ltă dată. pe cînd astăzi cîşti#ă doar autorii de succes! 'e vremuri am a$uns să trăimL 20 iunie 'e formidabil instrument de mascare. pentru o #rămadă de destine culturale. ei re#retă epoca în care propăşiseră într-un climat de foamete culturală şi detestă "cultura pe baze private". 'eea ce ar însemna că atunci cînd public la ?umanitas o carte a lui Pleşu. ci. înainte de a deveni "lo#ician". în anii N7G. pe unul dintre ei! Pentru aceştia. Patapievici. de vreme ce fac profituri "pe seama lor"! =a sînt atît de sc1izofren. oricine în locul lui. în o#lindă! /ie lucrul ăsta mi-a creat un nea$uns. un contract în care autorul. dintr-un coridor comun. în locul 8ecţiei ideolo#ice. mîinile uriaşe. ne povesteşte cum acasă tocmai terminase de mîncat o cratiţă mare de varză cu carne.

viscerele.ra dispus să facă în public orice. ca şi cum nici un atom din fiinţa lui nu trebuia tăinuit! . latentă şi ascunsă cu #ri$ă ―. ne apropiem atît de mult încît ne tămăduim împreună) eu mă împac cu mine a$un#înd la tine. oarecum 3îmi ima#inam eu ascultînd începutul poveştii4 în stilul în care Adiseu şi tovarăşii săi.ir< 5ou#las. La 5ostoievs<i. să circumscrii ceea ce în tine trebuie să . care umpluseră cada de baie. 1idos ― dar nu ticălos! Putea trăi ca şi cum nimeni nu ar fi e&istat pe lume pentru a-l privi. o toridă scenă de amor pe patul de stru#uri din cadă! 5ouă-trei doamne. morala nu este decît splendoarea vizibilă a suprafeţei perfect şlefuite. trebuie să le vizitezi pe furiş şi să uiţi de îndată că ai făcut-o! :n $urnal te a$ută nu numai să te pui în lumină. ci deopotrivă să ve#1ezi asupra părţii tale de umbră. pentru că totul putea fi arătat! (otul putea fi arătat şi. fuseseră călcaţi în picioare.a nu înseamnă că nu ai nimic de ascuns. "moral" nu este un om care nu face ceea ce nu trebuie să facă.ra asemeni =unului 8ălbatic. la un moment dat. scăldaţi pe $umătate în must. dar de fapt mă ofer ţie! %ezultatul este un eu lăr!it în care "eu" şi "tu". stru#urii. ascuns. "a ascunde" îşi pierde sensul) într-o lume a moralei adevărate ori nu ai nimic de ascuns. ca să zic aşa. unde începe ade(ărata morală? Pentru a-şi căpăta o întemeiere. rafinament al camufla$ului. totuşi. în sc1imb.&istă zone în fiinţa ta pe care nici măcar tu nu trebuie să le atin#i şi pe care. dacă ima#inea aceasta rămîne "la sine" ― omisă. neîntorcîndu-se asupra noastră încărcat de $udecata celorlalţi. nu este dat pe faţă drept ceea ce el era de la bun început) o $osnicie! 7rice poate fi făcut dacă e făcut cu sin#ură complicitatea noastră! 7rice poate fi făcut.l era. care ascultau povestea cu pa1arul #ol în mînă. ori nimic nu poate fi ascuns! 38povedania este suprimarea voluntară a ascunderii! . morala trebuie să părăsească spaţiul convieţuirii sociale şi să pătrundă în spaţiul transcendental al pri(irii de dinaintea 1pri(irii celorlalţi1. ci care s-ar sinucide dacă ceilalţi ar afla ce a făcut! 5ar dacă astfel înţeleasă morala nu este decît diversiune a suprafeţei. care îşi ascunde subsolurile. scur#erile! *n accepţiune socială. ci că nimic nu trebuie ascuns pînă la capăt!4 sîmbătă. 22 iunie "Principiul $urnalului" este unul al spovedaniei 3a$un# la mine mărturisindumă4 combinat cu descoperirea de sine a celui care îmi citeşte mărturisirea 3te a$ut să a$un#i la tine prin mine4! /ă ofer mie. 'ole#ul meu lo#ician era liber de felul î1 care ima#inea lui se reflecta în ceilalţi şi "morala" lui venea astfel de dinaintea oricărei morale! . neîmpărtăşit. fuseseră prelucraţi astfel) lo#icianul nostru şi soţia lui 3purtînd numele suav de 'andida4 se dezbrăcaseră #oi-puşcă. trăiseră. inspiraţi de ritualul ba1ic pe care îl resuscitau într-un apartament de bloc din /ilitari. morala poate deveni la limită ticăloşie discretă. asta înseamnă să intri sub privirea lui 5umnezeu! 'eea ce revine la a spune că pentru a te sinucide este suficient să ştii doar tu ce ai făcut! *n spaţiul privirii de dinaintea "privirii celorlalţi" 3etica transcendentalmodernă4 sau în cel al privirii lui 5umnezeu 3etica transcendent-tradi-ţională4. cu condiţia ca apoi să fie escamotat.bea. străini pînă atunci. inco#nito al mîrşăviei. au părăsit biroul în #rabă. era un "dam parado&al rătăcit printre urmaşii lui căzuţi! -oi. nesimţit. tropăie stru#urii în peştera lui Polifem pentru a-l îmbăta pe acesta şi a scăpa astfel de soarta #rozavă pe care ciclopul leo pre#ătea! 'urînd s-a dovedit însă că stru#urii. tu te descoperi pe tine descoperindu-mă pe mine şi te împaci cu tine! 5intr-un $urnal afli că oamenii comuniază fără să ştie. premoral moral! Putea fi mitocan. rămas sub pecetea celei mai depline taine! 'a pra#matică socială. ceilalţi. cu batista la #ură! "tunci am avut revelaţia că morala are ca premisă ima#inea de sine reflectată în oc1ii celorlalţi şi că. că în adîncul lor ei sînt identici sau asemănători! 5e fiecare dată în viaţa unui om e&istă ceva care cade sub pecetea tainei! . ba mai mult. el rămînea premoral! . dacă nu le poţi trece cu vederea. se urcaseră în cadă şi. al căror must tocmai îl băuserăm. sîntem morali în măsura în care acest "orice". în filmul cu . pentru că era "bun şi dulce"! "poi ne-a povestit cum făcuse mustul! *n seara precedentă.

din miezul umil al fiecărui lucru. în interbelic. printr-o te1nică avansată a spar#erii! *n cel de-al doilea caz. după căsătorie. ne-a dat o altă măsură a #îndirii. şi pentru bufonii lui 81a<espeare2 -e puteţi propune ceva pentru cameristele. eşti sin#ur cu tine şi faci operaţie pe cord desc1is convins fiind că 5umnezeu se uită la cum decur#e operaţia! " trăi înseamnă să poţi supravieţui strivit între două ima#ini despre tine) a ta şi a celorlalţi! luni. acolo se intră cu c1ei potrivite şi cu lanterna în mînă. a încercui 3anunţînd că acolo înseamnă "pericol de moarte"4 locurile în care nici tu nici alţii nu aveţi ce căuta! Pe scurt. acest zîmbet strivit pe faţă care ţine loc de e&presie şi scoate la iveală o fericire fără obiect2 9i trupul. rezultatul prezumat fiind "vindecarea"0 în cel de al doilea caz.indecare nu înseamnă a spune totul. care primise vizita noii traducătoare en#leze a lui +onesco! /înată de e&i#enţele "corectitudinii politice". potrivit modelului le#islativ importat din =el#ia. şi pentru tine! . valeţii şi servitoarele lui /oliere2" (oate acestea se petrec într-o lume care pînă deunăzi nu e&cela prin verti#inoase sc1imbări de mentalitate! /onica îmi povesteşte cum în @ranţa abia în urmă cu zece ani a fost modificat un articol din 'odul -apoleon. 24 iunie (elefon cu /onica şi . pentru desc1iderea unui cont.ir#il! mar$i.aid) din @ecţia să accepte varianta "corectă politic" t$e ?oman ?$o does. prin spovedanie şi lepădare de păcat. pentru ca apoi. camera este desc1isă prin imperativul curăţeniei #enerale. care interzicea femeii să-şi păstreze. al destrămării. la bonne (t$e . camera zăvorită. un soi de "femeia care face treabă"! ""veţi soluţie. doamna . trebuie să a$un#i să oferi celorlalţi partea convenabilă din tine şi să convieţuieşti în taină cu ceea ce nici măcar tu nu poţi accepta! La capătul unui $urnal trebuie să afli care anume este încăperea din fiinţa ta pe care nu o poţi desc1ide decît cu preţul pierderii.rămînă interzis şi pentru ceilalţi.ste limpede că pe omul acesta. prin răsucire metanoică. numele de fată. rezultatul prezumat fiind mîntuirea! *n primul caz.ir#il! /onica îmi povesteşte foarte mîndră cum au fost astăzi amîndoi la stomatolo#.esti(al de Cannes: (canne d "baston"0 iar festivalul cu pricina e în plină desfăşurare4! Le povestesc de discuţia cu /arie-@rance. al îmbolnăvirii! "tît pentru terapia psi1analitică cît şi pentru etica reli#ioasă acest tip de discurs este blasfemie! *n ambele cazuri. după căsătorie. s-a instalat pe faţa lui! 5e unde răsare această cumsecădenie a neputinţei răsti#nită peste #olul care creşte treptat în noi. ci mai de#rabă a preveni. după moartea lui -oica. una ce pornea de $os. începem să semănăm cu obiectele stricate) sîntem ca uşa unui fri#ider care se înc1ide prost. te predai altuia 3psi1oterapeutului4 care începe să scormone în tine şi uşa se desc1ide profesionist. să se lăţească peste întrea#a lume ― l"am pierdut. apoi! 'înd ne de#radăm fizic. a întrebat-o /arie@rance. uşa condamnată. care. pe care îl proiectează uneori în afară lenta ciuruire a creierului. 25 iunie (rec pe la 8ănduc 5ra#omir! . ca apa rezervorului de la clo pe care o auzi cur#înd întruna! =ucăţi între#i din corpul nostru "se strică" şi le mai tra#em o vreme după noi pînă în ziua în care . încăperea tăinuită etc! reprezintă un scandal! *n primul caz. asemeni spiritului din sticlă eliberat.ate 8inclair îi propunea lui /arie-@rance ca pentru persona$ul "servanta". "erul acela de bonomie eternă. a trebuit să se prezinte la bancă cu încuviinţarea autentificată a lui . în timp ce la noi. avînd fiecare în dotare cîte un baston impozant! 5octorul i-a primit cu un superb )eu de mots Je (ois Due cFest le . ca braţul unui fotoliu care $oacă sub #reutatea cotului. lucrul era perfect posibil! /onica îşi amintea deopotrivă cum în BCKM.

ce s-ar întîmpla dacă nu ne-am mai putea "dro#a" cu nimic şi dacă tot ce înseamnă "valoare" şi "sens" s-ar dizolva în lumina crudă a indiferenţei suverane! -ebunia. începe cu o boală pe care o numesc "prăbuşirea sistemului de iluzii"! +ar prima iluzie care se prăbuşeşte în "sistemul" meu este. nu"i lasă pe ceilalţi să înceapă să fie. 5iscursul final despre moarte rostit în faţa discipolilor este o apoteoză a autorităţii sale şi el îi transformă pe aceştia în simpli fi#uranţi! Lui 8ocrate nu-i tremură mîinile. picioarele îl a$ută prea puţin. aşa cum era şi firesc. pentru ca apoi. la ?eidelber#. înţele#înd optează pentru imobilism şi melancolie! -ebun e . maestrul consimte implicit la un transfer de autoritate! (ocmai asta este neplăcut în sfîrşitul lui 8ocrate) el rămîne prota#onist pînă în ultima clipă şi. obli#îndu-te să reiei de cîteva ori ceea ce spuneai şi făcînd cu neputinţă conversaţia! Arice maestru îşi înc1eie cariera din clipa în care. că pot să mă dedic "codului" filozofiei şi să recuperez sensul #ratuităţii şi al "nebuniei" ei. în locul respectului şi al devoţiunii. 2 iulie +-am dat lui "ndrei în urmă cu zece zile pa#inile de pînă acum ale acestui "$urnal de convalescent" şi întrucît în curînd va pleca în vacanţă în . ratează însăşi "poanta" cărţii! (otul. aici. la #unoi! /ă uit la 8ănduc 5ra#omir în această perspectivă ustensilică) #ura nu i se mai înc1ide cum trebuie. constat că sînt din nou capabil de 1alterofilie metafizică! @aptul că interpretarea unui te&t dificil redevine pentru mine o preocupare. nu de o inversare a rolurilor este vorba aici! 5ar oferindu-le celor care îl cunoscuseră în splendoarea sa versantul destrămării sale. 8ocrate moare ca un maestru nepoliticos otrava.lveţia 3de unde promite să revină cu pa#inile "despre în#eri" înc1eiate4 ne-am văzut ca sămi comunice observaţiile lui! :na dintre ele mă provoacă în mod deosebit! "începi ― uite. îl transformă direct în statuie! 8ă iubeşti copilul care stă la pîndă în fiecare om bătrîn! mar$i. pe MG septembrie. primul semn al unui început de vindecare! %ecuperarea sistemului de iluzii prin reintrarea în filozofie ec1ivalează cu recăpătarea poftei de mîncare! +ar terapia supremă.l părăseşte scena înveşmîntat în propria-i neputinţă. pentru că nu cere a$utor şi nu are nevoie de el. aflînd. în conte&tul "medical" al cărţii. băută.1 Abservaţia. apare acum un copil.trebuie să renunţăm şi să le aruncăm. să a$un#i la #lorificarea 6codului7 filozofie! 'eea ce înseamnă că nu mai ştiu de unde să te iau! 8pui că eşti liber de filozofie.iinţă şi timp. . medicamentul administrat "din umbră" şi care totodată contracarează efectele castratoare ale "codului" practicat în e&ces sînt tocmai pa!inile acestea. pe scurt pentru că le refuză celorlalţi autoritatea de-o clipă pe care le-ar da-o spectacolul neputinţei sale. nu face pipi pe el. cu utilizator cu tot. el ne obli#ă să "îl luăm în primire"! *n locul celui care fusese pentru noi autoritatea însăşi. H mai MGGB ― cu o lun#ă în$urătură la adresa limba$ului filozofiei. aşa după cum primele semne de recuperare şi de reconstrucţie a iluziei încep. în felul acesta. nemaiputîndu-se domina. şi le dă voie discipolilor să înceapă să e&iste tocmai în măsura în care îi constrîn#e să pună. nu-şi uită vorba! Pentru că nu re#resează. din pantalonul pi$amalei îi iese furtunul unei sonde de care nu se va mai despărţi pînă la sfîrşit. este. urec1ea e tot mai surdă şi brodeşte rău cuvintele auzite. nu întîmplător. este tra#ica neputinţă de a-ţi pierde minţile! -ebun e cel văduvit de proprietatea de a se investi în zadar şi care ştiind. tocmai filozofia. în epicentrul însuşi al prăbuşirii cînd. avînd toate aparenţele că este întemeiată. în timp ce tra#i după tine cu alură de ocnaş #1iuleaua . tandreţea #ri$ulie #enerată în ceilalţi de declinul său! 5esi#ur. *n ele este dia#nosticată o boală care ne spune cît de şubredă este în fond sănătatea condiţiei umane! 5escrierea unei astfel de boli încearcă să arate ce s-ar întîmpla dacă luciditatea ar pune stăpînire pe vieţile noastre. în această perspectivă. cînd la ?eidelber# te declari absorbit de verificarea traducerii lui ?eide##er.

4 iulie 'onferinţă a lui .estului faţă de trecutul comunist al .uropei! .ir#il îi plăcea enorm şi îl făcea să rîdă cu poftă! "şadar. susţine el.ladimir =u<ovs<i la "-oua . a spus =u<ovs<i. superb. la ?eidelber#. "epoca încorporării monstrului"! "ceasta e soluţia pe care a #ăsit-o .estul pentru a pune capăt războiului rece! +ar încorporarea monstrului în restul lumii a avut loc cu preţul uitării trecutului. îşi va aprinde de îndată ţi#areta.ir#il! *n ultima vreme.cclesiast postmodern! "'e faceţi. este absorbţia tel Duel a structurilor care prelun#esc trecutul. . (on> =lair face o vizită în %usia şi declară cît de fericit e că se află într-o ţară care are o "e&perienţă vastă în combaterea terorismului"! 8ă spui asta în c1iar ţara care a in(entat terorismul. a celor care au controlat şi controlează totul fără ca ei să fie controlaţi!" 5ar de ce se întîmplă asta2 Pentru că e&istă o complezenţă a . pentru el şi pentru ceilalţi.la1uţă 6-u de moarte mă cutremur. +ndiferent dacă este vorba de literatură. răspund eu întremător. fantezia. dar aveţi toată viaţa înainteL" ― ""şa e. care a fost o "revoluţie bifurcată") bolşevicii au rămas în . fapt care lui . călcînd nesi#ur dar mîndru de replica lui. re#ret că nu mai am timp să scriu B GGG de pa#ini despre versul lui . . Gabriel. 6 iulie (elefon cu /onica şi . îl #ăsesc pe . omul care nu mai are capacitatea de a fabrica. . iar prin ceea ce a făcut pînă la e&pulzarea sa din :%88 şi prin felul în care a #îndit şi continuă să !îndească după JGGC ― superior lui 8ol$eniţîn! 'onferinţa e dedicată epocii care a început după prăbuşirea comunismului! =u<ovs<i o numeşte. pa#inile acestea sînt o punere în #ardă asupra supremului pericol care ne pîndeşte) cel de a fi în toate minţile! &!i. cum am botezat-o într-o vacanţă petrecută împreună la /e#eve în BCCD! +ma#inam atunci şi o lucrare de doctorat cu titlul %rafpulberismul în cultura rom. dar contaminarea s-a produs! +ar încorporarea monstrului prin sacrificarea memoriei nu este decît e&presia ultimă a acestei contaminări! sîmbătă. 10 iulie /ă simt uneori în faţa cărţilor ca un de#ustător încercat de vinuri! 9tiu cînd o carte e "bună"! 'riteriul este simplu) ea trebuie să te mute în lumea pe care o desc$ide.estul a scăpat de %evoluţia din BCB7. iluzii! "şa înţelese. pe care o fumează de cum începe ziua! miercuri. de .est şi au instalat mentalitatea stîn#istă prin partide şi reforme socialiste! %ezultatul nu e identic. autorul trebuie să construiască din inteli#enţa.ir#il.ir#il a optat totuşi pentru "viziunea prafpulberistă". pe teroriştii veniţi din toate colţurile lumiiL "'eea ce mă sperie în această te1nică de încorporare a monstrului. la DM de ani am înainte viaţa de apoi!" /onica şi cu mine rîdem în 1o1ote! . îi citeam cărţile dîrdîind de emoţie şi nu mă îndoiam nici o clipă că este sin#urul persona$ în $urul căruia poate să se nască un mit contemporan! Amul continuă să mi se pară enorm. scepticul.reţi un e&emplu de te1nică a încorporării2 a spus =u<ovs<i! %ecent. ci de veşnicia ei7!" ― "'um aşa.ste o iluzie că .iron Costin la >ir!il 0erunca. în tabere speciale. .uropă".lucidul. în BCDH.ir#il îi cedează telefonul şi îl "văd" cum se îndreaptă.ir#il la telefon în vervă prafpulberistă.ir#il2" ― "'e să fac. spre fotoliul în care. speculativitatea sau sensibilitatea lui o lume care pînă atunci nu e&istase! +ar din lumea aceasta.st şi au impus comunismul prin revoluţie0 menşevicii au trecut în . de eseu sau de un tratat de filozofie.nă de la . . aceeaşi. păstrîndu-şi umorul. care a finanţat terorismul internaţional şi care i-a antrenat. odată aşezat.

în c1iar mi$locul e&istenţei în care eşti împlîntat. în toamna anului trecut! "vea metastaze osoase şi fusesem prevenit de către 8orel . tu ca cititor trebuie să nu mai poţi ieşi! Poarta lumii din care ai venit. ci una pe care o vei uita. pe care ai citit-o căznit şi care va sfîrşi în vastul cimitir al cărţilor! 'ărţile acestea care intră în timpul tău cu propriul lor timp pot fi citite c1iar acolo unde ai apucat să le desc1izi. care se ducea să-l vadă aproape zilnic. cînd citeşti. neplăcută şi uneori c1iar plină de suferinţă! Pentru că centrul fiinţei mele s-a mutat în lumea pe care cartea a desc1is-o. dacă ea nu îţi propune. poarta lumii obişnuite trebuie să se înc1idă pentru o vreme în urma ta şi tu trebuie să uiţi că lumea aceea. aşa încît după o $umătate de oră îl luam în braţe ca pe un prunc şi îl a$utam să se răsucească în altă poziţie! Groaza iniţială se transformase în tandreţe şi ţin minte că mi-am promis să revin. care îşi devorase substanţa şi care păstrase. cioturile supraînălţate ale umerilor. o parte din rostul vieţii mele se pierde şi el! %elaţia mea cu Rald nu a fost niciodată aceea dintre învăţăcel şi profesor! 'eea ce ne-a unit a fost mediul ostil în care am lucrat amîndoi la +nstitutul de @ilozofie al "cademiei! Rald s-a purtat atunci cu mine ca un părinte şi un prieten mai mare. o lume alternativă la care să poţi face oricînd recurs. el dispărînd. pentru că ştiam. este şi ea mai aproape de sfîrşit! Pentru că rostul vieţii mele se născuse şi din întîlnirea mea cu celălalt. îmbrăcat în pantaloni de pi$ama şi cu un tricou fără mînecă! -u cred că avea mai mult de HG de <#! 8enzaţia era cumplită) aveam în faţă trupul unui om de DG de ani redus la scara unui trup de copil! Părea o fiinţă care se absorbise dinlăuntrul ei. cînd lectura ei s-a înc1eiat eu nu mai aparţin lumii de aici! 5e aceea. a făcut-o 8orel .ieru că voi avea un şoc! 5ar a fost mai rău decît putusem să prevăd! 8tătea întins pe sofaua din sufra#erie. săptămînă de săptămînă. buimac şi nefericit! 5acă o carte nu creează această ruptură. lîn#ă raftul unei librării sau la lumina unui felinar! 14 iulie " murit %icu Rald! L-am văzut ultima oară înainte de a pleca la ?eidelber#. că mam pus. dacă ea nu îţi provoacă nevoia de a te freca la oc1i pentru a reinte#ra lumea pe care ai părăsito. atunci ea nu e o carte importantă. recăzînd în ea. şi atunci cînd i se întîmpla să nu se ducă mi-a mărturisit că avea senzaţia penibilă că tra!e c$iulul. în picioare în mi$locul camerei. nu am mai revenit) nu eram nici îndea$uns de bun şi nici îndea$uns de cura$os ca să o fac! " făcut-o în sc1imb /arin 5iaconu. aproape. nu e&istă decît lumea în care ai fost absorbit şi din care nu mai poţi ieşi decît după ce ai străbătut-o în între#ime! +ar revenirea la lumea de pînă atunci ― la lumea aceea impozantă prin realitatea şi "adevărul" ei ― trebuie să fie #rea. pe de altă parte. #ămălia capului şi coastele lăbărţate. retră#îndu-şi contururile. *n orele acelea cît am stat ultima oară cu el îmi spunea că îşi doreşte mai mult ca orice să moară şi că moare ca un mare credincios) avea credinţa ne" zdruncinată că va intra în neant! 5e cîte ori dispare cineva care a făcut parte din viaţa mea mi se pare că ia cu el partea aceea care era a noastră şi că viaţa mea. împuţinată astfel. ca demonstraţie absurdă a unei supravieţuiri inutile. încercînd să mă prote$eze într-o lume care mă re$ecta ca pe un corp străin! 'e căutam noi în ea2 m-am întrebat de atîtea ori! Pe Rald îl aruncase acolo +storia! @iu al unui ne#ustoraş de nasturi din 5udeşti.de îndată ce ai pus piciorul în ea. încît în primele zece minute îmi venea să ţip şi să fu#! "poi. e&istă cu adevărat! +cum. scăpate parcă din c1eotorile toracelui! 8pectacolul era atît de cumplit. care pînă atunci fusese sin#ura reală. se trezise în prima tinereţe "ile#alist"! /i-l ima#inam #reu în postura asta. cît este de #reu să-ţi respecţi pornirile şi avînturile de o clipă! 5ar odată întors din Germania. profitînd de vizita mea. m-am liniştit! @emeia care stătea cu el zi şi noapte ieşise. treptat. lipind afişe şi luînd parte la întîlniri clandestine! -u i se potrivea deloc! "şa cum nu se potrivea cu sensibilitatea şi cu vioiciunea lui mentală uniforma ideolo#ică pe care o vreme a fost nevoit s-o poarte! -umai că valul acesta al +storiei l-a împins într-un loc social în care . sînt debusolat. să-mi $ur că o voi face.ieru.

care cînta la vioară4 spunînd) "'e vreţi. cîteva idei de bun-simţ de o sărăcie filozofică dezolantă4. să asimileze un autor sau un domeniu! *i plăceau prea mult spectacolul. a început să-i dea iluzia că reprezintă o "#îndire a lui"! 'a şi cum o "#îndire" se putea naşte în vidul cultural al unei epoci. reperelor şi standardelor filozofiei. pe 'ostin /ur#escu. să-şi e&prime dispreţul 3el. nici structuralismul. de o efervescenţă de idei etc! 5ar ce importanţă avea2 +mportant e că reuşise să-şi construiască o iluzie eficace şi că a supravieţuit datorită ei! 5acă Rald nu ar fi e&istat. domnule profesor2 ― 'e să fac. dar vor rămîne neîndoielnic mots"uri care vor circula prin lumea noastră ca un panaş al spiritului lui! +ată replica pe care i-a dat-o lui 9erban 'ioculescu. mocasinii! "vea stil. în măsura în care mar&ismul este o impostură filozofică. de o formaţie. de un maestru. rasă! . care a$unsese să îl deteste în scurtă vreme. 17 iulie . domnule profesor. $ocul pe care şi-l inventase.ra "elitist" şi îi plăcea să se ştie că frecventa cercul aristocraţiei comuniste. obişnuia. ca să mai #ăsească în el resursele necesare pentru lucrul metodic şi aprofundat! Lectura de tinereţe a teoriei lui . snob. nu prea făcea fi#ură de "ideolo# al clasei muncitoare"! *i stăteau bine nu şapca şi tunica. ci costumul bine croit. cînd crezul comunist de tinereţe al lui Rald începuse să se clatine) "― 'e mai faceţi. inteli#ent şi superficial. foarte la modă la noi prin anii NOG. 'arol venea la "cademie şi vorbea liber MG de minute despre filozofia lui =la#a"! :nde mai pui că iubea şi $azz-ul. odată trecut de G de ani. obsesiv şi circular. cozeria. ceea ce într-un fel era adevărat. era populată de impostori! Rald nu era însă nu impostor. cînd vorbea de Rald. calamburul. pe Go#u %ădulescu! *şi însoţea vorbirea cu o #esticulaţie plăcută şi avea o e&celentă "mişcare scenică"! . mişuna enorm social. începe să creadă! 'ălărind cu un entuziasm debordant băţul metafizicii sale. ci un copil metafizic! -eavînd conştiinţa e&i#enţelor. a rămas şi în filozofie tot un baterist". nu aş fi ştiut niciodată ce înseamnă în filozofie un comportament infantil! 8cena de atunci a "filozofiei". cu inepuizabilă ener#ie. prin însuşi e&erciţiul $ocului. pe care de altminteri îl practicase în tinereţe. Gulian. m-am simţit nespus de bătrîn! -u ştiu ce va "rămîne" din cărţile lui Rald 3mi s-a părut totdeauna că scrisul lui repeta. a$unsese să creadă că are sub el un armăsar focos care îl poartă în cele mai crîncene bătălii ale #îndirii! 5e cîte ori l-am privit $ucîndu-şi. ar fi preferat oricînd lumii acesteia mitocănizate în care trăiam lumea interbelicului în care "dra#ă.n#els privitoare la raportul dintre muncă. fapt de care el era foarte mîndru pentru că dădea "şic"! 8înt convins că dacă n-ar fi e&istat le#ionarii. de o şcoală anume. dar care lui Rald. mesele bune. unealtă şi limba$ l-a marcat pentru restul vieţii. dar pe mine mă doare scopulL" miercuri. atunci cînd îi asasina cultural pe /aiorescu sau pe =la#a. pe =rucan. care lucra la televiziune şi în$ura ca un bir$ar. ciorapul ne#ru de mătase întins pe picior. prin anii NOG. numai că te lăsa să crezi că el. %icule! /ă doare mi$loculL ― Pe dumneavoastră. îşi ima#ina că $ucăria pe care o improvizase era o maşinărie adevărată! 8e $uca sin#ur cu ea cu forţa cu care numai un copil poate intra în universul pe care şi l-a creat cu mi$loace derizorii şi în a cărui realitate. nu a avut însă răbdarea necesară. spectacolele. dincolo de o pre#ătire.ra bine crescut. ţinea conferinţe în lumea artistică.altminteri n-ar fi a$uns niciodată) mediul universitar-academic! 5in nefericire pentru el. făcea muzică de cameră! @ilozoficeşte. Rald nu avea ce să-mi dea. cu vremea. vorbea o romEnă deosebit de în#ri$ită! +ubea restaurantele. vă doare mi$locul. pe =ellu Qilber. s-a soldat cu o #alimatie filozofică în care nu mai era de recunoscut nici mar&ismul. pentru că descindea direct dintr-o paradi#mă a pustiirii filozofiei de care trebuia să scape mai întîi el! @iind sprinţar. iar încercarea de a altoi pe ea un structuralism lin#vistic rău asimilat. #roparul oficial al filozofiei romEneşti. ca baterist în nu ştiu ce orc1estră de restaurant bucureş-tean! Gulian. #racilitate. avea o nevastă cu un corp superb.

. 29 iulie @ac un tal# s$o? cu .lad! Păi nu talentul e problema! (alentul e o condiţie! /ulţi au talent! 9i Păunescu are talent să facă versuri! -umai că un scriitor e mare dacă. *n spatele coloanelor cu #irofaruri. care vorbesc mulţimilor. pînă la urmă. 6conştiinţă7 nu înseamnă 6moralitate7. cu 8PP-işti care "ocupă poziţiile" şi controlează preventiv locul. cu atît sfîrşitul lor îi readuce în matca de omuleţi pe care crezuseră că au părăsit-o pentru totdeauna! . . care umplu ecranele televizoarelor ― se află pînă la urmă omuleţi! *n spatele ridicării unor armate şi al declanşării unui război ― se află pînă la urmă un omuleţ! 'e este neplăcut cu aceşti omuleţi care sar o vreme din rînd şi încep să se considere şi să fie consideraţi "oameni mari" este că.reau să spun că o an#a$are istorică #reşită ţine de conştiinţă. cine-i de vină cînd intri în secretariatul unui cabinet ministerial şi vezi poza primului-ministru pusă cu evlavie în trei locuri din aceeaşi cameră) o dată.lad Qo că nu mă descurc în povestea cu opera. indiferent de cît talent au! 'el mai bun e&emplu de conştiinţă pentru mine este 5ostoievs<i!" luni. cînd se îndreaptă #lonţ spre /oscova şi cînd 8talin. soţului sau copilului plecat în vacanţă! 8înt de vină cei din birou pentru zelul lor amintitor şi vestitor de cult2 8au de vină e premierul nostru pentru că. "r#1ezi. cînd -oica îl întîlneşte pe stradă. stadioanele2 'e le reproşez celor care a$un# să se îmbete cu puterea2 8implu spus) uită că sînt şi ei. 'ălinescu2 "/-am #îndit şi eu la c1estia asta. fac tare mult rău celorlalţi! 9i cu cît fac mai mult rău. pa1are şi ceşcuţe de cafea0 a treia oară.artan "rac1elian la -ealitatea =>. în timp ce o pactizare cinică nu! -ici unul dintre cei de care ai pomenit nu reprezintă o conştiinţă şi de-asta. află că a făcut o pareză. că tra#e un picior şi că e tutun#iu2 " devenit omuleţ! 'e se întîmplă cînd nemţii intră pe neaşteptate în %usia. să se caţăre pe umerii oamenilor sau să pavoazeze. îi spun lui . mai mult sau mai puţin discret. în alt ceas al +storiei. timp de cîteva zile. asemeni unui afiş cu Fimi ?endri&. c1inezeşte. plin cu dosare. pe partea laterală a unui dulap metalic. pîndind fiecare pas de pe coridor . un omuleţ! 'e se întîmplă cu anc1etatorul lui -oica 3cel care îl bătea cu o cravaşă pe spate4. cu talentul şi cu imoralitatea socială a scriitorului! *n ce măsură un scriitor care bate palma cu un re#im de lic1ele îşi pune în pericol destinul literar2 (alentul lui =rec1t e mai puţin mare pentru că el era compromis2 8au al lui 8adoveanu. încura$ează în oamenii care îl încon$oară pornirea lor de slu#i2 5esi#ur. ei nu sînt mari."stăzi în maşină.ine vorba de faptul că după BM ani de "tranziţie" romEnii nu reuşesc să se desprindă de modelul precedent al puterii! Aamenii nu-şi pot reprezenta puterea decît în tiparele în care au cunoscut-o înainte de BCCG! 9i se întîmplă aşa deopotrivă cu cei care o e&ercită şi cu cei care o suportă! "şadar. poza este fi&ată într-o ramă aurie micuţă. pe peretele din spatele secretarei0 a doua oară.orba lui =ul#a<ov) ce se întîmplă cu "un om mare" cînd dă un cancer peste el2 5evine un "om mic". nişte omuleţi. în drum spre casă. îmi răspunde . portretul lui -ăstase este mai prietenos decît cel al lui 'eauşescu! 5ar dacă într-o bună zi. lipită adolescentin-ştren#ăreşte. centrată şi solemnă.oestler sau ArVell nu sînt totuna cu 8adoveanu sau Petru 5umitriu! . zece ani după proces. intimdră#ăstos. aşezată pe biroul secretarei ad$uncte care tocmai îşi pileşte un#1iile şi care trebuie să lase senzaţia că se uită din cînd în cînd la premier cu tandreţea cu care acasă îi scapă oc1ii pe poza de pe eta$eră a iubitului. îi vine şi lui ideea să coboare în stradă. ci putinţa de a trăi pînă la capăt pe firul netraficat al interiorităţii tale! 5in cauza asta Panait +strati. reprezintă o conştiinţă! "tenţie. care croiesc drum şi care ve#1ează şi suprave#1ează ― se află pînă la urmă un omuleţ! *n spatele celor care se urcă la tribune. ca noi toţi. stă încuiat în cabinet. dincolo de talent. foarte adesea.

să îţi dăruiesc ce îţi pre#ătisem2 "m descoperit în ultima vreme un mare compozitor şi voiam să ţi-l semnalez şi dumitale) ai aici simfoniile lui =eet1oven cu 'leveland Arc1estra diri$ată de Geor#e 8zell. pe alocuri.. nicăieri.şi crezînd că cei din antura$ul său vin să-l aresteze şi să-l $udece pentru felul în care a pre#ătit armata sovietică2 8e întîmplă că 8talin devine un omuleţ! 'e se întîmplă cu /iloşevici la ?a#a. la Paris şi stau.! /onica şi .ir#il încep să sc1imbe priviri complice. dar niciodată al unei pa#ini scrise! /arii mărturisitori sfîrşesc prin a fi în#ropaţi de înseşi cuvintele care trebuiau să-i e&prime! Poţi să scrii pa#ini care ar face pînă şi pietrele să plîn#ă0 contemporanii tăi se vor uita la televizor! miercuri. în ciuda aerului aro#ant şi al replicilor ve1emente pe care le dă tribunalului2 5evine un omuleţ! 5e ce pe mulţi dintre romEni i-a înduioşat moartea lui 'eauşescu2 Pentru că din omul dat $os dintr-un ("= în curtea unei cazărmi.ir#il după ce terminăm audiţia. scrisul poate aspira cel mult la un scandal în intimitate! Aamenii se vor mobiliza oricînd în $urul unui cîntec. portretul femeii care zdrobeşte inimile tuturor bărbaţilor) "şarpe cu trup de felină"!4 9i totuşi. arestat. al unei lozinci. cum mai pot eu. la un moment dat.l circulă între muţenia celui care l-a pus în pa#ină şi a celui care. mai dramatice. în livin#ul din @rancois Pinton tapisat cu cîteva mii de piese de muzică clasică. a avut loc ritualul sc1imbului de daruri! 'adoul meu e "retro". în vacanţă. ca preţ al uitării condiţiei de omuleţ. v-am fost ca o mamăL" Amuleţi. la 'at1erine şi /i1nea. ce trebuie să mănînce. ce filme pot să vadă şi ce cărţi să citească nu mai rămăsese acum ― fu#ărit. după un cadou atît de ma#nific.ir#il de ziua lor) . cîţi copii trebuie să aibă. mai cutremurătoare vorbe se împotmolesc din capul locului în tăcerea apriorică a pa#inii! *n scris.ir#il vrea să asculte de îndată cîteva şi în scurtă vreme. un omuleţ! :n omuleţ era şi . ce trebuie să #îndească. cu tabieturile spulberate. uluitoare! 3%eţin. primind mîncarea de la popotă. 31 iulie 'uvintele au cel mai mic efect tocmai acolo unde sînt cel mai bine spuse în scris! "devărul este că în scris nu se poate ţipa! Arice scriitor este condamnat la cordonul de tăcere al propriilor sale cuvinte! 'ele mai sublime. nevenindu-le să creadă că anii adolescenţei lor bucureştene pot să năvălească atît de convin#ător peste ei! 8întem toţi trei pe muc1ia dintre lacrima nostal#ică şi rîs. ca şi anul trecut în au#ust. un frumos album în sepia cu =ucureştiul vec1i şi '5-uri cu şla#ăre romEneşti interbelice! . doamnă. îmi spune . cu căciula care i se aşa-ză într-o rînă cînd dă să coboare pe uşa prea scundă. al unui discurs. nici cea mai mică urmă de vul#aritate! "Gabriel. ca de obicei la sosire. iar versurile sînt. 0ubesc femeia. 7 august "m sosit ieri.lena. de astă dată prin moarte violentă! miercuri. cu vocea ei deza#reabilă) "/ă. plecaţi la . pînă şi urletul rămîne confidenţial! . de partea cealaltă. însă. cea mai . +dio. nu se ştie niciodată ― DM de ani! "m fost astă seară să-i văd şi. pentru că muzica e insinuantă. omuleţi peste tot! Amuleţi care îşi înc1ipuie că sînt mai presus de le#ea omuleţilor şi că nu mai au de dat nimănui socoteală! 9i care cel mai adesea termină prin a da socoteală. răsună .ir#il împlineşte anul acesta ― pe BK sau pe BO au#ust. lipsit de serviciile maseurului şi nemac1iat ― decît un bătrînei răpănos.înă bir)ar.eneţia! 5e ani de zile am reuşit să fiu alături de /onica şi . cu mîinile prinse la spate cu o sîrmă #ăsită prin curtea cazărmii şi stri#înd la soldatul care o le#a. îl percepe în solitudinea lecturii! Pentru că se adresează de fiecare dată unui sin!ur cititor. dormind într-un pat de metal aşternut cu o pătură aspră. ieşise dintr-o dată la iveală omuleţul! 'el care le spunea romEnilor ce au voie să spună şi ce nu.

G1irlandaio. "ntonello da /essina. suflînd de zor în alămurile strălucitoare.uropa"! luni. în timp ce trec încă o dată în revistă în sens invers secolele şi prin faţă îmi defilează prinţi de %imini. intervine /onica. cu partiturile puse pe trepiedele aliniate la mar#inea trotuarului! . în sălile cu sc1eletele de mamuţi. 9 august "stăzi. venind către mine.onoprix. cîntînd marşul din +ida. miezul zilei şi sînt HG de #rade! 8pectacolul unor oameni îmbrăcaţi în ne#ru în plin soare.bună interpretare după cea a lui @urtVăn#ler!" ― "Gabriel. am această revelaţie) coşmarul suprem ar fi să traversez. toţi blonzi. mai neobosită iubire a mea! %ineri. Piero de la @rancesca erau numele canalelor prin care istoria se revărsa peste noi! "ş fi rămas sin#ur faţă în faţă cu epocile lumii! 5in tablourile atîrnate pe pereţi s-ar fi desprins. #rimasele infinite ale strămoşilor mei. mai e#ală. mi-am ima#inat înainte de a adormi că m-aş afla în clipa aceea. cu toate orătăniile lumii puse în formol. c1estia asta cu =eet1oven e bancul lui din ultima vreme! 5e două săptămîni ascultă numai =eet1oven şi zice că îl descoperă!" ― "'e doreşti. Plec visător! %uşii îşi cîşti#ă viaţa la Paris îmbrăcaţi în frac şi cîntînd la trompetă +ida. doamnă. postate în faţa unui . cu cimpanzei. în#eri în adoraţie. ca de fiecare dată cînd îi revăd. mă cotropeşte senzaţia de bunăstare interioară totală pe care mi-o dă cea mai proaspătă.ilarmonica din 8o(osibirs#. 2iberia. #1icitoare. scene de luptă cu cavaleri în zale. cu sudoarea cur#îndu-le de pe faţă pe #ulerul tare al cămăşii şi apoi pe papion are în el ceva deopotrivă ridicol şi impunător! 'ine sînt cei care vînd muzică pe un trotuar parizian îmbrăcaţi ca în sala de concert2 /ă apropii să-i văd mai bine! Pe o plăcuţă fi&ată de bara orizontală a #rila$ului care desparte trotuarul de flu&ul necontenit al maşinilor stă scris) . pustii. contorsionat. cu 1iene. în faţa ma#azinului Lafa>ette văd cinci-şase inşi îmbrăcaţi în frac. 'îteva sute de metri mai departe. împăiate în vitrine sau înălţate pe socluri! -u ştiam atunci că spaima care m-a cuprins era prima spaimă metafizică a vieţii mele) pentru că în nici o situaţie reală un om nu se poate afla sin#ur faţă în faţă cu toate fiarele lumii! /uzeul realiza prin sinteză o ima#ine ― "lumea naturală" ― care nu-şi avea corespondentul real nicăieri! 'eea ce se obţinea era remarcabil şi terifiant) sin#urătatea mea de om proiectată pe fundalul lumii animale! 5ar traversarea unei #alerii de tablouri şi statui2 /i-am ima#inat paznicii scoţîndu-i afară pe ultimii întîrziaţi şi *nc1izînd muzeul! 'e aş fi simţit rămînînd acolo2 (ablourile atîrnate pe pereţi ar fi evadat din convenţia estetică prin care se ofereau pînă atunci privirii şi ar fi devenit ceea ce ele erau de fapt) uşi întredesc1ise către alte lumi! @ra "n#elico. +oan =otezătorul. rîdem. nu-mi dai voie să-l descopăr pe =eet1oven la DM de ani2" 8osirea mea la Paris se face întotdeauna prin ei! 8eara a început! Pălăvră#im. sălile acestea! 'opil fiind. Pisanello. cu anaconde. simpla disponibilitate de servitor! 5ar ce are a face2 +mportant este că pînă la urmă cu toţii "ne inte#răm în . ne evaluăm impasurile şi. după prima vizită la /uzeul "ntipa. cavaleri de /alta. în adoraţie sau supunere! "m ieşit auzind în urma mea #ratiile care se înc1ideau şi mi-am ima#inat cum sălile îşi dădeau $os masca frumuseţii de peste zi şi se pre#ăteau să se desc1idă în înfricoşătorul lor! . trecînd pe =oulevard ?ausmann. tinere prinţese. două maramureşence cu priviri umile te scutesc să împin#i sin#ur uşa ma#azinului! Pînă şi în cerşetorie vindem cel mai necalificat produs) un simplu #est. metamorfozele speciei mele şi ale propriului meu c1ip) supliciat. uci#înd şi implorînd. vicere#ine ale -eapolelui. sin#ur. trufaş şi crud. supliciaţi. tineri #entilomi. condotieri. 12 august /area Galerie de la Luvru revizitată după MG de ani! /ă prinde ora înc1iderii şi.

i şi2 'e dacă făcea 61îîr72 ― /ă stresa. ea una. presimte comentariul care urmează şi. în repetate rînduri. veţi fi c1emată". urmînd întocmai pro#ramarea. fii #entilL Pi-am e&plicat doar) pre#ătirea pentru analiză. încerc să protestez. un asistent vine şi o preia pe /onica! +ese după o bucată de vreme din sala de analiză. aveţi la dumneavoastră o convocare cu ora pro#ramării2" /onica începe să caute în poşetă şi dă la iveală o frumoasă foaie scrisă la computer pe care e marcată. cînd pe alta a stivei de cartoane pe care o ţine în braţe! *i răspunde /onicăi că el a livrat portocale şi că. cu specificaţia. personalul e pe poziţie! La "Primiri". /onica se decide asupra orei la care ar urma să mă prezint cu maşina în rue @rancois Pinton) 7 fără un sfert! "5ar /onica. fusesem sin#urul automobilist! La 7 şi zece minute coborîm în faţa clinicii de neurolo#ie şi radiolo#ie de la Pitie 8alpetriere. ai auzit de Colonia penitenciară? /-au torturatL /-au pus în faţa unui aparat cu un aer inocent. bombănind fioros) "-u mai pun piciorul aici în ve-cii-vecilorL 8ă mă roa#e şi nu mai vinL ― 'e s-a întîmplat. mi-o ia înainte) "Gabriel. peste o oră şi un sfert. ora pro#ramării) C fi&! /ă uit la ceas! *ntre timp se făcuse 7 şi MK de minute! /onica îmi vede e&presia uimită. cu litere în bold. ca în Colonia penitenciară a lui . în relatarea /onicăi. 8alpetriere e la doi paşi de /i1nea. pe care a făcut-o în trei rînduri. începe /onica! "m fost pro#ramată pentru o analiză şi mi s-a spus să vin cu un sfert de oră mai înainte! 9tiţi cumva unde se fac analize2" (înărul ascultă politicos. ceea ce pentru /onica.mar$i. eşti un monstru insensibil!" . nu o poate a$uta! "/onica. nu ştii nimicL /îine. m-au c1inuit. la D fără un sfert. o tînără stă în spatele unui computer! 1%ardon. GabrielL /ă stresaL ― /onica. nu vă atin#e. spitalul cît un oraş!!!" *ntre timp descopăr că secţia de radiolo#ie e la subsol! "colo. din păcate.ir#il să reuşiţi să-l impresionaţi. 13 august 'u /onica la 8alpetriere! " fost pro#ramată astăzi pentru un scaner cerebral. zic. dar suferinţele dumneavoastră <af<iene nu mă impresionează deloc! 5elocL Poate pe . scoţînd capul cînd pe o parte. în sfîrşit. după ce. madame. Gabriel.af<aL ― 'um să vă c1inuie. aşa încît nu mai comentez! "stăzi de dimineaţă la O şi HK de minute eram sub #eamul +eruncilor. reîncepe /onica! "m fost pro#ramată pentru o tomo#rafie şi mi s-a spus să vin cu un sfert de oră mai devreme!!!" ― "Luaţi loc.dimineaţa. este ec1ivalent cu o dramă! A ru#asem să mă lase s-o însoţesc cu maşina la spital! " acceptat în cele din urmă. cuprins brusc de o bănuială. după ce traversasem un Paris în care. monsieur. nu vă plîn#! -u sînteţi convin#ătoare! '1estia cu . care pe urmă îmi venea deasupra capului şi făcea 61îîrL 1îîrL 1îîrL7 ― . îmi e&plicase că n-am să mă pot trezi cu noaptea în cap şi că. /onica. nu simţiţi nimic. iar cealaltă $umătate pleacă! -oi stăm lîn#ă periferic! A să fie o a#lomeraţie nebună! 9i pe urmă spitalul însuşi e un mic oraş! Pînă #ăsim clădirea cu radiolo#ia!!!" /ă 1otărăsc să îi respect an#oasele. /onica2 ― /-au c1inuit. $umătate din Paris soseşte din vacanţă. pentru analiză2" ― "La D şi un sfert!" "sta era duminică seara! " doua zi la prînz pro#ramarea se mutase. în afara #unoierilor şi a unei maşini de pompieri. /onica2 :n scaner e un scaner. mer#ătoare în pat la H. /onica. în speranţa că va fi depistată cauza ameţelilor repetate din ultimele luni! "naliza nu se face decît în prima parte a dimineţii. pentru pre#ătire"! +eri seară. îmi pare rău că trebuie să vă spun. nu vă doare nimic! ― Gabriel. nu vă face nimic. vacanţele în toi.af<a nu mă convin#e! ― Gabriel. le#ănîndu-se de pe un picior pe altul. răspunde sec fata! *ntr-adevăr. după ce străbătuserăm curţile şi aleile pustii ale spitalului! +ntrăm în clinică ― nimeni! 5inspre cafe"ul de la parter se îndreaptă înspre noi un tînăr cu braţele pline de cutii de carton) bufetul se pre#ătea să desc1idă la ora C şi "primea marfă"! ― 1%ardon. nu va dormi oricum deloc! "'înd v-au pro#ramat. iar de la dumneavoastră pînă la spital nu facem mai mult de MG de minute!" ― "Gabriel. acasă! +mportant e rezultatul! ― Je mFenfic$e de rezultatL "m fost torturatăL 9i nimeni nu-mi plîn#e de milă! ― -u vă plîn#. că "trebuie a$uns la spital cu un sfert de oră înainte.

cei care îşi părăsesc lumea lor. a trebuit c1iar să-l constrîn#!!!" 'iudat cum prostia asta #omoasă nu transpare din cartea de la Reidle . dar şi să se poată plîn#e cuiva în mod eficient! *i simt braţul subţire a#ăţat de braţul meu. 'ioran a vrut "să fie lipsit de pretenţii"! 38e înţele#e că faţă de el însuşi! -ormalL 8plendoarea lui 'ioran venea tocmai din firescul cu care se purta! -u poza niciodată!4 ". cu #îndul să-l sune pe . 22 august 'u cît ura care se strîn#e în $urul tău e mai mare. dna (1oma spune că "în relaţia pe care a avut-o cu mine". se usucă şi mor sufleteşte pentru că nu mai e nimeni care. sînt nefericiţi. distrat şi sfri$it.mil 'ioran2" este întrebată eroina noastră! %ăspunsul este stupefiant) "5a. dincolo de ipostaza culturală 3autorul sapienţial4. plin şi variat nu se trăieşte decît în societăţile în care se urăşte mult! @ericirea este indiso-ciabilă de ura pe care o stîrneşti şi de #îndul liniştitor că.l este dincolo de foame. de sete. prin ceea ce ai făcut. îi simt mersul nesi#ur. mer#em spre cafV"ul unde cu trei ore în urmă /onica cerea relaţii despre analiza scaner "livrezorului" de portocale! /ă ţine de braţ.u însă nu am putut să suport aşa ceva. cu atît sensul vieţii tale este mai bine conturat! . şi încerc c1iar la începutul cărţii mele să descriu acest contrast! 'ioran evolua mult prea vădit în re#istrul anecdotic al conversaţiei noastre S!!!T şi nu părea prea interesat să mi se adreseze în termenii în care eu îl cunoşteam din lectura aforismelor şi în care doream să-l audL (rebuia mereu să-l readuc la acel nivel!!!" =ietul 'ioranL 'e neşansă pe el să încapă pe mîna unei asemenea capre metafiziceL @ried#ard vine la întîlnirea cu 'ioran pro#ramată să cunoască nu un om. 2 septembrie *mi cade de-abia acum în mînă interviul din -om.nia literară 3BM dec! MGGB4 cu @ried#ard (1oma! "" e&istat un contrast puternic între faţa umană şi cea 6auctorială7 a lui . mai ales cînd e vorba de "filozofi". eliberat de veri#ile care îndeobşte îi ţin pe oameni le#aţi de lumea aceasta! . de-acum. urîndu-i. fie şi pentru o clipă.erla# cu atîta claritate! 8enzaţia pe care ţi-o lasă interviul este că @ried#ard îi fi&ase lui 'ioran "cotă de aforisme" şi că. de orice latură pra#matică a vieţii! 5oamne fereşte să ai.ir#il să-i spună că totul e în re#ulă. a fost incapabilă să vadă în 'ioran bietul om din carne şi sîn#e electrocutat de dorinţă! L-a torturat prosteşte în numele "e&i#enţei"! "ceastă viziune simplificatoare. şi îmi e bine că sînt acolo. potrivit căreia omul dispare în spatele funcţiei creatoare.i pătrund în infernul indiferenţei pure! "devărul este că bine. ci un fabricant de aforisme. atunci la noi poţi să obţii lesne apoteoza) în fiecare zi se va #ăsi cineva care să te urască de moarte pentru ceea ce faci şi fiecare zi devine astfel un triumf la îndemînă! luni. care mă face să-mi potrivesc paşii după paşii ei. în vreme ce 'ioran vede în ea ceea ce @ried#ard şi era înainte de a se fi automutilat cultural) o tînără femeie frumoasă! @iecare cunoaşte propria lui dezamă#ire) @ried#ard descoperă un persona$ şarmant care îi vorbeşte despre c1iriile din Paris. nespus de mică şi nea$utorată. ai lovit $ust! 5in acest punct de vedere în %omEnia se trăieşte bine! 5acă e adevărat că orice "ură de moarte" întîlneşte la capătul ei triumful cuiva. filozoful trebuie să fie un persona$ nebulos. statura unui profesor de sport 3de vreme ce .*n aşteptarea prelucrării rezultatelor analizei. să le poată da măsura împlinirilor lor! . o asemenea minune de om! &!i. iar 'ioran va descoperi în pat capra metafizică! *n altă parte. de eros şi.&ilaţii. cunoaşte o lar#ă răspîndire! *n ima#inarul popular. ca filozof. că m-am sculat cu noaptea în cap şi că pot ocroti. în #enere. nu eram obişnuită cu astfel de situaţii Sce fel de situaţii2T şi doream ca el să fie foarte e&i#ent. dar bombănind întruna şi.

să ai ieşiri mac$o 3puţini ştiu. +on =ăieşu şi ne-a întrebat împleticit dacă tipi d-ăştia ca noi "care am auzit că aţi citit o bibliotecă" au practicat cunnilinctus şi au cunoscut deliciile unei felaţii pe cinste! *n timp ce Pleşu se pre#ătea voios să-i dea detalii menite să-l liniştească în privinţa fanteziei erotice a celor care citesc mult. ca să nu mai vorbesc de an#elolo#ul nostru contemporan cu care am trăit. începută în urmă cu MG de ani. precum conuN "lecu Paleolo#u. să-ţi placă mîncarea bună 3şi totuşi lui (oma dN"Iuino i se tăiase un semicerc în tăblia mesei ca să-i poată încăpea burta în timp ce mînca. uitîndu-se la cer în timp ce mer#ea. în ordinea unei demonstraţii inverse. a făcut demonstrativ avere în scurt timp. "m simţit atunci o irepresi-bilă nevoie de "a face balet" şi. cînd pe cea a Lebedei "lbe! 'um arătam oare. beat-cui. că era în corespondenţă cu minţile luminate ale .ram în acel moment vreo BK pensionari ai "casei de creaţie" 3în ma$oritate pictori4 şi.nescu de la (escani 3de fapt al /arucăi 'anta-cuzino4 o e&perienţă unică! . amîndoi îndesaţi şi ne#ricioşi. a debutat sub semnul acestui etern malentendu care însoţeşte "meseria" noastră şi pentru care 'ioran plătise cu "sîn#e şi lacrimi"! .KG m şi semăna cu o maimuţică4. că avea o formidabilă cultură umanistă. în ciuda faptului că nu-i cunoşteam din cei de faţă decît pe "ndrei şi pe ?oria =ernea. trecîndu-ne unul altuia cînd partitura Prinţului. pe covorul cu nuanţe sîn#erii.ant avea B. fremătător şi intimidat. aflat în salon. speculînd recolta de ulei de măsline şi de vin din anul acela4! 5upă apariţia Declaraţiei de iubire. este #îndirea concretului prin e&celenţă! 5e aceea. muzicolo#ul @irca ne invită în salon să ne cînte la pian! -e-am aşezat cu toţii pe canapelele şi fotoliile ori#inale risipite în $urul salonului0 un enorm covor oriental se întindea între noi şi pian! @irca trecea de la o piesă la alta. am trăit la conacul lui . a căzut într-o #roapă. eu îi tră#eam lui Pleşu şuturi pe sub masă şi. vorba lui ?e#el. toate locurile comune ale core#rafiei clasice! A clipă mai tîrziu. într-un colţ al salonului. cînd diri$ează toate orc1estrele mari ale lumii. după care. răpus.. are M de ani4. unul dintre pictorii băcăuani.uropei. oameni inteli#enţi. s-au mirat că am scris un eseu despre sărut! "+a uiteL 'e are Gabi cu sărutulL" a e&clamat perple&! 3'1iar aşaL 'e am24 /i-aduc aminte cum pe vremuri. patetic şi "e&presiv". a venit la mine cu oc1ii înlăcrămaţi de emoţia celor văzute şi mi-a spus) "Pînă acum vă respectam! 5eacum vă şi iubesc!" "sta e tot! Lumea nu-şi ima#inează că "filozofii" sînt oameni ca oricare alţii şi că filozofia. am dansat asemeni unui cuplu îndelun# versat. brunet. aţi putea să-mi spuneţi ce este fenomenolo#ia2" /i-a venit să-i răspund) "%eflecţia asupra situaţiei în care tocmai mă pre#ăteam să muşc dintr-o c1ifteluţă în clipa în care a apărut un emmerdeur ca tine şi m-a întrebat ce este fenomenolo#ia!" 5e atunci. nu de puţine ori. sinuci#aşe e&perienţe culinare4. făceam eforturi disperate să apăr secretele filozofilor de ta#ma limbută şi neruşinată a literaţilor! (ot cu "ndrei. aflîndu-mă cu Pleşu la o masă. fiind consultat în cele mai subtile probleme4 sau să intri în lumea afacerilor 3(1ales. de care concetăţenii şi-au bătut $oc că. uitîndu-mă la un#1iile murdare ale lui =ăieşu. a venit la noi. după cină. improvizînd la nesfîrşit 3trecuse de miezul nopţii4 şi la un moment dat "atacă" @acul lebedelor. în clipa următoare m-am pomenit în mi$locul salonului. cînd apare lîn#ă mine. îşi face siesta o oră. să muşc dintr-o c1iftea arămie.ram la o petrecere. n-am să uit niciodată că prietenia mea cu diri$orul +on /arin 3acum. Fean-@rancois %evel dedică mesei de prînz două ore în fiecare zi. prin anii NCG. 7 septembrie . la restaurantul :niunii 8criitorilor. de cîte ori ne vedem la =ucureşti sau la Lu#ano. despre 'asanova. rememorăm scena c1ifteluţei fenomenolo#ice ca pe un #est fondator din care s-a născut "îndră#ostirea" noastră! sîmbătă. tocmai mă pre#ăteam. re-făcînd. încercînd să despicăm aerul cu #raţie sporită şi avansînd unul către altul pe vîrfuri2 5upă "spectacol". "ndrei ţîşnea lîn#ă mine) "răpiţi" de furorul propriului nostru $oc. tînărul +on /arin care mă întreabă) "Profit că vă întîlnesc.

-aţi #îndit vreodată cum arată să nu te poţi orienta pe lume decît spre dreapta. se întredesc1ide. devine ludic şi insti#ator! "re în oc1i. descoperind ― cu consecinţe nebănuite ― un spaţiu care se structurase în c1iar misterul splendorii sau promiscuităţii sale! -u am.":şa interzisă" păstrează în ea întrea#a ambi#uitate pe care o provoacă tensiunea dintre ceea ce este "înc1is" 3şi trebuie să rămînă aşa4 şi ceea ce.lad Qo este copilul răsfăţat al . nu trebuie să intervină pentru ca ea să e&iste) autorul păcatului este de fiecare dată propriul său pedepsitor! 'ain este blestemat şi iz#onit de 5umnezeu nu pentru că a ucis.lad". la fel păcatul pus în lumina conştiinţei face să se desprindă din el umbra remuşcării! Arice viaţă morală este aşezată pe secvenţa "păcat-remuşcare" şi miracolul alcătuirii acestei vieţi este că nimeni. însoţită de comentarii absconse făcute sub forma unor mormăituri ininteli#ibile pentru ceilalţi. citind cartea doctorului 8ac<s!!!" *n sc1imb.diturii! 'iteşte enorm în toate direcţiile 3literatură. este de a se ascunde pînă la capăt şi de a muri asfi&iat în propriul lui păcat! 'eea ce înseamnă deopotrivă) în propria lui remuşcare! 5e ce oare sîntem în aşa fel alcătuiţi încît murim de ruşine nu cînd facem un lucru reprobabil. în măsura în care el poartă şi răul în sine. am avut o "reuniune de lucru" 3cinci-şase persoane4 în biroul meu! "m făcut #reşeala să-l invit şi pe ". aşa cum s-a întîmplat astăzi. stîn#a fiindu-ţi pur şi simplu necunoscută2 'um ar fi să-ţi confunzi soţia cu o pălărie şi să încerci să ţi-o pui pe cap2 8ă stai de vorbă cu medicul şi să nu percepi. că fiecare trebuie să-şi poarte pînă la capăt în tăcere povara dup licitaţilor sale! *nclinaţia esenţială a omului. 10 septembrie "stăzi. . redublează. prin pipăirea somnambulică a cărţilor şi a revistelor aflate pe masă. ea face superfluă orice altă pedeapsă! miercuri.aţi #îndit cît de subţire este peretele care desparte normalitatea de nebunie2 . ci pentru că fapta lui nu e însoţită de umbra morală a căinţei! Arice individ moral îşi administrează sin#ur pedeapsa. în curînd. . iar remuşcarea este una atît de cumplită încît. ca să îl deosebească de "celălalt .i bine. în ciuda interdicţiei. să arunci adunarea în aer! -imic din fiinţa lui nu se potriveşte cu un "cadru or#anizat"! Pînă şi ocuparea locului care îi revine la masa de discuţii se face prin detururi prealabile. ştiinţe. în faţa lui 5umnezeu. fie că aceasta ţine de înălţarea sau de căderea lui! 5e aceea. filozofie4 şi cînd face fişa de prezentare a unei cărţi simţi subit nevoia să citeşti cartea! /i-aduc aminte cum începea prezentarea volumului unui faimos neurolo# american) ". . e un pericol în reuniuni de lucru şi nu are sens să-l c1emi decît dacă vrei. prin contractL" 5upă care vorbele se pierd din nou în indeterminatul bombănelii şi al unui mîrîit prelun#! @reamătul pe care fiinţa lui îl emite continuu îi cuprinde pînă la urmă pe toţi cei de faţă şi. din mi$locul cărora ţîşneşte din cînd în cînd frîntură unei sinta#me) "Lesbiene!!! +a uiteaL Lesbiene prin contract! "uzi. decît o barbă. privindu-l. peste masă. dimpotrivă. totuşi. pretenţia că în aceste pa#ini îmi propun să scald în lumină un#1erele ultime ale odăii care este viaţa mea! 8înt convins că fiecare om trebuie să plece de aici ducînd cu el o taină. nu cred în $ocul de societate pe care 5ostoievs<i îl propune în 0diotul fiecare dintre cei de faţă le povesteşte celorlalţi lucrul pe care îl consideră cel mai mîrşav din viaţa lui! 'red. în afara subiectului moral. la editură. toată lumea începe să se certe cu toată lumea! 8imţinduşi forţa de disoluţie. cînd e vorba de "cădere". spuneam. un 1alat alb şi un stetoscop2 .ladzo" ― aşa îl stri#ă cole#ii pe Qo#rafi pe coridorul <ilometric de la "'asa 8cînteii". ci cînd îl retrăim în memorie sau cînd a$un#em să-l mărturisim2 %ăspuns) pentru că fiinţa noastră morală e întemeiată nu pe virtute.lad Qo.lad %usso! . ci pe remuşcare! "şa cum orice trup aşezat în lumină îşi proiectează umbra pe pămînt.

după care şedinţa se duce naibii. dansează cu el o zi şi pe urmă îl în#roapă la loc! Poate că eu am murit şi că dansaţi cu mineL" (oţi cei de faţă încep să ţipe şi să vorbească în acelaşi timp. şi într-un #las întrebăm) "5ar cum e în /ada#ascar2" . "ndrei şi cu mine #emem şi ne îndopăm cu (riferment şi 'olebil. totuşi. în care nimeni nu poate pătrunde fără voia noastră şi a cărei uşă rămîne pentru ceilalţi cel mai adesea înc1isă. 26 septembrie 5incolo de "uşa interzisă" clocoteşte viaţa morală a fiecăruia dintre noi! *n odaia aceasta. să mă destram. 'atrinel. să-mi în#rop prieteni. spune "*n /ada#ascar2". or#ie culinară la $acienda doctorului +rinel Popescu! "m fost cu profesorul 8etlacec. ne zîmbeşte 1îtru şi îşi de#ustă poanta bîţîind din cap) "*n /ada#ascar2 Păi uite cum e în /ada#ascar!!!" 8imţim că ne sufocăm de curiozitate! "*n /ada#ascar.o cole#ă căreia îi face din cînd în cînd "pstL pstL" şi căreia la un moment dat îi strecoară) "'e vrei. face o pauză lun#ă.ram pur şi simplu necopt! -u trăisem de-a$uns ca să intru în comuniune cu mine. să trăiesc o revoluţie şi să am şocul întîlnirii cu poporul meu. eu vreo şase-şapte!4 -e mutăm apoi în livin#. să mă adun din nou! @ără toate astea. ci de cineva care avusese parte de 6e&perienţă7!" ?einric1 Qimmer scrie aceste rînduri despre +oan ?risostomul! 'itindu-le. 22 septembrie "stăzi la prînz. orice pa#ină scrisă în nume propriu nu este decît o enormă pălăvră#eală! &!i. să mă detest. apoi ne repliem pe . mi-am dat deodată seama că am tăcut bine atîţia ani de zile! -eputinţa de a mă exprima m-a făcut. nefericit.inurile inau#urale sînt din BCKG 3L4. să mă desprind de oameni care plecînd au luat părţi din mine. acolo îşi au sălaşul duplicităţile . eu stri# "linişteL". la trei ani o dată.l a priceput că cea mai înaltă funcţie omenească ― cea de a intra în comuniune cu 5umnezeu!!! ― trebuie să fie deţinută nu de către un 6inocent7. se desfăşoară drama fiecărei vieţi! "colo au loc complezenţele noastre cu noi. cu alţii şi. desi#ur. să mă înec în re#rete şi remuşcări şi să mai vreau. pe scena în care .inul 'avalerului! 5esertul e în două trepte) #ăluşti 3nespus de pufoase4 cu prune şi apoi în#1eţată! Pe parcurs.eninul strîns în mine nu atinsese concentraţia necesară pentru a deveni leac! . sărmăluţe în foi de varză şi mămăli#uţă! :rmează limbă cu sos de măsline! "poi costiţe de porc cu "cinci miresme" şi orez cantonez! . la cei DB de ani ai săi. cu certitudinea că sîntem o bandă de mî1căi iresponsabili! 23 septembrie ". traversează toate etapele fără să clipească. domle2 'e vrei2 Poate că sînt mortL Poate sînt ca în /ada#ascarL" /anevra îi reuşeşte! *n clipa aia toată lumea se opreşte.lad Qo clipeşte fericit că a reuşit să ne deturneze de la tîm-peniile pe care le discutam. cu mine în frunte 3simt că pierd firul4. cu atît mai puţin. bazîndu-se şi pe rezultatele perfecte ale unor analize făcute săptămînă trecută! Plecăm după patru ore. dar ceea ce pînă acum m-a împiedicat să vorbesc liber a fost tocmai "sentimentul conştient al insuficienţei personale"! . cu 'atrinel şi cu "ndrei Pleşu! 5oamna doctor ne-a propus următoarea suită) o "intrare" cu icre ne#re şi somon. unde se începe cu sărmăluţe în foi de viţă.lad Qo s-a ridicat de la masă şi îi arată fetei de vizavi care ar fi te1nica e&actă a dansului cu sc1eletul! uminică. apoi mici de la "'ocoşatu" făcuţi pe #rătarul din curte! 3"ndrei mănîncă vreo zece. toată lumea dez#roapă cîte un sc1elet. în timp ce profesorul 8etlacec îşi bate $oc de noi spunînd că luăm Placebo şi. cu 5umnezeu! " trebuit să cunosc spaima cărnii şi le1amitea ultimă a sufletului.

mimica! 8imt vidul lor. că facem faţă le1amitei. percep mai mult #esturile. plictisului şi sin#urătăţii. al meu. de acolo ne procurăm scuzele pentru tot ceea ce facem! *nsă tot acolo apare şi creşte dez#ustul de noi. acolo cad măştile pe care îndeobşte le purtăm. acolo are loc suplicierea noastră. ca şi cum "sonorul" ar dispărea treptat. că suportăm spectacolul prostiei colective şi pe al tuturor paranoicilor care se simt a&a lumii! MGGH . unii peste alţii! 8cena se îndepărtează de mine. acum atmosfera e rela&ată şi toţi vorbesc tare. tot de acolo obţinem un nou termen de #raţie pentru a putea parcur#e o altă bucată din drumul pe care-l mai avem în faţă! luni. că ne suportăm scîrbăvniciile. cu cîteva persoane în birou! 8întem la capătul unei discuţii cu cap şi coadă.noastre. am o senzaţie teribilă de "ce caut eu aici2" 3dar altminteri unde24 şi e&perienţa din ultimul an îmi spune că felul în care despicăm cuminţi timpul este un miracol. $udecata noastră şi. după cum miracol este re#la$ul fin prin care luăm din lume e&act atît cît putem duce! /iracol este că e&istăm pînă la urmă laolaltă. în sfîrşit. pe ale noastre şi pe ale celorlalţi. dincolo de soclul statuii lui Lenin. a#itaţia. îi aud din ce în ce mai mai neclar. s-au tras concluziile. al lumii pe care o văd în zare pe #eam. 2 !ct!mbrie La editură. că nu ne sfîşiem unii pe alţii. că ne mimăm mulţumitor iluziile.