Sunteți pe pagina 1din 8

Sindromul TORCH Generalitati si alte informatii Vezi galerie foto Sindromul TORCH reprezinta de fapt acronimul medical al unei

pleiade de 5 sau mai multe infectii congenitale, cel mai frecvent de natura virala, care afecteaza fatul sau nou nascutul si care i-au fost transmise acestuia intrauterin, de la mama. Cele 5 infectii sunt toxoplasmoza (T), rubeola (R), cytomegalovirus (C), herpes simplex (H) si altele (Others). Simptomatologia este de cele mai multe ori asemanatoare, indiferent de infectia propriu-zisa. Cele mai frecvente semne si simptome sunt febra, alimentatia dificila, petesiile sau echimozele la nivelul mucoaselor si/sau tegumentelor, marirea in volum a splinei, a ficatului (hepatosplenomegalie), icter (colorarea galbuie a mucoaselor, tegumentelor, conjunctivelor), tulburari de auz, anomalii la nivelul ochilor si alte simptome mai putin specifice. Toate infectiile determina afectari oculare, nervos centrale si tegumentare si se caracterizeaza in special prin aparitia: - Corioretinitei (inflamarea coroidei si a retinei oculare) - apare mai ales in infectiile cu Toxoplasma si Cytomegalovirus. - Microcefalie (tulburare in care diametrul capului este mai mic decat media normala pentru varsta si sexul pacientului). - Calcificare cerebrala focala (aparitia unor depozite de calciu in diverse regiuni ale creierului). In general, mama are simptomatologie minora, putin exprimata clinic sau uneori doar febra moderata. Infectia este severa in cazul fatului, avand prognostic nefavorabil, iar uneori determina avortul spontan. Infectia poate sa apara oricand pe parcursul sarcinii iar transmiterea ei se face pe cale sangvina (hematogena) indiferent de trimestrul de sarcina. Cuprins Generalitati si alte informatii Infectii congenitale De retinut Infectii congenitaleSus Toxoplasmoza este o boala parazitara determinata de Toxoplasma gondii. Forma congenitala se manifesta prin encefalomielita, hidrocefalie, convulsii, varsaturi explozive, grave (expresie directa a suferintei neurocerebrale). De asemenea apar si edeme generalizate, icter, defecte osoase si corioretinita. Boala se transmite fatului indiferent de momentul contactarii parazitozei, insa difera incidenta transmiterii: in trimestrul 1 incidenta de transmitere transplacentara este mica (aproximativ 15%) insa riscul teratogen este maxim. In trimestrul 3 incidenta este mare (65% din infectii se transmit transplacentar) insa nou-nascutul este adesea asimptomatic sau paucisimptomatic. Datorita riscului mare de malformatii, in cazul infectiei in trimestrul 1, femeia are ca prima optiune incheierea sarcinii (avort terapeutic). Daca acest lucru nu se doreste, se poate incerca tratamentul cu

sulfadiazina, pirimetamina si acid folic. Nou nascutul simptomatic se trateaza cu spiramina. Rubeola este o infectie virala determinata de virusul rubeolic, ce apare de cele mai multe ori in copilarie sub forma unor eruptii generalizate cu evolutie, de cele mai multe ori benigna. Contactata in cursul sarcinii infectia are consecinte grave, fiind incriminata in aparitia unor malformatii congenitale importante: oculare, auditive (chiar si surditate), cardiace, viscerale (hepatice, cerebrale, osoase). Alte semne si simptome ale infectiei congenitale sunt prematuritatea, greutatea mica la nastere, trombocitopenia neonatala, anemie si hepatita. Riscul maxim este in trimestrul 1, in etapa de organogeneza embrio-fetala si afectarea poate fi atat de grava incat sa determine avort spontan sau moartea intrauterina. Viitoarele mame sunt sfatuite sa isi faca vaccinul antirubeolic in perioada preconceptionala sau la inceputul sarcinii. Tratamentul nou-nascutilor este adresat in principal complicatiilor: cardiopatiile congenitale si cataracta pot fi rezolvate chirurgical, insa prognosticul nounascutilor ramane rezervat. Infectia cu cytomegalovirusin cursul sarcinii implica un risc foarte crescut de malformatii la fat (cu cat sarcina este in faza mai mica). Studiile au demonstrat ca in tarile dezvoltate 8% din femei contacteaza infectia in timpul sarcinii si jumatate din ele o transmit produsului de conceptie. 20-40% din nou nascuti prezinta simptome importante: pneumonie, afectiuni gastrointestinale, oftalmologice si neurologice. Virusul poate fi transmis si postpartum- prin laptele matern. Cele mai frecvente manifestari ale infectiei intrauterine sunt: retard in cresterea intrauterina cu greutate mica la nastere, microcefalie, purpura si petesii, convulsii, hepatoslenomegalie, afectiuni ale sistemului nervos central. Unele cazuri pot fi fatale, insa majoritatea nou-nascutilor supravietuiesc in prezenta unui tratament suportiv adecvat. Aproximativ 80% dintre acestia dezvolta insa complicatii in primul an de viata: surditate, tulburari de vedere si retard mental. Copiii care sunt asimptomatici la nastere se pot confrunta tardiv cu surditate, corioretinita, tulburari de coordonare a miscarii. Infectia cu virusurile herpes simplex I si II este si ea implicata in aparitia diverselor tulburari congenitale, in functie de momentul contactarii ei. Leziunile herpetice au localizare diferita, in functie de tulpina infectanta: la nivelul regiunii orofaciale (in special HSV I) sau genitale (mai ales HSV II, insa si HSV I). Contactarea infectiei in timpul sarcinii poate determina avortul spontan, moartea intrauterina, multiple malformatii (cardiace, cerebrale) greutate mica la nastere. Infectia neonatala se datoreaza transmiterii verticale a virusului de la mama la fat prin filiera pelvigenitala, in timpul nasterii naturale. Reprezinta peste 80% din totalitatea cazurilor si se datoreaza contactului direct dintre nou nascut si secretiile genitale ale mamei. Herpesul neonatal se poate caracteriza prin manifestari cutanate, oculare si prin leziuni herpetice diseminate in sistemul nervos central. Afectarea nervoasa este sustinuta de simptome precum convulsii, tremor, letargie, iritabilitate. Rata mortalitatii este destul de crescuta, aproximativ 25%. In cazul femeilor insarcinate diagnosticate cu o astfel de infectie se recomanda operatia cezariana (daca leziunile sunt active). Daca leziunile nu sunt evidente clinic si pacienta nu are virusul prezent in secretiile vaginale, insa fost infectata la un moment dat cu acesta, se poate practica nasterea pe cale vaginala. Categoria de alte infectii ? others ? include: hepatita B, sifilis, infectia HIV, virusul varicelo-zosterian, fiecare avand semne si simptome specifice sau mai putin specifice, in functie de diversi factori (in principal varsta gestationala si stadiul organogenezei). Ca urmare, fiecare infectie asociaza un prognostic diferit. Unle infectii pot fi tratate eficient cu antibiotice (cum este cazul toxoplasmozei si sifilisului), altele au vaccin preventiv (in special rubeola si varicela zoster).

De retinutSus Datorita afectiunilor pe care le determina, este foarte importanta diagnosticarea intrauterina a sindromului TORCH. Copiii nascuti cu un astfel de sindrom vor prezenta probleme grave de sanatate: hepatosplenomegalie, corioretinita, malformatii fetale, icter, trombocitopenie, anomalii ale sistemului nervos central, infectii cerebrale, infectii ale meningelui cerebral, microcefalie, malformatii cardiace, cataracta, surditate, retard mintal, petesii (atat pe tegumente cat si pe mucoase) si diateze hemoragice cu potential fatal. In momentul actual exista o serie de teste paraclinice care pot obiectiva infectia nou-nascutului. Cel mai important este denumit simplu: testul TORCH si cuprinde de fapt un grup de analize de sange (determinari hematologice) care stabilesc prezenta anticorpilor specifici si nivelul concentratiei lor sangvine (anticorpii sunt molecule proteice secretate de sistemul imun al pacientului ca raspuns de aparare impotriva diverselor infectii). Rezultatele testului TORCH pot fi apoi confimate prin alte analize: in cazul toxoplasmozei, rubeolei si sifilisului se poate recolta LCR (lichid cefalorahidian), in cazul cytomegalovirusului diagnosticul este confrmat prin analiza urinii, iar in cazul infectiei cu herpes simplex se recomanda recoltarea de probe biopsice tisulare. Testul nu necesita o pregatire speciala a pacientului. Procedura este lipsita de complicatii, insa poate exista riscul de aparitie locala a unor mici hematoame sau celulitei (inflamarea tesutului celular) ca urmare a punctionarii tegumentelor. Testul este considerat negativ daca nivelul de IgM este normal. IgM sunt anticorpi directionati impotriva particulelor virale si reprezinta cel mai frecvent tip de anticorpi din organismul nou nascutului. Rezultatele sunt pozitive cand IgM depasesc semnificativ concentratiile acceptate ca fiind normale.

Sifilisul (luesul) congenital


verifica-ti sanatatea
Alege pe manechin zona afectata si raspunde la intrebari pentru a primi acum diagnosticul prezumtiv.

sanatate a-z

Abuz, dependenta si intoxicatiiAccidentul vascular cerebralAcneeaADHDAfectiuni ale nervilor perifericiAfectiuni ale rinichilorAfectiuni ale sanilorAfectiuni ale urechiiAfectiuni asociate sarciniiAfectiunile cavitatii bucaleAfectiunile coloanei vertebraleAfectiunile colului uterinAfectiunile gambei si coapseiAfectiunile genunchiuluiAfectiunile gingiilorAfectiunile gleznei si picioruluiAfectiunile hipofizeiAfectiunile laringeluiAfectiunile membrului superiorAfectiunile pielii la copiiAfectiunile prostateiAfectiunile suprarenalelorAfectiunile tiroideiAfectiuni placentareAfectiuni respiratorii la copiiAgresiuni termiceAlcoolulAlergiileAlimentatia sanatoasaAlunite, negi si keratozeAmetelile si vertijulAnalize de laboratorAnemiileAnxietatea si fobiileAnxietate si atac de panicaApendicita si alte cauze de abdomen acutArta de a fi parinteArtritaArtrita reumatoidaAstmul bronsicAutismulAvortulBoala Alzheimer si alte boli degenerativeBoala Parkinson si alte boli extrapiramidaleBoli ale inimii si vaselorBoli ale sangeluiBoli ale venelorBoli cu transmitere sexualaBoli de pieleBoli ereditare si congenitaleBoli geneticeBoli genitale feminineBoli genitale masculineBoli intestinaleBolile aortei si ale arterelorBolile aparatului respiratorBolile pancreasuluiBolile valvelor cardiaceBronsiteBruxismulBulimie si anorexie, tulburari de alimentatieCancer al

organelor genitaleCancer colorectal si analCancer de pieleCancer esofagian si gastricCancer hepatobiliarCancerulCancerul mamarCandidoza si alte infectii micoticeCardiopatia ischemica si Infarctul miocardicCaria dentaraCefaleea si migrenaChirurgie esteticaChirurgie orodentaraChirurgie plastica reparatorieChisturi ovarieneCiclul menstrualCockteiluri dieteticeColesterolul si triglicerideleColici si alte tulburari digestive la copiiConstipatia si diareea copiluluiCresterea si dezvoltarea copiilorCum sa te ingrijesti in sarcinaDantura copiilorDantura in sarcinaDepresia, tristetea patologicaDermatitaDeserturi dieteticeDeviatia de sept si rinoplastiaDiabetul gestationalDiabetul ZaharatDiabet Zaharat tip 1Diabet Zaharat tip 2DieteDiete de ingrasareDiete de mentinereDiete de slabitDisfunctii sexuale feminineDisfunctii sexuale masculineDiverseDroguri ale cotidianuluiDurerea si inflamatia gatuluiEducatia sexuala la copii si adolescentiEducatie pentru sanatateEndodontieEndometriozaEnurezis si alte tulburari sfincterieneEpilepsia si ConvulsiileEstetica dentaraEvolutia sarciniiExpunerea la radiatiiFaringita si amigdalitaFicatul si caile biliareFobiileFoliculita si FuruncululFrumusete si intretinereFumatul si efectele acestuiaGhid de interventii esteticeGlaucomulGripa si alte virozeGustariGutaHalucinogeneHemoroizii si fisura analaHepatite viraleHernia de disc si lombosciaticaHerniile abdominaleHipertensiunea arteriala (HTA)HomeopatiaHormonii si tulburarile endocrineHPV si cancerul de col uterinImagistica si endoscopiaImplantologieIncontinenta urinaraInfectia cu HIVInfectii ale pielii, tesutului subcutanat si muscularInfectii cu streptococi, stafilococi si alte bacteriiInfectii genitale feminineInfectiile urechiiInfectiile urinare la copiiInfectii urinareInfertilitate femininaInfertilitate masculinaInflamatiile ochilorIngrijirea paruluiIngrijirea pieliiInhalantiInsomnia si alte tulburari de somnInsuficienta cardiacaInsuficienta respiratorieIntoxicatiiIntoxicatii acute cliniceInvestigatiiInvestigatii in sarcinaLauziaLegislatia familieiLegislatia mediculuiLegislatia munciiLegislatia pacientuluiLegislatie medicalaLeucemii si limfoameLeziuni ale nervilor cranieniLiposuctia si liftingulLupusul si alte boli de colagenMalformatii congenitaleMedicamentele in sarcinaMedicina naturistaMeningita si alte infectii ale sistemului nervosMenopauzaMetode contraceptiveMorfinomimetice, Euforice si stupefianteMuscaturi si intepaturiNastereaNasul si sinusurileNeuropatiiNou nascutulNutritia copiilorOase si articulatii (membrele)ObezitateaObezitatea la copiiOboseala cronicaOrtodontieOsteoporozaParazitozePitiriazisPneumoniiPrim ajutorProcedee dermatocosmeticeProfilaxia in stomatologieProteticaPsihologia cupluluiPsihologie si psihoterapiePsoriazisRefluxul gastroesofagianRemedii naturisteRemedii pe baza de vin si struguriRemedii pentru afectiuni hepaticeRemedii pentru intreaga familieRemedii pentru oase si articulatiiRemedii pentru un par sanatosReproducerea umana asistataReteteRetete cu carneRetete cu legumeRetete cu pesteReumatisme degenerativeRevisteReviste pentru mediciReviste pentru pacientiRujeola si alte boli ale copilarieiSalateSanatatea mentalaSanatatea ochilorSanatate prin sportSarcina, nasterea si lauziaSchizofrenia si alte tulburari psihiceScleroza multiplaSex si erotismSifilis (Infectia cu Treponema pallidum)SinuzitaSpondilita anchilozantaStabilirea paternitatiiSteroizii anabolizantiStresul si sindromul de oboseala cronicaSubstante cu actiune deprimanta centralaSubstante cu actiune stimulanta centrala Substante psihoactive si toxicodependentaSupeSuplimente nutritiveTerapii complementareTetanosulToxice de razboiToxiinfectii alimentareTranspiratiaTraumatism craniocerebralTuberculozaTulburari de auzTulburari de coagulareTulburari de limbajTulburari de ritm si conducereTulburari de tranzit (diareea si constipatia)Tulburari de vedereTumori cerebraleUlcerul gastroduodenalUterul si probleme luiVaccinuri si vaccinariVaricela si zona zosterVarsta a treiaVitamine si mineraleconsulta

medicul online impartasind experiente...

Afla raspunsurile intrebarilor tale de la medicii nostri.

Boli cu transmitere sexuala (sifilisul, gon...Postat pe 29-04-2009 la ora 06:32 ....Postat pe 17-04-2009 la ora 16:18 Sifilisul congenitalPostat pe 26-03-2009 la ora 20:53 Analize imunologice (sifilis, reumatism, fe...Postat pe 24-03-2009 la ora 07:35 Sifilisul - luesPostat pe 24-03-2009 la ora 07:35 SifilisPostat pe 17-032009 la ora 08:52 SifilisPostat pe 04-03-2009 la ora 13:44 Sifilisul (luesul) congenitalPostat pe 25-06-2008 la
ora 07:26
1 com_search tastati numele pro Submit

search

Farmaciile Sensiblu

Generalitati
Sifilisul (luesul) congenital reprezinta infectia nou-nascutului, transmisa in timpul vietii intrauterine, pe cale transplacentara, de la gravida infectata cu sifilis la fat. Treponema pallidum agentul etiologic al sifilisului traverseaza placenta incepand din luna a V-a de sarcina. Intensitatea si vechimea infectiei luetice materne

influenteaza gravitatea manifestarilor fetale, riscul transmiterii fiind mai mare in primul an de la contactarea infectiei sifilitice. Nou-nascutul unei mame sifilitice poate prezenta afectari grave, evidente la nastere, in unele cazuri chiar incompatibile cu viata sau copilul poate fi aparent sanatos la nastere, semnele infectiei manifestandu-se mai tarziu in primul an de viata sau la varsta de 9-12 ani; pe de alta parte fatul poate mosteni anticorpi de la mama, cere-i permit sa reziste infectiei treponemice. Datorita introducerii testelor de screening pentru sifilis la toate gravidele in primul trimestru de sarcina, in prezent sifilisul congenital este rar.

Cuprins
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. Generalitati Epidemiologie Semne clinice Sifilisul congenital precoce Sifilisul congenital tardiv Diagnostic Tratament Antibioterapia

EpidemiologieSus
Agentul etiologic al sifilisului este Treponema pallidum o bacterie spiralata (spirocheta), putin rezistenta in mediul exterior: nu rezista la caldura si uscaciune, fiind distrusa la 42C, rezista foarte bine la frig (-60-70C), la expunerea la UV isi pierde virulenta; este distrusa de sapun, alcool, penicilina; rezista pe cani si alte obiecte cam 4-5 minute. Transmiterea interumana se face prin contact sexual, cu exceptia sifilisului congenital care se transmite vertical, transplacentar de la mama la fat.

Treponema pallidum traverseaza placenta si infecteaza fatul, incepand cu luna a V-a de sarcina. Perioada cea mai periculoasa pentru transmiterea unei infectii luetice pe cale transplacentara, o reprezinta sifilisul recent, virulent al mamei, riscul fiind maxim in primul an al infectiei sifilitice. Daca mama se infecteaza in ultimele 2 luni de sarcina, deci inainte de producerea unei bacteriemii masive cu spirochete, este posibila transmiterea unei infectii mai atenuate fatului, care se poate naste in aparenta sanatos, dar poate face sifilis congenital tardiv. Cand infectia luetica a mamei este in latenta tardiva, mai atenuata, sarcina se poate termina intr-un mod care poate varia de la un sifilis congenital tardiv, aparut in a doua copilarie sau adolescenta, pana la un copil neinfectat.

Semne cliniceSus
Transmiterea transplacentara a infectiei sifilitice de la mama la fat, poate produce: - avort in trimestrul II de sarcina - moartea fatului in uter - nastere prematura - nou-nascut cu sifilis precoce - nou-nascut fara semne clinice dar care va dezvolta sifilis tardiv.

Sifilisul congenital este o boala multisistemica, cu variatii in privinta severitatii si formelor de prezentare, semnele de boala la copilul viu neaparand deseori mai devreme de 10-14 zile de la nastere. Prezenta de bule hemoragice si leziuni muco-cutanate la nastere sunt semne de infectie severa.

Sifilisul congenital precoceSus


Sifilisul congenital precoce, este manifestarea clinica a infectiei in primul an de viata. Manifestarile se aseamana cu cele din sifilisul secundar, fapt care este explicabil: in sifilisul congenital treponemele au acces direct la sangele fetal. Spre deosebire de sifilisul secundar insa, in sifilisul congenital precoce datorita infectiei masive cu treponeme, severitatea si prognosticul sunt severe: este afectat frecvent scheletul, aparand fenomene de osteomielita, osteocondrita si periostite, fracturile pe os patologic fiind manifestari precoce ale sifilisului.

Modificarile clinice pot fi multiple si variate: - nou-nascutul are de obicei o greutate mica la nastere, poate prezenta anorexie, varsaturi, hidrocefalie, infectii intercurente - pot fi prezente modificari ale formei craniului si variate malformatii : buza iepure, frunte olimpiana - coriza sifilitica (rinita unilaterala persistenta): secretie nazala seroasa presarata cu striuri sanguinolente, de obicei unilaterala - sifilide peribucale: fisuri radiare adanci, acoperite cu cruste ce se vindeca cu cicatrici ce persista toata viata - sifilide lenticulare: papule rotunde, lucioase, convexe, diseminate pe trunchi, de culoare rosu inchis, de aproximativ 1-1,5 cm - pemfigusul sifilitic: bule cu continut sanguinolent localizate de obicei strict palmo-plantar - leziuni osoase: osteocondrita sifilitica, pseudoparalizia lui Parott, in care membrele superioare si inferioare atarna flasc, craniotabes, osteoperiostita sifilitica, osteita si osteomielita sifilitica - hepato-splenomegalie (ficat si splina marite), ascita - limfadenopatie - anemie, icter, afectare a SNC, hematologica, cardiaca etc.

Sifilisul congenital tardivSus


Sifilisul congenital tardiv reprezinta aparitia manifestarilor tardiv, in jurul varstei de 9-12 ani cel mai frecvent, la un copil nascut dintr-o mama infectata cu sifilis. La nastere copilul poate fi aparent sanatos, putand eventual atrage atentia o placenta mare, cu zone de necroza.

Manifestarile clinice sunt similare sifilisului tertiar al adultului, predominand tuberculii si gomele. Acestea se pot localiza oriunde in organism, la diverse nivele, cele mai caracteristice localizari fiind: - gome osoase, periostale: care la nivelul tibiei, determina aparitia tibiei in iatagan, la nivelul oaselor nasului prin distructii profunde determina deformarea nasului: nas in sa sau in cioc de papagal; gome la ni velul planseului nazal duc la tulburari de deglutitie, fonatie - afectarea oculara (keratita) cu surditate (neurolabirintita) si vicii de implantare si forma a dintilor, formeaza triada

clinica Hutchinson - la nivelul tegumentelor si mucoaselor: sifilide, gome.

DiagnosticSus
Sifilisul congenital va fi suspectat la toti nou-nascutii simptomatici sau nu, nascuti din mame seropozitive, insa diagnosticul de sifilis congenital necesita evidentierea treponemelor in secretii sau tesuturi. Toate gravidele vor fi testate serologic pentru sifilis in primele luni de sarcina, testul repetandu-se dupa 28 de saptamani de gestatie. In absenta testarii pe parcursul sarcinii testarea pentru sifilis se va face obligatoriu inainte de nastere. Cele mai utilizate teste pentru diagnostic sunt testele serologice sau netreponemice cum este testarea VDRL: care determina anticorpii impotriva antigenului treponemei pallidum; titrul acestor anticorpi creste dupa infectie si scade sub actiunea tratamentului; perioada de negativare a acestui test este de 1 an pentru sifilisul primar si 2 ani pentru cel secundar.

Testarea VDRL poate da rezultate fals pozitive in: hepatita, mononucleoza, endocardita, boli autoimune sau ale tesutului conjunctiv, sarcina, malarie, scarlatina, varicela, leptospiroza, LES, transfuzii etc. Testele netreponemice pozitive trebuie confirmate prin teste treponemice: - testul de absorbtie a anticorpilor treponemici - FTA-ABS (fluorescent treponemal antibody absorbtion test) - testul de hemaglutinare a Treponemei pallidum - MHA-TP (microhemaglutination assay for antibody to T. pallidum)

Acestea raman pozitive toata viata si din acest motiv nu pot fi utilizate pentru monitorizarea evolutiei bolii. Testul FTA-ABS a fost introdus pentru diagnosticul sifilisului congenital. Aceste test se bazeaza pe principiul ca, IgM nu traverseaza placenta si, in consecinta prezenta lor in sangele sugarului este un raspuns la o infectie sifilitica activa si nu un transfer pozitiv ca in cazul IgG care traverseaza placenta.

Nou-nascutii din mame seropozitive, netratate sau tratate doar in ultimele luni de sarcina, vor trebui sa fie testati pentru sifilis, recoltandu-se probe de sange si LCR. Deoarece anticorpii IgG de origine materna traverseaza placenta de la mama la fat, testele pot fi pozitive in primele 2-4 luni chiar si in absenta infectiei, insa urmarindu-se evolutia lunara a titrului de anticorpi, persistenta si cresterea titrului de anticorpi dupa acest interval de timp este semn de infectie. Un argument pentru sifilisul congenital este detectarea IgM specifici la nou-nascuti, deoarece acest tip de imunoglobuline nu pot traversa placenta. Alte investigatii necesare sunt: radiografiile osoase care pot evidentia osteocondrita si periostita luetica, examenul oftalmologic si examenul LCR (unde se poate evidentia proteinorahia si cresterea numarului de mononucleare).

TratamentSus
Tratamentul sifilisului consta in antibioterapie, de preferat injectabil, indiferent de forma clinica a bolii, atat la gravide cat si la nou-nascut. Tratamentul cat mai precoce al gravidelor infectate cu sifilis poate preveni sifilisul congenital. De asemenea si nounascutii cu sifilis congenital beneficiaza de antibioterapie, care nu poate corecta malformatiile si modificarile

constituite dar poate limita evolutia si aparitia altor modificari.

Toti nou-nascutii din mame seropozitive vor fi testati imediat dupa nastere. Deoarece testele serologice pot fi pozitive chiar si in absenta infectiei congenitale, datorita transferului de anticorpi de la mama, decizia de a trata un nounascut seropozitiv pentru sifilis poate fi dificila. Exista recomandarea de a trata toti nou-nascutii seropozitivi care au mame seropozitive, netratate sau tratate incomplet sau tardiv in sarcina, chiar in absenta unor manifestari clinice la nastere. Nou-nascutii seronegativi si fara modificari clinice si radiologice nu necesita tratament; in schimb cei seropozitivi dar fara semne clinice sau radiologice de sifilis congenital vor fi urmariti periodic prin teste serologice.

Eficienta tratamentului va fi de asemenea verificata prin teste serologice repetate (VDRL); sub tratament titrul anticorpilor trebuie sa scada. Nou-nascutul va fi considerat neinfectat daca mama a fost tratata corect si complet in primele luni de sarcina, daca nou-nascutul nu prezinta semne clinice si radiologice de sifilis congenital sau daca testele serologice repetate pana la un an sunt negative.

AntibioterapiaSus
Penicilina ramane antibioticul de electie pentru tratamentul tuturor formelor de sifilis. Se administreaza intramuscular in dozele, durata si frecventa stabilite de catre medic. In cazul alergiei la penicilina, se poate administra alt antibiotic, de obicei eritromicina. Deoarece la initierea tratamentului cu penicilina, prin distrugerea unui mare numar de treponeme, se elibereaza cantitati crescute de toxine, poate apare un soc endotoxic numit reactia Herxheimer, manifestata prin: stare generala alterata, transpiratii recifebra, accentuarea eruptiei, hipotensiune arteriala, tahicardie, tahipnee. De aceea tratamentul se initiaza cu doze mai mici, crescandu-se progresiv doza pana la doza optima; de asemenea se poate asocia cortizon tot pentru prevenirea reactiei Herxheimer.

S-ar putea să vă placă și