Teme de licen Proba scris 1.

Comunicarea de mas
a) Caracteristicile comunicrii de mas b) Funciile mass-media c) Efectele comunicrii de mas. Teoriile efectelor puternice, limitate i slabe. Bibliografie: Coman, Mihai, Introducere n sistemul mass-media, Iai, Polirom, 2007, pp. 15-43, 109-127, 149-183. Drgan, Ioan, Comunicarea. Paradigme i teorii, vol. I-II, Bucureti, Rao, 2007, pp. 285-347, 506-527. McQuail, Denis, Sven Windahl, Modele ale comunicrii. Pentru studiul comunicrii de mas, Bucureti: comunicare.ro, 2004, pp. 83-105. Van Cuilenburg, J.J., O. Scholten, G.W. Noomen, tiina comunicrii, Bucureti, Humanitas, 2004, pp.213-255.: a) Caracteristicile comunicrii de mas Particularitile comunicrii de mas sunt prezentate de Mihai Coman prin evidenierea caracteristicilor elementelor comunicrii (emitor, canal, receptor i coninut). 1. Comunicatorii - n comunicarea de mas mesajele sunt produse de echipe de oameni specializai att n cutarea i procesarea informaiei ct i n concepeterea i fabricarea divertismentului. - specialitii lucreaz n stricturi organizaionale complexe, bazate pe o diviziune accentuat a muncii, pe ierarhii clare, pe norme i proceduri de lucru standardizate. - producia se desfoar pe principiul bandei rulante, vizeaz rentabilitatea i eficiena, ce asigur obinerea profitului i este marcat de competiia cu instituiile similare. - producia de mesaje mass-media este deosebit de costisitoare, de pild, pentru realizarea unui ziar ca Los Angeles Times se consum 450.000 t de hrtie. - numrul i varietatea specialitilor ce contribuie la finalizarea unui produs mass-media sunt semnificative, de exemplu pentru realizarea unei pagini de ziar lucreaz mai muli reporteri, fotoreporteri i editori, un grafician, un secretar de redacie, un comentator sau un editorialist, numeroi tehnicieni (daclilografi, tipografi, corectori), apoi reprezentanii departamentului de management (ce asigur aprovizionarea cu materie prim i organizarea muncii) i de marketing (ce se ocup de promovarea ziarului). 2. Canalul - mesajele create de industriile mass-media sunt distribuite cu ajutorul unui ansamblu de tehnologii controlate de numeroase instituii specializate. - dup F.Balle (apud. M. Coman, op.cit., p.24), exist trei mari tipuri de media: a.) media autonome n aceste cazuri suportul de transmitere poart n el mesajul, fie direct ca n cri, ziare sau afie, fie prin existena unui decodor (cum e radioul, televizorul, lectorul de discuri, casete sau CD-uri) b.) media de difuzare suportul are doar funcia de a transmite mesaje releele, cablul, satelitul c.) media de comunicare ce permit instaurarea dialogului la distan (telefonul, pote tradiional sau electronic) - modul n care publicul percepe mesajele transmise este determinat de caracteristicile diferitelor mijloace: suportul tiprit (cartea, ziarul, revista) permite un contact prelungit cu informaiile date, ce poate fi ntrerupt sau prelungit, n funcie de dorina receptorului. Acesta, la rndul su, este activ, poate selecta i ordona mesajele dup cum vrea.

- suportul electronic, cum e audiovizualul, ofer mesaje ce apar i dispar cu repeziciune i nu pot fi stocate pe suportul lor iniial, iar receptorul nu poate ordona mesajele, nici nu poate ncetini sau grbi desfurarea lor, dup cum nu poate reveni asupra unui material deja transmis. 3. Publicul - n comunicarea de mas, adiena este constituit dintr-o multitudine de oameni, risipii n plan geografic, eterogeni d.p.d.v. socio-cultural, aflai n imposibilitatea de a comunica ntre ei sau cu persoanele ce au produs mesajele respective - publicul consum un produs mass-media n urma unei decizii liber asumate - ca urmare comunicatorii din mass-media sunt n permanen preocupai de trezirea i meninerea interesului acestor grupuri eterogene de oameni. - n consecin mesajele transmise sunt accesibile, atrgtoare, mereu inedite - exist dou forme de non-comunicare ce afecteaz comportamentul receptorilor: a.) receptorii nu pot comunica direct cu emitorii, dei exist forme de interaciune, acestea sunt extrem de selective i fr mare putere de influenare b.) receptorii mesajelor mass-media nu sunt legai ntre ei printrun sistem de comunicare complex 4. Coninutul - cea mai important caracteristic este c aceste produse sunt distribuite ca bunuri de consum: un produs mass-media este o marf sau un serviciu vndut unor consumatori poteniali, n concure cu alte produse mass-media (McQuail, apud M. Coman, op. cit., p. 27) - oferta mass-media cuprinde urmtoarele categorii de bunuri culturale: a.) infomaii b.) idei i opinii c.) divertisment (filme, seriale, jocuri, sport, muzic, umor talkshow-uri etc.) d.) mesaje cu coninut educaional - destinate unui om mediu coninurile se caracterizeaz prin: simplitate, claritate, afectivitate, ceea ce ofer maselor la ceste produse un acces direct, simplu i rapid la nelegerea mesajelor purtate de ele. b) Funciile mass-media Presa rspunde unor nevoi i aspiraii, clare sau difuze, aleindivizilor i colectivitilor fiind modelat astfel de solicitrile saude ateptrile acestora simultan, ea exercit o seam de influeneasupra vieii sociale, modificnd aciunile indivizilor i grupurilor. Pornind de la aceste constatri, jurnalitii, oamenii politici, legiuitorii, filosofii, psihologii i sociologii au cutat s vad ce lococup mass-media n viaa social, ce legturi se es ntre ele idiferitele instituii, grupuri sau persoane, ce putere au acesteinteraciuni i ce importan are presa n procesele de transformarea structurilor economice, sociale, politice ori culturale.Relaia dintre mass-media i societate se poate pune ntermeni de consecine globale (funciile presei), de influene precise (efectele presei) sau de misiuni generale atribuite acestor sisteme (rolurile presei). n limbajul uzual i chiar n unele lucrri despecialitate, termenul funcie cumuleaz frecven t cele trei posibiliti enumerate mai sus. Aa cum observa Denis McQuail (1987, p. 69), aceast noiune poate fi folosit cu sensul de scop, de consecin ori de cerin sau ateptare, i poate cpta i alte nelesuri; n sfera comunicrii de mas, spre exemplu, sintagma funcia de informare a presei se poate referi la trei lucruri foartediferite: acela c presa

ncearc s informeze oamenii (scop), acelac oamenii afl ceva din pres (consecin) sau acela c presapoate s informeze oamenii (rezultat sau ateptare). Astfel, expresia funcia de informare a presei poate fi tradus prin trei sintagme diferite: a) drept urmare a activitii presei, publicul este informat funcie; b) presa are misiunea de a informa publicul rol; c) prin informaiile pe care le distribuie, presa influeneazgndirea i comportamentul publicului efect. n primul caz, faptul c presa ne informeaz apare ca oconsecin a existenei sistemului mass-media. Aceast consecin deriv din funcionarea global a massmedia (nu numai a unui segment al lor) i nu este legat n mod direct de o intenie (declarativ asumat i precis direcionat): putem gsi informaii chiar i n acele mesaje care nu au ca scop principal informarea, cum ar fi filmele de divertisment, concursurile TV, programele devarieti, integramele, clipurile muzicale etc. Este evident c presanu ar exercita o asemenea funcie dac nu ar exista, ca o premis a acesteia, o dorin i o cutare de informaii, ca expresie a unor necesiti elementare ale omului. Astfel, rspunznd nevoii indivizilor de a controla mediul lor imediat i deci de a ti ce se petrece n lumea n care triesc i satisfcnd aceste nevoi prin produsele pe care le ofer, mass-media genereaz, ca o consecin a activitii lor, faptul c publicul este informat. Ansamblul fenomenelor aprute n procesul satisfacerii unor nevoi poart numele de funcii. n Dicionarul de sociologie, funcia este definit prin contribuia pe care un element o aduce la satisfacerea unei cerine a sistemului din care face parte, contribuind la meninerea i dezvoltarea acestuia (C. Zamfir, L. Vlsceanu, 1993, p. 262). n al doilea caz este vorba de o cerin imperativ: presei i se atribuie, nainte chiar de exercitarea aciunii sale, misiunea, rolul de a informa. Acest lucru este considerat o obligaie a instituiilor mass-media, ceva ce trebuie realizat, indiferent de obstacolele sau de conjuncturile concrete n care presa lucreaz. n jurul concepiilor referitoare la rolul pe care presa trebuie s-l joace s-au construit patru mari teorii (modele) ce au organizat, ntr-o paradigm general, numeroasele sarcini atribuite dea lungul istoriei sistemelor de comunicare de mas: modelul autoritarist (bazat pemisiunea de susinere a structurilor de putere existente), modelul totalitarist (bazat pe misiunea de mobilizare a maselor pentru ndeplinirea proiectelor puterii), modelul liberal (bazat pe misiunea de a facilita accesul publicului la informaii i divertisment) i modelul serviciului public (bazat pe misiunea de a realiza educaia civic i informarea corect). n cel de-al treilea caz, faptul c activitatea presei are ca rezultat informarea indivizilor apare ca un produs imediat al funcionrii unui segment al mass-media. Aceasta nseamn c ne confruntm cu aciunea unui ziar, canal, program, mesaj care-i influeneaz ntr-un anumit fel pe o parte din cei care intr n contact cu el. Acest tip deaciune concret a mass-media poart numele de efect. Analiza efectelor a consumat, timp de peste 50 de ani, aproape ntreaga energie a cercettorilor din domeniul comunicrii de mas: ei au stabilit c efectele presei pot atinge nivelul cunotinelor, emoiilor, atitudinilor sau comportamentului individual; c ele vizeaz persoana, grupul, instituiile sociale, ntreaga societate sau cultura unui segment al acesteia; c pot fi intenionate i nonintenionate; c acioneaz pe termen scurt sau pe termen lung etc. (vezi D. McQuail, 1987, pp. 256-260). Efectele nu rspund n chip necesar unor nevoi generale ale indivizilor i

colectivitilor i nici nu se justific prin contribuii specifice la meninerea ori la dezvoltarea sistemelor sociale. Din contr, o seam de efecte ale massmedia au condus la fenomene nefuncionale: astfel, unele cercetri arat c, n urma expunerii tinerilor la programe TV ori la filme excesiv de violente, poate crete tendina acestora spre un comportament agresiv i asocial; la fel, unele studii susin c audienele pot fi manipulate prin difuzarea, la scurt timp naintea alegerilor, a unor informaii privind viaa privat a unui candidat etc. Prezentarea de mai sus relev faptul c ntre rol (misiune, derivat dintrun proiect global, la limit dintr-o filosofiesocial-politic), funcie (consecin, conturat n urma corelrii dintre nevoile societii i oferta mass-media) i efect (form de influenare, datorat unei aciuni determinate a massmedia), distana conceptual este mai mult dect evident. Deoarece meninerea ambiguitii i folosirea inadecvat a acestor termeni poate genera confuzii i interpretri hibride, ar fi de dorit ca mcar acele persoane care se consider specialiti mass-media s utilizeze noiunile de fa cu precauie i cu respect pentru semnificaia lor exact. Tipologii ale funciilor presei Diferitele cercetri sau eseuri consacrate funciilormass-media au condus la identificarea unor serii de funcii. Sociologul american, Leo Thayer, identifica apte funcii ale presei: de socializare (ofer material pentru discuiile dintreoameni); de identitate (ritmeaz existena noastr cotidian,dndu-i un contur specific); de mitologizare (creeaz modelelesimbolice de profunzime ale culturii noastre); de compensare (ofer experiene afective, vicariale); de informare (distribuie date despre realitate); de divertisment (transmite mesaje careocup timpul liber); de educaie (contribuie la modelarea indivizilor) Michael Real susine c presa ajut indivizii s se orienteze n activitile lor zilnice, faciliteaz relaxarea i evaziunea, permite ntrirea identitii personale, asigur perpetuarea motenirii culturale, ofer formule comune, uzuale de gndire i exprimare, definete o sum de categorii de interpretare a lumii, furnizeaz compensaii pentru frustrri, contribuie la realizarea coeziunii sociale, faciliteaz implantarea noului n societate, valideaz simbolurile i miturile unei culturi etc. (1989, pp. 251-255). F. Balle, autorul unei sinteze de referin, rmne fidel modelului bazat pe trei funcii: de inserie social, de recreere, de purificare sufleteasc (1988, p. 506), iar M. Mathien opteaz pentru apte funcii: de evaziune, de coeziune social, de distribuire a cunotinelor, de depozitare a actualitii, de ghid al actualitii, de recreere, de purificare (1989, pp. 4347). Dup M. Wiley, presa ndeplinete cinci funcii: de a furniza informaii, de a analiza aceste informaii, de a oferi un cadru general de referin pentru cunoatere, de a distra, de a difuza o cunoatere enciclopedic (apud J. Cazneuve, 1976, p. 223). Sintetiznd diversele teorii i moduri de abordare, D. McQuail stabilete dou mari familii defuncii: a) pentru societate n ansamblul ei: de informare, decorelare (socializare), de asigurare a continuitii, de divertisment,de mobilizare; b) pentru indivizi, luai n parte: de informare, de stabilire a identitii personale, de integrare n societate, de divertisment (1987, pp. 71-73). n faa unui cmp att de fluctuant, n care diferii cercettori auconstruit terminologii i tipologii diverse, ne propunem o repliereasupra unei liste elementare, gndit

e ca un instrument didactic pentru orientarea cititorului nefamiliarizat cu acest domeniu. Funcia de informare Prima dintre familiile de funcii pe care le discutm aici se refer la nevoia indivizilor i grupurilor de a controla mediul nconjurtor: oamenii evalueaz, pe baza informaiilor pe care leprimesc prin mass-media, importana evenimentelor ce ar putea s-iafecteze n mod direct, anticipeaz unele tendine ale vieii econo-mice, sociale sau politice i iau, n cunotin de cauz, anumite decizii. Dimensiunea pragmatic a acestei funcii este subliniat, n terminologia american, prin utilizarea expresiei funcie de supraveghere, ce accentueaz statutul de instrument de control al realului pe care l are presa. Din fluxul mesajelor ce ptrund zilnic n casele noastre, doar o parte ofer informaii de imediat utilitate(starea vremii, situaia preurilor, manifestrile culturale, transportul n comun etc.). O alt parte se refer la fapte i procese mai puinlegate de mediul nostru imediat: tirile privitoare la o lovitur destat dintr-o ar aflat la mii de kilometri deprtare, la moartea unui mare scriitor al unei zone lingvistice inaccesibile, la descoperirea unei noi planete sau la rezultatele unei regate de iahting nu neinflueneaz viaa zilnic i nu ne ofer puncte de sprijin pentrudeciziile cotidiene. n schimb, asemenea informaii (s le numim generale) formeaz un repertoriu cultural specific, care se adaug reprezentrilor simbolice i sistemelor de valori dobndite prin altecanale i din alte experiene; acest ansamblu de cunotine iconvingeri contribuie la crearea concepiei despre lume pe care se ntemeiaz toate deciziile cotidiene ale indivizilor. Informaiile generale. Pentru a rspunde nevoii indivizilor de asupraveghea lumea nconjurtoare, o informaie nu trebuie s aib outilitate imediat. Datele privind viaa politic intern nu servesc numai unor decizii conjuncturale, ci acumuleaz elemente pentru odecizie pe care o lum o dat la un anumit numr de ani, atuncicnd ne dm votul pentru o cauz, un partid sau un candidat. Dei nu suntem specialiti, urmrim cotaiile bursiere, evoluia inflaiei, situaia agriculturii, starea delincvenei, diferitele iniiative legislative, noile descoperiri tiinifice etc. Adunate n adncul memoriei, acestea ofer un capital informaional, care poate fi oricnd reactualizat, pentru evaluarea unui eveniment i pentru stabilirea unei strategii. Complexitatea fenomenelor din societatea modern solicit un bagaj de cunotine din ce n ce mai bogat i mai subtil; acesta nu mai poate fi obinut doar prin experiene i triri proprii sau prin contactul direct cu faptele i oamenii din mediul nostru imediat. ntre noi i lume se insinueaz treptat un mediator, o instituie care adun informaia, o selecteaz, o ambaleaz n forme accesibile i o difuzeaz, facilitnd, prin chiar efortul ei de mediere, accesul nostru la realitate, ceea ce nseamn c un numr din ce n ce mai mare de oameni, grupuri i chiar colectiviti enorme depind de massmedia pentru a stpni, nelege i judeca lumea nconjurtoare. Omul modern posed o cunoatere infinit mai ampl i mai nuanat dect aceea a strmoilor lui dar, n egal msur, infinit mai puin personalizat i mai puin concret dect aceea dobndit, prin experiene directe, de oamenii societilor de tip tradiional. Informaiile instrumentale. n prezent, o seam de produse mass-media au n centrul lor distribuirea de informaii instrumentale: posturile locale sau specializate de radio i televiziune comunic starea vremii, situaia circulaiei i zonele blocate ori foarte aglomerate, evoluiile comerciale locale, rapoartele

poliiei, anunurile primriei, iniiativele civice, evenimentele culturale sau sportive etc. La fel, ziarele i revistele de proximitate sunt nesate cu asemenea informaii: nevoia de date de utilitate imediat asigur publicul specific pentru publicaii precum cele consacrate construciei de case sau schimburilor imobiliare,automobilismului, vieii n gospod rie, ngrijirii grdinii sau programelor de calculator. Toate aceste produse mass-media dau cititorului, privitorului sau asculttorului sentimentul reconfortant al investiiei omul chletuiete bani sau timp pentru informaii care au o valoare de utilizare imediat, concret; din aceast perspectiv, putem nelege i interesul pentru paginile consacrate micilor anunuri (vnzri, cumprri, oferte de serviciu, decese, nchirieri, schimburi) sau chiar pentru programele de ngrijire a casei, de reete culinare sau de tele-shopping. Informaia de prevenire. Mesajele presei nu prezint numai ceea ce s-a petrecut deja (orientare retrospectiv), ci i ceea ce s-ar putea ntmpla (viziune prospectiv). n plus, deoarece descrierea unui eveniment nu epuizeaz implicaiile i consecinele sale, informaiile furnizate de massmedia includ i o dimensiune anticipativ. Mai mult chiar, o seam dintre materialele difuzate de pres sunt, n mod explicit, axate pe funcia de prevenire; dintre acestea, deosebit de familiare i utile publicului larg sunt datele referitoare la starea vremii, prognozele economico-financiare, informaiile viznd prevenirea unor boli, a unor incendii sau a unor accidente rutiere, precum i mesajele prin care diferite oficialiti anun schimbri ori perturbri n funcionarea sistemelor sociale: noi numere de telefon sau noi adrese ale instituiilor de interes public, noi legi, noi reglementri sau proceduri legale, noi trasee i orare ale transportului n comun etc. Pe lng aceste informaii, referitoare la evenimente fr o amploare deosebit, mass-media distribuie frecvent informaii viznd pregtirea publicului pentru confruntarea cu o serie de evenimente neateptate i nedorite: a) catastrofe naturale: furtuni, cutremure, erupii vulcanice, incendii etc.; b) accidente: explozii, deraieri de trenuri sau drame rutiere, emanaii radioactive, infestarea apei sau alte forme de poluare etc.; c) crize: greve, falimente, remanieri ori cderi de guverne,scandaluri politice ori financiare, ame ninri militare, acte deterorism etc. n contact cu informaiile de prevenire oferite de massmedia, colectivitile i indivizii nu adopt ntotdeauna comportamentul raional scontat. Nepsarea este o disfuncie a comunicrii de mas n alte cazuri, aceste informaii produc o reacie opus celei scontate: ele sunt exagerate, deformate, amplificate paroxistic. Drept urmare, n loc s genereze strategii i aciuni raionale de combatere a evenimentului respectiv, ele declaneaz o reacie (n lan) de panic. Sociologii tiu c grupurile i colectivitile distorsioneaz informaiile, le prelucreaz, prin derapaje afective, n logica zvonurilor, fabric false informaii sau chiar legende fabuloase. Funcia de interpretare O tire nu este numai o sum de informaii. O tire este o viziune, cultural determinat, asupra unor informaii. Altfel spus,coninutul unei tiri sintetize az informaiile respective isemnificaiile atribuite lor; textele jurnalistice ofer att datele concrete, ct i nelesul ce poate fi atribuit evenimentelor sau strilor prezentate. Aadar, o dat cu faptele, ele ofer i o interpretare a acestora. Prima i (poate) cea mai important form de interpretare const n chiar decizia de a face public (sau

de a ignora) o anumit informaie. Simplul gest de a selecta, din noianul de date care asalteaz zilnic o redacie, un numr limitat de tiri i materialeimplic att o judecat de valoare, ct i un proces, nu ntotdeauna perfect contientizat, de interpretare a realului n funcie de un ansamblu de norme, reprezentri, simboluri, principii etc. Dup acest prim filtru urmeaz o alt treapt de interpretare: stabilirea prioritilor. Astfel, n fiecare zi, un grup restrns de oameni stabilete o ierarhie a evenimentelor, plasndu-le n parteasuperioar a paginilor de ziar sau n partea iniial a programelor de tiri din radio i televiziune. Acest act, devenit un simplu gest derutin, implic o profund responsabilitate social: dac acceptm adevrul c tot mai multe colectiviti depind, pentru cunoaterea lumii n care triesc, de informaiile oferite de pres i dac tim cierarhiile pe care jurnalitiile propun influeneaz judecile publicului, atunci este evident c alegerile i clasificrile oferite de mass-media configureaz imaginea social a evenimentelor zilei, cu vrfurile i coborurile ei, cu prioriti i zone de dezinteres. Oamenii simt nevoia ca lumea care i nconjoar s le fieprezentat n mod ordonat i coerent, ncrcat cu un anumit sensi ordonat dup o anumit ierarhie, astfel nct, pornind de la aceste clasificri i interpretri, s poat lua mai uor deciziile inerente existenei de zi cu zi. ntre ali ordonatori i semnificatori ai lumii nconjurtoare (cum ar fi prinii, oamenii nvrst, prietenii de ncredere, preoii, profesorii, liderii politici etc.), reprezentanii mass-media ocup un loc din ce n ce mai important: Jurnalitii sunt adesea i n mod esenial mediatori, vulgarizatori ai cunotinelor i faptelor altor persoane. i aceasta n condiiile ncare actualitatea are ceva bastard n ea: noul apare n durere i ndezordine. Jurnalistul vrea s aduc ordine, s claseze, s ierarhizeze, s lege, s relativizeze, s analizeze i chiar s explice (M. Palmer, 1994, p. 107). Dac selectarea i ierarhizarea informaiei reprezint forme directe i implicite (dar la fel de puternice) de interpretare, punerea n context i comentarea tirilor constituie forme directe, asumate, de semnificare a evenimentelor. La nceputurile ei, presa a fost dominat de exprimarea opiniilor: revistele i ziarele se adresau unui public cultivat, care dorea s dezbat diverse teme (filosofice, morale, politice, artistice), s urmreasc lupta dintre interpretri, opinii i contraopinii referitoare la probleme de interes major. Aa cum observa sociologul englez E. Shills, n secolele al XVIII-lea ial XIX-lea presa se situa n sfera seriozitii: ziaritii (de obicei literai sau oameni politici) se adresau claselor gnditoare (clerici, oameni de afaceri, intelectuali, politicieni), care preluau mesajelelor, nu pentru a cuta informaii ori divertisment, ci pentru a gsi idei i dezbateri. n mod paradoxal, peste cteva sute de ani, cnd au aprut noi canale de comunicare (radioul i televiziunea), mentalitatea publicului se schimbase radical, astfel nct, n aceste medii, genurile de opinie au fost marginalizate, iar n SUA chiar interzise dectre Comisia Federal de Comunicaii. Istoricii presei americane consider c nceperea seriei de emisiuni See It Now, n 1952, n care un foarte cunoscut anchorman, E.R. Murrow, a introdus, alturide reportaje, puncte de vedere i dezbateri contradictorii, a marcat un moment de hotar n deschiderea acestor medii ctre emisiunilede opinie. Ulterior, un program de dezbateri ca Night line, realizatde Ted Koppel n anii 80, avea s ajung la audiena de 5-7 milioane de telespectatori pe sear, pentru ca n prezent un talk-show celebru precum cel al lui Oprah Winfrey s aib audienede peste 30 de milioane de telespectatori. Presa modern s-a construit pe baza unei convenii, considerat de muli cercettori i jurnaliti o regul de aur a jurnalisticii:separarea prezentrii evenimentelor de opiniile personale ale celorcare le relateaz.

O veche tradiie a jurnalismului european consider c faptele pot fi nsoite de opinii i comentarii care implic personalitatea jurnalistului, cu condiia ca acesta s nu distorsioneze prezentarea ntmplrilor prin formulri subiective sau ru intenionate. Pe lng prezentarea faptelor, el a fost preocupat ide expunerea ideilor; pe lng analiza situaiilor, a fost preocupat ide critica inteniilor. Prin aceasta, el este fundamental deosebit de jurnalismul anglosaxon, pentru care tirea a avut ntotdeauna prioritate n faa comentariului (1983, p. 28). Interpretarea nu este prezent numai ca un adaos n coninutul informaiilor prin selecie, prin evaluarea evenimentelor ori prin semnificarea n actul scrierii i prin poziionarea n ansamblul produsului mediatic; ea se concretizeaz i n forme proprii deexprimare, n genuri jurnalistice bine determinate. Editorialul prezint poziia ziarului ntr-o anumit problem (ceea ce explic faptul c, frecvent, el apare fr semntur). Marile publicaii sau posturi consacr o pagin sau o emisiune aparte articolelor de opinie, pentru a le separa n mod tranant de restul materialelor. n aceste cazuri, editorialele sunt negociate ntre diverii editori, fiecare dintre ei propunnd i aprnd punctul devedere pe carel consider reprezentativ pentru politica ziarului.Dup ce se ajunge la un consens, se decide persoana care va scrie articolul; atunci cnd tema n dezbatere este complex, ziarul poate solicita unei personaliti s scrie un articol ce va prezenta o poziie opus sau complementar celei aprate de editorial, publicndu-l odat cu acesta, n poziia de contra-editorial. n dezbaterile deradio i televiziune, ideile aprate de reprezentanii instituiei pot ficompletate cu opiniile altor specialiti.Editorialele au reprezentat ntotdeauna un centru de atraciepentru publicul larg. Ele permit confruntarea unor puncte de vederediverse i contribuie la adncirea dezbaterilor de interes public. Prineditoriale, oamenii au accesla poziia, de obicei consecvent, a unei grupri de pres, putndastfel nelege mai bine fenomenele pe care le nfrunt sau ideile, programele pentru care trebuie s opteze prin vot. Dar, pentru caaceast funcie democratics fie real, este necesar ca editorialul s nu devin nici monopolulunei singure voci, nici amvonul de unde se predic o poziie dogmatic, partizan i limitat. Comentariul reprezint un punct de vedere personal, ce implic exclusiv opiniile i rspunderea autorului su. Cel mai adesea, el este rezervat unor personaliti, a cror opinie este credibil i influent datorit competenei i prestigiului pe care le au n domeniul lor de activitate. Comentariul poate fi subiectiv, polemic i chiar partizan: el nu rezolv o problem, ci reprezint unul din multiplele puncte de vedere care definesc o anumit problematic. Sub incidena funciei de interpretare intr i alte genuri ale mass-media, care exprim, direct sau indirect, anumite opinii: este vorba de cronic, pamflet, caricatur (care, s nu uitm, este la felde veche precum presa scris), de emisiunile documentare, de sintezele referitoare la evoluia unor evenimente, de campaniile depres viznd atingerea unui anumit obiectiv, de paginile ori rubricile consacrate opiniilor publicului etc. Prin toate aceste forme, mass-media transmit un punct de vedere asupra realului i le ofer oamenilor ocazia s-i clarifice anumite probleme (urmrind modul n care ele sunt dezbtute) i s-i confrunte opinia personal cu alte opinii.

Funcia de legtur n fiecare sear, timp de o jumtate de or, jurnalul de actualiti de la televiziune trece n revist cele mai importante evenimente ale zilei; cu toate acestea, faptul social cel mai important, despre care jurnalul nu vorbete niciodat, este acela c cel puin jumtate din populaia unei ri este imobilizat, timp de o jumtate de or, n faa jurnalului televizat (J. Durand, 1981, p. 64). ntr-adevr, consumnd produsele mass-media, milioane deoameni se gsesc legai prin nenumrate fire nevzute: fiind expuiconstant acelorai mesaje, ei ajung s mprteasc aceleai valori i reprezentri culturale, s posede cunotine asemntoare, s gndeasc prin informaii, idei, poveti i simboluri analoage. Astfel, orict de diferii ar fi, un american, un african i un european pot descoperi c au aceleai judeci morale atunci cnd discut despre serialul Dallas, c tiu ce s-a petrecut ntr-o ar anume, deoarece sunt informai prin tiri preluate de la aceeai mare agenie, sau c sunt de acord c poluarea mrilor trebuie limitat pentru c au fostcu toii convini de ciclul de filme documentare realizat de J.Y. Cousteau. Oferind informaii comune, idei comune i, implicit, subiecte comune de dialog, mass-media leag oameni deprtai idiferii ntr-un fel de comunicare care nu mai este bazat peproximitatea spaial, naional, religioas ori cultural, ci pur isimplu pe aceea informaional. Referinduse la aceast funcie, gnditorul canadian Marshall McLuhan avea s vorbeasc, n celebras a carte Galaxia Gutenberg, despre un sat global, creat deaciunea de informare a massmedia i dom inat de un fel desolidaritate spontan i incontient, pe care el a numit-o tribalism planetar.n acest sens, deosebit de relevante sunt situaiile n care un apel lansat prin massmedia declaneaz un val de solidaritate ce depete graniele naionale i deosebirile politice, religioase oriculturale. Exemplele mobilizrii opiniei publice pentru ajutareaorfanilor din Romnia, pentru sprijinirea refugiailor bosniaci, kurziori burundezi, pentru salvarea balenelor sau a urilor panda, pentrupromovarea drepturilor unor minoriti, pentru eliberarea unuiscriitor ori jurnalist ncarcerat dovedesc din plin capacitatea preseide a activa satul global i de a ajuta oamenii s stabileasc noilegturi i noi eluri de aciune social.Astfel, presa se dovedete a fi o creatoare de public, deci ofuritoare de reele sociale, adeseori mai ample i mai active dectcele uzuale. Datorit presei, oamenii descoper c mprtesc aceleai valori, c se pot mobiliza pentru aceleai scopuri, ntr-uncuvnt, c fac sau pot face parte dintr-o comunitate uman dedimensiuni infinit mai complexe dect acelea ale comunitii n care i desfoar viaa i activitatea de zi cu zi. n acest sens, mulicercettori consider c cea mai important funcie a mass-media este tocmai aceea de a crea un public, adic o comunitate imaginar, un ansamblu de oameni delocalizai, nelegai prin mecanisme sociale ori prin dependene economice, un ansamblu de oameni care mprtesc ns aceeai preocupare de a fi n contact cu mass-media i, prin aceasta, cu alte milioane de oameni. Dar presa nu este numai un factor de solidaritate global: eaacioneaz n acelai mod i la nivelul microstructurilor societii. nnumeroase situaii, diferii oameni, care nu se cunosc i care se afl, din ntmplare, mpreun (n mijloace de transport n comun, n slide ateptare, pe stadioane sau n parcuri) constat c pot iniia undialog, deoarece au un punct de referin comun: o emisiune sau unfilm TV, un program de radio, un articol sau o revist. Evident, prerile lor pot fi diferite, dar termenul de plecare este acelai: un produs al massmedia. n felul acesta, presa rspunde nevoiiindivizilor de comunicare, de inserie n

comunitate i de identificarecu o tem, o cauz, un subiect comun. Mai mult dect att, oferind acest liant, acest coninut cultural comun, presa le permite oamenilor s-i afirme apartenena i participarea la un grup i sating o form nou de solidaritate, specific societii de mas (F. Balle, 1988, p. 504). Din aceast perspectiv, muli sociologi susin c presaexercit o aciune de coagulare a societ ii, considernd-o un adevrat ciment social, o for care apropie, unific i d coeren colectivitilor din lumea modern. Funcia de culturalizare nc de la o vrst fraged, copiii sunt modelai de mediulsocial n care triesc; astfel, treptat, ei dobndesc i asimileaz normele de comportament, interdiciile, prescripiile i restriciile, valorile, reprezentrile simbolice i categoriile de gndire specifice colectivitii lor. Acest proces de enculturare a fost, timp demilenii, controlat n mod exclus iv de familie, de mediul social imediat (rude, vecini, prieteni) ori de instituiile religioase i, ulterior, colare. O dat cu apariia i creterea ponderii mass-media, o mareparte a activitilor de transmitere a valorilor i modelelor culturale, de formare a gndirii i a comportamentului au fost preluate demesajele presei. n prezent, prin coninuturile distribuite de mass-media circul i se fixeaz normele de comportament general acceptate, altfel spus conveniile tacite ale unei societi. Presa rspunde astfel nevoii indivizilor i a comunitii de perpetuare a valorilor comune i de identificare cu acele modele pecare o comunitate le consider a fi repere de aciune. Majoritatea cercettorilor consider c mesajele presei aufuncia de a confirma, de a ntri normele unei societi, chiar iatunci cnd prezint comportamente deviante i aciuni de nclcarea normelor curente; n acest sens, P. Lazarfeld i R.K. Merton susinc, n societatea de mas, funcia de a expune public un fapt este instituionalizat de massmedia. Presa, radioul i televiziunea prezint publicului fapte antisociale aparte i, n general, aceastprezentare conduce la o anumit aciune public mpotriva a ceeace, poate, n chip individual, ar fi fost tolerat (1972, p. 500). Pe lng aceast funcie de socializare implicit, numeroase segmente ale mass-media au o funcie de socializare explicit asumat: n acest sens pot fi invocate, n primul rnd, emisiunile sau publicaiile destinate copiilor, ciclurile televizate de pregtire colar sau de nvare a limbilor strine, documentarele cu coninut educativ sau magazinele de vulgarizare tiinific. De la Sesame Street la National Geographic, de la celebrele cursuri de englez ale BBC la o revist ca PC World, toate aceste produse alemass-media i asum menirea de a transmite cunotine i de a forma oameni cultivai. n alte segmente ale presei, procesul de transmitere i fixare a valorilor este mai puin vizibil, fr a disprea cu totul: att filmele, ct i reportajele, att buletinul de tiri, ct i anchetele ofer o palet larg de situaii i personaje exemplare, care pot funciona oricnd ca modele de comportament pentru membrii unei comuniti. Deoarece au puterea de a oferi numeroase modele de comportament, mass-media se afl ntr-o poziie ambivalent; pe de o parte, sunt solicitate s exercite o aciune educativ neutr (n sensul formrii unor oameni informai, cultivai, contieni de poziiai rspunderile lor sociale), iar pe de alt parte, sunt curtate de grupuri cu interese politice ori economice pentru resursele lorpersuasive, pentru puterea lor de a influena comportamentul indivizilor. Transmiterea valorilor prin intermediul mass-media contribuiela realizarea stabilitii sociale i la meninerea n timp a structurilorculturale. Promovnd diferite modele de comportament, presa oferun set de roluri sociale i un vocabular simbolic; confruntat cuaceste mesaje, ce rspund

astfel nevoilor sale de modele i de termeni de referin, publicul are posibilitatea s aleag sau sresping, s modifice sau s negocieze, s dezbat i s reaezerolurile i valorile comune. Prin aceast aciune, presa apare ca ofor n egal msur conservatoare i inovatoare, stabilizatoare idinamizatoare, pstrtoare a unor valori tradiionale i generatoarede noi valori. Funcia de divertisment Sute de mii, poatemilioane de oameni ascult emisiuni radio preferate, fie ele talk-show-uri, topuri muzicale, teatru sau alte genuri populare. Toate aceste produse mass-media rspund nevoii oamenilorde relaxare, de odihn, de evadare din grijile cotidiene. n societatea modern, pe msur ce timpul alocat muncii a sczut i timpul rmas la dispoziia individului pentru orice fel de alte activiti a crescut, categorii tot mai largi ale populaiei au nceput sfoloseasc mass-media ca principal furnizor de bunuri destinate ocuprii timpului liber. Din secolul al XIX-lea pn n prezent, evoluiile tehnologice permanente au dus la perfecionarea instrumentelor de difuzare, pe spaii geografice mari i n intervale scurte de timp, a unor mesaje de interes general. Datorit acestui fenomen i creterii rolului publicitii ca surs major de finanare a sistemului presei, mass-media au ajuns s fie instituia care vinde divertisment (alturi de informaii, evident) la costurile cele mai reduse n raport cu teatrul, turismul, arta ori sportul. n acest sens, televiziunea prin cablu reprezint un exemplu relevant: mprii costul instalrii i al abonamentului la o cifr format prin nmulirea numrului de ore de program cu numrul de programe i cu zilele unei luni, i vei obine un cost pe or/program aproape derizoriu. n acelai mod, preurile crilor, ziarelor, revistelor, discurilor i benzilor magnetice au sczut n permanen din momentul inventrii i comercializrii lor i pn astzi. n felul acesta, prin accesibilitate, cost i cantitate, mass-media se impun drept cele mai importante furnizoare de divertisment n societatea modern. n ansamblul sistemului mass-media, ponderea mesajelor de divertisment este diferit de la un canal la altul, de la un tip de instituie la altul, de la un produs la altul. Astfel, televiziunile comerciale specializate n difuzarea de filme sau de desene animate, posturile de radio axate pe programe muzicale ori publicaiile ce ofer subiecte de lectur pentru timpul liber constituie produse ale unei prese destinate aproape integral relaxrii i amuzamentului; n publicaiile cotidiene sau n posturile consacrate distribuirii de tiri, divertismentul ocup o poziie marginal. Totui, el nu dispare cu totul: conform unor statistici, n ziarele din SUA, 12% din coninut vizeaz divertismentul (jocuri, horoscoape, caricaturi, umor etc.); dac adugm aici i sportul,acest procent urc la 26% (vezi J. Dominick, 1983, p. 58). Consumul de divertisment nu rspunde numai dorinei de relaxare i refacere, dup oboseala unei zile de activitate; din alt perspectiv, el satisface i nevoia omului de a scpa de sub presiunea cotidianului, de a evada i de a gsi refugiu ntr-o lume imaginar. Psihologii consider c, de ndat ce sunt cufundai n universul simbolic al unui film sau al unui roman, al unuidocumentar de cltorie sau al unui show muzical, oamenii triesc experiene vicariale, beneficiind, la modul imaginar, de triri, evenimente i situaii pe care, n orizontul vieii reale, nu le-ar

puteatri niciodat. Sociologul francez Jean Cazneuve, referindu-se lacapacitatea mass-media de a oferi triri prin procur, susine c, prin divertisment, omul regsete imaginea a ceea ce se teme svrea s fie i a ceea ce i mrturisete c viseaz s fie. Astfel, se creeaz o lume care permite evaziunea i ofer totodat odoz uoar de informare (1972, p. 106). El definete aceast latur a aciunii presei prin formulele funcie terapeutic saufuncie cathartic, subliniind astfel faptul c, prin asumarea unor asemenea experiene imaginare, indivizii se elibereaz de pulsiuni, frustrri i nemulumiri, proiectndu-i suferinele sau visurile n lumile imaginare oferite de mesajele mass-media. n ultimele decenii, resursele remarcabile ale mass-media (ndeosebi ale televiziunii) de a oferi un rspuns adecvat nevoilor umane de relaxare i evadare au condus la amplificarea acestei funcii n detrimentul celei de informare sau de transmitere a valorilor culturale fundamentale. Aceast realitate a generat numeroase studii i reacii critice. Totui, raiunile comerciale (divertismentul atrage publicul; dimensiunile, n cretere, aleaudienei atrag firmele interesate s-i fac publicitate; veniturile mari din publicitate aduc profitul dorit de patronii instituiilor mass-media) au determinat privilegierea produselor orientate spre distracie i evaziune, n defavoarea altora, care vizeaz informarea, educarea ori socializarea. Fapt ce conduce, n opinia multorspecialiti, la naterea unei societi numite de ei fie a spectacolului (M. de Certeau, G. Auclair), fie a divertismentului(N. Postman), fie a efemerului (G. Lipovetski), fie a hedonismului(G. Maffessoli). Din aceast perspectiv, observaia lui Neil Postman ni se pare revelatoare: Problema esenial nu este aceea c televiziunea ne ofer divertisment, ci c ea trateaz toate subiectele n forma divertismentului. [] Aceasta nseamn c divertismentuldevine supra-ideologia oricrui discurs al televiziunii (1986, p. 120). n lumea modern, sub presiunea legilor pieei (ce impunpostul ori publicaia care obine cele mai mari audiene), chiar i discursul de informare prin massmedia manifest o tendinevident de spectacularizare: un ziar de succes ca USA Today conine zeci de fotografii colorate, grafice n tonuri i linii ocante, tiri scurte, numeroase materiale despre sport, despre lumea artitilor, despre fapte senzaionale; la televiziune, talk-show-urile ocup o mare parte a timpului alocat programelor, iar o emisiunetipic pentru informaia utilitar, precum buletinul meteo, ncepe s fie pus n scen n moduri teatrale, vremea de a doua zi devenind obiectul unor monologuri (vesele ori triste) i al unor grafice pe calculator foarte apropiate de stilul desenelor animate. Acest procesde spectacularizare, dei sever criticat de elita intelectual (pentru distrugerea culturii majore i impunerea unei culturi minore, populare) sau de politologi (pentru vulgarizarea temelor civice i transformarea confruntrilor politice n spectacole ale puterii), rspunde unei nevoi sociale (de relaxare) i are avantajul de a mriaccesibilitatea mesajelor respective. Prin asemenea mesaje, care ambaleaz, n limbajul uor de neles al divertismentului, toate coninuturile, oameni de condiii sociale diverse, cu grade diferite de pregtire i de cultur, intr n contact cu evenimente, opinii, analize, opere de art, realizri tehnico-tiinifice, teme literare, momente ale istoriei, realiti sociale, probleme politice dintre celemai diverse. Acestea le sunt livrate n vrac, n flux permanent, ntrun amestec agreabil, care pune bazele noii culturi a lumiicontemporane, o cult

ur mozaicat (dup formula sociologului francez Abraham Moles), unde fiecare individ i fiecare colectivitate se poate regsi n produse spectaculoase, variate, accesibile i neobositoare. c) Efectele comunicrii de mas. Teoriile efectelor puternice, limitate i slabe. a) efectele puternice-modelul stimul-raspuns, modelul hegemonic, modelul dependentei, modelul spiralei tacerii b) efectele limitate-modelul fluxului in 2 pasi-modelul cultural si al agendei c) efectele slabe-modelul utilitatii si satisfactiei A) TEORIILE EFECTELOR PUTERNICE Modelul stimul-raspuns In 1939, intr-o perioada marcata de ascensiunea lui Adolf Hitler, intemeiata si pe propaganda condusa de Goebels, Serge Tchakhotine publica studiul intitulat Violul multimilor. Ideea centrala a acestei carti era ca in societatile industriale indivizii care traiesc rupti de textura sociala, izolati in casele lor, alienati de valorile traditionale, expusi si vulnerabili la msj presei, pot fi manipulati intr-o campanie mass-media bine orchestrata. Relatia dintre mesajele presei si public este una de tipul stimul-raspuns Factorul rational este aproape eliminat Acest model se rezuma la schema: SURSA (Stimul) transmite mesaje, direct, fara intermediari, unor indivizi izolati (raspuns) Modelul stimul-raspuns- fluxul intr-un singur pas Conform acestei interpretari, de indata ce mesajul atinge receptorul, el declanseaza o reactie uniforma-la fel cum un stimul extern declanseaza, in corpul omenesc, reactii senzoriale spontane. Expresia vine sa sublinieze, prin metafora senzoriala, iluzia ca : A) mesajele presei penetreaza constiinta cu usurinta cu care un ac intra in piele B) ele genereaza un raspuns imediat, rapid si necontrolat rational, analog celui provocat de o impunsatura O alta teorie, teoria glontului magic, propusa de Melvin de Fleur, subliniaza un aspect interesant-deoarece intra atat de usor in constiinte, mesajul de presa poate fi si un instrument vrajit pentru modelarea opiniei publice Teoriile acestea pornesc de la o anumita conceptie despre individ si societate: e vorba despre imaginea societatii de masa, in care indivizii ar trebui sa se afle in situatii de izolare psihologica, sa fie rupti de legaturile si obligatiile sociale informale- M. De Fleur. Generalizata in mod necritic asupra tuturor efectelor mass-media, teoria glontului-magic apare ca un model mecanicist si lipsit de subtilitate de explicare a relatiei dintre presa si audienta, model care considera ca mass-media injecteaza valori, idei si informatii, in chip direct, in indivizi pasivi, care fac parte dintr-o audienta atomizata), producand un efect direct si imediat-T. O' SullivanDenis McQuail considera ca exista 2 situatii-tip care favorizeaza emergenta unui efect stimul-raspuns: Pentru prima situatie este frecvent invocat cazul panicii declansate, in 1938, de versiunea radiofonica a romanului Razboiul Lumilor, realizata de Orson Wells. Anxietatea publicului81% din casele din SUA aveau un radio) fusese accentuata de numeroasele transmisii radio in direct, din diferitele capitale europene zdruncinate de apropierea razboiului; in cele 3 sapt ale crizei din 1938, CBS a inregistrat 471 de transmisii, iar NBC-443, totul culminand cu momentul semnarii acordului de la Munchen, cand publicul american a putut auzi vocile, cand

amenintatoare, cand conciliante, ale lui Hitler, Benes, Mussolini, etc. Pe acest fond de neliniste, textul lui HG Wells, dramatizat de Orson Wells, n-a mai fost perceputa ca o fictiune, ci ca o concentrizare a spaimelor generale, ca o confirmare a amenintarilor, ca o dovada ca razboiul a atins pana si America. Prezentarea romanului sub forma reportajului in direct a indeplinit toate conditiile considerate de cerc ca nec pt decl panicii prin media. Modelul hegemonic marxista, evitand insa reductionismul marxismului de culoare leninista. ea, in momentele de stabilitate economica si sociala, nu atat prin masuri represive, cat prin mijloace persuasive de tip cultural-simbolic -se de sistemul educativ si de canalele de informare in masa, ele isi impun ideologia in forma unor adevaruri universal valabila -impunerea si naturalizarea unei ideologii-acesti sociologi si-au definit cercetarile prin formula studii culturale izand atat metode empirice de cercetare in teren, cat si tehnici de analiza a discursului inspirate din stilistica, retorica, semantica si antropologia structurala, ramane totusi tributar premisei ca mass-media poate influenta in chip direct si puternic publicul receptor Modelul dependentei -Rokeach si M. De Fleur au propus o noua versiune a teoriilor efectelor puternice ale mass-media. socioculturale prin care sunt definiti si indeosebi de gradul in care au nevoie de informatiile furnizate de mass-media In aceste momente, apelul la presa, ca factor de regasire a echilibrului este mai intens. De exemplu, in SUA, in apr 1986, in noaptea atacului asupra Libiei, postul CNN a avut o audienta de 2,1 milioane, enorma in raport cu audienta sa medie de 400000 de persoane pe noapte. si intelege ce se intampla, pt a lua decizii si a actiona in consecinta

ar trebui sa nu gaseasca loc in msj de presa demonstrat cat de greu le este ziaristilor sa ramana lucizi in situatii de criza si efectele pe care le au asemenea mesaje contradictorii asupra unui public care depinde de presa pentru a-si recastiga linistea, increderea si echilibrul. Modelul spiralei tacerii -Neumann opinia publica este modelata de diferiti factori

egrati in coelctivitatile care-i inconjoara sau care au valori diferite de cele acceptate de majoritatea membrilor ei evalueze permanent starea opiniilor comune alinieze la curentul de gandire afisat de societate, colectivitate la elementele diferite se creeaza si se mentine opinia publica majoritara

B) TEORIILE EFECTELOR LIMITATE glontul magic, cu efect radical, trecem la o ploaie de schije, cu un efect limitat si incert dintre mesajele mass-media si procesele de receptare si insista asupra caracterului selectiv al preluarii continutului transmis de presa-acesta este determinat de factori psihologici-perceptie, memorie selectiva, sociali-expunere selectiva, filtrarea in grup, presiunile liderilor de opinie si culturali-traditii, conceptii de viata, paradigme simbolice etc. Modelul fluxului in doi pasi Acest model presupune ca, in drumul sau catre public, mesajul presei este filtrat de un factor intermediar, care a capatat, in literatura de specialitate, apelativul de lider de opinie: Sursa transmite un mesaj liderul de opinie retransmite mesajul prelucrat catre grupul sau Mass-media nu mai exercita o influenta directa cum era fluxul intr-un sg pas, ci una indirectafluxul in doi pasi, in care un rol primordial revine relatiei interpersonale care uneste membrii grupului si o personalitate cu statut de lider de opinie. Liderul de opinie se individualizeaza prin cateva caracteristici: A) este o persoana credibila, care ocupa o pozitie centrala in grup B) are contacte multiple cu lumea exterioara C) este mai expus mesajelor venite din afara grupului D) exprima valorile grupului, este deci conformist in raport cu aspiratiile si idealurile acestuia Tocmai pentru ca el apare ca un reflex fidel a ceea ce ei sunt, ceilalti ii acorda increderea lor si se lasa influentati de el-G. Derville. Modelul fluxului in doi pasi aduce in prim plan capacitatea publicului de a adopta reactii de aparare in fata mesajului receptat prin media. El subliniaza cateva caracteristici importante ale interactiunii dintre audienta si presa: A) audienta nu este unitara si amorfa, ci diferentiata si posesoare a unor grile culturale proprii B) receptorii nu sunt pasivi, ci activi; ei nu reactioneaza irational, ci rational C) mes presei nu ating direct indivizii, ci trec printr-un sist complex de medieri-din aceasta perspectiva e mai veridic sa vb de un model al fluxului in mai multi pasi D) continutul difuzat de mass-media nu detine monopolul asupra semnificatiilor-sensul unui mesaj e rezultatul unui proces de filtrare si interpretare, adica al interactiunii simbolice dintre

E si R, in consecinta, sensurile atribuite unui continut mass-media pot sa varieze de la un public la altul Modelul cultivarii -o asemenea expunere intensa, care conduce la fixarea unei viziuni asupra lumii comune, a unor roluri comune si a unor valori comune-WJ Severin cultura, pozitia sociala, etc, conduce la obt unor efecte diferentiate, sugerand ca diferitele grupuri suporta in chip diferit actiunea cultivarii adica: -media a informatiilor, ideilor, simbolurilor, valorilor ari, mediatic definite, asupra realitatii si simplu confirma si intareste valorile si normele de actiune deja existente la nivelul unui grup social ori al unui individ mesajele tv tinerilor, eliberandu-i de impulsurile primare, ei isi consuma in imaginar dorintele de comportament agresiv Modelul agendei -media funct in calitate de creatoare de agenda numele de modelul agendei. in urma analizei campaniei electorale din 1968 -au oprit asupra unei localitati din statul Carolina de Nord, Chapel Hill, si asupra alegatorilor care inaintea campaniei nu sustineau nici un candidat indecisi, pe care i-au intrebat care considera ei ca sunt probleme esentiale ale natiunii SUA

minore. atile fixate de mass-media au influentat gandirea alegatorilor, care au catalogat problemele in fct de ierarhia presei reuseste splendid in a spune oamenilor despre ce sa gandeasca

catre public si tratate ca atare i se ofera ca subiecte de interes maxim repr probleme semnificative pt viata natiunii -media ziaristi se reped asupra temei respective-jurnalismul de haita

-a spus, dar nu gandesc CUM li s-a spus (McQuail) emele suparatoare au o evolutie aparte, in timp ce temele nesuparatoare confirma teza efectului de agenda comunicarii de masa. El conduce la o serie de concluzii, cu impact major asupra activitatii ziaristilor: lume l temelor de interes public, confruntandu-se deci cu probleme grave ale responsabilitatii sociale C) TEORIILE EFECTELOR SLABE Audienta nu este un recipient pasiv E formata din indivizi care cer ceva de la mesajul primit si care le selecteaza pe cele utile pentru ei Ei trebuie sa primeasca ceva de la manipulator,daca acesta vrea ceva de la public Intotdeauna exista o negociere (W.P. Davison) Studiile care urmaresc in chip predilect relevarea autonomiei relative a publicului alcatuiesc un al 3 lea camp al cerc consacrate capacitatii presei de a influenta receptorii, camp destinat teoriilor efectelor slabe Publicul considerat anterior o entitate pasiva devine factorul decisiv Producatorii, jurnalistii si cercetatorii incep sa fie interesati de aceste segmente de public, fluente, instabile, uneori capricioase Modelul utilizari si gratificatii Intemeiat pe 2 premise: A) publicul e activ, atunci cand apeleaza la sistemul comun in masa, el urmareste obiective clare B) in dialogul cu presa, reprezentantii publicului cauta sa-si rezolve anumite nevoi si sa obtina anumite satisfactii Consumul mediatic e un act de utilizare, in fct de asteptari, nevoi si foloase presupuse, oamenii selecteaza mesajele in functie de imaginea lor despre media-I. Dragan Televiziunea moderna creeaza un pact intre jurnalisti si public, cerand o participare interactiva din partea publicului Nevoia de informare poate mari, pe neasteptate, audienta unor mesaje-asasinarea lui JFK-70% audienta Nevoile care sunt satisfacute pot fi de natura cognitiva-dobandirea de informatii, afectivadobandirea de experiente emotionale, socio-integrativa-intarirea contactelor cu ceilalti oameni, personal-integrativa-intarirea increderii in sine, si de scadere a tensiunii-posibilitatea evadarii din grijile cotidiene Modelul s-a dovedit a fi unul din cele mai fructuoase instrumente de analiza a receptarii mes media de catre public S-a concentrat asupra variabilelor masurabile, a opiniilor publice prin care se justifica o anumita alegere, preferinta. Receptarea mesajului presei nu necesita numai un act de selectare, ci si un proces de interpretare.

Trasaturi definitorii ale modelelor puternice Modelul Glontului Magic e cel mai penetrant, se mai numeste si violul multimilor pentru ca manipuleaza deplin si neconditionat cea mai mare parte a populatiei. Este specific societatilor foarte industrializate. Mesajul e unidirectional. Presiunea cotidiana asupra individului e dublata de presiuni ale unor evenimente inedite, nevazute. Modelul dependentei-indivizii depind de societate si de mass-media, avand parte de o informare prompta, esentiala, in acord cu interesele cotidiene, la nivel individual si de grup. Modelul spirale tacerii-starea nedorita de blocaj a indivizilor fata de sansa de a participa la dialogul social se poate mentine mult timp pana la momente de vot sau de revolta, care pot aduce la lumina adevaratele interese ale indivizilor prinsi in spirala tacerii. Modele limitate: fluxul in 2 pasi Modelul cultivarii-televiziunea ca membru al familiei Modelul agendei-presa focalizeaza atentia publicului asupra unei liste limitate de teme

2. Limbajul baza comunicrii n pres:

a) Trsturile limbajului. b) Funciile limbajului. Modelul instrumental al limbii. Funciile limbajului la Roman Jakobson. c) Funciile limbajului jurnalistic. Bibliografie: Creu, Ioana, Limba romn contemporan I, Editura Universitii Lucian Blaga din Sibiu, 2004, pp.19-23. Creu, Ioana-Narcisa, Lingvistica integral, Editura Universitii Lucian Blaga din Sibiu, 2005, p. 13-39. 2 . Limbajul baza comunicrii n pres: a) Trsturile limbajului jurnalistic Limbajul: B) are funcie de mediatizare a evenimentelor; C) conine informaii economice, politice, sociale; D) influeneaz opinia public (discurs persuasiv); E) n conformitate cu strategiile persuasive, discursul se poate adresa raiunii sau afectivitii; F) strategia persuasiv se bazeaz pe argumente: A.persuasiunea adresat raiunii aduce argumente de specialitate, de tip cauz-efect; (cauze-situaie de analizat i/ sau problem-soluii-rezultate/ modaliti de aplicare a soluiilor); B.persuasiunea adresat afectivitii aduce argumente de popularitate, superioritatea unor produse n raport cu altele similare, mrturia unor beneficiari ai produsului, tradiie, grija fa de destinatar. G) dimensiunea persuasiv ine de publicitar; H) are funcie conativ; I) exprim atitudini; J) orientat spre maxim accesibilitate i actualitate. K) utilizarea limbii literare, dar si a unor formulari tipice limbajului cotidian; L) receptivitatea la termenii ce denumesc notiuni noi ( neologisme ), preocuparea pentru inovatia lingvistica (creatii lexicale proprii), utilizarea unor procedee menite a starni curiozitatea cititorilor; titluri eliptice, adeseori formate dintr-un singur cuvant, constructii retorice (repetitii, interogatii, enumeratii, exclamatii etc.), utilizarea larga a sinonimelor; tendintele de aglomerare sintactica; tendinta eliminarii conjunctiilor copulative . M) utilizarea unor mijloace menite sa atraga publicul (exclamatii, grafice, interogatii, imagini etc) Unele forme se apropie de stilul colocvial, artistic sau tiinific, prin faptul c mbin informaia cu o prezentare/ comentare a acesteia, ceea ce, uneori, presupune i o anumit implicare subiectiv a autorului. Coninutul reflect realitatea imediat i este completat cu mijloace extralingvistice de tipul: fotografie, caricatur, hart, schem, statistic, tabel. PARTICULARII LINGVISTICE Lexicale: Este evitat limbajul profesional (el se folosete n publicaiile de specialitate). Termenii noi sunt explicai prin analogie: raporturi de asemnare/ difereniere stabilite ntre

dou sau mai multe obiecte, fenomene, fiine etc. Utilizeaza titluri socante pentru a atrage atentia, pentru acoperirea subiectului sau pentru oreferire nemijlocita la continut. Morfologice:Folosete preponderent diateza activ Sintactice: Construit cu propoziii enuniative ct mai accesibile i mai simple. Formulri eliptice care s impresioneze i s atrag atenia. Stilistice: Detaliile sunt precise i elocvente. Stilul cel mai sensibil la inovaie. Se utilizeaza uneoriprocedee artistice (asemanatoare cu stilul beletristic) b) Funciile limbajului. Modelul instrumental al limbii. Funciile limbajului la Roman Jakobson. Limbajul verbal este definit ca activitate specific umana in care, cu ajutorul limbii, se realizeaza pe de o parte, comunicarea verbala dintre tre oameni, iar pe de alta parte gandirea verbal-notionala. Limba este un sistem de mijloace lingvistice (fonetice, lexicale si gramaticale) istoriceste constituite, cu ajutorul carora se realizeaza comunicarea reciproca dintre oameni, adica limbajul. Fiecare individ isi insuseste in cursul vietii prin relationare cu ceilalti membri ai societatii, limba poporului din care face parte. Daca limba este un produs social-istoric, limbajul este o manifestare individuala a limbii, dupa Rubinstein este limba in actiune. Deci, limbajul este un fenomen psiho-fiziologic care se constituie si se dezvolta in ontogeneza, dar care are si caracter social, fiind rezultatul existentei omului in societate. Funciile limbajului: Functia de comunicare Functia primordiala a limbajului este cea de comunicare. Aceasta conditioneaza desfasurarea activitatii specific umane, permite transferul experientei sociale asigurand acumularea si generalizarea ei. Un sistem de comunicatie trebuie sa aiba urmatoarele particularitati: capacitate mare de transmisie, fidelitate (grad mare de corespondenta intre mesajul transmis si cel receptionat), stabilitate (rezistenta la actiunea factorilor disturbatori). Functia cognitiva Limbajul participa la realizarea cunoasterii realitatii obiective contribuind in acelasi timp la realizarea schimbului de idei. Prin mijloace lingvistice se realizeaza: aprecierea, prelucrarea, sistematizarea, generalizarea informatiilor, elaborarea de noi informatii, acestea toate fiind operatii ale gandirii. P. Oleron distinge doua categorii de efecte ale activitatii verbale: efecte instrumentale si efecte de exercitiu, cu alte cuvinte limbajul contribuie la dezvoltarea intelectuala, imbogatirea fondului de cunostinte, si la consolidarea unor structuri cognitive. Gratie limbajului, omul nu trebuie sa opereze direct cu obiectele, ci doar cu substitutele lor, semnele, actul mintal substituindu-se actiunii nemijlocite, legatura dintre obiecte si cuvinte este socialmente constituita. Functia reglatoare Are rol in reglarea intregii conduite umane precum si in orientarea desfasurarii proceselor psihice. Limbajul intervine in realizarea perceptiei si a reprezentarilor, stiut fiind rolul reglator al cuvantului in procesele senzoriale. Gratie mecanismelor lingvistice (precizarea scopului), atentia involuntara se transforma in atentie voluntara. Memoria logica voluntara utilizeaza semnele lingvistice; de asemenea, prin mecanisme verbale omul isi poate controla reactiile vegetative si somatice, fapt demonstrat de efectele sugestiei, autosugestiei (trainingul autogen). Functia emotional - expresiva

Consta in exprimarea trairilor si atitudinilor afective fata de obiecte, fiinte atat prin intermediul elementelor segmentale ale vorbirii, cat si prin intermediul elementelor suprasegmentale (ritm, intonatie, accent, pauze). Functia imperativ persuasiva Prin intermediul limbajului se exercita o actiune asupra vointei altor oameni, prin continutul semantic dar si prin latura expresiva. Este de subliniat rolul educativ al limbajului, prin mijloace lingvistice (ordin, comanda, rugaminte) se determinadeclansarea si indeplinirea unei actiuni; suspendarea prin interdictie, amenintare, repros; convingerea prin mijloace verbale ca propunerea , sfatul, apelul, invitatia. Functia de sugestie verbala Este un caz particular al functiei anterioare. Se poate exercita in stare de veghe sau de somn hipnotic avand aplicatii psihoterapeutice. Modelul lingvistic al comunicrii propus de Roman Jakobson, un model faimos i nc utilizat adesea, face parte din categoria modelelor liniare i identific ase factori care intervin n formularea unui enun: emitorul, receptorul, referentul (contextul), codul comun al celor doi comunicatori, contactul (direct sau mediat) i mesajul. Emitorul este cel care transmite mesajul; n funcie de situaia de comunicare, poate fi o persoan sau mai multe; Receptorul primete mesajul; i la acest nivel pot exista mai muli receptori; Mesajul reprezint o combinaie de semne lingvistice, adic de realiti perceptibile pre-existente; Referentul trimite la context; Jakobson identific dou tipuri: referent situaional i textual; Codul desemneaz ansamblul de semne i combinaiile lor, comune celor doi comunicatori i are un caracter convenional; Canalul mijlocete contactul dintre cei doi.
dest. rrrr

mesaj canal

Fig. 2.3 (d) Grefndu-i analiza pe deduciile lui Karl Bruller din 1934, Jakobson coreleaz fiecrei componente din schema comunicrii o funcie proprie, crescnd numrul acestora de la trei (exprimare, apel i reprezentare) la ase. Acestea nu sunt ns de sine stttoare, ci interacioneaz, fiecrui enun corespunzndu-i mai multe asemenea funcii. Dei distingem ase aspecte eseniale ale vorbirii, ar fi greu s gsim vreun mesaj verbal care s mplineasc numai o singur funciune. Diversitatea nu rezid n monopolul uneia dintre aceste multiple funciuni, ci n ordinea ierarhic diferit a funciunilor. Structura verbal a unui mesaj depinde n primul rnd de funciunea predominant1. Fig. 2.3 (e) Funcia expresiv (numit i emotiv sau interjecional) reprezint stratul pur emotiv al enunului i poate fi uor recunoscut prin utilizarea persoanei nti, a interjeciilor, intonaiei. Rolul ei const n exprimarea atitudinii enuniatorului fa de coninutul mesajului. Funcia referenial (denotativ, cognitiv, contextual, informativ) reflect sensul mesajului i are un caracter neutru-informativ i cel mai adesea aduce n

comunicare o a treia persoan. Considerat a fi cea mai important funcie a limbajului jurnalistic, ea nu este specific situaiei n care are loc comunicarea, ci contextului preexistent al comunicrii (la care se refer comunicarea). Aa cum am precizat deja, referina suport dou niveluri, unul intern i unul extern. Primul vizeaz referinele operate n interiorul textului, intratextuale, cel de-al doilea fiind specific contextului situaional, extralingvistic. Funcia conativ (persuasiv, retoric, imperativ) apeleaz la forme de imperativ, vocativ i la persoana a doua, ca instrumente pentru a determina o reacie, un efect, un rezultat.
1R

o m a n J a k o b s o n Lingvistic i poetic, n Probleme de stilistic, Ed. tiinific, Buc., 1964 (p. 88)

emitor

cod
Destinatar funcie conativ

Mesaj Referent Canal Emitor funcie expresi v Cod

funcie Funcia fatic joac rolul de intermediar ntre emitor i receptor, realizeaz i menine contact dintre acetia, prin formule de atenionare sau de confirmare a continuitii contactului. Funcia metalingvistic transmite informaii despre un anumit cod, care devine el nsui obiect al enunului. Codul trebuie s fie comun utilizatorilor, altfel comunicarea nu se poate desfura. Aici trebuie evideniate i procesele de codare i decodare, n care intervine n mod esenial codul. La nivel lingvistic, se manifest prin formule ca adic, cu alte cuvinte, altfel spus. Aadar, funcia metalingvistic ajut la explicarea noiunilor necunoscute de ctre receptor. Distincia care st la baza identificrii acestei funcii se opereaz ntre limbajul obiectual (referitor la obiect) i metalimbaj (referitor la limbaj). Funcia poetic (estetic, literar) este caracterizat de limbajul figurat. n viziunea lui Jakobson, importana acestei funcii rezid n capacitatea sa de a proiecta principiul echivalenei de pe axa seleciei pe axa combinrii, permind combinaii i posibiliti infinite de expresie verbal. Ion Coteanu face o apropiere benefic ntre limbaj i stil. Stilistica funcional preconizeaz astfel cercetarea unor serii stilistice limbajele ierarhizate, n primul rnd dup un factor socio-cultural, iar la nivelul fiecrui stil, analiza unor trepte stilistice, de la general i particular la individual2. Pstrnd codul, limba ofer posibilitatea manifestrii de stiluri la nivelul fiecrui interlocutor, prin utilizarea i echivalarea unor grile lingvistice personale. Funciei poetice i corespund figurile de stil la nivel fonologic, morfologic i sintactic, semantic3. c) Funciile limbajului jurnalistic.

Fiecaruia dintre elementele implicate in procesul de comunicare ii corespunde o functie lingvistica, pe care Roman Jakobson a pus-o in evidenta prin studiile sale de lingvistica. Cele sase functii ale limbajului evidentiate in peisajul limbilor naturale functioneaza si in limbajul jurnalistic. Functiile limbajului puse in relatie cu informatia obiectiva, bruta, care trebuie transmisa prin textul de presa permit distingerea unei tipologii de texte. Astfel, in raport cu functiile limbajului, se pot distinge : - Functia expresiva este centrata pe emitatorul mesajului. Ea exprima atitudinea emitatorului (jurnalistului) fata de continutul mesajului sau si fata de situatie. Tot ceea ce, intr-un mesaj scris (articol de presa), tradeaza personalitatea emitatorului (a jurnalistului) tine de functia expresiva. Textele corespunzand functiei expresive a limbajului sunt texte critice, subiective, impresioniste, Functia expresiva se materializeaza lingvistic prin : folosirea persoanei intai, afirmatii, repetitii ( exemplu . Aceasta s-a apropiat de Lazarus si, cu cel mai frumos zambet din dotare i-a propus sa faca o poza impreuna in Click, 17 noiembrie, 2008 ; Prin crearea de motoare cu nivel foarte redus de CO2, contribuim la protectia mediului. in Telegraf, 17 noiembrie, 2008). - Functia conativa este orientata spre destinatar. Tot ceea ce se refera direct la destinatar (publicul cititor) tine de functia conativa ; dintre manifestarile acestei functii, cea mai evidenta este utilizarea imperativelor. Textele corespunzatoare functiei conative
Coteanu citat de L u c i a n V a s i l e S z a b o n Libertate i comunicare n lumea presei, Ed. Amarcord, Timioara, 1999 (p. 138) 3 cf. de L u c i a n V a s i l e S z a b o Libertate i comunicare n lumea presei, Ed. Amarcord, Timioara, 1999 (pp. 137-153)
2 Ion

sunt texte persuasive, seducatoare, impresive ( exemplu : Pentru a indeplini aceste promisiuni, PSD trebuie sa ajunga la guvernare in Telegraf, 17 noiembrie, 2008 ; Afla mai multe despre ING Card Cont ROL din catalogul ING si gaseste toate datele promotiei in regulament. in Telegraf, 17 noiembrie, 2008).. - Ffunctia referentiala , numita si denotativa, este centrata pe referent. Tot ceea ce face trimitere la referentii situationali sau textuali tine de functia referentiala. Textele corespunzatoare functiei referentiale sunt texte obiective, seci, fara comentarii ( exemplu : Un bloc de locuinte sociale cu patru etaje si mansarda, construite in zona Moldoveni din Calarasi, va fi dat in folosinta la sfarsitul anului. In Adevarul, 20 noiembrie, 2008) Astfel, avem de-a face cu texte impersonale, obiective, avand drept unic scop sa ofere cititorului o serie de informatii pure. In principiu, in asemenea texte nu se remarca nici prezenta emitatorului, nici cea a destinatarului. Punctand sensul acestor trei functii, constatam ca : functia expresiva este centrata pe eu,functia conativa pe tu iar cea referentiala pe el. - Functia fatica, in jurnalism, este centrata pe contactul psihologic. Textul care ajuta comunicarea, corespunde functiei fatice, Tot ceea ce serveste la realizarea, mentinerea sau intreruperea contactului (deci a comunicarii) tine de functia fatica. In jurnalism, aceasta functie este indeplinita, mai ales, de titluri, subtitluri, sapou, punctuatie dar si prin alte mijloace jurnalistice (culori, dimensiunea literelor, etc.); - Functia metalingvistica este centrata pe cod. Textele care contin explicatii sau definitiicorespund functiei metalingvistice. Tot ceea ce ,intr-un mesaj, serveste la prezentarea unei explicatii sau precizari privind codul folosit de emitator tine de functia metalingvistica. Uneori, destinatarul poate avea nevoie de explicatii pentru a intelege mai bine mesajul, iar

jurnalistul, din intuitie, aduce precizari in legatura cu propriul sau limbaj : adica ; in principiu, aceasta functie este slab reprezentata in presa de informatie. Ea este ceva mai mult utilizata in presa de specialitate si de vulgarizare a cunostintelor ( exemplu . justitia romaneasca nu e oarba , adica impartiala, ci chioara , adica vede doar ceea ce ii convine in Telegraf, 3 septembrie, 2008 ). Uneori, functia metalingvistica este valorificata ca efect al ironiei mai mult sau mai putin disimulata (exemplu : Cristian Cioaca s-a mutat pentru 29 de zile la serviciu. Dar nu la biroul sau de la Inspectoratul Judetean de Politie Brasov, ci in arestul aflat la subsolul aceleiasi cladiri. in Libertatea, 25 ianuarie, 2008); - Functia poetica este centrata pe mesaj. Textele care valorifica informatia prin figuri de stilcorespund functiei poetice. Tot ceea ce aduce o suplimentare la sensul mesajului, prin structura textului, prin ritm, prin tonalitate, sonoritati, tine de functia poetica. In presa, functia poetica are un rol accesoriu. In jurnalism, functia poetica se realizeaza prin repetitia unor sonoritati, prin personificare, prin rime interioare, prin combinatii neasteptate de cuvinte, etc. Sloganurile publicitare si politice recurg, aproape intotdeauna, la functia poetica a limbajului. Astfel, sloganul politic ,,Sa traiti bine! combina o formula de salut militar cu adverbul de mod care determina schimbarea salutului in urare. In felul acesta, salutul devine o urare, dupa modelul din timpul imparatilor romani. In jurnalul de Constanta Telegraf nr. 96 (4566), din 25 aprilie 2007, pagina 16, am gasit un exemplu convingator de articol in care domina functia poetica a expresiei lingvistice. Iata un fragment din articol : Frizerii nu fac politica Sunt acuzat ca ma iau prea des de politicieni si ca ma fac pervers ca nu vad si nu comentez magariile frizerilor, ciubucurile ospatarilor si furtul la gramaj al gestionarilor de branza fermentata si mezeluri de tot felul. In conceptia unora, dezastrul economic national a fost provocat si intretinut de atitudinea iresponsabila a oligarhilor frizeri. In aparenta, frizerii nu fac politica dar ei pun in fiecare zi de lucru, in fiecare tura, conform graficului in vigoare, tara la cale. Sigur, nu orice frizer are acest privilegiu, ci doar cei care tund oameni importanti. Frizerii din aceasta categorie se simt extrem de importanti si de valorosi, sub masca lor blajina de apolitici, isi fac de cap! ..Cine tine in mana foarfeca, pamatuful, scula pentru pieptanat si crema pentru sapunit ?. Trebuie subliniat ca cele sase functii ale limbajului nu se exclud una pe alta. Rar se poate intalni un text ,,pur, in care sa se manifeste o singura functie din cele sase. Cel mai adesea, mai multe functii se suprapun dar functia dominanta da caracteristica textului. Clasificarea de mai sus este operationala in masura in care ea este un instrument practic de analiza sau de producere a oricarui tip de text.

3. Analiza stilistic n pres:

a) Stil individual vs. stil funcional. Diasistemul. Autonomia stilului jurnalistic. b) Standarde de textualitate. Particulartile textului jurnalistic. c) Dimensiunile textului jurnalistic. Instrumente de lucru. Bibliografie: Creu, Ioana, Stilistica presei/Stilmerkmale der Presse, Editura Universitii Lucian Blaga din Sibiu, 2004, pp.7-49. Creu, Ioana, Structurile limbajului jurnalistic, Editura Universitii Lucian Blaga din Sibiu, 2010, pp.47-90. Roca, Luminia, Producia textului jurnalistic, Iai, Polirom, 2004, pp.49-223. Rovena-Frumuani, Daniela, Analiza discursului. Ipoteze i ipostaze, Bucureti, Tritonic, 2005, pp.73-76. Viinescu, Victor, Stilistica presei, Bucureti, Editura Victor, 2003, pp. 15-150. Creu, Ioana, Structurile limbajului jurnalistic, Editura Universitii Lucian Blaga din Sibiu, 2010, pp.19-214. 3. Analiza stilistic n pres: a) Stil individual vs. stil funcional. Diasistemul. Autonomia stilului jurnalistic. n vorbirea curenta, STILUL inseamna felul propriu al unei persoane de a se exprima in scris (stil individual). In lingvistica, termenul de STIL are mai multe acceptii: 1. Modul particular in care sunt folosite resursele limbii in diferitele domenii ale activitatii sociale (stiluri functionale); 2. Maniera personala in care scriitorul utilizeaza anumite procedee ale expresiei literare, creand un stil literar. In orice act concret al vorbirii, se evidentiaza doua tipuri de trasaturi: unele care arata apartenenta comunicarii la un anumit stil functional, si altele care arata ca apartine unui anume vorbitor. Vorbirea oricarui om cultivat trebuie sa indeplineasca cateva conditii obligatorii, numite CALITATI GENERALE ALE STILULUI. Acestea sunt: 1. CLARITATEA = expunerea sistematizata, concisa si usor de inteles; absenta claritatii in comunicare duce la obscuritate, nonsens, paradox si echivoc;tot de nerespectarea claritatii tin si pleonasmul si tautologia. Claritatea se realizeaza la nivel lexical prin folosirea cuvintelor cu sensuri cunoscute, de larga circulatie, si evitarea termenilor dificili, iar la nivel sintactic prin folosirea constructiilor firesti, in spiritul limbii si evitarea frazelor lungi, obositoare. 2.CORECTITUDINEA = respectarea regulilor gramaticale in ceea ce priveste sintaxa, topica; abaterile de la normele gramaticale sintactice sunt solecismul(dezacordul dintre subiect si predicat) si anacolutul (amestecul de constructii sintactice). 3.PROPRIETATEA = modalitatea folosirii cuvintelor celor mai potrivite pentru a exprima mai exact intentiile autorului;lipsa de proprietate provine din folosirea cuvintelor/constructiilor cu sensuri nepotrivite, sau din amestecul elementelor caracteristice unor stiluri variate. 4.PURITATEA = folosirea numai a cuvintelor admise de vocabularul limbii literare. Sunt considerate neliterare (deci abateri de la puritate) urmatoarele grupuri de cuvinte: - potrivit cu evolutia limbii putem identifica arhaisme (cuvinte vechi, iesite din uzul curent al limbii), neologisme (cuvinte recent intrate in limba, al caror uz nu a fost inca pe deplin validat) si regionalisme, (cuvinte a caror intrebuintare este locala, specifica unei zone). - potrivit cu valoarea de intrebuintare a cuvintelor, cu sensurile in care acestea sunt folosite de

anumite grupuri de vorbitori, putem identifica doua categorii de termeni neliterari: argoul (un limbaj folosit doar de anumite grupuri de vorbitori care confera cuvintelor alte sensuri decat cele de baza pentru a-i deruta pe cei care nu cunosc codul) si jargonul (un limbaj de termeni specifici unor anumite comunitati profesionale, folositi pentru a realiza o comunicare mai rapida). - mai sunt neliterare si formele cu modificari de sunete (caderi, adaugari, inlocuiri). 5. PRECIZIA = utilizarea numai a acelor cuvinte si expresii necesare pentru intelegerea comunicarii;opuse ei sunt: stilul prolix(comunicare incarcata de cuvinte de prisos) si digresiunile (abaterile de la ideea centrala a textului prin paranteze sau constructii incidente). Limba n sensul saussurian, langue, se realizeaz n planul concret, parole, printr-o serie de variante, la baza crora, pe lng factorul geografic, cel sociocultural determin apariia imbajelor specifice unor domenii de activitate profesional. Prin limbaj se nelege modul n care o limb este vorbit de ctre un grup de indivizi n cadrul unui sector de activitate. Ion Coteanu consider c limbajul este variant a limbii literare, este rezultat al restriciilor, sistem lingvistic mai mult sau mai puin specializat n redarea coninutului de idei specifice unei activiti profesionale, unuia ori mai multor domenii din viaa socialcultural [] orice limbaj nu este dect limba creia i se atribuie o destinaie special. Problema relaiilor care se stabilesc ntre diversele limbaje a constituit o precupare constant a lingvitilor romni, printre care amintim pe Iorgu Iordan, Gheorghe Ivnescu i Ion Coteanu. Profesorul Ivnescu a dezbtut chiar problema termenilor limbaj i stil, acesta din urm cu determinantele funcional sau al limbii, preluat dup coala Lingvistic de la Praga, preciznd c stilul a fost confundat cu limbajul de specialitate, fapt considerat de lingvist o eroare de ordin teoretic. Iorgu Iordan a preferat iniial termenul stil, considernd limbajul un termen echivoc atunci cnd este folosit fr determinant, ulterior ns a difereniat limbajul de stil, definit ca fiind modul individual prin care un scriitor i exprim ideile i sentimentele. Aceast aditudine teoretic a fost abordat i de Ion Coteanu, care preciza c structura stilistic a limbii este determinat de doi factori de structura general a limbii i de necesitile comunicrii din diversele ramuri de activitate social : o ierarhie de restrngeri succesive ale libertii de utilizare funcional a limbii, restrngeri determinate de obligaii din ce n ce mai puin generale, impuse exprimrii anumitor coninuturi de idei. Lingvistul reunete diversele variante ntr-un diasistem al limbii, care se include n limbajul literar, acesta n limbajul tiinific, limbajul tiinific n limbajul unei anumite tiine etc., diasistemul sau limba comun reprezentnd esena limbii. Distincia ntre lexicul comun i lexicul specializat presupune raportarea la totalitatea lexicului unei limbi. Delimitarea ine seama de mai multe criterii interdependente : circulaia sau frecvena cuvintelor, factorul stilistico-funcional (interesul grupelor de vorbitori n funcie de profesia i apartenena social-cultural). Este evident importana unui nucleu lexical comun oricrei comunicri dintr-o limb dat, indiferent dac este numit : limb general, vocabular comun, vocabular fundamental sau, mai precis, fond principal lexical sau vocabular eprezentativ. Limbajele specializate sau terminologiile sunt diversificate, individuale, relativ independente. Studiul lor presupune, deci, o abordare special, proprie fiecrei terminologii care i identific, n primul rnd, trsturile definitorii. Limba comun este reprezentat de totalitatea cuvintelor i mbinrilor de cuvinte care se folosesc n mod curent, n timp ce lexicului specializat i aparin toate elementele lexicale care sunt, ntr-un mod sau altul, legate de o

activitate specific, de un domeniu tiinifico-profesional, i care sunt folosite de un grup de vorbitori n comunicarea lor scris sau oral, n cadrul unui domeniu al existenei sociale, profesionale i culturale. El are o sfer de ntrebuinare limitat i, n consecin, este neles doar de un grup social strict determinat. De asemenea, relaiile existente ntre lexicul comun i cel specializat fac posibil deplasarea unitilor lexicale dintr-un registru n cellalt. Pe de o parte, vocabularul specializat atrage prin specializare i transfer elemente curente ale lexicului comun, iar pe de alt parte, el mprumut altor arii lexicale termeni, care pot fi supui unei alte specializri sau unui nou transfer metaforic. n principal, prin limitarea cmpului obiectual-noional, cuvintele din lexicul comun pot trece n componena lexicului specializat. Limbajului jurnalistic indeplineste functia de mediatizare, de larga informare asupra evenimentelor politicem, sociale, economice, culturale, stiintifice etc., si de influentare a opiniei publice Caracteristici: 1) contopeste 2 tipuri de comunicare: informativa si afectiva 2) exprima o tendinta, o atitudine 3) are o mare varietate de forme: apel, articol, comentariu, comunicat, declaratie etc. 4) unele forme se apropie de limbajul colocvial, altele de stiintific 5) continutul reflecta realitatea imediata si e completat de mijloace extralingvistice: caricatura, fotografie, schema, table 6) functia emotiva 0 7) exista clisee Particularitati lingvistice: A. este stilul cel mai sensibil la inovatie B. respecta, in general, normele limbii literature C. recurge la fig de stil si procedee artistice, constructii retorice, intreruperi D. foloseste frecvent citate din surse directe si verificate E. utilizeaza titluri socante, formulari eliptice care sa starneasca interesul F. este prezenta in proportii diferite tonalitatea polemica Functiile presei: - INFORMATIVA: informatia trebuie sa fie corecta si stimulatoare - ANTENA: este menita sa introduca in circuitul comunicarii ceva nou - AMPLI: are rolul de a denatura informatia, hiperbolizand unele evenim - DE SELECTIE: prin deosebite procedee se obt filtrarea informatiei - DE BUSOLA: concentrarea informatieipe anumite coordonate - DE MITIZARE: o pers importanta sau un evenim e mitizat b) Standarde de textualitate. Particulartile textului jurnalistic. Limbajele se constituie dintr-o suma de texte, limbajele contin texte si orice text are trasaturile limbajului pe care il reprezinta. In aceasta optica, textul jurnalistic are trasaturile limbajului jurnalistic, adica o suma de caracteristici specifice exprimarii verbale din acest domeniu. Textul este un ansamblu coerent de propozitii formulate, de obicei, in scris (unii lingvisti considera ca un text poate fi format doar dintr-o singura propozitie, exemplu : Fumatul interzis !; Nu calcati pe iarba !; Intrarea oprita ! sau proverbele : Asa cap, asa caciula. ; Unde-i lege nu-i tocmeala. ; Cine sapa groapa altuia cade singur in ea. ; Cu o floare nu se face primavara.).

In viziunea moderna, textul se sprijina pe sintaxa (modul de imbinare a cuvintelor in propozitii si a propozitiilor in fraze),semantica (sensurile pe care le primesc termenii in enunturile formulate) si pragmatica (legaturile care se stabilesc intre limbaj si situatiile concrete de comunicare, subintelesurile si presupunerile vehiculate de enunt in situatia data). Particularitatile textului jurnalistic: 1. Claritatea (presupunem ca pornim de la premiza in care cititorul nu cunoaste nimic despresubiect si dorim sa-I oferim o informatie concisa, obiectiva si interesanta) 2. Onestitatea (incercarea de a redacta informatia adevarata respectand anumite limite temporale) 3. Precizia (evitarea folosirii figurilor de stil decat daca au rolul de a contura situatia) 4. Limbaj proaspat: evitare de clisee, automatisme 5. Armonizare: stil, ton, ritm 6. Eficienta Conceperea si elaborarea articolului: Planificarea articolului ( cautare si colectare informatii, ce intrebari si-ar pune cititorul si saraspundem la ele) Sistematizarea informatiilor (ce comunica, care va fi titlul, intro-ul, de ce l-ar interesa)3) Etapa de aprobare: prezentarea articolului catre editor4) Etapa redactarii propriu-zise: stabilirea succesiunii logice, scriere fara intrerupere, corectare si sa ne punem in locul cititorului la sfarsit) c) Dimensiunile textului jurnalistic. Instrumente de lucru. Textul jurnalistic este definit de ctre Luminia Roca n cartea ,,Producia textului jurnalistic,, drept orice text produs pentru a fi difuzat de un canal/suport al mass-media (ziar, program radio, program de televiziune) Exist o practic printre jurnaliti de a spune c textele scurte sunt tiri. Este greit s credem astfel. Nu trebuie s ncadrm un text ntr-un gen jurnalistic dup dimensiunea textului. Cum redactm un text jurnalistic Piramida rsturnat cea mai eficient schem Dac n-ai reuit s prinzi cititorul cu prima fraz, poi s consideri c ai scris degeaba tot textul. Primele 30 de cuvinte sunt vitale pentru a ctiga atenia celui care citete. Tehnica piramidei rsturnate const n prezentarea celor mai importante informaii n chiar introducerea tirii, dup care urmeaz date explicative, complementare, de context i alte detalii. Redactarea tirii sub forma piramidei rsturnate este o soluie adecvat cititorului modern, mereu sub presiunea timpului, care vrea s afle repede ce s-a ntmplat i dup aceea, dac mai are timp, s afle de ce i cum s-a ntmplat. Cele trei pri eseniale ale unei tiri scrise sub forma piramidei rsturnate: a) Lead introducerea sau capul tirii; b) Corpul tirii - dezvolt introducerea; c) Final trebuie s fie memorabil. Lead-ul (atacul sau primul paragraf) este nucleul informativ esenial, care sintetizeaz principalele informaii. El trebuie s fie att informativ ct i incitativ. n esen, lead-ul trebuie s capteze atenia cititorului i s l invite la lectur. Corpul tirii conine date care explic i aprofundeaz introducerea, explicaiile care ajut la

situarea evenimentelor n context i o serie de date secundare care ntregesc imaginea faptului. Background-ul i are locul tot n aceast zon a tirii. Finalul fixeaz n mintea cititorului evenimentul. El trebuie s fie memorabil. Un element sensibil n aceast schem este apoul. De regul, nu se folosete n tiri, ns, n cazul tirilor de dimensiuni mari, el se impune. apoul este un element al titrrii. Conine mesajul esenial. El trebuie s fie incitant, s-l fac pe cititor s-i continue lectura. Ce trebuie s reinem este c functioneaz ca un lead, dar nu nlocuiete lead-ul propriu-zis al articolului. O tipologie sumar: informativ rezum informaia, prezentnd doar esenialul; incitativ conine elemente puternice din text i incit cititorul la lectur; de prezentare - prezint interlocutorul sau o motivaie, este folosit, cel mai adesea, n cazul interviului; de actualizare prezint informaiile de ultim or. Prin ce ctigm obiectivitate: - corectitudinea informaiilor; - citarea surselor; - citarea tuturor prilor implicate ntr-un conflict (dac o surs acuz pe cineva de ceva, nu dm tirea fr s avem i poziia celui acuzat); - evitm s ne spunem opiniile; - verbe de distanare (dac o surs lanseaz acuzaii, folosim verbe precum: susine, pretinde). Exigene ale tirii: Coerena nu trebuie s plecm ntr-o direcie i s ajungem n alt parte. Trebuie s meninem aceeai linie logic. O tire trebuie s aib coninut unitar. Trebuie s inem cont c fiecare entitate (cuvnt, propoziie) face parte dintr-un text (tirea), care trebuie s comunice, s transmit ceva. Nu trebuie s scpm niciodat din vedere acel ceva. Concizia dac putem spune acelai lucru cu mai puine cuvinte, nu trebuie s ezitm s o facem. Exist o regul n jurnalism care este formulat astfel: maxim de informaie cu minim de cuvinte. Sunt indicate propoziiile i frazele scurte. Claritatea cititorul trebuie s neleag imediat ce vrem s-i spunem. Nu folosim fraze ambigue, nu lsm loc interpretrilor (scriem tiri, nu poezii). Nu l vom determina pe cititor s mearg la dicionar s caute sensurile. Limbajul trebuie s fie clar, simplu. Cum citm sursele: Indicarea surselor de informare, n cadrul tirii, este vital. Fr surse, nu exist tire. - Sursa trebuie s apar cel trziu la sfritul lead-ului, altfel el nu este complet; - Sursa complet apare abia n primul paragraf de dezvoltare, ca s nu ncrcm lead-ul. - Orice personaj de tire trebuie identificat cu nume i funcie (calitatea n care vorbete); - Cititorul nu trebuie s ntmpine greuti n a nelege cine e personajul. Cum datm: Dubla datare este considerat o greeal. tirea ar semna cu un proces verbal dac am data cu ieri, 25 august. Este de ajuns s spunem c evenimentul s-a petrecut ieri. Este de preferat s folosim la datare formule ca: ieri, azi, mine, poimine, peste o sptmn, sptmna trecut. Acestea sunt formule uzuale, mult mai uor de poziionat n timp. Publicul nostru este format din oameni normali. Dac le spunem c un eveniment s-a petrecut pe 15 iulie i ajutm mai puin dect dac le spunem c evenimentul a avut loc acum o sptmn, sau acum cinci zile, sau acum o lun. Evitm s-i determinm s apeleze la calendar. Reinem, pe scurt, despre tire: - Este cel mai concis gen jurnalistic;

- Este un gen de informare; - Reprezint relatarea pe scurt a unui fapt sau eveniment; - Exclude orice opinie a jurnalistului. Specialitii mass-media au identificat trei metode eseniale de colectare a informaiei:consultarea surselor fizice, intervievarea i observaia. Articolele bune sunt, de obicei, rezultatul mbinrii celor trei metode. 1. Consultarea surselor fizice Se refer n special la consultarea surselor scrise, a documentelor foto, video, audio. Tot n aceast categorie intr i consultarea informaiilor prin Internet, consultarea publicaiilor oficiale, a arhivelor personale sau publice etc. Ne putem folosi de aceast metod n pregtirea interviurilor. Este foarte bine s cunoatem tema i interlocutorul naintea intervievrii. Consultarea surselor fizice ne poate ajuta i s formulm ntrebri bune. 2. Intervievarea Pe lng faptul c este un gen jurnalistic autonom, interviul este i o metod de colectare a informaiilor. Atunci cnd vorbete cu martorii unui eveniment, cnd cere poziii politicienilor, cnd cere prerea unui specialist, jurnalistul folosete interviul pentru a se documenta. Rigorile acestei metode constau ntr-o foarte bun pregtire a intervievrii i n stabilirea unei relaii conversaionale eficiente cu sursa. Jurnalistul trebuie s fie foarte atent la cunoaterea temei i s aib nite date minime despre persoana pe care o intervieveaz. De asemenea, trebuie s fie foarte atent la pregtirea i la formularea ntrebrilor. n cazul n care prima dat alegem tema, persoana intervievat trebuie s fie potrivit pentru tem, adic s fie competent. Dac prima dat alegem persoana, tema trebuie s fie potrivit persoanei. 3. Observaia Nu prea ai cum s te numeti jurnalist dac nu eti foarte curios i dac nu ai un sim al observaiei foarte dezvoltat. Multe subiecte sunt chiar lng noi. De exemplu, mergem la pia i vedem c un kilogram de roii cost 5 lei, vnztorii motivnd c preul este aa de mare din cauza secetei. Cu toate acestea, ne amintim c am auzit o discuie n autobuz dintre dou btrnele care se vitau c nu au ctigat nimic de pe urma recoltei de legume. Ele spuneau c roiile se vnd la capul locului, adic la productor, doar cu 2 lei kilogramul. Dintr-o dat avem un subiect bun: cel al speculanilor, care au mrit preul legumelor n piee, cu toate c preul la productor a rmas acelai i n timpul secetei. Tipuri de observaie: Dup dezvluirea indentitii jurnalistului - Cu dezvluirea identitii: ar avea dezavantajul ca oamenii pe care jurnalistul i observ s se comporte nenatural dac i cunosc identitatea, sau ar putea avea avantajul ca oamenii s devin mult mai cooperani. - Incognito: nimeni nu poate garanta c aceast metod este mai productiv n orice situaie dect cea cu dezvluirea identitii. n plus, pune unele probleme de etic. Exist unele situaii, mai ales n jurnalismul de investigaie, n care dezvluirea identitii jurnalistului poate pune n pericol o anchet i l poate pune n pericol chiar pe jurnalist. Dup gradul de implicare a jurnalistului - Participativ: jurnalistul se implic n evenimentul despre care va relata, de exemplu

particip la un concurs n calitate de concurent. Avantajul este c va putea surprinde mult mai bine detaliile de atmosfer i va ctiga n expresivitate. Pericolul ar fi ca jurnalistul s se implice prea mult i s devin subiectiv n relatarea sa. El i poate declina sau nu identitatea. - Discret: jurnalistul trage cu urechea, trage cu ochiul. E la fel ca atunci cnd trgeam cu ochiul n lucrarea colegului de liceu. Vrem s facem, de exemplu, un articol despre cum s-au schimbat mentalitile n Sibiu dup ce oraul a devenit Capital Cultural European. Putem s dm o tur prin cafenelele din ora, pe la terase, pe strzi, prin slile de teatru i s tragem cu urechea i cu ochiul la discuiile i comportamentele oamenilor. - Neparticipativ: este cel mai practicat tip de observaie. Un exemplu este cel al comentatorilor sportivi, care povestesc meciul din tribune. Alt exemplu este acela al jurnalitilor care relateaz de la locul unui accident.

4. Structuri lingvistice n limbajul jurnalistic:

a) Structuri lexico-semantice n limbajul jurnalistic b) Limba literar n pres c) Probleme i erori Bibliografie: Creu, Ioana, Structurile limbajului jurnalistic, Editura Universitii Lucian Blaga din Sibiu, 2010, pp.91-200. Rad, Ilie (coordonator), Limba de lemn n pres, Bucureti, Editura Tritonic, 2009, pp. 263366. Roca, Luminia, Producia textului jurnalistic, Iai, Polirom, 2004, pp.49-223. 4 . Structuri lingvistice n limbajul jurnalistic: a) Structuri lexico-semantice n limbajul jurnalistic Cuvntul este unitatea de baz a vocabularului unei limbi. Prin cuvnt se nelege o unitate semnificativ a limbii care asociaz o form cu un coninut. Forma cuvntului este constituit dintr-o niruire de sunete (uneori i dintr-un singur sunet), care pot fi reprezentate grafic cu ajutorul literelor. Cuvntul este capabil s ndeplineasc o anumit funcie n comunicare. El este utilizat n conformitate cu normele gramaticale ale limbii, servind la alctuirea enunurilor cu ajutorul crora se comunic idei, se exprim sentimente, emoii, acte de voin. Sensul cuvntului este nelesul pe care vorbitorii l atribuie unui cuvnt. Datorit sensului exprimat cuvntul se raporteaz la un obiect din realitate. Astfel, am putea spune c sensul unui cuvnt reprezint calitatea acestuia de a desemna ceva i de a evoca n mintea asculttorului imaginea obiectului desemnat. Dup numrul de sensuri pe care le are un cuvnt deosebim: a) cuvinte monosemantice; sunt cuvintele care au un singur sens; b) cuvinte polisemantice; sunt cuvintele care au mai multe sensuri aflate n anumite relaii; sensurile unui cuvnt polisemantic sunt mai mult sau mai puin apropiate. Sensurile din structura semantic a unui cuvnt polisemantic sunt de mai multe feluri. Dup relaia cuvntului cu obiectul denumit, se disting: a) sensuri proprii; b) sensuri figurate. ntre cuvintele din limb se pot stabili urmtoarele tipuri de raporturi semantice: sinonimia, antonimia, omonimia i paronimia. Sinonimia este relaia dintre cuvintele diferite ca form, dar apropiate sau identice ca sens. Cuvintele ntre care se stabilesc asemenea relaii se numesc sinonime. Cuvintele cu forme diferite, dar cu neles identic formeaz serii sinonimice constituite din dou sau mai multe uniti. Antonimia este relaia stabilit ntre cuvintele cu sens contrar. Cuvintele ntre care exist asemenea relaii se numesc sinonime. De regul, antonimele formeaz perechi i aparin aceleiai pri de vorbire. Omonimia este relaia stabilit ntre cuvintele care se pronun la fel, care ns au sensuri diferite. Omonimia privete exprimarea unor sensuri complet diferite prin forme identice. Cuvintele ntre care se stabilete o asemenea relaie se numete omonimie. Paronimia const n apropierea formal a unor cuvinte care au sensuri diferite. Paronimele sunt nite cuvinte cu sensuri diferite, fiind insuficient difereniate din punct de vedere formal. Paronimele formeaz serii alctuite, de cele mai multe ori, din dou elemente:

complement (ceea ce se adaug pentru a ntregi ceva; partea secundar de propoziie care determin un verb, un adjectiv sau un adverb) compliment (cuvnt de laud, de mgulire; la pl. salutri). b) Limba literar n pres Stilul publicistic ndeplineste funcia de comunicare n domeniul informrii opiniilor unui public larg prin intermediul radioului, televiziunii, publicaiilor, presa ofer neologic un bagaj comun de idei si imagini, care depsesc barierele sociale si geografice. ntre pres, limba literar si stilurile funcionale s-au stabilit raporturi de ntreptrundere. Mesajul de pres la nivel de comunicare a ideilor, este un mesaj al limbajelor speciale, purttor al inovaiei lingvistice contribuind astfel la mbogirea vocabularului limbii n compartimentul su tradiional si n cel neologic. Limbajul jurnalistic reprezint o modalitate specific de selecie si asamblare a faptelor de limb, ca o consecin a rigorilor impuse de o situaie de comunicare particular, aceast situaie este generat n cadrul revistelor scolare prin realizarea unei comunicri suficiente ntre cel care scrie si cel care citeste, emitorul si receptorul de mesaj. Actul de producere al mesajului jurnalistic este un act individual rezultat al muncii unui reporter care colecteaz, filtreaz imagini si redacteaz texte. Actul de receptare este unul individual deoarece cititorul se afl singur n faa mesajului si ia propriile decizii privind lectura/ receptarea si evaluarea/ interpretarea textului. Relaia dintre emitorul si receptorul de mesaj jurnalistic creeaz un cod al comunicrii sau specificul limbajului jurnalistic. Acest cod are propriile reguli de selecie de combinare a faptelor de limb ce conduc ctre un anumit mod de construcie a textelor jurnalistice. Principiile de baz ale redactrii jurnalistice sunt credibilitatea, acurateea, claritatea, si utilizarea tonului potrivit n raport cu faptele prezentate. Funciile dominante sunt: informativ referenial si persuasiv, dar frecvent si face simit prezena si cea expresiv. Astfel, mesajul poate fi concentrat sau amplu desfsurat si mai puin ornat. De asemenea, se pun n valoare resursele de autenticitate si atractivitate ale elementelor populare, familiare, neologice, chiar ale celor regionale, argotice sau ale jargoanelor. Preia din nevoia adaptrii materialelor publicistice elemente proprii celorlalte stiluri crora le d frecvent accepii noi. Asadar, elevul ca emitor si receptor de mesaj are un rol activ n mbogirea si diversificarea limbii. Astfel, se desprind urmtoarele fapte de limb ce duc la dezvoltarea limbii romne prin intermediul stilului publicistic: - se observ interaciunea funciilor limbii prin mbinarea funciei refereniale cu funcia conativ, cu intervenia secundar a funciei expresive. Orice comunicare publicistic este expresia unei tendine, a unei atitudini exprimate n mod evident. - stilul publicistic se pstreaz n interiorul sistemului limbii naionale intrnd ns n relaie cu diferite elemente ale limbajului grafic. Materialul este luat din realitatea imediat si nsoit de mijloace extralingvistice: fotografii, tabele, caricaturi, statistici etc. - n raportul cu limba literar se observ respectarea variantei limbii naionale, a normelor gramaticale, fonetice sau lexicale ale limbii, lrgirea sferei lexicale a limbii literare comune prin valorificarea tuturor sectoarelor vocabularelor: termeni neologici, stiinifici, cuvintele regionale, cuvintele populare. - la nivel fonetic, se remarc ptrunderea unor aspecte neromnesti de structura fonetic determinat de prezena termenilor strini; legtura dintre nivelul fonetic al semnelor lingvistice cu aspectul lor grafic este dat de dimensiunile, forma si culoarea caracterelor

tipografice. - la nivel morfematic unele substantive comune primesc statut de substantive proprii. Se observ frecvena ridicat a substantivelor provenite din infinitivul lung sau din supin si a adjectivului ca nsoitor al substantivului, dar pe de alt parte scade frecvena pronumelui personal. n ceea ce priveste flexiunea nominal si pronominal predomin utilizarea genitivului si a acuzativului; se ntrebuineaz cu preponderen adjective apreciative la superlativ absolut evitndu-se ns calificativele care confer informaiei o not de nesiguran . n flexiunea verbal se evit diateza reflexiv, dar este frecvent persoana a III a sg. si I sg./pl. ocolindu-se n mod frecvent gerunziile. - la nivel lexical se observ eterogenitatea vocabularului deoarece stilul publicistic se situeaz n mijlocul realitii cotidiene, dar si internaionalizarea acestuia prin utilizarea termenilor ce denumesc noiuni noi neologisme. Se remarc preocuparea pentru inovaia lingvistic prin creaii lexicale proprii, utilizarea unor procedee menite a strni curiozitatea lectorilor, a sinonimelor, si a construciilor retorice repetiii, interogaii, enumeraii, exclamaii. Stilul publicistic dezvolt mai multe variante stilistice, particulare n funcie de natura textelor: textul informativ, publicitar, didactic, solemn, gazetresc, cel din urm tinznd spre apropierea de stilul beletristic, iar textele de dezbatere se apropie de stilul conversaiei, cu posibiliti de manifestare a stilurilor individuale. c) Probleme i erori Comunicarea este ceea ce permite stabilirea unei relatii intre persoane, intre obiecte sau intre persoane si obiecte. Ea desemneaza fie actiunea de a comunica, fie rezultatul acestei actiuni. Procesul care permite fie unuia sau mai multor emitatori, fie unui emitator colectiv sa difuzeze mesaje cu ajutorul unui dispozitiv tehnic (text tiparit in cazul presei scrise, ecran, microfon in cazul televiziunii,in cazul interviurilor, emisiunilor de televiziune etc.) spre unul sau mai multi receptori constituie comunicarea mediatizata. Mass-media sunt in general definite ca suproturi tehnice ce servesc la transmiterea mesajelor catre un ansamblu de indivizi separati. Aceste mijloace de comunicare in masa ofera informatii unui public tinta. In functie de public acestea isi redacteaza materialele si le ofera publicului-receptor. Materialele trebuie corect redactate petru a fi intelese de indivizi, fara ca acestia sa fie influentati in vreun fel sau altul. In presa tiparita informatia trebuie atent redactata. Un cuvant gresit ales poate obtine un efect contrar celui scontat, poate induce cititorii in eroare , poate oferi informatii gresite. O exprimare incorecta, improprie introduce ambiguitati in textul jurnalistic. Un cuvant minus face mesajul incomplet. Folosirea neologismelor de ultima ora, a limbajului de specialitate in textul jurnalistic tradeaza insuficienta cunoastere de catre jurnalist a faptului pe care il pune in atentia publicului. Toate acestea conduc la un singur rezultat: ziarul nu este citit, iar jurnalistul nu are credibilitate. Exista o serie de erori jurnalistice care conduc la neintelegerea textului de catre cititor, la influentarea, manipularea acestuia prin oferirea unei informatii gresite sau a unei perspective subiective asupra faptului prezentat. Acestea sunt: erorile si capcanele jurnalistice, tonul si unghiul de abordare gresite, subinformarea, suprainformarea, ambiguitatea. Toate acestea ingreuneaza perceperea textului si in unele cazuri manipuleaza mai mult sau mai putin cititorii.Discursul jurnalistic trebuie adaptat la asteptarile publicului, atat publicul cat si jurnalistii acceptand aceleasi coduri si conventii culturale. Exprimarea exacta este insa pandita de multe capcane care trebuie evitate de jurnalisti si recunoscute de cititori in cazul in care ajung sa fie publicate. Aceste capcane sunt: eufemismul, cliseul, argoul, jargonul si cuvintele

depreciative. Lor li se adauga o serie de erori des intalnite in presa scrisa: pleonasmul, tautologia si erorile logice. Eufemismul reprezinta modul de a te exprima atenuat. Folosit in textul jurnalistic, eufemismul atenueaza, deformeaza, ascunde realitatea. Pe de alta parte, atunci cand eufemismul are conotatii ironice se poate intampla ca in textul destinat informarii sa apara exprimarea opiniei, o eroare profesionala si etica grava, care poate masca o intentie propagandistica. Prin urmar, eufemismul transforma, ofera aceeasi realitate in mai multe feluri. Folosit excesiv acesta conduce la pretiozitate, la transmiterea unei realitati aseptizate. Cliseul reprezinta o formulare care s-a uzat, in urma folosirii indelungate. Folosirea lui face discursul plictisitor, pentru ca nu ofera nici o informatie noua. Mai mult decat atat, el este semnul unei slabiciuni in observarea realitatii de catre jurnalist, al incapacitatii lui de a sesiza si transmite noul, al inabilitatii lui de a se exprima. Cliseul, formula prefabricata, reprezinta materia prima a limbii de lemn. Aceasta ascunde adevaratele intentii, deturneaza atentia, nu exprima. Limba de lemn este o diversiune care ofera un fals sentiment de confort psihic si intelectual. Argoul reprezinta limbajul strazii, avand o dinamica aparte prin comparatie cu limba literara. El exista si se dezvolta in special prin metaforizare. De obicei, nu poate fi folosit in discursul propriu-zis al jurnalistului. El exista si se dezvolta in special prim metaforizare. De obicei, nu poate fi folosit in discursul propriu-zis al jurnalistului. Poate insa sa apara citat pentru a arata personajul, pentru a-l situa social, cultural si geografic, prin limbajul pe care il foloseste. Jargonul este termenul pentru limbajele de specialitate. Folosit intre specialisti, acesta poate sa apara in presa de specialitate. In schimb, in presa de popularizare sau in presa de informare generala, jargonul trebuie corect tradus intr-un limbaj accesibil tuturor, fara a altera realitatea. Apropiate de sfera jargonului sunt neologismele de ultima ora, de cele mai multe ori inutile, numite si barbarisme. De regula, acesti termeni nefiind cunoscuti de majoritate, contribuie la realizarea unui text obscur, al carui inteles este incert, neclar. Cuvintele depreciative reprezinta injurii sau chiar calomnii, atentand la dreptul la imagine al oricarui ins. O varianta mai subtila a exprimarii depreciative o constituie insinuarea. La nivelul implicit al enuntului, insinuarea acuza, inlatura prezumtia de nevinovatie, inlocuind-o automat cu prezumtia de vinovatie. Atribuirea aluziva a unor false intentii, a unor false valori/nonvalori interlocutorului reprezinta modalitati de realizare a insinuarii. Pleonasmul si tautologia reprezinta erori des intalnite in presa scrisa. Acestea sunt sinonime, inclusiv la nivel frastic, inutile. In redactare, tautologia devine sinonima cu redundanta inutila, cu perifraza. Exprimarea unei singure idei in cuvinte diferite, tautologia se distinge de pleonasm prin aceea ca nu implica o eroare de exprimare. Ea reprezinta totusi un indiciu al subinformarii. Erorile logice reprezinta rationamente gresite, care induc cititorul in eroare o eroare des intalnita este definitia circulara, din care lipseste diferenta specifica. Deductia si inductia trebuie sa fie corecte in discursul jurnalistic, jurnalistul trebuie sa realizeze si sa mentina acurateatea, exactitatea informatiei. Rationamentele, necesare printre altele pentru ca ofera textului credibilitate, trebuie conduse in mod corect, limpede. In privinta tonului, jurnalistul nu trebuie sa actioneze intr-o situatie data pe baza propriilor impresii si observatii acumulate in timp. Daca procedeaza astfel, jurnalistul ofera propria viziune, convingere universal valabila. Fiecare situatie trebuie abordata in ceea ce are ea specific, nou. Tonul trebuie ales in functie de eveniment si de publicul tinta. Un singur cuvant poate deveni responsabil de schimbarea nedorita a tounului, prin urmare jurnalistul

trebuie sa fie foarte atent la cuvintele pe care le foloseste in textul jurnalistic. Unghiul de abordare ajuta la dozarea si ordonarea modalitatilor de construire a textului. El este fascicolul care lumineaza faptele. A devia in stanga sau in dreapta fascicolului luminos este tot una cu a nu vedea. Nu poti arata altora ceea ce tu insuti nu vezi. Nu-I poti face sa inteleaga, ceea ce tu insuti nu ai inteles foarte bine. Schimbarea unghiului de abordare in interiorul aceluiai text reprezinta un amestec nedorit al informarii si opiniei, din care ambele ies pagubite. Nici informarea nu este completa, nici opinia nu este suficient intemeiata.

5. Principii etice: calea de mijloc a lui Aristotel, imperativul categoric al lui Kant, principiul utilitii al lui J. S. Mill, vlul ignoranei al lui J. Rawls, principiul iudeocretin
Bibliografie: Christians G. Clifford, Fackler, Mark, Rotzoll, Kim B., McKee, Kathy B., Etica mass-media. Studii de caz, Ed. Polirom, Iai, 2001, pp. 23-30. Murean, Raluca, Etic i deontologie n comunicarea public, Ed. Universitii Lucian Blagadin Sibiu, 2011, pp. 27-31 1. Calea de mijloc aristotelica:virtutea moral este situarea corespunztoare ntre dou extreme. De la Platon, grecii au motenit patru virtui morale: cumptarea, dreptatea, curajul i nelepciunea. Aristotel a pus accentul pe moderaie, pe cumptare: aa cum nelepciunea nseamn s judeci bine, moderaia nseamn s trieti chibzuit, spunea el. C virtute moral, Aristotel considera excelent c jumtatea drumului ntre exces i privaiune. n filosofia aristotelic, curajul este calea de mijloc ntre laitate i temeritate; o persoan generoas urmeaz calea de mijloc ntre zgrcenie i risip; modestia reprezint media ntre neruinare i timiditate; critic justa se afl ntre invidie i dispre. O cale de a opera acest principiu este prin identificarea extremelor i prin poziionarea pe nivel median fa de cele dou. n conformitate cu acest principiu, atitudinea moral apare odat cu situarea corespunztoare ntre dou extreme. Aristotel a consacrat virtutea moral c o cale de mijloc ntre dou extreme: una implica excesul, cealalt implica lipsa.De la predecesorul lui Aristotel, Platon, grecii au motenit cele patru virtui fundamentale: cumptare, dreptate, curaj, nelepciune.Cnd i-a conceput etic, Aristotel a pus accentul pe moderaie, pe cumptare, aa cum nelepciunea nseamn s judeci bine moderaia, nseamn s trieti chibzuit. Ca virtute moral, el o considera excelenta atunci cnd se gsete la jumtatea drumului ntre exces i privaiune. O cale de a opera cu acest principiu presupune identificarea extremelor. n cazul n care exist dou obligaii contradictorii, acestea pot fi rezolvate urmnd calea de mijloc. Aristotel nu pleda ns pentru un consens slab, anemic ori pentru proverbialul compromis al cii de mijloc. Se poate face observaia c viciile nu sunt ntotdeauna uor de localizat, dei unele persoane sunt nzestrate cu virtutea i caracterul necesar pentru a le depista cu precizie. Identificarea excesului presupune onestitate i imaginaie, nainte ca echilibrul, comportamentului s-i spun cuvntul. Calea de mijloc nu nseamn numai cantitatea potrivit, ci i momentul potrivit, publicul potrivit, motivul potrivit i modalitatea potrivit. 2. Imperativul categoric al lui Kant:acioneaz conform acelei maxime care vrei s capete valoare de lege universal. Lucrrile lui Kant Bazele metafizicii moravurilor i Critic raiunii practice sunt cri de mare importan pentru studiul eticii. Principiul n funcie de care evaluam moralitatea aciunilor noastre este: acioneaz conform acelei maxime care vrei s devin lege universal. Cu alte cuvinte, verific principiul care st la baza deciziei tale i vezi dac vrei ca el s fie universal aplicat, adic, inclusiv asupra ta. Testul unei obligaii morale veritabile este posibilitatea ei de a deveni universal. Kant formuleaz imperativul practic al datoriei astfel: acioneaz astfel ca s

ntrebuinezi omenirea att n persoana ta, ct i n persoana oricrui altuia totdeauna n acelai timp ca scop, niciodat nsa numai ca mijloc". Pentru omul virtuos moral, viaa cu plcerile ei nu mai are nici o importan. Separarea complet a datoriei fa de via concret a plcerilor este exprimat de Kant cu deosebit claritate: datoria nu poate fi neleas nici mcar ca efort de a nvinge plcerea, cci scopul nu este acesta. Scopul vine din sine, fr nici o alt determinare, n afar de faptul c simim Legea moral pur. Persoana urmeaz Legea moral, datoria, pentru c este nzestrata cu voin bun i libertate. Fr voin bun, orice calitate moral poate fi descalificat. Fr libertate, voina bun n-ar avea sens, ntruct manifestarea voinei presupune autonomia, libertatea acesteia. Imperativele categorice, inerente fiinelor umane, sunt percepute nu prin raiune ci prin contiina. Prin contiina sa, omul se supune obligaiei morale. Contiina ne informeaz cnd se cuvine s alegem binele i s respingem rul. Violarea propriei contiine indiferent ct de slab sau puin format ar fi ea produce sentimente de vinovie. 3. Principiul utilitii al lui Mill: Caut cea mai mare fericire pentru cei mai muli Utilitarismul este o viziune etic larg rspndit n societatea Americii de Nord i o noiune bine dezvoltat n filosofie. Exist mai multe versiuni, dar toate susin, ntr-un fel sau altul, c trebuie s determinm ceea ce este corect sau greit, analiznd factorii care vor produce cele mai favorabile consecine pentru bunstarea fiinelor umane. Alternativa corect din punct de vedere moral produce cel mai bun raport ntre bine i ru. Utilitarismul modern s-a conturat n operele filosofilor britanici Jeremy Bentham i John Stuart Mill iar versiunea traditionala a acestui principiu susinea c scopul final l constituie fericirea sau plcerea. Utilitaritii de mai trziu au extins noiunea de fericire, acetia susinnd c i alte eluri, nu numai fericirea pur, pot reprezenta scopuri n sine. Norma utilitii devine un principiu dublu. Ea ne dicteaz s producem cel mai bun raport ntre bine i ru i s-l distribuim celorlali ct mai mult posibil. De aici, utilitarismul este definit deseori c promotor al celui mai mare bine pentru cei mai muli oameni. n general, se disting dou tipuri de utiliti: utilitarismul aciunii i utilitarismul regulilor. La utilitaritii aciunii, ntrebarea fundamental implica mereu binele cel mai mare ntr-un caz concret. 4. Vlul ignoranei la Rawls: Dreptatea se nate cnd se negociaz fr diferenieri sociale. Din perspectiva lucrrii lui John Ralwls, O teorie a dreptii, corectitudinea reprezint ideea fundamental pentru conceptul dreptii. Corectitudinea este greu de obinut, deoarece de cele mai multe ori judecata noastr este subiectiv. O soluie pentru a putea fi obiectivi ar fi privirea realitii prin acest vl al ignoranei, adic fr posibilitatea de a observa acele particulariti care ar putea influena negativ obiectivitatea noastr. Autorul recomanda ca toate prile implicate ntr-un conflict s se distaneze fa de mprejurrile concrete, n spatele unei bariere unde sunt eliminate rolurile i diferenele sociale. Participanii se prezint fr trsturi individuale de tipul rasei, clasei, sexului, intereselor de grup i a altor condiii concrete i sunt considerai membri egali ai societii n ansamblul su. 5. Viziunea iudeo-cretin despre persoane ca scopuri: iubete-i aproapele ca pe tine nsui. n filosofia cretin aceast porunc se refer la virtutea de a-l considera pe cellalt la fel de important ca pe tine nsui. Se elimin astfel egoismul i se promoveaz altruismul.

Aceast atitudine fa de semenii notri este posibil doar prin iubire, deoarece iubirea este cea care face din binele aproapelui nostru un interes personal. Aceast etic cretin este o etic trit, interiorizat. Principiile sale nu sunt resimite ca o datorie, ca o porunc, deoarece respectarea lor decurge firesc din sentimentul iubirii. Sentimentul iubirii este posibil deoarece suntem creaii ale unei diviniti care ne iubete n mod necondiionat i care ne-a creat, din iubire, dup chipul i asemnarea Sa. Modelul de iubire pe care trebuie s l urmm n relaia cu aproapele nostru este cel al imitatio Christi. Contribuia fundamental a acestei perspective religioase, n forma s elementar, este argumentul c, n ultim instan, oamenii sunt supui unui singur comportament moral sau unei singure virtui: iubirea de Dumnezeu i de oameni. Toate celelalte virtui decurg din acest principiu: egalitatea dintre oameni, dreptatea, cumptarea, respectarea demnitii persoanelor, caritatea etc. Dac discutm din punctul de vedere al aplicabilitii acestui principiu la etic mass media, putem spune c o astfel de atitudine poate fi aplicat n cazurile de tratare a nedreptii sociale, a invadrii vieii private, a violenei, a pornografiei.

6. Necesitatea ocrotirii vieii private

a) Dezvluirea de fapte jenante: victimele accidentelor i infraciunilor, imaginea persoanelor decedate, delincvenii minori b) Modaliti de nclcare a vieii private Bibliografie: Christians G. Clifford, Fackler, Mark, Rotzoll, Kim B., McKee, Kathy B., Etica mass-media. Studii de caz, Ed. Polirom, Iai, 2001, pp. 113-126 Murean, Raluca, Etic i deontologie n comunicarea public, Ed. Universitii Lucian Blaga din Sibiu, 2011, pp. 78-99 Runcan, Miruna, A patra putere legislaie i etic pentru jurnaliti, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002, pp. 178-195
Necesitatea ocrotirii vieii private a) Dezvluirea de fapte jenante: victimele accidentelor i infraciunilor, imaginea persoanelor decedate, delincvenii minori Derivand direct din intruziune si constituind adesea o consecinta a acesteia, dezvaluirea de fapte jenante, apartinand trecutului sau actualitatii, constituie a doua categoric larga de violari ale intimitatii fata de care cetateanul solicita sa fie protejat. Intervin aici atat chestiuni referitoare la fapte descoperite in mod direct de jurnalist (prin fotografiere, filmare sau relatare), cat si (mai ales), fapte dezvaluite prin intermediul unor documente de uz privat, sau din dosare instrumentate de institutii ale statului, i care nu apartin domeniului public. In toate cazurile in care o persoana face plangere sau aduce in fata instantei un jurnalist pentru dezvaluirea de fapte jenante care consituie o violare a vietii private, modalitatea specified de aparare a jurnalistului este tocmai demonstrarea oportunitatii si interesului public al dezvaluirii. Firete, atunci cand informatiile au fost obtinute pe o cale ilegala, sau pur si simplu nelegitima, apararea prin ,,interesul public e insuficienta, din pricina ca sunt intersectate doiia dorrienii diferite: eel al intruziunii si cel al difuzarii faptelor jenante. Daca inttuziunea atinge in special mijloacele prin care e obtinuta informaia, faptele jenante se leaga tocmai de coninutul publicitat al acesteia. Ca prima concluzie in aceasta privinta, trebuie sa accentuam aici enorma deosebire de substanta intre calomnie si dezvaluirea de fapte jenante. In primul caz, acuzatia adusa de reclamant se refera la difuzarea unor informaii false, deci apararea peremptorie a jurnalistului e constituita de adevarul probat. In al doilea caz faptele sunt recunoscute de reclamant ca adevarate, acuzafia adusa de el jumalistului fiind aceea ca ele nu sunt de interes public, ca atare apararea jurnalistului e constituita tocmai de acesta din urma. E si locul in care se petrece disjuncia majora intre persoana publica si cetaeanul obisnuit. Celei dintai ii va fi intotdeauna infinit mai greu sa se ascunda sub scutul vietii private, fiindca majoritatea faptelor sale pot constitui subiecte de interes public. In anumite state, tratamentul legal al delincventului minor este unul preferential, plecandu-se de la premiza - lesne de ineles - ca minorii trebuie ajutati sa se indrepte. E foarte adevarat insa ca, mai ales in ultirnele decenii, din pricina cresterii ratei criminalitatii infantile, aceste principii sunt adesea contrazise de insusi interesul public fata de un fenomen care se cere macar redus, daca nu stopat. Codurile deontologice ale tarilor democratice indeamna ziaristul la discretie in difuzarea numelui si chipului delincventului minor, iar unele legislafii statale au prevederi specifice in acest sens, cu exceptia omorurilor deosebit de grave si a altor delicte de importanta majora. Cum insa este dificil de stabilit interesul presei in asemenea situatii, si cum, de la stat la stat, e greu de creat o omogenitate de comportament juridic (spre care insa tinde Declaraia drepturilor copilului si alte recomandari transnationale), ramane insa la latitudinea institutiilor abilitate (politic, procuratura, justice) sa hotarasca daca in documentele si comunicatele emise de ele numele si imaginea vor putea sau nu sa fie folosite in materialele de presa. Daca in foarte multe state comportamentul presei cu privire la numele si imaginea victimelor de viol este reglementat prin interdictii clare (mereu contestate de jurnalisti prin caracterul public al

subiectului si prin caracterul public al proceselor si hotararilor definitive ale justitiei), nu acelasi lucru se intampla in ce priveste victimele catastrofelor. Adesea, victimele insele sau apartinatorii lor s-au plans si se plang ca un dezastru, un incendiu, o sinucidere etc, sunt nenorociri personale suficient de dureroase ca sa mai fie accentuate si de difuzarea lor publica. Pe de alta parte, presa protesteaza la randul ei, agitand si in aceste privinte stindardul - firesc - al interesului cu care opinia publica reactioneaza la situatii de acest fel. Intre cele doua extreme se cere insa stabilit un echilibru bazat pe bunul simt. Fireste, o catastrofa aviatica sau feroviara e de maxim interes. A filma insa, sau a fotografia in detaliu, trupuri macelarite ori carbonizate, a intervieva raniti care au nevoie de primul ajutor, a hartui rudele disperate sunt tot atatea atentate la adresa bunului simt, dand apa la moara acelora care acuza presa de vampirism. Mult mai presus de cuvantul legii, in mod firesc ambiguu in situatii in care e greu de impacat libertatea presei cu libertatea de a-i trai durerea in intimitate, ar trebui sa prevaleze in acest domeniu constiinta fiecaruia dintre slujitorii presei. i aici ca si in alte privine, pentru a se c onstitui in agent moral, jurnalistul ar fi suficient sa so intrebe pe sine o clipa: ,,daca mie mi s-ar fi intdmplat aa ceva, cum m-a simti vyzndu-mi durerea pe ecranul televizorului, sau in pagina a treia a ziarului de dimineata? Plecand de la principiul recunoasterii secretului medical, in mai toate tarile democratice chestiunile referitoare la starea sanatatii persoanei sunt considerate de domeniu privat, cu exceptia persoanelor publice, mai ales ale acelora implicate in viata politica. Este si acesta un domeniu in care presa e adesea incriminata, ori chiar subiect de procese pentru. ,,dezvaluirea de fapte jenante. La urma urmelor, ca si casa, ca si familia, propriul organism, sanatatea si maladia sunt ale fiecaruia din noi, nu ale comunitatii. Noi suntem cei care hotaram, in ultima instanta, daca si cati altii vor fi informati atunci cand suntem suferinzi, daca si cine are dreptul sa ne, vada astfel. Un exemplu celebru de proces de acest fel este eel intentat la sfarsitul anilor 70 de marele cantaret Jacques Brel revistei Paris Match. Dupa cajiva ani de absenta completa din viata publica, Brel a fost fotografiat la iesirea din sanatoriu, Paris Match publicand atat imaginea cat si un articolcomentariu asupra faptului ca Brel sufera de un cancer avansat. Procesul de violare a vietii private si publicitare a unor fapte jenante a fost castigat de Brel cu putina vreme inainte de a se stinge din viata. Mai importanta insa decat victoria minora de tribunal a fost insa, in cazul in speta, sensibilizarea opiniei publice prin scandalul creat: boala si moartea, chiar atunci cand e vorba despre celebritafi, ar trebui sa fie tratate cu respectul si discretia cuvenite, dandu-i fiintei care le suporta macar dreptul de a hotara singura asupra felului in care doreste sa le suporte. b) Modaliti de nclcare a vieii private A pune pe cineva intr-o falsa lumin presupune a interpreta incorect fapte reale, a adauga unor fapte reale alte fapte care n context par credibile dar nu sunt adevarate, a inlanui contextual cauze si consecine care par logice dar sunt imaginate, producand daune onoarei i respectabilitaii unei persoane. Cum se poate lesne observa, acest domeniu al legislatiei vieii private poate intrefera cu diverse alte delicte, ncepand de la calomnie, atunci cand demonstraia logica produsa de jurnalist nu poate fi probata pas cu pas, trecand prin ficionalizare, atunci cand reclamantul poate dovedi c o parte sau ntregul discursului jurnalistic e inventat, si sfarsind cu mai sus discutata dezvaluire de fapte jenante, atunci cind acestea pot fi demonstrate de reclamant ca nespacifice intregii sale personalitai. Cele mai banale si mai frecvente procese depunere intr-o falsa lumin se nasc din pricina unor comentarii inadecvate adaugate fotografiilor. LIr exemplu celebru este Gill vs. Heart Corporation i Gill vs. Curti; Publishing (1953) cand, n urma unei fotografii facute de renumitul fotograf Henri Cartier-Bresson, cei doi soi Gill, surprinsi imbratisai n faa casei de marcat a unui magazin ambulant de ingheata, au acuzat dou reviste care au reprodus fotografia. Fotografia fiind facuta intr-un loc public, fotograful nu a fost incriminat, in schimb publicaiile da, pentru comentarii. Harpers Bazar, proprietatea trustului Hearst, a fost achitata

din pricina ca judectorii nu au considerat ofensatoare fraza. Dac avem in vedere ca multe din materialele de presa provin din surse confidentiale, care implicit obligaia apararii privilegiului reporterului, deci imposibilitatea unei demonstraii ferme a autenticitatii faptelor relatate, vom inelege ca punerea intr-o lumina falsa poate constitui, in multe cazuri, o reala primejdie chiar pentru cel mai onest dintre ziariti. Desigur, respectand principiul comentat la inceput, cu privire la ansele invers proportionate de a catiga un proces de viaa privata (cu cat persoana e plasata mai aproape de centrul interesului public cu atat viaa sa privata e mai redusa), si in aceasta situate comportamentul justiiei n farile democratice tinde sa-l protejeze pe jurnalist. Din aceasta pricina, spre a nu reduce dreptul la libera exprimare a presei, pentru a catiga un proces de punere intr-o falsa lumin persoana publica reclamanta este aproape pretutindeni obligata sa demonstreze ea faptul ca eafodajul de fapte i opinii construit de ziarist este rau intenjionat; nu ziaristul este eel obligat sa-si probeze bunele intenii, in aceasta ordine de idei, un comentariu jurnalistic care pastreazain construcia dispursului sau marcile dubiului (e posibil, ,,se pare etc), i are-ca suport fapte reale (fie ca sursele sunt deschise, fie ca ele sunt confidenfiale), va induce in destinatar un anumit grad de precaufie, si va fi considerat de justice in limitele comentariului onest. Cele mai grave acuzajii de punere intr-o falsa lumina apar insa in situafia in care, prin distanfa dintre titlu i continut, sau prin substanja insi a relatarii se obine cu voie sau fara voie - un neadevar. Aceasta specie derivata a luminii false, numita fictionalizare, acopera o intreaga pleiada de practici jurnalistice, plecand de la simpla accentuare prin titlu a concluziei (im)probabile a unui articol si sfarsind cu inventarea, din lipsa de subiecte calde, a unei povesti imaginare difuzate ca adevrata. Desigur, nu numai lipsa legislatiei i practicii juridice e vinovata de dezvoltarea si perpetuarea unor ascmenea metode (altminteri clasice) de stimulare artificiala a interesului public. O vina infinit mai mare o poarta climatul insui al vietii sociale i politice, excesiv de polarizat, ca i indiferena autoritatilor fata de cazurile de coruptie investigate si dezvaluite de presa; cu atat aceasta indiferenja este resimtita si de public si de ziaristi ca un perete de nezdruncinat cu atat, in disperare de cauza, tendinta acestora din urma de a exagera, de a vedea pretutindeni coruptie i fals e mai mare. Asta nu inseamna, insa, ca jurnalistii romani nu au fost hartuiti i chiar nedrept pedepsiti - in procese intentate lor, aa cum lesne pot dovedi monitorizarile unor organizatii preocupate de sanatatea raporturilor dintre presa si organismul social. De fapt, insa, conjugarea unei legislatii s.chioape cu un mediu politic si social confuz confuzionat, dar cu un comportament jurnalistic inca scolaresc, au produs mai degraba o slabire a increderii cetateanului in cuvantul ,,celei de-a patra puteri, decat o intarire a credibilitatii acesteia. E si motivul pentru care un scandal de presa de tipul celui de la Ziua (1995-1996), implicandu-i pe Sorin Rosca Stanescu si Tana Ardeleanu intr-un proces cu presedintele tarii (acuzat a fi fost agent K. G. B), scandal care s-a concluzionat cu achitarea celor doi in recurs, ar trebui privit cu atentie maxima. In fond, nici presedintele Iliescu nu a obfinut reparatia morala in fata acuzatiei de colaborarea cu KGB, dar nici ziaritii acuzati nu au avut cum sa o probeze. Am putea exemplifica insa conjunctia lumina falsa - ficionalizare tot printr-un caz clasic, i anume Cantrell vs. Forest City Puhl, (1974). In urma prabuirii unui pod peste raul Ohio, au pierit 43 de persoane. Una din publicatiile locale a facut o serie de reportaje cu privire la familiile victimelor. La cateva luni dupa accident, un reporter si un fotograf care erau nsarcinai cu serialul au ajuns la locuinta vaduvei uneia dintre victime, dna Cantrell, unde, negasind-o pe stapana, i-au intervievat copiii, existand si un numar oarecare de imagini. Reportajul a aparut ulterior, exagerand evident saracia lucie a familiei si continand o sumedenie de informatii neadevarate, puse pe seama doamnei Cantrell, ca si cum reporterul ar fi discutat direct cu ea. Dupa un intreg circuit de procese, Curtea Suprema a hotarat ca plangerea vaduvei este intemeiata in ce priveste falsa lumina si fictionalizarea, dar 1-a scos din cauza pe fotograf, deoarece imaginile au fost considerate autentice. Reporterul si publicatia au fost obligate sa plateasca familiei Cantrell o despagubire de 60. 000 de dolari, suma pentru noi fabuloasa, justificata insa atat de multimea proceselor in circuit, cat si de faptul ca reclamanta nu era o persoana publica. Cel mai vechi element de drept al viefii private este cel referitor la publicitarea numelui si

imaginii: marturii cu privire la acest drept apar in common low-ul englez inca de la jumatatea secolului al XVII-lea. Total diferit de celelalte trei categorii discutate anterior, dreptul de publicitate al numelui si imaginii are un caracter mai degraba comercial decat unul de protecfie propriu-zisa a vietii personale. El interfereaza astfel intr-o anumita masura, cu teoria dreptului de autor, cu deosebirea ca aici nu avem de-a face cu produse ale unei activitati intelectuale, ci cu insasi fiinta umana, reprezentata vizual sau prin numele sau. Simultan cu dezvoltarea presei si mai ales cu cresterea importantei reclamei in economia interna a oricarui organism de presa, a devenit, spre sfarsitul secolului trecut, evident ca persoana umana trebuie protejata legal de primejdia ca, fara acordul sau, chipul si numele sa-i fie utilizate in scopuri comerciale ori propagandistice de catre intreprinderi, institutii sau alti cetafeni. Primele procese de acest gen au aparut, in Statele Unite, in anii 1902-1903. In pofida faptului ca judecarea lor civila se admiiea in orice tip de tribunal, pe baza compararii cu cazuri precedente, legislatia specifica s-a dezvoltat lent, confuz, cu mari zone de contradictie si ambiguitate de la stat la stat. In principiu insa, ca doctrina, toata lumea era de acord ca exploatarea chipului i numelui nu poate fi facuta fara acordul i fara beneficiile acceptate i primite de persoana in cauza, atat numele cat si imaginea reprezentand proprietati inviolabile ale acesteia. Pentru o mai buna intelegere a fondului problemei cat si a evolutiei sale in justitie, sa amintim cateva cazuri celebre. Dilema publicitarii numelui si imaginii ca drept personal ori ca drept de proprietate a produs, decenii la rand, decizii contradictorii in procese mai mult sau mai pufin celebre. Daca in privinta numelui lucrurile sunt mai putin confuze, mai toate legislative europene si americane admitand faptul ca posesiunea asupra numelui se transmite prin mos. tenire, oricate generatii s-ar scurge, cu simpla conditie a documentelor doveditoare, cu imaginea chestiunea nu e nici azi definitiv rezolvata. Curtea Suprema a Californiei a stabilit in 1979, in urma procesului intentat de sotia i fiul lui Bela Lugosi (celebrul Dracula din perioada filmului mut i a primului deceniu al filmului sonor) impotriva lui Universal Picture, imaginea unei persoane publice nu poate fi ,,mostenita de urmasi; ca atare comercializarea ei dupa dispariia fizica nu poate fi exclusiv administrata de familie, neintrand in aceeasi categoric ca dreptul de autor. i totusi, o serie intreaga de procese de acelasi tip au parte de decizii inverse in cazul ultracelebrului Elvis Priesley, a carui sotie a infiintat o fundatie (Factors) al carei obiect este ,,memoria, dar mai ales colectarea beneflciilor rezultate din drepturile de autor si publicitarea imaginii megastarului disparut. Totusi in 1980, piramida acestor procese ia sfarsit in urma conflictului dintre Factors si o alta fundatie apartinand municipalitatii orasului Memphis, leagan al marelui cantaret. Curtea de Apel a U. S. A. hotaraste si aici ca, dupa moarte, proprietatea asupra imaginii inceteaza. In ultimii cincizeci de ani, dreptul de publicitare s-a extins intr-un mod impresionant si asupra unor situatii mult mai complexe. Celebra cantareata si actrita de cinema Cher a dat in 1982 in judecata trustul Forum International in urma unui interviu pe care i-l luase unjuraalist liber profesionist. Cher acceptase interviul in speranta ca va fi publicat in revista US, dar ziaristul l-a putut vinde doar altor reviste, respectiv Star i Forum. Ambele l-au publicat cu titlui provocator: Exclusiv: Cher, viata mea, sotii mei i multii mei barbati. Curtea Suprema nu a cedat acuzelor actritei referitoare la caracterul ofensator al titlului, in schimb a penalizat revista Forum pentru publicitatea excesiva pe care a facut-o interviului, deoarece in campania promotional; New York Daily News publicase imaginea actritei, trimiterea la interviu si comentariul: ,,Sunt lucruri pe care Cher n-o sa le marturiseasca in People i niciodata in US. Dar va marturisi in Forum. Fara a putea tine propriu-zis loc pentru ansamblul lacunelor referitoare la protectia imaginii din legislatia romineasca, Legea dreptului de autor (8/1996) acorda (in mod oarecum paradoxal) un capitol unor chestiuni care nu se afla aparent deloc in relatie unele cu altele: Protecia portretului, a destinatarului corespondentei i a secretului sursei de informare. Acoperind doar intr-o masura foarte discutabila chestiunea dreptului la propria imagine, legea prevede ca nici autorul unui text nici editorii nu au dreptul de a publica imaginea unei persoane fara a

avea in prealabil acordul acesteia, ba chiar ca dreptul persoanei reprezentate in portret este mostenit de succesorii sai legali pe un termen de 20 de ani (art. 88, al. 1). Cum vedem, spre deosebire de practica juridica americana despre care vorbeam, legea romaneasca recunoaste deci mostenirea in chestiuni de imagine (de altfel nu e singurul caz in Europa). Exista insa mai multe exceptari de la obligatia acordului persoanei reprezentate. Libertatea presei presupune, n fapt, existenta a trei libertati definite ca atare n documentele cu vocatie internationala, ct si n cele nationale si regionale - libertatea informarii, a exprimarii si a comunicarii. Desi, cu mari exceptii, toate statele recunosc libertatea presei, consideram ca aceasta nu are materialitate dect n cazul n care sunt reunite urmatoarele elemente: 1. Independenta fata de guvern / putere politica; 2. Independenta fata de sursele de informatii; 3. Independenta fata de proprietari / detinatori; 4. Independenta fata de constrngerile interne; 5. Independenta fata de sursele de finantare; 6. Independenta fata de anuntatori; 7. Independenta fata de grupurile de presiune. n privinta independentei mass-media fata de guvern / putere, avem n vedere unul dintre cei mai importanti agenti de control capabili sa exercite constrngeri politice - executivul - alaturi de legislativ, justitie, alte institutii politice. Daca n celelaltetari foste comuniste, raportul dintre stat si presa a fost, ntr-o prima etapa, unul de tolerare, n Romnia acest proces s-a manifestat n mod exploziv, presa ignornd apartenenta sa la serviciul public odata cu prabusirea regimului comunist. Statul s-a aratat destul de conservator n materie de piata libera a MEDIA prin mentinerea monopolului asupra resurselor de materii prime (hrtie) si a retelei de difuzare nationala. Daca n relatia presa-putere politica se manifesta n general trei tipuri de raporturi - cooperare, conflict si negociere - n Romnia s-au nregistrat tensiuni mai ales datorita presiunilor financiare pe care redactiile le-au suportat. n conditiile absentei de pe piata a unor producatori privati de materii prime, ale refuzului autoritatilor de a liberaliza importurile, a reduce fiscalitatea si a privatiza reteaua nationala de difuzare, nu putem vorbi despre o independenta reala a presei fata de stat. 2. n ceea ce priveste independenta fata de sursele de informatii, facem precizarea ca desi, n general, presa se afla ntr-o dependenta relativa fata de sursele sale, starea de tranzitie a facut sa apara surse privilegiate de informatii. Autoritatile publice, institutiile de decizie, care desi au obligatia constitutionala de a fi transparente fata de opinia publica, deseori instituie monopol informational. ntre jurnalisti si surse exista, n principiu, trei tipuri de raporturi: asimilare (regimuri totalitare), asimilare partiala si independenta. Presa romana a cunoscut starea de asimilare totala pna n decembrie 1989, moment n care, contrar celor afirmate de mai multi cercetatori, nu trece la starea de independenta brusc, ci progresiv. Se nasc si se afirma, ca media independenta, cele nou aparute private. Deficientele de comunicare ale numeroaselor institutii publice, ce s-au nregistrat n ultimii ani, au urmatoarele explicatii: - desi s-au creat institutii specializate - birouri de presa - acestea nu au fost ncadrate cu competente, de unde frecventele nentelegeri cu comunitatea jumalisti1or; - nici unii, nici ceilalti nu au aderat, pe fondul carentelor de pregatire profesionala, la o etica a informarii; - situatiile de criza nu au fost gestionate n mod matur, prin negociere, ci prin instituirea de embargouri informationale reciproce sau unilaterale, pe perioade variabile. Amintim aici embargoul institutiei prezidentiale fata de cotidienele Evenimentul zilei si Ziua (1995), al unor ministere, cum ar fi cel al agriculturii fata de presa, precum si cel al redactiilor membre ale Clubului Roman de Presa fata de Senat (martie 1998) si de Camera Deputatilor (martie aprilie 1998).

Desi s-au nregistrat progrese importante n vederea fluidizarii circulatiei informationale, pna cnd institutiile publice nu se vor maturiza si nu vor face proba unor relatii firesti cu mass-media, continua sa se manifeste o dependenta, reala fata de aceste surse de informatii. 3. Desi cadrul juridic existent garanteaza libera initiativa, evolutia presei romnesti, din perspectiva detinatorilor puterii economice, releva supunerea ntreprinderii de presa unor interese politice si economice conjucturale. De aici o serie de ingerinte n politica editoriala a redactiilor, n sensul sustinerii acelor grupuri politice ale caror interese erau n concordanta cu cel al patronilor de presa. n acest context intra n joc relatia dintre editor si proprietar, n situatia n care este una si aceeasi persoana, a carui libertate de miscare este limitata de interese specifice, cu influenta directa asupra programului editorial. Jurnalistii se vad nevoiti, sa se integreze strategiei indicate, mai ales ca sunt foarte vulnerabili n absenta unor raporturi contractuale bine definite. Concedierile colective (Viitorul Romnesc - 1993) ca si demisiile colective (Romnia libera - 1994; Dreptatea si ZigZag - 1994 etc.) ale jurnalistilor nu au avut ca fundament altceva dect conflictele de interese, financiare si nonfinanciare. 4. Resursele financiare din publicitate sunt vitale pentru o ntreprindere de presa, iar ntrzierile nregistrate n domeniul reformelor economice si, implicit, absenta unei concurente reale au diminuat semnificativ sansele de a atrage fonduri. Este evidenta preocuparea editorilor de a nu promova discursuri critice fata de marii furnizori de publicitate si de a construi agenda jurnalisticatinnd seama de posibilele reactii ale acestora, ceea ce se traduce ntr-o limitare a editoriale. 5. Libertatea jurnalistilor de a exprima opinii care nu sunt ntotdeauna conforme cu cele ale proprietarului media, dar caretin de statutul lor profesional - constituie un indiciu al starii de sanatate a presei. Jurnalismul autentic prinde contur relativ greu ntara noastra datorita lipsei culturii profesionale - pe de o parte se manifesta tendinta detinatorilor media de a nivela opiniile jurnalistilor, iar pe de alta parte, jurnalistii nu au nteles ca a lucra la comanda intra n regulile profesiei, ca a respinge o relatare nseamna rigoare si nu neaparat cenzura. De aici si frecventele conflicte dintre diferitele trepte ale procesului de elaborare a produsului mediatic. 6. Libertatea este accesibila doar celor puternici din punct de vedere financiar, ori nca o parte din presa romneasca este dependenta de sursa de finantare. Aceasta presupune vulnerabilitate sporita din cauza faptului ca ntreprinderea de presa nu se poate autoadministra (nu produce profituri), ceea ce creeaza un sentiment de tolerati pentru jurnalisti, paralizant din perspectiva profesionala. Este evident ca n acest fel sporeste conformismul acestora, i face mai permisivi la indicatiile finantatorului si, n consecinta, mai putin liberi. Din cele prezentate rezulta faptul ca, desi presa romneasca este libera prin garantiile acordate de Constitutie, aceasta nu este n acelasi timp si independenta, iar dacatinem seama de limitele regimului liberal al presei n plina afirmare, consideram ndreptatita afirmatia potrivit careia libertatea presei ramne o metafora.

8) Morala si deontologia
Necesara, distinctia dintre cele 2 notiuni se impune din perspectiva sferei lor de cuprindere si aplicare. Morala, etica intima a fiecarui individ4 poate fi definita ca simtul datoriei bazat pe viziunea personala asupra lumii, pe experienta de viata, fiind considerata singura restrictie admisibila la adresa libertatii unui jurnalist. Deontologia, stiinta obligatiilor profesionale, datoreaza conceptul lui Jeremy (1748-1832), reprezentant al curentului utilitarist prin lucrarea sa Deontologia sau stiinta moralei. Provenind etimologic din 2 cuvinte grecesti: deon (ceea ce e just, convenabil) si logos (stiinta), deontologia inseamna a cunoaste ceea ce e just, moral. Deontologia tinde spre a fi inteleasa ca un set de reguli pe care un profesionist trebuie sa le respecte, fie ca acestea isi au originea in morala, fie ca isi au izvorul in reglementari tehnice. Prin modalitatile concrete de reglementare, deontologia contemporana tinde sa devina

judiciara, sa depinda de un proces de control si sanctiuni. Deontologia prin natura sa este o parte a moralei, in mod particular este morala care se aplica unei profesii, unei activitati umane, insa prin sfera de aplicare sfarseste adesea in domeniul dreptului, fiind liantul necesar intre dreptul profesional si morala profesionala, intr-o tendinta tot mai accentuata de a reduce rolul moralei si de a-l transforma in drept.

9) Piata, justitia si dentologia

In lucrarea sa, Dentologia mijloacelor de comunicare in masa, Claude Jean Bertrand subliniaza importanta liberei initiative pentru libertatea de informare si dezbatere, necesitati rezultate din experienta sovietica. La polul opus, Statele Unite unde televiziunea este controlata de piata, absenta unei concurente veritabile conduce la mediocritate. Exemplele oferite pledeaza pentru ideea ca piata in sine nu este suficienta pentru garantarea unei bune comunicari sociale, in absenta unei reglementari etatice lumea afacerilor nu se preocupa de deotologie. Reglementarile etatice sunt reprezentate de legile edictate de stat pentru ca mijloacele de comunicare sa asigure un serviciu pentru toate tipurile de public, fiind de asemenea chemate sa impiedice anumite practici. Pe langa rolul sau coercitiv si restrictiv reglementarile statale ofera si garantiile libertatii de exprimare, garantii afirmate si aparate si la nivel international (de exemplu: Conventia europeana a drepturilor omului). Cele 2 domenii, dreptul si deontologia nu trebuie confundate, anumite acte fiind condamnate atat de drept cat si de deontologie. Legile si reglementarile fixeaza un cadru in interiorul caruia fiecare practician.poate alege comportamente diverse. Deontologia traseaza un altul mai injust lasand posibilitatea alegerii care este facuta de individ conform parerilor sale personale5.
4

Bertrand, C-J, Deontologia mijloacelor de comunicare, Ed.Institutului European, 2000, p.45

p.43

5 Bertrand,C-J,op.cit,

Mijloacele de comunicare pot cauza prejudicii grave fara a incalca legea, unele acte autorizate de lege pot fi contrare deontologiei si totodata deontologia poate tolera acte ilegale: uzurparea identitatii pentru a dovedi un scandal care aduce o atingere grava interesului general. Aplicarea legii in materie de presa atrage numeroase pericole, - eficacitatea legii depinde de mediul social-politic, putand fi utilizata in mod diferit de cei aflati in acel moment la putere; toleranta poate alterna cu respectarea literei legii, astfel incat sa reduca la tacere opinia publica; anumite domenii (viata privata) sunt prost definite astfel incat o lege prea vaga sau prea.precisa. nu poate servi scopului pentru care a fost edictata; anumite atitudini sociale (fata de sexualitate) evolueaza astfel incat legea risca sa inghete o norma devenita desueta.

10)Coduri: tipuri, interpretare si aplicare 1. Obiective si istoric

Indiferent ca se numeste cod etic, al onoarei, de conduita sau charta a jurnalistilor, reguli de conduita sau declaratie de principii, adoptarea acestuia nu inlatura insuficienta si nici pericolele nerespectarii sale, intrucat codul etic isi va dovedi utilitatea in momentul in care jurnalistul, subiectului caruia i se adeseaza poseda un simt moral. Claude Jean Bertrand sublinia importanta si obiectivele codului deontologic: codul informeaza publicul asupra profesiei, semnaleaza faptul ca acesta are reguli de conduita, ii sporeste credibilitatea, protejeaza clientul, creaza si solidaritatea in interiorul grupului, mentine prestigiul profesiei. Prin emiterea valorilor si principiilor unanim recunoscute Codul ofera un sentiment de securitate, evitand totodata interventia statului. Din punct de vedere istoric, codurile s-au multiplicat la inceputul sec.XX sub efectul miscarilor progresiste care denuntau abuzurile capitalismului salbatic in presa. In 1896 jurnalistii polonezi din Galitia si-au redactat o lista de obligatii si au constituit un tribunal al onoarei. In 1910, o asociatie a presei din Kansas, S.U.A. a adoptat un cod privitor la editori si directori,

urmand ca in 1924, 6 cotidiene sa aiba propria carta. Primul cod national a fost cel francez: Charta indatoririlor apartinand sindicatului national al jurnalistilor francezi adoptata in 1918, primul cod international fiind cel din 1926, cel al Asociatiei interamericane a presei. Codul onoarei a fost adoptat in 1939 de Federatia internationala a jurnalistilor. Sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, a determinat o aparitie peste tot in lume a codurilor deontologice. O.N.U. a incercat adoptarea unui cod, refuzat insa de organizatiile profesionale. Urmatorul val de interes pentru normele deontologice s-a remarcat in cadrul Unesco la inceputul anilor 70 si ulterior dupa razboiul din Golf (1991).

2. Tipuri de clauze
Desi codurile deontologice prin principiile enuntate vor varia in functie de cultura unei natiuni, regimul politic, ele neputand fi identice in tarile liberale si in tarile comuniste, musulmane sau budiste, cu toate acestea in continutul acestora se vor regasi cateva reguli fundamentale. Continutul unui cod sintetic ar putea fi rezumat la: -Valori fundamentale *sa respecti viata; *sa promovezi solidaritatea intre oameni; -Reguli morale generale *sa nu minti; *sa nu-ti insusesti bunurile altuia; *sa nu provoci simtul suferinta; -Principii jurnalistice *sa fii competent; *sa nu faci nimic care sa diminueze increderea publicului fata de mijloacele de comunicare; *sa ai o viziune larga si profunda asupra informarii; *sa oferi o imagine exacta, completa si inteligibila despre actualitate; *sa deservesti toate grupurile; *sa stimulezi comunicarea, intelegerea intre oameni; *sa acoperi si sa promovezi drepturile omului si democratia; *sa contribui la armonia societatii. Clasificarea clauzelor normelor deontologice cunoaste mai multe criterii:

- Dupa natura regulilor:

1. reguli ideale: scopul spre care profesionistii trebuie sa tinda (sa nu accepte misiuni contrare deontologiei, sa prezinte intotdeauna mai multe puncte de vedere, sa lupte pentru apararea drepturilor omului etc.). 2. reguli generale: reguli valabile pentru toti cetatenii (sa nu falsifice in mod voluntar o informatie, sa nu accepte avantaje financiare privind publicarea sau nepublicarea unui articol etc.). 3. reguli privitoare la exceptii: reguli pe care un mijloc de comunicare le poate neglija cand serveste interesului public, cand dezvaluie comportamente antisociale etc.). 4. reguli controversate: mijloacele de comunicare trebuie sa puna in discutie tot ceea ce vine de la nivel guvernamental (S.U.A.)sau trebuie sa nu procedeze la atacuri nejustificate la adresa inaltilor functionari (Coreea), redatorii-sefi sunt responsabili de actele jurnalistilor din subordine sau jurnalistul nu trebuie sa arunce responsabilitatea textelor asupra superiorului.

- Dupa functiile mijloacelor de comunicare

1. sa observe ceea ce se petrece in jur: jurnalistul nu trebuie sa cedeze nici unei presiuni care urmareste sa influenteze selectia sau prezentarea stirilor. 2. sa ofere o imagine asupra lumii: jurnalistul trebuie sa ofere o imagine exacta a acesteia, sa nu provoace xenofobie, rasism etc. 3. sa serveasca drept forum: prin intermediul media sa realizeze comunicare sociala, astfel incat este necesara prezentarea punctelor de vedere diverse asupra problemelor de actualitate,

diversele grupuri trebuind sa poata sa se exprime sau sa raspunda atunci cand sunt implicate. 4. sa transmita cultura/sa distreze. 5. sa vanda: este interzisa eliminarea, destorsiunea, inventarea stirilor pentru a face pe placul ofertantilor de publicitate.

- In functie de aria de actiune a regulilor

1. reguli proprii anumitor mijloace de comunicare: desi cele mai multe reguli vizeaza jurnalismul scris, acestea sunt recomandabile tuturor categoriilor de mijloace de comunicare in masa: radio-televiziune publica, radio-televiziune comerciale, presa de tip magazin, edituri etc. 2. reguli privind un sector de actualitate: anumitor categorii ce se impun un ansamblu de reguli specifice: jurnalistii financiari, reporteri sportivi, reporteri care realizeaza anchete. In aceasta categorie, exista 3 sectoare care fac obiectul unei atentii deosebite: terorismul (sa fii discret, rece, prudent, in ceea ce priveste zvonurile , sa emita reportaje in direct), faptele diverse (sa nu precizeze trasaturile acuzatului, numele minorilor acuzati de infractiune, nu trebuie aduse prejudicii victimelor sau autorilor involuntari) si procesele (trebuie respectat dreptul la un proces echitabil , jurnalistul trebuie sa explice bine termenii juridici, sa nu publice nimic din ceea ce ar putea influenta un tribunal). 3. reguli specifice anumitor tari: ce decurg din mostenirea culturala, gradul de dezvoltare economica, structura mijloacelor de comunicare (ex.: in timpul Razboiului rece, codul austriac recomanda foarte multa prudenta in relatarile despre tarile cu regim politic totalitar pentru a proteja persoanele care traiau acolo, in tarile scandinave se pune accent pe respectarea drepturilor omului- trebuie sa se evite mentionarea sinuciderilor, etc.).

- Dupa categoria profesionistilor

1. reguli doar pentru patroni: managerul unui mijloc de comunicare in masa trebuie sa separe strict interesele sale jurnalistice de cele comerciale, nu trebuie sa omita anumite informatii , nici sa dea altora o importanta indusa de un scop politic. 2. reguli numai pentru jurnalisti: sa ramana.neutri, sa fie onesti, sa evite conflictele de interese, sa nu se foloseasca de calitatea de jurnalist pentru a obtine un avantaj personal. Pentru jurnalistul financiar sa nu utilizeze in profitul lor , informatii financiare primite in cursul activitatii inainte de a fi publicate, sa nu incerce in interes personal sa faca sa creasca sau sa scada cursul la bursa prin articolele lor.

- In functie de responsabilitatea specifica

1. fata de colegii sai: sa lupte pentru drepturile jurnalistilor, sa fraternizeze cu ceilalti jusrnalisti, sa nu-si insuseasca ideile, datele apartinand altora si sa-si ajute colegii in dificultate. 2. fata de surse: sa vegheze la exactitatea fiecarui cuvant utilizat, sa nu publice o informatie care i-a fost data cu conditia ca ea sa nu fie facuta publica in atribuire, sa-si exercite spiritul critic fata de informatori, sa nu se lase manipulat. 3. fata de persoanele controversate: nu trebuie sa se lanseze in acuzatii daca ele nu servesc binelui public, nu trebuie sa utilizeze dreptul de a informa in scopul de a prejudicia persoane, grupuri din punct de vedere fizic, moral, intelectual, etc. 4. fata de utilizatori: jurnalistul nu trebuie sa cauzeze prejudicii beneficiarului, sa nu socheze constiinta morala a grupului, sa nu satisfaca curiozitatea publicului in loc sa-i serveasca interesele, sa nu cultive imoralitatea, indecenta sau vulgaritatea.

- In functie de stadiul operatiunilor

1. obtinerea informatiei: sa nu inventeze informatia, sa nu utilizeze mijloace necinstite. pentru obtinerea informatiei, sa nu plateasca informatia martorilor oculari sau criminalilor, sa nu utilizeze mijloace coercitive. 2. selectia: trebuie inlaturate zvonurile, informatiile neverificate, comunicatele atasatilor de presa, nu trebuie emisa informatie prin tergiversari, sub presiuni interne sau actiune, directe sau indirecte; selectia.trebuie facuta dupa importanta, utilitatea informatiei si nu de curiozitatea unei mase subeducate.

3. prezentarea: sa nu-si amestece faptele si comentariile , sa prezinte mai multe puncte de vedere, sa se indice sursele, sa se semnaleze daca este vorba de informatii nesigure, de fotografii trucate, sa se puna titluri si sa se compuna rezumate care corespund continutului articolului, sa se evite descrierile inutil socante, ale executiilor, accidentelor etc. 4. dupa publicare: acordarea dreptului la replica, uneori reglementat legal; in cazul existentei unei plangeri trebuie efectuata o ancheta si in cazul esecului trebuie publicate erate si scuzele. 3.2. Codurile mijloacelor de comunicare destinate divertismentului Deontologia nu poate fi identica cu cele 2 sectoare: jurnalism si divertisment; dialoguri inventate, amestec de personaje, de evenimente reale si fictive toate acceptabile intr-o piesa, sunt de neconceput intr-o informare asupra realitatii. Si in acest sector al divertismentului se regasesc prescriptii asemanatoare referitoare la rasism, ura, violenta. Codul radio-televiziunii americane, NAB stipuleaza ca este interesul televiziunii sa inoveze, sa stimuleze creativitatea, sa trateze marile probleme morale si sociale. Divertismentul mediatic trebuie sa promoveze demnitatea si fraternitatea, valorile vietii umane, evita termenii care incita la dispret fata de rasa, religie, nationalitate, sa nu stimuleze instinctele primare, sa nu prezinte o fictiune ca si cum ar fi vorba de o realitate, sa nu ridiculizeze legea etc. 3. Interpretarea si aplicarea codurilor. Regasindu-se la cele 2 niveluri: fundamental si cotidian, deontologia nu poate prevedea toate cazurile (situatiile in care trebuie sa actioneze jurnalistul, adesea facandu-se apel la bunul simt sau la simtul moral al fiecaruia. Codurile deontologice cer un complement: formarea deontologica a jurnalistilor care trebuie antrenati in rezolvarea problemelor cotidiene si sa experimenteze pe teren pentru a adapta dispozitiile deontologiei la situatiile din teren.

11)Rezolutia 1003/1993 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei cu privire la etica ziaristica si Rezolutia 1215/1993 cu privire la etica ziaristica
In spatiul european, principiile eticii ziaristice au fost afirmate si enuntate prin rezolutiile 1003/1993 si 1215/1993 ale Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, adoptate pentru Romania prin H.G.25/1994, publicate in M.Of.265 din 20.09.1994. Grupate in 6 puncte principale: Informatie si opinii, dreptul la informatie ca un drept fundamental al omului-editori, patroni si ziaristi, functia ziaristului si activitatea sa etica, statutul redactiei ziaristice, situatii de conflict si cazuri de protectie speciala, etica si autocontrolul in ziaristica, cele 38 de articole ale rezolutiei 1003/1993 afirma principii ale ziaristicii recomandate a fi aplicate de cei care practica aceasta meserie in Europa. Redam in continuare textul integral al celor 2 rezolutii. Rezolutia 1003/1993 *Informatii si opinii 1. In afara drepturilor si obligatiilor legale, stipulate in legislatia de specialitate, mijloacele de informare in masa au o raspundere morala fata de cetateni si de societate, raspundere care trebuie scoasa in evidenta mai ales in momentul actual, cand informatia si comunicarea joaca un rol de mare importanta in ceea ce priveste ata formarea atitudinii individuale a cetateanului, cat si evolutia societatii si a vietii democratice. 2. Profesia de ziarist implica drepturi si obligatii, libertati si responsabilitati. 3. Principiul de baza al oricarei evaluari etice a ziaristicii este ca trebuie facuta o distinctie clara intre stiri si pareri, evitandu-se orice confuzie intre acestea. Stirile sunt informatii, adica fapte si date, in timpce opiniile exprima ganduri, idei, convingeri sau judecati de valoare ale mijloacelor de informare in masa, editorilor sau ziaristilor. 4. Stirile trebuie difuzate cu respectarea adevarului, dupa ce au fost efectuate verificarile de rigoare, prezentarea, descrierea sau naratiunea fiind facute intr-un mod impartial. Zvonurile nu trebuie confurndate cu stirile. Titlurile si rezumatele stirilor trebuie sa reflecte cat mai fidel continutul faptelor

si al datelor prezentate. 5. Exprimarea opiniilor poate consta in reflectii sau comentarii asupra unor idei generale sau in observatii privind informatii avand legatura cu evenimente concrete. Desi opiniile sunt inevitabil subiective si, prin urmare, nu pot si nu trebuie supuse criteriului adevarului, ele trebuie totusi exprimate intr-o maniera onesta si scritica. 6. Opiniile exprimate sub forma de comentarii ale unor evenimente sau actiuni cu referinta la persoane sau institutii nu trebuie sa nege sau sa ascunda in mod intentionat fapte sau date reale. *Dreptul la informatie ca drept fundamental al omului-editori, patroni si ziaristi 7. Activitatea mijloacelor de informare in masa este una de mediere; ele presteaza servicii de informare si drepturile de care se bucura in ceea ce priveste libertatea informatiei sunt in functie de destinatari, adica de cetateni. 8. Informatia este un drept fundamental, evidentiat in jurisprudenta Comisiei Europene si a Curtii Europene pentru Drepturile Omului in legatura cu art.10 al Conventiei europenne a drepturilor omului si recunoscut ca atare in art.9 al Conventiei europene privind canalele de televiziune transnationale, precum si in toate constitutiile democratice. Este un drept al cetateanului, care are prin urmare, si dreptul de a cere ca informatia furnizata de ziaristi sa fie transmisa cu respectarea adevarului, in cazul stirilor, si in mod onest, in cazul opiniilor, fara nici o interventie exterioara, fie din partea autoritatilor publice, fie din partea sectorului privat. 9. Autoritatile publice nu trebuie sa se considere proprietari ai informatiei. Reprezentativitatea acestor organe este baza legala a eforturilor vizand garantarea si dezvoltarea pluralismului in cadrul mijloacelor de informare in masa si crearea conditiilor necesare pentru exercitarea libertatii de expresie si a dreptului la informare, cenzura fiind exclusa. Sunt aspecte de care Comitetul Ministrilor este constient, astfel cum dovedeste Declaratia sa privind libertatea expresiei si informatiei, adoptata la 29 aprilie 1982. 10. Trebuie avut in vedere faptul ca ziaristica se sprijina pe mijloacele de informare in masa, care, la randul lor, au la baza o structura de intreprindere in cadrul careia trebuie facuta distinctia intre editori, patroni si ziaristi. In acest sens, pe langa libertatea mijloacelor de informare in masa, trebuie asigurata si protejata de presiuni interne libertatea in cadrul mijloacelor de informare in masa. 11. Companiile care isi desfasoara activitatea in domeniul informatiei trebuie sa fie agenti socio-economici cu caracter special, ale caror obiective patronale trebuie sa tina seama de necesitatea de a asigura exercitarea unui drept fundamental. 12. Organizatiile respective trebuie sa asigure o totala transparenta in materie de proprietate si gestiune a mijloacelor de informare, astfel incat cetatenii sa cunoasca exact cine sunt proprietarii si ce interese economice au in legatura cu mijloacele de informare in masa. 13. In cadrul acestor organizatii, editorii si ziaristii trebuie sa coabiteze, tinand seama de faptul ca respectul legitim fata de orientarea ideologica a editorilor sau patronilor este limitat de imperativul absolut al corectitudinii, in cazul stirilor, si al onestitatii, in cazul opiniilor. Este un element esential al respectarii dreptului fundamental al cetatenilor la informatie. 14. Consecinta acestor imperative este necesitatea dea intari garantiile libertatii de expresie a ziaristilor, pentru ca ei sunt aceia care, in ultima instanta, transmit informatia. In acest sens trebuie precizat si dezvoltat cadrul legal al clauzei de contiinta si al secretului profesional fata de sursele confidentiale si, in acelasi timp, puse de acord prevederile legislatiei nationale in acest domeniu, pentru ca acestea sa poata fi aplicate in cadrul mai larg al spatiului democratic eurpean. 15. Nici editorii, nici patronii, nici ziaristii nu trebuie sa considere ca informatia este un bun personal. Organizatiile care se ocupa de difuzarea informatiei nu trebuie sa o trateze ca pe o marfa, ci ca pe un drept fundamental al cetateanului. In consecinta, nici calitatea informatiilor sau opiniilor, nici substanta acestora nu trebuie exploatate in scopul de a spori numarul de cititori sau de a largi audienta si, prin urmare, veniturile publicitare. 16. Orice informatie conforma imperativelor etice necesita o tratare a beneficiarilor ei ca persoane si nu ca masa. *Functia ziaristului si activitatea sa etica

17. Informarea si comunicarea, sarcini de care se achita ziaristul prin intermediul mijloacelor de informare in masa, beneficiind de sprijinul deosebit al noilor tehnologii, joaca un rol determinant in evolutia individului si a societatii. Sunt elemente indispensabile ale vietii democratice, deoarece garantarea participarii cetatenilor la viata publica este o conditie a dezvoltarii plenare a democratiei. Aceasta participare nu ar fi posibila daca cetatenii nu ar primi informatiile necesare despre viata publicape care mijloacele de informare in masa au datoria sa le difuzeze. 18. Importanta informatiei, in special a stirilor transmise de radio si televiziune, in domeniul culturii si educatiei a fost subliniata in Recomandarea nr.1067 a Adunarii. Impactul informatiei asupra opiniei publice tine de domeniul evidentei. 19. Ar fi gresit sa se traga de aici concluzia ca mijloacele de informare in masa reprezinta opinia publica sau ca trebuie sa inlocuiasca functiile specifice ale autoritatilor publice sau ale institutiilor cu caracter educativ sau de cultura, cum ar fi scolile. 20. Acestea ar echivala cu o transformare a mijloacelor de informare in masa si a ziaristicii in puteri sau contraputeri (mediocratia), fara insa ca acestea sa reprezinte sau sa fie supuse controlului democratic, asa cum sunt autoritatile publice, si fara ca sa dispuna de cunostintele de specialitate ale institutiilor culturale sau educationale de resort. 21. Prin urmare, ziaristica nu trebuie sa denatureze informatia adevarata, impartiala si opiniile oneste, nici sa le exploateze in scopuri proprii, intr-o incercare de a crea sau modela opinia publica, deoarece legitimitatea sa se bazeaza pe respectul efectiv al dreptului fundamental al cetatenilor la informatie, ca parte a respectului pentru valorile democratice. In acest sens, legitimitatea ziaristicii investigative depinde de adevarul si corectitudinea informatiei si a opiniilor exprimate si este incompatibila cu campaniile ziaristice organizate pornind de la pozitii prestabilite si interese particulare. 22. In redactarea informatiilor si a opiniilor, ziaristii trebuie sa respecte principiul prezumtiei de nevinovatie, in mod special in cazurile in care sunt in curs de judecata, si sa se abtina de la formularea de verdicte. 23. Trebuie respectat drepturile cetatenilor la viata privata. Persoanele care detin functii publice au dreptul la viata lor particulara sa fie aparata, cu exceptia acelor cazuri in care viata lor particulara are un efect asupra vietii publice. Faptul ca o persoana detine o functie publica nu inseamna ca poate fi privata de dreptul la viata particulara. 24. Incercarea de a realiza un echilibru intre dreptul la respectarea vietii private, consacrat in art.8 al Conventiei europene a drepturilor omului, si libertatea de expresie, stipulata in art.10, este amplu ilustrata de jurisprudenta recenta a Comisiei Europene si a Curtii Europene pentru Drepturile Omului. 25. In ziaristica scopul nu scuza mijloacele;informatia trebuie obtinuta prin mijloace legale si etice. 26. La cererea persoanelor interesate, mijloacele de informare in masa trebuie sa rectifice, prin mijloace informative adecvate, automat si urgent, furnizand toate informatiile si opiniile care s-au dovedit false sau eronate. Legislatia nationala trebuie sa prevada sanctiuni adecvate si, acolo unde este cazul, despagubiri. 27. Pentru a armoniza aplicarea si exercitarea acestui drept in statele membre ale Consiliului Europei, trebuie puse in aplicare Rezolutia nr.(74)26 privind dreptul la replica-Pozitia individului in raport cu presa-adoptata in Comitetul Ministrilor la 2 iulie 1974, precum si prevederile pertinente ale Conventiei europene privind canalele de televiziune transnationale. 28. Pentru asigurarea calitatii muncii si independentei ziaristilor, acestia trebuie sa aiba un salariu corespunzator si sa beneficieze de conditii si instrumente de lucru adecvate. 29. In relatiile pe care ziaristii, in exercitarea profesiei, le intretin cu autoritatile publice sau cu diverse sectoare economice, acestia trebuie sa evite orice coniventa de natura sa afecteze independenta sau impartialitatea exercitarii profesiei lor. 30. Ziaristii nu trebuie sa confunde subiectele controversate sau senzationale cu subiectele importante din punct de vedere informativ. In exercitarea profesiei lor, acestia nu trebuie sa aiba ca

scop principal dobandirea prestigiului si a influuentei personale. 31. Avand in vedere complexitatea procesului de difuzare a informatiei, care se bazeaza din ce in ce mai mult pe folosirea noilor tehnologii, pe rapiditate si capacitate de sintetizare, ziaristii trebuie sa aiba o pregatire profesionala adecvata. *Statutul redactiei ziaristice 32. In cadrul organizatiilor care se ocupa de difuzarea informatiilor, editorii, patronii si ziaristii trebuie sa coabiteze. In acest scop, trebuie elaborat statutul personalului ziaristic, care sa reglementeze relatiile profesionale intre ziaristi, editori si patroni in cadrul mijloacelor de informare, independent de normele obisnuite privind relatiile de serviciu. Acest statut poate prevedea crearea de comitete de redactie. *Situatii de conflict si cazuri de protectie speciala 33. In cadrul societatii apar uneori situatii tensionate si conflictuale ca efect al terorismului, discriminarii fata de minoritati, xenofobiei sau razboiului. In astfel de situatii, mijloacele de informare in masa, au obligatia morala de a apara valorile democratice; respectul pentru demnitatea umana, rezolvarea problemelor prin mijloace pasnice, in spiritul tolerantei; prin urmare, au obligatia sa se opuna violentei si incitarii la ura si confruntare, respingand orice discriminare bazata pe criterii de cultura, sex sau religie. 34. Nimeni nu trebuie sa ramana neutru fata de apararea valorilor democratice. In acest scop, mijloacele de informare in masa trebuie sa joace un rol major in prevenirea tensiunilor si sa incurajezeintegerea, toleranta si increderea reciproca intre diferitele comunitati in regiunile aflate in conflict, astfel cum a procedat secretarul general al Consiliului Europei, incurajand adoptarea de masuri de incredere in fosta Iugoslavie. 35. Luand in considerare influenta deosebita a mijloacelor de informare in masa si in special, a televiziunii, asupra sensibilitatii copiilor si tinerilor, trebuie sa se evite difuzarea de emisiuni, mesaje sau imagini care exalta violenta, exploatarea sexului sau depravarea, precum si folosirea deliberata a unui limbaj nepotrivit. *Etica si autocontrolul in ziaristica 36. Avans in vedere conditiile si principiile de baza enumerate mai sus, mijloacele de informare in masa trebuie sa se angajeze sa respecte in mod riguros principiile etice care garanteaza libertatea expresiei si dreptul fundamental al cetatenilor de a primi informatii adevarate si opinii oneste. 37. Supravegherea aplicarii acestor principii necesita crearea de organisme sau mecanisme de autocontrol formate din editori, ziaristi, asociatii ale utilizatorilor mijloacelor de informare in masa, specialisti din mediile universitare si judecatoresti;acestia vor avea sarcina de a elabora rezolutii privind respectarea perceptelor etice de catre ziaristi, rezolutii pe care mijloacele de informare in masa se vor angaja sa le publice. Aceste masuri vor ajuta cetateanul, care are dreptul la informare, sa emita judecati critice asupra activitatii ziaristului si a credibilitatii sale. 38. Organismele sau mecanismele de autocontrol, asociatiile de utilizatori ai mijloacelor de informare in masa si departamentele universitare de resort vor publica anual rezultatele cercetarilor efectuate de posteriori in ceea ce priveste corectitudinea informatiilor difuzate de mijloace care va da cetatenilor masura valorii etice a fiecarui mijloc de informare in masa sau a fiecarei sectiuni a unui mijloc de informare, chiar si a fiecarui ziarist. Masurile corective luate in considerare vor contribui, in acelasi timp, la ridicarea nivelului la care este practicata profesia de ziarist. Rezolutia 1215/1993 1. Adunarea reaminteste activitatile sale in domeniul mass-media si in special Rezolutia sa nr.428 (1970) privind mijloacele de comunicare in masa si drepturile omului, ca si Recomandarea sa nr. 963 (1983) privind mijloacele culturale si de educare in vederea reducerii violente. 2. Ca urmare a criticilor suferite de mass-media in timpul razboiului din Golf, Comisia pentru cultura si educatie a organizat o audiere parlamentara privind etica ziaristicii, pe data de 26 iunie 1990, la Helsinki, in cursul careia au fost exprimate o serie de ingrijorari. 3. Incepand din anul 1970, Adunarea Parlamentara, dar si alte instante ca Parlamentul

European (Rezolutia din 16 septembrie 1992 privind concentrarea mijloacelor de comunicare in masa si pluralismul opiniilor), au cerut elaborarea unor coduri deontologice ale ziaristicii. Totusi, prevederile deja existente in acest domeniu nu au un ecou international indeajuns de extins, eficacitatea lor practica ramanand deci foarte limitata. 4. Reprezentantii diferitelor state membre ale Consiliului Europei beneficiaza din ce in ce mai mult de aceleasi surse de informare in cadrul unui spatiu informativ european comun. 5. In consecinta, Adunarea recomanda Comitetului Ministrilor: - sa invite guvernele statelor membre sa vegheze ca legile sa garanteze organizarea mijloacelor publice de informare, astfel incat sa asigure neutralitatea informatiilor, pluralismul opiniilor si egalitatea sexelor, ca si dreptul de raspuns al fiecarui cetatean care a facut obiectul unei alegatii; - sa studieze, in colaborare cu organizatiile nonguvernamentale, ca de exemplu Federatia Internationala a Ziaristilor (F.I.J.),posibilitatea stabilirii, in cadrul Consiliului Europei, a unui mecanism european de informare care sa beneficieze de reprezentativitatea internationala pe care acestea o implica, care sa rezulte, daca este posibil, din organele si mecanismele de autocontrol nationale corespunzatoare, avand un mod de functionare si un rol similare; - sa promoveze crearea de asociatii ale beneficiarilor de mijloace de informare si sa incurajeze scolile sa creeze un sistem de invatare a utilizarii mijloacelor de informare; - sa adopte o declaratie privind etica ziaristicii, conform liniilor directoare ale Rezolutiei nr.1003 (1993),si sa promoveze aplicarea acestor principii pe baza in statele membre ale Consiliului Europei.

12)Codul deontologic al riaristilor adoptat de Clubul Roman de Presa

Clubul roman de presa, organizatie nonguvernamentala, cu personalitate juridica infiintat in 1998 si reprezentand peste 40 de case editoriale cuprinzand cele mai importante institutii mass-media nationale a propus introducerea unui cod etic al ziaristilor si instituirea unui Consiliu de onoare care sa urmareasca respectarea normelor deontologice. Dupa definirea profesiei de ziarist in persoana celui care are drept ocupatie principala si retribuita.presa, posesoare a unei carti de presa recunoscuta de una din organizatiile profesionale, respectiv reporter, redactor, fotoreporter, grafician de presa, secretar de redactie, sef sectie, redactor sef sau adjunct cu o vechime minima in presa de 1 an, Codul deontologic al ziaristului enunta in cele 10 articole ale sale drepturile si obligatiile ziaristului, sintetizandu-le in buna masura pe cele cuprinse in prevederile internationale mentionate. Codul deontologic este insotit de o anexa recomandare vizand neacordarea dreptului la replicain aplicarea dispozitiilor art.10 al codului. Articolul 1 Ziaristul are datoria primordiala de a relata adevarul, indiferent de consecintele ce le-ar putea avea asupra sa, obligatie ce decurge din dreptul constitutional al publicului de a fi corect informat. Artcolul 2 Ziaristul poate da publicitatii numai informatiile de a caror veridicitate este sigur, dupa ce in prealabil le-a verificat, de regula, din cel putin 2 surse credibile. Articolul 3 Ziaristul nu are dreptul sa prezinte opiniile sale drept fapte. Stirea de presa trebuie sa fie exacta, obiectiva si sa nu contina pareri personale. Articolul 4 Ziaristul este obligat sa respecte viata privata a cetatenilor si nu se va folosi de metode interzise de lege pentru a obtine informatii sau imagini despre acestea. Atunci cand comportamentul privat al uno personalitati publice poate avea urmari asupra societatii, principiul neintruziunii in viata privata ar putea fi eludat. Minorii si bolnavii aflati in situatii dificile si victimele unor infractiuni beneficiaza de pastrarea confidentialitatii identitatii. Se va mentiona rasa, nationalitatea, apartenenta la o anumita minoritate (religioasa, ligvistica,

sexuala) numai in cazurile in care informatia publica se refera la un fapt strict legat de respectiva problema. Ziaristul va evita detalierea unor vicii sau a unor elemente morbide legate de crime. Artcolul 5 Ziaristul va da publicitatii puntele de vedere ale tuturor partilor implicate in cazul unor pareri divergente. Nu se vor aduce acuzatii fara sa se ofere posibilitatea celui invinuit sa-si exprime punctul de vedere. Se va avea in vedere respectarea principiului prezumtiei de nevinovatie, astfel incat nici un individ nu va fi catalogat drept infractor pana cand o instanta juridica nu se va pronunta. Se va evita publicarea comentariilor si luarilor de pozitie asupra unor cauze aflate pe rol in justitie. Acestea nu exclude relatarile obiective asupra faptelor in evolutia lor. Ziaristul nu se substituie institutiilor si puterilor publice. Articolul 6 Ziaristul va pastra secretul profesional privind sursele informatiilor obtinute confidential. Este la latitudinea propriei sale constiinte sa respecte confidentialitatea surselor, chiar si in fata justitiei. Confidentialitatea surselor de informatii este garantata de reglementarile internationale la care Romania este parte. Articolul 7 Ziaristul are responsabilitatea civica de a actiona pentru instaurarea justitiei si dreptatii sociale. In cazurile in care are stiinta de abuzuri sau de incalcari ale legilor, potrivit clauzei de constiinta, ziaristul are dreptul de a refuza orice ingerinta care sa-i influenteze decizia. Ziaristul are de asemenea dreptul de a refuza orice text de prezentare falsa a datelor si faptelor. Ziaristul are dreptul de a fi informat, la angajare, asupra politicii editoriale a institutiei mass-media. Articolul 8 In exercitarea profesiei si in relatiile pe care le intretine cu autoritatile publice sau cu diverse societati comerciale, ziaristului ii sunt interzise intelegeri care ar putea afecta impartialitatea sau independenta sa. Nu trebuie acceptate nici un fel de privilegii, tratamente speciale, cadouri sau favoruri care pot compromite integritatea ziaristului. Pentru a evita conflictele de interese, se recomanda ca ziaristul sa nu fie membru al vreunui partid politic. Articolul 9 Ziaristul care ditorsioneaza intentionat informatia, face acuzatii nefondate, plagiaza, foloseste neutorizat folografii sau imagini tv si surse ori calomniaza savarseste abateri profesionale de maxima gravitate. Articolul 10 Ziaristul si redactia au datoria de a face corectiile necesare in cazul in care , din vina lor, vor fi date publicitatii informatii inexacte. In asemenea cazuri, institutia respectiva de presa are obligatia de a publica/difuza , in termen de 5 zile , pentru publicatiile cotidiene, agentiile de stiri, posturile de televiziune si radio, si in proxima aparitie, pentru publicatiile periodice, dreptul la replica al reclamantului, ca forma esentiala de reparare a prejudiciului adus acestuia. In cazul in care o publicatie refuza publicarea dreptului la replica, partea vatamata se poate adresa Consiliului de Onoare al CRP. In baza acestei sesizari, Consiliul de Onoare se va adresa publicatiei, cotidianului, agentiei de stiri, postului de radio si televiziune in cauza si va cere inperativ respectarea Codului deontologic, in cazul in care replica este intemeiata. Ignorarea acestui demers va atrage dupa sine o delimitare publica a CRP de pozitia publicatiei respective. 6. Evoluia eticii n relaiile publice Apariia relaiilor publice a generat numeroase probleme etice n Statele Unite, deoarece ageniile de pres (J. E. Grunig & Hunt, 1984) obinuiau s nfieze realitatea ntr-un mod exagerat, plin de senzaie i, prin urmare, deformat. Eduard Bernays, considerat printele relaiilor publice, a numit perioada dintre 1850 i 1905 era publicului damnat (Cutlip et al., 2006). Agenii de pres ofereau publicitate aproape la orice pre, lucru care a generat o reputaie nefast relaiilor publice

moderne. Abia n 1906 s-a pus problema eticii n practica relaiilor publice, o dat cu principiile formulate de Ivy Lee. Declaraia sa pune accent pe necesitatea furnizrii de informaii corecte, ceea ce a dus la o nou etap a practicii relaiilor publice, i anume, a publicului informat. Unul dintre primii specialiti n PR care au susinut c practicianul de relaii publice trebuie s acioneze aa cum o face consilierul etic n management a fost John W. Hill (Heath & Bowen, 2002). Preocuprile sale s-au centrat pe teme din zona responsabilitii sociale sau managementului problemelor i, att activitatea sa de consilier, ct i crile sale din domeniul relaiilor publice au la baz principii etice (Hill, 1958, 1963). nelegerea relaiei dintre etic, managementul problemelor i efectele pe termen lung ale politicii de business (Hill, 1958, p. 16), face din Hill nu doar unul dintre cei mai de succes practicieni ai secolului su, ci dovedete, n plus, o contiin corporatist. Conflictele civile din anii 1960 au impus att guvernului ct i sectorului de business un grad mai mare de responsabilitate i, astfel, relaiile publice s-au ndreptat ctre forme mai deschise, mai etice i mai responsabile social. Dezvoltarea managementului problemelor (Chase, 1976) i-a obligat pe oamenii de business la decizii etice i, n mod similar, relaiile publice (J. E. Grunig & Hunt, 1984) sau mulat pe nevoia de acuratee a publicului. Dei cercetrile (Bivins, 1989; Pratt & Rentner, 1989) au artat c nainte textele de PR acordau o foarte mic pondere eticii, n ultima decad s-a constatat o cretere a interesului n acest sens. Fr o pregtire care s le dea posibilitatea de a oferi consultan n probleme etice, practicienii de relaii publice aflai la nceputul carierei i-ar putea limita limita activitatea. n ciuda eforturilor relaiilor publice moderne de a se ndrepta ctre consilierea pe probleme de etic, totui acestea au o ,,istorie ptat, dup unii critici (Parsons, 2004, p. 5). Aa cum se petrece cu orice profesie aflat la nceput, drumul firesc este ctre modele etice de comunicare. Cu toate c nceputurile aceste profesii sunt umbrite de o reputaie negativ, se pot constata eforturile acesteia de a depi stadiul de simpl diseminare a informaiilor, i de a se implica n crearea unui climat etic pentru comunicare. Situaia actual a practicii eticii n PR este strict legat de codurile etice elaborate de cele mai importante asociaii de profesioniti. Apartenena la astfel de grupuri nu este obligatorie pentru practicienii de relaii publice. Membrii asociaiei consimt srespecte un cod etic conceput pentru ntregul grup. Unele coduri presupun interzicerea anumitor aciuni, altele prezint o serie de principii etice care ar trebui respectate. Cele mai multe asociaii profesionale de PR au coduri etice, fie c sunt concepute n termeni negativi sau pozitivi Exemple de asociaii de relaii publice importante care au adoptat coduri etice: Global Alliance for Public Relations and Communication Management, N) International Public Relations Association (IPRA) au adoptat Codul de la Atena, O) European Public Relations Confederation, a preluat Codul de la Atena i i-a formulat propiul cod codul de la Lisabona, P) Public Relations Institute of Australia Q) Public Relations Society of America R) International Association of Business Communicators S) Chartered Institute of Public Relations Aceste coduri etice oferite ca exemplu nu difer att de mult n funcie de ar ci, mai degrab, n funcie de organizaia care le adopt: unele dintre acestea se axeaz pe anumite sfaturi de natur profesional pentru practicienii de PR (precum PRSA), n timp ce altele (IPRA sau CERP) prefer s se supun unor principii etice generale, care pornesc de la valori precum demnitate, respect, sau drepturile omului. Majoritatea profesiilor adopt acum coduri etice. O dat implementate, codurile devin bune instrumente n dezvoltarea culturii organizaionale pe o baz etic. Codurile etice destinate profesiunii de relaii publice pornesc, de regul, de la valori transculturale i principii universale precum onestitatea, cinstea i nevtmarea celorlali). Dei codurile etice satisfac principii universale, totui ele nu au fost lipsite de critici care susin c acestea se ndeprteaz de idealurile pe care le presupun sau, mai mult, c ar suferi de contradicii interne. Deseori practicienii susin c aceste coduri sunt prea vagi ca s poat fi aplicabile n cariera lor

sau c nu depesc un nivel rudimentar. Alii susin c aceste coduri sunt citite cel mult o dat, urmnd s s se fac abstracie total de ele ulterior. Cele mai multe coduri nu presupun metode de monitorizare sau de penalizare a nclcrii lor, n afar de simpla excludere a unui membru din asociaie, devenind astfel nefuncionale. Aceste probleme pe care codurile etice le ridic nu sunt nici noi, nici limitate strict la domeniul relaiilor publice. Unii teoreticieni susin c dac practicienii de relaii publice se comport etic, atunci nu este nevoie de msuri restrictive. Alii merg chiar mai departe, afirmnd c este suficient formularea unor principii etice, bunele intenii fiind un ghid de comportament mai eficient dect codurile. Aceast dezbatere ne trimite la argumentul lui Platon, aa cum l citeaz Parsons (2004): Oamenii buni nu au nevoie de legi pentru a aciona responsabil, n timp ce oamenii ri vor gsi ntotdeauna o modalitate de a le ocoli. Date fiind criticile aduse codurilor etice, teoreticienii relaiilor publice au ncercat s gseasc alte metode de a nelege, analiza i gestiona dilemele etice. Toate aceste abordri au la baz diferite coli de gndire filosofic i sociologic.

n Romnia s-a nfiinat Asociaia Romn a Profesionitilor n Relaii Publice (ARRP) care are ca principal obiectiv promovarea codului deontologic al specialistului n Relaii Publice i principiile etice privitoare la activitatea de comunicare agreate prin codurile de la Atena i Lisabona. Succesul n relatiile publice este definit de ctigarea i meninerea unei reputaii bune i este garantat de principiile eticii deontologice. Cele apte principii asumate de practicianul german de relaii publice, care reprezint un adevrat ghid al profesiei de specialist n Relaiile publice din Germania sunt:
Prin munca mea servesc interesului public. Sunt contient de faptul c nu pot s induc n eroare publicul sau s-i influentez n mod negativ comportamentul. Trebuie s fiu sincer i cinstit. Prin munca mea servesc interesele celui care m-a angajat. Sunt dedicat muncii mele cu responsabilitate i urmresc interesul lui ca i cum ar fi propriul meu interes. Prin ceea ce fac sunt legat de o organizaie creia i sunt loial. Cunosc i mi nsuesc politica i cultura organizaional pe care o reprezint, att timp ct acestea sunt n concordan cu demnitatea uman, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului i cu legislaia n vigoare. Dac organizaia pentru care lucrez ncalc demnitatea uman i drepturile fundamentale n comunicare, voi face tot ce mi st n putin pentru a ndrepta greelile i a corecta comportamentul comunicaional. n mod contient i intenionat voi fi sincer, transparent i clar cu jurnalitii i cu alte medii de comunicare cu publicul. Nu le voi oferi acestora nici un fel de recompens material sau financiar. Voi respecta libertatea i independena interlocutorilor mei. n acest sens nu voi apela la nici o form de constrngere sau coerciie asupra lor. Cred c relaiile publice reprezint o modalitate de a genera ncredere public, de a armoniza diferite interese i de a corecta anumite comportamente. Astfel, nu voi face nimic pentru a duna credibilitii i reputaiei profesiei mele Asociaia Romn a Profesionitilor n Relaii Publice (ARRP) este o organizaie non-profit, care funcioneaz din iunie 1995. Din momentul constituirii i pn n prezent, ARRP a reprezentat principalul for de dezbatere a problemelor specifice profesiei de specialist n Relatii Publice n Romania. Asociaia are ca principale obiective: promovarea principiilor deontologice prevzute n Codul

de la Atena, Codul de la Lisabona, elaborarea unor standarde profesionale pentru desfurarea activitii de relaii publice n Romnia i s asigure ncredereadiferitelor segmente de publicn activitatea de relaii publice i n specialitii care adesfoar. 7. Codul internaional de etic pentru relaii publice Code of Athens. La inscrierea lor, toi membrii Asociaiei Internationale de Relaii Publice se angajeaz s respecte un cod international de etic ce se bazeaz partial pe Carta Natiunilor Unite: 1. S contribuie la realizarea climatului moral i cultural care s permit fiinelor umane s se realizeze pe deplin i s se bucure de drepturile imprescriptibile la care sunt indreptii conform Declaraiei Universale a Drepturilor Omului. 2. S stabileasc modele de comunicare i canale care, prin dezvoltarea liberei circulaii a informaiilor eseniale, vor face ca fiecare membru al grupului s simt c este informat i s-i dea totodata sentimentul implicrii i responsabilitii sale personale, precum si pe cel al solidaritii cu ceilali membri; 3. S se poarte ntotdeauna i n toate mprejurrile n aa fel nct s merite i s asigure confidenialitatea celor cu care vine n contact; 4. S ina minte c, datorit relaiei dintre profesia sa i public, comportamentul sau - chiar i n particular va avea un impact asupra modului n care profesiunea sa n ansamblu este apreciat. Membrii Asociaiei Internationale de Relaii Publice vor aciona: 5. Pentru a respecta n cadrul realizrii activitilor profesionale principiile morale i regulile cuprinse n Declaratia Universala a Drepturilor Omului; 6. Pentru a respecta i a menine demnitatea umana, precum i pentru a recunoate dreptul fiecrui individ de a face propriile judeci; 7. Pentru a asigura condiii morale, psihologice i intelectuale pentru dialog ntr-un sens real, precum i pentru a recunoate dreptul parilor implicate de a-i prezenta cazul i a-i exprima punctele de vedere; 8. Pentru a aciona, n toate cazurile, n aa fel nct s ia n calcul interesele parilor implicate: att interesele organizaiei pe care o servesc, ct i interesele publicului int; 9. Pentru a realiza aciunile i angajamentele folosind cuvintele astfel ncat s se evite orice nentelegere i s se manifeste loialitate i integritate n toate cazurile, astfel nct s se pstreze ncrederea clienilor sau angajailor, actuali sau din trecut, precum i a tuturor audienelor int care sunt afectate de aciunile sale. Membrii Asociatiei Internationale de Relatii Publice NU vor: 10. Subordona adevarul altor cerine; 11. Transmite informaii care nu sunt bazate pe fapte stabilite i verificabile; 12. Lua parte n orice ntreprindere sau aciune care nu este etic sau onest sau care poate aduce atingere demnitaii i integritii umane; 13. Folosi orice metode sau tehnici de manipulare concepute pentru a crea motivaii subcontiente pe care individul nu le poate controla prin propria sa liber voina, astfel ncat nu poate fi fcut rspunzator de aciunile ntreprinse pe baza lor. Acest Cod a fost adoptat de Asociatia Internationala de Relatii Publice (IPRA) la Adunarea Generala din mai 1965.

7. Respectarea adevrului. Verificarea informaiilor. Sursele anonime

Bibliografie: Christians G. Clifford, Fackler, Mark, Rotzoll, Kim B., McKee, Kathy B., Etica mass-media. Studii de caz, Ed. Polirom, Iai, 2001, p. 62-95 Murean, Raluca, Etic i deontologie n comunicarea public, Ed. Universitii Lucian Blaga din Sibiu, 2011, pp. 61-77 Randal, David, Jurnalistul universal. Ghid practic pentru presa scris, Ed. Polirom, Iai, 1998, pp. 94-101;146-458 Runcan, Miruna, A patra putere legislaie i etic pentru jurnaliti, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002, pp. 98-105; 125-137

RESPECTAREA ADEVRULUI. VERIFICAREA INFORMAIILOR. SURSELE ANONIME.

Informarea corect a publicului este principala funcie a presei. Funcia de informare a presei: Rspunde nevoii oamenilor de a controla mediul nconjurtor: evaluarea importanei evenimentelor pe baza informaiilor pe care le primesc prin mass-media, anticiparea tendinelor vieii economice, sociale sau politice. Denumit i funcie de supraveghere accentueaz, astfel cum apreciaz profesorul M.Coman, statutul de instrument de control al realului pe care l are presa. Aceste informaii formeaz un repertoriu specific, care se adug reprezentrilor simbolice i sistemelor de valori dobndite prin alte canale i din alte aparene. Presa este un vehicul al informaiei. Sunt recunoscute urmtoarele caliti/atribute ale informrii: 1. Atribute eseniale: adevrul, obiectivitatea i dezinteresarea. 2. Atribute profesionale: rapiditatea, concizia, originalitatea i varietatea. 3. Atribute sociale: semnificaia social a faptului relatat, precizia subiectului abordat, actualitatea i accesibilitatea. Pentru ca jurnalistul s informeze opinia public, el trebuie mai nti s fie informat, iar sursele sale s fie corecte. Noiunea de surs de informare se refer la un interlocutor al jurnalistului, fr de care jurnalismul de informare nu poate exista. Rolul crucial l are predocumentarea n abordarea cu succes a sursei. Clasificarea surselor din mai multe perspective: 1. Dup felul n care jurnalistul stabilete relaia cu sursa: a) Surs direct. b) Surs identificat. c) Surs indirect. d) Surs neidentificat. 2. Dup statutul sursei: surse oficiale (convenionale), neoficiale. Este mai greu de stabilit corectitudinea informaiei n cazul surselor neidentificate. Opusul informrii este dezinformarea care, sub aparena adevrului, este o transmitere a neadevrului. CODUL DEONTOLOGIC AL JURNALISTULUI ADOPTAT DE C.R.P vs. C.D. al C.O.M stipuleaz obligativitatea etic i legal a jurnalismului de a relata adevrul : jurnalismul nu ar trebui sa modifice infromatia corecta, impartiala, sau opinia sincera, in incercarea de a crea sau a forma opinia publica, deoarece legitimitatea sa sta in respectul

efectiv pentru dreptul fundamental la informare al cetatenilor. Ziaristul are datoria primordiala de a relata adevarul, indiferent de consecintele ce le-ar putea avea asupra sa, obligatie ce decurge din dreptul constitutional al publicului de a fi corect informat. Jurnalistul este dator sa caute, sa respecte si sa comunice faptele asa cum acestea pot fi cunoscute prin verificari rezonabile-in virtutea dreptului publicului de a fi informat (ARTICOLUL 1) Ziaristul poate da publicitatii numai informatiile de a caror veridicitate este sigur, dupa ce in prealabil le-a verificat, de regula, din cel putin 2 surse credibile. Jurnalistul va verifica informatiile in mod rezonabil inainte de a le publica si va exprima opinii pe o baza factuala. Informatiile vadit neadevarate sau cele despre care jurnalistul are motive temeinice sa creada ca sunt false nu vor fi publicate. ( ARTICOLUL 2) Ziaristul nu are dreptul sa prezinte opiniile sale drept fapte. Stirea de presa trebuie sa fie exacta, obiectiva si sa nu contina pareri personale. Jurnalistul este dator sa exprime opinii pe o baza factuala. In relatarea faptelor si a opiniilor, jurnalistul va actiona cu buna credinta. Informatia trebuie delimitata clar de opinii. Jurnalistul va face demersuri rezonabile in acest sens. (ARTICOLUL 3) Ziaristul va da publicitatii punctele de vedere ale tuturor partilor implicate in cazul unor pareri divergente. Nu se vor aduce acuzatii fara sa se ofere posibilitatea celui invinuit sa-si exprime punctul de vedere. Se va avea in vedere respectarea principiului prezumtiei de nevinovatie, astfel incat nici un individ nu va fi catalogat drept infractor pana cand o instanta juridica nu se va pronunta. Se va evita publicarea comentariilor si luarilor de pozitie asupra unor cauze aflate pe rol in justitie. Aceasta nu exclude relatarile obiective asupra faptelor in evolutia lor. Ziaristul nu se substituie institutiilor si puterilor publice. Jurnalistul acorda acces in presa si opiniilor minoritare si individuale. Jurnalistul este dator sa respecte prezumtia de nevinovatie. In chestiunile despre care relateaza, jurnalistul trebuie sa faca eforturi pentru a prezenta punctul devedere al tuturor partilor impllicate (ARTICOLUL 5). Ziaristul va pastra secretul profesional privind sursele informatiilor obtinute confidential. Este la latitudinea propriei sale constiinte sa respecte confidentialitatea surselor, chiar si in fata justitiei. Confidentialitatea surselor de informatii este garantata de reglementarile internationale la care Romania este parte. Protectia secretului profesional si a confidentialitatii surselor este in egala masura un drept dar si o obligatie a jurnalistului. Jurnalistul are obligatia de a pastra confidentialitatea acelor surse care solicita sa isi pastreze anonimatul (ARTICOLUL 6) Ziaristul si redactia au datoria de a face corectiile necesare in cazul in care, din vina lor, vor fi date publicitatii informatii inexacte. Jurnalistul va corecta cu promtitudine orice eroare care apare in matrerialele sale. n spaiul european, principiile eticii ziaristice au fost afirmate i enunate prin rezoluiile 1003/1993 i 1215/1993 ale Adunrii Parlamentare a Consiliului Europei,

adoptate pentru Romnia prin H.G.25/1994, publicate n M.Of.265 din 20.09.1994. Grupate n 6 puncte principale (informaie i opinii, dreptul la informaie ca un drept fundamental al omului-editori, patroni i ziariti, funcia ziaristului i activitatea sa etic, statutul redaciei ziaristice, situaii de conflict i cazuri de protecie special, etic i autocontrolul n ziaristic) cele 38 de articole ale rezoluiei 1003/1993 afirm principii ale ziaristicii recomandate a fi aplicate de cei care practic aceast meserie n Europa, principii care au n centru imperativul de a respecta adevrul. Cu privire la Informaii i opinii, se formuleaz principiul c, n afar drepturilor i obligaiilor legale, stipulate n legislaia de specialitate, mijloacele de informare n mas au o rspundere moral fa de ceteni i de societate, rspundere care trebuie scoas n eviden mai ales n momentul actual, cnd informaia i comunicarea joac un rol de mare importan n ceea ce privete formarea atitudinii individuale a ceteanului, ct i evoluia societii i a vieii democratice. Principiul de baz al oricrei evaluri etice a ziaristicii este c trebuie fcut o distincie clar ntre tiri i preri, evitndu-se orice confuzie ntre acestea. tirile sunt informaii , adic fapte i date, n timp ce opiniile exprim gnduri, idei, convingeri sau judecai de valoare ale mijloacelor de informare n mas, editorilor sau ziaritilor. tirile trebuie difuzate cu respectarea adevrului, dup ce au fost efectuate verificrile de rigoare, prezentarea, descrierea sau naraiunea fiind fcute ntr-un mod imparial. Zvonurile nu trebuie confundate cu tirile. Titlurile i rezumatele tirilor trebuie s reflecte ct mai fidel coninutul faptelor i al datelor prezentate. Exprimarea opiniilor poate const n reflecii sau comentarii asupra unor idei generale sau n observaii privind informaii avnd legtur cu evenimente concrete. Dei opiniile sunt inevitabil subiective i, prin urmare, nu pot i nu trebuie supuse criteriului adevrului, ele trebuie totui exprimate ntr-o manier onest, iar opiniile exprimate sub form de comentarii ale unor evenimente sau aciuni cu referin la persoane sau instituii nu trebuie s nege sau s ascund n mod intenionat fapte sau date reale. Dreptul la informaie este un drept fundamental al omului. Informaia este un drept fundamental, evideniat n jurisprudena Comisiei Europene i a Curii Europene pentru Drepturile Omului n legtur cu art.10 al Conveniei europene a drepturilor omului i recunoscut ca atare n art.9 al Conveniei europene privind canalele de televiziune transnaionale, precum i n toate constituiile democratice. Este un drept al ceteanului, care are prin urmare, i dreptul de a cere ca informaia furnizat de ziariti s fie transmis cu respectarea adevrului, n cazul tirilor, i n mod onest, n cazul opiniilor, fr nici o intervenie exterioar, fie din partea autoritilor publice, fie din partea sectorului privat. Nici editorii, nici patronii,nici ziaritii nu trebuie s considere c informaia este un bun personal. Organizaiile care se ocup de difuzarea informaiei nu trebuie s o trateze ca pe o marf, ci ca pe un drept fundamental al ceteanului. n consecin, nici calitatea informaiilor sau opiniilor, nici substana acestora nu trebuie exploatate n scopul de a spori numrul de cititori sau de a lrgi audien i, prin urmare, veniturile publicitare. Orice informaie conforma imperativelor etice necesit o tratare a beneficiarilor ei ca persoane i nu c mas. Funcia ziaristului i activitatea sa etic Prin urmare, ziaristic nu trebuie s denatureze informaia adevrat, imparial i opiniile oneste, nici s le exploateze n scopuri proprii, ntr-o ncercare de a crea sau modela opinia public, deoarece legitimitatea s se bazeaz pe respectul efectiv al dreptului

fundamental al cetenilor la informaie, ca parte a respectului pentru valorile democratice. n acest sens, legitimitatea ziaristicii investigative depinde de adevrul i corectitudinea informaiei i a opiniilor exprimate i este incompatibil cu campaniile ziaristice organizate pornind de la poziii prestabilite i interese particulare. n redactarea informaiilor i a opiniilor, ziaritii trebuie s respecte principiul prezumiei de nevinovie, n mod special n cazurile n care sunt n curs de judecat, i s se abin de la formularea de verdicte. Din imperativul respectrii adevrului deriv i acela de verificare a surselor, reglementat de acelai cod etic. n ziaristic scopul nu scuz mijloacele; informaia trebuie obinut prin mijloace legale i etice. La cererea persoanelor interesate, mijloacele de informare n mas trebuie s rectifice, prin mijloace informative adecvate, automat i urgent, furniznd toate informaiile i opiniile care s-au dovedit false sau eronate. Etic i autocontrolul n ziaristic. Avnd n vedere condiiile i principiile de baz enumerate mai sus, mijloacele de informare n mas trebuie s se angajeze s respecte n mod riguros principiile etice care garanteaz libertatea expresiei i dreptul fundamental al cetenilor de a primi informaii adevrate i opinii oneste. Organismele sau mecanismele de autocontrol, asociaiile de utilizatori ai mijloacelor de informare n mas i departamentele universitare de resort vor publica anual rezultatele cercetrilor efectuate de posteriori n ceea ce privete corectitudinea informaiilor difuzate de mijloace care va da cetenilor msur valorii etice a fiecrui mijloc de informare n mas sau a fiecrei seciuni a unui mijloc de informare, chiar i a fiecrui ziarist. Msurile corective luate n considerare vor contribui, n acelai timp, la ridicarea nivelului la care este practicat profesia de ziarist.

8. Scriitura de pres
a) Exigene stilistice de baz ale unei scriituri jurnalistice corecte: claritatea, concizia, credibilitatea, lizibilitatea, coerena, fluena, adecvarea, onestitatea, prospeimea limbajului. b) Elemente de redactare a textului jurnalistic. Bibliografie: Coman, Mihai, Manual de jurnalism vol. II, Iai, Polirom, 1999, pp. 13-44. Preda, Sorin, Tehnici de redactare n preda scris, Iai, Polirom, 2006, pp. 43-60. Randall, David, Jurnalistul universal, Iai, Polirom, 2007 (ediia a II-a, revzut i adugit), pp. 231-261.

a. Exigene stilistice de baz ale unei scriituri jurnalistice corecte: claritatea, concizia, credibilitatea, lizibilitatea.
O tire impune cteva cerine generale: claritatea, prospeimea limbajului, onestitatea, preciziua, adecvarea i eficiena. Fiecare articol trebuie s fie clar n concepie, organizare i limbaj. n caz contrar, e nevoie s fie regndit i rescris. La nivelul compoziiei i al mijloacelor stilistice de exprimare se impun o serie de particulariti, astfel nct o tire s fie corect. n primul rnd, trebuie pornit de la ideea c cititorii nu tiu nimic, ei ateapt de la redactor s fie informai. Ceea ce pentru redactor e de la sine neles, pentru cititori necesit informaii suplimentare. ntr-o tire trebuie folosite cuvinte scurte, simple, care nu ocheaz. Lungimea frazelor poate s varieze, pentru a evita impresia de stil sacadat, ns nu trebuie s fie mai lungi de 25 de cuvinte. Folosirea comparaiilor, metaforelor, formulrilor noi, originale, sugestive, sunt binevenite. Asta ntruct trebuie evitat limbajul n alb-negru, i preferate nuanele. tirile trebuie s fie particularizate, s evitm generalitile, noiunile abstracte, s ncercm mereu s exemplificm. Trebuie mare atenie la automatisme i cliee, care dau senzaia unui scris mecanic, fr amprent personal. Citatele dau via unui articol, creeaz dinamism, incit la lectur. Nu e indicat ns folosirea lor pentru a repeta lucruri deja spuse n textul tirii. Untilizarea de proverbe, zictori faciliteaz nelegerea prin coborrea n cotidian. Articolul trebuie meninut la o lungime variabil. Atenia publicului este invers proporional cu dimensiunile articolului. Se recomand scrierea la forma afirmativ, pe cititor l intereseaz ceea ce a fost, nu ce nu a fost. Jurnalistul nu va emite judeci, concluzii, acuzaii. El e cel care constat doar. Nu educ, nu contribuie la formarea unei opinii. Persoana nti apare n special la comentarii, experiene vii, n care conteaz mai mult atmosfera i mai puin evenimentele. Orice persoan care apare n text trebuie identificat. Toate ntrebrile ridicate de un articol trebuie s primeasc rspuns, toate aspectele unei probleme trebuie aadar lmurite. Adjectivele sunt sprijinul jurnalitilor nesiguri, ele trebuie nlocuite cu substantive i verbe puternice, care s trezeasc imagini. Ordinea fireasc ntr-o fraz jurnalistic este subiect, predicat, complement. Construciile atipice nu au rost ntr-o tire, ele sunt pentru literatur. b. Elemente de redactare a textului jurnalistic

Exist cteva reguli de redactare a unui text cu valoare jurnalistic: - O tire se selecteaz n funcie de valoarea ei de informare. - Ierarhizarea tirilor se face dup legile proximitii: temporale, spaiale, sociale i afective. - n redactarea unei tiri trebuie reinute detaliile semnificative i ndeprtate cele inutile, care nu transmit o informaie. - Unghiul de abordare al unei tiri, punctul de vedere din care sunt prezentate faptele poate fi obiectual, oficial, al celor direct implicai sau al prietenilor, rudelor acestora. - O tire trebuie s trasmit un singur mesaj. Mai multe mesaje nseamn mai multe tiri. - O tire trebuie s aib o accesibilitate larg i s fie caracterizat prin simplitate. Nivelul de cultur al cititorilor este cel mediu, asta trebuie avut n vedere. - Caracterul imediat al tirii este foarte important. Informaia trebuie reinut chiar din prima fraz a articolului, dar trebuie redactat astfel nct s strneasc interesul. - Rigurozitatea, adic exactitatea n informare, obinut printr-o documentare corect, prin verificarea datelor culese, este o alt calitate a tirii.

9. Titlul jurnalistic
a) Definiii i importan b) Tipologie Bibliografie: Coman, Mihai, Manual de jurnalism vol. II, Iai, Polirom, 1999, pp. 44-62. Preda, Sorin, Tehnici de redactare n preda scris, Iai, Polirom, 2006, pp. 118-126. a) Definiii i importan Dup DEX titlu nseamn un cuvnt sau text pus n fruntea unei lucrri sau a unei pri distincte a ei, indicnd rezumativ sau sugestiv cuprinsul acesteia. nc din titlu cititorul i poate da seama de orientarea publicaiei, de profilul acesteia (cultural, social-politic, sport, scandal). Unele ziare se personalizeaz prin grafica folosit sau prin dispunerea lor n pagin. Prin titlu o carte poate deveni unicat cum prin nume o persoan devine o individualitate. Unul dintre criteriile dup care un cititor alege un ziar l reprezint capacitatea acestuia de a-i strni interesul prin titluri tentante, pline de elemente pitoreti sau senzaionale. Redaciile acord o importan tot mai mare titlurilor, de la cele mai sofisticate procedee grafice pn la inovaiile lingvistice. Un titlu bun trebuie s ndeplineasc cinci cerine: 13) s aib un mesaj foarte clar; 14)mesajul s recepteze informaia principal a articolului i nu cea colateral; 15) s existe o strns legtur ntre text i titlul purtat de acesta; 16) titlul s fie corect formulat, uor de neles i fr echivoc; 17) titlul trebuie s dea cititorului un imbold spre lectur, s fie incitant. Dac n perimestrul american i vest-european presa unde informeaz pur i simplu sunr respectate aceste rigori, n cazul ziarelor romneti, unde informaia se asociaz cel mai adesea cu comenatriul autorului articolului, unele dintre aceste cerine nu mai pot fi aplicate. De accea se poate spune c modalitile de gsire a unui titlu sunt mai multe pentru jurnmalistul romn dect pentru cel american sau din Europa Occidental. b) Tipologie Nu exist o anumit tehnologie a unui titlu bun. Reuita acestuia ine de inspiraia ziaristului sau de stilul publicaiilor. n lucrarea Tehnici de redactare n presa scris Sorin Preda d mai multe sfaturi n alegerea unui titlu: 1) S nu fie prea lung. 2) S nu fie prea scurt. 3) S nu fie banal. 4) S nu fie metaforic n exces. 5) S nu fie general. 6) S nu fie naional i abstract. 7) S nu fie neclar. 8) S nu fie nesincer sau imoral. 9) S nu conin neologisme sau sintagme pompoase. Michel Voirol propune dou tipuri de titlu: a) titlul informativ care ofer cititorului esena informaiei; b) titlul incitativ care este foarte scurt i ocant. Un titlu bun se construiete n jurul unui cuvnt cheie legat de spaiu, timp i notorietate. Se evit folosirea cifrelor i a numelor de instituii. Acestea sunt considerate precizri inutile. Nu se folosesc termenii cu tent vulgar, personificri i titlurile lungi chiar dac par corecte. Nu se caut titlul nainte de a scrie textul. Titlurile cu rim sunt riscante. La fel i cele care

folosesc jocurile de liter. Titlurile umoristice se folosesc doar pentru publicul elitist. Negaiile nu se folosesc n exces. Nici interogaiile. Nu se apeleaz la puncte de suspensie sau la alte mrci grafice. Un titlu bun este o promisiune de informare. Pentru tiri scurte se folosesc titluri ntr-un singur cuvnt. Francezii de la Liberation au in organigram funcia les titriesrs (cei care dau titlul), jurnaliti plini de umor care se ocup de titrrile din prima pagin. Supralicitatea titrrii poate fi riscant. Strategia OTV cu SENZAIONAL a determinat ca audiena postului s scad. Intertitlul este un element de titrare in interiorul textului. De regul reprezint un citat din subcapitol, o imagine, o formul, o afirmaie ocant, un rezumat, un paradox sau o adresare direct. Supratitlul este o propoziie dintr-un titlu principal dar nu trebuie s se confunde cu titlul de rubric. Subtitlul este mai lung dect titlul dar nu treebuie s fie redundant. Poate fi nlocuit uneori cu un rezumat. Nici acesta nu trebuie s fie prea lung, metaforic, neclar, banal, s conin cifre sau infirmaii inutile, s fie tendenios, vulgar sau jignitor. Procesul de cosmetizare al unui articol se face abia la sfrit.

10. Gestionarea textului jurnalistic:

a) Lead-ul/atacul/intro-ul: definiii i tipologii. b) Paragraful final: rol, definiii i tipologii. c) Structura textului de pres: planul, construcia i descrierea. d) Folosirea citatelor. Bibliografie: Coman, Mihai, Manual de jurnalism vol. II, Iai, Polirom, 1999, pp. 62-75. Coman, Mihai, Manual de jurnalism, Iai, Polirom, 2009, pp. 192-253. Preda, Sorin, Tehnici de redactare n preda scris, Iai, Polirom, 2006, pp. 85-111. Randall, David, Jurnalistul universal, Iai, Polirom, 2007 (ediia a II-a, revzut i adugit), pp. 261-308. GESTIONAREA TEXTULUI JURNALISTIC a. lead-ul/atacul/intr-ul: definiii, tipologii Lead-ul este primul i cel mai important paragraf al unei tiri organizate dup forma piramidei rsturnate. Lead, termenul englezesc este echivalent cu franuzescul attaque. Unii jurnaliti opteaz pentru intro, prescurtarea de la introducere sau de la sintagma paragraf introductiv. Lead-ul trebuie s concentreze informaia esenial a tirii, dar nu trebuie s o epuizeze. Lead-ul rspunde obligatoriu la ntrebrile considerate principale n cazul evenimentului relatat (de regul: cine?, ce?, cnd?, unde?) i indic sursa. Aceste propoziii sunt n acelai timp corecte i prea categorice. De aceea, ele trebuie nuanate. Trebuie s avem n vedere c nu rutina jurnalistic, ci natura evenimentului ne spune care ntrebri sunt cele mai importante n cazul evenimentului despre care scriem. n cazul n care nu putem concentra lead-ul ntr-o singur fraz, vom redacta dou. Atunci cea de-a doua se va numi sublead. Amndou la un loc vor forma lead-ul propriu-zis. Construcia lead sublead o ntlnim frecvent n tirile despre aa-zise fapte de opinie. Muli gazetari reformuleaz lead-ul dup ce au redactat textul. Dificultatea de a turna ntr-o form ideal relatarea unui eveniment este potenat cel mai adesea de faptul c acesta nu reprezint ntotdeauna un singur aspect dominant, ci dou sau mai multe, de importan egal sau apropiat. n aceast situaie, traversm dilema ierarhizrii acestor aspecte. Dac nu putem stabili o ordine a importanei lor, nu ne rmne dect sa construim lead-uri bi- sau policefale. Cu alte cuvinte, s enunm chiar din primul paragraf, dou sau mai multe idei principale, legate totui ntre ele. Experiena arat c lead-ul suport cel mult trei idei importante. ncercarea de a o nghesui i pe a patra d, de obicei, gre De aceea, este bine s renunm la ea. n aceast situaie, vom introduce cea de-a patra, a cincea sau a asea idee cu un sublead abia dup ce le epuizm, cu dezvoltare cu tot, pe cele anterioare, enunate i n lead. Primul lucru pe care trebuie s-l fac jurnalistul nainte de a trece la redactare este s i pun ntrebarea: Ce anume vreau s comunic n acest text?. Trebuie s-i lmureasc siei care este cel mai important, interesant sau semnificativ aspect pentru cititori, s stabileasc ce anume va pune n prim plan i s scrie lead-ul i restul tirii n consecin. Alegerea unghiului de abordare sau de atac depinde de mai muli factori: diversele aspecte ale evenimentului, tipul instituiei de pres pentru care scriem i, implicit, publicul acesteia. tirile se clasific n tiri hard i tiri soft. n cazul tirilor hard, care prezint evenimente importante cu impact masiv i imediat, lead-ul rezum nsi esena

evenimentului, ntr-un stil clar i neted. Pentru tirile soft, care prezint de obicei fapte diverse, scrierea lead-ului permite jurnalistului o abordare mult mai larg. O alt clasificare a lead-urilor introduce urmtoarele tipologi: - lead-ul rezumat - cel mai frecvent; - lead-ul oc folosete o formul frapant; - lead-ul bomb capteaz atenia printr-o singur propoziie; - lead-ul narativ (dramatic, de culoare) descrie pe scurt o scen semnificativ; - lead-ul raport fotografiaz o situaie; - lead-ul citat rareori recomandat, de obicei incit la lectur; - lead-ul analiz formuleaz ipoteze sau concluzii ale evenimentului; - lead-ul amnat ntrzie comunicarea faptului pentru a capta interesul prin construirea unei antiteze; - lead-ul anecdot folosete o analogie deja cunoscut i noutatea pe care vrea s o comunice; - lead-ul interogativ ncearc s obin implicarea cititorului. Pentru a simplifica lucrurile, trebuie s admitem c, n realitate, exist dou tipuri de lead: directe i indirecte. Lead-ul direct ofer cititorului, nc de la primele cuvinte, cele mai importante, interesante sau semnificative aspecte ale tirii. Este lead-ul de tire hard. Lead-ul indirect comunic elementele eseniale ale tirii, dar nu de la primele cuvinte. Este tipul de lead folosit pentru tirile soft. b. Paragraful final: rol, definiii, tipologii Nu exist model sau rexperiena arat c cel mai bun final este cel care preia ceva din nceput. Finalul poate fi marcat de o imagine, o replic, o concluzie, o ntrebare retoric, un ndemn, o anecdot (citat, zicere celebr), o ironie, un paradox etc. Cel mai indicat ar fi finalul nestorian: nceput i final n fort. Un bun final trebuie s conving i s surpind cititorul. Exist o serie de sugestii privind realizarea finalului, fcute de Jose de Broucker, n funcie de genul abordat: a. Pentru tire finalul poate fi un detaliu mai puin important sau o precizare necesar; sunt excluse elementele subiective, emiionale, confesiunile; b. Pentru reportaj cel mai bun final este o imagine, o metafor sau o comparaie avntat, o scurt scen semnificativ, un gest; c. Pentru interviu ultimul cuvnt i apaine interlocutorului i bine ar fi ca acesta s ncheie cu o formul memorabil, cu un paradox; d. Pentru anchet finalul trebuie s fie clar, prcis, sincer, sintetic i convingtor; jurnalistul nu se substituie niciodat judectorului; e. Pentru genurile umoristice finalul surpriz, poanta, este obligatorie; f. Pentru genurile de comentariu cel mai bun final este cel care, modificnd puin, reia ceva din nceput; reluarea deine dou virtui: rotunjete textul i reamintete cititorului ceea ce dja a uitat (prima fraz). O alt clasificare a finalurilor, propus de Didier Husson i Olivier Robert, impune urmtoarele categorii: - Paragraf sintez - Final umoristic

- Circular - Interpelare - Deschis - Paradox

c. Structura textului de pres: planul, construcia, descrierea. Nu exist niciun text de pres care s nu urmreasc un anumit plan. Alegerea planului se face n funcie de genul abordat: 1. Relatarea planul acestui gen este destul de liber: atac recapitularea faptelor (marcarea prezenei jurnalistului la locul faptei) introducerea unei informaii noi dezvoltare (descrierea a ceea ce vede jurnalistu) final. Putem spune c acest plan este o variant a piramidei rsturnate; 2. Reportajul de atmosfer scris la faa locului, se aseamn mult cu relatarea. Lipsete doar evenimentul, informaia de la care se pleac. 3. Feature gen mult mai liber i mai literar dect tirea, feature desemneaz un text lejer menit s amuze cititorul. Planul se configureaz astfel: lead recapitularea faptelor (sumarizarea lor) corpul textului (conine istoria fapelor, dezvoltarea lor) finalul (eventual o descriere dramatic menit s capteze atenia); 4. Marele reportaj recomandabil ar fi planul mozaic: atacul descrierea locului introducerea paragrafului principal dezvoltarea (povestea locului sau biografia personajului, centrat pe un eveniment anume, pe o experien deosebit) revenirea n actualitate finalul; 5. Ancheta se recomand planul narativ care urmrete reconstituirea drumului de la efect la cauz i are personaje intrig i aciune. Foarte posibil n achet este i planul cronologiei inversate. Acest plan pornete de la finalul unui eveniment, dup care autorul reface pas cu pas tot filmul ca i cum nu ar cunoate deznodmntul i, astfel, stabilind un timp al prezentului n trecutul dja consumat. Cel mai folosit este planul demonstraiei tiinifice: problem ipotez verificare concluzie. Alte variante confirm structura de mai sus: conflict argumentele unora argumentele altora faptele prerea specialitilor cine are dreptate. O alta variant: situaie cauze soluii posibile soluii preconizate; 6. Interviul nu are un plan anume, dar trebui s se in cont de cteva exigene: s nu ncepi agresiv sau cu o ntrebare prea puternic, s nu schimbi brutal unghiul de abordare, s urmreti un anumit crescendo n discuie, s spargi rspunsurile monobloc prin mici intervenii; 7. Genurile de comentariu o variant ar fi: constatarea general fapt particular conluzie i mai general. O alt recomandare este aceasta: atac faptul de la care plecm unii spun c - alii spun c - eu cred c - pentru c - concluzie. Acest gen suport un grad ridicat de schematizare logic-argumentativ: tez antitez sintez; 8. Genurile umoristice nu au un plan jurnalistic anume: atac circumstaniere (introducerea personajului, fixalarea locului i al momentului narativ) dezvoltare intrig punct culminant rezolvare (deznodmnt) final. Planul unui articol trebuie s graviteze n jurul unui mesaj esenial. Michel Voirol propune urmtoarele tipuri de construcie: - Planul chronologic expune fapte, urmnd derularea lor n timp. Implic numeroase dificulti i de aceea nu este recomandat; - Planul falsh-back ncepe cu faptul ce mai recent pentru a cobor la origini. Aceast

tehnic este justificat n special n cazul evenimentelor ale cror consecine sunt mai importante dect derularea n sine a faptelor; - Planul piramidei inversate const n prezentarea informaiilor n ordinea descresctoare a importanei lor, n aa fel nct ultimul pragraf s nu afecteze esena tirii. d. Folosirea citatelor n mass-media, citatele confer veridicitate, autenticitate textului. Acestea reprezint un liant ntre cititor i lume prin intermediul cuvntului tiprit. Ghilimelele semnaleaz prezena unei voci, alta dect cea a autorului. Precizarea, printr-un verb declarativ a spus, a afirmat este foarte necesar pentru a afla a cui este vocea. Citatele sunt folosite pentru: - A documenta i sprijini afirmaiile la persoana a IIIa fcute n introducerea textului i n restul su; - A evidenia o chestiune controversat (n special n subiectele de pe justiie); - A reliefa schimburile de replici i depoziiile n cadrul unor procese, audieri, edine n care se poart discuii; - A evidenia unele nuane dintr-un discurs i pentru a reflecta, cu ajutorul citatelor, particularitile de limbaj ale vorbitorului. Este foarte important alegerea citatelor deoarece acestea trebuie s fie sugestive pentru evenimente i personaj. Pentru discursurile care conin elemente de noutate, exactitatea citatelor este absolut obligatorie. Citarea indirect este des folosit de jurnaliti, pentru c las mai multe posibiliti de manevr, dar comport i mai multe riscuri. Cel mai important este denaturarea sensului afirmaiilor prin folosirea unei formulri i a unei tonaliti diferite de cele originale. Etichetrile de genul teroriti, fasciti, patrioo se pun ntre ghilimele i se indica clar cine le folosete, altfel reporterul i le asum.

B. Cunotine de specialitate:
1. tirea de pres a) Definiii b) Valoarea unei tiri c) Criterii de selecie a tirilor d) Factorii care influeneaz valoarea unei tiri e) Reguli de redactare a tirilor Bibliografie: Keeble, Richard, Presa scris. O introducere critic, Iai, Polirom, 2009, pp. 99-119; pp.131142. Preda, Sorin, Tehnici de redactare n preda scris, Iai, Polirom, 2006, pp. 141-153. Randall, David, Jurnalistul universal, Iai, Polirom, 2007 (ediia a II-a, revzut i adugit), pp. 55-64. tirea de pres a. Definiii Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romne (DEX) tirea nseamn veste, noutate. Micul dicionar de jurnalism din anul 1998 prezint o alt definiie a tirii : Text succinct de agenie, de ziar, de radio sau tv , care reprezint o prim avizare a unui fapt socialmente semnificativ. b. Valoarea unei tiri Valoarea de tire a unui fapt sau newsworthiness conform bobliografiei de specialitate este dat de urmtoarele trsturi: - faptul trebuie s fie nou (stitile se refer la fapte care s au petrecut de curnd) - proxim (ntmplrile s se fi petrecut ct mai aproape de locul difuzrii tirii) - real (tirea transmis trebuie s fie una real) - verificabil (informaia transmis trebuie s fie una verificabil) - s aib impact (s intereseze ct mai multe persoane) - s fie, pe ct posibil, unic (cu ct un fapt este mai ciudat cu att mai mult atrage atenia publicului larg i a jurnalistului). O tire trebuie s rspund la urmtoarele ntrebri: CINE? CE? UNDE? CND? CUM? DE CE? c. Criterii de selecie a tirilor tirile pot fi selectate dup: a. coninut (politice, economice, sportive, mondene etc.) b. scop (de informare, utilitare, de divertisment) c. structur (narative, explicative, descriptive etc.) d. Factorii care influeneaz valoarea unei tiri Evaluarea tirilor se face dup urmtoarele criterii: - politica editorial a publicaiei sau a instituiei media - instinctele editorilor i ale reporterilor - audiena. Trebuie s se in cont de preferinele publicului. - spaiul publicistic disponibil. O tire trebuie nu poate depi un anumit spaiu de publicare alocat - presiunea din partea patronului. Acesta, in unele cazuri, poate avea preferine pentru anumite tiri. - influena celor care pltesc spaiu publicitar. n acest fel spaiul pentru publicare se

reduce din cauza publicitii. - mixul stirilor. Trebuie s se pstreze o proportie intre stirile locale, nationale si internationale. - competitia dintre institutiile media privind audiena. n acest caz selecia tirilor are de suferit. - imaginea. Se consider c tirile care nu pot fi ilustrate au o valoare mai mic de informaie i implicit o cutare mai redus din partea publicului. - costurile de producie. Trebuie s se in seama de costul de producie al unui articol care urmeaz s fie publicat. e. Reguli de redactare a tirilor - Informaia i stilul ziaristic La nceput trebuie culeas informaia de ctre jurnalis. Apoi acesta va trebui s scrie articolul respectiv. Ulterior articolul este verificat si, de uneori, modificat de secretarul de redacie care i va da acordul pentru varianta final. - Pregtirea pentru redactare Dup adunarea materialelor pe baza crora se va scrie articolul, acestea vor trebui selectate n funcie de urmtoarele criterii: actualitate, semnificaie, interes. - Redactarea articolului n redactarea unei tiri trebuie s se in seama de urmtoarele reguli: 1. lead-ul sau atacul, care constituie partea introductiv a tirii, s fie simplu, direct i clar. Acesta prezint informaia principal ce anume s a imtamplat 2. amplificarea, eventual explicarea lead-ului 3. contextul. Acesta este necesar pentru nelegerea evenimentului. 4. elementele de decor (background). Acestea nu reprezint detalii semnificative i n unele cazuri pot fi eliminate fr a afecta esena informaiei.

2. Interviul G. Definiie Interviul este o conversaie cu un demers investigativ. H. Alegem mai nti tema interviului sau persoana? Contextul spaio temporal selecteaz n mod obiectiv temele despre care persoanele cele mai competente pot oferi informaii pe care le dein exclusive. De exemplu n timpul unei veri caniculare se impune solicitarea sfaturilor unui medic deramatolog iat poleiul i ghetului hibernal Poliiei rutiere. Uneori astfel de interviuri pot lua forma unor tiri dezvoltate. Acestea trebuie s rspund la 6 ntrebri eseniale CINE? CE? UNDE? CND? CUM? DE CE? I. Alegerea interlocutorului interviului O persoan devine subiect de tire i de interviu din unul sau mai multe motive enumerate mai jos: - dein funcii importante. - au realizat ceva important. - sunt acuzai de frdelegi grave. - cunosc ceva sau pe cineva important. - sunt martori ai unui eveniment important. - sunt persoane crora li s-a ntmplat ceva important. J. Scopul interviului Primul lucru de fcut este hotrrea scopului interviului. Cel care face interviul trebuie s aib n vedere urmtoarele ntrebri: - Adunarea faptelor? - Colectarea unor anecdote? - Caracterizarea unei situaii? - Confirmarea unei informaii deja tiute? - Demonstarea prezenei la locul faptei? E. Identificarea celei mai potrivite persoane pentru interviu Intelocutorii unui interviu pot fi selectati pentru unul sau mai multe dintre urmtoarele motive: accesibilitate, ncredere, responsabilitate, posibilitatea de a i cita. Daca un interlocutor nu este dispus sa acorde interviul puteti sa scrieti articolul fara interviu, s scrieti articolul facand precizarea ca interlocutorul nu a putut fi contactat sau sa-l convingeti sa vorbeasca. Motivele refuzului pot fi urmtoarele: nu are timp, este foarte emotiv, se simte vinovat, protejeaz pe cineva, nu se pricepe la tema discuiei, i este jen, este foarte marcat de ceea ce i s a ntmplat. F . Documentarea pentru interviu Prin actiunea de documentare se neleg urmtoarele: - o abordare obiectiv sau factual (date, cifre, nume), privitoare la tema interviului care se pot regsi n cri, reviste, baze de date. - o abordare personalizat care presupune mrturiile celor apropiai n ceea ce privete pasiunile, ticurile, reaciile sau micile secrete ale unei personaliti. Documentarea jurnalistului se observ n dou locuri: n primul rnd n partea introductiv, n apou, iar apoi n ntrebare. G. Structura interviului Interviurile sunt clasificate n 5 categorii:

- Interviul tip plnie, unde documentarea pleac de la ideea general i se treptat se ajunge

la detalii i observaii particulare - Interviul de tip plnie inversat n care discuia pornete de la un subiect bine determinat i evolueaz ctre o tem general. - Interviul de tip tunel, n care sunt adunate mai multe ntrebri grupate n jurul aceleai teme. De obicei toate ntrebrile sunt cu rspunsuri nchise sau deschise. - Interviul cu ordine mascat, n care reporterul ncearc s-i pcleasc interlocutorul, alternnd ntrebrile dificile cu cele uoare, cele cu final deschis cu cele cu final nchis, cele amabile cu cele polemice. - Interviul cu form liber care presupune rspunsuri deschise. H. ntrebrile interviului Exist dou tipuri de ntrebri: euristice i retorice. ntrebrile retorice duc la aflarea unor adevruri noi iar n cazul celor retorice se cunoate deja rspunsul. ns cele retorice sunt folosite de journalism cu scopul de a accentua un anumit fapt. n ceea ce privete ntrebrile interviului trebuie avute n vedere urmtoarele reguli: - Jurnalistul, prin felul n care formuleaz ntrebare, trebuie s arate c este documentat - Concentrarea trebuie s fie asupra ntrebrilor CUM ? i DE CE ? - Cauza sau condiiile n care a avut loc un eveniment trebuie ntotdeauna explicate - Evitarea folosirii formulelor ambigue sau a metaforelor i definirea exact a termenilor. Exist rsicul ca metaforele sau figurile de stil s nu poat fi nelese. - Jurnalistul trebuie s pun ntrebrile la care interlocutorul are competen i poate s dea rspunsuri. - Folosii ntrebarea DE CE SPUNEI ASTA? cu scopul de a obine ct mai multe informaii. - Jurnalistul trebuie s solicite interlocutorului exemple, evaluri i comparaii - Cifrele si datele exacte transmise de interlocutor trebuie explicate de acesta. - Jurnalistul trebuie sa adreseze ntrebri obiective - Uneori se pot oferi interlocutorului alternative de raspuns - Dac nu suntei sigur de rspunsul interlocutorului putei relua rspunsul acestuia prin formula SPUNEI C...? - n timpul interviului, juranlistul poate face n mod intenionat o afirmaie eronat cu scopul de a-i atrage atenia interlocutorului. - Jurnalistul, spre finalul interviului, poate reveni la ntrebrile pe care interlocutorul le a evitat. I. ntrebri de EVITAT n cadrul unui interviu a. ntrebri care dovedesc absena sau carene ale documentrii b. ntrebri vagi, generale c. Mai multe ntrebri ntr o singur formulare d. ntrebri lungi e. ntrebri care se expliciteaz, se justific f. ntrebri la care se poate rsounde cu DA sau NU dei jurnalistul nu dorete acedst lucru. De exemplu: Au fost arestai terorisii din decembrie 1989 ? g. ntrebri ipotetice De exemplu: Ce s ar fi ntmplat dac? h. ntrebri cu rspuns coninut De exemplu: Domnule X chiar dorii s ctigai alegerile? J. Redactarea interviului

Redactarea interviului trebuie s parcurg urmtoarele etape: - Selecia i redactarea informaiei. Jurnalistul trebuie s selecteze doar datele care au importan pentru opinia public. - Titrarea. nseamn stabilirea titlului, a subtitlului i uneori a supratitlului. De obicei, titlul const din citarea celei mai importante afirmaii sau ocante a interlocutorului. - apoul. Uneori este necesare, ntre titlu i interviu, inserarea unei etape intermediare i anume apoul. Acesta are o funcie dubl: informativ i incitativ. apoul nu reprezint primul paragraf al articolului. Acesta este un text autonom, specific, redactat n anumite limite . Rolul principal este de a arta de ce acest interviu cu aceast persoan, acum. Exist apoul informativ care rspunde la ntrebrile CINE? CE? UNDE? CND? urmnd ca n interviul propriu zis interlocutorul s arate DE CE ? CUM? N CE CIRCUMSTANE? s a petrecut evenimentul. n cadrul acestui tip de apou sunt oferite informaiile din curriculum vitae al interlocutorului numele i calitatea persoanei intervievate, numele i funcionalitatea instituiei pe care o reprezint, cu minime detalii pentru a putea plasa instituia n context. apoul incitativ foloseste arma atacului. n cazul interviului de profil, luat unei personaliti, rolul i configuraia apoului informativ rmn neschimbate. ns.n acest caz, trebuie s puncteze i detalii semnificative ale acelui invitat de exemplu infatisarea fizica sau felul in care este imbracat. K. Elemente care NU pot fi modificate n cazul interviului - Nu se poate modifica sensul interviului n mod direct sau prin renunarea la o serie de informaii cu intenie sau prin schimbarea topicii. - n situaia n care interlocutorul folosete o atitudine virulent la adresa anumitor persoane, jurnalistul trebuie s atrag atenia, prin intermediul unei note plasate la sfritul interviului, c acelea reprezint punctele de vedere ale interlocutorului i c publicaia respectiv nu i le asum. - Nu pot fi modificate anumite cuvinte, expresii sau greeli gramaticale care pot ajuta la caracterizarea interlocutorului. - n cazul interviurilor lungi este recomandat folosirea intertitlurilor i a forografiilor.

3. Reportajul A. Definiie Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romne (DEX) definiia reportajului este urmtoarea: Specie publicistic, apelnd adesea la modaliti literare de expresie, care informeaz asupra unor situaii, evenimente de interes general sau ocazional, realiti geografice, economice, culese de obicei la faa locului. Termenul provine din limba francez de la cuvntul reportage. Acestei definiii trebuie s-i adugm o serie de corecii: a. reportajul rezult n urma investigrii directe, la faa locului i nu de obicei la faa locului. b. Reportajul aduce la cunotin fapte de actulitate c. Adugnd coreciile a si b definiia reportajului devine urmtoarea: Specie publicistic avnd drept scop informarea asupra unor fapte de actualitate, din realitatea imediat, de interes pentru un public larg, n urma investigrii la faa locului, apelnd adesea la modaliti literare de expresie. Reportajul se deosebeste de alte genuri jurnalistice prin faptul c jurnalistul este prezent la locul desfurrii evenimentului i prelucreaz la faa locului informaiile pe care le obine. B. Etapele realizrii reportajului Jurnalistul poate fi martor (observare neparticipativ, neutr) sau poate fi participant la eveniment (observare partcicipativ). a. Dup clarificarea calitii jurnalistului fa de inormaie vor trebui evaluate nsuirile informaiei (proximitate temporal i spaial, conflictul, consecinele, interesul uman, ineditul). b. Dup parcurgerea acestei etape vor fi alese nsuirile informaiei specifice evenimentului (atragerea interesului, conflictele, consecinele) c. n funcie de toate acestea se va stabili unhiul de abordare i startegia de obinere a informaiei. Unghiul de abordare reprezint perspectiva din care este abordat un eveniment. Acesta nglobeaz i intenia pe care o areautorul n actul de comunicare, aceea de a informa sau de a transmite opinii, de a redacta o tire sau un reporaj. De obicei unghiul de abordare este precizat n primul paragraf al textului eng. lead; francez attaque, sau n formula complex titlu- apou- paragraf iniial. Unghiul de abordare definete intenia de comunicare a juranalistului n raport cu unul dintre elementele importante ale evenimentului prezentat. Nu de fiecare dat unghiul de abordare este prezentat explicit n partea iniial a reportajului. Uneori jurnalistul nu prezint de prima dat informaiile care duc la creionarea unghiului de abordare, lsndu i pe cititori s descopere perspectiva din care au fost prezentate informaiile, dup ce lectureaz textul integral. C. Tipuri de reportaje O prim clasificare, francez, are n vedere preponderena nucleului narativ. - Reportajul de atmosfer. n acest caz intenia autorului este de a face culoarea local a evenimentului, de a oferi detalii care s conduc la recrearea locului n care a fost jurnalistul ca si cum cititorul ar fi fost martor la eveniment. - Reportajele de eveniment. Acesta presupune aducerea cititorului n mijlocul faptelor cu ajutorul detaliilor de atmosfer care devin secundare. Accentul este pus pe fapte si nu pe detaliile de atmosfer.

Exist o alt modalitate, american, de a clasifica reportajele o constituie evaluarea semnificaiei/complexitii evenimentului. - Reportajele bazate pe faptele diverse. Faptul divers este o ntmplare simpl, mai aproape de oameni, de cele mai multe ori plin de umor. Faptul divers nu e att de legat de actualiate, n schimb orice persoan aparinnd comunitii creia i se adreseaz o publicaie, ar putea fi subiectul unui fapt divers (iubita prsit, nebunul oraului). - Reportajele pe baza evenimentelor centrate pe fapte de actualitate, de larg interes uman i social (accidente, crime, evenimente mondene). - Reportajele care au la baz evenimente caracterizate prin complexitatea faptelor i a planurilor pe care se desfoar acestea. Evenimentele respective se definesc prin conflicte puternice i consecine importante (greve, manifestaii, revoluii, rzboaie). - Reportaje bazate pe evenimente care se succed pe o perioad mai mare de timp i care cer o investigare pe o durat mai mare de timp, cu semnificaii umane i sociale multiple (fenomenul drogurilor n cminele studeneti, fenomenul copiilor abandonai). Reportajul este spectacolul unui eveniment care trebuie s fie vzut i povestit. Acesta are ca obiectiv principal vizualizarea i nelegerea faptelor. Stilul reportajului trebuie s fie unul sobru iar autenticitatea i onestitatea sunt i ele dou elemente care nu trebuie s lipseasc.Un reportaj bun este acela care ncepe n momentul n care orice fapt divers este prezentat nsufleit i orice relatare, care n aparen pare nensemnat, cpt via

4. Scriitura n jurnalismul online

a. Specific, asemnri i delimitri fa de jurnalismul clasic La sfritul anilor 90, internetul i-a fcut apariia n vieile noastre. Accesul la informaia de pe net nu a nlocuit ns presa n forma ei clasic, ci convieuiete cu aceasta. Specificul internetului const ntr-o serie de atribute, precum instantaneitatea, arhivarea, profunzimea i interactivitatea. La acestea se adaug amestecul de suporturi (audio, video, texte, infografie) i navigarea n hipertext. Avantajul extraordinar al internetului fa de celelalte media este amestecul ntre instantaneitate i profunzime. Informaia poate fi ataat cvasidirect, iar apoi s fie completat, mbogit, aprofundat. Hipertextul, etimologic, ceea ce se afl deasupra, dincolo de text, constituie temelia navigrii pe net. Limbajul informatic principal care descrie organizarea paginilor se numete HTML (Hypertext MarkUp Language) i se materializeaz sub form de legtur, marcat, cel mai adesea, prin sublinierea cu albastru. Navigarea prin hipertext poate fi vertical sau orizontal. Se permite completarea informaie, aprofundarea ei fr limite. O diferen important a jurnalismului online fa de ziarele tiprite este dependena jurnalismului online de tipul de monitor pe care vizualizeaz materialul de pres. Majoritatea monitoarelor care se folosesc n mod curent sunt inferioare hrtiei pentru lectura tirilor sau a altui tip de text. Hrtia are o rezoluie mai bun dect monitoarele cu cristale lichide, un

contrast mai puternic i esate mai uor transferabil, fcnd lectura mai confortabil i mai rapid. Dar tehnologia a evoluat aa de repede, c acum exist pe pia produse care egaleaz sau chiar depesc hrtia dup un parametru de lizibilitate, contrastul. Cititul pe ecran este apoi mai lent i mai puin confortabil dect cititul pe hrtie. Prin comparaie cu hrtia, ecranele au nivele de rezoluie relativ sczute. Ziarele sunt ngrdite de costuri de tiprire i de preferinele cititorilor pentru un produs portabil, de anumite dimensiuni. De asemenea, spaiul articolelor, n interiorul ziarului, este limitat. b. Caracteristici ale genurilor publicistice online Natura informaional a jurnalistului se potrivete Internetului, care este n mare msur un mediu cognitiv. Oamenii folosesc web-ul pentru a face anumite lucruri. Cititorii susin c utilizeaz internetul mai curnd pentru colectarea i compararea informaiilor, iar pentru a lua o decizie, utilizatorii i doresc informaii exacte, concise i complete. Capacitatea Internetului de a permite publicarea n timp aproape real le ofer ziarelor online cteva dintre calitile unei transmisiuni n direct. Vizitatorii citesc ediii multiple ale unui site i revin regulat la el, mai ales cnd este vorba de evenimente majore. Pentru prima dat, ziarele pot publica materiale de un rnd i articole n mai multe pri. n mediul online nu ai practic nici o limit de spaiu. Un alt atribut al jurnalismului care se potrivete mediului virtual este stilul concis, n care3 descrierile inutile sunt reduse la minimum. Este astfel mbuntit viteza lecturii, acurateea ei, capacitatea de memorare i satisfacia cititorilor atunci cnd textul este afiat pe ecran este gndit s fie concis. Internetul este mediul perfect pentru arhivele de articole, pagini sau resurse. Un index clar este esenial.Articolele din arhive, dac nu au lungimi foarte diferite, trebuie afiate pe cte o pagin. c. Structura i particularitile tirii online Scrisul pe net trebuie s fie concentrat i triat. O pagin-ecran numr n medie 1000, 1500 de semne. Un articol ar trebui s nu depeasc trei pagini-ecran, adic n jur de 4500 de semne. Atenia cititorului pe un ecran este i mai limitat dect pe hrtie. Regulile scrisului pe net pot fi rezumate la 11: 1. Decuparea unui ansamblu lung n mai multe articole 2. Alegerea unor unghiuri de abordare ultraprecise 3. Selectarea informaiilor 4. Ierarhizarea puternic a informaiilor 5. Prezentarea chiar de la nceput a mesajului esenial 6. Redactarea dens 7. Redactarea precis 8. Redactarea concret 9. Frazele simple 10. Paragrafele scurte 11. Recitirea obligatorie, deoarece publicarea se va face imediat. Acroul. Mesajul esenial trebuie oferit ntr-un text scurt, numit acro, echivalentul apoului, ntr-un articol de ziar. Acroul nu trebuie s reia primul paragraf al articolului, ci s rezume practic articolul. Misiunea sa este s vnd subiectul. Datorit posibilitii de actualizare permanent, reeaua virtual este ideal pentru dezvluirea

tirilor importante de ultim or. Una dintre tehnici este s nu uitai s scriei o relatare coerent pn la ncheierea incidentului. Poi introduce o informaie nou la fiecare cinci sau zece minute. Astfel, se obine un desfurtor care poate fi lsat n aceast form cronologic sau reformulat ulterior ntr-un articol cuprinztor.

5. New Media i jurnalismul online a. Noi canale de diseminare a informaiei. Fenomenul crowdsourcing Fenomenul crowdsourcing este imposibil fr internet. Nu exist modalitate mai convenabil de a obine o informaie de la o gam mai larg de persoane fr ca aceasta s fie plasat pe internet spre vizualizare. Informaia nu este ngropat, oricine poate da oricnd peste ea. Aa, oricine se ntmpl s dea peste ea, poate s rspund. Informaia se difuzeaz automat n ntreaga lume, rspunsurile pot fi rapide i automate. E cazul reelelor de socializare, de genul Facebook sau Twitter. b. Blogul ca form de jurnalism alternativ. Blogul ca surs pentru mediile clasice Un blog este un site care conine texte scurte. Materialele sau postrile publicate pe un blog sunt organizate mai degrab temporal dect prin referinele la o agend de tiri a zilei. Cel mai recent text apare sus, pe prima pagin, iar postrile mai vechi apar n josul paginii sau chiar n alte pagini dect cea principal. Majoritatea blogurilor permit accesarea materialelor stocate n arhiva lor prin linkuri permanente. La nceput, blogurile erau folosite ca nite jurnale online, n care oamenii i povesteau ntmplrile de peste zi. De curnd blogurile au nceput s fie utilizate i pentru activiti cu specific jurnalistic: o transmisiune n direct de la un eveniment live, rubrici permanente de opinie, bloguri de ni sau micro-jurnalism. Blogurile cuprind adesea texte de dimensiuni reduse, iar postarile pot avea un caracter mai personal. Ele permit rspndirea rapid a ideilor, chiar i prin comparaie cu site-urile care au la baz formate mai tradiionale.Blogurile diferite au totui diferite scale temporale. Unii posteaz de mai multe ori pe zi, texte mai scurte, alii pot posta mai rar, dar textele lor s fie mai bine gndite. Dezvoltarea tehnologiei a oferit instrumente gratuite i uor de folosit pentru bloguri. Aceast evoluie a dus la creterea numrului de bloguri, dar a crescut deopotriv cererea de materiale i opinii din partea comunitii. Creterea semnificativ a cantitii de informaie pe bloguri a determinat transformarea acestora ntr-o surs util de vox pop-uri, dar blogurile au venit i ele cu cteva subiecte importante. Mass-media tradiional a scris destul de des despre fenomenul blogurilor, concentrndu-se mai mult pe mijlocul de comunicare dect pe mesaj. Blogurile nu dispun de vreun proces formal de editare sau de verificare a informaiilor, de detectare a greelilor. Practic nimeni nu poate s opreasc un blogger ru intenionat s

posteze minciuni. ns cititiorii acelui blog i vor pierde ncrederea dup o greeal repetat, aadar postarile nu vor mai fi cititie sau trimise ca link, pe viitor. c. Social media i jurnalismul online Blogurile sunt fcute de i pentru oameni. Pentru utilizarea lor, bloggerii trebuie s aib n vedere lumea social, ncrederea i susinerea acesteia. O caracteristic a jurnalismului online, la care blogul poate fi o alternativ, este capacitatea sa de a depi limitele tradiionale ale distribuiei ziarelor tiprite. Felul n care jurnalitii online i atrag cititorii din toat lumea depinde de caracterul comercial al publicaiei lor. Webul ofer o capacitate aproape nelimitat, posibilitatea actualizrii constante, animaii grafice, sunet, posibilitatea de a monitoriza numrul de accesri ale unei pagini i interaciunea. Secretul elaborrii unui bun site de tiri este ncercarea de a exploata aceste avantaje. Aceasta nseamn punerea la dispoziie a unui coninut care nu poate fi oferit cu uurin n versiunea tiprit. Realizarea unor astfel de iniiative difer mult de jurnalismul tradiional i se situeaz mai degrab n domeniul serviciilor informaionale i al forumurilor de discuie. Totodat, mai nseamn i testarea capacitilor unui nou mediu informaional, i nu doar simpla convertire a materialului din versiunea tiprit.

6. Discursul polemic n publicistica romneasc: a) Articolul de atitudine/editorialul b) Pamfletul n pres c) Scrisoarea deschis Bibliografie: Preda, Sorin, Jurnalismul cultural i de opinie, Iai, Polirom, 2006, pp. 104-115; 153-174. Rovena-Frumuani, Daniela, Analiza discursului, Editura Tritonic, 2004, pp. 103-119. Slcudean, Minodora, Tudor Arghezi. Discursul polemic, Institutul European, Iai, 2009, pp. 21-54; 89-98. EDITORIALUL Fiind cea mai important specie a jurnalismului de opinie, editorialul exprim atitudinea ziarului fa de realitatea politic, social, economic etc. Coloana editorial sau pagina editorial (editorial page) sunt considerate, pe drept cuvnt, sufletul, coloana vertebral a ziarului. Editorialul argumenteaz opinia, urmrind s-i conving pe cititori. Editorialistul este n primul rnd interesat de semnificaia faptelor. Faptele intr ntr-un editorial doar cnd conduc spre o concluzie logic.[1] Cmpurile privilegiate ale editorialului sunt politica, socialul, economicul, educaia, criminalitatea infracionalitatea. Tipuri de editorial O sumar enumerare a tipurilor posibile de editorial: - editorial - pronostic - cu varianta editorial - balon - de ncercare . - editorialul persoan , al crui centru de greutate este persoana, rolul ei, masca/mtile sale, pe scurt, imaginea. - editorialul de serviciu ( cu tem: ziua naional, ziua Unirii, ziua femeii etc.) - editorialul necrolog . - editorialul eseu. [2]- - adevrata performan profesional Modaliti de redactare. Etapele realizrii editorialului Chei de control: a) Dac demonstraia dezvoltat n editorial se poate reduce la un silogism, textul este corect construit din punct de vedere logic; b) Posibilitatea reducerii textului la o singur afirmaie specific, demonstreaz corectitudinea construciei textului, conform regulii: o singur idee-problem = un singur unghi de abordare = un singur text. Un text jurnalistic ideal trebuie s conin o informaie pe fraza, i un mesaj pe articol. Toate citatele trebuie s aib o surs cu un nume, anonimatul este rezervat cazurilor n care informaia are valoare factual i nu este disponibil de la nici o surs citabil, folosim sursele anonime numai n materiale informative, niciodat n cele de opinie i comentariu. Claritatea limbajului se refer la respectarea sintaxei, la folosirea predominant a propoziiilor scurte.[3] Detaarea excesiv; Atacul la persoan, ceea ce implic deplasarea accentului de la discutarea-criticarea problemei, la atacarea omului, sunt greeli n redactarea unui editorial. Note 1. ^ Reuben Maury i Karl S. Pfeiffer,1960 2. ^ Referat: Mass-media:Editorial [1] 3. ^ Curs 7, Genuri Jurnalistice, Andreea Mogo, Universitatea Babe-Bolyai,ClujNapoca,2009 4. ^ CRISTIAN FLORIN POPESCU, MANUAL de JURNALISM, 2003 5. ^ dr. Dumitru Titus POPA, DEONTOLOGIA PROFESIUNII DE ZIARIST, Bucureti, 2000

6. ^ Curtis D. MacDougall, National Conference of Editorial Writers, 1964 PAMFLETUL este o scriere satirica prin care sunt dezaprobate fapte, oameni sau atitudini ,socotite negative termenul are ca origini cuvantul grecpamflegocare inseamna tot si a arde(= a critica tot) poate fi considerat o specie literara dar si un gen journalistic poate fi realizat in versuri sau in proza are menirea de a blama persoane, idei, intamplari dar si actiuni ale pers. pe care le critica procedeele folosite :hiperbola, ironia ( banc, rima, comparative, zicala), caricatura nu explica ,nu argumenteaza ,nu aduce probe si nu ofera drept la replicaimpune un adevar caricaturizat,tratat cu ironie. PAMFLT: Specie literar (n versuri sau n proz) cu caracter satiric, n care scriitorul nfiereaz anumite tare morale, concepii politice, aspecte negative ale realitii sociale, trsturi de caracter ale unei persoane. Pamfletul - scriere satirica prin care sint dezaprobate fapte, oameni, atitudini socotite negative. Cuvintul pamflet a intrat in limba romana in secolul al XIX-lea, pe filiera franceza (cf. Pamphlet), desi el s-a format in engleza, unde aceeasi forma s-a datorat alterarii numelui propriu din titlul unei comedii latine: Pamphilus seu de Amore (Pamfilus sau despre Amor). Mai sugestiva este derivarea termenului din greaca (pan = tot, phlego = a arde), pentru ca sensurile originare se intersecteaza, in parte, cu sfera notionala actuala. Definitia riguroasa a termenului descrie pamfletul ca o specie literara satirica, in versuri sau in proza, menita sa blameze persoane, idei, opere, intimplari reprobabile, intr-un mod direct si, deseori, violent; procedeele caracteristice pamfletului sint imprecatia, hiperbola, ironia, caricatura etc., prin intermediul carora se urmareste ridiculizarea, suprimarea prin discurs a obiectivului ales. Primele aparitii corespunzatoare unei asemenea structuri formale dateaza de dupa 1500, in scrieri anonime de protest politic si religios. In Franta secolului al XVIII-lea, pamfletul isi cistiga o notorietate recunoscuta, deopotriva in literatura si in dezbaterile filozofice. Dupa 1800 si pina azi, jurnalisti si scriitori dintre cei mai diversi au impus pamfletul in functie de propria specificitate, dar si de conditiile istorice. Ion Heliade Radulescu, Arghezi, N.D. Cocea, Geo Bogza au dat stralucire pamfletului romanesc. Pamfletul e un mod de expresie, cu un stil aparte, nascut si modelat o data cu limbajul, intrind in literatura de la inceputurile ei. In ultimii ani de glorie ai Atenei, filipicele - marile pamflete ale Antichitatii - incoroneaza oratoria lui Demosthene. Daca ne referim la cultura romana, I. H. Radulescu isi afla inaintasi cu aproape doua secole in urma, in cronicile muntene. Pamfletul, ca expresie particulara, ca stil cu proceduri caracteristice se afirma in toata varietatea limbajului, de la vorbirea cotidiana la articolul de ziar sau in literatura. Pamfletul e o structura artistica ideologizata, pusa in slujba unui program, a unui punct de vedere pe care insa il sustine doar prin negatie; el se construieste in virtutea unei ideologii a contestarii. Desi exclude dialogul, pamfletul isi construieste strategia pe raportul de putere dintre interlocutori, unul fiind autorul pamfletului, celalalt tinta discursului pamfletar. Pamfletul nu poate exista decit intr-un regim de libertate. Pamfletul se situeaza la granita dintre literatura si jurnalism.

Pamfletul este direct si exclude orice dezbatere. Pamfletul presupune un ton grav, nu recurge la dovezi concrete si afirma ceea ce trebuie combatut. Expresia pamfletara este violenta, tonul virulent, forma scurta si avntat. Caracterul sau exploziv este determinat de convingerea autorului ca detine singur ntregul adevar, ceea ce l dispenseaza de furnizarea unor argumente n sprijinul atitudinii lui. El se multumeste sa se foloseasca de un discurs maximalist, patetic si hiperbolizat. Scopul pamfletului este acela de a-l determina pe cititor sa actioneze sau sa ia o atitudine conforma cu pozitia autorului. Pamfletarul adopta un comportament totalitar, ce exclude orice parere contrara, dar pe care nu-l poate manifesta dect ntr-un regim democratic. Tinta pamfletului este de obicei o persoana expusa exterminarii verbale prin caricaturizare, prin sarcasm si prin mpingerea n derizoriu. Scrisoare deschis O scrisoare publicat de protest sau de recurs, de obicei, adresat unui individ, ci destinate publicului larg O scrisoare deschis este o scrisoare destinat unei audiene largi. Pot fi publicate n ziare de editori sau pe bloguri.[1] Prin intermediul ei se pot face acuzaii sau pot exprimate nemulumirile unui individ sau a unui grup n legtur cu anumite situaii. .. O scrisoare deschis este o scrisoare destinat unui public larg, sau o scrisoare destinat un individ, dar care este, totui, larg distribuit n mod intenionat. [1] Scrisorile deschise pot s ia, de obicei, forma unei scrisori adresate unui individ, dar cu condiia de a ajunge la cunotina publicului, prin ziare i alte mijloace media, cum ar fi o scrisoare ctre editor sau pe blog. [2] Sunt comune scrisorile deschise adresate critice liderii politici. n prezent, exist foarte puine site-uri specializate exclusiv n publicarea scrisori deschise. Cu toate acestea, exist site-uri comunitare n cazul n care vizitatorii pot publica propriile scrisori i s le promoveze la un public mai larg. [3] Scrisori deschise pot fi, de asemenea, destinate n mod direct unui grup. Motivele pentru scris scrisori deschise Exist o serie de motive de ce o persoan ar alege forma unei scrisori deschise : Ca o ultim soluie pentru a cere publicului s-l judece pe destinatarul scrisorii sau alte persoane implicate, adoptnd de multe ori o atitudine critic Pentru a afirma poziia autorului cu privire la o anumit problem Ca o ncercare de a ncepe sau a termina un dialog mai larg n jurul importanei unei probleme Pt. a critica aciunile cuiva Ca o ncercare de a concentra atenia publicului larg asupra destinatarului scrisorii insistnd pe faptele care au determinat o anumit aciune Pentru a face public o comunicare sub forma unei scrisori din motive de formalitate Exemple: Multe dintre epistolele din Biblie (cum ar fi epistolele pauline ) sunt scrisori deschise. Enciclice sunt prin definiie scrisorile deschise trimise de Papa (n Biserica Catolic ) sau de episcopul primat (n Comuniunea Anglican ), dar, de asemenea, publicate pentru consum general. Jaccuse (1898) de ctre mile Zola peste Afacerea Dreyfus Martin Luther King s Scrisoare de la Birmingham Jail (1963) Bill Gates e Scrisoare deschisa hobbyists (1976) ataca nclcarea drepturilor de autor n dezvoltarea de software

SUBIECTUL B 7
a) MANIFESTUL MANIFEST = Declaraie public solemn prin care un guvern, o personalitate sau o grupare politic, cultural sau social i face cunoscut programul sau i justific poziia. 2) Expunere teoretic lansat de o micare cultural, politic sau social. MANIFEST = declaraie cu caracter program prin care de un guvern, un suveran, un partid politic, o grupare literar etc. i fac cunoscute public inteniile, profesiunea de credin. text politic rspndit n scop de agitaie. Scurt scriere, cu valoare de document pentru nceputul unui curent sau micare cultural, social sau politic prin care se afirm o nou concepie orientativ. Manifestul estetic este socotit ca afirmarea polemic a unei concepii noi despre art, practicat ndeosebi n cadrul curentelor care s-au ridicat mpotriva unor micri anterioare. (S. Iosifescu, Construcie i lectur) Prefeele unor volume sau articolele-program ale unor publicaii au uneori valoare de manifest literar

b) MANIFESTUL Crinului alb A starnit o mare valva in perioada interbelic o proclamatie teribilista, intitulata Manifestul Crinului Alb, semnata de Petre Pandrea cu numele de Petru Marcu Bals, impreuna cu Sorin Pavel si Ion Nistor, publicata in nr. 8-9/1928 al revistei Gandirea.
Manifest al Crinului alb, scris de Petre Pandrea, n 1928 mpreun cu Sorin Pavel i Ion Nistor, a consternat i revoltat generaioniii, chiar i pe cei apropiai, n afar de Mircea Eliade... fiind socotit un demolator al programului generaionist. Septembrie 1928. Manifestul Crinului Alb, n care Sorin Pavel, Ion Nistor i Petru Marcu-Bal condamn cu vehemen generaia btrnilor . Textul coninea un rechizitoriu furibund fcut btrnilor" n numeletinerei generaii". Manifestul continea un rechizitoriu aspru facut batranilor in numele tinerei generatii. O ploaie deinjurii acoperea, de la nceput, pe profitorii rzboiului, pe aceia care transformaserauster itatea victoriei" ntr-un chef uria". Diatriba folosea o frazeologie antiburghez, evocnd banchetul neronian", unde, ncoronai cu trandafiri roii ptai de vrsturi vinete", reprezentanii vechii generaii se amuzau", prelungind, surzi la cntecul muncii organizate", epoca antebelic de aur i fecale". Dar acuzaiile, sugernd rspunderea oligarhiei din fruntea rii pentru situaia dezastruoas n care se gsea Romnia naintea marii crize economice, se fereau s examineze problemele sub aspectul lor economico-social. Opoziia se fcea nu n numele unui antagonism de clas, ci al deosebirii ntre dou spirite",cel tineresc" i cel btrnesc". Noua generatie se prezenta ca exponenta pasiunii ideale, a optimismului frenetic, a intuitiei, elanului si extazului, a credintei in Dumnezeu. Despre reprezentantii mentalitatilor perimate, care au crezut ferm in ideea umanitara, in drepturile eterne ale omului, asa cum le-a prescris iluminismul revolutiei de la 1789, semnatarii manifestului scriau: Cu Dumnezeu, cu misterul, cu infinitul, cu soarta omului si a cosmosului au ispravit-o dintr-o data. In stilul caracteristic, fr echivoc, Pandrea clama: Afirmm nc o dat, n inta noastr de lupt, dou lucruri fundamentale: libertatea de contiin, ca bun suprem al omenirii i severitatea n critic, ca cea mai nobil calitate ceteneasc. Grupul Crinului alb se ridic protestatar i cheam din toate colurile rii tribunalul revizuirii i al grijii de onoare naional. Oferind puritatea valorilor maxime i a misterului, ndrumnd la creaie i elan prin complectitudinism, la rectitudine prin cultul Statului i prin predominarea marilor interese colective fa de cele individuale, Crinul alb se ndreapt cu faa ctre credin, ctre Trecutul milenar, de unde culege nvminte i axe.

Reactiile, dinspre stanga politica, nu s-au lasat asteptate. Astfel, Mihai Ralea il califica drept o explozie de rasputinism cultural, spunnd despre semnatarii textului ca se gasesc la Gandirea ca acasa, pentru ca multe dintre ideile lor coincid cu convingerile revistei.

Manifestul continea un rechizitoriu aspru facut batranilor in numele tinerei generatii. Noua generatie se prezenta ca exponenta pasiunii ideale, a optimismului frenetic, a intuitiei, elanului si extazului, a credintei in Dumnezeu. Mircea Eliade l-a aprobat, considerandu-l o pies reprezentativ pentru orientarea noii generaii spre spiritualitate. Pe de alt parte, Mihail Polihroniade a denunat Manifestul Crinului alb , n care vedea o sfidare adus vechii generaii de tineri contestatari care nu au avut timp s creeze mai nimic. Nu au lipsit nici alte luri de atitudine potrivnice aManifestului Crinului alb. Dar polemica n jurul su, ca i, n general, disputa dintre generaii aveau s fie duse i n alte publicaii. Romnismul i ortodoxia sunt trsturile importante ale acestei noi generaii. E. Lovinescu apreciaz noua spiritualitate i ndemnurile ortodoxe drept lipsite de autenticitate, iar violena din Manifestul crinului alb nu reprezint dect exerciii de misticism stilistic: Dar d. Nichifor Crainic e un mistic de dinainte de rzboi; trei tineri de dup rzboi fac exerciii de misticism stilistic ntr-un manifest, n care adversarii sunt tratai de proti, prostui, mai proti dect prostui sau boi nspimntai de orice noutate. Din alturarea acestor texte nu putem scoate indicaii asupra sinceritii acestei spiritualiti, ntruct violena nu poate fi o dovad, dar veche sau nou, expresia ei e identic i se integreaz n aceeai insuficien a adevratei spiritualiti.

7. Manifestul publicistic - ipostaz a sincronismului cultural a) Manifestul form de protest public b) Manifestul Crinului Alb (1928) Bibliografie: Dur, Ion, Maculatorul cu spiral, Editura Universitii Lucian Blaga, Sibiu, 2010, pp. 3342. Ralea, Mihai, Scrieri, vol. 7, Editura Minerva, Bucureti, 1989, pp. 168-178. Slcudean, Minodora, Tudor Arghezi. Discursul polemic, Editura Institutul European, Iai, 2009, pp.99-109. a) MANIFESTUL MANIFEST = Declaraie public solemn prin care un guvern, o personalitate sau o grupare politic, cultural sau social i face cunoscut programul sau i justific poziia. 2) Expunere teoretic lansat de o micare cultural, politic sau social. MANIFEST = declaraie cu caracter program prin care de un guvern, un suveran, un partid politic, o grupare literar etc. i fac cunoscute public inteniile, profesiunea de credin. text politic rspndit n scop de agitaie. MANIFEST = Scurt scriere, cu valoare de document pentru nceputul unui curent sau micare cultural, social sau politic prin care se afirm o nou concepie orientativ. Manifestul estetic este socotit ca afirmarea polemic a unei concepii noi despre art, practicat ndeosebi n cadrul curentelor care s-au ridicat mpotriva unor micri anterioare. (S. Iosifescu, Construcie i lectur) Prefeele unor volume sau articolele-program ale unor publicaii au uneori valoare de manifest literar b) MANIFESTUL Crinului alb A starnit o mare valva in perioada interbelic o proclamatie teribilista, intitulata Manifestul Crinului Alb, semnata de Petre Pandrea cu numele de Petru Marcu Bals, impreuna cu Sorin Pavel si Ion Nistor, publicata in nr. 8-9/1928 al revistei Gandirea. Manifest al Crinului alb, scris de Petre Pandrea, n 1928 mpreun cu Sorin Pavel i Ion Nistor, a consternat i revoltat generaioniii, chiar i pe cei apropiai, n afar de Mircea Eliade... fiind socotit un demolator al programului generaionist. n Septembrie 1928 apare Manifestul Crinului Alb, n care Sorin Pavel, Ion Nistor i Petru Marcu-Bal condamn cu vehemen generaia btrnilor . Textul coninea un rechizitoriu furibund fcut btrnilor" n numeletinerei generaii". O ploaie de injurii acoperea, de la nceput, pe profitorii rzboiului, pe aceia care transformaser austeritatea victoriei" ntr-un chef uria". Diatriba folosea o frazeologie antiburghez, evocnd scene pantagruelice,acuze morale de o deosebit virulen. Dar acuzaiile, sugernd rspunderea oligarhiei din fruntea rii pentru situaia dezastruoas n care se gsea Romnia naintea marii crize economice, nu examinau problemele sub aspectul lor economico-social. Opoziia se fcea nu n numele unui antagonism de clas, ci al deosebirii ntre spiritul tineresc i cel btrnesc. Noua generatie se prezenta ca exponenta pasiunii ideale, a optimismului frenetic, a intuitiei, elanului si extazului, a credintei in Dumnezeu. Despre reprezentantii mentalitatilor perimate, care au crezut ferm in ideea umanitara, in drepturile eterne ale omului, asa cum le-a prescris iluminismul revolutiei de la 1789, semnatarii manifestului scriau: Cu Dumnezeu, cu misterul, cu infinitul, cu soarta omului si a cosmosului au ispravit-o dintr-o data. In stilul caracteristic, fr echivoc, Pandrea clama: Afirmm nc o dat, n inta noastr de

lupt, dou lucruri fundamentale: libertatea de contiin, ca bun suprem al omenirii i severitatea n critic, ca cea mai nobil calitate ceteneasc. Grupul Crinului alb se ridic protestatar i cheam din toate colurile rii tribunalul revizuirii i al grijii de onoare naional. Oferind puritatea valorilor maxime i a misterului, ndrumnd la creaie i elan prin complectitudinism, la rectitudine prin cultul Statului i prin predominarea marilor interese colective fa de cele individuale, Crinul alb se ndreapt cu faa ctre credin, ctre Trecutul milenar, de unde culege nvminte i axe. Reactiile, dinspre stnga politica, nu s-au lsat asteptate. Astfel, Mihai Ralea il califica drept o explozie de rasputinism cultural, spunnd despre semnatarii textului ca se gasesc la revista Gandirea ca acasa, pentru c multe dintre ideile lor coincid cu convingerile revistei. Manifestul continea un rechizitoriu aspru facut batranilor in numele tinerei generatii. Noua generatie se prezenta ca exponenta pasiunii ideale, a optimismului frenetic, a intuitiei, elanului si extazului, a credintei in Dumnezeu. Mircea Eliade l-a aprobat, considerandu-l o pies reprezentativ pentru orientarea noii generaii spre spiritualitate. Pe de alt parte, Mihail Polihroniade a denunat Manifestul Crinului alb , n care vedea o sfidare adus vechii generaii de tineri contestatari care nu au avut timp s creeze mai nimic. Nu au lipsit nici alte luri de atitudine potrivnice Manifestului Crinului alb. Dar polemica n jurul su, ca i, n general, disputa dintre generaii aveau s fie duse i n alte publicaii. Romnismul i ortodoxia sunt trsturile importante ale acestei noi generaii. E. Lovinescu apreciaz noua spiritualitate i ndemnurile ortodoxe drept lipsite de autenticitate, iar violena din Manifestul crinului alb nu reprezint, pentru el, dect exerciii de misticism stilistic: Dar d. Nichifor Crainic e un mistic de dinainte de rzboi; trei tineri de dup rzboi fac exerciii de misticism stilistic ntr-un manifest, n care adversarii sunt tratai de proti, prostui, mai proti dect prostui sau boi nspimntai de orice noutate. Din alturarea acestor texte nu putem scoate indicaii asupra sinceritii acestei spiritualiti, ntruct violena nu poate fi o dovad, dar veche sau nou, expresia ei e identic i se integreaz n aceeai insuficien a adevratei spiritualiti.

8. Talk show-ul ntre spectacol i adevr a) Dezbaterea televizat: caracteristici i evoluie b) Identitatea talk show-ului: trsturi specifice, rolul moderatorului, raportul cu reality showul Bibliografie: Charaudeau, Patrick i Ghiglione, Rodolphe Talk show-ul. Despre libertatea cuvntului can mit, Editura Polirom, Iai, 2005, pp. 49-173. Lecomte, Patrick, Comunicare, televiziune i democraie, Editura Tritonic, 2004, pp. 33-47; 76-108. Zeca-Buzura, Daniela, Veridic. Virtual. Ludic. Efectul real al televiziunii, Editura Polirom, 2009, pp. 51-108; 111-138 a) Dezbaterea televizat: caracteristici i evoluie Dezbaterea reprezint un schimb sau o confruntare de opinii organizat n cadrulcreia tematica se centreaz pe anumite domenii de reprezentare a practicii sociale: politic, economic, juridic, religios, tiinific. Diferena fa de talk-showul de acest tip ine de problematizarea tematicii care ntr-o dezbatere este tratat dup un plan care o descompune n mai multe subprobleme n care sunt prezentate mai multe puncte devedere care reprezint tot attea teze referitoare la tematic i care sunt expuse, aprate, justificate coerent. Participanii la dezbateri sunt ale i pentru competena lor n cazul ncare intervein ca experi (oameni politici, lideri sindicali, oameni de tiin) sau pentru ncrederea pe care o prezint dac vor interveni n calitate de martori. Dezbaterea televizat scoate n eviden adevrul n legtur cu o tem problematizat, printr-oconfruntare a unor cunoateri diferite asupra acestei teme prin utilizarea unui limbaj ct mai inteligibil. Emisiunile de tip dezbatere trebuie i ele s satisfac exigenele legate decaptare i audien. Exist cazuri n care tematica este uneori greoaie au participanii nu sunt suficieni de clari, ori pregtirea doumentar este precar sau modalitatea de gestiunea timpul las de dorit iar unii invitai nu mai ajung s se explice. Fa de talk showdezbaterea se caracterizeaz printr-o tendin de a se pune n serviciul schimbului verbal. Talk show-ul nu abordeaz o tematic precis aa cum se ntmpl n cazuldezbaterilor, ci se ocup mai degrab de fapte sociale (nedrepti, criminalitate, calamiti inaturale). Faptul social prezentat va fi tratat din perspectiva experienei personale a unuiavocat, analist politic sau politician care permite ptrunderea ntr-un spaiu privat, talk show-ul avnd tendina de a provoca o confundare a planului dintre public i privat. Organizarea acestor emisiuni este orientat ctre dramatizare i divertisment, cuprezentarea unor documente sau anchete care constituie dovezi ale acestei dezordini sociale. Talk showul este o form de schimb organizat astfel nct s scoat la iveal conflictul i/sau drama uman, sub diverse configurri, n legtur cu o tem pretext, printr-o confruntare a unor judeci i opinii exprimate tranant i cu ajutorul unuidispozitiv televizual care se complace n a ilustra aceste conflicte sau a sugera drama. Din acest motiv, n platou sunt invitai persoane ce reprezint arhetipuri de actori sociali care au fost implicai n situaii conflictuale, care se afln raporturi antagoniste, se acuz i apr prin intermediul discursului. Reality show-ul se opune talk show-ului prin faptul c aduce un prim plan uneveniment raportat, adic care corespunde unui lucru care s-a petrecut i care implic actori mai mult sau mai puin respectabili. Acest eveniment-aciune poate fi transpus fie printr-o povestire dramatizant, fie printr-o povestire-document. Povestirea dramatizant nu exist dect dac conine ingrediente de realitate, genernd confuzie n legtur cu valoarea de

adevr i invenie a faptelor, strnind suspiciune. Povestirea-document se ofer ca martor al realitii exacte, strnind la rndul su suspiciune datorit unei observri subiective. Invitaii din reality-show-uri sunt actori ai aciunilor n care joac roluri de eroi, victime sau beneficiari, n timp ce aceia din talk show-uri sunt enuntori ai cuvintelor, ei fiind prezentai ca fiine care mrturisesc existena unei dezordini sociale (boal, delicven, criminalitate, omaj). Cei din reality-show-uri sunt prezentai ca oameni care au suferit din cauza unei nenorociri sau dezordini sociale (agresiune, atentat, crim). El se prezint ca un spectacol al adevrului, confirmat de eveminentul care s-a petrecut, de protagoniti, toate fcnd trimitere la un imaginar al autenticitii. Conversaiile dintr-un talk show tind spre un adevr consensual, oferind unimaginar al adevrului i nu al autenticitii. Imaginarul autenticitii se definete prin ceea ce este i care poate fi artat, construind o lume a realitii. Imaginarul adevrului se definete prin ceea ce este descoperit i care nu poate fi artat, ci sugerat cu ajutorul cuvintelor i prin prezentarea de dovezi, construind o lume a realitii figurate6. b) Identitatea talk show-ului: trsturi specifice, rolul moderatorului, raportul cu reality show-ul Termenul de talk show a aprut la jumtatea anilor 90, fiind cultivat la nceput ndeosebi de televiziunea american. Din punct de vedere terminologic, plecm de la dou componente: Talk discuie, conversaie, dar i brf i de la Show spectacol, expoziie, fast. Dac ar fi s cercetm istoria acestui gen care, practic, a revoluionat televiziunea, ar trebui s ne ntoarcem n anul 1985, atunci cnd se difuza prima ediie a celebrei "Larry King Live", emisiune difuzat de CNN care a ajuns acum, dup mai bine de dou decenii, la peste un milion de telespectatori n fiecare noapte. Dintr-un punct de vedere putem considera talk show-ul ca fiind emblema a ceea ce am putea considera, cu un termen mprumutat din geologie sau din istorie, neoteleviziunea. Pstrnd aceeai terminologie, dezbaterile clasice ar putea fi datate ntr-o epoca ce ar putea fi plasat n paleo sau, cel mult, mezo-televiziune. Dup peste dou decenii de la apariia genului, acest termen l-a nlocuit aproape cu totul pe cel de dezbatere. Cu toate acestea, cele dou genuri, unul caracterizat prin sobrietate i accentul pus pe informare, iar cellalat pe spectacol, coexist. Spre deosebire de dezbatere, talk show-ul este o form de schimb organizat astfel nct s scoat la iveal conflictul, drama uman, sub diverse aspecte, n legtur cu o tempretext, printr-o confruntare a unor judeci i opinii exprimate tranant i cu ajutorul unui dispozitiv televizual care se complace n a ilustra aceste conflicte sau a sugera drama. El corespunde unei puneri n spectacol a cuvntului apt s serveasc unei abordri sensibile, emoionale a celor dou forme de dezordine uman care sunt conflictele ntre indivizi i dramele intime ale persoanei7. Patrick Charaudeau i Rodolphe Ghiglione enumer cteva dintre caracteristicile talk show-ului. Una dintre acestea ar fi c invitaii unei astfel de emisiuni sunt solicitai fine n calitate de persoane combative, fie de victime. Rolul acestora este acela de a reprezenta cel
Patrick Charaudeau, Rodopphe Ghiglione, Talk show-ul. Despre libertatea cuvntului ca mit, Editura Polirom, Iai, 2005, pp. 108-109 7 Patrick Charaudeau i Rodolphe Ghiglione Talk show-ul. Despre libertatea cuvntului ca mit, Ed. Polirom, 2005, pag. 112
6

mai bine categoria din care fac parte, astfel nct printr-o regie bine pus la punct de moderator, conflictul s capete o amploare ct mai mare, spre deliciul sau comptimirea telespectatorilor. Organizarea emisiunii este orientat n ntregime ctre dramatizare i

divertisment, cu prezentarea unor documente i anchete care constituie mrturii ale acestei dezordini sociale i i scot n eviden aspectele cele mai dramatice8. Formatul unei asemenea emisiuni utilizeaz diferite genuri (interviuri, reportaje, confesiuni, muzic, anchete etc.), astfel nct tensiunea s fie ct mai mare, iar efectul asupra publicului ct mai puternic. Moderatorul uni talk show are misiunea de a provoca, de a determina antagonisme, de a declana o stare puternic de emoie n rndul invitailor dar, mai ales, al publicului care privete emisiunea. Sau, dac o cere desfurtorul de a determina o cascad de rsete. Celebra emisiune The Oprah Winfrey Show este un exemplu ct mai elocvent n acest sens, ea bucurndu-se de cea mai mare cot de audien din istoria televiziunii americane. nainte de a trece n revist tipurile de talk show-uri, s ne oprim asupra a ceea ce Daniel Zecca Buzura numete contextul de mediatizare al unor astfel de producii deteleviziune. Aproape ntotdeauna, o emisiune talk show este planificat n grila de programe n acel spaiu de timp care poart numele de prime time (19.00 23.00). Evident c aceast programare este efectuat n primul rnd n funcie de profilul canalului de televiziune i de publicul int. De exemplu, ar fi de neimaginat ca la o televiziune de ni profilat pe transmiterea de tiri, precum Realitatea TV, s avem n acest interval de timp un talk show cu coninut cultural. Atunci cnd se realizeaz grila de programe se ine seama, evident, i de ziua sptmnii, week-end-ul avnd alt specific dect cele cinci zile din cursul sptmnii. Autorii lucrrii Talk show-ul. Despre libertatea cuvntului ca mit propun mprirea acestor emisiuni n dou categorii, difereniate dup tipul de discurs care este practicat. Prima dintre ele are n vedere talh show-ul de tip polemic. Ele aduc n prim-plan persoane care, pentru c au fost implicate ntr-o situaie conflictual i indiferent de statutul lor social sunt chemate s se confrunte (s dezbat) n legtur cu o tem9. A doua categorie o reprezint talk show-urile introspective. n acest caz spectatorilor le sunt prezentate persoane care au trit n comun o aceeai experien i care sunt ndemnate s o povesteasc, fiecare din punctul ei de vedere10. Acesta poate fi diferit sau chiar contradictoriu, ceea ce mrete doza de spectaculos.
Patrick Charaudeau i Rodolphe Ghiglione, op. cit., pag. 111 Patrick Charaudeau i Rodolphe Ghiglione, op. cit, pag. 112 10 Idem., pag. 113
8 9

Participanii la talk show sunt, evident, diferii, n funcie de cele dou categorii prezentate mai sus. n primul caz putem vorbi despre actori sociali care au fost sau sunt ntr-o situaie conflictual. Ei sunt, aa cum spun Parick Charaudeau i Rodolphe Ghiglione, ceicareacioneaz, care gndesc i vorbesc, care au de interpretat un rol care impune mobilitate, suspans, deznodmnt necunoscut. n cel de-al doilea caz, personajele se lanseaz n orizontul aminitirilor, n cel al subiectivismului unor termeni precum cred, mi se pare, dup cte mi amintesc11. Un astfel de invitat care joac rolul unui martor, reducndu-se la esena sa, poate fi identificat cu formula eu-care-este. Talk show-ul se diferneiaz de emisiunile de tip dezbatere printr-o suit de caracteristici, foarte bine surprinse de Charaudeau i Ghiglione12: Au un loc foarte important n spaiul public, rol care are un mare potenial de cretere. El se adreseaz domeniul privat, intim, centrndu-se pe racordarea la judecile i sensibilitii omului obinuit Are o punere n scen proprie, un propriu sistem de gestiune, un discurs propriu,

foarte vizibil dar lipsit de o mare profunzime. Promoveaz un discurs eu-noi, al unui eu care devine un model valabil pentru public, o figur emblematic a unui simptom colectiv. Avem un discurs n care voi i tu sunt termeni integrai n oglinda a ceea ce nseamn eu nsumi. Talk show-ul promoveaz o nou norm, un nou spectacol, o nou ideologie. O nou norm a unei opinii publice care nu ar mai fi extern dezbaterii publice, ci inclus n acesta, generndu-o i oferindu-i, via media, un rspuns de reparare a dezordinii sociale.13 Ni se propune, apoi, un nou tip de spectacol, n care temele spaiului public se amestec cu cele ale spaiului privat, seriozitatea cu divertismentul, identitatea anonim cu cea de erou, chiar i mediatic. l al treilea rnd, vorbim chiar despre o nou ideologie. Sub pretextul de a descoperi adevrul, telespectatorul este, practic, ndemnat s participe la consumarea unei fantasme de adevr inesenial, fr s aib dreptul la cuvnt.14 Asistam, practic, la o ideologie a simulacrului care const n aceea c, dei talk showul proclam interactivitatea cu publicul, de fapt acestuia i se confisc cuvntul. Cei doi autori merg mai departe n a interpreta rolul pe care l deine un simplu invitat al unei emisiuni talk show. El este prins ntre ciocanul universurilor impuse i nicovala dramatizrii din talk
Idem, pag. 115 Idem, pag. 120-121 13 Patrick Charaudeau i Rodolphe Ghiglione, op. cit, pag. 121 14 Idem, pag. 121
11 12

show. Actor al unui teatru despre care nu tie nimic, nici piesa, nici replicile, el este la mila animatorului/regizorului care, prezent pe scen, l folosete n modul cel mai potrivit propriilor reprezentri ale dramaturgiei capabile de a capta auditorii.15 Bineneles c nici un realizator de talk show nu va recunoate acest lucru, cu toii vorbind de ct de important este publicul pentru acetia. n acest sens, Robert Turcescu, moderatorul emisiunii 100%, spunea urmtoarele: Trebuie s te gndeti n permanen la faptul c, n talk show-ul respectiv, nu joci doar pentru tine i pentru victoriile tale ca jurnalist, ci, mai ales, pentru cei care se afl n tribune i care, ntr-un astfel de caz, sunt telespectatori, aflai acas, n faa televizotului. Alte caracteristici ale talk show-ului sunt comune cu cele pe care le deine i o emisiune tip reality show: Apropierea aparent a ceteanului de televiziune, publicul devenind instrumentul de legitimare a discursului moderatorului. Existena unei realiti ficionale care, de regul, se construiete n jurul unui subiect centrat pe domeniul vieii sociale. Se alege o tem de interes, cum ar fi maltratarea unor copii, i se aduc n studio persoane care au puncte de vedere foarte diferite, mizndu-se pe conflictul dintre acestea Amestecul genurilor. Importana dispozitivului tehnic care duce la declanarea discursului ceteanului Funcia social.

9. tirea construcie, selecie i consum a) Importana tirilor pentru spaiul public i spaiul privat b) Sens, semnificaie i context n construcia i nelegerea tirilor c) Modele teoretice de construcie a tirilor d) tirea potenator al publicitii e) tirea obiectivitate i adevr; receptarea critic a tirii; efecte asupra consumatorului Bibliografie: Brgoanu, Alina Tirania actualitii. O introducere n istoria i teoria tirilor, Editura Tritonic, 2006, pp. 19-44; 124-157; 194-212.
15

Idem, pag. 145

Hartley, John, Discursul tirilor, Editura Polirom, 1999. a) importana tirilor pentru spaiul public i spaiul privat De-a lungul timpului s-a demonstrat c transmiterea informaiilor poate fi realizat dup dou modele: 1) modelul informaional care scoate n eviden transmiterea informaiilor ct mai exact cu putin. Acest model ne trimite cu gndul la trsturile societii n funcie de putere, administrare, decizie i control (ordine politic) sau la relaiile de proprietate (ordine economic). n modelul informaional comunicarea reprezint procesul de a transmite unor audiene ct mai largi mesajele cu scopul de a ine publicul sub control.Mass-media mediaz ntre o realitate accesibil i public. 2) modelul ritualului care scoate in eviden simbolurile i nelesurile, la un ceremonial de creare a comunitii. Acest model subliniaz faptul c mass-media nu este un simplu mediator cu rol neutru ci are rolul de a multiplica dezbaterile folosind semnele i simbolurile fr de care comunicarea este imposibil. Dei in aparen sunt antagonice aplicate n cazul tirilor cele dou modele nu se exclud. Dup primul model ziarul resprezint principalul mijloc de transmitere a informaiilor pe distane considerabile ctre un public dispersat. n cel de-al doilea caz cititorului i se confirm o perspectiv asupra lumii iar citirea paginilor reprezint un ritual. Pentru cititor jurnalismul reprezint o extensie a literaturii iar tirile nseamn cultur. Alina Brgoanu afirm c majoritatea analitilor care au analizat tirile par a fi czut de acord asupra unei trsturi tirile confer caracter public evenimentelor, sunt o form nesistematic, accesibil, poate superficial de cunoatere public (Brgoanu, 2006, 32). E. Park, unul dintre reprezentanii colii de la Chicago afirma c tirile se focalizeaz pe evenimente izolate. Istoria este cea care descrie evenimentele i le plaseaz n contextul potrivit. Rolul reporterului este de a nregistra evenimentul. De relaia cu trecutul a evenimentului se ocup doar istoricii iar sociologii i politologii sunt interesai de viitor. E. Park crede c tirile sunt o marf perisabil pentru c acestea sunt efemere i trectoare. Prin prisma faptului c tirile sunt efemere iar odat publicate devin istorie Mark Twain susinea la sfritul secolului al XIX-lea c tirile nu sunt altceva dect istorie de cea mai bun calitate. Televiziunea cu avantajele tehnologice pe care le deine a demonstrat c exist istorie pe viu, odat cu revoluiile din 1989 din Europa Central i de Est. E Park afirma c tirile nu au ca scop principal informarea, ci captarea ateniei publicului. Preocupate de ceea ce este neobinuit tirile se intersecteaz ntr-un punct cu brfa, zvonurile i taifasurile ns exist diferene fundamentale ntre acestea. tirile sunt publicate iar tiparul confer credibilitate, greutate i autoritate. Plasarea tirii n vecintatea brfei ridic ns problema credibilitii presei. tirile s-au apropiat din ce n ce mai mult de divertisment odat cu apariia televiziunii.

Conform studiului din 1972 realizat de Demis McQuai, Jay G. Blumler i J.R.Brown principalele funcii ale tirilor sunt: cea de informare ( individul caut informaii), identitate personal ( individul gsete o confirmare a valorilor personale), integrare i interaciune social ( individul are baz comun pentru conversaie), divertisment (individul i ndeprteaz atenia de la probleme). b) Sens, semnificaie i context n construcia i nelegerea tirilor tirile sunt o construcie artificial de convenii i norme jurnalistice. Norma central este obiectivitatea. Trsturile informrii obiective sunt: exactitatea, relatarea nedistrorsionat a faptelor, oferirea unei imagini n oglind a realitii. Obiectivitatea jurnalistic este un fenomen complex greu de surprins n termeni de tip cauz-efect. Aceast problem trebuie explicat prin factori de natur economic, politic, social sau culrural. Unele studii dedicate jurnalismului i comunicrii de mas relev faptul c obiectivitatea este posibil pentru c oamenii sunt capabili s descopere i s pun n circulaie informaii care nu depind de contextul cultural i istoric n care au fost produse. n schimb altele arat c obiectivitatea nu este posibil pentru c informaiile depind de contextul cultural i istoric. Obiectivitatea nseamn echidistan, echilibru, neutralitate, onestitate, precizie, acuratee i exactitate. Rolul mass-media este s reflecte lumea real onest i echilibrat. Primele semne ale obiectivitii ar fi aprut n anii 1940 iar n a doua jumtate a secolului i se confer rang de norm. Criticile la adresa obiectivitii au surprins caracterul lor contradictoriu, faptul c sunt simple afirmaii retorice i nu pot fi susinute n practic. Tehnica de a prezenta informaiile cele mai importante n primul paragraf, respectiv piramida inversat a reprezentat un criteriu prin care poate fi verificat exactitatea unei tiri. Proverbul adevrul e undeva la mijloc a generat obligativitatea de a prezenta mai multe puncte de vedere concurente. Dac printr-o tire se nelege relatarea unui eveniment n forma sa brut, far nicio interpretare se pune ntrebarea fac obiectivitatea poate avea drept consecin lipsa inteligibilitii. Interpretarea evenimentelor n form brut ar fi neinteligibil. tirile sunt obiective atunci cnd sunt scrise n termeni direci iar reporterul se transform ntr-un observator neutru, fr ca prerile sale s influeneze procesele de observare i redactare. Jurnalitii trebuie s construiasc tirile, nu s le falsifice. Criticul media Jon Katz indeamn jurmalitii s abandoneze obiectivitatea. n opinia sa detaarea poate duce la cinism, piramida inversat este recomandat purttorilor de cuvnt iar echidistana creaz structura unui show televizat. Jurnalitii ar trebui s se aplece asupra responsabilitii, solidaritii, ncurajrii conversaiilor i s faciliteze consolidarea n rndul comunitii. Pentru jurnaliti ns obiectivitatea reprezint un scop. Unii dintre ei recunosc c nu pot fi n totalitate obiectivi. Doar publicul poate face diferena ntre o tire subiectiv i una obiectiv. Din perspectiva lui o informaie interpretat subiectiv intr n contradicie cu imaginea asupra realitii pe care individul o are deja format. Mass-media a contribuit la ceea ce nseamn obsesia noului mai ales prin tiri alimentnd publicului percepia c exist o cantitate nelimitat de noutate n lume. Faptul c dac apsm televizorului ecranul nu este gol i domin pe jurmaliti. Un anunt de genul astzi nu avem nicio tire ar genera anxietate, panic poate chiar oc. Chiar dac nu exist nimic nou jurnalitii ambaleaz o informaie mai veche explicnd de ce noul nu s-a produs. In absena informaiilor societatea ar avea de suferit ns n aceeai msur putem spune c excesul de informaie (mai ales cea lipsit de semnificaie) este duntor. c) Modele teoretice de construcie a tirilor

Nu orice eveniment poate constitui subiectul unei tiri doar pentru faptul c a avut loc. Pentru a fi mediatizate acestea trebuie s aib valoare. Jonh Harley citeaz un studiu realizat in 1973 de Galtan i Ruge n care a fost ntocmit o list a valorilor unei tiri. Acesta este urmtoarea: 1) Frecvena perioada de desfurare a unui eveniment. 2) Pragul amploarea unui eveniment. 3) Claritatea lipsa de ambiguitate a unui eveniment. 4) Capacitatea de semnificare. 5) Consonana 6) Neprevzutul 7) Continuitatea 8) Compoziia 9) Referirea la naiuni de elit 10) Referirea la persoane de elit 11) Personalizarea 12)Negativismul ( vetile proaste sunt considerate tiri de calitate). Valorile tirii sunt nici naturale, nici neutre. Acestea resprezint un cod ideologic i nu se bucur de o egal importan n construcia sintagamtic a evenimentelor. d) tirea- potenator al publicitii Incapabil s supravieuiasc fr publicitate ziarul furnizeaz printre tiri i casete publicitare. i televiziunea furnizeaz ageniilor de publicitate telespectatori. Cu alte cuvinte tirile ofer o justificare verosimil pentru a determina telespectatorul s deschid televizorul i s urmreasc reclamele. Ziarele comerciale au nevoie de cititori puini cu bani muli sau de cititori muli cu bani puini. Adic opiunea de dragul calitaii sau uniformitatea de dragul amplorii. Ambele reprezint piee pentru publicitate. e) tirea obiectivitate i adevr; receptarea critic a tirii, efecte asupra consumatorului Obiectivitatea nseamn echidistan, echilibru, neutralitate, onestitate, precizie, acuratee i exactitate. Rolul mass-media este s reflecte lumea real onest i echilibrat. Primele semne ale obiectivitii ar fi aprut n anii 1940 iar n a doua jumtate a secolului i se confer rang de norm. Criticile la adresa obiectivitii au surprins caracterul lor contradictoriu, faptul c sunt simple afirmaii retorice i nu pot fi susinute n practic. Tehnica de a prezenta informaiile cele mai importante n primul paragraf, respectiv piramida inversat a reprezentat un criteriu prin care poate fi verificat exactitatea unei tiri. Proverbul adevrul e undeva la mijloc a generat obligativitatea de a prezenta mai multe puncte de vedere concurente. Dac printr-o tire se nelege relatarea unui eveniment n forma sa brut, far nicio interpretare se pune ntrebarea fac obiectivitatea poate avea drept consecin lipsa inteligibilitii. Interpretarea evenimentelor n form brut ar fi neinteligibil. tirile sunt obiective atunci cnd sunt scrise n termeni direci iar reporterul se transform ntr-un observator neutru, fr ca prerile sale s influeneze procesele de observare i redactare. Jurnalitii trebuie s construiasc tirile, nu s le falsifice. Criticul media Jon Katz indeamn jurmalitii s abandoneze obiectivitatea. n opinia sa detaarea poate duce la cinism, piramida inversat este recomandat purttorilor de cuvnt iar echidistana creaz structura unui show televizat. Jurnalitii ar trebui s se aplece asupra responsabilitii, solidaritii, ncurajrii conversaiilor i s faciliteze consolidarea n rndul comunitii. Pentru jurnaliti ns obiectivitatea reprezint un scop. Unii dintre ei recunosc c

nu pot fi n totalitate obiectivi. Doar publicul poate face diferena ntre o tire subiectiv i una obiectiv. Din perspectiva lui o informaie interpretat subiectiv intr n contradicie cu imaginea asupra realitii pe care individul o are deja format. Mass-media a contribuit la ceea ce nseamn obsesia noului mai ales prin tiri alimentnd publicului percepia c exist o cantitate nelimitat de noutate n lume. Faptul c dac apsm televizorului ecranul nu este gol i domin pe jurmaliti. Un anunt de genul astzi nu avem nicio tire ar genera anxietate, panic poate chiar oc. Chiar dac nu exist nimic nou jurnalitii ambaleaz o informaie mai veche explicnd de ce noul nu s-a produs. In absena informaiilor societatea ar avea de suferit ns n aceeai msur putem spune c excesul de informaie (mai ales cea lipsit de semnificaie) este duntor.