Curs 3 Biomolecule 2013-2014; 5 pagini

Compozitia elementara a materiei vii Dupa abundenta lor in celule, elementele chimice pot fi clasificate in 3 categorii Elemente majore (60% din totalul compozitiei celulei): O, C, H, N. Elemente putin abundente (0,02-0,1%): P, S, Cl, Na, K, Ca, Mg. Se mai numesc si plastice, deoarece participa la alcatuirea structurilor celulare. Oligoelemente (sub 0,02%): Fe, Zn, I, Cu, Mn sunt indispensabile vietii, intra in alcatuirea unor enzime, hormoni, vitamine. Substante chimice din celula Substante anorganice (apa si sarurile minerale) Substante organice (proteine, glucide, lipide, acizi nucleici etc.) SUBSTANTELE ANORGANICE Apa = mediul de dispersie al materiei vii (= mediul in care se desfasoara toate fenomenele fizicochimice ale vietii). Apa este o substanta puternic reactiva, cu proprietati speciale. Celulele contin 60-95 % apa Molecula polara; caracter de dipol Apa disociaza in ionii de hidroxil (OH-) si hidroniu (H3O+), ceea ce influenteaza reactiile din celule Moleculele de apa se leaga prin legaturi de hidrogen Srurile minerale Apar sub forma de ioni liberi dizolvati in diferite compartimente celulare sau sub forma de combinatii cu substantele organice (proteine etc.) Importanta ionilor: mentinerea presiunii osmotice si a echilibrului acido-bazic, influenteaza activitatea enzimelor si numeroase procese celulare Principalii ioni din organism: - Na+, K+, Ca2+, Mg2+ (cationi) - PO42-; SO42-; Cl-; CO32-; NO3- (anioni) SUBSTANTE ORGANICE Compozitia chimica a organismelor vii este calitativ diferita de cea a mediului in care traiesc. Multi dintre compusii chimici din organismele vii sunt compusi organici ai carbonului. Compusii organici prezenti in materia vie se intalnesc intr-o varietate extraordinara si multi dintre ei sunt extrem de complecsi. In mod paradoxal, imensa diversitate de molecule organice din organismele vii se reduce, in cele din urma, la o simplitate surprinzatoare. Astfel: - AA sunt unitatile constituente ale proteinelor - Nucleotidele, sunt unitatile constituente ale acizilor nucleici - Monozaharidele, ale polizaharidelor si - Acizii grasi, ale majoritatii lipidelor. Exista o simplitate extraordinara in organizarea moleculara a celulei Toate organismele au un stramos comun Structura si proprietatile substantelor organice sunt studiate de BIOCHIMIE, de aceea ne limitam la prezentarea localizarii lor in celula si a relatiei dintre structura si functie la nivel molecular. Zaharide (glucide) Zaharide (sau zaharuri, nume care provine de la zaharoza) = glucide (de la glucoza, unul dintre reprezentantii cei mai importanti ai clasei) = hidrati de carbon (nume impropriu, provine de la formula generala Cn(H2O)m) Au structura de polihidroxialdehide si polihidroxicetone Pot fi: - Monozaharide: ex. glucoza, fructoza
1

Curs 3 Biomolecule 2013-2014; 5 pagini

Fotosinteza: Dioxid de carbon + Ap + Energie luminoas Glucoz + Oxigen 6 CO2 + 6 H2O + lumin solar C6H12O6 + 6 O2 - Oligozaharide: ex. zaharoza (sucroza), maltoza - Polizaharide: amidonul (la plante) si glicogenul (la animale) forme de stocare a energiei; si celuloza element structural (la plante); mucopolizaharidele acide (ex. acidul hialuronic din tesutul conjunctiv al vertebratelor; condroitina din materialul extracelular; heparina) Lipide Sunt biomolecule organice, insolubile in apa, ce se pot extrage din celule si tesuturi cu ajutorul solventilor organici (eterul, cloroformul, benzenul etc). Lipidele reprezinta o clasa distincta de biomolecule, dar se afla deseori combinate cu compusi din alte clase de biomolecule, formand molecule hibride, ca: glicolipidele, care contin glucide si lipide si lipoproteinele, care contin lipide si proteine. Clasificarea lipidelor: - lipide complexe se caracterizeaza prin prezenta in structura lor a acizilor grasi (sunt esteri ai alcoolilor cu acizii grasi) si - lipide simple, care nu contin acizi grasi. Tipul lipidei Complexa o Acilgliceroli o Fosfogliceride o Sfingolipide o Ceruri Simpla o Terpene o Steroizi o Prostaglandine Acizii grasi. Desi acizii grasi se gasesc in cantitati foarte mari, combinati cu alte substante, in lipide complexe, in forma libera (neesterificati) ei se gasesc doar in urme, in diferite celule si tesuturi. Se cunosc peste 100 de tipuri de acizi grasi, care au fost izolati din diferite lipide din organismele vii. Toti au un lant lung de hidrocarbura (cei mai multi au intre 14-22 atomi de C) si o grupare terminala carboxil. Lantul de hidrocarbura poate fi saturat (nu are legaturi duble), ca in acidul palmitic, sau poate avea una sau mai multe legaturi duble, cativa acizi grasi contin legaturi triple. Acizii grasi se deosebesc intre ei in primul rand prin lungimea lantului si prin numarul si pozitia legaturilor nesaturate. Deseori acizii grasi se noteaza printr-un simbol care precizeaza lungimea lantului atomilor de carbon, precum si numarul, pozitia si configuratia legaturilor duble. In aproape toti acizii grasi nesaturati din natura, dublele legaturi se afla in configuratia geometrica cis; foarte rar gasim si configuratia trans. Acizi grasi esentiali1 sunt acidul linoleic si acidul alfa-linolenic - ambii sunt acizi grasi polinesaturati, acizii grasi saturati si mononesaturati nu sunt esentiali. Printre functiile specifice ale acizilor grasi esentiali din mamifere se numara cea de precursori in biosinteza unui grup de derivati ai acizilor grasi prostaglandinele, compusi de tip hormonal, care in cantitati foarte mici, au efecte profunde asupra unor importante activitati fiziologice. Catena principala Glicerol Glicerol-3-fosfat Sfingozina Alcooli nepolari cu masa moleculara mare

nu pot fi sintetizati de corpul uman, dar sunt vitali pentru metabolismul normal

Curs 3 Biomolecule 2013-2014; 5 pagini

Acidul -linolenic (triplu-nesaturat) (ALA de la -Linolenic acid in engleza, 18 atomi de carbon i 3 legaturi duble, este un acid gras omega-3)2

Acid linoleic (dublu-nesaturat) (LA de la Linoleic acid) este un acid gras omega-6 Rolul lipidelor: sursa energetica importanta3; rol structural4; rol reglator.

Proteine Cele mai abundente si diverse molecule intalnite in celulele vii sunt PROTEINELE (gr. proteios = de prim rang, cel dintai). Ele constituie 50% sau mai mult din masa uscata a celulei. Proteinele sunt alcatuite din aminoacizi (AA). In mod obisnuit, in proteine se gasesc 20 de AA diferiti. In moleculele proteice, resturile de AA sunt legate covalent formand lanturi foarte lungi, neramificate (lanturi polipeptidice). Unele proteine contin numai un lant polipeptidic, altele contin doua sau mai multe (= proteine oligomere). Lanturile componente se numesc subunitati. De exemplu, hemoglobina este formata din 4 lanturi polipeptidice care se imbina intre ele necovalent, dar particula in totalitate se comporta in solutie ca o singura molecula. Toate subunitatile componente ale proteinelor oligomere sunt necesare pentru functia lor biologica. Conformatia proteinelor: In stare naturala fiecare tip de molecula proteica are o forma tridimensionala caracteristica, denumita conformaie. Aceasta conformatie 3-D confera fiecarui tip de proteina o activitate biologica specifica, conformatia este determinate la randul ei de secventa de AA din lanturile polipeptidice. In functie de conformatia lor, proteinele pot fi impartite in doua mari clase, si anume fibrilare si globulare. Proteine fibrilare sunt formate din lanturi polipeptidice aranjate paralel, in jurul unei singure axe, dand nastere la filamente lungi sau foi. Proteinele fibrilare sunt rezistente fizic si insolubile in apa sau in solutii saline diluate. Ele sunt elemente structurale de baza in tesuturile conjunctive ale animalelor superioare. Ex. colagenul, keratina, elastina. In proteinele globulare lanturile polipeptidice sunt pliate compact in forme sferice sau globulare. Cele mai multe proteine globulare sunt solubile in sisteme apoase. Din cele ~ 2000 de enzime cunoscute in prezent, aproape toate sunt proteine globulare, de asemenea anticorpii, unii hormoni si multe proteine cu rol de transport (ex albumina serica si hemoglobina) Rolul proteinelor: enzime; proteine de rezerva; proteine de transport; proteine contractile; proteine cu rol de protectie in sangele vertebratelor (ex. anticorpi, fibrinogenul etc); toxine; hormoni (ex. insulina); proteine structurale. Trebuie subliniat ca proteinele pot indeplini functii atat de variate datorita specificitatii lor, adica capacitatii de a distinge intre diferitele tipuri de
2

Acizii grai au dou capete: unul (COOH), i unul de metil (CH3). Locul de amplasare al primei legaturi duble se calculeaz de la capatul metil terminal, care este, de asemenea, cunoscut sub numele de Omega (), sau capatul N terminal. Acizii grai omega-3 (acizi grai -3 sau acizi grai n-3), sunt lipide gsite de obicei n uleiuri marine i ale plantelor. Ei sunt acizi grasi polinesaturati, cu o legtur dubl (C=C), ncepnd dup atom ul de carbon al treilea de la sfritul lanului de carbon. 3 Triacilglicerolii (trigliceridele) contin 3 molecule de acizi grasi esterificate cu cele 3 grupari hidroxil ale glicerolului. Functia primara a triacilglicerolului este de depozitare de combustibil in celula sub forma de picaturi de grasime. 4 Fosfogliceridele contin doua molecule de acid gras esterificate cu cele doua grupari hidroxil libere ale glicerol-3fosfatului si un alcool esterificat cu acidel fosforic. Ele se afla in special in membrane.

Curs 3 Biomolecule 2013-2014; 5 pagini

molecule cu care vin in contact pe acelea cu care se pot combina sau asocia specific: enzimele cu substratele, transportorii cu substantele transportate, anticorpii cu antigenele. Specificitatea proteinelor constituie baza diferentelor intre specii si intre indivizii aceleiasi specii. Specificitatea proteinelor se datoreste structurii lor moleculare spatiale. Codul genetic al secventei de AA din proteine: Informatia genetica este depozitata in ADN, aceasta informatie dirijeaza producerea in fiecare celula a unui grup caracteristic de proteine; informatia curgand in directia: ADN ARN proteina. Secventa de AA din lantul polipeptidic al fiecarui tip de proteine este specificata sau codificata de ADN. Segmentul de ADN care codifica un lant polipeptidic complet se numeste gen. Fiecare AA este codificat de 3 nucleotide succesive din ADN, numite triplete de codificare. Mesajul genetic din gena este mai intai transcris in ARNm, care are o secventa de nucleotide complementara ADN-ului din gena. Tripletele de codificare din ARNm sau codonii specifica secventa de AA in timpul biosintezei proteinelor pe ribozomi. Acizii nucleici acidul dezoxiribonucleic (ADN) si acidul ribonucleic (ARN) Acestea sunt macromolecule de tip lan si sunt formate din policondensarea nucleotidelor care sunt formate din: O baza azotata purinica (adenina si o pentoza (riboza in ARN sau un radical guanina) sau pirimidinica (citozina dezoxiriboza in ADN) fosforic si timina sau uracilul, in cazul ARN) Legarea bazelor azotate la o pentoza determina formarea unui nucleozid. Din asocierea nucleozidului cu un radical fosfat rezulta nucleotidele, subunitatile structurale ale ADN si ARN. ARN este format din 4 nucleotide ADN este format si el din 4 nucleotide (dezoxiribonucleotide) care se deosebesc intre ele doar prin baza azotata care, dealtfel, le da si numele.

Baze azotate

Adenina

Guanina

Timina

Citozina

Uracil

Nucleozide

Adenozina A

Guanozina G

Timidina T

Citidina C

Uridina U

Intre nucleotide se stabilesc legaturi covalente, fosfodiesterice. In structura ADN intra doua lanturi nucleotidice, dispuse antiparalel. Intre bazele azotate dintre cele doua lanturi se stabilesc punti de hidrogen, respectand principiul complementaritatii: adenina cu timina si guanina cu citozina. Codul genetic (ARNm)
4

Curs 3 Biomolecule 2013-2014; 5 pagini

Codificarea informatiei genetice se realizeaza prin unitati de codificare, numite codoni. Codonul este o secventa de trei nucleotide corespunzatoare unui aminoacid. Totalitatea codonilor constituie codul genetic. (completari in cursul despre sinteza proteica) Diferite reprezentari si modele ale structurii Formula bruta: pentru glucoza C6H12O6 Formula structurala: de exemplu pentru bicarbonatul de sodiu NaHCO3

Model cristalografic: cu bile si bee sau schematic

(glucoza) Model spatial (model molecular compact, space-filling)

Modelele CPK (CPK = Corey, Pauling, Koltun) cu atomi colorati diferit. Aceasta schema color a fost folosita n modelele fizice timpurii ale moleculelor. Molecula este reprezentata prin sfere care se suprapun si care reprezinta atomii componenti: albastru N; rosu O; galben P; negru C; alb - H