Obiectul ocrotirii penale Obiectul juridic special al acestei infractiuni il constituie acele relatiisociale a caror ocrotire este asigurata

prin prompta si sigura infaptuire a justitiei, inlesnita prin indeplinirea obligatiei de a denunta de indataorganelor competente savarsirea unei infractiuni anume prevazuta de lege. Obiectul material. Nedenuntarea unor infractiuni nu are un obiectmaterial propriu. Uneori obiectul material al infractiunii nedenuntate este inacelasi timp si obiect material al infractiunii de nedenuntarea unor infractiuni 738 .Alti autori considers insa, in mod expres sau implicit (prinneabordarea acestei chestiuni), ca aceasta infractiune nu are obiect materialin nicio situatie intrucat actiunea faptuitorului nu este indreptata asupraobiectului material al infractiunii nedenuntate. Subiectii infractiunii Subiectul activ nemijlocit (autor) al acestei infractiuni poate fi orice persoana, exceptie facand bineinteles autorii infractiunii nedenuntate 74 .Functionarii publici nu sunt subiecti activi ai infractiunii denedenuntarea unor infractiuni, prevazuta in art. 262 C. pen., cand infractiunile enumerate in acest text sunt savarsite in legatura cu serviciul incadrul caruia isi indeplinesc sarcinile, ci autori ai infractiunii de omisiune asesizarii organelor judiciare prevazuta in art. 263 C. pen. Acestia pot fiautori sau instigatori la nedenuntarea unor infractiuni, cand fapta ce trebuiadenuntata nu priveste serviciul. Nedenuntarea unor infractiuni, fiind o infractiune care se savarseste in persona propria, nu poate fi comisa decat de un singur autor, fiindcaobligatia de denuntare este personals si, astfel, fiecare dintre cei care aucunostinta despre savarsirea vreunei infractiuni pentru care exista obligatiade denuntare, daca nu-si indeplineste propria obligatie, savarseste fapta penala prevazuta in art. 262 C. pen. Nedenuntarea unor infractiuni nu este susceptibila de participate subforma de complicitate 742 . Instigarea la aceasta infractiune este insa posibila.Aceeasi persoana poate fi autor al infractiunii de nedenuntare a unor infractiuni, prin propria omisiune de a denunta, si instigator, prindeterminarea altei persoane la savarsirea nedenuntarii, situatie in care existaconcurs de infractiuni.Intr-o alta opinie 743 se sustine ca este posibila si complicitatea lanedenuntarea unor infractiuni, dar numai cea morala.Subiect activ al acestei infractiuni poate fi si o persoana juridica, culimitarile si in conditiile prevazute in art. 19

1 alin. (1) C. pen. Subiectul pasiv al infractiunii de nedenuntarea unor infractiuni estestatul, ca titular al valorii sociale ocrotite (infaptuirea justitiei). Nedenuntarea unor infractiuni nu este susceptibila de un subiect pasivsecundar. Latura obiectiva Elementul material al incriminarii consta in omisiunea de a denuntasavarsirea vreuneia dintre infractiunile prevazute in art. 174, 175, 176, 211,212, 215 1 ,217 alin. (2) - (4), art. 218 alin. (1) si art. 276 alin. (3) C. pen.Existenta nedenuntarii unor infractiuni presupune in mod necesar savarsirea uneia din aceste infractiuni. Fara preexistenta uneia dintreinfractiunile enumerate limitativ in continutul normei de incriminare, nu este posibila comiterea si deci existenta faptei de nedenuntare a unor infractiuni, deoarece numai datorita savarsirii primei infractiuni se nasteconcret obligatia de denuntare prevazuta in art. 262 C. pen.Infractiunile a caror nedenuntare se pedepseste sunt: omorul - art.174 C. pen., omorul calificat - art. 175 C. pen., omorul deosebit de grav- art. 176 C. pen., talharia - art. 211 C. pen., pirateria - art. 212 C. pen.,delapidarea -art. 215 C. pen., distrugerea - art. 217 alin. (2)-(4) C. pen., 17distrugerea calificata -art. 218 alin. (1) C. pen., distrugerea sisemnalizarea falsa - art. 276 alin. (3) C. pen. Enumerarea din art. 262 C. pen. este limitativa, omisiunea denuntarii altor infractiuni neconstituindfapta penala prevazuta in acest articol, ci eventual cea de nedenuntare, prevazuta in art. 170 C. pen.Obligatia de a denunta ,,savarsirea" vreuneia din infractiunileenumerate in art. 262 C. pen. inseamna obligatia de a denunta acesteinfractiuni, consumate sau ramase in forma de tentativa (atunci cand esteincriminata), precum si participarea la comiterea acestor infractiuni, cainstigare sau complicitate (art. 144 C. pen.).In practica judiciara s-a decis 744 ca exista aceasta infractiune dacainculpatul nu a denuntat autoritatilor uciderea unei persoane de catre uncoleg de munca.Simplele proiecte infractionale sau actele pregatitoare efectuate invederea savarsirii acestor infractiuni, nefiind incriminate, nedenuntarea lor nu cade sub incidenta legii penale, cei obligati prin art. 262 C. pen. ladenuntare fiind chemati sa indeplineasca o functie privind represiunea si nu preventiunea.Elementul material al nedenuntarii unor infractiuni constand inabtinerea de a face ceea ce legea obliga (ordona), aceasta se caracterizeazaca o infractiune de inactiune. Omisiunea se poate realiza insa si prinactiuni (ex.: omisiunea de a denunta realizata printr-un denunt inexact saucontinand simple banuieli si nu date certe despre savarsirea uneiinfractiuni) 745 .In cazul omisiunii de a denunta mai multe fapte savarsite succesiv si decare o persoana a luat cunostinta, vor exista atatea fapte de nedenuntare cateinfractiuniau fost omise a fi denuntate; nu insa si in cazul faptelor savarsite simultansau continuat

746 .Denuntarea se considers facutS ,,de indatS" atunci cand a avut loc in eelmai scurt timp posibil, tinanduse seama de locul, timpul si imprejurSrilein care persoana a luat cunostinta despre sSvarsirea infractiunii. Posibilitateade a denunta se apreciaza intotdeauna in mod concret 47 .Daca in momentul in care a luat cunostinta despre savarsireainfractiunii persoana respectiva stia ca se pornise urmarirea penalS pentruacea infractiune, omisiunea denuntSrii nu constituie elementul material alinfractiunii analizate, fapta neconstituind infractiune, fiindca obligatiaconcretS de denuntare incetase de a mai fi incidents.In raport cu infractiunile ce trebuie denuntate, fapta prevazuta in art.262 C. pen. apare ca o infractiune subsecventa, dar autonoma. Urmarea imediata a acestei infractiuni consta in crearea unei stari de pericol pentru desfasurarea normals a activitatii de infaptuire a justitiei sideci pentru relatiile sociale a cSror ocrotire este asigurata prin aceastSactivitate.Pentru existenta nedenuntSrii unor infractiunii este deci indiferent dacSs-a produs sau nu o intarziere sau o impiedicare a urmaririi infractiuniisavarsite, fiind suficient doar sa fie creata aceasta posibilitate. Legatura de cauzalitate. Intre inactiunea (omisiunea) incriminata siurmarea imediata, exists in mod firesc o legSturS de cauzalitate, care nutrebuie dovedita, deoarece rezultS implicit din omisiunea de a incunostintaorganele competente, sSvarsitS in conditiile prevSzute in art. 262 C. pen. (exre). Latura subiectiva Forma de vinovatie. Fata de dispozitiile din art. 19 alin. ultim C. pen. 748 , forma de vinovatie cu care se poate comite aceastS fapta omisivSeste fie intentia, fie culpa. Exists vinovStie atunci cand faptuitorul a luatcunostinta in mod cert despre savarsirea (art. 143 C. pen.) uneia dintreinfractiunile enumerate in art. 262 C. pen. si cu intentie sau din neglijenta,omite sa denunte aceasta de indata. Nu este necesar ca faptuitorul sa fi avutcunostinta despre toate datele savarsirii faptei ori despre cei care au savarsit-o si nici nu este necesar sa cunoasca identitatea acestora. Este suficient sSstie cS s-a sSvarsit o faptS penalS si sS-si dea seama ori sS-si fi putut daseama cS acea faptS este una dintre infractiunile pentru care existsobligatia de denuntare 749

.Pentru existenta laturii subiective, mobilul si scopul in cazul fapteicomise cu intentie sunt irelevante, dar vor fi tinute in seama laindividualizarea pedepsei.Cand omisiunea denuntarii este facuta in scopul de a da un ajutor celuice a comis infractiunea pentru a ingreuna sau zSdSrnici urmSrirea penalSimpotriva lui, ori pentru a asigura acestuia folosul sau profitul infractiunii,va exista concurs de infractiuni intre nedenuntarea unor infractiuni sifavorizarea infractorului 750 . Forme. SanctiuniForme. Nedenuntarea unor infractiuni fiind o fapta de omisiune, nueste susceptibila forme imperfecte si deci de acte preparatorii si de tentativa, ci se poate savarsi numai in forma consumata. Totusi, in cazurilerare in care omisiunea se realizeaza prin actiune, sunt posibile acte preparatorii 751 . In ce ne priveste, credem ca actele preparatorii sunt posibile la infractiunile omisive care se realizeaza prin comisiune numai daca fapta incriminata este comisa cu vinovatie sub forma intentiei, nu siatunci cand este savarsita din culpa.Obligatia de a denunta savarsirea vreunei infractiuni trebuind, potrivitdispozitiei din art. 262 C. pen., indeplinita ,,de indata", neindeplinirea ei latimp face ca infractiunea sa se consume, fara a lasa loc pentru o tentativa. Nedenuntarea unor infractiuni se consuma in momentul expirariiintervalului de timp necesar pentru efectuarea denuntului de indata cefaptuitorul a aflat de savarsirea infractiunii.Daca dupa consumarea infractiunii care trebuie denuntata, aceastacapata forma continuata de savarsire, persoana care are obligatia de a odenunta va comite o singura nedenuntare, chiar daca a luat cunostinta si deactele repetate ulterioare.In cazul in care infractiunea ce trebuia denuntata este o infractiunecontinua, persoana care are obligatia sa o denunte, daca a denuntatinfractiunea de indata ce a aflat de savarsirea ei, nu mai are obligatia de adenunta prelungirea in timp a infractiunii. Sanctiuni. Nedenuntarea unor infractiuni, indiferent de forma devinovatie cu care se comite, se pedepseste cu inchisoare 3 luni la 3 ani.Desigur ca judecatorul va aplica o pedeapsa mai mica daca fapta concreta

ecomisa din culpa decat daca ar fi savarsita cu intentie.Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 5.000 leisi 600.000 lei, potrivit art. 71 alin. (2) C. pen. Cauze de nepedepsire In art. 262 alin. (2) si (3) C. pen. sunt prevazute doua cauze speciale denepedepsire a celui care a comis fapta de nedenuntarea unor infractiuni.1. Potrivit art. 262 alin. (2) C. pen., fapta prevazuta in alin. (1)savarsita de sot sau de o ruda apropiata nu se pedepseste.Ratiunea dispozitiei mentionate rezida in relatiile de afectiune si derudenie care exista intre aceste categorii de persoane.Aceasta cauza are caracter personal si produce efecte numai in ce priveste persoanele care sunt soti sau ruda apropiata cu vreunul dintrefaptuitorii infractiunii nedenuntate.Calitatea de ,,sot" este determinata de existenta casatoriei valabilincheiate si nedesfacute pana in momentul savarsirii nedenuntarii unor infractiuni, chiar daca sotii erau despartiti in fapt.,,Rude apropiate", potrivit dispozitiei explicative din art. 149 alin. (1) C. pen., sunt ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude.Dispozitiile din legea penala privitoare la rude apropiate, in limitele prevazute de alin. (1), se aplica, in caz de adoptie cu efecte depline, persoanei adoptate cat si descendentilor acesteia si in raport cu rudelefiresti, iar in caz de adoptie cu efecte restranse, adoptatului cat sidescendentilor acestuia si in raport cu rudele adoptatorului.2. Potrivit art. 262 alin. (3) C. pen., nu se pedepseste persoana care, maiinainte de a se fi inceput urmarirea penala pentru infractiunea nedenuntata,incunostinteaza autoritatile competente despre acea infractiune sau care, chiar dupa ce s-a inceput urmarirea penala ori dupa ce vinovatii au fost descoperiti, ainlesnit arestarea acestora. Omul are in zestrea sa genetica instinctul pentru comunitate. Numai in comunitate poate fi practicata dreptatea,caci ea este o virtute sociala. Statul poate asigura fericirea pt cetatenii saiatata timo cat are legi drepte. Lipsit de lege si de dreptate, omul devine fiinta cea mai rea. ARISTOTEL Articolul 29 din Drepturile Omului, spune ca: "orice persoana are indatoriri fata de colectivitate, deoarece numai in cadrul acesteia este posibila dezvoltarea libera si deplina a personalitatii sale".

Nu incape tagada ca faptul de a te spala pe maini inainte de a manca este un lucru bun dovedit stiintific ca foarte necesar pentru a preintampina infectarea cu anumiti microbi sau virusi.Acesta este un fapt dovedit stiintific si acceptat ca universal valabil fara ca nimeni sa se supere atunci cand prin media se recomanda in mod repetat efectuarea acestui act al spalarii pe maini, al spalarii fructelor, etc. pentru a preveni contactarea anumitor boli.Daca la nivelul sanatatii fizice sunt acceptate impunerea unor masuri de igiena obligatorie si sunt institutii speciale care monitorizeaza constant respectarea acestor norme gandesc ca si in plan cultural ar trebui luate masuri, ca oamenii care nu respecta dintr-un motiv sau altul regulile bunului simt de convietuire din societatea moderna in care traiesc si de binefacerile careia se sa fie atentionati mai energic si ajutati sa respecte aceste norme moderne de convietuire prin educatie. Chiar daca un om este "prost crescut" el nu trebuie lasat sa continuie in greseala sa din teama de nu-i incalca vre-un drept caci se va ajunge - daca nu sa ajuns deja - sa aiba dreptul la a fi sarac, incult, infractor, alienat mintal, iar ceilalti cetateni sa-l respecte pentru ceea ce este.

Cand o societate nu mai cunoaste sau amesteca binele cu raul, ea se afla deja pe povarnisul pierzaniei. BRINCUSI