Scrisoare tatlui de Luminita Amarie Ai rmas la fel tat Poate doar minile i-s mai adnci Curtea e mai

mare Singurtatea d dimensiuni colosale amintirilor Ici colo cte-o umbr pare mictoare i chiar vie Dar nu sunt dect spiritele celor pe care i-am iubit mai mult de cnd s-au dus Viu e lutul Crile mele au rmas la fel de necitite Ce-i drept eu le adun cu frica de sfrit Din cnd n cnd taci i tac i eu !e hrnim cu tcerea ca i cum pe vremea cnd ar fi trebuit ne era ndrt chiar pgn i nu e prea tr"iu !u e dect ntuneric Dar vd mai bine cerul Pereii se drm ca un trup cu sufletul nsingurat #neori i pot salva dar ce s fac dou singurti ntre patru perei fie ei i ai copilriei $u sunt ca $l s fie !oi nu avem perei dect ai inimii Am venit% am a&uns i rmn A fost un drum att de lung dar iat Pentru prima oar de cnd vin simt c sunt ateptat 'rebuie s tii tat c am fost ntmpinat n ntuneric cu lumin $(act aa cum i-au spus soarele i luna cnd au tiut c voi veni i am trit destul fr mine ndea&uns de singur ca s primesc n sngele alb ro"a brbatului ast"i al meu)

*ii fericit tat% cci am a&uns acas)