Octavian Goga

Eu tiu un basm
Eu tiu un basm de mult uitat C-un cntre rtcitor, Ce strunele i-a ncordat Pe rnd, la poarta tuturor, i-n cntecu-i nviforat A plns de lacrimile lor. Din goana lui s-au ridicat Vpi i valuri de scntei, Brbaii s-au oprit n sfat i s-au oprit n drum femei, O lume-ntreag i-a legat De glasul lui plnsoarea ei... Cntnd prin codri de brdet, Drume pe larguri de pmnt, Aa s-a risipit ncet, Ca frunza spulberat-n vnt: Nu visul lui nemngiet, Amarul altora l-a frnt. Pe urma lui cretea popor i se ruga cu chip duios: - Mai spune-ne cte ne dor i cte suflete ne-au ros, Pribeagule, stihuitor, Le plngi atta de frumos!... El, ascultnd al lor cuvnt, A chibzuit i-a priceput C pururi fr crezmnt Durerea lui l-a petrecut i c-n slbaticu-i avnt Strine doruri l-au durut... Atunci o clip s-a-ntmplat - Mai vrei voi basmul s vi-l spui?C jalea lui a lcrimat, Dar a-neles c nime nu-i,

n tot norodul adunat, S vaz lacrimile lui...