Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Bogdan Vasile
2014
C.A.T.V Tg-Jiul
2014
Argument
Rezistentele la inaintarea automobilului variaza mult in functie de conditiile concrete de deplasare si, in mod corespunzator, trebuie sa se schimbe si forta de tractiune la rotile motoare. Marea majoritate a automobilelor actuale sunt echipate cu motoare cu ardere intema, a caror particularitate consta in faptul ca puterea maxima este dezvoltata la turatii foarte ridicate. Automobilul necesita puteri mari si la viteze mici, care insa nu pot fi asigurate de motor datorita valorii ridicate a turatiei minime stabile de functionare a acestuia. In consecinta, automobilul trebuie sa fie inzestrat cu un dispozitiv care sa permita schimbarea turatiei si momentului rotilor motoare in timpul mersului si sa asigure utilizarea integrala a puterii motorului la toate regimurile de functionare. Acestui scop ii serveste cutia de viteze, care indeplineste functia unui variator de cuplu si turatie in transmisia automobilului, asigurand totodata posibilitatea mersului inapoi si functionarea motorului la regim de mers incet in gol, atunci cand automobilul sta pe loc.
In constructia de automobile, cutiile de viteze in trepte au capatat raspandirea cea mai larga, date fiind avantajele lor principale: simplitatea constructiei, randamentul ridicat si pretul de cost scazut. Caracteristica principala a acestor cutii de viteze o constituie numarul limitat al rapoartelor de transmitere, conditionat de considerente economice si de ordin constructiv. Necesitatea de a simplifica deservirea cutiei de viteze printr-un numar restrans de schimbari, iar pe de alta parte, asigurarea unui timp de demaraj cat mai mic, face ca la autoturisme, care in general dispun de o rezerva de putere mai mare decat celelalte tipuri de autovehicule, sa se utilizeze cutii de viteze cu patru trepte la cele cu litraj mare si mediu, si cutii cu cinci trepte la cele de mic litraj. Autocamioanele au un regim de exploatare mult mai variat decat autoturismele. Astfel, autocamioanele mici, utilizate in transporturile urbane, lucreaza in conditii foarte apropriate de cele ale autoturismelor, ceea ce face ca numarul de trepte recomandat la cutiile de viteze ale acestora sa fie de trei sau patru. Autocamioanele mijiocii si mari se folosesc mai ales in transportul interurban, la care importanta demarajului scade si intervine profilul mai greu al drumurilor, ceea ce face ca puterea specifica sa fie mai mica, dar domeniul rapoartelor de transmitere sa fie mai larg. De aceea, la aceste autocamioane, ca si la autobuze, numarul de trepte frecvent utilizat este de cinci, ultima treapta putand fi o priza directa sau suprapriza (treapta de supraviteza). Autotractoarele se utilizeaza aproape exclusiv la transporturile la mare distanta si au o putere specifica mica. In cazul lor se recomanda tot cutiile de viteze in cinci trepte, completate cu o cutie de distributie in doua trepte, care practic dubleaza numarul de trepte in transmisie. Din cele aratate reiese ca destinatia si conditiile de exploatare au un rol hotarator asupra constructiei cutiei de viteze, respectiv asupra numarului de trepte utilizate. Dezavantajul principal al cutiilor de viteze cu variatia raportului de transmitere in trepte consta tocmai in numarul limitat al rapoartelor de trasmitere, ceea ce face ca intre calitatile de tractiune si conditiile de exploatare sa nu existe totdeauna o concordanta perfecta. Cu toate acestea, avantajele oferite de cutiile de viteze in trepte sunt mult mai mari si, ca atare, ele au o preponderenta importanta in constructia de automobile.
Cele mai mult utilizate cutii de viteze cu arbori ficsi sunt prevazute cu trei, patru sau cinci trepte de viteze, considerate suficiente pentru a asigura calitati dinamice si economice bune automobilelor cu destinatie obisnuita. Cresterea numarului de trepte permite motorului de automobile sa functioneze la regimuri mai apropiate de cele optime, atat din punctul de vedere al puterii, cat si al economicitatii. Cu toate acestea insa, cresterea numarului de trepte complica sistemul de actionare a cutiei de viteze, iar timpul necesar atingerii vitezei maxime creste ca urmare a numarului mare de schimbari, ceea ce face ca in multe cazuri calitatile dinamice si economice ale automobilului sa nu se imbunatateasca, ci dimpotriva, sa scada. Numai in cazul automobilelor cu destinatie speciala este justificata utilizarea unor cutii de viteze cu numar mai mare de trepte. Silentiozitatea cutiilor de viteze depinde in mare masura de tipul angrenajelor utilizate. In acest sens, rotile dintate ale cutiilor de viteze cu arbori ficsi si ale cutiilor de distributie se executa cu dantura dreapta sau inclinata. La multe constructii se utilizeaza ambele tipuri de dantura, pentru diferite trepte de viteza. Cutiile de viteza cu arbori ficsi pot avea doi sau trei arbori.
Aceste cutii de viteza se folosesc la autoturismele cu motorul si puntea motoare in fata sau cu motorul si puntea motoare in spate, fiind montate in acelasi carter cu reductorul central si diferentialul. Se mai utilizeaza la autocamioanele de tonaj foarte mic si microbuzele de capacitate mica, realizate pe baza unor autoturisme. Ele sunt caracterizate de faptul ca Ie lipseste priza directa si momentul la toate treptele de viteza se transmite prin cate o singura pereche de roti dintate. Acesta face ca randamentul cutiilor de viteze cu doi arbori sa fie mai ridicat decat la cele cu trei arbori, pentru toate treptele cu exceptia prizei directe. In cazul automobilelor cu rezerva de putere mica, utilizarea cutiei cu doi arbori se poate considera mai rationala decat cea cu trei arbori. Dezavantajul cutiei cu doi arbori consta in diapazonul mai redus al rapoartelor de transmitere, care la unele constructii se suplineste cu o transmisie acceleratoare (suprapriza). Schemele cinematice de principiu ale cutiilor de viteze cu doi arbori si patru trepte sunt reprezentate in figura 1, respectiv a-Citroen GS; b-Audi, c-Hillman Imperial si d-Zaparojet 968.
Caracteristica comuna a acestor scheme o constituie executia arborelui de iesire impreuna cu pinionul transmisiei centrale, utilizarea unui angrenaj permanent pentru toate treptele transmisiei directe si a unei roti dintate mobile pentru mersul inapoi.
Constructia unei cutii cu doi arbori cu patru trepte, utilizata la autoturismele VW La aceasta cutie de viteze toate rotile dintate destinate mersului inainte au dantura inclinata si se afla in angrenare permanenta. Cuplarea tuturor treptelor de mers inainte se realizeaza prin intermediul a doua sincronizatoare, unul montat pe arborele primar, iar celalalt pe arborele secundar. Utilizarea cutiei de viteze cu doi arbori presupune eliminarea transmisiei cardanice din schema cinematica a automobilului.