Poezia "Dupa melci", publicata in 1921, face parte din ciclul poemelor initiatice, in care procesele de cunoastere tind

sa redobandeasca valoarea actelor primordiale, cand incantatiile magice aveau putere creatoare. Printr-o privire de ansamblu, se remarca mai multe secvente tematice in structura poeziei: imaginea unei comunitati arhaice, in care copilul, prin tipologia celui ales, repeta procese de cunoastere fundamentale nivelul mitic, al realitatii primordiale, atemporale, in care se patrunde prin invocatie magica dezlantuirea puterilor primordiale, pe care, intr-o adevarata noapte valpurgica !"arin "incu#, ucenicul vra$itor nu le mai poate stapani esecul repetarii invocatiei magice pentru ameliorarea raului comis printr-un proces inadecvat de cunoastere. Proiectia in spatiul magic este sustinuta prin forma baladesca a discursului poetic. "ai intai apare copilul nazdravan, care iese in lume, prin selectie succesiva, aparent mai putin inzestrat de natura: "Dintratatia frati mai mari:% &nii morti% 'ltii plugari % Dintr-atatia frati mai mici:% Prunci de treaba,% (cunzi, peltici,% )umai eu. rasad mai rau% "ai nauc, mai natarau% Dintr-atatia !prin ce har*#% "a brodisem sui, hoinar." +esirea din rand, din matca, arata nevoia de compensare a fiintei, de implinire, prin cunoastere adanca, prin intrare in orizontul nevazut al lumii, in vremurile mitice, ale creatiei primordiale. ,econstituirea hartii mitologice determina o adevarata aventura, in care copilul, lipsit de capacitatea de intelegere transcendenta, rateaza cu usurinta, prin predestinare: "-ram mult mai prost pe-atunci...". Prima secventa a poeziei figureaza o lume cu tenta de atemporalitate, arhaica, in fapt una ludica, populata de "tanci ursuzi", "desculti si uzi", ".etiscane% !/ozi plavane#", prezentate in registru comic: "infasate-n lungi zavelci% 0 porneau in turma bleaga". +mpresia este de alcatuire intamplatoare a universului social, fapt sugerat de impactul e1presiv al sintagmelor "turma bleaga", "tarla noastra de pitici", pentru care e1plorarea lumii are scop initiatic, de cunoastere precoce, prin insistenta asupra cadrului spatiotemporal precizat in ipostaze primavaratice, "de Paresimi", "prin .aurar", "la sfintii "ucenici", si mai ales prin simbolistica unui cules arhaic de "+erburi noi, craite, melci...". 2ordeiul "umed", simbol al grotei stravechi, semnifica o resuscitare a principiului increatic originar. .aptul ca perceptia lumii se realizeaza in registru ludic traduce intentia poetului de a recrea lumea sub semnul inocentei infantile, care "mentine treaza sensibilitatea pentru revelarea adevarurilor primare" !"arin "incu#. 3recerea de la real la ireal se realizeaza prin intermediul unui totem, melcul, o fiinta cu o simbolistica profunda, aceea a +ncreatului ascuns in spirala cochiliei, simbol al temporalitatii proiectate spre infinit. 4ranitele realului se rup, in fata intruziunii legilor transcendente, puse in miscare, prin descantec, de copilul inocent, devenit ucenic vra$itor. "elcul apare ca un prete1t de a reconstitui lumea vegetala perfecta, de a o transforma dupa dorinta copilului. 0 voce tainica, incantatorie, ademeneste "melcul bland", situat in mormantul "de foi ude,% Prin lastari si vre$uri crude", pe care omul vine "sa-5 dezgroape", adica, prin vocatie demiurgica, sa trezeasca spiritul ascuns al +ncreatului. Prin invocarea unui totem, copilul se $oaca, fara a-si da seama de fragilitatea formelor biologice, cu acest ghem de viata, incercand sa descopere, prin dezghiocarea lui, intregul univers: "6 "elc, melc,% /otobelc,% 4hem vargat% (i ferecat % 7asa noaptea din gaoace% "elc natang, si fa-te-ncoace." "elcul, prin insasi e1istenta sa retrasa, reprezinta o ordine naturala care nu trebuie deran$ata, ci ocrotita, pentru ca, in caz contrar, se a$unge la tulburarea ordinii generale, a ierarhiei cosmice, consecintele rasfrangandu-se negativ, in caz de esec, asupra initiatului. /opilul $oaca aici rolul unui ucenic vra$itor care dezlantuie fortele negative ale adancurilor, fara posibilitatea de a le mai opri. Planul ireal al e1istentei presupune aparitia fantasmelor si a fantomelor, a varcolacilor si a babelor stirbe, a tuturor intruparilor grotesti ale tenebrelor. 'sistam la o manifestare de bolgie dantesca, la crearea unei atmosfere fantastice, tenebroase, in genul romanticilor germani, ca 8offmannsthal, 3iec9 sau 4oethe. 'ici, fantasticul desemneaza un univers al imaginatiei infantile, creat prin invocarea lumii magice, nepatrunse. 0 data cu venirea serii, din orizontul intunecat, misterios, al lumii, apar fiinte infernale, "nazdravana de padure", "capcauni", pe care ii privesc piezis "ochi bubosi", ca in tablourile suprarealiste. 3oate epitetele sugereaza deplasarea spre sar$a, spre baroc, prin acel principiu binecunoscut, "eblouir +es :eu1": ")azdravana de padure% ;umulita de secure,% (curt, furis% inghitea din luminis.% Din lemnoase vagauni,% /apcauni% ii vedeam piezis% /um casca% 2uze searbade de iasca %% (i intorsi% 0chi bubosi% innoptau sub frunti pestrite% De paroase,% De barboase% ;oimarite". Pana si "o gusata cu gate$i" apare ca o fiinta ce semnifica efectele unei mutilari fizice, fara potentialitate estetica superioara, imaginea parand sa apartina, in cele din urma, unui demon: "/hiondoras% /ata la cale % De pe sale,% /and la deal si cand la vale,% /urgeau betele taras.% +ar din plosca ei de guse% De matuse% &n taios, un aspru: harrsi..." 7umea creata de un demiurg fals, fara puterea de a o stapani, este diforma, un bestiar al formelor izvorate dintr-o imaginatie terifianta, amplificand spaimele e1istentiale ale copilului nee1perimentat. (unetele sunt, la randul lor, aspre, impresionand neplacut timpanele, intr-un tremur al fiintei care scapa in

cele din urma cu fuga: "- Plans prelung cum scoate fiara.% Plans dogit,% /and un sarpe-i musca gheara,% "uget aspru si largit% De vuia din funduri seara...% "i-a fost frica si-am fugit5" Degringolada elementelor naturii este starnita de tulburarea ordinii magice: "3oata noaptea viscoli...% inca bine n-a$unsesem% /a porni, duium, sa vie% 0 vifornita tarzie% De Paresimi.". ,etragerea din fata avalansei hibernale este benefica pentru copil: "(i trudit,% 7anga vatra prigonit% Privegheam prelung taciunii". <iul, om sau melc, este incapabil sa reziste furiilor naturii, intr-un moment in care puterile magice au scapat din stapanirea omului: ""elcul, prost, incetinel*% 3remura-n ghioaca, varga." )atura se dezlantuie acum, in plan real, in toata urgia sa: "Podul lumii se surpase", rand pe rand apar persona$e mitologice, baba Dochia insasi se tulbura de "guri spurcate" ce "sufla-n vant", stand intr-un salas atemporal, ferita de vi$elie. )oaptea este singulara prin manifestare: "8ei, e noaptea-aceea, poate5", =noaptea hotarelor dintre lumi, indemnand la somn, in asteptarea consumarii evenimentului declansat de tulburarea +ncreatului. +n cele din urma, in a treia parte a poeziei, vra$a se destrama, ordinea reala revine in matca prestabilita, soarele se reinstaureaza, dominand peisa$ul tulburat al noptii ;oimaritelor. Printr-o simetrie subtila, se produce deplasarea in sens invers, de la ireal la real, in spatiul comun, al faptelor si gesturilor lipsite de stralucire. (ingura si eterna, in acest spatiu, este natura, ramasa neschimbata in orizontul cosmic, proiectata in timpul fantastic al unei nopti valpurgice. )atura, din care omul s-a retras la vreme, reprezinta chiar timpul primordial, ipostaziat in manifestari neasteptate. /opilul, transformat in ucenic vra$itor, incearca sa patrunda in aceste taine, intr-o realitate sacra, a magilor eminescieni sau a inteleptilor indieni, prin accesarea variabilelor lumii reale. .enomenul de "camuflare a sacrului in profan", de care + vorbea "ircea -liade, se destainuie in aceasta alegorica inlantuire a faptelor: copilul prinde acele "puncte de confluenta" ale sacrului disipat in profan, pentru a deschide, prin descantec, portile taramului celuilalt, magic. in schimb, inevitabilul s-a produs: melcul a murit, "scoro$it" de apasarea frigului, iar limba ii este "vanata, sucita". /rucificarea melcului, ca principiu al biologicului, este totala: el este prins, in "zale reci", de o "nuia", iar "o frunza moarta" ii tine loc de mormant. &n tablou al unei morti cotidiene, fara putere de resurectie. /opilul, tulburator al linistii de la inceputuri, este incapabil sa resusciteze melcul, sa-i dea din nou viata: "6 "elc, melc, ce-ai facut% Din somn cum te-ai desfacut*% 'i crezut in vorba mea% Prefacuta... -a glumea5" in postura unui demiurg spontan, improvizat, copilul incearca in zadar sa redea viata fragilei fiinte: puterea suprema, de nastere si de viata eterna, apartine demiurgilor autentici, nu inselatori sau improvizati. &n fenomen atat de simplu ca moartea nu poate fi eliminat de fiinte cu o putere magica redusa, instinctiva. De aceea, carcasa materiala a melcului se sfarama cu zgomot: "Doua coarne de argint,% ,asucit sa faramara." 'mintirea acestei incercari, de a dezlantui magicul, divinul, salasluieste de acum numai in memorie: melcul este luat si conservat in podul casei, iar timpul se asterne asupra faptelor tragice, situate treptat intr-un trecut indepartat: "6 +arna coarnele se frang,% "elc natang,% "elc natang5" -pitetul de "natang" poate fi e1tins, prin e1trapolare, asupra intregii lumi biologice, incapabila de a redobandi nemurirea initiala. Prin urmare, in poemul "Dupa melci" asistam la o reiterare, in forma ludica, a mitului