Sunteți pe pagina 1din 19

Au trecut 20 de ani de la marea revolutie, privita ca eliberarea neamului din clestii comunismului, iar Romania este in continuare o tara

marginalizata, blocata si dezorganizata, undeva la marginea Europei. De-a lungul a celor 20 de ani s-au intamplat multe si mai nimic. Dupa caderea comunismului, oamenii au avut pentru prima data ocazia de a-si alege conducatorul, cel in care si-au pus toate sperantele ca va schimba ceva. Acest lucru s-a tot repetat, pana in zilele noastre, fara prea mari rezultate. Lucrurile s-au schimbat mult de-a lungul timpului. Cand spun acest lucru, ma refer la modul in care au ajuns la putere liderii atunci si la modul in care acced la putere acum. Atunci, intr-un context total favorabil, venit dupa invalmaseala din sistemul politic romanesc, presedintele a avut o misiune mai usoara, fiind dorit cu ardoare de popor, si considerat o noua viata. Acum, situatia sta cu totul altfel. In plina campanie electorala, pe fondul declanrii unei nebunii de ordin general, publicul larg este pus din nou n ipostaza de a-i alege crmuitorul. Optiunile sunt mult mai diverse, iar lupta este tot mai acerba. Democratizarea masiva a statelor europene in ultimul deceniu a facut ca discursul politic sa fie principal arma in Campania electorala. Acesta implica un intreg proces de elaborare si structurare, pentru a putea fi folosit in scopul in care a fost creat: persuadarea electoratului.

Nu am fost de mic pasionat de politica, deoarece mi se parea ceva plictisitor, ceva unde se vorbea mult si fara rost. Acum insa realizez ca este o intreaga arta in crearea unui discurs pentru a convinge o tara sa te voteze. Am ales sa analizez un discurs politic, deoarece consider ca este un text de o complexitate neindoielnica, cu un mare impact asupra vietii noastre. Pe langa toate acestea, spre deosebire de textul administrativ, cel politic este mai aproape de noi, ca oameni, ajungand in sufletul nostru prin problemele pe care le atinge.

Discursul este un mod de utilizare a limbii si a limbajelor (limbaje nonverbal, limbaje specializate, diferite vocabulare) pe baza caruia un actor social prezinta interlocutorilor sai o interpretare a unor fapte. In scris, autorul isi releva propria identitate, atitudinea fata de subiect, deci isi construieste o imagine publica exact asa cum doreste. Tonul autorului si relatia cu publicul cizeleaza aceasta imagine. In masura n care, utiliznd o limba si anumite limbaje, producem efecte asupra interlocutorilor nostri directi si indirecti, putem spune ca orice act de comunicare are o dimensiune discursiva. Un discurs este politic atunci cnd evalueaza situatii de interes public. Ceea ce distinge discursul politic de alte tipuri de discurs este n primul rnd conventionalitatea sa. Textul politic are drept scop persuadarea nemijlocita a auditoriului. Indiferent daca este rostit (oral) sau citit (tiparit intr-un ziar, volum), textul este elaborat, adanc chibzuit pentru a produce efectul scontat, convingerea receptorului; de aceea, in redactare emitatorul va simula apropierea de receptor, situarea lui pe pozitii similare, de partizani ai acelorasi idei. Textul politic apeleaza la elementul intertextual. Un discurs politic presarat cu pareri sau secvente de dialog ale diferitilor oameni de stat (contemporani sau nu cu emitatorul) creeaza in randul auditoriului impresia de continua, neintrerupta comunicare ideologica a emitatorului cu lumea inconjuratoare. Un asemenea discurs nu va putea fi acuzat de egocentrism, iar daca citatele sunt bine alese (gratie unui serios studiu de marketing politic), ele vor functiona drept factori de persuadare. Un text politic menit a fi tiparit, publicat (adica analizat intr-un timp relativ mare fata de discursul rostit, deoarece asupra textului receptorul poate reveni ori de cate ori are nevoie sa-si clarifice o idee), va apela in redactare la elementele intratextuale, titlu, subtitlu, supratitlu. Este chiar indicat sa o faca pentru a atrage atentia receptorului, pentru a-i mentine interesul viu pentru lectura intregului text, pentru a-i alimenta dorinta sa-l citeasca pana la capat si pentru a-l convinge intr-o asemenea masura incat sa treaca la actiune. (Am mentionat de fapt componentele principiului AIDA).

Textul politic nu e doar discursul, ci si toate modalitatile, variantele textuale prin care se transmite informatie politica (pliante, bannere, afise, carti postale etc.). Aceste informatii sunt structurate, in primul rand, pe baza componentei informative (concise, clare, scurte, pentru a diferentia informatia politica de cea a candidatului). Textul politic, fata de cel administrativ, cunoaste un echilibru intre cele doua componente informationale, deoarece intentia emitatorului este sa mareasca numeric publicul tinta.
Discursurile politice sunt structurate n jurul a dou tipuri de teme: pozitive i negative. De obicei, candidaii se folosesc de teme pozitive pentru a-i sublinia propriul program (constructive pozitiva a propriei imagini) si de un limbaj negativ pentru a se referi la contracandidaii lor sau la cei aflai l a putere n acel moment. Astfel, o dihotomie Eu/Noi vs. El/Ei se poate observa n orice discurs politic.

In spatiul campaniei electorale, mesajul poate cunoaste atat o forma pozitiva de constructie (constructie pozitiva a propriei imagini), cat si una negativa (denigrarea imaginii adversarului campanie negativa). Resortul principal de constructie este intertextualitatea. Exista cateva reguli de aur care ar trebui respectate in redactarea unui text politic, intelegand prin discurs politic interventia verbala nemijlocita, purtata in fata unui auditoriu. Acestea sunt: Pastrarea aceleiasi axe referentiale pe tot parcursul interventiei verbale Prin pastrarea ei, emitatorul dovedeste putere de analiza si sinteza si interes pentru solutionarea problemelor care ii preocupa pe alegatori. Un discurs bine organizat este structurat in trei parti: introducere, cuprins, concluzii. 2) Accesibilitatea limbajului, astfel incat publicul tinta sa nu se simta exclus din categoria receptorului. Accesibilitatea este importanta, deoarece creste miza receptarii textului, dar si responsabilitatea receptorului, deoarece de inactiunea lui depinde mai departe destinul comunitatii. 3) Folosirea unor cuvinte-cheie in mod repetat, astfel incat acestea sa formeze impreuna un camp semantic propriu referentului, iar prin repetarea lor, emitatorul urmareste fixarea elementelor esentiale in mentalul colectiv. 4) Pastrarea contactului vizual cu publicul tinta, pentru a crea auditoriului impresia de autenticitate a mesajului.

Emitatorul poate sa urmareasca in mod direct impactul pe care mesajul lui il are asupra publicului tinta. Urmarind aceasta, emitatorul poate accentua anumite aspecte la care crede ca publicul este mai atent, sa estompeze aspecte lipsite de interes, astfel incat discursul, in ansamblu, sa aiba eficienta. 5)Textul politic sa se supuna sub aspectul referentului acelor teme de campanie de interes pentru public (probleme de interes general pentru comunitatea respectiva la un moment social sau istoric determinat). Aceste teme de campanie reprezinta, daca sunt atent pregatite, cheia succesului unui discurs politic, a unei campanii electorale. 6) Finalul textului politic sa fie unul mobilizator, de natura sa accentueze principiul AIDA (Atentie, Interes, Dorinta, Actiune). 7) Anuntarea finalului de discurs prin formule ca: in final, in incheiere, in concluzie, dar, dupa acesta, discursul nu ar trebui sa depaseasca un minut, deoarece se pierde atentia auditoriului. 8) Presararea discursului cu cateva momente de tacere (inaintea dezvaluirii, anuntarii unei vesti de natura sa schimbe o situatie, pentru a capta in intregime atentia publicului. Din punct de vedere retoric, discursul politic ar trebui sa inceapa cu captatio benevolentiae (care inseamna construirea unei punti de accesare a publicului tinta), printr-un compliment adus publicului, acceptarea unor premise comune de discutie, o gluma care sa sparga gheata adresarii formale si sa asigure premisele componentei afective. Sub aspect referential, textul politic se adapteaza diferitelor segmente de public tinta, astfel incat intreaga comunitate sa fie multumita. Autenticitatea discursului sporeste daca este lasata impresia adresarii directe. Este bine ca oratorul sa se uite in ochii oamenilor cand li se adreseaza si sa fie atent la reactia oamenilor (sa evalueze imadiat componenta perlocutionara a actelor verbale enuntate) si sa nu treaca indiferent peste acele realizari negative perlocutionar. Se considera cu punctul de maxima rezistenta al unui discurs este introducerea. De cum debuteaza, depinde impactul asupra publicului tinta. Oamenii il vor asculta cu mai multa atentie
4

daca li se capteaza interesul inca de la primele cuvinte. Umorul joaca, in acest caz, un rol destul de important. Puterea cuvintelor, cunoscuta si controlata, poate sa genereze recursul la un lexic specific, la reguli si strategii de argumentare. Limbajul reprezinta in acest sens mai mult decat un sotc de cuvinte si devine in contextul analizat o emblema a puterii ce incearca sa fie acaparata. Michel Foucault apreciaza ca puterea asupra cuvintelor este una dintre cele mai importante dimensiuni ale puterii. Prin limbaj, un grup poate nu numai sa obtina un rezultat imediat, ci sa si castige aprobarea celor al caror sprijin de durata este necesar. Mai mult, ceea ce da masura puterii politice este dialogul si raspunsul la el, si nu exercitarea fortei. In politica, dialogul inseamna un schimb competitit de simboluri, referentiale si evocatoare, prin care se impart valori si se ajunge la un mod de coexistenta. Un bun orator va folosi cu pricepere momentul de tacere in discursul sau. Exista cateva situatii strategice in care se poate folosi tacerea ca un mijloc de crestere a audientei: la inceputul discursului, dupa o gluma, inainte de a oferi argumente importante, cand va adresa o intrebare retorica, inainte de a trage concluzia, inaintea anumitor cuvinte cu incarcatura simbolica, afectiva sau ironica, pentru a crea suspans. Se pot identifica astfel cateva reguli simple, dupa care se ghideaza un orator cand isi construieste discursul. Acesta trebuie sa fie: rostit (nu citit), scurt, adaptat la public, bine organizat (introducere, cuprins, concluzie, consecvent referential, adresat direct, simplu (dar de efect, folosind cu succes ironia, umorul, tacerea mimica, gestica, inflexiunile vocii), presarat de cuvinte cheie, exersat (in prealabil), exprimat pe un ton calm si destins). In analiza unui text, trebuie avute in vedere urmatoarele repere: natura interlocutorilor, raportul stabilit intre interlocutori, particularitati lingvistice (lexical, morfo-sintactice, stilistice), varietati textuale actuale

1) Natura interlocutorilor - difera de la un text la altul, in functie de statutul socio-profesional al fiecaruia, care imprima in redactarea mesajului o structura formala sau informala, care se regaseste in anumite structuri lexicale sau morfo-sintactice. In textul politic, emitatorul este de natura fizica (politicianul). Acesta devine persoana juridica atunci cand institutia este reprezentata de un purtator de cuvant sau cand emitatorul este biroul de
5

presa. Receptorul este insa, in mod invariabil, publicul larg, neomogen, comunitatea sociala respectiva. Ca atare, mesajul trebuie sa fie simplu, accesibil, subiectiv, dar si sa motiveze. Apare un echilibru al componentelor structural in textul politic (componentele conventionala si afectiva). Emitatorul detine in fata receptorului autoritate morala, iar in virtutea acestei calitati el este ascultat.Natura interlocutorilor determina existenta unui text puternic ancorat in elementele de oralitate a limbajului, pentru a crea impresia de spontaneitate in adresare si redactare.

2) Raportul dintre interlocutori - In aceasta privinta, textul politic se bazeaza pe o relatie de amiabilitate, de pretinsa apropiere a emitatorului fata de receptor (Ex: dragii mei, prieteni). Acest raport se bazeaza pe buna cunoastere a receptorului de catre emitator. Prin urmare, temele de campanile reflecta, sub aspect referential, asteptarile publicului tinta. Exista si discursuri politice vehement indreptate impotriva auditoriului (vezi multe dintre discursurile lui Mihail Kogalniceanu in Parlament). Se cuvine in acest moment o precizare. In discursul politic (asemenea discursului publicistic si publicitar), se petrece o disociere (dedublare) a instantei receptoare, astfel discursul este adresat nemijlocit cuiva (adversarului politic, de exemplu), dar emitatorul stie ca discursul sau va fi citit si de marele public.

3) Particularitati lingvistice - Textul politic poate fi analizat prin prisma a patru nivele lingvistice: lexical, morfologic, sintactic si stilistic. Spre deosebire de celelalte tipuri de text, textul politic se caracterizeaza si prin expresivitate. Sub aspect lexical, despre textul politic se poate spune ca isi alege cuvintele atat din masa vocabularului, cat si din fondul principa lexical. Cuprinde neologisme, dar si arhaisme, termini specifici, dar si uzuali. De mentionat este faptul ca textul politic se adreseaza unui public eterogen, din diverse categorii. Cuvintele sunt deseori conotative, urmarindu-se astfel impresionarea, persuadarea, manipularea auditoriului. Sunt prezente categoriile semiologice (jocuri de cuvinte), gustate de publicul tinta, deoarece publicul simte astfel o ascutime, o inteligenta lingvistica. Tot sub aspect lexical, este indicat ca textul politic sa fie construit intr-un mod cat mai accesibil.

Sub aspect morfologic, textul politic se aseamana cu textele publicistic si publicitar. Sunt de notat urmatoarele aspecte: -axa verbala temporala nu mai este predominant cea prezenta, aparand astfel o varietate de moduri si timpuri; -sunt prezente prepozitii si locutiuni in grupurile verbal si nominal, ca marci ale oralitatii; -formele verbale folosite cunosc toate persoanele: persoana I (denota marturisirea, confesarea, in textele politic si de presa), persoana a II-a si a III-a; -adresarea este una apropiata, cu rol important in impactul pe care discursul in are asupra auditoriului; -spre deosebire de textul administrativ, sunt prezente toate formele pronominale. Sub aspect sintactic, sunt intalnite atat fraze lungi, cu o structura complexa (completive directe, atributive, circumstantiale), cat si enunturi simple, cu caracter conclusiv. Sunt folosite des negatiile ca parte a procesului de persuadare. Sub aspect stilistic, sunt intalnite: figuri de constructie, de semnificatie, de gandire, cu rol in constructia discursului si in expresivitatea limbajului. Adoptnd un punct de vedere funcional i dezvoltnd contribuia filosofului KarlBhler privind identificarea funciilor semantice ale semnului lingvistic, RomanJakobson ntreprinde o clasificare mai ampl afunciilor cardinale ale limbajului: (1) funcia referenial, prin care limbajul ofer indicaii asupra unei stri de lucruri, asupra unor fapte; (2) funcia emotiv sau expresiv, prin care locutorul urmrete s comunice propriile sale gnduri, emoii, dorine care ar rmne, altfel, neexprimate n forul subiectiv al locutorului; (3) funcia conativ, prin care cel care rostete urmrete s obin un anumit rspuns din partea receptorului; (4) funcia fatic, prin care se caut stabilirea i meninerea n condiii optime a comunicrii, a contactului cu interlocutorul.

Sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului din 19 aprilie 2007. Dezbaterea propunerii de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei

Domnilor presedinti, Domnilor colegi, Distinsi invitati,

Stiu ca presedintele are libertatea de a fi sau de a nu fi in Parlament la o asemenea discutie. N-am de gand sa contest dreptul Domniei Sale de a fi, inca o data, absent, numai ca alegerile pe care le facem fiecare dintre noi, daramite un presedinte de tara, au semnificatii. De fapt, domnul presedinte n-a fost niciodata in Parlament sau n-a ramas niciodata in Parlament atunci cand a fost cazul sa asculte si ce zic altii. Domnul presedinte a venit in Parlament cam ca pentru o baie de multime ca, totusi, suntem si noi destui a vorbit si a plecat. E dreptul Domniei Sale, dar e semnificativ. N-are foarte mare importanta, dincolo de semnificatia gestului, pentru ceea ce avem noi de dezbatutu si de facut, pentru ca nu este un process. Dar am inceput interventia mea cu aceasta remarca pentru ca ea e simbolica pentru modul in care presedintele inca in exercitiu al Romaniei a inteles si intelege nu doar raportul cu institutia parlamentara, ci cu toate celelalte institutii representative ale natiunii romane, asa cum sunt ele asezate in acest moment, conform acestei Constituii.

Doamnelor si domnilor, Parlamentul este un loc in care, adeseori, unii au atipit. Probabil ca se mai intampla si azi. Parlamentul este un loc in care, de multi ani, in care si din care s-a lipsit, fizic sau spiritual si, probabil, se mai intampla si azi. In Parlament s-au auzit multe prostii si se vor mai auzi. Multi dintre noi am facut prea putin din ceea ce era potrivit sa facem in raport cu mandatul nostru. Dar eu nu pot sa uit si nu vrea deloc democratie cine uita ca, totusi, Parlamentul este locul in care, in 1990, o mana de oameni, care era opozitia, si-au putut face auzita vocea. Nu pot sa uit
8

ca Parlamentele acesta, din care in treacat fie spus -, si actualul Presedinte al Romaniei a facut parte in cateva randuri, au alcatuit si alte legi decat cea propusa de colegii democrati si privitoare la taxele pe bere, au alcatuit si au votat legile pe care institutiile statului roman de drept se asaza, institutiile si masurile prin care Romania, de la situatia din 1989 si 1990, este, astazi, totusi, o tara membra a Uniunii Europene, membra a NATO, in randul lumii, cum se spune, legile si masurile pe care cetatenia romanilor de azi se asaza democratic si dupa model European. Parlamentarii sunt mai buni sau mai rai, sistemul electoral este mai bun sau mai rau. Il putem schimba si, probabil, il vom schimba, dar Parlamentul ramane, ca institutie, esenta sistemului democratic. Asta este o axioma. Nu exista regim democratic fara Parlament authentic si respectat ca atare. Las la o parte faptul ca 70%, circa 70% din actualii parlamentari n-au facut parte din legislaturile trecute, las la o parte ca un bun numar, cel putin, din actualii legislatori ai Romaniei au fost binecuvantati ca, citez: boboci, de insusi presedintele Basescu in discursul inaugural de mandate. Las la o parte ca procentul de penalitate, adica de a avea dosar penal, la Presedintie este de 100%, ca avem un titular si cateva dosare penale si la Parlamente este, pentru Dumnezeu, totusi, mult mai mic. Sunt cativa dintre colegii nostril care au si cativa carora, poate, pana la ultimele 5 minute, li se vor mai face dosare, dar suntem, cred, o majoritate fara dosar penal. Daca e vorba de raporturile licite si decente ale presedintelui Basescu cu romanii, ca despre asta auzim foarte des, si despre legitimitati, reamintesc faptul ca nimeni, cel putin din Partidul National Liberal, n-a contestat legitimitatea democratic a Presedintelui Romaniei, Traian Basescu. Cum este posibil ca mereu presedintele - nu mai vorbesc de acoliti - sa conteste, din ce in ce mai explicit, legitimitatea democratic a Parlamentului Romaniei? Pai, stimate domnule presedinte, Traian Basescu, sa va propun spre atentie niste cifre. Dintre toti presedintii alesi ai Romaniei dupa 1990, ati fost ales cu cel mai mic numar de voturi, voturi capete de romani. In 1990, Iliescu 12.232.000 voturi ce baie de multime! Cativa stropi a prins si domnul Basescu, atunci. 1992, Iliescu 7.393.000 voturi, 1996, Constantinescu 7.057.000 voturi, 2000, Iliescu 6.696.000 voturi, 2004, Traian Basescu 5.126.000 voturi, in turul II, la fel de presedinte ca si ceilalti, dar totusiCifrele din turul I, unde domnul Basescu s-a clasat al doilea in preferintele romanilor, acelorasi romani, ca n-au plecat multi de atunci, 3.545.000 voturi, cele mai putine dintre toti viitorii sau fostii, in cazul nostrum, dar viitorii referindu-ma la turul I, presedinti ai Romaniei care au castigat mandatul.
9

N-am nicio retinere sa-I mai dau un exemplu domnului Presedinte Iliescu care, desigur, nare niciun fel de pretuire pentru noi si afirma clar ca nu avem legitimitate. Nu avem acelasi tip de legitimitate pentru ca nu am fost alesi direct, dar asta va fi mereu. Este un singur presedinte intr-o republica. Dar, de ce nu ar putea fi respectate partidele parlamentare, ca, de exemplu, lista PSD plus PUR are, in 2004, 3.730.000 voturi si domnul Basescu cum v-am spus 3.546.000 voturi? Cu ce e mai scazuta legitimitatea partidelor politice, toate, cu cate voturi au in Parlament? Cred ca nu e mai scazuta si cred ca cine nu accepta aceste lucruri, incearca sa vorbeasca despre altceva decat despre democratie si, pana la urma, despre romani. Pretextul, intr-un fel, al discutiei noastre sau obiectul, sa spunem, juridic este cererea de suspendare si avizul Curtii Constitutionale. Ieri, au iesit la iveala niste lucruri care, in opinia mea, daca n-am fi avut astazi aceasta chestiune angajata si prin lege obligatoriu angajata, ar fi trebuit ea in sine sa faca obiectul discutiei noastre si anume elementele care ne arata cum o instant precum Curtea Constitutionala, membri ai ei sunt santajati in modul cel mai politienesc posibil, in anul 2007, in Romania. Acest lucru este de o gravitate maxima. De acest lucru trebuia sa se ocupe presedintele Traian Basescu conform prerogativelor constitutionale, si nu sa nege, aseara, in fata milioanelor de romani. Nu discut prea mult despre rusinea de a avea o instant precum Curtea Constitutionala, care da verdict sub santaj, sub dosare din fonduri care exista sau nu exista. Nu discut despre ilegalitatea prin care Presedintele Romaniei recunoaste ca se intereseaza acolo unde nu are dreptul sa obtina informatii, la CNSAS, despre dosarele unor judecatori din Curtea Constitutionala. Nu insist asupra acestor lucruri pentru ca institutia, si in acest caz, a Curtii Constitutionale, trebuie aparata. Dar in legatura cu avizul Curtii Constitutionale, indifferent cat am putea comenta si chiar ironic asupra continutului, asupra compunerii care ne descrie elevul bun al regimului democratic din Romania, Traian Basescu, raman totusi doua lucruri esentiale si anume acela ca in textul Curtii Constitutionale se spune limpede ca propunerea se refera la cate citez si fapte de incalcare a Constitutiei savarsite in exercitiul mandatulu, care spune Curtea Constitutionala mai departe prin continutul lor si consecintele lor, nu pot fi calificate drept grave. Discutia despre e g rav si mai putin grav am avut-o si propun citatul dupa domnul Traian Basescu, la nvestirea actualului Guvern.

10

Curtea Constitutionala mai spune si califica, descrie ce inseamna fapta grava si ne spune clar ca pot fi considerate fapte grave de incalcare a prevederilor Constitutiei actele de decizie obligatorii prin care Presedintele Romaniei ar impiedica functionarea autoritatilor publice de exemplu a ministrului si Ministerului Afacerilor Externe sau ar tulbura ordinea constitutional ori ar urmari schimbarea ordinii constitutionale. In fine, esential este ca, insasi Curtea Constitutionala scpune ca citez ramane ca Parlamentul sa decida pe baza datelor care vor fi prezentate cu ocazia dezbaterilor. Chestiunea este insa ca miza discutiilor noastre, in opinia mea, nu e nici macar domnul Traian Basescu. De doi ani de zile, din pacate, societatea romaneasca, in spatial ei mediatic, dezbate o singura problema, se imparte cu o furie care nu s-a mai intalnit de la inceputul anilor 1990, in jurul unei singure problem, in jurul omului problema Traian Basescu. As vrea sa dezbatem azi si sa facem nu stiu daca istorie, ca asta nu putem sa hotaram noi, acum dar, in orice caz, nu doar aritmetica, discutand despre o alta mia decat ramanerea in functie sau nu a domnului Traian Basescu. Domnul Traian Basescu este am spus-o de mai multe ori si o repet acum, in numele tuturor colegilor mei un pericol pentru regimul democratic din Romaniaprin faptele sale, prin afirmatiile sale si prin foarte multe lucruri care, incet-incet, incep sa iasa la iveala. Nu despre domnul Traian Basescu vreau sa discut azi pentru ca eu nu admit sa intru in jocul in care foarte multi incearca sa ne bage si anume a incepe numaraoarea anilor cu era Basescu. Din punctual de vedere al sustinatorilor presedintelui, n-a existat nimic bun inainte, totul incepe cu mandatul domnului Traian Basescu si eu nu pot sa accept acest lucru si cred ca nimeni intreg la cap si in varsta de mai mult de 2 ani si jumatate nu poate accepta asta. Dar miza cea mare pe care cred ca o ridica in aceasta dictuei, verdictul pe care-l vom da, este asa numita intoarcere la popor, cu care ne ameninta, pe care ne-o cere, pe care o doreste domnul presedinte Basescu De curand, robul lui Dumnezeu Traian Basescu s-a dus la biserica. In biserica taci. In biserica nu exista vot, in biserica nu exista presedinte, taci, te rogi si te gandesti ca nu esti chiar atat de minunat, macar in fata lui Dumnezeu. In biserica, daca nu esti preot, taci. Robul lui Dumnezeu a tinut o cuvantare si, in cursul acestei cuvantari, a afirmat ca, ori de cate ori are indoieli, se va intoarce la popor. Sa intelegem ca vrea sa faca alegeri ori de cate ori are indoieli? Nu! Domnul Basescu a vorbit, pur si simplu, despre faptul ca, ori de cate ori are indoieli, frecventeaza locuri animate biserici, carciumi, nu deosebeste, locuri animate.
11

E o foarte mare miza pentru dezbaterea noastra de azi si ea nu este aritmetica, ci pentru opinia publica. Sa intelegem ca, daca dorim pentru Romania un destin European, trebuie sa distingem intre popor pe care nu-l poate chema dmonul Basescu la urne si nici noi pentru ca poporul este una si corpul electoral, foarte mult, poporul inseamna o istorie, poporul inseamna amintiri, poporul inseamna ca asta intereseaza pe domnul Basescu si fapturi romanesti fara drept de vot. Daca domnul Basescu persista in a vorbi despre intoarcerea la popor, despre scoaterea unora si altora in fata electoratului, o vom face, dar pentru toti cei care nu doresc sa facem odata pasul acesta si anume de a iesi din umbra lui Vodahaideti sa ne intelegem ca, indifferent cate voturi ia sau nu ia cineva, drept de cetate, drept de exprimare exista si pentru cei care pierd alegerile, si pentru cei care nu participa la alegeri, si pentru cei care sunt cetateni ai Romaniei. Noi traim, din pacate si in aceasta perioada a mandatului domnului Basescu sub umbra lui Voda. Nu s-au spulberat inca aceste umbre. Umbra lui Voda Carol din memoria recenta, umbra lui Voda Nicolae, umbra lui voda Traian, acum, fiecare cu Elena lui, fiecare cu poporul luifiecare cu minciunile lui. In Europa e soare, e soarele cetateniei ei exista atata cetatenie ma vad silit sa o repet, atata soare cat nu este umbra lui Voda. In umbra lui Voda creste ceva ce domnul Basescu oa drept popor, creste o vegetatie de boci, berceni, boureni, saltimbanci ai lui Voda. Domnul Basescu ne arunca manusa prezentarii la urne si ne ameninta cu electoratul. Electoratul, cetateanul roman, nu este o sperietoare, nu e o amenintare. Ne vom prezenta, in aceasta privinta, la urne, ca si in altele. Da, sunt pregatit. Il astept si il asteptam pe domnul Basescu in fata electoratului. O doreste. N-o putem face saptamanal, dar este un prilej, va veni in campania electorala. Va veni, domnilor, cu o casa in plus si cu un dosar de securitate in minus. Marele barbat, pe care l-au cantat poetii neamului, de la Boc la Berceanu, va veni iar cu dosarele altora. Il asteptam pe domnul Traian Basescu pentru ca prin votul nostru de astazi, nu vom spune doar daca Traian Basescu a incalcat sau nu Constitutia, ci vom spune ca Romania vrea sa iasa din umbra lui Voda. Categoric, toti mai pierdem si mai castigam. Domnul Traian Basescu a pierdut, a pierdut oameni, a pierdut si voturi, o fi castigat alte voturi, dar in ce ne priveste il asiguram ca nu vrem liniste, ci vrem normalitate. Domnul Traian Basescu ar trebui sa vina in aceasta campanile sis a spuna clar ce vrea si anume vrea un regim politic in Romania in care un singur om, adica Domnia Sa, sa detina toata puterea. Asta nu se poate in Europa de azi si nu se poate in Romania de azi.
12

Pe mine nu ma intereseaza aritmetica voturilor domnului Traian Basescu. Pe mine ma intereseaza sensul in care merge Romania, normalitatea Romaniei, faptul ca in Romania nu oricine castiga niste alegeri isi poate permite orice. Cred ca domnul Traian Basescu, in acest mandate, cel putin, a fost ultimul frison al unei boli indelungate, si feudale, si comuniste, si de tranzitie. Si sper din tot sufletul ca, la 5 minute dupa rezultatul acestui vot, tranzitia romaneasca sa se incheie. Va multumesc!

Discursul politic este o component esenial a limbajului secolului in care traim. Democratizarea nregistrat n majoritatea statelor europene, n ultimul deceniu, a fcut ca limbajul s devin principala arm de atac a adversarului politic. De aceea, pentru ca discursul politic s obin efectul scontat, esenial este redactarea corect a acestuia, fr de care nu ar fi posibil o bun transmitere a mesajului ctre receptor. Aadar, persuadarea direct a auditoriului, vzut ca scop al textelor politice, se afl n relaie de interdependen cu o elaborare ndelung gndit a mesajului, dar mai ales corect i care s se subordoneze normelor limbii standard. De la premisa constituirii unui mesaj corect i concis al discursului politic am pornit i eu, iar pentru aceasta trebuie reliefate particularitile de redactare ale unui text politic, pe fondul respectrii regulilo r generale i specifice de scriere, ce reies n urma analizei diverselor aspecte specifice. Trebuie mentionat de la inceput ca intregul discurs al lui Crin Antonescu este unul cu o puternica tentativa de persuadare, de convingere a populatiei privind viziunile sale si de critica adusa la adresa Presedintelui Romaniei, Traian Basescu. n ceea ce privete ideea fundamental a discursurilor politice, acestea sunt structurate n jurul a dou tipuri de teme: pozitive i negative. De obicei, candidaii se folosesc de teme pozitive pentru
13

a-i sublinia propriul program, modul n care vor rezolva problemele curente cu care se confrunt ara, de un limbaj negativ pentru a se referi la contracandidaii lor sau la cei aflai la putere n acel moment. Interesant de urmarit in discursul lui Crin Antonescu, rostit cu ocazia dezbaterii propunerii de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei, este faptul ca acesta debuteaza intr-o nota negativa, adesea acuzativa la adresa Presedintelui in functie al Romaniei, Traian Basescu, nota pe care o mentine si o aprofundeaza de-a lungul discursului sau ( Stiu ca presedintele are libertatea de a fi sau de a nu fi in Parlament la o asemenea discutie. N-am de gand sa contest dreptul Domniei Sale de a fi, inca o data, absent, numai ca alegerile pe care le facem fiecare dintre noi, daramite un presedinte de tara, au semnificatii.). Imediat dupa aceasta remarca, Crin Antonescu isi motiveaza inceputul de discurs (Dar am inceput interventia mea cu aceasta remarca pentru ca ea e simboli ca pentru modul in care presedintele inca in exercitiu al Romaniei a inteles si intelege nu doar raportul cu institutia parlamentara, ci cu toate celelalte institutii representative ale natiunii romane, asa cum sunt ele asezate in acest moment, conform ace stei Constituii.), aceasta fiind o intarire a celor mentionate mai sus, privitor la incercarea politicianului de a aduce critici la adresa presedintelui. Se poate vorbi de un marketing politic, de data aceasta negativ, care, spre deosebire de cel pozitiv, incearca sa determine consumatorii sa nu mai cumpere acest produs, printr -o reclama negativa, prin insiruirea unor lucruri de natura sa afecteze imaginea in fata electoratului a Presedintelui Romaniei. Astfel, una dintre strategiile de imagine folosite in textul politic, si implicit de marketingul care il cuprinde, este abordarea unui discurs si a unui comportament simplu care sa convinga auditoriul ca omul politic si ideile sale sunt de-al/ale lor (ale poporului). Aceste tehnici sunt folosite atat in publicitate, cat si in politica, in urma carora politicianul este asociat cu omul simplu. Astfel, Crin Antonescu se pune in situatia auditoriului, facand si el parte din populatia pe care o compatimeste ( Noi traim, din pacate si in aceasta perioada a mandatului domnului Basescu sub umbra lui Voda., Domnul Basescu ne arunca manusa prezentarii la urne si ne ameninta cu electoratul.). In ceea ce priveste natura interlocutorilor, se respecta principiul general al unui text politic. Emitatorul este de natura fizica in cazul de fata, politicianul si se adreseaza receptorului, care este reprezentat de publicul larg, neomogen, comunitatea sociala care recepteaza mesajul politicianului. Mesajul este unul simplu, accesibil, cu marci ale subiectivitatii. Este puternic motivator, cautand sa convinga receptorul de cele afirmate.
14

Fiind un text politic, raportul intre interlocutori este unul care se bazeaza pe amiabilitate, pe o pretinsa apropiere a emitatorului fata de receptor. Crin Antonescu se considera unul dintre cei afectati de conducerea lui Traian Basescu, este in mijlocul lor, dar isi mobilizeaza auditoriul (Il asteptam pe domnul Traian Basescu pentru ca, prin votul nostru de astazi, nu vom spune ca Traian Basescu a incalcat sau nu Constitutia, ci vom spune ca Romania vrea sa iasa din umbra lui Voda). Cu toate ca exista o nota de amiabilitate, se pastreaza un registru lingvistic care denota respect fata de public (Domnilor presedinti, Domnilor colegi, Distinsi invitati, Dreptul Domniei Sale). Textul politic poate fi analizat prin prisma a patru nivele lingvistice: lexical, morfologic, sintactic si stilistic. Spre deosebire de celelalte tipuri de text, textul politic se caracterizeaza si prin expresivitate. Sub aspect lexical, despre textul politic se poate spune ca isi alege cuvintele atat din masa vocabularului, cat si din fondul principa lexical. Astfel, sunt prezente neologisme (inaugural, licite , legitimitatea), termeni specifici domeniului politic (institutii, mandat, democratie), dar si uzuali. De mentionat este faptul ca textul politic se adreseaza unui public eterogen, din diverse categorii. Cuvintele sunt deseori conotative, urmarindu-se astfel impresionarea, persuadarea, manipularea auditoriului. Sunt prezente categoriile semiologice (jocuri de cuvinte), gustate de publicul tinta, deoarece publicul simte astfel o ascutime, o inteligenta lingvistica (baie de multime, umbra lui Voda). De remarcat este faptul ca textul este construit intr-o maniera accesibila publicului larg, apartinand diverselor categorii sociale. Sub aspect morfologic, textul politic se aseamana cu textele publicistic si publicitar. Din punct de vedere al grupului verbal, textul este mult mai bogat prin apel la toate timpurile si modurile verbale, existand o axa temporala diversificata: moduri (are-indicativ, a fi-infinitiv, sa contestconjuctiv, am putea-conditional-optativ) si timpuri (avem-prezent, era-imperfect, au iesitperfect compus. vom face-viitor simplu). Sunt prezente prepozitii si locutiuni in grupurile verbal si nominal, ca marci ale oralitatii. Formele verbale folosite cunosc toate persoanele. Persoana I denota marturisirea, confesarea, cu rol in persuadarea receptorului: am, las, am inceput. Formele verbale la persoana a II-a denota atentia oratorului acordata publicului si implicarea acestuia din urma in tot acest proces: ati fost, iar cele la persoana a III -a se refera, in principal, la actiunile lui Traian Basescu, criticate de Crin Antonescu (n-a fost, a plecat, s-a dus).
15

Adresarea este una apropiata, cu rol important in impactul pe care discursul il are asupra auditoriului (suntem si noi, il putem schimba, va multumesc). Se remarca prezenta tuturor formelor pronominale, fata de textul administrativ: noi, mea, ele, ne, il. Substantivele utilizate se circumscriu campului semantic al referentului. Tot la nivel morfologic, se observa utilizarea abrevierilor, cum ar fi: NATO, PSD, PUR. Sub aspect stilistic, se remarca folosirea anumitor figuri specifice textului politic. Figurile de constructie reprezinta organizari segmentiale ale unui discurs, organizari atat de bine gandite in scopul de a crea impresia de autenticitate, incat ele chiar dau impresia de spontaneitate in discurs. Ca figura de constructie, este folosit paralelismul, care presupune o echilibrare a registrului discursiv si a vehementei cu care emitatorul abordeaza tema respectiva. Discursul lui Crin Antonescu debuteaza intr-o forma acuzatoare, continua cu reprosuri si lucruri negative si se termina in aceeasi maniera. Este un discurs dedicat in intregime atacului la

imaginea lui Traian Basescu, avand in vedere contextul in care a fost rostit (dezbaterea pentru destituirea lui Traian Basescu din functia de Presedinte al Romaniei). Redactarea este una simetrica, sub aspectul structurii compozitionale. Textul are acelasi inceput, aceeasi dezvoltarea a corpului de text, aceleasi amanunte. Aceste similitudini au rolul de a accentua mesajul transmis. Figurile de gandire sunt acelea care sporesc credibilitatea discursului prin impresionarea afectiva a receptorului. Scopul utilizarii ei in text este, inmod evident, persuadarea auditoriului. Poate cea mai intalnita figura de gandire este preteritiunea, figura prin care emitatorul, pretinde ca, dintr-o puternica generozitate, vrea sa evite deschiderea unor subiecte delicate pentru receptor. Emitatorul pretinde ca ar avea o atitudine amiabila fata de acesta si ca nu il intereseaza aspectul negativ, care ar periclita situatia receptorului. Preteritiunea este o pretinsa intentie a emitatorului de a pastra comunicarea intr-o faza amiabila, in relatii bune. In text apar multe astfel de situatii, printre care: Nu despre Domnul Traian Basescu vreau sa discut azi..., Nu discut prea mult despre rusinea de a avea o instanta precum Curtea Constitutionala.... Aceste formulari au rolul tocmai de a aduce in discutie problemele respective si de a trezi interesul publicului cu privire la ele. In text apar si figuri de cuvinte. Una dintre ele este litota, figura care micsoreaza imaginea reala, atenueaza impactul nefavorabil al textului cu interlocutorul. Este o figura a modestiei sau a pseudo-modestiei: N-am de gand sa contest dreptul Domniei Sale de a fi, inca o data, absent. .
16

O trasatura importanta a discursului politic este expresivitatea textului. La aceasta contribuie figurile de constructie, de cuvinte si de gandire, dar si prezenta marcilor subiectivitatii: am inceput, sa dau, noi traim, care denota implicarea afectiva a emitatorului. Discursul lui Crin Antonescu contine afirmatii ironice atat cu privire la Traian Basescu, cat si la alti politicieni. Acesta simte nevoia sa ii atraga atentia lui Ion Iliescu pentru o afirmatie mai veche (N-am nicio retinere sa-I mai dau un exemplu domnului Presedinte Iliescu care, desigur, n-are niciun fel de pretuire pentru noi si afirma clar ca nu avem legitimitate.), dar si colegilor din Parlament, pe care ii acuza ca nu si-au indeplinit responsabil sarcinile (Parlamentul este un loc in care, adeseori, unii au atipit. Probabil ca se mai intampla si azi. Parlamentul este un loc in care, de multi ani, in care si din care s-a lipsit, fizic sau spiritual si, probabil, se mai intampla si azi. In Parlament s-au auzit multe prostii si se vor mai auzi. Multi dintre noi am facut prea putin din ceea ce era potrivit sa facem in raport cu mandatul nostru.). De remarcat este faptul ca politicianul vine cu argument si cifre exacte atunci cand face afirmatii cu privire la ceilalti politicieni. Acest lucru are o mare importanta in procesul de convingere al electoratului, dand impresia de siguranta si veridicitate. Aruncand o privire in ansamblu asupra textului, se remarca folosirea unui limbaj ingrijit, fara erori grave de exprimare, sugerand un anumit grad de cultura al emitatorului. Argumentele sunt expuse intr-o ordine logica, folosind un limbaj coerent. Aceste lucruri influenteaza in mod pozitiv auditoriul, facand o impresie buna privind cultura, inteligenta si competenta celui care vorbeste.

17

Scopul acestei lucrri a fost acela de a analiza textul politic la toate nivelele (sintactic, lexical, morfologic), dar mai ales al reliefrii particularitilor de redactare specifice care s se subordoneze, n scriere, limbii standard n vigoare, pentru compunerea unui text corect i convingtor, care s reueasc atingerea obiectivului propus, convingerea auditoriului. Cum fiecare campanie politic este o btlie de cuvinte, ca regul, candidaii care reuesc a transmite mesaje relevante sunt alei, ceilali nu. Cu att mai mult, pe fondul unei lupte crncene, n care de cele mai multe ori candidaii renun la bunul sim i apeleaz la tot felul de iretlicuri pentru a se afirma, necesitatea redactrii unui text corect care s respecte aspectele generale, dar i pe cele specifice politicii este una vital.

18

Balanescu, Olga, Redactare de texte, Editura Ariadna 98, Bucuresti, 2007 Beciu, Camelia, Politica discursiva. Practici politice intr-o campanie electorala, Editura Polirom, Iasi, 2000 Serbanescu, Andra, Cum se scrie un text, Editura Polirom, Bucuresti, 2001 Sinescu, Calin, Comunicare politica, Editura Universitara, Bucuresti, 2007 Silavastru, Constantin, Discursul puterii incercare de retorica aplicata, Institutul European, 1999 Edelman, Murray, Limbajul si perceptia politicii, Editura Polirom,1999 www.crinantonescu.ro Discursul Politic, www.scribd.com

19