Capitol 8

(acest capitol va fi din perspective lui Jacob pentru a’l putea intelege si pentru a putea
intelege si chimia dintre el si Nicole)

Ma indreptam greoi spre usa de la intrare...Eram confuz,dezorientat....In mintea mea era

doar un singur gand...ea....imbratisarea ei care m-a facut sa uit de tot...de toata prostia
mea.In acea clipa m-a facut sa-mi vad latura buna.O puteam face fericita...sau cel putin
asta speram...in orice caz,ea a vrut sa fie singura cu mine...acesta parea un semn bun.
Am vrut sa intru in casa,insa nu doream sa stau inchis...vroiam sa fiu liber,ea fiind
libertatea mea.
M-am cutremurat,lasand sa iasa la iveala lupul din mine.Fugeam unde vedeam cu doi

ochi...M-am oprit pe marginea stancii de pe plaja La Push,recapatandu-mi infatisarea

umana.
Lasam briza sa patrunda adanc in mine...Incepeam sa realizez ceva.In sfarsit un gand
matur!Un gand care nu se va mai schimba! De fapt o decizie care nu se va mai schimba...
La inceput eram nedumerit in legatura cu acest lucru.In acelasi timp,simteam ca o
iubeam si pe Bella.Dar nu!O iubeam pe Nicole care era o parte din Bella si invers.Acesta
era secretul.
...Dar pe langa particica pe care o avea din Bella,o avea pe a ei,unica si
incomparabila,care m-a facut sa ma indragostesc nebuneste de ea.
 Macar o jumatate din mine era impacata.Insa,mai era un loc gol in inima mea,care
astepta sa fie umplut,incetul cu incetul,de fericirea acelui chip angelic.
Eram dispus sa fac orice ca ea sa fie fericita.Trebuia doar sa-mi spuna sa plec daca de
asta avea nevoie si o faceam, mereu fiind o umbra a ei care se asigura ca este
bine.Trebuia sa gasesc o cale prin care sa nu mai sufere,prin care sa-si controleze acea
putere.”Daca as fi ajuns mai repede...In momentul acesta putea fi fericita,netrebuind sa
stea tot timpul stresata,inchisa intr-un cub intunecos al stramtorii vietii.”
Doar eu eram devina!Dar nu mai trebuia sa ma gandesc la ce se intamplase ci sa gasesc
un remediu bun,acela fiind dragostea mea pentru ea.
Ma gandeam cat de naiva a fost in momentul in care mi-a spus:”Cat de mult te-ai putut
schimba in doar trei saptamani!”Spunea acestea,zacand in patul in care inca se mai simte
mirosul ei,cu niste ochi adanci scufundati intr-o mare a suferintei,cu parul acela lung
precum o perdea neagra care-i acoperea spatele si-i contura fata ei angelica...Ea spunea
acele cuvinte nestiind ca eu eram la geamul ei in fiecare seara,ea fiind doza mea de
fericire inainte de culcare....
Stiam ce aveam de facut! Am luat-o incet inapoi spre casa,prin padure,renuntand la
forma de lup.Nu imi placea sa ma transform in timp ce ea nu stia secretul meu,de
fapt...nu stia ce eram eu cu adevarat.Oare cum o sa reactoineze?Am vrut sa o caut,insa,m-
am gandit sa o las pe ea sa vina,cand va fi pregattita.
Intr-un fel nu vroiam ca ea sa afle adevarul,fiindu-mi frica de reactia sa...Dar eram
pregatit sa infrunt situatia,sperand ca va avea o urmare buna...

Capitol 9

In drum spre casa ma tot gandeam...ca deobicei la nenumarate lucruri.Dar de data aceasta
nu mi erau lucruri,ci vorbe,vorbele lui Jake.Zambeam in sinea mea...simteam ca urma sa-
i dau un raspuns...in legatura cu ce?...Nici eu nu stiam...dar acesta gand ma linistea si era
bine...
Am ajuns acasa.Billy si baietii tocmai plecasera.Am intrat in casa curioasa sa vad cum
s-a descurcat tata.
-Deci?
-Deci..Sa nu ma mai pui sa fac asta niciodata ai inteles?
-Ce s-a intamplat? l-am inttrebat razand zgomotos de fat ape care o avea.
-Le-am spus sa vina repede ca ai dispaut!Iti dai seama…I-am spus lui Billy sa ii aduca
si pe baieti pentru ca aveam nevoie de ajutor.
-Doamne,tata!
Radeam cu lacrimi...
-De ce razi?Ti se pare amuzant?Gata !Incheiem subiectul!
-Inca putin...Si cum ai rezolvat problema pana la urma?
-Am sunat de pe mobilul meu pe telefonul fix.M-am dus sa raspund si ziceam ca esti
tu!Iar tu,cica,ziceai ca te intorci spre casa,ca ai avut nevoie de spatiu,chestii si
comportamente vazute doar la adolescenti!Spunea clatinand din cap...
 -Iti multumesc,Charl!
-Cu placere!Spunea ca si cand isi tragea sufletul.
Nu ma intreba de discutia mea cu Jake.Stia ca nu-mi place sa discut chestii pe care le
faceam intelese inca de la inceput ca fiind chestii personale.De aceea il iubeam!
-Si Bella?
-E in camera ei....
...
-Hey Bells!
-Ati reusit sa discutati?
-Mda..
-Asta e bine...cred...
-Sunt unele lucruri...nu conteaza!
-Nu trebuie sa-mi spui...Apropo,Edward o sa vina dupa noi intr-o jumatate de
ora.Trebuie sa discuti cu Carlisle iti amintesti?
-Da...La ei acasa?
-Aha.
-OK.
Aveam oarecum emotii.Aveam sa le cunosc nu doar chipurile ci si pe ei,acele persoane
care m-au fascinat.

Am coborat in living.Indrum,pe scari,mi-a vajait capul si m-a luat ameteala...Cautam

disperata cu mana,balustrada pentru a ma putea rezema.Nu mai auzeam nimic...Intreaga
camera se invartea...Auzul imi revene,disparea si tot asa...Spuneam cuvinte pe care nici
nu le intelegeam...Apare o imagine...O voce”Voltera...”Nu pricepeam cuvantul,prea o
denumire...Discutia de azi dimineata cu Jake...Urmata de aceiasi imagine cu mine fugind
pe o carare...
Am strans puternic din dinti...amintirile si viziunile dureau,nu locurile prin care curgea
veninul....Gata...se oprisera...Reusisem sa le alung.
Am incercat sa ma ridic...cu greu insa,deoarece intreg corpul imi era amortit.
S-a auzit soneria.
-Bella a venit grabita sa deschida usa.
M-am asezat pe canapea comportandu-ma normal.Era Edward.M-am simtit usurat dupa
ce mi-am amintit ca noua nu ne putea citi gandurile...
-Sunteti gata?
-Gata...
.......................................
Casa Cullen.Mare,predominata de geamuri,ascunsa in padure.Era minunata.

Am intrat incordata.Ma simteam nelinistita.

-Oh.Tu trebuie sa fi Nicole!o voce calda care parca imi spunea “bine ai venit acasa”,m-
aintampinat.
 -Este Esme.Mama mea.
Acel chip albicios conturat de un par roscat-castaniu,i-a zambit lui Edward mai apoi
mie.
-Ma bucur foarte mult sa te cunosc,Esme!
-Deasemenea draga mea!Pe aici.Bine ai venit in familia noastra!Sa nu uiti
niciodata.Aici esti la tine acasa.
Ma credeau un membru al familiei! Cata dragoste plutea prin intreaga casa!
POC!S-au auzit niste scaune trantite.M-am crispat uitandu-ma intrebatoare la Edward si
Esme.Aceasta s-a incruntat,mai apoi zambind amuzata:
-Stai linnistita!Nu te speria.Sunt Emmet si Jasper.Se pare ca inca nu au terminat meciul
de wrestling.Desi le-am spus sa incheie si mai ales sa nu mai faca asta in casa...
Am chicotit uimita de comportamentul normal al acestei familii.
Ne indreptam spre living.Era o incapere spatioasa,moderna,mobilata cu gust.cu niste
ferestre din tavan pana in podea.
Pe scari se auzeau niste tocuri...
Edward stramba din nas...
-Hm...vine uraganul Rosalie.
Aha.Stiam ce infatisare sa iau.Edward imi vorbise despre fiecare in parte.Bella ii
cunoscuse deja.Si ea la randul ei mi-a spus ca Rose este mai irascibila.
-Buna,Rose!Imi pare bine sa te vad!Ii spuneam pastrandu-mi seriozitatea pe fata.
-Da,si eu.Sper ca o sa ne intelegaem bine...
Toti s-au holbat!”WOW”
-Da,cu siguranta ne vom intelege bine…
Deja o faceam.M-am uitat spre Edward si Bella facandu-le semn ca nu vedeam nimic
din ce mi-au spus ei.Ba dinpotriva,Rose imi zambea!Ne zambeam!Si isi schimbase
atitudinea si fata de Bella.
Sosise si Carlisle care ma atinse pe umar.
-Cum mai e,Nic?
-A...totul e OK...i-am spus lasandu-l sa vada ezitarea mea,sa vada ca trebuia sa dicutam
doar noi doi.
...
-Hello!aud o voce groasa in spatele meu si cand ma intorc,vad muntele de baiat bine
facut.Fata lui smechera m-a facut sa bufnesc in ras.
-Oooo,buna Em!
-Salut,gagica!
-Hmmm...
Ne-am uitat amandoi la Rose,care statea cu mainile in sani,zambind distrata si miscand
din cap.
-Hey,Jezz!Lasa invidia.Ce sa-i faci...Recunoaste sunt mai bun ca tineee!
Coboara de pe scari baiatul acela,de parca era bolnav.Acum avea alta fizionomie.Dar eu
tot stresata eram nestiind cum sa ma comport cu el.Stim ca era cel mai recent dintre
vegetarieni...Usor,usor ma relaxam.
-Buna Jasper!Multumesc ca ma ajuti...
Bella imi spusese de puterea lui dde a influenta starea de spirit.
-Buna!
-Chiar nu stiam cum sa ma comport!
 -Fi tu insati!imi spunea aceste cuvinte zambind,dar fortandu-se umpic.
Toata lumea era uimita!
-Wow ce schimbare!spunea Emmet uitandu-se la mine smecher.
“Ha”
-Suntem cu totii mai trebuie sa vina doar...
-Alice!i-am luat vorba din gura lui Carlisle.Unde e Alice?
-Buna Nicole!Vai,cat de fericita sunt sa te cunosc!mi-a spus in timp ce ma
imbratisa.Surioara mea!imi spunea..
-Si eu, Alice!Crede-ma!Avem atatea de vorbit!
-Fi sigura!
Doar Edward stia la ce ne refeream.La viziuni...
-Si nu numai asta...a spus si a inbratisat-o pe Bella.
Am petrecut cel putin o ora vobind despre ce urma sa facem.Cat de calzi erau!Si de
fapt...ei erau reci!Ha.
-Haide,Jezz!Nu mai fi morocanos!Ti-am spus!Sunt un pahet de muschi,dar usor ca o
flina!zambea mandru Emmet
-Lasa-l Jezz!Daca tot e asa usor...il punem sa se apuce de balet!L-ar prinde bine o
rochita roz!
Ma simteam minunat cu noua mea familie...