Dieta bogata in carbohidrati, induce rezistenta la insulina la nivel hepatic pentru a proteja ficatul de substratul supraincarcat

In cadrul studiilor realizate pe populatie in legatura cu steatoza hepatica, la subiectii care nu prezinta NADFLD (Non alcoholic fatty liver disease), aceasta afectiune a fost asociata cu rezistenta la insulina. Aceasta idee, a pus bazele dezbaterii: daca steatoza hepatica este cauza, sau consecinta rezistentei la insulina. Dupa mai multe studii efectuate, s-a ajuns la o ipoteza conform careia, alimentatia bogata in carbohidrati contribuie la asocierea dintre steatoza hepatica si rezistenta la insulina. Au existat o serie de discutii si ipoteze ce sustineau ca seatoza hepatica si rezistenta la insulina ar fi determinate fie de mutatii genetice fie de mediul inconjurator. Cert e insa faptul ca trei factori de risc foarte importanti pentru DZ de tip II sunt: obezitatea, rezistenta la insulina si afectiuni ale ficatului NADFLD. In ciuda faptului ca obezitatea este un factor de risc si pentru rezistenta la insulina si pentru steatoza hepatica, exista o legatura intre aceste doua afectiuni care nu are de a face cu IMC (Indicele de Masa Corporala). Din cauza faptului ce studiile realizate nu au reusit sa identifice variatii genetice comune celor doua afectiuni, ramane ideea ca cel mai probabil factorii de mediu sunt responsabili de declansarea problemelor. Din lipsa unor rezultate relevante care sa justifice aceste afectiuni, s-au emis multiple ipoteze legate de influenta nivelului crescut de carbohidrati asupra lipogenezei si metabolizarii glucozei la nivel hepatic. Studiile au fost realizate pe soareci. Reactiile lor au fost influentate de aportul exogen crescut in carbohidrati respectiv in lipide, in functie de ipoteza de la care s-a pornit. Pe subiecti sanatosi, o crestere dietara calorica prin aport crescut de carbohidrati si nu prin grasimi, timp de 5 zile, cauzeaza modificari (cresteri) semnificative ale lipogenezei si evidentiaza productia de glucoza in timp ce scaderea aportului de carbohidrati evidentiaza contrariul. Cumuland rezultatele, s-a confirmat ipoteza conform careia exista o corelatie intre cresterea aportului de carbohidrati din dieta, lipogeneza si steatoza hepatica. O alta ipoteza sustine ca exista legatura intre steatoza hepatica, inductia lipogenezei si consumul crescut de carbohidrati, legatura mediata de ChREBP ( Carbohydrate response element binding protein). Functia ChREBP, in general este aceea de a converti glucoza preluata din alimentatie in lipide deoarece este indusa de carbohidratii dietari, acest proces avand loc atat in vivo cat si in vitro.Studiile au identificat fragmente ale ChREBP care sustin ideea de intoleranta la glucoza. Acestea, includ intermediari care duc la formarea GCKR( proteina reglatoare a glucokinazei), care functioneaza ca inhibitor competitiv al glucokinazei, GCK putand cauza si intoleranta la glucoza de asemenea prin mecanism inhibitor. In urma studiilor efectuate, glucokinaza a devenit tinta in programele de descoperire pentru tratamentul DZ de tip II din ultimii ani, insa a fost pusa in discutie interactiunea glucokinazei cu GCKR. Rationamentul pentru validarea glucokinazei ca tinta terapeutica pentru DZ de tip II este sustinut de scaderea functiei si mutatiile din gena glucokinazei, care se manifesta in forme usoare de diabet la pacientii cu mutatii heterozigote sau forme severe de diabet la pacientii cu mutatii homozigote. Studiile recente s-au axat pe activatorii glucokinazei pentru controlarea glicemiei, considerand aceasta o alternativa pentru protejarea celulelor hepatice.