CURSUL 4 ATMOSFERA

1. ROLUL SI IMPORTANTA ATMOSFEREI Atmosfera este un strat protector care ntreine viaa pe pamnt i o protejaz de mediul ostil al spaiului cosmic. Atmosfera este sursa de CO2 necesar fotosintezei i a oxigenului pentru respiraie. Ea furnizeaz azotul pe care bacteriile fixatoare de azot i plantele care folosesc amoniac l utilizeaz pentru a produce azot legat chimic , element esential al moleculelor celulelor vii. Ca si parte fundamental a ciclului hidrologic atmosfera transport masele de ap sub form de vapori din oceane pe pmntul solid. Dar atmosfera are i o funcie protectoare vital. Ea absoarbe cea mai mare parte a radiaiilor cosmice din spaiul cosmic i protejaz organismele de efectul lor mortal. Ea absoarbe cvea mai mare parte a radiaiilor electromagnetice ce vin de la soare, permind transmisia unor quante semnificative de radiaii numai n domeniul 300-2500nm (ultravioletul apropiat, vizibilul si infraroul apropiat) si 0,01-40m undele radio. Prin absorbia radiaiilor electromagnetice cu lungime de und mai mic de 300nm atmosfera filtreaz radiaiile electromagnetice periculoase pentru viaa pe pmnt. Mai mult, deoarece reabsoarbe cea mai mare parte din radiaia infraroie prin care energia solar absorbit este reemis n spaiul sideral atmosfera stabilizeaz temperatura Pmntului prevenind variaiile brute i extreme de temperatur. 2. CARACTERISTICILE FIZICE ALE ATMOSFEREI 2.1. Compozitia atmosferei Aerul uscat pe o nlime de civa Km cuprinde urmatoarele componenete: 2.1.1. Componente majore: Azot (N2) 78,08%(volum); Oxigen(O2) 20, 95% 2.1.2. Componente minore: Argon Ar 0,934%; Dioxid de carbon CO2 0,038%; gaze nobile Neon Ne 1,818 x10-3 %; Kripton Kr 1,14 x10-4 %; Heliu He 5,24 x 10-4 %; Xenon Xe 8,7 x10-6 %; 2.1.3. Gaze in urme CH4; CO; NOX, NH3, H2, (5X10-5) , H2O2, CS2, SO2 (2 X 10-8), CCl2F2 etc. 2.1.4. Vapori de ap Aerul atmosferic poate s conin 0,1-5% ap cu valori medii de 1-3%. 2.2. Variatia presiunii si densitii atmosferei cu altitudinea. Densitatea atmosferei descreste abrubt cu altitudinea. Aproximativ 99% din masa atmosferei se afla pe o nlime de 30Km ceea ce fa de raza Pmntului de 6700Km este extrem de putin. Masa total a atmosferei globale este de 5,14 x 1015 tone metrice ceea ce reprezint o milionime din masa total a Terrei. Caracteristicile atmosferei depind de scderea exponenial a presiunii acesteia cu nlimea. In absenta amestecului i

la temperatur absolut constant (T) presiunea Ph la o nlime h dat are forma exponenial:

Ph = P0e

gh
RT

(1)

unde: P0 este presiunea la nivelul mrii; este masa molecular medie a aerului (28,7g/mol) n troposfer; g este acceleraia gravitaional (981cm sec-2 la nivelul mrii; h este altitudinea n cm; R constanta gazelor 8,314 x10-7 erg x grad-1 x mol-1;-uniti cgs. RT Factorul se definete ca scala nlimii care reprezint creterea n g altitudine a atmosferei pentru care presiunea scade cu e-1. La o temperatur medie, la nivelul mrii, dec 228K nlimea scalei este de 8 x 105 cm sau 8Km; la altitudinea de 8Km presiunea este de aproximativ 39% din cea de la nivelul mrii. Liniarizarea ec (1) prin logaritmare conduce la urmatoarea form: gh10 5 log Ph = log P0 (2) 2,303RT Diagrama Ph in funcie de temperatur este dat n figura 1. Dependenta este neliniar deoarece apar variaii de temperatur i amestec a maselor de aer.

log Ph T C 0 Ph -1 T -2 Ph -3 0 -10 -20 -30 -40 -50 -60 -4 Ph -5 T -90 -100 -70 -80

-6

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

Altitudine Km Fig.1 Variatia presiunii cu altitudinea Caracteristicile atmosferei variaz puternic cu altitudinea, anotimpul, latitudinea si cu activitatea solar. Extremele de temperatur i presiune sunt prezentate n figura nr.1. La asltitudine foarte mare speciile reactive ca oxigenul persist pentru perioade foarte lungi de timp. Aceasta deoarece la altitudinea mare presiunea fiind foarte sczut partuicolele active au drum liber mijlociu foarte mare. Astfel, o particul cu un drum liber mijlociu de 10-6 cm la nivelul mrii, va avea un drum liber mijlociu de 106 cm la altitudinea de 500Km.

2.3 Stratificarea atmosferei Atmosfera are o stuctur stratificat care este rezultatul, n primul rnd al densitii gazelor componenete aa cum se prezint n fig.2. Din figura 2 rezult c stratificarea atmosferei are loc pe baza relaiei temperatur/ densitate care la rndul ei este consecina interrelaiei dintre procesrele fizice i fotochimice din aer. Partea inferioar a atmosferei, numit Troposfer se ntinde de la nivelul mrii pn la cca 12 Km. Atmosfera fiind aplatizat datorit rotaiei Pmntului, troiposfera are o grosmie maxima de pn la 18 Km la ecuator i o grosime minim cca.7 Km la poli. Este zona cea mai dens a atmosferei, practi 50% din masa total a atmosferei este condensat pe o nlime de maximum 5Km. Troposfera conine un amestec omogen de gaze datorit miscarii, deplasrii i deci, amestecrii maselor de aer. In troposfer temperatura scade, dar n straturile joase se constat fenomenul de inversiune termica, adic temperatura crete cu altitudinea ceea ce are un rol deosebiot in mpiedicarea mprtierii poluanilor. La nivelul tropopauzei, temperatura este mai scazuta la ecuator(80C ) i mai ridicat la pol (50C).Temperatura foarte sczut din stratul superior, de 56 C, servete ca barier de condensare i precipitare a vaporilor de ap sub form de ghea, evitndu-se astfel disocierea apei n O2 si H2 sub influena radiaiilor ultraviolete puternice cu pierderea total a hidrogenului. In troposfer au loc micri ale maselor de aer att pe orizontal ct i pe vertical. Cel de al doilea strat se numeste Stratosfer datorit stratificrii regulate a stratelor de aer. Structura stratificat face ca deplasrile pe verticl s fie practic inexistente ceea ce i d posibilitatea s rein poluanii ajuni aici. Creterea temperaturii pn la valoarea de -2C se datorete prezenei ozonului care poate atinge o concentraie de pn la 10ppm in zona mijloc a stratosferei. Inclzirea se datoreaz absorbiei de ctre ozon a radiaiilor ultraviolete. La aproximativ 45-50Km exist o nou zone de discontinuitate termica, stratopauza, de unde ncepea treia zon Mezosfera. In mezosfera temperatura scade pin la mezopauza la aproximativ -100C. Ultimul strat, Termosfera, se ntinde pn la aproximativ 1000Km. Datorit intensitii deosebit de mari a fluxului de radiaii ionizante si ultraviolete emis de soare, n acest strat deosebit de rarefiat temperatura atinge valori de pn la 1400C. La nlimi mai mari de 1000Km se gsete Exosfera. Inafara acestei clasificari a regiunilor atmosferei, se utilizeaza denumitea de Ionosfera, pentru domeniul cuprins intre altitudinile de 80 si 600Km unde gazele sunt ionizate i se gsesc sub form de plasm.

Razele solare 1000Km, 1200C

Termosfera [O]>>[O2] O2+, O+, NO+ La 120Km [O]=[O2]

Infrarou, vizibil, ultyraviolet >330nm Penetratie la suprafata Terrei

Ultraviolet =200-330nm penetratie pn la 50 Km altitudine

Ultraviolet de mare energie <100nm Penetraie pn la 200Km

85Km -92C O2+, NO+ Mezosfera 50Km, -2C Stratosfera 10-16Km -56C Troposfera

Figura 2 Stratificarea atmosferei O

3

O3 + h(220-330nm)=O2 + O
Tropopauza

N2, O2, CO2, H2O

Nivelul mrii uscat

2.4 Transportul de energie si mas n atmosfer Caracteristicile fizice i chimice ale atmosferei, balana critic a cldurii Pmntului sunt determinate de procesele energetice i de transfer de mas din atmosfer. 2.4.1.Transferul de energie In fiecare scund soarele pierde din masa sa cantiti uriae de materie. Fluxul de energie solar primit de atmosfer n prile ei nalte este uria se cifreaz la 1,34 x 103 watt/m2 (19,2 Kcal x min-1 x m-2). Aceast valoare se numete constanta solar si reprezinta o fractiune infim din activitatea solar, dar cantitatea de enrgie primita zilnic de Pmnt este de 30.000 ori mai mare dect energia produs ntr-un an. Dac toat aceast energie ar atinge suprafaa Pmntului planeta s-ar fi vaporizat de mult. Suprafaa terestr primete: radiaii ultraviolete ( 0,1 0,3m); radiaii viziblile ( 0,4 0,8m), radiaii infra roii ( 1 100m) si unde radio ( >100m). Aproximativ 50% din ntreaga energie este transportat de radiaiile vizibile. Deasemenea, o anumit cantitate de energie ajunge la suprafaa terestr sub form de lumin direc iar alt parte sub form de lumin difuz. Aproximativ 29% din valoarea constantei solare este reemis n spaiu prin reflecie de ctre atmosfer, nori i sol.[ ]. De aici se observa c factorii extrem de complexi care sunt implicai n meninerea balanei energetice pe Pmnt n limite strimte sunt cruciale pentru meninerea condiiilor de climat care s asigure dezvoltarea vieii, aa cum o cunoatem noi. De menionat c variaii de temperatur de doar cteva grade pot produce modificri drastice ale climatului, modificri ce pot pune n pericol viaa pe Pmnt. Mecanismul prin care este meninut climatul n limite nguste de temperatur este extrem de complex i n mare parte necunoscut, dar schia general de aciune este urmtoarea: Jumtatea din radiaia solar care intr n atmosfer, atinge pmntul fie direct, fie dup mprtierea de ctre nori, gaze i particule solide din atmosfer (energie difuz) iar din aceasta aproximativ 50% este utilizat n procesele de evapotranspiraie. Cealalt jumtate este fie reflectat inpoi n spaiu, fie absorbit de atmosfer. Cea reflectat napoi n spaiu .. dup un timp sub form de radiaie infraroie. Energia nmagazinat n atmosfer se cheltuiete fie n procesele de transport a maselor de aer, fie n fotosintez. Energia utilizat n procesul global de fotosintez pe Terra reprezint abia 1 % din fluxul energetic incident. Transportul de energie n atmosfer se realizeaz pe trei ci: Prin conducie; acest mecanism are loc prin interacia atomilor i moleculelor adiacente fr s aib loc o deplasare a maselor de aer. Prin convecie; Convecia implic micarea ntregii mase de aer care poate fi cald sau rece. Prin convecie au loc variaii brute de temperatur.De asxemenea, vaporii de ap, norii transport cldur latent care este cedat atunci cnd vaporii condenseaz.

 Prin radiaie Transportul prin radiaie are loc prin intermediul radiaiilor electromagnetice din domeniul spectrului infrarou. Radiaia este singurul mod de a transmite enrgie prin vid (spatiul sideral). Radiaia este mijlocul prin care toat enrgia pierdut de planet pentru a menine echilibrul energetic se ntoarce n spaiul sideral. Bugetul de radiaie al Pmntului, exprimat in poriuni din constanta solar este prezentat in figura 3 2.5 Reactii chimice in straturile superioare ale atmosferei Termosfera este caracterizata de desfasurarea reactiilor bimoleculare fara activare, avind in vedere radiatia cosmica de mare energie ce patrunde si care este absorbita. Straturile superioare ale atmosferei constitue un obstacol in calea radioatiilor de mare energie, asigur condiiile de dezvoltare a vieii pe Pmnt. Procesele chimice din atmosfer ncep la altitudine de 250Km unde concentraia oxigenului i azotului este de ordinul 109 molecule mm-3. Principala reactie este cea de disociere a oxig. O2 +h = O + O Incepnd de la 100Km oxig se gaseste att n stare molecular ct si atomic.

Km 200

100

25

50

75

100

oxigen atomic%

La 130Km continutul este 50% De la 90Km incep i reaciile azotului. Practic pina la 90Km sunt absorbite radiatiile cu <<100nm dar reactia de disociere a O poate avea loc si prin absorbtia unor mai mari pina in stratele mai joase pina la 30-50Km unde oxigenul atomic format reactioneaza cu formarea ozonului. O +O2* O3* Odata cu scaderea altitudinii viteza de formare a ozonului creste. Adica el nu se mai descompune ci se acumuleaza astfel incit concentratia maxima se situeaza la altitudinea de 25Km. Dispersia termica a energiei la aceste inaltimi are loc in urma reactiei

O+O3 2O2 La scaderea concentratiei de oxon din stratosfera contribuie si absorbtia radiatiei cu <310 nm, ceea ce contribuie la ocrotirea vietii pe pamint. O3 + h (=310 nm) O2 +O Aceasta reactie absoarbe practic toata energia radiatiilor cu =200-310 nm, de altfel ozonul este singurul gaz care poate realiza acest lucru. Aceasta reactie poate decurge atit in mezosfera si stratosfera dar si in straturile inalte ale troposferei unde reactia de formare a ozonului nu mai are loc. Procesul de formare si descompunere a ozonului este ciclic, radiatia absorbita se transforma in caldura. Ciclul ozonic produce inalzirea startosferei de la 50Km pina la 56C. Procesul ciclic de formare i descompunere a ozonului dup reaciile anterioare alctuiete ciclul Cempen: O+O 2O + 2O2 2 O3 - 107 kJ/mol (X 2) O + O3 O2 + O2 - 391 kJ/mol O3 + h' O2 + O O2 + h +2O + 2O2 +O + O3 + O3 + h =2O + 2O3 -107X2 KJ/mol +2O2 391KJ/mol +O2 +O Suma acestor procese duce la ciclul nul: h + h =-605KJ/mol ceea ce reprezinta transformarea intregii energii electromagnetice absorbite in caldura. Ca urmare temperatura aerului in stratosfera creste pina la -2C. Concentraia ozaonului n stratosfer este mai scazut dect cea care rezult din ciclul Cempen datorit prezentei n stratosfer a unor catalizatori care descompun ozonul. Reacia de descompunere a ozonului n stratosfer este catalizat de o serie de compui printre care cei mai importani sunt oxizii de azot: O3 +NONO2+O2 NO2 +O 2 NO O3 +NONO2+O2 O3 +O2 O2 391KJ/mol Oxizii de azot exist n mod natural n stratosfer dar aici pot ptrunde o serie de poluani antropogeni (compusi halogenati, compusi cu sulf si azot) care au distrus stratul protector de ozon. Asupra acestei probleme vom reveni la capitolul destinat tehnosferei. O2 + h