Sunteți pe pagina 1din 9

Iubire+Frumusete+Gingie+Toleran+Sensibilitate=FEMEIE Se spunea intr-o fabula veche despre un anume rege care, dominat de amibitia sa, a dorit ca tot ceea

ce atingea sa fie transformat n aur. Acest lucru este desprins din basme, insa femeia care are darul de a transforma in iubire tot ce atinge poate fi un lucru cat se poate de real. Femeia este combinatia ideala de gingasie si tandrete. Barbatul iubeste femeia si o vrea in viata lui, deoarece el stie ca succesul sau va fi determinat de prezenta acesteia. Femeile, de asemenea, dau o mana de ajutor pentru a ajuta barbatii aflati in preajma esecului. Marii poeti le scriu si le canta femeilor, barbatul, in general, marturiseste dragostea lui si o daruieste. Dar totusi nu a acceptat faptul ca femeile sa fie la aceeasi inaltime ca si el. Barbatii stiu care este locul femeilor, dar nu admit acest lucru, deoarece se cred superiori, se cred partea puternica a firii umane fara sa aiba o explicatie logica pentru a sustine aceasta teorie. Se spune adesea ca in spatele unui barbat puternic se ascunde o femeie si mai puternica. Dar de ce se specifica faptul ca femeia trebuie sa fie mereu n urma? Cel mai normal ar fi ca drumurile acestora sa mearga paralel si nu ca femeia sa fie ntotdeauna cu un pas n spate. Desi barbatilor le este greu sa accepte, trebuie sa recunoastem ca astazi unele femei au mai mult succes decat ei. Despre ce superioritate se vorbeste? In plin secol XXI, cand femeia a demonstrat deja ca are capacitatile necesare de a conduce o tara si ca poate intretine o familie, este calificata drept o fire rebela. Desi inca mai exista anumite forme de discrimnare, femeile au reusit sa se debaraseze de dictatura barbatului macho, de acel om care se crede ca este un barbat adevarat, pentru ca poate striga si tipa, de omul care se crede barbat doar prin simplul fapt ca poate avea o femeie oricand doreste. Mi se pare esential, ca barbatul sa accepte meritele unei femei care doreste sa cucereasca lumea cu propriile maini si care este capabila sa se evidentieze intr-o astfel de societate. Este aceasta superioritatea despre care se vorbeste atat? La o privire mai atenta, raspunsul este pozitiv. Superioritatea este inteleasa de barbati numai prin faptul ca detin forta fizica si o pot utiliza in orice moment in fata femeii. Insa unde este adevarata superioritate? Unde este acea treapta a ierarhiei pe care barbatii sustin cu atata putere ca o detin? Daca nu luam in seama diferentele anatomice, etnice, culturale si clasele sociale, dupa parerea mea, femeia va fi mereu cea care va sustine familia in momente extreme si va lupta pentru armonie. In ciuda durerilor fizice si emotionale profunde, se ascunde o femeie puternica, o femeie adevarata care reuseste sa treaca cu succes peste toate problemele. Femeia este in acelasi timp mama, prietena, sotie si doamna de succes. Dreptul la libertate al femeilor este un drept castigat. Indiferent ce pozitie ocupa, femeile trebuie sa respire libertatea la domiciliu, la locul de munca ai oriunde se duc, libertatea si responsabilitatea, cu respect si bazata pe dragoste. Nu trebuie sa existe un barbat care sa ingradeasca acest lucru. Trebuie sa se continue aceasta lupta impotriva discriminarii si sa nu se mai permita barbatului sa faca abuz de putere. Avem drept la viata, la independenta si trebuie sa fim respectate pentru ca numai asa ne capatam atributele, valorile pierdute si respectul de sine

Locul femeii in societatea romaneasca


Societatea romaneasca a suferit poate cea mai importanta transformare dupa revolutia din 1989. Sa spunem ca a fost o transformare in bine, dar acest "bine" a inceput sa existe mai mult din punct de vedere teoretic. Este greu sa schimbi mentalitatea unui om dupa o anumita varsta si este imposibil sa o schimbi de la o zi la alta. Ne-au trebuit aproape doua decenii sa constatam ca nu prea s-a schimbat mare lucru. Traim in continuare intr-o societate dominata cel putin financiar de barbati. Iar femeia este in continuare cea care trebuie sa se supuna sotului sau, dupa conceptul religios. Chiar daca printre noi se declara foarte multi a fi atei, prefera acest concept cu o mare usurinta. Statutul femeii in societatea romaneasca este cam trecut cu vederea. Rare sunt cazurile in care o femeie reuseste sa se impuna. Nu vreau sa fiu acuzata ca subscriu vreunei miscari feministe, pentru ca nu este asa. Nu caut sa gasesc un singur vinovat, si anume barbatul, in aceasta situatie, ci incerc sa scot in evidenta cateva defecte de mentalitate impuse intr-o oarecare masura de societate. Sa fiu mai explicita, nu absolv femeia de greselile si compromisurile pe care le face zi de zi in speranta ca ii va fi mai bine pe viitor. Ce se intampla in cazul in care aceste compromisuri nu ii ofera garantia unei vieti pe care si-o doreste? In acest caz, vinovatul este barbatul de langa ea. Este mai usor sa dam vina pe altcineva atunci cand lucrurile nu ies cum ar fi trebuit sa iasa. Nu sunt multi oamenii care sa-si recunoasca vina atunci cand gresesc. Iar cand umilinta este si ea foarte mare, fugim, pur si simplu sperand ca vom lasa totul in spate. Intr-o relatie de cuplu care se soldeaza cu o casnicie femeia este singura care poate sa-si stabileasca un anume statut. Acest lucru poate fi facut in mod direct sau indirect. Asadar, femeia incepe prin a lua decizii pe care trebuie sa le comunice sotului ei si sa lupte pentru parerile ei. Nu trebuie sa renunte sub nici o forma doar de dragul sotului iubit. Acesta va aprecia la inceput, mai tarziu i se va parea firesc, iar intr-un final nu se va mai obosi sa-i comunice sotiei deciziile lui, stiid ca ea va fi de acord cu el in orice conditii. Asa se ajunge la ideea ca barbatul este cel cu ideile cele mai bune si, implicit, cu ideile care aduc banii in casa. Vorbeam si de o natura indirecta a stabilirii unui statut al femeii ca membru cu drepturi depline intr-o familie. Conform Constitutiei acest drept este de la sine inteles, dar, din pacate, ramane si el tot la stadiul de teorie. O femeie trebuie sa stie de la inceput ce poate si ce nu poate accepta unui barbat. N u trebuie sa se gandeasca la micile defecte care nu-i plac ca la ceva pe care sa le poata schimba in timp, pentru ca asa ceva nu exista. Doar ne imbatam cu apa rece. Pe de alta parte, o casnicie nu trebuie privita ca si o provocare. S-ar putea ca nimeni sa nu fie intreresat de ceea ce vrei tu sa demonstrezi, si, in acelasi timp, sa ai chiar tu surpriza neplacuta sa descoperi ca nu-ti place concluzia la care ai ajuns. Tu esti singura care stie ce e mai bine pentru tine si , in clipa in care vrei sa pasesti, asigura-te ca ai calea libera.

Neoliticul a fost singura perioad din istorie, n care femeia a jucat un rol principal n societate, matriarhatul legat de cultul fecunditii i fertilitii sitund femeia n primul plan al vieii

sociale. ncepnd din antichitatea elen, femeia a fost situat pe o poziie de subordonare i dependen excesiv fa de brbat. Cu toate acestea, au existat nenumrate femei care prin nsuirile lor au reuit s se impun-. Exemplu :Regina din Saba i poeta Sapho Emanciparea femeii, este de fapt, msura gradului de civilizaie general a societii. napoierea economic i cultural, lipsa de drepturi politice, lovesc n primul rnd femeile, privite azi nc n multe ri ale globului, drept anexe ale brbailor. Schimbarea fundamental n condiia femeii s a produs o dat cu epoca revoluiilor burgheze, prin nlturarea vechilor structuri feudale i prin recunoaterea egalitii n drepturi a tuturor oamenilor. Rolul femeii n familie i n societate, cu care a fost nzestrat de Dumnezeu este maternitatea, responsabilitatea pentru stabilitatea familiei i educaia copiilor. Doar cu aproximativ un secol si jumtate n urm, o dat cu nceputul micrii de emancipare a femeii, s-a contientizat care snt consecinele educaiei diferite ce se acorda fetelor si bieilor. Generaia de la 1848 a susinut instruirea femeii, ca o prim necesitate pentru emanciparea sa viitoare. Astfel n programul revoluiei, printre primele msuri se situa egalizarea nvmntului de ambele sexe. Proclamaia de la Islaz 1848, prevedea, la art. 16,, instrucie egal i ntreag pentru romnul de amandoua sexele. Constituia romn din 1866 prevedea c romnii au drepturi civile, ct i politice. Calypso Botez ntreab retoric:,, Toi romnii sunt egali n faa legii zice art. 1 din Constituia romneasc. Dumneavoastr tii c romnca e n afar de lege mpotriva acestui articol ?. Femeile romne nu vor avea dreptul de a alege i de a fi alese pn n anul 1946. Adela Xenopol, sora istoricului A.D. Xenopol, a fondat revista,, Dochia", unde i-a propus s apere, s susin s cerceteze drepturile femeii, s lupte pentru emanciparea intelectual, juridic i politic a acesteia. Revista Dochia, a devenit o adevrat tribun de lupt pentru instruirea i promovarea femeii n cele mai diverse ramuri ale activitii sociale, politice i culturale. n 1914, Adela Xenopol, a naintat Adunrii Deputailor, o petiie pentru revizuirea Constituiei, prin care se cerea drept de vot pentru scriitoare, nvtoare, i profesoare. Adela Xenopol, scria:Revista Dochia este menit s apere, s sustie i s cerceteze drepturile femeei pentru a dovedi ca ea a fost vrednic n toate timpurile i n toate treptele sociale de la Doamna la opinc . Adela Xenopol afirma n 1879 ,, Femeia nu este mai inferioar brbatului ci femeile romne sunt pe aceai treapt moral ca i brbaii , femeia are aceeai capacitate i este capabil de aceleai activiti ca i brbatul. n conferinta sa sustinuta la Ateneul Romn n 10 februarie 1894 cu tema Rolul economic al femeii romne, At. Popovici vorbeste despre importantul rol jucat de femeia de la tara. Fara preget si fara pretentiuni, femeia de la tara este stlpul casei, stlpii statului romn. n lipsa unei diviziuni sociale a muncii, ea este o masina universala care produce tot. n acel timp, societatea romneasca era predominant rurala iar economia gospodariei taranesti reprezenta sursa principala de venit national.

O personalitate politic de prima mrime a secolului trecut, GOLDA MEIR, a fost aleas prim ministrul Israelului pe 17 martie 1969, dup ce servise ca ministru de externe. A fost prima femeie din Israel si a treia din lume ce a ocupat o astfel de funcie important. Doamna Meir spunea: ,,Multi m acuz c a conduce afacerile statului cu inima i nu cu capul. Si ce -i cu asta? Cei care nu stiu s plng din toata inima, nu stiu nici s se bucure. As zice, asadar, c femeile raioneaz, comunic i actioneaz ca femeile iar brbatii- ca brbatii. Si este foarte bine asa, deoarece gsesc ca o femeie,, brbat poate fi tot atat de dezagreabil ca si un brbat efeminizat. Modelul feminin de a rationa, de a comunica si de a actiona, nu a impiedicat-o pe Margaret Thatcher s gseasc cele mai potrivite solutii in criza Malvinelor, dup cum nu a impiedicat-o nici pe Eileen Colins s execute, n calitate de comandant al navei Discovery, procedurile neuzuale si att de riscante ce i-au permis s duc la bun sfrsit prima misiune spatial de succes dup doua tragice ratri successive Margaret Thatcher care a fost prim-ministru britanic, cu cel mai lung mandat din ultimii 150 de ani a declarat: ,, Misiunea femeii nu este aceea de a spori spiritul masculin, ci de a exprima feminismul; misiunea ei nu este aceea de a conserva lumea creat de brbati, ci aceea de a crea o societate uman, prin infuzia de spirit feminin in toate actiunile sale. Femeia de azi este, fr doar si poate, rezultatul a sute de ani de perfectionare. De-a lungul timpului, urmasele Evei au reusit s dovedeasc ca sunt capabile nu doar in treburile casei si cresterea copiilor.Femeile reprezint un dar minunat al naturii. Singura conditie este s se pun in valoare ferindu-se, in acelasi timp, s nu fie ostentativ. Brbatul si femeia sunt, categoric, diferiti, dar complementari. Egalitatea intre sexe inseamn parteneriat. Dar, uneori o femeie poate face un lucru mai bine decat un brbat, dar acest lucru nu trebuie etalat, asa cum nici brbatul nu trebuie s desconsidere femeia. Totul trebuie sa fie cu masur Femeia secolului XXI nu are doar un singur rol ci mai multe, iar barbatii au constientizat aceasta si au inceput sa se implice in activitatile domestice ca si in cresterea si educarea copiilor. In acest mod femeile si barbatii au ajuns sa fie nu numai egali in fata legii ci sunt egali in activitatii, ceea ce contribuie la dezvoltarea societatii. Femeia de ieri s-a implicat si a contribuit la rezolvarea problemelor sociale si a luptat pentru recunoasterea drepturilor ei juridice, femeia de azi a secolului XXI are libertatea deplina : s aleag partenerul pe care si-l doreste, meseria care ii place, s fac copii atunci cnd vrea si nu cnd se nimereste, s-si spun parerile, s -si exprime votul, s fie ea nsi in fiecare clipa. Femeia de azi este femeia puternic, ce lupt pentru dorintele sale, adic DE 3 ORI FEMEIE, femeia care doreste s invete ceva nou si o ajut in carier, femeia de succes in carier, si femeia mama sau sotie. n societatea romneasca de la sfrsitul secolului al XIX-lea munca nu le facea independente pe femei ntruct modul n care era platita aceasta munca nu le asigura independenta economica. La nceputul secolului al XXI-lea, aceasta remarc este nca potrivita realitatii romnesti desi n alt

context istoric si politic. spunea Paul Scorteanu. Astazi femeile nu gsesc loc de munc. In concluzie eu cred ca femeia de astazi trebuie sa fie puternic, hotrt, independent, in stare s se descurce singur, sigur pe ea, dar in acelasi timp sensibil si s nu-si piard din feminitate. Meseria pe care doreste s o practice poate fi oricare, asa cum am prezentat in exponatul meu ,, Personalitati feminine de-a lungul istoriei.

Evolutia femeii in societate Statutul femeii a variat considerabil de la o societate la alta. Femeile au avut, inca din antichitate, in societatea si viata politica a statelor europene, un statut si functii subordonate. Statutul femeii a variat considerabil de la o societate la alta. Femeile au avut inca din antichitate, in societatea si viata politica a statelor europene, un statut si functii subordonate. In antichitate, majoritatea oamenilor isi castiga existenta din agricultura, care era de fapt o afacere de familie. Cel mai cunoscut loc de munca pentru femei era cel de menajera. Casatoria era o componenta importanta a sistemului economic si social al lumii antice. Cu exceptia barbatilor din Atena, care puteau amana casatoria pana la varsta de 30 de ani, restul atat femei cat si barbati - se casatoreau putin dupa varsta pubertatii. O femeie singura isi putea gasi de lucru intr-un templu sau ca servitoare intr-o casa.

Un barbat singur putea sa-si procure hrana, dar nu prea avea timpul necesar sa si-o prepare sau sa-si confectioneze hainele. Viata era grea si moartea pandea la fiecare colt, ca atare pentru supravietuirea societatii era necesara o rata ridicata a natalitatii. Femeile in Egiptul antic Pozitia sociala a femeii in Egiptul antic era determinata in mod decisiv de pozitia tatalui sau a sotului, insa ea avea drepturi egale cu cele ale barbatului. Chiar daca barbatul era considerat capul familiei, femeia era tratata mult mai bine comparativ cu celelalte civilizatii antice: egiptencele aveau mai multa libertate, mai multa putere si mai multe drepturi. Femeii ii era permis sa ocupe orice pozitie in ierarhia sociala si putea chiar sa conduca tara. Avand dreptul sa detina cladiri si proprietati, femeile nu erau dependente de sotul lor din punct de vedere economic. Ele aveau dreptul sa imprumute bani, sa semneze contracte, sa intenteze divort si sa apara in tribunal ca martori. Bineinteles, ele aveau si responsabilitatile ce decurgeau din aceste drepturi. Necunoscandu-se nici o forma de ceremoniere a casatoriei din acea vreme, se presupune ca barbatul si femeia deveneau sot si sotie atunci cand hotarau sa traiasca sub acelasi acoperis, iar

divortul

era

un

fapt

obisnuit

asemenea

recasatoririi.

Barbatii se ocupau frecvent de politica si de problemele administrative, in timp ce femeile ramaneau acasa pentru a avea grija de copii si de gospodarie. Ele preparau mancarea, dar confectionau si articolele de imbracaminte. Femeile in Roma antica In legislatia romana, dupa casatorie, femeia trecea de la autoritatea tatalui la cea a sotului. De abia in secolul I i.e.n., femeile romane au inceput sa aiba o mai mare libertate. Femeilor romane nu le era permis sa detina afaceri proprii. Dupa o lunga perioada de timp, in care femeilor nu le-au fost permise nici macar sugestiile, barbatii au inceput sa fie interesati de opiniile si sfaturile nevestelor. Femeile ce apartineau familiilor instarite nu erau nevoite sa lucreze, munca fiind rezervata sclavilor si claselor inferioare. Principala ocupatie a femeii era ingrijirea casei si cresterea copiilor, insa femeile sarace erau nevoite sa si munceasca pentru a putea trai. Femeile sclave lucrau ca servitoare sau ca menajere personale ale doamnelor din clasele superioare. Femeile in Grecia antica In Grecia antica, femeile erau considerate fiinte inferioare, cu un nivel de inteligenta putin mai ridicat decat cel al copiilor. Filosofii credeau ca femeile aveau emotii puternice si minti slabe. Din acest motiv ele trebuiau protejate de ele insele. Fiecare femeie avea un gardian (sotul, sau cel mai apropiat barbat nascut in familie) care detinea controlul asupra vietii ei. Ea putea sa detina imbracaminte, bijuterii, sclavi personali si putea sa achizitioneze lucruri marunte, necostisitoare. Cetatenia ii oferea femeii dreptul de a se casatori cu un barbat, dar nu-i oferea nici un drept politic sau economic. Varsta medie de casatorie a fetelor din Atena era de 13-14 ani, pe cand a barbatilor era in jur de 30 de ani. Datoria nevestelor era sa nasca copii legitimi si sa aiba grija de casa. Ele ieseau in afara casei, doar foarte rar si numai insotite de catre sclave, cu ocazia participarii la diferite festivaluri sau funerarii. Despre o femeie vazuta singura pe strada se credea ca este sclava, prostituata sau concubina. Femeile in Evul Mediu Femeile Evului Mediu au fost renumite ca sotii, mame si calugarite (femei ale bisericii), dar au mai fost cateva care s-au indepartat de traditiile acelor vremuri; acelea au fost scriitoarele, poetele, educatoarele si chiar cele care au practicat vrajitoria. In intregul Ev Mediu situatia femeii era intr-o umbra deasa si grea a pacatului originar. Femeile erau vazute ca fiind inferioare barbatilor si nu se bucrau de afectiunea lor. Biserica le invata pe femei ca trebuie sa fie ascultatoare si supuse tatilor si barbatilor lor. La oras, femeile aveau o varietate de ocupatii: faceau comert, coceau paine si torceau. Atat femeile casatorite cat si cele necasatorite erau nevoite sa munceasca pentru a trai si de multe ori ele lucrau in mai multe locuri, deoarece erau platite mai putin decat barbatii. Proprietarii, fie ei barbati sau femei erau figuri importante in societatea medievala iar o femeie nemaritata proprietara avea drepturi egale cu cele ale unui barbat.

Ea putea sa-si faca testament si avea drept de semnatura. Dar din momentul casatoriei, ea ii ceda pamantul si drepturile sotului ei. Doar la moartea lui avea dreptul la o treime din pamant, pentru a se intretine. De cele mai multe ori, casatoria nu era alegerea femeii, ci era mai degraba determinata de vointa parintilor. Inca de la o varsta frageda, fetele erau obisnuite cu gandul ca se vor casatori si erau invatate cum sa devina neveste bune pentru viitorii lor soti: sa le faca pe plac si sa le creasca copiii. Era de neconceput pentru o femeie sa-si urmareasca propriile idealuri sau sa aiba dorinte, acestea fiind privilegiile barbatilor. Femeile erau crescute pentru a se marita, unica lor alternativa fiind intrarea intr-o manastire de maici. Femeile puteau fi date la o manastire de catre propria familie, dar puteau intra si de bunavoie, indiferent de varsta. Pentru multe femei manastirea era locul in care scapau de saracie, in care li se oferea oportunitatea de a avea o viata pioasa, de a obtine o educatie si anumite responsabilitati care le erau refuzate in lumea exterioara. De abia spre sfarsitul secolului al 18-lea, in societatea burgheza s-au facut auzite si primele voci care revendicau drepturi egale pentru femei. Acest lucru a avut mai multe cauze. In primul rand, Declaratia Drepturilor Omului, elaborata pe baza dreptului natural in Franta si Statele Unite, au facut ca si femeile sa emita pretentia unor drepturi egale. Prin dezvoltarea activitatii capitaliste de productie, locul de munca si cel de domiciliu au devenit entitati din ce in ce mai diferite. Societatea burgheza nu permitea femeilor sa devina concurente directe in cadrul procesului de productie. Ele erau excluse de la multe decizii de ordin economic, politic si chiar si privat. Femeile aveau posibilitati limitate de educatie, nu dispuneau de bunurile lor, nu puteau semna contracte si nici nu puteau sa lucreze fara consimtamantul sotului lor. In divorturi si in hotararile judecatoresti cu privire la custodia copiilor, femeile erau dezavantajate in mod clar. In acelasi timp, femeile care munceau primeau cele mai mici salarii si erau exploatate la maximum. Aceasta situatie generala a constituit sursa din care s-au nascut primele revendicari publice pentru dobandirea de drepturi si posibilitati egale pentru femei. Franta - "Declaratia drepturilor femeii si ale cetatencei" Femeile au jucat un rol important in procesele de schimbare sociala din Franta secolului al 18lea. Revoltele care izbucneau in Franta pe timpul foametei erau conduse in mod traditional de catre femei. Multe femei au luptat cot la cot cu barbatii lor pe baricade, in timpul Revolutiei Franceze. Totusi, dorinta lor de a fi considerate egalele barbatilor nu s-a implinit. Femeile au ramas in afara drepturilor proclamate. Acesta a fost contextul istoric in care scriitoarea Olympe de Gouges a formulat "Declaratia drepturilor femeii si ale cetatencei". Documentul este inspirat puternic din "Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului", proclamat in anul 1789. Ceea ce este revolutionar in continuturile acestei Declaratii este implicarea consecventa a femeii in formularile si articolele legii:"Femeia are dreptul sa urce pe esafod. La fel, ea trebuie sa aiba dreptul sa se urce la tribuna pentru a se adresa multimii." Olympe de Gouges a trimis aceasta declaratie Adunarii Generale spre ratificare, dar a zacut multa vreme neobservata prin arhive, nefiind inclusa pe lista oficiala a documentelor vremii. De abia odata cu aparitia miscarii feministe ea a fost redescoperit si confirmat in statutul ei de document istoric unic si valoros.

In 1848, in localitatea Seneca Falls din statul New York (SUA), Elizabeth Cady Stanton si Lucretia Mott au organizat o conferinta pe a carei ordine de zi s-a aflat pentru prima data discriminarea femeilor. Majoritatea femeilor de la acea intrunire se implicase deja mai inainte in miscarea pentru drepturile negrilor. Miscarea anti-sclavagista a ascutit constiinta femeilor care si-au dat seama ca si ele erau discriminate. Adeptele miscarii pentru drepturile femeii cereau, printre altele: - dreptul de a dispune de proprietatea si veniturile proprii; - dreptul de a primi custodia copiilor in cazul unui divort; - posibilitati mai extinse de a le si aproba divortul; - drepturi legale si economice mai bune pentru femeile divortate; - acces sporit la educatie si activitati profesionale; - dreptul la vot. Cu toate ca "Declaration of Sentimen" cat si autoarele ei au avut de indurat in cele ce au urmat remarci sarcastice si interpretari nedrepte, acest moment constituie inceputul miscarii feministe din SUA, care a intrat in lupta pentru impunerea drepturilor femeii mult mai devreme decat cele de pe continentul european si care a detinut cu siguranta o functie exemplara. "Prima miscare feminista" Primele incercari ale miscarii feministe, aparute pe parcursul secolului al 19-lea, au fost de a ameliora situatia femeilor in domeniul civil si sa devine mature legal (divort, custodie, desfiintarea statutului de fiinta superioara a barbatului in casnicie etc). Prima miscare feminista a insistat din ce in ce mai mult asupra dobandirii dreptului de vot. Feministele s-au asociat in organizatii proprii, autonome sau partial autonome. Aceste femei care s-au impus pe firmamentul vietii publice pot fi impartite in trei categorii distincte: moderatele, radicalele si socialistele. Moderatele - este vorba de o grupare eterogena de asociatii de femei, ale caror membre incercau sa impuna anumite schimbari intr-o mai mica masura sau treptat, in cadrul societatii burgheze preexistente. Radicalele - aceasta era o categorie relativ restransa de burgheze care se impuneau pentru o transformare radicala a societatii. Ele au fost forta motorie principala a luptei pentru obtinerea dreptului de vot la femei. Aceste femei sustineau din rasputeri egalitatea dintre sexe, femeile trebuind sa dispuna astfel de aceleasi drepturi ca si barbatii. Socialistele - aceasta era gruparea femeilor organizate in mod relativ autonom in jurul miscarii socialiste si, mai tarziu, al miscarii comuniste. Revendicarile principale ale femeilor socialiste corespundeau revendicarilor socialiste mai generale de dupa desfiintarea diferentelor dintre clase si a proprietatii private asupra mijloacelor de productie. Cele mai importante revendicari politice ale feministelor, mai ales dreptul de vot, au fost pana la urma solutionate. Dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, atentia societatii s-a concentrat din nou asupra familiei si maternitatii, soldatii deziluzionati intorsi din razboi trebuiau ingrijiti, scaderea ratei natalitatii trebuia compensata. De abia 60 de ani mai tarziu au fost reluate ideile generatiei bunicilor noastre. "8 martie" - Ziua Internationala a femeii In anul 1977, Adunarea Generala a ONU a proclamat - printr-o rezolutie - Ziua Natiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor si Pace Internationala.

O sarbatoare a femeilor, recunoscuta international, dar fara a se preciza o zi anume, a fost hotarata inca din 1910, de Internationala Socialista reunita la Copenhaga. Dupa primul razboi mondial Adunarea Generala a ONU a fixat data de 8 martie ziua internationala a femeii. Femeile au inceput din nou sa demonstreze pentru drepturi egale si dreptul de vot al femeilor. Urmatorul pas in instituirea unei zile dedicate femeii l-a constituit proclamarea, in 1975, de catre ONU, a Anului International al Femeilor si declararea perioadei 1976 - 1985 ca Deceniu ONU pentru conditia femeii. Secolul 20, situatia femeilor se amelioreaza treptat Acest lucru s-a intamplat prin modificarea constitutiilor nationale si prin elaborarea unor declaratii si documente internationale. In multe tari au fost desfiintate limitarile juridice, astfel incat femeile au capatat acces la educatie, la sistemul sanitar si au putut sa participe si ele la viata politica. In ciuda acestor fapte s-a vazut ca drepturile femeii nu sunt intotdeauna garantate, indiferent de contextul cultural. Actele de incalcare a drepturilor femeii sunt rezultate directe ale uzului de violenta. Cel mai important drept al omului, dreptul la viata si la integritate corporala, este de foarte multe ori refuzat femeilor din intreaga lume. In Arabia Saudita, cea mai traditionalista dintre tarile arabe, femeile n-au inca drept de vot, n-au voie nu numai sa conduca o masina, dar nici macar sa mearga pe bicicleta. In autobuze, au locuri rezervate in spate, separat de ceilalti calatori, iar interactiunea cu barbati e considerata generatoare de promiscuitate si trebuie evitata cu orice pret. Desi emanciparea femeii nu este finalizata, caci discriminari continua sa existe, si desi inca exista societati in care femeile suporta tratamente umilitoare, ele fiind obligate sa accepte casatoria sotului si cu alte femei, in acelasi timp, sau sa fie supuse pana la moartea barbatului, in majoritatea societatilor moderne aceasta schimbare s-a produs intr-un timp destul de scurt, dar eficient, iar lupta pentru perfectionarea egalitatii continua sa fie purtata in fiecare zi, prin infiintarea organizatiilor impotriva violentei in familie si prin emiterea de noi legi tot mai specifice si explicite ce protejeaza femeia casatorita si le pun n vedere sotilor ca o nevasta nu este o achizitie. Cu toate ca, probabil, vor mai trece multe secole pana ce barbatii vor accepta la nivel global egalitatea dintre ei si sotiile lor, in majoritatea societatilor evoluate mentalitatea s-a schimbat in general radical, astazi opinia publica privind agresarea unei femei, fie ea chiar si propria nevasta, ca un act barbar, lipsit de onoare si injustificabil.