LUCEAFRUL DE SEAR SI LUCEAFRUL DE ZI

A fost cnd a fost, pe vremea cnd se potcovea puricele cu nouzecisi nou oc

de fier la un picior, cu nouzeci si nou oc de otel la alt picior si tot i se prea
usor.
A fost odat un mprat si avea mpratul cela un bahore
1
de biat neastmprat
si zbntuit, de nu mai avea ncotro. ntr-o zi, biatul a iesit la poart si mprosca
cu prastia pietre. Tocmai atunci a trecut prin poarta palatului o bab cu un ulcior
cu ap. Biatul a mproscat si a nimerit drept n ulcior. Ulciorul s-a stricat, apa
toat s-a vrsat, iar baba s-a ntors si i-a zis biatului:
S mergi tot pmntul umbltor, astmpr s nu mai ai, pn nu vei nimeri pe
trmul fr de moarte, si nici acolo ceas de tihn si loc de odihn s nu-ti afli.
Biatul s-a ntors n palat si dup trei zile a prins a se lua pe gnduri, l-a plit o
tristete si un dor s mearg n lume, s gseasc trmul fr moarte. S-a luptat
el n sinea lui ct s-a luptat si ntr-o bun dimineat i spune mpratului s-i dea
bani de cheltuial, haine de primeneal, sabie si buzdugan, c se duce n lume.
N-a putut nimeni s-i stea n cale, s-a dus feciorul mpratului si dus a fost. Dac
s-a pornit, a mers pe un drum, pe altul, ba ntr-un sat, ba n altul, pe la Blti, pe
la Soroca, mai stiu eu pe unde, si a ajuns la o chilie. A btut n us, a iesit un
sihastru si l-a ntrebat:
Ce cauti, mi biate?
Caut trmul fr de moarte.
Sihastrul s-a mirat:
nc nu mi s-a dat ochii a vedea si urechile a auzi de asa trm.
Biatul s-a scrbit.
Ce m fac eu acum, c doar napoi n-am s m ntorc.
Sihastrul atunci i-a dat un sfat:
Treci pdurea aceasta deas si ntunecoas. n pdure ai s ntlnesti tot felul
de jivine, pe la toate s mergi, s le dai bun ziua! La urm ai s ajungi la un
palat, dinaintea acestui palat st culcat un balaur cu capul pe prag, i dai si lui
bun ziua; el de bucurie are s ntoarc capul ntr-o parte, si ai s treci. Acolo ti-
or spune ncotro s mergi.
Feciorul mpratului asa a si fcut, a umblat pdurea toat, si cte animale,
psri si gngnii a ntlnit pe toate le-a hiritisit. Dup aceea a ajuns la un palat.
n fata palatului sttea un balaur culcat cu capul pe prag. Feciorul mpratului de
departe s-a nchinat si i-a zis:
Bun ziua, laur-balaur cu solzii de aur!
Balaurul s-a bucurat, a ntors capul si a spus:
S nu-mi fi dat bun ziua, aici ti fceam captul.
Biatul a psit pragul si a rspuns:
1
Bahore, copil neastmprat.
S te fi repezit asupra mea, aici te fceam harcea-parcea.
A intrat feciorul mpratului n palat si a vzut un mosneag ct lumea de btrn.
Ce vnturi te poart, voinice?
Caut trmul fr de moarte.
Departe-i, voinice, departe, nimeni n-a fost pe cele trmuri si nimeni nu stie
drumul. Fiindc mi-ai hiritisit jivinele toate, o s-ti dau un ghem de aur, s-ti
arate calea nainte. ncotro se va rostogoli ghemul, ntr-acolo s mergi.
Si-a luat biatul ziua bun, a aruncat ghemul si ghemul a prins a se cotili peste
dealuri, peste vi, peste cmpii, peste pustii.
Ct mergea ghemul, se desprindea de pe el un fir de aur subtire ca o at de
pianjen. Asa a mers voinicul cale lung, si ntr-un trziu a ajuns la un stejar,
unde s-a oprit s poposeasc.
S-a asezat voinicul la umbr si a nimerit drept pe o ghind, care crpase si
slobozise colt. Ghinda, simtind asa greutate asupra ei, ntreab:
Cine esti, voinice, si ncotro mergi?
Sunt fecior de mprat, merg la trmul fr de moarte, s triesc ct lumea si
pmntul.
Ghinda i zice:
D-te de pe mine, c abia am ncoltit, sunt firav si slab, s nu m strivesti,
las-m s cresc si, dac vrei, stai aici cu mine si vei tri pn voi creste eu
stejar mare si falnic, vei vietui pn voi ajunge la adnci btrnete si, cnd m
voi risipi din picioare si se vor sclda vrbiile n colbul meu, abia atunci o s-ti
vie si tie sfrsitul.
Feciorul de mprat s-a sculat, a nvelit ghinda cu pmnt, ca s creasc, si-a luat
ziua bun si s-a pornit mai departe. A mers el si a tot mers din urma ghemului si
a ajuns la un butuc de vit de vie, ncrcat cu struguri. S-a oprit voinicul la
popas, a rupt un strugure si a mncat. Dup ce s-a sturat, vita de vie l-a ntrebat:
Unde te duci, voinicule?
M duc la trmul fr de moarte, unde voi tri ct lumea si pmntul.
Vita de vie i zice:
ngroap o bobit n pmnt, s creasc, s rodeasc si, dac doresti, stai aici
si vei tri pn s-a nmulti poama, de nu vor avea loc rdcinile n pmnt si
frunzele sub soare, si ct voi fi aici, vei bea vin si vei mnca poam.
Voinicul a ngropat o bobit de poam n pmnt si a zis:
ti multumesc, vit de vie, rmi cu bine, creste si te nmulteste, c eu m duc
mai departe.
Fii sntos si umbl n plin.
Feciorul de mprat a mers nainte si, nu mult zbav, vede un vultur. El a
ntins arcul s trag. Vulturul atunci zice:
Voinice, nu trage si nu m sgeta. Ia si m lecuieste si m vermuieste, c de
mare folos ti-oi fi. Cnd te-a pli vreo nevoie mare, numai cu gndul s te
gndesti la mine si eu voi fi la tine.Feciorul de mprat i-a purtat de grij
vulturului, i-a legat rnile cum stia mai bine, l-a hrnit, l-a lsat bun sntos si de
acolea a mers mai departe si a ajuns la malul unei ape. Mergnd asa pe malul
apei, vede ceva strlucind si nlbind nainte. Se uit el si se gndeste:
Oare ce s fie?
A mers el ht departe, si cnd colo ce s vad? Marea se trsese la adnc, iar pe
nisipul fierbinte ca focul se prplea mpratul pestilor lung de doisprezece
pasi si nalt de un stat de om, cu solzii de aur, cu aripile de argint, cum nu s-a
mai pomenit cndva pe pmnt.
Biatul s-a apropiat si a zis:
Alei, bun ospt de peste o s mai fac!
Pestele l-a auzit si i-a rspuns:
Voinice, dac m vei mnca, n-ai s te ngrasi, mai bine ia si m d la adnc
si, cnd i gndi la mine, eu oi fi la tine.
El a cutat un druc lung, l-a sltat pe ncetul si l-a dat pe mpratul pestilor n
mare.
Apoi biatul si-a luat drumul nainte si a mers mult lume-mprtie, cuvntul s
ne fie, limba s nu osteneasc, nici s poposeasc, si la o bucat de loc vede o
vulpe, fugrit de ogari, muscat de cini. El ntinde arcul s trag, dar vulpea
zice:
Voinice, nu m omor, apr-m de cini si de ogari, lecuieste-m si la
nevoie ti-oi fi de ajutor.
S-a repezit feciorul de mprat, a alungat cinii si ogarii, a luat-o sub ocrotirea
lui si i-a purtat de grij, pn s-a ntremat vulpea de-a binelea, si i-a dat drumul.
La desprtire vulpea i-a zis:
Multumesc, fecior de mprat, c nu m-ai lsat s m rup cinii si ogarii.
Cnd i ajunge la vreo greutate, s te gndesti la mine si eu voi fi la tine.
A plecat feciorul de mprat iar la drum, si cu ct mergea, ghemul cel de aur se
dezvrtea si se fcea tot mai mic. Asa a mers el pe bur nescuturat, pe cale
neclcat, pn a ajuns la un ulm cu dou tulpini. ntre tulpinile ulmului era
ntins o pnz de pianjen, iar pe pnzse zbtea un tntar. Cnd l-a vzut pe
feciorul de mprat, tntarul aprins a striga:
Voinice, voinice, scap-m, c ti-oi sta ntr-o mn de ajutor. Eu stiu unde te
duci, te duci la trmul fr de moarte, si de mi-i face un bine, la vremea vremii
si eu te-oi ajuta cu ceva.
Drumetul, dac a vzut treaba de-asa, s-a oprit, l-a hrnit si i-a dat drumul.
Multumescu-ti dumitale, om cltor, pentru binefacere. Cnd i avea vreo
greutate, numai cu gndul s te gndesti la mine si eu voi fi la tine. Iar acum
mergi sntos nainte, cci nu ti-a rmas mult de mers si vei ajunge la un palat.
Acolo dac vei ajunge, mergi drept la mprat si cere-i fata cea mai mic de
mireas, c pn nu-i fi nsurat, nu-i putea stpni trmul fr de moarte.
A mers feciorul de mprat, a tinut tot drumul nainte si de cale lung ghemul se
tot micsora, se fcuse ct un mr, apoi ct o nuc, si cnd ajunsese ct mazrea,
a vzut feciorul de mprat naintea lui niste palate aurite, poleite, mndre si, ce
s mai vorbesc, erau asa de frumoase, c nu se mai aflau altele s le stee
mpotriv pe fata pmntului.
Feciorul de mprat a mers drept la palat si a btut n poart.
mpratul a trimis straja de l-a ntrebat ce umbl el acolo, de unde vine si ncotro
se duce.
Feciorul de mprat i-a spus totul de-a fir a-n pr. Iaca cum si iaca ce... atunci a
iesit mpratul la poart si voinicul i-a vorbit asa:
Luminate mprate, vedea-o-as pe fiica ta cea mai mic mireas n capul
mesei si pe mine mire alturi de ea. Iat am venit s-i cer mna. Mi-o dai?
Ti-o dau, ti-o dau, dac te vei putea ascunde s nu te gseasc nimeni. Atunci
vom face nunt si vei tri aici la palat ct lumea si pmntul, cci de la poarta
aceasta ncepe trmul fr de moarte.
Acum pe srmanul biat l plise o scrb ca aceea, dar ce era s fac. Stnd asa
pe gnduri, si aduse aminte de vultur si ct ai clipi din ochi vulturul a fost lng
dnsul.
Ce te-ai ntristat, stpne?
Uite ce nevoie m-a plit...
Si a prins a-i spune de porunca mpratului.
Ct despre asta, n-ai ce te ntrista.
Vulturul l-a luat pe feciorul mpratului si l-a dus tocmai la tortile cerului si l-a
ascuns dup nou rnduri de nouri.
mpratul avea trei fete tot o fat, tot un pr, tot o mbrcminte, tot o ciubotic.
A iesit mpratul, cu sabia goal, cu fata cea mai maresi i-a spus hotrt c, dac
nu l-a gsi pe feciorul mpratului unde-I ascuns, i ia capul.
Fata s-a dus la vzdogrie, si-a luat o vzdoag n paneras si a iesit cu tatl su
n pragul usii, s-l vad pe feciorul mpratului.
S-a uitat fata pe pmnt, nu l-a vzut, s-a uitat n mare, nu l-a vzut, s-a uitat n
cer, l-a vzut si a strigat:
Iesi de dup nouri, c te vd.
Ct te-ai sterge la ochi, vulturul l-a cobort pe feciorul mpratului din nouri.
mpratul zice:
Acum ce, s-ti iau capul?
Fata i-a luat aprarea voinicului:
Luminate mprate, pcatul de prima dat se iart.
mpratul l-a iertat.
Iat te iert, dar a doua oar, dac te va vedea fata cea mijlocie, ti iau capul.
mpratul s-a dus la palat s-o aduc pe fiica cea mijlocie. Biatul nu mai stia ce
s fac.
Cum sttea el oropsit si se tnguia, cine s-l scoat dintr-o greutate ca aceasta,
si aduce aminte de mpratul pestilor. Numai cu gndul s-a gndit si, cnd colo,
ce s vezi, se pomeneste cu marea la zidurile palatului si cu pestele sltnd din
ap.
Ce necaz ai, stpne?
Am dat peste primejdie...
Si prinde a-i spune de cuvntul mprtesc, c-l amenint s-i taie capul.
Vai de mine, f-ti pace, nici capul nu-ti bate, stiu eu niste ascunzisuri prin
fundul mrii, c nu te mai gseste nimeni ct pururea.
Pestele l-a luat pe feciorul mpratului n gur, ca pe un grunte, si l-a dus n
strfundul mrilor.
mpratul a iesit cu fiica cea mijlocie, a scos sabia din teac si i-a spus:
S-l gsesti pe feciorul mpratului unde-i ascuns, c de nu, capul nu-ti mai
st unde st.
Fata mpratului s-a splat pe fat, si-a pus o vzdoag n paneras, si s-a uitat s-
l vad pe feciorul de mprat. L-a cutat fata pe tot pmntul umbltor si nu l-a
gsit, s-a uitat n cer, pe dup soare, pe dup lun nu l-a aflat, s-a uitat fata n
fundul mrilor si l-a zrit.
mpratul a strigat:
Iesi, voinice, c te-a vzut fata mea.
Pestele l-a scos la mal, si mpratul, cnd l-a vzut, i-a spus:
Acum se cuvine s-ti iau capul.
Fata cea mijlocie a srit:
Iart-l, tat, cci pcatul de-al doilea se iart; dac-l vei vedea a treia oar, s-
i ei capul.
Ei, iat te iert si a doua oar pe cuvntul fetei. Dac si a treia oar nu te vei
putea ascunde, s stii c nu mai calci iarb verde.
A ajuns feciorul de mprat la aman scrb, groaz, tine-te, inim!
O s-mi ieie capul si mntuit-i socoteala, ce s fac eu s nu m vad fetele
mpratului, cine s m scoat de la un necaz ca acesta?
Pe cnd se vieta el, si aduce aminte de vulpe, si ct s-a gndit iat si vulpea
dinaintea lui.
Ce plngi, stpne?
Iaca cum si iaca ce...
Taci, nu plnge si nu te scrbi pentru atta treab, f-ti pace, nici capul s nu
te doar. Dac ti-i vorba de asa, hai cu mine, c stiu eu ce-oi face.
S-a pornit vulpea nainte, feciorul de mprat dup dnsa, au srit prleazul prin
fundul grdinii, au intrat n vzdogria fetelor, si vulpeas-a rotit mprejur, l-a
lovit pe feciorul mpratului cu coada si l-a fcut o vzdoag
2
mare, nflorit,
dect toate vzdoagele mai aleas si mai frumoas.
Fata cea mai mic a mpratului s-a splat, s-a dus la vzdogrie si tocmai
vzdoaga aceea a rupt-o, cci i-a plcut mai mult, si a pus-o n paneras.
A iesit mpratul n fata palatului cu sabia goal, a chemat-o pe fata cea mai
mic si i-a hotrt s-l caute pe feciorul mpratului unde stie, c, de nu, i taie
capul cu sabia.
Se uit fata mpratului pe pmnt nu-i; se uit pe mare nu-i; se uit n cer
tot nu-i. Se mai uit ea o dat prin fundul pmntului, prin ntorsul cerului, pe
2
Crit.
scrile stelelor si mai departe, nu-i si pace. mpratul atunci i-a zis:
Uit-te bine, tu l ascunzi!
Fata a rspuns:
M-am uitat de-a mruntelul si nu-i, umbra lui este, iar el nu se vede.
mpratul n-a avut ncotro si a strigat:
Iesi, voinice, de unde esti, c nu te-a vzut fata mea.
El a srit din paneras si a zis:
Iat-m-s, mprate!
Bine, voinice, vd c esti viteaz.
mpratul a dat porunc s vin muzicile si i-a spus biatului s intre n curte, s-
o cunoasc pe fata cea mai mic; dac va cunoaste-o, face nunta, iar de nu, i
taie capul.
Cnd s se vad biatul cu gndurile mplinite, na-ti-o si pe aceasta mai dect
toate. Se pune el pe plns si plnge, si plnge pn i se fcur ochii ca pstrama.
De bun seam, nu mai scap. Ct a fost, a fost, iar acum hotrt c mpratul
i ia capul. Cum se vieta el asa, si-a adus aminte de tntar.
Si ct a gndit cu gndul, tntarul a si fost lng dnsul.
Ce greutate ai, stpne, de bocesti asa de tare?
Cum s nu plng, srmanul de mine, c uite cnd s m vd si eu scpat de
nevoi, m sfrseste mpratul de zile. Mai pot eu s le deosebesc pe fetele
mpratului, cnd ele seamn leit una cu alta?
Nu te scrbi, stpne, nici n seam nu lua, eu le cunosc bine pe fetele
mpratului, stiu care-i mai mare, care-i mai mic, eu ntre dnsele am crescut.
Cnd le-a scoate mpratul pe tustrele, eu m voi aseza pe nas la cea mai mic si
tu pe aceea s-o alegi.
Fetele mpratului au iesit toate tot un ochi, tot o fat, aceeasi statur, aceeasi
rochie, nici ca s se deosebeasc cu ceva. Tntarul a zburat prin stufrii, prin
dudi, a venit si s-a asezat pe nasul uneia dintre fete.
Fata a ridicat mna s-l pleasc, da feciorul mpratului a apucat-o de mn si a
spus:
Aceasta-i, mprate, fata cea mai mic.
mpratul a zis:
Adevrat, aceasta este.
Si era fata aceea mndr si frumoas, ca soarele cnd rsare, ca busuiocul cu
floare.
mpratului foarte bine i-a prut, l-a poftit pe mire n palat, l-a pus n capul
mesei si i-a vorbit:
Dau fiica dup tine si mprtia ct ncape n hotare. De azi nainte vei tri cu
noi, nu vei sti de moarte, vei vietui de-a pururi ct lumea si pmntul. Umbl si
cutreier mprtia n lungis si n curmezis, dar napoi, pe poarta care ai intrat, s
nu iesi, c o s fie ru.
Feciorul de mprat a intrat si a vzut grdini de aur si argint mpodobite cu
piatr scump, fntni zidite de marmor cu cni de argint, ruri pe care curgeau
lapte si miere, dumbrvi cu fel de fel de psri cnttoare, pajisti cu flori, cu
iarb verde crescut, n trei, n patru mpletit, btut cu mrgrint, de n-am
vzut de cnd sunt... Si cte si mai cte nu erau acolo, ca s stai s l spui pe
toate, le-ai spune, dar nunta s-a asezat cu tot temeiul, cu chiote si veselie si asa a
tinut nunta aceea mult vreme, ct anume nu pot spune, cci acolo soarele nici
nu rsrea, nici nu asfintea, sttea numai n crucea amiezii.
Dup nunt, s-a asezat feciorul mpratului pe trai si tria ca n flori de mr. La
un timp de vreme a plecat el la vntoare, a luat arcul si, cnd a tras, sgeata a
zburat peste poart. El a vzut ncotro a zburat sgeata, s-a luat dup dnsa si a
uitat de povetele socru-su.
A tras zvorul, a deschis poarta si nu s-a mai gndit s pteasc ceva. Cnd colo,
vede strlucind firisorul de at de la ghemul cel de aur, si aduce aminte de cas,
de tat, de mam si-l pleste un dor s se duc s-i vad. Mai trece ct mai trece,
si ce gndi el? Las toate n pmnt si m duc acas, s vd ce mai este.
mpratul i-a tot zis:
Stai, dragul tatei, n-ai la ce te duce, c de atunci au trecut maluri de vreme,
nici pomeneal de printi, nici neam din rsstrneamul lor nu mai este.
Dar el n-a crezut. S-a gtit voinicul de drum, si-a pus armele la ndemn, s-a
nchinat pn la pmnt si a plecat.
mpratul si fata cea mai mic au rmas cu jale n inim.
S-a pornit feciorul de mprat pe firisorul cel de aur si a tot mers calea napoi, a
ajuns la vita de vie si a gsit-o btrn, ntins pe coline, c nu i se vedea captul
nici ntr-o parte, nici n alta.
Stai, voinice, si poposeste.
El i-a rspuns:
Bun cuvnt ai, dar m grbesc s ajung mai degrab acas.
A mers el mai departe si a ajuns la un stejar btrn. Si stejarul l-a cunoscut.
ngduie, voinice, stai la popas, c mare bine mi-ai fcut, cnd ai trecut pe
aici. Eu am crescut din ghinda pe care ai acoperit-o cu pmnt.
Feciorul de mprat s-a mirat, nici nu-i venea s cread c a trecut atta vreme.
A mers mai departe, a ajuns la palatul de unde luase ghemul de aur si l-a gsit pe
balaur uscat de btrn. I-a dat bun ziua, balaurul s-a bucurat, a ntors capul si a
spus:
Mi biate, acum era s te mnnc, dar fiindc mi-ai dat bun ziua nu-ti fac
nimica.
Feciorul de mprat a intrat si l-a gsit pe stpnul palatului. De mult vreme ce-
a trecut i crescuse barba, cu o parte se nvelea si alta si asternea. Btrnul a
ridicat genele de la ochi cu crja, s-a uitat la voinic si a zis:
napoi cnd vei veni, tot pe aici s treci.
Si-a luat el ziua bun, s-a pornit spre cas, cci nu mai rmsese mult, si cnd a
ajuns la chilia sihastrului, a dat de o sihl deas, s te apuce lupii de spate. Ct
despre chilie, sihastru nici urm. L-a plit pe feciorul de mprat tristetea si
mai c-l btea gndul s se ntoarc napoi, dar nu s-a oprit, a mers nainte si a
ajuns acas. S-a uitat ncolo, s-a uitat ncoace, ntr-o parte, n alta, si n-a vzut
nimic. Numai prepunea locurile. A potrivit cam pe unde era casa printilor, dar
n-a gsit nici palat, nici curte, erau numai niste risipituri. ntr-o rp a zrit o
cscioar. S-a dus acolo si a ntrebat asa si asa. n casa aceea tria un mosneag
de trei sute de ani. El i-a spus c a auzit de la rsstrbuni c a fost aici curtea
unui mprat, care avea un fecior, si vorbeau c s-a dus pe lume dup viat fr
moarte si tinerete fr btrnete, s triasc ct lumea si pmntul. n sat a fost
dup aceea o cium si a murit si om, si vit, si pasre. Feciorul de mprat s-a
scrbit, si-a adus aminte de sfatul lui socru-su si s-a ntors napoi. Cnd a ajuns
pe locul unde fusese poarta curtii mprtesti vede un marcotet
3
. D voinicul cu
piciorul n marcotet si de desupt iese moartea neagr, uscat.
Ehe, dragul mtusii, tocmai acum ai venit, de cnd te astepteu, nu-mi pot
mntui zilele fr tine.
Voinicul si-a tinut firea si hai fuga napoi, de da inima dintr-nsul, s ajung ct
mai degrab la trmul de unde venise.
Cnd l-a vzut moartea fugind, s-a luat dup dnsul.
Aproape de casa mosneagului nu mai putea fugi, a dat bun ziua balaurului,
balaurul s-a bucurat, a ntors capul ntr-o parte, si voinicul a intrat. De ostenit ce
era, atta a zis:
Ajut-m, mosule, nu m lsa, pune-m la cale ce s fac, c m calc moartea
din urm.
Mosneagul i-a dat un bru si i-a spus:
Na, d-i-l mortii, s-l poarte pn l-a ponosi, de nu se va tine fir de fir, si abia
atunci s vin la tine.
Cnd a ajuns moartea si a vzut balaurul, a ridicat coasa s-l taie. Balaurul a
srit cu gura cscat, cu limba nfocat, a duhnit foc si smoal asupra ei si n-a
lsat-o s se apropie.
Stai, boanghin, opreste-te, ce dai oarb peste oameni?
N-am treab cu tine, d-mi drumul s intru n cas.
Trebuia s-mi fi dat bun ziua, iar acum caut-ti de drum, dac ti-s dragi
zilele, c ia amus te-oi apuca, ti-a trece de toate.
Vzndu-l asa vlvas
4
, moartea a dat napoi si de departe striga:
Mosule, d-i drumul feciorului de mprat s ias afar, c-am s-ti smulg
barba cte un fir.
Atunci a iesit feciorul de mprat cu brul si a spus:
Na, moarte, brul acesta, ncinge-te, ntoarce-te napoi si poart-l. Cnd l vei
ponosi de istov, de nu se va mai tine fir de fir, s vii la mine.
Moartea a luat brul s-l poarte, s-l ponoseasc, iar feciorul de mprat a mers
tot nainte, a ajuns la stejar, si stejarul l-a chemat:
3
Hrdu, vas de lut ars, cu gura larg, folosit n gospodrie pentru frecatul macului, semintei
de cnep.
4
Vlvas, artgos, ndrjit
Vino, voinice, la popas.
Nu pot, c m ajunge moartea din urm.
Despre asta n-avea grij, bag mna n scorbura mea, scoate un toiag de fier.
L-am scos...
Dac te-a ajunge moartea din urm, d-i toiagul acesta si spune-i s-l poarte
pn-l va roade, de nu va avea ce tine n mn, si abia atunci s vin la tine.
Si cum a vorbit l-a si nimerit.
Voinicul si-a luat ziua bun, si misc, biete, a mers el si a mers peste cmpuri
Ir drumuri, peste ape fr vaduri. Si ntr-o zi i iese moartea n cale.
Stai, voinice, atta ti-a fost s triesti!
De ti-i voia s m sfrsesti de zile, sfrseste-m, dar mai nti poart toiagul
acesta de fier si, cnd l vei roade, de nu vei avea ce tine n mn, atunci s vii la
mine.
Moartea a apucat toiagul si a luat drumul n picioare, c doar trebuia s umble,
nu ceva, ca s road un toiag ca acela.
Feciorul de mprat, cnd s-a vzut slobod, parc prinsese aripi, a mers cale
nainte, a ajuns la vita de vie si vita de vie, cum l-a vzut, de departe l-a chemat:
Stai, voinice, de mnnc poam si bea vin.
De stat, prea as sta, dar trebuie s m duc, c mi-s drumurile departe si
crrile ncurcate, uite m ajunge moartea din urm.
N-avea nici o grij, c m-oi pune luntre si punte s-ti fiu de folos.
Toate ca toate, de mi-i spune ce s fac s opresc moartea, stiu c mi-i face un
bine.
Apoi de te ajunge, s arunci sabia si s zici:
Ia, moarte, sabia si tine-o s rugineasc, pn nu s-a alege nimica dintr-nsa,
si atunci vino la mine.
ti multumesc, cum oi da ochii cu dnsa, cum i-oi spune.
S-a pornit iar feciorul mpratului pe cale, pe crare si psea ct apuca piciorul.
La o hab se pomeneste cu moartea n fat.
Stai, c ti-a venit captul!
Apoi, dac ti-i vorba de asa, nu-ti stau mpotriv. Iat mai am o sabie, nu m-
as lsa de ea odat cu viata, ti-o dau s-o tii pn va rugini si nu se va alege
nimica dintr-nsa, si atunci, de m vei ajunge bine, de nu, s nu cauti pricin,
c eu m duc la trmul de unde am plecat.
Feciorul mpratului i-a dat sabia si s-a tot dus. Dup ce a ruginit sabia, moartea
s-a pornit din urma lui ca vntul si ca gndul. Da atunci feciorul mpratului a
ajuns la palat, a deschis poarta, fiica cea mai mic i-a iesit n ntmpinare, l-a
apucat de mn, cnd colo, si moartea soseste si-l apuc de picior.
Stai pe loc, esti al meu, unde te duci? fcu moartea.
Ba e al meu! Se opuse fiica mpratului.
D-i drumul!
Fata mpratului a zis atunci:
De-i asa, eu l-oi face un mr de aur, l-oi azvrli n sus, si cinedintre noi l va
prinde, a aceleia va fi.
Fata mpratului a azvrlit mrul cel de aur n sus, si mrul s-a prefcut n
luceafr de sear.
mpratul si cele dou fete ale lui au venit la poart si, aflnd ce-i socoteala, au
prefcut-o pe fat ntr-un mr de aur, au aruncat-o n sus si i-au spus s-l
gseasc pe feciorul mpratului si s se coboare cu el n curtea palatului, c
moartea n-o s aib ce face.
Mrul a zburat n cer si s-a prefcut n luceafrul de zi.
Vznd una ca aceasta, moartea s-a miniat, i-a clcat pe tustrei pe umbr si i-a
prefcut, pe mprat si cele dou fete, stane de piatr n poart. De atunci sunt
luceferi n cer si stlpi de piatr la porti.
Am nclecat pe un arici
Si am venit pn aici,
Am nclecat pe un pui
Si alt poveste nu-i.
(Stejreni, raionul Nisporeni)
Grigore Botezatu. t-Frumos i Soarele. Poveti populare din Basarabia.
Cuvnt nainte de Iordan Datcu. Bucuresti, Minerva, 1995, pp. 3147.