Sunteți pe pagina 1din 2

Statul se caracterizeaza prin cateva elemente sau dimensiuni istorice si politice, cumulate calitativ.

La ele se atribuie: Teritoriul, Populatia (natiunea), Autoritatea (puterea) publica sau executiva, Suveranitatea. Dimensiunile statului au o importanta majora. Ele conditioneaza atat aparitia, cat si disparitia sau reinvierea statului. Aceste atribute joaca un rol deosebit in structura unui stat, deoarece noi nu vom putea vorbi despre un stat de drept de-a dreptul contemporan daca in structura sa va lipsi unul din componentele expuse mai sus. Deci putem spune ca o problema a statului de drept este realizarea in viata si buna existenta a atributelor date. Realizarea acestor atribute este in mare masura o competenta cat a organelor statului cat si a poporului in mana cui si se afla de-a drept vorbind puterea de-asi alege soarta. --- Teritoriul --Teritoriul este dimensiunea materiala a statului. Desi, la prima vedere, teritoriul pare sa fie o notiune geografica, el reprezinta, de asemenea, un concept politic si juridic. Toate acestea reies din functiile pe care acesta le are: Teritoriul este factorul care permite situarea statului in spatiu, localizand in asa mod statul si delimitandul de altele. Prin intermediul teritoriului statul stabileste legaturile cu cei ce-l locuesc, definindule calitatea de apartinenta la statul respectiv, calitatea de supusenie sau de cetatenie. Teritoriul determina limitele extinderii puterii publice si contribuie la structurarea autoritatilor publice in dependenta de organizarea teritoriului. Teritoriul este simboul si factorul de protectie a ideii nationale. --- Populatia --Populatia constituie dimensiunea demografica, psihologica si spirituala a statului. Un stat fara populatie nu poate sa existe , e de neconceput. Statul este o societate umana organizata, o societate stabilizata in interiorul frontiere permanente. Cei ce locuesc pe un teritoriu delimitat de frontiere si sunt supusi aceleiasi puteri pot avea fata de acesta ori calitatea de cetatean, de membru al statului respectiv, ori calitatea de strain, ori cea de apatrid. Dintre aceste trei categorii de persoane numai cetatenii se bucura de deplinatatea drepturilor si poseda deplinatatea obligatiilor stabilite de stat. Autoritatea (puterea) politica exclusiva sau suveranitatea. Aceasta constituie cel mai caracteristic element specific al statului. Puterea este un fenomen legat de autoritate, care se caracterizeaza prin: Posibilitatea de a coordona activitatea oamenilor conform unei vointe supreme. De a comanda. De a da ordine si necesitate de a se supune acestei comenzi. Prin urmare autoritatea presupune coordonarea, comanda si supunere. Puterea se infaptuieste sub mai multe forme. Ea poate fi nepolitica sau politica, nestatala sau statala etc. Intr-o societate exista mai multe categorii de putere:

puterea familiara. Puterea unui colectiv. Puterea unui grup social. Puterea unor partide. Puterea altor organizatii social-politice. Puterea statala insa este cea mai autoritara putere. Ea se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi: Este un atribut al statului care se identifica cu forta. Aceasta forta s materializeaza in diverse institutii politico-juridice (autoritati publice, armata, politie, etc.). Are un caracter politic. Are o sfera generala de aplicare. Detine monopolul constrangerii: numai ea are posibilitatea sa foloseasca constrangerea si dispune de aparatul de constrangere. Puterea de stat este suverana. Aceasta din urma trasatura suveranitatea este cea mai importanta. Fiind principala institutie politica a societatii, statului ii revine un loc major in societate. Locul si rolul statului sunt determinate, in primul rand de scopul lui. Rolul statului nu ramane neschimbat. El evolueaza in dependenta de valorile sociale specifice societatii. La toate etapele de dezvoltare istorica statul este chemat sa apere oranduirea respectiva. In perioada contemporana, mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial, in tarile democratice se accentueaza considerabil latura economica si sociala a activitatii statului. Locul statului paznic, statului jandarm tot mai mult este preluat asa numitul stat al providentei, stat al bunastarii, stat preocupat de asigurarea standardului de viata a populatiei, de inlaturarea abuzurilor si a exceselor. Astfel se considera ca scopul statului consta in apararea drepturilor inalienabile ale omului de altfel in apararea interesului general, fericirea societatii a poporului sau. Problema consta in aceea ca este nevoie ca scopul statului sa cuprinda si preocuparile de a face legi bune si a respecta principiul noninterventiei in treburile private. Statul de drept trebuie sa se plaseze de asupra gruparilor existente in el spre a aplana conflictele dintre ele. Toate aceste preocupari isi gasesc reflectele si in actele normative ale statului. De exemplu Constitutia R.M. mentioneaza faptul ca statul este obligat sa ea masuri pentru ca orice om sa aiba un nivel de trai decent, care sa-i asigure sanatatea si buna starea lui si familiei lui, cuprinzand hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala, precum si serviciile necesare. Functiile statului sunt diferite ca fiind directiile fundamentale de activitate a statului, in care se manifesta esenta sa. In dependenta de sfera de activitate a statului functiile lor se pot grupa in functii interne si functii externe. In continutul functiilor interne ale statului isi gasesc expresia politica interna, activitatea lor pentru solutionarea ale vietii societatii si statului. In cadrul functiilor interne un loc major revine functiei legislative, o functie politico juridica, chemata sa fixeze normele si pentru actiunile autoritatilor publice.