Am simt it ne voia sa i ncep ace st fan- fic .

Ier i,
hoinar eam pe f anf ict ion.net si c iteam des crie ri le
unor f an -f icuri . Mi -a atr as atent ia unul singur : “
Cum ar fi daca R ene smee si-ar gas i suf letu l
per ec he i n altc ine va ?” .
Nu l-am c it it , deoar ec e mi -a ven it pe m oment o
idée des tul de buna. Sper sa va p laca!
1.Liceul

Ma gandeam ca tocmai implinisem 8 ani. Wow….era o varsta

impresionanta. Fetele normale se jucau de obicei cu papusi. Bine zis…
NORMALE.
Eu nu. Azi mergeam pentru prima data la liceu. Imi placea la nebunie
in incetosata si mistica Anglie.
Stateam aici de vreo trei ani, dar nu m-as fi saturat niciodata de ea.
Cine spune ca englezii au obiceiuri ciudate se inseala. Ei sunt UNICI.
Dupa lupte seculare mi-am convins familia sa merg la o scoala
diferita de ei. Si asta il include si pe Jacob. Ca sa nu trezim suspiciuni,
Rose si Emmet aveau sa lucreze. Ar suna cam dubios sa vina 8 adolescenti
deodata in liceu.
Iar cu Jacob...era altceva....In ultimul timp nu prea il mai suportam.
Uneori chiar ma intrebam daca sunt obligata sa fiu indragostita de el.
Tata ma privi dezaprobator.
El tinea la Jake ca la un fiu. Nu prea imi era usor sa ma obisnuiesc cu
ideea ca prietenul meu cel mai bun imi era IUBIT.
De fapt, nici nu imi prea dau seama daca il vreau ca iubit. Asa ca mi
s-a parut o idee buna sa nu mearga la scoala cu mine. Aveam nevoie sa-mi
pun ordine in ganduri.
Cand ma voi decide, ma voi muta si eu la scoala lor si voi avea parte
de o viata de liceana plina de surprize. Happy end!
Dar lucrurile nu aveau sa fie deloc asa....
- Succes, Nessie ! mi-au urat toti.
Le-am urat si eu lor, desi era inutil. Doar mai facusera liceul, nu???
Inainte sa ma urc in masinuta mea argintie, Jake veni langa mine si
imi sopti la ureche:
- Am incredere in tine! O sa fie floare la ureche!
- Mda...sper.....
Apoi ma saruta. Nu mi se parea ca era necesar. M-am retras repede.
Apoi am regretat. Avea fata contorsionata de durere.
- Sunt in intarziere, m-am scuzat eu patetic.
Am calcat pe acceleratie. Nu voiam sa aud cum tata ii informa pe toti
ce se intamplase. Nu stiu ce era cu mine. Pana si matusica Rose imi zicea
ca exagerez si ca el chiar ESTE dragostea vietii mele.
Scoala era ok. Mi se parea doar....banala.....nu depuneam prea mult
efort sa fiu atenta. Meditam....si simteam ca ma sufoc intre acei patru
pereti. Ce se intampla cu mine? Chiar voiam sa iau aceasta decizie? Sau
pur si simplu aveam nevoie de timp, cum incercam sa-i conving pe ceilalti?
Eu....il iubeam pe Jake?
Asta era intrebarea care ma macina in fiecare secunda.
- Inca astept raspunsul domnisoara Cullen, batu nerabdator din
picior profesorul de engleza.
- Aaaa...ce....da....
 - Sa va repet intrebarea?
- Numai daca se poate, va rog, am zambit eu plina de speranta.
- Prea bine. Ati retinut vreo replica, din vreun act a piesei “Romeo
si Julieta”?
Atat doar?
- Da, domnule.
- Pai, asteptam rapsunsul domnisoara...
Era neincrezator. Probabil se astepta sa rostesc un “Da” spus de
Julieta in actul 2, scena 5. In schimb am spus altceva, din aceeasi scena:
“Simtirea mai bogata ca vorbirea
Mai mandra e de ceea ce cuprinde
Decat de ceea ce o-mpodobeste.
Doar cersetorii pot sa-si scotoceasc-averea;
Dar dragostea mea plina de credinta
E-asa de mare-ncat nu-i cu putinta
Sa-i socotesti macar pe jumatate
Comorile...”
Toata clasa, inclusiv domnul Jones a ramas perplexa. Auzeam
soapte gen “Tocilara” , dar chiar nu-mi pasa. Nu e vina mea ca ei nu au
memorie vizuala.
- Pai, se pare ca esti....hm....fan Shakespeare...
- Se poate spune si asa....l-am aprobat eu.
Salvata de clopotel!
Ziua a trecut greu....poate chiar prea greu...din nou sentimentul acela
de asfixiere ma invaluia cu totul.
Trebuia sa iau o decizie!
Dar care?
M-am oprit din aceste ganduri pentru ca ma apropiam de casa si nu
voiam ca tata sa-mi mai auda speculatiile pentru a mia oara.
Jake ma astepta ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Cata tarie de
caracter! Eu nu m-as fi uitat la mine cel putin o saptamana. Afost foarte urat
ce-am facut, am hotarat eu.
Tata a dat absent din cap.
- Buna, iubito. Wow ! Ar fi trebuit sa vii azi la scoala cu noi ! Bella si
Edward mai aveau putin si se sarutau in ora! Pe bune, ti-o
garantez, stateam in spatele lor. Iar Alice avrut sa se integreze,
intr-un fel si a mancat o felie de pizza. Fata aceea este nepretuita!
Si...
- Pai...banuiesc ca ati avut ce face....
- Pe bune ca da ! Dar tu ??? Cum ti-a mers???
- Eh....pai bine....derulam totul in minte. Proful de engleza nu cred
are o parere stralucita despre mine....chestii normale.
“Care i se intampla unei persoane anormale” am completat eu in gand.
- Serios ca ar trebui sa vii si tu la noi la scoala! Ne distram grozav!
- Jake, am mai zis asta DE O MIE de ori! Nu vreau sa merg cu VOI la
scoala!
 - Ok…..calmeaza-te….am uitat…ofta el si se retrase in bucatarie.
Nu i-am cerut scuze. Pur si simplu am plecat nepasatoare in camera
si m-am apucat de teme. Era un mod destul de bun de a-ti distrage atentia.
Totusi, nu in totatlitate. Conversatia din living m-a deconectat total:
- Trebuie sa facem ceva! Spunea gatuita mama. Nu stiu cat o sa
mai reziste Jake! Rabdarea lui are limite....Iar daca....daca....va
pleca....Renesmee isi va da seama ca a facut greseala vietii ei,
dar...ar fi prea tarziu.
- Lucrurile o sa se rezolve, incerca Rose sa o convinga.
Valuri de calm veneau tot mai abundent. Jasper.
- Trebuie sa recunoastem, nu este vorba despre orice aici, a spus
bunicul meu Carlisle. Nu s-a mai intalnit pana acum ca un suflet
pereche al unui varcolac sa nu fie atras de el. Edward….tu ??
- E indecisa. Desi vad in ce directie se indreapta gandurile ei.
Oftara la unison.
Deci eu eram personajul negativ???
Pana la urma era viata mea.
Totusi, de viata mea depindea si alta persoana.
Gata cu reflectatul la aceasta problema.
Am teme de facut.
Cand le-am terminat, am observat de ce a putut purta familia mea
acea discutie. Jacob se tranformase imediat dupa acea....chestie...
Chiar eram un monstru.
Sa ma aduca cineva cu picioarele pe pamant!
Trebuia sa remediez lucrurile. Nu avea cum sa nu-l iubesc pe
Jake. Fusese langa mine din primul moment al vietii mele. Cand va veni
diseara sa-mi spuna noapte buna voi....
Toate planurile erau in zadar. Jake nu a venit acasa in noaptea aceea.
Si asa s-a dus si posibilitatea de a ma impaca cu el.
Nu eram totusi deprimata. Pentru ca stiam ca va veni inapoi la mine.
Chiar daca el nu ar vrut...el era legat de mine.... Si asta era singura garantie
pe care o aveam.
Am plecat resemnata spre liceu.
Pe masura ce ma apropiam simteam un miros ciudat.
Apoi, cand am pasit in cladire, stiam exact ce era.
Un alt vampir.