Sunteți pe pagina 1din 41

CABINET MINISTRU

CABINET MINISTRU PROIECT PLANUL DE ACŢIUNE al Ministerului Educaţiei Naţionale privind promovarea educaţiei

PROIECT

PLANUL DE ACŢIUNE

al Ministerului Educaţiei Naţionale privind promovarea educaţiei incluzive prin asigurarea accesului la învăţământul superior al persoanelor cu dizabilităţi pentru perioada 2013-2018

I. PREAMBUL

Planul de acţiune al MEN privind promovarea educaţiei incluzive prin asigurarea accesului la învăţământul superior al persoanelor cu dizabilităţi (în continuare, Plan de acţiune) reprezintă o viziune coerentă privind realizarea incluziunii în învăţământul superior românesc a persoanelor cu dizabilităţi, transpusă în concepte, priorităţi şi mecanisme de implementare, în concordanţă cu principiile fundamentale enunţate în Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, în Constituţia României şi în alte reglementări europene şi norme legislative naţionale cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilităţi.

Scopul Planului de acţiune, obiectivele, domeniile de prioritare şi măsurile ce urmează a fi implementate sunt stabilite în conformitate cu politicile şi recomandările elaborate la nivelul Uniunii Europene, care vizează drepturile persoanelor cu dizabilităţi: Recomandarea Rec(2006)5 a Comitetului de Miniştri către Statele membre ale Consiliului Europei cu privire la Planul de

Acţiune pentru promovarea drepturilor şi a deplinei participări a persoanelor cu dizabilităţi în societate: îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor cu dizabilităţi în Europa 2006-2015; Rezoluţia Consiliului European nr. 2003/C134/04 referitoare la oportunităţile egale pentru elevii şi studenţii cu dizabilităţi la educaţie şi formare profesională (5 mai 2003); Decizia Consiliului Uniunii Europene din 26 noiembrie 2009 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi; Rezoluţia Consiliului Uniunii Europene şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre, reuniţi în cadrul Consiliului, privind un nou cadru european pentru persoanele cu handicap; Strategia europeană pentru persoanele cu handicap 2010-2020: „Reînnoirea angajamentului pentru o Europă fără bariere”, adoptată de Comisia Europeană; Avizul Comitetului Economic şi Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor – Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu dizabilităţi: un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere, adoptată la 21 şi 22 septembrie

2011.

1

Pornind de la Concluziile Consiliului Uniunii Europene, conform cărora „Educaţia şi formarea sunt esenţiale pentru realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020” 1 , cu referire la cele două iniţiative propuse în cadrul Strategiei, cu relevanţă deosebită pentru educaţie şi formare Tineretul în mişcare şi Platforma europeană de combatere a sărăciei , se impune iniţierea unor măsuri concrete pentru a ajuta tinerii să-şi valorifice pe deplin potenţialul prin educaţie şi formare şi, în acest fel, să-şi îmbunătăţească perspectivele de ocupare a unui loc de muncă. S-a menţionat, de asemenea, nevoia urgentă de a întreprinde măsuri concrete pentru diminuarea abandonului şcolar timpuriu, crearea, pentru toţi tinerii, a oportunităţilor de a dobândi competenţele de bază necesare pentru educaţia viitoare şi sporirea posibilităţilor de învăţare în diferite etape ulterioare ale vieţii. Având în vedere obiectivele iniţiativei Platforma europeană de combatere a sărăciei, sunt necesare mai multe eforturi pentru a oferi sprijin şi noi oportunităţi pentru categoriile dezavantajate de persoane care studiază. Factori precum îmbunătăţirea accesului grupurilor dezavantajate la servicii educaţionale şi de formare de înaltă calitate au un rol determinant pentru realizarea incluziunii şi reducerea inegalităţilor sociale. Luând în considerare Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere 2 , care pune în valoare potenţialul unor documente fundamentale precum Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi al Convenţiei Naţiunilor Unite, utilizând instrumentele Strategiei „Europa 2020”, se impune iniţierea unui proces de consolidare a poziţiei persoanelor cu dizabilităţi, astfel încât să se realizeze incluziunea acestora în toate activităţile sociale, în condiţii de egalitate cu ceilalţi. Pentru atingerea obiectivelor ce vizează asigurarea drepturilor omului, creşterea calităţii vieţii şi promovarea bunăstării sociale, asumate de statul român, Planul de acţiune reprezintă o racordare a cadrului legal naţional la cel european. Accentuând perspectivele de ajustare a sistemului legal naţional la standardele internaţionale în urma ratificării Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (denumită în continuare Convenţie), Planul de acţiune reafirmă angajarea României în asigurarea realizării efective a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi. Activităţile prevăzute de Plan respectă prevederile din Convenţie, care au caracter obligatoriu.

Prezentul Plan de acţiune al Ministerului Educaţiei Naţionale (MEN) privind promovarea educaţiei incluzive prin asigurarea accesului la învăţământul superior al persoanelor cu dizabilităţi vizează transpunerea în practică a recomandărilor CE privind promovarea unui învăţământ favorabil incluziunii şi învăţării de-a lungul vieţii pentru elevii şi studenţii cu handicap şi asigură continuitatea măsurilor destinate să prevină şi să combată toate formele de discriminare şi să amelioreze situaţia categoriilor dezavantajate. Planul de acţiune propune o abordare integratoare a problemei educaţiei incluzive şi vine în continuarea şi completarea măsurilor întreprinse de Guvernului României, respectiv de MEN, care, până în prezent, s-au axat cu prioritate pe îmbunătăţirea accesibilităţii persoanelor cu dizabilităţi la formele de învăţământ preuniversitar.

1 Concluziile Consiliului Uniunii Europene privind rolul educaţiei şi formării în cadrul punerii în aplicare a Strategiei Europa 2020, http://eur-

2 Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere, http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:0636:FIN:RO:PDF

2

Planul de acţiune este elaborat în baza principiilor metodologice care vizează crearea unui cadrul de lucru inter-instituţional, utilizând mecanismele de consultare partenerială. Punerea în aplicare a măsurilor prevăzute în Planul de acţiune se va realiza printr-o continuă colaborare şi prin dialog între toţi partenerii instituţionali, din sistem public sau privat, precum şi prin implementarea de proiecte finanţate din fonduri structurale.

II.

ACŢIUNE

ANALIZA

SWOT

A

CONTEXTULUI

IMPLEMENTĂRII

PLANULUI

DE

Puncte tari

Puncte slabe

statutul României de Stat Membru al UE;

insuficienţa unor mecanisme eficiente care

– existenţa cadrului legislativ, european şi

să garanteze punerea în aplicare a normelor legislative privind asigurarea de şanse egale a persoanelor cu dizabilităţi de a beneficia de

serviciile educaţionale, la toate nivelurile;

naţional, ce conturează principalele măsuri

privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi;

un segment important al populaţiei afectat de sărăcie şi excluziune socială;

existenţa unei strategiei naţionale privind îmbunătăţirea accesului la educaţie pentru grupurile dezavantajate;

existenta unor programe naţionale menite

nivelul ridicat al abandonului şcolar/

părăsire timpurie a scolii în rândurile persoanelor cu dizabilităţi;

să acorde sprijin categoriilor de persoane cu dizabilităţi;

existenţa planurilor regionale de acţiune pentru ocupare şi incluziune socială;

insuficienta integrare a grupurilor de

persoane cu dizabilităţi în sistemul de

învăţământ superior;

insuficienta dezvoltare a serviciilor

implicarea activă a sectorului ONG-urilor

comunitare care sa asigure persoanelor cu dizabilităţi accesul la serviciile culturale, educaţionale, de informare şi documentare;

în promovarea incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi;

experienţa dobândită în cadrul proiectelor

management inadecvat al infrastructurii şi

al resurselor umane de care dispun instituţiile de învăţământ superior;

finanţate din fondurile structurale.

extinderea permanentă şi susţinută a pieţei

tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor care permite diversificarea formelor de

învăţământ / formare profesională.

adaptabilitate redusă a forţei de muncă şi

nivel scăzut al învăţării pe tot parcursul vieţii;

 

capacitate instituţională limitata a ofertanţilor de programe de studii

universitare adaptate la cerinţele educaţionale specifice categoriilor de persoane cu dizabilităţi;

insuficienta adecvare a calificărilor şi

competentelor la nevoile pieţei muncii;

nivelul scăzut al inserţiei în câmpul muncii

al persoanelor cu dizabilităţi care au absolvit

programe de studii universitare;

gradul scăzut de implicare a partenerilor sociali în programele specifice privind realizarea incluziunii persoanelor cu dizabilităţi.

3

Oportunităţi

Ameninţări

existenţa unui cadru instituţional, legislativ şi financiar favorabil care permite atragerea unor surse de investiţii complementare – Fondurile Structurale;

criza economică şi financiară, care implică

restricţii la nivel bugetar;

folosirea ca pretext a crizei financiare şi diminuarea nejustificată a cheltuielilor

restructurarea sistemului educaţional;

destinate categoriilor defavorizate;

– preocuparea constantă a MEN de a

gestionarea nejudicioasă a resurselor

îmbunătăţi calitatea învăţământului universitar;

financiare destinate persoanelor cu dizabilităţi;

dezvoltarea unor mecanisme şi instrumente eficiente de management al calităţii în

„căpuşarea” sistemului de asistenţă socială

de către grupuri care vizează propriul interes,

învăţământul superior;

în defavoarea categoriilor dezavantajate;

abandonarea modelului elitist în

adaptarea dificila la cerinţele fondurilor

învăţământul superior;

structurale şi capacitatea de absorbţie limitată a fondurilor structurale;

afirmarea învăţământului centrat pe

student;

creşterea nivelului sărăciei determinate de

dezvoltarea tehnologiilor de tip e-Learning;

creşterea preturilor produselor şi serviciilor;

– cooperarea şi dezvoltarea parteneriatelor

între diferiţi actori în educaţie şi formare, în vederea asigurării accesului extins pe piaţa

restructurarea sectoarelor public şi privat care va genera concedieri masive;

diminuarea veniturilor personalului din

muncii;

învăţământ şi scăderea atractivităţii carierei didactice;

întărirea sectorului ONG-urilor;

posibilitatea generalizării experienţelor şi bunelor practici realizate în programele şi proiectele derulate în vederea promovării incluziunii persoanelor cu dizabilităţi.

posibilitatea creşterii inechităţilor în

furnizarea educaţiei şi formării profesionale, ca rezultat al procesului descentralizării;

slaba capacitate managerială a instituţiilor de învăţământ în promovarea şi susţinerea reformelor.

modernizarea infrastructurii sistemului educaţional.

III. INFORMAŢII GENERALE RELEVANTE

Prin prisma Legii NR. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap (art. 5), dizabilitate este termenul generic utilizat pentru desemnarea unor „afectări/deficienţe, limitări de activitate şi restricţii de participare, definite conform Clasificării internaţionale a funcţionarii, dizabilităţii şi sănătăţii, adoptată şi aprobată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, şi care relevă aspectul negativ al interacţiunii individ-context” 3 . Conform Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 13 decembrie 2006, semnată de România la 26 septembrie 2007 şi ratificată prin Legea Nr. 221/2010, persoanele cu dizabilităţi includ acele persoane care au deficienţe fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale de durată,

3 LEGE nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în M.Of. nr.1 din 3 ianuarie 2008.

4

deficienţe care, în interacţiune cu diverse bariere, pot îngrădi participarea deplină şi efectivă a persoanelor în societate, în condiţii de egalitate cu ceilalţi. Potrivit art. 2 al Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, discriminare pe criterii de dizabilitate înseamnă orice diferenţiere, excludere sau restricţie pe criterii de dizabilitate, care are ca scop ori efect diminuarea sau prejudicierea recunoaşterii, beneficiului ori exercitării, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, a tuturor drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în domeniul politic, economic, social, cultural, civil sau în orice alt domeniu. Termenul include toate formele de discriminare, inclusiv refuzul de a asigura o adaptare rezonabilă, întrucât tratarea identică a unor persoane aflate în situaţii diferite nu are nicio justificare obiectivă. În acest sens, Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, prevede: „Măsurile luate de autorităţile publice sau de persoanele juridice de drept privat în favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunităţi, vizând asigurarea dezvoltării lor fireşti şi realizarea efectivă a egalităţii de şanse a acestora în raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi, precum şi măsurile pozitive ce vizează protecţia grupurilor defavorizate nu constituie discriminare”. Articolul 50 din Constituţia României prevede: „Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.” Egalizarea şanselor (crearea de şanse egale) defineşte procesul prin care diferitele sisteme sociale şi de mediu (infrastructură, servicii, activităţi informative, documentare) devin accesibile fiecăruia şi, în special, persoanelor cu handicap. Adaptarea rezonabilă reprezintă modificările şi ajustările necesare şi adecvate, care nu impun un efort disproporţionat sau nejustificat atunci când este necesar într-un caz particular, pentru a permite persoanelor cu dizabilităţi să se bucure ori să îşi exercite, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. 4 Pentru a promova egalitatea şi a elimina discriminarea pe criterii de dizabilitate, statele semnatare ale Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, au obligaţia de a întreprinde măsurile necesare în vederea prevenirii oricăror fapte discriminatorii şi de a asigura adaptarea rezonabilă. Adaptarea rezonabilă implică asigurarea accesibilităţii persoanelor cu dizabilităţi la mediul fizic, la facilităţi şi servicii deschise, furnizate publicului (transport, servicii culturale şi educaţionale, informaţie şi mijloace de comunicare, inclusiv la tehnologiile şi sistemele informatice şi de comunicaţii), pentru a crea acestora condiţii adecvate de a avea o viaţă independentă, în condiţii de egalitate cu ceilalţi membri ai comunităţii. În Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (2000/C364/01), la art. 26 (Integrarea persoanelor cu handicap) se specifică: „Statele Membre ale Uniunii Europene recunosc şi respectă dreptul persoanelor cu dizabilităţi de a beneficia de măsuri care să le asigure autonomia, integrarea socială şi profesională, precum şi participarea la viaţa comunităţii”. Integrarea este definită de UNESCO (Biroul Internaţional al Educaţiei), drept un ansamblu de măsuri care se aplică diverselor categorii de populaţie şi urmăreşte înlăturarea

4 LEGE Nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007 şi semnată de România la 26 septembrie 2007. Emitent: Parlamentul României, publicată în: Monitorul Oficial nr. 792 din 26 noiembrie 2010.

5

segregării, sub toate formele. În sensul Convenţiei UNESCO privind lupta împotriva discriminării în domeniul învăţământului, cuvântul „învăţământ” se referă la diverse tipuri şi diferite grade de învăţământ şi cuprinde accesul la învăţământ, nivelul şi calitatea acestuia, precum şi condiţiile în care este realizat. În partea dispozitivă, Convenţia susţine angajamentul statelor-părţi de a abroga toate prevederile legislative şi administrative şi de a elimina toate practicile administrative care antrenează o discriminare în domeniul învăţământului. Integrarea prin educaţie oferă fiecărui individ oportunităţi pentru a-şi spori potenţialul de dezvoltare intelectuală şi socială. Prin documentul adoptat de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite în 20 decembrie 1993 (Rezoluţia 48/96), Capitolul „Educaţie” al Regulilor Standard privind Egalizarea de Şanse pentru Persoanele cu Handicap (Regula 6) 5 , se instituie obligaţia statelor de a recunoaşte principiile şanselor egale la o educaţie primară, secundară şi terţiară pentru copiii, tinerii şi adulţii cu handicap, în contexte integrate. În vederea realizării dreptului persoanelor cu dizabilităţi la serviciile educaţionale, fără discriminare şi cu respectarea principiului egalităţii de şanse, statele părţi ale Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi au obligaţia de a asigura un sistem educaţional incluziv la toate nivelurile, precum şi la formarea continuă. 6 Dreptul la educaţie cuprinde dreptul persoanei la: învăţământul primar, învăţământul secundar general, obligatoriu, gratuit şi accesibil tuturor; dreptul de a beneficia de o „A doua şansă” pentru cei care, din motive de dizabilitate şi din cauza neputinţei sistemului de a-i integra, nu au urmat sau nu au finalizat învăţământul secundar general; învăţământul superior accesibil tuturor; dreptul la toate formele de învăţare, formală, nonformală sau informală, pe parcursul întregii vieţi; dreptul de a beneficia de toate garanţiile materiale necesare desfăşurării unui proces de învăţământ modern şi eficient (cadre didactice competente, laboratoare, biblioteci, materiale didactice, accesibilizare comunicaţională prin diversificarea metodelor de comunicare accesibile tuturor beneficiarilor, chiar şi celor care nu au limbajul verbal drept sistem principal de comunicare etc.). Toate acestea implică obligaţii corelative şi ferme din partea statului pentru dezvoltarea reţelei şcolare la toate nivelurile de învăţământ, la toate formele de educaţie (formală, nonformală şi informală) şi o preocupare constantă pentru ameliorarea calităţii şi condiţiilor materiale ale personalului didactic. Fără abordarea adecvată a cerinţelor privind integrarea prin educaţie, inclusiv la nivelul terţiar al sistemului de învăţământ, nu se poate vorbi în mod real de egalizarea şanselor pentru persoanele cu dizabilităţi.

IV. PRIORITĂŢI, POLITICI, CADRUL JURIDIC EXISTENT

Legislaţia internaţională şi naţională din ultimele decenii a contribuit la afirmarea unei noi viziuni asupra educaţiei, potrivit căreia educaţia nu mai este considerată un privilegiu pe care îl au doar unele persoane, ci un drept al tuturor. În acest context, problematica persoanelor cu dizabilităţi este abordată din perspectiva modelului social al dizabilităţii, având drept reper Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi principiile eticii şi solidarităţii sociale, prin care sunt recunoscute drepturile tuturor persoanelor de a participa la viaţa socială în mod egal şi deplin. Modelul social agreat de UE presupune trecerea de la o concepţie strict medicală, care abordează dizabilitatea ca pe o problemă personală, la politici orientate spre combaterea

5 Document adoptat de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite în 20 decembrie 1993 (Rezoluţia 48/96).

6 Art. 24 al Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi.

6

fenomenelor de discriminare şi spre înlăturarea tuturor barierelor sociale care conduc la excludere şi marginalizare. Potrivit Declaraţiei Mondiale privind Educaţia pentru Toţi (Dakar, 2000), educaţia incluzieste una dintre strategiile-cheie prin care această viziune este pusă în practică, având drept scop sporirea participării persoanelor cu nevoi diverse la procesul învăţării şi comunicării şi reducerea formelor de marginalizare sau excludere a acestora din educaţie. 7 Educaţia incluzivă duce la „dărâmarea” zidurilor dintre şcoli şi comunitate şi pune bazele unei societăţi incluzive. Valorile fundamentale ale incluziunii sunt: unicitatea, pozitivismul, flexibilitatea, adaptarea curriculară, individualizarea, învăţarea continuă etc. Pentru a facilita categoriilor vulnerabile accesul la o educaţie efectivă, se iau măsuri eficiente de sprijin individualizat în amenajarea mediului care să maximizeze progresul şcolar şi socializarea, în conformitate cu obiectivul de integrare deplină. Acest obiectiv global implică implementarea politicilor şi procedurilor de evaluare incluzivă, care să sprijine şi să consolideze procesul de incluziune şi participare a tuturor elevilor, inclusiv a celor vulnerabili la excludere şi a celor cu cerinţe educaţionale speciale. Astfel, în anul 2006, în cadrul unor proiecte naţionale susţinute de programul PHARE, în România au fost înfiinţate Centrele judeţene de resurse şi asistenţă educaţională şi psihopedagogică şi Centrele de resurse pentru educaţia incluzivă (prin reformarea şcolilor speciale), structuri menite să pună în aplicare politicile educaţiei incluzive, oferind alternative la tradiţionalele şcoli speciale. Scopul acestor servicii educaţionale este de a asigura adaptarea rezonabilă a sistemului educaţional la nevoile individuale ale persoanelor cu nevoi speciale, astfel încât acestea să primească sprijinul necesar în procesul de învăţare şi comunicare. Conceptul de cerinţe educaţionale speciale aspiră la depăşirea tradiţională a separării copiilor pe diferite categorii de handicap printr-o abordare noncategorială a tuturor persoanelor. Dreptul de a beneficia de serviciile educaţionale în acelaşi fel şi în acelaşi context social ca şi ceilalţi membri ai comunităţii este apreciat ca fiind un drept universal de care trebuie să se bucure orice persoană, indiferent de handicap. Conform Legii nr. 1/2011, educaţia persoanelor cu handicap este parte integrantă a sistemului naţional de educaţie, coordonat de Ministerul Educaţiei Naţionale. Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap (ANPH) a elaborat Strategia Naţională 2006-2013 privind protecţia, integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap din România. Scopul acestei strategii este asigurarea exercitării totale a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor cu handicap, în vederea creşterii calităţii vieţii acestora. Strategia propune ca modalităţi de creştere a gradului de ocupare a forţei de munca în rândul persoanelor cu handicap, următoarele căi de acţiune: asigurarea pregătirii şcolare a persoanei cu handicap, indiferent de locul in care aceasta se afla, inclusiv prin profesori itineranţi; accentuarea importantei evaluării abilităţilor si, mai ales, a abilitaţilor socio-profesionale; realizarea, diversificarea şi susţinerea financiara a programelor privind reabilitarea profesionala a persoanelor cu handicap. Un pas important în afirmarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi îl constituie Legea nr. 221/2010 privind ratificarea Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată de ONU. Prin acest act legislativ statul român şi-a asumat o serie de responsabilităţi faţă de persoanele cu dizabilităţi, printre care un loc important îl ocupă dreptul la educaţie. Pentru a

7 Guideline for inclusion: Ensuring Access to Education for All (2005), Paris, UNESCO

7

sprijini exercitarea acestui drept, statele părţi vor lua măsurile adecvate pentru angajarea de profesori, inclusiv profesori cu dizabilităţi, calificaţi în limbajul mimico-gestual şi/sau Braille, şi pentru formarea profesioniştilor şi personalului care lucrează la toate nivelurile educaţionale. O astfel de formare va presupune cunoaşterea problematicii dizabilităţii şi utilizarea modalităţilor, mijloacelor şi formatelor augmentative şi alternative adecvate de comunicare, a tehnicilor şi materialelor educaţionale potrivite pentru susţinerea persoanelor cu dizabilităţi. De asemenea, în vederea realizării acestui drept, fără discriminare şi cu respectarea principiului egalităţii de şanse, statele semnatare ale Convenţiei se vor asigura că persoanele cu dizabilităţi pot avea acces la învăţământ superior, formare vocaţională, educaţie pentru adulţi şi formare continuă, fără discriminare şi în condiţii de egalitate cu ceilalţi. În acest scop, statele părţi se vor asigura că persoanelor cu dizabilităţi li se oferă adaptări adecvate. În contextul actual european şi naţional, educaţia incluzivă devine tipul de educaţie responsabil de asigurarea dreptului la educaţie al tuturor persoanelor, fără nici o discriminare, la standardele de calitate adecvate. Educaţia incluzivă presupune un proces permanent de îmbunătăţire a calităţii în întreg sistemul de învăţământ, având ca scop exploatarea optimă a tuturor resurselor existente, în vederea asigurării unor oportunităţi egale de învăţare pentru toţi membrii comunităţii. În concluzie, România dispune de instrumentele adecvate pentru realizarea drepturilor omului şi combaterea tuturor formelor de discriminare: documente care conţin principii, norme, standarde, tratate, pacte, convenţii, recomandări, rezoluţii, legi, adoptate de organizaţiile internaţionale, regionale sau statale. De asemenea, statul român dispune şi de mecanismele necesare, menite să pună în aplicare principiile şi valorile menţionate în aceste documente:

structuri organizaţionale, comitete, comisii, grupuri de lucru privind drepturile persoanelor, abilitate cu atribuţii de control atât în domeniul drepturilor omului, cât şi în domeniul eliminării discriminării. Prezentul Plan de acţiune al Ministerului Educaţiei Naţionale (MEN) privind promovarea educaţiei incluzive prin asigurarea accesului la învăţământul superior al persoanelor cu dizabilităţi propune măsuri concrete în vederea operaţionalizării instrumentelor legislative elaborate de către forurile europene şi naţionale.

V. DEFINIREA PROBLEMEI

În Uniunea Europeană, numărul persoanelor cu handicap reprezintă aproximativ 16% din populaţie, adică aproximativ 80 de milioane de locuitori. Aceştia constituie a şasea parte a populaţiei lucrătoare din Uniune şi 75% dintre ei, care ar putea avea nevoie de îngrijire activă, nu au acces la un loc de muncă. 38% dintre persoanele cu handicap cu vârsta între 16 şi 34 de ani câştigă cu 36% mai puţin decât persoanele fără handicap. 8 Nivelul de sărăcie a persoanelor cu handicap este cu 70% superior mediei înregistrate, fapt care se datorează parţial accesului lor limitat la ocuparea forţei de muncă. 9 Din cauza ratei ridicate a abandonului şcolar timpuriu, persoanele cu dizabilităţi, în comparaţie cu ceilalţi, au doar 50% şanse de a ajunge în învăţământul superior.

8 http/epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/statistics/themes.

9 Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere, http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2010:0636:FIN:RO:PDF, p. 3.

8

În România, conform datelor prelucrate la 30 iunie 2010, numărul total de persoane cu handicap era de 693.207, în creştere faţă de statisticile precedente. Din acest procent doar 3% au şansa de a face un liceu sau o facultate. Având în vedere existenţa unei corelări strânse între educaţie şi găsirea unui loc de muncă, este evident că participarea scăzută a persoanelor cu dizabilităţi la învăţământul superior a influenţat negativ inserţia acestei categorii pe piaţa forţei de muncă, ceea ce conduce la inegalităţi în materie de venituri, la sărăcie, precum şi la izolare şi excludere socială. Drept consecinţă, marea majoritate a persoanelor cu dizabilităţi din România rămâne, pentru tot restul vieţii, dependentă de serviciile sociale acordate de stat, situaţie ce generează costuri şi cheltuieli suplimentare pentru stat. Procentul infim de persoane cu dizabilităţi integrat în învăţământul superior este determinat, în principal, de următorii factori defavorizanţi:

a) Taxele de admitere şi de şcolarizare prea mari, greu de suportat pentru familiile din care

fac parte persoanele cu dizabilităţi;

b) Indisponibilitatea universităţilor de a pune la dispoziţie mijloace adecvate şi suficiente

în vederea adaptării curriculei la cerinţele educaţionale speciale ale persoanelor cu dizabilităţi;

c) Obstacolele de ordin fizic (inabilitatea persoanelor cu handicap de a se deplasa la sediul

facultăţii; neadaptarea căilor de acces şi a spaţiilor de studiu, materiale didactice şi alte surse de informare disponibile doar în formate standard etc., absenţa mijloacelor tehnice speciale pentru conversia documentelor şi a suporturilor de curs în formate specifice fiecărui tip de handicap etc.);

d) Resursa umană insuficient pregătită pentru asigurarea mentoratului educaţional al

persoanelor cu dizabilităţi;

e) Sprijin insuficient (îndrumări/supravegheri adecvate) acordat de mentori, în vederea

unei bune derulări a proceselor educaţionale şi pentru motivarea persoanelor cu dizabilităţi.

Pentru a avea cu adevărat un sistem de învăţământ incluziv, coerent şi eficient, este necesară asigurarea condiţiilor materiale, care să permită dezvoltarea unor oferte educaţionale cât mai diversificate şi adaptate la cerinţele speciale ale persoanelor cu dizabilităţi.

De altfel, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, prevede: „în cadrul procesului de învăţământ, indiferent de nivelul acestuia, persoanele cu handicap au dreptul la:

a) servicii educaţionale de sprijin;

b) dotarea cu echipament tehnic adaptat tipului şi gradului de handicap şi utilizarea acestuia;

c) adaptarea mobilierului din sălile de curs;

d) manuale scolare şi cursuri în format accesibil pentru elevii şi studentii cu deficiente de

vedere;

e) utilizarea echipamentelor şi soft-urilor asistive în susţinerea examenelor de orice tip şi

nivel”. Aceste angajamente au fost confirmate şi prin Legea nr. 221/2010 privind ratificarea Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, în baza căreia statului român îi revin o serie de responsabilităţi. Astfel, pentru a sprijini persoanele cu dizabilităţi în exercitarea dreptului la educaţie, statul român are obligaţia de a lua măsurile adecvate pentru formarea şi angajarea, la toate nivelurile educaţionale, a cadrelor didactice cu pregătire specială, inclusiv a profesorilor cu dizabilităţi, calificaţi în limbajul mimico-gestual şi/sau Braille, care să aibă competenţele necesare şi abilităţi în utilizarea tehnologiilor, mijloacelor şi formatelor

9

augmentative şi alternative de comunicare, a tehnicilor şi materialelor educaţionale potrivite pentru formarea profesională a persoanelor cu dizabilităţi.

Un alt obstacol în realizarea educaţiei incluzive la nivelul învăţământului superior îl constituie felul în care este înţeles şi aplicat principiul egalităţii, precum şi a altor principii consacrate raportat la persoanele cu dizabilităţi. Astfel, printre principiile diriguitoare, enunţate la art. 3 din Legea nr. 1/2011 (Legea Educaţiei Naţionale - LEN), care au relevanţă deosebită pentru realizarea educaţiei incluzive, se enumără:

- principiul echităţii — în baza căruia accesul la învăţare se realizează fără discriminare;

- principiul calităţii — în baza căruia activităţile de învăţământ se raportează la standarde de referinţă şi la bune practici naţionale şi internaţionale;

- principiul asigurării egalităţii de şanse;

- principiul relevanţei — în baza căruia educaţia răspunde nevoilor de dezvoltare personală şi social-economice;

- principiul incluziunii sociale;

- principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia.

Principiile mai sus enunţate sunt în consens cu recomandările CE privind promovarea unui învăţământ favorabil incluziunii şi cu Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi. Totodată, se cuvine să se facă precizarea că, potrivit art. 2 al Convenţiei, refuzul de a asigura o adaptare rezonabilă sau tratarea identică a unor persoane aflate în situaţii diferite, fără vreo justificare obiectivă, este calificată, de asemenea, ca o formă de discriminare pe criterii de dizabilitate.

Luând în considerare acest aspect definitoriu, se impune reconsiderarea principiului echităţii în vederea realizării accesului la învăţare fără discriminare, pornind de la ideea că, în cazul unor persoane care sunt în situaţii diferite, este necesar ca, înainte de toate, să se asigure egalizarea şanselor prin măsuri pozitive, menite să reducă discrepanţele.

Astfel, conform H.G. nr. 549/2012 privind aprobarea cifrelor de şcolarizare pentru învăţământul preuniversitar şi superior de stat în anul şcolar / universitar 2012-2013, la pct. VIII, numărul de locuri pentru învăţământul superior este distribuit în felul următor:

1.

studii universitare de licenţă (anul I) 62.400 locuri

2.

studii universitare de master 35.600 locuri

3.

studii universitare de doctorat 3.000 locuri

4.

rezidenţiat – 4.000 locuri.

La pct. IX al H.G. nr. 549/2012, este prevăzut numărul de locuri cu finanţare totală sau parţială din bugetul MECTS pentru tinerii de origine română din R. Moldova, ţări învecinate şi diaspora, iar la pct. X – numărul de locuri cu finanţare totală sau parţială din bugetul MECTS pentru cetăţenii străini, conform documentelor bilaterale de cooperare internaţională şi a unor oferte unilaterale ale statului român.

În situaţia prezentată, persoanele cu dizabilităţi, care au absolvit liceul cu diplomă de bacalaureat sau diplomă echivalentă cu aceasta şi care doresc să-şi continue studiile în instituţiile de învăţământ superior, pot intra în competiţia pentru un loc bugetat în condiţii egale cu ceilalţi candidaţi. Raportat la modelul incluziunii sociale promovat prin actualele politici şi strategii

10

europene, asumate prin legislaţia specifică de către statul român, o astfel de abordare a principiului egalităţii şanselor se prezintă ca o formă de discriminare indirectă la adresa persoanelor cu dizabilităţi, dat fiind faptul că prevederile legale menţionate tratează în mod egal persoane care nu se află în condiţii de egalitate, creând astfel premizele marginalizării şi excluderii acestei categorii sociale vulnerabile.

În aceste circumstanţe, persoanele cu dizabilităţi, care, în marea majoritate a cazurilor, se confruntă nu doar cu probleme ce ţin de dizabilitate, ci şi cu probleme de natură financiară, fiind nevoite să suporte costuri suplimentare pentru tratament, extrem de împovărătoare pentru familiile lor, nu-şi pot permite să plătească taxele de admitere la facultate şi nici taxele de studii, pentru a urma o formă de învăţământ universitar. Drept consecinţă, rata de participare la educaţia de nivel terţiar a persoanelor cu dizabilităţi este extrem de mică în raport cu celelalte categorii sociale, fapt ce determină diminuarea şanselor de inserţie în câmpul muncii, sărăcirea, marginalizarea şi creşterea cheltuielilor statului pentru asistarea pasivă a acestei categorii sociale vulnerabile. Revenind la legislaţia din domeniul învăţământului superior românesc, constatăm că nici Cadrul general de organizare şi desfăşurare a admiterii în ciclurile de studii universitare de licenţă, de master şi de doctorat pentru anul universitar 2011—2012, aprobat prin Ordinul MECTS nr. 4.061 din 15 aprilie 2011, nu prevede pentru persoanele cu dizabilităţi scutiri de la plata taxelor de înscriere la concursurile de admitere în învăţământul superior şi nici gratuitate la cazare în cămine şi internate, de aceste facilităţi bucurându-se doar copii personalului didactic aflat în activitate (art. 11, alin. (3)). În aceste împrejurări, persoanele cu dizabilităţi percep politicile educaţionale ale statului român ca fiind în contradicţie cu actualele valori sociale europene care promovează incluziunea prin educaţie, cu normele legislative în vigoare şi cu obligaţiile asumate de statul român în urma ratificării Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, care, nefiind puse în aplicare prin măsuri concrete, rămân în registrul pur formal, declarativ. Percepţia persoanelor cu dizabilităţi ca fiind expuse unei duble discriminări se datorează şi faptului că, în anumite situaţii, statul român acordă facilităţi doar anumitor categorii sociale vulnerabile, aşa cum se întâmplă în cazul candidaţilor la admitere în instituţiile superioare de învăţământ de etnie rromă, care, spre deosebire de persoanele cu dizabilităţi, beneficiază, de mai bine de un deceniu, de locuri bugetate garantate şi de alte gratuităţi la serviciile din sistemul de învăţământ superior de stat. Având în vedere că persoanele cu dizabilităţi, pe lângă greutăţile de ordin financiar, se confruntă şi cu probleme legate de sănătate, care reprezintă un impediment în plus în accederea acestora la învăţământul superior, se impune adoptarea de urgenţă a unor măsuri pozitive, în vederea facilitării accesului la formele de învăţământ terţiar. Luând măsurile pozitive aplicate faţă de persoanele de etnie rromă ca exemplu de bună practică, se impune extinderea facilităţii de a beneficia de locuri bugetate garantate în învăţământul superior, precum şi scutirea de la taxele de admitere, şi asupra persoanelor cu dizabilităţi. O astfel de măsură de protecţie este în concordanţă cu prevederile Ordonanţei Nr. 77/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, în care se precizează: „Măsurile luate de autorităţile publice sau de persoanele juridice de drept privat în favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunităţi, vizând asigurarea dezvoltării lor fireşti şi realizarea efectivă a egalităţii de şanse a acestora în raport cu celelalte persoane, grupuri

11

de persoane sau comunităţi, precum şi măsurile pozitive ce vizează protecţia grupurilor defavorizate nu constituie discriminare”. În circumstanţele expuse, alocarea de locuri bugetate garantate, scutirea de la plata taxelor de admitere şi acordarea de gratuităţi la cazare pentru persoanele cu dizabilităţi va constitui un pas important spre realizarea egalităţii reale de şanse, oferind acestei categorii sociale vulnerabile posibilitatea de a se implica pe deplin în societate şi de a-şi îmbunătăţi considerabil calitatea vieţii.

Prezentul proiect de act normativ are impact asupra formarii aptitudinilor individuale ale persoanelor cu dizabilităţi prin intermediul învăţământului universitar şi postuniversitar, precum şi asupra alegerii opţiunilor faţă de un anumit tip de pregătire profesională. Planul de acţiune privind promovarea educaţiei incluzive prin asigurarea accesului la învăţământul superior al persoanelor cu dizabilităţi îşi propune să faciliteze accesul acestor persoane la studiile universitare. Criza economică şi financiară mondială poate avea consecinţe pe termen lung asupra dezvoltării şi ocupării forţei de muncă în UE, iar persoanele cu dizabilităţi, datorită barierelor fizice care le complică viaţa, fac parte din categoria cea mai afectată, astfel încât nevoia de a acţiona este şi mai urgentă. Drept urmare, în vederea promovării politicilor de coeziune şi incluziune socială activă, este necesară dezvoltarea, la nivel naţional, a unei strategii coerente şi unitare privind îmbunătăţirea situaţiei persoanelor cu dizabilităţii, care să aibă în vedere şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor de educaţie şi formare la toate nivelurile. Abordând problema privind crearea unei Europe fără obstacole, Comisia Europeană a subliniat că „eliminarea obstacolelor nu este numai o îndatorire societală, ci poate crea, de asemenea, noi oportunităţi de piaţă” 10 . Astfel, potrivit unor studii efectuate la nivel european, măsurile de accesibilizare a serviciilor pentru persoanele cu dizabilităţi ar putea genera beneficii societale considerabile, întrucât acestea ar putea lărgi, de exemplu, piaţa UE a echipamentelor şi a serviciilor asistate, a cărei valoare anuală este deja estimată la peste 30 de miliarde €. În acest sens, Comisia şi-a propus să analizeze aceste oportunităţi şi să elaboreze un „Act european privind accesibilitatea”, care să vizeze dezvoltarea unei pieţe unice a produselor şi a serviciilor accesibile. Strategia UE pune accentul pe acordarea de mijloace suplimentare pentru ca persoanele cu handicap să se poată bucura de drepturile lor în condiţii de egalitate cu ceilalţi. În acord cu actualele principii şi politici europene, prezentul Plan de acţiune propune implementarea unor măsuri concrete, care vizează ameliorarea vieţii persoanelor cu dizabilităţi, precum şi realizarea unor beneficii în plan social şi economic, fără a împovăra inutil sistemul de asistenţă socială şi bugetul de stat

VI. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE PLANULUI DE ACŢIUNE

Scopul Planului de acţiune al MEN privind promovarea educaţiei incluzive prin asigurarea accesului la învăţământul superior al persoanelor cu dizabilităţi constă în prevenirea marginalizării şi excluziunii instituţionale şi sociale a persoanelor cu dizabilităţi, în asigurarea accesului acestora la serviciile educaţionale oferite de societate, la toate nivelurile. De asemenea, scopul prezentului Plan de acţiune vizează asigurarea egalităţii de şanse a persoanelor cu

12

dizabilităţi şi stimularea participării la viaţa economică, sociala, educaţională, culturală şi politică a societăţii. În realizarea şi implementarea prezentului Plan de acţiune, se va urmări îndeplinirea următoarelor obiective:

Obiectivul general al Planului constă în adaptarea sistemului românesc de educaţie a persoanelor cu dizabilităţi la standardele europene şi internaţionale, în vederea asigurării incluziunii educaţionale şi creşterea participării acestora la viaţa socială, în acord cu drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

Obiectivele specifice:

a) Prevenire: întărirea eforturilor de prevenire a discriminării pe criterii de dizabilitate şi

combaterea fenomenelor de marginalizare şi excludere a persoanelor cu dizabilităţi de la

serviciile educaţionale din sistemul de învăţământ universitar /terţiar. b) Integrarea prin educaţie, realizarea incluziunii persoanelor cu dizabilităţi prin sporirea potenţialul de dezvoltare intelectuală şi socială.

c) Egalizarea şanselor prin crearea oportunităţilor de acces, participare şi realizare în plan

profesional a persoanelor cu dizabilităţi prin intermediul serviciilor educaţionale publice şi private, la toate nivelurile. d) Accesibilizarea spaţiilor de studii, a serviciilor de informare şi documentare, a tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor, inclusiv a sistemelor informatice ş.a.

e) Protecţie: intensificarea protecţiei împotriva discriminării prin promovarea de practici

preferenţiale pentru categoriile de persoane cu dizabilităţi, demonstrând astfel un angajament real faţă de această categorie socială vulnerabilă şi aplicarea eficace a obligaţiilor asumate de UE şi de către statul român în temeiul Convenţiei ONU.

VII. PRINCIPII

Strategiile generale ale MEN care vizează dezvoltarea unei reţele naţionale de servicii destinate incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi preiau modelele de bune practici din statele membre ale Uniunii Europene şi sunt fundamentate de cadrul legislativ general şi de politicile actuale în domeniul dizabilităţii, promovate de Uniunea Europeană. În acord cu politicile UE, cu strategiile generale şi cu normele legislative în vigoare, prezentul Plan de acţiune al MEN, se conduce de următoarele principii:

a) Principiul respectări drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;

b) Principiul prevenirii şi combaterii discriminării şi a fenomenelor de excludere a categoriilor de persoane cu dizabilităţi de la serviciile educaţionale din învăţământul terţiar, care constă în promovarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului prin acţiuni de informare şi formare, cu aplicarea prevederilor legale specifice.

c) Principiul politicilor integrate are în vedere:

- abordarea integrată a demersurilor de prevenire, mediere şi sancţionare a tuturor formelor de discriminare; - continuitatea eforturilor întreprinse în vederea integrării persoanelor cu dizabilităţi în învăţământul preuniversitar, prin crearea unor mecanisme de integrare în formele de învăţământ superior;

- valorificarea experienţei şi a bunelor practici realizate în procesul de implementare a unor măsuri destinate incluziunii sociale a minorităţii rome şi a altor categorii sociale vulnerabile.

13

d)

Principiul adaptării sistemului de învăţământ la cerinţele educaţionale speciale ale

persoanelor cu dizabilităţi, cu accent pe interesul acestora, care implică individualizarea serviciilor educaţionale; asistarea şi fortificarea mediilor naturale de viaţă ale persoanelor cu dizabilităţi (familia şi comunitatea) şi prevenirea abandonului sau instituţionalizării;

e) Principiul acţiunii afirmative şi al măsurii speciale presupune promovarea de practici

preferenţiale pentru categoriile de persoane cu dizabilităţi, în vederea realizării egalităţii de şanse, pornind de la ideea că tratarea identică a unor persoane aflate în situaţii diferite poate conduce la excluziune şi discriminare.

f) Principiul participării active a persoanelor cu dizabilităţi la elaborarea, implementarea şi monitorizarea politicilor publice care ii privesc, care implică contribuţia directă a persoanelor cu dizabilităţi la succesul implementării politicilor şi măsurilor guvernamentale în vederea incluziunii în formele de învăţământ superior şi asigurarea participării la viaţa socială, economică şi culturală a comunităţii.

g) Principiul cooperării presupune dezvoltarea de mecanisme parteneriale pentru participarea activă a cât mai multor actori sociali din domeniul public şi privat în implementarea politicilor specifice.

h) Principiul complementarităţii şi transparenţei se referă la implementarea prezentului

Plan de acţiune în mod transparent, cu participarea societăţii civile, alături de instituţiile publice, centrale şi locale, pentru atingerea obiectivelor propuse, în concordanţă cu politicile publice europene şi naţionale din domeniul incluziunii sociale.

i) Principiul adiţionalităţii fondurilor: Planul de acţiune al MEN destinat incluziunii în învăţământul superior a persoanelor cu dizabilităţi va asigura o alocare eficace şi suficientă de resurse, prin utilizarea fondurilor de la bugetul de stat, a instrumentelor financiare ale Uniunii Europene, contribuind astfel la creşterea gradului de absorbţie a fondurilor UE, destinate incluziunii sociale a categoriilor defavorizate, precum şi a altor surse de finanţare.

VIII. GRUPURI-ŢINTĂ

1. Persoane cu dizabilităţi, susceptibile de a fi incluse în sistemul de învăţămânmt

universitar;

2. Aparţinătorii persoanelor cu dizabilităţi;

3. Reprezentanţi ai autorităţilor naţionale, regionale şi locale;

4. Conducerea institutiilor de învăţământ superior;

5. Coordonatori ai programelor de studii de licenţă şi directori de studii de masterat;

6. Cadre didactice din învăţământul preuniversitar şi universitar;

7. Membrii comunităţii academice ai instituţiilor de învăţământ superior;

8. Organizaţii nonguvernamentale care apăra interesele persoanelor cu dizabilităţi;

9. Parteneri sociali, furnizori de servicii sociale;

10. Persoane din sectorul de voluntariat;

11. Mass-media;

12. Alte persoane fizice si/sau juridice, sponsori, mecena.

IX. DOMENII PRIORITARE

1. COMUNICARE ŞI COOPERARE INTERINSTITUŢIONALĂ

2. INFORMARE-DOCUMENTARE-ANALIZĂ

14

3.

FORMAREA PERSONALULUI DE SPECIALITATE

4. ACCESIBILZAREA SERVICIILOR EDUCAŢIONALE

5. DEZVOLTAREA BAZEI MATERIALE, ATRAGEREA DE FONDURI

6. INTEGRAREA PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI

7. STANDARDE DE CALITATE, COD DE BUNE PRACTICI

8. SENSIBILZAREA OPINIEI PUBLICE

X. STRUCTURI RESPONSABILE:

Parlamentul României;

Guvernul României;

Ministerul Educaţiei Naţionale

Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior

Conducerea instituţiilor de învăţământ superior din România

Consiliul Naţional al Bibliotecilor din Învăţământ

Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice

Direcţia Generală pentru Protecţia Persoanelor cu Handicap

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării

Ministerul Sănătăţii

Ministerul Afacerilor Europene

Patronatele şi angajatorii

Societatea civilă

Autorităţile locale.

XI.

NEFINANCIARE)

1. Impact macro-economic

ESTIMAREA

IMPACTULUI

ŞI

A

COSTURILOR

(FINANCIARE

ŞI

Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere reînnoieşte angajamentul UE de a îmbunătăţi situaţia europenilor cu handicap, completând şi sprijinind acţiunile statelor membre, care sunt principalele responsabile de politicile în acest domeniu. Potrivit Comisiei Europene (COM), implementarea unor astfel de măsuri în Europa va avea un efect benefic şi asupra economiei europene. Abordând problema privind crearea unei Europe fără obstacole, Comisia Europeană a subliniat că „eliminarea obstacolelor nu este numai o îndatorire societală, ci poate crea, de asemenea, noi oportunităţi de piaţă”.

2. Impact asupra mediului de afaceri

Astfel, potrivit unor studii efectuate la nivel european, măsurile de accesibilizare a serviciilor pentru persoanele cu dizabilităţi ar putea genera beneficii societale considerabile, întrucât acestea ar putea lărgi, de exemplu, piaţa UE a echipamentelor şi a serviciilor asistate, a cărei valoare anuală este deja estimată la peste 30 de miliarde €. În acest sens, Comisia şi-a propus să analizeze aceste oportunităţi şi să elaboreze un „Act european privind accesibilitatea”, care să vizeze dezvoltarea unei pieţe unice a produselor şi a serviciilor accesibile.

15

3. Impact social

Criza financiară şi economică mondială şi disponibilizările masive au impus evaluarea eficienţei măsurilor active de promovare a inserţiei sociale. Guvernul susţine dezvoltarea serviciilor educaţionale de nivel terţiar pentru persoanele cu dizabilităţi, având în vedere faptul că va contribui pe termen mediu la reglarea a cel puţin trei mari dezechilibre pe piaţa muncii:

şomajul, instabilitatea ocupării şi excluziunea socială a forţei de muncă neocupate. Astfel, în mod direct, prezentul Plan de acţiune va avea o contribuţie esenţială la ameliorarea problematicii sărăciei. Prezentul proiect de act normativ are impact asupra formarii aptitudinilor individuale ale persoanelor cu dizabilităţi prin intermediul învăţământului universitar şi postuniversitar, precum şi asupra alegerii opţiunilor faţă de un anumit tip de pregătire profesională. Planul de acţiune privind promovarea educaţiei incluzive prin asigurarea accesului la învăţământul superior al persoanelor cu dizabilităţi îşi propune să faciliteze accesul acestor persoane la studiile universitare.

3.3.1. Pe termen scurt, ne aşteptăm la următoarele efecte directe şi indirecte:

a) asigurarea egalităţii de şanse şi sporirea accesului la educaţia de nivel terţiar pentru

persoanele cu dizabilităţi;

b) creşterea gradului de cuprindere a persoanelor cu dizabilităţi în învăţământul universitar;

c) compatibilizarea sistemului naţional universitar de învăţământ cu modelul european de

educaţie şi formare profesională a persoanelor cu dizabilităţi;

d) stimularea învăţării pe toată durata vieţii;

e) adaptarea sistemului naţional de educaţie la cerinţele pieţei muncii;

f) îmbunătăţirea calităţii învăţământului superior românesc;

g) creşterea calităţii procesului de formare profesională iniţială şi continuă a persoanelor cu

dizabilităţi.

3.3.2. Pe termen lung, se vor resimţi efecte, directe şi indirecte, în următoarele direcţii:

a) integrarea mai rapidă a absolvenţilor cu dizabilităţi pe piaţa forţei de muncă;

b) reducerea şomajului în rândul acestora;

c) trecerea de la modelul asistat spre modelul de incluziune activă;

d) creşterea veniturilor salariale ale persoanelor cu dizabilităţi, ca urmare a calificărilor

profesionale performante, de nivel superior;

e) îmbunătăţirea calităţii vieţii şi realizarea coeziunii mediului social, în ansamblu, pentru

persoanele cu dizabilităţi. Realizarea obiectivului general al Planului vizează crearea suportului necesar în vederea adaptării politicilor MEN la standardele europene şi cele internaţionale cu privire la asigurarea accesului persoanelor cu dizabilităţi la învăţământul superior, în acord cu drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, precum şi asigurarea calităţii ofertelor educaţionale, prin adaptarea acestora la cerinţele pieţii muncii şi prin asigurarea formării competenţelor valide şi eficiente într-o societate competitivă şi în permanentă evoluţie.

Realizarea obiectivului general al Planului vizează crearea suportului necesar în vederea adaptării politicilor MEN la standardele europene şi cele internaţionale cu privire la asigurarea accesului persoanelor cu dizabilităţi la învăţământul superior, în acord cu drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, precum şi asigurarea calităţii ofertelor educaţionale, prin adaptarea

16

acestora la cerinţele pieţii muncii şi prin asigurarea formării competenţelor valide şi eficiente într-o societate competitivă şi în permanentă evoluţie.

Costurile aferente asistenţei tehnice corespund necesităţilor de realizare a obiectivelor specifice Planului de acţiuni şi includ, în special, cheltuieli pentru:

1. Racordarea cadrului legislativ-normativ naţional la standardele europene şi la cele

internaţionale privind protecţia drepturilor persoanelor cu dizabilităţi;

2. Elaborarea regulamentelor de organizare şi de funcţionare, precum şi a standardelor

minime de calitate pentru serviciile educaţionale şi de suport, destinate persoanelor cu dizabilităţi: resurse multimedia adaptate tipului de handicap, resurse umane de suport calificate, metode de evaluare adaptate, laboratoare accesibile, conţinut educaţional în format accesibil

pentru toţi etc.;

3. Dezvoltarea unui mecanism eficient de acordare a serviciilor de orientare, de formare şi

de reabilitare profesională a persoanelor cu dizabilităţi;

4. Alocare de locuri bugetate garantate şi de burse pentru persoanele cu dizabilităţi, în

vederea facilitării accesului acestora la învăţământul superior.

XII. PROCEDURILE DE RAPORTARE ŞI DE MONITORIZARE

1. Activităţile şi măsurile vor fi implementate în baza Planului de acţiuni. Monitorizarea şi

evaluarea impactului prezentului Planul de acţiuni se va efectua prin raportarea anuală a MEN despre executarea ei.

2. Planul de monitorizare include următoarele componente:

a) monitorizarea procesului de implementare a măsurilor prevăzute în Planul de acţiuni în

baza indicatorilor;

b) Impactul (economic, juridic, social etc.) determinat de implementarea planului;

d) Implicarea structurilor responsabile în executarea măsurilor prevăzute;

e) Cheltuielile financiare suportate;

f) Termenele de implementare.

3. Rapoartele anuale privind implementarea măsurilor prevăzute în Planul de acţiune vor

fi elaborate de MEN, în baza rapoartelor prezentate de instituţiile de învăţământ universitar, de asociaţiile studenţeşti şi de alţi actori implicaţi.

4. Activităţile şi măsurile concrete ce urmează a fi întreprinse în vederea realizării obiectivelor propuse sunt descrise în anexă, care este parte integrantă a prezentului Plan de acţiune.

17

PLANUL GENERAL DE ACŢIUNE

Nr.

Măsuri / activităţi

Descrierea măsurii/ activităţii

Indicatori

Instituţii/

Termene

crt.

organizaţii

 

responsabile

I.

DOMENIUL PRIORITAR 1:

 

COMUNICARE ŞI COOPERARE INTERINSTITUŢIONALĂ

 

1.1.

Crearea unei Comisii interinstituţionale, în subordinea MEN, cu atribuţii specifice, în vederea implementării măsurilor prevăzute în prezentul Plan de acţiune.

Din Comisie vor face parte reprezentanţi ai instituţiilor de resort, ai instituţiilor de învăţământ superior, specialişti din domeniul de interes şi reprezentanţi ai societăţii civile.

Comisia interinstituţională pentru realizarea incluziunii în învăţământul terţiar al persoanelor cu dizabilităţi.

Secretariatul General al Guvernului; MEN; MMFPS; ONG-uri.

2013

1.2.

Elaborarea unei metodologii privind implementarea prezentului Plan de acţiune

Elaborarea metodologiei şi a procedurilor-standard.

Metodologia privind implementarea Planului de acţiune al MEN în vederea realizării incluziunii persoanelor cu dizabilităţi în învăţământul superior; Proceduri-standard.

MEN, Membrii

2013

Comisiei

 

interinstituţionale.

1.3.

Întâlniri de lucru ale Comisiei, în scopul planificării şi monitorizării activităţilor /măsurilor prevăzute în Planul de acţiune.

Identificarea problemelor, organizarea dezbaterilor, stabilirea priorităţilor, elaborarea politicilor, strategiilor în vederea prevenirii şi combaterii fenomenelor de discriminare şi realizării incluziunii persoanelor cu dizabilităţi.

Întâlniri de lucru semestriale ale Comisiei interinstituţionale;

MEN,

2013

Membrii Comisiei

2014

interinstituţionale.

2015

2016

Planificări, rapoarte realizate în urma monitorizării activităţii

2017

 

2018

1.4.

Elaborarea şi publicarea de rapoartelor anuale cu privire la stadiul de implementare a Planului de acţiune.

Prezentarea detaliată a măsurilor întreprinse şi a rezultatelor obţinute.

Rapoarte anuale privind implementarea Planului de acţiune (pentru anii:

MEN,

2013

Membrii Comisiei

2014

interinstituţionale.

2015

 

2013, 2014, 2015, 2016, 2017, 2018)

2016

2017

   

2018

II.

DOMENIUL PRIORITAR 2:

 

INFORMARE-DOCUMENTARE-ANALIZĂ

2.1.

Elaborarea unei metodologii de colectare şi analiză a datelor.

Formarea unui grup de lucru care să includă

Metodologia de colectare şi analiză a datelor cu privire la realizarea incluziunii în învăţământul superior a persoanelor cu dizabilităţi.

MEN,

2013

Membrii Comisiei

2014

specialişti şi reprezentanţi ai părţilor interesate.

interinstituţionale.

 

Grupul de lucru va elabora metodologia de colectare şi analiză a datelor

2.2.

Informare cu privire la contextul actual şi la cadrul normativ privind drepturile persoanelor cu

Vor fi analizate recomandările şi reglementările CE, legislaţia naţională în

Sinteza recomandărilor şi reglementărilor CE, a legislaţiei naţionale în vigoare, precum şi a

MEN, Direcţia

2013

Generală pentru

2014

Protecţia

Persoanelor cu

2015

18

Nr.

Măsuri / activităţi

Descrierea măsurii/ activităţii

Indicatori

Instituţii/

Termene

crt.

organizaţii

 

responsabile

 

dizabilităţi de a beneficia de serviciile educative din sistemul de învăţământ terţiar.

vigoare, precum şi jurisprudenţa CEDO.

jurisprudenţei CEDO cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilităţi

Handicap; Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

2016

2017

Sinteza activităţii de informare şi analiza realizată va fi diseminată tuturor părţilor interesate.

2018

2.3.

Analiza situaţiei actuale privind modul în care sunt susţinute persoanele cu dizabilităţi în procesul educaţional, în vederea identificării şi descrierii programelor şi materialelor de studiu ce pot fi accesate şi utilizate în sistemul învăţământului superior.

Vor fi solicitate de la instituţiile de învăţământ superior românesc date privind: nr. studenţilor – persoane cu dizabilităţi; facilităţile oferite acestora:

Bază de date centralizată cu privire la ofertele educaţionale adaptate la cerinţele specifice ale

MEN, Conducătorii instituţiilor de învăţământ superior; Directorii celor 4 Biblioteci Centrale Universitare şi ale altor biblioteci universitare din ţară; Grupul de lucru învestit cu atribuţiile menţionate.

2014

2015

2016

2017

2018

programe de studii adaptate, resurse umane, baza materială; analiza funcţională şi tehnică a materialelor didactice existente şi destinate persoanelor cu dizabilităţi etc.

persoanelor cu dizabilităţi.

2.4.

Colectarea, prelucrarea şi actualizarea datelor privind grupul-ţintă (persoane cu dizabilităţi susceptibile de a beneficia de ofertele educaţionale din sistemul de învăţământ superior)

Vor fi identificate nevoile educaţionale specifice fiecărui tip de handicap (ţinând cont de faptul că nu toate persoanele cu dizabilităţi sunt susceptibile de a face parte din grupul-ţintă al ofertelor educaţionale din învăţământul superior).

Bază de date centralizată cu privire la grupul-ţintă (persoane cu dizabilităţi susceptibile de a beneficia de ofertele educaţionale din sistemul de învăţământ superior)

MEN, Direcţia Generală pentru Protecţia Persoanelor cu Handicap; Institutul Naţional de Statistică; Grupul de lucru învestit cu aceste atribuţii.

2014

2015

2016

2017

2018

2.5.

Informare şi documentare privind bunele practici realizate la nivel european şi naţional în procesul de integrare a persoanelor cu dizabilităţi în sistemul de învăţământ terţiar.

Vor fi identificate şi sistematizate realizările obţinute în cadrul proiectelor-pilot, naţionale şi internaţionale) (de exemplu, Proiectul POSDRU /86/1.2/S/63951 „Dezvoltarea şi implementarea unui program-pilot integrat pentru creşterea accesului la învăţământul superior pentru persoane cu dizabilități”).

Rapoarte de cercetare, benchmarking.

MEN, Grupul de

2013

lucru învestit cu atribuţiile de

informare-

2014

 

2015

documentare-

2016

analiză; managerii proiectelor realizate sau aflate în derulare, care vizează politicile de incluziune a persoanelor cu dizabilităţi; Echipa managerială a proiectului EUPD.

2017

2018

2.6.

Schimb de experienţă la nivel naţional şi internaţional

Organizarea de workshop- uri, seminarii, conferinţe, mobilităţi interne şi externe

workshop-uri, seminarii, conferinţe, mobilităţi

Cadre didactice din cadrul instituţiilor de învăţământ superior

2013

2014

2015

     

2016

 

2017

19

Nr.

Măsuri / activităţi

Descrierea măsurii/ activităţii

Indicatori

Instituţii/

Termene

crt.

organizaţii

 

responsabile

III.

DOMENIUL DE PRIORITATE 3:

 

FORMAREA PERSONALULUI DE SPECIALITATE

3.1.

Elaborarea şi furnizarea unor programe de formare continuă pentru

Organizarea /dezvoltarea unor programe destinate personalului didactic din instituţiile superioare de învăţământ, precum şi partenerilor sociali în educaţie.

Programe de formare continuă pentru mentoratul educaţional

MEN, instituţiile de învăţământ superior, în cadrul unor parteneriate de cercetare/ dezvoltare.

2013

2014

2015

2016

mentoratul educaţional al studenţilor cu dizabilităţi.

al studenţilor cu dizabilităţi.

2017

3.2.

Elaborarea şi furnizarea unor programe de instruire pentru personalul universităţilor (în special mentorilor educaţionali), în vederea utilizării instrumentelor TIC adaptate cerinţelor educaţionale speciale ale persoanelor cu dizabilităţi.

Organizarea /dezvoltarea şi furnizarea unor programe speciale adresate personalului didactic al instituţiilor superioare de învăţământ, precum şi partenerilor sociali în educaţie.

Programe speciale de instruire pentru personalul universităţilor (în special mentorilor educaţionali), în vederea utilizării instrumentelor TIC adaptate cerinţelor educaţionale speciale ale persoanelor cu dizabilităţi

MEN, instituţiile de învăţământ superior, în cadrul unor

2013

2014

2015

2016

parteneriate de cercetare/ dezvoltare.

2017

3.3.

Implementarea de către instituţiile de învăţământ superior a noilor proceduri, metodologii şi instrumente TIC de învăţare şi instruire a persoanelor cu cerinţe educaţionale specifice.

Organizarea în cadrul unor instituţii de învăţământ superior a unor servicii

Proceduri, metodologii şi instrumente TIC de învăţare şi instruire a

MEN, instituţiile de învăţământ superior, în cadrul unor parteneriate de cercetare/ dezvoltare.

2013

2014

2015

2016

educaţionale adaptate pe categorii de dizabilităţi.

persoanelor cu cerinţe educaţionale specifice

2017

3.4.

Organizarea de întruniri, seminarii, conferinţe, workshop-uri, sesiuni de instruire etc. în din învăţământul superior la cerinţele specifice ale persoanelor cu dizabilităţi.

Realizarea schimbului de experienţă / de bune practici în domeniul adaptării serviciilor educaţionale. Publicarea şi popularizarea rezultatelor întrunirilor, workshop-urilor, conferinţelor etc., în vederea generalizării bunelor practici.

Întruniri, seminarii, conferinţe, workshop- uri, sesiuni de instruire etc.

MEN, instituţiile de învăţământ superior, în cadrul unor consorţii şi /sau parteneriate de

2013

2014

2015

2016

Publicaţii colective realizate în baza rezultatelor întrunirilor, workshop-urilor, conferinţelor etc.

2017

cercetare/ dezvoltare.

2018

3.5.

Înfiinţarea, dezvoltarea şi consolidarea unor consorţii, parteneriate şi acorduri de cooperare între universităţi, întreprinderi, centre de cercetare, în vederea utilizării cât mai eficiente a resursei umane la nivel naţional.

Încheierea unor contracte / acorduri bilaterale la nivel naţional şi european, în condiţiile stabilite de legislaţia în vigoare şi convenite de comun acord cu senatele universităţilor vizate.

Consorţii, realizate în baza unor contracte / acorduri bilaterale în vederea dezvoltării ofertelor educaţionale destinate persoanelor cu dizabilităţi.

MEN, Conducerea instituţiilor de învăţământ superior.

2013

2014

2015

 

2016

2017

2018

20

Nr.

Măsuri / activităţi

Descrierea măsurii/ activităţii

Indicatori

Instituţii/

Termene

crt.

organizaţii

 

responsabile

IV.

DOMENIUL DE PRIORITATE 4:

 

ACCESIBILZAREA SERVICIILOR EDUCAŢIONALE

 

4.1.

Monitorizarea instituţiilor de învăţământ superior în vederea prevenirii şi combaterii oricăror forme de discriminare prin neadapatarea sau adaptarea necorespunzătoare a spaţiilor şi a serviciilor educaţionale la cerinţele specifice persoanelor cu dizabilităţi.

Monitorizarea respectării de către instituţiile de învăţământ superior a standardelor tehnice internaţionale în vederea asigurării accesului fizic al persoanelor cu dizabilităţi în instituţiile de învăţământ superior, în biblioteci şi în alte spaţii destinate serviciilor educaţionale şi culturale.

Vizite ale Comisiei interinstituţionale, rapoarte rezultate în urma vizitelor întreprinse.

MEN,

2013

Comisia interinstituţională, parteneri de specialitate, societatea civilă, furnizorii de servicii specializate.

2014

2015

2016

2017

 

2018

4.2.

Dezvoltarea resurselor şi a serviciilor de informare şi documentare adaptate la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi în bibliotecile instituţiilor de învăţământ superior din ţară.

Redefinirea criteriilor şi priorităţilor în politicile de achiziţie practicate de bibliotecile universitare. Orientarea serviciilor de informare şi documentare către valorile şi principiile consacrate privind asigurarea accesului neîngrădit la informaţie a tuturor persoanelor, inclusiv a persoanelor cu dizabilităţi.

Baze de date, colecţii de documente tradiţionale şi electronice, servicii de informare şi documentare adaptate la cerinţele specifice ale persoanelor cu dizabilităţii

MEN; Bibliotecile Centrale Universitare (din Bucureşti, Iaşi, Cluj- Napoca şi Timişoara), bibliotecile universitare.

2013

2014

2015

2016

2017

2018

4.3.

Elaborarea şi adoptarea unor acte normative în vederea egalizării şanselor şi asigurarea accesului la ofertele

Elaborarea unor propuneri de acte normative în care să fie prevăzute măsuri pozitive precum: scutirea persoanelor cu dizabilităţi cu nevoi speciale, încadrate în categoriile de handicap grav accentuat şi mediu, de la plata taxelor de admitere şi a taxelor de studii; acordarea de locuri bugetate garantate, în condiţiile legii. Se va proceda conform prevederilor art. 205 alin. (5)-(6) din LEN nr. 1/2011, instituţiile de învăţământ superior urmând să acorde persoanelor cu dizabilităţi un număr de locuri bugetate garantate, conform cifrei de şcolarizare aprobate de MEN, în condiţiile legii.

HG privind aprobarea cifrelor de şcolarizare pentru învăţământul preuniversitar şi superior de stat în anul şcolar/ universitar 2013-2014, în care să se prevadă, în mod distinct, numărul de locuri cu finanţare totală alocate persoanelor cu dizabilităţi din bugetul MEN;

Ordin MEN privind Cadrul general de organizare şi desfăşurare a admiterii în ciclurile de studii universitare de licenţă, de master şi de doctorat pentru anul universitar

Guvernul României; MEN; Conducerea instituţiilor de învăţământ superior,

2013/2014

2014/2015

2015/2016

2016/2017

educaţionale din învăţământul superior românesc pentru persoanele cu dizabilităţi.

societatea civilă, alte părţi interesate.

2017/2018

20132014.

21

Nr.

Măsuri / activităţi

 

Descrierea măsurii/ activităţii

Indicatori

Instituţii/

Termene

crt.

organizaţii

 

responsabile

4.4.

Egalizarea şanselor în vederea asigurării accesului la ofertele educaţionale din învăţământul superior românesc pentru persoanele cu dizabilităţi, prin iniţierea unor măsuri pozitive.

Vor fi întreprinse măsurile necesare pentru a asigura accesul persoanelor cu dizabilităţi la mediul fizic, informaţional şi comunicaţional, prin dezvoltarea/ achiziţionarea mijloacelor şi tehnologiilor asistive necesare; prin formarea şi angajarea în sistemul educaţional a cadrelor didactice cu pregătire specială, inclusiv

Tehnologii asistive

Guvernul României; MEN; Conducerea instituţiilor de

2013/2014

achiziţionate;

2014/2015

Posturi noi, prevăzute în statele de funcţiuni ale instituţiilor de învăţământ superior, pentru cadrele didactice cu pregătire specială, precum şi cu cadre didactice din rândurile persoanelor cu dizabilităţi, care dispun de pregătirea necesară

2015/2016

2016/2017

învăţământ superior, societatea civilă, alte părţi interesate.

2017/2018

 

a

profesorilor cu

în vederea utilizării metodelor, tehnicilor şi tehnologiilor adaptate la cerinţele educaţionale ale persoanelor cu dizabilităţi;

locuri bugetate garantate în instituţiile de învăţământ superior pentru persoanele cu dizabilităţi, în conformitate cu cifra de

dizabilităţi, cu competenţe şi abilităţi necesare pentru utilizarea metodelor, tehnicilor şi materialelor educaţionale potrivite pentru formarea profesională a persoanelor cu dizabilităţi, a mijloacelor şi formatelor

augmentative şi alternative de comunicare, precum şi

a

tehnologiilor

educaţionale adaptate cerinţelor persoanelor cu

şcolarizare aprobată anual de către MECTS.

dizabilităţi

4.5.

Egalizarea şanselor prin adaptarea programelor de studii la cerinţele educaţionale speciale şi prin alte măsuri pozitive destinate studenţilor persoane cu dizabilităţi din învăţământul universitar.

Vor fi luate măsurile necesare pentru ca studenţii persoane cu dizabilităţi din instituţiile de învăţământ superior să beneficieze de burse de studii; de consiliere psiho- pedagogică de specialitate, de sisteme flexibile de evaluare a cunoştinţelor, adaptate la cerinţele educaţionale speciale, de stagii de practică etc. Aceste măsuri au în vedere practicarea, în cazul studenţilor cu dizabilităţi,

Regulamente ale instituţiilor de învăţământ superior adaptate la cerinţele educaţionale speciale ale persoanelor cu dizabilităţi, prin care să se garanteze dreptul studenţilor cu nevoi speciale de a reprograma examenele, fără a fi obligaţi la plata unor taxe suplimentare sau fără a fi consideraţi restanţieri.

Guvernul României; MEN; Conducerea instituţiilor de învăţământ superior.

2013/2014

2014/2015

2015/2016

2016/2017

 

2017/2018

 

a

unor proceduri speciale/

 

distincte de distribuire a burselor, având în vedere că ceilalţi studenţi, pe parcursul anilor de studii, intră în competiţie pentru obţinerea unei burse (în

funcţie de media obţinută la examene).

22

Nr.

Măsuri / activităţi

Descrierea măsurii/ activităţii

Indicatori

Instituţii/

Termene

crt.

organizaţii

 

responsabile

V.

DOMENIUL DE PRIORITATE 5:

 

DEZVOLTAREA BAZEI MATERIALE, ATRAGEREA DE FONDURI

 

5.1.

Dezvoltarea strategiei de cooptare a partenerilor instituţionali şi a părţilor interesate în vederea atragerii de fonduri externe nerambursabile, destinate susţinerii persoanelor cu handicap în procesul educaţional.

Elaborarea de proiecte pentru atragerea fondurilor europene nerambursabile

Proiecte finanţate din fondurile structurale

MEN, Membrii Comisiei interinstituţionale, instituţii de învăţământ superior; echipe de cercetare; parteneri interni şi externi, societatea civilă (prin ONG- uri) alte părţi interesate

2013

2014

 

2015

 

2016

2017

2018

5.2.

Dezvoltarea şi implementarea soluţiilor/instrumentelor software pentru îmbunătăţirea proceselor şi activităţilor educaţionale destinate persoanelor cu dizabilităţi.

Achiziţionarea şi implementarea unor aplicaţii de conversie a materialului didactic tradiţional în formate adecvate instruirii acestora.

Soluţii / instrumente software şi alte tehnologii asistive, adaptate la cerinţele speciale ale personelor cu dizabilităţi

MEN, Membrii

2013

Comisiei

2014

interinstituţionale.

2015

2016

2017

 

2018

5.2.

Introducerea/extinderea utilizării TIC în activităţile de predare/învăţare, management şi planificare în învăţământul superior.

Dezvoltarea şi implementarea soluţiilor de tip e-Learning şi adaptarea acestora la cerinţele educaţionale speciale ale persoanelor cu dizabilităţi.

Platforme e-Learning adaptate la cerinţele educaţionale a persoanelor cu duzabilităţi.

MEN, Membrii

2013

Comisiei

2014

interinstituţionale.

2015

2016

2017

 

2018

5.3.

Dezvoltarea, actualizarea şi îmbunătăţirea managementului bazelor de baze relevante, asigurarea interoperativităţii, compatibilităţii şi partajării acestora, în vederea îmbunătăţirii calităţii ofertelor educaţionale accesibile persoanelor cu dizabilităţi

Crearea unui portal specializat, prin care să se realizeze interconectarea bazelor de date relevante din cadrul sistemului de predare, învăţare şi evaluare, adaptat la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi.

Portal specializat realizat prin interconectarea bazelor de date relevante din cadrul sistemului de predare, învăţare şi evaluare, adaptat la necesităţile persoanelor cu dizabilităţi.

MEN Membrii Comisiei interinstituţionale, partenerii instituţionali, furnizori de servicii şi tehnologii informatice.

2013

2014

2015

2016

2017

2018

VI.

DOMENIUL DE PRIORITATE 6:

 

INTEGRAREA PERSOANELOR CU DIZABILITĂŢI

6.1.

Realizarea unei strategii în vederea extinderii oportunităţilor de învăţare şi facilitarea accesului la învăţământul superior a persoanelor cu dizabilităţi.

Acordarea de stimulente financiare (subvenţii, burse de merit /de excelenţă, premii), pentru persoanele cu dizabilitati din grupul ţintă.

Strategia MEN privind extinderea oportunităţilor de învăţare şi facilitarea accesului la învăţământul superior a persoanelor cu dizabilităţi.

MEN, Membrii

2013

Comisiei

2014

interinstituţionale.

2015

2016

2017

 

2018

23

Nr.

Măsuri / activităţi

Descrierea măsurii/ activităţii

Indicatori

Instituţii/

Termene

crt.

organizaţii

 

responsabile

6.2.

Dezvoltarea unor servicii de sprijin şi consiliere în carieră adaptate la cerinţele specifice persoanelor cu dizabilităţi

Dezvoltarea serviciilor în funcţie de tipul de dizabilitate şi de cerinţele educaţionale individuale ale persoanelor cu dizabilităţi.

Servicii de sprijin şi consiliere în carieră adaptate la cerinţele specifice persoanelor cu dizabilităţi

MEN, Conducerea

2013

instituţiilor de

2014

învăţământ superior

2015

2016

2017

     

2018

6.3.

Cooptarea şi integrarea persoanelor cu dizabilităţi în activităţile de promovare şi implementare a modelului incluziv în învăţământul superior.

Recrutarea în învăţământul superior incluziv a persoanelor cu dizabilităţi, care au absolvit studiile universitare, în funcţie de posibilităţile acestora şi de specificul fiecărui tip de handicap.

Locuri de muncă în sistemul de învăţământ superior, garantate în baza Legii 448/2006, republicată.

MEN, Conducerea instituţiilor de învăţământ superior, partenerii instituţionali, societatea civilă.

2013

2014

2015

2016

2017

   

2018

6.4.

Organizarea unor campanii de promovare a principiului incluziunii sociale, în vederea facilitării accesului la învăţământul superior a persoanelor cu dizabilităţi şi îmbunătăţirii inserţiei acestora în câmpul muncii, după absolvirea programelor de studii universitare.

Acţiuni de promovare a modelului social incluziv, a politicilor europene şi a legislaţiei naţionale privind incluziunea socială, culturală şi politică a persoanelor cu dizabilităţi.

Portale destinate persoanelor cu dizabilităţi, care să conţină informaţii cu privire la ofertele educaţionale; oferte de locuri de muncă, târgul forţei de muncă etc. pentru persoanele cu dizabilităţi;

Campanii de

MEN, Conducerea instituţiilor de învăţământ superior, partenerii instituţionali, societatea civilă,

2013

2014

2015

2016

2017

parteneri din mass- media.

2018

 

publicitate.

VII.

DOMENIUL DE PRIORITATE 7:

 

STANDARDE DE CALITATE

7.1.

Definirea unor criterii / indicatori de calitate specifici, care să abordeze problema asigurării calităţii din perspectiva implementării politicilor incluzive în instituţiile de învăţământ superior

Elaborarea şi aplicarea unor instrumente specifice de evaluare a calităţii la nivel instituţional şi la nivel de program de studii, includerea indicatorilor de referinţă în Metodologia ARACIS

Standarde de calitate adaptate la cerinţele impuse de necesitatea adaptării serviciilor educaţionale din învăţământul superior românesc la modelul european al educaţiei incluzive.

MEN, ARACIS,

2014

ANC

2015

2016

2017

2018

7.2.

Elaborarea unor studii privind corelarea competenţelor dobândite de persoanele cu dizabilităţi în cadrul programelor de studii universitare cu cerinţele pieţei muncii, în vederea îmbunătăţirii inserţiei, după absolvire, în câmpul muncii.

Realizarea unor proiecte de cercetare în vederea identificării modalităţilor de adaptare a programelor de studii universitare la cerinţele pieţei muncii, chestionarea angajatorilor în vederea găsirii unor noi pârghii care să faciliteze punerea în aplicare a politicilor europene şi a legislaţiei naţionale cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilităţi.

Studii privind corelarea competenţelor dobândite de persoanele cu dizabilităţi în cadrul programelor de studii universitare cu cerinţele pieţei muncii

MEN, ARACIS,

2013

ANC

2014

2015

2016

2017

24

Nr.

Măsuri / activităţi

Descrierea măsurii/ activităţii

Indicatori

Instituţii/

Termene

crt.

organizaţii

 

responsabile

7.3.

Schimbul de bune practici în vederea îmbunătăţirii serviciilor educaţionale din învăţământul superior românesc adaptate la cerinţele educaţionale ale persoanelor cu dizabilităţi.

Elaborarea unui cod de bune practici privind adaptarea sistemului de învăţământ românesc la modelul european al educaţiei incluzive.

Cod de bune practici privind adaptarea sistemului de învăţământ românesc la modelul european al educaţiei incluzive.

MEN, ARACIS,

2013

ANC

2014

2015

2016

2017

VIII

DOMENIUL DE PRIORITATE 8:

 

SENSIBILZAREA OPINIEI PUBLICE

8.1.

Promovarea serviciilor educaţionale incluzive accesibile persoanelor cu dizabilităţi.

Diseminarea informaţiilor privind ofertele educaţionale incluzive către publicul ţintă (elevi de liceu cu dizabilităţi, persoane adulte care vor -şi continue studiile, membrii familiilor persoanelor cu dizabilităţi etc.).

Baze de date, portaluri specializate, RNCIS, paginile web ale

MEN, instituţiile de învăţământ superior; parteneri mass-

2013

2014

2015

2016

 

instituţiilor de învăţământ superior

media, societatea civilă.

2017

8.2.

Realizarea unui portal naţional de promovare a modelului şi a strategiilor

Portalul va cuprinde legislaţia relevantă, bune practici, metodologii, ghiduri, o „bursă” a iniţiativelor în domeniul incluziunii, în scopul încurajării parteneriatelor.

Portalul naţional de promovare a modelului şi a strategiilor

MEN, Parteneri

2013

mass-media,

2014

societatea civilă.

   

2015

2016

incluzive în învăţământul superior.

incluzive în învăţământul superior.

2017

8.3.

Adoptarea şi aplicarea unui cod etic privind administrarea optimă şi transparentă a fondurilor destinate persoanelor cu dizabilităţi, în vederea susţinerii educaţiei incluzive în învăţământul superior.

Cod etic va fi elaborat prin consultarea tuturor părţilor interesate şi a opiniei publice, în baza principiilor consacrate şi a legislaţiei în vigoare privind liberul acces la informaţie şi transparenţa deciziilor publice.

Cod etic privind transparenţa actului de gestionare a fondurilor destinate persoanelor cu dizabilităţi, în vederea susţinerii educaţiei incluzive în învăţământul superior.

MEN, membrii comunităţii academice din instituţiile de învăţământ superior; Membrii Comisiei interinstituţionale; societatea civilă.

2013

2014

2015

2016

2017

8.4.

Sensibilizarea societăţii civile şi încurajarea participării asociaţiilor de voluntariat la îmbunătăţirea accesului persoanelor cu dizabilităţi la învăţământul superior.

Organizarea de seminarii, simpozioane, workshop- uri, conferinţe de presă etc. pentru promovarea incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi

Seminarii, simpozioane, workshop-uri, conferinţe de presă, alte evenimente ştiinţifice şi culturale dedicate promovării valorilor incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi.

MEN, instituţii de învăţământ superior, parteneri instituţionali, ONG- uri, maas-media, alte grupuri de interes.

2013

2014

2015

2016

2017

25

Faţă de cele prezentate mai sus, supunem avizării proiectul de Hotărâre de Guvern pentru aprobarea Planului de acţiune al Ministerului Educaţiei Naţionale privind promovarea educaţiei incluzive prin asigurarea accesului la învăţământul superior al persoanelor cu dizabilităţi pentru perioada 2013-2018.

MINISTRUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE Remus PRICOPIE

MINISTRUL FINANŢELOR PUBLICE

Daniel CHIŢOIU

MINISTRUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI PERSOANELOR VÂRSTNICE

Mariana CÂMPEANU

MINISTRUL JUSTIŢIEI

26

SECRETAR DE STAT Gigel PARASCHIV

SECRETAR GENERAL Gabriel LEAHU

DIRECŢIA GENERALĂ ECONOMIC, FINANŢE, RESURSE UMANE Director General Mihai PĂUNICĂ

DIRECŢIA GENERALĂ JURIDICĂ Director General Vasilica Cristina ICOCIU

DIRECŢIA GENERALĂ ÎNVĂŢĂMÂNT SUPERIOR Direcţia Strategii de Finanţare Instituţională

Director General Ştefan Ioan GROZA

Director Nicolae BURNETE

Unitatea de Implementare a Proiectelor Finanţate din Fonduri Structurale Director General Adjunct, Liviu Ionuţ POPESCU

Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Director General, Laura Elena MARINAŞ

Manager Proiect, Andrei Bogdan LINU

Aviz de legalitate,

27

NOTĂ DE FUNDAMENTARE

Secţiunea 1 Titlul proiectului de act normativ

HOTĂRÂRE DE GUVERN

pentru aprobarea Planului de acţiune al Ministerului Educaţiei Naţionale privind promovarea educaţiei incluzive prin asigurarea accesului la învăţământul superior al persoanelor cu dizabilităţi perioada 2013-2018

Secţiunea 2 Motivul emiterii actului normativ

2.1. Descrierea situaţiei actuale

Conform Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, „Uniunea recunoaşte şi respectă dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de măsuri care să le asigure autonomia, integrarea socială şi profesională, precum şi participarea la viaţa comunităţii”.

Articolul 50 din Constituţia României prevede: „Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor.”

Persoanele cu handicap beneficiază de prevederile Legii nr. 448/2006, republicată, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cadrul legislativ naţional fiind elaborat în conformitate cu principiile şi obiectivele asumate la nivel european.

Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap (ANPH) a elaborat Strategia Naţională 2006-2013 privind protecţia, integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap din România. Scopul acestei strategii este asigurarea exercitării totale a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor cu handicap, în vederea creşterii calităţii vieţii acestora.

Legislaţia internaţională şi naţională din ultimele decenii a contribuit la afirmarea unei noi viziuni asupra educaţiei, potrivit căreia educaţia nu mai este considerată un privilegiu pe care îl au doar unele persoane, ci un drept al tuturor. În acest context, problematica persoanelor cu dizabilităţi este abordată din perspectiva modelului social al dizabilităţii, având drept reper Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi principiile eticii şi solidarităţii sociale, prin care sunt recunoscute drepturile tuturor persoanelor de a participa la viaţa socială în mod egal şi deplin.

Valorile modelului social incluziv au fost transpuse în politicile şi recomandările elaborate la nivelul Uniunii Europene, care vizează drepturile persoanelor cu dizabilităţi: Recomandarea Rec(2006)5 a Comitetului de Miniştri către Statele membre ale Consiliului Europei cu privire la Planul de Acţiune pentru promovarea drepturilor şi a deplinei participări a persoanelor cu dizabilităţi în societate: îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor cu dizabilităţi în Europa 2006- 2015; Rezoluţia Consiliului Uniunii Europene nr. 2003/C134/04 referitoare la oportunităţile egale pentru elevii şi studenţii cu dizabilităţi la educaţie şi formare profesională (5 mai 2003);

Decizia Consiliului Uniunii Europene din 26 noiembrie 2009 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi; Rezoluţia Consiliului Uniunii Europene şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre, reuniţi în cadrul Consiliului, privind un nou cadru european pentru persoanele cu

28

handicap; Strategia europeană pentru persoanele cu handicap 2010-2020: „Reînnoirea angajamentului pentru o Europă fără bariere”, adoptată de Comisia Europeană; Avizul Comitetului Economic şi Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor – Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu dizabilităţi: un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere, adoptată la 21 şi 22 septembrie 2011.

Luând în considerare Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere, care pune în valoare potenţialul unor documente fundamentale precum Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi al Convenţiei Naţiunilor Unite, utilizând instrumentele Strategiei „Europa 2020”, se impune iniţierea unui proces de consolidare a poziţiei persoanelor cu dizabilităţi, astfel încât să se realizeze incluziunea acestora în toate activităţile sociale, în condiţii de egalitate cu ceilalţi.

Principalele acţiuni strategice vizează: iniţiativa privind accesibilitatea tuturor bunurilor şi serviciilor pentru persoanele cu handicap, participarea acestora la viaţa cetăţenească, finanţarea programelor destinate persoanelor cu handicap, sensibilizarea opiniei publice cu privire la handicap şi accesibilitate, consolidarea cooperării între statele membre, colectarea şi monitorizarea datelor.

Un pas important în afirmarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi la nivel naţional îl constituie Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată de ONU la 13 decembrie 2006. Prin acest act legislativ statul român şi-a asumat o serie de responsabilităţi faţă de persoanele cu dizabilităţi, printre care un loc important îl ocupă dreptul la educaţie.

Printre principiile diriguitoare, enunţate la art. 3 din Legea nr. 1/2011 (Legea Educaţiei Naţionale - LEN), care au relevanţă deosebită pentru realizarea educaţiei incluzive, se enumără:

- principiul echităţii — în baza căruia accesul la învăţare se realizează fără discriminare; - principiul calităţii — în baza căruia activităţile de învăţământ se raportează la standarde de referinţă şi la bune practici naţionale şi internaţionale; - principiul relevanţei — în baza căruia educaţia răspunde nevoilor de dezvoltare personală şi social-economice; - principiul asigurării egalităţii de şanse; - principiul incluziunii sociale; - principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia.

Principiile mai sus enunţate sunt în consens cu recomandările CE privind promovarea unui învăţământ favorabil incluziunii şi cu Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, cu condiţia ca acestea să fie înţelese şi aplicate în modul corespunzător.

În virtutea prevederilor art. 2 al Convenţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, ratificată de statul român prin Legea nr. 221/2010, refuzul de a asigura o adaptare rezonabilă sau tratarea identică a unor persoane aflate în situaţii diferite, fără vreo justificare obiectivă, reprezintă o formă de discriminare pe criterii de dizabilitate.

Luând în considerare acest aspect definitoriu, se impune reconsiderarea principiului echităţii în vederea realizării accesului la învăţare fără discriminare, pornind de la ideea că, în cazul unor persoane care sunt în situaţii diferite, este necesar ca, înainte de toate, să se asigure egalizarea şanselor prin măsuri pozitive, menite să reducă discrepanţele.

În acest sens, la Parlamentul European a fost luată în dezbatere o petiţie înaintată de către Forumul european al persoanelor cu handicap, cu sprijinul a 1,3 milioane de cetăţeni din diferite state membre UE. Petiţia arată faptul că directiva UE pentru combaterea discriminării, propusă de Comisie, nu abordează adecvat nevoile specifice ale persoanelor cu handicap şi

29

cere o lege specifică în acest domeniu. Aceeaşi situaţie se remarcă şi în cazul legislaţiei româneşti care abordează problemele persoanelor cu dizabilităţi. Astfel, la alin. (5) art. 205 din Legea nr. 1/2011, este prevăzut: „Instituţiile de învăţământ superior pot acorda, în afara cifrei de şcolarizare aprobate, cel puţin un loc pentru studii gratuite absolvenţilor cu diplomă de bacalaureat proveniţi din centre de plasament, în condiţiile stabilite de senatul universitar”. La alin. (6) al aceluiaşi articol, se specifică:

„Candidaţii proveniţi din medii cu risc socioeconomic ridicat sau marginalizate din punct de vedere social – romi, absolvenţi ai liceelor din mediul rural sau din oraşe cu mai puţin de 10.000 de locuitori – pot beneficia de un număr de locuri bugetate garantate, în condiţiile legii”.

Deşi persoanele cu dizabilităţi se încadrează în categoria mai largă a persoanelor cu risc socioeconomic ridicat sau marginalizate din punct de vedere social, textul de lege citat, prin referirea strictă la „romi, absolvenţi ai liceelor din mediul rural sau din oraşe cu mai puţin de 10.000 de locuitori”, practic, exclude persoanele cu dizabilităţi din categoria persoanelor care ar putea beneficia, de altfel, în mod justificat, de aceleaşi facilităţi.

Drept consecinţă, persoanele cu dizabilităţi, care au absolvit liceul cu diplomă de bacalaureat sau diplomă echivalentă cu aceasta şi care doresc să-şi continue studiile în instituţiile de învăţământ superior, pot intra în competiţia pentru un loc bugetat în condiţii egale cu ceilalţi candidaţi. Raportat la modelul incluziunii sociale promovat prin actualele politici şi strategii europene, asumate prin legislaţia specifică de către statul român, o astfel de abordare a principiului egalităţii şanselor se prezintă ca o formă de discriminare indirectă la adresa persoanelor cu dizabilităţi, dat fiind faptul că prevederile legale menţionate tratează în mod egal persoane care nu se află în condiţii de egalitate, creând astfel premizele marginalizării şi excluderii acestei categorii sociale vulnerabile.

Astfel, conform H.G. nr. 549/2012 privind aprobarea cifrelor de şcolarizare pentru învăţământul preuniversitar şi superior de stat în anul şcolar / universitar 2012-2013, la capitolul VIII, numărul de locuri pentru învăţământul superior este distribuit în felul următor:

1. studii universitare de licenţă (anul I) – 62.400 locuri

2. studii universitare de master 35.600 locuri

3. studii universitare de doctorat 3.000 locuri

4. rezidenţiat – 4.000 locuri.

La Pct. IX al H.G. nr. 549/2012, este prevăzut numărul de locuri cu finanţare totală sau parţială din bugetul MEN pentru tinerii de origine română din R. Moldova, ţări învecinate şi diaspora, iar la Pct. X – numărul de locuri cu finanţare totală sau parţială din bugetul MEN pentru cetăţenii străini, conform documentelor bilaterale de cooperare internaţională şi a unor oferte unilaterale ale statului român. Aceeaşi situaţie se constata şi la analiza Cadrului general de organizare şi desfăşurare a admiterii în ciclurile de studii universitare de licenţă, de master şi de doctorat pentru anul universitar 20122013, aprobat prin Ordinul MECTS nr. 3313/2012, care nu prevede pentru persoanele cu dizabilităţi scutiri de la plata taxelor de înscriere la concursurile de admitere în învăţământul superior şi nici gratuitate la cazare în cămine şi internate, de aceste facilităţi bucurându-se doar copii personalului didactic aflat în activitate (art. 11, alin. (3)).

Potrivit datelor statistice, din cauza ratei ridicate a abandonului şcolar timpuriu, persoanele cu dizabilităţi, cu handicap grav, accentuat şi mediu, în comparaţie cu ceilalţi membri ai comunităţii, au doar 50% şanse de a ajunge în învăţământul superior. De asemenea, conform datelor prelucrate la 30 iunie 2010, în România, numărul total de persoane cu handicap era de 693.207, în creştere faţă de statisticile precedente. Din acest procent doar 3% au şansa de a face un liceu sau o facultate.

Având în vedere existenţa unei corelări strânse între educaţie şi găsirea unui loc de muncă,

30

este evident că participarea scăzută a persoanelor cu dizabilităţi la învăţământul superior a influenţat negativ inserţia acestei categorii pe piaţa forţei de muncă, ceea ce conduce la inegalităţi în materie de venituri, la sărăcie, precum şi la izolare şi excludere socială. Drept consecinţă, marea majoritate a persoanelor cu dizabilităţi (cu handicap grav, accentuat şi mediu) din România rămâne, pentru tot restul vieţii, dependentă de serviciile sociale acordate de stat, situaţie ce generează costuri şi cheltuieli publice suplimentare.

În aceste circumstanţe, persoanele cu dizabilităţi încadrate în categoriile de handicap grav, accentuat şi mediu, care se confruntă nu doar cu probleme ce ţin de dizabilitate, ci şi cu probleme de natură financiară, fiind nevoite să suporte costuri suplimentare pentru tratament, extrem de împovărătoare pentru familiile lor, nu-şi pot permite să plătească taxele de admitere

la

facultate şi nici taxele de studii, pentru a urma o formă de învăţământ universitar.

În aceste împrejurări, persoanele cu dizabilităţi percep politicile educaţionale ale statului român ca fiind în contradicţie cu actualele valori sociale europene care promovează incluziunea prin educaţie; cu normele legislative în vigoare şi cu obligaţiile asumate de statul român în urma ratificării Convenţiei Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, care, nefiind puse în aplicare prin măsuri concrete, rămân în registrul pur formal, declarativ.

Percepţia persoanelor cu dizabilităţi ca fiind expuse unei duble discriminări se datorează şi faptului că, în anumite situaţii, statul român acordă facilităţi doar anumitor categorii sociale vulnerabile, aşa cum se întâmplă în cazul candidaţilor la admitere în instituţiile superioare de învăţământ de etnie romă, care, spre deosebire de persoanele cu dizabilităţi, beneficiază, de mai bine de un deceniu, de locuri bugetate garantate şi de alte gratuităţi la serviciile din sistemul de învăţământ superior de stat, în timp ce pentru persoanele cu dizabilităţi, încadrate în categoriile de handicap grav, accentuat şi mediu, nu sunt asigurate şanse egale.

Criza economică şi financiară mondială poate avea consecinţe pe termen lung asupra dezvoltării şi ocupării forţei de muncă în UE, iar persoanele cu dizabilităţi încadrate în categoria de handicap grav şi accentuat, datorită barierelor fizice care le complică viaţa, fac parte din categoria cea mai afectată, astfel încât nevoia de a acţiona este şi mai urgentă. Drept urmare, în vederea promovării politicilor de coeziune şi incluziune socială activă, este necesară dezvoltarea unor servicii educaţionale coerente, care să aibă în vedere îmbunătăţirea calităţii şi din perspectiva adaptării programelor de studii de nivel terţiar la cerinţele educaţionale speciale ale persoanelor cu dizabilităţi încadrate în categoriile de handicap grav, accentuat şi mediu, menite să contribuie la incluziunea activă şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor cu dizabilităţii.

2.2. Schimbări preconizate

Scopul Planului de acţiune al MEN privind promovarea educaţiei incluzive prin asigurarea accesului la învăţământul superior al persoanelor cu dizabilităţi constă în prevenirea

marginalizării şi excluziunii instituţionale şi sociale a persoanelor cu handicap grav, accentuat

şi

mediu, în asigurarea accesului acestora la serviciile educaţionale de toate nivelurile, oferite

de societate. De asemenea, scopul prezentului Plan de acţiune vizează asigurarea egalităţii de şanse a persoanelor cu dizabilităţi, încadrate în categoriile de handicap grav, accentuat şi mediu, stimularea participării la viaţa economică, sociala, educaţională, culturală şi politică a societăţii.

Obiectivul general al Planului de acţiune constă în adaptarea sistemului românesc de educaţie

a

persoanelor cu dizabilităţi la standardele europene şi internaţionale, în vederea asigurării

incluziunii educaţionale şi creşterea participării persoanelor cu nevoi speciale la viaţa socială, în acord cu drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.

Obiectivele specifice ale Planului de acţiune sunt:

 

a) Prevenire: întărirea eforturilor de prevenire a discriminării pe criterii de dizabilitate şi

31

combaterea fenomenelor de marginalizare şi excludere a persoanelor cu nevoi speciale de la serviciile educaţionale din sistemul de învăţământ universitar /terţiar.

b) Integrarea prin educaţie, realizarea incluziunii persoanelor cu dizabilităţi cu nevoi

speciale prin sporirea potenţialului de dezvoltare intelectuală şi socială.

c) Egalizarea şanselor prin crearea oportunităţilor de acces, participare şi realizare în plan profesional a persoanelor cu dizabilităţi cu handicap grav, accentuat şi mediu prin intermediul serviciilor educaţionale publice şi private, la toate nivelurile.

d) Accesibilizarea spaţiilor de studii, a serviciilor de informare şi documentare, a

tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor, inclusiv a sistemelor informatice ş.a.

e) Protecţie: intensificarea protecţiei împotriva discriminării prin promovarea de practici preferenţiale pentru categoriile de persoane cu dizabilităţi cu handicap grav, accentuat şi mediu, demonstrând astfel un angajament real faţă de această categorie socială vulnerabilă şi aplicarea eficace a obligaţiilor asumate de UE şi de către statul român în temeiul Convenţiei ONU.

Principalele măsuri şi acţiuni prevăzute în Planul de acţiune al MEN privind promovarea educaţiei incluzive prin asigurarea accesului la învăţământul superior al persoanelor cu dizabilităţi pentru perioada 2013-2018, vizează următoarele domenii prioritare:

9. Comunicare şi cooperare inter-instituţională

10. Informare-documentare-analiză

11. Formarea personalului de specialitate

12. Accesibilizarea serviciilor educaţionale

13. Dezvoltarea bazei materiale, atragerea de fonduri

14. Integrarea persoanelor cu dizabilităţi

15. Standarde de calitate, cod de bune practici

16. Sensibilizarea opiniei publice

În virtutea domeniilor prioritare enunţate, pentru a sprijini persoanele cu dizabilităţi cu nevoi speciale în exercitarea dreptului la educaţie, statul român, prin măsurile prevăzute în prezentul Plan de acţiune, îşi asumă obligaţiile de a asigura accesul persoanelor cu handicap grav, accentuat şi mediu la mediul fizic, informaţional şi comunicaţional, prin dezvoltarea, mijloacelor şi tehnologiilor asistive necesare; de a forma şi angaja în sistemul educaţional de la toate nivelurile cadre didactice cu pregătire specială, inclusiv a profesorilor cu dizabilităţi, calificaţi în limbajul mimico-gestual şi/sau Braille, care să aibă competenţele şi abilităţile necesare pentru utilizarea metodelor, tehnicilor şi materialelor educaţionale potrivite pentru formarea profesională a persoanelor cu dizabilităţi, a mijloacelor şi formatelor augmentative şi alternative de comunicare, precum şi a tehnologiilor educaţionale adaptate cerinţelor speciale ale persoanelor cu handicap.

Având în vedere că persoanele cu dizabilităţi cu nevoi speciale, pe lângă greutăţile de ordin financiar, se confruntă şi cu probleme legate de sănătate, care reprezintă un impediment în plus în accederea acestora la învăţământul superior, se impune adoptarea de urgenţă a unor măsuri pozitive, în vederea facilitării accesului la formele de învăţământ terţiar.

Luând măsurile pozitive aplicate faţă de persoanele de etnie romă ca exemplu de bună practică, se impune extinderea facilităţii de a beneficia de locuri bugetate garantate în învăţământul superior, precum şi scutirea de la taxele de admitere, şi asupra persoanelor cu dizabilităţi. O astfel de măsură de protecţie este în concordanţă cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000, republicată, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, în care se precizează: „Măsurile luate de autorităţile publice sau de persoanele juridice de drept privat în favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunităţi, vizând asigurarea dezvoltării lor fireşti şi realizarea efectivă a egalităţii de şanse a acestora în raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi, precum şi măsurile pozitive

32

ce vizează protecţia grupurilor defavorizate nu constituie discriminare”.

În acord cu actualele principii şi politici europene, prezentul Plan de acţiune propune implementarea unor măsuri concrete, care vizează ameliorarea vieţii persoanelor cu handicap grav, accentuat şi mediu, precum şi realizarea unor beneficii în plan social şi economic, fără a împovăra inutil sistemul de asistenţă socială şi bugetul de stat.

3. Alte informaţii Nu este cazul.

 

Secţiunea 3 Impactul socio-economic al proiectului de act normativ

3.1.

Impact macro-economic

Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit pentru

o

Europă fără bariere reînnoieşte angajamentul UE de a îmbunătăţi situaţia europenilor cu

handicap, completând şi sprijinind acţiunile statelor membre, care sunt principalele responsabile de politicile în acest domeniu. Potrivit Comisiei Europene (COM), implementarea unor astfel de măsuri în Europa va avea un efect benefic şi asupra economiei europene.

3.2.

Impact asupra mediului de afaceri

Abordând problema privind crearea unei Europe fără obstacole, Comisia Europeană a subliniat că „eliminarea obstacolelor nu este numai o îndatorire societală, ci poate crea, de asemenea, noi oportunităţi de piaţă”.

Astfel, potrivit unor studii efectuate la nivel european, măsurile de accesibilizare a serviciilor pentru persoanele cu dizabilităţi ar putea genera beneficii societale considerabile, întrucât acestea ar putea lărgi, de exemplu, piaţa UE a echipamentelor şi a serviciilor asistate, a cărei valoare anuală este deja estimată la peste 30 de miliarde €. În acest sens, Comisia şi-a propus să analizeze aceste oportunităţi şi să elaboreze un „Act european privind accesibilitatea”, care

vizeze dezvoltarea unei pieţe unice a produselor şi a serviciilor accesibile.

3.3.

Impact social

Criza financiară şi economică mondială şi disponibilizările masive au impus evaluarea eficienţei măsurilor active de promovare a inserţiei sociale. Guvernul susţine dezvoltarea serviciilor educaţionale de nivel terţiar pentru persoanele cu dizabilităţi, având în vedere faptul că va contribui, pe termen mediu, la reglarea a cel puţin trei mari dezechilibre pe piaţa muncii:

şomajul, instabilitatea ocupării şi excluziunea socială a forţei de muncă neocupate. Astfel, în mod direct, prezentul Plan de acţiune va avea o contribuţie esenţială la ameliorarea problematicii sărăciei.

Prezentul proiect de act normativ are impact asupra formarii aptitudinilor individuale ale persoanelor cu dizabilităţi încadrate în categoriile de handicap grav, accentuat şi mediu, prin intermediul învăţământului universitar şi postuniversitar, precum şi asupra alegerii opţiunilor faţă de un anumit tip de pregătire profesională. Planul de acţiune privind promovarea educaţiei incluzive prin asigurarea accesului la învăţământul superior al persoanelor cu dizabilităţi îşi propune să faciliteze accesul acestor persoane la studiile universitare. 3.3.1. Pe termen scurt, ne aşteptăm la următoarele efecte directe şi indirecte:

 

a)

asigurarea egalităţii de şanse şi sporirea accesului la educaţia de nivel terţiar pentru

persoanele cu dizabilităţi cu nevoi speciale;

 

b)

creşterea gradului de cuprindere a persoanelor cu dizabilităţi cu handicap grav, accentuat

şi

mediu în învăţământul universitar;

c)

compatibilizarea sistemului naţional universitar de învăţământ cu modelul european de

educaţie şi formare profesională a persoanelor cu dizabilităţi;

 

d)

stimularea învăţării pe durata vieţii;

33

 

e) adaptarea sistemului naţional de educaţie la cerinţele pieţei muncii;

 

f) îmbunătăţirea calităţii învăţământului superior românesc;

 

g) creşterea calităţii procesului de formare profesională iniţială şi continuă a persoanelor cu

dizabilităţi.

 

3.3.2. Pe termen lung, se vor resimţi efecte, directe şi indirecte, în următoarele direcţii:

 

a)

integrarea mai rapidă a absolvenţilor cu dizabilităţi cu handicap grav, accentuat şi mediu

pe piaţa forţei de muncă;

 
 

b) reducerea şomajului în rândul acestora;

 

c) trecerea de la modelul asistat spre modelul de incluziune activă;

 

d) creşterea veniturilor salariale ale persoanelor cu dizabilităţi, ca urmare a calificărilor

profesionale performante, de nivel superior;

 
 

e)

îmbunătăţirea calităţii vieţii şi realizarea coeziunii mediului social, în ansamblu, pentru

persoanele cu dizabilităţi cu nevoi speciale.

 

3.4. Impact asupra mediului Proiectul de act normativ nu se refera la acest subiect.

 

3.5. Alte informaţii Nu este cazul.

 
 

Secţiunea 4 Impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât şi pe termen lung (pe 5 ani)

 

- în mii lei (RON) -

 

Indicatori

Anul

Următorii patru ani

Media pe

 

curent

cinci ani

 

1

2

3

4

5

6

7

1.

Modificări ale veniturilor

           

bugetare, plus/minus, din care:

a) buget de stat, din acesta:

i. impozit pe profit

ii. impozit pe venit

b)

bugete locale

i.

impozit pe profit

c)

bugetul asigurărilor sociale de

stat:

i. contribuţii de asigurări

2.

Modificări ale cheltuielilor

           

bugetare, plus/minus, din care:

a)

buget de stat, din acesta:

i.

cheltuieli de personal

ii.

bunuri şi servicii

b)

bugete locale:

i.

cheltuieli de personal

ii.

bunuri şi servicii

c)

bugetul asigurărilor sociale de

stat:

i.

cheltuieli de personal

ii.

bunuri şi servicii

3. Impact financiar, plus/minus, din

           
 

34

care: a) buget de stat b) bugete locale 4. Propuneri pentru acoperirea creşterii cheltuielilor bugetare
care:
a) buget de stat
b) bugete locale
4. Propuneri pentru acoperirea
creşterii cheltuielilor bugetare
Proiectul
de act
normativ
nu se
refera la
acest
subiect.
5.
Propuneri pentru a compensa
Proiectul
reducerea veniturilor bugetare
de act
normativ
nu se
refera la
acest
subiect.
6.
Calcule detaliate privind
fundamentarea modificărilor
veniturilor şi/sau cheltuielilor
bugetare
7. Alte informaţii
Aplicarea măsurilor cuprinse în
prezentul act normativ se face cu
încadrarea în sumele aprobate prin
Legea bugetului de stat.
Secţiunea 5
Efectele proiectului de act normativ asupra legislaţiei în vigoare
5.1. Proiecte de acte normative suplimentare
5.2. Compatibilitatea proiectului de act normativ cu legislaţia comunitară în materie
Prezentul proiect de act normativ are drept scop valorificarea potenţialului Cartei drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene, al Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene şi al
Convenţiei Naţiunilor Unite, precum şi utilizarea completă a strategiei „Europa 2020” şi a
instrumentelor sale.
5.3.
Decizii ale Curţii Europene de Justiţie şi alte documente
Prezentul proiect de hotărâre a Guvernului respectă standardele actuale cu privire la elaborarea
actelor normative la nivelul Uniunii Europene.
5.4.
Evaluarea conformităţii:
Proiectul de act normativ nu se refera la acest subiect.
Denumirea actului sau
documentului comunitar,
numărul, data adoptării şi
Gradul de conformitate (se
conformează / nu se
conformează)

35

 

data publicării

   
 

-

-

-

5.5.

Alte acte normative şi sau documente internaţionale din care decurg angajamente

Prezentul proiect de act normativ respectă Strategia Europa 2020, Cadrul strategic de cooperare în domeniul educaţiei şi formării profesionale ET 2020 precum şi principiile European Higher Education Area.

Totodată, Planul de acţiune este elaborat în conformitate cu strategia de formare profesională pentru perioada 2011-2020, conform Comunicatului de la Bruges (noiembrie 2010).

6. Alte informaţii Nu este cazul.

 
 

Secţiunea 6 Consultările efectuate în vederea elaborării proiectului de act normativ

6.1.

Informaţii privind procesul de consultare cu organizaţiile neguvernamentale,

institute de cercetare şi alte organisme implicate Prezentul proiect de act normativ, iniţiat de Ministerul Educaţiei Naţionale a fost supus dezbaterii în cadrul grupurilor de lucru, organizate în procesul de derulare a proiectului POSDRU/86/1.2/S/63951 „Dezvoltarea şi implementarea unui program-pilot integrat pentru creşterea accesului la învăţământul superior pentru persoane cu dizabilităţi” (EUPD). În urma discuţiilor purtate cu partenerii universitari ai proiectului, precum şi cu reprezentanţi ai partenerilor sociali (ONG-uri, fundaţii de profil), proiectul de act normativ a primit aviz pozitiv.

6.2. Fundamentarea alegerii organizaţiilor cu care a avut loc consultarea precum şi a modului în care activitatea acestor organizaţii este legată de obiectul proiectului de act normativ.

Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect.

 

6.3.

Consultările organizate cu autorităţile administraţiei publice locale, în situaţia în

care proiectul de act normativ are ca obiect activităţi ale acestor autorităţi, în condiţiile Hotărârii Guvernului nr. 521/2005 privind procedura de consultare a structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale la elaborarea proiectelor de acte

normative

 

Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect.

 

6.4.

Consultările desfăşurate în cadrul consiliilor interministeriale în conformitate cu

prevederile Hotărârii Guvernului nr.750/2005 privind constituirea consiliilor interministeriale permanente.

Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect.

 

6.5.

Informaţii privind avizarea de către:

 

a)

Consiliul Legislativ

 

b)

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării

 

c)

Consiliul Economic şi Social

 

d)

Consiliul Concurenţei

e)

Curtea de Conturi

Proiectul de act normativ urmează a fi avizat de către Consiliul Legislativ.

36

6.6.

Alte informaţii

După îndeplinirea procedurii de avizare interministerială proiectul de act normativ va fi transmis Secretariatului General al Guvernului.

 

Secţiunea 7 Activităţi de informare publică privind elaborarea şi implementarea proiectului de act normativ

7.1.

Informarea societăţii civile cu privire la necesitatea elaborării proiectului de act

normativ

 

Proiectul de act normativ a fost elaborat cu aplicarea prevederilor Legii nr.52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.

7.2.

Informarea societăţii civile cu privire la eventualul impact asupra mediului în urma

implementării proiectului de act normativ, precum şi efectele asupra sănătăţii şi securităţii cetăţenilor sau diversităţii biologice

Proiectul de act normativ nu se referă la acest subiect.

7.3.

Alte informaţii Nu este cazul.

 

Secţiunea 8 Măsuri de implementare

8.1.

Măsurile de punere în aplicare a proiectului de act normativ de către autorităţile

administraţiei publice centrale şi/sau locale – înfiinţarea unor noi organisme sau extinderea competenţelor instituţiilor existente

8.1.1 În vederea punerii în aplicare a prezentului Plan de acţiune, se va proceda la elaborarea de către MEN a hotărârii de Guvern privind aprobarea cifrelor de şcolarizare pentru învăţământul preuniversitar şi superior de stat în anul şcolar/ universitar 2013-2014, la Capitolul „Numărul de locuri pentru învăţământul superior”, va fi prevăzut în mod distinct numărul de locuri cu finanţare totală din bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, alocate persoanelor cu dizabilităţi încadrate în categoriile de handicap grav, accentuat şi mediu, după cum urmează:

 

1.

studii universitare de licenţă – 600 locuri

2.

studii universitare de master 300 locuri

3.

studii universitare de doctorat 50 locuri