Infectii micotice Infectiile fungice ale pielii se clasifica in functie de timpul organismului implicat.

Denumirea acestora este influentata de locul in care se manifesta infectia pe corp. Tipuri de infectii ale pielii 1. Infectii dermatofite Infectiile dermatofite sunt cauzate de dermatofiti - ciuperci care provoaca infectii ale pielii, unghiilor si parului. Infectiile cu dermatofiti includ: piciorul de atlet (Tinea pedis si manuum Tinea) - apro imativ !" din 1## de adulti sufera de piciorul de atlet la un moment dat. $ceasta %oala este declansata de o com%inatie dintre ciuperci si %acterii, provocand senzatia de mancarime, uscaciune, descuamare a pielii si roseata. &imptomele sunt localizate in mod special intre degetele sau in cutelor din palme. 'oala se transmite din piscine, dusuri, sauna contaminate. Daca o persoana nu se spala pe mani dupa ce atinge o zona infectata, poate contacta %oala numita manuum Tinea. infectia fungica a unghiilor sau onicomicoza - este o afectiune frecvent intalnita, caracterizata prin schim%area formei unghiei afectate, ingrosandu-se sau sfaramandu-se cu usurinta. (u toate unghiile care au aceste manifestari sunt afectate de micoze. De cele mai multe ori infectiile unghiilor de la picioare sunt legate de afectiunea numita piciorul de atlet. pecingine a zonelor perigenitale sau inghinale (impetigo) - este des intalnita la sportivi sau in randul %ar%atilor tineri. &imptomele sunt eruptii insotite de roseata si mancarime a zonelor inghinale si a zonelor invecintate. 'oala este caracteristica mai ales tinerilor care transpira e cesiv. herpesul circinat, micoza sau pecinginea trunchiului (tinea corporis) - se caracterizeaza prin pete rosii, su% forma unor inele care pot fuziona, care se maresc in dimensiune si se inmultesc. Inelele au aspect solzos, cu e ceptia interiorului, unde pielea este curata. $ceasta %oala poate aparea si la persoanele care vin in contact cu animale infectate. micoza scalpului (tinea capitis) sau microsporia uscata a pielii capului - este o afectiune intalnita numai la copii mici, in special la cei care traiesc in zonele ur%ane. $ceasta se raspandeste de la o persoana la alta, provocand caderea parului si inflamatia zonei afectate. Dupa adolescenta, ciuperca dispare spontan. )ricine, poate fi infectat cu aceasta ciuperca, fara sa manifeste vreun simptom, dar este contagios si poate raspandi %oala la alte persoane, uneori chiar ani de zile. !. Infectiile cu levuri Intertrigo - infectie micotica a pliurilor pielii, cauzata de ciuperca candida al%icans, care traieste in mod normal insistemul digestiv si pe piele. $ceasta %oala afecteaza zona inghinala, pielea de su% sani sau cutele formate de grasime* in general ciuperca se dezvolta intr-un mediu umed si cald. +oate provoca aparitia unor pete, mancarime, durere si depuneri al%-gal%ui pe zona infectata. +itiriazis versicolor - infectie micotica cu simptom principal ce consta in aparitia unor pete inchise la culoare pe suprafata piele. In ,area 'ritanie, cel mai adesea sunt afectati adolescentii si adultii tineri. -andida al%icans - aceasta ciuperca e ista in mod normal in organism si rareori cauzeaza pro%leme. -u toate acesea, in anumite situatii, cand imunitatea scade (in caz de dia%et zaharat, administrarea de anti%iotice), fungii se multiplica. In aceasta situatie, ciuperca determina diverse simptome neplacute: scuame de culoare al%a, care lasa urme rosii cand sunt a%razate, mancarime, depuneri al%icioase. -andidoza afecteaza uneori si %ar%atii, provocand eruptii dureroase, rosiatice pe capul penisului (gland). .a nou nascuti se manifesta prin aparitia de afte %ucale si pete al%e. ) alta zona in care se poate manifesta la %e%elusi, este zona acoperita de scutec. Psoriazis +soriazisul este o afectiune caracterizata prin eruptia de placi eritemato-scuamoase (pete rosii acoperite de scuame). $cestea pot fi localizate pe scalp, fata, partea inferioare a spatelui, coate, genunchi, maini, unchii, talpi, interiorul gurii sau chiar pe organele genitale. ,anifestarile includ prurit si chiar durere. $fectiunea este cronica si poate afecta calitatea vietii unei persoane, coducand la depresie, stres si an ietate. +soriazisul afecteaza atat %ar%atii cat si femeile, in mod egal, dar cel mai frecvent este afectata rasa caucaziana. +ana in prezent nu a fost descoperit un tratament definitiv al acestei %oli, motiv pentru care tratamentele prescrise astazi nu fac decat sa im%unatateasca calitatea vietii pacientului si sa amelioreze simptomele. Tipuri de psoriazis: +soriazis in placarde sau vulgar - cu leziuni intinse pe suprafete mari ale corpului, pete rosii acoperite cu scuame al%e. +oate aparea in orice zona a corpului. +soriazis gutat - caracterizat prin puncte minuscule de culoare rosie, cu descuamari ale pielii. +oate

aparea dupa o infectie %acteriana sau virala sau dupa administrarea unor medicamente (de e emplu, acid salicilic). +soriazis inversat sau fle ural - caracterizat de peste netede, de culoare rosie, fara descuamari. /ona afectata va fi iritata si accentuata de transpiratie sau de frecarea pielii. $cest tip de psoriazis apare in gutele pielii, in special in zona a ilara, piept sau a%domen. +soriazis pustular - apare sunt forma de vezicule pline cu puroi. 0eziculele nu sunt infectate si pot fi localizate pe maini, picioare sau se pot intinde pe tot corpul. $rtrita psoriazica - se manifesta la apro imativ 1#1 din pacientii cu psoriazis, su% diverse forme. 2oseata si inflamatia apar pe coate, maini, genunchi, picioare, solduri si coloana verte%rala. Implica dureri si rigiditatea articulatiilor. +soriazisul unghiilor sau unghial - provoaca leziuni si cavitati de diferite marimi, forme si profunzimi. 3nghiile se pot ingrosa, devin gal%ui si sunt fria%ile. &imptome comune: - +iele uscata, pete rosii, acoperite cu placi care se descuameaza, care apar pe scalp, genunchi, coate, maini, unghii, picioare sau pe partea inferioara a spatelui. - 4ormarea de pustule care determina crapaturi si roseata la nivelul pielii. - &angerarea localizata a pielii atunci cand scuamele sunt desprinse sau cand se rup. - ,ancarime. - ,odificari la nivelul unghiilor: culoare gal%uie, mici cavitati, acumulari de resturi de piele su% unghii, etc. - Dureri de articulatii sau locale. ORL -ele mai multe cazuri de amigdalit sunt cauzate de infec5ia cu un virus sau cu o %acterie, iar afec5iunea se recunoa6te prin inflamarea amigdalelor. Deoarece tratamentul pentru amigdalit7 depinde de cauza care a dus la apari5ia sa, este important s7 se o%5in7 un diagnostic precis. Tratamentul chirurgical se realizeaz7 prin eliminarea amigdalelor, 8ns7 aceast7 procedur7 se face, de o%icei, numai atunci c9nd amigdalita apare foarte frecvent sau nu r7spunde la alte tratamente. -auzele care duc la apari5ia amigdalitei $migdalita este cel mai adesea cauzat7 de un virus al r7celii, dar cauza poate fi, de asemenea, o infec5ie viral7 sau %acterian7. 'acteria care cauzeaz7 cele mai frecvent amigdalit7 este &treptococcus p:ogenes sau streptococul de grup $. 4actorii de risc ai amigdalitei 09rsta fraged7. $migdalita este cel mai comun7 la pre6colari dec9t la adolescen5i sau adul5i. ; punerea frecvent7 la germeni. -opiii de v9rst7 6colar7 sunt frecvent e pu6i la viru6i sau %acterii care pot provoca amigdalit7, mare parte din cauza mediului colectiv de la gr7dini57 sau 6coal7. &imptomele amigdalitei -ele mai comune simptome de amigdalit7 includ: $migdale umflate 6i roii* <nghi5ire dificil7 sau dureroas7* 4e%r7* =anglionii limfatici m7ri5i* 0oce gutural7* Durereri de stomac, mai ales la copiii mai mici* Dureri de cap* .a copiii mici, care sunt 8n imposi%ilitatea de a descrie modul 8n care se simt, semne de amigdalite pot include: <nghi5ire dificil7 sau dureroas7* 2efuzul de a m9nca* ) stare de nervozitate neo%i6nuit7* -omplica5iile amigdalitei Dificult75i de respira5ie* $pnee de somn o%structiv7* Infec5ie care se r7sp9nde6te ad9nc 8n 5esuturi* Infec5ie care duce la o colec5ie de puroi 8n spatele amigdalelor (a%ces amigdalian)*

Diagnosticul amigdalitei Diagnosticul amigdalitei se face printr-un e ament fizic. ,edicul de familie este cel care poate diagnostica amigdalita prin: +alparea g9tului pentru a verifica dac7 ganglionii s-au umflat (noduli limfatici)* $scultarea respira5iei cu un stetoscop* ; udat faringian. ;ste recoltat7 o pro%7 din g9tul pacietului, pe un tampon steril, urm9nd s7 fie analizat 8ntrun la%orator pentru a confirma sau infirma e isten5a unei %acterii streptococ. Tratamentul amigdalitei $nti%iotice. Dac7 amigdalita este cauzat7 de o infec5ie %acterian7, medicul va prescrie un tratament cu anti%iotice. Tratamentul chirurgical. $migdalectomia poate fi folosit7 pentru a trata amigdalit7 recurent7 sau amigdalit7 cronic7, care nu r7spunde la tratamentul cu anti%iotice. ) amigdalectomie poate fi, de asemenea, efectuat7 8n cazul 8n care apar complica5ii precum: apnee 8n somn sau dificult75i de respira5ie. Tratametul la domiciliu -onsumul de produse alimentare 6i %7uturi reconfortante (ceai, sup7) &e poate face o gargar7 cu ap7 s7rat7. 3midificarea aerului pentru a elimina aerul uscat care poate irita g9tul. Tratamentul durerii 8n g9t 6i a fe%rei. &e utilizeaz7 i%uprofen sau acetaminofen, pentru a reduce durerea de g9t 6i pentru a controla fe%ra. +revenirea amigdalitei =ermenii care cauzeaz7 amigdalite virale 6i %acteriene sunt contagio6i, a6a c7 cel mai %un mod de a preveni afec5iunea se refer7 la c9teva m7suri minime de igien7: &p7la5i-v7 m9inile frecvent, mai ales dup7 folosirea toaletei 6i 8nainte de a m9nca. ;vita5i schim%ul de produse alimentare, de pahare sau ustensile. Epiglotita apare ca urmare a inflamaiei epiglotei, cartila>ul situat n spatele lim%ii, care acoper? deschiderea laringelui la nghiire. -um epiglota este localizat? ntr-un loc crucial pentru o respiraie corect7, 8n cazul 8n care acest cartila> se inflameaz? poate provoca dificult7i grave de respiraie. ;piglotita reprezint? o urgen? medical?, care netratat? poate duce la decesul pacientului. n prezent, cazurile de epiglotit? sunt mult mai rare de la introducerea vaccinului mpotriva @aemophillus influenzae de tip '. nainte de introducerea vaccinului, %oala era destul de frecvent? n rndul copiiilor ntre ! i A ani, ns? afeciunea poate ap?rea la orice vrst?. -auzele care duc la dezvoltarea epiglotitei ;piglotita este cauzat? de o infecie sau poate fi provocat? de o lovitur? puternic? la nivelul gtului. -ea mai frecvent? cauza o reprezit? infecia cu @aemophilus influenzae tip % (@i%). @i% mai este responsa%il pentru o serie de afeciuni grave, printre care i meningita. De asemenea, alte %acterii i virusi, pot provoca inflamarea epiglotei. 3nul dintre acetia este &treptococcus pneumoniae (pneumococ), care poate provoca i diverse %oli respiratorii. &imptomele epiglotitei n cazul copiilor simptomele se pot instala n decursul a ctorva ore, timp n care starea copilului se nr?ut?ete. 3rm?toarele simptomele se instaleaz? treptat: 4e%r7 &ever7 durere 8n g9t nghiire dureroas7 $n ietate &alivare e cesiv? n cazul adulilor, simptomele se pot dezvolta mai lent, mai degra%? pe parcursul unei zile. $ceste simptome sunt: Durere sever? n gt 4e%r? 0oce r?guit? Dificult7i de respiraie Dificultate la 8nghiire 4actorii de risc ai epiglotitei $numii factori pot crete riscul de a dezvolta epiglotit?, i anume: &e ul B %?r%aii sunt mai predispui dect femeile la dezvoltarea acestei pro%leme*

3n sistem imunitar sl?%it - n cazul 8n care sistemul imunitar a fost sl7%it de o %oal7 sau de utilizarea unor medicamente pacientul devine mai sensi%il la infeciile %acteriene* .ipsa vacin?rii @i% - imunizarea 8nt9rziat? sau omiteresa vaccin?rii mpotriva @aemophillus influenzae de tip ' pot face crete riscul copilului de a dezvolta epiglotit?. Diagnosticarea epiglotitei n prim? instan?, nainte de diagnosticarea cauzei, echipa medical? are ca i prioritate deschiderea c?ilor respiratorii ale adultului sau copilului pe care l suspecteaz? de epiglotit?, pentru ca acesta s? primeasc? suficient o igen. Dup? sta%ilizarea respiraiei, medicul va e amina laringele. n acest caz medicul poate utiliza un anestezic local pentru a 8nl7tura disconfortul e amenului. $lte teste pe care medicul le poate realiza sunt: 2adiografia gtului, e amen realizat n special pentru a evidenia o epiglot? marit? +relevarea de culturi de la nivelul epiglotei sau de monstre de sput? de la nivelul gtului pentru a detecta prezena %acteriilor. Tratamentul epiglotitei Tratamentul presupune n primul rnd sta%ilizarea respiraiei copilului sau a adultului afectat de epiglotit?, dup? care urm?torul pas l reprezint? tratarea infeciei identificate. +acientului i se va administra o igen cu a>utorul unei m?ti faciale sau prin intu%aie, pentru a nu priva organele vitale de o igen. n cazul n care epiglota %locheaz? c?ile aeriene se poate efectua o incizie la nivelul traheei pentru a putea fi introdus un tu%. $ceast7 procedur7 permite aerului s? a>ung? la pl7m9ni, f?r? a fi nevoie s? treac? iniial prin laringe. <n cazul 8n care epiglotita este cauzat? de o infecie, se vor administra anti%iotice intravenoase de ndat? ce respiraia a fost sta%ilizat?. De asemenena, se pot administra corticosteroizi sau %ronhodilatatoare, pentru a reduce inflamaia epiglotei i pentru dilatarea %ronhiilor. +revenirea epiglotitei 3na dintre cele mai importante metode de a preveni epiglotita reprezint? vaccinarea mpotriva @aemophillus influenzae de tip ' @i%, care este recomandat? pentru toi copiii cu vrste ntre ! i 1" luni. 0accinul @i% nu este, 8n general, administrat la copiii mai mari de " ani sau la aduli, ns? vaccinarea se recomand? n cazul n care sistemul imunitar este deteriorat din cauza unor afeciuni sau a unor tratamente precum: medicamente pentru a preveni respingerea transplantului de m?duv? osoas7 sau de organe, chimioterapie, @I0C&ID$, ndep?rtarea splinei. -u toate acestea, i copiii vaccinai pot dezvolta epiglotit? din cauza altor %acterii care provoac? urgena medical?. -a m?suri de precauie se recomanda: (eutilizarea n comun a o%iectelor personale* &p7lai-v7 m9inile des i nainte de fiecare mas?. Endocrinologie Osteoporoza este o %oala ce afecteaza scheletul, caracterizata printr-o scadere a densitatii osoase, insotita de deteriorarea structurii oaselor, ceea ce antreneaza un risc crescut de fracturi. -a urmare a osteoporozei, oasele devin mai poroase si fragile. .egata indeose%i de varsta, dar favorizata si de numerosi factori, aceasta deteriorare a oaselor creste riscul aparitiei fracturilor. )asele cele mai suscepti%ile sunt cele ale incheieturii mainii, soldului si verte%rele toracice sau lom%are. .a femei, riscul de a suferi o fractura ca urmare a osteoporozei este de D#1, in timp ce la %ar%ati acesta este de 1E1. Incidenta osteoporozei este mai mare la femei decat la %ar%ati, din cauze hormonale, dar si datorita faptului ca %ar%atii au oase mai puternice. .a persoanele F "# ani, osteoporoza se intalneste la una din D femei si la unul din G %ar%ati. De altfel, osteoporoza poate surveni la orice varsta. +rin masurile de prevenire sau limitare a osteoporozei, se incearca evitarea consecintelor unei fracturi osoase: dureri, pierderea autonomiei si reducerea calitatii vietii (in special in cazul unei fracturi de sold). Daca osteoporoza este diagnosticata si tratata, in special daca ramane asimptomatica, prognosticul este e celent. -hiar si in cazurile grave, dupa cativa ani, tratamentul %olii permite sta%ilizarea sau ameliorarea starii oaselor, reducand cu "#1 riscul unei fracturi. +revenirea si tratamentul osteoporozei constau in luarea suplimentelor de calciu si vitamina D, efectuarea de e ercitii fizice pentru cresterea masei osoase si intarirea muschilor, evitarea riscului de caderi si administrarea unor medicamente pentru mentinerea masei osoase si stimularea formarii osoase. Tipuri de osteoporoza )steoporoza primara reprezinta peste H"1 din totalitatea cazurilor si poate fi de trei tipuri. )steoporoza idiopatica este relativ rara si survine la copiii si tinerii adulti de am%ele se e, cu functie gonadica normala. -auzele acestei forme de osteoporoza nu au fost decelate.

)steoporoza postmenopauza survine intre "1 si A" ani si este rezultatul cresterii activitatii osteoclastelor. &caderea nivelului de estrogeni duce la cresterea nivelurilor de citoIine, considerate responsa%ile pentru sporirea activitatii osteoclastelor, avand drept urmare accentuarea resor%tiei osoase. ,enopauza precoce si nuliparitatea (a%senta sarcinilor) cresc acest risc. .a %ar%ati, scaderea precoce a nivelului de testosteron favorizeaza activitatea osteoclastelor, provocand acest tip de osteoporoza. )steoporoza senila este rezultatul reducerii normale a numarului si activitatii osteo%lastelor, ce survine odata cu inaintarea in varsta. +ersoanele peste J# ani sunt afectate, incidenta fiind de doua ori mai mare la femei decat la %ar%ati. Deficienta de estrogen este un factor important atat la %ar%ati cat si la femei, dar sunt implicati si alti factori, precum reducerea aporturilor de calciu si vitamina D sau a sintezei vitaminei D. )steoporoza secundara este responsa%ila pentru mai putin de "1 din totalitatea cazurilor si poate surveni in numeroase %oli si afectiuni. &emne si simptome )steoporoza este asimptomatica timp de cativa ani, de unde si denumirea de afectiune silentioasa. 3nul dintre primele simptomele poate fi reducerea inaltimii (cu pana la 1# cm), legata de cur%area spatelui, cauzata de tasarea verte%relor. Tasarea verte%relor antreneaza deseori dureri intense de spate. Durerea este acuta, de o%icei nu radiaza si este agravata de ridicarea unor o%iecte grele. 3neori, durerea dispare dupa 1 saptamana, desi uneori poate dura cateva luni. $tunci cand osteoporoza este avansata, apar fracturi, ce pot surveni la un traumatism minim. )asele cele mai suscepti%ile de a fi afectate de fracturi sunt cele ale incheieturii mainii, soldul si verte%rele. De altfel, pierderea masei osoase este deseori constatata doar in urma unei fracturi ce survine dupa o cadere. -auze si factori de risc 2emodelarea osoasa consta in formarea in permanenta de tesuturi noi si in resor%tia osoasa. 0arful densitatii osoase este atins in >urul varstei de !" ani si ramane constant timp de cca 1# ani, timp in care formarea osoasa este apro imativ egala cu resor%tia. Dupa aceasta, urmeaza un declin in care pierderea osoasa este de #,E -#,"1 pe an. Dupa menopauza, acest proces este accelerat, a>ungand la E -"1 pe an. Doua tipuri de celule intervin in procesul de formare si de resor%tie a oaselor: osteo%lastele (celule care contruiesc matricea osoasa si mineralizeaza osul) si osteoclastele (celule responsa%ile de resor%tia osoasa). In mod normal, e ista un echili%ru intre activitatea osteo%lastelor si cea a osteoclastelor. $ctivitatea acestor celule este reglata de parathormon, calcitonina, estrogen, vitamina D, citoIine, precum si de alti factori precum prostaglandinele. .a femei, pierderea de masa osoasa este intensificata odata cu a>ungerea la menopauza, datorita scaderii productiei de estrogeni. $ceasta etapa de pierdere osoasa accelerata dureaza pana la " ani dupa menopauza. .a %ar%ati, pierderea este treptata. Incepand de la A# ani, riscul de osteoporoza creste considera%il, iar %ar%atii sunt mai supusi riscului de suferi fracturi, in special daca au o viata sedentara sau daca aporturile de calciu sunt insuficiente. )steoporoza poate fi o %oala primara sau se poate datora altor factori (secundara). )steoporoza secundara poate avea urmatoarele cauze: - insuficienta renala cronica - unele medicamente (corticosteroizi, fenitoina, heparian, etc.) - %oli endocrine (hipertiroidism, hiperparatiroidism, hipogonadism, dia%et zaharat) - imo%ilizare prelungita (gips, infirmitate, etc) - afectiuni hepatice - mala%sor%tia proteinelor B datorate unei gastrectomii (a%latia stomacului) - sarcoidoza - ciroza hepatica - alcoolismul - ta%agismul (fumatul) - sindromul ,arfan - hipervitaminoza $, carenta de vitamina -, deficit de calciu - impondera%ilitatea prelungita B in z%orurile spatiale

4actori de risc pentru osteoporoza: - sedentarismul - istoric pozitiv pentru fracturi osoase - pierderea importanta in greutate - dezechili%ru hormonal prelungit: hiperparatiroidism primar, hipertiroidism, hipogonadism - menopauza precoce (inainte de D" ani) - menstruatii neregulate, cu perioade de amenoree - utilizarea prelungita a unor doze mari de medicamente ce pot cauza carente in calciu:hormoni tiroidieni, anticonvulsive, - corticosteroizi (cortizon, etc.), diuretice, antiastmatice, medicamente impotriva artritei reumatoide sau psoriazisului - aporturile alimentare insuficiente de calciu - lipsa de vitamina D, datorita unei e puneri insuficiente la soare sau a unei alimentatii sarace in vitamina D. $ceasta este esentiala pentru meta%olismul calciului. - consumul e cesiv de cafeina (echivalentul a D cesti de cafea pe zi) - alcoolismul - varsta peste "# ani pentru femei si peste A# ani pentru %ar%ati - antecedentele familiale de fracturi provocate de osteoporoza - unele %oli: ciroza hepatica, %oala -rohn si artrita reumatoida Diagnostic )steoporoza este suspectata la pacientii care sufera fracturi in urma unor traumatisme minore, la varstnici si la pacientii cu alte afectiuni, ce cresc riscul de osteoporoza secundara. +entru sta%ilirea diagnosticului, medicul evalueaza toti factorii de risc: antecedentele familiale, prezenta altor %oli, de%utul menopauzei, o%iceurile de viata, etc. Daca este necesar, se efectueaza un test de densitometrie osoasa. $ceasta investigatie permite masurarea continutului mineral al oaselor, numita densitate minerala osoasa. ; ista mai multe tehnici de masurare a densitatii osoase. ,etoda cel mai frecvent utilizata este a%sor%tiometria duala cu raze K (D;K$). 2ezultatul acestui test este numit scorul T si se %azeaza pe comparatia cu densitatea osoasa medie a tinerilor adulti, de acelasi se si aceeasi etnie. 2ezultatele sunt clasificate astfel: - densitate osoasa normala: scor T egal sau F -1,# - osteopenie (deficit usor de masa osoasa): scor T cuprins intre -1,# 6i -!," - osteoporoza: scor T L -!," $ceasta clasificare priveste in special femeile la menopauza. In schim%, pentru %ar%ati si persoane de alte etnii, aceste valori sunt mai putin fia%ile. Densitometria osoasa este utilizata intr-o evaluare glo%ala a riscului de fracturi. Testul D;K$ este recomandat pentru toate femeile peste J" ani. Densitatea osoasa poate fi masurata la femeile intre "# si J" ani, ce prezinta factori de risc. Testul D;K$ este testul de diagnostic pentru osteoporoza, evalueaza riscul de fracturi si poate fi folosit pentru evaluarea raspunsului la tratament. Dupa sta%ilirea diagnosticului de osteoporoza, pacientii tre%uie evaluati pentru identificarea cauzelor de osteoporoza secundara. Tratament Tratamentul osteoporozei com%ina luarea suplimentelor de calciu si vitamina D, sau a medicamentelor prescrise cu un program de e ercitii fizice. +ierderea osoasa poate surveni din nou, odata cu intreruperea tratamentului. ; ercitiile fizice $ctivitatea fizica poate preveni osteoporoza, dar si incetini evolutia sa. Totusi, anumite e ercitii tre%uie evitate: cele care necesita aplecarea in fata, ridicarea unor greutati, sporturile care implica rasuciri ale corpului (golf, %oMling, etc.), >oggingul, precum si sporturile cu mingea (volei, %asIet, fot%al) sau cu racheta (tenis, etc). +acientii cu osteoporoza tre%uie sa consulte medicul inainte de practicarea oricarui tip de activitate fizica, cu e ceptia mersului de >os, care este indicat ma>oritatii %olnavilor, indiferent de varsta. $limentatia 3n regim alimentar %ogat in calciu si vitamina D este o metoda %una de a preveni osteoporoza. -alciul se gaseste intr-o varietate de alimente, iar a%sor%tia sa este favorizata de consumul de vitamina D.

De altfel, pentru reducerea pierderilor de nutrienti, este recomandata limitarea consumului de cafea (la cel mult doua cesti pe zi) si reducerea consumului de %auturi alcoolice. In plus, intrucat ta%agismul este asociat cu pierderea osoasa, renuntarea la fumat este cea mai %una decizie in cazul pacientilor cu osteoporoza. &uplimentele de calciu si vitamina D $dministrate pentru prevenirea osteoporozei, calciul si vitamina D sunt de asemenea recomandate pentru prevenirea agravarii %olii. +entru prevenirea sau tratarea osteoporozei, se recomanda A## B 1!## mg calciu, alaturi de D#-G## 3I vitamina D pe zi. Tratamentul medicamentos ; ista mai multe medicamente ce pot opri degenerescenta osoasa, mentine sau creste masa sau densitatea minerala osoasa, reducand riscul de fracturi: - %ifosfonatii (alendronat, risedronat) - sunt medicamente de prima linie in tratamentul osteoporozei. +rin inhi%area resor%tiei osoase, %ifosfonatii mentin masa osoasa si pot reduce fracturile verte%rale sau cele de sold cu pana la "#1. - calcitonina B este mai putin eficienta in tratarea osteoporozei decat %ifosfonatii, dar poate reduce durerea ce survine dupa o fractura. - ralo ifen B este un modulator selectiv de receptor estrogenic si poate fi administrat in prevenirea si tratamentul osteoporozei la femeile care nu pot lua %ifosfonati. 2alo ifen reduce fracturile verte%rale cu "#1, dar nu are un efect demonstrat in reducerea fracturilor nonverte%rale. - parathormonul B stimuleaza formarea osoasa si este in general rezervat pacientilor care nu raspund la medicamentele antiresor%tive (%ifosfonati si calcitonina). +entru a verifica efectele acestor medicamente, este importanta efectuarea unui test de osteodensitometrie cel putin o data la ! ani. De altfel, daca osteoporoza este rezultatul utilizarii prelungite a unui medicament (terapia cu corticosteroizi, etc.), ea este reversi%ila prin eliminarea cauzei. Terapia de su%stitutie hormonala (T&@) Terapia cu estrogeni sau progesteron este indicata femeilor care sufera de osteoporoza. ;strogenul poate mentine densitatea osoasa, prevenind astfel fracturile. Totusi, avanta>ale si dezavanta>ele acestei terapii tre%uie cantarite cu atentie. $dministrarea estrogenului creste riscul de trom%em%olism si de cancer endometrial si posi%il, riscul de cancer de san. De altfel, intreruperea terapiei hormonale antreneaza o etapa accelerata de pierdere osoasa (o%servata la femeile aflate in premenopauza). Tratamentul chirurgical In cazul unei fracturi de sold, o interventie chirurgicala poate fi necesara pentru reconstruirea soldului. In cazul unei hiperparatiroidism, a%latia glandelor paratiroide permite ameliorarea densitatii minerale osoase. +revenirea osteoporozei +revenirea permite reducerea cu "#1 a riscurilor de fracturi asociate cu osteoporoza. )%iectivul principal consta in prevenirea fracturilor, dar si a durerilor de spate, cauzate de tasarea verte%relor. ,asurile pentru prevenirea osteoporozei tre%uie initiate inca de la "# ani. +e de alta parte, adoptarea unui mod de viata sanatos este %enefica la orice varsta. Testele de depistare a osteoporozei sunt indicate tututor femeilor dupa menopauza, dar si %ar%atilor peste J" ani si persoanelor ce prezinta factori de risc. +entru prevenirea osteoporozei, se recomanda un aport suficient de calciu si vitamina D si efectuarea de e ercitii fizice. $ctivitatea fizica &tudiile arata ca e ercitiile fizice sunt %enefice pentru oase pe toata durata vietii. In timpul copilariei si adolescentei, o viata activa permite construirea unui schelet rezistent, deci formarea unei rezerve de masa osoasa pentru varsta adulta. .a femeile in pre- sau postmenopauza, e ercitiile reduc pierderea osoasa si pot uneori chiar favoriza formarea osoasa. .a varstnici, forma fizica previne caderile si prin urmare, reduce riscul de fracturi osoase. Totusi, e cesul de e ercitii fizice tre%uie evitat, deoarece poate avea efecte nefaste.

$porturile de calciu si vitamina D 3na dintre cele mai %une metode de a preveni osteoporoza este o alimentatie %ogata in calciu si vitamina D. -alciul nu se gaseste numai in produsele lactate, ci si intr-o varietate de alimente: somon (cu oase), sardine, legume verzi, produse pe %aza de soia (tofu, lapte de soia im%ogatit in calciu). .uarea unor suplimente de calciu (com%inate cu vitamina D), poate fi necesara la unele persoane. .a randul ei, vitamina D permite o %una a%sor%tie a calciului. 2educerea consumului de cafea Desi cafeina creste pierderile urinare de calciu, doar cafeaua pare a fi asociata cu pierderea densitatii osoase. $cest lucru nu inseamna ca este o%ligatorie renuntarea la cafea, ci doar limitarea consumului la cel mult doua cesti pe zi, cu conditia asigurarii unui aport suficient de calciu. 2educerea consumului de alcool +e de o parte, actiunea diuretica a alcoolului determina pierderea a numerosi nutrienti, printre care calciul. +e de alta parte, in cazurile de alcoolism grav, persoana are tendinta de a nu se alimenta suficient, ceea ce contri%uie la crearea unei carente de calciu. In plus, intr-un stadiu avansat, alcoolismul provoaca ciroza hepatica, deseori asociata cu pierderea osoasa. 2enuntarea la fumat (umeroase studii au confirmat ca ta%agismul antreneaza pierderi osoase. In schim%, odata cu renuntarea la fumat, chiar si la o varsta inaintata, pierderea osoasa este oprita. ; ista mai multe metode, fizice sau psihologice, ce contri%uie la renuntarea la fumat. $porturile suficiente de proteine ) cantitate insuficienta de proteine a fost asociata cu un risc crescut de fracturi de sold, atat la %ar%atii cat si femeile in varsta. -antitatea necesara de proteine se situeaza intre D" si "" g pentru femei si de "" B J" g pe zi pentru %ar%ati. (ecesarul de proteine nu scade odata cu inaintarea in varsta, ci raman de ordinul a #,G g CIg greutate corporala.

Spasmofilia, sau tetania latent7 este o stare de hipere cita%ilitate neuromuscular7 declanat7 de evenimente cu mare impact psihologic precum emoiile, efortul, o%oseala, diferite conflicte i stres-ul persistent. Iniial nu era considerat7 o %oal7 propriu-zis7, fiind 8ncadrat7 8n categoria larg7 a nevrozelor, 8ns7 spasmofilia are anumite elemente de e amen o%iectiv care o difereniaz7 de nevroz7. ,anifest7rile sunt polimorfe. ;diia !J a DorlandNs Illustrated ,edical Dictionar: definete spasmofilia ca fiind o stare de sensi%ilitate neuro-motorie e trem de ridicat7, pacientul r7spunz9nd la stimularea mecanic7 sau electric7 prin spasm muscular, tetanie sau chiar convulsii. Deoarece 8n serul pacienilor spasmofilici s-au g7sit nivele sc7zute de calciu i uneori i de ,agneziu, actualmente se consider7 c7 su%stratul etiopatogenic al hipere cita%ilit7ii neuromusculare ce caracterizeaz7 spasmofilia este hipocalcemia cronic7. 4iziopatologie -alciul este un ion %ivalent, de %az7 pentru numeroase procese celulare i meta%olice fiind responsa%il de funcionarea normal7 a meta%olismului celular, sta%ilitatea mem%ranei celulare, transmiterea sinaptic7 interneuronal7, contracia i rela area muscular7, coagularea s9ngelui, meninerea integrit7ii structurale a oaselor i semnalizarea inter-celular7. (ivelul plasmatic normal de calciu la un adult este cuprins 8ntre H i 1#,! mgCdl. HH1 din cantitatea de calciu din organism este stocat 8n oase su% form7 de hidro iapatit7, restul de 11 fiind localizat 8n compartimentele intracelular i e tracelular ale organismului, i doar 1,E grame sunt eli%erate 8n circulaia sistemic7. "#1 din calciul aflat li%er 8n plasm7 este su% form7 ionizat7 fiind numit calciu ionic. D#1 este legat de proteinele

plasmatice, marea ma>oritate fiind transportat de c7tre al%umin7 i 1# 1 circul7 legat de anioni g7sindu-se su% form7 de car%onat de calciu, citrat de calciu, lactat de calciu, sulfat de calciu etc. -alciul ionic este fraciunea folosit7 de c7tre la%oratoare pentru determinarea nivelului de calciu din organism. .a p@-ul normal al organismului de A,D, al%umina leag7 #,G mg de calciu la 1## de mililitri de s9nge (#,G gCdl). .egarea calciului de al%umin7 este strict dependent7 de p@, prin urmare sc7derea p@-ului (acidoza) scade legarea calciului de al%umin7. $lcaloza (creterea p@-ului) crete afinitatea al%uminei pentru calciu, prin urmare mai mult calciu se va lega de al%umin7, ceea ce va duce la sc7derea nivelului calciului ionic din s9nge, deci la hipocalcemie. @ipocalcemia -alciul ionic este esenial pentru sistemul nervos i muscular, facilit9nd contracia muscular7, rela area muscular7 i conducerea impulsului de-a lungul c7ilor neuronale. +laca neuromuscular7 are nevoie de un aport constant de calciu pentru coordonarea contraciei i rela 7rii musculare normale. -alciul din aportul alimentar este a%sor%it la nivelul intestinului su%ire i e cesul de calciu este eliminat pe cale renal7. Indiferent de cantitatea de calciu din aportul e tern, nivelul de calciu din organism este meninut constant de c7tre parathormon (hormon secretat de glandele paratiroide), calcitonin7 (hormon secretat de glanda tiroid7) ivitamina D. +arathormonul este responsa%il de creterea rea%sor%iei calciului la nivelul tu%ului contort distal al rinichiului i de reciclarea calciului rezultat 8n urma cata%olismului osos, vitamina D crete a%sor%ia intestinal7 a calciului i regleaz7 nivelul parathormonlului, iar calcitonina este responsa%il7 de eliminarea e cesului de calciu din organism. @ipocalcemia adev7rat7, cauzat7 de nivelul sc7zut de calciu total din organism tre%uie difereniat7 de falsa hipocalcemie datorat7 nivelului sc7zut de al%umin7, 8nt9lnit 8n %olile hepatice, sindrom nefrotic sau malnutriie, c9nd scade nivelul de calciu seric datorit7 faptului c7 nu mai e ist7 suficient7 al%umin7 care s7 8l lege, 8ns7 depozitele de calciu din organism sunt intacte i pacienii nu prezint7 simptomele tipice ale hipocalcemiei 8ntruc9t nivelul de calciu ionic seric nu este afectat, deoarece aceast7 fraciune nu se leag7 de al%umin7. @ipocalcemia este responsa%il7 de cretere e cita%ilit7ii neuromusculare care duce lacrize de contracturi musculare sau tetanie. -auzele hipocalcemiei sunt urm7toarele:hipoal%uminemia, hiperfosfatemia, hipomagnezemia (asocierea hipocalcemie-hipomagnezemie este frecvent 8nt9lnit7 la pacienii spasmofilici), ingestia unor su%stane chelatoare de anioni, diverse medicamente (su%stanele de contrast cu gadoliniu, aminoglicozidele, amfotericina ', cisplatin), post-intervenii chirurgicale (rezecie de adenom paratiroidian, in>uria iatrogen7 intraoperator a paratiroidelor, rezecia larg7 de intestin, pancreatectomia) deficien7 de parathormon sau rezisten7 la aciunea parathormonului, deficit de vitamina D sau vitamina D- rezisten7. -el mai frecvent, hipocalcemia este 8nt9lnit7 8n urm7toarele afeciuni: insuficien7 renal7 acut7 i cronic7, deficit de vitamina D, deficit de ,agneziu, pancreatit7 acut7, hipoparatiroidism i pseudohipoparatiroidism, i la pacienii care au primit cantit7i mari de s9nge 8n transfuzie, datorit7 citratului folosit la conservarea preparatelor sangvine, citrat care leag7 calciul din s9nge. Deficitul tranzitoriu de calciu apare 8n diaree, malnutriie i v7rs7turi incoerci%ile, 8n urma acestor manifest7ri pierz9ndu-se i calciu, al7turi de alte elemente nutritive. Deficitul se e prim7 i 8n acest caz prin contracii musculare i spasme, 8ns7 este reversi%il 8n urma corect7rii deficienei prin aport de calciu. @ipocalcemia se reflect7 la nivelul sistemului nervos prin: spasme musculare sau tetanie, convulsii, calcificarea ganglionilor %azali, hemi%alism (mic7ri involuntare i necoordonate ale mem%relor superioare i inferioare care cuprind 8ntregul mem%ru),coreoatetoz7 (mic7ri largi i involuntare ale capului, g9tului i mem%relor) iparIinsonism (tremor necontrola%il i hipoIinezie, mic7ri similare celor din %oala parIinson). Ta%lou clinic Ta%loul clinic al spasmofiliei se suprapune 8n mare parte celui al hipocalcemiei, 8ns7 de la caz la caz simptomele variaz7. -ele mai frecvente simptome, prezente la ma>oritatea pacienilor sunt urm7toarele: - &enzaia de nod 8n g9t care corespunde clinic spasmului musculaturii netede a esofagului ce cauzeaz7 dificult7i la deglutiie (8nghiire), mai ales 8n cazul alimentelor solide. +oate ap7rea i disfagia parado al7, adic7 dificultatea de 8nghiire a lichidelor, 8n timp ce deglutiia pentru solide nu este afectat7. Din

cauza disfagiei numeroi %olnavi refuz7 alimentaia i apare sc7derea ponderal7. - +aresteziile reprezint7 senzaia de furnic7turi, 8nep7turi, arsuri sau amoreal7 resimit7 de c7tre pacient predominant la nivelul degetelor sau e tremit7ilor. $cestea apar mai ales dup7 e punerea la frig, dup7 efort fizic sau dup7 compresia mem%rului respectiv cu un o%iect mai greu. - Irasci%ilitate, nervozitate sau stare crescut7 de emotivitate, acestea fiind simptomele neuropsihice similare celor din nevroze, ceea ce complic7 diagnosticul, mai ales c9nd celelalte semne o%iective nu sunt foarte evidente. 'olnavii pot raporta i crize de astenie matinal7, an ietate i nelinite. 3nii dintre ei sunt foarte agitai i dominai de o stare persistent7 de angoas7 i de pesimism. +rezint7 toate simptomele psihice ale nevrozei an ios-depresive. &imptomele neuropsihice sunt, la ma>oritatea pacienilor cele dominante, de aceea se discut7 8ncadrarea spasmofiliei 8n clasa nevrozelor. 3nii %olnavi au insomnii sau vise agitate, comaruri (raporteaz7 scene frecvente de urm7rire i c7dere 8n gol). +acientul tipic spasmofilic este agitat, mereu 8n micare, tahichinetic. - Declanarea crizei spasmofilice se face centrifug, dinspre centru spre periferie fiind afectate capul, mem%rele i 8n special e tremit7ile la nivelul c7rora se percepe senzaia de ameeal7, furnic7tur7 sau amoreal7 care apare mai ales c9nd persoana respectiv7 st7 mai mult timp rezemat7 de mem%rul respectiv. - 4enomene vasomotorii la frig - sc7derea rapid7 a temperaturii m9inilor i picioarelor 8n urma e punerii la temperaturi sc7zute, cu 8nvineirea degetelor i aspect marmorat al pielii. -9nd intr7 8ntr-o 8nc7pere 8nc7lzit7 apar paresteziile cu senzaia de furnic7turi i amoreli put9nd fi succedate de secuse i spasme musculare ale e tremit7ilor, spasm al %uzelor sau spasm ocular. - &pasme vasculare i musculare de durat7 i intensitate redus7 care apar 8n momentul c9nd p@-ul sanguin crete ap7r9nd o stare tranzitorie de alcaloz7 cu creterea capacit7ii al%uminei de legare a calciului, ceea ce duce la sc7derea fraciunii de calciu ionic li%er din organism. $lcaloza tranzitorie apare 8n urma creterii frecvenei respiratorii (hiperpnee la stres, emoii, agitaie), o%oseal7, ingestia de alimente alcaline(porum%, varz7, maz7re, alune, salat7, piper, cartof rou, dovleac, roii etc.), stare de hipertermie sau fe%r7, tul%ur7ri digestive (constipaie, diaree, v7rs7turi). <n aceste cazuri de alcaloz7 tranzitorie apare un dezechili%ru calcic cu sc7derea fraciunii de calciu ionic li%er care determin7 creterea e cita%ilit7ii neuromusculare. - Tul%ur7rile digestive care determin7 dezechili%re calcice cu apariia crizelor de spasmofilie sunt: colonul irita%il (alternan7 diaree - constipaie), disIinezia %iliar7, colicile %iliare, apetitul capricios (anore ie care alterneaz7 cu hiperfagie) i constipaia cronic7. - @iperestrogenismul care survine la femei 8naintea menstruaiei determin7 un dezechili%ru al homeostaziei calciului 8n organism cu apariia hipocalcemiei tranzitorii. &emne clinice &imptomele pot fi su%iective, iar un medic pus 8n faa unui pacient cu simptome predominant neuropsihice i stare nevrotic7 evident7 poate pune diagnosticul de nevroz7, 8ns7 e amenul clinic ne a>ut7 s7 difereniem nevroza de spasmofilie prin anumite semne clinice evidente, pe care orice medic tre%uie s7 le cunoasc7 i s7 le evidenieze 8n momentul 8n care se afl7 8n faa unui asemenea pacient. &emnele de hipere cita%ilitate neuro-muscular7 &unt cele mai importante i cuprind: a. &emnul -hvosteI care se evideniaz7 prin percuia nervului facial la >um7tatea distanei dintre comisura %ucal7 i tragus (proeminena cartila>ului pavilionului urechii situat7 anterior de conductul auditiv e tern). <n urma stimul7rii nervului prin percuie, se va produce contracia grupelor musculare inervate de c7tre nervul facial. <n funcie de num7rul de grupe musculare de pe partea percutat7 care sunt antrenate 8n contracie, e ist7 D grade: - =radul 1: contracia muchiului or%icular al %uzei - =radul !: contracia muchiului or%icular al %uzei i a aripioarei nasului - =radul E: contracia hemifeei - =radul D: se contract7 hemifaa percutat7 i >um7tatea contralateral7, de pe partea nepercutat7. %. &emnul Oeiss - contracia or%icularului pleoapei superioare la percuia unghiului e tern al ochiului c. &emnul .ust - percuia nervului sciatic popliteu e tern la nivelul capului peronier determin7 flectarea i a%ducia %rusc7 a la%ei piciorului. d. &emnul +ool - spasm carpo-pedal (al t7lpii i la%ei piciorului) determinat de e citarea nervului crural la un pacient care 8n poziie ez9nd7 e ecut7 fle ia trunchiului pe mem%rele inferioare aflate 8n e tensie. e. &emnul ;scherich - percuia muchiului cvadriceps deasupra rotuluei determin7 e tensia gam%ei f. &emnul Trousseau care se mai numete i Pm9inii de mamoQ se face cu a>utorul manetei de tensiometru. &e comprim7 pachetul vasculo-nervos humeral cu maneta (similar compresiei care se face 8n momentul lu7rii tensiunii arteriale) i se las7 maneta umflat7 !-E minute, timp 8n care circulaia sanguin7 pe artera %rahial7 este suspendat7. &emnul Trousseau pozitiv const7 8n uoara fle ie a ante%raului pe %ra, a m9inii pe ante%ra i rotire intern7 a m9inii cu degetele meninute 8n e tensie i adducie. $ceast7 contractur7 muscular7 este tonic7, foarte puternic7, m9na neput9nd fi 8ndreptat7 cu fora, 8ntruc9t apare

durerea 8n momentul 8n care se foreaz7 e tensia ante%raului. g. &emnul &chultze sau semnul fosetei linguale- este prezent un aspect de depresiune al suprafeei linguale la percuia suprafeei lim%ii, fapt ce pune 8n eviden7 hipere cita%ilitatea nervului lingual. Tul%ur7rile trofice 1. Dentare cu alterarea smalului i a dentinei i semne de distrofie dentar7 evideniate prin pierderea luciului suprafeei dentare, colorarea dinilor 8n gal%en-murdar, pierderea rezistenei la carii i eroziunea e agerat7 a suprafeei dentare cu tocirea dinilor care prezint7 eroziuni de suprafa7. !. 3nghiale cu diminuarea rezistenei i fria%ilitatea unghiilor, pete al%icioase pe suprafaa unghial7 (leuconichie), striaii unghiale, unghii moi. E. Tegumentare cu descuam7ri fine ale tegumentelor, uscarea pielii care devine aspr7 i cu temperatur7 sc7zut7. Teste paraclinice &e poate pune 8n eviden7 hipere cita%ilitatea neuromuscular7 la stimularea cu curent electric galvanic sau faradic, cu contracie muscular7 la pornirea i oprirea curentului.-rona ia muchiului (durata de timp 8n care curentul electric e citant atinge pragul de r7spuns concretizat prin contracia muscular7) este crescut7, reo%aza (pragul de e cita%ilitate) este sc7zut7. $stfel, contracia muscular7 la un pacient spasmofilic se produce la cureni de intensitate mult mai mic7 dec9t curenii care produc contracia la muchiul normal. ;lectromiograma (8nregistrarea activit7ii electrice musculare) evideniaz7 apariia unei succesiuni de contracii (contracii du%le, triple sau multiple) prelungite 8n timp, 8n urma unui singur stimul e citator, fapt care nu are loc la un pacient care nu sufer7 de spasmofilie, 8ntruc9t un muchi normal va produce o singur7 contracie 8n urma unui stimul e citant. Testele de la%orator evideniaz7 hipocalcemia care poate fi asociat7 sau nu cuhipomagnezemie iCsau hipofosfatemie. 3neori se evideniaz7 i hipopotasemia. 2adiologic se evideniaz7 8n urma tranzitului %aritat spasme esofagiene difuze, stomac hiperton cu aspect de clepsidr7 ca urmare a contraciei musculaturii netede gastrice, tranzit duodenal rapid datorit7 creterii persitaltismului i colon spastic, %r7zdat de numeroase unde peristaltice. ;lectrocardiograma evideniaz7 ritm sinusal normal, singura diferen7 fa7 de aspectul fiziologic fiind aplatizarea undei T care poate deveni chiar izoelectric7 i alungirea segmentului &T iCsau a intervalului RT. Diagnostic diferenial Diagnosticul diferenial al spasmofiliei include toate entit7ile patologice care implic7 hipocalcemie i spasme musculare: epilepsie, hipomagnezemie, hipoparatiroidism, rahitism, pancreatit7 cronic7, sindrom de colon irita%il, spasme esofagiene difuze de alt7 cauz7, alcaloz7 meta%olic7, tetanos, mala%sor%ie, hiperaldosteronism primar, deficitul de vitamina D i efortul muscular prelungit succedat de spasme musculare ce constituie aa-zisa fe%r7 muscular7. ) alt7 entitate important7 de diagnostic diferenial este nevroza an ios-depresiv7. $%ordare terapeutic7 &e trateaz7 cauza hipere cita%ilit7ii neuro-musculare cauzate de deficitul de calciu, care poate fi asociat 8n multe cazuri cu deficit de magneziu iCsau potasiu. +rin urmare se vor prescrie suplimente de calciu, magneziu, potasiu i vitamina 'J care crete a%sor%ia intestinal7 a ionului de magneziu. 2egimul igieno-dietetic nu tre%uie negli>at 8n aceste cazuri, 8ntruc9t foarte utile sunt: dieta echili%rat7, e erciiul fizic, masa>ul pentru rela are muscular7 la care se poate ad7uga i psihoterapia, mai ales c9nd pacientul sufer7 de stress cronic sau depresie. &pasmofilia este frecvent 8ncadrat7 8n categoria %olilor endocrine deoarce asociaz7 manifest7ri clinice i paraclinice similare hipoparatiroidismului, hipoparatiroidismul fiind cauza endocrin7 principal7 a hipocalcemiei. &pasmofilia nu este o %oal7 propriu-zis7 ci unsimptom reprezentat de hipere cita%ilitatea neuro-muscular7 cu contracii spastice ale musculaturii netede i striate, datorat sc7derii nivelului de calciu ionic din organism.

Glaucomul cuprinde totalitatea afectiunilor oftalmologice in care se produce lezarea nervului localizat in polul posterior al ochilor (nervul optic), rezultand in final pierderea vederii. .a inceput, se pierde campul vizual periferic. Daca nu se trateaza, se agraveaza pierderea acuitatii vizuale, ducand in timp la or%ire definitiva. ; ista E forme de glaucom: -glaucomul cu unghi deschis este cea mai frecventa forma de glaucom. In aceasta forma, nervul optic este doar usor lezat, de o%icei provocand pierderea gradata a vederii. +ot fi afectati am%ii ochi in acelasi timp, desi de o%icei unul estemai afectat decat celalalt. De o%icei este nevoie sa fie afectat mai mult campul vizual pentru a se o%serva modificarea -glaucomul cu unghi inchis este mai putin frecvent, fiind cam 1#1 din cazuri. In aceasta forma de glaucom, partea colorata a glo%ului ocular (irisul) si cristalinul %locheaza circulatia umorii din camerele glo%ului ocular, facand ca presiunea intraoculara sa creasca si astfel sa comprime sistemul de drenare (sistemul de tra%ecule) al ochiului. $cest lucru poate cauza pierderea %rusca a vederii insotita de durere, eritem (inrosire) la inceput doar la nivelul unui singur ochi. $lte simptome care apar sunt greata si varsaturi. 3n anume su%tip de glaucom cu unghi inchis este de cele mai multe ori o situatie de urgenta care necesita tratament imediat pentru a se preveni lezarea definitiva a ochiului -glaucomul congenital este o forma rara de glaucom care apare la unii copii la nastere. =laucomul care apare in primii ani de viata se numeste glaucom infatil. -opiii cu glaucom congenital sau infantil au de cele mai multe ori ochii congestionati, prezentand sensi%ilitate la lumina si lacrimare e cesiva. $ceste simptome apar dupa varsta de J luni chiar un an dupa nastere. Daca pro%lema nu este detectata precoce si tratata poate sa apara scadere severa a acuitatii vizuale sau chiar or%ire. +ersoanele cu varsta dupa E ani si adultul tanar pot prezenta o astfel de forma de glaucom numit glaucom >uvenil. -auze &us =laucomul cuprinde totalitatea afectiunilor oftalmologice in care se produce lezarea nervului localizat in polul posterior al ochilor (nervul optic), rezultand in final pierderea vederii. In multe din cazuri aceste leziuni ale nervului optic se %anuieste ca apar datorita cresterii presiunii intraoculare (TI)-tensiunea intraoculara) care rezulta datorita acumularii lichidului (umoarea apoasa) intraocular. 3neori leziunile apar chiar daca nu creste presiunea intraoculara. =laucomul cu unghi deschis In glaucomul cu unghi deschis nu se cunoaste cauza e acta a lezarii nervului optic. In mod normal forma partii frontale a glo%ului ocular (camera anterioara a glo%ului ocular) este mentinuta de un lichid numit umoare apoasa, care este produsa si eliminata, mentinand o presiune constanta intraoculara. In unele cazuri umoarea apoasa nu este drenata in mod corespunzator, dar motivul aparitiei acestui lucru nu este cunoscut. -and acest lucru se produce, lichidul se acumuleaza intraocular provocand cresterea tensiunii intraoculare. +resiunea crescuta intraoculara lezeaza nervul optic producand scaderea progresiva a acuitatii vizuale. (u toate persoanele cu glaucom cu unghi deschis prezinta o crestere a presiunii intraoculare. &e estimeaza ca 1J-D#1 din cazurile de glaucom cu unghi deschis se produc fara o crestere a presiunii intraoculare. In aceste cazuri, scaderea flu ului sangvin care vasculariza nervul optic se %anuieste a fi cauza. &emnele de de%ut care apar in glaucomul cu unghi deschis sunt tensiunea intraoculara normala sau crescuta, modificari la nivelul glo%ului ocular (e cavatia papilei nervului optic) si pierderea vederii campului periferic - cand nu creste presiunea intraoculara. =laucomul cu unghi inchis =laucomul cu unghi inchis apare atunci cand unghiul de drena> pentru umoarea apoasa de>a ingustat devine %locat. $cest lucru apare cand: -partea colorata a glo%ului ocular (irisul) si cristalinul %locheaza circulatia umorii apoase din camera anterioara. 'loca>ul produce cresterea presiunii intraoculare si face ca irisul sa comprime sistemul de drenare al ochiului (sistemul tra%ecular). $cest lucru produce cresterea presiunii intraoculare si lezeaza nervul optic, conducand la pierderea progresiva a vederii pana la or%ire -defectele care apar la nivelul irisului il fac sa se deplaseze anterior, %locand unghiul de drena>. $lti factori sunt tumorile care comprima si deplaseaza irisul anterior, inchizand unghiul de drena>. =laucomul congenital si infantil

=laucomul care este prezent de la nastere (glaucomul congenital) sau cel care apare in primii ani de viata (glaucomul infantil) sunt de cele mai multe ori provocate de defecte congenitale. 3n defect congenital apare datorita unei infectii a mamei in timpul sarcinii, cum este ru%eola sau cum este o %oala mostenita, neurofi%romatoza. =laucomul este estimat ca apare la apro imativ E#1 din persoanele cu sindrom &tuge-Oe%er care determina cresterea presiunii la nivelul partii al%e a glo%ului ocular (sclera). =laucomul secundar =laucomul apare si in urma altor afectiuni si se numeste glaucom secundar. -glaucomul apare dupa un traumatism ocular, dupa o interventie chirurgicala, datorita cresterii unei tumori sau ca urmare a unei complicatii a unei afectiuni medicale cum este dia%etul -administrarea unor anumite medicamente cum sunt corticosteroizii folositi pentru tratarea unei infectii oculare sau a altor %oli -glaucomul poate sa apara si in urma distrugerii si imprastierii materiilor colorate intraoculare (pigmenti) care se gasesc la nivelul irisului. $ceasta forma de glaucom secundar se numeste glaucom pigmentar. 3n alt material care se imprastie (de origine necunoscuta) care se depoziteaza in camera anterioara a glo%ului ocular poate produce glaucom congenital numit sindrom e ofoliativ (pseudoe foliativ) -cataracta care produce marirea cristalinului poate cauza un glaucom secundar (glaucom faIomorfic). +e masura ce avanseaza cataracta, cristalinul se ingroasa inchizand unghiul de drena> al ochiului, ceea ce duce la cresterea presiunii intraoculare. Tratamentul medicamentos si posi%il cel chirurgical se pot folosi pentru a scadea tensiunea intraoculara. ;ste nevoie de eliminarea cataractei pentru a se trata glaucomul faIomorfic. &imptome &us &imptomele difera in functie de tipul glaucomului. In glaucomul cu unghi deschis singurul simptom care apareconsta inscaderea acuitatii vizuale. -ampul vizual periferic se pierde inaintea celui central, care se foloseste in vederea cu acuratete a detaliilor. &e poate ca scaderea acuitatii vizuale sa nu fie o%servata decat atunci cand devine severa intrucat ochiul afectat mai putin compeseaza si pentru celalalt. &caderea acuitatii vizuale poate sa devina evidenta intr-un stadiu mai avansat al %olii. Intre timp s-a pierdut foarte mult din acuitatea vizuala. =laucomul cu unghi inchis poate sa nu provoace nici un simptom aparent sau simptome minore. &e poate intampla sa apara simptome pe o perioada scurta de timp (glaucom cu unghi inchis su%acut) care de o%icei apar seara si dispar pana dimineata urmatoare sau poate sa apara simptomatologie severa (acuta) care necesita un tratament medical de urgenta. &imptomele glaucomului cu unghi inchis apar de o%icei la un singur ochi odata si de cele mai multe ori sunt: -vedere incetosata care apare %rusc -durere severa, care apare la nivelul glo%ului ocular sau in zonele imediat apropiate ochiului -halou color in >urul surselor de lumina -eritem al ochiului -greata si varsaturi. &imptomele care apar in glaucomul congenital sau cel care apare in primii ani de viata (glaucomul infantil) sunt: -ochi plini de lacrimi sau o sensi%ilitate la lumina (a copilului) -unul sau am%ii ochi congestionati, indicand ca zona transparenta a ochiului (corneea) a suferit o leziune -marirea glo%ilor oculari datorita cresterii presiunii intraoculare, avand un aspect e oftalmic (ochi protruzivi). $cest lucru nu apare la adulti. -prurit (mancarime) sau senzatie de nisip in ochi sau inchiderea ochilor in cea mai mare parte de timp. ,ecanism fiziopatogenetic &us De cele mai multe ori glaucomul afecteaza la de%ut campul vizual periferic. Daca nu se trateaza, poate sa agraveze progresiv acuitatea vizuala, astfel incat in timp sa apara or%irea. Daca se identifica la de%ut si se trateaza corespunzator, poate fi mentinuta acuitatea vizuala normala. =laucomul cu unghi deschis, cea mai frecventa forma de glaucom, afecteaza de cele mai multe ori am%ii ochi simultan. In orice caz, unul din ochi este afectat mai mult decat celalalt. In aceasta forma de glaucom, acuitatea vizuala se modifica incet, astfel incat sa nu fie o%servata cand a evoluat. -presiunea crescuta intraoculara sau alti factori e terni pot provoca leziuni progresive ale nervului optic -campul vizual periferic este afectat la inceput. +unctele negre o%servate in am%ele campuri vizuale se vor intalni intr-un punct comun, marind astfel zona de pierdere a vederii. -ampul vizual central este afectat ultimul -daca glaucomul cu unghi deschis netratat afecteaza vederea centrala (care se foloseste la citit si vederea detaliilor o%iectelor), apare or%irea definitiva. =laucomul cu unghi inchis este mai putin frecvent si afecteaza de o%icei cate un ochi odata. $proape >umatate din persoanele care au glaucom cu unghi inchis dezvolta %oala si la celalalt ochi in urmatorii " ani.

=laucomul acut cu unghi inchis apare %rusc si necesita tratament chirurgical de urgenta: -%loca>ul drenarii umorii apoase cauzeaza o crestere %rusca a tensiunii intraoculare -daca nu se trataeaza de urgenta, presiunea crescuta provoaca lezarea rapida si permanenta a nervului optic -dupa ce apar simptomele se poate sa se instaleze or%irea permaneta in decursul catorva ore sau zile. +ot sa apara episoade scurte de glaucom cu unghi inchis. 4ara tratament, aceste episoade recurente pot deveni situatii de urgenta (glaucom acut cu unghi inchis) sau sa devina o pro%lema de lunga durata (glaucom cronic cu unghi inchis). Daca glaucomul cu unghi inchis nu se trateaza, se va pierde in mod treptat vederea pana la or%ire. =laucomul care este prezent de la nastere (glaucomul congenital) sau cel care apare in primii ani de viata (glaucom infantil) sunt forme rare. Dar acestea pot fi forme foarte serioase de glaucom. Daca glaucomul congenital ramane netratat, poate sa apara rapid or%irea definitiva. Tratamentul pentru orice tip de glaucom poate sa amane sau sa previna pierderea vederii, dar nu poate sa refaca leziunile care s-au produs de>a. In unele forme de glaucom congenital, s-au produs vindecari ale leziunilor nervului optic. -hiar daca e ista glaucom, nu se va accentua pierderea vederii sau inrautatirea pro%lemelor e istente suprasolicitand ochii (cum ar fi la citi sau statul la televizor). ,odificarile stilului de viata depind de severitatea afectiunii. 4actori de risc &us 4actorii de risc pentru glaucom difera in functie de tipul glaucomului. 4actorii de risc pentru glaucomul cu unghi deschis: -presiunea crescuta intraoculara (+I)). =laucomul cu unghi deschis este asociat, in cele mai multe cazuri cu o presiune intraoculara mai mare decat normalul, mai multe de 1#1 din persoanele cu varsta peste D# de ani au o presiune crescuta intraocular (presiunea mai mare de !1 de mm @g). 3nele studii au indicat faptul ca printre persoanele cu +)I 1"-D#1 intre acestea isi pierd vederea in urmatorii 1# ani de evolutie. +resiunea intraoculara crescuta este singurul factor de risc care se poate trata. Dar prezenta numai a unei tensiuni intraoculare crescute nu este un motiv de diagnostic al glaucomului si nu necesita intotdeauna tratament. -varsta. 2iscul de aparitie al glaucomului creste dupa varsta de D# de ani. +ersoanele cu varsta mai mare de A# de ani au un risc de D-A ori mai mare de a dezvolta un glaucom decat cei cu varsta intre D# si "# de ani -rasa. .a populatia de culoare riscul pentru glaucom este de D ori mai mare decat la populatia al%a. 3n studiu a aratat ca afroamericanii peste E# de ani au risc de a face glaucom la varste mai tinere decat al%ii. De asemenea au un risc mai mare de a se produce lezarea nervului optic decat al%ii -istoric familial de glaucom. ;ste de H ori mai mare riscul de glaucom la rudele persoanelor care au glaucom, neprovocat de alte afectiuni (numit glaucom cu unghi deschis primar). ,odificarile de la nivelul glo%ului ocular cum sunt e cavatia papilei nervului optic, fara o crestere a presiunii intraoculare pot fi primele simptome de glaucom -pierdere a vederii la unul din ochi. .eziunile la un ochi datorate glaucomului se asociaza cu o accentuare a leziunilor de la celalalt ochi. Daca nu este tratat e ista riscul aparitiei unor leziuni mai severe si la celalalt ochi in proportie de !H1. $ltii factori de risc posi%ili -dia%etul zaharat. Dia%eticii au o presiune mai mare intraoculara decat populatia generala. De asemenea ei au un risc mai mare de a dezvolta un glaucom secundar datorita neovascularizatiei care apare si %locheaza sistemul de drenare al umorii apoase (sistemul tra%ecular) -alti factori de risc. &tudiile indica o serie de alti factori care pot fi implicati in aparitia %olii cum sunt tul%urari de vedere la distanta (miopia) sau o presiune intraoculara crescuta (hipertensiune), %oli cardiovasculare, cefalee migrenoasa, vasospasm periferic (spasm si ingustarea lumenului vasului sangvin) sau o cornee su%tire. In orice caz dovezile acestor studii sunt destul de inconsistente si este inca nesigur cum aceste afectiuni pot sa creasca riscul de glaucom cu unghi deschis. ;ste nevoie de cercetari mai e acte pentru a se indica legatura dintre acesti factori de risc si %oala. 4actorii de risc pentru glaucomul cu unghi inchis: -rasa. +opulatia din $sia de ;stprecum si canadienii, populatia din $lasIa si =roenlanda au un risc mai mare pentru aparitia glaucomului cu unghi inchis decat populatia generala -varsta. +opulatia peste D# de ani are un risc mai mare -se ul. $pare mai frecvent la femeile mai in varsta fata de %ar%atii cu aceeasi varsta -defecte congenitale. +ersoanele care prezinta de la nastere un unghi de drena> mai ingust pot sa dezvolte in timp un glaucom cu unghi inchis, daca pupilele acestora stau dilatate mult timp. Timpul cat stau dilatate, producand un atac de glaucom cu unghi inchis, difera de la persoana la persoana

-hipermetropia (vedere cu dificultate a o%iectelor situate aproape). @ipermetropii au risc mai mare de aparitie a glaucomului cu unghi inchis intrucat au un glo% ocular mai mic si astfel unghiul de drena> este mai ingust, facandu-l sa se %locheze mai usor -istoricul familial este un factor de risc pentru aparitia %olii -prezenta glaucomului cu unghi inchis la un ochi creste riscul de aparitie a afectiunii si la celalalt ochi. $proape >umatate din persoanele care au avut un atac de glaucom la un ochi pot sa dezvolte %oala si la celalalt in urmatorii " ani. 4actorii de risc pentru glaucomul congenital: - infectii ale mamei in timpul sarcinii. -opiii nascuti din mame care au avut infectii virale in timpul sarcinii cum este ru%eola au un risc mai mare pentru aparitia glaucomului congenital - factorii genetici, aproape 1#1 din nou nascuti mostenesc %oala. -onsultul de specialitate &e vor contacta imediat serviciile medicale de urgenta daca apar urmatoarele simptome ale atacului de glaucom cu unghi inchis (glaucom acut): -incetosarea %rusca a vederii -durere puternica la nivelul ochiului afectat -inrosirea ochiului afectat -greata si varsaturi -vederea unui halou colorat in >urul surselor de lumina. &e recomanda adresarea la medic in urmatoarele conditii: -vederea unor puncte negre (miodesopsii) in campul vizual periferic la unul sau la am%ii ochi -dificultati de vedere care apar treptat -e istenta unui istoric familial de glaucom cu unghi deschis, varsta peste D# de ani, lispa unui e amen oftalmologic in ultimul an sau mai mult. ;ste nevoie de e aminarea oftalmologica sau optometrica pentru evidentierea de semne de glaucom -e istenta glaucomului si aparitia de simptome datorita tratamentului medicamentos administrat. ; pectativa vigilenta ; pectativa vigilenta nu se recomanda daca e ista semne ale unui atac de glaucom cu unghi inchis. Daca la e amenul oftalmologic se o%serva o presiune intraoculara crescuta si nu e ista alti factori de risc pentru glaucom, se poate amana tratamentul. Dar se recomanda e aminarea regulata a presiunii intraoculare si de asemenea e aminari regulate oftalmologice pentru a se diagnostica %oala daca este cazul. ,edici specialisti recomandati 3rmatorii medici pot diagnostica glaucomul: -optometrist -oftalmolog. Deciziile pentru tratarea glaucomului se iau prin consularea oftalmologului. )ptometristul nu poate trata glaucomul. Investigatii +entru diagnosticarea glaucomului se face o anamneza si un e amen fizic. Daca se suspecteaza glaucom se va face o trimitere catre medicul oftalmolog pentru a realiza mai multe investigatii si a face un tratament. Detectarea precoce si tratarea unui glaucom cu unghi deschis sunt importante pentru a controla %oala si a preveni pierderea vederii. +oate fi nevoie de un tratament de urgenta in cazul in care e ista un atac de glaucom cu unghi inchis. )ftalmologul va cauta semne de lezare a nervului optic in polul posterior al glo%ului ocular pentru a sta%ili daca este prezenta afectiunea si care este severitatea ei. Istoricul medical si rezultatele urmatoarelor investigatii poate determina punerea diagnosticului: -oftalmoscopia utilizata pentru a vedea interiorul glo%ului ocular. +entru glaucom se e amineaza zona prin care nervul optic paraseste glo%ul ocular (numita papila sau disc optic). .ezarea nervului optic care apare in glaucom se poate diagnostica prin oftalmoscopie. +ersoanele care prezinta leziuni ale nervului optic vor avea si tul%urari de vedere pe partea afectata -gonioscopia foloseste lentile speciale pentru a vizualiza unghiul de drenare a umorii apoase. $cesta este un test o%isnuit pentru o evaluare initiala pentru a se diagnostica sau nu glaucomul -tonometria masoara presiunea intraoculara. +resiunea normala intraoculara este intre 1# si !1 mm@g. +ersoanele cu glaucom au o presiune mai mare decat normalul -e aminare prin %iomicroscop se folosete pentru a mari toate partile componente ale glo%ului ocular. +rin aceasta metoda se poate face si gonioscopia si tonometria -e aminarea campului vizual (perimetria) si a acuitatii vizuale. $cestea se fac pentru a se e amina cat de

%ine sunt vazute detaliile o%iectelor si pentru vederea o%iectelor din campul periferic si central care pot semnifica o leziune la nivelul nervului optic cauzata de glaucom. $ceasta este cea mai %una e aminare pentru a se pune diagnosticul de glaucom cu unghi deschis. +erimetria se face ca parte a e aminarilor pentru urmarirea evolutiei glaucomului. +erimetria este o investigatie scumpa si care necesita mult timp de aceea nu se face ca un e amen screening de rutina sau ca alte investigatii mai rapide pentru glaucom. Dupa sta%ilirea diagnosticului de glaucom cu unghi deschis, se vor face e aminari oftalmologice de rutina inclusiv tonometrie si gonioscopie pentru a se monitoriza %oala. +erimetria se face o data pe an dupa ce s-a pus diagnosticul de glaucom cu unghi deschis. &e pot face mai multe e aminari pentru a se sta%ili care sunt leziunile produse de glaucom asupra nervului optic. $cestea sunt tomografia @eildel%erg a retinei, analiza =D a fi%relor nervului optic, tomografia pe lungimea nervului optic pentru a se o%serva continuitatea sa. Intrucat acestea sunt investigatii mai noi, sunt mai rar accesi%ile. &tudii recente au sugerat ca masurand grosimea structurii transparente a ochilui (corneea) cu investigatii cum sunt ecografia pahimetrica poate permite medicului specialist sa determine care este riscul de glaucom. ) cornee mai su%tire central este considerata factor de risc pentru glaucom. Testarea grosimii corneei este un nou concept si se fac studii in continuare pentru a se determina acuratetea metodei in predictia glaucomului. Daca e ista de>a glaucomul si a aparut o pierdere semnificativa a vederii, se va face o e aminare a acuitatii vizuale ramase pentru gasirea de metode eficiente de folosire ma ima a vederii si de mentinere a unui stil cat mai %un de viata. Diagnostic precoce Intrucat multe persoane cu glaucom prezinta o presiune normala intraoculara, masurarea presiunii intraoculare (tonometria) nu tre%uie facuta ca singura investigatie pentru diagnosticarea glaucomului. (ecesita asocierea ei cu alte metode pentru un diagnostic cat mai e act. ;ste recomandat ca toate persoanele peste !# de ani sa efectueze un e amen screening pentru depistarea glaucomului. ;ste cu atat mai necesar pentru cei cu factori de risc sa fie supusi unui e amen screening in fiecare an. +ersoanele cu un risc crescut sunt reprezentate de: -persoanele peste J" de ani -afroamericanii (pentru glaucom cu unghi deschis), cei din $sia de est sau persoane descendente din acele zone (pentru glaucom cu unghi inchis) -hipermetropii (risc crescut pentru glaucomul cu unghi inchis) -leziune oculara in urma unui tratament chirurgical, cum ar fi operatia pentru cataracta -dia%etici -tensiune arteriala crescuta (hipertensivi) -cei tratati cu medicamente corticosteroidiene -cei cu istoric familial de glaucom. Tratament medical Tratamentul glaucomului se concentreaza pe mentinerea vederii prin incetinirea evolutiei leziunilor de la nivelul nervului localizat in partea posterioara a ochiului (nervul optic). .a adulti, tratamentul nu poate restitui vederea ce a fost pierduta din cauza glaucomului. Totusi, la anumiti copii, anumite leziuni produse de glaucomul congenital pot fi reversi%ile. .a ora actuala, ma>oritatea tratamentelor glaucomului sunt indreptate spre scaderea presiunii de la nivelul ochiului (presiunea intraoculara, +I)). .ezarea nervului optic se poate produce la orice valoare a presiunii intraoculare, chiar si la valorile considerate normale. &caderea +I) poate a>uta la prevenirea aparitiei unor leziuni ulterioare la nivelul nervului optic. )ptiunile terapeutice includ medicatie, tratament laser si tratament chirurgical. In &tatele 3nite, tratamentul este inceput de o%icei prin administrarea unei medicatii. $tunci cand tratamentul medicamentos nu a avut succes in scaderea +I), sunt luate in considerare tratamentul laser si tratamentul chirurgical. Totusi, in anumite cazuri, tratamenul laser si cel chirurgical pot fi de prima alegere mai ales in cazurile moderate pana la severe. &tudiile arata ca atat terapia medicala cat si cea chirurgicala sunt eficiente, dar riscurile si %eneficiile pot diferi in functie de tipul glaucomului, varsta, rasa si alti factori. +acientul cu glaucom tre%uie sa isi consulte medicul in privinta tuturor optiunilor terapeutice iar acesta sa determina care optiune ar fi cea mai %una in situatia data. Tratament initial +acientilor diagnosticati cu glaucom li se sta%ileste o tinta a presiunii intraoculare pentru fiecare ochi. $ceasta tinta este fi ata in functie de gradul leziunilor de la nivelul nervului optic si de +I) la care aceasta leziune s-a produs. +resiunea intraoculara tinta este cu apro imativ !#1 mai mica decat presiunea intraoculara anterioara. +e parcursul tratamentului, tinta presiunii intraoculara poate fi modificata pentru a

preveni aparitia leziunilor la nivelul nervului optic. &unt necesare consulturi oftalmologice regulate in conditiile in care e ista +I) ridicata fara a fi prezente semne de glaucom. Daca +I) este suficient de mare, se va initia terapia medicamentoasa pentru scaderea +I) si prevenirea pierderii vederii. Totusi, decizia de incepere a tratamentului in a%senta e istentei unor leziuni de nerv optic este foarte importanta, deoarece e pune pacientul la riscurile si cheltuielile unui tratament de lunga durata. Tratamentul glaucomului cu unghi deschis implica medicatie (picaturi de ochi) ce scade +I), tratament laser sau alt tip de tratemnt chirurgical. In &tatele 3nite, picaturile de ochi (colir) pentru scaderea +I) sunt de o%icei prima optiune terapeutica. 2educearea +I) la pacientii cu glaucom cu unghi deschis incetineste progresia %olii si a>uta la prevenirea reducerii ulterioare a vederii. Totusi, alte optiuni terapeutice (laser sau chirurgie) pot fi uneori considerate drept optiuni terapeutice initiale in cazul pacientilor cu glaucom cu unghi deschis moderat pana la sever. =laucomul cu unghi inchis este uneori o afectiune ce necesita interventie de urgenta (glaucomul cu unghi inchis acut) deoarece %locarea fluidului la nivel ocular poate duce la o crestere %rusca a +I) ceea ce duce la aparitia rapida a leziunilor la nivelul nervului optic. =laucomul cu unghi inchis acut duce la aparitia unei dureri semnificative la nivel ocular. =laucomul cu unghi inchis acut necesita interventie terapeutica de urgenta, incluzand medicatie pentru scaderea +I), monitorizarea unghiului de drena> si chiar terapie chirurgicala. Daca aceasta afectiune nu este tratata de urgenta, or%irea se poate instala rapid. =laucomul congenital necesita in aproape toate cazurile corectia chirurgicala a defectului. 3neori poate fi utilizata terapia medicamentoasa, dar de o%icei, aceasta nu are efecte pe termen lung. In cazul pacientilor ce au suferit o pierdere semnificativa a vederii, medicul va efectua o evaluare a vederii scazute. $ceasta evaluare va a>uta medicul si pacientul in gasirea celor mai %une modalitati de folosire a vederii ramase. +oate, de asemenea, sa includa sugestii in ceea ce priveste consilierea si antrenarea in a face fata vederii reduse. In conditiile in care glaucomul poate duce la o pierdere semnificativa a vederii inainte de a fi detectat, constientizarea acestei afectiuni poate fi greu de realizat. +ersoanele diagnosticate cu aceasta afectiune pot resimti o stare de suparare si depresie. $cestia pot fi indrumati spre centre de consiliere unde vor fi a>utati sa se o%isnuiasca cu aceasta situatie. Tratament de intretinere )data ce tratamentul pentru glaucom a fost inceput, oftalmologul va efectua evaluari periodice ale functiei oculare. In timpul acestor evaluari este masurata de o%icei +I). 0izitele la medic pot fi zilnice pana la atingerea +I) tinta. )data ce aceasta a fost atinsa, vizitele la medic vor fi efectuate la fiecare E pana la J luni. )ftalmologul va analiza modificarile de la nivelul nervului optic ce indica agravarea afectiunii in ciuda tratamentului si daca este nevoie, va a>usta +I) tinta. Daca presiunea intraoculara continua sa fie crescuta sau daca leziunile la nivelul nervului optic sa inrautatesc in ciuda tratementului cu picaturi pentru ochi, se va lua in considerare terapia laser. +ersoanele ce prezinta canale de drena> inguste vor dezvolta mai pro%a%il glaucom cu unghi inchis. -ei ce prezinta glaucom cu unghi inchis vor necesita evaluari regulate ale unghiurilor de drena> si a +I). ;ste posi%ila instituirea terapiei laser pentru prevenirea inchiderii %ruste a unghiului de drena>. ,edicamentele, de o%icei picaturi pentru ochi (colir) sunt utilizate pentru reducerea +I) fie prin scaderea cantitatii de lichide secretate la nivel ocular, fie prin cresterea drena>ului lichidelor de la nivel ocular. ;ste important de inteles ca tratamentul glaucomului va fi administrat cel mai pro%a%il toata viata. Tratamentul la domiciliu poate fi util in a>utarea pacientului in a se adapta efectelor glaucomului. +ot fi utilizate suporturi pentru vedere si tehnologii adaptative, precum sistemul de amplificare video sau articole tiparite cu litere mari care pot im%unatati conditiile de viata ale persoanelor cu vedere redusa* dezvoltarea unei retele de oameni ce pot a>uta la efectuarea unor sarcini mai dificile* consilierea si antrenarea in scopul adaptarii la vederea redusa si a cresterii calitatii vietii. Tratament in cazul agravarii %olii Tratamentul chirurgical in glaucom este necesar numai in cazul scaderii progresive a vederii si nereducerii +I) su% tratament medicamentos sau laser. In anumite tari, precum ,area 'ritanie, tratamentul chirurgical este aplicat in stadiile initiale ale %olii. Tratamentul chirurgical poate consta in crearea unei alte zone prin care lichidul sa paraseasca ochiul. 3neori, tratamentul chirurgical poate consta in distrugerea unei portiuni a structurii oculare implicate in secretia lichidului intraocular (corpul ciliar) cu scopul de scadere a secretiei lichidiene. $cest tip de interventie este rezervat de o%icei cazurilor avansate de glaucom pentru care alte forme de tratament nu au fost eficiente. De retinutS =laucomul nu poate fi vindecat, dar +I) poate fi controlata cu a>utorul medicamentelor, terapiei chirugicale sau am%elor. .a adulti, tratamentul glaucomului nu poate restitui vederea pierduta din cauza acestei afectiuni, dar poate preveni lezarea in continuare a nervului optic si poate mentine vederea ramasa. .a

anumiti copii, leziunile la nivelul nervului optic produse de glaucomul congenital pot fi reversi%ile. +icaturile de ochi sunt de o%icei utilizate pentru tratamentul glaucomului. In anumite cazuri, vor fi utilizate zilnic, pentru tot restul vietii. $r putea constitui un inconvenient administrarea de picaturi oculare la anumite intervale orare. .a anumite persoane, aceste picaturi pot duce la aparitia unui anumit nivel de disconfort. ;ste importanta respectarea indicatiilor de administrare si a intervalelor orare pentru ca aceste picaturi sa fie eficiente. &pre deose%ire de alte afectiuni cronice in care neadministrarea medicatiei duce la aparitia unei simptomatologii evidente, neadministrarea medicatiei pentru glaucom asa cum a fost prescrisa nu va duce la aparitia unor simptome evidente. Totusi, poate duce la o degradare lenta, adesea nedetecta%ila a vederii, o degradare permanenta si care poate duce in cele din urma la or%ire. Deoarece glaucomul nu poate fi vindecat iar tratamentul nu poate preveni intotdeauna pierderea in continuare a vederii, pacientii suferinzi de glaucom incearca metode terapeutice alternative precum acupunctura sau mari>uana. Totusi, ma>oritatea acestor terapii alternative fie nu au fost studiate, fie au fost dovedite ineficiente. $semenea tratamente pot fi scumpe si unele pot fi periculoase pentru sanatate. +rofila ie ,a>oritatea factorilor de risc (precum varsta, rasa si istoricul familial) pentru glaucom nu pot fi modificati. +ersoanele in varsta peste !# de ani vor necesita un consult oftalmologic ce cuprinde si teste pentru glaucom la fiecare E pana la " ani. $ceste teste pot fi efectuate de un medic oftalmolog. +entru persoanele ce au un istoric de glaucom in familie sau care prezinta alti factori de risc pentru glaucom este necesara o consultare cu medicul specialist pentru efectuarea unor evaluari ale functiei oculare mai frecvente. +ersoanele cu risc crescut necesita controale regulate efectuate de catre un medic oftalmolog. Tratament am%ulatoriu &uccesul tratamentului glaucomului depinde de gradul de informare al pacientului, de utilizarea de catre acesta a medicatiei conform prescriptiei medicale si de efectuarea de evaluari de rutina pentru monitorizarea afectiunii si prevenirea complicatiilor. 2espectandu-se aceste principii se pot reduce sansele de pierdere a vederii: - medicatia pentru glaucom tre%uie utilizata asa cum a fost prescrisa de medic. &e poate folosi un cod al culorilor pentru capacele tu%urilor de medicamente pentru a facilita retinerea momentului de administrare. +entru a nu se uita momentul administrarii, se pot folosi ceasurile cu alarma, notite atasate de oglinda sau de masa, sau orice alt dispozitiv de atentionare. Daca apar pro%leme in ceea ce priveste respectarea programului de administrare al medicamentelor tre%uie consultat medicul specialist. $numite sfaturi pentru scaderea efectelor adverse ale medicatiei glaucomului, precum modul corect de aplicare al picaturilor de ochi, pot a>uta la o adminsitrare corecta a medicamentului. Daca apar efecte secundare tre%uie consultat medicul specialist. ;ste posi%ila modificarea medicatiei - administrarea de medicamente fara prescriptie medicala (medicamente tip )T-) tre%uie discutata in preala%il cu medicul specialist. Daca unghiurile de drena> ale umorii apoase sunt inguste si e ista riscul de aparitie al glaucomului cu unghi inchis, medicul va avertiza pacientul in legatura cu administrarea de medicamente ce dilata (maresc diametrul) pupila. -and pupila se dilata, unghiurile de drena> se pot inchide ceea ce duce la aparitia glaucomului cu unghi inchis. $numite medicamente tre%uie evitate, precum anumite medicamente antihistaminice sau medicamente pentru raul de miscare. De asemenea, medicul oftalmolog tre%uie informat in legatura cu toate medicamentele administrate pacientului. Toti medicii ce trateaza un pacient cu glaucom tre%uie atentionati de afectiunea acestuia - este recomandata purtarea in portofel a unui card sau orice mod de identificare care sa precizeze ca purtatorul prezinta glaucom. -ardul ar tre%ui sa prezinte toate medicamentele administrate, inclusiv medicatia pentru glaucom. $ trai cu vederea redusa 2educerea vederii determinata de glaucom poate afecta viata unei persoane in mai multe feluri. =radul de severitate al afectarii depinde de severitatea reducerii vederii, tipul activitatilor practicate si de stilul de viata. -u a>utorul medicului pot fi gasite modalitati de utilizare la ma im a vederii ramase. +ot fi utilizate suporturi pentru vedere precum sistemul de amplificare video sau articole tiparite cu litere mari, dezvoltarea unei retele de oameni ce pot a>uta la efectuarea unor sarcini mai dificile* consilierea si antrenarea in scopul adaptarii la vederea redusa si a cresterii calitatii vietii. In conditiile in care glaucomul duce adesea la pierderea semnificativa a acuitatii vizuale, constientizarea acestei afectiuni este adesea dificila. +acientii pot resimti furie si frica sau o stare de tristete sau chiar instalarea unei stari depresive. $ceste sentimente sunt perfect normale. +entru a le face mai %ina fata, este recomanda%ila discutia cu medicul, familia si prietenii. De asemenea, e ista consilieri specializati in a>utarea oamenilor ce se confrunta cu o pierdere a vederii. In conditiile in care glaucomul este o afectiune cronica, inregistrarea intr-un grup de suport pentru oamenii cu aceasta afectiune ar putea fi de a>utor. Tratament medicamentos ,edicatia pentru reducerea presiunii intraoculare (+I)) este folosita in toate tipurile de glaucom. ,ecanismul de actiune al acestora se %azeaza fie prin reducerea cantitatii de lichid (umoare apoasa)

secretata la nivel ocular fie prin cresterea cantitatii de lichid ce dreneaza de la nivelul ochiului. ,edicatia poate fi administrata su% forma de picaturi de ochi, pastile, solutie cu administrare orala sau in situatii de urgenta, pe cale intravenoasa. In ma>oritatea cazurilor, picaturile de ochi sunt primele utilizate. Intr-un atac acut de glaucom cu unghi inchis, medicatia poate fi utilizata pentru scaderea presiunii intraoculare. ,edicatia ce inchide pupila (pupiloconstrictoare) ar putea fi folosita pentru deschiderea unghiului de drena>. Daca medicatia reduce +I) dupa un episod acut de glaucom cu unghi inchis, tratamentul laser este aplicat la scurt timp dupa acesta pentru a preveni un episod recurent. Daca medicatia nu reduce +I), tratamentul laser va fi aplicat imediat. In cazul glaucomului congenital, medicatia poate fi utilizata pentru reducerea +I) si reducerea gradului de opacitate de la nivelul suprafetei glo%ului ocular (cornea). ,edicatia in acest caz nu este eficienta pentru o perioada lunga de timp si este de o%icei utilizata pana in momentul in care se poate efectua interventia chirurgicala. ; ista multa pu%licitate in >urul ideii folosirii mari>uanei in tratamentul glaucomului. Inhalarea fumului de mari>uana a fost demonstrat ca reduce +I) cu !"1, insa efectul nu dureaza mai mult de E pana la D ore. De asemenea, nu toate persoanele ce folosesc mari>uana au o asemenea reducere a +I), acest lucru se intampla doar la J#1 pana la J"1 dintre cei ce fumeaza mari>uana. 4umul are efecte to ice asupra altor parti ale organismului, in special palmanii, iar su%stantele din fumul inhalat determina modificari ale statusului mental. -antitatea de mari>uana pe care o persoana ar tre%ui sa o fumeze pentru a mentine +I) scazuta duce la aparitia unor efecte secundare semnificative. Datorita acestor efecte to ice si psihoactive, precum si datorita nivelului redus al efectului %enefic de reducere a +I), mari>uana nu este considerata o optiune terapeutica %una in cazul pacientilor cu glaucom si nu este recomandata pentru tratamentul acestora. ,edicatia pentru tratamentul galucomului determina reducerea presiunii intraoculare (+I)), fie prin reducerea cantitatii de lichid (umoare apoasa) secretata la nivel ocular, fie prin cresterea cantitatii de lichid ce dreneaza de la nivelul ochiului. ,edicamentele ce reduc cantitatea de lichid secretata intraocular sunt: - %eta %locantele - agonisti adrenergici - inhi%itori ai anhidrazei car%onice - hiperosmotice. ,edicamentele ce cresc cantitatea de lichid drenata de la nivel ocular sunt: - colinergice - agonisti adrenergici - analogi de prostaglandine. De retinutS $tunci cand medicamentele sunt utilizate pentru tratamentului glaucomului, scopul este de a preveni evolutia leziunilor de nerv optic prin reducerea +I). 0aloarea +I) ce duce la aparitia leziunilor de nerv optic variaza de la o persoana la alta. De aceea, nu este folosita o tinta unica a +I) pentru toata lumea. +I) tinta a unei persoane poate necesita a>ustari in cazul in care leziunile nervului opic evolueaza in ciuda tratamentului. In cazul in care glaucomul a produs reducerea vederii, aceasta situatie se poate agrava chiar daca medicatia utilizata a determinat valori normale ale +I). In ma>oritatea cazurilor, medicatia folosita pentru tratamentul glaucomului tra%uie utilizata zilnic pentru tot restul vietii. $r putea fi un inconvenient administrarea de picaturi de ochi la anumite intervale de timp. +icaturile de ochi ar putea de asemenea duce la aparitia unui nivel de disconfort. Tre%uie respectata prescriptia medicala pentru administrarea picaturilor pentru ca acestea sa ai%a efectul scontat: - este necesara analiza impreuna cu medicul a telurilor tratamentului, perioada de timp pentru care medicatia va fi incercata si posi%ilele efecte secundare ale acesteia. $paritia efectelor secundare tre%uie raportata medicului oftalmolog - cunoasterea modului corect de aplicare al picaturilor de ochi poate duce la cresterea eficacitatii medicatiei si la evitarea aparitiei efectelor secundare. $r putea fi de folos utilizarea unui carnet medical in care sa se noteze medicatia si momentul de administrare al acesteia. De asemenea, utilizarea de capace multicolorate pentru recipientele de medicamente poate a>uta la recunoasterea medicamentelor - imediat dupa inceperea unei terapii medicamentoase este recomandata efectuarea unui consult medical pentru a se evalua eficacitatea acesteia, aparitia efectelor secundare sau orice pro%leme aparute cu programul de administrare. ,edicatia utilizata in tratamentul glaucomului poate fi scumpa. $r putea fi de a>utor utilizarea unor instrumente de masurare e acte. Toti medicii ce evalueaza un pacient cu glaucom tre%uie instiintati de afectiunea acestuia si de medicatia pe care acesta o primeste. $lte medicamente administrate la un pacient cu glaucom vor necesita, in cazul unora dintre ele, a>ustarea dozelor sau chiar oprirea lor. In timp ce noile tehnici chirurgicale pentru glaucom implica mai putine efecte secundare, tratamentul

medicamentos are in continuare efecte secundare mai reduse decat tratamentul chirurgical. ,ulte persoane ce primesc tratament medical nu vor necesita niciodata tratament chirurgical pentru glaucom. Tratament chirurgical Tratamentul chirurgical nu este intotdeuna necesar pentru tratamentul glaucomului. ,edicatia controleaza in multe cazuri +I), prevenind degradarea vederii si or%irea. Inainte ca tratamentul chirurgical sa fie luat in considerare, mai intai va fi incercata terapia medicala. Tratamentul chirurgical este indicat in: - glaucom cu unghi inchis acut. Tratamentul laser poate crea un orificiu la nivelul irisului permitand drenarea fluidului de la nivelul ochiului. +acientii ce prezinta glaucom cu unghi inchis la un ochi vor necesita tratament laser si la celalat ochi pentru a preveni aparitia glaucomului si la acesta. De asemenea persoanele ce prezinta unghiuri de drena>e ale umorii apoase inguste pot necesita terapie laser pentru prevenirea aparitiei glaucomului cu unghi inchis acut. Daca terapia laser nu este eficienta, se iau in considerare interventii chirurgicale clasice precum iridectomia si tra%eculectomia - glaucomul cu unghi deschis. Daca +I) se mentine la un nivel inalt sau daca leziunile de la nivelul nervului optic evolueaza in ciuda medicatiei, tratamentul chirurgical este necesar si in cazul glaucomului cu unghi deschis. Terapia laser ar putea fi necesara inca din stadiile initiale pentru tratamentul glaucomului cu unghi deschis, in special la persoanele ce prezinta +I) crescuta din stadiile incipiente sau glaucom sever. In anumite cazuri, terapia chirurgicala in stadiile incipiente in cazul glaucomului cu unghi deschis poate fi mai eficienta decat picaturile de ochi (colir) pentru reducerea +I) si prevenirea or%irii. -opii cu glaucom congenital necesita tratament chirurgical pe cat de repede posi%il pentru prevenirea or%irii. &copul principal al terapiei chirugicale in glaucom este mentinerea vederii prin: - mentinerea sanatatii nervului optic - reducerea +I) prin deschiderea unghiurilor de drena> %locate sau prin creerea unor noi zone de drena> pentu umoarea apoasa. In anumite situatii, interventia chirugicala este efectuata pentru ameliorarea simptomatologiei dureroase la pacientii cu glaucom. Tipuri de tratament chirurgical ; ista mai multe tipuri de interventii chirurgicale pentru tratamentul glaucomului la adult. - interventia chirurgicala pentru cresterea drena>ului umorii apoase de la nivelul ochiului. $cest tip de interventie chirurgicala presupune creerea unei portite prin care lichidul sa fie drenat de la nivelul ochiului. In cazurile de glaucom sever, interventia chirurgicala presupune montarea unui sistem de filtrare (seton), de o%icei confectionat din plastic, care permite drenarea fluidului de la nivleul portiunii anterioare a ochiului intro zona de la care poate fi drenat in afara ochiului. $ceasta procedura este folosita in cazul tratamentului glaucomului cu unghi deschis si a glaucomului cu unghi inchis cronic - tra%eculectomie - chirurgie cu sunt tu%ular (cu seton) - interventie chirurgicala pentru prevenirea inchiderii unghiului de drena>. $ceasta interventie presupune creerea unei noi deschizaturi in zona irisului ce permite curgerea lichidului la nivel ocular. ;ste utilizata pentru tratarea atacul de glaucom cu unghi inchis acut sau pentru prevenirea apartitiei glaucomului cu unghi inchis la persoanele ce prezinta unghiuri de drena> inguste. $stazi, iridectomia laser poate fi efectuata in locul iridetomiei chirurgicale. Totusi, anumite persoane cu glaucom sever sau complicat pot necesita iridectomia chirurgicala - interventia chirurgicala efectuata pentru reducerea cantitatii de umoare apoasa secretata la nivel ocular. In cazul in care alte interventii chirurgicale nu reusesc sa im%unatateasca circulatia lichidului la nivel ocular, se poate efectua o interventie de distrugere a portiunii ochiului implicata in secretia acestui fluid (corpii ciliari). $ceasta interventie este indicata si in cazul aparitiei de tesut cicatriceal in urma interventiilor anterioare. Distrugerea corpilor ciliari reduce cantitatea de lichid secretata la nivel ocular, reducandu-se astfel presiunea intraoculara. Interventiile ce au drept scop reducerea cantitatii de lichid de la nivelul ochiului sunt indicate numai in cazul persoanelor cu glaucom sever a caror situatie nu s-a im%unatatit in urma utilizarii tratamentului medical sau a altor tipuri de interventii chirurgicale. $ceasta interventie chirurgicala poate fi efectuata numai cu a>utorul laserului. In anumite cazuri, poate fi efectuata utilizand o sonda criogenica aplicata e tern sau chirurgia deschisa. Tratamentul chirurgical pentru glaucomul congenital +entru glaucomul congenital e ista doua interventii usor diferite prin care se incearca deschiderea directa a unghiurilor de drena> ale umorii apoase. &unt in mod egal eficiente la copii, dar nu sunt folosite la adulti. Daca aceste interventii esueaza la copii, atunci se pot tenta tra%eculectomia sau interventia seton. - goniotomie - tra%eculotomie. De retinutS

,edicatia poate fi utilizata inaintea interventiei chirurgicale pentru a reduce gradul de opacitate al corneii. -ataracta (opacifierea lentilei de la nivelul ochiului-cristalinul) poate aparea in urma tratamentului chirurgical pentru glaucom si acesta este motivul pentru care interventia chirurgicala nu este o metoda terapeutica de prima intentie in cazul glaucomului cu unghi deschis. -ataracta poate aparea si la persoanele ce sufera de glaucom fara ca acestia sa fi suferit o interventie chirurgicala* acest fenomen apare de o%icei la persoanele in varsta. Tratamentul pentru cataracta poate fi efectuat simultan cu cel pentru glaucom. Daca aceste interventii se efectuaza simultan, se poate o%serva o im%unatatire a vederii postchirurgie. Decizia de a accepta sau nu interventia chirurgicala este de o%icei mai greu de luat in cazul celor cu glaucom decat in cazul altor afectiuni deoarece: - in multe cazuri, persoana nu resimte durere si nici pierderea acuitatii vizuale - interventia chirurgicala determina imediat dupa aceasta o inrautatire a vederii. 0ederea poate fi afectata pentru saptamani si luni dupa interventia chirurgicala. +entru anumite persoane, acuitatea vizuala nu va fi niciodata la fel de %una ca inainte de interventia chirurgicala. Tratamentul chirurgical nu vindeca complet glaucomul. Totusi, tratamentul chirurgical reduce sansele de pierdere ulterioara a vederii. -a si in cazul oricarui alt tip de interventie chirurgicala, decizia de tratament chirurgical tre%uie luata impreuna cu medicul analizand riscurile si %eneficiile interventiei. 3n factor ce tre%uie luat in considerare consta in alegerea ochiului ce tre%uie operat mai intai. ; ista si alte pro%leme ce tre%uie discutate cu medicul specialist inainte de a lua decizia unui tratament chirurgical. Interventiile prin care se distrug corpii ciliari implicati in secretia umorii apoase (interventii ciclodistructive) sunt folosite de o%icei atunci cand alte tratamente, inclusiv alte tratamente chirurgicale, au esuat. ;fectuarea mai multor astfel de interventii de-a lungul timpului poate duce la distrugerea unei portiuni prea mari din corpii ciliari, astfel incat se secreta o cantitate prea mica de umoare apoasa. $ceasta poate duce la inmuierea glo%ului ocular determinand opacifierea cristalinului (cataracta). $lte tratamente Tratamentul laser se %azeaza pe utilizarea luminii tip laser in locul instrumentelor chirurgicale clasice si poate fi utilizat in cazul anumitor persoane suferind de glaucom. Tratamentul laser poate fi folosit pentru tratamentul glaucomului cu unghi deschis inainte ca tratamentul medicamentos sa fie incercat. Intr-un studiu efectuat pe un numar mare de persoane, cei ce au avut glaucom cu unghi deschis, au fost tratati fie cu laser fie cu medicamente. 2ezultatele studiului au aratat ca cei ce au primit tratament laser: - au avut presiuni mai mici intraoculare. De asemenea au suferit o pierdere mai redusa a vederii pe o perioada de E," ani comparativ cu cei tratati medicamentos - erau mai putin pro%a%il sa necesite medicatie multipla pentru controlul +I). Din nefericire, nu toate persoanele tratate cu laser prezinta o +I) redusa in urma tratamentului. +entru anumite persoane, aceasta +I) scazuta se mentine doar pentru cativa ani. $ltii pot prezenta o crestere a +I). $numite tipuri de glaucom cu unghi deschis raspund mai %ine la tratamentul laser decat altele. =laucomul determina or%ire prin distrugerea celulelor nervoase dispuse in partea posterioara a glo%ului ocular si se produce adesea fara o crestere +I). ,ulti medici considera ca glaucomul este o %oala neurodegenerativa, mai degra%a decat o %oala determinata doar de o +I) crescuta. $cest lucru are o importanta ma>ora in conditiile in care tratamentele viitoare vor putea prote>a celulele nervoase de la nivel ocular de efectele glaucomului (terapie neuroprotectiva). $stfel de terapii sunt in testare, dar nici una nu s-a dovedit pana acum sigura si eficienta in tratamentul glaucomului. In conditiile in care glaucomul nu poate fi vindecat iar tratamentul nu previne in toate cazurile evolutia pierderii vederii, persoanele suferind de aceasta %oala pot fi tentate sa incerce terapiile alternative, precum acupunctura sau mari>uana. $numite terapii alternative sau complementare au fost testate in glaucom, insa ma>oritatea nu au fost studiate si nici nu a fost demonstrata eficacitatea acestora. $numite astfel de terapii alternative pentru tratamentul glaucomului pot ficostisitoare si consumatoare de timp, cateva pot fi chiar periculoase pentru sanatate. )ptiuni terapeutice Tratamentul laser pentru cresterea drena>ului lichidului de la nivel ocular Tratamentul laser pentru cresterea drena>ului de la nivel ocular implica interventia la nivelul unghiurilor de drena> ale umorii apoase. $ceste interventii sunt utilizate pentru tratamentul glaucomului cu unghi deschis sau a glaucomului cu unghi inchis cronic Tra%eculoplastia laser &clerostomia laser Tratamentul laser pentru prevenirea inchiderii unghiului de drena> Tratamentul laser pentru prevenirea unghiului de drena> implica efectuarea unei noi deschizaturi la nivelul irisului ce permite curgerea lichidului prin ochi. $ceasta interventie este utilizata pentru tratamentul atacului acut de glaucom cu unghi inchis si poate preveni aparitia glaucomului cu unghi inchis la persoanele cu unghiuri de drena> inguste. Iridotomie laser

Tratamentul laser pentru scaderea cantitatii de lichid secretata la nivel ocular $tunci cand alte interventii chirurgicale esueaza in a im%unatati curgerea umorii apoase in ochi, pot fi incercate interventiile pentru distrugerea corpilor ciliari. $ceste interventii sunt utilizate si in cazul formarii de tesut cicatriceal in urma interventiei chirurgicale. Distrugerea corpilor ciliari reduce cantitatea de lichid secretata la nivel ocular, reducandu-se astfel +I). Interventiile pentru scaderea cantitatii de umoare apoasa secretata sunt utilizate doar la pacientii cu glaucom sever a caror situatie nu s-a im%unatatit in urma tratamentului medicamentos sau a altor tipuri de tratamente chirurgicale. -el mai adesea, aceasta interventie se realizeaza fara a se patrunde in glo%ul ocular. Totusi, in anumite situatii, o sonda introdusa in ochi poate fi utilizata pentru tratamentul direct al corpilor ciliari. -iclofotocoagulare laser De retinutS Tratamentul laser este primul incercat atunci cand medicatia pentru glaucom nu este eficienta in reducerea +I). Daca terapia laser nu este eficienta, se pot tenta alte terapii chirurgicale. ;fectele anumitor terapii laser nu se mentin pe o perioada mare de timp. 2epetarea terapiilor laser, a tratamentului medicamentos sau a altor tratamente chirurgicale poate fi necesara dupa o perioada de timp. Prezbiopia =eneralitati +rez%iopia reprezinta diminuarea puterii de acomodare a ochiului o data cu inaintarea in varsta, mai ales la distingerea o%iectelor de aproape. +e masura apropierii de varsta medie, cristalinul (lentila ochiului) se su%tiaza si isi pierde din elasticitate. $comodarea vizuala reprezinta capacitatea cristalinului de a-si modifica conve itatea si grosimea pentru a permite focalizarea o%iectelor aflate la diferite distante. +ierderea acestei proprietati duce la diminuarea vederii, deoarece o%iectele nu mai sunt focalizate %ine. $ceste pro%leme incep sa fie remarcate in >urul varstei de D" de ani, cand pentru a citi dintr-o carte sau dintr-un ziar, acestea tre%uie indepartate de ochi pentru a vedea mai %ine. In mod normal, muschii care sustin cristalinul se rela eaza si se contracta in functie de distanta la care se afla o%iectele. In prez%iopie muschii inca functioneaza, dar cristalinul isi pierde din elasticitate si nu-si mai poate modifica conve itatea pentru a vedea %ine o%iectele de aproape. Imaginile sunt focalizate in spatele retinei, in loc sa fie focalizate pe retina, aceasta determinand o vedere neclara. +entru im%unatatirea vederii se mareste distanta dintre o%iect si ochi si astfel proiectia va avea loc la nivelul retinei. De e emplu, se poate indeparta ziarul pana se o%tine o imagine %una. Din acest motiv prez%iopia este uneori numita sindromul T%ratului scurtT. -auze +rez%iopia este un proces normal in cadrul im%atranirii. ) data cu inaintarea in varsta cristalinul se su%tiaza si isi pierde din elasticitate iar muschii ce sustin cristalinul sunt si ei usor afectati. $ceste doua schim%ari scad capacitatea de acomodare in special pentru vederea la apropiere. Insa aceste modificari apar gradat, desi poate parea ca aceasta diminuarea a acomodarii survine %rusc. &imptome +rincipalul simptom al prez%iopiei este vederea neclara in special in distingerea o%iectelor apropiate. $ceasta se inrautateste la lumina sla%a sau pe un fond de o%oseala. +rez%iopia poate de asemenea sa produca cefalee (dureri de cap) sau astenopie (o%oseala ochilor). Diagnostic 'oala poate fi diagnosticata printr-un control oftalmologic o%isnuit. ,edicul oftalmolog va testa acuitatea vizuala, puterea refractara (capacitatea ochiului de a schim%a focalizarea de la apropiere la departare), starea muschilor si starea retinei. ,edicul va putea masura si dioptriile in cadrul acestui consult. Tratament In mod normal, prez%iopia poate fi corectata cu ochelari sau lentile de contact. Daca persoana afectata de prez%iopie nu a avut nevoie de ochelari sau lentile de contact pana atunci, i se va corecta vederea prin prescrierea unor ochelari pentru vederea de aproape. -umpararea ochelarilor fara recomandarea medicului ar putea fi suficienta pentru corectarea vederii, dar cel mai %ine ar fi consultarea unui specialist pentru a determina e act ochelarii necesari. Daca totusi se doreste cumpararea unor ochelari fara a avea o reteta de la medicul specialist tre%uie sa se incerce mai multe perechi de ochelari de diferite dioptrii pentru ai nimeri pe cei potriviti, astfel incat sa se poata citi fara ca ochii sa o%oseasca. Daca prez%iopia se suprapune la o persoana care de>a foloseste ochelari pentru apropiere, distanta sau astigmatismeste nevoie de o noua reteta. &e recomanda folosirea unor lentile %ifocale in care partea

superioara a lentilei este pentru vederea la distanta si partea inferioara pentru vederea de aproape. $lte optiuni sunt lentilele trifocale ce corecteaza atat vederea de aproape si distanta cat si pe aceea la o distanta medie. $cestea sunt lentilele de contact %ifocale sau doua lentile de contact cu rol diferit, care corecteaza vederea la distanta in ochiul mai putin afectat de prez%iopie si vederea de aproape in ochiul afectat mai mult de prez%iopie. +e masura ce %oala avanseaza se recomanda consultul de specialitate pentru noile modificari. Daca nu se doreste folosirea ochelarilor de vedere sau a lentilelor de contact se poate apela si la chirurgie pentru a corecta prez%iopia. +rocedurile folosite in tratamentul prez%iopiei sunt: .$&IU - un tip de operatie laser folosita pentru a schim%a forma corneei pentru reducerea dioptriilor ochelarilor sau lentilelor de contact la persoanele cu miopie severa* +2U - Ieratectomie fotorefractara, care foloseste laserul pentru a modela corneea si inlocuirea cristalinului natural cu unul artificial prin implant. (ici una din aceste interventii chirurgicale nu va reda vederea intr-o stare perfecta. De e emplu, se poate efectua interventia chirurgicala pentru corectarea vederii la distanta si se recomanda folosirea ochelarilor pentru citit pentru corectarea vederii de aproape sau se poate interveni chirurgical la unul din ochi pentru corectarea vederii la distanta si la celalalt ochi pentru corectarea vederii la apropiere. In acest moment sunt studiate si testate noi proceduri pentru corectarea prez%iopiei. ;volutie 0ederea de aproape se inrautateste datorita prez%iopiei in >urul varstei de D" de ani. +ana la J# de ani ochii isi vor pierde capacitatea de acomodare in mod continuu necesitand schim%area dioptriilor ochelarilor sau a lentilelor de contact. .a aceasta varsta (J# de ani) acest proces se opreste si vederea nu se mai inrautateste.