CHEATIVITATEA COPILULUI IN

VIZIUNEA PEHSONALISTA A LUI

CONSTANTIN HADULESCU MOTHU
7na dintre cele mai importante
contributii romnesti n domeniul
psihologiei (si chiar a formarii sociale a
persoanei umane prin studierea psihologiei
sale individuale si de grup) este opera
filozofului, psihologului si pedagogului
romn Constantin Radulescu-Motru. Ma voi
referi la doua importante teze ale marelui
savant si gnditor.
Prima este teza vocatiei cu care vine pe
lume persoana, vocatie care ncepe apoi a se
manifesta n aptitudini si preocupari
creatoare ajungnd, la maturitate, sa faca
parte din patrimoniul social al comunitatii
respective si chiar din patrimoniul national,
vocatia avnd, dupa Radulescu-Motru, di-
verse trepte, de la cea individuala pna la
cele de categorie sociala, colectivitate sau
natiune. Iata cteva citate elocvente n acest
sens:
,.Ce este vocatia? Dupa etimologie, ea
este indreptarea omului spre o voce care il
cheama. Dar vocea este aici intr-un sens
figurat. In nici un ca: nu este vorba de vocea
unei persoane straine de cel chemat. Este
vocea sangelui, a constiintei, a onoarei, a
stramosilor, a pamantului pe care cineva s-
a nascut etc., in sfarsit este vocea unei
da BRT0BRTB MBT
existente in care intra cu ceva acela care este
chemat. Chiar cand este vocea lui Dumne:eu
care cheama, si atunci, poate mai ales atunci,
acel chemat este presupus ca nu este strain
aceluia care cheama. La aceasta etimologie,
intelesul popular al cuvantului mai adauga
urmatoarele. Jocatia aduce intregirea
muncii individului intr-o opera de valoare
sociala. Munca produsa prin vocatie este
deasupra intereselor egoiste. Jocatia duce
intotdeauna la infaptuirea unui bine social.
Niciodata, in limbaful popular, ea nu se
identifica instinctului criminal. Oamenii cu
vocatie pre:inta o admirabila potrivire a firii
lor la munca pe care societatea o cere de la
individ. Din aceasta admirabila potrivire
re:ulta, pe de o parte, multumirea interna a
celui cu vocatie, si pe de alta parte avantafe
exceptionale pentru societate. Limbaful
nostru :ilnic in care de fapt se re:uma
experienta atator generatii de oameni care
ne-au precedat, pune in intelesul cuvantului
de vocatie si o nuanta de originalitate. Sunt
oare ca:uri in care vocatia este orientata in
mod constient prin mifloacele obisnuite ale
educatiei? Adica, pot fi oamenii educati
pentru o vocatie, intocmai cum sunt educati
pentru o profesie?. Daca pana asta:i

145
problema cultivarii vocatiei, prin mifloace
educative nu s-a pus decat in mod inciden-
tal, cau:a trebuie cautata desigur, in primul
rand, in insasi organi:area pe care a avut-o
scoala traditionala. Scoala din :ilele
noastre tinde la de:voltarea aptitudinilor de
creatie a tinerilor ce apartin generatiilor noi.
Centrul de greutate al ei cade asupra
individualitatii copilului. De aceea,
problema cultivarii vocatiei este discutabila
in principiu.`
Yonsider ca, pentru tema pe care mi-
am ales-o, o asemenea profunzime de analiza
psihologica, dublata de conotatii n planul
afirmarii sociale, n cel care priveste destinul
istoric al unor grupari umane si ajungnd
chiar la o filosofie politica prin care se fac
propuneri concrete de programe de
dezvoltare, de forme educationale statale sau
obstesti, de curente de opinie publica
sanatoasa, de ncurajare a creativitatii
personale si de grup ca mijloc modern de
dezvoltare si progres, poate constitui sursa
unor concluzii importante privind
institutionalizarea masurilor si mijloacelor
prin care, formarea prescolara sa identifice,
sa puna n valoare si sa directioneze pentru
etapele educationale de mai trziu, cele mai
valoroase aptitudini ale copilului care sa
devina, apoi, ntr-adevar acea vocatie despre
care vorbea Radulescu-Motru.
Pentru ca, atunci cnd abordam problema
creativitatii prescolarului si chiar cea a
talentelor manifestate precoce, ar fi si gresit
si incomplet sa ne referim doar la ceea ce
este mai vizibil pentru toata lumea, adica la
talentele artistice, cele sportive sau chiar cele
tehnice care au nceput a fi luate n
consideratie n ultima vreme. Pornind nti
din impulsul anumitor instincte,
manifestndu-se apoi ca o imitare a ceea ce
vede sau ceea ce simte la parinti, mplinindu-
se apoi n frumusetea imaginativa a jocului
prin care se ajunge pna la anumite
armonizari create, uneori surprinzator chiar
si pentru maturi, de mintea copilului n care
ncepe sa se simta placerea inventivitatii
creatoare, capacitatile sale psihofizice pot
avea tot atta diversitate cte ndeletniciri si
cte capacitati de manifestare a persoanei
umane exista pe lumea aceasta. Ar fi, deci, o
greseala ca, vorbind despre creativitate,
preocupndu-ne depistarea, stimularea si
educarea ei pna la formele cele mai nalte
ale realizarii persoanei umane, sa ne
rezumam doar la ceea ce am numi ,talentele
clasice, adica la ceea ce, printr-o simpla
obisnuita a omenirii, pare a fi mai vizibil si
mai evident, adica ceea ce marcheaza de la
nceput niste fiinte deosebite. Deoarece, de
la Creator, prin nsasi natura sa, fiecare
persoana umana are trasaturile ei deosebite,
are punctele ei de vrf si cele de limita
inferioara, iar creativitatea poate fi atributul
oricui ntr-unul dintre largile domenii ale
vietii.
u ma voi referi deocamdata la
talentul sau, implicit, creativitatea, care se
pot manifesta nca de la vrsta prescolara
pentru anumite meserii, preocupari sau
manifestari de harnicie ori initiativa care sunt
mai obisnuite vietii de zi cu zi, care nu
surprind si, prin asta, nu sunt remarcate. Este,
oare, mai putin creator un copil care nvata
sa fie harnic de mic si sa-si ajute parintii,
dect unul care se remarca a sti sa bata bine
mingea,sau a dansa, iar parintii se gndesc
imediat sa-l faca fotbalist sau balerina?!
Viata este formata din mii si mii de
preocupari care presupun concentrare si
creativitate si, din acest motiv, nu dorim sa
fim de acord cu cei care vad creativitatea
doar n ahtierea dupa glorie, prin anumite
manifestari sau ndeletniciri care sunt prin
natura lor exibitioniste. Consider ca si fara
exhibitionism, n preocupari care, la prima
146
vedere par terne sau obisnuite, creativitatea
depistata si cultivata la prescolar, poate
deveni mai trziu un mare bun n folosul lui
si chiar al altora avnd un impact social la
fel de vaoros ca orice forma de creatie luata
n limitatul nteles clasic. Din acest motiv,
psihologia prescolara trebuie sa aprofundeze
foarte mult opera sa de analiza asupra
creativitatii, stabilindu-i ntreaga grila,
ntreaga diversitate a cmpurilor n care ea
se manifesta, deoarece elementul creator se
poate manifesta n orice domeniu. Consider
ca psihologia copilului prescolar mai are
mult de facut n acest domeniu tocmai pentru
a-i instrumenta pe pedagogi cu priceperea
de a depista orice forma de creativitate si a-
i ajuta pe parinti sa-si ndrume copiii nu
numai spre preocupari artistice, sportive si
de alta natura n care performantele par a fi
mai vizibile, ci exact pe calea mostenirilor
genetice, instinctuale sau imitative care-i
caracterizeaza. Jocurile, care capata astazi o
mare diversificare datorita calculatorului pot
mima mult mai multe elemente din specificul
vietii curente directionnd creativitatea
fiecarei persoane catre ceea ce este ea mai
dotata. Astfel, de la o creativitate nteleasa
doar ca un nceput de definire a elitelor nca
din copilarie, depistarea ei pe principii largi
si moderne, stimularea ei prin convingerea
ca fiecare fiinta umana este dotata cu o
anumita tendinta de creativitate pe care
societatea are datoria sa o ajute sa se afirme
si sa se realizeze, poate capata deosebita
importanta pentru devenirea copilului si, de
aici, chiar pentru progresul social. O
societate n care fiecare persoana umana
contribuie mai mult, la modul creator,
conform vocatiei sale se dezvolta mai repede
si mai armonios ridicndu-se cu consecventa
pe noi trepte de civilizatie. Avem exemplul
marilor civilizatii ale lumii n care ntreaga
populatie se afla ntr-o efervescenta activitate
cautnd fiecare sa creeze cte ceva pentru
mai binele sau si avnd, prin aceasta, ritmuri
de munca intense si avem populatiile asa zis
,bananiere nvatate a se multumi cu putin,
dar si a nu crea mai nimic. Categoric lucru
ca o asemenea mentalitate se imprima nca
din copilarie si cine stie cte generatii de
Einsteini s-au pierdut astfel n primitivismul
unor populatii care nu au ajuns nca la
sentimerntul creatiei, chiar arta care poseda
calitati creatoare distincte si bine definite,
nemanifestndu-se la ale dect sub forma
unor ritualuri mai mult instinctuale. Studii
de psihologie a popoarelor si populatilor asa
cum a inaugurat n stinta noastra Constantin
Radulescu-Motru, pot trage din constatarile
lor anumite concluzii pentru practica
pedagogica care poate contribui la redresarea
spirituala a unei natiuni prin modificari
conceptuale de mentalitate. Poate ca
ndraznesc sa anticipez prea mult lucrurile,
dar nevoia unor studii comparatiste de
psihologie a creativitatii copilului n diverse
societati pot ajunge la importante concluzii
pentru practica pedagogica n acest domeniu
ajutndu-i mult pe profesionisti si, pe masura
constientizarii ntregii populatii, poate
deveni un sprijin n eforturile parintilor de
a-si forma copii pentru un viitor mai bun.
.evenind la exemplul societatilor celor
mai civilizate care sunt si cele mai active si
cele mai creatoare, trebuie sa remarcam
faptul ca progresul lor se bazeaza pe cele mai
diferite si mai diverse forme de creativitate,
aproape ntreaga populatie gasindu-si un rost
creator n progresul social. Pluralismul, n
asemenea societati, nu este numai o moderna
conceptie democratica aplicabila la viata
politica, ci devine chiar un fenomen de
psihologie sociala a aprecierii calitatilor si
drepturilor celuilalt, un respect ntre persoane
chiar de conceptii, de mentalitati si cu
genetica diferita, adica cu caracteristici
147
psihofizice deosebite. Or, tocmai prin acest
pluralism larg nteles prin relatiile dintre
persoane care-si fauresc o economie durabila
si un ritm sustinut de progres al civilizatiei
se provoaca si se obtine contributia creatoare
a fiecarui membru al comunitatii respective.
n asemenea conditii pedagogia prescolara
care urmareste evidentierea directiilor si
capacitatilor de creativitate ale copilului are
ndatoriri mult mai mari. Iar prima dintre
acestea este de a descoperi orice fel de
incipienta spre care poate fi calauzita
educatia si formarea viitoare. Convingerea
ca omul ca fiinta superioara, este ntr-adevar
superioara tocmai pentru ca, depasind
existenta instinctuala, este dotat cu
creativitate, trebuie sa guverneze orice
demers al pedagogiei moderne. Problema
care se pune nu este daca copilul este dotat
cu creativitate sau nu. Problema progresului
modern n stiinte ca si n viata sociala este
ce fel de creativitate poseda persoana
respectiva, cum poate fi ea directionata mai
bine n spirit creator si de ce posibilitati
dispune societatea respectiva pentru
educarea ei, perfectionarea ei si punerea ei
n valoare.
aca acceptam un asemenea punct de
vedere care apartine unei metode de gndire
personaliste, pusa cu evidenta n slujba
afirmarii pe toate caile a persoanei umane si
a respectului reciproc n coexistenta
comunitara a persoanelor umane dezvoltnd
o filosofie de valorificare a tuturor calitatilor
umane pna si la conceptia religioasa dupa
care omul a fost harazit sa fie unealta prin-
cipala a Creatiei Divine - conceptie asupra
careia vom reveni pe scurt - atunci
creativitatea prescolarului si capata reala
importanta att pentru familie ct si pentru
societate. Depistarea elementelor de
creativitate prin toate elementele
caracteristice vrstei fragede, de la mimare,
imitare,imaginatia jocului, curiozitatea care
functioneaza deosebit de activ, directia
prioritara n perceptie, chiar ncapatnarile
sau atractiile, ne va pune de fiecare data n
fata unor piste de reala creativitate.
Prin aceasta consideram ca a trecut
momentul pedagogic al selectionarii copiilor
pentru cor, dupa ureche muzicala, pentru
gimnastica dupa agilitatea demonstrata,
pentru recitari si pentru teatru ca sa ne
laudam cu ei la o serbare si sa se laude
parintii de ce copii talentati au. Forta
creativitatii umane, demonstrata prin ntreg
progresul tehnic, social, economic, stiintific,
artistic, moral si n infinite alte directii este
diversa conform diversitatii persoanelor
umane. Diversificarea profesiunilor
diversifica tot mai mult att problemele
formarii ct si aspectele creativitatii. Din
experienta mea de educatoare iubesc enorm
si mi face mare placere sa ma joc cu acei
copii care cnta frumos sau acei copii care
deseneaza frumos, dar asta nu nseamna ca
n-am simtit eforturi de creativitate la acei
copii care au sarit sa ma ajute sa aranjam
clasa ori sala de mese, la acei copii atrasi de
animale sau de mici ndeletniciri
mestesugaresti, la acei copii pe care i-am
vazut mai mult dect altii atrasi de natura,
ba chiar si la acei copii care desfac imediat
o jucarie. Imitatie, curiozitate, imaginatie,
ambitie, ascultare, atasament afectiv sau
oricare altul ar fi motivul, rezultanta este
aceeasi: un nceput de creativitate ntr-o
anumita directie. Faza incipienta care, cu ct
este depistata si definita mai devreme, cu att
va pune n valoare mai bine creativitatea
fiecarei persoane. Ceea ce nseamna lucrul
cel mai important pentru o omenire care a
nvatat sa-si masoare nivelul de trai Prin
Produsul Intern Brut. Or, acest Produs Intern
Brut, se realizeaza prin contributia creatoare
a fiecaruia. Omenirea moderna se
148
caracterizeaza prin faptul ca i antreneaza pe
toti membrii ei n marele proces al Creatiei
sau, n ori ce caz tinde spre aceasta.
Si, pentru ca am ajuns la aceasta viziune
moderna a termenului de ,Creatie care are
si permanente conotatii religioase, revin aici
la ideea de Om-unealta-a-Creatorului despre
care am pomenit mai nainte, tocmai sub
semnul creativitatii cu care este dotata
fiecare persoana umana:
eologia moderna, printr-unul dintre
gnditorii ei moderni de cel mai mare
prestigiu - Tayllerand de Chardin, preot
profesor si filozof al religiilor, a pus n
circulatie teza ,Creatiei Continue. Adica
lumea, cosmosul, universul se afla ntr-un
proces de Creatie Continua dirijat n mod
continuu de Creator. Modernizndu-se astfel,
religia a depasit viziunea statica a unei
Creatii initiale care a produs ceva lasnd apoi
ca lucrurile sa evolueze la voia ntmplarii.
Bine nteles ca omenirea a nteles mai demult
ca toata Sfnta Scriptura are elementele sale
simbolice tocmai pentru ca exprima
ntelesuri foarte profunde. Cartea Facerii
cuprinde metafore si simboluri precum acea
minunata descriere a Facerii Lumii pe zile,
ajungndu-se la simbolica cifra sapte. E o
minunata alegorie din care avem de nvatat
tot timpul cte ceva tocmai pentru ca ne pune
la ncercare gndirea creatoare, adica
creativitatea noastra ca persoane dotate cu
ea. Sigur ca un anume dogmatism de
sorginte mult inferioara imaginatiei umane,
ar putea lua lucrurile ca atare numarnd zilele
si faptele iar, apoi, ramnnd cu un mare
semn de ntrebare: ce a facut Dumnezeu dupa
aceea, sau ce mai face astazi?... Oare, doar
ne controleaza, ne supravegheaza? n logica
formala asta ar nsemna ca tocmai Creatorul
sa nu mai creeze! Teza Creatiei Continue pe
care si-o nsusesc acum tot mai multi
gnditori crestini, aduce aceasta superba
lumina: Universul este vesnic tocmai pentru
ca Cel Vesnic se afla ntr-o creatie continua.
Iar omul, este una dintre uneltele Sale, poate
cea mai deasavrsita din cte cunoastem noi
pna astazi.
Abordnd astfel lucrurile, raspunsul vine
de la sine n favoarea tezei noastre privind
dotarea cu capacitati creative a fiecarei
persoane: Cum l foloseste Dumnezeu pe om
ca unealta a Creatiei Sale Continue? Simplu:
Conferindu-i o farma din creativitatea Sa.
tudiul psihologiei persoanei si a
atributiilor ei de creativitate, nu are cum
neglija un asemenea rationament. Lasnd
pentru mai trziu, ntr-un tabel care va trebui
mereu completat, amanuntirea a ceea ce
priveste catalogarea miilor si miilor de
preocupari n directia carora se poate mani-
festa creativitatea, ghidnd-o astfel nca din
faza prescolara, voi da un singur exemplu
tocmai pentru ca este vorba de un caz care
poate fi generalizat. Este vorba de limbaj,
de aptitudinile de comunicare, de modul n
care copilul ncepe sa-si creeze un mod
propriu de a se exprima si a vorbi. Partizanii
,creativitatii clasice, limitata la anumite
superdotari, si ele ntelese restrns, ar spune
ca acesta nu e un domeniu pentru
preocuparea noastra, deoarece limbajul este
un mijloc de comunicare necesar oricui si n
orice domeniu n care creativitatea nu i-ar
interesa dect, cel mult, pe literati. Dar lumea
comunicarii este astazi att de larga,iar
copiii, venind din familii cu diverse tare
lingvistice sau culturale, se exprima n
general prost si rudimentar sau incorect, sau
cu accente vulgare ori neavenite. Si, totusi,
foarte multi copii, fie ei educati sau
needucati, dovedesc un simt al limbii si o
imaginatie a relatarii de invidiat si pentru
oamenii mari. Sintagma care da si titlul
programului tv , Copiii spun lucruri traznite
a intrat n limbajul curent si chiar marcheaza
149
srprizele de inteligenta asociativa pe care le
poate produce mintea copilului, adica
creativitatea lui si, n acelasi timp,
ingenuitatea exprimarii care, iarasi, este o
forma de creativitate. Cautnd forme de
exprimare cu ajutorul unui numar limitat de
cuvinte pe care a reusit sa le deprinda,
punndu-si la ncercare att curiozitatea ct
si spiritul de observatie, fortnd oarecum
conexiunile rationale care, dupa cum spune
Jean Jacques Rousseau se stabilesc cum
trebuie deabia dupa vrsta de 12 ani, copilul
mic, la vrsta la care trece de la sunete si
apelative la logica vorbirii n propozitiuni si
fraze, face n permanenta o serie de eforturi
creatoare pentru a reusi sa se exprime, pentru
a se face nteles, pentru a comunica si chiar
pentru a-si spune sie-si povesti. Oare aceasta
nu este o creativitate care trebuie nu numai
cultivata, ci chiar facuta sa devina
molipsitoare pentru ct mai multi copii?...
Deoarece limbajul, corectitudinea lui,
formele imaginative care mbogatesc si
ntregesc exprimarea, vor folosi oricui, n
toate relatiile interumane, indiferent pe ce
cale se va realiza si si va manifesta
creativitatea.
m ales dinadins un exemplu att de
general deoarece o asemenea categorie de
copii sunt, prin exemplul lor si prin faptul
ca pot sa se faca imitati, un ferment deosebit
pe care pedagogul l poate generaliza la toti
copii devenindu-le folositor pentru orice fel
de creativitate ar fi ei dotati sau directionati.
Si este foarte important n colectivele de
prescolari deoarece exact aceasta este vrsta
la care se pot fixa mai bine si sonoritatea si
accentul, si acuratetea limbii si
corectitudinea de exprimare. Noi, n
grupurile prescolare, facem teatru cu copii
si i punem sa recite nu pentru a pune n
valoare cine stie ce veleitati regizorale ale
educatoarelor, ci ne facem doar meseria
noastra privind primele notiuni de pedagogie
a exprimarii si limbajului. Din pacate, unii
copii buni si cu putere imaginativa n
exprimare ( simtindu-i, asadar, ca fac acest
efort creator), vin din familie cu accente pri-
mitive, cu sonoritati si dezarticulari care
degradeaza limbajul, cu pociri de termeni si
inflexiuni care nu fac parte din specificul
limbii romne si chiar cu sintagme
licentioase pe care ei le preiau de la parinti
ca o exprimare fireasca a caror rostire
inconstienta poate duce mai trziu la fixarea
lor vulgarizatoare n limbajul omului matur.
Aceasta este vrsta la care, stimulnd
creativitatea copiilor dotati cu imaginatie
lingvistica si maleabilitatea celorlalti prin
imitare, ambitionare, dorinta de afirmare,
etc, pedagogia prescolara poate folosi
aptitudinile unora dintre copii pentru a
corecta tarele cu care altii vin din familie.
Am dat acest exemplu nu numai pentru
importanta sa n sine n cadrul pedagogiei
prescolare, ci si pentru ca asemenea concluzii
se pot trage si n cazurile altora dintre
multiplele aptitudini ale copilului. Deoarece
aptitudinea este prima forma a creativitatii,
este baza ei. Psihologul atent, care
catalogheaza aptitudinile subiectilor sai, va
avea un cuvnt important de spus si pe calea
stimularii creativitatii acestora. Iar aceasta
creativitate odata stimulata pe calea spre care
persoana respectiva se simte mai mult atrasa,
poate aduce mari beneficii dezvoltarii unei
societati.
atorita acestei diversitati a creativitatii
manifestata din frageda vrsta, dar nteleasa
ca rezultanta unor aptitudini pe care
psihologul le are de determinat, iar apoi abia,
mpreuna cu pedagogul, reuseste sa ajunga
la forma superioara si concreta a acestor
aptitudini, care este creativitatea, eu am
insistat asupra termenului de vocatie pe care
att de clar l defineste Constantin
150
Radulescu-Motru. Pentru ca vocatia
cuprinde n sfera ei att aptitudinile ct si
creativitatea. Si mai cuprinde ceva: avantajul
colectiv pe care l poate avea societatea de
la vocatia pe care o capata sau si-o definesc
membrii ei, ea devenind cu timpul, asa cum
arata marele savant romn, vocatie
colectiv, deci vocatie a unei comunitati de
oameni sau chiar vocatie nationala.
Ya argument pentru aceasta idee, revin
la exemplul de natura lingvistica pe care l-
am dat mai nainte, deoarece interesul
general pentru el este demonstrat, vocatia
limbii sale si a perfectionarii ei avnd-o
fiecare natiune si ca posibilitatea de
comunicare dar chiar si ca liant social. Eu
am dat acest exemplu pornind prima data
doar de la dorinta de a demonstra ca exista
si alte forme de creativitate dect cele
consemnate la modul clasic si sa arat ct de
importanta este datoria noastra de a defini la
modul modern ce nseamna creativitatea si
ct de diversa poate fi ea nca de la vrsta
prescolara. Acum nsa, ajungnd de la
importanta educationala a creativitatii
prescolarului la marea importanta pe care o
are creativitatea ca afirmare a vocatiei, n
destinul si dezvoltarea comunitara a
grupurilor de persoane, ntruct am venit
cu un exemplu de natura lingvistica, as vrea
sa citez, din perioada marilor momente ale
afirmarii noastre istorice, un fragment din
scrisoarea pe care marele carturar, pedagog
si om politic din secolul al 19-lea Ion Heliade
Radulescu o trimitea lui P. Poenaru,
directorul scolilor nationale din Principat,
publicata n ,Curierul romnesc, X/1839:
,... Sa nu para cuiva o ocupatie pedanta
a se ocupa un norod intru cercetarea limbii
sale. Cine voieste sa aduca pe romani pe
calea civili:atiei si a mantuirei, trebuie sa le
forme:e si sa le desavarseasca limba. Toata
lumea stie ca adevarul aduce mantuirea si
ca faclia adevarului este filosofia...
Cercetarea numelor sau a vorbelor este
ocupatia intru a da definitia cea adevarata
fiecarui lucru, cand afunge cineva a
cunoaste cu desavarsire un lucru atuncea
poate a ii da si definitia adevarata, si, prin
urmare inceputul filosofiei-cercetarea
numelor. Asadar :ic. cine voieste a arata
romanilor calea fericirei, trebuie sa lucre:e
spre a li se forma si a li se desavarsi limba.In
treapta cat le este cultivata limba in aceasi
treapta se afla si fiinta lor nationala si
dreptatea dintre dansii. Putine idei de
nationalitate si de patriotism era intre dansii
cand ei nu se gandea nicidecum la limba lor,
cultivand alte limbi. Dar acum sunt multe
idei de patriotism pe cat si-au cultivat si isi
cunosc limba, si iar pana cand vom mai
vedea prin cancelarii si prin tribunale o
limba pestrita si necorecta, pana atunci sa
n-asteptam dreptatea, nici sa fim atat de
strasnici intru a o cere, caci cu cunostintele
fudelui, si ale dregatorului vine si limba cea
adevarata a fudelui si a dregatorului, si pana
cand nu se vede inca acea limba, e semn ca
inca n-am dobandit acele cunostinte...`
Iata cum, nca n urma cu doua secole,
pedagogia romneasca, cea care gndea la
cultivarea simtului de afirmare populara,
generaliza problema de la fiecare persoana
pna la interesul public. Exemplul strict
filologic poate fi considerat limitat, dar
semnificatia lui este deosebita pentru tema
noastra care-si une problema unei importante
valori nationale studiata la vrsta cea mai
sensibila, atunci cnd ea poate fi pusa si n
valoare, poate fi si directionata si, n ori ce
caz, poate fi salvata de marele pericol care a
ntrziat si nca mai ntrzie evolutia
omenirii: neglijarea, ignorarea si, pna la
urma pierderea pentru milioane si milioane
de persoane a celei mai sensibile si mai
producatoare de beneficii valori umane:
151
creativitatea persoanei ca o cale principala
de a-si manifesta si demonstra vocatia.
Si, pentru ca am acordat pna n prezent
preponderenta autorilor romni, iata cteva
argumente culese din operele celor mai mari
pedagogi, educatori si cercetatori de prestigiu
a psihologiei copilului n dependenta cu
devenirea sa sociala:
a Jean-Jacques Russeau este bine
cunoscuta teoria ca , prin natura sa, copilul
este bun si, de aici, pledoaria pentru o
educatie adecvata naturii copilului. El este
cel care atrage atentia spre acea nsusire
proprie copilului care este tendinta spre
activitate. Copilul, n conceptia acestui
gnditor care a pus n valoare tezele relatiei
copilului cu natura, ,sa nu stie nimic pentru
ca i-ai spus, ci pentru ca a inteles el insusi`.
Creznd n curiozitatea fireasca a copilului
care-l conduce si spre descoperire si spre
creativitate, Rousseau declara: ,scopul meu
nu este sa-i dau copilului stiinta, ci sa-l invat
s-o dobandeasca la nevoie`.
Johann Heinrich Pestalo::i, cel care a
realizat mbinarea muncii cu instructia,
vorbind despre dezvoltarea capacitatii de
cunoastere, punea la baza ei intuitia si
sublinia importanta relatiei dintre intuitie,
gndire si vorbire. Afirmnd ca marele rol
educativ l are stimularea intuitiei, el tinea
seama, n acelasi timp, de importanta vietii
afective a copilului, rationamentele fiecarei
persoane depinznd de aceasta viata afectiva
si conducnd la formarea deprinderilor mo-
rale. n acest fel, Pestalozzi vorbeste despre
un alt aspect important al creativitatii:
creativitatea copilului exercitata asupra
formarii propriului sau caracter si nivel de
cunostinte.
ohann Friedrich Herbart foloseste cu
acelasi nteles un alt termen. interesul. El
este teoreticianul vietii psihice constituita
din receptarea perceptiilor, reprezentarilor,
ideilor. Din combinarea acestora rezulta
emotiile, sentimentele, dar si aspectele
volitionale care conduc spre atitudini si
creativitate. Insistnd asupra ndatoririi
educatiei de a insista asupra interesului
multilateral, el ne ofera argumente pertinente
privind multilateralitatea directiilor
creativitatii, ceea ce ne face sa deducem ca
acolo unde educatia stie sa cultive interesul
multilateral n perceperea lucrurilor, dintre
toate cele percepute se va defini si directia
unilaterala a creativitatii persoanei.
John Dewev, filozoful pragmatic
american, realizator al unor scoli-laborator
n care experimenta procese de crestere si
dezvoltare a fiintei umane prin diverse
metode educative si de stimulare a
creativitatii persoanei, afirmnd necesitatea
libertatii de expresie a personalitatii, tocmai
ca forma de creativitate proprie, subliniaza
relatia intima si necesara dintre procesul
experientei proprii si cel al educatiei,
creativitatea perfectionndu-se prin educatie,
iar educatia consolidndu-se prin
pragmatismul experimentului propriu.
Pragmatismul sau n aprecierea rolului
civilizator al persoanei umane l face sa
afirme ca: ,Diferenta dintre salbaticie si
civili:atie se intemeia:a pe gradul in care
experientele anterioare au schimbat
conditiile obiective in care au loc
experientele ulterioare`, consemnnd astfel
procesul de crestere si de largire a
creativitatii umane. De fapt, plednd pentru
o educatie bazata pe experienta si punnd n
prim plan experientele noi, actuale, el vede
pragmatic viata prin experienta creatoare a
fiecarei persoane umane, educatia fiind:
,acea reconstructie sau reorgani:are a
experientei care se adauga la intelesul
experientei precedente si care mareste
capacitatea de a dirifa evolutia experientei
care urmea:a`.
152
i-as mai permite sa citez aici trei
reprezentanti ai scolii pedagogice romnesti
din secolul XX: George G. Antonescu,
creatorul principiului scolii formativ-
organiciste prin care educatia presupune
desavrsirea a ceea ce sufletul copilului
aduce de la natura prin ereditate, ele fiind
complementare si avndu-si fiecare rolul la
fel de important. Sustinnd ideea unei scoli
active-integrale care sa stimuleze
autocreatia, Antonescu numeste creativitatea
sau vocatia care trebuiesc stimulate la copil
,idealism activ. Din Onisifor Ghibu,
sustinator al demersului pedagogic nu numai
n scoala, ci ca pe o posibilitate concreta si
eficienta de rezolvare a problemelor sociale,
atent la valentele educative ale
colectivitatilor nationale facnd din fiecare
individ un educator al sau si al altora n
sensul unor postulate superioare de aport
creator la acele nevoi sociale, citez
urmatoarele: ,... eu n-am fost pedagog de
cabinet, de catedra, de laborator, pedagog
de odrasle care asteapta sa fie crescute in
vederea unor diplome si a unor cariere, eu
am fost pedagog de baricade, de tribune,
pedagog al neamului meu, al statului meu,
combatant neodihnit al solidaritatii sociale,
nationale si internationale`. Al treilea este
un fin teoretician al personalitatii umane din
desavrsirea calitatilor creatoare ale careia
face idealul educatiei - Constantin Narlv,
care teoretizeaza creativitatea ntr-un foarte
modern mod personalist: ,... personalitatea
este maximum de desavarsire intr-o fiinta
umana a originalitatii sale specifice, in
cadrul principiului social, principiu prin
care intelegem armonia productiva cu
mediul`.
m cautat toate aceste argumente
privind interferarea preocuparilor prescolare
n dezvoltarea pe orice directie a simtului
creativitatii la copil cu marile deziderate ale
dezvoltarii nationale, tocmai pentru a
justifica ideea ca evaluarea capacitatilor
creative ale fiecarei generatii si stimularea
lor, este un pas important n nsasi afirmarea
vocatiei unui popor, asa cum spunea Cons-
tantin Radulescu-Motru si, cum, am vazut,
filozofi, psihologi si pedagogi de renume de
dinaintea lui sau urmasi ai lui, au spus-o n
egala masura. De aici deducem ideea ca
problema este n egala masura si de
domeniul psihologiei si de domeniul
sociologiei, n aceasta interdisciplinaritate
psihologia avnd rostul sa-i aprofundeze
studiul acordndu-i importanta pluralista pe
care o are si gasind mijloacele de stimulare
a ei n mod pluralist, iar sociologia studiind
acele cai de institutionalizare att n ce
priveste tratarea problematicii ct si a
propunerilor de solutii prin care societatea
contemporana sa valorifice pentru propria ei
dezvoltare acest tezaur de creativitate umana
nca nevalorificat la scara lui generala.
Prin aceasta, ajungem la cea de a doua
teza pe care am dorit sa o pomenesc aici din
opera lui Radulescu-Motru, teza categoric
interdisciplinara ntre filosofie, psihologie si
sociologie, n ciuda faptului ca autorul ei i-a
dat cunoscutul titlu de ,Psihologia poporului
roman` si, fara a comenta prea mult, mi per-
mit sa citez cteva extrase care, consider ca
ar putea conduce spre sensul practic,
pragmatic si - de ce nu patriotic?- al acestei
cercetari:
,.a cultiva o vocatie in interesul
poporului intreg este desigur tot asa de
folositor, daca nu chiar mai folositor decat
de a cultiva o vocatie in interesul numai al
individului, care arata dispo:itii
vocationale. Jocatiile pana acum erau
lasate pe seama instinctului. Fiecare popor,
pentru noua sa adaptare, isi producea
vocatiile de care avea nevoie.
Asta:i, insa instinctul este inlocuit prin
153
scoala ratiunii. De ce nu s-ar putea vorbi
si de o pedagogie sociala a vocatiei. Jorbim
de o medicina sociala, care are drept scop
sa previna bolile contagioase, de o igiena
sociala, care are drept scop intretinerea
sanatatii publice, de o eugenie, care are
drept scop perfectionarea rasei omenesti, -
de ce nu am vorbi si despre o pedagogie
sociala a vocatiei, care sa aiba scopul de a
arata conditiile in care se pot produce
vocatiile trebuincioase unui popor?. `
```
+ concluzie foarte clar i, desigur, cea
mai important pune accentul pe spa}iul
ierarhic de manifestare a creativit}ii, ceea
ce nseamn recunoaterea contribu}iei sau
a apari}iei creativit}ii prin mai multe
domenii de manifestare care se pot ierarhiza
dup importan} i con}inut, dar i dup
nevoile de dezvoltare care exist la un mo-
ment dat ntr-o societate.
Dau un exemplu cu jocurile copiilor,
chiar dac nu e vorba numai de precolari,
cunoscut fiind faptul c, prin joc, copilul
i manifest creativitatea: A existat o
ndelung perioad a jocurilor i jucriilor
militare, copilul fiind soldat, sau ofi}er i
avnd printre jucrii neaprat cal de lemn
sau sabie, ori comandnd armate de sold}ei
de plumb. Jocul de-a ,ho}ii i varditii este
iari o tradi}ie destul de veche,
transformat acum, prin produc}ia de filme
n jocuri ntre bande mafiote sau n mimri
de arte mar}iale cu sbii ninja. ntr-o
perioad n care se punea accentul educativ
pe patriotism i pe sacrificiul militar, era
firesc a fi influen}ate astfel i jocurile
copiilor. ntr-o perioad pacifist, cum este
a noastr, exacerbarea unei asemenea
direc}ionri poate duce la ntrebarea: Vrem
genera}ii de militariti sau vrem genera}ii
de btui?. Ca o contracarare au aprut
jocurile pe celalat direc}ie, cea
constructiv: de la simplele cuburi, la
elementele prefabricate pentru castele, la
ndemnarea tehnic prin jocuri de
asamblare, pn la formele de simulare
electronic prin care, de la joc se ajunge
chiar la exerci}iu de creativitate propriu
zis, sau creativitate prin formarea
reflexelor. Iat cum, creativitatea matur n
materie de diversificare a jocurilor ne poate
conduce i spre o cercetare aplicat asupra
diversit}ii direc}iilor de creativitate la
copil, care nu se mai confund numai cu
creativitatea artistic sau, cel mult, cea
sportiv, ci se dovedete, practic, existent
i apt a se manifesta ntr-o ntreag
pluralitate de direc}ii.
n plus, printr-o asemenea cercetare, s-
ar diversifica i creativitatea pedagogic
privind direc}ionarea creativit}ii,
binen}eles, nc din perioada precolar.
Deoarece, situat destul de aproape de
cellalt element al formrii personalit}ii
copilului: spiritul de imita}ie, prin lips de
grij pedagogic creativitatea se poate
dezvolta haotic, sau nedorit, dup cum avem
n societatea noastr exemplul unor tineri
ajuni la vrsta stagiului militar, care provin
tocmai din genera}ia hrnit cu filme de gen
,thriller. Unii dintre ei, ajuni la vrsta la
care li se pune n mn o arm adevrata,
ajung la gesturi necugetate tocmai datorit
direc}ionrii haotice a creativit}ii prin
exemplul unor filme violente. La antipodul
acestor filme se poate da ca exemplu un
altul: musicalul ,Mv Fair Ladv' realizat
dup piesa ,Pvgmalion' a lui George Ber-
nard Shaw, text dramatic bazat tocmai pe o
adnc analiz psihologic a aplicrii unei
metode pedagogice de transformare a
personalit}ii construite strmb prin
exemplul mediului i reconstruite prin
154
stimularea i direc}ionarea unor forme la-
tente de creativitate.
***
tt ac}iunile ct i raportrile
preferen}iale ale copiilor nu au, desigur,
numai direc}ii artistice, ci mii i mii de alte
direc}ii. La fel i creativitatea pe care ele o
provoac. Datoria psihologului este s le
descopere, s le inventarieze i s-i
catalogheze pe copii n func}ie de ele, iar
datoria pedagogului este s gseasc i alte
modalit}i dect cele clasice ale desenului,
muzicii, recitrilor, modelajului i ale altor
ctorva care, din pcate, prea de pu}ine s-
au adugat pe parcursul modernizrii
practicilor pedagogice, s inventeze jocuri,
lec}ii, teste, forme de stimulare i de
atragere a interesului copiilor care s poat
valorifica tocmai ce are mai caracteristic
precolarul ca voca}ie. n America, unde se
practic de mult vreme altfel de metode
pedagogice, func}ioneaz o organizare a
nv}mntului diferit de organizarea
clasic european. Aceasta este bazat pe
nevoile sociale immediate i pe adaptarea
capacit}ilor fiecrei persoane la nevoile
industriale de moment. Criteriul vine din
nevoile economice ale dezvoltrii
industriale i nu din respectul pentru unele
teorii pedagogice depite. Astfel, Henry
Ford a experimentat n uzinele sale
principiul calificrii rapide i a reciclrii
profesionale tot rapide, pentru ca aceiai
angaja}i s poat rspunde diverselor nevoi
tehnice pe care le avea industria lui de auto-
mobile n func}ie de cerin}ele pie}ii. Prin
aceasta se asigura att continuitatea
produc}iei ct i reducerea riscului de omaj
pentru angaja}i, rezolvndu-se importante
probleme sociale, de la cele de interes
personal ale muncitorilor sau patronilor,
pn la cea na}ional a Produsului Intern
Brut. De aici pornete concep}ia nou, a
colarizrii n func}ie de nevoile de resurse
umane, asigurndu-se ct mai multe locuri
de munc, att pentru ndeletnicirile sim-
ple ale for}ei de munc obinuite, ct i
pentru superdota}ii care i gsesc loc tot
mai bun n domeniul cercetrii. Trgnd
concluziile cuvenite n planul psihologiei
sociale, filosoful i pedagogul John Dewey
i-a lansat teoria sa despre coal i
societate punnd n practic un alt sistem
de nv}mnt, descentralizat, adaptat la
nevoile fiecrei localit}i sau comunit}i i
la voca}ia fiecrei persoane. El a
experimentat metodele educative de
stimulare a creativit}ii persoanei umane
stabilind, dup cum am artat n primul
capitol, adevrul c, n rela}ia intim i
necesar dintre procesul experien}ei proprii
i cel al educa}iei, creativitatea se
perfec}ioneaz prin educa}ie, iar educa}ia se
consolideaz prin pragmatismul
experimentului propriu, al fiecrei
persoane. Astfel, ca i Constantin
Rdulescu-Motru n }ara noastr, el a ajuns
la o concep}ie filosofic personalist asupra
dezvoltrii sociale, voca}ia devenind n
concep}ia ambilor filosofi un factor princi-
pal de dezvoltare a popoarelor.
Din acest punct de vedere, eu a pune
voca}ia la baza creativit}ii. Cu ea se nate
copilul, pe ea o motenete prin constitu}ie
somatic, ea i se dezvolt n mediul fami-
lial cu care are asemnri somatice.
***
i-am permis s abordez problema
creativit}ii la modul larg, n perspectiva
evolu}iei genera}iilor i a interesului social
sau na}ional, aa cum o trateaz Constantin
155
Rdulescu-Motru. mi permit s prezint
citatul prin care el nsui i rezum vasta
teorie pe care, cu modestie o numete
,ipoteza personalismului energetic:
,Jiata sufleteasc, intretinandu-se prin
continua reciprocitate de influente intre
contiinta subiectiv i mediu,
substantialitatea ei trebuie cutat dincolo
de aceea ce separ subiectivul de obiectiv,
ea trebuie s cuprind deopotriv subiectivul
i obiectivul. Subiectivul, pentru ca ea s
poat afunge la contiint i prin aceasta s
determine activitatea omeneasc, obiectivul
pentru ca, prin energie cosmic, ea s-i
asigure o continuitate. Ereditatea, bunoar,
constituie una dintre corelatiunile
substantiale pe care le aflm la ba:a vietii
sufleteti, ea trebuie s fie subiectiv i
obiectiv. Subiectiv, fiindc astfel este
recunoscut de contiint i prin aceasta
determin motive de activitate, obiectiv,
fiindc transmiterea ei, din generatie in
generatie, nu se poate face decat prin
miflocirea energiei siatemului nervos. Aa
se intampl cu toate conditiile substantiale
ale vietii sufleteti. Ele trebuie s fie de
natur a primi lumina contiintei subiective
i totdeodat s fie subsumate energiei
cosmice, fr al crei concurs viata nu este
posibil. De recunoaterea acestei indoite
naturi subiective i obiective s-au ferit pan
acum psihologii. Prin ipote:a teoriei
personalismului energetic, viata sufleteasc
nu i-ar putea reali:a finalitatea, dac
mediul cosmic in care ea este fixat s-ar afla
intr-o imobilitate absolut. Trebuie ca
mediul cosmic s fie i el in curs de schimbri
corespun:toare. De ce natur poate fi acest
curs? Urmea: el o finalitate sau nu? Ipote:a
adoptat de noi presupune c acest curs
concord cu evolutia vietii organismelor.
Ceva mai mult. C schimbrile din lumea
material au un curs determinat de
finalitatea vietii sufleteti i care este acela
al unui continuu personalism. Energia fi:ic,
dup aceast ipote:, s-ar identifica treptat,
prin ciclul transformrilor sale, procesului
de personali:are pe care il pre:int viata
sufleteasc a omului'.
Consider acest citat definitoriu deoarece
creativitatea este forma concret de
manifestare i urma material pe care o las
via}a sufleteasc a omului. Iar, la precolar,
via}a sufleteasc ncepe s se manifeste
tocmai prin aceste forme de creativitate. Ceea
ce ne conduce spre concluzia c, dac fiecare
persoan uman i are amprenta ei proprie,
atunci i creativitatea ei este proprie i
specific ei. Psihologia trebuie s studieze
diversitatea acestor forme de creativitate,
pedagogia trebuie s ajung la metode mo-
derne de stimulare sub orice aspect a acestor
forme de creativitate i de educare a lor, iar
sociologia trebuie s postuleze acele
deziderate prin care societatea s beneficieze
n dezvoltarea ei de toate aceste manifestri
de creativitate, fr a le stimula pe unele n
detrimentul altora i fr a le neglija pe unele
n detrimentul altora. Deoarece, numai prin
dezvoltarea armonioas a creativit}ii
fiecrei persoane se asigur respectarea
ritmului maxim de dezvoltare social pe care
i-l asigur energiile dezvoltate de continuul
curs de schimbri din mediul cosmic,
conform ipotezei personalismului energetic.
***
'ste, poate, adevrat c, de la tematica
propriu zis a creativit}ii i de la problemele
ei specifice, lucrarea de fa} poate prea c
a divagat ajungnd la o problematic mai
complex, aceea a voca}iei i a valorificrii
tuturor direc}iilor ei. Am urmat i aici, tot
exemplul marii opere pedagogice a lui Cons-
tantin Rdulescu-Motru care, de la
156
amploarea considera}iilor filosofice i
cosmogonice ale ipotezei sale privind
Personalismul Energetic, revine cu
perseveren} la concretul psiho-pedagogic al
studiilor de caz precum ,]rnismul',
,Psihologia industriaului', ,Psihologia
martorului', ,Psihologia ciocoismului' i
pn la ,Psihologia poporului roman',
pentru ca n alte lucrri s studieze probleme
ale etnicului i ale etnopsihologiei, ale
voca}iei i ale teoriilor destinului, lucrarea
sa ,Jocatia, factor hotratior in cultura
popoarelor' fiind fundamental nu numai
pentru gndirea romneasc, ci afirmnd o
serie de idei noi pentru ntreaga filosofie i
psihologie.
Este o tem larg, pe care doar am atins-
o, deoarece consider c ea justific mai bine
din punctul de vedere al perfec}ionrii so-
ciale problema creativit}ii fiecrei persoane
i, astfel, am ncercat s pun problemele
creativit}ii copilului n raport cu
posibilit}ile formrii lui pentru via}a social
i pentru o afirmare productiv la maturitate.
Si, tocmai din acest motiv, nchei cu trei
citate din ,Sufletul neamului nostru, calit}i
bune i defecte conferin} }inut de C.
Rdulescu Motru n anul 1910, dar
demonstrnd prin ideile ei generoase i
realiste faptul c nu i-a pierdut cu nimic
actualitatea:
,Cand romanul se desparte de grup i se
privete ca persoan aparte, atunci este
totdeauna consumator, ca productor,
niciodat nu are acest curaf. Cand este
consumator, atunci el, bineinteles, ca toat
lumea vietuitoare, este individualist, dar ca
productor de bunuri, el ateapt totdeauna
s vad ce fac altii pentru ca s inceap i
dansul. Si, totui, rsar din cand in cand i
intreprinderi individuale' Sunt cativa
industriai romani, cativa capitaliti
intreprin:tori romani. Sunt, negreit, dar
cu un suflet cu totul special, adic cu totul
deosebit de sufletul unui industria sau al
unui capitalist din trile apusene. Sufletul
industriaului de aiurea este stpanit de
frigurile muncii i de riscul luptei, in sufletul
industriaului roman gsim desfurandu-
se abilitatea politicianului. Profitul
capitalistului roman provine, de cele mai
multe ori, de miestria cu care acesta ii
aservete bugetul statului."
".Conoaterea sufletului unui neam, cu
de:vluirea calittilor i defectelor acestuia,
nu este o oper de patriotism, ci este o
serioas oper de tiint. Aceast cunoatere
trebuie s o stabileti cu aceeai obiectivitate
cu care stabileti oriice alt cunotint
despre lumea fi:ic. Intentia bun ce vei fi
avand de a-ti preamri neamul nu are ce
cuta aici. Cu atat mai mult nu are ce cuta
nici intentia cealalt, de ati micora neamul.
Dup ce contiinta obiectiv este stabilit,
patriotismul poate s intervina, cci el afut
s se traduc in fapt ceea ce ratiunea ti-a
impus ca o conclu:ie logic."
". Intr-adevr, intre lumea de altdat
i lumea de acum o mare schimbare s-a
produs, o schimbare care face gregarismul
din ce in ce mai inutil, i in schimb cere o
cat mai intens diferentiere de aptitudini i
de caractere intre membrii unei societti.
Aceast schimbare consist in insemntatea
pe care a dobandit-o lupta economic in
determinarea existentei i progresului
statelor moderne. In lumea veche, lupta
economic nu era pe primul plan, cum este
ast:i. Ast:i, aceast lupt nu numai c este
pe primul plan inluntrul vietii fiecrui stat,
prin urmare i la noi, dar este pe primul plan
i in viata politic international. Acei care
voiesc s triasc i s prospere urmea: s
se conforme:e noilor conditii de viat
157
politic, urmea: s-i dobandeasc virtutile
pe care le cere lupta economic..'
Consider c actualitatea unor asemenea
idei exprimate acum aproape o sut de ani
n premier de gnditorul romn, tocmai
pentru c veneau n virtutea culturii unei
na}iuni ce se cerea afirmat n contextul
progresului ntregii omeniri, este rspunsul
cel mai bun pentru ntrebrile pe care le-am
formulat n legtur cu punerea n valoare a
unei pluralit}i de aptitudini creative pe care
le manifest copilul chiar din vrsta sa
precolar.
r
4
!
/
t
l

t
l
t
M
4
k
l
-
/

t
s
/
t
/
e

-

t
e
o

e
t
e

-

I
9
7
6
158