1. Rolul arhitectului la elaborarea proiectului pentru restaurare.

Patrimoniul

arheologic este elementul esenial care definete vechimea i originalitatea culturii, a istoriei i a tradiiilor fiecrui popor, stat sau a unui spaiu cultural n raport cu alte popoare, state sau spaii etnoculturale. Arhitectul are obligaia de a-i pstra bunurile culturale i de a le valorifica n beneficiul ntregii umaniti. In procesul elaborarii Proiectului pentru restaurare arhitectul se ocupa de: Studii, investigaii i proiect - de la cercetarea arheologic i studiul de parament la proiectul de arhitectur i planul de management. Evaluri preliminare i motivaii legale - de la identificarea valorilor la stabilirea posibilitilor de intervenie Valoare cultural versus eficien economic de la demolare ctre conservare integrat Restaurare pentru utilizare contemporan - de la conservare de ruin la conversie funcional Inserii contemporane integrarea n sit: de la extindere la construcia nou, de la pasti la high-tech. Mas, volum, proporie - de la scara locului la integrare prin contrast Detaliu i culoare - de la modenatura istoric la refaadizare Fronturi, limite, praguri - continuitate/discontinuitate, interferene, vecinti Natural i antropic - de la curte i grdin la parcuri i peisaj cultural Circulaii i spaii publice - de la pietonal i pia publi la bulevard i autostrad Obiect de art - de la patrimoniu mobil la monumentul de for public. Patrimoniu coninut i valoare memorial.

2.Concepte

centrale de monument.: realizri remarcabile n mod particular datorit interesului istoric, arheologic, artistic, tiinific, social sau tehnic, inclusiv instalaiile sau elementele decorative fcnd parte integrant din aceste realizri. Ansambluri arhitecturale: grupuri omogene de construcii urbane sau rurale remarcabile prin interesul lor istoric, arheologic, artistic, tiinific, social sau tehnic i suficient de coerente pentru a face obiectul unei delimitri topografice. Situri: opere combinate ale omului i naturii, parial construite i constituind spaii suficient de caracteristice i omogene pentru a face obiectul unei delimitri topografice, remarcabile prin interesul lor istoric, arheologic, artistic, tiinific, social sau tehnic. Etimologia noiunii de monument n sensul cel mai larg, prin monument se nelege o realizare a minii i minilor omului, care se distinge prin valoarea sa. ntr-un sens mai restrns, prin monument se nelege un obiect, vestigiu al trecutului sau prezentului, care este destinat s pstreze memoria unor persoane sau evenimente. Astfel, snt denumite monumente statuile menite s comemoreze persoane sau evenimente i operele de arhitectur i art plastic aezate n necropole. Termenul de monument e de origine latin (monumentum amintire, memorie).
Monumente ale culturii cu suport material

Din rndul mon-lor culturii se desprind cteva categorii de monumente care reprezint o realitate material. Anume substana lor material, organizat artistic, este deintoarea calitii de monument istoric. Evident, acestor categorii de mon-te le aparin arhitectura i artele plastice. Supuse alterrii prin mbtrnire i aciunea agresiv a mediului fizic i uman, aceste monumente pretind intervenia unor msuri de conservare i restaurare. n arhitectur, noiunea de monument al culturii se aplic unor cldiri importante, realizate n decursul veacurilor: piramidele egiptene, templele greceti, bisericile bizantine, romanice i gotice, palatele Renaterii, centrele i unele zone ale vechilor orae i sate sau chiar aezri ntregi.

Clasificarea mon-lor dup natura lor:

Monumente arheologice : sunt acele edificii sau ansambluri, care cznd n ruin, din diferite cauze, au stat ngropate vreme ndelungat n pmnt i au fost descoperite prin spturi. Aparin perioadei vechi sau medii a istoriei omenirii. Caracteristic: prin starea n care au ajuns, i-au pierdut funciile lor vitale, iar n urma spturilor arheologice i lucrrilor de conservare ele pot fi valorificate sub aspect muzeistic, intrnd, astfel, n circuitul vieii contemporane. palatul minoic din Knossos, templul Herei din Olimpia, cetatea Histria,ansamblul de Ceti dacice din Munii Ortiei ( Costeti Cetuie, Costeti Blidaru, Sarmizegetusa Regia, Capalna ) monumentul triumfal de la Adamclisi, cetatea Scheia de la Suceava, Orheiul Vechi etc. ( ncercai s completai sinesttor )
Exemple:

Monumente de arhitectr: - cldirile i ansamblurile de cldiri ce aparin perioadelor antic, medieval i modern, pstrate ntregi sau n stare de ruin (se exclud cele arheologice). Aparin celor mai diferite programe: locuine, edificii fortificate, construcii destinate cultului, cldiri cu diferite funcii publice administraie, cultur, sntate, comer etc.. Exemple: cetatea Neam, Rom.; castelul Corvinilor de la Hunedoara, Rom.; cet-a Hotin i cet-a Alb, Ucr.; cet-a Soroca, RM; basilica Sf.Petru, Roma; cat-la Notre Dame, Paris; bis-ca Neagr, Braov; ansamblurile Mmonastice Cpriana i Curchi, RM; ansamblul Acropolei, Athena etc. ( ndrzniii s completai sinesttor ) Monumente de art plastic: snt opere de art plastic incluse n compoziia unor monumente de arhitectur, fiind parte integrant a acestora. Picturile monumentale interioare sau exterioare, vitraliile, mozaicurile, pavajele decorative, sculpturile din compoziia faadelor sau interioarelor. Exemple: picturi exterioare
mnstirile Humor, Vorone, Moldovia, Rom.; completai ....

Monumente etnografice: construcii executate de meteri populari n mediul rural: locuine, anexe ale gospodriei rneti ( ure, hambare, grajduri, crame, stne), instalaii tehnice (mori de vnt i ap, uleinie, teascuri,rotrii, fierrii etc.), biserici.

Monumente de tehnic: aparin mai mult domeniului culturii dect artei, dei unele au i valoare artistic. Unelte sau cldiri cu caracter productiv (din trecut) care ilustreaz procesul dezvoltrii tehnicii: mori de vnt i ap, teascuri, cuptoare de topit minereuri, fabrici vechi etc. Spre deosebire de instalaiile tehnice din categoria monumentelor etnografice, aceleai programe incluse n categoria monumentelor de tehnic snt realizri ale unor profesioniti. Monumente comemorative: - cldiri sau opere de art plastic legate de amintirea unor personaliti sau evenimente istorice importante. Case n care au trit sau activat diferite personaliti, cldiri care au fost sediul unor evenimente importante, statui i monumente funerare. Caracteristic mon-le memoriale sau comemorative pot s nu aib o valoare artistic. Ele prezint importan prin semnificaia lor istoric i cultural, exprimat prin elementele de cunoatere pe care le includ.

4. Clasificarea siturilor istorice dup natura lor:

Siturile arheologice aezri disprute i redescoperite. Aparin comunei primitive, cu instalaiile lor gospodreti i cu necropolele lor, resturile unor orae antice, ceti i dispozitive de aprare ale feodalismului. Exemple: aezrile de la Troia, oraele Pompei i Herculanum, Forurile Imperiale de la Roma, cetile dacice din munii Ortiei, oraul- cetate Histria, municipiul roman Tropaeum Traiani. Siturile urbane i rurale: - nucleele istorice ale aezrilor omeneti i alte zone istorice. Cnd nucleul istoric se prezint ca o zon coerent ca structur, n care marea majoritate a cldirilor au o valoare istoric, se recomand utilizarea termenului de centru istoric. Cnd nucleul istoric nu se nfieaz ca o zon nchegat, unde monumentele unicale snt prinse de o mas de cldiri care cedeaz ca valoare n faa celor dinti, iar delimitarea este mai puin clar (n lipsa unor ziduri de centur sau altor repere topometrice), este mai potrivit denumirea de zon istoric. Centrele i zonele istorice snt deintoarele caracterului specific, purtnd amprenta etapei iniiale a fondrii oraului (sau a unei succesiuni de etape care reprezint nsi viaa oraului). Acest caracter specific al centrelor istorice determin personalitatea oraului. Roma, Florena, Praga, Parisul, Moskova, Braovul, Sighoara i datoreaz personalitatea, n mare msur, centrului lor istoric. Siturile istorice rurale snt aezri vechi, care i-au pstrat configuraia, fiind, totodat, nzestrate cu monumente sau ansambluri istorice. (Trebujeni, Butuceni).

Marea majoritate a oraelor s-au dezvoltat spontan, pe baza unor aezri rurale, pstrnd pn astzi un nucleu care poart amprenta structurii aezrii pe baza creia s-a nscut. Siturile comemorative: numite uneori i istorice, snt terenurile care au fost cndva teatrul unor evenimente importante pentru istoria lumii sau a unor popoare, consemnate n documente sau legende. Siturile naturale: peisaje frumoase, caracteristice prin forme de relief, ape curgtoare sau stttoare, vegetaie, locuri unice limitate ca ntindere grote, anumite formaii geologice, cascadele, belvederile etc. Aceast categorie a fost instituit din cauza creterii populaiei globului i extinderea ariei localitilor n defavoarea naturii, prin includerea n peisaj a ntreprinderilor industriale, a exploatrii zcmintelor la suprafa i de adncime, a cilor de comunicaie i transportului de energie, care toate sntsurse de poluare a naturii. Astfel, asemenea situri naturale devin obiect al proteciei i recondiionrii. Siturile de art pesagistic: (parcuri i grdini) snt rezultatul aciunii omului asupra mediului natural pentru a asigura un cadru pentru cldiri i ansambluri de arhitectur, sau pentru a obine spaii plantate destinate recreaiei. (Grdinile Versales, parcul de la Petrodvore, parcul central Chiinu, parcul de la aul). Monumente de art plastic la nivel urban: incluse n componena unor situri urbane, rurale, peisagere au sub aspect estetic o valoare relativ de sine stttoare, ns ele snt parte integrant a unei sinteze dintre arhitectur i artele plastice, care are loc pe plan urbanistic. Rezervaii - P.Gazzola utilizeaz n clasificarea siturilor categoria siturilor tiinifice, care cumuleaz nsuiri ale siturilor naturale, arheologice, rurale etc. Recurge i la categoria siturilor mixte (urbane i rurale). n toate cazurile este vorba de zone supuse proteciei, care includ vestigii cercetate sau necercetate nc, sau care presupun prezena unor vestigii, astfel, fiind condiionate sau interzise orice fel de intervenii actuale 5. Clasificarea monumentelorsi siturilor istorice dup importana lor : Aceast categorisire depinde de legislaia fiecrei ri. Exist state unde aceast clasificare nu este obiectul unei legiferri. n alte state se fac 2 sau mai multe categorii dup importan, ca de pild: monumente de interes internaional, naional, local. Categorisirea mon-lor dup importana lor este legat de stabilirea unor rspunderi administrative, privind protejarea i restaurarea lor. n Republica Moldova, dup importana lor, monumentele sunt clasificate n dou categorii: de importan naional i de importan local.

Monumentele moarte cele care i-au pierdut funciunea lor utilitar. Din aceast categorie fac parte mon-le arheologice i cele n ruin. Monumente vii - cele care ndeplinesc o funcie practic utilitar, fie c i-au pstrat-o pe cea iniial, fie c aceasta s-a schimbat.Categorisirea vii moarte are un caracter relativ formal, deoarece ruinele sunt valorificate ca spaii muzeistice, fiind incluse n viaa contemporan. Aceast mprire capt importan legat de metodologia restaurrilor care difer de la o categorie la alta.

6.

Evolutia notiunii de de restaurare .Definitia.Noiunea de restaurare, ca i noiunea de monument a avut o evoluie istoric, modificndu-se odat cu schimbarea concepiilor istoriei i teoriiei arhitecturii, privind modalitile de pstrare a monumentelor exprimate ntr-o metodologie specific. Aciunile ndreptate pentru meninerea sau reconstrucia unor cldiri monumentale, care au avut loc n decursul timpurilor pn la nceputul secolului al XIX -lea, nu pot fi considerate ca restaurri, deoarece, chiar dac uneori satisfceau cerinele acesteia, nu erau o preocupare contient a cerinelor unei tiine sau unei concepii. Lucrrile erau efectuate cu scop utilitar, uneori sacramental (cldiri de cult, memoriale - arcuri, columne etc.), iar cldirile nu erau considerate ca purttoare a valorii istorice sau artelor. Aceasta e din cauz c culturii perioadei timpurii i chiar i celei antice nu-i era specific noiunea de istorism, a dezvoltrii pe epate a societii, iar istorismul medieval era foarte dogmatic prin nelesul lumii numai din punct de vedere religios. Pe plan larg, ns cldirile erau demolate, detalii mai preioase se foloseau la construcia altor cldiri noi. Templele antice erau transformate n cretine, cu modificrile respective. Mai trziu goticul complecta sau transforma bazilicele romane etc. Viziunea caracteristic contemporanietii fa de operele de arhitectur, care le recunoate ca monumente, a nceput s se formeze n evul mediu trziu, odat cu dezvoltarea tendinelor umaniste. n sec. XVIII pentru prima dat apare concapia bine formulat despre necesitatea protejrii monumentelor, care se rsfrnge desigur n primul rnd asupra monumentelor arh-rii antice. Aceast viziune nou asupra monlor duce la apariia primelor restaurri, contientizate ca o form nou de activitate. Este interesant c n categoria cldirilor supuse restaurrii apar i cele n ruin, astfel demonstrnd c nu neaprat utilitatea este urmrit, dar i valoarea istoric. Definiia restaurrii: Restaurarea mon-lor i siturilor istorice constituie o intervenie tehnic i artistic care urmrete: 1. conservarea lor n stare de ruin sau integritate n care se afl prin lucrri de ntreinere i consolidare, 2. reabilitarea lor istoric i estetic sub aspect funcional, constructiv i plastic prin lucrri de eliberare, rentregire i reconstituire, viznd restabilirea continuitii formale corespunztoare unei etape optime a existenei lor.

7. Evolutia notiunilor de monument istoric si sit istoric. constituie obiectul

restaurrii. Ele reprezint cele dou trepte ale fenomenului de arhitectur: obiect i aezare uman. monument istoric: Noiunea de mon-t istoric cuprinde att creaia arhitectural izolat, ct i aezarea urban sau rural, care aduce mrturia unei civilizaii anumite, a unei evoluii semnificative sau a unui moment istoric. Tehnicile folosite n restaurare deriv din tehnicile tradiionale, din cele pentru edificarea de noi construcii i din cele ale meteugurilor artistice legate de arhitectur.

8. ETAPA restaurarilor empirice Cea dinti etap a evoluiei concepiilor cu privire

la restaurare, care cuprinde primele patru decenii ale secolului XIX-lea, dei nu se baza pe o doctrin atotcuprinztoare care s fixeze principiile i metodologia aplicrii acestora ( fapt care a ndreptit pe unii autori s-o denumeasc etapa empiric a restaurrilor), totui, dac selectm tendinele ei fundamentale, ea se ntemeia pe principiul de a obine rentregirea monumentelor istorice prin repunerea n valoare a elementelor originale sau prin reeditarea acestora. n cursul acestei etape s-au fcut restaurri ale unor monumente ale Romei antice, privite ca norme estetice de ctre orientarea contemporan clasicist. exemple:Colosseul, Restaurarea arcului lui Titus, Restaurarea Domului din Milano,
( Primul monument al antichitii romane care devine obiect al restaurrii este

Colosseul. . n 1807, din iniiativa Papei Pius al VII-lea, ncep lucrri de consolidare a inelului exterior, pstrat numai pe jumtate, proiectate de arh. Raffaele Stern. Pe latura de apus a acestui inel se construiete, n continuare, un imens zid de sprijin de crmidn anul 1826, sub pontificatul Papei Leon al XII-lea, cealalt extremitate a fragmentului inelar exterior este consolidat de arh. Giuseppe Valadier ntr-o manier diferit. n locul unui masiv i greoi contrafort, aa cum s -a procedat cu dou decenii n urm, se reconstituie, n crmid

9 ETAPA restaurarilor

DOCTRINARe

Aproximativ anii 1840-1880. aparine culturii franceze. n deceniul al IV-lea al secolului al XIX-lea, monumentele antichitii greco- romane i pierd privilegiul de a deine singurele calitatea de monument istoric. Aceast mutaie n aprecierea valorilor trecutului i are originea n reaciunea mpotriva clasicismului, concretizat n curentul romantic care i ntoarce privirile ctre cultura evului mediu. Noua etap a evoluiei concepiilor privind restaurarea este dominat de restaurrile bazate pe ideea unitii de stil. Aceast idee constituie un produs al culturii franceze, autorul ei, figura central a epocii n domeniul restaurrii fiind Eugne Emmanuel Viollet-le-Duc (1814-1879). Arhitect, restaurator, istoric i

teoretician al arhitecturii, Viollet-le-duc a desfurat o vast activitate, devenind ef de coal. exemple: Restaurarea catedralei Notre-Dame, Restaurarea castelului din Pierrefonds

10. ETAPA RESTAURRII ISTORICE I TIINIFICE

ncepe aproximativ cu 1880 i dureaz pn dup al doilea rzboi mondial. Principiul restaurrii istorice se caracterizeaz prin dou elemente fundamentale: - studiului aprofundat al istoriei monumentului, care s permit reconstituirea elementelor disprute pe baza unei documentaii certe - pstrarea tuturor etapelor valoroase ale existenei sale. 5 Teoreticienii cei mai importani ai noii orientri snt Luca Beltrami i Camillo Boito. Documentele fundamentale care au caracterizat pe plan teoretic aceast orientare au aparinut Congresului inginerilor i arhitecilor italieni de la Roma din 1883 i Conferinei internaionale de la Atena din 1931, care a elaborat documentul cunoscut sub numele Carta de la Atena. Promotorul concepiei restaurrii istorice a fost Luca Beltrami (1854- 1933). Restaurarea istoric revizuiete concepia unitii stilistice. Acceptnd reconstituirea unor elemente disprute, pretinde ca la baza acesteia s stea documente sigure i nu completri n stilul iniial adesa doar dup imaginaia restauratorului. Aceast nou concepie a fost condiionat de cercetrile asupra arhitecturii trecutului i de progresul istoriei arhitecturi ca tiin. De fapt restaurarea recurge la metodologia de cercetare folosit de istoria arh-ii. ns, la rndul su, cutarea unor mrturii asupra aspectului iniial al monumentelor i asupra modificrii succesive a lor, studiul arhivelor au contribuit la dezvoltarea istoriei arhitecturii ca tiin, dar i la progresul concepiilor de restaurare. n 1893-1911 Beltrami restaureaz Castelul Sfora, n Milano. Una din problemele principale a fost reconstituirea turnului de intrare- turnul Filarete, aruncat n aer n 1521. Reconstituirea a fost posibil datorit unor imagini vechi.

11.

ETAPA RESTAURRILOR DE DUP CEL DE- AL DOILEA RZBOI MONDIAL. Distrugerile, pagubele provocate patrimoniului monumental i istoric al umanitii au adus la o revedere a teoriilor fundamentate anterior. Deci lucrrile efectuate dup rzboi deschid o nou etap n evoluia restaurrilor.Noua orientare urmrete s mbine principiul istoric, al pstrrii componentelor valoroase, cu acela al reeditrii unitii plastice. Cu alte cuvinte, se admite rentregiea sau

reconstituirea bazate pe o documentaie sigur, iar n lipsa unor mrturii istorice, se admit unele completri neutre, elaborate n spiritul arhitecturii contemporane. n mai, 1964, la Veneia, un Congres al arhitecilor i tehnicienilor de monumente, a elaborat o nou Cart internaional privind conservarea i restaurarea monumentelor istorice. Se acord atenie i asupra rolului urbanistic al monumentelor i sitului din jurul lor. Caracteristic pentru restaurarea postbelic: tabloul lucrrilor de restaurare se arat prin: reconstituiri stilistice (inlusiv ruinele), asemeni lui Viollet-le-Duc, alturi de intervenii, care resping chiar i restaurarea, recurgnd doar la conservare; restaurri care menin toate etapele, alturi de restaurri care urmresc o unitate formal, corespunztoare unei etape socotit optim; restaurri identice alturi de cele unde se marcheaz cu grij intervenia restauratorului.

13.Componenta documentatiei shtiintifice si de proiectare pentru restaurarea monumentelor de arhitectura. LUCRRI PRELIMINARE, 2.
ARGUMENTAREA TIINIFIC PENTRU RESTAURARE (A..R.) 3. COMPLEXUL CERCETRILOR TIINIFICE, 4. SCHIA DE PROIECT , 5. CALCUL GENERAL DE CHELTUELI, 6. PROIECT DE EXECUIE , 7. RAPORT TIINIFIC AL RESTAURRII ,

14. Compartimentul-

LUCRRI PRELIMINARE

1. Documentaia iniial 2. Cercetri preliminare 1) Releveu schematic al monumentului. Aprecierea volumului fizic al monumentului. Fotofixare. 2) Scurt memoriu istoric date informative. 3) Materialele studiului arhitectural cu caracterizarea stiluli i materialele despre epoca edificrii monumentului; determinarea categoriei gadului de complexitate al monumentului pentru lucrrile de cercetare i proiectare ( categoria de complexitate se fixeaz prin perfectarea unui ACT respectiv). 4) Actul expertizei tehnice. Concluzii despre rezultatul cercetrilor preliminare asupra structurii monumentului. 5) Determinarea procentajului degradrii elementelor constructive i arhitectuale (se perfecteaz Actul pierderii aspectului iniial al monumentului). 3. Documentaia de proiect cu devizul de cheltuieli Partea I a. Propuneri preliminare despre metodologia i ordinea efecturii restaurrii monumentului; b. Programul lucrrilor tiinifice i de proiectare, inclusiv i a investigaiior n natur; c. Calculul sumativ pentru elaborarea documentaiei de proiectare. Partea II 1) Desene de execuie pentru msurile temporare de conservare i antiaaccidente (pentru lucrrile care nu necesit elaborarea desenelor de execuie se perfecteaz borderoul defectelor cu devizul de cheltuieli) ; 2) Desene- scheme pentru amplasarea martorilor deformaiilor construciilor; 3) Schemele locurilor indicate pentru efectuarea urfurilor i sondajelor. Partea III 1) Deviz de cheltuieli

15. Compartimentul-

COMPLEXUL CERCETRILOR TIINIFICE

3.1. Memoriul explicativ sumativ cu concluziile necesare

3.2. Cercetri istorico arhivistice i bibliografice 1) listele bibliografiei i documentelor de arhiv; 2) extrase din materialele gsite; 3) copiile desenelor sau materiale reproduse; 4) material fotofixare a monumentului n natur. 3.2. Memoriu istoric 3.3. Lista cu analogii 3.4. Desene de releveu 3.5. Sondaje, urfuri, decopertri, prelevare de probe: 3.6. Investigaii inginereti la monument: 3.4. studiul materialului de arhiv, care reflect istoria reconstruciilor, deformrilor, tehnologia strveche de executare a lucrrilor de construie; 3.5. cercetarea structurii constructive a monumentului, calculul static i dinamic al construciilor i fixarea deformaiilor; 3.6. rezultatele cercetrii n natur a construciilor i a strii actuale a materialelor, cercetri de laborator; 3.7. informaie despre starea construciilor ascunse, geologia i hidrologia terenului; 3.8. determinarea strii tehnice a finisrilor (tencuieli, vopsea, elemente decorative). 4. Investigaii arheologice 5. Cercetarea picturilor i obiectelor de art decorativ din comoponena monumentului 6. Materialul fotofixrii monumentului a. memoriu explicativ; b. foile investigaiilor tehnice.

16.

Cercetri istorico arhivistice i bibliografice.

Informaie general: scopul i necesitatea

efecturii cercetrilor istorico-arhivistice i bibliografice. 1) 2) 3) 4) listele bibliografiei $i documentelor de arhiva; extrase din materialele gasite; copiile desenelor sau materiale reproduse; material fotofixare a monumentului in natura Cercetarile istorice, bibliografice $i de arhiva se indeplinesc cu scopul selectdrii, sistematizarii $i studierii materialelor scrise, grafice sau ilustrative, care contin informatii despre monumentul vizat, $i fac - determinarea cercului evenimentelor istorice i cauzelor aparitiei monumentului sau a modificarilor lui; relevarea importantei istorice $i culturale a lui. - Studiul materialelor istorico-arhivistice selectate despre monument este necesar pentru: 1- determinarea sau precizarea perioadei istorice $i datarea construirii monumentului; 2 stabilirea autorului proiectului, antreprenorului, beneficiarului etc., 3 relevarea perioadelor (dupd caz) de constructie, datarea $i caracterul reparatiilor, refacerilor, restaurdrilor, reconstructiilor; 4 precizarea $i caracterizarea descrierea aspectului exterior $i celui interior al clddirii, al elementelor de decor $i al ambiantei monumentului in diferite perioade ale existentei sale; 5 cautarea $i selectarea analogiilor pentru posibilitatea elementelor disparute.

17. Cercetri istorico arhivistice i bibliografice.

istorico-arhivistice: etapa preliminar.

Succesiunea efecturii cercetrilor

Cercetari preliminare care prevad: 1- depistarea materialelor si documentelor istorice referitoare la object, ce se gasesc la beneficiar,

In arhiva organelor de stat abilitate in protectia monumentelor, alte institutii; 2 gasirea si selectarea materialelor de arhiva si altor izvoare bibliografice; 3 cercetarea vizuala a monumentului si determinarea elementelor stilistice; 4 studierea epocii construirii monumentului, caracteristicilor stilistice ale zonei sau operei autorului proiectului, a constructorilor atit la momentul edificarii initiale cit i la momentul posibilelor reconstruclii. Rezultatul cercetarilor la aceasta etapai se expune in lucrarea numita Scurt istoric, parte componenta a compartimentului I. LUCRARI PRELIMINARE; 1.2. Cercetari preliminare In continutul scurt istoricului se specifica urmatoarele aspecte: - determinarea importantei istorice si culturale a monumentului, si a valorii arhitecturale; reflectarea evolufiei dezvoltdrii pe perioada existentei sale; - fixarea starii aspectului monumentului inaintea inceperii lucrarilor de restaurare; orientarea directiei si scopul cercetarilor care trebuie sa urmeze.

18.

Cercetri istorico arhivistice i bibliografice. Succesiunea efecturii cercetrilor istorico-

arhivistice. Etapa cercetrilor necesare pentru elaborarea Shiei de proiect pentru restaurare: Izvoarele i documentele arhivistice i bibliografice. La aceasta etapa se acumuleaza i se studiaza materialele scrise, grafice, etc. despre monument, care se pastraezd in biblioteci, arhive, colectii particulare, muzee, organizatii de restaurare si alte institutii, cu scopul documentarii i analizarii informatiei istorice veridice i complete. Acest studiu trebuie s fie realizat impreuna cu conducatorul tiintific al proiectului de restaurare, cunoscind si rezultatele investigatiilor in natura, care se efectuiaza in paralel. Izvoarele ( sursele) i documentele care pot contine informatii despre monument pot fi urmatoarele: a) izvoare literare (manuscrise,rituri, cronici; insemnari de calatorie; scrisori; texte juridice (acte de danie, vinzare-cumpdrare); texte cu cartcter didactic, beletristice, lucrdri flintifice vechi ,noi, ghiduri. b) documente cartografice: harti terestre i de navigatie; schite de hotarnicie; planuri cadastrale. c) izvoare iconografice: stampe si gravuri (in originl sau reproduse); fresce; tablouri votive; picturi; documente fotografice. d) izvoare folclorice, etnografice: izvoare narative orale (legende, credinte populare). e) documente heraldice si sigilografice: blazoane nobiliare, steme oraenesti, steme si embleme de bresle, sigilii de cancelarie ale unor comunitati si personale. f) documente cu caracter tehnic: evidenta lucrdrilor de reparatii, restaurare, resistematizare: piese desenate, relevee, fotografii. g) documente arheologice: arhitecturale (urme de constructii i amenajari, piese aflate in lapidarii, muzee i rezultate din sapaturi); epigrafice (lapidare, grafite, inscriptii pictate); nimismatice (piese monetare, medalii); toponimia.

19.

Cercetri istorico arhivistice i bibliografice. Succesiunea efecturii cercetrilor istorico-

arhivistice. Etapa cercetrilor necesare pentru elaborarea Shiei de proiect pentru restaurare: componena compartimentului Cercetri istorice. Materialele i rezultatul cercetarilor istorico -arhivistice sunt parte componenta a compartimentului III: COMPLEXUL CERCETARILOR STIINTIFICE In partea III.2. Cercetari istorico arhivistice si bibliografice se prezinta: 1) listele bibliografiei si documentelor de arhiva; 2) extrase din materialele gasite i studiate; 3) copiile desenelor sau materialelor reproduse;

4) materialele fotofixari monumentului la momentul studiului.

20.

Cercetri istorico arhivistice i bibliografice. Succesiunea efecturii cercetrilor istorico-

arhivistice. Etapa cercetrilor necesare pentru elaborarea Shiei de proiect pentru restaurare: componena compartimentului Memoriu istoric. Materialele i rezultatul cercetarilor istorico -arhivistice sunt parte componenta a compartimentului III: COMPLEXUL CERCETARILOR STIINTIFICE In partile 111.3. Memoriu istoric si 111.4. Studiu analogii se prezintd: 1) descrierea stiintifica a monumentului; 2) scurt istoric al localitatii sau locului amplasamentului monumentului; 3) caracterizarea particularitatilor arhitectural- stilistice preponderente in zona de studiu, a operei ce ii caracterizeaza pe autorul proiectului, a specificului tehnicilor si materialelor de constructie caracteristice zonei sau autorilor constructori; 4) numele arhitectului, proprietarului, constructorilor; 5) data construirii, cronologia schimbarii proprietarilor i modificarilor functionale; 6) descrierea amanuntita a modificarilor, defectiunilor, reparatiilor sau reconstructiilor, cu indicarea partilor concrete ale cladirii supuse lor, i care se bazeaza pe analiza unor documente istorice i investigatiilor arhitectural-arheologice; 7) in cazul neajunsului de informare la aceasta etapa se inainteaza o ipteza de lucru, care necesita cercetari suplimentare in procesul efectuarii lucrarilor de restaurare; 8) studiu analogiilor; 9) copii ale izvoarelor literare, de arhiva etc.; 10) cartograma (schema) etapelor cronologice ale formarii edificiului sau ansamblului.

21.

Cercetri istorico arhivistice i bibliografice. Succesiunea efecturii cercetrilor istorico-

arhivistice. Raportul asupra cercetrilor istorice efectuate. In acest compartiment se includ Concluzii stiintifice privind rezultatul lucrarilor de restaurare. In acest scop se analizeaza toate materialele investigatiilor in natura efectuate pe parcursul restaurarii monumentului, inclusiv i materialele cercetarilor istorice suplimentare (dupd caz). In Concluzii tiintifice se reflecta: 1. Analiza critica a izvoarelor literare care adeveresc sau neaga informatia data de ele, comparind rezultatele studiului efectuat in timpul restaurkii; 2. Concluzii finale.

22 Studierea analogiilor pentru restaurarea monumentelor de arhitectur.

Obiectivele cercetrilor de restaurare care necesit aprecierea analogiilor.
Cu cit mai bine cercetatorul cunoate arhitectura epocii careea Ii apartine monumentul, ma i ales opera aceluea maestru sau coald i tehnicile folosite in acea perioadd istorick cu atit mai bine va realiza procedeul cercetkilor. Sub termenul analogii se subintelege fondalul istoric-arhitectural al monumentului cercetat, alcatuit din edificii caracteristice timpului, locului, autorului, colii etc. - Sudiul analogiilor este necesar atit pentru cercetarea structurii de bazd a monumentului, cit i a stratifickilor ulterioare. - Studiul analogiilor ajuta la solutionarea unor aspecte importante in cercetarea deplina pentru restaurare i anume: 1 - aprecierea valorii construcriei ci atribuirea-i calitiirii de monument evidentiindu-1 din intreg lirul de alte edijicii. Numai prin comparatie putem determina prin ce, dupd tipologie, compozitie arhitecturald, tipul i tehnicile de constructie sau particularitatile decorului, un edificiu este diferit sau obinuit pentru o oarecare perioada istorica i teritoriul amplasarii sale; apartine el edificiilor bine reprezentate de exemplarele ajunse pind in prezent

sau caracterizeazd un tip de constructii disparute i prin aceasta are caracter de unicat. Studiind ca analogii alte cladiri, poate mai bine pdstrate, ne putem permite, la o etapd premergatoare lucrkilor propriu zise, sa vorbim despre posibilele modificki i cu aproximatie chiar d,espre aspectul originar al monumentului studiat. Acest factor se aeazd la baza altui aspect 2 ipoteza de lucru a cerceteirilor. Uneori rezultatele pot fi diferite, contradictorii i este greu de forulat o ipoteza concretk ceea ce duce la verificari i cercetki suplimentare in continuare. Oricum, comparatia cu alte constructii analogice celei studiate ajuta la formarea unui program mai rational pentru efectuarea cercetkilor in natura. Studiul analogiilor este necesar i in procesul de prelucrare a datelor primite de la lucrarile arheologice sau investigatiile prin sondaje. De obicei sondajele sau decopertkile scot la iveala elemente arhitecturale pastrate fragmentar, uneori doar nite urme neinsemnate, dar care cer o interpretare corectd. 3 - Interpretarea datelor (rezultatelor) cercetarilor in naturii nu este posibild Med comparatia cu alte constructii, unde aceleai elemente i detalii sau pastrat mai bine. La formularea ipotezei de lucru, de obicei, se face comparatie dupd tiplogie sau compozitie arhitecturala a monumentului i i analogiilor lui. In cazul interpretarii datelor investigatiilor in natura impotant este studiul aprofundat al tehnicilor i materialelor de constructie, al tpului sistemelor constructive i particularitatilor caracteristice lor. In trecut studiul analogiilor avea o imoprtanta de baza. Analogiile se foloseau ca exemple de stil caracteristic epocii, conform caror putea fi reeditat once element care lipsea. "Reconstituirea dupd analogii" era modalitatea de baza pentru restaurdrile stilistice. Odata cu fcrmarea principiilor restaurarii arheologice acest mod de aplicare a analogiilor a fost respins, cu toate cd destul de restrins se mai folosqte Inca in practici de restaurare. in prezent recurgerea la analogii ca sursa de copiere se permite la crearea 4 reconstructiilor grafice cu destinatie teoretica, care nu sunt objective ale realizarii reale, scopul lor find de a demonstra vizual presupunerile cercetatorului asupra aspectului originar al cladirii in trecut. Folosirea analogiilor in practica c restaurarilor moderne se aplica, ca exceptie, la reeditarea unor detalii pierdute ale monumentului, cu conditia de a fi metoda suplimentard i nu de baza. Argumentata poate fi folosirea analogiilor pentru reeditarea unor elemente forma carora este conditionata de tehnici sau tehnologii in constructii bine cunoscute i studiate, standarde, intr-un fel. Obiectele ce se refera la domeniul creatiei artistice individuale, sigur nu poate fi reconstituit dupd analogii chiar din cauza naturii lor ele nu au analogii.

23 Studierea analogiilor pentru restaurarea monumentelor de

Metodologia studierii analogiiloor. In primul rind este necesar de a contura irul edificiilor care pot fi folosite ca analogii. Din acest ir pot fi folosite nu oricare object drept analogie pentru monument dar numai acelea care pot fi argumentate tiintific. Cum be alegem? Dupd urmatoarele criterii: 1 limitele cronologice insa cu atentie la particularitatile perioadelor istorice i schimbarile caracter.ilui arhitecturii; 2 - limitele teritoriale permit de a analiza nu numai caracteristicile generale ale arhitectuiii dar particularitatile locale. Arhitectura, mai ales in perioadele vechi, purta un caracter izolat, dar exista posibilitatea Ca" mqteri din alte locuri ar fi putut s lucreze la constructie. in perioadele mai tirzii cldirile puteau fi construite dupd proiecte aduse din capitala i particularitatile locale nu mai au nici un aargument; 3 referinta monumentului la o orientare stilistic, coalci de arhitectura artel de constructie sau creatia unui autor concret; 4 linutele tipologice se aplica acest criteriu la inceputul studiului, pentru formularea ipotezei preliminare pentru directionarea cercetarilor ( cetati se studiaza cetati, obiecte de cult respectiv etc.,). Probleme concrete dupd caz: - un monument poate contine in sine informatie despre diferite etape stratificate ale existentei

arhitectur.

sale e nevoie de a studia analogii pentru fiecare din ele individual; - se va studia un ir larg de analogii. Nu se permite selectarea analogiilor dupd gustul estetic al arhitectului autor al restaufarii selectarea trebuie sa. fie tiintific argumentata i sustinuta de documente istorice. Important Este preferabil de a folosi drept analogii elemente i detalii de la aceea cladire (in acest caz tim precis ca apartin obiectului cercetat). Insa i acest criteriu trebuie aplicat cu atentie, deoarece au existat perioade, cind intentionat se recurgea la diversitataea elementelor decorative la acela obiect i nu la repetarea lor. - Este preferabil de a folosi drept analogii edificiile din acela ansamblu cu cladirea cercetata (de obicei la un ansamblu ar fi putut lucra acee* meteri, care foloseau aceleai metode constructive). - este important ca constructiile folosite drept analogii sa fie ele singure indeajuns de bine studiate. Folosind doar fotografii i date bibliografice uwr pot fi comise erori. Este preferabil ca analogiile s fie cercetate in natura Nu se accepta folosirea acelorai analogii pentru reeditarea elementelor decorative la mai multe constructii diferite, pentru a evita crearea "tampelor de restaurare".

24 Cercetri de laborator.
Cercetrile de laborator asupra materialelor sunt efectuate de ctre inginerii de rezisten i chimitii specializai n aceast direcie, n conformitate cu un program stabilit sub ndrumarea arhitectului restaurator. n proiectare arhitectul este secondat de ctre inginerii de rezisten i de instalaii.
6.2. Investigaii inginereti la monument: rezultatele cercetrii n natur a construciilor i a strii actuale a materialelor, cercetri de laborator;

25 Fixarea monumentelor de arhitectura.Obiectivele fixarii

monumentelor de arhitectura Fixarea monumentului are o mare importantd in procesul pregairit lui pentru restaurare si urmAreste solutionarea citorva sarcini: 1 s ofere informatia, pe cit e pesibil de ampla, despre monument si starea in care el se afla la momentul cercetarii_ (restaurarea intotdeauna duce la modificari, astfel aspectul monumentului, istoric format si atit de cunoscut, va disparea fara urma). Numai datele fixArii vor permite in viitor sa intelegem ce prezenta edificiul pina la restaurare, dar despre etapele procesului de restaurare, adica ce lucrari de eliberare sau reconstituire au avut loc. Ramine posibilitatea determinarii starii tehnice a constructiilor la momentul respectiv, important pentru solutiile de protectie a monumentului 2 materialele fixarii, in special ale releveului, se folosesc in procesul elaborarii proiectului de restaurare ca baza initiala pentru desenele de executie, pentru relevarea dimensiunilor fizice cu scopul calcularii volumelor si costului lucrarilor de cercetare si restaurare. ( Operatiile de restaurare pretind s existe un Releveu al monumentului inainte de inceperea interventiilor. Acesta serveste la elaborarea I faze de proiectare). 3 fixarea urmelor modificArilor monumen.tului rezultate din efectuarea cercetarilor prin sondaje sau sapaturi arheologice, ofera material documentar pentru formarea conceptiei proiectului de restaurare, fara de care nu e posibild aprobarea stiintifica a lui: se consemneaza grafic toate descoperirile care se fac in cursul cercetarilor si operaiilor de degajare. 4 procesul fixarii nu este o procedurA tehnica obisnuita.", dar este o componenta importanta in cercetarea monumentului_ La aceasta etapa se descopera multe particularitati, care ajuta la formarea concluziilor prelirninare si permit organizarea lucrarilor de cercetare: definirea solutiilor arhitectural-constructive a diferitor parti ale monumentului, tehnicilor sau materialelor de constructie etc. Are loc o inventariere a elementelor decorative care sau mai pastrat

26 Fixarea monumentelor de arhitectura.- Modalitilti de fixare a

monumentelor de arhitectura Fixarea mon. de arhi. in cadrul elaborarii Proiectului de restaurare se efectuiaza prin urmatoarele modalitati: a) relevare, la faza careia se indeplinesc desenele ortogonale ale proiectiilor principale ale cladirii si detaliilor ei; b) fotografiere; c ) d e s c r i e r e i s u b f o r m a ' d e t e x t . Suplimentar pot fi realizate schite ale vederilor generale,
scheme coloristice etc.

a) Releveul de obicei se considerd principala metoda de fixare a mon-lui, deoarece transmite informatia despre monument intr-un limbaj profesional al arhitectilor, reprezentind nu doar ' imaginea monumentului, dar si toate cotele lui. Desenele de releveu stau la temelia elaborarii proiectului de restaurare. Starea in care se afla mon-1 si rezultatele cercetarilor se fixeaza grafic Cu ajutoru1 releveului. Releveul este un sistem de masuratori prin care realitatea tridimensionala pe care o reprezinta arhitectura, se transpune In proiectii ortogonale: planuri, sectiuni, elevatii. Releveul este una din cele mai complicate operatii de fixare a monumentului.

27 - Clasificarea releveelor dupa gradul de exactitate

in functie de scopul pentru care se intocmeste, releveul poate fi sumar sau complet. Releveul sumar cel mai simplu releveu (schematic), se intocmeste pentru necesitatile unui studiu preliminar, unei masuratori pentru deteminarea structurii de sistematizare planimetrica sau de calculare a dimensiunilor generale. El poate fi executat la faza initiala a unui proiect p/u a prezenta aspectul cladirii si calcula volumul et. Releveul sumar se limiteazA la cotele generale ale exteriorului si interioarelor unui edificiu. Releveul arhitectural are scop de a exprima gafic nu doar schema generala, dar si forma arhitectonica a mon-lui El reda cornpozitia edificiului, caracterul decorului, particularitatile stilistice. in dependenta de scara prevazuta a desenelor, gradul de exactitate a releveului poate fi diferit, dar se presupune redarea amanuntita a tuturor detaliilor. Totusi releveul arhitectural isi permite s simplifice formele monumentului, fixind ca si cum forma lui geometrica ideala Cu toate ca contine cotarea tuturor dimmsiunilor edificiului, accepta ca verticale si orizontale, precum si ca unghuri drepte, liniile si suprafetele care apar vizual ca atare, fara a le verifica prin intermediul aparaturii. Elementele care se repeta pot fi socotite ca egale sau egal distantate. Grosirnile peretilor, diametrele coloanelor, gabaritele si detalierea golurilor aranjate intrun rind se presupun ca hind la fel. Astfel, se ignora erorile constructive si deformatiile catizate de timp. Releveul arhitectural uneori se accepta in programul de restaurare fixarea unor monumente comparativ tirzii, arhitectura carora poarta un caracter regular, iar refacerile ulterioare sunt nesemnificative. De obicei acest tip de releveu se intocmeste in scopuri nelegate de restaurare, de exemplu, in cazul publicarii in literatura de specialitate sau (la scara 1:200) pentru pasapotizarea efectuata de instantele p/u protectia monurnentelor. Releveul arhitectural-arheologic cel mai perfect dupa documentarea sa, are scop fixarea exacta, surprinde absolut toate deformatiile monumentului, atit cele care au caracterizat faza sa cit si cele intervenite in decursul existentei sale_ Se respinge orce fel de apreciere vizuala, stabilindu-se verticalitatea, orizontalitatea si partile aparent egale. Fiecare punct al monumentului prin diferite moduri se fixeaza in asa fel ca locul lui in spatiu s fie gasit si desenat pe proiectia nacesara. Releveul aritectural-arheologic urmeza sa fixeze si particularitatile proprii monumentului: caracterul zidariei, urme de refaceri, canale, nise, detalii taiate, granitele modificarilor si a inchiderii de goluri. Pe desene se indica decopertarile efectuate cu scopul cercetarii monumentului. Cu atentie si exactitate se fixeaza prin relevare toti martorii pe baza carora se pot reintregi elementele stirbite ,

degradarile, deformatiile. Totodata nu se fixeaza sau se indica doar schematic anexele temporare alte adaugiri cu caracter infimplator. Concluzie: Releveul arhitectural-arheolegic este o fixare de cercetare stiintifica asupra monumentului care unneaza s fie restaurat. Releveul a/a este sursa de cercetare si mijloc de cunoastere. Pe plan arhitectural este un mijloc de a sesiza relatiile intre functiune, structura si plastica. Pe plan al istoriei arhitecturii si restaurarii el constituie o sursa de descoperiri_ In urma intocmirii releveului adesea apare cu claritate nucleul initial al monumentului si adaugirile, golurile astupate si cele nou deschise etc. intocmirea releveului a/a se sprigina pe metodice speciale. Un releveu corect poate fi indeplinit doar in cazul cind la monument sunt create conditille necesare: sunt instalate schele de construchi. Este un proces ce durezA in timp si necesita un voltum mare de lucru.

28 Desene de releveu. Metode de relevare fara aparate optice

Desenele de releveu a monumentelor de arhitectura se indeplinesc in sc. 1:50 (proiectiile principale), de unde reese gadul de exactitate admis pina la 5mm ce ar insemna in scara desenului 0,1mm o dimensiune mica dar vizibila cu ochiul liber_Pentru detaliile mici sau rnai deosebite, care se indeplinesc in scara mai mare, relevarea se efectueaza cu precizie de l mm_Un releveu relativ exact se poate intocmi fara aparatura speciala, folosind un minim de unelte de masurat - rulete (de dorit metalice). Masurarile efectuate pe lungimea unei linii se fixeaza in crestere" de la un punct si nu diferit pe portiuni, deoarece la adunarea, unor cote masurate separat eroarea va fi mai mare. Pentru ca forma arhitectonic a monumentului, care in cazul unui releveu arhitectural prevede ca neregulara s poata fi fixata pe desenele ortogonale, elementele ei trebuie s fie racordate fata de linii drepte verificate cu precizie (sfoara bine intinsa). Pentru stabilirea verticalelor se foloseste firul Cu plumb, iar a orizontalelor - se traseaza pe perimetrul cldirii "lilnia zero". Releveul de obicei incepe cu aceasta procedura - trasarea "cotei zero" pe intreg perimetrul pe toate nivelele separat. Toate aceste linii "0" trebuie s fie corect legate intre ele, iar dupa posibilitate racordate cu cel mai apropiat reper geodezic. Se traseaza." linia "0" cu ajutorui nivelei de apa, sau cu aparte speciale: nivelir sau nivelir electronic. Trasarea liniei "0" perrnite sectionarea cladirii pe orizontala, planul careia poate fi masurat cu metode simple. Una din metodele eficiente a masurarii planelor este cea a triangulatiei care consta in impartirea oricarui spatiu, oricit de complicat ca configuratie nu ar fi, in triunghiuri - cele mai simple figuri geometrice, care, cu conditia ca au cotate toate trei laturi, pot deterrnina fiecare punct prin segmentare din celelalte doua. Precizia construirii desenului va fi mai mare, daca segmentarea se va intersecta sub unghiuri apropiate de 90 0, lucru care ar trebui luat in consideratie cind alegem sistemul de relevare. Cel mai simplu exemplu de triangulare este cel efectuat pe baza a duoa puncte, asa numitele bazis care e parte sau element component al cladirii. De obicei, cu cit e mai simpla schema triangulatiei, cu atit e mai eficace masurarea. Pentru incaperi complicate ca configuratie, cu stilpi in interior sau Cu alte diferite obstacole, releveul de la un singur bazis nu e posibil si urmeaza sa alegem de fiecare data, pentru fiecare parte o baza noua, urmarind ca ele sa fie bine legate intre ele. E si mai complicat cind urmeaza s masuram planul mai multor incaperi i sa-1 racordam conturului exterior al cladirii_ In asa cazuri se recurge la Alta metoda trasarea pe teren a unui sistem auxiliar ( din sfori bine intinse de exemplu), care sa aiba calitati nedeformabile. In functie de acest sistem se stabilesc diferite puncte importante ale conturului exterior sau interior, sau, ale diferitor elemente situate in plane verticale. In acest caz nu se masoara monumentul ci sistemul auxiliar rigid, trasat Cu precizie, pe care si 1-a ales autorul releveu1ui. Sprijinindu-se Cu o latura pe acest sistem si cu virful opus in mici puncte de interes ale cladirii masurate, triunghiurile permit construirea grafica a cladirii.

Relevarea proiectiilor verticale se limiteaza de obicei la racordarea fata de liniile din plan fixate si fata de liniile "0" a celorlalte elemente. Se indeplineste asa: - toate divizarile orizontale se racordeaza la colturile cladirii si in unele puncte intermediare prin masuratori verticale, perpendiculare liniei "0"; - divizarile verticale Se racordeaza cu ajutorul firului de plumb, ce permite s fixeze nu doar inclinatia lor, dar si posibilele curburi. La masurarea detaliilor fatadelor si sectiunilor, de obicei, se combina racordarile expuse mai SUS cu metoda triangulatiei, in special pentru elementele curblinii Impotante sunt si desenele sablon, dupa care ulterior pot fi reconstituite detalii disparute. sabloanele detaliilor plane pot fi scoase simplu copiindu-le pe calc. Sectiunile profilurilor pot fi scoase cu plastilina ( dar usor se deformeaza si necesita fixare imediata pe planseta) sau cu forme din ghips. Locurile unde an fost scoase sabloanele trebuie sa fie indicate pe schema proiectiei principale, deoarece profilurile pot s difere pe diferite parti ale cladirii. Perfectiunea unui releveu mult depinde de calitatea intocmirii desenelor pe teren crochiuri. Crochiurile urmeaza sa fie desenate pe coli de desen cu transmiterea, pe cit e posibil, a proportiilor si altor particularifati_ Daca cladire e mare se deseneaza scheme generale ale proiectiilor si separat fragmente mai mari si mai detaliate. Fiecare crochiu se semneaza si se precizeaza informatia despre obiect. Crochiul este documentul de baza, a1 fazei lucrului pe teren si se pastreazA in arhiva Desenele de releveu se indeplinesc pe coli de desen_ Cotele se indica' la fel cum au fost masurate, in "crestere. Se contureaza desenele cu mina, motiv care permite redarea liniei "vii". In afar de inscriptiile necesare pe coli se indica' neaparat si scara liniara

29.

Fixarea monumentului cu ajutorul aparatelor optice. Fotogrametria

Releveul arhitectural-arheologic poate fi inlocuit cu relevee indeplinite si cu ajutorul unor aparate optice. De exemplu releveul fotogrametric , care e posibil doar cu folosirea unei aparaturi de precizie inalta atit pentru lucrarile de teren cit si a celor camerale. Fotogrametria este o metoda de restituire a vederilor fotografice sub forma de proiectii ortogonale. Stereofotogrametria (caz perfectionat de fotogrametrie) permite redarea formei efective pe baza unor fotografii in care nu apare necesara dispunerea frontala a obiectivului aparatului foto in raport cu cu suprafata fotografiata. Fotogrametria este cea mai noua ramura a masuratorilor terestre si se ocup cu realizarea de harti si planuri prin prelucrarea unor fotografii speciale numite fotograme, preluate terestru sau aerian. Fotogrametria inginereasca furnizeaza informatii fotogrametrice referitoare la determinarea deplasarilor si deformatiilor constructiilor ingineresti in timp, calcularea volumelor de excavatii, la releveele fatadelor, etc. Avantajele in comparatie cu releveul obisnuiut - materialele lurarilor de teren fotografiile, efectuate cu camera fototeodolitica, sunt foarte obiective; - lucrarile de teren sunt rapide si nu necesita instalarea schelelor; - precizia releveului fotogrametric, corect indeplinit, nu este mai mica ca a releveului "manual".
Dezavantaje :

uneori exista obstacole pentru a fotografia; fixarea de la distanta exlude cercetarea directa vizuala, lipsindu-l pe arhitect de contactul cu monumentul, pe parcursul caruia pot fi colectate diferite observatii, cercetari etc., mai ales despre particularitatile structurii edificiului studiat. De obicei fotogrametria este completata de cercetarea detaliata a monumentului in natura, lucru care in cazul releveului manual se intimpla paralel.

30.Investigatii architectural-arheologice.Metode nedestructive Investigaiile patrimoniului artistic prin tehnici fotonice non-invazive, nondestructive i non-contact au oferit cercettorilor n domeniu posibilitatea obinerii unor informaii variate i complexe cu o acuratee foarte ridicat. Metoda GPR (Ground Penetrating Radar) este o tehnic de investigaie ce se bazeaz pe transmiterea i recepia pulsurilor electromagnetice radiaie avind frecvena central de ordinul sutelor de MHz. Introducerea acestei metode de investigaie n studiul patrimoniului artistic, mai precis n arheologie, s -a realizat din nevoia de a se economisi efortul i timpul efecturii de prospeciuni i sondaje precum i de a se evita determinrile destructive i repetate cauzate de lipsa unor repere care s indice zonele de interes. Scopul investigrii este de a determina zonele ascunse aflate n pericol de degradare , anomaliile dintre straturi sau eventualele obiecte ngropate i de asemeni acumularea informaiilor necesare susinerii replicii modelului 3D multistrat. Astfel analiza GPR reprezint una dintre etapele preliminare realizrii unei replici tridimensionale complexe a edificiului, deosebindu-se fundamental datorit acurateii datelor, de orice tip de reconstituire virtual. Scanarea 3D alaturat scanrii GPR ofer harta sau mai bine spus structura peste care se vor suprapune informaii de ordin structural. Ideea de a crea un model complex, care s suprapun informaii de ordin morfolologic i structural, ofer o variant de documentare a patrimoniului ce se dorete a fi cit mai complet pentru o cazuistic dat. Este un concept care poate s reuneasc informaii referitoare la scanare 3D, monitorizare a condiiilor de microclimat, investigaie structural, diagnosticare, finalizind prin posibilitatea interveniei. Avantajul semnificativ, al modelului sugerat, este posibilitatea de a avea acces direct la o varietate de investigaii strii de conservare, a mecanismelor de degradare sau posibilitatea de elaborare a unei metodologii de intervenie adaptat cerinelor fiecrui monument istoric. 31.Investigatii architectural-arheologice.Sondaje. Investigaiile patrimoniului artistic prin tehnici fotonice non-invazive, nondestructive i non-contact au oferit cercettorilor n domeniu posibilitatea obinerii unor informaii variate i complexe cu o acuratee foarte ridicat. Metoda GPR (Ground Penetrating Radar) este o tehnic de investigaie ce se bazeaz pe transmiterea i recepia pulsurilor electromagnetice radiaie avind frecvena central de ordinul sutelor de MHz. Introducerea acestei metode de investigaie n studiul patrimoniului artistic, mai precis n arheologie, s-a realizat precum i de a se evita determinrile destructive i repetate cauzate de lipsa unor repere care s indice zonele de interes. Scopul investigrii este de a determina zonele ascunse aflate n pericol de degradare , anomaliile dintre straturi sau eventualele obiecte ngropate i de asemeni acumularea informaiilor necesare susinerii replicii modelului 3D multistrat. Astfel analiza GPR reprezint una dintre etapele preliminare realizrii unei replici tridimensionale complexe a edificiului, deosebindu-se fundamental

datorit acurateii datelor, de orice tip de reconstituire virtual. Scanarea 3D alaturat scanrii GPR ofer harta sau mai bine spus structura peste care se vor suprapune informaii de ordin structural. Ideea de a crea un model complex, care s suprapun informaii de ordin morfolologic i structural, ofer o variant de documentare a patrimoniului ce se dorete a fi cit mai complet pentru o cazuistic dat. Este un concept care poate s reuneasc informaii referitoare la scanare 3D, monitorizare a condiiilor de microclimat, investigaie structural, diagnosticare, finalizind prin posibilitatea interveniei. Avantajul semnificativ, al modelului sugerat, este posibilitatea de a avea acces direct la o varietate de investigaii strii de conservare, a mecanismelor de degradare sau posibilitatea de elaborare a unei metodologii de intervenie adaptat cerinelor fiecrui monument istoric.