Sunteți pe pagina 1din 5

Ulise

De James Joyce

Romanul Ulise este scris de James Augustine Aloysius Joyce, poet i scriitor irlandez al secolului al XX-lea. Romanul a fost conceput pe o perioada indelungata de timp (intre 1914 1921) cunoscand lumina tiparului intai in revista britanica Little Review. In volum a aparut pentru prima oara la Paris, urmand Statele Unite in 1933 si Regatul Unit in 1936 (unde a fost multa vreme interzis de catre autoritati, scriitorul fiind acuzat de blasfemie i lips de pudoare). Ulise este descrierea unei singure zile, 16 iunie 1904, o joi, o zi din vietile comune si separate ale unor personaje care merg, se plimba cu trasura, stau, vorbesc, viseaza, beau, si trec printr-o serie de actiuni fiziologice si filozofice minore sau majore, in timpul acestei zile si in primele ore ale diminetii urmatoare. James Joyce foloseste pe parcursul cartii date dintr-un exemplar al ziarului Evening Telegraph, care vorbea despre Cupa de aur Ascot, incendiul provocat la un vas de croaziera american, sau o cursa de motociclete pentru cupa Gordon Bennett din Hamburg. Anumite scene sunt fragmente ale biografiei autorului din timpul cnd fusese student n Frana. Autorul face de asemenea portretul lui Kevin Egan, lider naionalist refugiat n Frana, uitat de Irlanda. Biografie Autor: James Augustine Aloysius Joyce a fost primul copil al lui John Stanislaus Joyce i Mary Jane Murray, s-a nscut n Dublin la 2 februarie 1882. n conformitate cu dorina prinilor, Joyce ar trebui s fie un preot, el a nvat la mai multe coli iezuite i a fost nscris la University College Dublin, unde a studiat filosofia i limbile strine. Joyce devreme a rupt cu Biserica RomanoCatolic. Sub pretextul de a studia medicina n 1902 s-a mutat la Paris. Acolo fost influnat de literatura simbolist, dar curnd, din motive economice, n 1903 din nou a revenit la Dublin. La ntoarcerea sa, a lucrat ca profesor particular. La data de 16 iunie 1904 a ntlnit-o prima oar pe Nora Barnacle, viitoarea sa soie, iar dup o scurt perioad de timp a plecat din Irlanda pentru totdeauna. Joyce i Nora Barnacle au avut doi copii, George (1905-

1976) i Lucia (1907-1982). Familia a trit n Pola, Trieste, Zurich, Paris i Londra; Joyce i ctiga viaa, schimbnd mai multe locuri de munc, inclusiv n calitate de jurnalist i profesor de limbi la coala Berlitz. S-a mutat n 1923 la Paris, iar la nceputul celui de-Al Doilea Rzboi Mondial s-a ntoars la Zurich, unde a murit n 1941. Opera: A scris la nceput poeme (Muzica de camer) i nuvele (Oameni din Dublin), apoi proz cu caracter autobiografic tot mai accentuat; poezia alegoriilor lui nu a fost neleas nici de cititori, nici de critici. Creatia timpurie a lui Joyce poarta urmele influentei dramaturgului norvegian Henrik Ibsen (autorul a debutat chiar cu un comentariu asupra unei piese de autorul norvegian). De la el a preluat modelul personajelor a caror individualitate este innabusita de conventiile sociale. ntrebat de un scriitor american de ce a ales un stil dificil, Joyce a rspuns: "Ca s le dau de lucru criticilor pe urmtorii trei sute de ani". ntre timp ns, stilul lui Joyce a devenit, n bun msur, stilul literaturii secolului XX. Scriitorul rus Vladimir Nabokov scria: "Joyce a creat modernismul, i tot Joyce l-a distrus". Dei i-a petrecut cea mai mare parte a vieii sale adulte n afara Irlandei, universul ficional i psihologic este ferm nrdcinat n oraul su natal Dublin, care ofer un loc al aciunii pentru opera sa. n special relaiile agitate cu Biserica Romano-Catolic irlandez se reflect printr-un conflict interiorizat recurent i modificat prin ego-ul lui Stephen Dedalus. Ca rezultat al ateniei minuiose fa de o ambian personalizat i a unui exil auto-impus, Joyce a devenit unul dintre cei mai cosmopolii i n acelai timp cel mai localizat scriitor de limba englez din secolul al XX-lea. Ulise: Joyce a conceput Ulise drept o povestire scurta care sa apartina colectiei Oamenii din Dublin, dar a decis ulterior sa-l publice sub forma unui roman, drept un fel de continuare a romanului autobiografic Portretul Artistului la Tinerete. Ulise reia viata personajului Stephen Daedalus, la mai putin de un an de la intamplarile din Portret, adaugand doua personaje noi: Leopold si Molly Bloom. In roman, autorul incearca sa contureze un altfel de realism, diferit de cel specific prozei vremii prin axarea pe strile umane de precontiin, a zonei

subliminale (acesta tehnica poarta numele de flux al constiintei). Astfel, gandurile si actiunile personajelor (fie ele triviale, ori de insemnatate) sunt redate intr-o forma fragmentata, ambigua. Realismul romanului este intarit de prezenta locatiilor istorice din Dublin iar personajele isi gasesc corespondenti in viata reala. In acelasi timp, Joyce introduce si un suport mitic, prin stabilirea unei serii de paralele intre roman si epopeea homerica Odiseea. Spre exemplu, lui Stephen, Leopold si Molly le corespund Telemach, Odiseu si Penelopa, iar cele 18 capitole ale cartii reflecta intocmai firul epic al epopeei. In ceea ce priveste inovatiile stilistice, avem tehnica fluxului constiintei mai sus amintite, precum si pluriperspectivismul (perspectiva trece de la un personaj la altul in mod constant) precum si stilul proteic de abordare (spre ex: in Portret stilul se schimba odata cu inaintarea lui Stephen in viata). Alaturi de tehnica fluxului constiinte, de pluriperspectivism se adauga ca elemente moderniste reimaginarea mitului, metatextualitatea, proza atent elaborata, construita pe carlambururi, jocuri de cuvinte si ritm interior, precum si concentrarea tematica asupra vietii intr-o metropola moderna. Capitolele sunt scrise in stiluri diferite. Unele sunt povestite in mod direct, altele printr-un flux al constiintei, sau prin prisma unei parodii. Schimbarea punctului de vedere transmite o imagine mai proaspata, o lume mai vie. Joyce scrie in trei stiluri principale: Joyce cel original (direct, lucid, logic si destins), stilul frant(incomplet, rapid, franturi de cuvinte redand asa-numitul flux al constiintei), stilul parodic(titluri din ziare, muzica, drama mistica si cu arlechini, intrebari si raspunsuri in stil catehistic sinteza religioasa). Desfasurarea actiunii: La nceput, aciunea se petrece n jurul turnului Marzello, construit de englezi n secolul al XIX-lea pentru a preveni invazia armatelor lui Napoleon. ncercarea nvierii spiritului irlandez este fals, deoarece nsi fortreaa este mprumutat de la uzurpatorii englezi, care au construit-o. Laitmotivul lucrului mprumutat se repet n primul capitol perechea de pantaloni cumprai de la mna a doua, purtat de Stephen Dedalus. Spiritul irlandez este reprezentat prin cele dou personaje: Stephen Dedalus i Malachi Mulligan (apul). Buck este personajul ru i reprezint ceea ce urte cel mai mult autorul la irlandezi: ironia, cinismul; Mulligan parodiaz chiar liturghia catolic, folosind, n cele mai neateptate momente, expresii n latin din slujba religioas ,,introibo ad altare Dei.

Stephen urmase seminarul iezuit i preda la o coal de biei. Era un oribil exemplu de liber cugettor, i nu tia s cumpneasc banul; era mereu frmntat de gnduri, cuprins de remucri, i avea tot timpul replici mohorte. Simbolul personajului este refuzul de a ngenunchea la patul de moarte al mamei sale, pentru a-i susine ideile. n roman apare i Leopold Bloom, vnztor de publicitate pentru ziarul Freemans Journal. Moartea tatlui su i a prietenului Dignam sunt o ocazie prin care ni se face cunoscut felul n care irlandezii particip la nmormntri pentru ei e chiar o distracie. Milly e fiica lui, iar Rudy Bloom este fiul, care moare la vrsta de un an. Dup aceea, cuplul nu i mai dorete copii. La un moment dat, autorul d de neles Stephen i Bloom ar fi homosexuali. Perversitatea lui Leopold Bloom este evident, artnd adevrul cstoriei din snul societii irlandeze; Molly caut s se salveze dintr-o relaie sexual deviant i pornografic. Molly e cntrea i i neal soul cu Boylan, impresarul su, mai tnr ca ea. Leopold triete drama vrstei de mijloc printr-o dragoste platonic cu o tnr aspirant n ale scrisului. Un moment important este dezbaterea din Biblioteca Naional din Dublin, unde Stephen explic tuturor teoria sa privind simbolul paternitii din opera Hamlet, o readucere aminte a momentului din primul capitol. De aici reiese tema principal a romanului, aceea a cutrii tatlui de ctre Bloom, precum Hamlet al lui Shakespeare. Sfaritul n-i pune alturi pe Stephen i pe Leopold amndoi sunt reprezentarea lui Joyce, dar la vrste diferite. Sfritul e sub semnul ntrebrii. Ce va face oare Leopold? i va ierta nevasta?, avnd n vedere ce tie el despre ea, dar i ce tie ea despre el. Este interesanta aparitia, din cand in cand, a unui personaj secundar, neavand un rol clar definit omul in macferlan cafeniu. Nabokov sugereaza ca acest personaj care trece prin visul cartii nu este altul decat autorul insusi. Bloom isi zareste creatorul! Cheia de descifrare ne este data de Stephen Dedalus, care il da exemplu pe Shakespeare: El insusi (n.m. Shakespeare) si-a ascuns numele sau, nume frumos, William, in piese, un figurant ici, un clovn dincolo, asa cum pictorul, in Italia, demult, isi punea chipul sau in vreun colt mai intunecat al panzei.

Tema: Soarta Tema principala a cartii Bloom si Soarta, vazuta in trei ipostaze:

1. Trecutul fara speranta. Copilul lui Bloom a murit demult, dar viziunea lui i-a ramas in sange si in creier.

2. Prezentul ridicol si tragic. Bloom isi mai iubeste inca sotia, pe Molly, dar lasa soarta sa isi faca de cap. El stie ca dupa amiaza la ora 4:30 a acestei zile, Boyla, impresarul ei, o va vizita cu intentii clare, dar nu face nimic sa impiedice intalnirea. El incearca doar, dezgustat, sa stea deoparte din calea Sortii, dar pe tot parcursul zilei este mereu pe cale sa se intalneasca cu Boylan.

3. Viitorul patetic. Bloom se tot intalneste din intamplare cu un alt tanar, Stephen Dedalus. Bloom intelege treptat ca acesta ar putea fi un alt mic avertisment din partea Sortii. Daca sotia lui tot trebuie sa aiba iubiti, atunci artisticul si sensibilul Dedalus ar fi mai potrivit decat vulgarul Boylan. Bloom se gandeste ca Dedalus chiar ar putea-o ajuta cu lectiile de italiana, utile pentru profesia ei de cantareata. Sigur, viziunea lui Bloom e patetica.

Joyce demonstreaz c materialul vieii de zi cu zi poate fi la fel de maiestuos ca orice mare epopee. Vieile oamenilor obinuii sunt i ele demne de marea art. Se poate crea mreie din banalitate.