Timp de pregatire: 00:10 ore Timp de gatire: 00:30 ore Timp Total: 00:40 ore Numar portii: 18 bucati

Grad de dificultate: usor Inainte de a purcede la trebusoara de azi, atat de simpla incat le va reusi chiar si celor mici, vreau sa spun cateva lucruri interesante despre modestele, dar atat de agreatele clatite: Cltitele fac parte dintre puinele feluri de mncare de care gurmanzii-efi ai Greciei Antice ar trebui s fie mndri, pentru c au trecut testul timpului (i nc ce test!), ajungnd s fie g tite chiar i n buctria secolului XXI. Dac ar fi s traducem denumirea original (adic greceasc) a cltitei i-am spune tigit, pentru c i atenienii i spuneau tagenites, teganites sau tagenias (toate variantele fiind derivate ale cuvntului tegano care desemna tigaia de prjit). Cronicarul Athenaeus povestete cum era preparat acest desert: plakous-ul (compoziia format din 500 gr. de fin, 60 ml de vin alb, 60 ml de lapte acru, o jumtate de linguri de sare) era prjit ntr-o cantitate mic de ulei de msline. Dup ce compoziia ncepea s fac bici i era rumenit pe ambele fee, se servea cald, dimineaa. Se asezona neaprat cu miere i semine de susan, uneori i cu brnz. Rude vechi ale pinii, lipiei i chiar ale blatului de pizza, cltitele s-au rspndit peste tot n lume, de cele mai multe ori schimbndu-i ba compoziia, ba aspectul. n America, amestecul pentru cltite conine i praf de copt i e prjit ntr-o form mai pufoas i mai groas, n Asia grosimea difer de la o zon la alta, dar e umplut cam peste tot cu ingrediente srate (brnz, carne, legume); n Africa, pe de alt parte, cltitele sunt suport pentru diferitele sosuri i humus uri, neamurile germanice le consum deopotriv ca desert i ca blat moale peste care se pun diverse topping-uri srate, n timp ce europenii de gint latin pstreaz destinaia, reeta i aspectul cltitelor realizate de greci n Antichitate.

3 oua 300 de grame de faina 300 de ml. de lapte 250-300 de ml. de apa minerala 3 linguri de unt topit (optional) 1 praf de sare optional: 1-3 (maximum) linguri zahar arome (numai daca faceti clatite cu umplutura dulce): 1 lingurita extract de vanilie sau 1 plic de zahar vanilat, coaja rasa de lamaie (daca va place) in plus: aproximativ 50 de ml. de ulei pentru prajit

Preparare Clatite:
Inainte de toate, vreau sa subliniez faptul ca aluatul de clatite e foarte adaptabil: nu aveti lapte? Nu-i nimic, faceti clatitele doar cu apa minerala, vor iesi poate chiar mai fragede decat cele cu lapte, diferenta de gust va fi minima, doar ca vor fi ceva mai poroase clatitele, cu o textura spongioasa. Nu aveti 3 oua? Merge si cu 2 la fel de bine, poate chiar si cu un singur oua mare sau 1 ou si 1 albus, 1 ou si doua galbenusuri etc. Daca nu aveti apa minerala si aceea se poate substitui cu apa simpla sau lapte. Un lucru minunat este ca clatitele de post sunt la fel de bune: renuntati la ou, renuntati la lapte, pastrati doar faina, apa minerala si un pic de ulei, vor iesi niste clatite bune-bunute care cu un gem bun vor fi un deliciu. In aluat se poate pune un pic de grasime, care la fel de bine poate fi unt sau ulei (eu am folosit 3 linguri de unt topit), dar nu e niciun bai daca nu se pune nimic. In fine, clatitele se pot praji intr-un strop de ulei sau de unt topit, eu prefer un amestec de unt topit si ulei, dar tigaile mioderne cu strat antiaderent de calitate permit coacerea clatitelor fara pic de grasime.

Prepararea aluatului de clatite:

1. Ouale intregi se sparg intr-un castron si se bat cu sarea. 2. Se adauga faina toata deodata, extractul de vanilie, zaharul, daca se foloseste (atentie, nu puneti mult zahar in compozitie pentru ca veti obtine clatite negricioase, zaharul se caramelizeaza in tigaie si le inchide la culoare) si se amesteca totul cu telul, cu mixerul sau cu lingura de lemn. Insistati asupra cocoloaselor sa se desfaca bine, cand compozitia incepe sa fie greu de amestecat, incepeti sa adaugati putin cate putin din lichide. 3. Putin cate putin, se incorporeaza in aluat lichidele si anume laptele, apa minerala si untul topit dar rece, amestecand insistent si energic. Lichidele se adauga treptat, pentru a adapta consistenta aluatului de clatite. 4. In final, aluatul trebuie sa fie matasos, fara urma de cocoloase, cu o consistenta destul de lichida daca vreti clatite subtiri sau ceva mai grosut daca le vreti mai groase. Eu prefer clatitele fine si subtiri, pentru asta adaptez consistenta aluatului pana la una asemenatoare inghetatei topite. Tineti cont ca aluatul pe masura ce se odihneste are tendinta de a se ingrosa, una dintre abordarile posibile este sa-l lasati la frigider 1 ora, apoi sa-l diluati cu apa minerala sau lapte pana la consistenta dorita, o alta este sa incepeti sa prajiti clatitele imediat, adaugand cate putin lichid de fiecare data cand simtiti ca si-a schimbat consistenta. O tigaie buna este importanta pentru pregatirea clatitelor. Tigaia de clatite trebuie sa aiba o coada lunga, peretii laterali putin inalti si mai ales sa nu aiba tendinta sa prinda. Tigaile moderne cu suprafata antiaderenta sunt ideale, dar si cele vechi, de tabla neagra, isi fac treaba nemaipomenit de bine. Diametrul tigaii va dicta dimensiunea clatitelor si evident, a cantitatii de aluat turnate in tigaie pentru fiecare clatita in parte: daca aveti o tigaita mica, cantitatea de aluat va fi mai mica, daca tigaia este mare, se va dapta si cantitatea de aluat. Eu prajesc clatitele intr-o tigaie cu 24 de centimentri diametru, destul de mare, care imi permite sa obtin clatite marisoare.

Prajirea clatitelor: 1. Incingeti bine tigaia, apoi ungeti suprafata tigaii cu grasime (daca folositi, daca nu, sariti peste acest pas). Eu ung tigaia cu o pensula, pentru ca nu imi place sa fie prea unsuroase clatitele (poza 1). 2. Tinand tigaia ridicata de pe foc in mana stanga, turnati cu polonicul sau cu o cana aluatul de clatite in tigaia bine incinsa (trebuie sa sfaraie) in timp ce cu stanga rotiti tigaia asa incat aluatul sa alunece pe toata suprafata, formand un strat uniform (poza 2). 3. Nu puneti mai mult aluat decat e nevoie sa se acopere uniform suprafata tigaii (poza 3). 4. Asezati inapoi tigaia deasupra focului, care trebuie sa fie potrivit. Cand suprafata vizibila a aluatului isi pierde luciul si devine opac iar marginile clatitei incep sa devina aurii, e semn ca trebuie intoarsa clatita pe partea cealalta (poza 4). 5. Clatitele se intorc de pe o parte pe cealalta cu o spatula de lemn sau se pot arunca in sus cu tigaia, rasucindu-se in aer, moment pe care nu am reusit sa-l imortalizez in fotografie oricat am incercat. Incepatorilor nu le recomand, insa, niciun fel de acrobatii cu clatitele, pentru ca acestea se pot solda cu accidente sau intr-un caz mai putin grav cu clatite distruse si mizerie in bucatarie, asa ca spatula de lemn ramane sfanta si abordarea cea mai la indemana (poza 5). 6. Dupa ce se intoarce, clatita se mai coace putin, pana cand are usoare urme de rumenire pe partea expusa la foc (poza 6). 7. Clatitele se scot din tigaie pe masura ce sunt coapte, lasandu-le sa alunece unele peste celelalte pe o farfurie intinsa. 8. Se continua la fel pana ce aluatul se epuizeaza.