Sunteți pe pagina 1din 88

Universitatea din Bucureti

Master Studii de Securitate










TEORIA I PRACTICA SECURITII






Confereniar universitar dr. IONEL NICU SAVA





SUPORT DE CURS







Bucureti, 202


TEORIA I PRACTICA SECURITII 2


O!iective"e cursu"ui#

Cursul se adreseaz studenlilor li masteranzilor Universitlii din Bucurelti li
Academiei de Studii Economice, interesali de aprofundarea studiului relaliilor
internalionale li a securitlii.

Obiective principale:

Evidenierea evolutiei conceptului si a principalelor orientri teroretice n
abordarea studiilor de securitate;
Prezentarea i dezbaterea orientrilor dominante - (neo)realismul i
(neo)liberalismul - i a influentei acestora n viaa politic intern si
international;
Abordarea paradigmelor post-razboi rece - trecerea de la ameninri la riscuri
de securitate, de la aspectele strategic-militare la cele societale, non-militare,
economice, etnice, religioase, terorism, crima organizat, ecologice;
Prezentarea i dezbaterea rolului i funciilor instituiilor din sistemul
securitii naionale;
Furnizarea de cunostinte si formarea de deprinderi de lucru in domeniul
studiilor de securitate: constituirea grupurilor de lucru, lucrul pe Internet,
crearea de baze de date, organizare ateliere, seminarii, dezbateri s.a.



















TEORIA I PRACTICA SECURITII 3



CUPRI$S

Intr%ducere in te&atica cursu"ui ''''''''''''''''''''(

1. Delimitarea domeniului.
2. Definitii.
3. Perspective (realista si idealista).
4. Abordarea post-razboi rece.
5. Noul aparat conceptual al securitatii.
6. Redefinirea securitatii. Diagrama studiilor de securitate.

M%du"e

) SECURITATEA CA PUTERE) *I+EMA *E SECURITATE ''''''',

1. Securitatea ca art militar: Clausewitz, Jomini, Machiavelli,
Liddell-Hart, Douhet
2. Securitatea ca putere. Studiile strategice si definirea insecuritatii.
3. Dilema securitii.
4. Securitatea nationala: interese nationale, obiective de
securitate, strategia nationala de securitate.
5. State slabe-state puternice.
Productorii i consumatorii de securitate.

2) SECURITATEA CA PACE)
CO$-+ICTU+ I .IO+E$A STRUCTURA+ ''''''''''''''',0

1. Dimitrie Gusti: sociologia pcii i a rzboiului.
2.Conflictul i violena structural.
1. Axiomele conflictului internaional

3. SECURITATEA $AIO$A+)
.U+$ERABI+ITI, RISCURI, AME$I$RI ''''''''''''' ,(

1. Statul i securitatea naional. Interesele naionale.
2. Insecuritatea: vulnerabiliti, riscuri, ameninri.
3. Securitatea militar.
4. Securitatea politic. Subminarea autoritii.
TEORIA I PRACTICA SECURITII 4
5. Securitatea economic.
6. Securitatea societal, securitatea mediului.

/) SECURITATEA SOCIETA+) $OUA A0E$* *E SECURITATE
MI0RAIE, CRIMI$A+ITATE, TERORISM I OR*I$E PUB+IC ))))))))))/1

1. Societate si securitate.
2. Bazele de constituire a societatii. Aspectele societale.
3. Domeniul securitatii societale.
4. Securitatea in sens largit. Securitatea statului si securitatea societatii.
5. Natiune, nationalism, identitate. Semnificatia lor pentru
securitatea societala.
6. Migraia. Securitatea societal i fenomenul migraiei.
7. Stabilitate societal, delicven, terorism. Ordinea public n Europa.

5. SOCIETATEA RISCU+UI) SECURITATE 2$ CO$*III *E RISC ''''1,

1. Industrialism, democratie, modernism: riscul istoriei.
2. Productia bunastarii versus productia riscurilor. Sub-politica.
3. Managementul riscului. Potentialul politic al riscului.
4. Potenialul auto-distructiv al societii.
Secolul XXI - securitate n condiii de risc


Ane3e#

T4E CO$CEPT O- SECURIT5# by Bjrn Mller ....74















TEORIA I PRACTICA SECURITII 5


BIB+IO0RA-IE #


1. I.N. Sava, Studii de securitate, Centrul Roman de Studii Regionale, Bucuresti,
2005.
2. M. Griffits, Relatii Internationale Scoli! curente! "anditori, Editura Ziua, 2003.
3. I.N. Sava, G. Tibil. M. Zulean, Ar#ata si Societatea Cule"ere de te$te de
sociolo"ie #ilitara, Ed. Info Team, Bucuresti, 1998.
4. Ilie Badescu & Dan Dungaciu, Sociolo"ia si %eo&olitica 'rontierei, 2 vol.,
Editura Floare Albastra, 1994.
5. Barry Buzan, Peo&le! States and 'ear An A"enda (or International Securit)
Studies in t*e Post+Cold ,ar Era, Harvester Wheatsheaf, 1991 (vezi si
versiunea in lb romana).
6. Charles L. Glaser, "The Security Dillema Revisited, in ,orld Politics, no. 50,
1997, p. 171-201.
7. T. Terriff, S. Croft, L. James, P. M. Morgan, Securit) Studies Toda), Policy
Press, 1999.
8. Barry Buzan, "The Idea of State and the National Security, in Richard Little,
M. Smith (ed), Pers&ecti-es on ,orld Politics, Routlege, 1991, pag. 36-46.
9. W. David Clinton, "The National Interest: normative foundations, in Richard
Little, M. Smith (ed), Pers&ecti-es on ,orld Politics, Routlege, 1991, pag. 47-
58.
10.Ulrich Beck, T*e Ris. Societ) To/ards a 0e/ Modernit), Sage Publication,
1992.
11. Peter J. Katzenstein (ed), T*e Culture o( 0ational Securit), Columbia Univ.
Press, 1996.
12.Ole Waever, B. Buzan, M. Kelstrup, P. Lemaitre (ed), Identit)! Mi"ration and
t*e 0e/ Securit) A"enda in Euro&e, St. Martin Press, New York, 1993.
13. B. Buzan, Ole Waever, Jaap de Wilde, Securit) A 0e/ 'ra#e/or. (or
Anal)sis, Rienner, Londra, 1998.










TEORIA I PRACTICA SECURITII 6





+in67uri Internet#

Politica de Securitate si Aparare Comuna a UE :
http://ue.eu.int/pesc/pres.asp?lang=en#TOP?lang=en

Organizatia pentru Cooperare si Securitate in Europa - OSCE :
http://www.osce.org/publications/handbook/index.php3

Organizatia Natiunilor Unite - ONU:
http://www.un.org/aboutun/charter/index.html

Organizatia Tratatului Nord Atlantic - NATO :
http://www.nato.int/docu/handbook/2001/index.htm

EUROPA DE EST - Securitate:

https://da.mod.uk/CSRC/Home/documents/central_and_eastern_europe.h
tm




Se adauga bibliografia recomandata de prof. invitat
pt. domeniile specificate de acesta.













TEORIA I PRACTICA SECURITII 7




I$TRO*UCERE I$ TEMATICA CURSU+UI

1 2eli#itarea do#eniului
3 2e(initii
4 Pers&ecti-e 5realista si idealista6
7 A8ordarea &ost+ra98oi rece
: 0oul a&arat conce&tual al securitatii
; Rede(inirea securitatii 2ia"ra#a studiilor de securitate

1. Delimitarea domeniului.

securitatea - esentiala vietii indivizilor, comunitatii, statelor;
securitatea fizica - vitala;
securitatea economica, sociala, culturala, politica, militara etc. - expresii ale
unei stari agregate a securitatii individuale si colective;
in sensul traditional, securitatea a fost asociata cu puterea militara;
dupa 1990 si 9/11, securitatea este extinsa catre domeniile politic, economic,
societal;
se trece de la ameninri la vulnerabiliti i riscuri de securitate;
rezulta un domeniu larg, complex, ce trebuie definit, sistematizat si
operationalizat;
literatura de specialitate abordeaza securitatea din dou perspective
importante - realista i idealist.

Scoala realista in domeniul securitatii - accentul pe conceptul de putere si
derivatele ei, i.e. politica de putere (&o/er &olitics) si echilibru de putere
(8alance o( &o/er);
Scoala idealista - accentul pe conceptul de pace; razboiul este considerat o
amenintare majora derivata din problema securitatii nationale; eliminarea
razboiului si instaurarea paciii conduce la eliminarea problemei de pe agenda
internationala.
Aceste doua perspective (scoli de gandire) au dominat agenda internationala
pana in 1990.
Dupa 1990 - o perioada de redefinire a securitatii, in contextul
- prabusirii comunismului in Europa de Est;
- al disparitiei URSS;
- al largirii NATO si UE;
- redefinirii ONU.
TEORIA I PRACTICA SECURITII 8

Fenomenul 9/11 a accelerat procesul de redefinire a securitatii.
Ambele orientari sunt reinterpretate din perspectiva:
- realismul - o prea mare importanta acordata puterii, in general, puterii
militare, in particular;
- idealismul - o neglijare a altor amenintari, altele decat razboiul, ca surse
de insecuritate (saracia, extremismul politic si religios, mediul
inconjurator, criminalitatea organizat, terorismul, etc);

Cele doua orientari dominante pana in anii '80 - perspective ireconciliabile, cu
solutii contradictorii.
Exemple:
- - i in n s sc co oa al la a r re ea al li is st ta a ( (a an ng gl lo o- -s sa ax xo on na a, , r ru us sa a) ) - - u un n a ac ct to or r i in nt te er rn na at ti io on na al l ( (s st ta at t, , a al li ia an nt ta a) )
a ar re e s su uf fi ic ci ie en nt ta a s se ec cu ur ri it ta at te e d da ac ca a a ar re e s su uf fi ic ci ie en nt ta a p pu ut te er re e ( (m mi il li it ta ar ra a, , e ec co on no om mi ic ca a, , p po ol li it ti ic ca a, ,
c cu ul lt tu ur ra al la a, , i in nf fo or rm ma at ti io on na al la a, , e et tc c) )
- - 9 9/ /1 11 1 s si i C Ce ec ce en ni ia a a au u d de em mo on ns st tr ra at t c ca a p pu ut te er re ea a n nu u g ga ar ra an nt te ea az za a i in n m mo od d
a ab bs so ol lu ut t s se ec cu ur ri it ta at te ea a; ;
- - i in n s sc co oa al la a i id de ea al li is st ta a - - u un n a ac ct to or r a ar re e s su uf fi ic ci ie en nt ta a s se ec cu ur ri it ta at te e d da ac ca a s se e i in ns st ta au ur re ea az za a p pa ac ce ea a
m mo on nd di ia al la a ( (v ve ez zi i F Fr r. . F Fu uk ku uy ya am ma a) )
- - 9 9/ /1 11 1 a a i in nf fi ir rm ma at t a ac ce ea as st ta a t te ez za a, , r re es sp pe ec ct ti iv v i in ns st ta au ur ra ar re ea a p pa ac ci ii i i in nt tr re e E Es st t
s si i V Ve es st t, , i in nt te el le ea as sa a c ca a " "p pa ac ce e m mo on nd di ia al la a" ", , n nu u a a g ge en ne er ra at t a au ut to om ma at t s se ec cu ur ri it ta at te e c ci i, , m ma ai i
d de eg gr ra ab ba a, , a a d de es sc ch hi is s c ca al le ea a u un no or r n no oi i t ti ip pu ur ri i d de e r ri is sc cu ur ri i s si i a am me en ni in nt ta ar ri i l la a a ad dr re es sa a
s se ec cu ur ri it ta at ti ii i

Definitii.

Securitatea este

... lipsa relativa a razboiului (Ian Bellany, 1981);
... capacitatea unei natiuni de a promova cu succes interesele sale nationale (Penelope
Hartland-Thunberg, 1982);
o natiune are securitatea asigurata in masura in care nu se afla in pericol de a fi nevoita sa
sacrifice valori importante, daca doreste sa evite razboiul, si este capabila, daca este
provocata, sa le pastreze prin obtinerea victoriei intr-un astfel de razboi (Walter Lippmann,
1962);
... capacitatea de a face fata agresiunii externe (Giacomo Luciani, 1989);
... asigurarea bunastarii viitoare (Laurence Martin, 1983);
... prezervarea unui stil de viata acceptabil de catre .... cetateni, dar care este compatibil cu
necesitatile si aspiratiile legitime ale altora (Colegiul National de Aparare, Canada, 1989);
... in oricare dintre sensurile obiective, masoara absenta amenintarilor la adresa unor valori
existente, intr-un sens subiectiv, absenta temerii ca astfel de valori vor fi atacate (Arnold
Wolfers, 1962);
TEORIA I PRACTICA SECURITII 9
. . p pr re ez ze er rv va ar re ea a, , i in n c co on nd di it ti ii i a ac cc ce ep pt ta ab bi il le e d de e e ev vo ol lu ut ti ie e, , a a p pa at tt te er rn n- -u ur ri il lo or r t tr ra ad di it ti io on na al le e d de e
l li im mb ba a, , c cu ul lt tu ur ra a, , a as so oc ci ie er re e s si i d de e i id de en nt ti it ta at te e n na at ti io on na al la a, , r re el li ig gi io oa as sa a s si i d de e o ob bi ic ce ei iu ur ri i" "
( (s se ec cu ur ri it ta at te ea a s so oc ci ie et ta al la a, , W Wa ae ev ve er r, , 1 19 99 93 3) ). .

A Ac ce ea as st ta a t tr re ec ce er re e i in n r re ev vi is st ta a a a v va ar ri ia at te el lo or r d de ef fi in ni it ti ii i p pu un n i in n e ev vi id de en nt ta a c co om mp pl le ex xi it ta at te ea a
c co on nc ce ep pt tu ul lu ui i d de e s se ec cu ur ri it ta at te e. . C Cu ur rs su ul l d de e T Te eo or ri ia a s si i & &r ra ac ct ti ic ca a s se ec cu ur ri it ta at ti ii i v va a r re ea al li iz za a u un n
p pa ar rc cu ur rs s e ex xp pl li ic ca at ti iv v a al l p pr ri in nc ci ip pa al le el lo or r o or ri ie en nt ta ar ri i s si i p pe er rs sp pe ec ct ti iv ve e a al le e s st tu ud di ii il lo or r d de e
s se ec cu ur ri it ta at te e, , i in ns si is st ta an nd d, , a at ta at t c ca at t n ne e p pe er rm mi it te e s sp pa at ti iu ul l, , p pe e a ac ce el le e a as sp pe ec ct te e t te eo or re et ti ic ce e s si i
p pr ra ac ct ti ic ce e r re el le ev va an nt te e p pe en nt tr ru u s se ec cu ur ri it ta at te ea a R Ro om ma an ni ie ei i. .

Pers8ective

Scoala realista (traditionalista) (Morgenthau, Aron, Neighbuhr, Kennan, Herz, Wight,
Kissinger);
studiul istoriei ne arata modul de comportare a actorilor politici;
exista o serie de variabile standard de-a lungul istoriei, care nu sunt dependente de situatii
specifice;
puterea este variabila cheie a explicatiei scolii realiste;
natura sistemului international - grupurile politice (triburi, orase-stat, regate, imperii, state)
exista si interactioneaza in cadrul unui sistem international anarhic;
anarhie = nu exista o autoritate sau guvern mondial care sa reglementeze interactiunea
partilor constitutive;
fiecare parte constitutiva este autonoma si suverana;
statele sunt constranse de actiunile, intentiile si comportamentul altor state;

cand interesele statelor converg = pace in sistemul international;
cand interesele sunt divergente = conflict;
intrucat oricare stat poate recurge la forta, rezulta ca toate statele trebuie sa detina o
anumita forta;

factorii care influenteaza securitatea:
militar
geografic
uman (moral).

Morgenthau: politica internationala, ca orice politica, este o lupta pentru putere,
este o constanta a sistemului international;
statele folosesc forta pentru a-si proteja interesele, incat interesul primar este de a obtine cat
mai multa putere;
managementul puterii este principala problema a relatiilor internationale - realism = politica
de putere (power politics)

I8%te9e"e rea"is&u"ui

TEORIA I PRACTICA SECURITII 10
Actorii relevanti in politica sunt grupurile si nu indivizii; cel mai important grup organizat in
politica este statul national (nation-state);
Relatiile inter-nationale sunt in mod esential competitive si conflictuale (anarchy), ceea ce
genereaza insecuritate;
Motivatia prima in politica este puterea si securitatea (power and security).

Sc%a"a "i!era"a :idea"ista;

starea naturala a lumii este cea de pace (Kant);
individul mai presus de orice organizare (Rousseau), drepturile omului (ale individului)
primeaza;
securitatea este o consecinta a pacii; pacea se instaureaza ca urmare a lipsei razboiului
(Wilson);
s si is st te em mu ul l d de e s st ta at te e e es st te e o or rg ga an ni iz za at t s su ub b f fo or rm ma a u un ne ei i s so oc ci ie et ta at ti i i in nt te er rn na at ti io on na al le e a a c ca ar re ei i
p pr ri in nc ci ip pa al la a m mi is si iu un ne e e es st te e p pr ro om mo ov va ar re ea a p pa ac ci ii i; ;
s so oc ci ie et ta at te ea a i in nt te er rn na at ti io on na al la a a ar re e c ca a p pr ri im ma a m me en ni ir re e p pr re ez ze er rv va ar re ea a p pa ac ci ii i s si i a a s se ec cu ur ri it ta at ti ii i i in nt te er rn na at ti io on na al le e ( (H He ed dl le ey y
B Bu ul ll l) ); ;
o or rg ga an ni iz za ar re ea a i in nt te er rn na at ti io on na al la a p pr re es su up pu un ne e c co oo op pe er ra ar re e s si i i in nt te eg gr ra ar re e p pr ri in n r re eg gl le em me en nt ta ar ri i s st ta ab bi il li it te e a ad d- -h ho oc c
( (D De eu ut ts sc ch h, , K Ke eo oh ha an ne e) ); ;
i in nt te er rd de ep pe en nd de en nt ta a ( (K Ke eo oh ha an ne e - - D De em mo oc cr ra at ti ii il le e n nu u l lu up pt ta a u un na a i im mp po ot tr ri iv va a a al lt te ei ia a ) ); ;
l li ib be er ra al li is sm mu ul l e ec co on no om mi ic c ( (i in nt te eg gr ra ar re ea a e ec co on no om mi ic ca a s si i p po ol li it ti ic ca a) ) - - s su ur rs sa a d de e s se ec cu ur ri it ta at te e ( (R Ro os se ec cr ra an nc ce e) ); ;
g gl lo ob ba al li iz za ar re ea a c ci iv vi il li iz za at ti ie ei i o oc cc ci id de en nt ta al le e - - e ex xt ti in nd de er re ea a d dr re ep pt tu ur ri il lo or r o om mu ul lu ui i, , a a d de em mo oc cr ra at ti ie ei i s si i i in nt te eg gr ra ar re ea a i in n
r re et te el le e = = m ma ai i m mu ul lt ta a s se ec cu ur ri it ta at te e p pe en nt tr ru u o oa am me en ni i ( (h hu um ma an n s se ec cu ur ri it ty y) ), , m ma ai i p pu ut ti in na a s su uv ve er ra an ni it ta at te e p pe en nt tr ru u s st ta at te e, , m ma ai i
m mu ul lt ta a a au ut to or ri it ta at te e c ca at tr re e o or rg ga an ni iz za at ti ii i g gl lo ob ba al le e s si i r re eg gi io on na al le e. .

I Ip po ot te ez ze el le e l li ib be er ra al li is sm mu ul lu ui i

individu" si dre8turi"e sa"e 8ri&ea9a<
securitatea este % c%nsecinta a
8acii<
%r=ani9area internati%na"a
su8"ineste nea>unsuri"e siste&u"ui
de state si tendinta anar?ica a
acestuia<
interde8endena ec%n%&ic
TEORIA I PRACTICA SECURITII 11
=enerea9 securitate, 8iaa "i!er
este % =aranie a securitii<
="%!a"i9are @ inte=rare, 8r%=res,
de&%cratie, "i!era"is&, etc)

/) A!%rdarea 8%st7ra9!%i rece)

Razboiul Rece a condus la o "militarizare a securitatii;
dominatia scolii realiste (exemplu strategia contain#ent-ului);
dezvoltarea studiilor strategice (ex. strategia nucleara);
avansul geopoliticii (ex. geopolitica ri#land-ului);
conceptele de dinamica amenintarilor, dilema securitatii, cursa inarmarilor,
armatele de masa s.a. - dominante

Sf. Razboiului Rece - reconsiderare a domeniului securitatii;
imbinarea (sinteza) scolilor si a traditiilor intelectuale (realista si idealista)
in domeniul securitatii;
trecerea de la amenintari la vulnerabiliti i riscuri de securitate;
largirea domeniului: politic, economic, societal, mediu;
demilitarizarea securitatii: accent pe societal ("civilizatii (Huntington),
"etnic, "religios), economic, terorism, trafic, protectia mediului;
o noua agenda a securitatii - nationala si internationala (Buzan);
o noua schema de abordare a securitatii (Waever, Buzan);

A) $%u" a8arat c%nce8tua" a" securitatii#
(Buzan, Waever, de Wilde, 1997)
Securitatea este un concept sub-dezvoltat (Buzan, 1990)
este ideologizat: diferite perspective nu resusesc sa dea o definitie
generala, ci numai solutii la probleme specifice;
capcana teoriei puterii: securitatea este derivata din putere, in special din
puterea militara, dar care este neputincioasa in rezolvarea securitatii
societale, a problemelor de mediu, saracie, terorism, trafic, etc.
disputa realisti-idealisti (securitatea este un &rodus al &uterii versus
securitatea este un &rodus al &acii) nu a clarificat lucrurile;
natura studiilor strategice: datorita evolutiei in tehnologia militara,
valabilitatea scurta a studiilor strategice a blocat dezvoltarea securitatii
pentru perioade lungi, la care se adauga dependenta excesiva de modelul
TEORIA I PRACTICA SECURITII 12
realist;
interes pentru mentinerea unei "ambiguitati simbolice a securitatii
nationale din partea politicienilor.

A) RedeBinirea securitatii :B) Bu9an, CCD;
*ia=ra&a studii"%r de securitate)

Acceptarea ipotezei realiste a sistemului international anarhic;
Amendarea ipotezei politicii de putere cu teoria liberala a interdependentei;
Acceptarea influentelor procesului de globalizare, sub forma creterii anselor
pentru pace, concomitent cu apariia vulnerabilitilor i riscurilor;
Introducerea in domeniu a unor dimensiuni relevante pentru securitate
(natiune, identitate, religie, migratie, terorism, risc etc);
nelegerea securitii ca proces de construcie social (identificare, definire,
securizare a unei vulnerabiliti, risc sau ameninare) - securizarea
(securiti9ation) sau desecuri9area presupune un proces de implicare social,
similar procesului politic, cu implicarea publicului;
Securitatea nu este obiectiv definit ci social construit;
Abordarea securitii pe sectoare (politic, militar, economic, societal, de
mediu), pe co#&le$e de securitate regionale, pe re"i#uri de securitate
internaionale i pe siste#ul interna<ional ca ntreg;
n abordarea tradiional (TSS, vezi diagrama), securitatea este obiectiv
definit, ndeosebi pe latura militar-strategic;
n abordarea critic (CSS), securitatea este definit subiectiv, de ctre actorii
sociali, n funcie de percepiile i interesele lor;
coala constructivist (Buzan) consider c agenda de securitate este
construit prin actele de securi9are, acte ce reprezint forme ale practicii
sociale - agenda este construit pe ambele ci (obiectiv, de ctre structurile
de stat i subiectiv, de ctre actorii sociali: public, organizaii, pres);
Diagrama de mai jos ilustreaz ipotezele securitii descrise anterior:
abordarea tradiional este obiectivist (nu ine cont de socializarea riscurilor)
sau absolutist, militarist, bazat pe putere; abordarea constructivist este
pragmatic, nelege securitatea ca o construcie social rezultat din "jocul
actorilor sociali. ntre aceste dou modele se deruleaz securitatea.

TEORIA I PRACTICA SECURITII 13





) SECURITATEA CA PUTERE
*I+EMA *E SECURITATE

1 Securitatea ca art= #ilitar=> Clause/it9! ?o#ini! Mac*ia-elli! @iddell+
Aart! 2ou*et
3 Securitatea ca &utere Studiile strate"ice si de(inirea insecuritatii
4 2ile#a securit=<ii
7 Securitatea nationala> interese nationale! o8iecti-e de securitate!
strate"ia nationala de securitate
: State sla8e+state &uternice Produc=torii Bi consu#atorii de securitate


Abordarea traditionala a studiilor de securitate in cursul sec. XIX-XX pune un
accent deosebit pe puterea militara a statului. Asa cum am vazut in cursul
introductiv, securitatea este inteleasa ca putere, indeosebi ca putere militara.
Originea acestei abordari se plaseaza la inceputul secolului al XIX-lea in Europa si
este reprezentata de autori cunoscuti din domeniul strategiei si artei militare.

2) Securitatea ca artE &i"itarE)

TEORIA I PRACTICA SECURITII 14
Securitatea este neleas ca art militar, pentru c rzboiul este, la rndul su,
neles ca o funcie principal i permanent a statului. Pacea este perceput ca o
stare intermediar ntre rzboaie, starea "natural fiind cea de rzboi. nct, n
abordarea tradiional a secolului al XIX-lea, securitatea unui stat se putea
obine numai printr-o pregtire permanent pentru rzboi. Faptul c educaia
millitar se adresa ndeosebi elitei iar o bun parte a elitei se ocupa numai de
administrarea chestiunilor legate de rzboi i pregtirea rzboiului, domeniul a
fost denumit art= #ilitar=. Practic, educaia specific, inspiraia marilor
comandani, devotamentul i disciplina trupelor, conducerea operaiilor concurau
la punerea n aplicare a principiilor artei militare pentru obinerea victoriei n
rzboi i asigurarea, n acest fel, a securitii. Mai trziu, cnd tehnologia
avansat i managementul au ptruns n afacerile militare, victoria n rzboi a
depins mai puin de educaia i inspiraia comandanilor i mai mult de calculaia
i planificarea statelor majore i precizia echipamentelor.



Ca precursori ai studiilor de securitate pot fi amintii strlucii reprezentani ai
artei militare: (printre alii):

Carl von Clausewitz (1780-1831)
Antonie Henri de Jomini (1779-1869)
Niccolo Machiavelli (1469-1527)
Basil Liddell-Hart (1895-1970)

Mac?iave""i#
- Razboiul este o parte importanta a politicii;
- Incertitudinea determina caracterul si metodele razboiului;
- Scopul razboiului trebuie sa fie infrangerea totala a inamicului;
- Razboiul trebuie sa fie scurt si precis;
- Batalia decisiva trebuie sa fie scopul unei campanii militare;
- Comanda sa fie in mainile unei singure persoane;
- Succesul militar depinde de ordine si disciplina;
- Intre conducerea politica si militara trebuie sa existe o relatie apropiata
si armonioasa.

C"auseFit9 si G%&ini#
- Razboiul este o continuare a politicii cu alte mijloace;
- Diviziunea "strategic si "tactic/operational;
- Rolul logisticii;
- Relatia dintre autoritatile politice si militare.

TEORIA I PRACTICA SECURITII 15
+idde" 4art#
- Dislocarea fizica si psihica a inamicului;
- Separarea fortelor inamicului;
- Taierea liniilor de aprovizionare;

3) Securitatea ca 8utere) Studii"e strate=ice si deBinirea insecuritatii)

In secolul al XX-lea, securitatea este subsumata domeniului studiilor strategice
(strate"ic studies), indeosebi dupa 1945. In contextul razboiului rece, a
confruntarii Est-Vest si a cursei inarmarilor, in care inarmarea nucleara a jucat
rolul principal, securitatea a fost inteleasa ca echilibrul fragil al arsenalelor
militare ale celor doua parti. Strategiile politice derivate din aceasta confruntare
politica, ideologica, economica si militara au generat o serie de teorii
subordonate in geopolitica (cum a fost teoria ri#land-ului, vezi cursul de
Geopolitica), in relatiile internationale (cum a fost strategia containe#ent-ului,
vezi cursul de Relatii Internationale), in strategia militara (vezi conceptul de
deterrence), in economie (teoria "o lume, doua sisteme), in ideologiile politice
(razboiul ideologic, cu variantele sale inspirate din democratie, drepturile omului
versus "socialism real, etc). Perioada 1945-1990 poate fi considerata perioada
de apogeu a securitatii inteleasa ca putere militara. Nivelul arsenalelor militare
atins de cele doua superputeri - Uniunea Sovietica si Statele Unite - a fost atat
de ridicat, incat, in caz de razboi, putea duce la distrugerea intregii omeniri.

Pentru managementul razboiului rece, perioada in care dominanta este
dimensiunea militara, a fost dezvoltat domeniul studiilor strategice. Barry Buzan
(1991, vezi bibliografia recomandata) defineste studiile strate"ice ca ocupandu-
se "in mod esential de impactul tehnologiei militare asupra relatiilor dintre state.
Acest prim plasament al studiilor strategice ne arata apartenenta lor la scoala
realista a relatiilor internationale, ale carei premise teoretice sunt construite pe
ipoteza sistemului international anarhic, asa cum am aratat in cursul introductiv.
In sistemul international, spune unul dintre reprezentantii scolii realiste (Robert
Osgood, 1967), "forta trebuie sa fie un instrument esential al politicii
internationale in conditii de anarhie, asa cum alegerile sunt pentru politica
interna in conditiile unei democratii organizate. De asemenea, Michael Howard
(1970), argumenteaza ca "forta este un element ineluctabil in relatiile
internationale, nu din cauza unei tendinte umane inerente de a o utiliza, ci
pentru ca exista &osi8ilitatea utilizarii ei. De aceea, forta trebuie descurajata,
controlata si, daca orice altceva esueaza, utilizata cu masura si restrangere.
Howard defineste chiar una dintre chestiunile cele mai spinoase ale relatiilor
internationale, anume "cei care renunta la utilizarea fortei, ajung la mila celor
care nu renunta la ea. (citate din B. Buzan, op.cit.) Acesta viziune se incadreaza
in unul dintre curentele filosofiei occidentale, cu radacini inca in evul mediu daca
TEORIA I PRACTICA SECURITII 16
avem in vedere una dintre maximele filosofului Spinoza care spune "Fiecare are
atata dreptate in lume dupa cata forta are.

Din cele prezentate pe scurt pana aici, deducem, impreuna cu reprezentantii
scolii realiste, ca starea "naturala a sistemului international nu este starea de
securitate, ci de insecuritate. In viziunea realista/neorealista, relatiile
internationale sunt in primul si in primul rand despre putere si securitate. In
centrul atentiei se afla statele, puterea detinuta de acestea si, date fiind
implicatiile anarhiei, insecuritatea. Deosebirea dintre politica interna si
internationala se plaseaza tocmai la nivelul securitatii: politica interna se bucura,
de obicei, de securitate - insecuritate pe plan intern exista doar atunci cand
mecanismul politic s-a defectat atat de mult incat a degenerat in conflicte interne
violente; politica externa este, in mod normal si consistent, bazata pe
insecuritate, pentru ca sistemul nu a fost nicicand reglat sa produca securitate.
In studiile strategice, insecuritatea este definita in primul rand ca "a fi vulnerabil
la a fi serios afectat de utilizarea deliberata a fortei de catre altii (citat dupa T.
Terrif, S. Croft, L. James, P. Morgan, Securit) Studies Toda), Polity Press, 1999,
p.39). Obtinerea securitatii trebuie inteleasa, in orizontul scolii realiste, mai
degraba ca #ana"e#entul insecuritatii decat ca eliminarea acesteia. Un control
optim al insecuritatii asigura o stabilitate relativa a sistemului international,
stabilitate definita de teoria echilibrului de putere 58alance o( &o/er).
Managementul insecuritatii, cu mijloace de forta, inseamna, deci, securitate.

Din perspectiva studiilor strategice se pot desprinde cateva principii generale
privind sursele de insecuritate:

1. Competitia necontrolata sau insuficient controlata a statelor pentru putere (si
pentru alte valori obtinute prin intermediul puterii) conduce la insecuritate
persistenta (&er-asi-e insecurit)) pe plan international.
2. Obtinerea securitatii se realizeaza pe baze individuale (la nivel de stat) cat mai
mult posibil (datorita absentei unor norme efective stabilite de o autoritate
internationala superioara si/sau datorita incertitudinii obtinerii de garantii sau
asistenta ferma din partea altor state; aliantele de securitate (bazate in primul
rand pe principiul co##on de(ense - vezi NATO) sunt create pentru a "completa
securitatea individuala a fiecarui membru al aliantei; aliantele nu asigura
securitatea in mod absolut.
3. Nevoia de a te baza pe forta si pe amenintarea cu forta in diferite instante
alimenteaza insecuritatea;
4. Aplicarea foarte limitata a principiilor de moralitate creste insecuritatea,
datorita incertitudinii comportamentului altor state. Este suficient ca un singur
stat sa se comporte "imoral pentru a pune in incertitudine moralitatea celorlalti.
5. Aparitia dilemei de securitate - cresterea securitatii unui stat conduce la
TEORIA I PRACTICA SECURITII 17
scaderea securitatii altora - alimenteaza insecuritatea in sistemul international.

Daca acceptam ca starea "naturala a lumii este cea de insecuritate, este atunci
mai usor de inteles conceptul central in scoala realista a relatiilor internationale,
cel de "politica de putere (&o/er &olitics). Dupa Hans Morgenthau, politica
internationala, ca orice politica este o lupta pentru putere. Rezultatul politicii de
putere promovata de state este, asa cum am mentionat, echilibrul puterii
(8alance o( &o/er).

Ernst Haas identifica cel putin opt intelesuri ale echilibrului de putere: (citat din
Terriff et al, 1999)
1. Orice distributie a puterii;
2. Un echilibru al puterii sau un proces de echilibrare;
3. Hegemonie sau actiuni pentru obtinerea hegemoniei;
4. Stabilitate si pace prin intermediul unui "concert al puterii;
5. Instabilitate si razboi;
6. Politica de putere in general;
7. O lege universala a istoriei;
8. Un sistem si un ghid pentru decidentii politici.

NB: Ideea de "concert al puterii este inspirata din politica internationala a
secolului al XIX-lea in Europa cand, la sfarsitul razboaielor napoleoniene (1815),
marile puteri instaureaza asa-numitul "Concert al Europei, prin care se garanta
pacea si stabilitatea pe continent in urma actiunilor concertate ale Austriei,
Rusiei, Prusiei si Angliei. Pacea pe constinent este, asadar, asigurata de concertul
politic al marilor puteri, intelegere politica garantata, la randul ei, de puterea
militara a partilor.

Metode pentru instaurarea si mentinerea echilibrului de putere:
1. O politica de divizare si control (di-ide et i#&era), pentru a diminua
puterea celui mai puternic si al aduce la nivelul celui mai slab;
2. Compensatii teritoriale dupa incheierea conflictului, pentru a compensa
avantajele obtinute de invingator;
3. Crearea statelor-tampon;
4. Formarea aliantelor;
5. Crearea si mentinerea sferelor de influenta;
6. Interventia;
7. Negociere diplomatica;
8. Rezolvarea disputelor pe cale legala si pasnica;
9. Reducerea armamentelor sau angajarea in cursa inarmarilor;
10. Declansarea razboiului, pentru a mentine sau instaura un echilibru de
putere favorabil.
TEORIA I PRACTICA SECURITII 18

Experienta razboiului rece a demonstrat ca aceste aranjamente din interiorul
politicii de putere si al echilibrului puterii s-au dovedit a fi:
a) scu#&e> obtinerea armamentului nuclear in cantitatile si de calitatea
planificata ca necesara, dispunerea fortelor strategice pe mapamond (baze
militare), mentinerea unor forte conventionale numeroase, echipamentele si
armamentele conventionale (portavioane, submarine, sateliti) au grevat foarte
serios bugetele nationale. Competitia militara a impus cheltuieli de aparare peste
limitele pe care unele state si le-ar fi putut permite (vezi Tabelul cu cheltuielile
militare la sfarsitul razboiului rece). Este mai mult decat clar ca participarea la
competitia militara cu Vestul a contribuit la prabusirea URSS.
b) &ericuloase: distributia puterii putea fi oricand gresit interpretata in timpul
razboiului rece. Statele nucleare, de exemplu, erau mult mai expuse decat
credeau la ceea ce s-ar numi "prima lovitura menita a reduce capacitatea lor de
reactie in faza principala a razboiului. La acest lucru se puteau adauga riscurile
de accidente.
c) innacce&ta8ile: desi a fost o stare de fapt, echilibrul puterii se referea in
principal la cele doua superputeri (URSS si SUA). Unele state au respins politica
de putere si au descurajat conflictul prin intermediul unei politici de pace. Este
cazul statelor scandinave (ex. Suedia). Alte state, cele fara arsenal nuclear, s-au
simtit inferioare si dependente excesiv de echilibrul celor "doi mari si, in
consecinta, au dezvoltat propriile mijloace nucleare. Este cazul Indiei si
Pakistanului.
d) intrinsec insta8ile: echilibrul puterii a fost in permanenta instabil. Pe de o
parte, cursa inarmarilor permitea perioade scurte de echilibru real, de obicei intre
generatiile noi de armamente. Pe de alta parte, managementul arsenalelor
nucleare a generat instabilitate politica interna in statele detinatoare, datorita
diferentelor de opinie intre gruparile politice. Miscarile pacifiste din Franta (anii
`60), manifestatiile de protest din Germania (anii `70-`80), povara militara
sovietica au generat instabilitate si, in cele din urma, cum este cazul URSS, au
contribuit la dezintegrarea politica.

Rezumand, in viziunea realista, capacitatile militare joaca rolul esential in
definirea insecuritatii si in managementul securitatii. Alti factori care pot contribui
la obtinerea securitatii sunt analizati ca relevanti in masura in care contribuie la
realizarea capacitatilor militare considerate "dezirabile. O econo#ie &uternica
determina nivelul capacitatilor militare pe care un stat le poate dezvolta si
mentine. %eo"ra(ia determina resursele naturale ce pot fi trasferate sectorului
militar si, in functie de asezarea geografica, vulnerabilitatea in fata agresiunii
externe. 'or#a de "u-erna#ant determina modul in care un stat poate realiza
mobilizarea populatiei pentru scopuri militare. @eaders*i&+ul &olitic determina
modul in care pot fi optim utilizate resursele militare, economice, geografice si
TEORIA I PRACTICA SECURITII 19
demografice pentru asigurarea securitatii.

,) *i"e&a securitEHii)

n abordarea tradiional a securitii, creterea securitii unui actor nseamn,
de multe ori, diminuarea securitii altuia. n perioada rzboiului rece,
dezvoltarea unei tehnologii militare avansate de ctre una dintre superputeri
genera o stare de inferioritate militar celeilalte superputeri. Iniiativa "rzboiul
stelelor a SUA a contribuit, n cele din urm, la prbuirea URSS. Acesta situaie
a fost descris n studiile de securitate ca "dilema securitii.

*eBinitie# dilema securitatii se produce atunci cand "multe dintre mijloacele
prin care un stat incearca sa-si sporeasca securitatea conduc la diminuarea
securitatii altor state (Ro8ert ?er-is, 1978)

Variabile dependente:
- echilibrul ofensiva-defensiva
- diferentierea ofensiva-defensiva

Fenomenul de spirala: cu cat un stat se orienteaza mai mult catre cresterea
securitatii, cu atat celelalte state se simt mai amenintate si iau masuri proprii
de crestere a securitatii. Ex. cursa inarmarilor

C%nsecinte ale dilemei securitatii:

1. reducerea propriei capacitati militare a statului care initiaza dilema
securitatii;
2. cresterea valorii pe care adversarul o ataseaza ideii de expansiune, ceea
ce ingreuneaza descurajarea adversarului;
4. consum inutil de resurse.

Reducerea &ro&riei ca&acitati #ilitare

capacitate militara (#ilitar) ca&a8ilit)) = capacitatea specifica a unui stat de a
desfasura operatiuni militare (nu se refera la suma capabilitatilor militare, i.e.
oameni, armamente, infrastructura);
statul A se inarmeaza, reduce securitatea lui B;
B reactioneaza prin inarmare, pentru a se putea raporta la A si reduce, astfel,
securitatea lui A;
Teoretic, A si B se neutralizeaza reciproc;
Practic: cand echilibrul ofensiva-defensiva se strica:
a) A si B se inarmeaza cu sisteme ofensive (ex. rachete) - securitatea lui A si
TEORIA I PRACTICA SECURITII 20
a lui B este diminuata;
b) A si B se inarmeaza cu sisteme defensive (ex. sisteme antirachete),
securitatea lui A si a lui B se imbunatateste;
c) A si B cresc dimensiunea fortelor armate, securitatea lui A si a lui B se
imbunatateste;
d) similar pentru inarmare nucleara.

Pericolul insecuritatii ad-ersarului
reducerea securitatii adversarului poate reduce propria securitate, prin
cresterea valorii pe care adversarul o ataseaza expansiunii.
expansiunea este o sursa de crestere a securitatii: asigura frontiere mai
stabile, adancime strategica, resurse mai insemnate, etc. - ex. Uniunea
Sovietica
daca un stat se inarmeaza, consecinta indirecta poate fi diminuarea securitatii
sale: adversarul va reactiona prin inarmare si va fi mai greu de descurajat;
fata de situatia anterioara, se obtine o descurajare diminuata, cu resurse mai
mari;
Concluzie: nu este obligatoriu ca statele sa obtina avantaje militare;
Ex. extinderea NATO catre "noua Europa creste capabilitatile militare aliate,
dar creste si insecuritatea Rusiei. Reactia: expansiunea Rusiei in regiunile
"aliate NATO, pastrarea bazelor militare sovietice, agresivitate fata de noii
membri NATO, etc.

Reducerea securitatii ad-ersarului

Cresterea capacitatilor militare ale lui A duc la diminuarea capacitatilor lui B,
prin:
- diminuarea capacitatii de aparare a lui B:
chiar daca isi creste capacitatile, B este depasit de A
B nu are resursele sa intre in competitie cu A;
- convingerea adversarului ca A are si alte scopuri decat securitatea:
B reactioneaza prin actiuni de expansiune, altele decat securitatea -
agresivitate pe scena internationala (lacomie sau greed6C
B creste capacitatile militare dincolo de nevoia de a descuraja pe A;
B se orienteaza catre ofensiva si se astepata inevitabil la conflict;
se instaleaza spirala inarmarii.
Politici militare care nu conduc la spirala inarmarii:
- tratate si intelegeri pentru controlul armamentelor, prin care se limiteaza
capacitatile ofensive;
- doctrine de aparare pur defensive;
- dezarmare unilaterala: A reduce capacitatile militare, B reactioneaza prin
TEORIA I PRACTICA SECURITII 21
reduceri - securitatea lui A si a lui B creste.

Risi&irea resurselor

cresterea capacitatilor militare ale lui A si B nu duc la cresteri de securitate;
spirala inarmarii creste capacitatile brute si le reduce pe cele nete: mai multa
inarmare poate insemna mai multa insecuritate;
Consecinta directa: risipire de resurse.
Chestiunea principala: de ce statele, ca actori rationali, nu pot coopera pentru
a evita consecintele nedorite?
- lipsa increderii si incertitudine in ce priveste intentiile pozitive ale celorlalti;
- in situatii de "dilema (Sta" Aunt), apar perceptii gresite si comportament
irational;
Situatia 1: un stat increzator ca nu va fi atacat, nu are nici un motiv sa se
extinda, este interesat doar in apararea teritoriului - exista sanse de cooperare
= este orientat catre securitate;
Situatia 2: un stat nu este sigur ca adversarul este orientat catre securitate -
se lanseaza fara sa vrea in competitie

Daria8ilele o(ensi-a+de(ensi-a

severitatea dilemei securitatii scade daca inclinatia spre defensiva este mai
mare;
severitatea creste daca este preferata inclinatia spre ofensiva;
posibilitate de conflict garantata:
- razboiul este rapid si decisiv si, deci, profitabil, a.i statele considera razboiul
mult mai atractiv;
- securitatea va fi mult diminuata pentru toti jucatorii;
- avantajul primului care loveste;
- razboiul este mult mai probabil, cursa inarmarilor mult mai accentuata;

TEORIA I PRACTICA SECURITII 22

*i"e&a 8ri9%nieru"ui a8"icatE "a studii"e de securitate)

,) Securitatea nati%na"a# interese nati%na"e, %!iective de securitate,
strate=ia nati%na"a de securitate)

In viziunea scolii realiste, viziune dominanta in relatiile internationale, securitatea
este securitate nationala. Barry Buzan arata ca "statul este central intregului
concept al securitatii, motiv pentru care statul trebuie examinat ca obiectul
referential al termenului" (Buzan, 1991, p. 57) Traditia sociologica defineste
statul in tremeni weberieni (o structura institutionala menita sa optimizeze
[rationalizeze] procesele sociale). "Statul" si "societatea" sunt intelese ca termeni
separati, relativi autonomi unul de celalalt, dar in acelasi timp integrati functional
pe diferite paliere (politic, economic, militar).

*eBinitia statu"ui) Suveranitatea) Stat7securitate

O definitie mentionata de Buzan (1991), inspirata de Joel S. Migdal (1988),
abordeaza statul in sensul unui ideal-tip (un model generic) ca fiind "o
organizatie compusa din mai multe agentii, conduse si coordonate de o
conducere de stat (o autoritate executiva), care are abilitatea sau autoritatea de
a elabora si aplica regulile generale pentru toti cetatenii si parametrii de
functionare pentru alte organizatii sociale, pe cuprinsul unui teritoriu anume,
utilizand chiar forta daca ar fi necesar". Acesta este o prima definitie, "ingusta",
pentru ca are in vedere aspectele interne, ale statului inteles ca institutii ale
guvernarii centralizate.
O a doua definire se poate face din perspectiva internationala, prin care statul
este inteles ca o entitate politico-teritoriala suverana. Este, in principiu, actualul
inteles al statului, asa cum este reflectat de politica internationala si documentat
TEORIA I PRACTICA SECURITII 23
prin carta ONU.
O a treia definitie are in vedere o perspectiva largita a statului, ca entitate
politica, teritoriala si sociala. Buzan propune o abordare a statului ca o
"suprapunere intre teritoriu, guvernare si societate" (op. cit. p. 60). Statele sunt,
pe de o parte, o constructie, un produs al dinamicii interne si, pe de alta parte,
un produs al competitiei internationale. Motivele externe pentru care se poate
naste un stat sunt, de multe ori, cel putin la fel de relevante precum cele interne.
Pentru securitate, dinamica interna si presiunea externa asupra statului sunt
ambele relevante. Literatura de specialitate in domeniul relatiilor internationale
plaseaza "momentul" crearii actualului model al sistemul de state suverane in
anul 1648, o data cu incheierea pacii de la Westphalia. Henry Kissinger arata ca
sistemul international s-a constituit ca urmare a unei tensiuni geopolitice intre
Franta si Principatele Germane. Centralizarea statala a Frantei s-a putut face in
conditiile mentinerii faramitarii politice a Germaniei. Intr-un fel, securitatea
interna a Frantei s-a realizat prin sacrificarea securitatii externe a Germaniei.
Asadar, sistemul international s-a nascut, ne avertizeaza Kissinger, ca urmare a
unei probleme de securitate: securitatea Frantei s-a obtinut prin "sacrificarea"
securitatii Germaniei. Este un fapt cunoscut, principatele germane vor fi unificate
politic abia la 1871 prin actiunile militare ale cancelarului Bismarck. (Vezi H,
Kissinger, 2i&lo#ac), in bibliografia recomandata).

Din cele trei definitii (intelesuri) ale statului rezulta o componenta fizica
(teritoriu, geografie, demografie) si o componenta social-politica (forma de
organizare, institutii, cultura). Statul este "un corp" (8od)) si un "suflet", o stare
de spirit (#ind). La palestinieni, de pilda, statul este o stare de spirit, o idee sau
reprezentare politica in cautarea unei forme fizice. In ce ne priveste, dupa
aceasta definitie minimala a statului, interesul nostru se orienteaza catre ceea ce
este relevant pentru securitate, adica legatura dintre stat si securitate.

Anume, care este esenta statului fata de care ideea de securitate este valabila?
Abordam aceasta relatie stat-securitate in doua planuri:
- social-politic, in sensul in care ideea de stat, ca stare de spririt
impartasita de populatie, este un obiect major al securitatii nationale;
- baza fizica a statului - teritoriu, geografie, resurse.

TEORIA I PRACTICA SECURITII 24


SCHEMA: partile componente ale statului (dupa Buzan, op.cit.p. 65)

Marimea statului (populatie, teritoriu) este considerata o variabila cheie in
obtinerea si recunoasterea statalitatii. Totusi, aspectul principal care separa
statele de toate celelelte unitati sociale este su-eranitatea. Suveranitatea este
inteleasa ca fiind capacitatea statului de auto-guvernare. Prin intermediul
suveranitatii partile componente - teritoriu, guvernare, societate - sunt unificate
intr-o singura entitate. In intelesul clasic, suveranitatea presupune refuzul
oricarei autoritati superioare asupra statului, de natura interna sau externa.
Principalele functii ale statului sunt: asigurarea ordinii civile (politica), furnizarea
de bunuri colective (piata, educatie, sanatate, taxe, infrastructura) si apararea.

Sursele pentru definirea ideei de stat se gasesc la nivelul natiunii si al ideolo"iilor
aferente. Securitate nationala implica la modul direct ca obiectul securitatii este
natiunea, ceea ce ne indica legatura dintre stat si natiune. In actualul sistem
international, natiunile reprezinta un model care acopera intreaga umanitate.
Umanitatea este organizata pe state-natiuni. (Vezi pentru definirea natiunii si
nationalismului Cursul de prezentare a securitatii societale).

Buzan identifica patru modele de state-natiune:
a) natiunea+stat, in care natiunea precede statul si joaca un rol esential in
nasterea acestuia. Sunt natiuni care au ajuns la constiinta de sine (cultura
nationala) inainte de a avea stat. Exemple: Germania, Japonia, Romania. Scopul
statului este de a exprima si de a proteja natiunea. Natiunea asigura statului o
identitate puternica pe arena internationala si o baza puternica de legitimare pe
plan intern.
b) statul+natiune, in care statul joaca un rol important in definirea natiunii.
Statele Unite, Australia sunt exemple de state-natiuni.
c) natiunea+stat di-i9ata. Aici este vorba despre natiuni divizate intre mai
multe state. Am putea enumera Germania-Austria, Romania-Moldova, Corea de
Nord-Corea de Sud.
d) statul #ultinational. Se refera la acele state care cuprind mai multe
natiuni. Se pot mentiona statele (ederale si cele i#&eriale. Rusia de astazi si
TEORIA I PRACTICA SECURITII 25
Uniunea Sovietica din trecut sunt exemple, la indemana, ale acestui caz.
A defini natiunea ca obiect al securitatii presupune, ne avertizeaza Buzan, un
demers subiectiv, prin care valori si identitati sunt protejate. Cursul referitor la
securitatea societala, din cuprinsul acestui manual, descrie pe larg aceasta
chestiune. Securitatea societala este securitatea identitatii colective.

Institutiile statului cuprind intreaga masinarie a guvernarii, din care fac parte
executivul, legislativul, structura administrativa si judiciara, la care se adauga
legislatia, procedurile si normele cu care aceasta masinarie opereaza. Prin
mecanisme politice, juridice si administrative, institutiile sunt desemnate sa
gestioneze securitatea nationala, ca unul dintre actele fundamentale ale
guvernarii. Amenintarile si riscurile la adresa structurii institutionale a statului se
raporteaza diferit, in functie de relevanta lor pentru securitate. Securitatea
politica se refera la riscurile si amenintarile la adresa functionarii optime a
institutiilor publice. Terorismul este o amenintare la adresa securitatii politice.
Terorismul este, nainte de toate, un risc politic.

In ceea ce priveste baza fizica a statului, populatia, teritoriul si resursele naturale
sunt elementele sale constitutive. In cazul bazei fizice a statului, este relativ mai
usor a fi definita ca obiect al securitatii. Teritoriul si resursele naturale sunt, de
aceea, considerate exemplele clasice de obiecte ale securitatii. Controul
teritoriului este un indicator important al suveranitatii si, implicit, al securitatii in
timp ce resursele reprezinta un indicator relevant pentru securitatea economica.
In ceea ce priveste populatia, migratia este considerata o sursa de
insecuritate.Indeosebi migratia externa (imigratia) prezinta un potential negativ
pentru securitatea nationala. Date suplimentare despre legtura dintre populaie
i securitate pot fi gsite n cursul despre securitatea societal.

Modul in care poate fi afectata securitatea prin prisma teritoriului:
- ocupatie totala sau partiala;
- baze militare straine;
- miscari secesioniste interne;
- degradarea solului in urma catastrofelor naturale, al activitatilor industriale sau
al actiunilor militare.

Astazi, sunt putine statele care pot prezenta o agenda "curata" a securitatii
privita prin prisma teritoriului national. Cele mai multe state au, inca, diferende
teritoriale nerezolvate sau in curs de rezolvare. Marea Britanie - cazul Irlanda de
Nord; Rusia - Cecenia; Grecia - Cipru, China - Taiwanul, Romania - Moldova si
Insula Serpilor.

Combinarea elementelor fundamentale ale securitatii (populatie, teritoriu,
TEORIA I PRACTICA SECURITII 26
institutii) constituie ecuatia securitatii nationale. Datorita diversitatii acestei
combinatii, natura particulara a securitatii difera de la un stat la altul. Toate
statele sunt vulnerabile la amenintarile militare si la riscurile de mediu. Indeosebi
degradarea mediului afecteaza in egala masura statele puternice sau slabe. De
asemenea, prin procesul de globalizare, aproape toate statele sunt expuse
riscurilor economice, in timp ce insecuritatea societala si politica sunt mai
evidente intr-un numar de state.

Diversitatea cazurilor particulare ale securitatii ne previne asupra unui impas
teoretic, anume dificultatea elaborarii unei definiii universale a securitii
naionale. Conceptul poate fi delimitat n sens general, ns substana specific a
securitii poate fi definit doar n cazuri particulare. n consecin, se poate
afirma c securitatea este o chestiune general, care capt o form specific n
funcie de cazurilenaionale i regionale. Securitatea Moldovei, de exemplu, este,
prin urmare, un caz particular, specific i diferit de securitatea Israelului, n ciuda
termenului general de referin - securitatea naional.
n ce privete o8iecti-ele de securitate, acestea sunt definite n cadrul procesului
politic i instituional al statului, n urma unui calcul o8iecti- (ce ine de
dimensiunea teritoriului, resursele la dispoziie, populaia disponibil, aezarea
geografic .a.) i a unei deli8er=ri su8iecti-e (ce ine de valori, intenii,
ateptri).
Strate"ia de securitate na<ional= instituionalizeaz, sub forma unui document
politic, obiectivele de securitate naional ale unui stat: identific
vulnerabilitile, riscurile i ameninrile, stabilete modul de gestionare a
acestora, definete responsabilitile instituiilor, identific forele i mijloacele
politice, diplomatice, militare i economice alocate pentru ndeplinirea lor.
Strategia este elaborat de executiv (guvern i/sau preedinte), discutat i
avizat n consiliul securitii naionale i adoptat de ctre parlament.






/) State s"a!e 7 state 8uternice) Pr%ducEt%rii i c%nsu&at%rii de
securitate)

Literatura de specialitate fare referin la state sla8e i la state &uternice. Buzan
consider c "distincia dintre state slabe i state puternice este esenial pentru
orice analiz a securitii naionale (op.cit. p. 97). State puternice-state slabe
(/ea. and stron" states) are n vedere nivelul coeziunii socio-politice; puteri
slabe-puteri "puternice" (/ea. and stron" &o/ers) se refer la capacitatea
TEORIA I PRACTICA SECURITII 27
economic i militar. Puteri slabe ca Austria, Olanda, Norvegia sunt, toate, state
puternice. Puteri importante, ca Brazilia, Pakistan, Indonezia sunt state slabe.
Superputeri, ca odinioar URSS i astazi China, sunt state slabe. Puterea uria a
Uniunii Sovietice a fost obinut prin slbirea permanent a statului. URSS a
euat ca stat pentru c, aplicnd referenialul nostru, necesara coeziune social-
politic a statului (nseamnnd realizarea unei identiti colective puternice,
deasupra identitilor naionale i etnice din imperiu, adeziunea din convingere la
ideologia comunist i un sistem instituional optim, neafectat de corupie) nu s-
a putut realiza. URSS a fost, din acest punct de vedere, un experiment politic
artificial, un stat artificial, chiar dac puterea lui a fost una extrem de real. Baza
puterii sovietice a fost slab, iar puterea sa artificial.

n ceea ce privete statele slabe, literatura din domeniul securitii evideniaz
aceste state ca surs de insecuritate. n primul rnd, exist state slabe ca
urmare a unei relaii de dependen de o mare putere (sau de&endencia, termen
n spaniol, desemnat a descrie situaia statelor din America Latin, dependente,
cele mai multe, de Statele Unite). n al doilea rnd, exist state slabe, ndeosebi
n Lumea a III-a i n fosta Uniune Sovietic, n care elementele fundamentale
ale statalitii (populaie, identitate, teritoriu, structur instituional) sunt
insuficient sau precar definite. n al treilea rnd, exist state slabe ntr-un numr
de ri care, chiar dac au realizat o anumit form de coeziune intern (de
obicei prin regimuri politice autoritare), se manisfest pe plan internaional ca
puternice surse de instabilitate i insecuritate (Corea de Nord, Libia, Cuba). Cee
ce este comun statelor slabe, din oricare categorie menionat mai sus, este
nivelul relativ ridicat de riscuri interne, care oricnd se pot transforma n
ameninri la adresa guvernrii, ntruct "statele slabe sau nu au, sau nu au
reuit s realizeze un consens politic i societal de suficient stabilitate pentru a
elimina utilizarea pe scar larg a forei ca element major i de continuitate n
viaa politic a naiunii" (Buzan, op.cit. p.99). Un prim indicator al slbiciunii
statelor este ceea ce Alfred Stepan numete su&&ression (acilit) (capacitate
represiv, Vezi volumul Ar#ata Bi societatea, n bibliografia recomandat),
respectiv dimensiunea aparatului de ordine intern raportat la totalul populaiei.
Practic, numrul de poliiti, ageni, informatori, jandarmi, gardieni .a. cu funcii
de protecie intern, raportat la 10.000 de locuitori, ne ofer o prim ideea
despre slbiciunea unui stat.

Pot fi listate cel puin ase condi<ii de de(inire a statelor sla8e. Este deajuns ca
una dintre aceste condiii s fie valabil pentru a se putea aplica definiia de stat
slab:
1. Violen politic manifest (Afganistan, Irak, Coasta de Filde, Somalia);
2. Aciuni represive ale poliiei politice (Belarus, Rusia, ChinaB COrel"de Nord,
Ucrainalnainde!le Iuchlnkli;
TEORIA I PRACTICA SECURITII 28
3. Conflicl politicllanifest ntl dhferite grupuri, ynslirate de
ideolkgii"conflictuale, relativ la idlollgia lezirabiPpentlu organizarea
stalsdu P(Peru, Tur#il, lral, Salvador);
4. Lipsa unel identlti$naionale comune sau/i rezena unor grupurh
naionale (minuritlti) cu obiectivelpoliticl cOmle|lllle (Sueln,lfosta
Ilgosl`vie Sri Lanka);l5l Lipsa unei altmllti polmtice rellnolcute
(Liban, Uganda, Boqnia-Heregovinl);
5 Lipsa unei a tm ti polmtice re no cute (Liban, Uganda, Boqnia-Heregovinl);
l. Ablorbia societii cilile de ctre stat, prin controlul formelor de asociere,
controlul asupra media, eliminarea grupurilor alternative (Rusia, China, Iran).

Cand statul este puternic, securitatea naional se refer, ndeosebi, la protecia
fa de interferenele externe. Exist, n interior, o idee dominant despre stat,
instituiile funcioneaz optim, teritoriul este bine definit, mecanismele de
transfer ale puterii nu pun n pericol stabilitatea politic. Cnd statul este slab,
securitatea se refer la un minim posibil - teritoriul. Exist i situaii n care i
teritoriul este subiect de disput iar statul exist numai datorit recunoaterii
internaionale. Cel mai adesea, astfel de state se afl n situaia unui rzboi civil,
n care ecuaia de securitate se aplic grupurilor aflate n conflict (etnii, triburi,
grupuri religioase), organizaiilor i indivizilor ca singurele obiecte refereniale ale
securitii. Teoretic i practic, cu ct este mai slab un stat, cu att mai ambiguu
devine conceptul de securitate. Reciproca este, de asemenea valabil, n sensul
n care cu ct un stat este mai puternic i, i asociaz, n acelai timp, o putere
internaional mai mare, cu att este mai complicat ecuaia securitii sale.
Pentru state cu tendine de supremaie mondial, cum sunt ca SUA, securitatea
internaional este echivalent cu securitatea naional. Obiectivul principal n
materie de securitate naional al SUA ar fi acela de instituire a unui regim de
securitate internaional care s garanteze pacea la costuri ct mai reduse.
Pentru aceasta, SUA sunt obligate s furnizeze securitate i, deci, s produc
pace pe plan internaional. Statele slabe consum securitate; statele puternice
produc securitate. Libanul i Statele Unite ale Americii au nevoie fiecare nevoie
de securitate, ns diferena este c unul consum, n timp ce celalalt produce
securitate. Un stat puternic se definete din interior i "umple" cu securitate
spaiul exterior dintre vecinii si. Este cazul SUA n emisfera vestic. Un stat slab
este definit din exterior i este, de cele mai multe ori, un prag sau tampon ntre
vecinii si. Este cazul Libanului, un stat-tampon ntre Siria i Israel. Similar,
Uniunea European, dei nu se definete (nc) stat, ci numai uniune politic,
devine din ce n ce mai puternic n interior, dar se va bucura de securitate n
msura n care reuete s generereze securitate n exterior, adic n spaiile
adiacente (Europa de Est, Mediterana, Nordul Africii). Stabilitatea intern a
Uniunii Europene nu poate fi protejat dect prin ,exportul de stabilitate ctre
Europa de Est, Maghreb, Orientul Mijlociu (Israel).
TEORIA I PRACTICA SECURITII 29

n cazul Israelului, dihotomia stat-slab - stat puternic capt o nuan aparte,
util pentru noi pentru a ilustra mai bine cazul teoretic. Din schema propus de
Buzan deducem c Israelul este un stat puternic i o putere medie. Dei baza
fizic a statului (teritoriu, populaie, resurse) este relativ redus, Israelul poate
compensa prin puterea sa militar. Un caz similar n istorie - Olanda (]rile de
Jos) n confruntarea cu Spania n secolul al ..?. Totui, lipsa unei baze fizice a
statului mai mare nu permite Israelului conflicte militare de lung durat, ci
episoade scurte i foarte intense, posibile datorit capacitii sale de mobilizare
foarte mari. Israelul este, deci, un stat puternic i o putere medie. Pentru a trece
n categoria ,puterilor semnificative, Israelul a dezvoltat capaciti nucleare.
Ceea ce a generat o important dilem de securitate n ntreaga zon, cu Siria i
Egiptul.

Anexa de mai jos ne prezint situaia efectivelor i cheltuielilor militare ale rilor
NATO i partenere la nivelul anului 2000. O astfel de statistic sugereaz
relevana dihotomiei stat puternic - stat slab la nivelul securitii. Se poate
constata, de pild, reducerea efectivelor noilor state NATO (Romnia, Polonia),
concomitent cu creterea capacitii lor militare prin aderarea la NATO.

TEORIA I PRACTICA SECURITII 30


TEORIA I PRACTICA SECURITII 31



2) SECURITATEA CA PACE
CO$-+ICTU+ I .IO+E$A STRUCTURA+


1. Dimitrie Gusti: sociologia pcii i a rzboiului.
2. Conflictul i violena structural.
5. Axiomele conflictului internaional

O abordare alternativ a studiilor de securitate are n vedere securitatea
neleas ca instituire a pcii. Originea studiilor de pace (&eace studies) se
plasez la sfritul secolului al XVIII-lea n filosofia lui Immanuel Kant, mai precis
n studiul acestuia intitulat 2as Eterne 'rieden (pacea etern). Kant este
considerat ntemeietor al filosofiei liberale conform creia ,democraiile nu lupt
ntre ele. Cu alte cuvinte, ipotetic, dac toate statele ar deveni democraii
veritabile, rzboiul ar disprea. Acesta este ipoteza principal a studiilor de pace.
Evident, decurge de aici c prin eliminarea cauzelor rzboiului i crearea
condiiilor propice pentru pace, se poate instaura securitatea internaional.
Securitatea neleas ca pace internaional s-a constituit ca coal de gndire
dup cel de-al doilea rzboi mondial ndeosebi n rile scandinave. n Romnia,
avem o prim abordare a problemelor legate de pace i rzboi n sociologia lui
Dimitrie Gusti.

) *i&itrie 0usti# s%ci%"%=ia 8Ecii i a rE9!%iu"ui)



*eBinitie# Razboiul este unul dintre cele mai complexe fenomene sociale,
este chiar o institutie sociala.
Ti8uri#
Razboiul, considera Gusti, este un concurs de forte si vointe colective, care se
masoara intre ele la un moment dat, sub forma luptei, fiind distinse trei tipuri de
razboi:

razboi civil

revolutie conflict sangeros

razboi propriuzis


1
Subcapitol redactat cu sprijinul d-nei Olga Popistasu
Inlauntrul unui stat
intre 2 gr. de indiv
Intre gr de indiv si
stat
Intre state
TEORIA I PRACTICA SECURITII 32


*i&ensiuni si cadre de &aniBestare#
rezuma o intreaga epoca istorica: toata
- stiinta
- economia
- cultura
- tehnica
-
razb. - examen, judecata in fata istoriei
RAZBOIUL ca fenomen social presupune:
CADRU - care ii conditioneaza existenta
- ii ingradeste manifestarea
- mediu
MANIFESTARI
NATURA INTIMA SOC A RAZBOIULUI - izbanda
desavarsita, victorie cu orice pret














As8ecte#
Aspectele razboaielor sunt prezentate de Gusti prin doua perspective opuse
- cea pacifista si cea antipacifista:

*as8ectu" ist%ric
-pacifista - razboiul este un simplu rest primitiv al trecutului care poate foarte
bine sa fie suprimat fara a fi afectata viata popoarelor, fiind o simpla prejudecata
sangeraoasa si dureroasa.
-antipacifista - daca exista vreun progres al omenirii atunci acesta se face numai
prin razboaie, dupa cum o dovedeste intreaga istorie a umanitatii.
*as8ectu" etic
unui timp se oglindesc
in Razboi.
Spirituale
Juridice
Politice Econ.
COSMIC
ISTORIC
BIOLOGIC PSIHOLOGIC
TEORIA I PRACTICA SECURITII 33
-pacifista - razboiul este o institutie profund imorala si criminala, fiind o
adevarata scoala a crimei, care exprima o degradare a omului in animalitate
sicare incalca cea mai elementara regula morala - sa nu ucizi. Statul si societatea
sustin doua conceptii total opuse si care se contazic fundamental intre ele - o
morala si un drept in timp de pace si cu totul alta morala si alt drept in timp de
razboi - ceea ce este in timp de pace asasinat sau furt, in timp de razboi devine
eroism.
-antipacifista - razboiul cultiva cele mai nobile si frumoase virtuti omenesti fiind o
minunata scoala a altruismului. Razboiul este de o neintrecuta moralitate
deoarece in razboi oamenii lupta pentru o idee, pentru un ideal. Omenirea nu
poate trai si evolua fara aceste idei generoase, razboaiele trezind societatile din
starea lor de apatie si amorteala.Razboiul este atat un factor de solidaritate cu
trecutul cat si un factor de desteptare a solidaritatii sociale intre membri aceleiasi
natiuni, in prezent deoarece aduce cu sine egalitatea morala si sociala a tuturor
oamenilor.
*as8ectu" !i%"%=ic
-pacifista - razboiul este inutil din punct de vedere biologic si este primejdios
sanatatii unei natiuni. Este un detestabil instrument al selectiei individuale, fiind
o arena in care dispar elementele cele mai destoinice si sanatoase ale unei
natiuni, lasand in urma doar elementele debile si bolnavicioase.
-antipacifista - razboiul este util in selectia natiunilor ameliorand continuu si
constant specia omeneasca. El face sa supravietuiasca natiunile cele mai
sanatoase compensand astfel pierderile prin selectia individuala.
*as8ectu" >uridic
-pacifista - razboiul este falimentul dreptului prin intronarea fortei brutale este o
reintoarcere a civilizatiei la barbarie, a dreptului la anarhia primitiva.
-antipacifista - exista un drept al razboiului, fiind inlocuit momentan codul moral
din timp de pace cu un alt cod. Uciderea militara este echivalenta cu pedeapsa cu
moartea in timp de pace. Razboiul nu are numai un drept ci si o procedura bine
stabilita.
*as8ectu" 8%"itic
-pacifista - Dreptul razboiului urmareste doua tendinte cu caracter politic: 1.
imputinarea si impiedicarea relativa a razboiului prin tratate internationale si
mediatii si 2. eliminarea radicala a razboiului dintre state prin recunoasterea ideii
arbitrajului. La nivel politic au existat patru idei fundamentale pacifiste: ideea
unei societati a statelor, ideea organizarii lor, ideea internationala si ideea
arbitrajului.
-antipacifista - Considera ca analiza razboiului nu trebuie facuta plecand din
perspectiva aplanarii conflictelor dintre state, deoarece razboiul este singura
forma prin care statele isi pot sustine procesele lor cu alte state. Marea valoare a
razboiului ca organ politic consta intr-un proces de creare: a evolutiei politicii
internationale si a unui nou drept international (dreptul fortei).
TEORIA I PRACTICA SECURITII 34
Ias8ectu" ec%n%&ic
-pacifista - considera razboiul ca distrugatorul valorilor economice dezorganizand
si paralizand complet orice viata economica.
-antipacifista - considera razboiul ca o conditie a organizatiei economice.

Tezele i ideile susinute de creatorul colii sociologice romneti moderne,
sunt izvorte din nelegerea adecvat a evenimentelor, a vieii contemporane
lui, prezint un interes deosebit i se ncadreaz n lupta permanent a
popoarelor pentru cunoatere reciproc, pace i progres, consacrandu-l pe Gusti
nu numai ca un precursor al sociologiei rzboiului i a pcii, ci i unul din
precursorii sociologiei relaiilor internaionale.
Rzboiul, ca fenomen social, acelai n decursul timpului pn astzi, este
supus totui unei metamorfoze a scopurilor. Fenomenul rzboiului rmne adic
acelai, scopurile sale (care sunt de fapt i cauzele sale) se schimb continuu, ca
necorespunztoare culturii timpului. Razboiul este mijloc - nu are valoare in sine,
ci numai intrucat este determinat de valoarea unui scop scopurile care se
realizeaza prin razboi reprezinta cauzele razboiului.

Inelesul primitiv al razboiului, - exterminare, lupte sngeroase religioase
ori dinastice - s-a ters, a disprut. Rzboiul ns, ca instituie social, s-a
pstrat, dei transformat, creat de scopuri noi, izvorte din atmosfera timpului,
adaptat la ideile culturale i politice predominante ale timpului: la ideea naional
i la ideea imperialist, observa Dimitrie Gusti.
Observatie Gusti nu vorbeste de popoarele primitive (cf. Ratzel) care nu
urmaresc prin razboaie sa invinga, ci numai sa extermine inamicul (daca nu se
intalnesc barbatii se ucid femeile si copii)

S sperm oare c va veni vreodat timpul, se pronuna Dimitrie Gusti,
cnd rzboiul, n puterea metamorfozei scopurilor, se va transforma n
"concuren cultural, adaptndu-se culturii viitoare: socializatoare, naional-
autonom, productiv i raional?

Pacea definitiv nu se poate decreta prin legi,
ea va deveni un fapt n urma evoluiei culturii omeneti.

CONCURENTA CULTURALA reprezinta concurenta in toate domeniile activitatii
omenesti: economic, stiintific, artistic, politic, biologic etc.

Dimitrie Gusti a dezvoltat ndeosebi tezele referitoare la cunoaterea i
nelegerea reciproc ntre popoare, precum i pe cele ce priveau organizarea
pcii i muncii sociale internaionale. De la "tiina naiunii, care nseamn
TEORIA I PRACTICA SECURITII 35
cercetarea realitii sociale naionale pentru "a ntemeia politica naiunii, adic
tiina mijloacelor prin care naiunea va putea realiza idealul naional, el a ajuns
la afirmarea necesitii constituirii "tiinei naiunilor, care trebuie s se
ntemeieze pe o cercetare sistematic a fenomenelor, cu scopul de a cunoate nu
numai starea social din fiecare ar, ci i nevoile i aspiraiile popoarelor acestor
ri.
O mai bun cunotin a Naiunilor despre ele nsele va aduce dup sine o
mai buna cunoatere i nelegere a intereselor lor sociale i economice i a
aspiraiilor lor etnice, i deci o solid cimentare a Unitii lor.
Fiecare naiune se leag cu alte naiuni pentru interese comune, care duc
fie la colaborare, fie la concuren i ne dau aspectul vieii internaionale.
Internaionalimul adevrat nu desfiineaz naiunile, ci le privete doar n
raporturile dintre ele. Naiunile laolalt, n eforturile lor comune pe cile
civilizaiei, dau natere umanitii, nu n sensul antinaionalist, al umanitaritilor
fr patrie, ci n sensul naionalist, ca realitate care reflect fiina naiunilor i
energia creatoare a lor. Dincolo de naiuni nu se iveste umanitatea ca o lume de
sine stttoare, ci umanitatea ca totalitate a naiunilor, ca armonie a fiinelor
naionale originale, specifice.

Acesta este mesajul lui Dimitrie Gusti n perioada interbelic relativ la
fenomenul rzboiului. De precizat c, alturi de Gusti, i ali sociologi sunt
preocupai de chestiunile fundamentale ale pcii i rzboiului. Printre alii, Traian
Brileanu la Cerni traduce i public n limba romn lucrarea lui Immanuel
Kant 2as Eterne 'rieden, lucrare care a inspirat ntrega literatur a studiilor de
pace de mai trziu.

2) C%nB"ictu" i vi%"enHa structura"E)

La nceputul anilor 90, pe fondul optimismului general generat de ncetarea
rzboiului rece, neles ca eliminare a confruntrii Est-Vest i a posibilitii de
rzboi, se nregistreaz o relansare a studiilor de pace. n numai civa ani, dup
declanarea conflictului civil n fosta Iugoslavie, dup criza umanitar din Somalia
i din alte zone ale lumii, optimismul analitilor s-a temperat. O scurt trecere n
revist a domeniului studiilor de pace este util pentru cursul nostru.

Conceptul central al studiilor de pace este conflictul. Johan Galtung, unul dintre
pionierii studiilor de pace, definete conflictul ca fiind ,mult mai mult dect ceea
ce este vizibil cu ochiul liber i numit ,problem sau violen direct. Este
vorba de violena inclus n structuri i de cultura care legitimeaz violena.
Pentru a transforma conflictul dintre anumite pri, este nevoie mai mult dect o
nou arhitectur a relaiilor dintre ele. Prile trebuiesc transformate astfel nct
conflictul s nu se reprodu la nesfrit. Exist aspecte n interiorul prilor care
TEORIA I PRACTICA SECURITII 36
explic cele mai multe conflcite dintre pri ... (citat din J, Dedring, On Peace in
Ti#es o( ,ar, COPRI).

Galtung leag instituirea pcii de reducerea violenei (tratamentul) i de evitarea
acesteia (prevenirea). Dac avem n vedere c n studiile de pace prevenirea este
esenial pentru evitarea rzboiului, deducem de aici nsemntatea recretrii
conflictului, a cilor de soluionare panic, a proceselor de negociere, pacificare,
etc.

Dup Galtung, orice conflict conine o contradicie intern, derivat fie din faptul
c doi actori urmresc un singur lucru, care este unic, fie din din faptul c acelai
actor urmrete dou lucruri diferite. Prima treapt n formarea unui conflict se
numete "disput. A doua treapt este "dilema. Degajarea natural de energie
pentru soluionarea conflictului poate conduce la distrugere violent (distrugerea
"celuilalt sau auto-distrugere) sau la comportament constructiv i soluie
panic. Contradicia intern este definit ca "scopuri incompatibile ntr-un
sistem orientat ctre scopuri, n timp ce conflictul este definit ca o compoziie
dintre "atitudini/presupoziii + comportament + contradicie/rezolvare. Galtung
atenioneaz c, pentru rezolvarea conflictului, este nevoie de "tratament
pentru toate cele trei componente ale triadei.

Kriesberg (1998) detaliaz conflictul : ". conflictul social exist atunci cnd dou
sau mai multe persoane sau grupuri manifest credina c au obiective
incompatibile. Rezult c acestea sunt diferite de competiie i sunt percepute
ca fiind conflicte chiar de ctre actori.

,) Instaurarea 8Ecii) A3i%&e"e c%nB"ictu"ui internaHi%na")

Pe baza filosofiei elaborate de Galtung i Kriesberg, printre alii, Herbert Kelman
(1997) a formulat a3i%&e"e c%nB"ictu"ui internaHi%na":
a) Conflictul internaional este un proces ghidat mai degrab de nevoile i
temerile (percepiile) colective dect de calculul obiectiv i raional al
intereselor naionale din partea decidenilor politici.
b) Conflictul internaional este un proces intersocietal, nu doar unul dintre
state sau guverne.
c) Conflictul internaional este un proces cu multiple aspecte ale influenei
reciproce i nu doar un instrument al puterii coercitive.
d) Conflictul internaional este un proces interactiv, cu stadii de escaladare,
dinamic auto-perpetuativ i nu doar o faz a unei aciuni i reaciuni din
partea unor anumii actori.
Aceste "necesiti colective pe care le are n vedere teoria conflictului se refer
la identitate, securitate i alte necesiti simbolice sau materiale.
TEORIA I PRACTICA SECURITII 37
Rezolvarea conflictului i instaurarea pcii sunt nelese de coala studiilor de
pace ca "nlturarea cauzelor i manifestrilor conflictului dintre pri i
eliminarea surselor de incompatibilitate din poziiile lor.







































TEORIA I PRACTICA SECURITII 38




,) SECURITATEA $AIO$A+
.U+$ERABI+ITI, RISCURI, AME$I$RI



1 Statul Bi securitatea na<ional= Interesele na<ionale
3 Insecuritatea> -ulnera8ilit=<i! riscuri! a#enin<=ri
4 Securitatea #ilitar=
7 Securitatea &olitic= Su8#inarea autorit=<ii
: Securitatea econo#ic=
; Securitatea societal=! securitatea #ediului


) Statu" i securitatea naHi%na"E) Interese"e naHi%na"e)

n contextul globalizrii, o serie de actori noi i fac simit prezena pe scena
internaional. Aceti actori sunt de natur suprastatal (organizaiile
internaionale, guvernamentale, interguvernamentale i nonguvernamentale),
multinaional (mari companii) sau transnaional (uniuni politice sau alte
organizaii sau companii fr o "identitate" naional definit). In ciuda sporirii
numrului i rolului actorilor internaionali, alii dect statele, literatura de
specialitate, de toate orientrile doctrinare (de la cele neorealiste la cele
postmoderniste, cu diferite grade de acceptare), este unanim n a aprecia c
statele rmn pentru o perioad nedefinit de timp principalii actori
internaionali. Lumea se globalizeaz, dar n structura i funciile ei se pstreaz
caracterul inter-naional. Aceasta nseamn c politica mondial rmne, n
ultim instan, politica unei societi internaionale, a statelor independente,
chiar dac interdependena lor crete. Evident, acesta este una dintre tezele
colii realiste, acceptat ca atare de celelalte orientri din domeniul relaiilor
internaionale.

n aceste condiii, este util din punct de vedere analitic s definim ceea ce este
scopul statului. Teoriile normative utilizeaz un concept definit ca atare nc de la
formarea sistemului de state, a sistemului internaional, la mijlocul secolului al
XIIV-lea, anume conceptul de raHiune de stat (sau, n limba francez, raison
dEetat, n formularea cardinalului Richelieu, prim-ministru al Franei). Henry
Kissinger demonstreaz uriaa nsemntate a conceptului de raison dEetat n
TEORIA I PRACTICA SECURITII 39
structurarea sistemului de state. Raiunea de stat s-a impus ca un principiu
normativ superior, deasupra oricror alte interese individuale sau de grup n
societate i a devenit un principiu regulator al comportamentului internaional al
oricrui stat. Interesului de stat se supun toate celelalte interese. (Vezi H,
Kissinger, 2i&lo#ac)) De aici decurge i dimensiunea normativ a interesului,
neles ca valoare social ce ncorporeaz o anumit ateptare, dorin,
dezirabilitate. Interesul este axiologic orientat. Nu poate fi, deci, definit pe cale
tiinific obiectiv, pentru c este construit pe cale social, subiectiv.

n literatura sociologic clasic, Tocqueville arat c, ntr-o democraie,
structurarea intereselor private poate avea loc doar n condiiile definirii
(construirii) unui interes public. Astfel, "Principiul interesului neles n mod corect
nu genereaz acte majore de sacrificiu individual, ns induce acte cotidiene de
autoreinere (...) ... disciplineaz un numr de ceteni n sensul obiceiului la
regularitate, reinere, moderare, prevedere, autocontrol..." (citat dup W. David
Clinton, n "The national interest: normative foundations", articol publicat n T*e
Re-ie/ o( Politics! vol. 48, no. 4, University of Notre Dame, 1986). Aceasta
nseamn c interesul public reprezint o cristalizare a intereselor dintr-o
societate, diferit de oricare dintre acestea, dei le ncorporeaz pe oricare dintre
ele. Interesul public este un !un 8u!"ic (&u8lic "ood). Definirea interesului
public permite statului s-i ndeplineasc obligaiile de protejare i promovare a
binelui social. Pe plan extern, acest funcie a statului include abilitatea de a
proteja societatea de pericolele externe i de a se angaja n cooperare mutual
cu alte state.

n politica extern i de securitate, interesul public se manifest sub forma
interesului na<ional. Interesul naional permite statului s dezvolte i s menin
o capacitate optima de protejare a societii i de promovare a propriului su
&u8lic "ood. Securitatea este unul dintre aceste bunuri publice, anume cel
esenial. La modul generic, interesul naional se refer la principiul regulator al
politicii externe i de securitate care consider binele comun al societii scopul
final al aciunilor diplomatice, economice i militare. n aceast nelegere,
politica extern i de securitate promoveaz mai puin interese universal valabile
tuturor statelor (pace mondial, binele umanitii, prosperitate general), ct
mai ales interesele particulare ale fiecrui stat (pace sau rzboi, binele naional,
prosperitate economic naional, etc).

Corolar termenului de interes de stat este, aadar, termenul de interes na<ional,
care reprezint, n politica extern i de securitate, principiul regulator al aciunii
diplomatice i militare.
n practica securitii naionale, interesele se mpart n diferite categorii :
interese vitale, interese majore, interese primare, interese fundamentale,
TEORIA I PRACTICA SECURITII 40
interese ordinare, etc.

Prin prisma intereselor naionale, securitatea naional este capacitatea unui stat
de a-i menine i promova identitatea naional i integritatea funcional.

2) Insecuritatea# vu"nera!i"itEHi, riscuri, a&eninHEri

Starea de securitate-insecuritate se poate defini n urma analizei
vulnerabilitilor, riscurilor i ameninrilor. Barry Buzan menioneaz cazul
Poloniei pentru a ilustra un caz de studiu (case stud)).

Din aezarea Poloniei ntre Germania i Rusia rezult i principala sa
vulnerabilitate. Din punct de vedere strategic, ntre Polonia i cele dou puteri nu
se interpun obstacole naturale majore (vulnerabilitatea), statul polonez nu a
reuit s se consolideze suficient de mult n epoca modern pentru a rspunde
adecvat acestei vulnerabiliti (riscul), Polonia fiind oricnd pasibil la ocupaii
(ameninarea). O politic de securitate ofensiv la Berlin sau Moscova devenea,
n mod tradiional o ameninare la adresa Poloniei, datorit vulnerabilitii
strategice i riscului politic.

Vulnerabilitatea este o caracteristic extern a securitii, riscul este una intern.
Cu alte cuvinte, vulnerabilitatea este pasiv (este un ,dat ce ine de aezarea
geografic, mrimea teritoriului, populaia), n timp ce riscul este partea activ
(o vulnerabilitate ,activat i perceput ca atare). Vulnerabilitatea se definete
strategic, riscul se evalueaz din punct de vedere politic. Teoretic, n perioada
modern, construirea unui sistem defensiv la frontierele Poloniei ar fi redus
vulnerabilitatea acesteia, n timp ce o organizare intern optim ar fi redus
riscurile de securitate. n consecin, Polonia a fost ocupat (din 1938 pn n
1989) pentru c era vulnerabil n exterior, n timp ce statul polonez era slab n
interior.

Din acest punct de vedere, politica de securitate, n sensul tradiional, pune n
eviden dimensiunea naional i internaional a securitii. Politica de
securitate naional poate fi orientat ctre interior, pentru a reduce
vulnerabilitile i ctre e$terior, pentru a reduce riscurile i a evita ameninrile.

Pe studiul de caz propus mai sus, ar rezulta c Polonia are la dispoziie dou
msuri active de securitate:
- reducerea vulnerabilitii, prin consolidarea intern a statului;
- evitarea riscurilor i ameninrilor, prin promovarea unei politici de
securitate menite s combat apetitul ofensiv al Rusiei i Germaniei.

TEORIA I PRACTICA SECURITII 41
Evident c integrarea n NATO a Poloniei reprezint, la nivelul anilor 2000,
singura alternativ de politic de securitate care permite, n mod activ, Poloniei
s promoveze interesele naionale de securitate, i.e. descurajarea Germaniei,
prin mecanismele i regulile interne ale Alianei, i ,ingrdirea strategic a
Rusiei, prin exinderea securitii euro-atlantice ctre est i stabilirea unei
frontiere de securitate pe istmul ponto-baltic.

Rezumnd, vulnerabilitatea este in indicator care determin nevoile de securitate
ale unui stat; riscul este o vulnerabilitate manifest, n timp ce ameninarea este
un risc produs. Evident c acest schem teoretic reprezint o schem de
nelege a securitii i nu o reet universal.


C%e9iune s%cia"78%"iticE


Putere

Mic
Slab Puternic
nalt vulnerabil pentru
majoritatea ameninrilor
Vulnerabil la ameninri
militare

Mare

Vulnerabil ndeosebi la
ameninri politice
Relativ invulnerabil la toate
tipurile de ameninri

.u"nera!i"itatea du8E ti8u" statu"ui (Dup B. Buzan, Peo&les! States and
'ear, 1991).

Aa cum am sugerat pe parcursul acestui curs, securitatea se manifest n forme
specifice de la stat la stat. Potenialul de securitate al unui stat este larg i se
manifest n msuri diferite n sectoare diferite.

,) Securitatea &i"itarE)

Ameninrile de natur militar ocup, n mod tradiional, poziia central n
securitatea naional. Aciunea militar pune n pericol toate componentele
statului: baza fizic (teritoriu) poate fi ocupat (parial sau total) sau afectat ca
ecosistem, structura instituional poate fi dezmembrat, ideea de stat poate fi
subminat. Realizri semnificative din domeniul politic, industrial, cultural,
obinute prin eforturile mai multor generaii, pot fi anulate prin utilizarea forei.

Suedia n timpul rzboiului rece s-a aflat n permanen n faa unei astfel de
ameninri: vulnerabil, datorit aezrii sale geografice, lungimii mari a
rmurilor la Marea Baltic, putea deveni obiectul unei agresiuni militare
sovietice. Suedia a reuit s evite transformarea acestei vulnerabiliti n
TEORIA I PRACTICA SECURITII 42
ameninare printr-o politic de consolidare pe plan intern (pentru reducerea
riscului) i o politic de securitate neutr, prin promovarea unei micri de pace
la nivel mondial, concomitent cu ntrirea forei sale militare. Suedia a jucat
ambele variante de securitate: o politic internaional de inspiraie liberal
(neutralitate, micare pentru pace) i o strategie de securitate naional de tip
realist (for militar semnificativ). Astfel c, n perioada att de dificil a
confruntrii Est-Vest, securitatea Suediei a fost obinut prin neutralitate
strategic, politic de pace pe plan extern i for militar puternic pe plan
intern.

Dac Suedia a reuit s evite agresiunea militar (practic ultimul rzboi n care a
fost implicat aceast ar dateaz din ....), exist n istorie exemple opuse.
Imagini consacrate de istorie precum distrugerea Gartaginei de ctre romani,
cucerirea Consantinopolului de ctre otomani, colonizarea Lumii Noi de ctre
europeni, ocupaia nazist a Poloniei, ocupaia Sovietic a Romniei sunt
expresia potenialului distructiv al aciunilor militare. Ocupaia militar a
Cehoslovaciei de ctre sovietici a redus de circa 6 ori potenialul de dezvoltare al
acestei ri, dac avem n vedere o comparaie cu o ar vecin (Austria), care s-
a bucurat de libertate dup 1945. n cazul Romniei, impunerea regimului
comunist ntre 1945-1989 a generat un decalaj de dezvoltare de acelai ordin de
mrime fa de Grecia.

Dup obinerea independenei n 1877, Romnia a fost expus ocupaiei militare
la fiecare 30 de ani (1878, 1916, 1945). Aceasta nseamn c s-a bucurat de
pace n perioade scurte de circa 20-30 de ani.
Spaiul de securitate al Romniei, definit de Gheorghe Brtianu, Simion
Mehedini i Ion Conea nainte de cel de-al doilea rzboi mondial, este constituit
de :
- istmul ponto-baltic ctre Est (frontiera ce subntinde distana dintre Marea
Baltic i Marea Neagr, pe linia Nistrului;
- Marea Neagr ctre Sud-Est, cu accesul liber n strmtorile Bosfor i
Dardanele;
- deschiderea (poarta) Mureului ctre Vest;
- linia Dunrii ctre Sud.
(Detalii suplimentare privind spaiul de securitate al Romniei i relevana sa
pentru securitatea european - n cursul de Geopolitic al Masterului). Evident c
principalele vulnerabiliti ale statului romn se constituie n relaie cu acest
spaiu de securitate.

Revenind la subiectul nostru, de reinut c utilizarea violenei este un prerogativ
exclusiv al statului, fiind recunoscut ca singura form legitim de angajare a
forei n rezolvarea problemelor de securitate intern sau extern (vezi cursul
TEORIA I PRACTICA SECURITII 43
Forele Armate i Societatea). La Max Weber, statul este definit ca o form de
organizare politic n care ,n cadrele unui anumit teritoriu ... reclam monopolul
legitim al violenei politice organizate. Cnd ameninarea la adresa securitii
este de natur intern, securitatea militar se refer ndeosebi la capacitatea
elitei conductoare de a menine pacea civil, integritatea teritorial i
funcionarea instituiilor fa de proprii ceteni. n categoria riscurilor militare de
natur intern pot fi enumerate: aciunile secesioniste, revoltele interne,
atacurile teroriste, aciuniunile organizaiilor criminale, micri anarhiste.

Ameninrile militare externe au n vedere relevana utilizrii forei n relaiile
internaionale. Este vorba de aspectul ofensiv sau defensiv, de agresiune sau
aprare. Cnd ameninarea este de natur extern, securitatea militar se refer
la capacitatea militar a statului de a face fa agresiunii. Definirea i construirea
capacitii militare se face, de obicei, n funcie de vulnerabiliti.

In anexa la acest curs pot fi identificate efectivele militare din rile Europei
Centrale i de Est dup 1990. Construirea capacitii militare a noilor membri
NATO se face n urma unei analize a vulnerabilitilor i ameninrilor la nivelul
Alianei (aa-numitul de(ense Fuestionaire).

Pe fondul reducerii semnificative a ameninrilor de ordin militar dup 1990, este
nevoie de o redefinire a securitii militare. Cea mai mare parte a statelor rmn,
n continuare, expuse ameninrilor de ordin militar. n cazul statelor din aria
euro-atlantic, un conflict militar, sub forma unei agresiuni militare, este
improbabil. Securitatea militar a Romniei, dei nu este garantat n mod
absolut, este totui asigurat prin intermediul mecanismelor alianei euro-
atlantice.

/) Securitatea 8%"iticE) Su!&inarea aut%ritEHii)

Securitatea politic se refer la stabilitatea organizaional a ordinii sociale
(Buzan, 1998). Ameninrile sunt la adresa suveranitii statului. Pentru motive
metodologice, securitatea politic se definete aici pentru acele ameninri de
natur non-militar. ntr-un anume mod, ntreaga securitate este politic, pentru
c toate vulnerabilitile, riscurile i ameninrile sunt definite pe cale politic.
Securizarea este, aadar, un act politic, prin care un actor (stat) definete ceea
ce este relevant pentru securitatea sa. n acest sens, se identific
vulnerabilitile, se definete politica, se elaboreaz i se adopt strategia, se
aloc resursele i se trece la aplicare.

Referindu-se strict la securitatea politic, B. Buzan (1991) arat c ,Ameninrile
politice sunt ndreptate ctre stabilitatea organizaional a statului. Scopul lor
TEORIA I PRACTICA SECURITII 44
poate varia de la presiuni asupra guvernului pentru adoptarea unei anume
politici, pn la rsturnarea guvernului, incitarea la secesionism i
dezorganizarea sistemului politic al statului, astfel nct s fie slbit nainte de un
atac militar. Ideea de stat, n particular expresia indentitii naionale a acestuia
i ideologia de susinere precum i instituiile care o ntruchipeaz sunt n mod
obinuit intele ameninrilor politice. De vreme ce statul este n mod esenial o
entitate politic, ameninrile politice sunt cel puin la fel de temute precum cele
militare. Cu att mai adevrat cu ct statul este mai slab.

Putem aprecia, mpreun cu Buzan, c securitatea politic se refer la
ameninrile la adresa legitimitii sau a recunoaterii, fie a unitilor politice, fie
a pattern-urilor fundamentale (structuri politice, procese de instituionalizare)
dintre uniti.
n acest caz, putem vorbiPde aleN)nri fl de:
- legitimitatea inlerl a"5nitii politice, care se refer n primul rnd la
cdeologii l la altm idei constitutive sau tEml!sareGdefinesc s}atul;
- legitimitatea mxterl, rucunoster%a itellaional.
Cezumnd(aici$ securitatea polltic se refer la acel aleninri care
submaleaz ltatu (din intgrior sub forma lmzorganizrii klsWituillor i a
oldinli publice, li. exterior slb folma nerecunolterii`internaionale).

A) Securitatea ec%n%&icEJ

n mAjoritatei doctrinelor ecmnomice all capitalismului, ideea de insecuritate
este esenial n funcionarea pieei. Esena capitalismului este competiia pe
piaa liber i, de aici, insecuritatea aciunii actorilor economici. Doctrina
economic liberal este serios amendat la sf. secolului al XVIII, o dat cu
revoluia american (cnd motivul desprinderii de Imperiul Britanic a fost mai
degrab de natur comercial, iar primul act mpotriva Londrei nu a fost un act
militar, ci unul economic, respectiv aruncarea ceaiului englez n portul New York),
la mijlocul sec. XIX, prin inventarea teoriei protecioniste a lui Fr. Liszt i, mai
tarziu, n anii 20 ai secolului trecut, prin reinterpretarea teoriei protecioniste de
ctre Mihail Manoilescu. Aadar, teoria insecuritii pe piaa liber a fost
amendat de teoriile protecioniste. Mai trziu, n anii 70, teoriile economice ale
interdependenei au reconstruit, pe o alt cale, gndirea economic liberal, dar
fr a anula complet semnificaia protecionismului economic.

Plecnd de la aceste premise, ideea securitii economice este localizat n
interiorul dezbaterii provocate de teoriile relaiilor internaionale bazate pe
ipoteza anarhiei internaionale i teoriile economiei politice internaionale, bazate
pe structura economic a pieei. Aceasta nseamn c avem un sistem politic de
state cu tendine anarhice (pentru c nu exist o autoritate internaional
TEORIA I PRACTICA SECURITII 45
deasupra statelor) i o structura economic internaional, care funcioneaz pe
principiile peiei. Cei ce promoveaz ideile mercantiliste (conservatorii), pun
nainte politica. Securitatea economic este parte a securitii naionale, este
politic de stat. Liberalii pun nainte economia i consider c piaa trebuie lasat
s opereze liber, fr intervenia politicii de stat. Socialitii sunt la mijloc, n
sensul c att tentaia mercantilist ct i cea liberalist trebuiesc corectate
pentru a produce justiie i egalitate social.

Evident, pe fundalul acestei dezbateri, securitatea economic trebuie redus la
ceea ce este relevant din punct de vedere practic, anume:
1. Abilitatea statelor de a menine capaciti independente de producie
militar ntr-o pia global;
2. Eventualitatea ca dependena economic de piaa global s fie utilizat
pentru atingerea unor scopuri politce;
3. Posibilitatea ca piaa global s creasc inegalitile economice dintre
state;
4. Riscul ca globalizarea economic, ce duce la diminuarea funciilor
economice ale statului, s genereze efecte perverse, sub forma
economiilor subterane, comerului ilicit, traficului cu tehnologie, afectarea
mediului nconjurtor;
5. Riscul ca economia global s intre n criz, datorit unui leadership politic
slab, instituii internaionale slabe, reacii protecioniste, instabilitate
financiar.

1) Securitatea s%cieta"E i securitatea &ediu"ui)

Elementele conceptuale ale securitatii mediului si securitii societale - vezi n
cursul privind Securitatea Societal.

Agenda de securitate a mediului cuprinde:
a) dereglare a ecosistemului - schimbare climateric, pierderea
biodiversitii, defriarea pdurilor, deertificare i alte forme de eroziune
a solului, pierderea stratului de ozon, poluarea de orice fel;
b) criz energetic - epuizarea resurselor naturale energetice (lemn, petrol),
variate forme de poluare datorate produciei i distribuiei de energie
(petrol, nuclear, produse chimice);
c) crize demografice - cretere a populaiei peste capacitatea de suport a
sistemului natural, epidemii, boli, declinul alfabetismului, migraie de
mas, sub-urbanizare;
d) criz alimentar - vizibil n srcia endemic (Africa), supraconsum
(Vest) i bolile asociate; distrugeri de terenuri agricole i surse de ap;
e) criz economic - inegaliti economice, protecia unor economii poluante,
TEORIA I PRACTICA SECURITII 46
instabilitate societal;
f) Dezordini civile - includ distrugeri ale mediului datorit aciunilor de rzboi
i violene ca urmare a distrugerilor mediului nconjurtor.









TEORIA I PRACTICA SECURITII 47








/) SECURITATEA SOCIETA+) $OUA A0E$* *E
SECURITATE 2$ EUROPA
MI0RAIE, *E+IC.E$, CRIMA OR0A$IKAT, TERORISM


1 Societate si securitate
3 Ba9ele de constituire a societatii As&ectele societale
4 2o#eniul securitatii societale
7 Securitatea in sens lar"it Securitatea statului si securitatea societatii
: 0atiune! nationalis#! identitate Se#ni(icatia lor &entru securitatea
societala
; Mi"ra<ia Securitatea societal= Bi (eno#enul #i"ra<iei
G Sta8ilitate societal=! delic-en<=! teroris# Ordinea &u8lic= Hn Euro&a


- Conceptul securitatii societale a aparut in contextul scolii europene de
securitate, in anii '70-'80, reprezentata de institute precum COPRI (Copenhaga)
sau SIPRI (Stockholm);
- Conceptul este rezultat din practica integrarii europene si din perspectiva
realizarii unei singure entitati politice in Europa de Vest;
- Este o alternativa, impreuna cu celelalte concepte si notiuni ale Scolii Europene
de Securitate, la Scoala Anglo-Saxona (Americana);
- Realizeaza o sinteza teoretica si metodologica a curentelor realiste/neorealiste
cu cele idealiste si liberale;
- Reprezentanti: Ole Waever, Barry Buzan, Morten Kelstrup, Pierre Lemaitre s.a

1. Societate si securitate.

In intelegerea lui Ole Waever, societatea este o entitate umana rezultata in urma
unui proces de convietuire si asociere intre oameni si grupuri ce poarta o serie de
atribute comune (rasa, etnie, limba, istorie, geografie) si care dau expresie unor
sentimente comune (identitate, simboluri, valori).

TEORIA I PRACTICA SECURITII 48
Sociologia clasica europeana (Spencer, Durkheim, Tonnies) evidentiaza:
- caracterul contractual al societatii - indivizii sunt reuniti in cadrul unei
societati prin intermediul unui contract de asociere pe baze individuale =
societate, pe baza unei decizii constiente si rationale;
- caracterul moral si organic al societatii - este o uniune morala intre
indivizi si grupuri = comunitate, care capata propria sa individualitate ce se
transmite de la o generatie la alta.

La Ferdinand Tnnies - conceptele de societate (%esellsc*a(t sau asociere) si
comunitate (%e#einsc*a(t) pun in evidenta acesta distinctie: o societate nu
poate fi redusa o o simpla calculatie rationala, nu este o simpla suma a partilor
sale si nu poate fi redusa la indivizii care o compun. Societatea este asociere si
comunitate in acelasi timp, este o entitate cu propria sa identitate.

La Max Weber - "o natiune este o comunitate de sentiment care se va manifesta
in mod adecvat sub forma unui stat propriu; de aceea, o natiune este o
comunitate care in mod normal tinde sa genereze propriul sau stat".

In acest inteles, avem legatura:

s%cietate 7 natiune L stat

Nu intotdeauna statele se constituie pe structura unei natiuni, in timp ce
societatea nu se confunda niciodata cu statul. Chiar in societatile autoritare, unde
statul absoarbe societatea civila, se pastreaza "resturi" ale socialului care scapa
controlului statului.

Statul este parte a societatii; societatea este mai mult decat statul, este
"cealalta" parte (Im. Wallerstein).
Societatea este o alternativa la stat si sursa ultima de legitimare a acestuia.

In aceasta situatie,
7 securitatea statu"ui nu este int%tdeauna si securitatea s%cietatiiM
- societea inseamna bazele morale (sentimentale) ale statului; securitatea
societala se refera la acele amenintari la adresa fundamentelor statului, in primul
rand de natura morala.

2eli#itarea conce&tului de securitate societala (Waever, 1993):

- daca natiunea este o "comunitate in cautarea statului", nu putem
echivala securitatea natiunii cu securitatea societala, pentru ca securitatea
societala se refera la securitatea in afara statului sau "alaturi" de stat.
TEORIA I PRACTICA SECURITII 49
Securitatea natiunii s-ar referi, in acest caz, la securitatea politica. Includem insa
sensul de identitate, de comunitate si de moralitate pe care il asigura natiunea,
in cadrul securitatii societale.
- daca reducem securitatea la securitatea grupurilor, operam o
fragmentare a securitatii.

Ex: fermierii francezi percep o stare de insecuritate ca urmare a modificarii
politicii agricole a UE, in sensul liberalizarii comertului cu produse agricole in
interiorul GATT si in relatia cu Europa de Est; actiunile lor de protest blocheaza
decizia UE si, in felul acesta, pe cale de consecinta, se genereaza insecuritate in
randul producatorilor agricoli din Europa de Est. Securitatea societala s-ar reduce
la grupul de fermieri, la alte grupuri similare, ceea ce ar fi prea putin.

- daca reducem securitatea la securitatea individuala (sau suma acestora),
revenim la conceptul atomist al securitatii, din care s-a inspirat una dintre
abordarile "securitatii nationale" (inteleasa ca agregatul securitatii de grup si
individuale).

Securitatea societala se refera la acea parte ramasa neacoperita de securitatea
statului (in sensul agregat al securitatii nationale) si de securitatea individuala (in
sensul tomist al securitatii nationale).

Securitatea statului (obtinuta pe cale militara, diplomatica si economica) si
siguranta indivizilor (obtinuta pe cale politieneasca) trebuie completata cu
securitate societatii, adica societala. In acest caz avem
- securitate politica = securitatea nationala
- securitate individuala = securitatea fizica a indivizilor
- securitate societala = securitate morala.

Ecuatia completa a securitatii contine, in intelesul scolii europene: securitatea
&olitica (a comunitatii nationale, definita in termeni etnici sau civici), securitatea
indi-iduala (definita in sensul securitatii fizice a indivizilor, bunurilor si
proprietatii acestora) si securitatea societala (definita in sensul prezervarii
bazelor morale ale statului si natiunii).

2) Ba9e"e de c%nstituire a s%cietatii) As8ecte"e s%cieta"e)

1. Etno+nationala Oamenii au multiple identitati (european, ardelean, catolic,
roman), insa in ierarhia identitatilor, in mod obisnuit primeaza identitatea
nationala: a fi roman este parceput a fi mai relevant decat a fi european,
ardelean sau catolic. Identitatea nationala este cea mai importanta forma de
identitate politica. In lumea europeana, nationalitatea este cel mai important
TEORIA I PRACTICA SECURITII 50
factor de definire a identitatii.
2. Reli"ioasa Religia este o alternativa la identitatea nationala si, in anumite
situatii, este chiar mai puternica, pentru ca poate obtine aderenta in afara
identitatiii etnice sau nationale. In afara Europei, indeosebi in lumea musulmana,
religia a creat identitati mai puternice decat cele nationale sau etnice. In Europa,
dupa caderea Romei, crestinismul a jucat un rol esential in mentinerea unei
identitati a natiunilor europene.

In intelesul lui Waever, nu exista alte baze de constituire a societatii, in afara
celor ento-nationale si religioase. In cazul Europei - regiunea de interes pentru
noi - majoritatea societatilor sunt constituite pe baze nationale. Caderea
imperiului de apus (central european, la 1918) si a imperiului de rasarit (sovietic,
la 1989) au creat conditiile generalizarii modelului national european la scara
intregului continent si extinderea acestui model catre Caucaz si Asia Centrala.
Singurul stat care nu se bazeaza pe modelul european in organizarea sa politica
este Rusia.

3. *%&eniu" securitatii s%cieta"e)

In actualul sistem international, dupa Ole Waever (1993), securitatea societala
se refera la abilitatea societatii de a-si prezerva caracteristicile esentiale,
definitorii in conditii de schimbarea accentuata si de amenintari diverse, altele
decat cele traditionale, militare.

2e(initia securitatii societale:

"Securitatea societala se refera la prezervarea, in conditii acceptabile de
evolutie, a pattern-urilor traditionale de limba, cultura, asociere si de
identitate nationala, religioasa si de obiceiuri" (Waever, 1993).

In masura in care securitatea, in general, se refera la libertatea in fata
amenintarilor, atunci securitatea societala se refera, asadar, la situatiile in care
societatile percep o amenintare la adresa identitatii.

/) Securitatea in sens "ar=it) Securitatea statu"ui si securitatea s%cietatii)

Securitatea este un concept relativ: nimic si nimeni nu este absolut sigur
(securizat); orice si fiecare este expus, in diferite intensitati, unor anumite
riscuri.
Operational, securitatea societala este legata de, dar fara a se confunda cu,
securitatea politica, in sensul stabilitatii organizationale a statelor, a sistemului
de guvernare, a ideologiilor care asigura guvernelor si statelor legitimitate.
TEORIA I PRACTICA SECURITII 51





Statul isi poate definiti securitatea in cel putin cinci sectoare
(Buzan, 1991):
- militara
- politica
- economica
- de mediu (en-iron#ent)
- societala.

Securitatea societala este influentata de toate aceste sectoare, dar nu se
confunda cu niciunul dintre ele. Desi parte a securitatii statului, securitatea
societala devenind un sector al securitatii, in sensul in care statele pot fi
subminate sau destabilizate de catre propriile societati, prin amenintarea sau
slabirea coeziunii societale sau a identitatii, securitatea societala isi pastreaza
independenta.

E$e#&le> 1. Securitatea palestiniana sau kurda nu poate fi abordata decat in
termeni societali; palestinienii si kurzii nu au stat si nu si-au definit o natiune; cu
cat aceste societati sunt mai coezive si isi dezvolta si afirma mai ferm
identitatea, cu atat devin mai subversive la adresa statelor care le contin (Israel
si Irak).

2. In Europa, pe masura ce statele isi diminueaza importanta ca actori,
datorita procesului de integrare, chestiunea societatilor devine critica: identitatea
si coeziunea lor, protejata prin instrumente ale statului, poate fi amenintata sau,
dimpotriva, societatile pot deveni mai importante ca actori politici.

Pentru securitatea europenilor, in general, securitatea asigurata de stat nu mai
este suficienta. Europenii, intelegem din expunerea lui Waever, sunt expusi
riscului de a deveni un fel de palestinieni intr-o Europa largita, care ar deveni un
fel de Israel, in caz de conflicte. De unde relevanta deosebita a securitatii
societale, adica a chestiunii identitatii intr-o Europa in care dispar granitele si
statele. Cu alte cuvinte, in Euro&a unita se -or 8ucura de securitate acele
societati nationale care reusesc sa &re9er-e 8a9ele #oral+identitare ale societatii
lor La extrem, pierderea identitatii este similara palestinizarii unor populatii
europene. Cu violentele sau fara violentele de rigoare.

A) $atiune, nati%na"is&, etnicitate) Se&niBicatia "%r 8entru securitatea
TEORIA I PRACTICA SECURITII 52
s%cieta"a)

In teoria despre securitate, asa cum am discutat in unul dintre cursurile
anterioare, referentul traditional este "statul-natiune": securitatea nationala este
termenul central in literatura de specialitate, in special cea anglo-saxona,
literatura construita pe teoria statului. Practica internationala, de asemenea,
trateaza securitatea la nivel de state suverane si nationale. Este cazul Natiunilor
Unite (ONU), care considera statele actori egali si suverani ai relatiilor inter-
nationale (intre natiuni).

Securitatea societala este definita, in intelesul Scolii Europene, in afara statului,
insa nu poate fi definita in afara natiunii. Cele doua intelesuri principale ale
natiunii, i.e. natiunea ci-ica (franceza) si natiunea etnica (germana), trebuiesc
corelate cu teoriile alternative privind natiunea, nationalismul si etnicitatea.

Chestiunea este pe larg expusa intr-un alt curs al Facultatii (Sociolo"ia natiunii si
nationalis#ului). In acest curs ne intereseaza doar legatura dintre securitatea
societala si natiune-nationalism.

In viziunea #odernista (constructivista - Gellner, Andreson, Giddens), natiunile
sunt fenomene construite, sunt, fiecare, un fenomen istoric tranzitoriu: au aparut
in sec. XVIII-XIX, dispar in sec. XX-XXI.
In viziunea &ri#ordialista (perenialista - A. Smith), natiunile sunt entitati
inascute, sub forma unor proto-natiuni, sunt realitati perene ale umanitatii si
cadrul principal, alaturi de religie, de definire a identitatii.
Recent, Ilie Badescu adauga o dimensiune noologica, spirituala natiunii, de
esenta religioasa, prin care se completeaza viziunea primordialista a lui A. Smith
(vezi bibliografia recomandata pentru chestiunea natiunii).

Securitatea societala ia in considerare urmatoarele
componente definitorii:

1. Natiunea definita ca "o anumita populatie, impartasind un teritoriu
istoric, mituri si memorii istorice colective, o cultura publica de masa, o economie
comuna si un sistem legal de drepturi si obligatii comune pentru toti membrii (A.
Smith, 1991, citat in O. Weaver, 1993).
2. Nationalismul ca "o actiune politica", program, initiativa politica care are
ca principal obiectiv crearea unei natiuni, protectia unei natiuni impotriva unei
amenintari sau risc, sau pur si simplu o mobilizare politica pentru un obiectiv
considerat ca "national". In acest inteles, nationalismul este o stare si o actiune
legitime, normale, desirabile. Nationalismul este, in acest inteles, un fenomen
politic pozitiv. (Extremismul nationalist cu totul altceva si se refera la obiective
TEORIA I PRACTICA SECURITII 53
politice xenofobe, rasiale, etc.)
3. Etnicitatea definita ca o subcategorie a natiunii, ca un precursor al
natiunii sau ca un competitor sau alternativa a acesteia.
4. Minoritatea etnica ca a) subcategorie a natiunii, b) precursor al natiunii,
c) competitor. Relatia majoritate (nationala) - minoritate etnica este relevanta
pentru securitatea societala din punct de vedere al identitatii si al conflictului
latent sau manifest dintre majoritate si minoritate.
5. Identitatea politica nationala (naturala sau civica, in sensul revolutiei
franceze);
6. Identitate culturala (organica, etnica, in sensul romantismului german).

1) Mi=raHia) Securitatea s%cieta"E i Ben%&enu" &i=raHiei

Migraia internaional este unul dintre cele mai vechi fenomene sociale. Martin
O. Heisler i Zig Layton-Henry arat c, nainte de toate, migraia este o
problem de securitate. n antichitate, Grecia i Roma au aprut i, mai ales, au
disprut ca state datorit migraiei. (Vezi capitolul "Migration and the links
between social and societal security", n Weaver, Buyan, Kelstrup, Lemaitre,
1993, bibliografia recomandat) Abia n timpurile mai recente migraia a ajuns s
fie studiat din puct de vedere al securitii. Uniunea European, printre alte
foruri internaionale, a adoptat o serie de msuir pentru a limita efectele
negative ale migraiei. Din punct de vedere teoretic, conceptul de securitate
societal include problema migraiei ca element-cheie.

Pe agenda european de securitate, migraia trateaz consecinele actuale i
poteniale asupra securitii societale datorate prezenei unui mare numr de
imigrani n rile Uniunii Europene. Migraia afecteaz profund dreptul de a
decide cine poate ptrunde pe teritoriul unui stat (grup de state), pentru a
cpta reziden i pentru a lucra. Pe termen mediu i lung, migraia afecteaz
dreptul de a decide compoziia etnic i rasial a populaiei, cultura public,
securitatea social, locurile de munc i ordinea public. ntre 1945 i 2000,
statisticile arat c n Europa de Vest au migrat peste 50 de milioane de
persoane. Relativ la frontiere, migraia afecteaz capacitatea statelor de a-i
controla propriile frontiere. nct, se poate afirma i confirma c migraia, n
general i migraia de mas, n principal, a devenit un fenomen de securitate.

Migraia internaional reprezint un fenomen colectiv, de transfer temporar sau
definitiv, a unei largi mase de populaie dintr-o ar n alta. Migraia este
expresia unor relaii sociale dezechilibrate ntre zonele mai puin dezvoltate i
zonele dezvoltate ale lumii. Statul bunstrii din rile Europei de Vest reprezint
o atracie pentru populaiile din periferia european (Europa de Est, Turcia, Africa
de Nord). Chiar i dificultatea gsirii unui loc de munc sau o existen marginal
TEORIA I PRACTICA SECURITII 54
n Europa de Vest sunt considerate surmontabile sau preferabile unui statut
economic, social i politic n rile din periferie. Asistena social oferit n Suedia
asigur un trai mult mai bun pentru un imigrant din Moldova.

Dup 1945, stabilirea unor comuniti semnificative din rile Lumii a III-a n
rile industriale avansate a dus la crearea unor "capete de pod" (8rid"e*eads),
care sunt n permanen alimentate de noi valuri de imigrani. Procesul de
stabilire a unei comuniti de imigrani ntr-o ar i transformarea ei n recipient
pentru noi imigrani a fost denumit "lan de imigrare" (c*ain #i"ration). Migraia
n lan nseamn rentregirea familiilor, cstorii mixte, invitarea rudelor, a
apropiailor, nfieri, etc. Este cazul, de exemplu, al comunitii turce in Germania,
stabilit n anii "50-"60 n Republica Federal, dar care a fost continuu alimentat
cu noi imigrani. Comunitatea nregistreaz la nivelul anilor 2000 peste 2
milioane de etnici turci stabilii legal n Germania. De ce, atunci, daca imigranii
sunt "legal" stabilii n rile-gazd, comunitile de imigrani, migraia n lan i
fenomenele asociate sunt considerate din punct de vedere al securitii?

n viziunea colii europene de securitate, sunt dou dimensiuni care impun
aceast abordare. Mai nti este vorba de procesul de redefinire social specific
Europei de Vest dup cel de-al doilea rzboi mondial. n condiiile diminurii
funciilor externe ale statului (securitatea era garantat de NATO, coloniile
devenise-r independente, o serie de atribute statale au fost delegate Comisiei
de la Bruxelles), societile occidentale au realizat un nou echilibru social sub
forma statului bunstrii (/el(are state). Statul bunstrii este un stat universal,
se bazeaz pe includerea tuturor cetenilor. Procesul de creare a statului
bunstrii a creat o form de cetenie mai extins, mai profund i mai
"social". Extinderea drepturilor politice i economice sub forma organizrii
sindicale i corporatiste, negocierea colectiv, sufragiul universal, libertai civile
lrgite, accesul la educaie public gratuit, sistem de impozitare redistributiv,
sprijin pentru familiile cu venituri mici, asisten de sntate pentru aproape toi
cetenii, locuine sociale .a. au fost posibile datorit statului bunstrii. Crearea
statului bunstrii i asigurarea securitii militare au creat condiiile ca politicile
publice s se orienteze ndeosebi ctre securitatea social i economic i, n
paralel, ctre creterea participrii politice.

Statul bunstrii a omogenizat societile ocidentale, a egalizat ansele sociale, a
crescut participarea social pentru crearea bunstrii i pentru distribuia ei.
Sursele interne de instabilitate au fost diminuate pn la dispariie (srcia,
minoritile agresive, omajul cronic), astfel nct societile Europei Occidentale,
sub umbrela de securitatea a NATO i sub scutul economic al Uniunii Europene,
au atins un optim social, politic i economic. Calitatea vieii n Europa de Vest
este cea mai nalt din lume. Grecia, cea mai "srac" ar a Uniunii Europene
TEORIA I PRACTICA SECURITII 55
avea, n 1990, un produs intern brut pe cap de locuitor de circa 6.000 USD.
Austria, care avea s devin membr UE mai tarziu, nregistra circa 17.000 USD
pe cap de locuitor. Prin comparaie, Cehoslovacia avea circa 3.500 USD, iar
Romnia numai 1.600 USD pe cap de locuitor.

Evident c acest o&ti# social, obinut prin eforturi individuale i comune de rile
europene, este afectat prin migraie. Recesiunea economic a UE din anii "90,
creterea somajului, competiia economic cu SUA i Japonia, susinerea
procesului de extindere a Uniunii ctre Europa central i de Est, mbtrnirea
populaiei .a. au pus n discuie statul bunstrii. O serie de evenimente
"vizibile" (criminalitate, ndeosebi delicte mpotriva persoanei i bunurilor
personale, violen de strad, ghettouri de imigrani n periferiile marilor orae,
toate surprinse de media), la care se adaug somajul pe termen lung, criza
locuinelor, violena n coli, "mizeria" din locurile publice au transferat
responsabilitatea situaiei comunitilor de imigrani. omajul, mizeria, lipsa
locuinelor, violena n coli se datoreaz imigranilor!

Imigranii s-au transformat, astfel, din muncitori-invitai (%estar8eiters) n
ceteni indezirabili. n opinia public se percepe c o parte nsemnat a
problemelor sociale existente n rile Europei Occidentale se datoreaz
imigranilor. Imigranii sunt percepui ca strini (outsiders), chiar i cei care
provin din a doua sau chiar a treia generaie. Este tiut din una dintre teoremele
lui Thomas c "definirea public a unei situaii devine parte a situaiei.

Pe de alt parte, o bun parte a imigranilor, ndeosebi cei care prin culoarea
pielii i alte trsturi rasiale se deosebesc evident de populaia majoritar, se
consider ei nii imigrani. Un francez imigrant este cetean al Republicii i se
bucur de toate drepturile definite juridic de constituie, ns nu este considerat
un francez "adevrat. Aceasta nseamn c acordarea ceteniei, obinerea unui
loc de munc permanent i a unei rezidene stabile nu sunt suficiente pentru a
defini identitatea.

n continuare, n Europa, spre deosebire de America sau Australia, identitatea
este apreciat n funcie de trsturile fizice i, mai ales, de religie, naionalitate
i cultur. A fi american este, de cele mai multe ori, suficient a fi cetean. A fi
francez, german sau englez nu se poate dobndi prin cetenie. Cele mai multe
state europene se consider state-naionale omogene, a cror membri au
sentimentul apartenenei la comunitatea naional datorit unor factori unificatori
precum istorie comun, identitate etnic, limb, cultur i experien politic. Un
autor din anii '60 (Enoch Powel, citat de autorii studiului, vezi op.cit. p. 162)
considera c "un pakistanez sau indian nu poate, nscundu-se n Anglia, s
devin un englez. Juridic el devine un cetean britanic prin natere, ns de fapt
TEORIA I PRACTICA SECURITII 56
el este pakistanez sau indian. Astfel de idei, rezultatul unei stri de spirit, au dat
natere unor micri politice anti-imigraioniste n Europa de Vest, cum sunt cele
conduse de Jean Marie Le Pen n Frana, Jorg Haider in Austria, sau .. in Olanda.





Rezumnd acest subcapitol, imigraia poate genera riscuri la adresa securitii n
rile receptoare, n rile de tranzit i n rile furnizoare de imigrani, dei nu de
natur militar. n rile de origine, cel mai adesea emigreaz cetenii api de
munc. n emigraia de mas, fora de munc este redus cu pn la 20-30 % n
ara de origine. Apar fenomene sociale ce afecteaz grav echilibrul economic i
social: familii dezintegrate, minori nesupravegheai, sistem de pensii fr
resurse, etc. Un astfel de exemplu este Republica Moldova.
n rile de tranzit, fenomenul migraiei ncurajeaz "industriile traficului cu
TEORIA I PRACTICA SECURITII 57
persoane: procurarea documentelor de transport, alegerea destinaiei finale,
identificarea viitorului loc de munc, etc.

n rile receptoare, principala dificultate rezid n integrarea social a noilor
venii. Apar taberele de refugiai, o birocraie local pentru procesarea datelor
personale ale imigranilor, legislaie, delicven .a. Capacitatea instituiilor
sociale, economice, politice, administrative de a integra un numr mare de
imigrani, rezistena unor comuniti de imigrani la asimilare, afecteaz
stabilitatea statelor i, n acest mod, afecteaz capacitatea guvernelor de a
guverna.

Alturi de riscurile societale la adresa securitii, n rile de destinaie apar i
riscuri de natur militar:
a) activiti iredentiste, derulate de imigrani ce ncearc s afecteze procesul
politic n rile de origine (este cazul minoritilor albaneze din rile
Europei Occidentale, care s-au implicat n conflictele din Kosovo i
Macedonia)
b) conflicte importate de grupurile de imigrani, care conduc la violen n
ara gazd (este cazul grupurilor de palestinieni, care au provocat acte de
violen mpotriva evreilor);
c) activiti teroriste (este vorba n principal de gruprile tip Al Quaeda,
active n aproape toate rile occidentale);
d) iniiative politice ale rii gazd de a stopa, prin intervenie militar, fluxul
de imigrani n rile furnizoare (este cazul interveniei militare italiene n
Albania n anul 1997).

Un fenomen nou al migraiei, cu potenial disruptiv la nivelul securitii societale,
l reprezint trans#i"ra<ia. Transmigraia este un fel de navet sau "migraie
sezonier: ntre ara de origine i ara gazd se stabilesc fluxuri de migraie la
anumite intervale de timp (primvara pleac muncitorii din construcii, care se
ntorc toamna, vara - muncitorii agricoli, iarna - lucrtorii din turism, .a.).
Naveta de bunuri, persoane i capital ntre ara de origine i ara gazd este greu
de controlat. ntre aceste valuri sezoniere de migrani se ascund delicveni
cutai n ambele ri, capitaluri netaxate, venituri ilicite, droguri, trafic de
persoane i arme mici. Pentru a controla aceste fluxuri, statele sunt obligate s
adopte legislaie relativ la contracte de munc, repatrierea bunurilor i
persoanelor, turism, etc.

Pe de o parte, tratate fundamentale, cum este Tratatul de la Maastricht (1992),
care st la baza formrii Uniunii Europene, face referiri explicite la o viitoare
"cetenie european. Pe de alt parte, ntre dezideratul acordului de la
Maastricht i realitatea de zi cu zi, se interpune o realitate perceput ca
TEORIA I PRACTICA SECURITII 58
generatoare de riscuri, ce afecteaz identitatea, stabilitatea i securitatea tuturor
statelor, att a celor receptoare de migrani, ct i a celor furnizoare sau numai
de tranzit.

1) Sta!i"itate s%cieta"E, de"icvenHE, cri&a %r=ani9atE, ter%ris&)
Ordinea 8u!"icE Nn Eur%8a)

Europa de Vest se bucur de o cert stabilitate politic i, practic, cu cteva
excepii ce vor fi abordate mai jos, pacea social este caracteristica dominant a
Europei. Ameninrile violente la adresa securitii societale sunt reduse i izolate
la arii precise. Violena politic din anii '60 n Frana, anii '70 n Italia, anii '80 n
Germania i Marea Britanie i anii 2000 n Spania au fost (sunt) fenomene cu
inducie local. Extinderea participrii politice la nivel local i procesul integrrii
europene la nivel regional au absorbit sau cel puin au izolat violene politice
precum cele din ]ara Bascilor, Irlanda de Nord, Corsica. Pn la atacul din 11
martie 2004 asupra trenurilor de cltori din Madrid, terorismul a fost un
fenomen marginal n Europa ultimilor 20 de ani. Europa s-a bucurat de stabilitate
politic, cretere economic, dezvoltarea instituiilor comunitare, integrare.

Dup 1990 i, mai ales, dup 11 septembrie 2001, stabilitatea Europei de Vest
este n mod cert afectat. n primul rnd, aa cum am menionat anterior,
realizarea Europei Unite induce o serie de riscuri n ceea ce privete identitatea.
Statele i reduc funciile tradiionale, cum este i cea de protejare a simbolurilor
naionale, fr ca astfel de funcii s fie preluate de noile structuri politice.
Structurile comunitare sunt create pentru a promova noua identitate comun -
european - i mai puin pentru a le proteja pe cele tradiionale. Securitatea
societal este un concept creat pentru a ne avertiza asupra potenialului disruptiv
al pierderii de identitate. Fosta Iugoslavie este un exemplu a ceea ce nseamn
"rzboiul identitilor, iar Europa pare receptiv la aceast lecie.

n al doilea rnd, emigraia din periferia european genereaz o presiune
suplimentar la adresa stabilitii europene, prin dimensiunea sa i prin
fenomenele asociate (dificulti de integrare, somaj, delicven, trafic).

n al treilea rnd, Europa este supus riscurilor rezultate din procesul de
globalizare, care induce o cert instabilitate pe plan internaional. n categoria
acestor procese de natur global care afecteaz stabilitatea european sub
forma riscurilor la adresa securitii societale se numr criminalitatea organizat
i terorismul.

Terorismul, n definiia lui David Carlton (n op.cit. p 167), presupune "niveluri
semnificative de violen, motivat politic, generat de actori sub-statali care pot
TEORIA I PRACTICA SECURITII 59
sau pot s nu fie, ntr-o anumit msur, sponsorizai, dar care nu sunt n mod
normal controlai, de un stat suveran. Terosimul sponsorizat de stat este
"terorism de stat i nu face obiectul riscurilor de natur societal, ci se
ncadreaza n categoria ameninrilor de natur militar.

Singurele ameninri de natur terorist n Europa, cu cauze exclusiv locale, sunt
cele din Irlanda de Nord i din ]ara Bascilor. Ambele cazuri au o istorie mult mai
lung dect procesul de integrare european i, deci, nu putem plasa i identifica
cauzele lor n interiorul acestui proces, ca efecte secundare ale integrrii. Cel
mult putem remarca creterea vizibilitii lor ca urmare a "expunerii prin
procesul de integrare. Irlanda de Nord dateaz din 1921 (urmare a aciunilor
Pro-isional Iris* Re&u8lican Ar#) - PIRA), n timp ce ]ara Bascilor este rvit
de violen de la nceputul anilor '60 (prin aciunile Eus.adi Ta As.atasuna -
ETA). Alturi de aceste dou cazuri, n Europa de Vest se manifest intermitent
terorismul corsican. Potenial terorist exist i n Catalania, Bretonia, Tirolul de
Sud, ]ara Galilor i Scoia. Procesele politice interne din rile vizate i avansul
integrrii europene au absorbit cea mai mare parte a acestui potenial disruptiv,
dei nu n totalitate.

Dac n Europa de Vest terorismul de extracie local este pe cale de a fi absorbit
i "diluat prin integrarea european, n Europa de Est potenialul terorist este n
curs de definire. Este vorba n primul rnd de terorismul albanez n Balcani, dar
cu ramificaii n ntreaga Europ. Este, de asemenea, vorba de rzboiul etnic din
fosta Uniune Sovietic, n care exemplul Ceceniei primeaz. Tutui, n cazul
Rusiei, rzboiul din Cecenia este mai degrab un rzboi de eliberare naional i
mai puin unul terorist.
Totui, cu excepia Balcanilor i al fostei URSS, potenialul de instabilitate n
Europa este unul redus. Schimbrile de frontier i apariia sau dispariia unor
state sunt puin probabile. Cu o singur excepie: Romnia-Moldova, care mai
devreme sau mai trziu se vor reunifica.

n afara motivelor ,mari care ar putea afecta ordinea public n Europa, pot fi
enumerate cauze mai mici, dar nu lipsite de importan. Astfel, putem vorbi de:
a) grupuri minoritare alienate - recrutate de obicei din rndul imigranilor,
marginalizai n interiorul rilor UE (fr locuri de munc, locuine, fr
acces la educaie, sntate), care pot dezvolta comportamente violente;
b) grupuri minoritare care reacionez prin violen fa de ideile politice ale
partidelor politice extremiste (de exemplu gruprile neonaziste);
c) numr mare de imigrani care sosesc n rile UE ca urmare a deteriorrii
brute a situaiei din rile de origine (exemplu ,invazia albanez a
coastelor italiene n anul 1997);
d) grupuri etnice care se pot angaja n aciuni violente la iniiativa statului de
TEORIA I PRACTICA SECURITII 60
origine (exemplu minoritatea libian n Frana, minoritatea islamic
algerian).

n ceea ce privete terorismul internaional (numit i structurat de ctre analitii
americani), rile Uniunii Europene sunt, pentru moment, un fel de ,a doua
in, n sensul c ,prima int rmne, totui, SUA. Discuia despre acest tip
de terorism necesit o abordare separat.

1) Uti"i9area securitatii s%cieta"e in deBinirea a=endei de securitate in
Eur%8a (Weaver, Buzan, Kelstrup, Lemaitre)

Avantajele utilizarii analitice a securitatii societale:

1) Permite aducerea chestiunilor presante ale identitatii, migratiei, terorismului,
traficului s.a. pe agenda curenta a securitatii si ofera o explicatie unitara a
proceselor disruptive din domeniul integrariii (la nivelul UE) si al desintegrarii (la
nivelul fostei Uniuni Sovietice si al fostei Iugoslavii).

2) Identifica una dintre slabiciunile esentiale ale teoriilor integrarii, anume lipsa
unui referential pentru chestiunile legate de identitate in noua Europa. Cedarea
(sau delegarea) de autoritate a statului national catre institutiile europene nu
este singura problema ce trebuie gestionata. Insecuritatea societala este vizibila
prin diferenta de perceptie intre publicul national european si elitele europene,
intre natiuni si eurobirocrati. Publicul este local si percepe un proces de
instrainare in urma integrarii, elita este "europeana" (globala) si nu "vede"
procesele care au loc la nivelul comunitatilor locale. Reactia publicului fata de
procesul de instrainare se manifesta prin optiunile politice anti-migratie, prin
reactia anti-strain in general. Un politician ca Jorg Haider in Austria, un
"provincial" in ochii elitei europene, catalogat, ca atare, drept "extremist", este
expresia reactiei provinciei fata de efectul nivelator al centrului. ntr-un anume
fel, o parte a fenomenelor extremiste sunt generate de reacia provinciei.

3) Securitatea societala ofera o extindere a teoriei privind securitatea. Alaturi de
referentul traditional - statul - exista un alt referent pentru securitatea colectiva,
societatea. Scoala euopeana de securitate considera ca, pe fondul dezbaterii
post-moderne privind statul, care presupune un stat din ce in ce mai slab,
societatea poate prelua o parte din atributiile acestuia. In ce mod poate
societatea face acest lucru, ramane de stabilit. In principiu, daca intelegem
societatea ca forma asociativa cea mai extinsa in cadrul comunitatii omenesti,
atunci forme asociative particulare pot reprezenta mesajul societal. Ar fi, in acest
caz, vorba de structuri asociative non-statale si non-guvernamentale. Cum
anume pot aceste structuri asociative non-statale sa se implice in domeniul
TEORIA I PRACTICA SECURITII 61
securitatii ramane, de asemenea, de stabilit.

Precau<iile utili9arii conce&tului de securitate societala>

1) Societatea este un referent ambiguu pentru securitate. Intrebarea cheie - cine
reprezinta societatea? Cine este vocea acesteia? Sociologic, societatea este un
proces si nu o unitate de analiza. Notiunea poate fi prea vaga. In mod obisnuit,
statul este cel care vorbeste in numele societatii. Daca statul isi diminueaza
functiile, oricine altcineva, suficient de bine organizat (grupuri, partide, ONG-uri,
conspiratii, etc) poate prelua din functiile statului, inclusiv in domeniul securitatii.

2. Conceptul securitatii societale poate fi preluat pentru legitimarea violentei
sociale, in afara institutiilor guvernamentale, ducand, in acest fel, la subminarea
ordinii legale in societate. Actori non-statali pot reclama ca vorbesc in numele
societatii sau se pot substitui "societatii civile".

3) Exista o certa dificultate in a delimita ce este "social" de ceea ce este
"societal". Exemplu, diferenta dintre "securitate sociala" si "securitate societala"
prezinta unele dificultati clare. Primul termen se refera la securitatea financiara,
locativa, a locului de munca, familiala, etc specifica indivizilor, cel de-al doilea
termen se refera la securitatea identitatii, culturii si religiei intelese ca procese
intre indivizi si grupuri.

4) Securitatea societala este un concept de "alarma", specific situatiilor de
urgenta si se adreseaza evenimentelor si proceselor pe termen lung. Exista riscul
unei operationalizari pe termen scurt si includerea unor aspecte, altfel vizibile pe
termen mai lung, pe agenda curenta, de zi cu zi, a securitatii. Preferabil este ca
securitatea sa fie gestionata in continuare prin intermediul conceptelor clasice si
sa nu fie nevoie a se recurge la transferul securitatii in zona "amenintarilor
existentiale".

Pe fundalul integrarii europene si al diminuarii functiilor statului national, pentru
a preveni procesele disruptive la nivelul societatii si a preveni, in acest fel, apelul
la securitatea societala, se recomanda intarirea coeziunii sociale, stimularea
asociativitatii sociale, multiplicarea structurilor culturale, religioase, intelectuale,
profesionale, etc ale societatii civile. Este evident, considera reprezentantii scolii
securitatii societale mentionati anterior, ca apelul la minoritati si activismul
evident al minoritatilor etnice pe intreg cuprinsul Europei, se datoreaza, printre
altele, si procesului integrarii europene, care, prin mecanismele lui, descurajeaza
majoritatile sau le "invita" la tacere. In aceasta situatie, majoritatile reactioneza
pe linia securitatii societale (este evidenta cresterea participarii religioase in
Europa de Est, ca mecanism de intarire a identitatii majoritatilor), in timp ce
TEORIA I PRACTICA SECURITII 62
minoritatile reactioneaza pe o linie (aproape) extremista (este cazul minoritatii
basce, corsicane, scotiene, nord-irlandeze in Europa de Vest, maghiare si ruse in
Europa Centrala si de Est). Este posibil ca minoritatea maghiara sa utilizeze
"momentul" integrarii europene pentru a fora obinerea de drepturi colective
(dubl cetenie din partea Ungariei, autonomie n regiunile n care formeaz
majoriti - Viovodina, centrul Transilvaniei).

Asadar, ca urmare a proceselor de dislocare sociala si nationala reclamate de
integrarea europeana, majoritatile adopta o atitudine defensiva, in timp ce
minoritatile recurg la atitudini ofensive, chiar extremiste. Traseul extremist este
exclusivist si conduce la terorism (Tara Bascilor, Irlanda de Nord), la secesionism
si formarea de noi state (Cehoslovacia, Uniunea Sovietica, Iugoslavia).



TEORIA I PRACTICA SECURITII 63

TEORIA I PRACTICA SECURITII 64



A) SOCIETATEA RISCU+UI
SECURITATE 2$ CO$*III *E RISC


; Industrialis#! de#ocratie! #odernis#> riscul istoriei
G Productia 8unastarii -ersus &roductia riscurilor Su8+&olitica
I Mana"e#entul riscului Potentialul &olitic al riscului
J Poten<ialul auto+distructi- al societ=<ii Securitate Hn condi<ii de risc


Cursul de fata ne previne asupra uneia dintre cele mai recente si, in acelasi timp,
provocatoare teorii privind securitatea. Ideea principala are in vedere complicata
societate contemporana care, prin gradul foarte ridicat de complexitate a
sistemelor de productie si distributie, a modului de locuire, al sistemelor de
transport, de comunicatii s.a., devine ea insasi generatoare de riscuri de
securitate. Am putea numi acest fenomen sindromul insecuritatii dobandite.
Societatea industriala moderna, prin propria sa existenta si functionare,
genereaza insecuritate. Aceasta este teza principala a teoriei societatii riscului.
Dezbaterea pe aceasta tema a fost deschisa inca din anii '80 de catre sociologul
german Ulrich Beck. In anii '90, teoria lui Beck a fost asimilata studiilor de
securitate. Modernizarea induce, asadar, insecuritate. Cu cat o societate este mai
sofisticata, cu atat (poate deveni) devine mai nesigura. Aceasta teza trebuie,
evident, demonstrata si argumentata in cursul nostru.

Pana de curand, beneficiile modernizarii nu au fost puse la indoiala. Mai mult,
teoriile modernizarii sunt, aproape fara exceptie, construite pe premisa
consecintelor pozitive. Progresul este in mod irefutabil bun, pozitiv, dezirabil. De
cateva decenii bune, sociologia societatii industriale pune in evidenta uriasul
progres tehnologic si industrial obtinut de omenire in ultimii 200 de ani.
Chestiunea este ca, in pragul secolului al XXI-lea, prin modernizare, s-a instaurat
o stare de artificialitate din care rezulta fragilitatea societatilor superdezvoltate.
Starea de precaritate a lumii, instituita prin industrializarea Vestului, se extinde
si in celelalte parti ale lumii, prin intermediul procesului de globalizare. O buna
parte a literaturii de specialitate, grupata in jurul unui nou curent in stiintele
sociale - curentul postmodernist -, trateaza dintr-o perspectiva radicala
transformarile din ultimii 20-30 de ani. Industrialismul clasic a trecut in faza
postindustriala, iar democratia reprezentativa parcurge o faza de erodare, spun
teoriile postmoderniste. Pe acest fundal, structurile clasice ale modernitatii -
TEORIA I PRACTICA SECURITII 65
statul, natiunea, familia, profesia, traditia - sunt diluate pana la a fi lipsite de
continut. Aceste tendinte si transformari, la nivelul societatii industriale, al
reprezentarii politice si al structurilor traditionale ale modernitatii, sunt descrise
pe un ton pesimist si deconstructiv de literatura sociologica a "societatii
postmoderne".

In ciuda acestei dominatii (mai degraba cantitative) a literaturii postmoderne,
Ulrich Beck nu considera relevanta paticula "post-" in constructia teoriei sale.
Pentru teoria "societatii riscului", viziunea postmodernista nu are o insemnatate
speciala. Beck crede ca avem de-a face cu aceeasi modernitate, specifica
societatii industriale, dar care capata o noua forma, anume #odernitate re(le$i-a
(re(le$i-e #odernit)). Modernitate, pentru Beck, inseamna industrialism si
democratie. Atata timp cat putem vorbi de acestea doua, vorbim, de fapt, de
aceeasi modernitate, chiar daca formele, fazele sau stagiile sale difera.
Modernitatea reflexiva inseamna modernizare din interior sau, daca ne este
permis sa spunem acest lucru, modernizare a modernizarii.

Sa urmarim explicatia lui Beck privind modernizarea si sa deducem implicatiile
principalei sale teorii - teoria societatii riscului - asupra a ceea ce ne intereseaza,
studiile de securitate.

) Industria"is&, de&%cratie, &%dernis&# riscu" ist%riei)

Sociologul german considera ca "similar modului in care modernizarea a dizolvat
structura societatii feudale in cursul secolului al XIX-lea si a generat societatea
industriala, modernizarea de astazi dizolva societatea industriala pentru ca o
noua modernitate sa-si faca aparitia" (op. cit., p. 10). La inceputul secolului al
XXI-lea, "in Vestul dezvoltat, modernizarea a consumat si si-a pierdut alternativa
si, in prezent, isi submineaza propriile premize ca societate industriala impreuna
cu principiile sale functionale" (ibidem). In secolul al XIX-lea, statusul (rangul,
bazat pe mostenire si pe prestigiu) si religia (adica ierarhia si credinta) au fost
demistificate si inlocuite de un nou tip de ierarhie sociala (bazata pe puterea
politica si financiara) si de o noua religie (in fapt o ideologie, legitimata pe cale
"stiintifica", in care ideea de progres a devenit dominanta). Religia progresului si
institutiile sale de cult (tehnologia si puterea) sunt stalpii societatii moderne. In
secolul al XX-lea, obiectele sacre ale industrialismului: stiinta, tehnologia, modul
de viata si de munca, natiunea, familia, sexualitatea etc., sunt, la randul lor,
supuse procesului de "demistificare". Care sunt consecintele destructurarii
modernitatii? La fel de evident, productia de riscuri. Care este natura acestor
riscuri? Riscuri politice (razboaie civile, conflicte etnice si religioase), riscuri
economice (crize economice, somaj, saracie), riscuri de mediu (accidente
industriale, poluare), riscuri societale (agresarea identitatii, siguranta cetatenilor,
TEORIA I PRACTICA SECURITII 66
coruptie, trafic, terorism).

Cine, atunci, impinge societatile in criza modernitatii, criza pe care adeptii
postmodernismului ne-o descriu atat de pesimist? Din teoria lui Beck deducem ca
este vorba despre atingerea limitelor de crestere a societatii moderne, anume
avem de-a face cu globalizarea modernitatii. Dupa 1990, intreaga planeta este
somata sa raspunda criteriilor modernitatii: egalitate politica, democratie,
drepturile omului, stiinta, etc. Insa, impactul global al modernitatii intra in
conflict cu limitarile impuse de mitul societatii industriale, asa cum a fost el
elaborat in cursul secolului al XIX-lea. Acest mit ne mentine captivi ai ideii ca
"societatea industriala dezvoltata, cu modelele sale de munca si viata, cu
sectoarele sale de productie, cu gandirea sa in categorii ale cresterii economice,
cu propria sa intelegere a stiintei si tehnologiei si a formelor sale de democratie
este la modul generic o societate moderna, o culme a modernitatii, despre care
cu greu ne putem imagina ca ar putea fi depasita." (op. cit. p. 11) Intrebarea lui
Beck este: cum putem schimba acesta stare fara a ne pierde modernitatea?
Adica a imbratisa noul fara ca nimic din ce este vechi sa se piarda. Ideea de
s(arsit a istoriei i se pare o gluma, pentru ca omenirea nu poate ramane blocata
intr-un proiect, oricat de atractiv si confortabil ar fi acesta. Cu alte cuvinte,
omenirea este condamnata la istorie. Din aceasta perspectiva, istoria insasi este
un risc pe care societatea trebuie sa-l gestioneze.

2) Pr%ductia !unastarii versus 8r%ductia riscuri"%r) Su!78%"itica

Pe aceasta argumentatie teoretica, prezentata doar succint aici, Ulrich Beck
construieste teoria societatii riscului. Argumentul sociologului german este
urmatorul: "daca in societatea industriala clasica, 'logica' productiei de bunuri
domina 'logica' productiei de riscuri, in societatea riscului relatia se inverseaza"
(op. cit. p 12). Fortele productive si-au pierdut "inocenta" de odinioara. Surplusul
de putere pe care societatea l-a obtinut prin "progresul" tehno-economic este
anulat de productia de riscuri. In perioada de copilarie a industrailismului,
riscurile intrau la categoria "efectelor secundare". Diferenta este relativ simpla:
in industrialismul timpuriu, efectele secundare aveau un impact local. Pe masura
ce industrailismul se globalizeaza, efectele secundare se globalizeaza si ele si se
transforma din riscuri locale in riscuri globale. Globalizarea riscurilor implica
prezenta subiectului pe agenda dezbaterii publice motiv pentru care capata, in
acest fel, importanta sociala si politica. De exemplu, productia de oxizi de
carbon, lunga vreme un efect secundar neglijat al tututor industriilor, s-a
transformat intr-un risc serios la sfarsitul secolului al XX-lea si inceputul secolului
al XXI-lea. Managementul emisiilor de oxizi de carbon nu se mai poate face decat
pe baza unor decizii politice. In acest fel, consecintele industrialismului patrund
pe agenda politica nationala si internationala. Avand in vedere incidenta acestor
TEORIA I PRACTICA SECURITII 67
riscuri, "logica" sociala a productiei si distributiei riscurilor este dezvoltata ca
alternativa la "logica" productiei si distributiei bunastarii, logica dominanta inca in
gandirea sociala si politica. Statul bunastarii (/ell(are state) concept central in
stiintele sociale occidentale, a carui functie principala este aceea de productie si
distributie a bunastarii, este treptat inlocuit de un stat a carui principala functie
este gestionarea productiei si distributiei riscurilor. Statul bunastarii devine,
astfel, statul securitatii. Functia sa principala ar fi, in acest caz, gestionarea
securitatii societatii. Riscurile si consecintele modernizarii, ale deceniilor de
industrializare si generalizare a societatii de masa, sunt acum manifeste sub
forma unor amenintari ireversibile si difuze la adresa biosferei si sociosferei. Pe
de o parte, activitatea industriala a generat o degradare accentuata a mediului
natural. Pe de alta parte, sustinerea sistemelor industriale moderne (productie,
locuire, transport, comunicare) genereaza riscuri suplimentare. Nu in cele din
urma, societatile in care, de pilda, proiectul modernizarii a esuat (care nu au
reusit sa instituie o societate industriala si democratia politica) devin surse de
riscuri la nivel global (saracia, bolile, migratia, terorismul, traficul s.a. sunt,
majoritatea, asociate cu societatile din afara ariei occidentale). Sistemele
industriale slab-structurate nu pot produce decat riscuri. Este adevrat, pe de
alt parte, c explicaia subdezvoltrii se afl n modul de structurare a
sistemului mondial, lucru demonstrat de ntreaga literatura a subdezvoltrii.

Astfel de efecte secundare puteau fi limitate in secolul al XIX-lea la dimensiunea
locala, erau izolate. Astazi, aceste efecte se globalizeaza, ca urmare a deplasarii
productiei si reproductiei peste granitele locale si, ca urmare, sunt generate
evenimente globale neprevazute ("lo8al *a9ards) de natura supra-nationala.
Aceste "evenimente sociale neprevazute" si nedorite prezinta un potential
disruptiv insemnat. Unul dintre aceste *a9ards se refera, de exemplu, la somaj.
Respectiv, somajul de masa devine transnational, pentru ca productia de bunuri
este, la randul ei, transnationala. Productivitatea foarte ridicata a industriilor din
aria occidentala produce un somaj acceptabil in tarile occidentale si genereaza
somaj de masa in tarile din lumea a treia. Somajul nu mai este un fenomen local
si nici macar national. Lipsa locurilor de munca se regionalizeaza. Apar pungi ale
somajului de masa, intre mai multe tari, pungi care sunt mediul cel mai propice
pentru inflorirea crimei organizate, a traficului, a terorismului s.a. Bosnia-
Herzegovina, Kosovo sunt astazi exemple elocvente pentru fenomenul risc
societ). Asta inseamna ca, in contextul actual, o societate care nu produce
bunastare, foarte probabil va produce riscuri, identificabile sub forma unei
violente latente. Deducem de aici ca supradezvoltarea produce indeosebi riscuri
la adresa biosferei, in timp ce subdezvoltarea produce riscuri la adresa
sociosferei.

Relevant pentru domeniul securitatii este si conceptul lui Beck despre sub-
TEORIA I PRACTICA SECURITII 68
politica. Societatea industriala a dezvoltat un sistem politic sub forma
democratiei reprezentative. Electoratul alege periodic un numar de reprezentanti
ai intereselor sale. In afara ciclurilor electorale, electoratul este amorf. In
societea postindustriala se constata o activizare a vietii politice intre ciclurile
electorale, la nivel sub-politic, pentru ca la nivel politic situatia este "blocata"
pana la urmatoarea repriza electorala. Cine are initiativa in zona sub-politica? In
primul rand afacerile (business), adic stiinta si tehnologia care sunt imune la
procesul democratiei reprezentative. Cu alte cuvinte, sub stratul politic de
suprafata, care se dezgheata numai o data la patru ani, au loc o serie de procese
sub-politice, care nu se mai supun regulilor stratului de suprafata. Stratul de
profunzime si-a creat propriile reguli. Ce inseamna, asadar, sub-politica? In
primul rand intarea pe scena a unor actori non-individuali, sub forma afacerilor,
stiintei si tehnologiei, care impun reguli noi jocului politic, indeosebi la nivel local.
Asta presupune o localizare a politicii (important este in politica procesul local,
regional), impreuna cu o globalizare politica la nivel supranational (aparitia
germenilor guvernului mondial). Politica la nivel national, ne avertizeaza Beck,
pierde initiativa in favoarea dimensiunii locale si a celei globale. Primarul unui
mare ora are mai mult putere politic dect un ministru n guvern. Pe masura
ce se globalizeaza, politica se regionalizeaza. Avem de-a face, in acest caz, cu
supra-politica la nivel global si cu sub-politica la nivel regional. Politica, definit la
nivel naional n textele clasice, intr n declin.

Rezumand acest sub-capitol, Ulrich Beck argumenteaza ca se produce o
"transformare a fundamentelor schimbarii". Anume, "conceptul de societate
industriala se bazeaza pe contradictia dintre princiiple uni-ersale ale modernitatii
- drepturi civile, egalitate, diferentiere functionala, metodele argumentarii si
scepticism - si caracterul exclusiv al institutiilor sale, in care aceste principii pot fi
implinite numai pe o baza &artiala si selecti-a. Consecinta este aceea ca
societatea industriala se destabilizeaza singura prin insasi natura institutiilor
sale". (op. cit. p. 14) Sistemul de coordonate prin care viata si gandirea sunt
ancorate in modernitatea industriala, arata Beck, referindu-se la raporturile
dintre sexe, familie, ocupatie, credinta in stiinta si progres, incep sa se clatine si,
o data cu aceasta, forme noi de oportunitati si riscuri isi fac aparitia, anuntand o
noua societate, societatea riscului.

3. Managementul riscului. Potenialul politic al riscului.

In gestionarea riscului, Ulrich Beck ne averizeaza, mai intai ca riscul se
genereaza numai ca urmare a activitatilor de productie a bunastarii (/ealt*).
Economiile de sub-zistenta nu produc riscuri. Economiile de supra-zistenta
produc, inevitabil, riscuri. Ca cat productia bunastarii este mai extensiva, cu atat
este mai intensiva productia de riscuri. In primul rand, productia de riscuri apare
TEORIA I PRACTICA SECURITII 69
indeosebi in societatile in care nevoile materiale ale oamenilor sunt asigurate prin
dezvoltarea productivitatii pe baza tehnologiei si prin mecanismele statului
bunastarii. In al doilea rand, cresterea exponentiala a fortelor tehnologice ale
productivitatii (prin care sa se asigure nevoile materiale ale oamenilor),
evenimentele neprevazute si amenintarile potentiale sunt direct proportionale cu
aceasta crestere.

In acesta chestiune, ne previne Beck, important este modul in care riscurile si
evenimentele neprevazute (*a9ards), ca parte a procesului de modernizare, sunt
prevenite, minimizate si inlaturate. Managementul riscurilor presupune ca
procesul de modernizare nu este afectat si, in acelasi timp, nu se depasesc
limitele a ceea ce este definit ca "tolerabil" din punct de vedere ecologic, medical,
psihologic si social.

Prin urmare, societatea adauga o noua sarcina activitatii umane, alaturi de
exploatarea resurselor naturale si eliberarea de constrangerile traditionalismului,
anume gestionarea problemelor rezultate din insasi procesul de modernizare.
Ulrich Beck crede ca modernizare devine, in acest fel, re(le$i-a, adica devine
propria sa tema. Modernizarea nu mai este un scop in sine; dintr-un mit cu
valoare universala, modernizarea devine o povara la care omenirea trebuie sa
reflecteze.

Definitia riscului la Ulrich Beck este urmatoarea : "Riscul poate fi definit ca o cale
sistematica de gestionare a evenimentelor cu pericol potential si a insecuritatii
induse si introduse de procesul de modernizare". (op.cit. p. 21) In intelesul
acestei lucrari si in lumina a deschiderilor pe care le propune, definitia lui Beck,
elaborata in urma cu aproape 20 de ani, are nevoie de actualizare.

Riscuri sociale obisnuite in sec. XIX - saracie, sanatate, accidente industriale
locale. Riscurile ecologice in secolul al XIX-lea (poluare fizica si chimica,
indeosebi) puteau fi izolate si gestionate la nivel local, fara urmari deosebite. In
secolul XX, riscurile saraciei si ale sanatatii au fost eliminate prin intermediul
statului bunastarii. In schimb, accidentele industriale, in ciuda cresterii masurilor
de siguranta in exploatare, si-au marit exponential potentialul distructiv. O uzina
atomica, de exemplu, nu prezinta un risc doar la nivel local si pe o perioada
limitata de timp. Accidentele atomice nu mai pot intra la categoria accidente. Nu
pot fi incheiate asigurari pentru astfel de accidente, iar efectele se prelungesc pe
durata generatiilor: afecteaza pe cei in viata si pe cei care urmeaza sa se nasca.
Cine poate acorda o asigurare, in sensul industrial clasic al termenului, pentru
cineva care urmeaza sa se nasca peste 10 sau 20 de ani? Acest lucru arata ca
institutiile si modalitatile de calcul ale riscului, stabilite pana in prezent pe cale
stiintifica si legala se prabusesc.
TEORIA I PRACTICA SECURITII 70
Conceptul central in teoria sociala a lui Max Weber - rationalizare - nu mai
acopera modernitatea tarzie, crede Ulrich Beck. Multiplicarea optiunilor tehnice
(K/ec.rationalitat), reduce posibilitatea calcularii consecintelor. Sau, dupa cum
ne avertizeaza Beck, "in societatea riscului consecintele necunoscute si
neintentionate ajung o forta dominanta in societate si in istorie" (op. cit. p. 22).
Cu alte cuvinte, calculatia riscurilor, in vederea managementului lor, este
intotdeauna partiala si limitata.

1. Potenialul auto-distructiv al societ!ii:

Pe esafodajul teoretic pus in evidenta mai sus, Ulrich Beck descrie cinci teze ale
ale potentialului auto-distructiv generat de societatea riscului:

1. Definirea riscului este importanta. Prin risc trebuie inteles in primul rand riscul
radioactivitatii, care nu poate fi perceput pe cale umana, la care se adauga
toxinele si poluantii din aer, apa, hrana si intreaga serie de consecinte si efecte
pe termen mediu si lung asupra plantelor, animalelor si oamenilor. Aceste riscuri
induc efecte sistematice si adesea ireversibile, raman in general putin vizibile, se
bazeaza pe o interpretare cauzala (sunt constatate pe cale stiintifica dupa ce si-
au produs efectele si sunt limitati de posibilitatile de cunoastere). Fiind deschisi
definirii si constructiei pe cale sociala, pot fi schimbati, magnificati sau
minimizati. Se poate deduce de aici rolul important al media si al profesiilor din
stiintele exacte si din domeniul juridic chemate sa defineasca riscurile. Cei ce
definesc riscurile capata pozitiile sociale si politice importante in societate. Apare,
cu societatea riscului, o noua profesie: managerul de risc. Calificarea sa stiintifica
si juridica este printre cele mai inalte. Prin ascendenta managerului de risc, rolul
militarului si, in general, importanta sociala a profesiilor chemate sa gestioneze
violenta legala in societate, scade. Important nu (mai) este s gestionezi
violena, ci s previi violena, prin controlul riscurilor.

2. Distributia sociala a riscului este inegala. Unii oameni sunt expusi mai mult
decat altii riscurilor. In principiu, riscurile se distribuie in functie de stratul si
pozitia sociala a indivizilor. Evident ca un individ care lucreaza si locuieste intr-o
zona urbana intens poluata este expus mai mult; similar, un individ care
locuieste in apropierea unei uzine atomice sau a unui mare aeroport, in
comparatie cu un individ (familie) care locuieste intr-o zona rezidentiala, in afara
marilor aglomerari urbane. In mod obisnuit, epidemiile de gripa, bolile generate
de poluare, consumul de droguri, violenta de strada s.a. sunt asociate cu zonele
urbane aglomerate. Totusi, ne avertizeaza Beck, exista riscuri la care sunt expusi
toti indiviziii, fara deosebire de clasa sau statut social. In cazul riscurilor cu grad
ridicat de periculozitate - care sunt riscuri generate de cele mai avansate forme
de modernitate - si aici intra riscurile accidentelor nucleare, exista un asa-numit
TEORIA I PRACTICA SECURITII 71
efect de bumerang. Tehnologia nucleara, scapata de sub controlul tehnologic al
Vestului, se poate intoarce impotriva acestuia sub forma actelor teroriste sau
accidentelor catastrofice. Emisiile nucleare, catastrofele ecologice nu tin cont de
frontierele civilizatiei, ale natiunilor sau ale claselor sociale. Pe acest fond, apar
concepte noi legate de ecosistem, cum sunt de-aluarile si e$&ro&rierile ecolo"ice.
Zone considerate a fi aflate sub risc ecologic sunt devaluate si expropriate pentru
a fi puse sub regim de protectie publica. Aceste masuri intra in contradictie cu
interesul economic (care exploateaza o anumita arie) si cu jurisdictia proprietatii
(care trebuie anulata). Mergand mai departe, riscurile produc noi inegalitati
internationale, indeosebi intre Vest si Lumea a Treia. Protectia ecologica a
Vestului presupune diminuarea productiei de riscuri in Lumea a Treia. Este
perfect logic ca, din punct de vedere stiintific, protectia unei paduri in Bavaria
depinde de reducerea emisiei de poluanti atmosferici in Ucraina. Protocolul de la
Kyodo, intrat in vigoare la inceputul anului 2005, are in vedere tocmai astfel de
situatii. Initiative internationale de acest fel produc, la randul lor, modificari
importante ale legislatiei internationale. Peste un numar de ani ar fi posibil, de
dexemplu, interzicerea defrisariii padurii amazoniene (chestiune aflata in prezent
in responsabilitatea exclusiva a Braziliei) prin legislatia internationala. Acest lucru
inseamna ca societatea riscului este globala. Organisme internationale, ca de
exemplu ONU, ar putea prelua aceasta sarcina. O tema ca dezarmarea, atat de
importanta in anii '80-'90, ar putea deveni desueta in comparatie cu o tema de
peste 10-20 de ani precum refacerea stratului de ozon sau prezervarea
suprafetelor forestiere.

3. Difuziunea si comercializarea riscurilor schimba logica capitalista. Prin
comercializarea riscului intelegem ca orice produs capitalist comercializat pe
piata poarta cu sine un anumit risc: cand cumparam un produs cumparam si
riscul asociat. Aceasta inseamna ca exista intotdeauna castigatori si perdanti in
definitia riscului. Din punct de vedere al castigatorului (/inner), societatea
riscului ofera oportunitatea marii afaceri (8i" 8usiness). A produce numai pentru
a castiga, pentru a raspunde cererilor pietei, fara a tine seama de riscurile
asociate, inseamna a creste potentialul de risc. Daca de pilda s-ar dubla numarul
de frigidere in China, astfel incat fiecare familie de chinezi sa detina un frigider,
s-a calculat ca gaura din stratul de ozon s-ar dubla. Avem, asadar, pe de o parte,
nevoia social definita ca fiecare familie de chinezi sa detina un frigider si, pe de
alta parte, precautia legata de cresterea gaurii in stratul de ozon. Incat, dublarea
numarului de frigidere pe plan mondial ar insemna, aproape automat, dublarea
numarului celor cu afectiuni ale pielei (cancere). In termeni teoretici, lipsa de
control a riscurilor in societatea industriala genereaza evenimentele neprevazute
(*a9ards) si creste potentialul politic al societatii riscului. Capitalismul, definit ca
sistem economic de satisfacere a nevoilor umane prin intermediul pietei, trebuie
amendat in teorie si in practica.
TEORIA I PRACTICA SECURITII 72

4. Cunoasterea riscului schimba modul de existenta. In mod obisnuit, existenta
(apartenenta la o clasa sociala, la o civilizatie, cultura, natiune) determina
constiinta (sistemul de cunostinte si reprezentari despre viata). In societatea
riscului, sistemul de cunostinte determina existenta. Simplu spus, constiinta va
determina existenta, pentru ca informatia si cunoasterea (.no/led"e) tind sa
devina mai importante decat apartenenta. In societatea riscului, informatia este
suverana. Evident ca societatile care pot obtine si procesa informatia despre
riscuri sunt cele mai bine pregatite sa gestioneze aceste riscuri. Aceasta
informatie este de natura stiintifica (generata de monitorizarea calitatii mediului,
prevederea catastrofelor de tip cutremure, tsunami, inundatii, poluari), de natura
economica (tehnologii de risc, economii de risc, piete de risc, monede de risc
etc), de natura sociala (saracie, subdezvoltare, mortalitate, boli), de natura
politica (gestionarea crizelor interne si internationale, revolutii, lovituri de stat,
crize umanitare, atacuri teroriste s.a.).

5. Societatea riscului schimba natura politicii. Riscurile cunoscute si recunoscute
social - cum ar fi distrugerea stratului de ozon, defrisarea suprafetelor forestiere,
functionarea uzinelor nucleare si chimice, fenomene sociale ca subdezvoltarea,
saracia, crizele umanitare, traficul si consumul de droguri, terorismul - devin
subiecte politice nationale si internationale. Pana in timpurile recente astfel de
subiecte nu erau prezente pe agenda publica, neavand caracter politic (public),
apartinand mai degraba sferei private. Cu societatea riscului, sfera privata este
restransa. Managementul firmei, viata privata (secretul corespondentei de
exemplu), accesul la tehnologie si altele devin subiecte de interes public.
Supravegherea persoanelor, ascultarea convorbilor, interceptia corespondentei
devin, din exceptii, reguli. Societatea riscului este, in fond si la urma urmei,
mobilizarea pentru situatii de urgenta, i.e. o institutionalizare a exceptiei in
detrimentul regulei. Pe plan international, suveranitatea nationala - concept
central in sistemul de state suverane - isi pierde din insemnatate, datorita
necesitatilor de gestionare a riscurilor de catre forurile internationale.
Afganistanul este un exemplu de societate generatoare de riscuri, avand in
vedere categoriile de risc asociate cu aceasta tara din Asia Centrala: stat esuat,
terorism, droguri, trafic, migratie ilegala, boli. Riscurile, intelese ca efecte
secundare, ca sub-produse, ca reziduuri industriale, economice, sociale si
politice, datorita impactului lor social din ce in ce mai insemnat, capata caracter
politic. Consecintele sociale, economice si politice ale efectelor secundare sunt de
o magnitudine sporita, pentru ca se refera la fenomene precum agravarea
saraciei, prabusirea pietelor, devaluarea capitalurilor, supravegherea deciziilor
manageriale de fabrica, deschiderea de noi piete, procedurile legale ce trebuiesc
instituite. Ceea ce se naste odata cu societatea riscului este &otentialul &olitic al
catastro(elor. Managementul acestor riscuri foarte probabil ca va impune o
TEORIA I PRACTICA SECURITII 73
reorganizare a sistemului de putere si de autoritate pe plan national si
international. Societatea riscului, ne previne Ulrich Beck, este o societate
catastro(ica.

Teoria societatii riscului, aplicata la domeniul securitatii, genereaza o certa
dezvoltare a conceptului si a practicii securitatii. Desi a fost elaborata in urma cu
mai bine de 20 de ani, teoria lui Ulrich Beck se afla abia la inceputuri in ceea ce
priveste aplicarea ei. Abordari ulterioare confirma cea mai mare parte a
prevederilor acestei teorii. In lucrarea "Military and Society in 21st Century
Europe. A Comparative Analysis" (ed. J. Kuhlman si J. Callghan, Centrul Marshall
pentru Studii de Securitate Europene, 2000), Martin Shaw prezinta o evaluare la
zi a teoriei societatii riscului (vezi bibliografia recomandata). In primul rand,
Shaw constata o "sociologizare" a studiilor de securitate, in sensul ca dezbaterea
este dominata de abordarile sociologice dupa 1990. In urma acestor dezbateri,
conceptul de securitate a suferit transformari insemnate.

Ameninrile, n sensul tradiional, s-au diminuat. Securitatea se definete mai
mult ca securitate n condiii de risc. Securitatea n secolul XXI este securitatea
societii riscului. Practic, evenimentele cu consecine neprevzute sunt cele care
determin agenda de securitate a viitorului.






















TEORIA I PRACTICA SECURITII 74





A$EOA



THE CONCEPT OF SECURITY:
THE PROS AND CONS OF EXPANSION AND CONTRACTION


by Bjrn Mller, IPRA Secretary General
*


Paper for joint sessions of the Peace Theories Commission
and the Security and Disarmament Commission
at the 18th General Conference of the
International Peace Research Association (IPRA)
Tampere, Finland, 5-9 August 2000




When I use a word, Humpty Dumpty said in rather a scornful tone, it means just what I
choose it to meanneither more nor less. The question is, said Alice, whether
you can make words mean so many things. The question is, said Humpty Dumpty,
which is to be masterthat's all. (Lewis Carroll: Through the Looking Glass)
i


I. SECURITY IN THE INTER-DISCIPLINARY BATTLE

Until fairly recently, the term security was almost monopolized by the academic discipline of International
Relations (IR). IR theorists employed it in a rather narrow sense which happened to correspond to the way politicians
tended to use the word, i.e. as almost synonymous with military power. The more military power, or rather the more
favourable the military balance, the more security.
Surprisingly little was, however, written about security by the IR theoreticians, in the works of whom
national interest and/or power were preferred, sometimes as alleged synonyms of security. In his seminal work on
Realism, Hans Morgenthau thus hardly bothered to define security
ii
. Arnold Wolfers was one of the few who
ventured a definition of the term:

security, in an objective sense, measures the absence of threats to acquired values, in a subjective
sense, the absence of fear that such values will be attacked.
iii


In contrast to IR, peace research in general, and Johan Galtung in particular, have for decades endeavoured to
develop meaningful conceptions of peace, security and violence. Both Galtung's term positive peace and the late
Kenneth Boulding's stable peace could thus be seen as precursors of the emerging, expanded security concept
iv
. For
security to be meaningful and durable, it would have to amount to a positive or stable peace structure. This would
imply considerably more than negative peace equated with an absence of war, as merely one particular form of

*
The author holds an MA in History and a Ph.D. in International Relations, both from the University of Copenhagen. Since
1985, he has been (senior) research fellow, subsequently programme director and board member at the Copenhagen Peace
Research Institute (COPRI, formerly Centre for Peace and Conflict Research), where he is also editor of the international
research newsletter NOD and Conversion. He has served as Secretary General of the International Peace Research Association
(IPRA) since 1998, and as External Lecturer at the Institute of Political Studies, University of Copenhagen since 1992. In
addition to being the author of numerous articles and editor of six anthologies, he is the author of three books: Resolving the
Security Dilemma in Europe. The German Debate on Non-Offensive Defence (1991); Common Security and Nonoffensive
Defense. A Neorealist Perspective (1992); and Dictionary of Alternative Defense (1995).
TEORIA I PRACTICA SECURITII 75
direct violence. Genuine peace and security would presuppose an elimination of, or at least a reduction of,
structural violence, i.e. the relative deprivation of large parts of the world population.
Belatedly, members of the IR community have come to accept the challenge of developing broader
conceptions of security
v
, with Barry Buzan and his collaborators at the Copenhagen Peace Research Institute, COPRI
(but not the present author) belonging to theoretical vanguard by virtue of their analyses of national and societal
security
vi
. However, while acknowledging the need for shifting the focus from the (now defunct) East-West conflict
and military matters
vii
, most members of the strategic studies (now often re-labelled security studies) community
continue to fight a rearguard battle against what they regard as an inappropriate expansion of the concept of
security. Even though a consensus thus seems to be emerging on the need for a certain widening, disagreement
persists about where to draw the line.
As will be argued in the following (and in line with Humpty Dumpty's linguistic philosophy) there is no
correct answer to questions such as this. It is a matter of definitions, which may be more or less useful or relevant,
but neither right nor wrong. To expand the notion of security too farsay, to include the absence of all types of
problemswould not be practical, since it would merely create the need for an additional term for traditional
security, now relegated to being merely one species of the genus security. Not to widen the concept at all might, on
the other hand, relegate security studies to a very marginalized position, if (as seems likely) traditional security
problems will be perceived as having a sharply diminishing salience.
Moreover, constructivists are probably right in rejecting as futile the quest for concepts that are correct in
the sense of corresponding to reality, if only because this reality is itself socially constructed, inter alia by means of
concepts such as peace and security. What the analyst, who is part of the game himself, can do is to analyze how
concepts are used, and how the security discourse is evolving. As argued by Ole Wver and others to thus analyze
the entire security discourse as a complex speech act challenges the analyst to explore the securitization of issues,
which may have political implications. Among other advantages, this approach induces caution with regard to
elevating too many problems to the status of security problems. In the political discourse, to call something a
security problem may be (ab)used for a tabooization of issues and marginalization of ideological opponents. To
label something as important to national security is often almost tantamount to declaring it off limits, i.e. not a
legitimate subject for political or academic debate. Hence, a relevant political goal might be a de-securitization of
pertinent issues, which may allow for a more open and fruitful debate.
viii


II. THE NARROW CONCEPT OF SECURITY AND ITS EXTENSIONS

What characterized the traditional IR approach to security, especially during the era of almost unchallenged
dominance of Realism
ix
, was the focus on the state as the referent object of security. Even though the preferred term
was national security, this was thus a misnomer when applied globally and only appropriate in those exceptional
cases where nation and state happened to be (almost) coterminous.
x

What the Realists were really referring to was the security of the territorial (rather than nation-) state, which
was indeed the principal actor in their Westplahlian universe. It was presumed (if only for the sake of the
argument) to be both universal and perennial, when in fact it was neither.
xi
This international system was supposed
by anarchic and to consist of sovereign states, each pursuing its national interest, defined in terms of power or,
somewhat more modestly, in terms of security in the sense of survival. Furthermore, this universe was characterized
by strife, since the aformentioned national interests inevitably collided, hence the pervasiveness of competition,
conflict and war.
xii
Since states were thus inherently insecure, they were well advised to make sure their power would
suffice to parry threats from other states to their sovereignty. As far as the system as such was concerned, the best
safeguard of peace would presumably be a balance of power
xiii
. As such balance is difficult to define and well nigh
impossible to achieve or preserve, the system had an inherent propensity of for a competitive arms build-up without
any natural saturation point
xiv
. To the extent that balance was believed to be unattainable, nuclear deterrence was
believed to serve as an equalizer, capable of providing a balance of sorts.
xv

As became increasingly obvious, this was not merely a very bleak (and probably incorrect) view of the
world, but also one that pointed to a strategy that might all too easily become counterproductive. At the end of the
day, nobody (except the military-industrial complex) benefitted from the armaments dynamics, but everybody
suffered: in their role as tax-payers ordinary people suffered under the burden of military expenditures, and in their
role as citizens they had to live under an ever-present (yet non-quantifiable) risk of nuclear holocaust.
As a predictable reaction, a partial innovation occurred in the early 1980s, connected with the term
Common Security. The term was coined by Egon Bahr, and promulgated in the Palme Commission's 1982 report
Common Security. A Blueprint for Survival. Its main message (besides a number of concrete recommendations for
arms control measures and the like) was that security under conditions of anarchy and high levels of armaments
required mutual restraint and proper appreciation of the realities of the nuclear age, in the absence of which the
pursuit of security can cause intensified competition and more tense political relations and, at the end of the day, a
reduction in security for all concerned
xvi
. Furthermore, the securityeven the existenceof the world [was
acknowledged as] interdependent, hence the admonition that security can be attained only by common action
xvii
.
Common Security was thus envisaged as a way of solving (or perhaps better: circumventing or transcending) the
well-known security dilemma, about which so much has been written by IR scholars, not least by Realists
xviii
.
TEORIA I PRACTICA SECURITII 76
The growing number of references to Common Security (occasionally called security partnership, mutual
security, reciprocal security or cooperative security) in political statements as well as in the academic literature
was, unfortunately, not matched by any rigorous theoretical analysis of the implications of the concept
xix
. Some
(including the present author) advocated a rather austere concept of Common Security, tantamount to little more
than what might be called a mutual restraint imperative, presupposing neither an abandonment of competition or
conflict in favour of cooperation (desirable though this might be), nor any institutionalization or codification. Thus
conceived, Common Security would be little more than an special instance of cooperation between adversaries, i.e.
a form of regime, entirely compatible with the teachings of both soft Realistm, liberal institutionalism,
xx
and the
so-called English School's notions of international society.
xxi

Thus conceived, Common Security does not automatically entail any broader notion of security, but may
signify little more than the same type of security, only to be achieved by other, less confrontational means. The state
remains the referent object of security and the focus remains on threats from other states, including (or perhaps even
primarily) military threats, against which military counters continue to be deemed warranted. The associated concept
of non-offensive defence (NOD) may thus best be understood as a military strategy intended as a functional
substitute for prevailing military strategies, only without their negative repercussions. It is intended as an instrument
for states acting within an international system resembling that of the Realists: dominated by territorial states which
are presumed to be pursuing their national interests within an anarchic setting and in (at least latent) conflict with
each other. By abstaining from offensive capabilities, however, the security dilemma may presumably be evaded and,
as a longer-term perspective, transcended. War might thus eventually become inconceivable, thus also rendering
NOD obsolete, along with all other military strategies.
xxii

Other Common Security proponents, howeveramong whom most of the staff of Egon Bahr's peace
research institute in Hamburghave sought to subsume a very broad panoply of proposals under Common Security
as an umbrella concept encompassing collective security, disarmament, and the like, and being almost tantamount
to a virtual denial of international conflict. Such advocacies have typically also emphasized the need for broader
concepts of security, which should include e.g. Third World development, ecological security, etc. Laudable though
such endeavours may be in principle, only little has been accomplished so far in terms of rigorous theoretical
analysis
xxiii
.
Another extention of the traditional concept of security, which has been around for decades, yet seems to be
attracting growing attention in the post-Cold War era, is that of Collective Security which is both more and less
radical than (some versions of) CS. Less radical in the sense of being conceived of as a counter to the traditional
state-versus-state military threats, yet more radical by envisaging a transfer of powers from the state to international
authorities, i.e. a partial relinquishment of sovereignty. Whereas collective security was until recently dismissed as
irrelevant by most of the IR community (because of its poor achievement in the inter-war years)
xxiv
, it has been taken
increasingly seriously in the post-Cold War era
xxv
.
Moreover, to the extent that United Nations forces (or those of other international organizations, say the
OSCE) are not merely employed for restoring peace between states, but also within states, or for safeguarding
human rights there, they might point towards a new international system: a new world order that is no longer based
on sovereign states with impermeable borders, but a truly global one in which international politics is superceded
by domestic politics of a global scale (Weltinnenpolitik).
xxvi
However, it remains to be seen whether the isolated
instances of humanitarian interventions the world has seen so far are in fact harbingers of such a new order, or
merely aberrations from business as usual attributable to the confusion of the present transitional period. In either
case, however, the theoretical implications are being analyzed extensively within the IR, peace research and strategic
studies communities
xxvii
. To the extent that such interventions can be legitimized as promoting security, it is surely no
longer the security of the state, but of some other entity, which leads us directly to the next question:

III. WHOSE SECURITY?

A central premise for the question whether or not to expand the notion of security is whose security one is talking
about, i.e. the referent object of security.
Some confusion arises from the fact that security is both a terminus technicus of the academic discipline of
IR as well as other academic disciplines, and a word in common usage. Whereas in the latter field it is regarded as
natural that people, i.e. individuals, are either secure or insecure, the dominant brand of IR theory, i.e. Realism, has
neglected this dimension and treated the state as the only appropriate referent object of security. The State, however,
is an entity sui generis, which is often either portrayed as endowed with certain almost metaphysical characteristics
or personified, i.e. treated as if it were an individual writ large
xxviii
. Neither the interests nor the will of the State are
thus reducible to those of its citizens, but likewise sui generis. The State's security is, in the final analysis, only
definable in terms of sovereignty and territorial integrity.
xxix

This state-centred approach has been charged with neglecting the people, i.e. individual security, which is
basically about well-being and, in the last analysis, survival. Thus conceived individual security may indeed be
placed in jeopardy by an unrestrained quest for state security, say if the latter should involve war. Hence, for instance,
the unconfortable Red or dead dilemma that haunted NATO (and especially Germany) for decades: should one
sacrifice the survival of the population for such intangible values as sovereigty? Furthermore, is it ethically justifiable
to kill other individuals for the sake of state interests, as would have been the implication of a breakdown of
TEORIA I PRACTICA SECURITII 77
deterrence? According to a cosmopolitan ethics
xxx
, what really matters is the survival and well-being of the
individuals, e.g. as the utilitarians formulated it: the greatest happiness principle
xxxi
. This may of course be
compatible with, but only rarely presupposes, a defence of sovereignty. Moreover, for principled proponents of this
view, state security can merely be a relevant goal to the extent that the state derives its powers from la volont
generale. If and when it ceases to represent the interests of its citizens, say when state security places individual
security in jeopardy, the latter takes precedence
xxxii
.
Whereas Realists and neorealists would tend to deny the importance of individual security, some of them
would go as far as to acknowledge the relevance of an intermediary level, namely that of collectivities, such as ethnic
groups or nations, even when they are not coterminous with the state. Hence the notion of societal security, more on
which in due course. Suffice it at this point to mention that it is about identity.
Whether to limit security to the state level, or extend the term to the individual and/or societal level is a
matter of arbitrary definition. Neither is more correct than the other, even though one definition may be more useful
than others. In the following, I shall regard the three levels as equally important, but above all separate in the sense
that neither can be reduced to the others
xxxiii
.


Referent object Content
The State Sovereignty, power
Collectivities Identity
Individuals Survival, well-being


IV. DIMENSIONS OF SECURITY

In what follows I shall attempt a survey of various dimensions of security in the wider sense, namely political,
economic, societal, and environmental or ecological security, whilst bypassing the military dimension dealt with
above. As will become apparent, the various threats listed under these heading do not apply (at least not to the same
extent) to the three levels. As the concluding section will show, however, all of them are included in the new political
discourse on security.

A. THE POLITICAL DIMENSION

The political dimension of security has several different aspects, some of which concern the relationship between the
state and its citizens, while others have to do with the political aspects of international relations.
Even though the state was presumably created for the sake of its citizens' security, it can also constitute a
threat to their security. In Hitler's Germany or Pol Pot's Kampuchea, the life of man was certainly at least as solitary,
poor, nasty, brutish and short as it was in the proverbial state of nature before the erection of any state
structures
xxxiv
. Too strong and oppressive Leviathans may thus constitute security threats in their own right, as
acknowledged by at least some IR writers, even by some of the Realist or neo-realist persuasion
xxxv
.
The main security problem today may, however, not be an excess but a deficit of strength. Most states in the
Third World are thus weak states in which there is a dissonance between the loci of authority and power
(Mohammed Ayoob), and where society and state boundaries are far from coterminous, inter alia as a reflection of
the colonial legacy. Hence the lack of legitimacy of the state and regime and the perpetual struggle for control of the
state apparatus and for autonomy or cessation
xxxvi
a struggle which all too often assumes violent forms. The
resultant armed conflicts may already be the most prevalent form of war (say, measured in terms of numbers of
violent deaths) and will most likely become so in the coming years, where Hobbesian wars (bellum omnium contra
omnes) may almost supercede the Clausewitzian wars fought by states against other states
xxxvii
.
As far as the interstate level is concerned, it has long been claimed by proponents of a traditional approach to
security that the security problem is neither about weapons nor about military matters at all. This claim has, more
often than not, been used as an attempted rebuttal of the critics of nuclear deterrence. However, even though the
claim is of course correct, it does not follow that weapons are of no importance. Be that as it may, according to these
traditionalists the real conflict was one of values, i.e. an ideological confrontation between the incompatible value
systems of capitalism (equated with democracy) and communism (equated with totalitarianism). It should therefore
come as no surprise that the anti-communist, democratic revolutions in Eastern Europe and the Soviet Union
(followed by the dissolution of the latter) spurred a renewed interest in the old notion that democracy serves as a
powerful inhibition against war. Even though the simplistic thesis that democracies are peaceful does not stand up
to closer scrutiny, the qualified formulation that democracies do not wage wars of aggression against other
democracies seens well-founded, and is at least consistent with historical factswith the American Civil War
standing out as the only major exception from the general rule not accounted for
xxxviii
.
TEORIA I PRACTICA SECURITII 78
This observation has led what one might call the triumphalists or endists (most prominently Francis
Fukuyama) to foretell an end of history as a result of the universalization of the western values of democracy,
pluralism and market economy
xxxix
. Others have been less sanguine and have pointed out the various flaws in
democracy as practiced by the triumphant Western states, and have demanded additional democratization
xl
. Be that
as it may, few would contest the notion that democracy is a powerful antidote to bellicosity, and that a thoroughly
democratic Europe (such as the one that we may well be approaching, even though we are not quite there yet) will
most likely be peaceful. A fortiori, a democratization of the rest of the world would undoubtedly go a long way
towards a more peaceful world. However, a caveat may be needed, lest the triumphalists have their way and attempt
to export democracy and accompanying western values to the rest of the world, perhaps only in a well-intended quest
for democratization. Logical though it might seem at first glance, to go to war for the sake of imposing democracy
would be most unwise, indeed merely a new variety of the well-known phenomenon of the alleged war to end all
wars.
xli


B. THE ECONOMIC DIMENSION

Economic security
xlii
may mean (at least) two rather different things. Either, it may be understood narrowly as the
economic foundations of military power; or, it may be seen as an aspect or dimension of security in its own right.
The former interpretation is based on the common sense observation that economic power is eminently
fungible in the sense that it may be transformed into almost anything, depending of course on the time perspective
and preconditioned on a functioning world market. Money may buy a state weapons from abroad, and it may
increase productivity, thus allowing for a transfer of labour from the civilian sphere into that of arms production or
armed service. In the final analysis, wealth is thus tantamount to mobilization potential, if not in the short term then at
least in the medium to long run. According to this line of reasoning, the economic power of a nation inevitably
constitutes a latent threat to its adversaries
xliii
, hence the advisability of not contributing to the economic development
of one's enemies or opponents, if need be even of embargoing trade with them. This was a very widespread view in
the USA throughout the Cold War period, including the dtente of the early seventies
xliv
. Paradoxically, this view
stands in sharp contradition with the liberal view of international trade (Smith, Ricardo, etc.) which presumed trade to
have beneficial effects on the war-proneness of the international system
xlv
.
On the other hand, actual militarization (including the maintenance of standing armed forces, and of a
follow-on system of military production
xlvi
) inevitably comes at the expence of the civilian economy. Paradoxically,
excessive militarization now may thus damage mobilization potential at a later stage, since the latter ultimately
reflects the state of the economy as a whole. According to several analysis, the high level of military expenditures in
both the former superpowers, albeit most radically in the former Soviet Union, was counterproductive and, in the
long run untenable. More generally, this would seem to affect great powers in the phase of decline that is inevitable
sooner or later, but which becomes more painful and costly because of overextension, both politically and
militarily
xlvii
.
The latter interpretation, in its turn, comes in at least two different versions. First of all, economic warfare
may be a functional substitute for the use of military power, just as military power may serve to cripple an
adversary's economy, as in the case of blockades. However, even without the use of military might, starvation is a
very powerful means of compellance that might be (indeed has been) used with success to enforce a (bloodless, yet
far from painless) surrender. As a reflection thereof, many states have striven for economic self-sufficiency as a
means of security: by stockpiling strategic materials as well as ordinary goods they may make themselves less
vulnerable to economic warfare, hence more secure
xlviii
.
Secondly, economic security may mean invulnerability to economic hazards which need not be created
deliberately by an adversarial state, but could well be structural, i.e. caused by the workings of the system, rather
than by a specific (in this case malevolent) actor. There are at least three different approaches to enhancing economic
security in this sense: autharky (a special species of the genus mercantilism), diversification and interdependence
(including integration).
Autharky might conceivably enhance economic security, as preached by classical mercantilism. This was
e.g. the strategy chosen by the USSR who regarded the world market as unsafe, not merely because it was controlled
by hostile capitalist powers, but also because of its capitalist nature. Certain peace researchers (Galtung and others)
have also advocated economic self-sufficiency as a (strictly defensive, hence preferable) for of defence, providing for
invulnerability
xlix

Diversification, in the sense of a deliberate spreading of a state's dependencies between as many other states,
and across as many fields, as possible, has been another traditional means of economic security. States that are
dependent on one single (group of) supplier(s) for essential commodities, such as raw materials for its industry, are
vulnerable to a cut-off of these supplies. States in the global periphery, which often have only one significant
commodity to export, are, for instance, especially vulnerable to fluctuations of world market prices, as well as to
political manipulations thereof, to say nothing of boycotts by their main customers
l
.
The furthering of interdependence, even to the point of integration, is the third, and in several senses most
modern way of enhancing economic security. This is, e.g., the approach taken by the EU countries ever since the
foundation of the European Coal and Steel Communities
li
. The underlying understanding has been that a web of
mutual interdependencies would serve as a powerful inhibition against war, in perfect conformity with the afore-
TEORIA I PRACTICA SECURITII 79
mentioned tenets of classical liberalism, as well as with the writings of Norman Angell, and modern analysts of
complex interdependence (Keohane and Nye, among others)
lii
. One might, indeed, call this the common security
approach to economic security, since it is tantamount to a transcendence of the national boundaries with regard to
the subject of security: The whole system is to be made more secure, hence also its members, who could not achieve
the same level of security through their individual efforts
liii
.

C. THE SOCIETAL DIMENSION

Whereas Realists have focused their attention on the level of the state as the only proper referent object of security,
Idealists (including a large part of the peace research movement) have maintained that people, i.e. individuals, are
what really matters in the final analysis. State security may be worth striving for, but only to the extent that it
contributes to the security, i.e. survival and well-being, of people. The state is, at most, a means but never an end in
itself. To thus focus on the lowest level, somewhat paradoxically, inevitably also draws attention to the highest level,
namely that of Mankind as a whole, i.e. the great community of individuals, irrespective of citizenship. Individual
and global security are thus two sides of the same coin, as argued by proponents of human security.
liv

As mentioned above, some have taken an intermediate position, wishing to deny the field of security studies
to the proponents of individual/global security (also because it would tend to blur the contours of security studies as
an academic discipline), while agreeing with them that the state level is too narrow. Hence the need for a collective,
yet non-state referent object of security, conceived of as collectivities, the security of which is termed societal
security. In the seminal, work on the topic societal security is defined as

...the ability of a society to persist in its essential character under changing conditions and possible
or actual threats. More specifically, it is about the sustainability, within acceptable conditions for
evolution, of traditional patterns of language, culture, association, and religious and national
identity and custom.
lv


Thus defined, it becomes obvious that much of the recent discourse about risks (as opposed to threats is really
about societal security. Of course, the various societal developments referred to also impinge on the state level in
various ways, yet to make this their admission ticket into the field of security problems often becomes far-fetched.
Run-away population growth has been singled out by some authors as perhaps the most serious security
problem for the decades ahead
lvi
, if only because of the Malthusian implications of a growing discrepancy between
the available resources for consumption and the much faster growing number of would-be consumers. This might be
a security problem in its own right, particularly of course for the losers in the competition for scarce resources, but
also with security implications for the winners.
It might, for instance, become a societal security problem for the North if resource depletion in the South
should leads to a tidal wave of migration to the North
lvii
. Whereas it strains the imagination to envision, say, countries
such as Denmark being more than marginally affected by this, countries in the borderland between North and South
(such as the entire Mediterranean region) might well be more seriously affected. Migration may also flow in the East-
West direction, not so much as a reflection of a population surplus, as because of a deficit of resources, say if the
economic transformation embarked upon since 1989 should fail completely. One might, e.g. envisage migration from
the former USSR to Poland, and/or from the latter or the Czech republik to Germany
lviii
.
Another societal security problem is represented by the forces of nationalism that were unleashed by the
democratic revolutions of 1989 and 1991 in the former East and South-East of Europe
lix
. To the extent that this leads
to violent strife between ethnic and/or religious or cultural groups (a phenomenon of which there have already been
dozens of examples) it certainly constitutes a serious societal security problem. It also threatens to become a political
security problem affecting the already weak states in the countries in question, if and when if nationalism is
manifested in a struggle for secession. This is often exacerbated by the so-called matrozka effect, which promises
fragmentation down to very small, and often not survivable, political units
lx
.
Finally, problems such as the above may also have repercussions for the relations between states, i.e.
develop into traditional security problems. Communal strife thus has a certain in-built propensity for
internationalization, especially in those (numerous) cases where a suppressed, exploited or otherwise disadvantaged
ethnic group has a paternal state.
lxi
Also, nationalism implies the risk that the numerous unresolved territorial
disputes may be reinvigorated. Were this to happen, especially during a period of political weakness, old-fashioned
war for territorial conquest may, once again, become conceivable.

D. THE ENVIRONMENTAL DIMENSION

That the environment is degrading was discovered several years ago. However, the awareness of ecological
challenges was especially boosted by the publication in 1987 of the report of the Brundtland Commission on Our
Common Future, which inspired a flood of books on environmental or ecologic security
lxii
. However, to recognize
environmental decay as a problem was, of course, one thing, to elevate it to the status of a security problem
something else which remains disputed. There are, at least, three different senses in which the environment might
become subsumed under an expanded notions of security:
TEORIA I PRACTICA SECURITII 80

First of all, environmental problems could be caused by war, or preparations for war, of such severity as to
count among the most serious indirect war effects. A precursor of the current environmental awareness in
peace circles was, for instance, the debate in the early 1980s on the nuclear winter hypothesis, according
to which even a small-scale nuclear war could have caused a climatic and ecological disaster, the casualties
of which would not only be the warring states, but the entire globe
lxiii
. The more recent discoveries are,
however, in a sense more profound since they imply environmental catastrophy as a result of business as
usual, constituting what will automatically happen unless people stop to think (to quote L.F. Richardson).
Secondly, wars might accrue from environmental problems, e.g. in the form of resource wars. An obvious
example might be wars over scarce water supplies, say between states sharing the same river, as has been
very close to happening in the Middle East
lxiv
.
Thirdly, environmental problems might, according to some analysts, constitute a security threat directly,
i.e. whether or not weapons and physical force ever enter into the picture
lxv
. In extreme cases, the physical
basis of a state could be placed in jeopardy by nature. For instance, countries such as Bangladesh or the
Netherlands would almost disappear in the case of severe global flooding. In most cases, however, the
concept of environmental security presupposes taking individuals (or Mankind) or collectivities rather than
states as the referent objects of security. In this case it certainly makes sense to acknowledge that the survival
and well-being of people is threatened by environmental problems, which may be conceived of as a form of
structural violence, resulting e.g. in shorter life expectancies, higher infant mortality rates and a
deteriorating general health situation.

V. SECURITY IN THE NORTH AND SOUTH
lxvi


The entire security discourse has, like the IR discipline as a whole, all along been ethnocentric to the extreme.
lxvii

This is particularly obvious when it comes to the connection between security and development: a topic which has
usually been approached from the angle of the North (and especially the West) in the following manner:
Either economic and social underdevelopment in the South will breed political instability, hence may cause
wars which mat spill over to the North
lxviii
. Or they may lead to a militarization implying that countries of the South
may come to constitute military threats to the North (vide the debate on ballistic missile and nuclear proliferation
lxix
).
In the present `uthor's assesseot, these$alleged threats should be taken cum grano salis: ballistic missiles are
lo$mora(probably0less) treatenilg than aircrafv and only constitute threats whe~"paired with nuclear weapons; the
North constitudes a far more sarious threat to the Soutj than vice ver{a; ant only few regiOns in the North are witxin
reach of ballistic missines (or aircraft for that matter) from the s/uththe Mediterranean regioO(cg.stiuuting one
such potentially vulnerable spot.
More!imporTantly, however, it tends to!be0foruotten that countries of the So5th are referent objects of
security )n thdir own right, i.e. exp%rience security problems. Jusd as is0the case in The N/rt`, some of These are
e~dogenous to(eaah`gountry whereas othdrs are a function of$reioNal conflicts between(southez. countries.
OcCasionally, however, the Northis erceved as a thrgat to the sec5rity of the South, e.g. manifeSted in the threa4
on intervention is well as thd (not yet quite abandoned) practice of gunboat diplomecy and various forms of covert
operations. Furthermore, most countries of the South are very vulnerable to economic means of compellance, such
as economic sanctions, an economic security problem that has been further aggrevated by the debt crisis.
lxx

The security problems of the South differ considerably from those of the North in several respects:

Intra-state strife tends to loom larger than inter-state threats.
Political security is generally low because of weak states: with fragile support in the population,
questionable legitimacy, little or no democratic traditions. Such weak states may even collapse completely,
i.e. be reduced to virtual or failed states.
Regime security is often sought by means of large military expenditures, mostly for internal purposes.
The level of militarization tends to place great strains on the civilian sector of the economy, hence to
jeopardize development.
Economic underdevelopment causes or exacerbates communal conflicts.

VI. COMPREHENSIVE SECURITY: SYNERGIES AND VICIOUS CIRCLES

The above account of Third World security problems illustrates the way in which the various security problems tend
to exacerbate each other, locking the country in question into vicious circlesa phenomenon which it also prevalent
in the North, especially in the former East:

An emphasis on military security places great strains on the economy, hence tends to undermine economic
security.
Economic problems tend to cause political instability as well as to contribute to a neglect of urgent
environmental protection measures.
TEORIA I PRACTICA SECURITII 81
Political instability tends to spur a search for scape-goats, more often than not in the form of external
foes, hence may lead to further militarization.

There is therefore a need for a comprehensive concept of security as a guideline in the urgent quest for a multi-
pronged security strategy, lest endeavours along one dimension tend to bloc the quest for security along others.
On the other hand, one should also guard against excessive securitization, as this may entail risks:

A danger of militarization, as the armed forces tend to assume that security is their business. In
times of impending cut-backs in military expenditures, the military tend to be quite eager to embrace
expanded notions of security in the hope that this will protect them against further reductions.
A danger that a desecuritization of issues may lead to a neglect of them. If security concerns, for
instance, are accepted as the primary rationale for development assistance, development aid may
decline once it is realized that countries of the South constitute no danger to the North.

The above account of new thinking on security has, hopefully, demonstrated that new ideas do exist. However, the
history of mankind shows that it may take years, decades, centuries, or even millennia, for such new ideas to become
generally accepted and adopted as guidelines for action
lxxi
. In this section, I shall therefore briefly survey the political
field in various countries for signs that the above ideas have actually achieved this status, or are approaching it.

VII. ENDNOTES


i.
In Carroll, Lewis: Alice's Adventures in Wonderland and Through the Looking Glass (Harmondsworth: Penguin
Books, 1962), p. 274.

ii.
The closest he came to a definition was: National security must be defined as integrity of the national territory
and its institutions, in Morgenthau, Hans J.: Politics Among Nations. The Struggle for Power and Peace, 3rd edition (New
York: Alfred A. Knopf, 1960), p. 562. In another connection, he added culture to the list, emphasizing that the survival of a
political unit in its identity (i.e. security) constitutes the irreducible minimum, the necessary element of its interests vis--
vis other units. See The Problem of the National Interest (1952), in idem: Politics in the Twentieth Century (Chicago:
University of Chicago Press, 1971), pp. 204-237 (quote from p. 219).

iii.
Wolfers, Arnold: National Security as an Ambiguous Symbol, in idem: Discord and Collaboration. Essays on
International Politics (Baltimore: John Hopkins University Press, 1962), pp. 147-165 (quote from p. 150).

iv.
Galtung, Johan: Violence, Peace, and Peace Research, in idem: Peace: Research, Education, Action. Essays in
Peace Research. Volume I (Copenhagen: Christian Ejlers Forlag, 1975), pp. 109-134; idem: Peace Research, ibid., pp.
150-166; idem: What is Meant by Peace and Security? Some Options for the 1990s, in idem: Transarmament and the Cold
War. Essays in Peace Research, Volume VI (Copenhagen: Christian Ejlers Forlag, 1988), pp. 61-71; cf. Wiberg, Hkan:
Konfliktteori och fredsforskning, (Stockholm 1976: Esselte Studium), pp. 4-8. On stable peace, see Boulding, Kenneth:
Stable Peace (Austin: University of Texas Press, 1978); or idem Moving from Unstable to Stable Peace, in Anatoly
Gromyko & Martin Hellman (eds.): Breakthrough. Emerging New Thinking (New York: Walker & Co., 1988), pp. 157-167.
See also Krell, Gert: The Development of the Concept of Security, in Egbert Jahn & Yoshikazu Sakamoto (eds.): Elements
of World Instability: Armaments, Communication, Food, International Division of Labour, Proceedings of the International
Peace Research Association Eighth General Conference (Frankfurt: Campus Verlag, 1981), pp. 238-254; Frei, Daniel: Was
ist unter Frieden und Sicherheit zu verstehen?, in Wolfgang Heisenberg & Dieter S. Lutz (eds.): Sicherheitspolitik
kontrovers. Frieden und Sicherheit. Status quo in Westeuropa und Wandel in Osteuropa (Bonn: Bundeszentrale fr politische
Bildung, 1990), vol. 1, pp. 41-49; Stephenson, Carolyn: New Conceptions of Security and Their Implicatons for Means and
Methods, in Katharine and Majid Tehranian (eds.): Restructuring for World Peace. On the Threshold of the Twenty-First
Century (Creskil, NJ: Hampton Press, 1992), pp. 47-61.

v.
A precursor of the present debate was Ullman, Richard: Redefining Security, International Security, vol. 8, no.
1 (Summer 1983), pp. 162-177. Good overviews are Nye, Joseph E. & Sean M. Lynn-Jones: International Security Studies:
A Report of a Conference on the State of the Field, International Security, vol. 12, no. 4 (Spring 1988), pp. 5-27; Lynn-
Jones, Sean: The Future of International Security Studies, in Desmond Ball & David Horner (eds.): Strategic Studies in a
Changing World: Global, Regional and Australian Perspectives, Series Canberra Papers on Strategy and Defence, vol. 89,
(Canberra: Strategic and Defence Studies Centre, Research School of Pacific Studies, the Australian National University,
1992), pp. 71-107. See also Mangold, Peter: National Security and International Relations (London: Routledge, 1990);
Booth, Ken: Security in Anarchy: Utopian Realism in Theory and Practice, International Affairs, vol. 67, no. 3 (1991), pp.
527-545; idem (ed.): New Thinking About Strategy and International Security (London: Harper Collins, 1991); Klare,
Michael & Daniel C. Thomas (eds.): World Security. Trends and Challenges at Century's End (New York: St. Martin's Press,
1991); Clarke, Michael (ed.): New Perspectives on Security (London: Brassey's, UK and Centre for Defence Studies, 1993);
Rees, G. Wyn (ed.): International Politics in Europe. The New Agenda (London: Routledge, 1993); Fischer, Dietrich:
Nonmilitary Aspects of Security. A Systems Approach (Aldershot: Dartmouth and UNIDIR, 1993).

vi.
Buzan, Barry: People, States and Fear. An Agenda for International Security Studies in the Post-Cold War Era,
Second Edition (London: Harvester Wheatsheaf and Boulder: Lynne Rienner, 1991); idem, Morten Kelstrup, Pierre Lemaitre,
Ole Wver & al.: The European Security Order Recast. Scenarios for the Post-Cold War Era (London: Pinter, 1990);
Wver, Ole, Barry Buzan, Morten Kelstrup and Pierre Lemaitre: Identity, Migration and the New Security Agenda in Europe
(London: Pinter, 1993).

vii.
Good examples of expanded strategic studies are Brown, Neville: The Strategic Revolution. Thoughts for the
Twenty-First Century (London: Brassey's Defence Publishers, 1992); Souchon, Lennart: Neue deutsche Sicherheitspolitik
(Herford: Mittler Verlag, 1990).
TEORIA I PRACTICA SECURITII 82


viii.
Wver, Ole: Securitization and Desecuritization, in Ronnie D. Lipschutz (ed.): On Security (New York:
Columbia University Press, 1995), pp. 46-86; Buzan, Barry, Ole Wver & Jaap de Wilde: Security. A New Framework for
Analysis (Boulder: Lynne Rienner, 1998). Recent works of a related constructivist or post-structuralist orientation include
Campbell, David: Writing Security. United States Foreign Policy and the Politics of Identity. Revised Edition
(Manchester: Manchester University Press, 1998); Dalby, Simon: Rethinking Security: Ambiguities in Policy and Theory,
International Studies (Burnaby, BC: Dep. of Political Science, Simon Fraser University, 1991); Fierke, K.M.: Changing
Games, Changing Strategies. Critical Investigations in Security (Manchester: Manchester University Press, 1998);
Huysmans, Jef: Security! What Do You Mean? From Concept to Thick Signifier, European Journal of International
Relations, vol. 4, no. 2 (June 1998), pp. 226-255; Hansen, Lene: A Case for Seduction? Evaluating the Poststructuralist
Conceptualization of Security, Cooperation and Conflict, vol. 32, no. 4 (December 1997), pp. 369-397. A basic work on
social constructivism is Berger, Peter L. & Thomas Luckman (1967): The Social Construction of Reality (London: Allan
Lane). For an application of this approach to the security debate, leading to a critique of the Copenhagen School (Buzan,
Wver and others) for not being constructivist enough is McSweeney, Bill: Security and Identity: Buzan and the
Copenhagen School, Review of International Studies, vol. 22, no. 1 (1996), pp. 81-93; idem: Security, Identity and Interests.
A Sociology of International Relations (Cambridge: Cambridge University Press, 1999). On the various postmodern
approaches to IR theory see George, Jim: Discourses of Global Politics: A Critical (Re)Introduction to International
Relations (Boulder, CO: Lynne Rienner, 1994); Vasquez, John A.: The Post-positivist Debate: Reconstructing Scientific
Enquiry and International Relations Theory After Enlightenment's Fall, in Ken Booth & Steve Smith (eds.): International
Relations Theory Today (Cambridge: Polity Press, 1995), pp. 217-240. For a critique see sterrud, yvind: Antinomies of
Postmodernism in International Studies, Journal of Peace Research, vol. 33, no. 4 (November 1996), pp. 385-390.

ix.
For a historical account of Realism, see e.g. Smith, Michael Joseph: Realist Thought from Weber to Kissinger,
(Baton Rouge: Louisiana State University Press, 1986). The best example of classical Realism is Morgenthau: op. cit. (note
2). Good examples of neorealism are Waltz, Kenneth N.: Theory of International Politics, (Reading, Mass.: Addison-Wesley,
1979); Gilpin, Robert G.: War and Change in World Politics, (Cambridge: Cambridge University Press, 1981); Keohane,
Robert O. (ed.): Neorealism and Its Critics (New York: Columbia University Press, 1986); and Buzan: op. cit. (note 6). See
also Frankel, Benjamin (ed.): Roots of Realism (London: Frank Cass, 1996); idem (ed.): Realism: Restatements and Renewal
(London: Frank Cass, 1996); Guzzini, Stefano: Realism in International Relations and International Political Economy. The
Continuing Story of a Death Foretold (London: Routledge, 1998). For a critique see Vasquez, John: The Power of Power
Politics. From Classsical Realism to Neotraditionalism (Cambridge: Cambridge University Press, 1998).

x.
On the concept of nation see, for instance, two excellent readers: Huthinson, John & Anthony D. Smith (eds.):
Ethnicity (Oxford: Oxford University Press, 1996); and idem & idem (eds.): Nationalism (Oxford: Oxford University Press,
1996). See also Gellner, Ernst: Nations and Nationalism (London: Basil Blackwill, 1983); Griffiths, Stephen Iwan:
Nationalism and Ethnic Conflict. Threats to European Security (Oxford: Oxford University Press, 1993); Periwal, Sukumar
(ed.): Notions of Nationalism (Budapest: Central European University Press, 1995); Anderson, Benedict: Imagined
Communities. Reflections on the Origins and Spread of Nationalism (London: Verso, 1991); Brass, Paul: Nations and
Nationalism. Theory and Comparison (London: Sage, 1991); Kellas, James G.: The Politics of Nationalism and Ethnicity
(Houndsmills: Macmillan, 1991); Kupchan, Charles (ed.): Nationalism and Nationalities in the New Europe. A Council of
Foreign Relations Book (Ithaca: Cornell University Press, 1995); Brass, Paul R.: Ethnicity and Nationalism. Theory and
Comparison (London: Sage, 1991); Kellas, James G.: The Politics of Nationalism and Ethnicity (Houndsmills, Basingstoke:
Macmillan, 1991).

xi.
Spruyt, Hendrik: The Sovereign State and Its Competitors (Princeton, NJ: Princeton University Press,
1994). See also Fowler, Michael Ross & Julie Marie Bunck: Law, Power, and the Sovereign State. The Evolution and
Application of the Concept of Sovereignty (University Part, PA: Pennsylvania State University Press, 1995); Krasner, Stephen
D.: Sovereignty. Organized Hypocrisy (Princeton: Princeton University Press, 1999).

xii.
For a critique see Wendt, Alexander: Anarchy is What States Make of It: The Social Construction of Power
Politics, International Organization, vol. 46, no. 2 (Spring 1992), pp. 391-425.

xiii.
Sheehan, Michael: The Balance of Power. History and Theory (London: Routledge, 1996). For a crique see
Vasquez: op. cit. (note 9).

xiv.
Neild, Robert: An Essay on Strategy as it Affects the Achievement of Peace in a Nuclear Setting (London:
Macmillan, 1990), pp. 106-110; Mller, Bjrn: Non-Offensive Defence, the Armaments Dynamics, Arms Control and
Disarmament, in Burkhard Auffermann (ed.): NOD or Disarmament in the Changing Europe?, Research Reports, no. 40
(Tampere: Tampere Peace Research Institute, 1990), pp. 43-102; idem: From Arms to Disarmament Races: Disarmament
Dynamics after the Cold War, in Ho-Won Jeong (ed.): The New Agenda for Peace Research (Aldershot: Ashgate, 1999), pp.
83-104.

xv.
On the pros and cons of nuclear weapons and their proliferation see Sagan, Scott D. & Kenneth N. Waltz:
The Spread of Nuclear Weapons. A Debate (New York: W.W. Norton, 1995); Jervis, Robert: The Meaning of the Nuclear
Revolution. Statecraft and the Prospects of Armageddon (Ithaca: Cornell University Press, 1989); Glaser, Charles L.: The
Flawed Case for Nuclear Disarmament, Survival, vol. 40, no. 1 (Spring 1998), pp. 112-128; Cimbala, Stephen J.: The Past
and Future of Nuclear Deterrence (Westport: Praeger Press, 1998); Gray, Colin: The Second Nuclear Age (Boulder: Lynne
Rienner Publishers, 1999). On US nuclear policy for the future see Nolan, Janne E.: An Elusive Consensus. Nuclear Weapons
and American Security after the Cold War (Washington, D.C.: Brookings Institution Press, 1999). On the assumptions behing
NATO's nuclear weapons see Daalder, Ivo H.: The Nature and Practice of Flexible Response. NATO Strategy and Theater
Nuclear Forces Since 1967 (New York: Columbia University Press, 1991); Haftendorn, Helga: NATO and the Nuclear
Revolution. A Crisis of Credibility, 1966-1967 (Oxford: Clarendon Press, 1996); Heuser, Beatrice: NATO, Britain, France
and the FRG. Nuclear Strategies and Forces
for Europe, 1949-2000 (London: Macmillan, 1999); Haglund, David G.: Pondering NATO's Nuclear Options: Gambits for a
Post-Westphalian World (Kingston: Centre for International Relations, Quens University, 1999). On the nuclear strategies of
other nuclear weapons states see Karp, Regina Cowen (ed.): Security With Nuclear Weapons? Different Perspectives on
National Security (London: Oxford University Press/SIPRI, 1991); Hopkins, John C. & Weixing Hu (eds.): Strategic Views
TEORIA I PRACTICA SECURITII 83

from the Second Tier. The Nuclear Weapons Policies of France, Britain and China (New Brunswick: Transaction Publishers,
1996); Singh, Jasjit (ed.): Nuclear India (New Delhi: Knowledge World and Institute for Defence Studies and Analyses,
1998). On the rationales for not aquiring nuclear weapons see Karp, Regina Cowen (ed.): Security Without Nuclear
Weapons? Different Perspectives on Non-Nuclear Security. (Oxford: Oxford University Press/SIPRI, 1992); Reiss, Mitchell:
Bridled Ambitions. Why Countries Constrain Their Nuclear Capabilities (Washington, DC: Woodrow Wilson Center Press,
1995).

xvi.
Palme Commission (Independent Commission on Disarmament and Security Issues): Common Security. A
Blueprint for Survival. With a Prologue by Cyrus Vance (New York: Simon & Schuster, 1982), p. 138.

xvii.
ibid., pp. 5, 7 and 9.

xviii.
Herz, John M.: Political Realism and Political Idealism. A Study in Theories and Realities (Chicago: Chicago
University Press, 1951), passim; idem: Idealist Internationalism and the Security Dilemma, World Politics, no. 2, 1950, pp.
157-180; Jervis, Robert: Perception and Misperception in International Politics (Princeton, N.J.: Princeton University Press,
1976), pp. 58-93; cf. idem: Cooperation Under the Security Dilemma, World Politics, vol. 30, no. 2 (1978), pp. 167-214;
Buzan: op. cit. 1991 (note 6), pp. 294-327; Glaser, Charles L.: The Security Dilemma Revisited, World Politics, vol. 50, no.
1 (October 1997), pp. 171-201; Schweller, Randall L.: Neorealism's Status-Quo Bias: What Security Dilemma?, in Frankel
(ed.): Realism (op. cit., note 9), pp. 90-121. The most elaborate study of the security dilemma is Collins, Alan: The Security
Dilemma and the End of the Cold War (Edinburg: Keele University Press and New York: St. Martin's Press, 1997).

xix.
Among the theoretical analyses, the following deserve mentioning: Vyrynen, Raimo (ed.): Policies for
Common Security (London: Taylor & Francis/SIPRI, 1985); Bahr, Egon & Dieter S. Lutz (eds.): Gemeinsame Sicherheit.
Idee und Konzept. Bd. 1: Zu den Ausgangsberlegungen, Grundlagen und Strukturmerkmalen Gemeinsamer Sicherheit
(Baden-Baden: Nomos Verlag, 1986); Smoke, Richard: A Theory of Mutual Security, in idem & Andrei Kortunov (eds.):
Mutual Security. A New Approach to Soviet-American Relations (London: Macmillan, 1991), pp. 59-111; Gottfried, Kurt et
al.: Towards a Cooperative Security Regime in Europe (Ithaca: Cornell University Peace Studies Program, 1989); Gottfried,
Kurt & Paul Bracken (eds.): Reforging European Security. From Confrontation to Cooperation (Boulder: Westview Press,
1990); Nolan, Janne (ed.): Global Engagement. Cooperation and Security in the 21st Century (Washington, D.C.: The
Brookings Institution, 1994).

xx.
For an overview, see e.g. Milner, Helen: Review Article: International Theories of Cooperation Among
Nations: Strengths and Weaknesses, World Politics, vol. 44, no. 3 (April 1992), pp. 466-496. Good examples of this
tradition include Jervis, Robert: loc.cit. 1978 (note 18); idem: Security Regimes, International Organization, vol. 36, no. 2
(Spring 1982), pp. 357-378; George, Alexander L., Philip J. Farley & Alexander Dallin (eds.): U.S.Soviet Security
Cooperation. Achievements, Failures, Lessons (New York: Oxford University Press, 1988); Axelrod, Robert: The Evolution
of Cooperation (New York: Basic Books, 1984); Kanet, Roger E. & Edward A. Kolodziej (eds.): The Cold War as
Competition. Superpower Cooperation in Regional Conflict Management (Baltimore: John Hopkins University Press, 1991);
Stein, Arthur A.: Why Nations Cooperate. Circumstance and Choice in International Relations (Ithaca: Cornell University
Press, 1990); Keohane, Robert O. & Joseph S. Nye: Power and Interdependence. World Politics in Transition (Boston: Little
Brown, 1977); Glaser, Charles L.: Realists as Optimists: Cooperation as Self-Help, in Frankel (ed.): Realism (op. cit., note
9), pp. 122-163; Krasner, Stephen D. (ed.): International Regimes (Ithaca: Cornell University Press 1982); Mller, Harald:
Die Chance der Kooperation. Regime in den internationalen Beziehungen (Darmstadt: Wissenschaftliche Buchgesellschaft,
1993); Hasenclever, Andreas, Peter Mayer & Volker Rittberger: Theories of International Regimes. Cambridge Studies in
International Relations, vol. 55 (Cambridge: Cambridge University Press, 1997).

xxi.
Wight, Martin: Systems of States (Leicester: Leicester University Press, 1977); Bull, Hedley: The Anarchical
Society. A Study of Order in World Politics (London: Macmillan, 1977); Watson, Adam: The Evolution of International
Society (London: Routledge, 1992). See also Griffiths, Martin: Realism, Idealism and International Politics. A
Reinterpretation (London: Routledge, 1992); Dunne, Tim: Inventing International Society: A History of the English School
(Houndmills: Macmillans, 1998).

xxii.
Mller, Bjrn: Common Security and Non-Offensive Defense. A Neorealist Perspective (Boulder: Lynne
Rienner and London: UCL Press, 1992). See also idem: Resolving the Security Dilemma in Europe. The German Debate on
Non-Offensive Defence (London: Brassey's, 1991); and idem: The Dictionary of Alternative Defence (forthcoming, 1994); or
Bahr, Egon & Dieter S. Lutz (eds.): Gemeinsame Sicherheit. Konventionelle Stabilitt. Bd. 3: Zu den militrischen Aspekten
Struktureller Nichtangriffsfhigkeit im Rahmen Gemeinsamer Sicherheit (Baden-Baden: Nomos Verlag, 1988).

xxiii.
Bahr, Egon & Dieter S. Lutz (eds.): Gemeinsame Sicherheit. Dimensionen und Disziplinen. Bd.2: Zu recht-
lichen, konomischen, psychologischen und militrischen Aspekten Gemeinsamer Sicherheit (Baden-Baden: Nomos Verlag
1987); Lutz, Dieter S. & Elmar Schmhling (eds.): Gemeinsame Sicherheit. Internationale Diskussion. Bd. 5: Beitrge und
Dokumente aus Ost und West (Baden-Baden: Nomos Verlag, 1990). See also the precursor of CS: Kommite fr Grundrechte
und Demokratie: Frieden mit anderen Waffen. Fnf Vorschlge zu einer alternativen Sicherheitspolitik (Reinbek: Rowohlt
Verlag, 1981)

xxiv.
Cf. Carr, Edward Hallett: The Twenty Years' Crisis 1919-1939. An Introduction to the Study of International
Relations, second edition 1946 (New York: Harper Torchbooks, 1964). For a modern critique, see Joffe, Josef: Collective
Security and the Future of Europe: Failed Dreams and Dead Ends, Survival, vol. 34, no. 1 (Spring 1992), pp. 36-50.

xxv.
Lutz, Dieter S.: Auf dem Weg zu einem System Kollektiver Sicherheit in und fr Europa, in idem (ed.):
Kollektive Sicherheit in und fr Europa: Eine Alternative? Beitrge zur Utopie und Umsetzung einer neuen Friedens- und
Sicherheitsprogrammatik. Pro und Contra (Baden-Baden: Nomos Verlag, 1985), pp. 22-44; idem: Sicherheit 2000.
Gemeinsame Sicherheit im bergang vom Abschreckungsregime zu einem System Kollektiver Sicherheit in und fr Europa
(Baden-Baden: Nomos Verlagsgesellschaft, 1991); Senghaas, Dieter: Europa 2000. Ein Friedensplan (Frankfurt a.M.:
Suhrkamp Verlag, 1990); Chalmers, Malcolm: Beyond the Alliance System, World Policy Journal, vol. 7, no. 2 (Spring
1990), pp. 215-250; Brauch, Hans Gnter: From Collective Self-Defence to a Collective Security System in Europe, Disar-
mament, vol. 14, no. 1 (1991), pp. 1-20; Johansen, Robert C.: Lessons for Collective Security, World Policy Journal, vol. 8,
no. 3 (Summer 1991), pp. 561-574; Kupchan, Charles A. & Clifford A. Kupchan: Concerts, Collective Security, and the
Future of Europe, International Security, vol. 16, no. 1 (Summer 1991), pp. 114-161; idem & idem: The Promise of
TEORIA I PRACTICA SECURITII 84

Collective Security, ibid., vol. 20, no. 1 (Summer 1995), pp. 52-61; Weiss, Thomas G. (ed.): Collective Security in a
Changing World (Boulder & London: Lynne Rienner, 1993); Butfoy, Andrew: Themes Within the Collective Security Idea,
The Journal of Strategic Studies, vol. 16, no. 4 (December 1993), pp. 490-510; Cusack, Thomas R. & Richard J. Stoll:
Collective Security and State Survival in the Interstate System, International Studies Quarterly, vol. 38, no. 1 (March
1994), pp. 33-59; Downs, George W. (ed.): Collective Security Beyond the Cold War (Ann Arbor, Michigan: University of
Michigan Press, 1994); Mller, Bjrn: Multinationality, Defensivity and Collective Security, in Jrg Callie (ed.): Rstung-
Wieviel? Wozu? Wohin?, Loccumer Protokolle, no. 63/93 (Rehburg-Loccum: Evangelische Akademie Loccum, 1994), pp.
251-290; idem: UN Military Demands and Non-Offensive Defence. Collective Security, Humanitarian Intervention and
Peace Operations, Peace and Conflict Studies, vol. 3, no. 2 (December 1996), pp. 1-20. For a more sceptical view, see Betts,
Richard K.: Systems for Peace or Causes of War? Collective Security, Arms Control, and the New Europe, International
Security, vol. 17, no. 1 (Summer 1992), pp. 5-43; Clark, Mark T.: The Trouble with Collective Security, Orbis, vol. 39, no.
2 (Spring 1995), pp. 237-258.

xxvi.
Recent works about the possible modification, or even abadonment ofthe Westphalian order of sovereign states include
Camilleri, J.A. & Jim Falk: The End of Sovereignty? The Politics of a Shrinking and Fragmenting World (London: Edward
Elgar, 1992); Deng, Francis M., Sadikiel Kimaro, Terrence Lyons, Donald Rothchild & I. William Zartman: Sovereignty as
Responsibility. Conflict Management in Africa (Washington, D.C.: The Brookings Institution, 1996); Fowler & Bunck: op.
cit. (note 11); Lugo, Luis E. (ed.): Sovereignty at the Crossroads. Morality and International Politics in the Post-Cold War
Era (Lanham, Maryland: Rowman & Littlefield, 1996); Lyons, Gene M. & Michael Mastanduno (eds.): Beyond Westphalia?
National Sovereignty and International Intervention (Baltimore: John Hopkins University Press, 1995); Sellers, Mortimer
(ed.): The New World Order. Sovereignty, Human Rights and the Self-Determination of Peoples (Oxford: Berg, 1996).

xxvii.
The central document is the report of UN Secretary General Boutros Boutros-Ghali (17 June 1992): An
Agenda for Peace, e.g. in SIPRI Yearbook 1993. World Armaments and Disarmament (Oxford: Oxford University Press.
1993), pp. 66-80. See also idem: An Agenda for Peace: One Year Later, Orbis, vol. 37, no. 3 (Summer 1993), pp. 323-332.
Examples of the academic debate on humanitarian intervention include the following works: Rodley, Nigel (ed.): To Loose
the Bands of Wickedness. International Intervention in Defence of Human Rights (London: Brassey's, 1992); Connaughton,
Richard: Military Intervention in the 1990s. A New Logic of War (London: Routledge, 1992); Levite, Ariel E., Bruce W.
Jentleson & Larry Berman (eds.): Foreign Military Intervention. The Dynamics of Protracted Conflict (New York: Columbia
University Press, 1992); Schraeder, Peter J. (ed.): Intervention into the 1990s. U.S. Foreign Policy in the Third World. 2nd
Edition (Boulder and London: Lynne Rienner Publ., 1992); Stedman, Stephen John: The New Interventionists, Foreign
Affairs, vol. 72, no. 1 (1993), pp. 1-16; Tetzlaff, Rainer: Erste und Dritte Welt - zur Legitimitt Politischer
Interventionen, S+F. Vierteljahresschrift fr Sicherheit und Frieden, vol. 10, no. 1 (1992), pp. 21-25; Mazarr, Michael J.:
The Military Dilemmas of Humanitarian Intervention, Security Dialogue, vol. 24, no. 2 (June 1993), pp. 151-162; Roberts,
Adam: Humanitarian War: Military Intervention and Human Rights, International Affairs, vol. 69, no. 3 (July 1993), pp.
429-450; idem: The United Nations and International Security, Survival, vol. 35, no. 2 (Summer 1993), pp. 3-30; Urquhart,
Brian: The UN: From Peace-keeping to a Collective System?, Adelphi Papers, no. 265, Winter 1991/92 (New Dimensions
in International Security, Part I), pp. 18-29; Moore, Jonathan (ed.): Hard Choices. Moral Dilemmas in Humanitarian
Intervention (Lanham: Rowman & Littlefield, 1998); Williams, John: The Ethical Basis of Humanitarian Intervention, the
Security Council and Yugoslavia, International Peacekeeping, vol. 6, no. 2 (Summer 1999), pp. 1-23.

xxviii.
On the notion of raison d'tat, see e.g. Meinecke, Friedrich: Machiavellism. The Doctrine of Raison d'Etat and
Its Place in Modern History (Boulder, Col.: Westview Press, 1984). Besides Machiavelli, other ancestors of modern Realism
come close to a personification of the State, e.g. Hobbes, Thomas: Leviathan, Edited With an Introduction By C.B.
Macpherson (Harmondsworth: Penguin Books, 1968), who e.g. describes the Common-Wealth (i.e. the Leviathan) as the
multitide so united in one person (p. 227).

xxix.
Walker, R.B.J.: Inside/Outside: International Relations as Political Theory (Cambridge: Cambridge University
Press, 1993); Hall, Rodney Bruce: Territorial and National Sovereigns: Sovereign Identity and Consequences for Security
Policy, Security Studies, vol. 8, no. 2/3 (Winter 1998/Spring 1999), pp. 145-197.

xxx.
For an analysis of the communitarian-v-cosmopolitan dichotomy, see Brown, Chris: International Relations
Theory. New Normative Approaches (Hemel Hempstead: Harvester Wheatsheaf, 1992).

xxxi.
Mill, John Stuart: Utilitarianism, in Max Lerner (ed.): Essential Works of John Stuart Mill (New York:
Bantam Books, 1963), pp. 189-248. See also Ellis, Anthony: Utilitarianism and International Ethics, in Terry Nardin &
David R. Mapel (eds.): Traditions in International Ethics (Series: Cambridge Studies in International Relations) (Cambridge:
Cambridge University Press, 1993), pp. 158-179.

xxxii.
Cf. Rosseau, Jean-Jacques: Du contrat social (Paris: Garnier-Flammarion, 1966).

xxxiii.
For a critique of reductionism, see e.g. Kenneth Waltz's classic: Man, the State and War. A Theoretical
Analysis (New York: Columbia University Press, 1959).

xxxiv.
Quotation from Hobbes: op. cit. (note 28), p. 186.

xxxv.
E.g. Buzan: op. cit. 1991 (note 6), pp. 35-56.

xxxvi.
Ayoob, Mohammed: The Third World Security Predicament. State Making, Regional Conflict, and the
International System (Boulder & London: Lynne Rienner Publishers, 1995); idem: The Security Predicament of the Third
World State: Reflections on State Making in a Comparative Perspective, in Brian J. Job (ed.): The Insecurity Dilemma.
National Security of Third World States (Boulder & London: Lynne Rienner, 1992), pp. 63-80 (quotation from p. 66); Job,
Brian L.: The Insecurity Dilemma: National, Regime, and State Securities in the Third World, ibid., pp. 11-35; Weiss,
Thomas G. & Maryl A. Kessler (eds.): Third World Security in the Post-Cold War Era. A World Peace Foundation Study
(Boulder: Lynne Rienner, 1991); Holsti, Kalevi J.: The State, War, and the State of War (Cambridge: Cambridge University
Press, 1996).

xxxvii.
See e.g. Holsti, Kalevi J.: International Theory and War in the Third World, in Job (ed.): op.cit. (note 36),
pp. 37-60; cf. for a historical perspective: idem: Peace and War: Armed Conflicts and International order 1648-1989
(Cambridge: Cambridge University Press, 1991); or Van Creveld, Martin: The Transformation of War (New York: The Free
TEORIA I PRACTICA SECURITII 85

Press, 1991); Snow, Donald M.: UnCivil Wars: International Security and the New Pattern of Internal War (Boulder, CO:
Lynne Rienner, 1996); Zartmann, William I. (ed.): Collapsed States. The Disintegration and Restoration of Legitimate
Authority (Boulder: Lynne Rienner, 1995); Cilliers, Jakkie & Peggy Mason (eds.): Peace, Profit or Plunder? The
Privatisation of Security in War-Torn African Societies (Halfway House: Institute for Security Studies, 1999); Reno,
William: Warlord Politics and African States (Boulder: Lynne Rienner, 1998).

xxxviii.
The classical formulation of the thesis (not referring explicitly to democracies, but to representative
government in general) is Kant, Immanuel (1795): Zum ewigen Frieden. Ein philosophischer Entwurf (Stuttgart: Reclam,
1963). A general survey of the idea is provided by Gleditsch, Nils Petter: Democracy and Peace, Journal of Peace
Research, vol. 29, no. 4 (November 1992), pp. 369-376. The recent revival of interest in the thesis may be traced back to
Doyle, Michael: Kant, Liberal Legacies, and Foreign Affairs, Philosophy and Public Affairs, vol. 12, no. 3-4 (1983), pp.
205-35, 323-353. Recent works include Russett, Bruce: Grasping the Democratic Peace. Principles for a Post-Cold War
World (Princeton, NJ: Princeton University Press, 1993); Elman, Miriam Fendius: Paths to Peace. Is Democracy the
Answer? (Cambridge, MA: MIT Press, 1997); MacMillan, John: On Liberal Peace. Democracy, War and the International
Order (London: I.B. Tauris, 1998); Brown, Michael E., Sean Lynn-Jones & Steven E. Miller (eds.): Debating the Democratic
Peace (Cambridge, MA: The MIT Press, 1996); Gowa, Joanne: Ballots and Bullets. The Elusive Democratic Peace
(Princeton, NJ: Princeton University Press, 1999); Gaubatz, Kurt Taylor: Elections and War. The Electoral Incentive in the
Democratic Politics of War and Peace (Stanford: Stanford University Press, 1999); Ray, James Lee: Democracy and
International Conflict. An Evaluation of the Democratic Peace Proposition (Columbia: University of South Carolina Press,
1995); Weart, Spencer R.: Never at War: Why Democracies Will Not Fight One Other (New Haven: Yale University Press,
1998).

xxxix.
Fukyama, Francis: The End of History and the Last Man (New York: The Free Press, 1992); idem:
Democratization and International Security, Adelphi Papers, no. 266, Winter 1991/92 (New Dimensions in International
Security. Part II), pp. 14-24.

xl.
See e.g. Bchler, Gnther: Gewaltverzicht durch Demokratisierung. Dimensionen der Demokratisierung der
friedens- und sicherheitspolitischen Diskussion, in Wolfgang R. Vogt (ed.): Mut zum Frieden. ber die Mglichkeiten einer
Friedensentwicklung fr das Jahr 2000 (Darmstadt: Wissenschaftliche Buchgesellschaft, 1990), pp. 176-187; Johansen,
Robert C.: Real Security is Democratic Security, Alternatives, vol. 16, no. 2 (Spring 1991), pp. 209-242; Rourke, John T.,
Richard P. Hiskes & Cyrus Ernesto Zirakzadeh: Direct Democracy and International Politics. Deciding International Issues
Through Referendums (Boulder: Lynne Rienner, 1992).

xli.
On the promotion of democracy and human rights see Peceny, Mark: Democracy at the Point of Bayonets
(University Park: Pennsylvania State University Press, 1999).

xlii.
Bienen, Henry (ed.): Power, Economics, and Security. The United States and Japan in Focus (Boulder:
Westview, 1992); cf. Buzan: op.cit. 1991 (note 6), pp. 230-269.

xliii.
See e.g. Knorr, Klaus: The Determinants of Military Power, in Bienen (ed.): op.cit. (note 42), pp. 69-133;
which is an update on idem: The War Potential of Nations (Princeton: Princeton University Press, 1956).

xliv.
Becker, Abraham S.: U.S.-Soviet Trade and East-West Trade Policy, in Arnold L. Horelick (ed.): U.S.-Soviet
Relations. The Next Phase (Ithaca: Cornell University Press, 1986), pp. 175-197; Stent, Angela: Economic Containment, in
Terry L. Deibel & John Lewis Gaddis (eds.): Containing the Soviet Union. A Critique of US Policy (London: Pergamon-
Brassey's, 1987), pp. 59-77. On the debate on most-favoured-nation status for the USSR in return for good behaviour in the
realm of arms control, see e.g. Garthoff, Raymond: Detente and Confrontation. American-Soviet Relations From Nixon to
Reagan (Washington, D.C.: Brookings Institution, 1985), pp. 87-93.

xlv.
See e.g. Goodwin, Crauford D.: National Security in Classical Political Economy, in idem (ed.): Economics
and National Security. A History of Their Interaction. Annual Supplement to Volume 23, History of Political Economy
(Durham: Duke University Press, 1991), pp. 23-35.

xlvi.
On the follow-on system, see Kaldor, Mary: The Baroque Arsenal (New York: Hill and Wang, 1981).

xlvii.
See e.g. Cohen, Richard & Peter A. Wilson: Superpowers in Economic Decline. U.S. Strategy for the
Transcentury Era (New York: Crane Russak, 1990); cf. Deger, Saadet & Somnath Sen: Military Expenditure. The Political
Economy or International Security (Oxford: Oxford University Press/SIPRI: Strategic Issue Papers, 1990); Mintz, Alex (ed.):
The Political Economy of Military Spending in the United States (London: Routledge, 1992); Vyrynen, Raimo: Military
Industrialization and Economic Development. Theory and Historical Case Studies (Aldershot: Dartmouth and UNIDIR,
1992). The only IP theorerician who has dealt at length with this matter is Gilpin, Robert G.: War and Change in World
Politics (Cambridge: Cambridge University Press, 1981); idem: The Economic Dimension of International Security, in
Bienen (ed.): op. cit. (note 42), pp. 51-68. His hypotheses received historical support from Paul Kennedy's monumental The
Rise and Fall of the Great Powers. Economic Change and Conflict from 1500 to 2000 (London: Unwin Hymann, 1988).

xlviii.
On the effectiveness of economic blockade, see e.g. Hufbauer, Gary Clyde, Jeffrey J. Schott & Kimberly Ann
Elliott: Economic Sanctions Reconsidered. History and Current Policy, 2nd edition (Washington, D.C.: Institute for
International Economics, 1990). For an analysis of Sweden's quest for this form of economic security, see Agrell, Wilhelm:
Sveriges civila skerhet (Stockholm: Liber Frlag, 1984). For a similar analysis of Switzerland, see e.g. Fischer, Dietrich:
Invulnerability Without Threat: The Swiss Concept of General Defense, Journal of Peace Research, vol. 19, no. 3, 1982,
pp. 205-225.

xlix.
Galtung, Johan: There Are Alternatives. Four Roads to Peace and Security (Nottingham: Spokesman, 1984), p.
13; Fischer, Dietrich: Preventing War in the Nuclear Age (Totowa, N.J.: Rowman & Allanheld, 1984), pp. 142-153; idem,
Wilhelm Nolte & Jan berg: Frieden gewinnen. Mit autonomen Initiativen den Teufelskreis durchbrechen (Freiburg:
Dreisam Verlag, 1987), pp. 195-199; berg, Jan: Myter om vor sikkerhed. En kritik af dansk forsvarspolitik i et
udviklingsperspektiv (Copenhagen: Mellemfolkeligt Samvirke, 1980); idem: At udvikle sikkerhed og sikre udvikling
(Copenhagen: Vindrose, 1983), pp. 131-142.

l.
Emmanuel, Arghiri: L'change Inegal (Paris: Maspero, 1969); Frank, Andre Gunter: Capitalism and
Underdevelopment in Latin America (New York: Monthly Review Press, 1969); Galtung, Johan: A Structural Theory of
Imperialism, Journal of Peace Research, vol. 8, no. 2 (1971), pp. 81-118; Amin, Samir: Le developpement ingal (Paris:
TEORIA I PRACTICA SECURITII 86

Editions du Minuit, 1973); idem: L'accumulation a l'chelle mondiale, vols. 1-2 (Paris: Editions Anthropos, 1976).

li.
Haas, Ernst: International Political Communities, (New York: Anchor Books, 1966), pp. 93-110; cf. idem: The
Study of Regional Integration: Reflections on the Joy and Anguish of Pretheorizing (1970), in Richard A. Falk & Saul
Mendlowitz (eds.): Regional Politics and World Order (San Francisco: Freeman, 1973), pp. 103-130; Hansen, Roger:
Regional Integration: Reflections on a Decade of Theoretical Efforts, in Michael Hodges (ed.): European Integration,
(Harmondsworth: Penguin Books, 1972), pp. 184-199. See also the prize-winning essay by Tranholm-Mikkelsen, Jeppe:
Neo-functionalism: Obstinate or Obsolete? A Reappraisal in the Light of the New Dynamism of the EC, Millennium:
Journal of International Studies, vol. 20, no. 1, 1991, pp. 1-22.

lii.
On complex interdependence, see Keohane & Nye: op.cit. (note 20); cf. for a historical survey: Wilde, Jaap de:
Saved From Oblivion: Interdependence Theory in the First Half of the 20th Century. A Study on the Causality Between War
and Complex Interdependence (Aldershot: Dartmouth, 1991); Tromp, Hylke: Interdependence and Security: the Dilemma
of the Peace Research Agenda, Bulletin of Peace Proposals, vol. 19, no. 2 (1988), pp. 151-158; Haas, Ernst B.: War,
Interdependence and Functionalism, in Raimo Vyrynen (ed.): The Quest for Peace. Transcending Collective Violence and
War Among Societies, Cultures and States (London: Sage, 1987), pp. 108-127.

liii.
Bolz, Klaus: Gemeinsame Sicherheit und Ost-West Wirtschaftsbeziehungen, in Bahr & Lutz (eds.): op. cit.
1987 (note 23), pp. 129-142; Wilke, Peter: konomische Aspekte Gemeinsamer Sicherheit. Anmerkungen zum Stand der
Debatte, ibid., pp. 151-168.

liv.
A proponents of this view is Booth, Ken (1991): Security and Emancipation, Review of International
Studies, vol. 17, no. 4 (1991), pp. 313-327; idem: Human Wrongs and International Relations, International Affairs, vol. 71,
no. 1 (January 1995), pp. 103-126. See also Suhrke, Astri: Human Security and the Interests of States, Security Dialogue,
vol. 30, no. 3 (September 1999), pp. 265-276; Zacarias, Agostinho: Security and the State in Southern Africa (London: I.B.
Tauris, 1999). For a related view see Falk, Richard: Predatory Globalization. A Critique (Oxford: Polity Press, 1999).

lv.
Wver, Ole: Societal Security: the Concept, in idem et al.: op. cit. (note 6), pp. 17-40 (quote from p. 23). See
also Buzan, Barry: Societal Security, State Security and Internationalization, ibid., pp. 41-58.

lvi.
E.g. Lellouche, Pierre: Le nouveau monde. De l'ordre de Yalta au dsordre des nations (Paris: Grasset, 1992),
pp. 257-305.

lvii.
See e.g. Weiner, Myron: Security, Stability and International Migration, International Security, vol. 17, no. 3
(Winter 1992/93), pp. 91-126.

lviii.
Heisler, Martin O. & Zig Layton-Henry: Migration and the Links Between Social and Societal Security, in
Wver et al.: op. cit. (note 6), pp. 148-166.

lix.
See e.g. Snyder, Jack: Averting Anarchy in the New Europe, International Security, vol. 14, no. 4 (Spring
1990), pp. 5-41; Griffiths, Stephen Iwan: Nationalism and Ethnic Conflict. Threats to European Security (SIPRI Research
Report No. 5) (Oxford: Oxford University Press, 1993).

lx.
The image refers to the famous Russian wooden dolls: When you open the biggest one, a smaller appears, inside
which is an even smaller, etc. On secession see Mortimer: op. cit. (note 26); Cassese, Antonio: Self-Determination of
Peoples. A Legal Reappraisal (Cambridge: Cambridge University Press, 1995); Freeman, Michael: The Right to Self-
Determination in International Politics: Six Theories in Search of a Policy, Review of International Studies, vol. 25, no. 3
(1999), pp. 355-370; Meadwell, Hudson: Secession, States and International Society, ibid., pp. 371-387. On Russia see
Baev, Pavel: Russia's Stance against Secessions: From Chechnya to Kosovo, International Peacekeeping, vol. 6, no. 3
(Autumn 1999), pp. 73-94.

lxi.
Midlarsky, Manus I. (ed.): The Internationalization of Communal Strife (London: Routledge, 1992); and Muni,
S.D. (ed.): Pangs of Proximity. India and Sri Lanka's Ethnic Crisis (New Delhi and London: Sage, and Oslo: PRIO, 1993);
Brown, Michael E. (ed.): The International Dimensions of Internal Conflict (Cambridge, MA: MIT Press, 1996); Lake, David
A. & Donald Rothchild (eds.): The International Spread of Ethnic Conflict. Fear, Diffusion and Escalation (Princeton, NJ:
Princeton University Press, 1998).

lxii.
Brundtland Commission (World Commission on Environment and Development): Our Common Future
(Oxford: Oxford University Press, 1987); Brundtland, Gro Harlem: The Environment, Security and Development, SIPRI
Yearbook 1993, pp. 15-26; Moss, Richard H.: Resource Scarcity and Environmental Security, ibid., pp. 27-36. See also
Prins, Gwyn: Politics and the Environment, International Affairs, vol. 66, no. 4 (1990), pp. 711-730; Renner, Michael G.:
National Security: The Economic and Environmental Dimensions, Worldwatch Paper, no. 89 (Washington D.C.:
Worldwatch Institute, 1989); Thomas, Caroline: The Environment in International Relations (London: Royal Institute of
International Affairs, 1992), pp. 115-151 et passim; Weizscker, Ernst U. von: Erdpolitik. kologische Realpolitik an der
Schwelle zum Jahrhundert der Umwelt, third, updated edition (Darmstadt: Wissenschaftliche Buchgesellschaft, 1992);
Boulding, Elise: States, Boundaries and Environmental Security, in Dennis J.D. Sandole & Hugo van der Merwe (eds.):
Conflict Resolution Theory and Practice. Integration and Application (Manchester: Manchester University Press, 1993), pp.
194-208; Dalby, Simon: Security, Modernity, Ecology: The Dilemmas of Post-Cold War Security Discourse, Alternatives,
vol. 17, no. 1 (Winter 1992), pp. 95-134; Suliman, Mohamed (ed.): Ecology, Politics and Violent Conflict (London: Zed
Books, 1998). See also the discussion on environmental security in Elise Boulding (ed.): New Agendas for Peace Research.
Conflict and Security Reexamined (Boulder: Lynne Rienner, 1992): Brock, Lothar: Security Through Defending the
Environment: An Illusion?, pp. 79-102; Mische, Patricia: Security Through Defending the Environment: Citizens Say
Yes!, pp. 103-120; and Oswald, Ursula: Ecodevelopment: What Security for the Third World, pp. 121-126. A good
overview os Grger, Nina: Review Essay: Environmental Security, Journal of Peace Research, vol. 33, no. 1 (February
1996), pp. 109-116.

lxiii.
See e.g. Sagan, Carl: Nuclear War and Climatic Catastrophe (Foreign Affairs, Winter 1983-84), in William P.
Bundy (ed.): The Nuclear Controversy. A Foreign Affairs Reader (New York: New American Library, 1985), pp. 117-152;
Ehrlich, Paul, Carl Sagan, Donald Kennedy & Walter Orr Roberts: The Cold and the Dark. The World After Nuclear War
(London: Sidgwick & Jackson, 1984); Gleditsch, Nils Petter: Armed Conflict and the Environment: A Critique of the
Literature, Journal of Peace Research, vol. 35, no. 3 (May 1998), pp. 381-400.

lxiv.
Gleick, Peter H.: Water and Conflict: Fresh Water Resources and International Security, International
TEORIA I PRACTICA SECURITII 87

Security, vol. 18, no. 1 (Summer 1993), pp. 79-112; Lowi, Miriam R.: Bridging the Divide: Transboundary Resource
Disputes and the Case of Westbank Water, ibid., pp. 113-138; Beschomer, Natasha: Water and Instability in the Middle
East, Adelphi Papers, no. 273 (London: IISS, 1992); Morris, Mary E.: Water Scarcity and Security Concerns in the Middle
East, The Emirates Occasional Papers, no. 14 (1998); Homer-Dixon, Thomas F.: Environment, Scarcity, and Violence
(Princeton, NJ: Princeton University Press, 1999); Hauge, Wenche & Tanja Ellingsen: Beyond Environmental Scarcity:
Causal Pathways to Conflict, Journal of Peace Research, vol. 35, no. 3 (May 1998), pp. 299-317; Elhance, Arun P.:
Hydropolitics in the 3rd World. Conflict and Cooperation in International River Basins (Washington, D.C.: United States
Institute of Peace Press, 1999).

lxv.
See e.g. the discussion in Ball, Desmond & David Horner (eds.): Strategic Studies in a Changing World:
Global, Regional and Australian Perspectives, Series Canberra Papers on Strategy and Defence, vol. 89 (Canberra:
Strategic and Defence Studies Centre, Research School of Pacific Studies, the Australian National University, 1992),
especially Sean Lynn-Jones: loc.cit. (note 5) who argues for a broader, yet still national security-oriented, agenda with a
focus on military matters; and Gwyn Prins: A New Focus for Security Studies (pp. 178-222) who is in favour of a complete
shift of focus to the environment. An even more extreme, eco-centric, view is that of Eckersley, Robyn: Environmentalism
and Political Theory (London: UCL Press, 1992).

lxvi.
Ball, Nichole: Security and Economy in the Third World (London: Adamantine Press, 1988); Brandt
Commission: North-South: A Programme for Survival. Report of the Independent Commission on International Development
Issues (Cambridge, MA: MIT Press, 1980); Brandt, Willy: Der organisierte Wahnsinn. Wettrsten und Welthunger (Kln:
Kiepenheuer & Witsch, 1985); Job (ed.): op. cit. (note 36); Weiss, Thomas G. & Maryl A. Kessler (eds.): Third World
Security in the Post-Cold War Era. A World Peace Foundation Study (Boulder & London: Lynne Rienner, 1991).

lxvii.
Neuman, Stephanie (ed.): International Relations Theory and the Third World (New York: St. Martin's Press,
1998).

lxviii.
See e.g. Nincic, Miroslav: How War Might Spread to Europe (London: SIPRI/Taylor & Francis, 1985).

lxix.
Bailey, Kathleen: Doomsday Weapons in the Hands of Many (Urbana, Illinois: University of Illinois Press,
1992). On ballistic missile proliferation, see e.g. Carus, W. Seth: Ballistic Missiles in the Third World. Threat and
Response, The Washington Papers, no. 146 (New York: Praeger & The Center for Strategic and International Studies,
1990); Karp, Aaron: Ballistic Missile Proliferation in the Third World, in SIPRI Yearbook 1989. World Armaments and
Disarmament (Oxford: Oxford University Press/SIPRI, 1989), pp. 287-318; idem: Controlling Ballistic Missile
Proliferation, Survival, vol. 33, no. 6 (1991), pp. 517-530; Nolan, Janne E.: Trappings of Power. Ballistic Missiles in the
Third World, (Washington, D.C.: Brookings, 1991); Fetter, Steve: Ballistic Missiles and Weapons of Mass Destruction:
What is the Threat? What Should be Done?, International Security, vol. 16, no. 1 (Summer 1991), pp. 5-42; Navias, Martin:
Going Ballistic. The Build-up of Missiles in the Middle East (London: Brassey's, UK, 1993); Neuneck, Gtz & Otfried
Ischebeck (eds.): Missile Proliferation, Missile Defence, and Arms Control (Baden-Baden: Nomos Verlag, 1992). On nuclear
proliferation, see e.g. Spector, Leonard S.: Nuclear Proliferation Today (New York: Vintage Books, 1984); Meyer, Stephen
M.: The Dynamics of Nuclear Proliferation (Chicago: The University of Chicago Press, 1984); Fischer, David: Stopping the
Spread of Nuclear Weapons. The Past and the Prospects (London: Routledge, 1992); Barnaby, Frank: How Nuclear
Weapons Spread. Nuclear-Weapon Proliferation in the 1990s (London: Routledge, 1993). On chemical weapons and
missiles, see Findlay, Trevor (ed.): Chemical Weapons and Missile Proliferation (Boulder, CO: Lynne Rienner, 1991). On
the proliferation problems stemming from the dissolution of the USSR, see Zagorski, Alexander: Post-Soviet Nuclear
Proliferation Risks, Security Dialogue, vol. 23, no. 3 (September 1992), pp. 27-39.
lxx.


lxxi.
On this phenomenon, examplified by the idea of peace, see Rapoport, Anatol: Peace. An Idea Whose Time
Has Come (Ann Arbor: University of Michigan Press, 1992).


























TEORIA I PRACTICA SECURITII 88