Cauze Bacteriile, in combinatie cu alimentele, produc caria dentara.

O pelicula clara, aderenta, numita placa, care contine bacterii se formeaza pe dinti si gingii. Aceste bacterii, in prezenta zaharului din alimente, produc acizi. Acizii ataca dintele in primele 20 minute (poate chiar mai mult) dupa masa. Dupa un anumit timp, acesti acizi distrug smaltul dintelui rezultind caria dentara. Caria este posibil sa apara daca: - Nu se periaza dintii dupa mese, gustari si inainte de culcare - Nu se foloseste ata dentara in fiecare zi - Se consuma alimente cu continut mare in zahar. Cu cat mai mult timp alimentele dulci raman pe dinti, cu atat bacteriile produc mai multi acizi. Dulciurile lipicioase si alimentele zaharate, precum stafidele, cerealele invelite in zahar, prajiturile, torturile, caramelele, produc cele mai mari daune. Lipsa fluorului in apa curenta inlesneste aparitia cariei. Bacteriile ce produc caria se pot transmite de la mama la copil atunci cand se folosesc aceleasi linguri, furculite sau alte ustensile. Saliva ramasa pe acestea contine bacterii. Cateodata, chiar un sarut transmite saliva cu bacterii. Prevenirea cariilor la copii se poate face si prin asigurarea unei bune sanatati dentare a familiei. Factori de risc Factorii de risc pentru formarea cariilor dentare se impart in factori ce pot fi controlati si factori ce nu pot fi controlati. Factori de risc controlabili Printre acestia se numara: - Ingrijirea dintilor - Daca dintii nu sunt spalati si curatati cu ata dentara, placa bacteriana se formeaza pe suprafata lor. Cu ajutorul acestor metode, placa este indepartata de pe suprafata dintre dinti si de la nivelul gingiei. - Curatarea dintilor de catre dentist impiedica formarea placii bacteriene. Medicul stomatolog indeparteaza placa si tartrul. Vizitele regulate la cabinet pentru aceasta curatare profesionala, previn aparitia cariilor dentare sau le depisteaza devreme, inainte sa se agraveze. - Lipsa fluorului. Fluorul previne caria prin cresterea rezistentei dintelui la atacul acizilor produsi de placa. Daca apa curenta nu are un continut suficient in fluor in ea, trebuie utilizate paste de dinti fluorurate. - Fumatul, mestecarea tutunului, inspirarea fumului de tigara (fumat pasiv) -Consumul de alcool. Factori de risc ce nu pot fi controlati - Xerostomia (gura uscata) si sindromul Sjogren. In ambele cazuri, nu se produce suficienta saliva. Saliva indeparteaza alimentele si zaharurile,

protejand dintii. Gura uscata se intalneste mai ales la batrani, caria evoluand mai repede. Anumite medicamente, precum cele pentru raceala, hipertensiune, depresie, pot cauza uscaciunea gurii. - Varsta. Tinerii ai caror dinti sunt in crestere dezvolta carii pentru ca mineralele din dintii tinerilor nu sunt stabile si pot fi indepartate cu usurinta de acizi. Batranii sufera de retractii gingivale si prezinta un risc crescut de aparitie a cariilor pe radacina dintilor. - Afectiuni respiratorii, precum rinita alergica, determina respiratia orala. Cand respiratia se face pe gura, saliva se usuca repede si nu mai protejeaza dintii. - Anumite tipuri de bacterii din cavitatea bucala sunt responsabile de aparitia cariei. - Diabetul zaharat. Cei care sufera de diabet, au sistemul imunitar slabit si astfel au risc crescut de carie. - Folosirea de medicamente ce contin zahar Factori de risc la copii: - Mersul la culcare cu sticla de suc, lapte, lapte praf in gurita. Zaharul din aceste bauturi hraneste bacteriile ce produc caria (carii de biberon). - Folosirea in comun a tacamurilor. Nou-nascutii nu poarta bacteria ce cauzeaza caria, dar ea poate trece cu usurinta in cavitatea bucala a copiilor prin folosirea comuna a tacamurilor cu parintii. Cateodata, chiar un sarut transmite saliva cu bacterii. Prevenirea cariilor la copii se poate face si prin asigurarea unei bune sanatati dentare a familiei. - Expunerea la fum de tigara. Sansa copiilor sa dezvolte carii creste odata cu fumatul pasiv. Simptome Caria dentara nu determina simptome decat dupa ce este prezenta cavitatea sau infectia. Simptomele includ: - durere (cel mai comun simptom) - infectia sau iritarea pulpei dentare produce de obicei durere - respiratie urat mirositoare si gust neplacut in gura - pete albe, gri, maro sau negre pe dinte - dinte fracturat sau sensibil la presiune Durerea poate deveni violenta cand: -se consuma dulciuri - se ingera bauturi fierbinti, alimente reci sau calde, lichide acide (limonada) -se mesteca guma sau mancare -se inspira aer rece -se periaza dintii Caria dentara se poate complica cu un abces (o punga de puroi) format in os, la varful radacinii dintelui. Simptomele abcesului sunt: -febra

-ganglioni inflamati -umflarea obrazului - durere profunda, pulsatila. Mecanism fiziopatologic Caria dentara apare lent, intr-o perioada de luni, chiar ani de zile. Caria incepe sa se produca atunci cand bacteriile din cavitatea orala isi sporesc activitatea in primele 20-30 minute dupa o masa. Ele produc acid care ataca stratul mineral al dintelui (smaltul). Gaura (cavitatea) se formeaza atunci cand capacitatea de aparare a dintelui este depasita de daunele determinate de acizi. Un dinte are un strat exterior (smalt), unul mijlociu (dentina), iar in centru se gaseste pulpa dentara. Cu cat mai multe straturi sunt afectate de carie cu atat daunele sunt mai importante. Atunci cand caria este mica, adica aria afectata este mica si nu s-a perforat suprafata dintelui, poate fi oprita din evolutie prin interventia medicului dentist care aplica fluor pe dinte. In cazul cariilor profunde, este nevoie de o obturatie (plomba) pentru a preveni o complicare a cariei. Daca pulpa este afectata, dintele poate fi pierdut, deoarece pulpa contine nervii si vasele de sange care hranesc dintele. Dupa moartea unui dinte cariat, se poate forma un abces in os la varful radacinii. Etiopatogenia cariei dentare Caria dentar este un proces distructiv cronic al esuturilor dure ale dintelui, fr caracter inflamator, producnd necroza i distrucia acestora, urmate de cavitaie coronar sau radicular. Caria se dezvolt numai pe dinii n contact cu mediul bucal i niciodat pe dinii complet inclui sau foarte bine izolai de mediul bucal. n concepia colii bucuretene de stomatologie caria dentar reprezint un proces patologic fr analogie n restul organismului, neputnd fi ncadrat n nici una din entitile patologice cunoscute (Gafar i colab.). Iniial caria dentar a fost considerat ca o boal cu evoluie ireversibil. Harndt, de numele cruia este legat definiia clasic a cariei, o denumete drept "un proces distructiv cronic, care evolueaz fr fenomene inflamatorii tipicet provocnd necroza esuturior dure dentare it n final, infectarea pulpei". n prezent ns, caria dentar este privit ca un proces dinamic desfurat la interfaa dintre placa bacterian i dinte. Transformarea leziunii carioase iniiale reversibile necavitare ntr-o leziune cavitar este consecina perturbrii echilibrului dintre procesele permanente de demineralizare i remineralizare.

Trebuie subliniat i faptul c procesul carios este specific organismului viu. De altfel, Bronner evideniaz acest paradox, c cel mai dur esut din organism s fie susceptibil distruciei numai n cursul vieii, rmnnd aproape neafectat dup moarte. n acest context, caria apare ca o boal multifactorial, caracterizat printro distrucie localizat a esuturilor dure dentare sub aciunea microorganismelor. Pentru formarea unei carii dentare este ns necesar interaciunea n timp a unei microflore bucale cariogene cu alimente fermentabile pe un teren (dini i saliva) susceptibil. ]Factorii etiopatogenici n etiopatogenia cariei dentare au fost incriminai factori multipli de origine intern sau extern organismului. Dei n anumite situaii cu manifestri clinice particulare rolul factorilor interni nu poate fi negat, n majoritatea covritoare a cazurilor caria dentar apare far echivoc ca rezultat al aciunii unor factori exteriori. Explicarea mecanismului de producere al cariei dentare a adus n discuie numeroase ipoteze, dar numai un numr restrns (ipoteza chimico-parazitar, ipoteza proteolitic i ipoteza proteolizei-chelaiunii) au nfruntat trecerea timpului, n pofda faptului c nici una dintre ele nu ofer singur argumente suficient de convingtoare. Studiile clinice i experimentale din ultimele decenii acrediteaz ns ideea c un fenomen att de complex cum este caria dentar depinde de factori cauzali multipli, care trebuie s acioneze simultan pentru declanarea procesului de imbolnvire, ceea ce conduce la ipoteza unei triade de factori etiologici (Keyes): terenul, flora microbiana i alimentaia. Potenialul cariogen al alimentelor este condiionat de cantitatea i calitatea principiilor alimentare. Aciunea alimentelor se manifest att prerezorbtiv, cat i postrezorbtiv. Aciunea prerezorbtiv se realizeaz direct asupra dinilor prin calitile fizice ale alimentelor i substratul lor fermentabil. Alimentele dure solicit aparatul dento-maxilar, stimuleaz secreia salivar, activeaz circulaia i metabolismul local, se poteneaz autocurirea. Alimentele moi i lipicioase sunt cele mai defavorabile datorit hipofunciei, diminurii debitului salivar, cu exacerbarea florei microbiene pe substratul lor fermentabil. Aciunea postrezorbtiv a principiilor alimentare n interaciunea cu procesele metabolice generale i locale influeneaz i ea structurarea esuturilor dure dentare. Astzi se consider c aceti factori, cu implicare condionat n producerea cariei, sunt dispui n trei mari grupe reprezentate de terenul favorabil (calitatea smalului dentar i a lichidului bucal), microflora bucal cariogen i substratul alimentar fermentabil.

Cariologia, devenit disciplin stomatologic de sine stttoare, are ca obiect de studiu consecinele interaciunii complexe dintre lichidele bucale i placa bacterian asupra esuturilor dure dentare, dar i posibilitile de diagnosticare precoce, tratament interceptiv i prevenire a leziunilor carioase necavitare reversibile. Capacitatea patogenic a plcii bacteriene. Patogenicitatea plcii bacteriene, factorul cauzal primordial al cariei dentare, rezid n: - concentrarea unui numr imens de microorganisme pe o suprafa mica. Dintre acestea, cele mai numeroase sunt cele acidogene. Pe lng constatarea c la indivizii carioactivi n plcile bacteriene predomin streptococul, se impune de subliniat i faptui c aceste microorganisme trebuie s domine zona interferenei dintre dinte i plac; - capacitatea unor microorganisme, i n special Streptococul mutans de a fermenta o mare varietate de hidrai de carbon, realiznd rapid i masiv o mare cantitate de acid; - posibilitatea de a produce acid i n lipsa unui aport substantial de hidrai de carbon prin alimentaie. Streptococul mutans are capacitatea de a produce acid prin utilizarea levanului i n special a amilopectinei (polizaharid intracelular) n acest scop; - scderea constant i ndelungat a ph-ului plcii sub pH-ul critic de 5,5. Sub aciunea microorganismelor, hidraii de carbon, n special hexozele provenite din alimentaie, continund cu levanul i amilopectina sunt descompu n acizi organici: lactic piruvic. La rndul lui, acidul piruvic poate fi descompus n acid acetic, succinic, formic i butiric. Acumularea de plac bacterian i implicit capacitatea sa patogenic fa de structurile dentare se poate realiza deoarece placa bacterian este impermeabil pentru substanele care confer alcalinitatea lichidului bucal i totodat fa de substanele antimicrobiene pe care acesta le conine (lizozim, lactoperoxidaz, lactoferin, imunoglobulin. Dei etiopatogenia cariei este nc incomplet elucidat, se poate aprecia c n producerea fenomenului lezional intervin simultan cele trei grupe de factori: constituionali (structurali), alimentari i bacterieni. Nici unul dintre acetia nu are un rol preponderent, dar fiecare grup este condiionat de mecanisme complexe, care fac ca variabilitatea mbolnvirilor prin carie dentar s fie att de divers. Dac fiecare din cele trei grupe de factori este condiionat n aciunea ei cariogen de prezena celorlalte dou, rezult c, eel puin teoretic, neutralizarea uneia singure ar duce la mpiedicarea mbolnvirii.

n mod practic, acest lucru nu este posibil n prezent, neexistnd nc mijloace care s acioneze simultan aspura multiplilor ageni din care este constituit grupa respectiv.

Diagnosticul precoce al cariei dentare Diagnosticarea precoce a leziunii carioase constituie un obiectiv important al tratamentului stomatologic contemporan, care se impune cu atat mai mult, cu cat este dovedit ca metodele diagnostice traditionale sunt insuficiente ca precizie, precum si destul de nesigure in masura de a minimaliza procedeele terapeutice invazive de la nivelul dintelui cariat. Scopul stomatologiei contemporane este de a pune la dispozitia medicilor metode diagnostice avansate, pentru a se elimina necesitatea vizualizarii obiective a cariei doar cu ajutorul sondei dentare sau al radiografiilor care sugereaza o leziune constituita. Astfel, scopul diagnosticului ca si al tratamentului implica nivelul histologic al dezvoltarii cariei dentare. In aceste conditii, detectarea cantitativa a cariei dentare se bazeaza pe doua concepte distincte: conductibilitatea electrica (EC) si modificarea fluorescentei tesuturilor dure dentare (QLF) care vor identifica leziunea carioasa suficient de devreme pentru a necesita doar un tratament neinvaziv sau nerestaurativ. Mijloacele clasice de diagnostic pot identifica o leziune carioasa care a invadat cel putin jumatate din grosimea smaltului; scopul este, insa, sa se identifice zonele cu decalcificare primara - petele albe, cretoase observate la nivelul dintilor in acest stadiu ce se pot trata prin remineralizare. Aplicatii clinice Masuratorile de conductibilitate electrica se exprima prin cresterea nivelului de transmitere electrica a curentului, ca rezultat al prezentei fluidului oral in porozitatile smaltului demineralizat sau cariat; tehnic, aceste masuratori se pot obtine prin atasarea unui electrod de referinta concomitent cu palparea suprafetelor dentare cu ajutorul unei camere intraorale.

Lumina fluorescenta determina, de asemenea, modificarile smaltului cu ajutorul variatiilor de fluorescenta care sunt proportionale cu deficitul de minerale, facilitandu-se astfel, evaluarea cantitativa a demineralizarii; cu un instrument ce include o videocamera se vor palpa suprafetele dentare de examinat iar imaginile obtinute sunt preluate, interpretate si stocate cu ajutorul unui computer. Prin compararea succesiva a rezultatelor, va fi posibila o evaluare a evolutiei leziunii carioase prin aprecierea stadiului imediat de demineralizare (de activitate, stationar sau de remineralizare). Identificarea si restaurarea cariei Exista un consens referitor la principiile clinice de diagnostic diferential intre faza activa si cea de inactivitate sau stationara a cariei dentare. Determinarea florei cariogene nu este suficienta pentru a aprecia riscul de carie dentara. Sonda dentara poate transmite flora cariogena de la un dinte la celalalt. In plus, varful sondei, penetrand smaltul dintilor poate transforma o leziune reversibila Intr-o leziune cavitara (fig. 1). De aceea, se prefera inspectia atenta sau palparea cu sonde mai putin ascutite dupa Indepartarea placii dentare, toaletarea, izolarea si uscarea suprafetelor dentare.

Unul din instrumentele pentru detectarea cariei dentare, DiagnoDent, utilizeaza o sursa de lumina laser ce poate identifica o leziune cu o adancime de 300 - 500 m de la suprafata smaltului (fig. 2). Majoritatea facultatilor de stomatologie din S.U.A. au introdus in programele analitice cursuri de evaluare a riscului de carie dentara. Dilema apare cu privire la decizia asupra modului de abordare si tratament al leziunilor carioase microscopice. Chiar cu ajutorul unor lupe calitative, a unui instrumentar rotativ precis ales sau al sistemelor compozite moderne se va obtine In final, o pierdere suplimentara de tesut dentar fata de cea afectata desi, frezele miniaturizate utilizate evita considerabil sacrificiul de substanta dentara sanatoasa. In aceste cazuri, remineralizarea si sigilarea sunt metodele preferate, mai putin invazive si foarte eficiente. Tendinte de tratament Algoritmul medical pentru detectarea precoce a leziunilor carioase presupune doua directii de baza care, individualizate, vor permite o abordare corecta a terapiei cariei dentare: - evaluarea factorilor de risc cu potential real pentru aparitia cariilor dentare dar care nu au determinat Inca o leziune carioasa propriu-zisa; - detectarea precoce a zonelor demineralizate Inainte de obiectivarea acestora prin inspectie sau investigare radiologica. Evaluarea bacteriologica a cariei dentare se refera la Streptococcus mutans prezent la nivelul santurilor ocluzale In majoritatea cazurilor si la alte bacterii, mai ales la nivelul cariilor cervicale. Metodele de profilaxie a cariei dentare includ utilizarea de topice fluorurate si a lacurilor cu fluor pentru minimalizarea aparitiei leziunilor carioase In special, la nivelul suprafetelor netede (fig.4). Prin utilizarea acestor metode, s-a observat o reducere cu 70% a incidentei cariei dentare. Sigilare vs lacuire

Sigilarea santurilor si a fosetelor si-a dovedit eficacitatea in timp, pe o perioada de ani, In mentinerea integritatii suprafetelor dentare (fig. 5). Pe de alta parte, folosirea lacurilor dentare cu fluor constituie o metoda alternativa pentru aplicatiile profesionale de topice fluorurate, fiind la fel de eficiente ca gelurile acide fosfate fluorurate; metoda se recomanda In special la copii. Concluzii Investigatiile radiologice urmate de metode de tratament cu instrumentar actualizat sunt esentiale pentru conservarea structurilor dentare. Introducerea substantelor remineralizante contribuie Insa la Indeplinirea scopurilor stomatologiei contemporane. Inarmati cu aceste mijloace, medicii stomatologi vor avea oportunitatea de a adopta un model medical pentru detectarea si tratamentul precoce al cariei dentare, cu influente satisfacatoare asupra starii de sanatate orala si sistemica a pacientilor. Berg JH et al: Early detection of caries: Compendium 21 (8): 668-672, August 2000. Fig. 1 Examinarea cu o sonda ascutita; se impune atentie la palpare pentru prevenirea aplicarii unei forte excesive ce poate afecta procesul de remineralizare Fig. 2 DiagnoDent utilizeaza un sistem laser usor de manipulat pe suprafata dintelui Fig. 3 Frezele miniaturizate, concepute cu forme specifice pentru a patrunde In santurile ocluzale suspectate de carie, faciliteaza accesul Fig. 4 Aplicarea de lacuri fluorurate se face si in regiunile proximale cu ajutorul aspiratorului Fig. 5 Aplicarea clasica a lacurilor fluorurate

REAMINTIM: Diferentierea proceselor carioase active de cele inactive - indici de evaluare clinica 1. Smalt sanatos, avnd structura, culoarea si transluciditatea normale. 2. Carie activa cu suprafata smaltului intacta: nu exista pierdere de substanta, dar suprafata smaltului capata un aspect opac, devine de culoare alb-galbuie si da senzatie rugoasa la o palpare blnda cu sonda. 3. Carie activa cu aparitia unei discontinuitati n smalt: pierdere minora de tesut dur dentar, superficiala, localizata strict n smalt. La palpare cu sonda nu se percepe vreo reducere a duritatii smaltului sau pereti subminati. 4. Carie activa cu leziune cavitara: pierderea de substanta dentara care cuprinde att smaltul ct si dentina este usor decelabila prin simpla inspectie iar palparea cu sonda pune n evidenta consistenta scazuta a tesuturilor dure alterate. Interesarea pulpara este facultativa. 5. Carie inactiva cu suprafata smaltului intacta: nu se constata clinic vreo pierdere de substanta pe suprafata smaltului; smaltul este lucios, de o culoare care poate varia ntre alb-cretos, maroniu si negru. La palparea blnda cu sonda pastreaza duritatea si netezimea smaltului sanatos. 6. Carie inactiva cu existenta unei discontinuitati n smalt: pierdere minora de tesut dur dentar, superficiala, localizata strict n smalt. La palpare cu sonda nu se percepe vreo reducere a duritatii smaltului sau pereti subminati. n rest, aceiasi parametri ca la indicele anterior. 7. Carie inactiva cu leziune cavitara: pierderea de substanta dentara care cuprinde att smaltul ct si dentina este usor decelabila prin simpla inspectie; suprafata cavitatii poate fi lucioasa iar la palparea cu sonda se constata o consistenta dura. Nu exista interesare pulpara. 8. Obturatie pe suprafata sanatoasa de smalt.
Metode de detectare a cariei pe baz de lumin

1. TRANSILUMINAREA C U FIBR OPTIC Noile metode de detectare a cariei precoce includ transiluminarea cu fibr optic (fiber-optic transillumination, FOTI). Aceast tehnic, disponibil de peste 40 ani, utilizeaz transmiterea luminii prin dinte.11-13 O metod recent comercializat bazat pe aceleai principii, const n metoda transiluminrii cu fibr optic digitizat (digitized fiber-optic transillumination, DIFOTI). Imaginile obinute se pot stoca pentru reaccesarea ulterioar i examinarea comparativ. Pn n prezent s-au efectuat doar cercetri limitate, ns rezultatele au indicat c tehnica este extrem de inadecvat pentru determinarea cantitativ a profunzimii sau extinderii leziunii.14-16 Tehnica msoar n esen diseminarea pe suprafa la exteriorul leziunii, mai degrab dect demineralizarea n profunzimea smalului. 2. TOMOGRAFIA CU COE REN OPTIC Tomografia cu coeren optic (optical coherence tomography, OCT) este o tehnic imagistic neionizant ce poate genera imagini pe seciuni transversale ale esuturilor biologice.17-20Cnd un dinte cu leziune carioas se ilumineaz cu lumin infraroie la 1.310 nm, tehnologia OCT poate produce imagini bi- sau tridimensionale, precum i o imagine cantitativ a leziunii de subsuprafa pn la adncimea total a smalului.21,22 OCT polarizat sensibil (polarized sensitive OCT, PS-OCT) se poate corela cu gradul de demineralizare i severitatea leziunii.21,23Posibila utilizare viitoare a OCT poate monitoriza invivo modificrile leziunilor carioase precum i detectarea demineralizrii sub sigilani.24 3. INSTRUMENTE DE DI AGNOSTIC AL CARIEI P E BAZ DE FLUORESCEN

Urmtoarele instrumente de diagnostic se bazeaz pe fenomenul fluorescenei. Fluorescena este o proprietate a unor materiale naturale i artificiale constnd n absorbia energiei la anumite lungimi de und i apoi emiterea luminii la lungimi de und mai mari. Cteva metode de detectare a cariei implic utilizarea fluorescenei.
Examinarea vizuala a dintilor se poate realiza doar pe suprafetele vizibile ale dintilor. Atunci cand medicul crede ca ai o carie intre dinti dar nu este 100% sigur iti va recomada efectuarea uneiradiografii dentare. In acest fel poate fi confirmata existenta cariilor intre dinti,

subgingival sau se poate observa marimea procesului carios. Nu trebuie uitat ca radiografia intraorala este o reprezentare in doua dimensiuni a unui organ ce are trei dimensiuni. De accea, pana la un punc, acest examen este orientativ.

Ultimele descoperiri faciliteaza diagnosticarea cariei dentare. Medicul tau poate folosi cerneluri speciale pentru a confirma prezenta sau absenta cariei. Tot aceste cerneluri ii "spun" doctorului cat sa curate din dintele afectat de carie. In felul acesta doar zonele compromise sunt indepartate.

Nu in ultimul rand trebuiesc mentionate detectoarele electronice de carie. Acestea sunt instrumente precise de diagnostic dar prezinta, deocamdata, prezinta dezavantajul unui pret ridicat si pot fi intalnite doar in marile centre stomatologice. Dupa diagnosticare tesutul dentara cariat trebuia indepartat.

Odata pus diagnosticul de carie dentara urmeaza alegerea metodei de tratament. Aceasta variaza in functie de vechimea, intinderea si gradul de afectare al pulpei dentare. Daca procesul carios a fost descoperit timpuriu, intr-o forma reversibila, el poate fi tratat foarte usor prin aplicarea de geluri ce contin o concentratie ridicata de fluor. Daca in schimb carie este evoluata si s-a format deja o cavitate aplicarea de fluor este ineficienta. In acest caz dintele trebuie neaparat obturat ( plombat ).

Exista mai multe tipuri de materiale de obturatie. Utilizarea uneia sau a altuia se face de catre medicul tau in functie de mai multi factori: dintele cariat, pozitia cariei pe dinte, apropierea fata de pulpa dentara, etc. In linii mari pot fi folosite materiale compozite

fotopolimerizabile, ce se intaresc cu ajutorul unei lampe foto speciale, precum si materiale autopolimerizabile, ce fac priza in cateva minute dupa ce au fost preparate de catre medic si aplicate pe locul cariei. Uneori se pot folosi mai multe tipuri de materiale pentru aceeasi obturatie.

O alternativa pentru obturatie o reprezinta incrustatia. Aceasta este o microproteza realizata cu ajutorul laboratorului de tehnica dentara.

Intr-un stadiu si mai avansat de distructie coronara, materiale de obturatie nu mai sunt eficiante. De aceea se ajunge la utilizarea coroanelor dentare. Acestea "imbraca" dintele cariat si sunt realizate de tehnician in laboratorul de tehnica dentara. De cele mai multe ori dintelui ce urmeaza a primi o coroana trebuie sa i se scoata nervul. Urmeaza slefuirea dintelui, amprentarea bontului astfel obtinut si trimiterea in laborator. Se fac cateva probe coreanei, se cimenteaza provizoriu si apoi definitiv. Tehnicile utilizate pentru realizarea coroanelor sunt numeroase si sunt alese de medicul tau in functie de situatia clinica.

Uneori insa procesul carios este prea extins si prea vechi. El cuprinde dintele ( pe care l-a distrus aproape in intregime), pulpa denatara, infectia cuprinzand si osul din jur. De cele mai multe ori in astfel de situatii dintele trebuie extras. Extractia se realizeaza cu anestezie locala si nu doare. Inlocurea dintelui pierdut se face clasic printr-o punte dentara sau modern prin inserarea unui implat Metode si materale: Urmarind scopul de a dobandi date despre frecventa MCF si in special al despicaturilor oro-faciale in Republica Moldova in ultima perioada de timp,am

studiat ,in baza natalitatii pe anii 1987-2000,incidenta lor.Pentru a capata indici aproape de cei reali am folosit mai multe surse de informatii: 1.Arhiva Spitalului Republican Clinic pentru copii E.Cotaga(registrele de spitalizare si fisele de observatie). 2.Registrul Centrului de Recuperare al copiilor cu malformatii congenitale ale fetei (in cadrul aceluiasi spital). 3.Registrele de operatii a sectiei de chirurgie maxilo-faciala. In perioada octombrie 2009-aprilie 2010 in centrul de reabilitare a copiilor cu malformatii congenitale a regiunii oro-maxilo-faciale,a Spitalului Republican Clinic pentru copii E.Cotaga,am participat in reabilitarea a 12 copii cu despicatura totala unilaterala a buzei,procesului alveolar si palatului.Dintre acestia 5-pacienti sunt de sex feminin,7-de sex masculin.2- pacient in perioada neonatala,3-in perioada dentitiei temporare,2-dentitia mixta,3-perioada dentitiei permanente.La toti copiii se observa retromicrognatie superioara,ocluzie mezializata,inocluzie frontala,ingustarea arcadei alveolo-dentare superioare in regiunile laterale,aplatizarea si scurtarea regiunii anterioare a arcadei alveolodentare superioare,sechelele cicatriciale postchirurgicale pe palatul dur. In scopul efectuarii diagnosticului si planului de tratament al acestor pacienti s-a realizat: 1Examenul clinic