In al doilea sens, conceptul de drept al gintilor desemneaza totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile dintre state ceea

ce astazi ar corespunde dreptului international public. Iar in al treilea sens, dreptul gintilor se confunda cu dreptul natural cu jus nature deoarece in conceptia unor jurisconsulti clasici exista anumite norme de drept si anumite principii care se aplica tuturor popoarelor din toate timpurile, aceste norme si principii spuneau ei au aplicatiune universala si formeaza obiectul dreptului natural. 5. Scurt istoric (istoria sociala si politica a Romei) Istoria milenara a Romei poate fi periodizata in doua mari epoci: -epoca prestatala si epoca statala. Epoca prestatala a durat de la jumatatea sec. 8 i.Hr. pana la jum. sec 6 i.Hr ; iar epoca statala, de la jum. sec. 6 i.Hr. pana la moartea imparatului Justinian adica pana in anul 565 d.Hr., dar in legatura cu istoria foarte veche a Romei trebuie sa retinem ca istoriografia romana, adica istoria scrisa a Romei a inceput abia din sec. 3 i.Hr. astfel incat toate informatiile pe care le detinem in legatura cu evenimentele anterioare sec. 3 ne-au parvenit fie prin izvoare indirecte (prin izvoare grecesti de regula) fie prin traditie si prin legenda, de aceea toate acele informatii trebuie privite cu rezerva, nu sunt sigure, fata de acele informatii nesigure, orasul Roma s-ar fi fondat in anul 753 i.Hr. de catre trei triburi denumite triburile fondatoare formate din Sabini, Latini si Etrusci. Membrii celor trei triburi fondatoare precum si urmasii lor erau denumiti Patricieni. Alaturi de patricieni in Roma prestatala traiau si plebeii care proveneau in principal dintre autohtoni, insa, conducerea societatii era exercitata numai de catre patricieni, prin trei organisme de conducere sociala fara caracter statal si anume comitia curiata, regele si senatul. Comitia curiata era adunarea patricienilor care erau organizati in trei triburi, 30 de curii si 300 de ginti si intrucat fiecare dintre curii dispunea de un vot, aceasta adunare a fost denumita adunarea curiilor sau comitia curiata. Ea adopta toate hotararile importante cu privire la viata cetatii. Regele era ales de comitia curiata si exercita atributiuni militare si de ordin religios iar senatul romei era la acea epoca un sfat al batranilor compus din sefii gintilor si prin urmare numara 300 de membrii fata de faptul ca plebeii participau la viata economica a cetatii ei erau meseriai si mici negustori dar nu aveau acces la conducerea ei, a societatii, in mod fatal intre patricieni si plebei s-a declansat un conflict care s-a adancit tot mai mult si s-a finalizat cu fondarea statului Roman, caci, in dorinta de a pune capat acestui conflict pe la jumatatea sec. 6 i.Hr. regele Servius Tullius a initiat doua reforme prin care a pus bazele statului Roman. Este vorba despre o reforma sociala si despre o reforma administrativa. Prin reforma sociala, regele Servius Tullius a impartit intreaga populatie a Romei in cinci categorii sociale pe criteriul averii, la randul lor cele cinci categorii sociale au fost impatite in centurii care erau in acelasi timp si unitati militare si unitati de vot, fiecare centurie avand un vot. Insa centuriile nu aveau un numar egal de membrii astfel centuriile din prima categorie sociala numarau cateva zeci de membrii (30-40), pe cand centuriile din urmatoarele categorii sociale numarau sute de membrii (6-700) asa a fost posibil ca prima categorie sociala, desi minoritara in cetate, sa detina majoritatea centuriilor (voturilor). De aceea istoricii afirma ca in momentul fondarii sale, statul roman s-a intemeiat pe un regim politic de aristocratie sclavagista, aceasta adunare a centuriilor a fost denumita comitia centuriata iar prin reforma administrativa, regele Servius Tullius a impartit teritoriul Romei in unitati adiminstrativ-teritoriale denumite triburi sau cartiere, in total, el a creat

4 triburi sau cartiere urbane si 17 triburi rurale, din acel moment s-au intrunit cele doua criterii pe baz carora putem distinge intre societatea prestatala si societatea statala sau organizata in stat, este vorba despre criteriul stratificarii sociale introdus prin reforma sociala si despre criteriul teritorial introdus prin reforma administrativa. In istoria sa milenara, statul roman a cunoscut trei forme de organizare: -regalitatea, republica, -imperiul. Epoca regalitatii a durat de la jumatatea sec. 6 i.Hr. pana la 509 i.Hr. (aprox. jum. de secol) Epoca republicii a durat de la 509 pana la 27 i.Hr. Imperiul a evoluat in doua faze: -principatul si -dominatul. Epoca principatului a durat de la 27 i.Hr. pana la 284 d.Hr. iar epoca dominatului de la 284 d.Hr. pana la moartea imparatului Justinian (565 d.Hr.). In epoca regalitatii, pe plan social conflictul dintre patrcieni si plebei a continuat datorita discriminarilor la care erau supusi plebeii pe plan politic, juridic, economic. Inegalitatea pe plan politic decurgea din faptul ca desi plebeii aveau acces la comitia centuriata ei nu aveau acces si la lucrarile comitiei curiata care a ramas rezervata patricienilor. Inegalitatea pe plan juridic consta in faptul ca la acea epoca normele juridice, normele dreptului erau exprimate numai in forma nescrisa a obiceiurilor iar obiceiurile nu erau cunoscute de popor ci erau tinute in secret de catre pontifi, pontifi care erau alesi numai dintre patricieni iar daca se declansa un conflict,un litigiu intre un patrician si un plebeu, partile in litigu se adresau pontifilor pentru a intreba, pentru a afla care este reglementarea juridica in acel caz iar pontifii erau suspectati ca dau raspunsuri partinitoare, favorabile patricienilor iar inegalitatea pe plan economic decurge din faptul ca pamanturile cucerite treceau in proprietatea statului cu titlu de ager publicus iar statul atribuia acele terenuri spre folosinta numai patricienilor. Tot pe plan social, in epoca regalitatii a aparut si sclavia dar in forma domestica, sclavia domestica. Sclavii erau putini la numar si erau tratati ca membrii inferiori ai familiei romane, pe plan politic in epoca regalitatii statul roman, era condus de adunarile poporului, de rege si de senat. Adunarile poprului erau doua: comitia curiata si comitia centuriata. Comitia curiata este mostenita din epoca prestatala si exercita numai atributiuni de ordin religios si in domeniul privat, pe cand comitia centuriata exercita cele mai importante atributiuni de ordin administrativ si de ordin judiciar. Regele s-a transformat in sef de stat si exercita atributiuni militare, administrative si judiciare. Iar senatul a devenit si el organism al statului dar hotararile sale nu aveau putere de lege, nu erau obligatorii pentru rege si aveau caracter consultativ. In anul 509, dupa alungarea ultimului rege, Targvinus Superbus, s-a instaurat Republica. Este important sa retinem ca in momentul fondarii republicii statul roman era o cetatea oarecare in partea central vestica a Italiei, numara 15-20.000 de locuitori iar dupa 500 de ani, la sf. rep. Roma se afla in fruntea celui mai puternic stat al antichitatii, aceasta involutie a fost posibila datorita spiritului expansionist al romanilor si datorita capacitatii lor organizatorice care era exceptionala, organizare care s-a intemeiat pe adagiul divide et impera (organizeaza si stapaneste). In epoca republicii, pe plan social a continuat sa se manifeste conflictul stravechi intre patricieni si plebei, dar in urma protestelor repetatea ale pelebeilor si in urma concesiilor succesive facute de patricieni prin sec. 3 i.Hr. cele doua categorii sociale s-au nivelat in sensul

ca numai dispunem de criterii sigure pentru a distinge intre patricieni si plebei insa pe fondul dezvoltarii economiei de schimb, in conditiile revolutiei economice au aparut noi categorii sociale, in primul rand au aparut nobilii si cavalerii. Nobilii erau inaltii demintari, magistrati ai republicii precum si urmasii lor care militau pentru consolidarea institutiilor republicii romane. Pe cand cavalerii erau denumiti oameni noi, intrucat ei erau oameni de afaceri, care militau pentru instaurarea unui stat centralizat, autoritar, deoarece spuneau ei - numai un stat autoritar poate asigura ordinea atat de necesara afacerilor, comertului. De aceea intre nobili si cavaleri s-a declansat un conflict care a degenerat in razboaiele civile de la sf. republicii, dupa care prin victoria cavalerilor s-a instaurat imperiul roman sub forma principatului. O alta categorie sociala era formata din proletari, cuv. proletar vine de la proles, iar proles inseamna copii. Aceasta etimologie a cuvantului proletar se explica prin faptul ca ei erau oameni saraci, ruinati si nu aveau alta avere decat copii. Neavand mijloace de subzistenta, acest proletar veneau la Roma pentru a trai pe seama statului intrucat statul roman facea periodic distribuiri de alimente, de sume banesti, de vesminte. Insa acesti proletari erau cetateni romani si aveau drept de vot, iar voturile lor puteau fi cumparate, cum s-a si intamplat in repetate randuri, de aceea Caius Iulius Cesar spunea ca datorita masei parazitare a proletarilor republica romana devenise o simpla forma, goala de continut. In epoca republicii sclavia a devenit clasica, in sensul ca productia, viata economica se intemeia in principal pe munca robita a sclavilor. Pe plan politic in epoca republicii, statul roman a fost condus de adunarile poporului, de senat si de magistrati. Adunarile poporului au fost in numar de patru: - comitia curiata si comitia centuriata au fost mostenite din epoca regalitatii la care se adauga concilium plendis si comitia tributa. Concilium plebis este adunarea plebeilor - initial aceasta adunare adopta hotarari obligatorii numai pentru plebei, denumite plebiscite. Cu timpul insa acele hotarari au devenit obligatorii si pentru patricieni, din acel moment patricienii au inceput sa participe si ei la adunare plebeilor ca sa-si apere interesele si astfel concilium plebis s-a transformat in comitia tributa, o adunare la lucarile careia participau toti cetatenii romani, organizati pe triburi, cartiere. Fiecare trib dispunand de un vot. Intrucat numarul triburilor a sporit pana la 35 de cartiere, in acea adunare se exprimau 35 de voturi. Senatul a devenit in epoca republicii principalul factor de echilibru in stat, deoarece senatul administra provinciile, administra tezaurul statului, public, coordona politica externa, diplomatia statului roman si supraveghea respectarea traditiilor si moravurilor poporului roman. In perioada republicii, hotararile senatului nu aveau putere de lege, totusi senatul influenta procesul de legiferare intrucat legile votate de popor intrau in vigoare numai daca erau ratificate de senat. Magistratii erau inalti demnitari ai republicii, inalti demnitari ai statului si exercitau atributiuni militare, judiciare si administrative. Ei erau alesi de popor, pe termen de un an, de regula. Magistaturile republicane erau onorifice, caci magistratii nu erau remunerati, nu erau platiti pentru activitatea lor. Totodata magistraturile erau colegiale deoarece aceleasi competente, aceleasi atributii erau exercitate de cel putin doi magistrati. Aceste magistraturi nu erau organizate ierarhic, dimpotriva, prin atributiile lor, magistratii se supravegheau, se cenzurau reciproc. Totusi unii dintre magistrati erau investiti cu imperium, iar altii se bucurau de potestas. Cuvantul imperium desemneaza posibilitate de a conduce legiunile romane si de a convoca poporul in adunari, de imperium se bucurau consulii, praetorii si dictatorii. Iar cuvantul potestas desemneaza dreptul de a administra, de potestas se bucurau tribunii plebei, cenzorii, cvaestorii si edilii. Magistraturile romane nu au aparut concomitent, toate dintr-o data, ci intr-o anumita

ordine, astfel dupa alungarea lui Tarvinius Superbus, poporul roman a ales doi consuli care exercitau toate atributiunile laice ale fostilor regi incat aparent consulii detineau intreaga putere, dar in fapt in realitate dupa expirarea magistraturii, dupa un an, consulii deveneau simplii particulari, persoane private si puteau fi judecati de popor, pentru abuzurile lor, mai mult chiar puteau fi condamnati si la moarte (Spurius Cassius). In anul 494, plebeii au dobandit dreptul de a alege 5 tribuni ai plebei care aveau dreptul de veto, sau jus intercesionis, pe baza caruia puteau anula orice act de natura sa aduca vreo atingere intereselor plebeilor (tribunii nu puteau anula legi, ci numai acte cu caracter individual). Probabil in anul 443, a fost creata cenzura, au aparut cenzorii. Initial cenzorii efectuau recensamantul persoanelor si bunurilor in vederea stabilirii impozitelor si cum recensamantul se facea la romani din 5 in 5 ani, acesti magistrati nu erau alesi in fiecare an, ci din cinci in cinci ani. Totodata cenzorii supravegheau impreuna cu senatul romei respectarea traditiilor si moravurilor poporului roman. Iar mai tarziu cenzorii au devenit foarte puternici intrucat au dobandit dreptul de a-i numi si revoca pe senatori. In anul 367, a fost creata praetura, praetorii erau cei mai importanti magistrati judiciari, caci ei organizau judecarea proceselor private. Initial praetorii organizau numai procesele dintre cetatenii romani si erau denumiti praetori urbani. Iar dupa anul 242 au aparut si praetorii peregrini care organizau judecarea proceselor dintre cetateni si peregrini. Cvaestorii organizau strangerea impozitelor statului si administrau arhivele statului roman. Edilii asigurau ordinea publica, aprovizionarea romei si organizau judecarea proceselor declansate in legatura cu actele juridice incheiate in targuri. Iar dictatura este o magistratura cu caracter exceptional deoarece in momente de mare primejdie pentru statul roman, romanii suspendau toate magistraturile si alegeau un dictator pe termen de 6 luni, care detinea intreaga putere, iar daca pericolul nu era indepartat, dictatorul putea fi reales pentru inca 6 luni. La sfarsitul republicii in conditiile razboaielor civile, Caius Iulius Caesar a incercat sa introduca fatis despotia de tip oriental, dupa modelul Egiptului dar tentativa lui Caesar a esuat, a fost asasinat in senat. De aceea Octavian, nepotul sau si fiul sau adoptiv a initiat o serie de reforme prin care a creat aparenta ca vechile magistaturi ale republicii continua sa functioneze, dar in fapt a concentrat intreaga putere in mainile sale. In acest scop el a determinat senatul sa-l aleaga consul si tribun pe viata, incat formal, aparent, el era un magistrat alaturi de ceilalti dar in realitate putea conduce statul ca un autocrat, totodata Octavian a fost proclamat princeps primul dintre egali, precum si imperator caesar augustus. Cuvantul imperator inseamna comandant glorios al legiunilor romane, caesar inseamna urmas demn al lui Caius Iulius Caesar, iar augustus inseamna sfant sau demn de a fi venerat. Aceasta organizare a statului este denumita principat si a durat din anul 27 i.Hr. pana la 284 d.Hr. In perioada principatului, pe plan social s-a adancit si mai mult prapastia dintre bogati si saraci, in documentele vremii, cei bogati erau denumiti honestiores, adica cei mai onorabili iar saracii erau denumiti humiliores, adica cei mai umili. Totodata a inceput sa se manifeste primele indicii, primele semne ale decaderii sistemului sclavagist, in primul rand pentru ca munca sclavilor incepuse sa devine ne-rentabila mai ales in agricultura. In aceste conditii a aparut o noua categorie sociala formata din coloni.