Mitropolitul NICOLAE MLADIN Asceza si Mistica paulina 7 tenes Mr pe TASH Fond! ES rt 7E6: Ediura DEISIScolectia : MISTICA Dogmd si misticd, spiritualitate si teotogie sunt di- mensiuni constitutive, insepargbil unite in viaja Bisericti Ortodoxe. Fapt decisiv pentru intelegerea ei ortodoxd, mistica este doar un adjectiv al Misterului central al credinfei crestine: Persoana divino-wmand a lui Tisus Hristos, Capul Bisericii si descoperitorul Treimii. Mistica ortodoxd e hristo- i teo-logicd, iar nu psiho-logica. Exemplul Sfingilor Pdringi aratd cd existd o coin- cidentd deplind intre obiectivitatea credintei Bisericit ca gi comuniune sacramentald gi experienta subiectivd a persoanei care, incorporatd in ea, isi asimileazd activ teologia acesteia prefaciind-o in viafd. Prin experienta misticd concretizatd in ascezd, contemplafie gi rugiiciune, Sfintii devin existenje teologice iar teologia misticd se transforma intr-o teologie a existenjei. Interioritdnd teologia, unificdnd gi verticalizand existenta crestinului, intimizand credinta gi harul divin prin depdsirea medierilor si exterioritdgilor, mistica - "viata in Hristos" - ¢ axa spirituald nevdtutd ce sustine lduatric Biserica. Unind in inima omului Divinul si umanul, cerul si pdmantul, mintea gi trugnl, mistica e stéipul vertical intemeietor al Cructi - figura exemplara a intregii experiente crestine, Inflorire a personalismului ei ireductibil - pentru ca la rigoare nu existd misticd ci doar persoanele misticilor - mistica ortedoxd e un rds- puns mereu actual la enigma existenjei nmane. dn faa absurdului si a neantului infernal al pdcatului, a finitu- dinii gi a morfii, ea deschide perspectiva eternizdrii omului in Iubirea si Lumina Comuniunii Sfintei Treimi revelate in Bisericd, Trupul lui Hristos. Fntr-o lume a confuziilor spirituale si mistificdrilor religioase si ideologice, acesta € infelesul ortodox al misticii pe care Editura "Deisis" igi propune sd-f impund prin aceasta colectie, tide Mitropolitul Nicolae Mladin "HRISTOS - VIATA NOASTRA" saul ASCEZA si MISTICA PAULINA Editie ingrijita si prefatata de Pr. Prof. Dr. loan [cdColectia MISTICA seria: monografii lector: diac. loan L Ica jr. viziune grafica; Maria~-Comelia Oros tehnoredactare: Voichita Sitea Coperta: Cuviosul Andrei Rubliov, Sf Ap. Pavel icoand, 160x109, cc. 1410-1420. Galeriile Tretiakov, Moscova, Cartea de faja reproduce manuscrisul dactilografiat al tezei de doctorat cu acelasi titlu susfinutd de autor in 1946 la Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitatii din Bucuresti, dupa un exemplar aflat in biblioteca ingnijitorului de edifie si facand parte din seria celor cinct exemplare multiplicate dactilo in 1958 pentru cfiva fogti studenfi, cu acordul explicit al autorului care le-a autentificat- Ortografia a fost actualizata tacit. © DEISIS, 1996. ISBN 973 -97750-0-4 Tiparul executat la POLSIB S.A. Siblu O restituire esentiala Intervalul 1946/1947 a@ fost cu siguranta fast pentru teologia romdneascd. implinirile in care s-ct manifestai inflorirea teologicd romdneascd in scrierile noii generafii de teologi de pe atunci contrastau insa vadit cu fundalul sumbru al progresiei so- vieticdri gi comunizari a societatii romanesti dupa 1944. Incepeau deja sd se manifeste tot mai clar primele semne agresive ale repre- siunii ideologice si ale persecutiilor personale sau colective ce aveau sd se repercuteze tragic asupra destinului Bisericti si popo- rului romdnese vreme de peste patru decenii. Tavalugul istoriet avea sd Striveased prin teroare si opresiune o intreagd generatie de frunie din cultura 3i teologia romdneascd. Formata in anii de gratie ai celor doud decenii interbelice,ea avea sd fie dur reprima- ta cand abia incepea sa-si dea masura primelor roade majore. Intre cele doud rdézboaie mondiale tealogia romdneasca se racordase prin principalii ei reprezentanti (ce s-au pus cu devota- ment "in sligba Bisericii si a Nearmilui"), la diapazonul mai vastu- lui efort de innoire al tealogiei rdsdritene Ia nivel panortadox. In epocd, acesta viza depdsirea consecintelor nefaste ale influentelor scolastice si pietiste in viata bisericilor ortodoxe prin refacerea legéturti pierdute a teologiei gi vietii ecleziale cu sursele vitale ale Tradifiei patristice. Dupa secole sau decenii de rationalism, mora- lism sau sentimentalism teologic, se revenea in sfagit la traditia misticd a Biserieii rdsdritene, recuperate atat in expresia ei filoca- licd uitata cat si in dimensiunea ei liturgicd abandonata in _favoa- rea unui eticism sau populism ieftin, a ume pragmatism superfi- cial lipsit de substantd spirituald, promovat de spiritul epocti, dar chiar si de unii clerici mondeni sau doar oportunigt. Teologi laici, ca Nae Ionescu (1890-1940) sau Nichifor Crainie (1889-1972) reugiserd cu tenacitate gi talent sd impund prin faimoasele lor cursuri, nogiunile fundamentale ale metafizicii Vvgi, repsectiv, misticii ertodexe intr-un mediu universitar dominat autoritar de "vulgata" pozitivd si seciologista a epocii. Dacd un Nae lonescu putea glosa liber pe teme metafizice si mistice in cadrul (ostil) al facultatilor de filozofie, primul curs de misticd intr-o facultate de teologie ortodoxd romdneascd, predat in 1926 de profesorul Nichifor Crainic, a putut fi tinut timp de gase ani numai la facultatea de teologie recent infiintaté de la Chigindu, si numai mascat (din temeri de “anacronism") sub titlul neutral de "literatura religioasd moderna”. Transferat in 1932 la _facultatea de teologie din Bucuresti, N. Crainie va preda ani buni faimosul Curs de teologie misticd' for sub egida anosté a titulaturti catedrei de “istoria literaturii religioase moderne”. impletind rigoarea teologicd cu eleganja stilistica si bucurdndu-se de o formidabila audienfa in epocd, Cursul de Teologie misticd al profesorului Crainic oferea o primd $i exceptionald sintezd de reald pdatrundere i forta asupra problematicii misticti ortodoxe definita si prezenta- fa ca "stiinfa a indumnezeirii omului". Structurat pe baza articula- fiilor gi schemei universului dionisian - considerat definitorin pentru Ortodoxie -, cursul insera gi o lecturd acuraté a principa- felor documente ale tradifiei isihaste filocalice editate pand atunci (metoda psihofizicd, paisianisnmul, "pelerinul rus"). dn acelasi timp, fa Sibiu, tandrul rector si titular al catedrei de dogmaticd al Academiei teologice "Andreiene", pdrin- tele Dumitru Staniloae (1903-1993) initia, pe baza manuscriselor fotocopiate la Biblioteca Nationala din Paris, investigatia "vietii si invafaturit Sfantului Grigorie Palama" (concretizata in monogra- Jia cu acelasi tiths din 1938). Dupda meditafia teolagica din lisus Hristos sau restaurarea omului (7943), spre a contribui la innoirea duhovniceascé’ a monahismului romdnesc gi a contrabalansa pietismtul protestantizant al "Oastei Dommuilui", endemic in unele zone transilvane, pdrintele Dumitru se angaja, sustimut de pdrinte- fe Arsenie Boca, la monumentala opera a traducerii ldrgite si co- mentate a Filocaliei grecesti (Venetia, 1782), referinta emble- maticd a spiritualitati isihaste a “rugdciunii iui Tisus" si a "vederii lui Dumnezeu". Primu!l volum avea sa apara la Sibiu in ' Cursul din 1935/1936 a fost publicat de ierod, Teodosie Paraschiy la Editura Trinitas din lagi in 1993 sub titlul obscur: Sjinfenia, implinirea warmenet tal al VI 1946, Panda in 1948 vor reugi sa apara inca alte trei volume (cu- prinzdnd si importantele scrieri ale Sfantului Maxim Marturisito- rul), (Suspendatd de cenzura comunistd ca propagandd in favoa- rea unui "misticism" intolerabil, publicarea seriei a putut fi relia- ii cu urméitoarele gase volume abia intre anii 1977-1983). Jn acelasi an, 1946, mai apdreau in traducere la Sibiu gi respectiv, Bucuresti, si principalele opere ale celui mai important reprezentant al misticii liturgice si sacramentale bizantine, Sfantul Nicolae Cabasilla (secolul XIV): Viata in Hristos (in traducerea preatului profesor T. Bodogae, Sibiu) gi Talcuirea Dumnezeiestii Liturghii (in traducerea preotului profesor E. Branigte, Bucuresti). Expuizat in 1946 din Sibiu din motive politice sustinute de adversitati "colegiale", pdrintele D. Sténiloae va preda pentru doi ani la catedra de teologie ascetica si mistica a facultatii de Teolo- gie din Bucuresti (suplinitG dupd intrarea in politicd a profeso- ruhut N. Crainic, de cdtre profesorul 1. Gh. Savin), reugind sd pu- blice prin grija Ligii stuclentilor ortodacgi gi faimosul sdu curs litografiat de Asceticd si Misticd cresting (1046/1947).* Cursul reprezenta in esenfd un amplu comentariu sistematic al "Filoca- liei" structurat pe schema evagriand a vietii spirituale dar faicdne loc larg dezvoltarilor meximiene gi palamite, precum gi analizelor existentiale si psihologice moderne (Blondel, Binswanger). Jn anii razboiului, la facultatea din Sibiu unde rector gi dogmatist era pdrintele D. Stdniloae, se preg¢itea sii devind profe- sor de tealogie morald si misticd @ tandrd sperantd a teologiei si- biene, parintele Nicolae Mladin. Trecut prin grila extrem de rigu- roasa a selectiet neoficiale preliminare a ierarhului locului, mitro- politul Nicolae Balan, tandrul dascdl in teologie - "hunnltuosul Nicolae Mladin" - faicea parte dintr-un corp profesoral de elita aldturi de - in aceeasi inspirata caracterizare a arhiepiscopului Bartolomeu Anania -, “pedantul Grigorie T. Marcu, timidul Emi- * Publicat in versiunea originala litografiata de §. Frunzd in 1993, la editura Casa Carjii de Stiinta, Cluj. O versiune revimuita “stilistic" - eliminand sau parafrazand termenul "mistic" refuzat de spiritul epocii - dar si cum importante complemente in "introducere" a fost publicati in 1978 cu tithul “Spiritualitate ortedoxd” drept volumul [I al manualului "Teologia MoralA Ortodoxa". Vilian Vasilescu, mdrinimosul Nicolae Neaga, pateticul Teodor Bodogae", iar, ulterior, si "ironicul Isidor Todoran"? Nascut la 18 decembrie 1914 in Abrud, intr-o familie de mineri, N. Miadin facuse liceul la Petrogani (1925-1932), urmase teologia la Oradea, Chisinau si Bucuresti unde devenise licentiat in 1938 cu o tezdi de mistica camparata privitoare fa Influenta lui Dionisie Areopagitul asupra Sfintului Ioan al Crucii, fverare ce promitea o consacrare stiintifica jalonandu-i deja directia, La Bucuresti, devine un fervent discipol al profesorului N. Crainic, cdnua if va edita litografiat in 1938 Cursul de misticd generala. Intre anii 1941-1942 e trimis de mitropotitul Nicolae Balan ca bursier in Germania (Viena, Titbingen, Marburg). Intors acasd, e numit profesor suplinitor de teologie morald gi misticd, catedra al caret titular devine in 1947, dupa ce in 1946 igi sustine la varsta de 32 de ani un stralucit doctorat la facultatea de teologie din Bucuresti, cu tema: Hristos - viata noastra sau Asceza si Mistica Paulina, tezd ce vede abia acum gi aici lumina tiparului, la exact cinci decenii de la fedactarea si sustinerea ei. Din cauza contextu- fui istoric nefavorabil, lucrarea care reprezenta un moment de referinté in teologia romaneascd, n-a putut fi publicat cu exceptia primelor trei capitole (din totalul celor doisprezece) ce au fost strecurate - cu "purificarea" stilisticd de rigoare a terme-mului “mistic" - in ultimul volum aparut al Anuarului Academiei teolagi- ce "Andreiene" AAV (1947-1948), p, 95-138. Proaspdat titularizat, tandrul profesor Nicolae Mladin va sustine in 1947/1948 in fata studentilar de la Sibiu un (ultim) curs de mistica cregtind si ortodoxd - in 1950 "mistica" va trebui scoa- sd din programa de studiu fiind considerata “obscurantista"” sau "subversiva" - curs recent publicat dupa notitele studentului de atunci, actualmente protopop in Tg. Mures, Nicolae Streza." Faréi a avea eleganta stilisticd a cursului similar al profeserului N. Crainic, ori profunzimea teologicd gi patristicd al celui al parintelui D, Staniloae, si fard a aspira la originalitate, prelege- rile de mistica ale parintelui N. Mladin (improvizate oral gi ne- 7 Tn Convorbiri duhovnicesti cu arhim. loanichie Balan, vol. I, Roman, 1988, p, 599. ‘NS. Miadin, Prelegert de Mistied Ortodoxd, ed. protop. N. Streza, Ed. Veritas, Tz. Mureg, 1996, Vu destinate ca atare publicitatii), se disting insd prin claritatea si accesibtlitatea ler, iar caracterul lor didactic (mergdnd panda la schematism) face ca lectura lor sa fie utild si astézi. In anit ‘50 |-am avut si eu profesor la Sibiu pe arhiman- dritul Nicolae Miadin care a avut dragostea de a-mi indruma pri- mii pasi de ucenic in ale teologiei. Licenfa in teologie am susfinut- o impreund cu sotia mea la Prea Cuviosia Sa, foarte iubitor de nesfargite gi patetice discufii cu mai tinerii doritori de carte multd, In primavara lui 1958, pregatindu-md de admitere la cursurile de doctorat la facultatea din Bucuresti i incitat de lectura primelor capitole din “Anuarul" pe 1947/1948, i-am cerut spre lecturé gi stuciu, exemplarul integral al_tezei sale de doctorat ramasd inedita. A acceptat cu bucurie. Impreund cu un alt coleg am exe- cutat rapid o copie dactilografiatd in cinci exemplare a manuscri- sului integral, pus la dispozifie cu atdta generozitate ("mini- samizdat" studentese care, in conditiile dramatice ale acelui an plin de arestéri de loturi intregi de “mistici". “obscurantigti" si "reactionari" ce vor infunda pugcdriile comuniste, ne-ar fi putut costa scump. Din fericire, Dumnezeu ne-a pazit!) Dactilograma aceea o pdstre: de atunci cu sfinfenie gi recunogtinia ca pe o pretioasd amintire personald de la marele meu profesor, semn al Javorii speciale de care m-am bucurat din partea sa in acei ani decisivi ai formarii (in 1967 prefesorul meu avea s& devind pand in 1981 mitropolit al Ardealului, decediind bolnav la mdndstirea Sdmbéta la ] iunie 1986 uitat pe nedrept de urmasi si de scoala de teologie pe care a ilustrat-o cw strdlucire). Dincolo de orice rezonante afective, subiective, lectura studioasd a manusrisului Ascezei si Misticii Pauline a fost, in ce midi priveste, o revelatie si sub aspect teologic. Citeam cu surprin- dere si admiratie nu altceva decat o replicé ortodoxd (nepolemicd) scrisad cu patos gi vervd, dar si cu rigoare si pdtrundere, la Jaimoasele monografii inchinate misticii pauline in Occident de catelicul A. Wikenhauser (1928) sau de reformatul A. Schweitzer (1930), Serisd intru-un stil viu gi alert, cu o desdvargita dominare a bibliografiei, lucrarea nu se pierdea de fel in otioase chestiuni “isagogice” f(autentictiate, paternitate, etc.) supradimensionate in literatura de specialitate protestanté, i care mai atrag incd pe limi secundare sau netraditionale pe unii teologi biblicigti orto- docgi, cf intra cu indrésneala in insdyi substanja teologicd a IXmesajului neotestamentar, respectiv a paulinismului, Pentru prima daté gdseam ciar si precis argumentate doud puncte decisive: 1. prezenta unei mistici obiective in insusi Noul Testament, respectiv inspiratia explicit biblica a misticii Bisericii, $i 2. baza sactamen- tala, baptismal-euharisticd (“obiectiva") a efortului ascetic ("su- hiectiv") al misticului crestin. (E ceea ce ulterior un Louis Bouyer va argumenta definitiv dovedind faptul ca in patristice "mistica “ este intotdeauna adjectivul nu al trdirilor subiective ale indivi- dului, ci al "misterului" care este Hristos gi a cdrui experienfa se oferd in Scripturd si in Tainele Bisericii). Asceza si Mistica Pauli- na demonta astfel definitiv acuza mai mult sau mai putin vealata de "neoplatonism" deghizat in haine bisericesti de care schema evagriand (si partial chiar dionisiand) a viefii mistice ortodoxe - ce structura la noi si cursul profesorului Nichifor Crainic sau cel al parintelui D. Staniloae - era acuzata de o parte a teologiei protestante confemporane, atdt "liberale" cat si "dialectice". Aceasté impresie mi s-a confirmat de atunci de nenumdra- te ori, de fiecare daid cand am deschis filele ingdlbenite, acoperite de o dactilogramd inghesuita si pe alocuri gtearsd de vreme, impundndu-mi-se tot mai insistent sub forma unui veritabil legat testamentar, Asceza 3 Mistica Paulina este, fard nici o exagerare, una din marile cari ale teologiei romdmesti.’ Lectura ei convinge gi acum, in ciuda mutatiilor si evolutiilor bibliografice inevitabile. Este infinit regretabil cad ea n-a putut fi accesibila umd public adevarat pand la actuala restituire integrald. Dar chiar si acum, * Concentraté in volumul Studii de teologie moralé, Sibiu, 1969, producfia teologicd de dup 1948 a prof, N, Mladin, poartd deja vizibil amprenta distorsionanti a "semnelor vremii", fiind afectata de denaturarea oficial prin intermediul "apostolatului social" a unei mari parti a cercetSrii teologice romanesti sub comunism (care o impunea ca 0 conditie asupra viequirii) de la temele ei reale, spirituale gi mistice, spre sustinerea propagandistA a campaniilor ideologice ale regimului in vederea infaptuirii "problemelor vitale" ale omenirii in viziune socialist: lichidarea "proprietafii", "lupta pentru pace", etc. "Progresul”, "sluji- rea", "ecumenismul", "evolutia", deveneau temele teologiei romanegti ce cunostea acum astfel - chipurile - "o dezvoltare fara precedent", (cf. | Bria, in: De Ja théologie orthodaxe roumaine des origines @ nos jours, Bucarest, 1974, p. 501-517. Xx dupa cinci decenii, in ciuda modificarilor survenite in peisajul teologic st intelectual, publicarea ei se dovedeste a fi de o surprin- rdtoare actualitate. Fiinded nu trebuie uitat sa Sfantul Apostol Pavel si pauli- nismul au facut de-a lungul istoriei Bisericti si culturii europene (ba chiar si a celei romdnesti, cum vom vedea indatd) obiectul unor vielente contestari si rastalmdaciri. Atunci cand se va serie istoria receptarii paulinismului, aceasta se va dovedi unul dintre cele mai instructive capitole de istorie a mentalitatilor. Prea "grec" pentru unii, prea "iudeu" pentru alfii, cel ce a vrut "sd se facd tuturor toate, ca in orice clipa sa@ mdntuiasca pe unii" (1 Corinteni 9,22) a fost aprig exaltat de unii gi mult hulit de alii. Dacé un Marcion (secolul H) sau reformatorti (secolul XVI) au vacut in Pavel pe singurul care a infeles adevarata esenta a Evangheliet ca revelare a adevaratului Dunmezeu, un "Dumnezen" "gnostic" "strdin" de cosmos si de Vechiul Testament, seu, respectiv, "justificarea" individualista a omulw “numai prin cre- dinta" nu prin “fapte", iudaizantii contemporan Apostolului (care au vdzut in el pe antihrist) si pand la iluminigtii si antisemitii mo- derni (Bolinbrocke, Lagarde, Nietzsche, Chamberlain, Rosenberg) ba chiar gi teologii protestanji liberali (Bousset, Reizenstein, Bultmann) tofi au vazut in el pe marele falsificator si corupdtor al Evangheliei lui lisus din Nazaret. Pavel, renegatul, ar fi impus onnlui “lisus" rohil mitic de "Hristos", substituind “evangheliei" universaliste a “iubirii" predicata de omndl Jisus din Galileea, "mistica" arhaicad a "mdntuirii" de "pdcat” prin ispdgirea sacrifi- ciald edgtigata pe "cruce" prin moartea si invierea lui "Hristos": zeul care moare gi invie, al cdrui mit elenistic era bine cunoscut multimilor Antiohiei, Efesuiui, Corintului, ori Romei. Pentru Nietzsche, de exemplu, Pavel e cel care a transformat "evanghelia" (vestea cea bund) intr-o veritabila “dysanghelie" (vestea cea rea). Bolnav de urd impotriva Imperiuilui Roman si a culturii sceptice elenice, ros de patima dominatiei, Pavel ar fi prefaicut deliberat cregtinismul intr-o religie "nihilistd", a "urii de viafa", a bolii 31 suferingei. Deus qualem Paulus creavit Dei negatio (Dumnezeul pe care l-a plasmuit Pavel e negatia lui Dumnezeu), proclama patetic F. Nietzsche in Der Antichnist (1888), ale cdrui §§ 39-47 gi-aw gadsil recent o tardivd gi tezistd ilustrare dramaticd in piesa Alinei Mungiu, Evangheligtii, 1992. XITot pe urmele lui Nietzsche, activitatea si teologia Sfantu- lui Apostol Pavel si-au gésit o virulenté contestare in cultura Jranceza si romandé a ultimelor decenii in eseurile iui E.M. Cioran (1911-1995). Incé in Tratatul despre descompunere (1949), acesta il infiera pe marele Apostol drept "cel mai mare agent electoral al tuturor timpurilor" care prin “turneele" gi "epistolele" sale “a in- festat lumina amurgului antic. Un epileptic invinge cinci secole de filozofie! Ratiunea - confiscatd de Parintii Bisericii".° Afirmatii re- uate gi amplificate retoric pand la paroxism in dificil suportabila tiradé antipaulind din Ispita de a exista (1956). Sfantul Pavel, "un evreu pervertit, un tradator, un tip dubios" ¢ aici "vinovat de pre- judecdjile noastre in religie si morala", inlocuind "injelepciunea" anticd gi eleganja meditatiei cu o religie populisia dizgratioasa, obsedati de "mantuire", intoleranta, brutald, provinciald, isteried... O pateticd incercare de reconciliere cregtineascd a iui E. Cioran aflat "in conflict cu Sfantul Pavel si Absolutul divin", a incercat in 1990 cw un gest superb Petre Tufea (1901-1991). in fextul selecrat pentru ultima coperté a reeditarii in 1990 la Editu- ra Humanitas a primei carti a Ini Cioran, Pe culmile disperani, P. Tutea a crezut ca poate identifica in nostalgia implicit a ume sens transcendent absent al jumii prezenfa voalata a jocului dialectic paulin inire cele doud lumi; cea "vizibila i trecatoare", gi, respectiv, cea "imvizibild gi eterna" din IT Corinteni 4,18, dialectica care-| “poate duce ja mdntuire" facdndu-l sd se "subordoneze absolutului divin".* Intr-o ultima scrisoare cdtre B. Cioran din 3 martie 1991, P. Tutea, bolnav, batran gi "nelinigtit de perspective morfii" ii aratd incdi odatd "gloriosului" sau prieten de la Paris cd numai crestinismul il ajuté pe om sd suporte nelinigtea ereatd de "limitele vietii si moartea absoluta". In locul surogatului ’ E. Cioran, Tratat despre descompunere, Humanitas, 1992, p. 176, "E. Cioran, Jspita de a exista, Humanitas, 1992, p. 147-152, *P. Tutea, Intre Dumnezeu si Neamul meu, Anastasia, 1992, p. 54-55; i 75-16: "Pdi, dacd Cioran gdsegte sens transcendent acestei lumi care n-are sens In sine, nu seamdnd ef cu Sfantul Apostol? Si astfel ew acest text il reconciliez cu Sfantul Apostol Pavel. Eu pe Cioran il vad impdcat eu sine, de acord cu Sfantul Pavel si Absotutul divin, pentru anu muri in lumea aceasta". XO de nemurire oferit de "glorie", P. Tufea alege "nemurirea religioa- sd care puncteazd cimitirele cu cruci" si le “pepuleazd cu nemuri- tori". Si aici P.Tutea se dovedeste a intui exact sensul profund al experientei spirituale crestine, proclamat de Evanghelia i Patima lui Tisus Hristos, vietuit si propovéduit cu patetism de Sfantul Apostol Pavel. Acest sens este legat de sesizarea legdturii indiso- ciabile dintre Crucea gi Invierea lui Hristos, dintre viata si moar- fea noastra ca: “viata prin moarte" (Living through Dying, cum sund_frumosul title al meditatiei lui Douglas Dales asupra specifi- eului a ceea ce poate fi numit: "The Spiritual Experience of St. Paul"). . Nu exista cregtinism fard Hristos si Invierea Lui; nu exisia inviere fard Cruce; iar Hristos Cel rastignit $i inviat este viu in Bisericd - Trupul Sau mistic. Prin Botez, Euharistie si viata asee- ticé gi "mistica", Biserica oferd nemijlocit fiecdrwia dintre nor participarea la "misterul" central al morfii gi invierti lui Hristos. In Bisericé prin "mistere" (Sfintele Taine) gi "mistica", viata lui Hristos devine "viata noastra" iar "cu Hristos, viaja noastra este ascunsd in Dumnezeu" (Coloseni 3,3-4). : Intr-o economie mai largé a spirituhwi, Asceza gi Mistica Paulind a mitropolitului profesor Nicolae Miadin ofera astfel o ineditd gi solidd contributie teologicé la solufionarea uneia din cele mai rdsundtoare si simptomatice (chiar dacd extrem de "cordiale") polemict din cultura romand a acestui secol. "Multumire fie adusd deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori in Hristos si descopere prin noi in tot locul mireasma cunostintei Sale! Pentru ca suntem lui Dumnezeu mireasma a lui Hristos intre cei ce se mantuiesc gi intre cei ce pier. Unora, adici, mireasm4 a morfii spre moarte, iar altora mireasma a vietii spre viata" (LI Corinteni 2, 14-16). Pr. prof. loan Ica Cluj, 24 august 1996, * thidem, p.267-268Introducere "Pavel, Apostol al lui Jisus Hristos..." Sunt cuvintele simple incrustate in cartea vesniciei gi in filele istoriei, care cuprind toata viafa, toata truda, toata fapta plasmuitoare de veac nou a marelui misionar, Intr-adevar, el a fost apostolul, trimisul lui Dummnezeu in lume ca si vesteascd, si impartdgeascd tuturor comoara de viata gl infelepciune daruita oamenini in lisus Hnstos. Si viata lui a fost o jertfa curataé, o jertfa deplind pe altarul apostoliei.' El |-a cunoscut pe Hristos gi in El a cunoscut dragostea lui Dumnezeu, prin care omul devine fiu al lui Dumnezeu, cetafean al imparatiei Lui, $1 si-a risipit viafa pentru ca pe cat mai mulfi sé-i aducd la Hristos. El a trait numai in Hristos gi prin Hristos. El a fost instrumentul prin care Hristos a lucrat in lume gi a cucerit lumea. Cine priveste harta cAlatoriilor misionare ale lui Pavel ramane uimit cum a fost posibil, intr-un timp relativ scurt gi in imprejurarile de atunci, 84 cuprinda toata jumatatea rasariteana a Imperiului roman in refeaua comunitatilor crestine nou infiinjate. Iar cine citeste Faptele Apostolilor gi Epistolele lui cunoaste greutafile cu care a luptat, simte cu adevarat marefia istoricé a personalitapi lui $i ingelege adevarul marturisirii lui: “prin darul hd Dummnezeu sunt ce sunt”. Pavel trebuie pus in galeria celor mai mari cucentori ai lumii. S-a gi zis cA "marile caldtorii misionare ale Apostolului de Izyoarele viefii si doctrinei lui sunt cuprinse in Noul Testament: Faptele Apostalilor scrise de ucenicul lui, medicul Luca (cap, 7-28) ¢i 14 epistole pauline: Epistola cétre Romani, | si [| cditre Corinteni, c&tre Galateni, catre Efeseni, cAtre Filipeni, citre Coloseni, | si II cdtre Tesaloniceni, | si ll cdtre Timotei, cAtre Tit, cdtre Filimon gi catre Evrei. Cf. Gr. T. Marcu, Antropologia paulind, Sibiu, 1941, p. 9-10. *| Corinteni 15,10,fa Antiohia pang la Roma au fost o a doua expeditie a Ini Alexandru in sens invers",’ au fost raspunsul Orientului 1a cucerirea Eladei. Expeditia lui Alexandru a unificat Orientul cu Occidentul, a cucerit Onentul pentru cultura greceasca; Imperiul roman a stabilit pretutindeni justijia si ordinea romana. Dar amandoud aceste cuceriti au fost numai piedestalul marilor cucerin pauline cu adevarat fauritoare de istorie. Cu toate acestea, Pavel a fost un biruitor numai pentru cA el insusi a fost biruit de Hristos: a fost un cuceritor, pentru ca el insugi-a fost cucerit de Hristos si ca un bun ostag al lui Hristos s-a bucurat in lipsuri, in mecazuri, in rane $i moarte pentru ca prin el sa se arate puterea lui Hristos. Toata fiinfa lui era o flacdra vie, aprinsa in dragostea lui Hristos si din flacdrile ei a izbucnit marele incendiu care a cuprins lumea. Comunitafile pauline au fost sdmburele din care a crescut lumea cregtind; epistolele tui Pavel au zimislit si spiritualitatea crestina. Cu gandurile lui g4ndesc, cu vorbele lui vorbesc milioane de oameni.* El traieste, adesea necunoscut, in cultura §i civilizajia modem, Principiile lui au devenit un bun al societAfii umane; gandurile lui s-au identificat cu viata de fiecare zi a omenirii; cuvintele lui sunt lozinci de viafé nou’, permanent actuale, permanent aditoare. Un munte al istoriei, din care izvorasc fluvii de viafa si infelepciune ce fructifica veacurile pana la limitele vegniciei. Un imens rezervor dé energie spirituala, care lucreazai necontenit in lume si o transforma. Dar o energie ee-gi are izvorul primordial in lisus Hristos, un focar care primeste lumina si puterea din Hristos. in el traieste Hristos si in tofi cei ce urmeaza pildei si cuvantului lui. Caci aceasta a fost rayna lui cea mai fierbinte: ca Hristos sa fie in tofi $i toti sd fie ai lui Hristos, 3 Pavel, Apastol al Tui lisus Hristos, care a ostenit mai mult decat tori ceilalpi apostoli,” este cel mai mare misionar, cel mai mare cuceritor din istoria crestinismului. Nu un simplu visater sau i H. Weinel, Paulus, Der Mensch wad sein Werk, Tibingen, 1904, p. 5. 3 idem, ibid., p. 7. ~ Cf 1 Corinteni 15,10. 2 timental, ci un om al actiunii neobosite, un om al faptei recupetite. O vointd perseverenta, neinduplecata, care nu da poi in fata nici unor impotriviri, O inteligen{a ascutita, o gandire rofunda, care scruteazi deopotriva tainele sufletului omenesc 3i inele viefii divine, O minte rapita in abisul de lumina al Dumne- ri spre a talmacii oamenilor "raina cea din veac ascunsa gi de geri negtiuta" a mantuirii noastre in lisus Hristos. Un tempera- ent aprins, drept, fard intortocheli, si o inima topitaé de tubire, care waluie in undele ei pe fiecare credincios in parte si pe tofi la un loc. special aceasta iubire franta din iubirea divind a lui lisus a fost rfa care a subjugat inimile gi le-a cucertt definitiv, El ¢ ca un rinte eare-gi naste copii in dureri, ii hrdneste in furtuna prigoa- of, ii cAlduzeste prin negura ispitelor gi ¢ in stare sf se aduca pe ne insugi jertfi pentru ei, numai s4-i vad crescufi "pdnd la masura varstei [ui Hristos". Cele mai impresionante pagini din ‘epistolele lui - dupa acelea in care izbueneste ca un vulcan dragostea Jui faja de Hristos - sunt acele in care igi gasesc expresie adancurile de iubire ce izvorase din inima lui pentru fiii sai cei duhovnicesti, E © dragoste de o sinceritate magnifica, o dragoste care copleseste, care inmoaie 5i sufletele de piatra, le convertegte, © dragoste care purificd, indoaie genunchii in cainja si inalfa cdtre zdrile izbavirii. Nimeni gi nimic nu poate rezista puterilor ei ziditoare, Ea se bucura intru progresul fillor ei, mustra cu lacrimi pe cel ce s-au abatut, nu spre a-i intrista, ci spre a-i indrepta, indeamna, invafa, se nsipeste cu timp si fra timp, in lucrurile mai marunte ca gi in cele mai mari; daca ¢ departe arde de dorul de a-si vedea fili gi se roaga pentru et: "tturor toate se face ca pe tofi sa-i aduncé la Hristos". De aceea, viafa lui e-cel mai magnific imn al iubirii de Hristos gi al iubirii de aproapele, dintre toate intruparile umane ale istorie!, Imnul acesta |-a invesnicit nu numai pe filele de pergament ale Epistolei catre Corinteni, ci |-a scris cu sufletul lui, cu ranele lui, cu-sangele lui, in cartea veacurilor, ca s4 straluceascé mereu ca un luceafar al zonilor peste vremelnicia vremilor si nestatomicia lucrurilor omenesti, Ca toate pier, toate se sting: jubirea singura ramane in veac $i peste veac..Complexitatea personalitapi, viefii si doctrinei Apostolului Pavel gi-a gasit expresia gi in multiplicitatea perspectivelor din care a fost studiat: scrierile despre viata si invatatura lui constituie o intreaga biblioteca, Un fapt insd e incontestabil: Hristos este centrul din care izvorasc toate gi spre care se indreapt toate in fiinja, activilatea si gandirea paulind. $i anume: Tisus Hristos ca Dumnezeu si om; lisus ca mantuitor al neamului omenesc: lisus Cel rastignit gi inviat; lisus Cel ce traieste in cer de-a dreapta Tatélui si pe pamént in inima fiecdrui crestin. Vom adanci in special ultimul aspect al hristocentrismului paulin: viata lui Hristos in noi si viata crestinilor in Hristos. Adica: aspectul ascetic, mistic al raportului dintre Hristos i credinciogi, dupa concepfia Sfantului Apostol Pavel. Inainte de acestea insa, cdteva probleme preliminare: Se poate oare vorbi despre o “asceza" si o "misticd paulina"? Depinde de sensul ce se acordd acestor termeni. Din punct de vedere formal, raspunsul pare negativ, in orice caz problematic, De ce? - Pentru cA in scrierile Sfantului Apostol Pavel nu gasim in forma lui obisnuita - nici cuvanzul “ascesd" (Gexnoig), nici cuvantul "misticd” (HeetuCH). Verbul Goxet a se exercita, a se sili, a se nevoi, din care deriva substantivul céownorg, e folosit in Noul Testament o singura data* in apararea ce o rosteste Apostolul Pavel in fafa proconsulului Felix: "tntru aceasta md nevoiesc [imi dau osteneala, ma exercitez] pururea ca sd am constiinta neprihdnitd inaintea hii Dummezeu gi @ oamenilor".’ Acesta este dealtfel si sensul termenului “ascez#": exercifiu, efort, fie exercifiu fizic, pentru formarea atlefilor; fie exercifiu. moral-spiritual de disciplinare a naturii umane pentru realizarea omului desavargit, a omului neprihanit in fata lui Dumnezeu gi a oamenilor, O expresie asemAndtoare cu sens identic intrebuinjeaza Sfantul Apostol Pavel in intaia Epistola catre Timotei: “lar de basmele cele hemesti... fereste-te; deprinde-te [exerciteazd-te] insd in evlavie, pentru cd deprinderea [exercitiul, asceza] trupeascd este spre putin folositoare, evlavia insd este “CE F. Prat, La Théologie de Saint Paul, Paris, 1933, t. Ll, p. 14-23. ” Faptele Apostolilor 24,16; ¢v tov Kot celtog Ger dnpoekomov cuveldnow Exew mpog tov Oebv Ket tol cevOpmmoug Sid moveis. Cf H. Windisch, Gexétw in TH2NT.Bdl, Stuttgart, 1933, p. 1492-1494. N, Crainic, Curs de misticd generald (litogr), Bucuresti, 1938, p. 41. 4 te folositoare,” Tupvaeia si cioxnois au acelagi sens de tees msec 3 veined in vederea dobandini viefil ice. Accentul il pune ins Apostolul pe exercitarea evalavicl, pe rea launtrica, nu pe mijloacele exteme care privesc trupul, trebuie sa aiba un caracter predominant spiritual, pentru ca insdsi e spiritual si finta ei este Hristos.’ y . petals hc destul de slabe in ce priveste cuvantul fascezdé", sunt mult mai precare, la cuvantul "mistica" _Adjectivul words, ¥,- Ov deriva din verbul pum, -etv, "a inifia in lucrurile inice", de ex. in cultele misterice (secrete), folosit mai_ales in rina pasiva: pvéoten, “a fi imitiat". Ca verb il gasim in Noul estament o singura dat’, dar rw in sensul mistic de "a fi inifiat i jstere", ci in sensul profan de "a fi invajat", "a fi obismuit", r-un fragment din Epistola catre Filipeni," in care Pavel dupa ce di expresie bucuriei pentru darurile ce i le-au trimis credinciogit din ilipi, continua: “intru totul gi infru toate m-am invdjat gi ma satur nu fldmdnzesc, si sa am de prisos si sci fiu lipsit".” Nu se poate yorbi de un sens "misteric" al cuvantului, ous a Dac termenul "misticd" nu exista in scrierile pauline, in schimb termenul pvetipiov "mister", “taind" ¢ folosit de 21 de ori.'? Cuvantul “mister” deriva probabil din verbul jrtew ~ a se in- chide, a inchide (gura, buzele). Asadar "misterul” e ceva secret, ceva ce nu trebuie divulgat. De altfel gi cuvantul "mistic” avea sensul de “tainic", "secret", "ascuns". De aceea, misterele antice au fost numite si vi puonxe, Ce erau aceste "mistere (Hverrrprc)? Erau acfiuni cultice, in care se actualiza un fragment din viaja *] Timotei 4,7-8. yopwole 88 ceccvrdv mpig ebeefeian.| yep ompornen youMEcia mpog OAtyov eotiv mpehyiog Exerce autem te ipsum ad ietatem. Nam corporalis exercitatio ad modicum utilis est... Cf. Filipeni 3,12-14, 1 Corinteni 9, 24-27, : Cr Filipeni 4,12; CE Bornkamm puéw in PH2NT.Bd IV Stuttgardt, 1941, p 834; Alfred Wikenhauser, Die Christusmystik des fl. Paulus, Miinster, 1928, p. 7. . . Ey powell Kel xen pepiron Kel yootélecBon Kol mewéy Kell TEPLOCEVEW Kel bertepetotan, ; ; "Cf A. Wikenhauser, op. cit., p. 7-8, Bornkamm, op. cit., p. 809-834, N, Crainic, ap, cit. p, 8. " F Prat, op. cit., p. 467-475,anumitot zei, la care nu puteau participa decat cei inifiafi (cdrora li Se promitea nemurirea) sub porunca aspra a tacerii. Asadar carac- terul de "mister" al acestor culte il constituiau urmatoarele elemen- te: 1. Nu erau publice, ci rezervate pentru inifiafi; 2. Participantii erau obligafi 8a pastreze secretul, sA nu spuna celor neinifiati ceea ce au vazut; 3. Actiunile cultice aveau sensuri alegorice, tainice: prin ele inifiatul participa la viafa zeului respectiv si devenea nemuritor, adic zeu. Desi Sfantul Apostol Pavel intrebuinteaza termenul mister", sensul lui nu se acopere insd cu acela al misterelor antice Dimpotriva: sunt directii deosebite. Pentru Apostolul Pavel, in majoritatea cazurilor, este vorba de planul mantuirii noastre ascuns din vesnicie in Dumnezeu, necunoscut ingerilor si camenilor, care ins& acum, la plinirea vremilor, ni s-a descoperit prin lisus Hristos spre a fi propoveduit la toate neamurile.'! E evident cd nu exista nici o legatura intre “misterele" antice si "misterul" paulin: ptimele sunt secrete $i se fin secrete, celalalt a fost secret, dar s-a descoperit tuturor, primele privesc numai un cere restrans de inifiafi, celdlalt lumineazi toate marginile paméntului, Desigur, prin faptul ca izvoraste din Dummezeu taina aceasta revelata oamenilor, ramane o taina neinfeleasa pentru rafiunea umand si dupa ce s-a descoperit lumii: poate fi infeleasd numai de cel ce are “mintea fui Hristos" cand raflunea umana e luminata de Duhul Sfant, Care cerceteaza si cunoagte so gi gandurile lui Dumnezeu, Prin aceasta insd nu-si pierde caracterul universal, de revela i nibh fie sau descoperire, pentru Agadar, din cercetarea cuvintelor "mistic" si "mister" nu putem trage nici © concluzie asupra misticii pauline. Dimpotriva réménem cu impresia ci Apostolul Pavel a fost un spirit strdin de tealitatile mistice, chiar dacd a cunoscut si a propoveduit o anumita ascezi... De aceea, daci "asceza” paulind este recunoscutd de majoritatea cercetatorilor, “mistica" paulinad e unul din cele mai controversate aspecte ale paulinismului. Unii susjin cd Pavel n-a fost un mistic, alfii, dimpotriva, ci Pavel e reprezentantul clasic al “Cf Romani 16,25-26, Cuvantul “mister” mai inseamna cateodatic: 1. sensul ascuns, simbolic al unei povestiri sau institutii: Efeseni 5,32: 2. un lueru a c4rni actiune e ascunsa, I! Tesaloniceni 2,7; of. F. Prat, op. cit., p. 467-468; N. Crainic, op. cit., p.8. : 6 s isticei crestine.'* De partea cui este adevarul? Pentru a ajunge la rezultat pozitiv, nu e suficienta cercetarea lexicului, ci ¢ necesara precizarea confinutului conceptiei pauline si confruntarea ei cu nifia precisi a ascezci gi misticei, Ce este asceza? Ce este istica? - latA intrebari asupra cArora trebuie s4 ne punem de acord inte de a nega sau afirma existenja ascezei gi a misticei in ierilor Apostolului Pavel. Asceza cuprinde "tot ceea ce in viata duhovniceasca este ercitiu, efort, lupta impotriva ta insuti 31 a tentatiilor externe, tiunea pozitivd de perfectionare a activitdgilor spirituale"."® Eo are metodicd de disciplinare a trupului si perfecfionare a ctului in vederea spiritualiz4rii, induhovnicirii omului. Ea a fost nitd si ca desaivargirea activa, adicd desavarsirea ce se realizeaza n efortul sustinut al voinfei umane. Daci viaja cregtina este un ‘oces teandric, adicd de colaborare a harului divin cu natura and, asceza este toatd nevointa prin care se manifesta partici- rea activa a omului in acest proces de induhovnicire. Crestinul buie sa fie in toata fiinta lui din ce in ce mai patruns de putenle ului Sfant: pentru aceasta e necesarA colaborarea lui, lupta de jnlaturare a piedicilor si de pregatire a vasului in care se toama harul divin, Asceza va avea deci doua aspecte: unul negativ: renun- farea la poftele dezordonate; altul pozitiv: deprinderea virtupilor prin care trupul se supune sufletului, iar sufletul you lui Dumnezeu. Ambele aspecte se gasesc in viata gi scrisorile Sfantului Apostol Pavel: primul sub variate denumiri - "mortificare", "rastignire", “dezbracarea de ormel cel vechi", al doilea: “irniere", “viatd noud”, "imbrdcarea in omul cel nou". Cand Apostolul Pavel yorbeste despre dezbracarea de omul cel vechi gi imbracarea in omul cel nou, despre moartea si rastignirea impreund cu Hristos fafa de lume gi poftele ei, si ridicarea la o viaja noua cu Hnistos, la o viata noud pentru Dumnezeu, nu face altceva decat precizeaza cele doua aspecte colaterale ale ascezei crestine, - pentru ca impregnanta imagine a atletului ce se lupta in arena si a celui ce alearga spre CE A Deissmann, Paulus, Tabingen, 1911; E. von Dobschiitz, Der Apostel Paulus, I, Halle, 1926, E, Wismann, Das Verhditnis von richtig und Christusfrémmigkeit bei Paulus, Géttingen, 1926. 'L Bouvet, L'dscéese dans Saint Paul, Lyon, 1936, p. 17,finta s& accentueze unitatea efortului ascetic: “Oare nu stifi cd cei ce aleargad in arend tofi aleargd, dar unul singur ia premiul? - Alergati dar aga ca séi-l luati. $1 oricine se tupté, se infrdneazd de la toate: aceia ca si ia o cunund siricdcioasd, dar noi una nestricdécioasd. Eu deci asa alerg, nu ca la intamplare...""" "Caci nu socotesc sa fi ajuns Ja finta, ci numai una fac: uitdand cele dinapoi si tinzdnd la cele dinainte, alerg la tinta, spre rdsplata chemarii celei de sus a lui Dumnezeu in lisus Hristos".'* Ascetul este atlet care renun{a la toate (se infraneaza) si se exerciteazd spre a-gi intari forfele pentru dobandirea cununii celei nepieritoare sau e un alergator care se departeaza de punctul de plecare (le wit, le las& in urma pe toate) gi se apropie de finté, care e viata vesnica in comuniune cu Hristos, O mai fericita plasticizare a ascezei cregtine nici nu se putea. Se poate asadar vorbi pe bund dreptate despre asceza, atat in viafa personala a Apostolului, cAt si in doctrina lui spiritual. Precizarea caracterului gi confuinutului ei constituie una din preocup4rile acestei lucrari. Dar mistica? - Mistica este unirea sau legatura nemijlocita dintre om si Dumnezeu.’? E indumnezeirea omului prin har,” Aceasté unire cu Dumnezeu, aceasti indumnezeire nu trebuie infeleasd in sens panteist, ca dizolvare a creatunii in Dumnezeu, ca identificare substanjialé cu Dumnezeu, ca nimicire a persoanei umane. Ea e numai participare la viata divind, prin care omul rémanadnd creaturé si Dummnezeu ramanand Dumnezeu, omul e infuzat de puterile harului gi transfigurat aga cum un cristal e "| Corinteni 9,24-25 ' Filipeni 3, 13-14. Definitii similare: [Mistica e] “acea forma a pietalii in care se ndzuieste sau se trdieste o legdturd (sau un contact) nemijlocita a sufletului ev Dumnezeu"> A. Wikenhauser, op. cif, p. 6. "Mistica exista pretutindeni acolo unde o fiinté omeneascd priveyte despdrtirea dintre pdmdntese gi suprapdmdntese, temporal si vesnic ca depdgitd, gi pe sine insusi ca flind ridicat in supra-teresiru si vesnicie"; A. Schweitzer, Diz Mystik des Apostels Paulus, Tibingen, 1930, p. 1. “In trdirea mistied omul devine una cu nesfargitul gi e congtient de aceasta unitate" (W. James) **\N. Crainic, op. cit., p, 16, straluminat de razele soarelui, fara ca prin aceasta s4 fi devenit el insugi soare sau raza. Relafia misticA (ascunsa gi nemijlocita) intre Dumnezeu gi om devine realitate (desi in chip nevazut) prin Sfintele Taine: e dumnezeirea sacramentala, De aceea, se poate vorbi despre o mistica in sensul /arg al cuvantului care cuprinde pe tofi cei botezati: radacinile viefii crestine sunt mistice. Fiecare crestin e un mistic fard sd stie, un mistic ce se ignora pe sine insugi, igi ignora ropria fina.” In sensul strict (restdns) al cuvantului, mistica este experi- entarea “prezentei si actiunti lui Dumnezeu in suflet” sau “cu- noasterea experimentald a lui Dumnezeu". E o vedere sau perceptie nemijlocita a realitafii divine. E unirea in cunoastere gi tubire cu Dumnezeu. Ceea ce fiecare cregtin primeste prin Sfintele Taine fara 84 stie, misticul experimenteaza, simte, cunoagte in mod intuitiv: mistica in acest sens e constiinta harului divin salasluit in fiinta umana prin Sfintele Taine.” E unirea actuald, congtienté cu Dumnezeu. In ce sens se poate vorbi la Sfantul Apostol Pavel de misticd? - Trebuie sa precizam de la inceput cA nu poate fi vorba de © mistica panteista, nici de o unire nedefinita cu un Dumnezeu nedefinit, ci de misticé Aristocentricd, o unire cu Hristos. In acest sens, Apostolul Pavel afirma existen{a unei uniri mistice sacramen- tale cu Hristos care imbr&tiseazi pe tofi crestinii in torentele aceleiagi lumini divine. Este insé un bun castigat al teologici moderne faptul ca Apostolul Pavel vede pe tofi cregtinii intr-o legdtura atat de intima cu Hristos Cel inviat gi indljat la cer, cu Hristosul pnevmatic, incat i se poate da numele de unire misticd. Crestinii sunt in Hristos i Hnistos locuieste, traieste in ei. Daca in privin{a unirii mistice sacramentale cu Hrnstos exist un acord larg intre cercetatorii scrierilor pauline, nu tot aga gi | A Stolz, Theologie der Mystik, Regensburg, 1936, p. 55-57. = & Stolz, op. cit,, p. 13,14,55, 62, 245, 246; cf. A Poulain, Des graces d'oraison.Traité mystique, Paris, 1931, p. 11, p. XXX “viafa mistica e viata harului devenité congtienté, ewmoscutd experimental". "Ea e lotodaté cunoastere gi tubire” (p. XICXT),in privina unini mistice constiente, Cu toate acestea, extazul de a fost invrednicit Sfintul Apostol Pavel cand a fost ridicat pana la all treilea cer si a auzit cuvinte negriiite,”’ e o marturie suficienta despre culmile trdirii mistice pe care le-~a atins. In ceea ce-l priveste personal pe Apostolul Neamunilor, trebuie sa admitem ca a fost un mistic,* un om care a gustat, a facut experienja realitajti divine, Care e doctrina lui despre viata mistica in general, aceasta € 0 problema in sine care va fi tratata in cursul lucrarii, in concluzie; asceza si mistica sunt realitati evidente ale vietii si doctrinei Sfantului Apostol Pavel. Caracteristica lor Prol generala ¢ hristocentrismul. hain Lumina a stralucit in intuneric... Din considerafiile precedente rezulta si planul tucrarii, Un prolog va cuprinde intalnirea lui Saul cu Hristos pe drumul Damascului, care precum este inceputul apostolatului sdu este gi izvorul vietii si invafaturii lui mistice. Partea infai va trata despre unirea mistic’ sacramentala cu Hristos; partea a doua, despre asceza si mistica paulind in sensul strict al cuvantului. Prima este izvor si temelie; a doua: coroana gi pisc. Prima este lumina ascunsa in adanc; a doua: lumina care iradiazd peste toatd fiinta gi ii da forma si frumusetea lui Hristos. 1, "Saute, Saule!..." - Dupa gase zile de calatorie Saul, arele prigonitor al cregtinilor, se apropia de portile Damascului cu isoare de recomandare de la sinedriu ca sa ptinda pe cregtinii din masc, sa-i lege gi sa-i aduca la Terusalim, Pentru aceasta cra ofit de oameni inarmati, ce stteau sub porunca lut. Saul, nume de groaza gi de urgie pentru toate comunitatile estine! Asistase la uciderea cu pietre a primului martir crestin, idiaconul Stefan, si o aprobase, Fariseu fanatic, a socotit “ed fata numele ui lisus Nazarineanul trebuia sd se faca multe potriva” si a "prigonit invajatura [cregtina] pand Ia moarte". - pe multi din sfinti [crestini] - cice ef - i-am pus in temmitd gi cand rau omorati intdream si eu cu glasul mew... Si mult infuriindu-ma pe ci ii prigoneam pana si in cetatile din afard".' Luca in Faptele ostolilor rezuma pregnant pasiunea de prigonitor a lui Saul #1 ectele ei in cuvintele: Saul "pustia Biserica lui Aristos"* El se ‘fevirsa ca o lava fierbinte peste abia infiripatele comunitafi cre§- line. Si acum se apropia de Damase. Cu aceeagi patima anticres- find, cu aceeasi furie pustiitoare. El era convins cA lupta de extermi- re a crestinismului lui este o slujba bineplacuté Im Dumnezeu. 3 [1 Corinteni 12,2-5. 4 Ceea ce nu ¢ tot una cu "sentimental", Mistica angajeaz4 omul intreg | in actul unirii cu Dumnezeu; ea transforma intreaga existen{a umana. E coplesirea fiintei omenesti de prezenta transfiguratoare a lui Dumnezeu. 10 ' Faptele Apostolilor 26,9-11; 22,4. ? Faptele Apostolilor 8, 3. 11cect $4 cunosti voia Lui si sa cunosti pe Cel Drept [Hristos] si auzi glas din gura lui; cd vei fi lui mdrturie la toti oamenii mire cele ce ai vazut gi ai auzit, Si indata au cézut de pe ochii ca nigte selzi si a vdsut iardsi gi ascultcindu-se s-a botezat". el s-a implinit convertirea marelui prigonitor in apostol, a doua re minune a cregtinismului dupa cea dintai minune: Invierea lui stos, C4 puterea lui Dumnezeu este nemasurata si gandurile Lui it nepatrunse, El face din cele neexistente lucruri existente, din cei catogi sfinfi $1 din prigonitori apostoli. Dar caile lui Dumnezeu nu se potrivesc cu caile oamenilor gi voile lui sunt adesea altele decat cele ale pamantenilor, CAci pe cdnd se apropia el de Damasc [era la miezul zilei] "fard de veste a strdlucit peste ei lumina din Cer" [mai putemica decat lumina soarelui], iar in lumina s-a aratat chipul straluminat al unei fapturi ceresti. Cutremurat, Saul a cazut la pamant. Si glasul din lumina i-a grait in limba evreiasca: ‘Saule, Saule, de ce md prigonesti?' Dar Saul nu-l cunogtea, n-avea de unde sA-l cunoasci: ‘Cine esti, Doamne?* $i Domnul i-a réspuns: ‘Ew sunt lisus pe Care tu Il prigonegti...' Ce s~a petrecut in sufletul lui Saul in clipa aceea nimeni nu o poate spune. Zidunle indaratniciei s-au prabugit, fanatismul fariseului s-a spulberat, o lume intreaga s-a ndruit intr-o clipa: - el credea ca Lisus € mort gi lat4-L viu in marire dumnezeiasca: el crezuse ca - prigo- nind pe cregtini - aduce slujba bineplacuta lui Dumnezeu, gi iat cd ravna lui era lupta impotriva alesului lui Dumnezeu, impotriva voii lui Dumnezeu. Din zel pentru lege, Saul devenise - fard s4 stie - yrajmag al lui Dumnezeu. Dar in glasul divin era mai multa mild decat judecata, mai mult dragoste indurerata decat rasplata raspla- titoare. Tocmai pentru cd ravna lui Saul fusese sincera, izvorata dintr-o intenfie curaté. Intunericul ignorantei se sfargea spre a razbi lumina cunogtinfei: o lume se prabugea spre a i se inchega o noud lume, un om a murit spre a invia un om nou: "Si tremurdnd gi spaimaniat fiind, a zis; ‘Doamne ce voiesti sd fac?’ - Recunos- candu-gi greseala, se pune indaté sub ascultarea lui lisus: ‘Ce ve- festi sa fac?’ - porunceste cA robul Tau ascultd, - ‘Scoald-te, intrd in cetate $i fi se va spune ce trebuie sd faci...’ De acum inainte Saul aparfinea Bisericii lui Hristos, prigonitorul a devenit Apostol. lar barbafii care erau cu dansul, inm&rmunifi de stralucirea luminii, au auzit glasul dar nu I-au infeles si nici pe lisus nu I-au 2. Hristofanie si iluminare lduntricé* - Convertirea lui ul, pentru cei ce vor s-o explice numai prin factori naturali, este o izma. Toate incercarile rationaliste ce vor s-o lamureascd nu urese nimic: sunt construcfii fanteziste, fara nici o baza docu- ra care nu fin seama de fapte asa cum ni le relateaza Apostolul ugi gi mai mult incured lucrurile decat le explici. E ceea ce Faptele Apostolilor 9,1-8; 22, 5-16; 26,12-19, Deosebirile dintre rate privesc amanunte secundare ce se pot armoniza, cf. F, Prat, op. 1, p31, mn. 3. Expresia: “lin Saw! s-a fieut Pavel" nu e conforma Arului istoric. Nu la convertire gi-a schimbat numele: el avea din tere ca evreu numele de Saul, iar ca fiu de cetafean roman numele de el. Atdta yremea cat se migcd in mediul evreiesc e numit Saul: odata misiunea Ini intre pagdni, numele roman de Pavel predomina: Ca isionar intre neamuri a ramas pentru istorie cu numele de Pavel, stol al lui Lisus Hristos, Cf. E, Pfaff, Die Bekehrung des hl. Paulus in der Exegese des XX rhunderts, Roma, 1942. V. Gheorghiu, Sf Apostol Paul, Cernauti 9, p. 55-97; F. Prat, Saint Paul, Paris, 1943, p. 22-27: K. Kirch, vel Apostolul lui lisus Hristas, trad. Mitropolitul Nicolae Balan, Sibiu,Saul a devenit cu adevarat apostol, deopotriva cu ceilalfi apostoli, pentru cia vazut pe lisus Cel Inviat si Preamanit,'* Hristo- faria i-a deschis ochii asupra unor realitati pe care nu le banuia: pe Cel rastignit |-a vazut intru mdrire dumnezeiascd; marirea Lui este m4arire ca a Unuia Nascut din Tatal, ca a lut Dumnezeu, Agadar, El este Fiul lui Dumnezeu.” De aceea, pe Acela pe care oamenii L-au osandit, Tatal L-a inviat si L-a preamarit. Dar acest lisus rastignit gi inviat nu salasluieste numai intru marire dumnezeiasca; El salagluieste i in top cei ce cred Intr-insul. Exista o identitate, o unitate tainicd intre El si cregtini. Prigonindu-i pe ei, Saul - fara sa stie - L-a prigonit pe lisus Cel ce suferea sdngeranile prigoanei. "Saule, Saule, de-ce md prigonesti?" - este cuvantul ce va rasuna mereu in inima lui Saul si-i va aduce mereu aminte de unirea misticd dintre lisus si aderentii Lui. Este aici smburele doctrinei mistice a apostolului Pavel, b) dluminarea léuntricd: - Dar concomitent cu aritarea obiectiva (externa) a Domnului preamanit, Saul a fost invrednicit si de iluminarea lduntricd. Revolufia extern € insofita de o revolutie intema; lumina cea din afara, vizibila ochilor trupesti, se impleteste cu lumina cea nevazuta ce lumineazd ochii sufletului. Daca in Faptele Apostolilor - carte istoricd prin excelenfA - accentul cade asupta apanfiel exteme, aceasta garanteazA caracterul istoric al conyertirii, in epistolele lui Apostolul Pavel mérturiseste despre ambele aspecte ale Damasacului: aspectul "obiectiv" si aspectul "subiectiv", "Durmmnezeu - zice Apostolul - a binevoit sd deseopere pe Fiul Sau in mine".'* Descoperirea aceasta va fi fost paralela cu cuvintele: "Ew sunt lisus pe Care te Il prigonesti". E o iluminare ” Inchipuiti-va fata unui om stralucind in mijlocu! searelui gi vefi avea imaginea relativa a ceea ce a vazut Saul. Natural, era alt& stralucire decat a soarelui. * Cf. Traugott Schmidt, Der Leib Christi, Leipzig-Erlangen 1919, p. 23: "El straluceste intr-o 6a, marire care e asemenea numai celei a lui Dumnezeu", '* Galateni 1,16. év guoi = "in mine", Sf. loan Hrisostom, Comentar la Galateni, la p. 31: "Nu mumai prin cuvinie a auzit cele ale credinjei, ci sa gi umplut de Duhul Sfant, descoperirea i-a luminat spiritul, iard pe Hiristas If avea in el vorbind...". 16 care fi lumineaza $i mintea gi inima, care patrunde pana in adancu- nile fiintei lui gi face din el o fapturé noua: e lumina cea necreata a lui Dumnezeu, Care creaz4 gi plasmuiegte un om nou, asemenea creafiei dintru inceput: "Ca Dumnezeu Care a ris: sd straluceascd din intuneric jumina, Acela a luminat in inimile noastre, ca sd sirdluceascd cunostinta slavei lui Dumnezeu pe fata lui Tisus Hristos"."* Aceasta e prima experientA mistica a Apostolului Pavel: Hristos S-a descoperit in el ca o putere care il transforma, ca o Jumind care fi dezvaluie tainele dumnezeirii, ca Fiu al lui Dumnezeu intru putere si slava. De atunci inainte Saul nu-si mai aparfine siesi, ci lui Hristos (“ce sd fac Doamne?"): el a fost "prins (cucerit) de Hristos" si de aceea s-a lepadat de tot ceea ce pretuia pana atunci, singura lui ravnd fiind s4 alerge spre fintd, adicd sA ajunga s4-L prinda gi el pe Hristos, sa fie impreuna cu El in veci.'* Pe drumul Damascului, Saul marele prigonitor al crestini- Jor, a fost intampinat de Acela pe care-L prigonea cu atata furie: L-a vazut invaluit in lumina ca un Dummnezeu si L-a cumoscut, prin iluminare lduntrica, a fi Fiu al lui Dumnezeu. Zimtii mandriei s-au sfaramat, negura necunogtiinfii 91 a urii s-a nisipit 1 ziua nagteri din Nou a stralucit cu putere. Asa a cucerit lisus pe cel mai mare cuceritor al lumii, care tuturor toate s-a facut ca pe cat mai mulp 84-i aducd la Hristos. De atunci inainte nu mai traiegte el, ci Hristos traieste intr-insul... Ridicat pe culmea aceasta a unirii mistice cu Hristos, Apostolul contempla tainele divine si le comunica lumii, El a fost sa fie apostol. Actiunea lui izvoraste din trairea lui misticd: omul de Aachune nu e decat exteriorizarea misticului. CAci marea lui lucrare misionara este puterea divin revarsata din Hristos in inima lui gi devenita fapta de innoire si cucerire a lumii, $4 ne incadram dar in perspectiva aceasta sublima, pentru care si-au sfasiat trupurile in ghimpii suferinfei si au trecut prin rugurile morfii nenumérati Martiri ai crestinismului in frunte cu marele Apostol gi Martir Pavel... i : : Il Corinteni 4,6... " Filipeni 3,12. CE A. Wikenhauser, op. cif., p. 78-80. 17PARTEA..I Unirea mistica obiectiva-sacramentala: "A fi in Hristos"Capitolul I lTisus Hristos Domnul 1, Existenta adamicad Cine priveste cu ochii deschigi realitatea, constatd - fara multa osteneala - caracterul paradoxal al existentei. $tiinfa n-a cut altceva decat si adanceascd aceasta constatare, Pe de o parte, smosul apare in toaté grandoarea lui, cu dimensiunile lui necu- inse de mintea omeneasca in timp gsi in spatiu, cu unitatea, si onia minunatd ce stépanise diversitatea elementelor lui. Pe de tA parte, sunt atétea disonanfe in aceasté armonie, incat ofera ( e puncte de sprijin unei conceptii pesimiste despre existen{a. In ecial marea umbra, care invaluie totul in melancolii de toamna, ¢ "degertéciunea", "robia stricéciunii",’ cAreia Ti e supusa toatd ura. Pe fafa ei e intipanit stigmatul vremelniciel: toate trec, toate fe sting, toate pier. Nimic nu e statornic in aceastd lume gi lumea s4si ¢ supusd pieirii: va veni un timp in care nu va mai fi. Moartea ‘sti la cap&tul ei ca un imens abis al nefiinfet, care inghite totul. De fici senzatia amar& pe care a cuprins-o infeleptul in cunoscutele euvinte ale Ecleziastului: "desertdciunea degertéciunilor, toate sunt deger-tdiciune...". Parc-ar fi o existenfi provizorie, cariatd de moarte, iesita din nefiin{a si intoarsa spre nefiin{a. Aspectul acesta de degerticiune este insi mult mai evident in viata omeneasc’. Nimeni dintre cei ce s-au marginit la perspec- tiva naturalist n-au putut da o perspectiva pozitiva a viefii; tofi au Romani 8,20-21, 21definit-o in opozifie cu moartea, ca o incercare firava de a birui- moartea. Din momentul in care ne nagtem stam sub umbrarul” mortii: din momentul in care incepem s4 trdim, incepem s4 si murim. Moartea nu este numai granifa fatald a viefii, o prapastie spre care apele viefii se pravalese in chip inevitabil, ea e prezenta chiar inlauntrul viefii. Slabictunea gi boala sunt expresia prezentei ei in hotarele viefii: nu murim dintr-odata ci viata insdgi e murire, e subminatd de moarte. Viafa e ca 0 coaja in care cariul morfii, prin neputinjA gi boald, sapa galerii din ce in ce mai adanci pana la consumarea finala, E o luminifa ce dureazi anemica pana cand aprinde o alta luminita - in cazul cel mai bun - $i apoi se stinge Viafa biologica gi viata trupului este supusa putrziciunii si morfii: e neputin{a si desertaciune. Nu e viata deplinad, puternica, biruitoare; e © viafa aparenta, o viafd spre moarte.* Ea musca din fructul amar al nimicului,., Dar neptuinfa se vadeste si in domeniul viefii spirituale: ce este toata truda rafiumi dupa adevar decat un efort tantalic, prin care smulge franturi de lumina, dar este mereu oprita in limita marelui mister? - Misterul este dovada marginilor si neputintei rafiunii umane. $i niciodaté omul nu va ajunge s4 poatd m4rturisi sincer - nu cu suficienta pezumpfioasa a semidoctului - ca a cuprins cu rafiunea sa toate tainele universului. $i cate eforturi, cate rataciri, cate erori, pana descopere - din intamplare - un adevar! Ratiunea ¢ intunecaté, merge dibuind, se las dusa de sofisme, este avocatul adevarului gi al minciunii: infelepciunea ei adesea e falsa, in orice caz e un amestec ciudat de adevar si eroare, Ce si zicem de cunoasterea lui Dumnezeu? - Desi puterea si imensitatea divind se oglindesc in fapturi, ratiunea ratdcita de preocupari externe, intunecaté de diferite patimi, a fficut pe om sa inlocuiascé pe Dumnezeu cu cteatura sa, sa se inchine naturii sau siesi, nu lui Dumnezeu. Astfel ci oamenii "socotindu-se a fi intelept, au innebunit. Si au schimbat mdarirea iui Dumnezeu celui nestricdcios eu inchipuirile omului celui stricdcios gi ale pasdrilor si ale (dobitoacelor) cu patru picioare si ale celor ce sé tardsc"? Cu toate aceste deficienje, cunoasterea devine - destul de des - izvorul “CE. W. Kiineth, Theologie der Auferstehung, Minchen 1934, p. 203- 204, * Romani, 1.22-23. 22 mandriei: ea "senflé", plutind la suprafati cu impresia cA a patruns adance si toate misterele sunt limurite. E orbirea cea mai tragicd a fiunii umane, a cdrei menire este adevarul. i Dar vointa? - Voinfa este nestatomicd gi fard putere In lizarea binelui: ea slujeste adesea - ca gi rafiunea - reesei itimage si perverse. E slaba in bine gi tare in rau. devi bitie fra sens care distruge in loc s4 zideascd, CAteodaté ole ai bune intenii, cele mai frumoase idealuri devin in aplicarea lor 0 onstruozitate’ parcd e o fatalitate a pervertirii care apasa asupra of mai curate ndzuinfe umane. lar sensul vointei este realizarea inelui in viata. Viaja sentimentelor prezinta acelagi paradoxal amestec de zuinfe inalte si realitiji josnice: cele mai nobile sentimente sunt lulburate de motive egoiste gi adesca se pervertesc, Ne cheama bucuriile simple, bucuriile luminoase, bucuriile umane gi ne trezim valuifi in bucurit convenfionale, in bucurii ascunse sub mantia opti in placeri animalice. af Dar "cea mai umilitoare" dintre "mizeriile existenjei OMe nesti "este revolta simfurilor™ : robia spiritului fara de pofiele trupului, Desi "dupa omul cel cinduntru" omul voieste $4 facd binele, in realitate el face raul pe care nu-l voieste. De ce ? Pentru ca voinja e neputincioasa si robita "legii pdcatului ce locuieste in trup: cd mu fac binele pe care-I voiesc, ci raul pe care nu-l voies¢ acela il fac... Drept aceea aflu in mine, cel care vreau sé fac binele, legea cd ce este rdu se leagd de mine. Ca dupa omul cel dincuntru ma bucur de legea lui Dumnezeu, dar vad in madularele mele alta lege ogtindu-se impotriva legii mintii mele gi déndu-méd rob legi pdcatului care este in madularele mele”.* Aceasta nu inseamna ca trupul insusi este principiul raului, ci c& si in trup - ca gi in suflet - existé 0 dezordine, o pervertire, o slabiciune, prin care poftele trupului nu se mai supun spiritului si cauta satisfactii excesive, fara frau. Nu pofta, ci necumpatarea, nesaful," si perversiunea (placerea devind scop nu mijloc), revolta impotriva duhului sunt rele. Prin acest dezechilibru stApaneste pacatul (ceea ce este rau) in trup ‘CFF, Prat, op. cit., ll, p.6-7. * Romani, 7,19,21-23. Cf Sf Ioan Hrisostom, Comentar la Romani (om. XIV) p.199-200. 23Care este urmarea neascultani? - Ca, intr-adevar, omul rimane singur, "fard Dumnezeu in Iume".'° Dar pierderea comuniu- mi cu Dumnezeu ¢ identica cu moartea.. Pentru ci izvorul existentei i al vietii este Dumnezeu. Existim gi viem intru atat intrucat atamam de Dumnezeu, intrucat participam la existenfa si viafa lui robeste si sufletul. Ea il leaga pe om de bunurile simtuale, de lumea extema, il face rob si egoist: ezoismul senzual devine astfel centrul Viefii omenesti. Aceasta l-a facut pe Apostolul Pavel sa strige: "Cine md va izbévi de trupul mortii acesteia"?' Ea este cea mai umili- toare dintre toate neputinfele umane. Este cumva starea aceasta, starea naturala a omului? - O rafiune dibuitoare, o voin}i soviielnicd, slabita, un complex de pofte oarbe gi egoiste, fara sat 91 pervertibile, o existenté gubreda, cariataé de prezenja morfii! Este aceasta starea naturala a omului? - Nu. E o stare de decadenfa. Natural este ca rafiunea ce cauta adevarul si aiba si capacitatea de a-l gasi, ca vointa ce doreste binele s aiba si puterea de a-l infaptul, ca poftele trupului sa fie subordonate sufletului, ca viafa ins4gi s4 fie mai tare decat moartea, Caci e imposibil ca nazuinta rafiunii dupa adevdr, a voinfei dupa bine, a inimii dupa iubire, a trupului dupa disciplinare gi sanatate, a sufletului dupa Dumnezeu gi a viefii umane dupd nemurire s4 fie simple iluzii, Ele marturisesc despre un destin inscris in fiinta omului. Neputinta de realizare §i starea de fapt dovedesc insA c4 e@ast4 o dezordine, o tulburare care a venit din afard, ca un intrus, care e straind de natura omului in naézuintele ei cele mai pure, dar care apasd ca o fatalitate asupra viefii omenesti. Ne nastem cu ea, 0 mostenim gi 0 marim prin propriile noastre fapte. Ea miarturiseste despre o catastrofa originara (care stA la originea viefii): este pacatul stramogesc. Pacatul a intrat in lume printr-un om: Adam, $i prin pacat haosul si moartea.® De aceea existentei ce std sub semnul pacatului, al slabiciunii si al mortii ti vom zice existen{A adamica. Ce este pacatul? - Pacatul este "neascultare".” Neascultare de Dumnezeu. E actiunea ce nu e€ in conformitate cu starea creaturald a omului, care trebuie sa fie dependenta liberi si congtienta de Creatorul sau. Prin el, omul vrea s4 se elibereze de sub stapanirea lui Dumnezeu: sa devina el Dumnezeu, s4 atérne numai de sine insugi. De aceea, semnele caracteristice ale pacatului sunt: egoismul (egocentrismul) $1 mandria lenitudinea vietii. Invazia mortii in taramurile viefli este expresia ei caderi a omului din Dumnezeu. Fara Dumnezeu existenta mosului e supusd "stricdciunii" si viaja omeneasca e anemica, e usd mori. Fira Dumnezeu dezordinea patrunde in univers gi in infa umana, pentru ca lipseste centrul coordonator - si astfel omul mane rob al neascultarii, al pacatului, al existenfei fara Dumne- . In fiinta lui se incuibeaz§ inclinarea spre "rau", spre "neascul- re” de oranduielile divine ale viefii, Multiplicata in mii gi milioane de fete, neascultarea haste ceea ce Apostolul Pavel numeste “Ju- mea". "Lumea” aceasta eo cloaca de mizerii fizice si morale: duhul ti, “infelepciunea” ei, obiceiurile ei izvorasc din wajmasia fata de Dumnezeu, Natural ea nu e identicd cu omenirea gi cu viata ei istoricd, ci cu tot ceea ce izvoraste din pacat gi cu tot ceea ce se Supune si traieste sub dominatia lui in cadrele istoriei, Dar cauza primard a neascultarii nu este in om ci in afara lui: inspiratorul ei este duhul cel rau, diavolul."! Daca pacatul ¢ nesupunere faja de Duminezeu, el e supunere fata de diavol, In orice pacat existA un fel de demonie stranie, jrationald, neinfeleas’. Mai ales in anumite clipe ale viefii suntem Surpringi de un impuls necugetat, de o putere ce izvoraste din regiuni tenebroase, care wea 54 ne coplegeasca, sd scoata la iveala abisuri de rautate ce ne inspdimanta. E 0 inflacdrare de iad care distruge gi Viafa noastra si pe aceea a semenilor nogti. El este "dumnezeul veacului acestuia"."” PAcatul, moartea si diavolul sunt puterile care domina viaja omeneasea din care s-a retras Dumnezeu. Aceasta este existenfa adamica: o existenta precara, incatusatd in neputin{a, patima gi moarte. E o existen{4 decAzuta, fiira putinja de a-si implini " Efeseni 2,12. "TL Corinteni 11,3; 1 Timotei 2,14. "Tl Corinteni 4,4. * Romani 7,24, * Romani 5,12. ° Romani 3,19. 24 25destinul, Fiti lui Adam sunt "fii ai memiei","? ca vrdjmasi ai lui Dumnezeu stau sub apdsarea maniei Lui. Dar totugi, o existenta care nadajduieste, binele ce mai s4lasluiegte intr-insa e o arvuna in acest sens. 2. lisus Hristos in consideratiunile precedente am. relevat in special deficientele existente: umane. Desigur, exista si parti de lumina care dau vietii si istoriei un sens. Dar eliberarea din condifia adamica a existenfei, pervertita prin pacat, nu e posibilA numai prin fortele omului, Nimic din ceea ce izvoraste din stradaniile omului nu-l poate ridica peste sine decat in mod iluzonu gi pentru o clipa: orice incercare se zbate in tristetile prometeice ale neindepliniri. Amprentele pacatului sunt vizibile pretutindeni, desi nu e exctusa posibilitatea de a cunoaste existenta lui Dumnezeu gsi a face fapte bune. Acelea insi nu ne salta in planul comuniunii cu Dumnezeu. Distanja se menftine. De aceea, nadejdea "meintwirii" prin filozofie, gtiinta, arta, politic, economic sau social, este o nadejde desarta care se plateste cu mari deziluzii, Omul singur e incapabil sa-si cucereasc4 mantuirea, oricate teorii filozofice ar nseoei $i oricata energie ar cheltui. Ce este mantuirea’? - Este eliberare, prin puterea lut Dumnezeu, de sub robia pacatulu, morfi si diavolulu, ridicarea intr-un plan de existent unde stapaneste sfinferta, ata gi Dumnezeu, Este reincadrarea in destinul firesc al omului, care a fost frant prin neascultare. Singura interventia lui Dumnezeu, Care e izvorul primordial al existentei si vietii, o noua creafie a omului, un nou flux de viafi divind revarsata in fiinja umand, putea deschide calea destinului omenesc aga cum a fost contemplat din vegnicic de Creatorul lui g1 cum corespunde celor mai nobile nazuinte. "Natura noasira - zice Sf. Grigorie de Nyssa - era bolnava, ea avea nevoie de un doctor. Onnd cdazut astepta ca 0. mand ajutatoare sa-i ridice; lovit de moarte, trebuia sa i se redea viata; ratdcind in cdile raului, el cerea o calduzd spre bine; inchis in beznd, el suspina dupa lumina. Captivului ti trebuia un rascumparator; prizonieru- 3 Bfeseni 2,3: Romani 9,22. 26 Jui un sprijin; robului, un eliberator"."’ De aceea, la intrebarea cum putem avea mAntuirea? - existé un singur raspuns: in Lsus Hristos.’* El este poarta cerului prin care se revarsd in lume puterea Jui Dumnezeu cea mantuitoare. In El s-a realizat gi se realizeaza crearea din nou a omului $i a cosmosului intreg. Cum? In primul rand in ceea ce priveste propria lui persoani, Tisus Hristos nu este o verigd obignuita din generatia adamica. E! este Fiul lui Dumnezeu,'® "marele nostru Dumnezeu","’ una din fetele divine ale Sfintei Treimi, Care S-a facut om din iubire, S-a intrupat entru ca pe om sa-l mantuiasc’. Dacd omul cel nou trebuie in rimul rand 88 fie in comuniune cu Dumnezeu, in persoana lui Tisus ristos §-a realizat cea mai intima unire posibila intre firea dumne- geiascd si firea omeneascd: unirea ipostatica, Fiul lui Dumnezeu a Juat "chip de rob":"* intr-o singura persoana Dumnezeu gi om. ‘Astfel intrupeaz4 chipul ideal al omului: omul unit cu Dumnezeu, unire dupa care se doreste fiinta uman4 gi prin care poate ajunge la plenitudine. Prin aceasta El devine centrul de destin al omenirii, finta spre care se indreapta toate, prin care omul intra in comuniune cu Dumnezeu, Prin El Duminezeu e prezent in om si omul e patruns de viata divind. Umanitatea lui Hristos fiind atat de intim unita cu Durmnezeirea lui, nu s-a dizolvat intr-insa, ca s4 devind o simpli aparent&, ci este tot atat de realé ca gi umanitatea noastré: El S-a facut om, intru toate asemenea "fratilor Sai" - gi “a fost ispitit intru foate" asemenea noua *” Trupul lui era supus oboselii, foamei, setei, suferintel si mortii, El a fost un adevarat "frate”, adica a intrat in marea familie umana si s-a solidarizat cu destinul si mizeriile et. Spre deosebire ins de ceilalfi frafi ai Sai, el “a-a cunoscut pacatul" a fost intru toate "afard de pdcat".”' E singurul om pe “Cf F. Prat, op, cif, Il, p.239-240, ' Cf Romani 7,25. Wor Faptele Apostolilor 9, 20, Galateni 1,16, Romani 1,3;8,32; Colo- seni 1,3,15: Evrei 1,3.6. " Tit 2,13; Romani 9,5; Faptele Apostolilor 20,28, Filipeni 2,7. " Evrei 4,15, "TL Corinteni 5,21; Romani 8,3. ' Byret 475. “ETunit cu Dumnezeu in mod ipostatic s-a supus intru toate Tatalui i este intruparea pura a sfingeniei. Rafiunea Lui n-are nici o umbra de fitacire sau obscuritate: cunoagte clar adevarul gi-] tilmaceste lumii cu o putere gi o simplitate uluitoare, vointa Lui nu cunoaste decat palea cea dreapté a implinirii voii divine, simfamintele Lui sunt fesute din lacrima unei iubini sublime; iar trupul Lui e straluminat de prezenta puterii lui Dumnezeu. Totul respira in atmosfera ne- prihanité a Dumnezeirii lipsita de negarea indbugitoare a pacatului. Dar moartea? - $i moartea a fost infranta prin inviere, care sdltat trupul lui Tisus in planul viefii celei fara de moarte, Pana la care nimeni nu |-a putut vadi de pacat: sfinfenia lui stralucegte si astazi ca piscul cel mai inalt al neprihdninii pe pamént, piscul inaccesibil al unei puritati cu adevarat divine. Acela in-care locuia toata plenitudinea dummnezeirii trupeste,” nu putea avea peste faptura $i viafa Sa umbra pacatului, ce intunecd existenta umand: era un cristal pur in care se rasfrangea lumina Dumnezeirii. Era om, dar prin sfintenia lui era un om nou, singurul om cu adevarat nou; s- a facut frate cu oamenii, a devenit membru al umanitafii, dar prin neprihanirea Lui, devine inceputul unei umanitdti peste care pacatul fu are nici o putere. Prin El incepe o nowA omenire, a cdrei viata este dezrobita de sub stapanitea pacatelor, Precum Adam e capete- nia existenjei adamice care e robita pacatului, aga Hristos e capete- nia existenfei crestine, sloboda fata de pacat gi capabild de sfinfenie. Astfel lisus implineste si a doua condifie a omului nou: sfinjenia. Cu atat mai pufin se poate vorbi despre stpanirea diavo- lului: diavolul stapanegte prin intermediul pacatului. El a incercat sa ispiteasca pe lisus, dar a fost infrant. Daci Adam a ascultat soapta ispititorului si a devenit neascultator fata de Dumnezeu, lisus este suprema intrupare a asculténii de Dumnezeu si anume de Dumne- zeu-Tatal. Aceasta ¢ prelungirea in istorie a raportului de Fiu in care se afl4 fafa de Tatal din vegnicie. "E/ este chipul Inui Dumnezeu Celui nevdzur",* "este strélucirea siavei Lui si chipul fintei Lui" Fiul e imaginea substantiald a Tatdlui, sensul lui ¢ sa reflec- teze marirea lui Dumnezeu-Tatal gi s4-I implineased voia. Planul mantuirii oamenilor prin intrupare izvoraste din Tatal si e realizat de Fiul prin colaborarea Duhului Sfant. “Jatd vin ca sd fac voia Ta, Dumnezeule!"*’ exprima relatia de ascultare voluntard fata de Tatal. Dumnezeu fiind, "S-a degertat pe Sine, chip de rob ludnd gi facdndu-Se asemenea oamenilor...; S-a smerit pe Sine, féicéndu-Se ascultdtor pdnd la moarte gi ined mearte pe cruce".* Asadar, din toate punctele de vedere lisus reprezinté omul desavargit, omul cel nou: pacatul gi diavolul n-au nici o parte in El, pacat insd, moartea nu avea putere cdci puterea morfii e pacatul. De Mceea pe Cel ce S-a facut ascultétor pand la moarte, Tatal L-a viat," Daca plata pacatului si a neascultarii a fost moartea, plata Bfinteniei si a ascultdrii este viaja. Prin inviere "moartea a fost whifitd de biruinta”, cAci "trupul cel stricdcios s-a imbrdcat intru lestricdciune si trupul cel muritor s-a imbrdacat intru memurire”. ste ca © nova creafie: prin puterea lui Dumnezeu trupul din pimantesc devine ceresc, din neputincios gi fara slava este ridicat intru putere si intru manre, din trup de came gi sange se transforma trup duhovnicesc.” "Invierea nu este readucerea in viald a trupului crucificat cu transfigurarea lui, in aga fel incdt nu mai e Supus condijiilor spatial-temporale ale corporalitafii obignuite, Humai e piedicd in manifestarea divinitdtii hii lisus, ci este Induhovnicit si capabil sa transmitd toatd infinitatea puterilor divine". Daca principiul de viafS personala in lisus era Fiul lui Dummnezeu $i trupul trebuie s& slujeascd de instrument Dumnezeirii. Trupul acesta e totodatd eliberat de stapanirea morfii si indlfat in iptimitatea Sfintei Treimi. Viata cea noud este o realitate concreta in * Alifel ar fi trebuit sA aiba un trup duhovnicese invizibil: El trebuia ins& #\ irdiased printre oameni ca un om gi sa aducd jertfa de mantuire a omenirii. * Romani 4,24; Efeseni 1,20; Filipeni 2,9. ” Cf. 1 Corinteni 15,40-54, ” D. Stdniloae, op. cit., p. 180. » Coloseni 1,19,29. * Coloseni 1,15: eixiv to0 @e00 toU copéerov; cf. I] Corinteni 4,4. * Byrei 1,3. 2! Byrei 10,9, 2 Filipeni 2,7-8, 28 29umanitatea transfigurata a lui lisus. Caci "Hristos, dupd ce a inviat’ din morfi, mu mai moare, moartea mu mai are nici 0 stdpdnire: asupra Jui.’ El S-a inalfat la dreapta Tatalui, adica participa la puterea gi m&rirea lui Dumnezeu.” Desigur, umanitatea aceasta Spiritualizata aparfine unui plan transcendental de existenja faa de percepfia simfurilor noastre, de chipurile imaginafiei noastre, de conceptele abstracte ale rafiunii noastre. E o umanitate ce nu cade sub simfuri, nu poate fi imaginata clar si nici tumata in epte | precise: ea depagegte existenfa adamica, Ea ins rimane in regiunea ontica a omenescului: ¢ natura omeneascd desdyarsita in lumina Dumnezeirii, dar legati cu toata natura omeneascd, Ea e centrul invizibil al omenirii, din care se infuzeazd in tofi - cei ce cred - puterile innoirii. Cum am luat noi, cu toate acestea cunostin{é de existenta ei? Prin "descoperirile" de dupa Inviere, dintre care ultima e cea de pe drumul Damascului. Ele sunt aparitii ale Celui inviat intr-o forma adaptata puterii de percepere a ucenicilor. Fi isi dadeau seama ca e acelagi lisus pe Care L-au cunoscut si mai inainte, dar intt-o noua forma substantial, cu o umanitate transfigurata, sustra- sa legilor materiale obignuite si stréluminaté de marirea dummneze- iasca* Experienta aceasta mai realé decat toate experientele, a. Pentru ¢a schema misiunii lui Tisus sa fie deplina, mai seste © trasdtura fundamentalé: sensul mantuitor al morfii i vierii Lui, Prin aceasta viafa Lui se coboara din planul senina- jilor ceresti si cap&tA accente de drama cosmic’, Intruparea lui Dumnezeu inseamna coborarea intr-un plan de solidatitate cu toata atura Omeneasca in variatele ei individuafiuni; exista o unitate, o plidaritate a oaimenilor intreolalta, astfel cA tofi formeaza marea dmilie a omenirii. [isus n-a fost un "strain", ci un “frate", S-a plidarizat cu aceasta familie, a devenit reprezentantul, cdpetenia ei fata lui Dumnezeu. $i ca atare, desi personal era fara de pacat, a at asupra Sa pacatele intregii omeniri gi pedeapsa lor, ca prin lacrificiul ce L-a adus s4 dea satisfactie ordinei morale, s& ispa- eascd si sd impace omenirea cu Dumnezeu. Ei "s-a dat [mortit] intr pacatele noastre..."."" Aparent, privind faptele numai din fara, moartea lui lisus e biruinfa pacatului gi a morfii, a "/umii” damice asupra celui neprihdnit si fara de moarte. Real insa, din perspectiva intend, ea este condamnarea pacatului prin nimicirea carnii" (instrumertul pacatului) gi suprema birwnfA asupra pacatului sia morfii, Cand trupul sfagiat de dureri pe cruce - adus ca 0 jertf de ascultare si dragoste pentru ispagirea pacatelor lumi - tumat foc in inimnile apostolilor si a incendiat lumea: cregtinismul nu s)-a dat duhul, s-a frant nu numai catapeasma templului iudaic, ci $i e teorie ci un fapt. E singurul om care n-a stat gi nu st4 sub robia celapeasma pacatului ce era ca un aid desparfitor intre Dumnezeu 51 diavolului, a pAcatului si a morfii, ci std sub semnul lui Dumnezeu, bm, al sfinteniei si vietii: e Iisus Hristos, Dumnezeu si om. Prin El exis- tenfa umana gi-a schimbat sensul: nu mai e existenfA spre moarte ci spre viata; nu mai traieste pentru pacat, ci pentru Dumnezeu. De acum inainte ni s-au deschis caile mAntuirii si luminile cerului ploud puterile sfinfeniei si ale mAntuirii peste viafa omului. Rastignirea este drama de proporfii cosmice a ispagirii prin Tisus Hristos gia impacanii prin El cu Dumnezeu. El a suferit pentru pacatele noastre si astfel a deschis calea catre Dumnezeu gi a ridicat Pjugul pacatului, jugul diavolului, jugul morfii de peste viata ‘omenease’. De acum inainte nu ne mai desparte de Dummnezeu nici ‘un zid, pentru cA in moartea lui Hristos am murit tof’ (in mod ideal) si in invierea lui am inviat tofi (in mod ideal). invierea lui lisus este roada fireasch a acestui raport nou cu Dumnezeu, e senimul Impac4rii, e consecinfa gi completarea moryjii ispasitoare. * *! Romani 6,3. . Romani 8,34. ; A iesit din mormént fara a strica pecetile (inainte de ridicarea pietrii) si a intrat la ucenici, ugile fiind incuiate: aparea si dispdrea dupa voinja: intre El gi ei era o distanja, cu toate acestea gi o supremA comuniune. 30 " Romani 4,25. 1) Corinteni 5,14-15; Cf. frumoasele: gi adaneile consideratiuni din cap IX: “Demmitatea arhiereascd” in D, Staniloae op. cit,, p. 228-313. Noi constatim numai faptul cA lisus a murit pentru paeatele lumii si impacarea ei cu Dummnezeu. 31ralucirea Lui dumnezeiase’ nu este vizibil pentru toata lumea. El apdrea si-L vor vedea toate neamurile, va iegi din planul invizibil cel perceptibil: atunci ya fi judecata gi schimbarea la fafa a smosului intreg. La sfarsitul veacunlor vom invia gi nol, ne vom braca si noi in trupuri duhovnicesti, asemenea trupulut preamanit lui Hristos. Garantia invierii noastre e Invierea lui Hristos: ea a ut inceputul ce se va continua in invierea tuturor. "Hristos a viat din morti [si s-a facut] incepdtura invierii celor adormifi. ci de vreme ce printr-un am [Adam] a venit moartea, tot printr- om [Hristos] si #vierea morfilor. $i precum intru Adam tofi r, asa intra Hristos tofi vor invia. Dar fiecare la randul sau: eputul e Hristos: dupd aceea, la venirea Lui [vor invia] cei ce tai lui Hristos" Atunci El "va schimba chipul trupului nostru lui smerit (gi-l va face) asemenea trupului slavei Sale".” "$i cum am purtat chipul celui pamdntesc [Adam] asa vom purta si Prin ea stim cA pacatul, diayolul si moartea au fost infranfi, ca voia lui Dumnezeu a fost implinita, ca jertfa a fost acceptata gi ordinea cea nouA de existenfa si viafa umand a inceput. Lisus Hristos n-a venit numai ca s4 moara gi SA ispAgeasca, ci gi ca s4 invieze, sd ofere’ omenini noul med de existenjA plenara, intru care e mantuirea, Moartea si Invierea sunt doua aspecte inseparabile ale mantuitii: nu se pot desparfi. Una e nimicirea pacatului, a existentei adamice, alta € izvordrea vietii, a existentei in Dumnezeu gi pentru Dumnezeu Una e jertfi, e ispagire 1 impdcare, alta e viafé din izvorul acestei impacan, Asa cum putrezirea bobului de grau sub glie e strans legatd de incolfirea lui intr-o noua forma, moartea omului vechi ¢ strans legata de rasdrirea omului celui nou. Moartea si Invierea sunt aspecte complementare ce se intregesc in existenta crestind. Hristos a murit pentru pacatele noastre gi a inviat "pentru indreptarea pentru sfinfirea noastra. Prin moarte ne-a izbavit de pacat, prin inviere ne comunica plenitudinea viefii Sale, este un ipul celui ceresc [Hristos] |fe si El prezent.* De aceea cregtinii sunt "cei ce cheama numele i lisus”,” cei ce prin acest nume se mantuiesc, adica prin Tisus stos Care e prezent ori de cate or este numit numele Lui cw dinté. E 0 prezenja tainica dar plina de putere. Dovada: numele i face minuni, dar "nw mumele ca afare lucreazd, ci persoana lui _ care-i sta in spate si cu care ond intra in relatie" nu exter Jauntric in credinta.* A se ruga, a se boteza, a porunci, a lucra “in mele lui Jisus" este a fi in comuniune intima cu Hristos.’ A ulfumi pentru toate in numele Domnului,® lui Dumnezeu, este a fi /comuniune cu Hristos gi in aceasté comuniune a multumi tui imnezeu pentru toate binefacerile, A face toate in numele Domnu- este a le face in comuniune cu Hristos Cel prezent in toata fapta | prin chemarea numelui Lui, Nu numele insusi separat de persoa- sfinteste, ci faptul cd numele implica prezenja persoanei celei ne- sute a lui Hisus. Ate boteza in numele Lui, este a te uni cu Hristos si, a intra in sfera Lui de putere, a deveni proprietatea Lui.” “In numele iui Hristos" este astfel o expresie a prezentei (stice a lui Hristos si a unirii cu El. Numele nu devine un ipostas, are valoare numai intrucat in spatele lui este persoana tui Tisus. redinga in numele Tui lisus nu e altceva decat credinfa in alitatea si actiunea Hristosului Celi Vin"? Capitolul I Expresii pauline 1. "fn numele lui lisus"” - A vorbi "in numele" cuiva, insemneazi a avea o imputer nicire din partea persoanei respective. Tu esti numai un instrument prin care altul igi exprim& gandurile, simfAmintele, hotdrarile. El ¢ prezent prin tine in chip nevazut, dar real. Tu egti prezenfa fizicd, é e prezenta spirituala. Natural, de obicei tu primesti instructiunile necesare §i le transmifi: nu e vorba asadar de o prezenfa imediata, degi nevazuta, in tine a persoanei in numele c4reia vorbesti. Uneori ins ai impresia ci duhul ei e prezent in tine si glasuiegte prin tine. Aceasta mai ales cand glisuiesti in numele unei colectivitafi. ; Astfel, numele devine sinonim cu persoana; el nu e numal un cuvant ci presupune prezenja persoanei numite. A invoca numele cuiva © a intra in comuniune cu el, a participa la puterea si auton- tatea lui. Cu atét mai mult unde se numegste numele lui Lisus, acolo ‘Cf E. Burger op, cit., p. 37. ‘Romani 10,13; 1 Corinteni 1,2; I Timotei 2,22. augott Schmidt op. cit.. p. 48. R, Bliml, Paulus und der dreieinige Gott, Wien, 1929, p. 124. ‘Efeseni 5,20. “Coloseni 3,17, Cf. W, Heitmiiller, "In Namen Jesu"..., Gottingen 1903, p. 127,268, $4,242,249. s.c. Autorul confund’ "numele lui lisus cu o formula wgich (numele devine un ipostas cu putere de sine lucratoare). In litate, la bazd ¢ o relatie personala intre Hristos gi credinciogi, care ssupune credinf&, rugaciune gi curafenia inimii, E. Burger, op. cit., p. 37, Cf. "rugdciunea lui Tisus" in mistica orto- ox si controversa asupra numelui lui lisus: S$. Bulgakoff, Or/edoxia, bit, 1933, p, 186-189. Vs ed * ey (x) évopen sod xvetow Inoot: in numele Domnului. Tisus, 1 Corinteni 5,4; cf, 1 Corinteni 1,10; | Tesaloniceni 3,6, Efeseni 5,20; Coloseni 3,17, ete. ce “a 36 372. "Prin Hristos'"™ Este o formula ce exprima raporturi variate. O intalnim 34 ori in Epistolele pauline.'' in ea Hristos apare ca mijlocitor i Dumnezeu-Tatal si cosmos, mijlocitor al creafiet gi manturn De aceea, ea scoate in evidenfi caracterul dinamic al raportului dintre; Hristos si credincios: Hristos ca Fiu preexistent este Cel prin care s-au creat toate!? Prin El avem gi astdzi mangdierea, pacea cll Dumnezeu, biruinta, harul si revarsarea Duhulut Sfant in Taina Sfantului Botez prin care ne-a mantuit st ne-a facut mogtenitor ab vietii_vesnice;' prin El, prin Hristos Cel preamarit ne indlja mulfumirea cAtre Dumnezeu-Tatl in toate imprejuranile vietti temelia viefii gi existentei crestine. in toate manifestarile ei, prezenfa lui Hristos: toate sunt gi se fac prin El. El participa la toate actiunile credinciogilor din momentul nasteni lor in viafa cea noua) (care se face prin Hristos), pana la invierea cea din urma care face tot prin Hristos.* Prin El se coboara tot darul divin: prin El inalfA toaté chemarea i fapta omului c&tre Dumnezeu, Viala ctesti ‘ nului este astfel sub actiunea nemijlocita a Hnstosului preamantt.; e in continua comuniune misticd cu Hristos, Totul sta sub puterea tui Hristos Care locuiesté in noi, Care are initiativa, Care lucreazai prin noi.’ © jue Insod Xprevod Romani 1,8; §,1,21, 7.25; 1 Corinteni 8,6: 15,57) I Tesaloniceni 3,9, etc. ] Cf A, Schettler, Die paulinische Formel: "durch Christus", Tibingen, 1907. © Coloseni 1,16, 8 Romani 5,1-21; | Corinteni 15,57; I] Corinteni 1,5. I Tesaloniceni 5,9; Tit 3,6, 4 Romani 1,8; 7,25 iS Cf H. Horn, Nachwirkungen der Christusmystik des Panlus in dew apostolischen Vatern, Leipzig, 1928, p 13-14; Th. Tschipke, Mensehhei Christi als Heilsorgan der Gottheit, Freiburg 1940, p. 12-13, Sue are mat multe sensuri, noi am tevelat pe cel mai mistic, cf Oepke: out in TWENT, Bd Tl, p. 64-68, 38 3. "in Hristos Tisus'™* Primele doua formule au scos in evidenta - mai ales ultima - caracterul dinamic al prezenfei mistice a lui Hristos: Hristos este un centru energic, care produce gi determina toat4 viaja crestinulut Dar formula specific paulina, "expresia clasica"” , terme- nul tehnic pentru unirea misticd cu Hristos este: “in Hristos lisus" (sau sub formula: "ia Hristos", "in Fisus", "in Domnul", “in EI", "in Care", "in Cel ce dé putere", "in Cel iubit"). O intalnim la tot pasul in epistolele pauline; statistica lui Deissmann arata cifra de 164. Ea pare a fi creatie a Apostolului Pavel, prin care a voit s4 exprime o idee si o experienf personala. In orice caz, in afara scrierilor pau- line se afla sporadic si ca un ecou: inaintea lui n-a folosit-o nimeni,’* Care este sensul ei? Ce realitate a cuprins apostolul Pavel in expresia aceasta? - Ea a suscitat atenfia exegefilor incd din primele veacuri crestine,"” iar in teologia modem sensul ei a fost obiectul nor controverse stiinfifice indelungate g1 interesante. inceputul - in teologia modern - |-a facut teologul berlinez A. Deissmann prin monografia sa asupra formulei "in Hristos lisus". El sustine ca for- mula are un singur sens: cel mistic. In realitate insa - acesta este rezultatul confruntatilor care au urmat - formula are gi alte gy Xpusw ‘Insot cf. Oepke: ev in TW2NT, Bd Il, p. 537-539, A Deissmann, Die Neulestamentliche Formel "In Christo Jesu", Marburg, 1892; A. Wikenhauser, op. cif., p. 9-16, Joh. Weiss, Das Urchristentum, Gottingen 1917, p. 359, sq, H.E. Weber, Die Formel: "in Christo Jesu" und die paqulinische Christusmystik in "N.K.Z.", 1920; W.. Weber, Christusmystik, 1924, p. 51 sq.; E. Wissemann, op. cit., p, 97, sq: E, Sommerlath, Die Ursprung des neuen Lebens nach Paulus, Leipzig, 1927, p. 91. sq; F. Prat, op. cit., Il p. 476 sq, E.v. Dobschittz, ap. cit., Ip 42, P. Feine, Der Aposte! Paulus, Giitersloh, 1927, p. 559 sq; H. Bertrams, Das Wesen des Geistes nach der Anschauung des Ap. Paulus, Miinster i, O., 1913, p. 96 sq.; E. Mersch, Le corps mystique du Christ, |. Paris, 1936, p. 123-140, Gr. T. Marcu, Afistica paulind, in Studi biblice, Sibiu, 1940, p.29-34, etc. " Gr, T. Marcu, op. cit., p. 33, Cf. A Deissmann, Paulus, p. 87: Expresia “in Hristas” este: “das Kennwort seines Christentums”. "CE Oepke, art. cit, p. 537, A. Deissmann, op. cit., p. 70. ' Cf E. Mersch, op. cif, p. 135. 39ve fapturd noud";?* ne-am saltat in planul lui de existent. De ceea, "cei ce sunt in Hristos" nu mai stau sub osinda, sub robia Micatului gi a morfii;?’ ei sunt fii ai lui Dumnezeu,” cetaijeni ai erului, Ei exist, viepuiesc si sunt inraddcinafi in Hristos:” seva istenfii lor se revarsd din Hristos. Ei respira in atmosfera viefi ei noi, care este Hristos. Dar “afi in Hristos" (ev Xpvow eiven) adicd a fi "in cea ai intima comuniune cu Hristos"” nu e tot una cu a sta linistit in wa lui de influenf4, ca in apele nemigcate ale unui lac, ci este a fi in guvoiul viefii ce izvoraste din El. Hristos este viafa si anume jaja de un dinamism superior oricdrei alte viefi, El este actiune, warsare de puteri ce pun in migcare. Din permanenfa acestel ymuniuni cu Hristos si din dinamismul viefii celet noi rezulta ca inta crestinului e in continua transfigurare, in neogoita transfor- are si cd toate manifestarile lui nu sunt manifestan pur umane, a i "in Domrul", adicd reiegite din aceasta unire misticA cu lristos, actiuni teandrice. Pavel "nw-L are pe Hristos ca absent in ne stie ce departari, nici nuniai ceresc, adicd ascunse; el se stie uit, cuprins de El, igi are locul sdu in El, el exista ev Xpvevw. leeasta ¢ puterea lui formativd, care invaluie si conditioneaza dindirea iui, voia lui, suferintele lui, succesul tui, toate ramifica- ile viefii omenegti. Aproape nu existd funcfie omeneascd despre we sd nu citim in scrierile iui Pavel cd o exerciteazd "tv niov@".*" Toatd viata crestind izvoraste din leg’itura mistica cu dristos, toate actiunile lui sunt ridicate in planul acesta de existenpa, cA sunt expresii ale viefii celei noi, ale prezenfei lui Hristos. aceea noi nu numai "suntem in Hristos" sau "viefuim in EI,” in faptul ci ne-am nascut in Hristos” si Hristos a devenit "viata sensuri:*” 1. traduce o constructie din Vechiul Testament (Septuaginta) cf I, Corinteni 1,31; [ Corinteni 10,17; Filipeni 5,34 2. in Hristos = crestin, conform cu principiile crestinismului (p atunci nu exista cuvantul “cregtinism", si cel de "crestin” nu e raspandit. De aceea se zicea; "cei in Hristos" in loc de "crestini"); Galateni 1,22; Il Corinteni 12,2; 1 Corinteni 3,1; 3. Sens obiectiv $1 instrumental, crearea lumii in Hristos (Cel preexistent) si mantuire lumii in Hnistos (prin rastignire); Romani 3,24: 8,39; I Corint 5,19; Colosem 1,6; 2,3,9,15; Efeseni 1,20; 2,13, 4,32; Galateni 3,13, 1 Tesaloniceni 5,18 etc, Cu toate acestea, "sensul obignuit si oarecum tehnic al formulei”' este cel mistic, Iar aceasta lumina sé revarsa in toate epistolele pauline, dar atinge frecventa maxima in epistolele din captivitate_Filipeni (21), Coloseni (18), Efeseni (35), Filimon (5). Ea este "expresia specific paulind a comuniunii cele mai intime... cu Hristos".” Hristas apare ca o sfera, ca un element in cate se afld gi se migcA credinciosii. Crestinul este scos din regiunea picatului si a morfii, gi ridicat in regiunile sfinteniei si ale viefii care ¢ Hristos.” E asadar un sens local: relatia erestinului cu Hristos eo relatie "locald".** Asa cum se zice cA o fiinfa traieste in aer sau ca pegtele se mised in apa, aga se zice cA cregtinii, exista, waza si lucreazd in Hristos. Hristos e "elementul vital". "sfera: vitala" in care se afla crestinul., El il invaluie, il "imbracd": dar ii patrunde fiinja pana in adancurile ei de taind. C4nd apostolul ne” spune cA ne-am imbracat in Hristos nu vrea s4 arate numai fap ca Hristos ne invaluie ca o imbracdminte pe dinafara,” ci si cé ne. unim cu Hristos in mod intim, cA participam la viata lui Hristos, Dupa o expresie a lui Fotie, Hristos ne imbrac& asa cum focul imbraca fierul. El este mediul si izvorul viefii crestine; El este inima gi atmosfera spirituald a existentei noastre. Prin aceasta comuniune cu Hristos, am devenit creatura noua: “de este cineva in Hristos, Il Corinteni 5,17. Romani 8, 1-2; Galateni 2,4. © Galateni 3,26. * Coloseni 2,7, Schirlitz, op. cit,, p. 140, ' A. Schlatter, Jesu und Paulus, Stuttgart, 1940, p. 60. E "| Corinteni 1,30; II Corinteni 5,17; Romani 6,11; 16,7, Evrei 3,2; Meseni 2,10. | Corinteni 4,15, * CE A Wikenhauser, op. cif, p. 10-12; F. Prat, op. cit., Il, p. 478-479: Joh. Weiss., ap. cit., p. 359 sq: P. Feine, op. cit,, p, 565 "VF Prat, op. cit., HI p.478, > A. Deissmann, op. cit., p. 98, * Cf Oepke, op. cit,, p. 538. * A. Deissmann, op. cit,, p. 82. ** Cf A. Deissmann, op. cit., p. 97; Galateni 3,27,noastra’™* si astfel gustim din "puterile veaculul ce va sd vie... g astfel ne impartasim de sfingenia Lui",** suntem lumina in Doma si sfinfi in El, ci gi cregtem in Hristos, ne desivargim in El cugetim cu El,” graim in Hristos,* umblam in Hristos,” 1 bucuram in Domnul,*” avem curaj gi putere de a birui toate i Domnul, Care ne int4reste,"’ poruncim gi ne supunem in Domn slujim si ostenim in Domnul,* nadajduim si avem incredere i Domnul, ne iubim in Domnul,” ne salutim in Domnul, suferim suntem intemnitati si inlantuifi in Domnul,* ne laud’m in Domnul suntem frafi in Domnul, primim pe cineva in Domnul* ete. Asad tot campul de acfiune al crestinului este colorat de relafia lui misti¢ cu Hristos, lar "fiintarea in Hristos" nu este o realitate pur individuala cei ce "sunt in Hristos” nu sunt izolafi, ci constituie un man organism, in care ¢i sunt membre animate de acelagi duh, duhul ly Hristos, stribatute de aceeasi viata, viaja lui Hristos. E o comunitat care depaseste toate comunitafile naturale: "Nu mat esre iudeu, nie elin, nu mai este rob, nici slobod, nu mai este parte barbdteasca § Jemeieascd, pentru ca tofi sunteti unul in Hristos Jisus™* Asadat prin faptul ca sunt “fr Hristos", crestinii nu sunt celule izolate, ¢ wa? "wml", o unitate: “un trup".” Aceasta dubla unitate: unirea istic u Hristos si unirea tuturor crestinilor in Hristos, este temelia $1 vorul intregii existente cregtine. Expresia "in Hristos", cea mai frecventa in scnerile pauline, este afirmarea plastica a unirii mistice cu Hristos in aspectul ei static ji dinamic: crestinul este "ir Hristos", ca in sfera de acfiune a vietil eelei noi, care este Hristos. Hristos invaluie gi patrunde fiinfa omului io ridica pe planul vielii lui divino-umane. 4, "Hristos in voi" Cu toate acestea, expresia "in Hristos” pare a scoate in felief mai mult aspectul “imbrdcdrii in Hristos", faptul ca Hristos e hostru, este exprimat mai precis printr-o alta formula mai putin venta"® (pentru ca n-a devenit expresie tehnicd), dar nu si mai putin importanta: “Hristos in mine" sau "Hristos in voi". Este 91 sta_o expresie esential paulina”.”” Aici intalnim, intai, cumoscuta méarturisire care a fost uatd de tofi misticii cregtini: "aw mai traiese eu, ci Hristos tra- leste in mine", adicA omul cel vechi nu mai traiegte, eul adamic a fost detronat i inlocuit cu Hristos, Acesta nu e panteism mistic: eul man nu se dizolva in Hristos si Hristos nu se identifica cu el, Ci in sul uman locuieste, vietuieste si domina Hristos. Hristos a devenit 4 Coloseni 3,4; Filipeni 1,21 * Byrei 6,5; 12,10. ** Coloseni 1,28. ST peat is 38 eae 217-12.10 Miata lui; prezenta lui ¢ factorul decisiv care desavarseste eul ome- Weoeae esc si-] smulge din robia pacatului. In loc s4 stapaneasca pacatul ca #9 Fitipeni 3,1: 4,4. pana acum, stapaneste Hristos. Diferenta dintre "eu" si Hristos insi mentine, "' Filipeni 4,13; Efeseni 6,10, 1 Corinteni 1,21; 2,14, Efeseni 5,8; 1 ee i Hristos nu locuieste numai in Apostolul Pavel: Bl locuieste rinteni 1,2, : ™ Filimon 1,8; Efeseni 6,1; Romani 16,3, 9,12; 1 Corinteni 15,58 © Filipeni 2,19; 2,24; I] Tesaloniceni 3,4, Galateni 4,10; 1 Timoter 113-14: 1 Corinteni 16,24. “1 Corinteni 16,19; Filipeni, 4,21; Efeseni 4,1, 4* Romani 15,18, 16, 1-2; Filipeni 1,14: 4,21. = eee Se aflA numai de 8 ori. + Galateni 3,28. “1 Corinteni 12,27 Y Oepke, art, cit., p. 538. 42 " Galatent 2,20. Ga éé obxen evi Cf d2 ev Epot Xpretic.duieste tuturor este aceasta: "Hristos in voi".”' Iar "de este Hrist imbraca gi ii patrunde launtric. El e mediul lor vital, dar si principiul in voi",” sunteti o faptura noua, De aceea, pe cei din Corint - fiuntric al existentei cregtine. De aceea, cele doud formule se se ardtau a fi inca "trupesti" in manifestarile lor - ii indeamn: impletesc adesea in aceleasi versete in mod cu totul firesc: "Voi... “incercati-va pe voi ingiva. Sau nu cunoasteti (im va dati seama sunteg... in Duh [in Hristos], dacd Duhul Ii Dumnezeu [fui cd Hisus Hristos (este) in voi?" Putem cunoagte cd Hrista Hristos] locuieste in voi. Jar daca cineva nu are dithul lui Hristos, locuicste: "in inimile noastre",' dacd Il vom asa pe El "sd ia chij ela nu este al Lui, Ci de este Hyristos in voi, afunci trupul este in noi",”” sA fie principiul formativ al existenfet noastre in asa fel Hort pentru pdcat, iar dubul este viu pentru sfintenie". "Dect ‘inct chipul lui Hristos s4 strdluceascd in toat& faptura, in toatl precum ati primit pe Hristos fisus Domnul, in El sci umblati, actiunile noastre: El si vorbeascd in noi,”° simfdmintele Lui sa | nréiclicinati si zidigi fiind in El". CAci noi propoveduim taina cea avem,°’ purtarea lui s4 infloreascd in toate atitudinile noastn are a locuitii lui Hristos in voi “ca sa infatisam pe fot omul Puterea Lui - zice Apostolul - "/ucreazd cu idrie in mine! Gesivargit in Hristos Tisus...°™* Aceasta progresiva imbibare a vietii crestine de prezenta lui Hristo Asadar, “fiecare cregtin std intr-o legaturd cu totul intima - Cel ce locuieste in noi - are ca limita ideal ajungerea tuturor "h aja de Domnul sce indifat"; el e "deplin scufundat in personali- starea bdrbatului desdvargit dupd mdsura deplina a varstei atea Hristosului pnevmatic, std intr-o tainicd si cea mai intimd Hristos".? gaiura de viatt cu el gi in toate manifestarile lui vitale este lar prin faptul cd in tofi locuieste Hristos, ei sunt unifi intra purtat de El..""" Hristos este wala noastra a tuturor. comuniune de viaf4 care e mai presus de toate diferenfierile fir "Aici nu mai este elin sau iudeu, tdiere imprejur sau netdieré imprejur, barbar sau schit, rob sau slobod; ci toate si im toati Hristos".” Cele dou formule: "a ff in Hristos” si "Hristos in exprima una gsi aceeasi realitate: unirea mistici, unirea vitalaé Hnistos, dar scot in evident& aspecte deosebite ale ei, Cregtinii in Hristos $i Hristos ia chip in ei pana la formarea omului varsit. Hristos este o realitate care ii “imdluie si umple", 5. Genitivul mistic. E vorba de forma genitivala a cuvantului "Hristos", leeata de substantive variate. De ex.: "iubirea fui Hristos"™ Genitivul esta poate fi sau genitiv obiectiv (Hristos e obiectul iubirii noas- ire), sau genitiv subiectiv (iubirea pe care o are Hristos pentru noi: | istos € subiectul iubini), Dar afaré de aceste doud cazuri clasice, pologul berlinez A. Deissmann, a evidenfiat existenfa unui al treilea fel, necunoscut pana atunci in schema gamaticii grecesti: genitivus sticus,”” adicd un | genitiv care exprima realitatea cea noua a uninit istice cu Hristos. in acest sens, "Jubirea fui Hristos "= "iubirea in Hristas”. w 6 * Coloseni 1,27: Xpietog év tiv. CE O. Schmitz, Die Christusgemein schaft dex Paulus im Lichte seines Genetivgebrauches, Giitersloh, 1924 . HOT. 7 j é ; es Bg R 18,10. QO. Schmitz - ucenic al lui Deissmann - in studiul amanuntit 3.1 Corinteni 13,5. ‘te-| face formelor genitivale, ajunge la concluzia cA nu mai putin de M Efeseni 3,17. + Galateni 4,19, TT Corinteni 13,3. * Filipeni 2,5. * Coloseni 1,29. © Efeseni 4,13. © Coloseni 3,11, *! Traugott Schmidt, op. cif., p. 90. 44 —— ” Romani, 89-10, Coloseni 1,27-28, A, Wikenhauser, op. cif,, p. 26,9. _ Efeseni 3,19, Cf A Deissmann, Paulus, p. 94-95; O. Schmitz, ep. cif., p, 9.\anquit in Hristos-Domnul”,”” La fel dnd hucrarea evanghelizaril numeste "Aecrul ei Hristos",”* nu-yrea sA spuna cA e lucrul ce |-ar | facut Hristos (in viafa lui pamanteascd) sau lucrarea sAvargita de postoli si crestini pentru Hristos, ci “/ucru in Domnui", lucrare ce yparjine sferei lui Hristos in care se afla tof cregtinii. O alta serie de genitive ii definesc pe crestini ca pe "cei ce wnt ai lui Hristos",” cei ce apartin in mod mistic lui Hristos; ei au ul lui Hristos i sunt imbracafi in Hristos gi astfel sunt ai Lui, au levenit proprietatea Lui, aga cum vifele apartin butucului viet din fare priemse seva viefii, "Cei ai ha Hristos" insemneazd "cei ce funt in Hristos". Asadar, genitivul mistic are acelasi infeles cu formula “in Hristos": el exprim starea gi acfiunea crestinilor in perspectiva uni- fi mistice cu Hristos. Desigur, nu in toate cazurile "lui Hristos" este genitiv mistic, dar este suficienta existenja acestui fel de genitiv pre a inmulfi miarturiile despre prezenfa mistica a lui Hristos in lata crestina.”” Genetivus mysticus intaregte marturia expresiilor 61 de substantive ce exprima nofiuni fundamentale in concepfiz paulina sunt legate de genitivul cuvantului "Hristos", care apartine genitivului mistic. Asa; legea lui Hristos, crucea lui Hrist patimile 5 ranile lui Hristos, moartea lui Hristos, puterea Hnistos, credinta lui Hristos, iubirea lui Hristos, marirea lui Hrist harul lui Hristos §.a. Astfel, cand Apostolul vorbeste despre "Evanghelia hu Hristos”,” nu injelege numai Evanghelia ce are ca obiect pe Hristos saul pe care a propoveduit-o Hristos, ci Evanghelia ce presupune prezenja lui Hristos si in cel ce propoveduieste si in cel ce asculta: e e "o putere ce lucreazd nemijlocit indunirul omului" - o prezet mistica a lui Hristos in lume, prin intermediul propoveduirii.” Ea ¢ comuniune cu Hristos. La fel “iubirea iui Hristos"”° e o putere prezenta care il invaluie, i se toad in suflet g1 il pune in migcare pe apostol: ea izvoraste din unirea mistica cu Hristos.’ lar cand apostolul se roaga Domnului sa dea credinciogilor din Tesalonic, prigonifi pentru credinté, "rdbdarea iui Hristos",” nu se gandeste numai la rabdarea ce a avut-o Hnistos, ci la rabdarea ce o toarnd i inimi prezenfa misticd a lui Hristos.” Astfel ca si “erucea ju HAristos"”* nu e ceva ce apartine trecutului, ci este putere mant toare, putere lucratoare in prezent, pentru cd ea e prezenta lui Hristos Cel rdstignit, Apostolul participa astfel la "rastignirea | Hristos", la "moartea Lui" si "la viata Lui". Comuniunea Hristos Cel rastignit, ingropat gi inviat, este participare la rastigni- 6."Cu Hristos"™ Expresia “eu Hristos" scoate in evidenta mai ales caracterul dinamic al unirii cu Hristos, Dinamic, in sens de participare la mo- ‘mentele principale, mantuitoare din viata lui Hristos. Cregtinul este primit in suvoiul yiefii lui Lisus, atét de deplin participa el la wiafa rea, moartea si viaja lui. Pavel in captivitate se numegte “inlnpui Aceluia cu care e unit, De aceea, expresia "cu Hristos" de abicet fui Hristos",”” nu numai pentru ca ar fi fost intemnifat din prici ppare in constructii verbale: ea e comunitate mistica de acfiune. eA credingei si marturisirii lui Hristos, ci gi pentra ca el, cel inlantuit, fi "cu Hristos” - nu este a sta langa El, ci a merge cu El pe aceeagi apartine sferei lui Hristos, e in Tunipe ateieh ee Hristos, El ¢ [ teeta ” Efeseni 4, 1. * Filipeni 2,30: 1 Corinteni 15,58; 16,10, ef. O Schmitz, op. cit,, p. 147- 149 ” Romani 8, 9; I Corimteni 15,23, Il Corinteni 10, 7, Galateni 3,29; 5,24 "Ce A Wikenhauser, ap- cif., p. 19-21. "! Siw Xpvené o intdlnim de 12 oni; of. F. Hirgensmeier, Der mystische Leih Christi, Paderborn, 1938, p. 33, E. Lohmeyer, Dw Xpvow in 4, Deissmann = Festgabe Tibingen, 1927, p. 220. " Mersch, op. cif., I) p. 171. * Romani 1,9; I Corinteni 9,12: Galateni 1,7; iceni peed ae i 1,7, IL Tesaloniceni 1,8. ® © Schmitz, op. cil. > Pp. 83-84, "TI Corinteni 5,14; Efeseni 3,19. "© Schmitz, op. cit, p, 135-136, ? TI Tesaloniceni 3,5. "0 Schmitz, op. eit, p. 135-136, "| Corinteni 1,18; Filipeni 3,18, cf. O, Schmitz, ap, cif., p. 180-185, * Tl Corinteni 4,10, ‘ene 3,1; 11 Timotei 1,8; Filimon 9. 46 47i ajunge s4 fim "pururea cu Dowmul",”” intra slava cea netrecd- a viefii vegnice. Asadar, toata existenta cresting de la botez i la invierea cea de obste, este determinata de comuniunea in fe g1 viaja “cu Hristos". De altfel, acelasi lucru l-am afirmat gi formula "in Hristos" (care e cea mai des folosit3). Amandoua ele proiecteaza lumina asupra legaturii intime ce ii uneste pe inciogi cu Hristos in tot cursul existenfei crestine, de la inceput la capatul veacurilor. Sunt ins& perspective variate: “ir fos" © mai mult existential, "cw Hristos"e mai mult dinamic, iv. Unul ma plaseazi in sfera-Hristos, celAlalt ma plaseaz4 in esul-Hristos; unul ma priveste existind gi vietuind in Hristos, alt participand la soarta lui Hristos. Prin unul viata lui Hristos ie $i Viafa mea; prin celalalt "soarta lui Hristos" este si "soarta" sunt inclus in evenimentele prin care a trecut Hristos. Procesul lologic (moartea si invierea tui Hristos) se actualizeazi in besul soteriologic (mantuirea mea prin "impreund-rdstignire" si eund-inviere" cu Hristos).” De aceea, cele dou’ formule se iletesc intreolalta. Cu toate acestea, e firese ca “ir Hristos" sf fie elia lui "cu Afristos", pentru ca trebuie sA existi "i Hristos", sA licipi la viata Lui, pentru ca s4 poti participa si la "soarta Lui". Concret ele sunt concomitente, in acelagi moment sunt transpuse istos si in moartea si invierea Lui, pentru ca intru in comuniune ristos Cel rastignit gi inviat. Cei ce sunt “in Mristos" au murit eund cu El si vor invia cu trupuri duhovnicesti ca sd fie enea Lui gi cu El in veci. cale, a lua parte cu El la aceleasi evenimente, a suferi cu El, a apasat de aceleasi umbre ale morfii si a straluci in aceeasi | ink lar intre cei ce se bucura impreund, sufere impreund si viefuie impreund, exista o comuniune de via}4 mai intima dec4t oricare a Caracterul intim al legaturii cu Hristos se adan § depdgind orice alta intimitate interpersonala prin faptul cA subie Propriu-zis al evenimentelor este Hristos: noi suntem intr-un fel clusi in El. El este Cel ce Se yastigneste, e ingropat, inviaz’ sf preamant, dar "in El" "ew Zi" suntem si noi rastigniti, ingro inviafi, indlfafi si preamdriti. in El suntem cuprinsi si noi. De aces moartea Lui e si moartea noastra, invierea Lui e si invierea noa inalfarea Lui ¢ gi indlfarea noastra, preamdrirea Lui $i preamarire noastra. Atunci, pe cruce, in mormant gi in cer, in mod potential ideal; acum, cand ne nastem la noua viata, in mod actual, Astf Apostolul face afirmatia care nu poate fi valabild decat in planul I Hnistos, "Cu Hristos m-am réstignit"™ "cu Hristos am murii™ "ne-am ingropat cu EI’, dar "am gi inviat cu El", am fost muta in cer,” am fost preamarifi ca s si imparatim cu El."* Crestinul aga de concrescut, de incorporat cu Hristos, incat participa la te ceea ce are Hristos! e "impreund odréslit" cu El, e imbricat ¢ Hristos, astfel c4 formeazi o unitate, El e "Capwl" iar noi “memb: fe" sau "trupul".” De a patimit si a murit Capul, a patimit si a 4 rit cu El si trupul; de a inviat gi s-a preamérit Capul, a inviat gi 8 preamarit cu el si trupul. Formula ins e ireversibila: accentul cg d pe Hristos, in viata cdruia suntem rdpifi. El e subiectul principal Care se sprijina totul, care ne domind existenfa.”” Astfel am muril am inviat si “vem cu Hristos"*' pana la capatul veacurilor, + 7. Expresii paralele”™ Expresiile precedente se refera, toate, la Hristos. Sfantul ostol Pavel insd are formulari similare si despre raportul dintre © Galateni 2,19; Romani 6,6; Xprerta cvvertocipeoon., * Romani 6,8; Coloseni 2,10, Timotei 2,11, éeveOcevoptev ery Xprora. * Romani 6,4; Coloseni 2,12: cuverdignytev asbrd. _"* Bfeseni 2,5-6; Coloseni 2,13; 3,1: cuvpyép@ivte 1 Xpurei. * Efeseni 2,6; ewvexciieey dv toig énoupevions dv Xpierii Inco. "Tl Timotei 2,12: cupBuovtoopev. ” Romani 6,5. euputo; Galateni 3,16; Coloseni 1,18: 2.17.18, Cf, W.T. Hahn, Mitsterben und Mitaufstehen mit Christus bei Paulus: Giitersloh, 1937, p. 97-100. "'T Tesaloniceni 5,10: obv ate® Cyowev; Coloseni 2,13: 48 Filipeni 1,23; | Tesaloniceni 4,17: meevrote ov Kupim eoroueBe. Cf R. Steiger, Die Dialektik der poulinischen Existenz, Leipzig, 1931, 37-39 Cf A. Deissmann, Formel..., p. 85-87; Paulus... p. 85-87: A. Wiken- Miser, op. cit, p. 29-30, 37-47. Cuvantul mvedue se aflA de 145 ori in istolele pauline/ fara epistola cdtre Evrei. cf. R. Bluml, op. cit., p. 187, 1 49al carui Duh este Dubul Inui Hristos, care lucreazd in noi pri Hristos LA 113 Agadar "in Hristos" si "in Duhul" intram in relatie ¢ Dumnezeu-Tatal; unde locuieste Hristos si Duhul, acolo e si Dum nezeu. Desigur, ar fi mai ugor ca, din faptul cA Hristos e D si conchidem, ci "in Hristos” = "in Dumnezeu".' Cine e Hristos" e prin aceasta "int Dumnezeu". Aici insd nu e vorba de Fit lui Dumnezeu, ci de Dumnezeu-Tataél, Cum insi este o Dumnezein in Trei Persoane, unirea mistici cu Hristos-Dumnezeu inseamni participare la insagi viata treimica, deci este comuniune si cu Duh si cu Dumnezeu-Tatal. Nu pofi participa la viata lui Hristos-D : zeu fara a intra in relafie cu celelalte Doud Persoane Treimice. Pris aceasta se deschid perspectivele trinitare ale misticei pauline: "pi Hristos avem intrare la Tatél intr-un Duh".'“' Astfel, expresiile Dumnezex" si "Dumnezeu in voi" incadrate in conceptia hristo: centric-trinitara paulin&, primesc adeyarata lor semnificatie: nu unire mistica cu un Dumnezeu nedefinit [Gottesmystik], ci o uni mistica cu Hristos, si "in Hristos" cu Dumnezeul Treimic, Nol suntem "in Dummezeu"-Tatal prin Hristos si Dumnezeu locuieste in noi prin Hnstos. Cu aceasta am anticipat intrucatva asupra solufiilot din capitolul urmator. $i acum s4 rezumam concluziile la care am ajuns: ple, imbracd gi se revarsd in vasul fapturii noastre. Genitivul Wistic e o confirmare a primelor rezultate, Iar ultima expresi¢ idenfiazA deosebita intimitate a comuniunii cu Hristos, a existenfei poastre in Hristos, si a lui Hristos in noi, prin faptul cA extinde uniunea pana la evenimentele morfii si Invierii lui Hristos, Toate expresiile marturisesc, agadar, despre o relatie nisticd, adicd nemijlocita intre credinciogi si Hristos: Hristos este ata noastra. El ne impart4seste de puterile Lui, de marirea Lui, de afta Lui, Toate ale Lui ne apartin $i noua. 2, Exista, pand la un punct, un paralelism evident intre afir- afiile despre Hristos gi cele despre Duhul in viata cregtina. Ramane s4 precizim - intrucat e posibil - ce legaturd existd tre Duhul (Sfant) si Hristos, si in ce const unirea miistica cu Hristos. 3. Nu acelagi paralelism existé intre raportul nostru cu | ezeu si cu Hristos: € o relafie aparte. Aceasta largeste proble- ma "Hristos-Duhul" si deschide zarea trinitara a viefii cregtine. 1, Sprea exprima relafia dintre credinciosi si Hristos Cel inviat si preamanit, Apostolul Pavel a faurit cdteva expresii noi sau a tumat confinut nou in expresii mai vechi: "in numele lui Hristos"t “prin Hristos", "in Hristos", "Hristos in voi", "lui Hristos” si "cw Aristos". Toate acestea exprima unul gi acelasi lucru, insa in diferite nuanfiri. in primele dowd prezenfa lui Hristos pare mai vaga, mai indepartata, mai putin nemijlocita, desi e de netagdduit. A treia e expresia tehnica prin excelentd: ea priveste pe credinciosul inradaci nat in Hristos, de unde isi trage toate sevele viefii sale. Cealalta expresie priveste pe Hristos salasluit in crestini si devenit astfel principiul launtric si formativ de al viepii lor Hristos invaluie si "3 A Wikenhauser, op. cif., p. 38, 104, 1.39. "4 cf Gr. T. Marcu: Mistica paulind..., p. 34, 4S Bfeseni 2,18 521. Interpretarea panteista C4nd Apostolul Pavel susjine c& Hristos este in noi si noi intem in El, neindoilenic cA exprima un raport real intre Hristos lel preamérit si credinciosi, $i anume un raport local, Asa cum se ice ca omul ein aer si aerul in el. Asa gi cu Hristos. Hristos insa eo wsoana gi credinciogii la fel; ei nu-si pierd caracterul de persoand in unirea cu Hristos. Cum se poate spune cé o persoand exist in persoane? O persoani poate s4 existe intr-un element imperso- , ca aerul, dar in alt4 persoand in sens real niciodata. De ex: nu litem spune ca existam in Plato si Plato viefuieste in noi. Mai mult: stos nu salasluieste intr-o singura persoana ci in milioane de ini din diferite tani si diferite timpuri, $1 acestia exista in El. re este deci chipul lui Hristos Cel de dupa Inaltare? A. Deissmann crede c& Apostolul Pavel identifica pe Hristos Duhul (Pnevma). Desigur, zice el, lisus dupa Indlfare posed un fup, dar nu un trup material, pamantesc, ci un trup duhovnicese phevmatic), ceresc, care consta dintr-o substanfa divind, luminoasa, umita "duh". Pavel n-a cugetat la o definitie filozoficd a "Duhu- i", cl a ramas popular, plastic in formulari. "Dac-ar fi dat o tfinitie, ar fi fost mai realist, mai masiv, mai concret dacdt gdn- jtorit speculativi moderni, dar nu materialist. Duhul (Prevma) - peniru el - n-are nimic carnal, nimic pdmdntesc: e divin, ceresc, legnic, sfant, viu si care face viu". "El s-a gandit desigur la o ormd de existentd (a lui Hristos) luminoasd, etericd, cum o are gi Duhui" fara ca prin aceasta Hristos s&-si piardA realitatea: El limane "realitatea realitatilor".' Astfel se injelege $i paralelismul lintre "in Hristos" si "in Duhul" gi dintre "Hristos in voi" i "Dubul Sfint) fi voi". Pe aceeagi linic, cu oarecari oscilafii, se migca gi interpreta- fea lui Tr. Schmidt. Dubul $i Hristos din punct de vedere substantial nt unul si acelasi lucru. Diferenja e pur formala; Duhul e un element impersonal, o forfa, Hristos este forma lui personal. In Mristos Duhul apare ca fapturd concreté, personalaé. De aceea, unde creaza Duhul e prezent si Hristos gi invers. lar Hristos € prezent gi cu sufletul si cu trupul. Trupul e organul acfiunii: fara el ar fi Capitoiul IH Unirea mistica cu Hristos Apostolul Pavel vorbeste despre existenta crestinului i Hristos $i a lui Hristos in el, ca despre un fapt: la temelia afirmafi lui © © experienfa personala, experienta intdlnirii lui cu Hristos gi descoperirilor de care a fost invrednicit. El nu demonstreaza, | afirma; nu cautaé s4 priceapd nepriceputul ca s4 exprime inexprima bilul. Unirea mistica cu Hristos e 0 realitate vital ce depa: mai mult decat celelalte forme ale viefii - capacitatea de cup 4 rafiunii, a imaginafici si a cuvantului, E o realitate din alt taramuri decat cele materiale. E o "taind" pe care a descoperit Dumnezeu lui Pavel gi altora asemenea lui. Cu toate aceste, cugetarea teologica se avanta adesea pand in regiunile acestea vrea sa lamureasea adancul tainelor divine intrucat e posibil, Adese se lasa calduzita de fantezie si toa realitatile spirituale in ti nepotrivite, Alteori insa se smereste in fata lor. Atunci pagegte sp adevar. C&ci orice adevar ¢ evidenta, care lumineazd mintea, dar c si nidica peste limitele cunoagterii conceptuale obignuite. Cuvinteli nu sunt decat expresii mai mult sau mai putin adecvate ale acesta iluminari, ce descopera profimzimile unor realitafi spirituale inefabi- le, De aceea cuvantul nu trebuie confundat cu realitatea, ci, dincold de cojile lui, trebuie dibuit miezul adevarului. Inainte de a patrunde in aceste regiuni de taina, vom expuni doua perspective teologice asupra raportului intre Hristos Cel Invi si preamarit, si credinciosi, ambele unilaterale: una ia cuvantul d Tealitate, cealalté socoate realitatea drept cuvant si o substituie: ung © interpretarea realist-panteista, cealalt interpretarea psihologic- eticd, 54 ‘A Deissmann, Paulus... p. 87; cf. Die Formel,.., p. 81,97-98. 55ppoveduit Pavel pe Hristos Cel preamarit. Departe de a fi o forja Wpersonala, un duh fara contur, un fluid eteric, Hristos e suprema pare a personalitafii, in care Fiul lui Dumnezeu straluceste prin Henitatea Sa gi o indumnezeiegte, dar nu o distruge De aceea, pmuniunea cu El ¢ si suprema implinire; in aceasta comumiune se snjine nu numai personalitatea distinctd a lui Hristos, cl si sonalitatea celor unifi cu El.'” Nu e un proces de dizolvare un substrat nebulos al existenfei, nici un proces de cufundare in ana lui Hristos,”" ci - prin unirea cu El - un proces de transfi- rare - si deci de desdivargire a persoanei umane: suntem fii ai lui ezeu™ insi nu identici cu Fiul lui Dumnezeu, Hristos. rsoana noastra isi pastreazd deosebirea, dar e straluminata de gitura cu persoana Iui Hristos. intre El si crestini existé un schimb viata, un contact nemijlocit, o unire, dar nu si o identificare stantial’. “Apostolul care tréieste in Hristos e pe de o parte rescut-cu Domnul cel viu intr-un chip aga de intim, incdat are un schimb de viata, - comuniunea cu Hristos este unire; pe de Jatd parte, aceastd comuniune e mereu insofita de un simtamdnt W/ distantei. Pentru cd nu e o impreund-curgere, ci 0 comuniune bersonald, persoana Domnuiui indltat ramane totdeauna ceea ce te: Domnul fafa de rob, Dumnezeu fata de om. Aceasta mistica nsenmeaza astfel prezenta personald a Celui neapropiat $1 totust proape".” Apostolul Pavel afirma totodata prezenja gi actiunea hemilocité a lui Hristos in fiecare cregtin st caracterul de persoana vino-uman4 a Lui. Departe de El g4ndul unei uniri mistice in sens teist, atlicd precizeazd cd Hristos este posesor al Duhului si in acest sen poate fi numit Duh, lar daca in alt& parte ne invaja-ca Adam Nou (Hristos) s-a facut “duh de viaté déitdétor”,'” aceasta insea cd precum Adam cel trupesc avea “suffet viu" intr-insul constituia viata lui, aga faptura lui Hristos - trupul lui cel duho cesc - e transfigurata de prezenja Duhului (lui Dumnezeu) gi t mite puterea divina de viafé facdtoare tuturor celor ce-i aparfir "Omenitaiea Lui e mediul desdvarsit al actiunii atotputernice 4 Dumnezeirii atotprezente"."’ Dar asupra Duhului vom reve deocamdaté remaram numai menjinerea caracterului de persoan distineté de Duhul a lui Hristos gi dupa Inaltare. Despre Duhul nu zice niciodata c4 ne-a mantuit prin moartea gi invierea lui, ca despt Hristos, gi nici ca trebuie'sa ia chip in noi, ca despre Hnstos. Hris Cel preexistent si Cel intrupat ¢ mereu deosebit de Duhul, iar dup: Inviere gi Indljare isi pAstreazd trasaturile concrete de persoant lisus Cel preamérit care st4 la dreapta Tatdlui e Acelasi cu lisus Ce rastignit. El mijloceste acolo pentru noi.’* El este Domnul cerului al pamantului, C4ruia i se pleacd tot genunchiul gi pe Care cheama crestinii in rugaciunile lor.'’ Noi trebuie sd deveni asemenea Lui, si ajungem la varsta plinirii lui Hristos,’* Iar fi sfarsitul veacurilor El (si nu Duhul) va aparea in marire ca sa ) viii si morfii'’ De aceea, in viata aceasta ne nevoim s4 fin bineplacuti Lui pemtru ca s ajungem a fi cu El in veac. De altt cea mai fierbinte dorinfé a Apostolului, ca gi a oricdrui cregtin, dezbracarea de "trupul mortii”, ca s4 treacd in planul de existenfa lui Hristos, si-L vadA asa cum este, i sd fie impreund cu El,” Flacdra aceasta a iubirii si a dorului ce-i consuma faptura, este ce mai vie dovada a chipului concret de persoana bine delimitata, degi jnalfata in stralucire dumnezeiasca, in care L-a cunoscut gi L-a |B. Coton, 4 propos de la mystique du Saint Paul "R.S.A", XY, 2, p. 175-176, ” K, Heim, Jesus der Weltvollender, Berlin, 1939, p. 66-297; “Niment wea cis: “Eu sunt Hristos", "Nici un apostol n-a zis: "oul meu @ slimes; ett junt contopit ew Hristos”.. Pavel nu-si pierde eul sd niciodala in Hristos, El std intotdeama in fata Domnului sdu ca persoand pesponsabild,.." ” Romani 8,16.26; Galateni 4,6; | Corinteni 14,14. PE. Sommerlath, op. cif., p. 98-99. “| Corinteni 15,45 4D, Stiniloge, op. cit,, p. 343. cf A Wikenhauser, ap. cit., p. 48. ‘4 Romani 8,34. ef. K. Deissner, Paulus wid die Mystik seiner Zeif, Leipzig, 1921, p. 97; "Chipwl Hristosului cerese poarté pentru el gi trasdturile lisusulut istarie” | 5 Fifipeni 2,11; Romani 10,12, 14,9: I Corinteni 1,2; II Corinteni 12,8. * Romani 8,29; Galateni 4,19; Efeseni 4,13, "TI Corinteni 5,10. '* Filipeni 1,23. 58 59Desigur, congtiinfa prezenfei lui Hristos ocupa un loc ij concepfia paulina despre raportul intre credinciogi gi Hristos, dar mi se marginegte totul la aceast& traire psihologica. Tendinta de “psiho: logizare" nu este a apostolului, ci a teologilor modemi.*” Mai mult "La Pavel accentul nu cade niciodaté pe irdire"." ci pe realita obiectiva a prezenfe: lui Hnistos in noi si a existenfei noastre in "Hristos e prezent gi lucreazd in credinciogi ca o realitate acti personala"™ a cSrei prezenjA este putere o divind ce transforma fiinfa umana, q Agadar, Apostolul Pavel afirma gi salasluirea realA a lu Hristos in tofi cregtinii $i caracterul personal al acestei uniri mistie in care atat Hristos cat si crestinul isi mentin personalitatea. sa este imanent si transcendent, El este gi cel ce locuieste in c! putere launtrica, si Domnul al Carui nume este peste tot nume pentru ca e inaljat intra matire dumnezeiascd. Asadar "mi contopire substantiala panteista gi nici mimai o misticd a credinti adicé numai legatura morala cu Hristos in gandire, sentiment 5 voinga”,” ci © comuniune de viafa si existentd, un contact nemijlo: cit, o unite misticd prin care Hristos devine viafa noastra - fara a pierde personalitatea - iar noi viefuimn in El, desavarsindu-ne astfél propria personalitate, si nu nimicindu-o. fintului Apostol Pavel, trebuie s§ clarificdm intai relafia dintre Duhul" gi "“Hristos", Ce este "Duin" (sau Prevma) gi in ce Bitura sta cu Hristos? lata intrebarea care deschide calea ifelesurilor juste. Cuvantul "Dui" are in scrierile pauline un dublu sens.** in Maindoua sensurile insd nu este identic cu Hristos: sta intr-o relapie rinsd cu Hristos, insi nu se confimdd cu persoana Lui Jeocamdatd evidentiem numai unul din aceste sensuri, care este mal es folosit si asupra cdruia existé un mai mare acord de pareri intre E o observafie obisnuita paralelismul dintre “duh” si utere".** Astfel c& prima determinarea ce se face “duhului" este ci dul? e putere". Nu insa o putere fizicd sau materiala, nici o putere jologica sau ce emand de la om, ci o putere divind, puterea lui ezeu, care oferd celui in care se salasluieste capacitatea "unor falizdri neobignuite in cunoastere, vorbire gi actiune". De aceea, enta Lui pare legata de fenomenele extraordinare pnn care im- osibilul devine posibil, Ea nu st la dispozifia omului ci se revarsa fipraznic peste sufletul lui si-| transpune in stan excepfionale; ea e omul "“profetiilor”, “revelatiunilor" divine, "vorbirii in limbi", ‘minunilor”, fenomenelor extatice, etc, Pentru Apostolul Pavel insa, aceasta este unica functiune a "duhului", el este gi izvorul anent a viefii cregtine in aspectul ei general etic, religios, El ¢ erea divina care creaza din nou omul in care se salagluieste, prin are cregtinul poate birui pacatul, diavolul gi moartea, ale carei cte sunt toate virtutile crestine, in primul rand iubirea. El e juterea sfinfitoare a viefii noastre. Duhul e "“puterea ce produce Wiata cregtind si o face posibild, o poartd 3i o pdtrunde in toate rectiile,.. Toata viata crestinului... de aici isi primegte valoarea sfintirea. Nu mai putin ca glosolalia |vorbirea in limbi] gi profetia [care sunt fenomene extraordinare]; viata crestina e 0 3. Duhul si Hristos Cum e posibilé o astfel de unire mistica intre Hristos . credinciogi? Pentru a rezolva problematica aceasta in spi * De altfel, spre a exprima o atare prezenti, Apostolul nu are nevoie d expresii ca: "in ffristas" gi "[fristos in noi" . Putea s& le exprime simplu si mai clar. Ucenicii lui Socrate n-an folosit un astfel de li Dovada ca aici e o relatie cu totul deosebita fata de Hristos, decdt a intre ucenici si maestru, cf. K Heim, op. cif., p. 266. Mistica nu e o stare sufleteasca subiectiva "psihologica”; "experienta misticd are un caracter objectiv; ea presupune iesirea din sine si wi contact saw o intdlnire spirituald’; Bulgakoff, op. cit., p, 184. O. Schmitz, op. cit., p. 241-242. * 3.B. Colon, art. cit, p. 174. 3 E, Pfaff, op. cit. p. 157. ef. O. Schmitz, op: cil. p, 22-23, 62 Al treilea: “duhu/" ca parte a sufletului omenesc nu ne intereseaza ‘um. ‘co mvetpe gi dovepug cf Romani 8,11; 1 Corinteni 614.19; Il Morintent 12,9; 11 Tesaloniceni 1,7; Il Corinteni 13,4, Evrei 1,3 cf. Chr, Bchirlitz, op. cit, p. 110.341, R. Bloml, Paulus wed der dreietnige Gor, Wien, 1929, p. 191; H. Bertrams, ap. cif,, p, 29-30, 63minune a tu Dumnezeu lucrata prin Duhul Lui”.° Duhul "e putere care unde apare produce lucruri noi, minunate, ce n-all existat pdnd atunci, Ea frénge, in darul minunilor, cursul natun externe, intervine in cursul fenomenelor psihice, nagte vedentl revelatii si vorbiri minunate... creaza o viata noua cu legi rupe lanturile prin care sufletul omenesc e legat de pdecat, sei pe om din obignuinjele pdcdtoase,... ti da libertatea spirits biruie suferinte gi.,. moartea...; e armatura in care cregtinul $i poate apara de atacurile diavolului... Cregtinul plin de duh e noud creaturd”.*” E o putere obiectiva care coboara de sus, de Ii Dumnezeu; omul nu o poate cuceri; el o poate primi atunci cand i4 di Dumnezeu. Ea este puterea creatoare a lui Dumnezeu prin viem $i suntem in orizontul viefii crestine. Cealalta viagé sta pe alt plan, un plan inferior de existenja faj& de viafa cregtina. aceea, crestinul trebuie s4 asculte impulsurile "cafnului". intelegem acum cA “duu!” - in sensul de mai sus, ca p divind - nu este altceva decat ceea ce teologia cuprinde sub nun el de "har"2* A fost numit "har" tocmai pentru a accentua gratuita lui Gl pnmim de la Dumnezeu fara s4-| meritam) si probabil spre deosebi de celalalt sens al cuvantului "awh". Agadar "duhul" este "harul divin", adica o putere dumneze iasea lueratoare in om, care produce gi efecte extraordinare, dar toate manifestarile etic-religioase ale Viefii cregtine. El face din noi ¢ faptura noua. Acest rezultat ins nu e suficient; trebuie s4 precizam harul nu e o putere impersonala , cu atat mai putin materiala eterica, El este o putere spirituald, ca relafie vitala intre Hristo} (Dumnezeu) si om. Hristos este subiectul harului. El e "purtdrorul, posesorul, datdtorul, mijlocitorui" lui: haral "este o proprietate 4 Lui",” iradierea fiinjei Lui divine prin intermediul omenitajii Lui transfigurate peste fapturile pamantului. "Jn raca soarelui... este activd puterea soarelui, in barosul ce lovegte, lucreazd putere personald a fierarului,.. Vietii crestine ii sté la temelie nvedpo “1, Bertrams, op. cit., p. 65. cf, 31-45, 57-60. " Idem, ibid. p, 70. * idem, ibid. p. 145. * A. Wikenhauser, op. cit., p. 49-50. 64 ¢ se sdildgluiegte in om. In mvedpor insd Increazd 0 persoand und’ De aceea, ea e o putere spirituala personala: ea izvoraste n Hristos gi ne leaga de Hristos, ne unegte cu El, Se zice ca e insagi birea lui Dummnezeu, iubirea lui Hristos’' tumatS in inima nenirii, Caci iubirea nu e ceva pur subiectiv, ceva ce nu depaseste fitele propriei persoane. Nu e ceva pur sentimental: exista o ibire fiintiala", 0 "emofie creatoare", expresie adanca a spinitulul Man. lubirea e comunicarea de putere, de viata spirituala de la o oand la alta. Prin ea - pe cai tainice - cele doud persoane se lilnesc, sufletele lor se unesc, se revarsi unul intr-altul gi se pdeleazi unul dupa chipul altuia, Iubirea este mediul unitiv intre soane, care deschide sufletele si le face s4 comunice ca doua vase smunicante, s& se asimileze in suvoiul aceleiagi vieli, cA constituie roape “o unitate suprapersonald", potentand totdeauna 1 acterul de persoana distincta al fiecdruia. Daca acest fapt e sibil intre doud persoane umane, nu e mai putin posibil intre istos si oameni, "Jubirea e mediul care uneste pe oameni cu mmezeu", cu Hristos, Caci "Jwbirea Iui Jisus Hristos ca iubire umnezeiased, izvordste din fiinta lui Dumnezeu... e lucrare a Injei dumnezeiesti".” Prin ea ni se comunica viata lui Hristos, enim asemenea Lui, suntem “uw Duh cu El". Asa cum in iubirea mala cei doi devin "wn trup", in iubirea spirituala cei doi - Hristos omul - devin "wi duh”;* acelasi "Duh", aceeagi putere divind ist in amAndoi, numai c4 Hristos e datatorul, e izvorul, iar omul mitorul. Prin iubire "fotul ne e comun cu Hristos":* ea este rehia care ne ridicd de pe pamant la cer, din planul existenfei idamice in acela al existentei lui Hristos. Ea coboara din Dumnezeu si ne ridice in Dumnezeu, Prin ea ne unim viafa cu Hristos, se plipareste chipul Lui in noi asa cd devenim asemenea Lui, viata Lui toarnd in fiinja noastra gi ne-o transfigureaza total, indlfandu-ne gi " R. Bertrams, op. cif. p. 159, Romani 8,35; I] Corinteni 13,13; 5,14, Efeseni 3,10. R. Bhiml, op. W., p. 87. cf. D. Staniloag, Cuvdntul gi mistica iubirti (1937) in: Driedoxie gi Romdnism, Sibiu, 1939, 312-337. D. Staniloae, art. cil. | Corinteni 6,16-17. E. Mersch, op. cif, p. 93 (expresia ea Sf. Joan Gura de Aur). 65pe not acolo unde e El, in ceruri. Ea e participarea la viata divina 4 lui Hristos, e incorporare in Hristos, Astfel, ne imbracdm in Hristos suntem asimilati Lui, devenim oarecum "parti ale personalitéy Lui". fara a ne pierde propria persoantitate In El devenim lumina, sfintenie, viata.“* Tubirea - harul - e comunicare de fiintd si viata, cu Hristos. De aceea, cregtinismul nu numai invataturé ci e viata lui Hnstos in noi, e unire misticd cu “unire reala ontologica”™” Hristos De altfel, “unde e harul, acolo e gi Hristos ca izvor a hai",* unde e "Dichul" acolo lucteaz Hristos ca posesor al lui; € lumina divina acolo e si Hristos ca "soare duhovnicesc”: unde | iubirea Lui acolo. ¢ gi persoana Lui: " [harul] constituie o unitate... nedespartita".” Harul nue 0 a de sine statatoare, ci este comuniune vitala cu Hristos: in cin salagluieste duhul, silasluieste Hristos, “A ft in Hristos inseamna pentru Pavel....a se afla in sfera de influenta gi putere a tid Hristos: Cel ce a murit pe cruce pentru mine isi continud viata mine ca inviat. Viata lui se prelingegte in viata mea. De la ET revarsd necontenit asupra credinciogilor puteri suprapdémantes care ii invaluie s1 le dau viafa. "Mristos [Cel preamarit]... vieniegt gi Jucreacd [in eregtini], a devenit viata lor si ei -vietuiesc in Bb primesc de la El necontenit puteri supralumesti. Hristos ~ principiul viefii celei noi; pe care a au ei ca crestini. O legdturé misterioasd de intima comuniune flinfiald si vitald, in care Hrist e dététorul si crestinii primitorii, invaluie ambele parfi. {lar aceasta wnire intimd cu Hristos este pentru Pavel o realitate adevarata, o stare obiectivi", "ce existd independent de faptul cf Aceasta gi pentru cd viata lui Hristos = experimentam sau mi" ° harul - nu aparfine lumii create, vizibile si perceptibile, ci | divine, invizibile, transcendente, metafizice. Viata noastra e ascum "*K. Heim. op. cif. p. 262 cf. Efeseni 211-19: Galateni 2,20: 3,16-2% 45-7 © Evrei 12,9; Filipeni 1,21: Romani 6,23; Galatent 6,8: Efeseni 4,18, “E. Mersch, op, cit., [, p. XXII "*D. Staniloae, fisus Hristos sai Restatrarea omulut, p. 372 n. 1. *R Bliml, op. cif,, p, 193. oA Wikenhauser. op cif.,p 35, 41,53 66 subject [Hristos] sf obi Hristos in Dumnezeu.*' Ea nu tine de domeniul psihologic, ci de eniul ontologic. De accea, sdlagul ei in flinfa umana nu e ‘in une, voin} sau sentiment, ci in “swbstanja suffetului",? in omul | dinduntru, in fiinfa ontologic’ a omului, in spirit, de unde se 184 peste toat faptura lui psiho-fizicl, peste toate facultapile, impulsurile, toate manifestarile, toata viafa lui, nu in mod c, ci prin libera acceptare gi conlucrare a voinjei noastre Aga m dominatia pacatului e mai evident in trup: omul intreg devine upesc", dominatia harului e mai evidenta in "spirit"; omul intreg spiritualizeazA, se induhovniceste, adica e sidpanit, e infuzat de divin sAldgluit in ad4ncurile nepatrunse ale fiinjei sale. fasterea prin har e renastere ontologica a naturii umane Sunt eri noi, puteri divine care patrund in fiinfa noastra si oO creeaza ‘nou, ii dau forma Tui Hristos. "Formulele" cercetate in capitolul edent exprima aceasta relafie "objectiva’, "real", "ontolagica" Hristos, De aceea, desi exprim4 o relafie misticd, adesea le este patosul, temperatura: mistica”’ (adic nemijlocita): nu sunt resia unei experiente duhovnicesti de inaljata tensiune, a a ptului obiectiv cA crestinul st& sub permanenta influenta a lui histos, ci iubirea lui Hristos s-a salasluit in mod permanent in top gtinii "fie cd sunt constienti de aceasta, fie ca nu") Bun dar al Hristos care aparfine existenfei Lui celei nevazute, pe care Iebuie si-l acceptam in’ credinya: realitapile nevazute aparfin redintei, care e finctia lor de perceptie si cunoagtere.” Astfel, unirea mistica’ cu Hristos nu e nici dizolvare nteista (panhristism), nici o unire pur morala, ci 0 wire havicét: in har, prin puterea divina ce se revars4 in noi, prin iubirea lui ristos ce ne invaluie, participam la viafa divind” a Hristosului I Coloseni 3,3 cf A. Stolz, op cit, p 178-183: fiinfa umana participa la inta divina. A. Wikenhauser, op. cit., p. 60 cf. H. Bertrams, op. cit, p.71.100-101, Tesaloniceni 5,23, O Schmidt, op. eit, p. 244-245 A, Wikenhauser, ap. cif. p. 63: Evrei 11,1. Cf E. Drinkwelder, Mollendung in Christhis, Paderborn, 1934, p. 98. Veg dturd de viata nemijlocita cu Hristos: El da tuturor celor uniti ew El Hata vesnied, nowd care se revarsd din Hl". 67preamarit. in termeni ee (substangiala) in oc Sete ties aceasta, nici “fizie restrans. el nu-gi poate extinde personalitatea, prin iubire, decat "unire fizic-accidentala",” sau mai ee morala": s-a nun bo sferd limitaté, pe cAnd cercul de comuniune al lui Hnstos Noi preferam expresia sino peat © "acecidental-ipostaticd inde intreaga omenire si st4panirea Lui e peste toata creatura, cuprinde i eféctul asupra naturii umane | indanen, eo vazutd gi nevizutd. Un om nu-fi poate darui decat o iubire Aceasta pentru cA expresia “accidental 7 indumnezzire prin hat A, care te ridicA la indlfimea lui, dar nu dincolo de omenesc, mosteniri scolastice, care nu se potri @ € incarcata de anumi tos ne impartAgeste o iubire divind (harul), care ne hristoformi- celui ortodox,® potrivesc nici duhului paulin, ni wi, ne face partasi ai viefii divine, ne indumnezeieste. Daca n-ar Sumnezeu, nu ne-ar putea indumnezei, nu ne-ar putea comunica a pe care El insusi n-ar avea-o. "in El a binevoit Dumnezeu sd intrebare care nu : : Wisluiascd toatd plindtatea".’ "In El locuieste irupeste toata i Poate fi rezolvatd teoretic decat cu aproximaf Witatea dumnezeirii".™ lar aceasta plindtate de viata divina, El o s4 peste tofi, ca sA fie "plini de toatd plenitudinea Iui Dumne- Asadar, in “imvdféitura Sf Apostol Pavel despre incorpo- ma in Hristos este o doctrina a indrumnezeirti omului in istos": “incorporate in Hristos gi indumnezeire sunt lucruri despartite""* Hristos poate locui in ton crestinii, poate umple smosul, poate transfigura omenirea pentru ca este Dumnezeu. Si ume, un Dumnezeu personal care intra in relafie de iubire cu ura Sa, facand-o astfel sa participe la viafa Sa divina. Dar lisus Hristos este si om: El ¢ Dumnezeu-om. Nu ni-| inchipui pe "om" izolat de "Dumnezeu": e o singura persoana ino-umand, Prin inviere si indltare umanitatea Lui a fost ridicata a dreapta Tatdlui, in intimitatea Sfintei Treimi, devenind instru- entul deplin de comunicare a viefii divine. Astfel ca harul divin ni comunicd prin intermediul umanitafii Lui transfigurate si nu in ra ei, Hristos nu numai ca Dumnezeu, ci ca Dumnezeu-om ne omunicd puterile divine ale nagterii din nou. Tubirea divina ne impina, se revarsi in flinfa noastra, prin fafa Lui cea omeneasca. Yacd se zice cd Hristos s-a inaltat "de-a dreapta Tatdlui", dar beuieste totodatd in fiecare crestin, este un fel paradoxal de a prima, intr-un limbaj spatial, o realitate nespafiala. Daca s-a suit sa dreapta Tatdlui, nu inseamn’ c& s-a distanfat spafial de lucru e valabil pentru f ’ Her fenomenele extraordinare si ia| cresting aoe. la temelia lor e Hristos. E seaene aed ie adie ied sores traire individuala sau colectiva crestine in toate aspectele ei, 7 ce enn ee Cand insa este vorba de form acestui ineae Ce ularea teoretica a i fapt mise fread conceptelor $i rafiunii umane, care marginesc etwas oni Desigur, unirea misticd e posibild in primul pentru s este Dumnezeu, Cercul de comuniune al unui om cern nea TL ie rr CE W. Schauf, op, cit. 117-118; i Si = ee 17-118; A Wikenhauser, op. cit , p. 54, indwmnezeire" pentru cA e Participare la vi i j lezeire: ; Tui Du > omul com ins4 nu devine Dumnezeu ci eed om. atm erul rogit nu devine foc ci ramdane fier, Termenul "3 a existenja crestind. Hristos fiind Dumn comuniunea cu ict N. Chip, Destine ae aes a ba & aing ~ N. Chitescu, trina de if " " Sloneni 29: ‘aioe ke Sf Har, "BOR", oct,-dec, 1943, p, ® Coloseni 2.9: év clt@ Kortoucel méty tO mArpope tie BeoTHTOS cea oe i teologii rasariteni e 0 “energie” divi ae . reat mand Tinezeire, pe cand pentru romano-catolici ¢ © Efeseni 3,19, E. Mersch , op. cit., 1, p. 191. 192 ef. 167. 68 69-O USA pe Care noi n-o putem sesiza” dimensiunea a patra. Nu sustine cd Hnstos traieste in a patra dimensiune, dar posibi- ea de a concepe matematic un astfel de "spagiu" nesesizabil si haginabil, arataé ca nu trebuiesc reduse toate formele de existent izontul lumii noastre tridimensionale. Lisus Hnstos acelagi om a fost pe pamant, triegte intr-o alta "dimensiune” o dimensiune jului divin, care i-a’patruns si straluminat toata faptura, o ensiune "prevmatica”, “duhovniceasca”, Cum este aceea? - Nu D putem imagina. §tim doar atat, cd in planul ei de existenta omenite, ci "s-a suit mai umple ve adica starea hes Seeinbcems Gar ee ae la marirea si puterea lui Duminezeu, e "indiiare pate hi ‘ péiméntescului", existent’ spiritualizat’, indumnezeita. care {i posibilitatea unet prezenfe cu totul deosebite pe pamant El e ding de timp g spafiu. E ridicat intr-un alt plan de existenfa: e "wi a spiritual... (care) scapa legiler materiei" degajat de i 1 sensibila, inaccesibil conceptului $i imaginafiei umane. Actium et: mai e “limitaté prin conditia unei existente ereanil H sigur, 0 imaginatie spajiald si-ar putea inchipui tata Wfarea" la dreapta Tatalui este tot una cu "cobardrea” in cea Hristosului transfigurat ¢a pe un soare duhovynicesc, care eghemerterrihe satis etiamntes sole ta, ca e plasat in centrul "focudui divin", de acolo din Seaihiies cea i _eietroneagaertinat rename seers I Traimies at presus de orice inaltime, revarsi lumina si CAldura tazelor divi cea mai intim posibild unire cu Dummnezeul Treimic, este oe toata faptura. Aga cum soarele ¢ prezent pe pama pies 7 bdatA in cea mai adanc posibild comuniune cu lumea. Daca in sale, aga gi Hristos prin harul divin, pri “te dias “os me ce era pe pamant intr-un trap ca al nostru de came gi singe Rah ; . prin puterile di izvorh pe pama un trup ca a e si sange, dintr-insul. Desi © atare conceptie iro a impca sisias a uniunea cu El apartinea unut cerc mai restrans $i era mai pufin ection a stanii de-a dreapta si a locuirii in tofi Giachiosead rr ma. dupa indltare El poate intra in comuniune cu toata omenirea ursele ei sunt tot spatiale. A i imaginati : eS intimi depa i 4 comuniune inter-personala. ‘panhsiamuli" pe care Mam eombatal es oteatie ac sar ade arenes Ladys degen lui Hristos se dilata spatial, ca si umple chine 6 mnezeirii. Unde prezent harul Lui, acolo e prezent si El: "Ele universul. Aceasta inseamn& a-L concepe pe Hristos a a Ye tot unde lucreacd", El “poate lucra in ai Sdi cand vrea si categoriile materiale ale spatiului. Ori tocmai aceasta e : Im vrea spre a te conmunica viata "diving", "spre a-i uni cu Invierii, c4 umanitatea lui Hristos - trupul Lui - este eliber 5 lumnezen",” fird ca prin aceasta si-gi piarda caracterul concret de categonile terestre ale spatiului si timpului si intra i ra oan divino-umand. Mai mult: faptul ca El a ratrias om adanceg- siune" supraspafiala, supratemporala. Cine at pin | ae caracterul coneret personal al comuniunii cu El si ins&si intimi- ex, a patra dimensiune eee t uniunii. Noi ne intalnim Di intr-un care ar trai in (oon aude Pe th ge eal ibe fe! Dae ineteedt a. sariianles arteuss “dalle! tridimensionala intr-un fel care ar iit eile aeceunal "7 Astfel, s-ar parea cd Dummezeu e departe de noi, prin Hristos inchipuinle noastre despre acfiume. De ex., a ; e o litate ascunsa, nevazuta ochilor trupegti, dincolo de experienta jhologicé obisnuité. Ea angajeazi “eul cel mai profund",”* bstratul "ontologic" al fiintei umane, In acest plan de existen{a em cupringi in guvoiul viefii lui Hristos gi incorporafi intr-un ganism unitar: Hristos este "Capul" dtator de viata; Biserica este pul” primitor de viata, prin care Hristos ne uneste cu El, in care intem incorporati cu "membre". Prin unirea misticé cu Hristos si cadrarea in “trupul Lui mistic", individul nu-gi pierde persona- lntea, ci i se revarsi in flint puterile prin care se regseste pe sine ajunge "om deplin", “persoand" deplin conturaté, "om desd- frit". E o innoire ontologicd, prin care “ew!” scapa de robia volului, a pacatului $i a morfii $i poate sa rodeasca in frumusetea Nei persoane, in care straluceste sfintenia lui Hristos. Dar “trupul jut Hristos" - sau Biserica - nu e numai o litate nevazuta: ea e §i ofganizafie vazuta. Aceasta pentru ca e ontinuarea Intruparii lui Hristos in lume, pentru ca e viata lui mantuite 1 omul ajunge la suprema implinire, E aceeasi seva divi lristos in lume. Gi cei ce o formeazi nu sunt spirite pure, ci oameni care circuld in “trupui” intreg, ii da putere, viata gi crestere, i trup gi suflet. Ca atare, Biserica are si o organizafie, o ierarhie si ins circuld in fiecare "membru" si ii ridica fiinfa la plenit nite Sfinte Taine, prin care lucreazi Hristos in lume. Acestea Caci "in acest trup, in aceasid personalitate [mistic-|colectiy fiecare membru igi pdstreazd propria sa personalitate. Fiecare ¢ propria sa _jfunctie ft independentd, desi tofi sunt pdtrungi @ Duhul Jui Hristos".” Personalitatea se dezvolta prin comunita comunitatea prin indivizi. E o armonizare desdvargita, pe care poate faptui nici o societate terestra. Ea e apanajul exclusiv al uni cu Hristos, De aceea, singura rezolvare a problematicei: indivi colectivitate este in adancirea spiritului crestin in societat Societatea sd fie manifestarea terestrA a comunitafii transcendente harice - “in Hristos". ; De aceea, Sf Apostol Pavel accentueazd de atdtea ¢ caracterul comunitar al viefii crestine. Evident, e vorba de traire “subiectivi", prin care fiecare simte obligativitatea iubirii ce unegste pe tofi, dar la temelia acestei trdiri este faptul “obiectiv" j unitafii de viajé in lisus Hristos. Caci "viata dubului pe care primim de la Hristos, nu e ... viata izolaté.. E 0 viati ce unegt laolalta toate membrele trupului... E viafa ce se réspdndegte i intreg trupul, vivifiazd, dezvolté si face sd Jucreze toa membrefe".”° Unirea ca Dumnezeu, unirea cu Hristos este fact fundamental prin care se constituie unitatea transcendent4 a omdesi mai rar, vorbegte Apostolul despre valoarea mistica a E tie, Daca insd in epistolele pauline existd urme si despre Mirung € foarte problematic. Parerile exegefilor sunt impartite, Singunul din care se poate conchide, cu mai multa probabilitate, cd e vorbad mirungere, este: "Noi tofi intr-un singur Duh ne-am botezat... tot la un Duh ne-am addpat’.* Dar si acest text unii i ap Botezului si Euharistiei.’ desi pare mai sigur cA sunt legate j aceasté frazi Botezul si Mirungerea, asa cum era gi in realitate. vwremea Sfinplor Apostoli, si astézi in Biserica OrtodoxA, Mi rea se face odat cu Botezul: Botezul incorpora in Hristos, Mi rea revarsa darurile Duhului Sfant. "Cele dowd acte pareau a decat parti integrante ale aceluiasi rit".® Cum insa temelia o punt Botezul, se infelege de ce Sfaintul Apostol Pavel insistd asupt Botezului si lasd in umbra Mirungerea. Dezvoltarea ulterioara. doctrine: mistice a precizat mai deplin si valoarea Mirungenii j Procesul unirii mistice. In orice caz, gi citatul paulin expnma w fe progres, “inir-un Duh ne-am botezat i la un Duh ne-am adaépat": © efuziune mai bogaté a Duhului Sfant in lumina credinciosilor. E consté in "punerea médinilor", cand pogorarea Duhului Sfint ef insofitd, de obicei, gi de fenomene extraordinare (mistice): grain fl limbi, etc.’ Mirungerea este permanentizarea Rusaliilor, Care este conceptia paulina despre Botez si Euharistie? 1. Botezul Botezul este inceputul unirii mistice cu Hristos: prin suntem scosi din sfera existenfei adamice gi ridicati in sfera ext tenfei lui Hristos. Nu mai suntem robi ai pdcatului, ci al lui Hristo Apostolul Pavel, spre a exprima realitatea mistica a uni vitale cu Hristos, a asimilani la viata lui Hristos, intrebuint a7: ak Wikenhauser, Die Kirche, p. 92,102, “FB. Prat, op. cif., I, p. 315. in mod exceptional Mirungerea se despé de Botez. cf. Faptele Apostolilor 8, 12-17, ' Faptele Apostolilor 19,5-6, 100 "T Corinteni 12,13; cf. 1 Corinteni 1,21-22: F. Prat, op. cit. IL. p, 315s = = we ite rite expresii: a boteza "in Hristos",” a boteza ‘in numele soana] Domnului Tisus™ $.a. "A boteza” (Bornsibes) inseamni mologic: "a scufunda in apa","" A boteza “in Hristos sau "in sle [persoana] Domurului fisus" este: a fi scufundat "in Hristos intr-o atmosfera spirituala, care ne invaluie toata flinja. Aceasta sxprima si simbolismul ritului, care const4 in afundarea in apa $i erea din apa de trei ori, Ceea ce este apa pentru trup, este ae pentru existenfa noastré supranaturala: suntem scufundai in El viata Lui ne patrunde toate madularele. Prin intrarea in sfera Lui ‘influenfé si de viafi, nu ne mai aparfinem noua, mci nu = irfinem impardfiei diavolului, pacatului si morfil, ct aparfinem fui istos, Care locuieste in noi, Botezul crecaza existenta _ isos": prin el “suntem in Hristos". De acess, in loc s& aca, ndronic si Tunia au fost botezafi inaintea mea a Apne zice: ndronic si unia au fost inaintea mea in Hristos". Webes Aceeasi idee o exprima gi “imbrdcarea in Heinios : "Cati Hristos v-ati botezat, in Hristos v-afi imbracat .” Hristos € ca 0 ibricdminte care ne di o noua forma, © nu numai pe dinafara, cl ai ales Iduntric. imbracarea in El, inseamnd participare Ja fiinfa Wi. ea exprima "unirea cea mai strdnsd cu lisus Hristos » in aga Incdt avem "forma" tui Hristos.'* Astfel "ne-am facut impreund - asliti’’'* cu El, adicd noi si Hristos suntem ca doi copaci crescuh jreund, care se hranesc din aceeasi sev sau suntem mladita a lo { prin butucul-Hristos: prin Botez devenim o unitate cu E Romani 6,3; Galateni 3,27. { Corinteni 1,13, 6,11, : | Cf. F. Prat, op. cif. Il, p. 551; F. Amiot, op. eif,, 1, p. 275. Romani 16,7. alateni 3,27. ' e 4, C F, Prat, op. cit, II, p, 311: "Noi ff imbracam pe Hristas mai putin pe a manda ce ne acopere mizeriile, cat ca o forma vitala care ne face iM participdm fa viaja Lui", Sf loan Gura de Aur: Comentar la Galateni, p. 82-83. Romani 6,5; cdpevtor yeyovepev, ‘ E. Sommerlath; op. cit., p. 110. sq, W, Schauf, op. cit., p. 48. n.1. 101mite active in oameni”.” Ele sunt ascunse sub aparenfa lumii mice, in realitate insA, moartea gi Invierea lui Hristos constituie eeputul unui proces de transfigurare a cosmosului, in care, prin untem ‘incadrati gi noi, Procesul acesta ¢ opera “puterilor jeri". Astfel, moartea si Invierea noastra in Botez nu mai e ppriu zis dec&t participare Ia un proces "natural", care-gi are ai inceputul in moartea gi invierea Lul Hristos, Noi suntem waluiti nu "in Hristos", ci in puterile ce lucreaza transfigurarea, E solutie care nu satisface realismul formulelor pauline; noi suntem ezati in moartea lui lisus gi inviem cu El, nu intr-un proces Irganic", impersonal. W.Tr. Hahn, in remarcabila lui monografie asupra "fm- und-muritii” si "impreund-invierii ew Hristos", sustine ca in partea si invierea lui Hristos s-a intamplat "o rupturd si @ névala nic a iumii iui Dumnezeu in cosmosul cel vechi... Eomul cel chi ined dureaza gi, ca gi mai inainte, e vrajmag lui Dumnezeu gi »minat de puteri rele]. Dar in el s-a spart o fereastra, in care tot 2a ce determina vechiul eon e suspendat gi nimicit. Prin aceasta weastré patrunde Hristos,.. in lume, ins& numai prin Jereastra cii gi a invierii", "Relatia cu Dumnezeu e posibild menai prin este evenimente".”° Astfel, noi ne intélnim cu Hristos in enimente si nu invers (ne intalnim cu everimentele in Hristos).”” ‘oncepfia aceasta abstractizeaz’ moartea si _Invierea, ne suspenda easupra lumii gi prin cadrul lor gol ne conduce la Hristos, omuniunea cu Hristos apare ca o consecintA a comuntunii cu pioartea si invierea Lui. Abstractizarea si separarea evenimentelor de Hristos e partea slaba a acestei rezolvani. J. Schneider, ucenic al lui A. Deissmann, si alfi cercetdtori™ s-au oprit la o explicatie mai simpla: Botezul ne uneste cu Hristos, introduce “in Hristos". Dar "Hristos Cel indljat e identic cu ‘Hristosul istoric".” Hristos este totodata: Cel rastignit, Cel a netted : " : he ie: me bt se stabileste "o legdrurd Phevmatic-organi oe Ie ey cu Hinstos e aga de real4, asa de adanca, eee vy ea oe linigtita la fiinta spirituala ay i 1 0 reala impreund-trétire @ morwi si invierii L mi cupringi in dinamica vietii Lui: toate ale Lui devin | noastre. A fost Hristos rastignit? - fh Botez suntem i n : impel Tastignifi cu El. A fost Hristos ingropat? - in Bite nei 1 impreund-ingropati cu El.” A inviat Hristos? - in Botez i 4 _ Mineo cu El.” S-a inaljat Hristos de-a dreapta Tatalui? suntem gi noi im 5-inltati a astfel Sabana oy Sicilstie Dowden etn ce ae - Cum va S& se infeleaga aceast§ "“impreund-rastig inpreund-ingropare”, “impreund-inviere", “impreund-indil a Este ca §1 cum cregtinul ar fi contemporan cu Pati il ee le si ar participa in mod real la ele, asem Pasiea 2 wien Mai mult: ca §1 cand ar fi cuprins in Hr. pia nit, Ingropat $i inviaza. Subiectul acestor evenimi ‘Os: crestinul participa la acest "Subiect” gl, deci, si | mentele prin care trece El? Moartea si invierea lui Hi os il prinde si pe cl in mod real: el se boteazi “in ibaa: Lae inviaza impreund cu Hristos, pentru c4 el ¢ "in Hristos”. Ci oa Point etre E un mister al eet : -matice a lui i i amunni cae setae S-au incercat diferite lamuriri mai , A. Schweitzer sustine ci: "puter if Puterile invierii", "pureri ha ae mal - ; v3 ‘at pentru prima datd in moartea si invierea Ini Hisus, incep sas is E. Sommerlath, a . "Batez floc ve or ) OP. cil. p. 103; “Botezul e mijlocirea abiectiv reald % AL Schweitzer, op. cit. 13. 3 ef. Galateni 2,19-20: Romani 63-8, : ef. Coloseni 2,12-13, a cf. Bfeseni 2,5-6, a cf. Coloseni 3,3. ef. W. Tr. Hahn, op. cit,, 87, 96-9 4 Romani 6,3 pol Wa 102 * 4 Schweitzer, op. cit., p. 23-27.99 YW. Th. Hahn, op: eif., p. 109-110, * Idem, ibid., 121-122.181. Cf A Wikenhauser, Die Christusprvstik, p. 6-8, W. Heitmiiller, op. ci, p. 10-11, E. Sommerlath, op. cit., p. 105, sq; Fr. Jiirgensmeier, op. eit. p. 112-113: ” | Schneider, op. cit., p: 8. 103ingropat, Cel inviat $i Cel preamarit. El poartd inca se ae pe trupul Sau. Cu acest Hristos intram noi in comuni aceea participam la rastignirea, ingroparea, invicrea si inl a Ceea ce are Hristos avem $i noi: prin ceea ce a trecut a $i fol. In Cel rastignit, suntem rAstignifi: in Cel ing Ingropafi: in Cel inviat, suntem inviafi; in Cel pi suntem anti. “ i bil preamanfi. "Comuniunea cu Hristos creeazd accesib tea ia faptele istori intui eee cy is s ca Fapte mantuitoare. Istoria devine pre pe “~~ In comuniunea cu Hristos e experimentata mo " ca o realitate prezenta,"’ Prin trupul Lui cel preamarit i relate si cu trupul Lui cel pamantese si participam la ceea rl ta cu El. Moartea lui Hristos ¢ experimentata ca prezen p obiectiv.” “Mormantul tui Hristos si Botezul coi d experienta misticd intr-un eveniment simultan" In alt4 perspectiva: cand a murit Hri scene aT cat stos pe cruce si a inv . tofi eram "in £7" (in chip ideal) si am murit si am ‘ivi 1 (in chip ideal sau potential). "Dacd a murit unl (Hri pa tof, am merit deci tofi “* Aceasta existenta (potenyials} ' ristes", devine actualé prin Botez, deci si moartea si invier prea (potenfiala) "in Hristos” prin Botez devine acti iter cu Hristos este comuniunea cu “destinu!" Lui gi oartea si Invierea Lui. $i aceasta nu ca trdire subiectiva ae obiectiv, real, ca includere real4 in Hristos Cel vist ric si inviat. Odata ce sunt "in Hristos", particip si la C. ae mmantul gl la Invierea Lui, Botezul e Golgota, Morm: nviere, Botezul e crucea pe care ne rdstignim". La Bot " gi noi ca gi Hristes".* Dacd un madular patimeste, abide celelalte: cu atat mai mult ceea ce a patimit "Capul" vor pri ” = " Hee 3 ‘macularele" celelalte, si intra ceea ce a fost preamarit "Capul! *° Idem. a ible, p. 10. idem, is ibid, p. 87. idem, ibid., p. 22 3 Idem, ibid., p: 43 4 ‘i " i Ul Corinteni 5,14. SE Ioan Hrisostom, Comentar fa Romani, (om. XT), p. 152 104 fos se vor preamari gi celelalte "membre". Solidaritatea mistica cap si membre explicd moartea $1 jnvierea noastra cu Hristos.”” Desigur, toate aceste lamuriri igi au nedesavarsirea lor: al in sine e 0 tain a existenfet pnevmatice a lui Hristos. Ceea ce aya terestra e imposibil, in sfera existentei lui Hristos € posibil. ea ¢i invierea Lui nu sunt numai "fapte istorice", ci si fapte cu y in vegnicie. Si de acolo igi proiecteaz4 fiinja asupra intregii enje umane. De aceca, Apostolul Pavel nu problematizeaza, al 4 existenfa unui fapt. Faptul acesta era un bun comun al oii cregtindtapi: "Aw me gtift ca oricdti ne-am botezat in Tisus “os, in moartea Lui ne-am botezat"” Si fiindeé “afi fost weund-ingropafi cu El prin botez.... afi fost impreuna, jnviati [cu si v-a facut s& trdifi impreuna eu EI" Cu toate acestea, s-ar putea obiecta cA exist o deosebire » moartea si invierea lui Hristos $i moartea gi invierea noastra in ez: Hristos a murit cu trupul de came si singe si a inviat cu trup icesc; noi din punct de vedere empiric ramanem aceiagi, mm in acelagi trup de carne si dupa Botez. De aici unii ar deduce moartea gi invierea noastra nu e reald, ci o traire psihologica a brfii si Invierii lui Hristos, sau o deciziune eticd de a ne lepada de jeat si a urma lui Hristos. Asa ar fi daca ne-am opri la aspectul ferior al fiintei noastre. Sub acest aspect exterior ins, s-A plat o moarte gi fnviere reald: nu mai suntem aceiagi. Daca ainte de Botez trim sub existen{a adamica, adic’ sub stapanirea catului, a morfii gi a diavolului, prin Botez "am murit Seatutui™® -omul cel vechi a fost impreund-rastignit cu Ee el cA nu mai suntem sub tirania pacatului, a diavolului gi a orfii. Eliberati de dominafia pacatului, prin nimicirea "trupulut cf A, Stolz, op. cif, p. 49: *Comuniunea cu Hristos € ...0 reald winuniune in moarte gi viata cw Hristos. Ca membru al trupului hui stos credinciosul trdiegte soarta Mantuitorului... impreund-moartea impreund-invierea Cu Hristos depayeste trdirea pur psihologicd: € jtimire reald gi includere In moartea lui Hristos". * Romani 6,3. Coloseni 2,12-13. Cf Sf. loan Hrisostom, Comentar Ia Romani, (om XI), p. 152: A Wikenhauser, Die Kirche, p. 124, Coloseni 2,11; Romani 6,2. Romani 6,6. 105pacatului”, desi prin faptul ca trdim ined intr-un trup de came lume, putem fi ispitifi, pacatul nu mai apare ca o "fatalitate", ¢ lipsit de putere, ca o atractie pe care o biruim necontenit.*’ Nu } traim pentru pacat: puterea lui s-a stirbit, ca si puterea diavolulu a morpi. De altfel, si moartea lui Hristos este biraings ast intunericului, stergerea pacatelor lumii, detronarea’ stApani veacului acestuia: a participa la moartea Lui este a particip biruinja Lui. Numai in moartea Lui, moare $i pacatul, se nimi $1 stapanirea diavolului si a morfii asupra noastra ‘ = Cu aceasta ins& am sta numai la jumatatea drumul am $1 Inviat, ne-am gi indlfat cu Hristos, adicd suntem ni planul viefii lui Hristos de dupa finviere ¢i indlfare. Prin Bo stabileste un contact direct cu Hristos: viaja Lui se revarsd in noastra. In locul pacatului - sfinjenia, in locul diavolului - Duhul: Dumnezeu; in locul morfii - viata cea vesnica. Stapaneste acu 1 toata faptura noastra Hristos. Sufletul si trupul sunt strabatute sevele datatoare de viata dar nevazute ale Duhului; e 0 comoa vase de tut.” Nu numai sufletul ¢ templu al Duhului, ci gi trup Omul intreg, © sustras de sub stapanirea diavolului a pacatului 5 morfii si umplut de puterile Duhului sfinteniei si vietii. Sufletul Mal este mort pentru Dumnezeu [prin pdcat], ci este viu p Dumnezeu in Lisus Hristos; trupul insusi are in sine arvuna in: Chiar dac& trupul va muri pentru cd poarté urmele pa Moartea lui nu mai are caracter de pdeapsd, ci de putrezire ne ca bobul de grau sub glie, spre a incolfi din el trupul duhovnicese, a carui arvuna o are din viata aceasta. Orul @n trup $1 suflet, € sfinfit: e o "fprurd noud", ¢ un om nou, acela iese din baia Sfantului Botez Dac4 inainte erafi pacatosi - Sfantul Apostol Pavel - acum “v-ati Spdlat, v-ati sfintit, va indreptat in numele Dommului Tisus Hristos..."." Deci "de eg cineva in Hristos [prin Botez] este creatura noud"™ Faptul gul e moarte si inviere real il exprima Apostolul prin ideea ca ul e "baia nasterii din now",** adicd actul prin care ne nagtem ) viata noua in sfera existenfei lui Hristos. Din intunericul m@tului la lumina sfinjeniei, din nefiinta morfii, la viaja cea icd. "Fnviere" "creatie din nou", sau "“nagtere din nou" sunt juni sinonime pentru aceeasi realitate: invierea fiintei noastre prin licipare la viata lui Hristos.” Astfel devenim din “fii ai Jui m", “fi ai lui Duninezeu", din "fii ai maniei", “fii ai iubirii", fa ce era Fiul Unul Nascut al lui Dumnezeu de la natura, aceea evenit si noi dupd har". "El este Fiu, si noi [suntem] fii; insd ymdntuieste gi noi ne mantuim,.. El sfintegte gi noi suntem yiti": "noi gi Hristos una suntem... adicd ne impartagim gi noi aceleasi bunuri ca gi Hristos "* participa la viata Lui. in concluzie: Botezul este participarea real la moartea gi erea lui Hristos, e moartea gi invierea reala, “adevdraid”” a ui ce se boteaza. Dar moartea si invierea aceasta priveste un pect” al fiinfei umane care e dincolo de empirismul obignuit i drarea intr-o vial4 divind; ea e moarte si inviere mistica. Fiinja ui, in totalitatea ei, a fost infectaté de pacat si desparfita de nezeu; ea stitea sub jug “serdin”. Pacatul nu apartinea naturii ane: el e un intrus. Botezul "nimiceste jugul acesta, taie puterea atului, purificd natura wmand 31 0 pune in comuniune cu it 3.5. fy ‘Cf. Sf. Ioan Hrisostom, Comentar la Efeseni, (om. [), p. 10: "Intoemai nar fua cineva un rdios, prépadit de aceastd boald ... de batrdnete, dcie si foame, yi deodatd ar face tanar gi frumos, intrecdnd pe toti menti in frumusefe gi l-ar imbrdea cu haind impdardteasca si cw ademd..., in aga fel a lucrat Dumnezeu cu sufletul nostru pe care t-a ut frumos, scump si drdgdlas...." Sf loan Hrisostom, Comeniar la Romani, (om, XVI), p, 255, Sf loan Hrisostom, Comentar la Evrei, (om. [V, VI) p, 90,118 Sf. loan Hrisostom, Comentar ja Romani (om, XI), p, 152; cf. A. ikenhauser: Die Kirche, p. 124. “Botezul are pentru cregtini aceleayi ele ca si moarted si Invierea fui Hristos, Hristos a murit pe eruce atului gi tediegte acum pentru Dumnezeu... in cer; cel botezat moare asemenea [chiar dacd numai mistic’sacramental| pdcatulul... gi Hieste ca inviat [mistic] o viajd noud...[El] e transpus intr-o noud sfera viata: aceasta insd e Hristos”. s cf. F, Prat, op, cit., I, p. 309, "A muri pacatului e a dezbréca intind ciuinea pdcatilui; dar in acelasi timp e gi a fi eliberat de tirania lui pus in starea de a rezista atacurilor ulterioare", “TI Corinteni 4,7, “1 Corinteni 6,11, “TL Corinteni 5,17: Kew} Kriog 106 107ne-am sfintit “in mumele Domnului lisus si in Duhul mmnezeului nostru". Astfel primim Duhul infienli care ne uneste Fiul (ne face fii) gi in care avem intrare in Tatal., Prin Botez ircim in relatie reala cu cele Trei Persoane Divine" ~ in relafe cial cu Hristos. Botezul creeaz si unitatea crestinilor intr-un p: suntem "wru/ in Hristos lisus, pentru ca ne-am botezat in stos,"* suntem “un frup" pentru ci "intr-un Duh ne-am botezat... la un Duh ne-am adépat".”* De aceea, a trebuit s4 se boteze 31 pstolul Pavel dupa convertire; de aceea prima condifie a mantuirii Botezul.’ Fara Botez suntem in afara Bisericii si in afara lui istos: Botezul ne unegte cu Hristos gi ne transforma in "membre" "trupului fui Hristos", Dumnezeu, o restabileste, 0 innoieste, o umple de viatd na Acestea sunt realitéti "‘ainice", nesesizabile, dar nu mai i reale”’: efectele lor se vid in viata practicda, De acum ina cregtinul poate trai in sfintenie, degi nu este lipsit de ispite. { Desigur, Hristos ar fi putut sA ne facd partasi mo invierii, in sensul ca prin Botez s4 fi murit deplin si si fi inviat trup duhovnicesc. Atunci insd, n-am mai viefui in cosmosul ace am viefui in sfera_nevazuta in care viefuieste Hristos. Spre a vi in acest cosmos, fara a fi din el, trebuie si mentinem fo) obignuita de existent. Noi insd mu mai suntem aceiagi: sum sfintifi, purificafi, innoifi; apartinem lui Hristos si traim din Lui. Astfel, participand la moartea si Invierea lui Hristos, ad omorarea pacatului $i primirea unei viefi noi in Hristos, ni posibilitatea in forma existentei obisnuite s4 ducem o altd viata cea adamica: viata crestina, viafA asemanatoare cu cea a lui pe pamant. Sufletul si trupul nu mai sunt robi ai pacatului, ¢ aduc ca jertfa bine primité lui Dumnezeu: nu mor, dar nu 1 pPacatuiesc, adicd sunt moarte fafa de. pacat. $i astfel p garanfia invierii finale, cand vom fi intru totul asemenea lui Caci nu vor invia cu trupuri duhovnicesti, cu trupuri prea decat aceia care prin Botez au murit si au inviat (in sacramental mistic) impreuna cu Hristos si care in viata lor au! consecinjele practice ale acestei "nagieri din now". Daca Botezul este restabilirea unirii mistice cu Hris! El primim toate celelalte daruri colaterale: infierea, reva Duhului Sfant, participarea la viata Sfintei Treimi, incorpora: trupul lui Hristos... Intr-adevar, Botezul e lucrare a Dumn Treimic; "Dasmnezeu ne-a mantuit prin baia nasterii din nou prin innoirea Dubului Sfant, pe care |-a vdrsat peste noi, bogdtie, prin lisus Hristos...""' CAci "intr-un Duh ne-am boten 2. Credinta si Botezul Intrarea in comuniune cu Dumnezeu nu ¢ 0 cucerire a Miduintei omenesti; ¢ un dar al lui Dumnezeu. Dumnezeu singut vars peste noi harul lui si ne ridic4 intr-un alt plan de existenfa. mul este in stare de receptivitate, e ca o pastd pasiva in mana lui lumnezeu, care il "creeazd din now". "Noi ne nagtem prin puterea wintelor Jui Dumnezeu... Cuvintele lui Dunmezen sunt acelea ene pldsmuiesc gi ne nase pe noi din apd, cdct boteztindu-ne - ele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, noi ne nastem". lumai euvintele lui Dumnezeu promunfate prin grupa preotului... sc pe cei ce se boteazd... gi fi formeazd ca gi in mitra meii".*" Cu toate acestea, uneori se pare ci Apostolul atribuie peleasi efecte si credingei ca si Botezului.” De aici s-a nascut | Corinteni 6,11. ' Fr, Jirgensmeier, op. cit. p. 151, Galateni 3,27-28. Se 1; 8.12.38; 9,18; 16,15; 18,8 le ilor 2,37-41, 8.12.38; 9,18; 16,15, 18,8. a ie Comentar ia Romani (om. XVIL), p. 276, ef. id: entar la Galateni. Cf. Galateni 326-27, Galateni 3,2. "Cf. Sf, Ioan Hrisostom, Comentar la Romani, (om. X11), p. 162; p. 159: “La Bote nw a murit insdgi flinta omulwi, ci omnul cel din p adied réutatea” - omul cel vechi; ef. J, Dey, op. cif., p. 176: “nagter din now este, pe de o parte, absolut reald, pe de alté parte nw aparfil sferel experientei naturale". De aceea e greu de conceput in categ existenfei noastre. * Tit 3,5-6, 108 109onducere, nu o cauza. Cauza este Botezul ca actiune divind gana, de creare din nou a fiinfei umane, Colaborarea incepe Botez, cand traim prin viafa cea noua. Credinja de dupa Botez jradiere a vitalit&ii noastre, reflexul comuniunii cu Hristos: e linta "in Hristos" sau "credinta lui Hristos". Ea e necesara atata me cat cAldtorim in trup sub zarile acestei lumi gi viafa lui istos ¢ ascunsd in Dumnezeu: "M-am rastignit impreuna cu fos [in Botez] si nu mai traiesc eu, ci Hristos tréieste in mine rea mistica sacramentala]; iar de trdiesc acum in trup, traiesc yedinta Fiului lui Dummezeu, Care m-a iubit gi s-a dat pe Sine mine" Ba va fi desfiinfaté prin "vedere". Dar asupra tei credinte, care e manifestarea harului baptismal, nu ne este duit aici a zbovi mai indelung. inainte de a incheia, o altA problema colaterala: inceputul ii mistice cu Hristos, la Sf. Apostol Pavel il constituie momentul erlirii sau momentul botezdrii? Desigur, in general, Botezul Ane poarta de intrare in imparafia harului, dar in mod »ptional, Hristos poate interveni si pe alte cai in viafa cuiva gi sd problema raportului dintre Botez si credinta Protestantii in deag Susjin c& unirea mistied cu Hristos este produsul credintei, Botezul e numai pecetluirea vazuta a comuniunii nevazut Hristos, realizata in credinfé.*” Comuniunea cu Hristos devine 0 fapta a omului, ceea ce contrazice caracterul ei obiectiv gi Ea nu poate fi decat fapta lui Dumnezeu.”’ Alfi teologi su unde Apostolul vorbeste de."credingé" ca ditatoare a harului, | termenul "credinfa" trebuie sA se injeleagd si "Botezui". Cred singuré fara Botez nu poate uni cu Hristos: ea implica in | Botezul sau dorinta de a se boteza. Cine crede se gi boteaza, iar nu crede nu se boteazi. Nu existé cazuri de credinja pura, Botez. Apostolii propoveduiau Evanghelia ‘intre heamuri: cel, credea celor spuse de apostoli se boteza indata.®’ In peri apostolicd nu exist distanje intre credinj& gi Botez. "De aceea crede mu insemneazd mumai a aceepta vestea cea bund Evangheliei mdntuirii, ci si a se boteza’.” Dar nu c Premergatoare Botezului realiza unirea mistica cu Hristo Botezul, Credinta (pura) e o conditie prealabila ca El, in Bol ne plasmuiasea din nou. "Prin credimd admitem eficacitatea fa lui mantuitoare, iar in Botez o experimentam, efectele ei se int $f asupra celui ce se botea-é""* Unirea misticd cu Hristos e un 6 al lui Dumnezeu, pe care spre 2-1 merita omul adamic nu poate fai nimic: el se poate administra si copiilor, cand caracterul activ al Dumnezeu gi cel pasiv al omului este deplin evidentiat.™ De altfel, credinta omului matur e receptivitate, daruire pasiva, nu colabo: activa ca si cand ea ar colabora la producerea unirii cu Hristos. gorase Duhul Sfant peste ei:“* iar Pavel s-a botezat dupa ce a pe Domnul pe drumul Damascului. Caracteristic ¢ faptul ca ezul totusi a fost administrat. Se pare ca gi in chemarile acestea icepfionale cel chemat trebuie s4 se supuna legii generale de porporare in Hristos, Lucratea Tainei, unirea cu Hristos, e licipatd, dar sub condifia botezarii ulterioare nu prea indepartate. fopriu-zis, tot Taina Botezului e lucratoare, dar in mod anticipat si ional, Partea.nevazuté ce s-a implinit cheama si achunea muta ce trebuie sA implineascd. De obicei, acfiunea vazuta e omitentd. cu cea nevazuté: acum insd actul Botezului se bctueazi ulterior, spre a pecetlui chemarea realizata in mod ceptional. De altfel, Botezul aduce ceva in plus fajé de fenomenul eepfional: participarea la moartea $i Invierea lui Hristos. In afara efectul anticipat al Tainei, si de participarea la moartea 31 © Cf A. Deissmann, Paulus, p. 89; J, Schneider, op. cil., 41-42. “| Corinteni 1,9; Il Corinteni 1,22; 5,5: Tit 3,5. *! Cf. Faptele Apostolilor 2,41; 8,38; 16,33; 19,5. © Gr. T. Marcu, Antropologia paulind p, 234-235. Idem, ibid., p. 234. “ Pavel compara botezul cu "fgierea-imprefur" (Coloseni 2)11-12). BI botezat “casa iui Stefana" (1 Corinteni 1,16), “casa fidier" (F, Apostolilor 16,15), “casa femnicerului din Filipi" (Faptele Apost 16,31-33) unde vor fi fost botezati si copii, Cf Gr. T. Ma ntropologia pauliné, p. 241-244, La cei maturi ins& credinta fructificd in “pocdingé", care e pregatirea “vasului" pentru priming harului divin. 110 ’ Galateni 2,19-20, Faptele Apostolilor 10,44-48. Faptele Apostolilor 9,18. 111. fumai prin Botez, devenim cetateni ai Imparatiei lui Dumne- invierea lui Hristos, se mai adauga un alt motiv pentru care si ace i i, fii ai bw Dumnezeu dupa har. cazuri sunt exceptate de la Botez: Botezul este incadrare in co ! tate, el © administrat de Biserica si cei chemafi direct de Mantuite nu pot ramane izolafi: trebuie si se supuna Bisericii, s4 dey madulare ale "trupulad ui Hristos". Aceasta devine realitate in b innoitoare a Botezului. Botezul este necesar pentru a evita peri subiectivismului gi a evidenfia caracterul obiectiv al incorpor’ Hristos si Bisericé. In Botez unirea cu Hristos devine o obiectiva, permanenta, __ In privinta convertirii lui Saul, parerile sunt impartite; u susfin ca intalnirea de pe drumul Damascului este numai chema apostolat, iar unirea mistica s-a realizat prin Botezul ce I-a primit la Anania;“ alti datea24 inceputul unirii mistice cu Hristos in el iluminanii launtrice de pe drumul Damascului,” Botezul find di pecetluirea obiectiva a acestei uniri. Noi ne-am Pronunjat pen parerea din urma: originea comuniunii mistice cu Hristo’ Damascul, insa spre a se definitiva, aceast’ comuniune presupune chip necesar Botezul. Fie ci Botezul intareste numai ceea ce intamplat la portile Damascului, fie cd desvargeste acest ince aducand elemente noi in unirea misticd: moarte gi inviere cu Hii incadrare in comunitate, revirsarea Duhului Sfant - fapt ¢ incorporarea lui in Bisericd, impreund-ingroparea si impreun invierea cu lisus Hristos si nadejdea invierii din morfi, Apostolul deduce din Botez,”’ nu din experienta convertirii, Asadar, Botezul are valoarea sa, el pecetluieste si desavargeste unirea misticd ince 14 (in chip anticipat) in momentul convertiril. } Pavel insugi, chemat in mod exceptional la apostolat, incadreaza in legea generald: unirea cu Hfistos, participarea moartea gt Invierea lui Hristos, revarsarea Duhului Sfant si intrar in relafie cu persoanele Sfintei Treimi sunt efectele Botezului. P 3. Masa Domoului Dacdé Botezul este "nasterea", Euharistia este "hrana" lui celui nou ia "trupului mistic al lui Hristos"."’ Trupul lui fistos trebuie sa fie din camea si sangele Lui; trupul mistic trebuie se hraneasca cu trupul euharistic, madularele lui Hristos trebuie idate in sangele Lui, asimilate trupului Lui. Ceea ce a inceput continud Euharistia,” pe temelia Botezului creste zidire prin comuniunea euharistica,; “pruncu?’" iegit din apele lui, creste spre “barbat desdvdrsit" prin hrana euharistica, in adancirea comuniuni cu Hristos. Euharistia nu e originea unitii Hristos, ci desavarsirea et: “Ea presupune unirea misticd cw istos existenta insd o ridicd la cea mai imaltd treapta".” Uharistia nu creaza "trupul mistic al lui Hristos", insd il ivarseste, Ea presupune la inceput Botezul, a carui opera o finceste, o intensifica, o perfectioneaza. Euharistia este cea mai lima unire cu Hristos posibila in acest veac. Raportul acesta dintre Botez gi Euharistie era deja efizurat in Vechiul Testament. Trecerea iudeilor prin Marea Rogie efigureaza Botezul, iar hranirea lor cu apa si cu mana din stanca fefigureazi Euharistia. "Cadci, tofi intru Moise s-aw botezat in nori in mare; tofi au mancat aceeasi mancare duhovniceasca gi tofi seagi bduturdé duhovniceased au baut"”* De aici tonul rbatoresc cu care le aminteste corintenilor turbulenfi instituirea inei si setiozitatea cu care ii face atenfi sd nu se apropie cu ednicie de “masa Domnului". "Caci am primit de la Domrul ‘Cf F. Prat, op. cit., Ip. 317. ZS Cf. Tr. Hahn, op. cit., p. 146, Gr. T. Marcu, Afistica paulind p. 37. A. Deissmann: Paulus, p, 81-83; G. Schneider, op. cit., p. 33-34 y Fr, Jimgensmeier, op. cit,, p. 224; cf. A. Wikenhauser, Die Kirche, p. Weber, op. cit., p. 19 sq; E. Pfaff, op. cit,, p. 156 sq; R. Steiger. op. a 13, Euharistiei i se atribuie aceeasi functiune ca botezului (adic’) p. 19-34, G. Kieitzig, op cit, p. 200; A Wikenhauser, D haristia realizeazA mereu din nou acea unite mistica a crestinilor cu Christusmystik, p. 77 sq. : ristos si intre ei si prin aceasta o intdreste si adanceste. ~ Cf Romani 6,3-8; 1 Corinteni 12,13. | Corinteni 10,2-4. 112 °* & Schweitzer, W. Bousset, Tr. Schmidt, E. Sommerlath, etc, 113Daca insd la Botez omul nu poate aduce nimic, decat 6 mult dispozifia de daruire a fiinfei proprii lu Hristos (credinta), ¢ Imp&rtAsire euharisticd trebuie sa se apropie cu vrednicie, adica roadele de curatenie si sfinfenie ale viefii celei noi, ale vietii i Hristos, ce a primit-o prin Botez Cei ce se impartdgesc cu neyredn cie se osdndesc; "de aceea intre voi multi [sunt] neputinciogi , bolnavi i multi au murit ";* pe cand pentru cei curati Euharist este viafd trupului gi sufletului, partdgie la viaja cea vesnica. L aceea, Euharistia este taina tainelor, e "taina misticei eregtine".™ | viafa mistica ea a ocupat un loc central: e unirea cea mai intima Hristos, ¢ nunta duhovniceasca a Mirelui ceresc cu inima omului, indumnezeire si transfigurare. Aceasta mai ales dup4 ce Botezul administra in frageda pruncie la tofi crestinii. Pe vremea Apostolult Pavel nu se poate nega valoarea misticd deosebita a Euharistiei, d aldturi de ea in primul plan se menfine Botezul, care pentru @ convertifi avea o importan{a cruciala: viata crestind sta sub set Botezului pe care Buharistia il continua si desdvarseste, $i Hristos devine din ce in ce mai mult viata noastra. Solectiva: Biserica, al carui Cap si Viaféi este Hristos. Unirea isticé cu Hristos, participarea la viata inter-treimica, incadrarea in Bisericd se realizeazi prin Taina Botezului, se amplificd in Taina Mirungerii si se des&varseste in Taina Euharistiei. Prin ele ne unim a de intim cu Hristos, incat participim la moartea si Invierea Lui: Aceasté unire mistica cu Hristos, devenita realitate prin Sfintele Taine, nu apartine domeniului psihologic, ¢ o realitate lranscendent4 meta-empirica, meta-psihologica, metafizica. "Nu easta e esenfial, ca se intdmpld ceva induntrul celui ce se pteazd [efecte psihologice], ci cd el e transpus in sfera lui Hristos",” a carui viata e nevazutd, pentru ca e divina. Unirea cu Hristos € un fapt obiectiv, care aparftine domeniului ontologic: ¢ somunicare de viata divind in "subcongtient™’ sau, mai bine zis, in substanja sufletului" in "spirit", care e radAcina omului in intreg, e aceea e un fapt sacramental. Ridicarea la viata cea noua nu se ampla in constiinta individului, ci dincolo de ea, Accentul nu cade be trdire, ci pe ceea ce creeazi Dummnezeu gi Hristos."* "Comnu- nea vitala cu Domnul indlftat nu e numai o tréire momentand, care cuprinde pe credinciosi in anumite momente de inaltd tensiune suffeteascd, ci o realitate, un fapt obiectiv care e independent de observarea efectelor ce izvordse din Hristos... Cine a devenit orestin se afia in Hristos, sta sub permanenta Lui influenfd, fie ca « constient de aceasta, fie ca nu" "Mistica nu e numai o elipd inalté de cunoagtere extaticd a lui Dumnezeu... toatd viata este patrunsé de fluviile luminti divine".” De aceea, realitatea acestei uniri mistice gi a indumnezeirii rezultate din ea, ca si a “trupului mistic" al lui Hristos, poate fi recunoscuta numai in credinja gi intr-o vedere de dincolo de empiria obignuitd, o “vedere duhoyniceasca", mistica, Concluzii Pe drumu! Damascului, marele prigonitor al bisericii, Sau s-a intalnit cu Hristos: intalnirea aceasta |-a facut din prigo: apostol. Ea este inceputul umirii mistice cu Hfistos gi revel marelui mister al unitifii mistice dintre Hristos si Biseric’, atunci inainte, Pavel se stie anexat lui Hristos. De atunci 7 devine marele propoveduitor al mantuini in Hristos. Fiul Dumnezeu s-a facut om ca pe om sé-l facd fiu al lui Dumnezeu dup har. Este centrul propoveduirii lui. Cum anume? - Prin participare I viafa lui Hristos, prin “wairea accidental-ipostaticd" cu Hristos prin puterea spiritual-divina a harului, a iubirii Lui. Noi suntem if Hristos $i Hristos este in noi in mod real: El ne comunica viata La gi prin aceasta participam la viafa Sfintei Treimi; prin aceasts suntem unifi tofi intr-un singur organism, intr-o personalitate © J, Schneider, op. cit., p. 37. © E. Sommerlath, op. cit., p. 115,116. ™ J. Schneider, ap. cit,, p, 69-70, © \ Wikenhauser, Die Christusmystik, p, 63. “H Weinel, Die Haupirichtingen der Frdmmigkeit des Abendlandes wnd das Neue Testament, Jena, 1921, p. 14. “1 Corinteni 11,30. © A Stolz, op. cit., p. 60. 116 117Din cele expuse pana acum, mistica paulind are urmatoare caracteristici este: 1, hristocentrica si trinitara; 2. personalisté si comumitara (bisericeasea); 3. sacramentala si obiectiva (ontelogica). Prin aceasta insi am conturat numai unul din aspectele aspectul obiectiv. Din acest aspect rasar, ca dintr-o radacina mladifele si florile aspectului subiectiv al misticii pauline. unirea mistica obiectiva ramane nelucratoare, dacd nu se prel te gi in viaja congtienta a individului: roadele ei sunt asceza experienta mistica, de la formele cele mai rudimentare, pana culmile ei cele mai inalte. 118 PARTEA II Aspectul subiectiv: Asceza gi viata misticaCapitolul VI Principii' 1. Ontologic gi ascetic Am cercetat pand acum "aspectul ontologic", obiectiv- cramental, al unirii noastre cu Hristos. Viaja crestina insd nu se reste la aceste regiuni de taind ale prezentei divine $i fiinjei lumane. Altfel ar fi posibild 0 dedublare a personalitafii, o imparfire 4 ei in compartimente care se deosebesc esenfial si nu comunicd deloc intreolalta: dupa natura ei launtrica sfinfita sau indumnezeita, jar dupa viata extema, de plasmuire si manifestare constienta, sub fobia existentei adamice. Dualismul acesta intre fiinjé si actiune, hatura gi manifestare, intre aspectul ontologic si aspectul psihologic al viefii crestine ar fi o anomalie, actiunea trebuie sd fie in conformitate cu natura. Fiecare natura are o lucrare specifica: operatio sequitur esse.’ Viata crestind tinde sA fie o actualizare a ‘ef L. Bouvet, L'4scéze dans Saint Paul, Lyon, 1936; G. Staffelbach, Die Vereinigung mit Christus als Prinzip der Moral bei Paulus, Freiburg, i, Br., 1932; H.D. Wendland, Die Afitte der paulinischen Botschaft, Gottingen 1935; A. Wikenhauser, Christusmystik, p.84-91, A Schweit- ger, op. cil., Pp. 141-174;185-323; E. Kassemann, op. cit., p. 127-128, 151, W. Schauf, op, eit, p, 50-51; Gr. T, Mareu, Aatropologia paulind, p. 252-276; E. Pfaff, op. cit,, 157, J, Duperray, op. cif., p. 111-143; P. Pourrat, La spiritualité chrétienne, Paris, |, p. 44. sq. F. Prat, op. eit., U1, p.375 sq P. Pourrat, op. cit., p. 44. "F. Pratt, op. cit., I, p. 385, 121stos este sub stapanirea lui Dummezeu, care a rupt lanfurile obiei si ne-a redat libertatea. Libertatea ins4 inseamna suprema ctivitate; luptaé de addncire a unirii cu Hristos, de asmiliare a viefii i Hristos. Ea nu e anarhie sau libertinism, ci ¢ libertatea harului: norma ei $i puterea ei e Hristos. Cregtinul e ca un bloc de marmora care sta ascunsd forma-Hristos; aceasta forma-Hnstos trebuie ctualizaté prin nevointa cioplini, a inlturarii intregului material nefolositor si a rotunjirii dupa liniile chipului lui Hristos. Aceasta hevointa e colaborarea noastra la darul ce ni |-a facut Duminezeu. ‘Ceea ce a devenit realitate in sferele neperceptibile ale acfiunii divine, trebuie realizat si in sfera pamdnteasca in chip vizibil”.* istos Cel nevazut trebuie s4 devind vizibil, s4 se intrupeze in viata ‘ailnica.’ De aceea ne face Hristos membre ale lui, ca viaja noastra $4 fie continuarea viefii Lui terestre, nu numai in mod "mistic", dar i in aspectul ei “etic-ascetic". "Hristos vrea sa traiascd mai eparte in membrele lui... Fiecare membru al lui Tisus [sa traiasca]... noua "viajd a lui Hisus"."* Acum nu mai existaé o scuza: innoirea ontologicA pretinde gi © innoite etic-ascetica. "Faptul mistic cere realizarea morald si garanteazd reugita pretentiunii morale"." Inoirea viefii morale nu e un sfat, ci o darorie; e obligatia fireascé izvorata din fiinja cea noua, din puterile divine lucratoare in om, Libertatea se mentine: esti liber sau nu s4 folosesti puterile divine; pofi s4 si pacatuiesti, dar nu trebuie s4 pacdtuiesti. Nu e non posse peccare, ci posse non peccare: prin unirea misticaé cu Hristos nu esti pus in imposibilitatea de a picatui ci in posibilitatea de a nu pacatui, de a birui ispitele gi de a duce o viata sfanta."* Viata morald ascetica nu e decat fiintei, 0 implinire a ei prin realizarea tuturor posibilitatilor inctusg intr-insa. "Trebuie sd devii ceea ce egti"* Esti plin de unires mistica cu Hristos, fiu al lui Dumnezeu? SA si lucrezi ca un fiu al lw Dumnezeu: "Fifi agadar imitatori ai lui Dumnezeu, ca nigte copi iubifi [ai Lui)" ne indeamna Apostolul. Esti "temple al Dudneha Sfant", care fi-a sfinpit flinja? Sa gi “wmbli in Dudu", s8-ti fauresti ¢ waa duhovniceasca. "Triieste" Hristos in tine? Sa si “ia chip" wiaja ta de toate zilele. Faptele noastre trebuie sA fie roade Duhului. iradieri ale prezenfei lui Hristos, expresii ale naturii uma reinoite, induhovnicite, indumnezeite. Teoforii trebuie si devi teoformi; s4 tindd spre asemanarea cu Dumnezeu. Pnevmatoforil trebuie s& devind cameni duhovnicesti, toati fiinta lor si fi dominata, cilduzita patrunsa de puterile Duhului: hristoforii trebuit sa devin’ hristoformi, si imprime chipul lui Hristos in toata lor. Nu de aceea lucreazi Dumnezeu in om, ca omul s4 nu lucrez ci ca el sa poata lucra dupa voia lui Dumnezeu si dup’ destinul este inseris in fiinfa. Ne-a facut sfinti ca s4 putem ramanea sfi a inviat ca s4 putem duce o viaf noua;’ ne-a plasmuit dupa fom tui Hristos, ca s§ ne putem asemana Lui intru toate. Hristos Viaja cea nevaauta, seva divina, ce circuld in faptura cea noua: via aceasta ins4 rodeste in noi nu in chip mecanic, necesar, ci dup masura in care ne-o asimilam, sau, mai bine zis, dupa masura care ne asimilam ei, printr-o actiune liberd §i constienté. Uni mistica cu Hristos ridici fiinta umand de sub robia existentel adamice, 9 elibereazA de sub “legea pécatului si a morti" i ti d capacitatea sd traiasci intr-un fel nou. Dacd omul adamic neputincios, crestinul rendscut in Hristos nu mai zace sub neputing cde plin de putere dumnezeiasc3; dacd omul adamic eta in intunerie daambe aol crestinul este fiul luminii si al viefii; dacd omul "C. suiMibbach on GIS TE adamic era sub stapanirea diavolului inul i 4-inviat cu 6. De ee te ip » crestinul impreuna-inviat cu °CE W. Weber, op. ai 67. ' Fr, Jiirgensmeier, op. cil., p. 183- '" W. Weber, op. cit, p. 45: "Eticul" pretinde conformarea cu voia lui Dumnezeu; “asceticul” intesificd “eticul" prin ndzuinja desavargirii: consecvenfa suprema fat de moartea gi invierea impreuna cu Hristos. " Cf. A. Juncker, op. cit, [1 p. 95, G. Staffelbach, op. cit., p. $2; "Cregtinul,.. poate pdedtui, dar nu trebuie sa pacdtuiased". Sf. loan Hrisostom, Comentar la Romani, (om, XII), p. 163. Nu e desigur vorba de gregalé in primul rand, ci de pacatele care exclud din Imparatia lui 123 * A Wikenhauser, op. cit., p. 84; cf G. Steflelbach, op. cit. p, 72-73; HLD. Wendland, op. cit. p, 39: E. Kasemann, op. cit., p. 151: Man tut Was man ist. 4 Efeseni 5,1. " Cf. R. Bliiml, op.cit., p. 134, F. Prat, op. cit, IT p. 286-287, Cf. Sf loan Hrisastom, Comentar la Efeseni (om, T) p. 8; Id. Comentar la I Corinteni, (om. IX, XIV), p. 92.148. { 122consecinja, transformarea, dezvoltarea puterilor divine primite pr unirea misticd: € expresia unirii mistice cu Hristos. Ontologi¢ fundamenteaza eticul; mistica este temelia ascezei crestine. unirea misticd igi trag puterile gi elanul, realizarea etic-asceti Etica cregtind este o eticd misticd, izvoarele ei nu sunt numai om, ci in omul unit cu Hristos, in Hristos Cel ce salAsluieste | fiecare cregtin, "Aici sunt puteri etice mai mari decdt in et nemisticé":'* Sunt puterile sfinteniei divine care, revarsate in on prin colaborarea voinjei umane, rodesc roadele sfinteniei cres Conceptia unirii mistice cu Hristos $i a puterilor cuprinse intr-i indumnezeirii noastre, da un avant, un entuziasm neintrecut actiul étic-mistice. Ea este temelia si garanjia desavarsirii noastre Hiristos. 2. Concretizarea Botezului Cum unirea misticd cu Hristos devine realitate prin rezulta cA etica gi asceza, in conceptia paulind, sunt prelungirea s intruparea Botezului in viata crestind. "Asceza este raspunsul t la opera Botezului: ea e incarnarea Botezului" "Lucran realizata in Botez trebuie sa se constituie, sau mai curdnd sd § concretizeze si sc se traducd in viata crestina"." Dacd Botezul participar¢ la moartea gi invierea lui Hristos, asceza e perma zarea morfii si invierii suferite in Botez: "Toatd viata creg trebuie sa fie un botez continuat, 0 permanenta moarte in Hristo f/ @ viata necontenita in si cu Hristos".'* "Sunt doudi morfi gi mortificdri - zice Sf, loan Gura de Aur - dintre care cea dintai face de Hristos in Botezul ce-l primim, iar a doua trebiie sa face de noi prin sarguinta noasird dupa aceasta". "Dacd ai in Botez, ramédi mort... Dacd [crestinul botezat] a murit oda acolo [in Botez], apoi trebuie sa ramdand pentru totdeauna Dumnezeu. Caci faptic fara pacate personale a fost numai Fe Maria. te Schneider, op. cit., p. 43. L. Bouvet, op.cit., p. 170.109, ' W. Schauf, op. cit., p. 50. 124 cioar pdcatului". "Moartea de la Botez este cauza morfii [ascetice]”.' Daca in Botez ai murit pacatului, lumii gi diavolului, moartea aceasta trebuie sf se prelungeasca, sd se permanentizeze in toatd viata. Aceasta presupune efort, lupté, nevointaé, eroism. Moartea ascetica nu este o lucrare impotriva firii, a naturii, nici impotriva trupului, ci o lucrare in conformitate cu natura innoit4 a omului, de purificare a trupului gsi a sufletului, si de mentinere, intdrire si dezvoltare a puritafii baptismale. Atat trupul cat gi sufletul trebuie 64 ramana moarte fata de pacat, de lume si de diavolul. Mai are diavolul vreo putere asupra celui botezat? - Stapanirea lui a fost infrant4; crestinul sta sub staépanirea lui Hristos. Cu toate acestea, demonii pot lupta impotriva crestinilor, pot trimite peste ei diferite incerc&ri i ispite spre a recAstiga stipanirea pierduta.'’ De aceea, Viafa crestind e priveghere gi lupté: "/mbrdcati-vi cu toate armeie fui Dummezeu, ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolului, pentru cd... avem de luptat... impotriva duhurilor rénetefii..." Armele acestea ne fac invulnerabili faja de atacurile diavolului: imbracati in Hristos n-avem de ce ne teme de "sdigepile vicleanului cele aprinse".'* Lupta aceasta ins nu este ugoara. Mai ales pentru ca in luptd intervine si “kimea”. Prin lume nu se infelege "mediul fizic gi social"’? in care traim, ci un anumit “duit iumese", care e fazvratire impotriva ordinei divine de existen{a: o "infelepciune" care nu cunoaste pe Dumnezeu (o filozofie si stiinfi atee), o dominafie a poftelor si faptelor intunericului, e pervesitatea moral raspandita in societate, sunt obiceiuri gi prejudecdti imorale”’ 5.a. Toate acestea constituie o presiune social asupra crestinului, o atractie, o ispita. Daca in Botez ne-am rastignit fafa de lume, mortificarea ascetica e aplicarea acestei rastigniri in toate imprejurarile viefii. Cregtinii traiesc in societate, nu in pustie, dar nu umbla dup4 "intelepciunea lumii", nici dupa poftele si obiceiurile ei; sunt in lume, dar nu sunt din "lume", ei traiesc “in Jume", dar nu traiesc “dupa lume". Ei nu "© St. Joan Hrisostom, Comentar la Romani, (om. XID), p. 159,161,169. " Cf Efeseni 6,11-13;1 Tesaloniceni 3,5; 1 Timotei 3,7. "Cf Efeseni 611-16, "L. Bouvet, ap. cif, p. 96. * Cf Romani 13,12; Romani 1,28-32; II Corinteni 6,14, Romani 1,20, | Corinteni 1,21. 125trebuie s& se potriveascd "veacului acestuia”, peste care stapa diavolul, ci s& straluceasca in lume ca niste luminatori in intuneric. Aceasta presupune renunfare si lupta. Cu toate acestea, alianfg dintre diavol si lume impotriva viefii celei noi, n-ar fi atat di periculoasa, daca n-ar exista un aliat in chiar fiinta omenea: inclinarea spre rau, spre pervertirea funcfiunilor firii, ce persistA it not si dupa Botez, Desigur, prin Botez inclinarea aceasta si-a pierdu puterea dominatoare de mai inainte; ea insa continu sA existe si 3 poftele trupului”.”” Mortificarea e posibila prin intarirea in virtute gi se face pentru dobandirea virtufii. E un singur proces, in care primeaz ins{ efortul pozitiv asupra mortificdrii, aga cum viafa primeazd asupra morfii. Alergand spre Hinstos, cautand sa te asemeni Lui, te i indepartezi de “trup", adicd de ceea ce e viciat de picat. Asceza este asadar permanentizarea morfii si a invierii baptismale. "Noi care am murit pacatului, cum vom mai trait intr- pofteascd impotriva duhului** RAm4ne Ia latitudinea vointei de ; insul? Au mu gtiti ca tofi cdti near botezat in Tisus Hristos, in ascula imboldurile Duhului sau de a urma chemarile snot 4 moartea Lui ne-am botezat. Deci, me-am ingropat impreund cu El poftelor dezordonate. Omul cel vechi a fost rastignit in Botez,” da in moarte [si am inviat impreuna cu El} prin Botez, pentru ca el trebuie rastignit in permanen{a. Tot ceea ce e "aplecarea sp precum Hristos s-a seulat din morfi... aga sa umblam gi noi intru Japte rele",™ spre implinire a poftelor in afara voii Ini D ft innoirea viefii... Caci omul nostru cel vechi sa rdstignit impreund trebuia infanat, mortificat, atét in trup cat si in suflet. Cum i eu El... ca noi sé nu mai slugjim paicatului... [De aceea] $f voi poftele rele sunt mai evidente in trup, asceza pare sd aiba 7 socotifi-vd a fi morti péicatuli viefuind insd ui Dumnezeu in Tisus caracter accentuat extern: in realitate beotitil eade pe mortifica Hristos... [gi] va tnfatigagi hui Dumnezeu ca vii, sewlap din morti, $i Iduntric’, mortificarea extema fiind un auxiliar necesar sau mddularele voastre arme ale dreptatii lui Dumnezeu". Botezul € expresie fireasca a celei interne. © moarte gi inviere a - aceea “toatd “ee ic ~ . o Moartea viefii pacdtoase, oni care ar fi i * conttinud moarte & orl ui vec! gt erestere a celui nou'” Li ce finta:si’ Iucrarea gee ce Nimic din fiinta cueas ai esti rpit din existenfa adamica si ridicat la. planul — tui mai fie sub robia "necuritie: si a fairddelegii”.* E wm proces de Hristes, pacatul nu mai trebuie si mene maja ta, cl desparfire a fini, de eliberare, de purificare, de hristoformiza sfinfenia care este roada ‘Duby tab Rastos We ee psoas Botezul ins4 nu e numai moatte, ci si inviere: murim pacatului ca pane emul BRISS CEM AATNP 2884 alae (oaps). a nig viem lui Hristos. De aceea, asceza nu ¢ numai renun{are, 1 pacatulut, aga acum omul intreg, devine : duh", (nvetpa) adica mortificare, numai lupta impotriva dusmanilor, ci si a : dominat de Duhul, este induhovnicit, este plasmuit dupa asemanarea pozitiva de imbrdcate in virtutile ce stralucesc din Persoana | \ui Hristos. Raportul ce I-am relevat intre ontologic gi psihologic, Hristos. Si primatul il are "viata" nu "moartea": murim ca si vi intre unirea mistica ‘sacramentala i ascez’, vse oglindeste gi in lepadam “farddelegea si poftele hemegti, ca sd vietuim in veacul d paralelismul dintre indicativ it imperativ _ Pe praiwecagaer acum cu injelepciune, cw dreptate si cu cucernicie":* prin via Apostolul declara ca prin botez "omul cel vechi a fost rastigni ucidem faptele "trupului": "wmbiasi in Duhul si me vefi _sdvargl impreund cu Hristos gia fost ‘nimicit", pe de alta parte, arata ca ‘ imperativ al viefii crestine uciderea mAdularelor pamantesti si a wot Romani 12,2; Efeseni 5,145; Filipeni 2,15; I Tesaloniceni 5,6, Cf. Galateni 5,17, * Cf. Galateni 5,24. *' Cf, loan Hrisostom, Comentar la Romani (om. XIV), p. 220. * Romani 6,15. OTE 5.92: 126 * Galateni 5,16; Romani 8,13. ** Romani 6,2-13, * A Stolz, op. cil., p. 53, ‘CE A Wikenhauser, op, cit., p. 86, L. Bouvet, op. cif, p. 11-112; G. Staffelbach, op. cif., p. 73. 127faptelor trupului si dezbracarea de omul cel vechi;*’ pe de o pa susfine ca, in Botez, ne-am imbracat in Hristos si Hristos locui in nol, astfel cd am devenit o faptura nou’, pe de alta parte cregtinilor: imbracafi-va in Domnul nostru lisus Hristos, imbracapi va in omul cel nou si Hristos s4 locuiasc in inimile voastre.”? $-at parea a aici € © contradicfie pe care Apostolul n-a putut- armoniza; omul cel vechi ori a murit si atunci nu mai trebuie uci ori n-a murit si atunci actiunea mortificarii ¢ justificatd; omul cé nou, imbracarea in Hristos, ori e o realitate si atunci e inutili porunca de a ne imbraca in Hristos, ori nu e o realitate si atune porunca este valabild. Astfel, unii au eliminat "indicativul” (realita tea mistica) $i au menfinut “imperativul" (efortul etic-ascetic): au eliminat “imperativul” si au mentinut “indicativul”. Am solufii sunt unilaterale. Apostolul Payel afirma si “indicativul” si “imperativul": e o afirmafie paradoxalé, Ambele sunt valabile “indicativul" in domeniul mistic sacramental, "imperativul” domeniul etic-ascetic, Relatia misticd devine Telafie asceticd: oda Ce S-a Surpat stapanirea pacatului, pofi fi mort fafa de el in viata odata ce ai o viaft4 noua, trebuie s4 pot s4 duci o viatd noua: o ce te-ai imbracat in Hristos si El locuieste in tine, pofi si trebuie s4 te $1 imbraci in haina virtufilor Lui, s4 devi intruparea vie, vazutd a prezenjei Lui celei nevazute. Pentru cA unirea mistica sacramentala nu distruge personalitatea, ci fi d& posibilitatea manifestirii implinirii. “Indicativul" e@ la temelia "imperativului", "mistica" | radacina “ascezei”. Dace trdim in Duhul (mistic-sacramensal), in Dull sc si umblcim (etic-ascetic),” este sinteza raportului dintre unirea misticd obiectiva si via ind, dupa concepti Sau in alta formulare: “Nw a aie eal anid pigs i, umblafi in chip vrednic de Domnul, vrednic de Dumnezeu, vredni de sfinti, adica in chip yrednic de starea in care afi fost ridicati prin Botez, "ca sd fiti fard prihand gi curati, fii ai lui nepditati..., ca *" Cf Romani 6,6, Galateni 5,24. C i 6; ; Coloseni 1,3,5-9: Romani 8,13; 13,14 cape " Cf Galateni 3,27; Romani 8,10; Galateni 2.20: II Corinteni ( ants 10; 120; inteni 5,17, Romani 13.14: Efeseni 4,24: Coloseni 3,10; Efaseni 3,17. — Cf. Galateni 5,25. i 128 je juminator? in lume” Unirea misticd nu dizolv4 persoana ana, ci ii dA puterea supremei impliniri, o cheama la responsabi- atea suprema a plasmuirii sale intr-o personalitate crestina, care e imaginea lui Hristos rasfranta in veac. 3. Asceza si viata mistica Asceza este agadar concretizarea unirii mistico-sacramen- le: unirea misticd e¢ cauza, izvorul datoriei gi lucrarii ascetice. Dar aul acesta este singurul raport dintre mistica $i asceza: efortul ascetic dezvoltA si adanceste viata misticd a lui Hristos in noi. Prin ascez4 ¢ patrundem din ce in ce mai mult de viata lui Hristos, de harul i, ne asimilam Lui, ne induhovnicim, gi El traiegte din ce in ce mai intens in propria noastra viafa. “Orice strdduinfa asceticd e de=voltarea organicd a sdmburelui de viafa supranaturald pus in ‘om prin botez".* Prin ascez unirea cu Hristos devine din ce in ce mai intima, aprinde in fldcarile ei toaté faptura; asceza goleste fletul de tot ceea ce nu e Hristos, il purified, il face sensibil la realitatile suprafiresti, il aseamAn4 cu Hristos, ca astfel Hristos sa stipdneascd, si lumineze, s4 transfigureze toata viafa cregtinulul. en 36 "Asceza paulind apare (astfel) ca factor de dezvoltare mistica”. Unirea misticd sacramentalé e cauza ascezei: fara ea asceza nu “posibild: viata misticd este scopul ascezei: asceza adanceste unirea ‘cu Hristos si deschide cdile spiritualizirii depline prin puterile harului, Mistica e temelia gi finta, izvorul si scopul actiunii ascetice. Natural, viafa mistica nu apare numai la capatul caii; atunci se manifesta in mod desAvargit: ea se impleteste cu asceza in tot cursul procesului de induhovnicire, sprijinind efortul ascetic si prin acest efort primind ea insAgi un nou avant. Este ca intr-un proces organic: unirea cu Hristos ii di puterea si devind asemenea Lui, iar “ Pilipeni 2,15; cf Efeseni 4,17; Colosemi 1,10, I Tesaloniceni 2,12: Romani 16,2: Efeseni 4,1 Cf Sf loan Hrisostom, Comentar fa Romani, (om. XIV), p. 211: "Nu ne este de ajuns spre mdntuire numai baia nasterii... dacd nu vom ardta o viafd vrednicd de acest dar". “Fr, Jiirgesmeier, op. cif., p. 159. L. Bouvet, ap. cit., p. 172 129ius Si vei merge pe calea desdvarsiril eee “ braca (ascetic) in Hristos.” "Fifi imitatorii mei, iin . mt al lui Hristos",”° indeamna Apostolul pe cornteni. see = vel, c a imita pe Hmstos, pentru ca Hnstos ves in oo . itarea sfintilor - care ne pot sluji de model - se | oe . itarea lui Hristos, al Carui chip straluceste in es poe jitarea lui Hristos nu e reproducerea exteriorulul tie aoe i. ppierea gesturilor Lui, nu ¢ simpla masca externa; im a retire istos ¢ identificare spiritualA cu El, este insugirea dispozifl | rice ale lui Tisus: “Avefi in voi mintea {cugeru! - voids], ea sf si in Hristos lisus",*' este regula imitarit lui ee iristos a fost fara pacat, 91 noi sa fim mori pacatulu, at io Aine aber aoe ie ni oe a altul : daca ber i, gi Noi sa ne im. pentru 5 daca Hi Seige teh aed bunatate, rabdare, jertare, etc i : see febuie s& fim asemenea* lar cine are intr-insul a = etul lui Hristos, va si faptui ca Hristos. a Soe pa Hristos are ca urmare gi manifestarea externa dup: ae 4nistos, in duhul lui Hristos. Aceasta unire "in duh ieee - easti. imbracare in Saas Sa aa oe ea 7 N i ltiplicitate in A a chipt ! See aaiaee tack reflexe hance ale aceluiasi chip ae ristos. Asadar, Hristos pe de o parte € prezent in mod sin Neg ecare crestin, pe de alta parte trebuie oe ee ae ctic in wata tuturor: odata ca principr tal, sa mode le pa ie spre care se indreapta eur ae ‘Aceste dowd aspecte constituie 0 unitate, pentru _ a ‘Hristos, Hristos viazi in mod mistic in noi, pentru ca sa- m a jmita: iar imitandu-L, prezenfa Lui mistica devine din vy in ¢ heen plenara, mai coplesitoare. Prezenfa mistica a a an prezentei ascetice: amAndoua rotunjesc persoana umana dup i asemanarea lui Hristos. asemanarea cu Hristos intensificd unitea cu Hristos, ca aceasta sd-4 dea capacitatea unei mai depline asemanari cu Hnstos s.a.md. Cu cat devine mai asemenea cu Hristos (asceza), "cu atat mai mult s revarsd in el puterea si viata Lui Hristos, $7 cu atat mai mult poa el prin propria activitate sé se zideasc& ca membru al I Hristos"."" Astfel se adanceste asimilarea noastra in Hristos, p cand putem zice cu adevarat: "Nw mai tréliesc eu, ci Hristos trdies in mine". Asceza, deci, duce in chip firesc spre experienta mistics unirea sacramentala devine constient4, este experimentata pe culmile unei viefi desavargite in Hristos, Ea e condifia experientei mistice, prin ea ne dispunem, ne pregitim: cauza experientei mistice insd harul divin. In experienja insdsi, omul ¢ pasiv; Duhul e Cel a lucreaza, Aceasta intrepdtrundere intre misticA si ascezi - in mistica pastreazi primatul, ca seop si cauzd - € un fapt de infeles dacd ne gandim la unitatea dintre Hristosul Cel preamarit $1 Cel istoric: din Hristos Cel preamarit nu s-au gters trasatu Hristosului istoric si Hristosul istoric if intelegem prin Hristosul Preamanit, Unitatea aceasta se reflecta si in viata crestina: Hrisi locuiegte in noi si devine principiul launtric al vietii noastre, dar El ¢ si in afara noastra, ca model de imitat (aceasta mai ales ca Hristo istoric).* Viaja istoricd a Jui lisus e concretizarca desavarsita ; sfinteniei divine; daca in noi locuieste Duhul lut Hristos, lucrareg lisus. Pentru ca ¢ acelasi Duh care lucreazi $I aici si acolo, trebuie 84 existe si aceleagi roade ale sfinteniei. Astfel cd, privind la viata lui lisus, mergand pe urmele Lui, diam posibilitate de expresie | propria noastra viata lui Hristos ce locuieste in noi. Imitarea | nl lisus, implinirea poruncilor Lui, e singura cale (asceticd) de concretizare si dezvoltare a harului, prin care participam la viata lui Hristos. Daca ar trebui s4 ascultam numai "imboldurife" launtrice ale Duhului, am fi avizati la un criteriu obiectiv, care di certitudine impulsurilor launtrice gi le lumineaza. Purtati-va aga cum s-a p » Cf Galateni 4.19: "Mfristos ia chip in nai", | Corintent 11,1; " Filipeni 2,5. ss : P ct Romie 15,1-3: 7,2; Corinteni 8,9; Galateni 6,2: Efeseni 4.32.5, 1-2. Coloseni 3,12-14, | Tesaloniceni 1.6. * Fr, Jiingensmeier, op cit., p. 87, Gy: Duperray, op.cit., p. 132-143; P. Pourrat, ap. eit. p. 44-46; Lo Bouvet, op. cit., p. 118, Gr. T. Marcu, op. eit., p. 272; A Juncker, op cit. p. I, p. 193-201, 131 130edesdvarsirea ta, de distanja incomensurabila dintre tine si Hristos 'q te aprinde din ce in ce mai mult de rayna asemanarii cu El. "Nw as fi uat [risplata] saw ag fi desdvargit, ct alerg [urmaresc] ca bar voi prinde [aceea] in care si ew am fost prins de Hristos kus... eu nu ma socotesc sa fi ajuns, ci una [fac]: uitdnd cele Inapoi gi tinzand spre cele dinainte, alerg la fintd, spre résplata eméirii de sus a lui Dumnezeu, in Hristos lisus, Cafi suntem sdargiti aceasia si géndim..."."° Viaja crestind nu e lancezeala: alergare spre finta care e Hristos. O alergare care nu se odihneste ct dincolo de limitele viefii terestre. Aceasta $i pentru ca lupta spotriva vrijmasilor méntuirii nu poate inceta niciodata pana la patul viefii. Moartea si invierea impreund cu Hristos sunt realitati se adancesc si prelungesc pe toatd lungimea "arenei" in care ergim spre cununa cea nepiertoare a comuniunii vegnice cu iristos, "Urmdrind pe crestini cu ura sa, Pavel a fost prins de Fristos pe driemul Damascului. Din acel moment, el s-a aruncat r-o noud urmdrire: cursa iubirii... mai fierbinte, mat impetu- asd decdt cea dintai. El fuge si acum dupa Hristos: nu spre a-L rsecuta, ci spre a-L avea. El il are deja, dar mi destul; si fuge reu spre a-L cuprinde $i avea mai deplin. Viata apostolului e... ensiunea intregii lui _flinte impinsd numai inainte spre rasplata besnicd”.? Asa trebuie si fie viafa fiecdrui cregtin, pe care Hristos -a curpins in apele de har ale Botezului: in toate ca Hristos, in toate Hristos, in toate spre Hristos. Astfel, Hristos cregte in noi, ne invaluie toatd fiinta in fa ee Lui, si Hoi crestem in Hristos, ne ndicim oid an ; tui stos. La Inceput cand iesim din baia Botezului prunci in Hristos" si, daca lipseste colaborarea ascetica § prea slaba, ramdanem tot “prunci aruncafi de valuri gi a veintuel invafaturii", neintariji in viata cea noua si ag che masura colabor4rii noastre si a adancirii in ina battled c intru toate in Hnstos. El ia din ce in ce mai deplin chi nfl noastra. Astfel se ajunge “la statura de bdrbat desvargil mesura varstei plindtétii lui Hristos".“ \dealul este acestal infatisam Pe tot ontul desdvargit in Hristos lisus"," adicd fie a eine in fiinya sa toate puterile sfintitoare ce i . och . : nstos, pe masura capacitafil sale, s4-si impleteasca haina tapi din firele de aur ale sfinteniei lui Hristos “Desdvarsi cay — in dezvoltarea fl desdvarsirea unitctii mistical eee oe [= Gleichformigkeit | : > prezenta tu Hristos in om e sensibila nu num ee Coe ci $i pentru cei ce vin in legatura cu ee nua viata pe pamant in viafa fiecdrui crestin, 1 pufin desavargit. De aceea exista diferite t ‘ tt crestin": de la “pruncie" pana la "desavargirea Lacie posibile tot atdtea intruchipari, cat zel de imitare a lui Hristoe e Cum ins Hristos este sfintenia inaccesibil4, cr inal poate susfine niciodata cd a ajuns la capat: vial call Denes oe necontenita, e lupta neogoit’ od i spune: ai ficut un bine? - f& si mai bine: ai ajuns = altele de urcat. “Desdvarsirea in wioe ao ae celui botezat poate si trebuie sé creased indefinit, Va ii , ¥lere perpetua $i netimitati". "Progresul realizat f singurul fucru necesar ea merge mereu inainte".” Trades. nil ¢ infinitd ca si Hristos. A fi desavargit in aceasta viafi ea ca sa ajungi pe Hristos, e a fi din ce in ce mai se d 4. Norma Bisericii Am putea incheia consideratiile principale aici, dar prin aceasta am [4sa neamintit un alt aspect esenfial alaturi de cel hristocentric al ascezei si viefii mistice pauline: aspectul comunitar- bisericese. Cine trece cu vederea caracterul acesta al conceptiel weigy: oferd o viziune unilaterala, trunchiata, deformata asupra ei, ntre Hristos si Bisericd eo legdtura aga de stransa incat nu poft ajunge la Hristos fara Biserica: Hristos lucreazd prin Biserica. * | Corinteni 3,1; Efeseni 4,14 a sli A+, s Efeseni 4,13-15, Coloseni 1,28. 46 F: J a rf 4 T. Jurgensmeier, ap. cit. p, 99. L, Bouvet, op. cif., p.114-115, 132 * Filipeni 3,12-15 “L. Bouvet, op. cil,, p. 114-115. 133| al Bisericii; accentueaz4, - impotriva subiectivismulut ee M nariamele” sunt date spre edificarea Bisericn (folosite ne : sunt vVatamatoare) si ins&gi experienta mistica e _ ee peo ricesti, criteriului moral $i doctrinal, dupa = se —— e adevarat sau fals, bun sau rau, de la Duhul lu : get erent mistic-sacramentala cu Hristos este are pire cu Bisetica, unirea ascetic-mistica cu eee re = A earn Caamecri coments tacts stags etic-mistica fica, Ca ar-bis sc este ean aacal ca gi cel Wiingeorininc rs aie . — | i ac i eae a adaens tot aga, spre a creste viata dade Bees in noi, trebuie s4 fim ascultaton are a vazuta. Una fara alta nu se poate. De altfel, nee ~ . 4 aspecte ale ei - vazut si nevazut - este — —— specte ale Lui, prelungit de-a lungul veacunior. . ua pe mpartaseste prin Biserica tuturor neamurilor, i“ - at - prin ierarhie, invajatura, forme ee - oe ar, care se revarsa prin cele vazute. $i numai tn — —— devirat pe Hristos Cel preamarit prezent, si pe “aa nefalsificat: puterea si modelul, mata si calea — ee we posibilé nici unire cu Hristos, nici urmar wei e ‘nimeni nu poate creste in Hnistos decat in Biserica pepehinicu sluji lui Hristos decat in page cpg re said — | ealipess cucu onl la Sarsta plindtéitit tui foe EOE viata lui harurile cele revarsa Hristos, prin hoa fiinta lui, prin aceasta creste insagi Biserica, eee bee 1 devenind din ce in ce mai mult intruparea 2 oe pe in lume, pand ce Hristosul mustic va ae on destudegit™ - in care si trupul cu membrele 6 Pee - ” 2 marirea in care straluceste Capul-Hristos. Acea revelatie a venirii celei de a doua a lui Hristos Biserica are plenitudinea harului ce se revars4 din Capul-Hnisto: fi unit cu Hristos este a deveni membru al Bisericii. Hristos locui in noi intrucat suntem membre ale Bisericii, in care locuieste. Lui in chip desavarsit. Cine nu € "membru" al Bisercii (al "tra fui Hristos") nu e unit nici cu Hristos: cine ein afara "trupulw in afara "Capulwi" si in afara lui Hristos. Unirea cu Hristos gi de "“médular al Bisericii" sunt realitaji neseparabile. Din p moment al existenfei crestine suntem incadrati in comuni Bisericii gi in aceasta comunitate, numai in ea ne putem dez viafa $i existenta crestina. incadrarea "ontologica" realizata Botez, trebuie s4 se concretizeze (ca "impreund-moarte" 31 "in né-inviere” cu Hristos) in asceza si Viaja mistica a crestinului: este in mod fiintial membru al Bisericii, traieste in si din vi acela trebule sA fie si in mod "psihologic", in mod ascetic, activ al Bisericii, Faptul ontic al participant la viata suprana Bisericii are consecinte ascetice: viata ascetica si experienta mi trebuie s4 evite subiectivismul si individualismul 4i 84 se incadreze viata Bisericii: De aici rezults relafii cu celelalte membre ale nicii dominate de iubire: relatie de dragoste, de supunere, de misionar, de slujire, de responsabilitate fata de binele si dezoltare Bisericii ca intreg. Crestinul ein permanenta invaluit de comuni de dragoste si har a Bisericii. “Exist o lege a solidarirégii, care binele care-I face unul Joloseste intregului trup gi celort membre si invers: fiecare membru Primeste peniru sine cresierea intregului trup si a celorlalte membre" F membru trebuie s4 se desavarseasca in locul in care e pus, dup capacitatea sa, ca astfel s4 contribuie la zidirea fratilor lui gi i Greslerea $i desivarsirea Bisericii, Apostolul Pavel poruncest crestinilor s4 asculte de ierarhia Bisericii, care privegheazi p sufletele lor, de vreme ce este pusa "spre desdvargirea Sfintilor,.; spre sidirea trupului tui Hristos... si si se impartiseasc’ cu vrednicie cu Sfinta Euharistie".*' Recomanda mortificarea pacatel ce tulbura pacea si unitatea: scoate in evidenta valoarea deosebit4 4 Virtufilor comunitare: unitatea credinfei, a iubirii, a nddejdii, a Dubului §.a.m.d, Arata cum fiecare trebuie si caute la binele fratelui in concluzie: ™ Fr. Jiirgensmeier, op, cit., p, 244, cf. 237-238, *' Efeseni 4,12, cf Evrei 13,17, 1342. Unirea mistic-sacramentala i, iar agi za dezvolti viata misticd, astfel ci (ent dated este experi mistica, induhovnicirea omului in aga masura cde 4 i mustic-sacramentala s@ devina, prin darul lui Dumnezer , fapt de experienta: "veri", "gusti” lumina divin ce-ti a forma fiinta, printr-o experient4 suprasensibila. , Capitolul VII Mortificarea sau despatimirea 3. De aici rezultd si caracterul comuni iseri ascezei si experientei mistice: ele trebuie si myer Biserica, de vreme ce fiecare crestin este “ontic” metal Frupeshai" lui Hristos si nu poate fi altfel. Ca trebuie sa se dezvolte si ascetic si mistic. ; Expresia coneretd a morfii mistic-sacramentale o constituie: fnortificarea ascetic gi suferinga fizicd gi spiritual, Sunt doua forme iradiere a participrii la rastignirea lui Hristos, la Hristosul ras- 3 : ins Sma es ae ; ps ingropat, pe care, pentru mai multa clantate, le vom trata o. devine ascet [si mistic] in zina borezulut fut gi top . : tezaii trebuie sd devind asceti. E o obli atie la care odatd prir botezul nu te poti sustrage, fara a grey” $i, devenind wn ; si mistic Fiecare desigur dupa harul lui Dumnezeu dups cal act tea lui $i dupa nevointa lui ascetic. Dar fiecare e obligat sa oren mereu in Histos pana la asemanarea haricd cu El. Capitolele unm toare vor explicita, vor ilustra in concret aceste Principii. 1 1. Lupta cu vrajmagii Daca in Botez ai murit pacatului, si gi ramai mort fafa de el: dacd, in Botez, te-ai rastignit lumii," s si ramai rastignit lumii, Jaci, in Botez, ai fost eliberat de sub stapanirea diavolulut, Sd gi imi liber fata de el. Este consecvenja neindurata a logicii pauline: ‘ea nu pretinde moartea omului, nici nimicirea trupului, ci numat ca mul intreg - trup si suflet - s& fie mort fafa de pacat.’ Cu alte cu- vinte: din apele Botezului iegim "prunci" curStifi de toata necuratia pacatulul, stralucind de lumina neprihanirii. AceastA puritate baptismald trebuie menfinutd gi intarité: "pruncul” sa creasca la starea de "bdrbat desdvérgit" dup’ asemanarea lui Hristos, fara a-gi pierde neprihdnirea. Astfel, neprihanirea viguroasa, aparata printre ' Sf Ioan Hrisostom, Comentar la Romani (om. XIV); “N-a omordt —_ natura trupului, ci pdacatul... Trupurile noastre in ceea ce priveste 2 : sdvarsirea pdcatului, cu nimie sd nu se deosebeascd de trupurile cele te 9 OF Ste, B. TTA, moarte din cogciuguri (p. 218). 136 137vijeliile viefii ca o comoara de mult pr ihanire d imaginea lui lisus Hristos. Acesta este as ioe fiedrii.* Natural, cea mai buna permanentizare a neprihanirii ba male rezulta din dezvoltarea viefii celei noi, prin rugaciune gi pre carea virtufilor, e latura pozitiva asupra careia cade ‘ea asceza paulina. Intru atat poti birui pacatul, intra cat te intar virlute, aga cum vaporul intru atat se indeparteaza de mal ii rd se adanceste in mare, asa cum alergatorul din arena, privind me inainte, uité cele din urma gi se departeazd Herta munictl plecare. Dar nu e mai putin necesara ca mijloc de lupta sci mor carea. Ea presupune o lupta permanenta impotriva pacatului ol care nu se termina niciodata in viata aceasta. Aceasta } repetdim -nue impotriva trupului sau a sufletului nu ei ot naturii umane, ci impotriva rautafii care a tulburat si vrea sa randuiala firii aga cum a lasat-o Dumnezeu si cum a restabilit har: eo lupté de des4vargire, de innobilare, de transfig a omului intreg, care trebuie s4 devind asemenea lui Tis °H Crestinul este astfel comparat cu un ogtean: el e osteanul iui oo ammele dreptapii, ca si poata lupta impotriva vrai — ul. $i aga cum ogteanul din armata, spre a fi pep sefului sau, nu se amestecA in treburile vietii obisnuite, rem sine i la alte placeri, osteanul lui Hristos cauta $4 placa lui sub comanda carula lupta si renunta la tot ce nu e in conformi vola Lui Crestinul e un atlet; un atlet al hu Histon, Atle i pov abs erau supusi inainte de concurs la un regim foarte ; Vreme de zece luni si mai bine, 0 reglementare riguroasd tiranica Jjixa candiclatubut [la concurs] orele gi durata exerci a mancérii fia somnului,.. Trebuia sd se inarmeze im a foamei gi setet, frigului si cdldurii, soarelui si prafuli, roe intemperiilor". [i erau interzise anumite mancari $i vil ca ai bauturi spirtuoase trebuia sa fie infranat la masa; $4 renunte la relatie sexuala, traind in castitate deplind (unii ramaneau in itate toatA viata); s& doarma in pat tare, "Ji toate acestea pentru soroand de frunze care va impodobi capul fericitului invinga- “* Atletul lui Hristos n-are in fafa o coroana pieritoare, de va fi nevoie. Si iubirea fafa de Biserica trebuie sa iva i ecéruia in Hristos si slujirea vi. Desigur, cregterea fie in H wirea . e si o slujire a Bisericii, dar exista $i oleae es) soho biruinja Bisericii. Aceasta ¢, in primul rand, ns Ht iene ei bisericesti si a celor cu darun spect ale, dar egi 0 “i cregtin, ca - cinstind pe mai mari Bisericii, a : lilor Bisericii, pastrand unitatea credingei - s& contribuie dup pute la progresul Bisercii in lume. Aceasta © ceea ee Pili mul sau apostolatul laic. El poate A eee ena ire gi suferinfa, care merge pana | sau Tug ae rugaciune pentru alfii, nerve Ra RE pee irea cregtina, in concepfia ostolului . are r ter Rabat sane ea e hnistoforma prin faptul ca Mine, rea iubirii divine salagtuite in noi prin Hnistos, In me paspecs sunt excluse cu totul egocentrismul gi izolarea indivi — A, ne ostuleazi unirea cu Hristos prin negarea Bisericil. varsil Ca nu e smulgerea din comunitate, ridicare dincolo sau pes *!T Corinteni 12,14,21.25. * Romani 12,4. + Romani 12,14.19-20. “4 Bfeseni 4,25, “ Bfeseni 3,16. mn at inteni 12,4-10,28. isp . 2 : Coal 3,9; 4,9; 9,22; Galateni 1,10, Coloseni 1,24; 4,3, Efeseni 6,18-19; 1 Timotei 2,1-4; I] Timotei 2,9-10. aeBiserica, ci intensificarea maxima a ineadrarii in Hristos si Biserica Cu cat apartii mai mult lui Hristos, cu at&t aparfii mai mi Bisericii, cu cat traiesti mai intens in Bi i mai intl Sericil, cu aiegtt in Biserica cu atat esti mai intin unit si cu Hristos. Intre iubirea lui Hristos gi ubirea de trupul Lui § membrele Lui € un raport de reciprocitate, nu de exclusivitate: se condifioneaz si se adancesc reciproc. De aceea, oricdte daruri at avea, oricate virtufi fi-ar impodobi viafa, la orice inalfime duho ceasca ai fi ajuns, daca n-ai dragoste nimic nu esti: "De ag gradi in limbile oamenilor si ate ingerilor, iar dragoste nu am, facutu- : am aramd sundtoare si chimval résunditor. Si de ag avea [darul] Profefiei $i ag sti toate tainele $i toate cunostinta, gi de ag a atdta eredinga incat Sa mut $i muntii, iar dragoste nu am, nimic i sunt, ai de ag imparti toaté avutia mea $1 ag da trupul meu sél arda, iar dragoste nu am, nimie nu-mi Joloseste". “Dragostea mu piere niciodata".* 2. Alte virtufi Dar d stea i ; avarsirii", ci stg Ie im tea este nu numai "legdtura desavarsirii", ci gi, izvorul celorlalte virtuti: cine are dragos implineste toate poruncile? Dragostea nu face ru aproapelui "Dragostea indelung-rabdé, i 3 nu cauta ale sale [e dezinteresata], nu se intdrata {de e vorbita de rau, calommata], nu géandeste raul [de cei ce o nedreptatesc], nu se bucurd de nedreptate [chiar de e biruitoarel, ci se bucurd de adevér [cand biruie]; toate te acopere {lasa judecata lui Dumnezeu], toate le crede, toate le nddéjduieste, toate le rabda".” Virtutile entmeraié in listele de virtufi" apar aici ca iradieri ale iubirii care le nagte $i le desavargeste si prin care insasi iubirea se adanceste: indelunga a4 Corinteni 13,1-3.8. 2 Romani 13,8-10. ~ 1 Corinteni 13,4-7. cf. F. Prat, op. eit., I, p.406-407, 176 rabdare, blandefea, facerea de bine, iertarea, dreptatea, adevanul, muilostenia, etc. Aldturi de dragoste, care e "mai mare" si "mai inaltd” decat toate si care ramane in veci, pentru viata pamanteasca Apostolul Pavel enumera si "credinja" si "nddejdea", Ele sunt o necesitate a stanii in trup gi a st&rii de pelerin spre zanile viitorului, a crestinului. Acestea trei stau impreund: credinta, nddejdea si dragostea, mal mare fiind dragostea.*! Credinta e necesara pentru ci Hristos e o tealitate nevazuta: ea este “adeverirea (dovada] Jucrurilor celor nevéeute"? Prin ea acceptim existenfa realitatilor nevazute gi adevarul invatiturii lui lisus: e comuniune cu adevarul divin. E o adeziune integrala nu numai intelectualé: cu cat credinja se adanceste, cu at&t si comuniunea cu Hristos © mai intens’.” Credinfa devine astfel lucratoare in dragoste: ea nu poate rimane singurd, ci se desdvargeste in dragoste. Cregtinul trebuie s& stea tare in credinjé, ancorat in Hristos: prin credinta Hristos locuieste in inimile noastre,* Ea este intr-un fel percepjia obscura a prezentei nevazute a lui Hristos, care va fi inlocuité in viaja viltoare cu vederea fafi catre fati.*’ Pana atunci, prin colaborarea iubirii, cu- noasterea credintei se poate intensifica gi lumina din ce in ce mai mult, atingand chiar si culmile contemplatiel. Intrucat adevarurile de credinfi au gi wn caracter eshatologic, ele sunt obiectul nadejdii. Nadejdea e agteptarea sigura a unor bunuri ce vor veni,” Garanjia ei este dragostea pe care Dumnezeu a tumat-o in inimile noastre prin Duhul Sfant.*’ Ea nagte rabdarea in suferin{a si curajul in lupt&: caci “dacd naddjduim ceea ce nu vedem, asteptdm cu rdbdare". De aceea, "ne ldudam intru "Cf IT Corinteni 13,13; I Tesaloniceni 5,8;1,3; Romani 5,1-2, 5:12,6,9.12; Efeseni 1,5.18; Coloseni 1,4-5. “ Byrei 11,1. 3 OF Fr. Jiirgensmeier, op. cif., p. 159. *! Bfeseni 3,17, 53 | Corinteni 13,12; Credinfa ca virtute ¢ iradierea harului divin. Ea nu e aceeagi cu credinja premergAtoare Botezului de care am vorbit altadata. “E Prat, op. cit., 1, p. 403. " Romani 5.5, *® Romani 8,25. 177necezuri, bine stiind sé necazul nagte rabdare iar rabdara incercare, far incercarea nadejde, iar nadejdea nu nusineaza"? Odata cu implinirea iucrurilor nidajduite, nadeidea ing teaza. Pana atunci insa, nadejdea e “ca o ancora a sufletului tare 4 neclinuita, care pdtrunde pand in cele dinlguntru ale catapetes| : unde a intrat Hristos ca inainte-mergator. Ea e intr-un fel p siunea anticipata a bunurilor viitoare: ¢ comuniune cu Hnistos Cj ce va ver. Aceast4 posesiune nu va fi niciodata depling in vi terestra, © va purta mereu pecetea nddejdii, Ea insa, in unire ¢ credinta §1 dragostea, se poate intensifica pana la ‘pregustra : feticirii vegnice in contemplatie. : fe Acestea sunt cele trei virtufi de temelie ale viefii_cresti re se sprijina Teciproc: nadejdea pe credinja, credinta pe nddej amandoua isi phmese valoarea de la dragoste, pe care o amplifi Dragostea © mal mare: ea desdvargeste, ea nu piere niciodatd, ci ra mane in veac, Fara ea toate celelalte n-au nici un pret. Cel ce cele nevazute #l cele viitoare, ca lisus, n-are nevoie de credinta nadejde. El traieste in vedere $i dragoste. Dar acesta e un apanaj pi care, intre to muntorii, l-a avut numai lisus. Ceilalti, ori cat svar inalfa, au lips nu numai de fervorile iubitii, ci si de certitudines eee 2 de i. nddejdii. Dragostea insA pagegte inainte, cal pe pamant, Ea trebui. i A fil inului si Pesto nas ‘buie s4 domine toata fiinga crestinului si sa [ _ Inainte de a incheia aceste consi ii e asemanarea cu Hristos, trebuie sa sina fay re ea fundamental a viefil crestine: smerenia. Ea "e o virtute specy : cresting” e adevarata cunoagtere de sine in raport cu Dumnezeu si cu semenii. Numai in crestinism omul ajunge s4 se cunoased pe si $l $4 coboare din inaltimea subreda a orgoliului pe terenul real al smeéreniei. Prin smerenie recunosc ceea ce sunt in Hristos Aceasti cunoastere de sine imi spune, intdi, cA tot ceea ce este bun in mune gi tot cea ce e bun in actiunea mea vine de la Dumnezeu, deci Lula cuvine lauda si nu mie: "Ce ai Pe care ca nu-l fi primit? lar daca lai primit de ce te lauzi, ca gi cand n-ai primit?"” Si darurile naturale si ridicarea in stare de har existé in Hristos, sunt daruri gratuite de la Dumnezeu, pe care nu le meritam. Mai mult: Dumnezeu lucreaza in noi $i faptul dea voi si de a face,” $i vointa §i actiunea noastra, intrucat sunt bune, sunt sprijinite pe harul divin: fara har nu putem voi, nici face vreun bine, prin care s4 ne mantuim. "Toatd vrednicia noastra este de fa Domnul".™ De aceea, "cine se laudé, sé se laucle in Domnul".” Astfel se judecd si Apostolul: "Cu haru! lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt si harul lui Dumnezeu care este in mine n-a fost in zadar, ci m-am ostenit mai mult decat tofi ceilalti [apostoli], dar nu eu ci darul hei Dumnezeu care este intru mine" Aceasta este constiinta care nu-l paraseste toata viata - prin har suntem mantuifi - si care il face rob lui lisus Hristos, Constiinja aceasta, cA totul e un dar al lui Dumnezeu, ne face smerifi si in aprecierea semenilor: nu ne socotim mai presus ca ei, ci mai prejos, Desi a lucrat mai mult ca tofi apostolii, Pavel se numeste “cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic sa ma numesc apostol, pentru ed am prigonit Biserica lui Dumnezeu"” Mai mult: sunt “cel mai mic dintre toi sfintii [crestinii]™ gi “cel dintai dintre pdacdtosi"" De aceea indeamnd pe credinciogi: "mibrécativd ou smerenia" si "umblafi... intru toaté smerenia... nefacdnd nimic cu ceartd si cu mdrire desarta, ci cu -smerenie fiecare sd-l socoteascd pe celdlalt afi mai de cinste cael insugi".”° Smerenia golegte sufletul de egoism, mandrie gi slava degart4 si il umple de Hristos. Cine are smerenie are intr-insul cugetul lui Hristos, Care Dummnezeu fiind "S-a degertat pe Sine chiar de rob ludnd..., S-a smerit pe Sine, facdndu-se ascultdtor pand la moarte gi ined moarte pe cruce".”' Acesta este chipul "1 Corinteni 4,7. * Filipeni 2,13. “TT Corinteni 3,15. “1 Corintemi 1,31 “1 Corinteni 15,10. "1 Corinteni 15,9. ®8 Efeseni 3,8, * Romani §,3-5 i ani 5,3-5, a eeesent 3, Evrei 6,19-20. “1 Timotei 1,15. CFF. Prat, op. cit., Il, p. 408, ia Coloseni 3,12; Efeseni 4,2: Filipeni 2,3. 178 Filipeni 2,6-8. a9 1Bisericii 3 al cregtinului pana la venirea lui Hristos intra marin cand vom participa la marirea Lui: chip smerit, chip ascultator p: ‘a moarte. Aici s-ar incadra sfatul ascultanii (monahale). "Cad as celor mandi le sti impotrivd, iar celor smerifi le ¢ rs De fapt, acesta e un fapt de experienfa: cu cat egti mandru, cu atat esti mai sec, cu cat esti mai smerit cu atat harul mai imbelsugat, si cu cat harul e mai bogat cu atat se adanceste smerenia. Progresul duhovnicesc te face s4-{i dai seama de nimicni cia ta in fata lui Dumnezeu, de pAcdtosenia ta in fata sfinfeniei Hristos, pana cand ajungi la cunostin{a ca Dumnezeu € totul, ia esti nimic. Desavargirea e adancul smereniei si indltimea de flack iubirii, Caci aceasta e caracteristica iubirii: ea vrea ca obiectul i bi - Dumnezéu - s4 fie totul, iar cel ce iubegste sd fie nimic. Pe calea aceasta, impletita din iubire si smerenie, credinfé si madejde, din toate celelalte virtui - fiice ale iubirii - exista oprire: finta ei este Hristos - $i cine ar putea spune vreodata !-am ajuns pe Hristos? - Nimeni. De aceea desdvarsirea ¢ o continua alergare spre finta. 0 tot mai depling imbracare in Hristos; zirile un progres necontenit, nu numai exterior, ci mai ales launtric. Du masura progresului, viafa lui Hristos, harul lui se revarsa in fii crestinului cu mai multé putere si-l transforma in Hristos: Hri S patrunde toate midularele lui si-] indumnezeieste. Viafa mistica dim Tegiunea ontologica se revarsd in viata constient4, transformand omul intreg $i umplandu-] de sfinfenia lu Hristos: crestinul blandetea, suferinja lui Hristos, 5.2. E inceputul transfigurani din veacul ce va veni. Pentru aceasta insA pe lanza mortificare $i imbracare in virtuti, harul trebuie s& fie lucrator si in rugdctune. 27 Petru 5,5. 180 Capitolul X Rugiciunea! 1. Meditatie si rugdciune Viata cregtind gi experienfa mistica sunt legate in chip deosebit de rugdciune: ea eo functie esenfiala a existenfei crestine. E respirafia sufletului in atmosfera pnevmatica a lui Hristos. inainte de aceasta insd, cateva cuvinte despre citire si meditafie, Crestinul trebuie si cunoascd "sfintele Scripruri” si invafatura cea adevarata, iar preotii sa fie in stare a invafa gi a apara aceasta invafatura,* Aceasta presupune adancirea si in lectura si in meditatie: "Toatd Scriptura este insuflatd de Dumnezeu si de folos Spre invdfaturd, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea intru dreptate, pentru ca omul Ini Dunmezeu sd fie desdvargit gi pregdtit pentru tot lucrul bun", Acesta e valabil atat pentru Vechiul Testament cat si pentru Noul Testament, care "pot infelepti spre mantuire prin credinta cea in Hristos Jisus".* Noul Testament pe 1 ef H. Greeven, Gebet und Eschatologie in Neuen Testament, Gitersloh, 1931, p. 133-190, V.Ermoni, Saint Paw! ef Ja priére, Paris, 1908; Fr. Jiirgensmeier, op. cif., p. 167-168, 197-206; Fr, Amiot, op. cit. Tl, p. 142-144; A. Juncker, op. cif,, p. 55-72; J. Rohr, Das Gebet im Neuen Testament, Minster i.-W, 1924, J. Leipoldt, Die ersten heidenchristlichen Gemeinden, Leipzig, 1916, Idem, Der Gottesdienst der dltesten Kirche, Leipzig, 1937; G. Harder, Paulus und das Gebet, Giitersloh, 1936; E, Orphal, Das Pauilusgebet, Gotha 1933; W. Bousset, Kyrios Christos, Gottingen, 1921. ? Cf 1 Timotei 3,2; 4,13; 5, 17; Tit 1,9. * | Timotei 3,16-17; Coloseni 4,16; 1 Tesaloniceni 5,27 181atunci consta mai mult din traditia verbala i scrisorile pauline ( . oarecare ois grdiasci mai mulfi de doi sau ued e Ses ik tee entru comunitate a “glosolaliei", Apostol - _ ae ae ‘a took abundent decat toti, prefera sa er ca bas op cinci cuvinte cu injeles decat zece = ariel C “Gist Sa waawanee ane se fntr-o adunare in care i inciogi i necredinciog! tr za watee ca ar avea impresia ca se afla intr-o en . ta sunt tot atatea motive care restrang locul ae See oa pana la eliminare ¢ ii dau o valoare minima adun: 3 j aren impartte. ae as 4 "vorbirea in limbi" - Parerile sunt imp sta "vorbirea tH 4 sande ona ti or ce wie cu entuziasm intr-o limba a < aoa, (ca gi cel ce graiegte) n-o _— dar * ee ‘ acirii” i! - alfii susfin ca € é " ii” o pricepe, al slope vali ae fee chy sure sub forma une ee : sea neinte ie fegdturd (intreolalt4) saw sens Aint ae s aoa G Duhul “indreptatd nu spre camenit, wis ae sng : ; esi unei rugdciunt en ee ( Fee ~ soi ie)’ "Sunt sunete nearticulate", Eo eure: : ae spiritual’ in care omu! coplesit de revarsa Mime 14 Sipreins fimignle | 2 Cf 1 Corinteni Dyna 27-28. | Corinteni 14, 22-23. Cf 1 Corinteni 14, 22-23. rine as 4 Behm: yMbeoo in TWZNT, Bd. 1 p. =a a qi fara sens. in realitate, dubul lui pream . ot nek Tn discursiva) si vorbirea ink Ses a . ete os “ Suflete, fuminecsdé fata, siete ite a eae . banat prey cco din nou pe onl fea a q amon fs he 4 sunet lamunt sau ca o arama sunitoare $1 ook eae oa ros oe Seed ce grdieste el cu duhul, tai le an ronan ae infelese qi talmacite decat tot prin duhut: prin E f gi a came Esco dupa datele existente care din aceste doug Secs “ glosolalia" este aceeasi cu "grdirea iq day det . : ela Rusalii ( Pogoratea Duhului Sfant), atu aa, eee Intai: © graire intr-o limba strSind: Seovedes ib weds on fapt este cA "glosolalia" e 0 aparitie aus ack s “ ‘epson ale cregtinismului, (cand pial wenGan oo . ne Se arata in glosolalie si proorocie) si din biter aoe : art i. pana la completa disparitie. Probabil a ahve ac tea 4 pentru cei necredinciogi, pentru converti- lanes sete Pre} mai mare pe fenomiene extraordina easter ea ucrarea duhovniceasca propriu-zisa. De ace Hiterte aa a biruit, n-a mai fost necesara a Bes side piece acordat-o pentru ca nu mai slujea nici i-a aratat adevarata vileere) cen ee eee ie : adie ieee a “glosolatia" este "profetia"™ pe care ‘mime ee mare, peniru-ca zideste Biserica" si uccenes pre sidlire $i indemnare si mangdiere". De on, tae -- Mai ales sé prooraciti": "voiese ca voi tofi wea ir. mal mult voiesc sd proorociti" de altfal si ae ae inciosilor ‘¢ altul "De ar prooroci du intra vreun necredincios sau vreun nelrvdtat pe 1s ” W. Weber, op. ci rc cit. p. 75-97. p. cit... p. 48. cf J. Rohr, op: cit, : CEI Corinteni 13,1; 14.8. e iene 2,4-11, i le stolilor 11,27, 13,1; 15,32: cdtre Efeseni a Sf A to LP vel. Buicatre a Dt ceo oe ae postal Pavel, Bucuresti 1929, p. 65,72,94. p. 24, R. Steiger, op. mustra de toti si de fott s-ar judeca: asa cele ascunse ale inimii lui s-ar descoperi i cdzdnd cu fafa Ja pdméant s-ar inchina tui Dumnezeu, zicdnd: Cu adevarat Dumnezeu este in voi". Dar 58 nu prooroceasca toli deodata, ci cate unul, la rand, ca tofi sa ia invatatura si tof sa se mang@ie, lar femeile 4 taca in adunari, fh ce consté “darul proorociei") - Prezicerea viitorului, vederea inimii, anunfarea adevarurilor divine gi propoveduirea lor in mod inspirat.” E o iluminare a mini, care vede lucrurile ce vor veni si tainele inimii, i patrunde adevarurile de credinta altfel decat in mod obignuit. Regula este: "Ravriti a prooraci $i nu opriti sd se grdiasea in limbi". "Duhul sa nu-l stingeti, proorociile sa mu le dispretuiti". "Dar toate dupa cuviinta si dupa randuiala sa se faca"” Cum insd nu toate "profenile”, nici toate "darurile "erdirile in limbi", nici toate duhovnicesti" sunt de la Duhul lui Dumnezeu, exist gi fenomene similare produse de dubul demonic Apostolul le atrage atenfia: (diavolul) sau fenomene nevropatice, "Toate sd le incercati, ce-i bun sa refinefi #22 Asadar, nu le primifi fard discemaméant, ci cercetati "duhurile", si vedefi de sunt de la Dumnezeu sau nu. Acesta era rostul darului "deosebirii duhurilor", acesta este sensul criteriilor obiective de judecare a darurilor. Care sunt aceste criterii? a) Criteriul psihologic. Apostolul admite si "ravnegti" dupa darurile duhovnicesti, adicd sa le doresti si s@ le ceri in rugiciune de la Dumnezeu, dar nu admite sA-fi silesti firea spre a le dobandi, Ele sunt impragtiate de Duhul dupa cum vrea: nu pot fi cucerite. De aceea, nici nu exist vreo metodicd a extazului pe care s-o recomande Apostolul. Cu totul altfel era in paganism, in cultele orgiastice: extazul era produs prin mijloace externe ca: instrumente muzicale, dans salbatic, aburi gi vin (bette). Acestea sunt exeluse in crestinism: aici 191 Corinteni 14,1-5.24.25. » Cf H Roventa, Apistola I catre Bucuresti, 1938, p. 145. 217 Corinteni 14,33-34.39-40, | Tesaloniceni 5,19-20. 21 Tesaloniceni 5,21. Tesaloniceni a Sf Apostal Pavel, 19920 “betie a cuindui" yenita de sus Altfel, pe calea orgiasticd sau prin silirea firii, se ajunge la contrafaceri emotive sau neuro-fiziolo- gice sau demonice (mai rar) ale "darurilor duhoynicesti".” $i pentru ca femeia e mai slaba de nervi $i Mai inclinata spre o contaminare glosolalica falsi, Apostolul interzice femeilor S4 vorbeased in adunari. Mai mult: nu numai ca sunt excluse mijloacele externe, dar crestinul harismatic nu trebuie Sa-§i piarda stapanirea asupra sa. Harismele nu sunt coborare in inconstienta, (subcongtient biologic) ci indlfare in supraconstient, unde sufletul se intalneste cu lumea divind, iar Dumnezeu, desi acorda darurile cand si cat vrea, nu anihileaza persoana omului, cio ilumineazd, o inalfé. El nu lucreazg impotriva voinfei umane De aceea sé introduce ordine in adunare: "Ca Dumnezet nu este al nearanduielti, ci al pacii"™ Astfel c& "glosolalul” poate si se infraneze gi sa tacd in adunare, iar "prooracii" la fel: fie cd tac, fie a-i intrerup profefia cand are altul 0 “descoperire", caci "duhurife proorocilor se supun proore- 1 cilor"~ b) Alt critertu este criteriu! moral: progresul moral ce rezulta din danurile duhovnicesti, att pentru harismatic cat si pentru comunitate, Dacé ele zidesc, maresc credinta, pacea, bucuria, dragostea, smerenia, sunt bune, altfel sunt pagubitoare, Un "om dukovnicese" care se umfla cu darurile lui, care se inalja pe sine gi pe frafi nu-i foloseste, care introduce cearta, dezbinare, imparjire in tabere separate si adverse in Bisericd, este "om trupese"” si nu duhoynicesc, Duhul e puterea de unificare 4 Bisericii. El e sufletul ei. Cum ar putea acelasi Duh sa introduca "sectefe” (impartirea in tabere) prin darurile duhovnicesti in Biserica? Harismaticul adevarat Se cunoaste mai ales dupd douA semne: smerenia gi iubirea, Smerenia pentry c4 totul e un dar al lui Dumnezeu, iubirea (virtute comunitara) pentru cA darul trebuie 5 slujeasea fratilor si Bisericii intregi, Darul duhoynicese nu te ndicé nici peste Biserica, nici * Cf J. Leipoldt, Der Gottesdienst.. P. 34, Pateson: GAA in THENT, Bd. 1, p.228; Ww. Weber, op. cit., p. 48; I Corinteni 13,1; Efeseni 5,18. *T Corinteni 14,33. **T Corinteni 14,28-32: cf H. Leipoldt, ap. cit,, p. 34-46. 200 i i isericii: ramai un madular al Bisericti, c&nuia Dumnezeu a - Peeovocaenaente i-a dat altul) spre a-l preaman pe - 3 ae unitatea, iar nu spre a te preamari pe tine #1 a tulbura an a ror" Jubirea, cea mai inaltS expresie a Duhului Care imal en otsivi cu Dumnezeu gi cu Biserica, di valoare. nee eae ea ele nu-au nici o valoare. "De Seen se omenegti gi ingeresti, iar dragoste nu am, mam a - re si chinwval zdngdmitor; si de ag avea daru pr ie eu 4e toate tainele si toata gtiinfa si de ay avea me = oi ak sd mut si munfii, iar dragoste mu am, nimic nue je annie arti toatd avufia mea (darul milosteniei] si de ay da ; wrt tae! arda, iar dragoste nu am, nimic mu-mi sleeryiee "Pros ctl vor ‘sfarsi limbile vor inceta, gtiinfa va piert: oe trecatoa are, "Dragostea insd mu piere nicio- a e vegnicd, ea e axa in jurul careia se Sune toa pentru ca Dumnezeu insusi e Iubire, Cunostiinfa care nu duce iubire este falsa. c. Criteriul doctrinar: unitatea es credinta a pees "Darurile duhovnicesti", ca gi "viziunile", ‘descoperiri le ave lalte fenomene extraordinare, nu pot releva eee ee ie deosebite de cele revelate in lisus Hristos (si — m — ifi a de credinja e i e cu ele. Izvorul adevarurilor nfa este | dive . ni s-a dat in Lisus Hristos; aceasta egi criteriul cere "darurilor duhovnicesti". Darurile Au pot Pees sews ecta, nici inlocui adevarurile primite,” ci le lumineaza, He aes te iprind in mod intuitiv, printr-o. cunoastere hari ; i ip vind in Duful hui Dumnezen, nu ice. anatema sé fie ee 5 pda nu poate zice: Dommnul lisus, fara mu mat in Duhu Sfein 4 s yvede cd au existat harismatici care in “extazul” lor au ayuns ound cuvintele: “dnatema sd fie lisus"! Acegti alia ore Dumnezeu. Cel ce ¢ de la Dumnezeu, recunoagte pe tsi ji : i . ett, p- 95; 1 Geis acne Fe rice Ces 2331, 131-5, 14,26. rinteni |,25-31, 2,1 aoe reas cerns ei oe 5 Corinteni 13,1-3. 8-13; Efeseni 4,15-16,1 Corinteni 8, 7" Cf. A. Stolz, op. cit, p. 93. 2 inteni 12,3. 1 Corinteni 12, veca Domn gi se supune Lui gi dtaturi i ceed, St se qi tuturor invataturilor hai, De pentru a disciplina pe "glosolalii" si "profefii" din Corint si M pune randuial4 in adunare, Apostolul accentueaz’: "De i e pare cuiva c& este proeroc saw duhovnicesc [om cu darun duhovnicesti], sd ot ed cele ce vi le scriu sunt porunci ale Dommului, Jar : ea ciheva nu va infelege, nu va fi recunoscut™ [de Domnul] dettten trebuie deci sA se supuna autoritatii biseticesti (in cazul tibia Pavel), care transmite 0 poruncd a Domnului. ia purtator de duh mu se pune in opotitie cu o poruncd a mantel; meti general inteles: adevaratele revelatii ale Duhutui o Sontrazic convingerile fundameniale ale Bivericti [Romani ie i - Invafatura “duhovniceasca" nu este alta decat tot invapa- a cele mari a mantuirii noastre in lisus Hristos; ea nu se ae confinut de invajatura Bisericii, ci este un fel ae . fe a cunoaste, a pricepe 3l a propovedui aceeasi ~~ Daca Apostolul zice: "Omul cel duhovnicesc toate le judecd, iar el mu ej imeni"* tt ue judecat de nimeni"”’ nu vrea si spund cA omul . poe oid nu sta sub ascultarea Bisericii, ci cd nu poate fi judecat . Piven aa + $1 de cei "trupesti" carenu pricep nimic din cele prairies cet. aceea, accentueaza principiul: "Inger din cer sau sum de vas binevesti alteeva decdt ceea ce afi print, amatema sa fie! Cdaci Evanghelia nu este de id om, ci vin decoperirea lui lisus Hristos"™* = Astfel se precizeazi criteriile pri : foi prin care se pot deosebi el bune de cele false: spiritualitatea mijloacelor (criteriul psi ogic), smerenia $i iubirea, folosul Bisericii (criteriul moral) si incadrarea in doctrina $i disciplina Bisericii (criteriul doctrinar), Cei _ nu ae, aceste condijii sunt "arma sundtoare si chimval ranganitor" 3 n-au nici o valoare, daca atamatori peel » Gaca NU CumVva sunt vatamatori Criteriile acestea sunt valabile i _ Crlterii Tu toat amen pent oate felurile de ae Corinteni 14,37-38. a Wikenahuser, Die Kirche ..., p. 76 ey I Corinteni 2,2-4.7, 16; 4,5-6: i Corinteni 2,15. 11-14, Galateni 1,8-12. 202 3, Vedenii si descoperiri. Daca lucrarea Apostolului este intru “semne 51 mtirmuani”, "*niru aratarea Duhului si a puterii", “in descoperire " “in cunag- tinge", in “profetie” si in "invetdturd", daca el graiegte in limbi mai mult decat ceilalji toti,’* miluit fiind cu toate harismele, cu toate darurile duhoynicesti, el poate vorbi nu mai pufin de "mulfimea descoperirilor si vedeniilor", cu care a fost daruit.** E] insd nu se lauda cu ele, nici nu le afigeazi ca s&-gi intemeieze titlul de apostol; numai silit de corinteni, care supraprejulau vedeniile, se face "nebun" si descopere cea mai inalta traire dintre aceste “vedenii si descoperiri". Pe celelalte le trece sub tacere: el vrea sa se laude nu intru acestea, care sunt un har al lui Dumnezeu, nu o cucerire personala, ci intru necazunile gi suferinjele,. intru rabdarea, smerenia gi dragostea care le-a aratat pentru Hristos. si Biserica Lut. Chemarea Damascului si clementul moral-comunitar este totul: celelalte sunt accesorii, De aceea, informafiile noastre asupra "vedeniilor gi descoperirilor” \ui sunt prea pufine incat sa putem descrie toata viata misticd a Apostolulut. Faptele Apostolilor ne redau cAteva viziuni in legaturd cu activitatea apostolica: din ele se vede ca Pavel era mereu cAlduzit in achunile lui de inspiratia Duhului, de Hristos, Care lucra printr-insul. Tar despre descoperirile lui, prin care cunostea in mod pnevmatic adevarunile de credinta, aminteste ori de cate on scrie despre "taine", despre lucruri ce le-a primit direct de la Domnul, fara sa descrie felul cum le-a primit. Stim doar atat cA sunt "taine” descoperite lui "in Duhul". "Vedeniile" sunt de mai multe feluri: vedenii exterioare, in care vedem cu ochii trupesti o forma materiala, exterioara (care exprima prezenta unei fipturi nevazute, supranaturale), vedenii imaginative, care nu se vad cu ochii, ci cu simpul imaginativ, $1 vedenii intelectuale, (care n-au nici o forma, nici sensibila, nici imaginativa), ci sunt o percepfie a spiritului, o vedere intelectuala. Vedeniile pot fi impreunate cu cuvinte (persoana ce apare vorbeste). care sunt si ele: cuvinte exterioare (percepute de ureche) imaginative (nepercepute de ureche, ci in interior) si intelectuale (comunicare de TT Corinteni 12,12; 1 Corinteni 14.6.8; 2,4. “61 Corinteni 12,1.7. 203“s ie exteme sau inteme. in general, “vedeniile" gi "cu : oct on a unor realitSfi supranaturale. care 5 2a posibilitatilor noastre de cunoastere imbracane . a. sensibile, imaginare sau intelectuale. Ele presupun =e c lui, care ne ridica in planul existentei pnevmatice ** = dhoweitn ao trebuie s4 evidenticm faptul ca "vederea" de mascului nu este o viziune primita in d am sta oe o distinge clar de toate viziunile si renin 0 ma Saeaeal din Proptia experienti deosebirea esenfiala din ae lui Hiristos la porfile Damascului si "vederea” lui Hristo ret e" sau "uimire" (extaz).* De aceea marturia lui e valab p Fu noi: pe drumul Damascului el a vazut cu adevarat p Domn ul inviat $i preamarit, asa cum este El gi cum L-au vazut s a ceilalfi dupa Inviere. E 0 vedenie reala, objectiva a Hristo pom oe © o vedere minunata, explicabilé numai prin harul heli Ue 0 vedenie De aceea, ea ocupa un loc cu totul special i pacman e — arhimedic al existentei lui. Ea face uirea lui, iil at in weer seneay pe cand vedeniile nu (decét in mod cu $i acum s& enumeram vedenii ' leniile pe care le cunoa ii a eapeaeienn oe Pavel a venit din Damase la ietnsatiag unde a Evanghelia, pe cand se in templu, " t in uimnire" fextaz) si a vdzur ei tarde Grains ile | pe Domnul care i-a sis: ‘Grabeste si be degrah din ferusalim ed mu ver primi eokie ae ine, $1 eam zis: ‘Ei gtin eG eu puneam in femnijd si bitten rb sinagogi pe cei ce credeau in tine, gi cand se varsa san ele uceniculi Fan Stefan, eu eram de fapé, inewviintdnd sehtapaee dui " pazind hainele celor ce-l ucideaw pe el’. Ci El a zis céitre mi : Mergi = Eu te voi trimite departe intre neamuri", 3 a inceputul primei calAtorii misionar re ani bane t € (intre ani afla "rapirea in paracis" asupra careia vom reveni in ie oe * i ; if sr pean = cit.. p. 311-313. orinteni 1; 1 Corinteni 12,1 sq: postoli 18, K. Deissner, ap. cit., p. 138-139, eee aa i oo Apostolilor 22,17-21, orinteni 12,2-4; Cf F. Pratt, 8 Pau! , i 4; : ot » B35, Fr. Amiot, ap, ci p. 13, E. v, Dobschiitz, op. cit, 1, p.7: F. Prat, La Theologie, I pa d 204 lk = Dupa prima calatorie misionara se suie la lerusalim, im- preund cu Bamaba gi Tit “dupe desceperire”, adicA determinat fiind de Duhul ca A arate si celorlalti Apostoli Evanghelia propoveduita de el intre pagani.”* fn a doua c&ldtorie misionara, "Duhul" il opregte sa propo- vaduiascd in provincia Asia gi s4 mearga in Bitinia si o vedenie il cheama in Macedonia (Europa), "Si vedenie s-a ardtat noaptea lui Pavel: un barbat macedonean era stand si ragandu-l pe el zicdnd: Treci in Macedonia gi ne ajuta". Tar Pavel socotind ca-] cheama Dommnul, a trecut din Troia in Macedonia.” * Sosit in Corint, dup& esecul din Atena, © incurajat la propoveduire de lisus, Care-i apare intr-o vedenie: "Sia zis Dommuii, noaptea, in vedenie lui Pavel: Nu te teme, ci grdiegte gi nu tdcea, ca Ew sunt cu tine si nimeni nu va incerca [nu va pune mana] sé-ff facd réu, pentru ca mult popor am eu in cetatea aceasta". $i Pavel a ramas acolo un an si gase luni.” Dup a treia calatorie misionara, la intoarcerea din Grecia, prin Macedonia, Troia, Milet, se indreapta spre lerusalim, legat fiind cu Duhul, adicd impins de Duhul, desi acelagi Duh il avertizeazA prin prooroci ci la lerusalim va fi legat s1 va avea de suferit,* In Ierusalim, dup’ ce a fost intemnifat si supus soborulul "noaptea urmétoare" i s-a aratat Domnul gi i-a as: “indrdcnesie Pavele, cd precum ai mdarturisit cele despre mine in ferusalim, aga se cuvine sa mérturiseste gi in Roma". $i Pavel a fost trimis legat spre Roma. Pe drum ins4 i-a apucat o furtuna, din care nu mai aveau nadejde de scdpare. Pavel i-a intant pe corabieri graind: "Nw va pieri nici un sieflet din corabie, dar corabia se va sfaraéma". "Caei mi s-a ardtat asta noapie ingerul Dumnezeului meu cdruia-t slyjesc, zicandu-mi: ‘Nu te teme, Pavele! Tu trebuie sa stai inain- tea Cezarului, si iata’ Dumnezeu fi-a déruit pe tofi-cei ce sunt in corabie cu fine’. De aceea, fifi cu inima bund [curaj], barbafi, “! Galateni 2, 1-2 = Faptele Apostolilor 16,6-7. 8 Faptele Apostolilor 18,9-11. 4 Faptele Apostolilor 20,22-23, 21, 4-11. 43 Fantele Apostolilor 23,11. 205Jrati, cA eu am incredere in Dumnezeu spus"”’ si asa a fost, : lata cum Apostolul a fost indemnat necontenit de Duhi mai ales in chipele decisive ale viefii lui. Toate acestea insd nu a Gilsin eine weet eat a s4 le ceara, erau un dar extra dinar al tui Dumnezeu, Astfel cd crestinul nu ¢ avizat sa ia to Arai numai "irr Duinut", ci de obicei trebuie s4 lucreze in conformitate credinfa i cu dreapta socoteald, Viziunile, in caz cA intervin, int Tesc §i lumineaza d&r nu sunt decat un har beceval al lui Duma a aes cerceteaza pe alegii Sai. Ele trebuiesc primite cu increden * cu spirit critic De ce? Pentru c4 pot fi contraficute { d avolul (sau pot fi creafit ale unei fantezit prea putemice): "Sara 1 insusi se preface in [ia forma de] inger al luminii".” Trebuie si ai ~ deosebirii duhurilor, ca Apostolul Pavel, spre a nu fi amégit oat chiar Inger din cer de ar aparea si ar méarturisi alta oe belt cea primita de la Hristos si de la Bisericd, si nu fie an = — falsa, pentru cd e in opozitic cu adevarul, De siete © aceste viziuni nu se refera la adevarurile de credinta, cf oe pagit misionarului gi mai ales ii toama mangaiere si cura) 1 suflet, Acesta e rostul lor: fortificarea duhovniceased si dovada wiaibila a faptulut ca Providenta divind pnivegheaza oo noastra, Am _incredere in Dumnezeu, cd aga va fi" i fe Apostolulut Increderea se refera la Dumnezeu, nu la earn dacd viziunea nu se implineste, increderea in Dumnezeu ramane vediian tité. Cel ce se atageaza de forme, de chipurile ce apar pageste ; cale falsa: ele nu Vor SA ne instrulascd, ci sa ne toarne es si re $i putere in suflet $4 luam din ele numai miezul cel _— oe de forma, a le dori, a le cduta cu insistenta: lea pe care o deducem din viata Apostolului, care nu leva supraprefuit, ci le-a primit cu smerenie si niciodat’ descris _— in care 1 s-a aratat Domnul sau ingerii in vedenii a caracter au "revelayiunile" sau "descoperirile": no doctrinar. Care sunt “fainele" ce i-au So aioe de ristos sau prin Duhul Sfant? - Parerile sunt imparfite si in aceastA ca aga va fi precurn mi § “ Faptele Apostolilor 27,23-25, “Il Corinteni 11,14, 206 privinga. Unii le maresc numanal, alti il micgoreaza. in cazul cel mai bun, putem enumera drept comunicant nemijlocite ceea ce Apostolul numeste "Bvanghelia mea", adica "toate proprietatile 48 despre instituirea Euhanistict, Trupului mistic al lui Hristos’, despre misterul cAsdtonei, despre soarta dreptilor la parusie, despre televam ca toate aceste soarta poporului evreu.”” Trebuie insd sa ¢ invafaturi sunt in armonie cu invatatura Bisericii. In realitate, nu exista dec&t o singuré Evanghelie: Evanghelia lui Hristos, pe care 0 propoveduiesc tofi Apostolii, "Deci ori eu, ori aceia [apostolii ceilalti], aga propoveduim si asa ati crezut"." Aceasti Evanghelie unicd a primit-o si Pavel, fie in cea mai mare parte din tradifie (de la Anania cand l-a botezat si de la alfi crestini), fie in unele puncte direct prin iluminarea Duhului Sfant. Duhul find unitatea Bisericii, este gi izvorul unitapi de credinja. De aceea, El nu descopere adevanuri in contradicfie cu invajatura Bisericii: "condus gi inspirat de Duhul Sfant, Pavel a dezvoltat anumite aspecte si consecinje ale credintei acceptate de tofi".”' Revelapiile lu particulare nu fac decit sd lumineze, s& expliciteze, sa aprofundeze datele credintei comune: el ¢ cu ceilalti Apostoli marturie a unei Evanghelii unice.™* incadrarea revelatilor in invatétura unitaré a Bisericti, in asa fel jneat sA intireascA unitatea credintei $i a cunostintei - alaturi de criteriul psihologic gi moral - este un criteriu esential al adevarulun sau neadevarului "descoperiri”. De aceea Apostolul, desi iluminat de Duhul, impins de acelasi Duh, se urca in lerusalim spre a aduce la cunogstin{A Apostolilor $1 Bisericii centrale propoveduirea lui. "ca nm cunwa sd alerg sau sd fi alergat in zadar".“* Astfel c& "Evanghelia" primité chiar si prin "descoperire", propoveduita 3 4 F Prat, La Théologie... 1, p. 37. °F Prat, La Théologie..., 1, p. 38; Fr. Amiot, op. cit.. 1, B. 14: 1B. Colon, art. cit., p. 351-352, 1 Corinteni 2,10, 11,23: 15,51; Efesent 532; | Tesaloniceni 4,15; Romani 11,25, 16,26, 1 Corinteni 15,11. 4 Er Amiot, op. cit, p. 15. 24 Wikenhauser, Die Christusmpstik, p. 123. %3 Efeseni 4,11-16. 4 Galateni 2,2-10, Faptele Apostolilor 15,2-29; Galateni 1,6-9, 1 Corin- teni 15,1-11, | Corinteni 11,4; I Tesaloniceni 2,15; Romani 16,17; I Timotei 43-20. 207oe cu preful vieii, daca nu e in concordanta cu credinta js alee a SIE gare desaria” si ratacire pierzatoare de suflete 3 ghelia mea" nu cuprinde o alti Evanghelia decat a celorlalti ; nad aceeasi Evanghelie din care, pentru cd o propoveduia ee ei he pentru neamuti, scotea in evidenté anumite latun: i rea obligativitafii Legii mozaice, indreptarea prin credinta, incorporarea in Hristos, egalitatea tuturor in Hristos uid eae (admisi cu aceleasi daruri §i drepturi) cu iudeii ‘intr-un oe . ga.” Acestea rau invafatun general crestine, insa lca A postol al Neamurilor, era cel mai ardent propoveduitor al lor $i primise iuminarni duhovnicesti despre taina aceasta a ae iil om, cer Hristos. "Descoperirile "sunt “o cunoastere divind 4 ni ae or de credinga".” Deosebirea nu e asadar in continut, ci -felul de cunoastere. Nu e cunoastere obisnuiti: ci o cunoaster maeca 9 Cunoastere intuitiva, o cunoastere sub lumina harului, oe: daca Apostolul vorbeste despre o “intelepciune a iui Dumne- ot oe © graiegte "celor desdvargiti". celor "duhovnicesti" si espre faptele" cu care a trebuit s4 hraneasea pe corinteni & fs bed prunct in Hristos", ce erau, nu se infeleg prin aceasta (lage g rand tare) invajaturi deosebite, unele destinate tuturor, altele n i unul Cerc de inifiafi, ci e una gi aceeasi invatitura a mantuitii ia 2 melas pant mai Sniply, mai elementar “cidnicitor™ § ic celor hovnicesti".” Ini iunea " Infelegere mai profundd a elo? han ee i oe ) sub o luming speciala a fui Dumnezeu, care prikine erestini mie z acordata decat celor ce sunt "oameni intregi” imu co $i mai mult decat la “vwiziuei” aldturi de incadrarea octninara, Se accentueazd necesitatea unei desivarsiri morale 1 persoana care primeste “descoperiri". "Pruncii" sau "oamenii : pest”, desi sunt cregtini, nu primese astfel de "revelatii” si cd pot pricepe “intelepciunea" primita de cei duhovnicesti end a Hes alo mu € ines Gesermimata, patrunsa de Duhul: asupra lor mai uenfa "carnea"; intre ei exista “pizmvi, ceartd si dezbindri" i CE. F, Prat, op. cit., 1, p. 37: i JB. Colon, art. cit., p. 351. 4 CLI Corinteni 2,6-8; 3,1-3. Fr, Amiot, op. cit., H, p. 167/166/, 208 chiar gi alte pAcate. Le lipseste smerenia, pacea i iubirca, care sunt juecrari ale Duhului. "Cei desdveirsiti", oamenii duohovnicesti, sunt crestinii care s-au purificat, gi-au mortificat inclinarile rele, s-au imbricat ascetic in Hristos, adica au lasat $4 lucreze Dubul in ei in asa fel inct le-a innoit viata dup4 asemanarea lui Hristos: acegtia #1 numai acestia, ajungi "la veirsta barbatului desaéwairgit", pot primi gi primesc iluminanile harului, adicd "o cunoagtere pnevmtica a adevdrurilor de credintd”.”” Natural, aceste iluminari nu sunt o cucerire personala, ci te di Duhul cand vrea gi cat vrea (criteriul psiholagic): le da insa (de obicei) celor ce ajung la o anumita inalfime duhovniceascd, la o anumita desdvargire morala in ce const aceasta iluminare? - Ea nu € o cunoagtere obis- nuit umand, prin simfuri, prin fantezie, sau prin nofiuni (intelectual- discursive), ci o cunoastere prin "spiritul” uman luminat de Duhul divin, "Spiritel" uman sau "inima" este "partea cea mai interioara a omilui" "varful sufletului" sau "adldncul” sau "substanta” Lui, de unde izvoresc celelalte facultati (ratiunea, voinfa, sentimentul) si unde se unifica: "e locul in care se sdvargeste intalnirea intre om gi Dunmezeu". Aceasti “inimd” Juminata de Hristos, acest “spirit” luminat de Duhul Sfant, patrunde “intr-un fel intuitiv' misterele credintei: el "primegte direct gi reflecteazd ca 0 oglinddé raza divind. El intelege prin intuifie plarnd meintuirit: el pdtrunde esenta si ratiunea de a fia marelui Mister".”' Astfel, sufletului uman i se deschid, prin Duhul, “adaneurile ha Dumnezen". La aceasta iluminare pnevmatica participa toata fiinta crestinului. De aceea, e o revirsare de iubire negraita si de infelegeri inaccesibile altfel ratiunii omenesti. Ratiunea, vointa gi sentimentul nu raman in fntuneric, ci sunt induhovnicite. Astfel transformat, intelectul dis- cursiv devine capabil si exprime adevarunile primite "in Duhul" E participare la stiinja, la mintea, la gandul lui Hristos. Astfel se maturizeazA cunoasterea crestina. "Crestinismul nu injosegte ratiu- nea, [ci] 0 inalid si o introduce intr-o ordine de cunostinfe supe- rioare, care completeazd gi prelungesc pe acelela la care spiritul 9 Cf K. Deissner, op. cil., p. 27-28. 5 Gr. T. Marcu, Aniropalogia paulina, p. 44. 516 Prat, op. cil., I, p. 39; of. Fr. Amiot, op cit., 11, p. 167. 209omenesc ar putea ajunge prin propriile lui forte". E natural C "onmul firese" - cel neinduhoynicit - si nu poata pricepe aceast “intelepeiune" si sii o declare "nebunie". "Caci cine dintre oame gle ale dubului, daca nu duhul onnului, care este inir-insul? Aga cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu fe ste decat [numai] Dubul he Dunmezeu". In consecinta, cei ce mu au Duhul lui Dumnezeu nu I pot cunoaste. "Noi insd - continud Apostolel - nam Inat duds tumii, ci Dull cel de ia Dumnezeu, ca sd cumoastem cele darui noud de ja Dumnezey". Taina mantuirii, lucrurile pe care Dumne- zeu le-a pregatit celor ce-| iubesc pe cl, care depasese orice expenen- {4 a simfurilor, orice inchipuire a mintii, orice nazuinfa a inimil "acelea ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul [Sau], ca Dash toate le pdtrunde [cerceteaz], [pana] si addncurile fui Dumne- zeu". $i nu numai mi le-a descoperit, ci ne-a dat gi capacitatea de a le exprima, de a comunica altora lucrurile duhovnicesti! "4cestea le gi grdim mu in cuvinte invdtate de la intelepciunea omeneasca, ci in cele invitate de la Dudul", cele duhovnicesti exprimandu-le duhovniceste," Ele nu pot fi judecate decat tot duhovniceste, adica de oameni duhovnicesti. Capacitatea de a comunica "“infelepciunea diving" poate deveni harisma permanenta: ¢ ceea ce Apostolul numeste “cuvantul infelepciunii seu erevantul gtiintei"™ Aceasta € 0 cunoagtere superioara oricdrei cunoasteri ome- nesti; e participare la cunoagterea divina, la ratiunea lui Hristos, E cunoagtere pnevmtica. Acum cu adevarat pricepe “gendurile lui Dumnezeu" si vede cat de desarta e infelepciunea lumii care vrea s4 se impotriveasca intelepciunii divine. Din inalfarea unei astfel de cunoasteri, coboara ca Moise de pe muntele Sinai, straluminat de zarile harului si plin de certitudinile divine, pe care nu le mai pot indoi vijeliile pamantului, Fr, Amiot, op. cit., Ul, p. 167-168. “T Corinteni 2,9-16. © Cf Fr. Amiot, op, cif. 1, p. 166, 210 Capitolul XI Contemplatie 51 extaz 1. Contemplatie si extaz. Prin aceasta n-am epuizat domeniul experienjei mistice. Abia acum vine ceea ce constituie. miezul a: contemplajia Dr isi, Darurile duhovnicesti, “vedeniile", "cuvintele", revelafiunile sunt fenomene care rm fin de esenfa experienjei mistice. Ele insofesc i istica, dar nw o constitute. eae | ¥ ie ae Scontemplafia’? - E o privire simpla 4 iubitoare a juminii divine: cunoasterea experimental a prezenjei hu ith zeu,! insofitd de iubire inefabila. E gustarea (sau amen rulul divin salagluit in suflet: unirea cu Hristos: devine in contemp! on un fapt constient, simfit, trait, expernmentat. Ea se realizeaza t “ "spirit", in partea superioar a sufletului gi are diferite treptes a inceput e intermitentd si nu cuprinde decat adancul sufletulut; pe urma devine mai deasa gi-si extinde stapanirea progresiv $i asupra facultafilor sufletului si asupra fanteziei $i asupra simfurilor (extaz), pentru ca sa culmineze in unirea "quasi-permanente, chiar gi . mijlocul ocupafiilor exterioare", in acest stadiu nu numa : "sentimentul” unitii cu Dumnezeu in "addne" e permanent, fara a i tulburat de preocuparile exteme, dar insagi facultafile sufletului lucreazd intr-m mod teandric. "Faptefe noastre ne apar ca Jiind intr-un anumit fel acte divine: facultatile noastre sunt ramuri In i L i latie sunt 1 Cf A. Poulain, op. cit., p. 64-70,72. $i pentru contemp valabile cele trei criterii, Ea presupune un progres duhovnicesc foarte inalt. 211care simjim circuldnd seva divind... Traiesti in Dumnezeu, din El prin El. Ai congtiinta comunicarii vietii divine".* Harul sactamen= tal devine constient.’ De aceea, cei ce au ajuns la aceastd treapta suprema desfagoara $i 0 activitate extraordinara: marii mistici s si mari oameni de acfiune. Actiunea lor insa, ca si cunoasterea, rastoama msura actiunii pur umane: e o actiune indumnezeita, e 0 acfiune cu putere, 0 acfiune pnevmatica. Astfel si contemplatia se incadreaza in dubul comunitar: e in slujba iubirii, slujeste trupului lui Hristos ca intreg (Biserica) gi in madularele lui (aproapele). Fost-a Apostolul Pavel indlfat pe aceste culmi ale contem— plafiei? - El nu ne-o spune direct, dar o putem deduce din cunoaste- tea adanca a tainelor divine, din iubirea lui ardent pentru Hristos (de Care nimeni gi nimic nu-L poate desparti), din bucuria in suferinfe, din felul actiunii lut apostolice, din duhul care zvacneste in scrierile lui, din gradul de asemanare cu Hristos la care a ajuns. Din toate acestea rezulté ca Apostolul Pavel poate fi pus, fara nici o indoiala, in randul marilor mistici al crestinismului. Cand a scris ca "Hristos este viata mea", asa incat "nu mai tréiesc eu, ci Hristas traieste in mine".* desigur exprima nu numai unirea mistica obiectiva cu Hristos, ci si experienta acestei uniri: el trebuie sé fi avut necontenit “sentimentu!" (intuifia) prezentei lui Hristos in sufletul lui si de aici sorbea puterea de actiune a apostolatului sau De aceea, apostolatul era o necesitate launtrica: “Vai mie de nu voi propovedui". Natural, nu putem preciza momentul in care apostolul a fost indltat pe culmile acestea: dupé convertire petrece trei ani in Arabia; pe urma se mai scurg cAtiva ani pana intra efectiv in lupta propoveduirii, Sunt ani de adancire a intimitafii cu Hristos. Fi se incheie in preajma primei cAlatorii misionare ‘cu "rapirea in para- dis", despre care vom vorbi indata. Ea era ca o pregatire pentru misiune, dar gi un semn al indltimii duhovnicesti la care a fost ridicat. Astfel ajunse la starea in care “el se simte wnit habitual cu Hristos si in contact cu Duhul divin. Actiunea lui nu e decat tradu- cerea externa a unei vieti spirituale intense, ale cdrei rezultate ? Cf. A. Poulain, op. cit., p. 39-60, 294-299, 1A. Stolz, op. cit., p. 14-24,55,63,242. * Galateni 2,20; Filipeni 1,21, Coloseni 3,3-4. Cf P. Pourrat, op. cit., p. 47-48. 212 morale gi religioase fi arata ade Hi origiriest reald: ea poarta ‘Vil i si a supranaturanaul . she na eae incheia aici considerafiunile ‘Noastre asupra experienfei mistice la Apostolul Pavel cu concluzia justificata: Pavel este mare intre marii mistici al cregtinata fii, aga cum a fost mare intre ceilalfi apostoli, - daca "rapirea" lui in paradis nu ne-ar atrage in chip deosebit atentia. Prin ea, se pare, urcam piscul cel mai inalt experientei mistice pauline. ‘ $a [asim la savin pe apostolul Pavel insugi: "Cunos¢ un om in Hristos, care acum patrusprezece ani - fie in trup, miu gti, fie in afard de trup, nu stiu, Dumnezeu stie - a fost rapit unul ca acesta pdnd in al treilea cer. $i gti pe acest om - fie in trup, an gtiu, fie afar de trup, nu stiu, Dumnezeu ste - Ca a Jost rapit paradis si a auzit cuvinte negrdife [care nu se pot spune}, pe care nici mi se cuvine [nu ¢ ingAduit] omului sd le graiased ° 'Trebuie sa observam de la inceput c4 si pe aceste culmi de cunoastere omul ramane "in Hristos”, adicd unit cu Hristos-Capul gi cu Biserica- i Hristos. e av sen dacd e vorba de un singur extaz sau doua (unul in al treilea cer, altul in paradis) nu ne intereseaza in chip deosebit. Noi credem ci e¢ un singur extaz, pe care, dupa uzul evteesc, il povesteste - spre a-i arata importanja - prin repetifie. Aceasta a are in sprijinul ei faptul ca, dupa conceptia iudaica, paradisul se al in al treilea cer (1 Regi, 8,27: “Cere! gi cerul cerurilor mu Te cuprind”). e intai cerul atmosferic, pe urma cerul astrelor, in sfarsit ceru! spiritual unde locuieste Dumnezeu si umple de lumina pe cet drepti.’ Fapt e ca rapirea aceasta ¢ un har cu eee trdire extraordinara si in viata Apostolului, nu numai in a celo tap crestini. De aceea, din mulfimea "vedeniilor” $1 “descoperirilor 0 pune numai pe aceasta in fafa corintenilor: toate "vedeniile » toate "descoperirile", toate “darurile” cunoscute cregtinilor din. Corint paleau in fata acestei “rapiri in paradis". De aceea a si produs 0 aga +.B. Colon, art. cit., p. 353. “Tl Corinteni 12,2-4. i 1 Cf P. Pourrat, op. cit.,1, p. 49: A. Schweitzer, op. cit.. p. 153; A. Stolz, op cil, p. 145-147; A. Wikenhauser, Die Christusmystik, p. 125; R. Steiger, op. cit., p. 78-79; F. Prat, 8. Paul, p. 35-36. 213de adanca impresie gi asupra Apostolului; isi amintegte (si precizea- z&) si anul in care a fost invrednicit de harul acesta. Ca forma e un "extaz"". mu stie de a fost in trup sau in afaré de trup. Trupul a ramas imobil gi fara simpire: probabil a fost indltat in vazduh (levitate: cum ne vor inalta tofi la venirea Domnului), iar sufletul a fost rapit (Ginalfat) in paradis, unde a auzit cuvinte inexprimabile. Daca numai a "auzit” saua si "vdcut" © greu de precizat, Probabil ca rapit in paradis sa fi s1 vazut, sa fi si participat - fugar - la vederea lui Dumnezeu, de care se bucurd drepfii dupd moarte. El ins, conform obiceiului, a marturisit numai "auzirea de cuvinte ce nu e ingdduit a le gradi". Poate ci e "o vorbire fata catre fata" cu Dumnezeu, asemeni celei a lui Moise (lesire 33,33). In Vechiul Testament predomina “auzul" fata de "vedere". In Noul Testament "vederea" e rezervata - ca gi in Vechiul Testament - veacului eshatolo-gic, Cu toate acestea, pentru c4 veacul eshatologic a inceput prin Invierea lui Hristos, in perioada dintre Inviere si Parusie, "auzirea" se echilibreaza cu "vederea" evidentiatA ca gi auzirea cuvintelor Lui.* Oricare ar fi adevarul, fapt e cA rSpirea in al treilea cer presupune "cea mai inalta treapté de contemplatie", cea mai adanca intimitate cu Hristos, care s-a dat candva pe pamant. Sfinfii Pannfi o pun alaturi numai de "vederea Ini Dumnezeu" pe care a primut-o Moise. E o anticipare a vederii eshatologice, Pavel a participat, ca nimeni altul, ined din aceasta viata, la comunitatea paradisiaca, la lumea drepfilor, la comuniunea ce va deveni deplind realitate abia la sfarsitul veacurilor. E piscul cel mai inalt al experi- enfel mistice, pe a carui ametitoare indlfime au fost rapifi prea pufini privilegiafi ai harului divin.’ De aceea, experienta aceasta nu se poate exprima in cuvinte: ea depaseste orice cuvant, orice imagine, orice cugetare. Cu toate acestea, Pavel a pastrat taina aceasta vreme de patrusprezece ani: n-a marturisit-o nim4nui. Daca nu |-ar fi silit corintenii nici acum n-o marturisea. Stia ci e un har exceptional al *G. Kittel; axodw in TW2NT, Bd. I, p. 220-221; A. Stolz, op. cit. p. 145-147, A, Wikenhauser, Die Christusmystik, p. 125, R. Steiger, op. cit, p. 78-79; F. Prat, 8. Paul, p, 35-36. “CE A. Stolz, op. cit. p. 21-23,44,89-91,173-174, Pentr cA accentul cade pe “auzire” si extazul acesta e depasit in cunoagtere de vederea eshatologica. 214 lui Dumnezeu, cu care nu trebuie sA se laude. El a luat din noe cresterea de putere spintuala pe care a transformat-o “a —_ apostolica: acestea € esentialul, El a luat din extaz puterea ba lauda in necazuri gi de a suferi toate pentru Hristos: ote principalul. El a luat din extaz smerenia, bucuria, pacea, drag; fae prin care a cucerit lumea. Celelalte le-a ascuns in inima sa, $1 a i cand le descopera e prea concis pentru curiozitatea noastra. Nu pentru c& extazul ar fi o cAdere in ineongtienta gi nu gi-ar aduce aminte ce a auzit si ce a vazut. Dimpotriva: in extaz, desi sary sufletul sufere lucrarea divina, ¢ totodeauna siin suprema activi ~ e dilatat pe mAsura obiectului divin, astfel cae transformat eee “ si i se imprima in minte tot ceea ce 1 se comunlca cu o pi

S-ar putea să vă placă și

• The Hobbit

  

  De la Everand

  The Hobbit

  J.R.R. Tolkien

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (24727)
• The Art of War: A New Translation

  

  De la Everand

  The Art of War: A New Translation

  Sun Tzu

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (3044)
• The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  

  De la Everand

  The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  Mark Manson

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (20026)
• • Reviste
  • Podcast-uri
  • Partitură
• Pride and Prejudice: Bestsellers and famous Books

  

  De la Everand

  Pride and Prejudice: Bestsellers and famous Books

  Jane Austen

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (19653)
• Freakonomics Rev Ed

  

  De la Everand

  Freakonomics Rev Ed

  Steven D. Levitt

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (7849)
• American Gods: The Tenth Anniversary Edition

  

  De la Everand

  American Gods: The Tenth Anniversary Edition

  Neil Gaiman

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (12948)
• The 7 Habits of Highly Effective People: The Infographics Edition

  

  De la Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People: The Infographics Edition

  Stephen R. Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (2475)
• Art of War: The Definitive Interpretation of Sun Tzu's Classic Book of Strategy

  

  De la Everand

  Art of War: The Definitive Interpretation of Sun Tzu's Classic Book of Strategy

  Stephen F. Kaufman

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (3321)
• The Handmaid's Tale

  

  De la Everand

  The Handmaid's Tale

  Margaret Atwood

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (13188)
• The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  

  De la Everand

  The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  Mark Manson

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (5795)
• The Picture of Dorian Gray: Classic Tales Edition

  

  De la Everand

  The Picture of Dorian Gray: Classic Tales Edition

  Oscar Wilde

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (9756)
• The Iliad: A New Translation by Caroline Alexander

  

  De la Everand

  The Iliad: A New Translation by Caroline Alexander

  Homer

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (5718)
• The 7 Habits of Highly Effective People

  

  De la Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People

  Stephen R. Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (353)
• Habit 1 Be Proactive: The Habit of Choice

  

  De la Everand

  Habit 1 Be Proactive: The Habit of Choice

  Stephen R. Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (2556)
• Habit 6 Synergize: The Habit of Creative Cooperation

  

  De la Everand

  Habit 6 Synergize: The Habit of Creative Cooperation

  Stephen R. Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (2499)
• Habit 3 Put First Things First: The Habit of Integrity and Execution

  

  De la Everand

  Habit 3 Put First Things First: The Habit of Integrity and Execution

  Stephen R. Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (2507)
• The 7 Habits of Highly Effective People

  

  De la Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People

  Stephen R. Covey

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (2567)
• Wuthering Heights (Seasons Edition -- Winter)

  

  De la Everand

  Wuthering Heights (Seasons Edition -- Winter)

  Emily Bronte

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (9486)
• How To Win Friends And Influence People

  

  De la Everand

  How To Win Friends And Influence People

  Dale Carnegie

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (6521)
• The Iliad: The Fitzgerald Translation

  

  De la Everand

  The Iliad: The Fitzgerald Translation

  Robert Fitzgerald

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (5646)
• Life of Pi: A Novel

  

  De la Everand

  Life of Pi: A Novel

  Yann Martel

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (13455)
• Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  

  De la Everand

  Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  Chris Voss

  Evaluare: 4.5 din 5 stele

  4.5/5 (3279)
• Wuthering Heights Complete Text with Extras

  

  De la Everand

  Wuthering Heights Complete Text with Extras

  Emily Bronte

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (9929)
• The Odyssey: (The Stephen Mitchell Translation)

  

  De la Everand

  The Odyssey: (The Stephen Mitchell Translation)

  Stephen Mitchell

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (7770)
• Stardust

  

  De la Everand

  Stardust

  Neil Gaiman

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (8137)
• Anna Karenina: Bestsellers and famous Books

  

  De la Everand

  Anna Karenina: Bestsellers and famous Books

  Leo Tolstoy

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (7086)
• The Picture of Dorian Gray (The Original 1890 Uncensored Edition + The Expanded and Revised 1891 Edition)

  

  De la Everand

  The Picture of Dorian Gray (The Original 1890 Uncensored Edition + The Expanded and Revised 1891 Edition)

  Oscar Wilde

  Evaluare: 4 din 5 stele

  4/5 (9054)