PAROXSM, paroxisme, s. n. Intensitate maxima, punct culminant la care ajunge o se nza?ie, un sentiment, o stare, un proces, o ac?iune n desfa?urare etc.

? Loc. adv . Pna la paroxism = n cel mai nalt grad, foarte tare. ? (Rar) Surescitare, tulburar e extrema. Din fr. paroxysme, germ. Paroxysmus. DIAFN, -A, diafani, -e, adj. (n limbaj poetic) Foarte pu?in dens, foarte sub?ire, lasnd sa strabata lumina, fara a permite distingerea clara a formelor ?i a contur urilor; (despre fa?a ?i minile omului) cu pielea fina, delicata, palida (lasnd sa se stravada vini?oarele albastre). [Pr.: di-a-] Din fr. diaphane TERGIVERSRE, tergiversari, s. f. Ac?iunea de a tergiversa ?i rezultatul ei; amnare , taraganeala, trenare; tergiversa?iune